PROIECTARE ASISTATĂ DE CALCULATOR 10

OPERAȚII DE ASAMBLARE 3D

Realizarea ansamblurilor
Modelele 3D, odată realizate, pot fi montate, asigurând legături între ele, asfel încât să se paotă
constitui modele complexe, care pot fi supuse analizelor, simulărilor și altor operațiuni complexe.
10.1. Realizarea unei asamblări filetate

a) b)

c) d) e)
Fig. 10.1.
 Figura 10.1 a) cuprinde un ansamblu format din două piese îmbinate între ele prin intermediul
unui șurub cu piuliță. Între capul șurubului și piesa pe care acesta se reazemă, precum și între piuliță și
piesa pe care se reazemă aceasta, există două șaibe plate. Obișnuit, montajul se face doar cu o șaibă, care
să împiedice desfacerea piuliței. Fig. 10.1 b) cuprinde una dintre piesele îmbinate, fig. 10.1 c) o cuprinde
pe cealaltă, în timp ce șurubul și piulița sunt în fig. 10.1 d) și e). Cele două șaibe au forma de coroane
circulare (Ø20; Ø10) și au grosimea de 1 mm.
Realizați și salvați modelele tuturor pieselor (o singură șaibă).
Pentru a obține modelul 3D al ansamblului, după ce ați comandat Close, deschideți CATIA, pe
traseul: Start, Mechanical Design, Assembly. În spațiul de reprezentare apare titlul Product, cu barele de
comenzi specifice asamblării, dintre care, cele uzuale sun prezentate mai jos.

Inserarea componentelor
Selectați, prin click în spațiul de reprezentare, numele fișierului (Product), și, cu acesta selectat,
activați Existing Component, , din bara Product Structure Tools sau (Insert, Existing Component),
apoi, prin procedura obișnuită Windows, Open pe modelul de tip Part, pe care doriți să-l introduceți în
ansamblu. De exemplu, dacă ați introdus prima piesă din fig. 10.1 b), după ce aceasta apare în spațiul de
reprezentare, activați Fix Component, , din bara Constraints, pentru a fixa (a-i prelua toate gradele de
libertate) piesei introduse în spațiul de reprezentare. Introducerea în Product se poate face pe rând, pentru
fiecare componentă sau, prin selectare multiplă, pentru toate elementele componente. Fixarea însă, se
referă la un singur element, de regulă batiul sistemului mecanic modelat. Introducerea multiplă poate
conduce la suprapunerea componentelor și la imposibilitatea de a le vizualiza individual. Selectați, din
arborele de specificații, unul dintre elemente. Click-dreapta, pentru a activa meniul scurt, apoi Hide,
pentru a ascunde elementul selectat. După ce operați cu elementele rămase vizibile, iar click-dreapta, apoi
Show pe meniul scurt deschis, pentru a face din nou piesa ascunsă vizibilă.
După ce introduceți cel puțin două elemete, la prima operație de asamblare a lor, apare pe ecran
caseta Part Number Conflicts, în care puteți opta pentru Automatic Rename. În această situație, programul
menține și în ansamblu numele sub care ați salvat piesele, schimbând automat numărul de referință al
elementelor. Mai bine este (dar nu abligatoriu) să activați Rename, pentru a impune dvs. numele
elementelor, prin selectarea lor din casetă și prin alegerea numelor sugestive, pentru fiecare, pe rând.
După OK, caseta dispare.
Deci, după ce ați introdus prima piesă, din nou, selectați Product, apoi Insert, Existing Component,
apoi selectați a doua piesă, cea din fig. 10.1 c), apoi Open și este introdusă și ea pe ecran. Activați

comanda Manipulation, , din bara Move, apoi, ținând cont de translațiile și rotirile pe care elementul
nefixat (în casetă, activați opțiunea With Respect to Constraints) le suportă, după axele care apar și în
casetă și pe compasul din colțul dreapta-sus al ecranului, apropiați cele două piese de poziția lor din fig.
10.1 a).
 Impunerea constrângerilor de poziție relativă
Urmează să impuneți coaxilaitatea dintre cele două găuri, din cele două piese inserate. Pentru asta:

Fig. 10.2 Fig. 10.3

activați comanda Coincidence Constraint, , din bara Constraints, apoi selectați, pe rând, cele două
suprafețe interioare ale găurilor; veți observa că, trecând cu prompterul peste găuri, apar axele găurilor;
selectarea se poate referi și la aceste axe; după selectare, puteți activa comanda Update, din bara cu

același nume, operație în urma căreia cele două găuri devin coaxiale. Comanda Update, poate fi
activată și după ce au fost impuse toate constrângerile necesare asamblării.
Asigurarea contactului dintre fețele plane ale pieselor inserate se face impunând comanda Contact
Constraint, , din bara Constraints, apoi selectând fețele plane în cauză, așa cum arată figura 10.2.
Update, sau CTRL U, pentru a face operabilă comanda.

OBSERVAȚIE
În locul comenzii Contact Constraint se poate folosi și Coincidence. Efectul vizibil este același
pentru asamblare. Situațiile diferă, dacă, după
asamblare urmează etape de analiză, când interesează
comportarea contactului, dacă el a fost definit ca un
contact și nu ca o coincidență de suprafețe.

Inserați, dacă ați făcut-o deja, celelalte elemente

ale ansamblului și, folosind (în acest exemplu) doar
Coincidence Constraint, realizați montajul, ca în fig.
10.1. Apoi observați că, folosind rotirea, din bara Move,
comanda Manipulation, veți observa că piesa tip cornier
se poate roti în jurul axei găurilor. Deci, trebuie realizat
un ansamblu în care această rotire să fie împiedicată.
Ștergeți, cu Delete, după selectarea din arborele de
specificații șaibele, apoi inserați în spațiul de
reprezentare o altă șaibă, ca cea din figura 10.3.
Realizați un alt ansamblu, așa cum arată figura 10.4. În
Fig. 10.4
acest ansamblu, impuneți coincidența dintre aripile
șaibei și fețele omoloage ale pieselor îmbinate și coincideța dintre fața plană a piuliței și fața omoloagă de
pe șaibă. Puteți colora în mod diferit piesele din ansamblu. Selectați, cu click în arborele de specificații
una dintre piese. Click-dreapta, pentru a intra în meniul scurt. Activați Properies, apoi Graphic, după care
faceți vizibilă lista de culori, prin click pe săgeata aferentă. Alegeți culoarea, apoi Apply și OK. În același
mod puteți impune și transpareța pieselor etc.

10.2. Mini-presă pentru tăiat garnituri

Figura 10.5 cuprinde un ansamblu pe care urmează să-l realizați, ca model 3D.
Algoritmul care trebuie urmat începe cu
modelarea componentelor. Prin urmare, prima piesă,
batiul va fi realizat ca Part, după desenul din figura
10.6. Pentru batiu, se poate porni de la un dreptunghi
(baza0, pe care o extrudați, cu Pad. Tot cu Pad,
realizați aripile pe care se montează Boltul 2. Cu
Pocket realizați alejaul coloanei Ø30, locașul înalt de
30 mm și celălalt locaș, inițial înalt de 20, pentru care,
cu Draft se înclină o fașă cu 200 .Operațiile de
racordare încheie traseul.
Următoarea piesă care poate fi reprezentată ca
model 3D este Cuțitul-piston, din figura 10.7.
Operațiile utilizate sunt tot Pad, Pocket (eventual
Hole), dar și Fillet, pentru R12.
În figura 10.8 este reprezentată prin desen
piesa numită Balansier, în conformitate cu fig. 10.5.
Modelul necesită aplicarea comenzii Pad, cu opțiunea
More activă, pentru extrudare în ambele direcții, schița
inițială fiind realizată în planul de secționare. Găurile
Ø15 și Ø8 pot fi modelate cu Hole sau Pocket, pe când
locașul alungit necesită neapărat Pocket. Razele R10
sunt obținute cu Fillet.
Figura 10.9 cuprinde Bolțul care se montează
ajustat în balezajul cilindric din balansier, în timp ce Fig. 10.5
șaiba de pe capătul acestui bolț este reprezentat în
figura 10.10.
Bolțul din piston, notat cu Bolț 1 în fig. 10. 5 este, de fapt, un cilindru Ø10 mm, lung de 50 mm.
Mânerul necesar pentru antrenarea balansierului este sugerat de figura 10.11. Modelul desenat nu
conține reacordările, care sunt sugerate de vederea isometrică.
Realizarea ansamblului face necesar modul de lucru Product, deci Start, Mechanical Design,
Assemly Design. Introduceți în spațiul de reprezentare (cu Insert, Existing Component), mai întâi Batiul,
pe care îl fixați, cu Fix Component, , din bara Constraints. Introduceți pe rând celelalte piese,

orientându-le, folosind Manipulation, , din bara Move, dar ținând seama de compas.
Constrângerile de poziție relativă sunt de tip Coincidence, , cu excepția legăturii dintre
suprafața cilindrică a Bolțului 1 și suprafața interioară a locașului alungit din Balansier, legătură care este

de tip Contact Constraint, . După realizarea asamblării, ar trebui să rămână un singur grad de
mobilitate, adică rotirea balansierului, pe care o puteți vuzualiza folosind Manipulation.
Fig. 10.6

Fig. 10.7
Fig. 10.8 Fig. 10.9 Fig. 10.10

Fig. 10.11