PROIECTARE ASISTATĂ DE CALCULATOR 6

GENERAREA DIRECTĂ ȘI EDITAREA MODELELOR 3D -1

6.1. Semi-carcasă turnată

Aplicația urmează să vă conducă
spre realizarea modelului 3D al carcasei
nervurate din figura 6.1. Deschideţi mediul
de proiectare CATIA, în meniul Part. După
ce ați optat pentru Create a Geometrical
Set, activați planul xy și deschideți o schiță
nouă. Trasați un pătrat, simetric față de
sistemul de coordonate, cu latura de 100
mm, folosind Rectangle, , din bara
Profile. Ieșiți din schiță, cu Exit
Workbench, .
Extrudați (adăugați grosime)

Fig. 6.1. conturul creat, folosind comanda Pad, ,

din bara Sketch Based Features.
Operațiunea se face pe o lungime de 8 mm. Selectați cele 4 muchii scurte (cu CTRL apăsat, pentru
selectare multilpă), apoi activați comanda Edge Fillet, , din
bara Dress-Up Features, care arată ca în figura 6.2. Objects to
Fillet vor fi cele 4 muchii, iar pentru Radius, impuneți 5 mm.
OK și muchiile vor fi racordate.
Pe fața superioară plană a modelului, trasați tot cu
Fig. 6.2
Rectangle un pătrat ale cărui laturi se vor afla la 15 mm de
laturile primului pătrat, așa cum sugerează
figura 6.3. Racordați, cu Corner, , cele 4
vârfuri, impunând raza de 8 mm. Selectați
laturile și arcele profilului obținut, apoi

activați comanda Scale, , din bara

Operation (pe traseul Insert, Operation,
Transformation). În casetă, selectați mai întâi
originea, ca punct al scalării, apoi impuneți
Scale Value 0.8, pentru a reduce toate
dimensiunile cu 20%. După OK, veți obține
încă un contur, care va arăra ca în fig. 6.3,
inclusiv cu razele de curbură diminuate prin
scalare. Ieșiți din schiță.
Supuneți noua schiță unui Pad, pe
lungime de 50 mm, numai spre exteriorul
vechiului model, deja extrudat. Pe fața plană
obținută, care este limitată de cele două Fig. 6.3
pătrate racordate, deschideți altă schiță. În ea,
 utilizați comanda Project 3D Elements, , din bara
Operation (traseu Insert, Operation, 3D Geometry),
pentru a transforma muchiile exterioară (cea mai mare)
și interioară (cea mai mică) a modelului realizat în
elemente plane din schiță. Selectați, prin urmare
conturul cel mai mare (provenit din pătratul 100×100,
apoi activați comanda Project 3D Elements, apoi
selectați conturul cel mai mic (cel redus la 80%) și
supuneți-l tot comenzii Prject 3D Elements. Ieșiți din
schiță.
Extrudați, cu Pad ultima schiță, pe lungimea de
7 mm, modelul continuând să se lungească.
Urmează realizarea găurilor vizibile în fig. 6.1.
a) Puteți folosi procedeul Pocket: selectați fața plană
Fig. 6.4 abia realizată, mărginită de contururile obținute prin
Project 3D Elements; deschideți o schiță, în care trasați
un cerc Ø7.5 mm, constrâns ca în figura 6.4. Ieșiți din schiță, apoi aplicați cercului comanda Pocket,
Type: Up to Last (pentru a realiza străpungerea ambelor zone pe care direcția găurii le intersectează), fără
a mai fi necesară impunerea lungimii. OK în casetă.
b) În loc de Pocket, puteți utiliza comanda Hole:
alegeți, din bara Sketch-Based Features comanda Hole,

, apoi executați un click pe fața plană pe care

trebuie realizată gaura; în caseta Hole Definition,
impuneți: Diameter de 7,5 mm și Depth de 100 mm
(pentru a trece prin toată piesa) sau, ca să nu impuneți
adâncimea Depth, alegeți ca Type, în loc de Blind, Up
to Last; click pe butonul Positioning Sketch și apare o
schiță în care, prin punctul apărut, se definește poziția
centrului găurii, care se cotează ca în figura 6.5; ieșiți
din schiță și vizualizați gaura Ø7,5 care străbate piesa.
Indiferent de metoda folosită pentru realizarea găurii,
urmează multiplicarea acesteia.
Selectați, din arborele de specificații, de sub Fig. 6.5
Part Body, gaura abia realizată, apoi impuneți comanda
Circular Pattern, , din bara Transformation Features, vizibilă în figura
6.6 (se poate folosi și traseul Insert, Transformation Features, Circular
Pattern). Se deschide caseta de dialog Circular Pattern Definition, în care,
sub Axial Reference, impuneți: Parameters: Complete crown; Instances: 4 (4
găuri); Reference Element: selectați axa Oz; Object: Hole...sau Pocket..
(după metoda prin care ați realizat gaura Ø7,5, care ar trebui să fie deja
selectată). OK și apar toate cele 4 găuri (de fapt 8 găuri, dar coaxilale, câte
două).
Fig. 6.6
Racordarea muchiilor care definesc corpul piesei necesită selectarea
uneia dintre aceste muchii formată din 4 linii și 4 arce, ca în figura 6. 7, în care muchia apare roșie.
Activați comanda Edge Fillet, , din bara Dress-Up Features, vizibilă în figura 6.8. În caseta de dialog
Edge Fillet Definition, impuneți: Radius: 3 mm (ar trebui ca în rubrica Objects to Fillet să apară 8
 Fig. 6.8
Elements; dacă nu apar, selectarea nu a fost
corectă). OK, apoi repetați operația de racordare
pentru muchia identică, aflată pe corpul piesei.
Nervurarea (rigidizarea) carcasei necesită
trasarea unei schițe auxiliare. Deschideți deci o
nouă schiță în unul dintre planele principale care
taie piesa în lungul axelor găurilor, de exemplu
Fig. 6.7 planul zx. În el, deschideți schița în care trasați un

arc de cerc, de tip Three Point Arc, , constrâns

ca în figura 6.9. Extremitățile arcului coincid cu
muchiile invizibile, perpendiculare pe ecran. Ieșiți
din schiță și activați comanda Stiffener, , din
bara Sketch- Based Features. Se deschide caseta
Stiffener Definition, în care impuneți: Mode: From
Side; Thickness 1: 5 mm; Neutral Plane: activ și
Selection: schița care conține arcul de cerc; în plus,
dacă sensul nu este spre corpul carcasei, activați
Reverse Direction. OK, pentru a obține o nervură.
Selectați una dintre muchiile în arc de cerc
ale nevurii, apoi, cu Edge Fillet, racordați-o cu raza Fig. 6.9
de 2 mm. Repetați operația pentru cealaltă muchie
în arc de cerc a nervurii.
Multiplicarea
circulară a nervurii necesită
activarea comenzii Circular
Pattern, , după ce ați
selectat nervura și cele două
racordări ale muchiilor ei.
Procedați la multiplicarea cu
4 Instances, de tip Coplete
Crown, în jurul axei z. După
OK, se obține carcasa din fig.
6.1. Vizualizați și închideți
fișierul, fără să salvați.

6.2. Realizarea unui

model de tip flanșă multiplă
Urmează să construiți un
Fig. 6.10 model care arată ca cel din
figura 6.10.
 Deschideți o schiță, în modul de lucru Part, în care, simetric față de origine, trasați un pătrat cu
latura de 70 mm. În aceeași schiță, trasați și un cerc cu centrul în origine, de rază 15 mm. Ieșiți din schiță
și supuneți-o unui Pad, pe lungimea de 10 mm. Selectați muchiile 10 mm lungime și apoi le racordați,
folosind Edge Fillet, , cu o rază de 8 mm.

Activați comanda Hole, , apoi executați un click pe una dintre fețele plane mari. Diametrul
găurii va fi de 10 mm, Type este Simple, Up to Next pentru lungime. Cotați apoi, intrând în Positioning
Sketch, centrul găurii la câte 9 mm față de două laturi concurente ale dreptunghiului inițial. OK, pentru a
finaliza o gaură. Urmează multiplicarea circulară a găurii realizate. Impuneți comanda Circular Pattern,
, din bara Transformation Features, după ce ați selectat din arborele de specificații gaura Ø10. Se
deschide caseta de dialog Circular Pattern Definition, în care, sub Axial Reference, impuneți: Parameters:
Complete crown; Instances: 4 (4 găuri); Reference Element: selectați axa axa perpendiculară pe
dreptunghiul inițial; Object: Hole. OK și apar toate cele 4 găuri din colțurile construcției.
Selectați oricare din cele două plane principale în
care nu ați construit pătratul inițial. Deschideți o schiță
în care, pornind din origine, trasață linia orizontală
lungă de 40 mm, în extremitatea căreia, tangent la linie,

trasați cu Three Point Arc, , un arc de cerc R80 mm,

ca în figura 6.11. Cota 120 mm se referă la extremitatea
arcului. Constrângerea de tangență se obține sub
Constraints Defined in Dialog Box. Ieșiți din schița pe
care o veți folosi ca traiectorie, pentru deplasarea unei
coroane circulare care va reprezenta peretele conductei
care leagă cele două flanșe de capăt.

Pentru a
defini Fig. 6.11
profilul
care urmează a fi deplasat după traiectoria trasată, selectați
fața plană din centrul căreia ați pornit porțiunea dreaptă a
traiectoriei. Deschideți schița în care selectați muchia
circulară Ø30.
Supuneți această muchie proiecției pe planul de schițare,
folosind comanda Project 3D Elements, , iar, după ce
muchia a devenit galbenă (a fost transformată în cerc Ø30 în
planul de schițare), ieșiți din schiță.
Pentru realizarea legăturii dintre cele două flanșe de
capăt, activați comanda Rib, , din bara Sketch-Based
Features. În caseta de dialog Rib Definition, impuneți drept
Profile cercul obținut în schița anterioară, iar ca center
Curve, selectați, fie pe ecran, fie din arborele de specificații
traiectoria formată din linia și arcul de cer tangent la linie.
Apăsați butonul Thick Profile și impuneți Thickness 2 la
Fig. 6. 12
valoarea 4 mm, pentru a obține o îngroșare spre exterior de
4 mm, în scopul realizării peretelui legăturii dintre flanșe. După OK, obțineți o față plană, de forma unei
coroane circulare și peretele conductei de legătură.
 Selectați fața plană care conține coroana circulară și deschideți o schiță în ea. Schița va arăta ca
cea din figura 6.12. Trasați o elipsă (axă mare 90 și axă mică 52 mm) concentrică cu cercul Ø30, obținut
prin proiectarea muchiei circulare Ø30 pe planul de schițare. Impuneți constrângeri de poziție:
orizontalitate pentru axa mare a elipsei și concentricitatea de care s-a vorbit. Cele două cercuri Ø9 sunt
obținute folosind Mirror, , din bara Operation, sub-bara Transformation, oglindirea avînd ca element
de referință axa vericală. Ieșiți din schiță.
Folosind comanda Pad, extrudați ultima schiță, pentru
a realiza flanșa eliptică, în spațiu. Pad se face pe lungimea de
10 mm.
Construcția a fost practic realizată. Urmează operații
de editare a modelului, în scopul de a-l face cât mai apropiat
de o piesă reală. De exemplu, ținând seama de tehnologia de
fabricare (turnare), nu trebuie să rămână muchii neracordate.
Operația de racordare se referă la muchiile circulare care
leagă corpul de cele două flanșe laterale. De exemplu. Figura
6.13 arată muchia circulară (ce roșie) de lângă flanșa eliptică.
Selectați-o, apoi activați comanda Edge Fillet, , iar în
caseta de dialog deaschisă, impuneți doar raza de 5 mm, așa
cum apare și în figură. După OK, reluați operația pentru
Fig. 6. 13
muchia de lângă cealaltă flanșă, impunând aceeași rază de
racordare. În scopul de a evita muchii ascuțite, urmează operații de teșire. Selectați una dintre muchiile
eliptice, apoi activați comanda Chamfer, , din bara Dress-Up Features. În caseta Chamfer Definition,
impuneți ca Mode: Length/Angle, cu valorile: Length de 1 mm și Angle de 45 0 ; Object to Chamfer este
muchia selectată; dacă nu apare, selectați-o pe ecran acum, apoi OK. Repetați operația pentru toate cele 3
muchii ale flanșelor. Desigur, operația poate fi executată folosind o singură comandă Chamfer, cu
selectarea muchiilor ca obiecte, direct în casetă. Supuneți teșirii, la valorile 2×450 muchiile circulare
interioare ale flanșelor din extremitățile piesei.
Vizualizați, apoi închideți, fără salvare.