MINISTERUL EDUCAŢIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA “VASILE ALECSANDRI” din

BACĂU
FACULTATEA de INGINERIE
Calea Mărășești, Nr. 157, Bacău, 600115, Tel./Fax +40 234
580170
http://inginerie.ub.ro, decaning@ub.ro

Proiect
Optimizarea exploatării echipamentelor
Simularea unui arc solicitat la
compresiune

Îndrumător: Conf. univ. dr. ing. Emilian Moșneguțu

Absolvent: Beldie George

Bacău 2019
 Cuprins
Introducere ................................................................................................................................. 3
Simularea folosind programul Solidworks ................................................................................. 6
Simularea unui arc elicoidal ....................................................................................................... 8
Concluzii .................................................................................................................................. 15
Bbliografie ................................................................................................................................ 16
 Introducere

Arcurile sunt organe de mașini care realizează o legătură elastică între anumite piese
sau subansamble ale unei mașini. Prin forma lor și prin caracteristicile mecanice deosebite ale
materialelor din care se confecționează, arcurile au capacitatea de a se deforma sub acțiunea
unei forțe exterioare, preluând lucrul mecanic al acesteia și înmagazinându-l sub formă de
energie de deformație. La dispariția sarcinii exterioare, energia înmagazinată este restituită
sistemului mecanic din care face parte arcul[1].

Clasificarea arcurilor se face după o serie de criterii, prezentate în continuare.

§ După forma constructivă, se deosebesc: arcuri elicoidale, arcuri bară de torsiune,

arcuri spirale plane, arcuri în foi, arcuri inelare, arcuri disc și arcuri bloc.

§ După modul de acționare a sarcinii exterioare, clasificarea se face în: arcuri de

compresiune, arcuri de tracțiune, arcuri de torsiune și arcuri de încovoiere.

§ După solicitarea principală a materialului, se deosebesc arcuri solicitate la

torsiune, la încovoiere și la tracțiune - compresiune.

§ După natura materialului din care este executat arcul, se deosebesc arcuri metalice
și arcuri nemetalice.

§ După variația rigidității, arcurile pot fi cu rigiditate constantă sau cu rigiditate

variabilă (progresivă sau regresivă).

§ După forma secțiunii arcului, se deosebesc arcuri cu secțiune circulară, inelară,

dreptunghiulară, profilată sau compusă.

Domeniile de folosire ale arcurilor sunt variate, cele mai importante fiind:

§ amortizarea șocurilor și vibrațiilor (la suspensiile autovehiculelor, cuplaje elastice,

fundația utilajelor etc.);

§ acumularea de energie (la ceasuri cu arc, arcurile supapelor etc.), care apoi poate
fi restituită treptat sau brusc;

§ exercitarea unei forțe permanente, elastice (la cuplajele de siguranță prin fricțiune,
ambreiaje prin fricțiune etc.);

§ reglarea sau limitarea forțelor (la prese, robinete de reglare etc.);

§ măsurarea forțelor și momentelor, prin utilizarea dependenței dintre sarcina

exterioară și deformația arcului (la cântare, chei dinamometrice, standuri de încercare
etc.);

§ modificarea frecvenței proprii a unor sisteme mecanice.

3
Arcurile elicoidale se obțin din sârme sau bare de diverse profile, înfășurate pe o suprafață
directoare.

Arcurile elicoidale se clasifică după o serie de criterii, prezentate în continuare.

§ După forma secțiunii spirei, arcurile elicoidale pot fi cu secțiune rotundă, cu secțiune
pătrată sau dreptunghiulară, cu secțiune profilată;

§ După forma suprafeței directoare, arcurile elicoidale se împart în arcuri cilindrice, arcuri
conice, arcuri dublu conice, paraboloidale, hiperboloidale, prismatice etc.
§ După modul de acționare a sarcinii, se deosebesc arcuri elicoidale de compresiune, de
tracțiune și de torsiune.
Standardele reglementează, pentru arcuri elicoidale, clasificarea, terminologia și
reprezentarea în desenul tehnic.

Arcuri elicoidale cilindrice de compresiune

În fig. 1.1 sunt prezentate câteva soluții de arcuri elicoidale de compresiune, iar în fig.
1.2 sunt prezentate elementele geometrice ale arcurilor cilindrice elicoidale de compresiune cu
secțiunea spirei rotundă (fig. 5.2, a) și dreptunghiulară (fig. 1.2, b).

Fig. 1.1. Arcuri elicoidale de compresiune

a b c

Fig. 1.2. Elemente geometrice ale arcurilor cilindrice elicoidale

 Terminologia utilizată pentru arcurile elicoidale cilindrice de compresiune cu secțiunea
spirei rotundă (aplicabilă și la secțiune dreptunghiulară a spirei) este[1]:

§ d - diametrul spirei;

§ Di - diametrul interior de înfășurare;

§ Dm - diametrul mediu de înfășurare;

§ D - diametrul exterior de înfășurare;

§ t - pasul spirei;

§ H0 - lungimea arcului în stare liberă;

§ a0 - unghiul de înclinare al spirei în stare liberă.

Suprafețele de așezare ale arcurilor elicoidale de compresiune se prelucrează plan,

perpendicular pe axa arcului. Spirele de capăt, prelucrate astfel, nu se deformează elastic.
Dimensionarea unui arc elicoidal cilindric de compresiune se efectuează atât prin
adoptarea unor parametri geometrici și funcționali ai acestuia, din considerente tehnologice și
funcționale, cât și în urma calculelor de rezistență și la deformații[1].
Datele de intrare generale sunt: forma secțiunii spirei, sarcina maximă care încarcă arcul,
săgeata maximă sau numărul de spire active sau rigiditatea impusă și condițiile de funcționare.
Etapele de proiectare ale unui arc elicoidal cilindric de compresiune sunt prezentate în
continuare[1].
1. Se alege materialul arcului în funcție de condițiile de funcționare și se stabilește
rezistența admisibilă la torsiune.
2. Se efectuează calculul de rezistență, în urma căruia se determină diametrul d al spirei,
care trebuie să corespundă unei sârme standardizate.
3. Se efectuează calculul la deformații - alegându-se sau adoptându-se numărul de spire
active - astfel încât arcul să asigure condițiile de rigiditate și de gabarit impuse.
4. Se stabilesc dimensiunile geometrice ale arcului și parametrii corespunzători
caracteristicii elastice.
5. Se întocmește desenul de execuție, în conformitate cu rezultatele etapelor anterioare
și cu prescripțiile cuprinse în standarde.

5
 Simularea folosind programul Solidworks

SolidWorks este un pachet de programe de modelare geometrica tridimensională

(3D) produs de firma SolidWorks Corporation din Statele Unite și este destinat în
principal automatizării proiectării mecanice. Lucrează sub mediul Windows și beneficiază de
interfața grafică a acestuia[2].

Conceput pe o arhitectură extrem de simplă, fiabilă și prietenoasă, SolidWorks cuprinde

toate facilitățile majore ale unui pachet de programe pentru proiectarea asistată de calculator.
Dispune de un nucleu geometric propriu, având modulul de desenare integrat. Strategia de
modelare are ca punct de pornire proiectarea bazată pe caracteristicile constructiv - tehnologice
ale reperelor, continuând cu realizarea ansamblurilor, cotarea funcțională și generarea semi-
automată a desenelor de execuție[2].

Principalele caracteristici ale softului sunt următoarele:

- abilitatea de a identifica, modifica și comunica intenția de proiectare de-a lungul întregului

proces de construcție. Acest lucru este posibil datorită modulului de modelare structurat
ierarhic care înregistrează procesul de construcție într-un mod transparent și accesibil
proiectantului, facilitând în orice moment modificarea dimensiunilor, relațiilor și a
geometriei piesei;
- facilitățile de modelare a ansamblurilor permit stabilirea de suprafețe de referință pentru
montaj, introducerea constrângerilor geometrice ca bază de poziționare a componentelor,
reprezentarea desfășurată a ansamblului, detectarea zonelor de interferență între componente
și modificarea pieselor în context. Ansamblurile pot fi reorganizate pe nivele de subansamble
prin utilizarea modului "Feature Manager Tree". De asemenea, sunt incluse posibilități de
identificare și definire automată a relațiilor de asamblare și a suprafețelor conjugate, precum
și analiza variantelor posibile de asamblare cu ajutorul modulului "Assembley
Configurations";
- generarea rapidă, direct din modelul tridimensional, a documentației 2D formată din vederi,
secțiuni, detalii cote, toleranțe, elemente de text, tabel de componentă și liste de materiale.
Documentația este într-o corespondență permanentă cu modelul geometric, astfel încât orice
modificare operată în model se reflectă automat în documentația 2D;
- în domeniul modelării suprafețelor, poate genera forme complexe;
- realizează importul și exportul pentru fișiere de tip IGES, STEP, DXF, VRML, STL.

SolidWorks utilizează metoda generării corpurilor solide prin caracteristici, una dintre
cele mai utilizate tehnici de modelare a corpurilor 3D. Se pornește de la un contur desenat în
2D, din care se generează blocul grafic de construcție de bază. Un bloc grafic de construcție
este o formă de bază căreia i se aplică caracteristicile constructiv - tehnologice. Blocurile sunt
de două tipuri: cu geometrie implicită (teșituri, racordări, rotunjiri) și cu geometrie explicită
(elementul de bază fiind forma secțiunii). Blocurile grafice de construcție cu geometrie explicită
definesc forma de bază a piesei, care se obține întotdeauna prin adăugare de material. Un astfel
de bloc se creează prin extrudarea sau rotirea în jurul unei axe a unei secțiuni. Se pot de
asemenea crea secțiuni orientate care se utilizează pentru generarea suprafețelor sau a corpurilor
solide. După realizarea formei de bază a piesei urmează crearea celorlalte blocuri grafice de
construcție, care pot fi de tipul adăugare sau înlăturare de material. Acestea se leagă de forma
de bază, după o structură arborescentă și apoi se adaugă celelalte elemente de construcție
necesare finalizării modelului. Operațiile principale prin care se realizează elementul de bază
sunt extrudarea (pentru corpuri prismatice) și rotația unui contur în jurul unei axe (pentru
corpuri de revoluție)[2].

SolidWorks păstrează istoria etapelor de creare a pieselor din elemente, precum și

relațiile și regulile cărora li se supun acestea. Datorită acestui fapt, geometria piesei poate fi
modificată prin schimbarea valorii dimensiunilor, a caracteristicilor, a primitivelor sau a
secțiunilor care au fost utilizate în crearea piesei. Aceasta se realizează pe baza geometriei
variaționale, prin rezolvarea ecuațiilor după ce s-au efectuat modificări asupra dimensiunilor
sau constrângerilor[2].

Modelarea bazată pe caracteristici ușurează crearea și modificarea modelului piesei.

Acest tip de modelare apropie procesul de modelare geometrică de procesul tehnologic. În
acest fel, modelarea devine parametrizată, iar proiectantul își poate defini, pe lângă
caracteristicile existente, altele noi care se stochează în baza de date comună.

Activitatea de proiectare începe cu generarea modelului geometric al produsului. Pe tot

parcursul acestei activități trebuie avută în vedere și posibilitatea fabricării produsului respectiv.
Se stabilește în ce măsură piesa respectivă este dependentă sau nu de alte piese în cadrul
ansamblului. Se poate începe cu proiectarea ansamblului (proiectare de tipul de "sus în jos") și
apoi extragerea reperelor sau se proiectează piesele (proiectare "de jos în sus") și apoi se
asamblează. Înainte de a se începe proiectarea unei piese trebuie luate în considerare
următoarele[2]:

 caracteristicile funcționale;
 procedeul de fabricație;
 caracteristicile suprafețelor - funcționale sau secundare;
 dacă proiectarea se poate face prin metoda tehnologiei de grup;

7
 Simularea unui arc elicoidal
Primul pas este realizarea piesei și se execută prin selectarea în program opțiunea Part,
pentru a crea o piesă ca în imaginea următoare:

După intrarea în program se va alege planul pe care dorim să realizăm schița, în cazul
de față am ales planul de sus (Top Plane) și alegem opțiunea Sketch.

Vom selecta opțiunea Circle pentru a crea un cerc în centrul planului iar cu opțiunea
Smart Dimension îi vom da mărimea de 25 mm. După apăsăm ok pentru crearea cercului.
 După ce am creat cercul, trebuie să facem forma elicoidală a arcului. Vom accesa
meniul Curves – Helix and Spiral. În acest meniu se va selecta înălțimea arcului și numărul de
spire.

Vom selecta opțiunea Height and Pitch, 6 mm la Pitch și Height la 50 mm. La final
schița trebuie să arate așa.

9
 În continuare vom schimba planul cu cel din dreapta, Right Plane, pentru crearea
modelului 3D și vom crea o nouă schiță (Sketch). Vom crea un nou cerc de 2 mm în partea de
sus a arcului în capătul primei spire.

Vom selecta opțiunea Sweep Boss/Base pentru crearea medelului 3D. Selectăm prima
dată cercul din capătul spirei și după arcul pentru realizarea modelului.
 Pentru simularea forțelor care solicită arcul vom alege din bara de opțiuni Simulation
– New Study și se va alege un nume.

Vom selecta baza arcului și alegem opțiunea Fixed Geometry pe care o găsim în
meniul Fixtures Advisor.

11
 Apoi în meniul Conection Advisor vom selecta opțiunea Contact Set. La Type se va
alege opțiunea No Penetration și mai jos se bifeaza căsuța Self – Contact.

În continuare se va selecta meniul Fixtures Advisor și selectarea opțiunii Advanced

Fixtures. După ce am ales această opțiune vom selecta On Flat Faces și vom alege capătul
arcului de sus iar la Transition vom alege Normal to Face și mărimea de 50 mm, prin setarea
celorlalte pe 0 le vom bloca, acest lucru nu va permite arcului să se îndoaie greșit.
 Pasul următor este accesarea opțiunii Mesh – Create Mesh apăsând click drapta pe
Mesh. La Mesh Parameters, Curves-based mesh și vom introduce valorile din imagine.

Vom selecta din meniul de opțiuni Run the Study și așteptăm ca programul să facă
calculele.

După ce au fost realizate calculele de către soft, arcul ar trebui să arate așa:

13
 În funcție de comprimare sau întindere acesta își modifică culoarea și putem alege ce
culoare să aibă sau forța care să solicite acest arc
 Concluzii
Arcurile sunt organe de mașini care realizează o legătură elastică între anumite piese
sau subansamble ale unei mașini. Prin forma lor și prin caracteristicile mecanice deosebite ale
materialelor din care se confecționează, arcurile au capacitatea de a se deforma sub acțiunea
unei forțe exterioare, preluând lucrul mecanic al acesteia și înmagazinându-l sub formă de
energie de deformație. La dispariția sarcinii exterioare, energia înmagazinată este restituită
sistemului mecanic din care face parte arcul.

SolidWorks utilizează metoda generării corpurilor solide prin caracteristici, una dintre
cele mai utilizate tehnici de modelare a corpurilor 3D. Se pornește de la un contur desenat în
2D, din care se generează blocul grafic de construcție de bază. Un bloc grafic de construcție
este o formă de bază căreia i se aplică caracteristicile constructiv - tehnologice. Blocurile sunt
de două tipuri: cu geometrie implicită (teșituri, racordări, rotunjiri) și cu geometrie explicită
(elementul de bază fiind forma secțiunii). Blocurile grafice de construcție cu geometrie explicită
definesc forma de bază a piesei, care se obține întotdeauna prin adăugare de material. Un astfel
de bloc se creează prin extrudarea sau rotirea în jurul unei axe a unei secțiuni. Se pot de
asemenea crea secțiuni orientate care se utilizează pentru generarea suprafețelor sau a corpurilor
solide.

Modelarea bazată pe caracteristici ușurează crearea și modificarea modelului piesei.

Acest tip de modelare apropie procesul de modelare geometrică de procesul tehnologic. În
acest fel, modelarea devine parametrizată, iar proiectantul își poate defini, pe lângă
caracteristicile existente, altele noi care se stochează în baza de date comună.

15
 Bbliografie
1. http://www.scritub.com/tehnica-mecanica/ASAMBLARI-ELASTICE-
ARCURI24747.php
2. http://www.scritub.com/stiinta/informatica/INTRODUCERE-IN-SOLID-
WORKS91812219.php
3. www.idesignCad.com
4. https://ro.wikipedia.org/wiki/Arc_(organ_de_ma%C8%99in%C4%83)