Editor: Claudiu Popescu

Coperta: Flory Preda

Tehnoredactare: Florenţa Sava
C ei trei M ag i
Corectură: Georgeta Nicolae
P e r ic u l o ş i
Osho, Gurdjieff, Crowley
Traducere din The Three Dangerous Magi, P.T. Mistlberger

Copyright © 2009, P. T. M istlberger

Originally published in the UK by John Hunt Publishing Ltd,
Laurel House, Station Approach, New Alresford, Hampshire, S 0 2 4 9JH, UK
Published in November 16, 2010 under licence from John Hunt Publishing Ltd.

Copyright © 2015 Editura Livingstone pentru ediţia în limba română P.T. Mistlberger

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

MISTLBERGER, P. T.
Cei trei magi periculoşi: Osho, Gurdjieff, Crowley /P. T. Mistlberger; T rad u cere din lim ba engleză:
trad.: Laura Cristiana. - Pantelimon : Livingstone, 2015 L au ra C ristin a
Bibliogr.
Index
ISBN 978-606-8545-13-4
I. Cristiana, Laura (trad.)

Distribuit de SC Multicart Com

Tel.:0733.940.772
www.multicart.eu
www.edituralivingstone.ro
comenzi@editur a li vings tone.ro
www.facebook.com/editura.livingstone L iv in g s t o n e
ISBN: 978-606-8545-13-4
 CUPRINS

P refaţă............................................................................................................................................
/ 11
Introducere................................................................................................................................... 13

Partea întâi: Elem ente biografice

Capitolul 1: Aleister Crowley: Magul cel straşnic........................................................... 20
Capitolul 2: G.I. Gurdjieff: Diavolul negru din A sh khabad........................................ 41
Capitolul 3: Osho: Cel mai periculos om de la Iisus H risto s....................................... 59

Partea a doua: învăţăturile

Capitolul 4: Magia şi Thelem a lui C row ley........................................................................ 80
Capitolul 5: Lucrarea lui G u rd jieff........................................................................................101
Capitolul 6 : învăţăturile lui O sh o ..........................................................................................123

Partea a treia: C om entarii

Capitolul 7: Regii n o p ţii............................................................................................................146
Capitolul 8 : Autoperfecţiunea şi mitul gurului in failib il.............................................. 165
Capitolul 9: Comunitatea spirituală: Paradiso şi Inferno (partea în tâ i)...................182
Capitolul 10: Comunitatea spirituală: Paradiso şi Inferno (partea a d ou a)............ 208
Capitolul 11: Despre femei şi despre s e x ............................................................................ 232
Capitolul 12: Despre înţelepţi drogaţi, idioţi beţi şi morţi m isterioase....................264
Capitolul 13: Arme m a g ice ......................................................................................................292
Capitolul 14: Transmisiunea şi m oştenirea....................................................................... 308
Capitolul 15: întoarcerea magilor: Despre escroci, profeţi şi profeţie...................... 331

Partea a patra: Lucrarea interioară

Capitolul 16: Importanţa practicii......................................................................................... 346
Capitolul 17: Lucrarea practică a lui O sh o .........................................................................351
5

Capitolul 18: Exerciţii practice din lucrarea lui G u rdjieff............................................ 361
Capitolul 19: Exerciţii practice din lucrarea lui C row ley............................................. 371
Partea a cincea: Influenţe istorice
Capitolul 20: Influenţe istorice asupra magiei şi Thelemei lui C row ley.................388
Capitolul 21: Influenţe istorice asupra lucrării lui Gurdjieff ..................................... 412
Capitolul 22: Influenţe istorice asupra învăţăturii lui O sh o ....................................... 432
Anexa I: Paralele O sho-Crow ley............................................................................................ 4 5 3
Anexa II: Crowley şi şahul: Jocul regal şi Lucrarea in terioară.................................... 458
Anexa III: Gurdjieff, Beelzebub şi Zecharia S itch in .........................................................469
Anexa IV: Osho, John Dee şi cea mai mare bibliotecă din lu m e .................................477
Anexa V: Resurse......................................................................................................................... 480
Anexa VI: Lucrări biografice....................................................................................................482
B ibliografie.....................................................................................................................................4 9 9
N ote.................................................................................................................................................. 506
M ulţum iri....................................................................................................................................... 5 3 4
Despre autor.................................................................................................................................. 5 3 5
Dedicaţie: Pentru Madame Dejean.
A precieri
Osho, G.I. Gurdjieff şi Aleister Crowley sunt „magi periculoşi", pentru că în­
văţăturile lor au fost provocatoare şi îndrăzneţe şi necesită o interpretare plină de
discernământ. Ca imagini de guru-şi metafizici, toţi trei erau capabili să îşi dete­
rioreze învăţăceii şi, în acelaşi timp, să le ofere revelaţii spirituale profunde. P.T.
Mistlberger are cunoştinţe din experienţa personală despre cele trei căi ezoterice
iniţiate de aceşti magi. în această carte excelentă, el explică de ce toţi trei au contri­
buit la tradiţia de înţelepciune perenă, în ciuda controversei asociate cu învăţăturile
lor. „Cei trei magi periculoşi" este o lucrare care se bazează pe cercetare riguroasă
este şi scrisă într-un stil accesibil, pe care o recomand fără nicio reţinere.
N evill Drury, Ph.D, autor al lucrării The New Age:
the History o f a Movement [New Age: Istoria unei mişcări, n.t.]
şi Stealing Fire from Heaven: the Rise o f Modern Western Magic
[Cum s-a furat focul din ceruri: Dezvoltarea magiei occidentale]
O analiză uluitor de cuprinzătoare a trei dintre cei mai influenţi lideri spirituali
din ultima sută de ani. Lucrarea nu numai că pune în contrast şi compară personali­
tăţile şi practicile celor trei, ci îi şi plasează în contextul predecesorilor, mediului şi
vremurilor lor, iar acest lucru furnizează înţelegeri abile şi culte, care fac din această
carte un deliciu ce te încântă şi te intrigă în acelaşi timp, care transcende individul şi
dezvăluie o reală înţelegere a semnificaţiei supreme a lucrării lor.
Donald M ichael Kraig, autor al lucrării:
Modern Magick [Magia modernă]
Dacă doriţi o o lectură excelentă despre vieţile senzaţionale ale acestor învă­
ţători carismatici, atunci în mod clar, această carte este pentru dumneavoastră, însă
ea conţine mult mai mult decât simple date biografice. Există în ea istorie şi date
sociale, psihologie, religie şi misticism. Lucrarea este un studiu aprofundat a ceea
ce înseamnă să fii căutător pe calea spirituală, a conflictelor pe care le implică
aceasta cu privire la societate şi la viaţa de zi cu zi. Iar din punct de vedere comple­
mentar, cartea analizează felul în care unii învăţători sfidează convenţiile acceptate
de moralitate şi de comportament, pentru a frânge condiţionarea care împiedică
progresul. De asemenea, spulberă mitul că iluminarea, cumva, te catapultează la
statutul de supraom. Din păcate, dobândirea cunoaşterii de sine şi capacitatea şi
dorinţa de a transm ite această cunoaştere şi altora nu înseam nă întotdeauna că
omul nu mai este supus eşecurilor umane! Dacă eşti un căutător al adevărului, în
mod inevitabil vei fi interesat de toate aceste aspecte. Având ca temelie propriile
căutări cu Osho şi cu alţi învăţători, cercetările sale meticuloase şi evaluarea inteli­
gentă a faptelor şi a miturilor, P.T. Mistlberger ne prezintă un adevărat festin, care
să ne bucure şi să ne instruiască!
Dennis W aite, autor al lucrării The Book o f One
[Cartea lui Unu] şi Back to the Truth [înapoi la adevăr]
7
 C ei T rei M agi P ericuloşi

Lucrarea lui Mistlberger este o analiză fascinantă (uneori, dureros de cinstită) D o r fe r ic it

a trei dintre cei mai subapreciaţi, calomniaţi şi neînţeleşi oameni sfinţi.
Lon Milo DuQuette, autor al lucrării The M agick ofA leister Crowley înţelepţii doar s-o ştie
[Magia lui Aleister Crowley] Căci mulţimea joc îşi bate!
Vrea să laud viaţa vie,
Mistlberger a scris o carte FOARTE interesantă despre trei oameni extraordi­ Dorul morţii-nvăpăiate.
nari, în care cei mai mulţi nu s-ar fi gândit să vadă o conexiune. Fără îndoială, şi-a
făcut foarte bine tema de casă. în a nopţilor răcoare,
John Anthony West, autor al lucrării Serpent in the Sky:
Ce-n iubire zămisleşte,
The High Wisdom o f Ancient Egypt
[Şarpele din cer: înalta înţelepciune a Egiptului Antic] Te cuprinde-o-nfiorare,
Pe când candela luceşte.
„Cei trei magi periculoşi" este o lectură de devorat obligatorie pentru toţi
care au o înclinaţie pentru cei mai mari răsturnători ai înţelepciunii Nebune! Mis­
Se desface-mbrăţişarea
tlberger clarifică şi dă viaţă celor trei ticăloşi de iluminatori, în toată gloria lor ne­
Din a beznelor stihie,
convenţională. Această carte în sine este periculoasă pentru cei cărora le place tot
ceea ce este cunoscut şi în siguranţă în drumurile lor. De asemenea, este un apel Răscolit asculţi chemarea
pentru a găsi siguranţa în incognoscibil. Pregătiţi-vă să fiţi mişcaţi până în miezul Spre suprema cununie.
fiinţei voastre, întorşi cu susul în jos şi apoi puşi laolaltă iar, în moduri cu totul noi.
Satyen Raja, autor al lucrării Living Ecstasy
Depărtarea nu te-abate,
[Să trăieşti în extaz] şi fondator al W arriorSage Trainings
Vii în zbor, vii ca vrăjit,
O discuţie exactă, plină de detalii profunde şi fascinantă despre trei dintre în luminile visate,
cei mai ciudaţi învăţători spirituali, care au ajuns vreodată în atenţia lumii. Flutur mic, eşti pârjolit.
Richard Smoley, autor al lucrării The Dice Game ofShiva
[Jocul de zaruri al lui Shiva] şi Inner Christianity [Creştinătatea interioară]
Şi atât cât n-ai ăst dor:

O carte fascinantă despre trei ticăloşi spirituali enorm de contrarianţi şi uriaşi. Pieri şi iarăşi fii!
Timothy Freke, autor al lucrăriiTfre Jesus Mysteries [Misterele lui Iisus] Eşti un jalnic călător
şi How Long Is Noiu? [Cât timp înseamnă „acum"?] Peste triste glii.
Goethe

Magul este nivelul cel mai înalt la care omul se poate apropia de Dumnezeu.
G.I. Gurdjieff

M agi: Pluralul de la „mag": cel înţelept întru ale Domnului şi care slujeşte divini­
tatea.
Porphyry, On Abstinence [Despre abstinenţă]

9
 Prefaţă j»

e la bun început, ar trebui să declar măsura experienţei mele personale

D directe cu ideile şi cu lucrarea celor trei subiecţi ai acestei cărţi. L-ani
descoperit pe Aleister Crowley în 1975, ca elev în ultimul an de liceu, în timp ce
studiam N ietzsche, Jung, şi Castaneda. Această primă conexiune s-a realizat, în
principal, prin interm ediul setului său de cărţi de tarot, tarotul Thoth. Curând, în­
cercam să îi înţeleg m agnum opus, Cartea patru: Magia şi o altă lucrare a sa, 777:
And Other Qabalistic Writings [777: şi alte scrieri cabaliste, n.t.]. Cele mai multe dintre
lucrările sale, inclusiv m asiva sa autobiografie, Confessions [Confesiuni, n.t.], mi-au
căzut în mână de-a lungul anilor, alături de numeroase biografii importante despre
el, de autori precum John Symonds, Gerald Suster, Israel Regardie, Lawrence Sutin,
Martin Booth şi Richard Kaczynski.
M i-am păstrat un interes permanent pentru viaţa şi m unca lui, am practicat
unele din învăţăturile sale şi ale şcolilor de mistere cu care a fost în legătură, precum
Ordinul Hermetic al Zorilor de Aur şi Ordo Templi Orientis.
La începutul anilor 1980, am fost implicat în Lucrarea lui Gurdjieff, partici­
pând la un grup condus de un student al lui John G. Bennett (care a fost el însuşi
unul dintre studenţii proem inenţi ai lui Gurdjieff). După aproxim ativ un an cu
Lucrarea, am sim ţit înclinaţia să explorez câteva dintre terapiile alternative care se
creaseră din m işcarea potenţialului uman din anii 1960, în principal terapia Pri­
mordială şi terapia Reichiană. După ce am parcurs lucrările comunităţii terapeutice
din terapia Primordială/Reichiană, am intrat în legătură cu munca lui Osho (la vre­
mea aceea Bhagwan Shree Rajneesh). La începutul lui 1983, am fost iniţiat ca san-
nyasin (numele pe care îl dădea el discipolilor săi) şi ulterior am petrecut aproape
un deceniu studiind învăţăturile lui Osho, implicându-mă alături de comunitatea
internaţională din America de Nord, India şi Nepal. La scurt timp după moartea
lui Osho, în 1990, m -am îndepărtat de mişcarea sa şi am explorat alte tradiţii, pre­
cum budismul tibetan şi budismul zen, advaita vedanta şi tradiţia ezoterică occi­
dentală.
Strădania mea este să abordez munca celor trei personaje spirituale esenţiale
prezentate în această carte nu cu un simplu cinism de jurnalist, nici cu credulitatea
oarbă a celui care nu a explorat o serie de căi, ci din punctul de vedere al unui cău­
tător al adevărului şi al unui practician al lucrării de transform are. Din această
cauză, cred cu tărie că secţiunea cea mai importantă din această carte este Partea a

11
 C ei T rei M agi P ericuloşi
patra, în care sunt oferite câteva exerciţii practice. în cele din urmă, cineva care este
interesat de o analiză profundă de sine trebuie să meargă dincolo de poziţia de sim­
plu observator sau de comentator al vieţilor unor personaje spirituale extraordinare
şi să guste direct din lucrul spre care arată ei. Căci se întâmplă prea des - mai ales
în cazul unor persoane extrem de carismatice, precum Osho, Gurdjieff şi Crowley
şi vieţile lor dramatice — să ne lăsăm furaţi de copertă şi să pierdem din vedere
conţinutul.
Cea mai mare parte din această carte este scrisă într-un mod imparţial, rela­
tată cu acurateţe, cât de bine o permit cercetările mele. Sunt locuri în care mă anga­
jez atât în interpretarea, cât şi în judecarea vieţilor şi muncii acestor învăţători şi a
anumitor persoane asociate cu ei. Acest lucru este în spiritul aceleiaşi autoconfir-
mări de adevăruri pe care aceşti învăţători (în cea mai mare parte) au încurajat-o
cu tărie. După cum scrisese Gurdjieff pe un afiş de la centrul său din Fontainebleau:
„Dacă nu ai de la natură o minte critică, şederea ta aici este inutilă".
Poate că esenţa adevărului pe care l-au susţinut toţi trei - nevoia de autove-
rificare independentă a ceea ce învăţăm, mai ales când învăţăm de la un mag pu­
ternic şi notoriu - n-ar putea fi rezumată mai bine.
12
Introducere
O sho, Gurdjieff, Crowley. Trei nume care stârnesc frica în inimile multora,
mai ales a celor care au doar un interes călduţ sau o implicare vagă în
chestiuni legate de transformarea personală, spiritualitate şi tradiţiile perene de în­
ţelepciune. Şi, pe bună dreptate, aceştia au fost oameni care nu numai că au răstur­
nat coşuri cu m ere şi au tulburat vacile sfinte, că au înfruntat starea de fapt
spirituală şi au ofensat canoanele acceptate de convingeri, ci chiar le-au demolat
de tot. Ei au fost principalii trei enfant terrible ai spiritualităţii secolului XX, din prin­
cipalul motiv că nu numai că i-a preocupat adevărul necomprom is necesar pentru
a produce o transformare lăuntrică, ci au fost şi personalităţi profund provocatoare,
care s-au com portat în moduri ce păreau uneori imposibil de pus laolaltă cu ima­
ginea de oameni înţelepţi pe care de altfel o afişau. Au fost, într-un mod profund,
incontrolabili şi înseşi definiţia avangardei spirituale. Pe calea sa, fiecare dintre ei
a fost num it sinistru, chiar rău, de mulţi dintre cei care nu i-au putut înţelege - ,
dar ei au fost un exemplu m ăreţ al antinomiei maestrului nebun-înţelept, care sfi­
dează codurile m orale pentru a-şi consolida şi a-şi implementa lucrarea spirituală.
Toţi trei au fost foarte periculoşi pentru doctrina religioasă oficială, iar doi dintre
ei (Osho şi Crowley) au plătit un preţ greu. Şi, contrar perspectivelor înaintate de
unii dintre cei mai devotaţi învăţăcei ai lor, niciunul n-a fost un „maestru perfect
al universului". Fiecare a avut limitări umane importante: uneori, foarte evidente,
ca în cazul lui Crowley şi Gurdjieff, alteori, mult mai subtile şi mai complexe, ca în
cazul lui Osho.
Cei mai apropiaţi dintre discipolii lui Crowley cred că acesta era Profetul noii
Ere, iar unii chiar foloseau termenul de „crow leyanitate", pentru a descrie religia
pe care o fondase el. Unii dintre disipolii lui Gurdjieff îl vedeau ca pe un „zeu solar"
sau un emisar al unei frăţii globale secrete dintr-o lume superioară, un om care ve­
nise cu o misiune extraordinar de importantă, să conecteze înţelepciunea orientală
cu civilizaţia occidentală şi să redea omenirii un sistem spiritual străvechi. Osho
era şi el perceput de mulţi într-o astfel de lumină grandioasă, un bun exemplu fiind
un discipol al lui Osho pe care l-am cunoscut, un adult inteligent şi matur, terapeut
profesionist, care mi-a spus odată, cu toată sinceritatea şi solemnitatea, că Osho era
„Domnul Lumii" şi că era „extraordinar" că se născuse. (Faimosul epitaf al lui Osho
de la ashramul lui din Pune. „Nu s-a născut niciodată, n-a m urit niciodată, doar a
vizitat acest Pământ între 1931 - 1990", reprezintă - la fel ca toate celelalte lucruri
13
 C ei T rei M agi P ericuloşi
- lumina deosebită în care îl văd mulţi dintre adepţii lui). Alţii au găsit „dovezi"
că Osho este învăţătorul lumii, prezis în catrenele lui Nostradamus. La modul mai
prozaic, Sunday M id-Day din India îl descria ca fiind unul dintre cei zece oameni,
alături de G andhi, N ehru şi Buddha, care au schim bat India. A tât Osho, cât şi
Crowley au fost m enţionaţi de Sunday Times de la Londra ca unii dintre cei „1.000
de modelatori ai secolului XX".
La celălalt capăt, mai isteric, al spectrului, Crowley este faimos pentru că şi-a
atras numeroase condamnări populare de la o serie de organizaţii englezeşti din
vremurile sale, îndeosebi de la presa engleză - cea mai cunoscută fiind cea trans­
misă printr-un titlu tipărit în 1924 de tabloidul John Bull, „Cel mai rău om din lume",
sau, la altă dată, „Omul pe care ne-ar plăcea să-l spânzurăm ". Un alt titlu lugubru,
„Regele depravării", dă un indiciu despre adevăratul motiv al acestor atacuri asu­
pra persoanei sale, care aproape întotdeauna erau în legătură cu zvonuri legate de
practicile sale de „magie sexuală". Gurdjieff a fost acuzat nu o singură dată că este
spion rus, şarlatan, hipnotizator sau magician practicant de magie neagră, iar unii
chiar l-au com parat cu Rasputin şi cu Crowley însuşi. D. H. Lawrence l-a defăimat
pe Gurdjieff în mod răsunător, referindu-se la centrul său de la periferia Parisului,
ca fiind un loc unde oamenii „joacă într-o cascadorie bolnăvicioasă". Osho, mai ales
după dezastrul de la comunitatea lui din Oregon, pe la jum ătatea anilor 1980, a fost
defăimat grav şi expulzat din douăzeci şi una de ţări în timpul faimosului său „tur
m ondial" din 1986. Procurorul general al Oregonului din acea vreme, Dave Froh-
nmayer, l-a descris mai târziu pe Osho „rău", cu „o lumină sinistră ce îi emana din
ochi". Unii fundamentalişti creştini îl percepeau ca fiind anticristul. în Oregon, în
anii cât şi-a stabilit com unitatea acolo, nişte localnici au creat un tricou pe care era
tipărit chipul lui Osho, între nişte puşti încrucişate, alături de slogane precum „la
bulan cu Bhagwan" (numele lui de atunci fiind Bhagwan Shree Rajneesh) sau, „mai
bine mort decât roşu" (cu referire la îmbrăcămintea roşie pe care o purtau discipolii
lui Osho la acea vreme).
Ca să fie clar, eu nu subscriu la niciunul din aceste puncte de vedere polari­
zate: nici cel mesianic, nici cel diabolic. Guru-şii consideraţi a fi un soi de emisari
din lumile mai înalte sau chiar „dom ni" ai lumii, sau următorul messia, sau messia
însuşi etc. se găsesc zece la leu. Conducătorii religioşi sau spirituali care ajung să
se încâlcească în câte un scandal şi ulterior să fie acuzaţi că sunt corupţi, depravaţi
sau răi sunt şi ei un fenom en la fel de obişnuit. Dacă aceasta ar fi fost o carte despre
astfel de guru-şi, ar fi trebuit să fie o enciclopedie de zece volume. Nu, notorietatea
publică a lui Osho, Gurdjieff şi Crowley nu este ceea ce îi face unici. însă, din diferite
motive pe care le voi prezenta în această carte, cred că aceşti trei oameni, într-o pri­
vinţă anume, chiar au fost cei mai semnificativi (şi, ca o coincidenţă, printre cei mai
renumiţi) învăţători spirituali ai turbulentului secol XX. De asemenea, mai spun şi
că niciunul nu a avut susţinere şi chiar şi acum, la multă vrem e după ce au murit,
încă nu li se recunosc meritele sau sunt profund neînţeleşi. Poate că asta ţine de na­
14
In t r o d u c e r e
tura vremurilor în care au trăit ei - puternicul şi sălbaticul secol XX, în care civili­
zaţia umană a suferit spasme uriaşe, în încercarea ei disperată (şi de un succes în­
doielnic) de a scăpa de lanţurile secolelor de inconştienţă profundă, de dezastre
naturale extraordinare, foamete şi boală, răscoale politice şi tulburări de mediu, su­
prapopulare, revoluţii fără precedent şi cele mai teribile războaie din istorie.
Pe lângă o privire critică, dar compătimitoare asupra vieţii şi învăţăturii aces­
tor trei personalităţi, principala teză a acestei cărţi este că toţi trei au reprezentat
verigi esenţiale în transmiterea unei cunoaşteri atemporale, a ceea ce Aldous Hux­
ley numea „înţelepciunea perenă". Ordinea în care îi abordez pe cei trei, în Părţile
I şi II din carte - Crowley primul, urmat de Gurdjieff şi apoi de Osho - este inten­
ţionată şi arată care consider eu că este ordinea transm iterii lucrării lor, ea repre­
zentând în parte avangarda evoluţiei spirituale. Cu alte cuvinte, Crowley, deşi
contemporan cu Gurdjieff, a reprezentat un punct de tranziţie de la formele arhaice
de cunoaştere ezoterică - în special tradiţia legendarului M erlin şi a magului re­
nascentist, întruchipat cel mai bine de im portantul ocultist german al secolelor
XV-XVI, Cornelius Agrippa şi de misterioasa personalitate a consilierului de curte
al reginei Elizabeta din secolul al XVI-lea, John Dee - şi până la forma misticului
din secolul XX, o personalitate modelată atât de vechile abordări ale magiei înalte,
cât şi de realitatea m odernă a ştiinţei. Unul din modurile în care el îşi numea lucra­
rea este „ilum inism ştiin ţific", sim ţind nevoia de a m oderniza vechile abordări
oculte, lucru pe care l-a şi realizat în mare parte. Ca toţi adevăraţii înţelepţi fabuloşi,
el a fost o personalitate universală, care a îmbrăţişat deopotrivă şi căile orientale
(îndeosebi Raja Y oga şi taoism ul). Lucru im portant, s-a străduit să integreze în
învăţăturile lui forţa sexuală, anticipând astfel mişcarea generală de dincolo de pro­
tocoalele sexuale represive ale societăţii dinainte de anii '60.
Gurdjieff era din generaţia lui Crowley - pe când acesta din urmă era iniţiat
de Samuel Liddell „M acGregor" Mathers ca adept în Ordinul Hermetic al Zorilor
de Aur, în anul 1900, iar în 1904 îşi scria cheia, Cartea legii [The Book o f the Law], cel
dintâi rătăcea prin Asia Centrală şi prin Tibet, zăbovind prin comunităţi ezoterice
când nu era ocupat să se însoare cu tibetance sau să fie îm puşcat din greşeală. Gur­
djieff n-a fost cunoscut în Occident până în jurul anului 1912, când a apărut în Mos­
cova. însă am bele personalităţi şi-au finalizat o mare parte din lucrarea cea mai
importantă, între anii 1920-1930, la vârsta lor mijlocie. Munca lui Gurdjieff urmează
o linie diferită de cea a lui Crowley şi la prima vedere pare incompatibilă cu învă­
ţăturile thelemice ale lui Crowley. însă ceea ce avea el în com un cu Crowley era in­
teresul pentru modernizare. Gurdjieff era fascinat de Statele Unite, chiar declarând,
la un moment dat, la bătrâneţe, „Bravo America!". A călătorit de câteva ori în Statele
Unite, într-o eră dinainte de epoca avioanelor comerciale, o eră în care îţi lua o săp­
tămână să traversezi oceanul din Europa în America - de vreo treizeci de ori mai
mult decât durata unui zbor mediu comercial peste Atlantic. Interesul intens al lui
Gurdjieff pentru evoluţia rasei umane corespundea cu pasiunea lui Crowley să fur­
15
 C ei T rei M agi P ericuloşi Introducere

nizeze o învăţătură care să creeze un nou Eon. Cred că ambele personalităţi - alături tensitate a contrastului - fără îndoială, la un nivel excelent de echilibru - între ca­
de alte personaje importante, precum William James, Freud, Jung, Reich, Rudolf lităţile luminoase şi cele întunecate, precum Osho, Gurdjieff şi Crowley. Nu e greu
Steiner şi Ernest Holmes — au fost catalizatori esenţiali ai unei noi „octave" (ca să să găsim cel puţin câţiva guru-şi în care este clar că predomină lumina pură, cu o
folosesc termenul lui Gurdjieff) de dezvoltare spirituală. Dar ceea ce îi scoate în foarte slabă urmă de umbră - poate Rarnana Maharshi ai'pu tea fi un exemplu în
evidenţă pe Gurdjieff şi pe Crowley este carisma lor pură, forţele conflictuale ale acest sens - sau în care să domnească în mod clar întunericul (numele lor e legiune,
luminii şi întunericului care se mişcau clar prin ei. Erau nici m ai mult, nici mai însă două exemple relevante ale secolului XX ar fi nebunii Reverend Jim Jones şi
puţin decât alchimie în acţiune. Peter Ouspensky, bine-cunoscutul filosof şi scriitor Soko Asahara). Cu toate acestea, sunt foarte puţini aceia în care echilibrul între lu­
rus, a petrecut câţiva ani ca student apropiat al lui Gurdjieff. în cele din urmă, şi-a mină şi întuneric - materia elementară a ceea ce psihologul C. G. Jung numea mys-
părăsit maestrul, din motive complexe, dar care, în esenţă, aveau legătură cu con­ tcrium coniunctionis — să se afle într-un joc atât de viu şi de fascinant ca la cei trei
cluzia sa, cum că ideile lui Gurdjieff, pe care le considera de cea mai mare valoare, subiecţi ai acestei cărţi. Şi pentru că secolul XX, mai mult decât orice alt secol din
trebuiau separate de Gurdjieff omul. El spunea: „în cazul celor mai mulţi dintre oa­ istoria cunoscută, a fost şi un amalgam extraordinar de viu de lumină şi de întune­
meni, există în ei o mulţime de sine. în cazul lui Gurdjieff, există numai două: unul ric, de eroism şi de scandal, de aventură şi de curaj, de boală şi moarte, de bun şi
este foarte bun, iar celălalt este foarte rău". Această noţiune de opuşi, de dualitate rău, conştient şi inconştient, creaţie şi distrugere, în încercarea de a vedea dincolo
alb-negru şi în special tendinţa modernă a omului de a fi separat în interior, este de ambele - Osho, Gurdjieff şi Crowley devin perfect reprezentativi pentru el: ves­
una din temele principale ale acestei cărţi. titori ai vremurilor Zeitgeist şi magi dominanţi ai unor perioade întunecate şi pe­
Osho aparţine unei alte ere, el născându-se la peste o jum ătate de secol după riculoase.
Crowley şi Gurdjieff şi ca atare, la prima vedere, ar putea să pară un personaj im­ (Notă pentru cititor: în această carte, Crowley, Gurdjieff şi Osho sunt numiţi
probabil de inclus în acest studiu, însă el a avut foarte multe în com un cu ambele ocazional „m agi" sau, la singular, „m ag". Crowley deţinea un nivel („Ipsissimus")
personalităţi (mai ales cu Crowley - în ciuda faptului că vorbea frecvent despre care, în sistemul său, este dincolo de „m ag". Atunci când folosesc termenii magi şi
Gurdjieff şi deloc despre Crowley). Osho, alături de Nisargadatta Maharaj, Cho- mag în această carte, am în vedere uzul mai generalizat al termenului, care numeşte
gyam Trungpa, Shunryu Suzuki, Swami M uktananda, J. Krishnam urti, Harilal un înţelept avansat şi purtător al înţelepciunii perene).
Poonja şi ciudatul guru antiguru U.G. Krishnam urti, a fost unul din principalii
guru-şi orientali, care au îndrumat căutători din aşa-numita generaţie „baby boom".
El era perfect potrivit pentru acea generaţie, fiind un reprezentant excelent al men­
talităţii rebele care caracteriza atât de mulţi hipioţi şi copii din generaţia baby-boom.
Lucru esenţial - el a integrat şi multe din ideile psihoterapiei occidentale care a apă­
rut în incredibila perioadă de fermentaţie culturală şi psihospirituală din anii 1960.
De exemplu, el înţelegea foarte bine conceptul de reprimare şi - lucru şi mai impor­
tant - cum să lucrezi cu acest concept. Mai presus de orice, pe el îl preocupa dez­
voltarea echilibrată a persoanei şi importanţa abordării tuturor dimensiunilor fiinţei
umane. El a fost un guru al căii integrale. Şi în această privinţă anume - cu bună-
ştiinţă sau nu - el a continuat munca esenţială a lui Crowley şi a lui Gurdjieff.
Sigur că au existat mulţi filosofi şi psihologi care au predat calea integrală -
Sri Aurobindo şi exemplul mai din zilele noastre al lui Ken Wilber, ei fiind repre­
zentanţi excelenţi - însă puţini sunt cei care au încercat să o predea şi să o trăiască,
deopotrivă, în ei şi în dram a din vieţile lor. Osho, Gurdjieff şi Crowley au fost cu
toţii exemple extraordinar de vii în acest sens.
Chestiunea reconcilierii luminii şi întunericului - şi în special modul în care
se derulează aceasta prin polarităţile egoismului şi altruismului - este o temă de
care ne vom ocupa în această carte, însă la acest moment putem spune cu siguranţă
un lucru: printre „ticăloşii înţelepţi" ai secolului XX, puţini au avut o asemenea in­
16 17
 Partea întâi
Elemente biografice

Capitolul 1
Aleister Crowley: Magul cel straşnic
Crowley: Se pronunţă [crouli]: Edward Alexander Crowley, n. 1875 in. 1947, cu­
noscut ca Aleister Crowley, cunoscut şi ca Sir Aleister Crowley, Sfântul Aleister
Crowley (al Bisericii Catolice Gnostice), Frater Perdurabo, Frater Ou Mii, To Mega
Therion, Contele McGregor, Contele Vladimir Svareff Clmo Khan, M ahatma Guru
Sri Paramahansa Shivaji, Baphomet şi Ipsissimus; în mod evident, o problem ă de
zvăpăiată ontologică: nu se putea hotărî cine este de fapt; cunoscut în principal ca
Fiara 666 sau Marea Fiară; prietenii şi discipolii i-au sărbătorit funeraliile cu o M esă
N eagră (sau cel puţin aşa a scris în ziare). De fapt, era vorba de o slujbă catolică
gnostică (chiar şi John Symonds, cel mai ostil biograf al lui Crowley, admite că, cel
mult, ar putea f i numită o M esă Gri, nu o M esă Neagră - a se observa implicaţiile
rasiste şi creştin-şoviniste ale terminologiei sale), dar cu siguranţă că nu a fo st o
slujbă ortodoxă sau anglicană, adică, la naiba, preoteasa s-a dezbrăcat, la un moment
dat, ca o capră goală şi ei spun că asta e slujbă, extraordinarski!
Robert Anton Wilson
Eu mă aştept ca oamenii să fie raţionali, curajoşi şi să aplaude iniţiativa, deşi o lectură
elementară a istoriei ne spune, în mod îngrozitor de repetitiv, că toţi pionierii au fost
persecutaţi, fie că e vorba de Galileo, Harvey, Gaugin sail Shelley; există un protest
universal împotriva oricărei încercări de a distruge superstiţiile care împiedică sau
care sprijină progresul ce ajută la dezvoltarea rasei. De ce să scap eu de excomunicarea
lui Danvin sau de ostracizarea lui Swinburne? Ba chiar în momentele mele de slăbi­
ciune şi deprimare mă consolează să ştiu că sunt abuzat şi urât cu atâta înverşunare.
Asta îmi dovedeşte că munca mea, fie că e greşită sau nu, măcar merită\
King La in us, din romanul lui Crowley,
Jurnalul unui narcoman [Diary o f a Drug Fiend]
D acă veţi căuta Aleister Crowley pe YouTube - acel bastion al distracţiei
gratuite de la începutul secolului XXI care, poate mai mult decât orice,
dezvăluie punctul de vedere al omului mediu asupra lucrurilor, veţi avea ocazia
să aruncaţi o privire şi să surprindeţi o percepţie publică despre un om care, după
toţi aceşti ani, încă rămâne învăluit în ceaţă şi plin de innuendo. Crowley a inspirat
o serie de zvonuri (chiar dacă cele mai multe s-au dovedit a fi false); totul despre
20
A leister C rowley: M agul C el Straşnic
el, la o primă privire, sugerează ceva sinistru. Dar dacă ai curiozitatea să îi cercetezi
viaţa mai în profunzime, curând îţi va fi limpede că dincolo de toată zarva se află
un om de o profunzime extraordinară şi, deopotrivă, greu de definit.
Un soi de test cu turnesol, să zicem, pe care l-am avut multă vreme cu per­
soanele înclinate către metafizică a fost opinia pe care o au despre Crowley. El este
genul de om care pare să înspăimânte pe oricine mai are încă importante condiţio­
nări religioase sau inhibiţii sexuale. Dar el îi uluieşte şi pe diletanţi, pentru că odată
ce îi citeşti scrierile îi vezi profunzimea intelectuală şi lărgimea învăţăturii. Crowley,
poate mai mult decât oricine altcineva, are tendinţa să stârnească opinii la cei care,
de fapt, n-au citit nicio pagină din scrierile lui. E un lucru pe care l-am remarcat
vreme de câteva decenii.
Dintre cei trei subiecţi ai acestei cărţi, Aleister Crowley îi lasă mult în urmă atât
pe Gurdjieff, cât şi pe Osho în ceea ce priveşte numărul de biografii şi comentarii des­
pre viaţa lui în ultimul deceniu al secolului XX. Asta spune ceva despre o anumită
calitate a lui Crowley, care ar putea fi descrisă grosso modo - oricât de pervers ar
putea să sune - drept însuşi caracterul lui omenesc. Dintre cei trei, Crowley este cel
care prezintă cele mai evidente defecte umane, iar acest lucru, alături de inteligenţa,
sinceritatea şi realizările lui ca şi căutător, cercetător, practicant şi scriitor al adevă­
rurilor superioare, face din el un personaj impunător. Crowley are în el toate dimen­
siunile umane - sau pe cele mai multe, în orice caz - şi deşi Gurdjieff şi Osho au trăit
vieţi extraordinare şi poate că au vorbit pe larg despre natura multidimensională şi
despre limitările fiinţei umane, Crowley este cel care le-a trăit temeinic pe toate, uneori
atingând înălţimi sublime (literalmente), dar cel mai adesea împiedicându-se în cel
mai pur noroi uman. De asemenea, este foarte clar că, dintre cei trei, Crowley a fost
de departe cel mai izolat. Nu că nu avea mulţi oameni în viaţa lui - avea; dar n-a că­
pătat niciodată pentru munca şi ideile lui sprijinul de care s-au bucurat Gurdjieff şi
- cu siguranţă - Osho. El avea o tendinţă mult mai mare de a înstrăina oamenii. Acest
grad puternic de izolare îl transformă într-un personaj şi mai tragic, şi mai uman. In
ciuda caracterului extraordinar în cea mai mare parte din viaţa lui, la urma urmei
este pur şi simplu mai uşor de abordat şi mai accesibil decât Gurdjieff sau Osho. Ca
mulţi dintre „răii spirituali", Crowley a inspirat opinii profund polarizate despre ce
este el cu exactitate. Iată câteva puncte de vedere foarte disparate despre Crowley:
mai întâi, cel de jos, de la Israel Regardie:
El a fost unul dintre cei mai mari mistici ai tuturor timpurilor, deşi a fost o
persoană foarte complicată şi controversată .2
Şi mai departe, Robert Anton Wilson:
După părerea mea, Aleister Crowley a fost unul dintre cei mai originali şi
mai importanţi gânditori ai acestei ere - alături de titani, precum Einstein şi
21
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Joyce. într-adevăr, ceea ce a făcut Einstein pentru fizică şi Joyce pentru roman
(şi Picasso pentru pictură, şi Pound pentru poezie şi W right pentru arhitec­
tură) a făcut Crowley pentru tradiţia mistică. El a dat la o parte toţi scaieţii şi
toate zgaibele secolului al XIX-lea, a redefinit fiecare concept şi a creat ceva
care este total contemporan cu existenţa noastră, ca persoane din secolul 2 0 .3
Şi m ai departe, Christopher Isherwood:
Lucrul cu adevărat îngrozitor, când e vorba de Crowley, este că se bănuieşte
că el nu credea în nimic. Nici măcar în răutatea lui. Poate singurul lucru care
nu era fals era dependenţa lui de heroină şi de cocaină .4
Sau citatul următor, de la Maurice Richardson (în recenzia sa la autobiografia
lui Crowley):
în cazul lui, marea „moară stricată" a unui ego pe care, ca un adevărat mistic,
credea că îl anihilase, trebuie să fi fost o lipsă de com oditate plină de teamă .5
O să o spun de la bun început: nu ascund niciun soi de echilibru dezinteresat
în toate aceste viziuni polarizate despre omul Crowley. Eu mă plasez mai degrabă
în tabăra lui Regardie luişi a Wilson decât în cea a lui Isherwood sau a lui Richar­
dson. Acestea fiind spuse, Crowley a avut o parte întunecată sau, ca să fim mai
exacţi, o parte periculoasă. O asociere îndeaproape cu el însemna să rişti să te arzi.
Lucru care, în mod clar, era la fel de adevărat şi despre Gurdjieff sau Osho, dar
într-un grad mult mai mare în cazul lui Crowles.
Ca gânditor şi scriitor mistic, Robert Anton Wilson are dreptate: era genial şi
extraordinar de prolific. Osho n-a scris niciodată; toate cărţile lui sunt transcrieri ale
propriilor discursuri. Gurdjieff a scris patru cărţi, din care una foarte lungă. însă pro­
ducţia literară a lui Crowley a fost imensă şi a cuprins multe domenii. El este autorul
a peste douăzeci de lucrări majore numai în domeniul ezoteric, pe lângă altele de fic­
ţiune şi poezie şi o autobiografie masivă. Crowley a fost unul dintre cei mai educaţi
mistici care au existat. (Ca să fiu sincer, eu mă minunez cum făceau scriitorii pe vremea
aceea: să bată totul la maşini de scris incomode sau, în cazul lui Gurdjieff, să mâzgă­
lească notiţe cu creionul, în carneţele ieftine. Sunt destul de bătrân încât să fi apucat
să scriu la maşina de scris, înainte de era procesării cuvântului şi îmi amintesc de frus­
trarea care mă cuprindea când trebuia să corectez o greşeală de scriere. Pe vremea
aceea, tasta „backspace" consta din nişte pastă corectoare într-un creion Bic).
înainte de a ne ocupa de biografia lui Crowley, ar fi util să clarificăm câteva
idei populare care circulă despre el şi care contribuie în mod injust la faima lui.
Printre cele mai obişnuite puncte de vedere negative despre el este acela că era sa-
tanist, magician practicant de magie neagră, că sacrifica copii, că era bisexual, de-
22
A leister C rowley :M agul C el Straşnic
pendent de droguri şi chiar - păzea! - canibal (un soi de versiune ezoterică a lui
Hannibal Lector, mă gândesc). Ca să o scurtăm, două diiitre aceste acuzaţii sunt
corecte - era bisexual în mod declarat şi a avut într-adevăr perioade lungi de de­
pendenţă de heroină. Celelalte acuzaţii sunt toate false, după cum o va dovedi un
efort oricât de mic de a cerceta cum stau lucrurile .6 Din considerente de spaţiu, voi
aborda aici numai una dintre ele, şi anume chestiunea satanismului.
Crowley nu era satanist, pur şi simplu. Convingerea că era satanist pare să
fie cel mai persistent mit despre el, un m it care şi astăzi pare să fie promovat în ar­
ticolele de presă scrise fără suficientă cercetare sau în com entarii isterice de pe
site-uri, scrise de oameni care în mod clar n-au citit nimic de el. Crowley respingea
creştinismul în totalitate, precum şi zeităţile din lumea de jos a acestuia. El nega şi
existenţa diavolului creştin. Confuzia în acest domeniu pare să provină, în parte,
din legătura vagă dintre Crowley şi personaje precum Gerald Gardiner („părintele"
vrăjitoriei moderne din secolul XX - care nici el n-are nicio legătură cu satanismul)
şi cu Anton Sandor LeVay, fondatorul Bisericii lui Satan şi autorul Bibliei sataniste.
LeVay nu l-a cunoscut niciodată pe Crowley, însă a început să îi studieze lucrările
pe la începutul anilor 1950, la câţiva ani după ce murise Crowley - deşi a tras con­
cluzia că învăţăturile lui Crowley sunt „prea com plicate". LeVay a fost interesat şi
de magia cu îngeri din secolul al XVI-lea, practicată de John Dee (magia enochiană);
la fel a fost şi Crowley, dar astea sunt cam singurele lucruri care îi leagă pe cei doi.
însă motivele cele mai obişnuite care generează legătura dintre Crowley şi
satanism sunt faptul că îşi spunea „Fiara 6 6 6 " şi că a inclus zeul păgân Baphomet
în slujba sa gnostică. în ceea ce priveşte primul motiv: mama lui Crowley îi spunea
„fiara" în copilărie, deoarece el era un copil foarte exuberant şi rebel (ea fiind o fun-
damentalistă creştină dedicată). Lui Crowley i-a plăcut apelativul şi ulterior a adău­
gat „numărul Fiarei" - 6 6 6 - din Cartea Apocalipsei. Cercetând în continuare
gematria cabalistă (misticismul numerelor), a descoperit că numărul are legătură
cu simbolistica Soarelui şi cu chakra inimii din yoga hindusă. De asemenea, a mai
identificat numărul şi ca fiind un puternic simbol al „noului Eon" în care spunea
că ne aflăm acum (a se vedea Capitolul 4 pentru mai multe informaţii în acest sens),
însă, dincolo de simbolistica ezoterică, pare clar că lui Crowley îi plăcea pur şi sim­
plu să îi deruteze pe alţii, mai ales în ceea ce priveşte condiţionarea religioasă. Ca
să folosim un jargon modern, îi plăcea să te calce pe bătături şi, deşi această trăsă­
tură i-a adus multe necazuri, i-a adus şi multă publicitate, lucru pe care în mod clar
l-a căutat în mare parte din viaţa sa. Dacă ar putea fi acuzat de ceva, ar fi că mergea
ţanţoş ca un păun. Dar nu era un „adorator al diavolului". Gradul său de sofisticare
intelectuală şi nivelul la care înţelegea tradiţiile de înţelepciune perenă era atât de
mult peste cel al oamenilor care ar fi vrut să-l vadă ars pe rug, încât de cele mai
multe ori nici măcar nu se deranja să se apere.
Utilizarea zeului Baphomet era pentru el un simbol alchimic al unirii opuşilor.
Crowley avea perspective gnostice clasice: de exemplu, pentru el, şarpele din cartea
23
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Genezei era un simbol ezotericimportant, care fusese reprezentat greşit. Există o pa­
ralelă clară între toate acestea şi învăţăturile din yoga orientală despre kundalini, aşa-
numita „fortă-şarpe", despre care se spune că este energia spirituală latentă din fiinţa
umană, simbolizând potenţialul de evoluţie, dar lipsită în totalitate de „rău".
P rim ii ani
Aleister Crowley s-a născut cu numele de Edward Alexander Crowley, la 12
octombrie 1875, în Anglia, la 30 Clarendon Square, Leamington Spa. Magia lui Go­
ogle Earth m-a ajutat să introduc această adresă în câmpul de căutare şi să văd cum
planeta începe să se mişte sub mine. După câteva secunde, mă aflu exact în locul
natal al lui Crowley, plutind la câteva sute de metri deasupra casei în care a crescut
el. Versiunea cibernetică a călătoriilor astrale poate că nu este satisfăcătoare în multe
moduri, dar simplul fapt că avem la dispoziţie locul şi data exactă a naşterii lui
Crowley este o mărturie a acurateţii acestui om - el a luat notiţe şi a ţinut jurnale
ample, peste tot pe unde a fost.
Crowley a fost crescut într-o familie de fraţi Plymouth - o sectă creştină evan­
ghelică ce îşi are originile în Irlanda, pe la sfârşitul anilor 1820. Orice formă de evan-
ghelism începe cu importanţa convertirii personale sau a ceea ce se numeşte în mod
tradiţional „naşterea din nou" (sau „botezul"). Experienţa „naşterii din nou" are
în ea un element de misticism, în aceea că, în general, ea implică un tip de stare
modificată de conştiinţă, similară în unele moduri cu anumite efecte generate de
austerităţile unor practici yoghine orientale, mai ales în cazurile de devoţiune faţă
de o zeitate (precum Krishna) sau faţă de un guru în viaţă. Tipul acesta de expe­
rienţă, dacă nu este susţinut de înţelegerea profundă a stărilor subtile de conştiinţă,
este un teren fertil pentru baza fundamentalismului şi chiar a extremismului.
Crowley, crescut într-o casă evanghelică, a fost expus de la bun început la con­
trolul riguros al unei astfel de filosofii - situaţie care, de obicei, obligă copiii din astfel
de familii să facă unul din două lucruri: fie să devină ca părinţii lor, fie să se răscoale
şi să fie foarte diferiţi de ei. Calea lui Crowley pare să fi fost clară de la o vârstă fragedă,
în aşa măsură încât, după cum am menţionat, mama lui îi spunea „fiara" - un apelativ
cu nuanţe sinistre, care a rămas lipit de el pentru tot restul vieţii.
Lui Crowley i-a plăcut apelativul şi acesta a devenit parte dintr-un tipar de o
viaţă a ceea ce părea a fi o notorietate cultivată în mod deliberat. După cum spunea
odată unul dintre studenţii lui apropiaţi, Grady McMurtry,
N-are rost să încerci să cureţi reputaţia lui Crowley. Aleister şi-a petrecut cea
mai mare parte din viaţă murdărind-o în mod sistem atic .7
Dacă ne uităm la viaţa lui Crowley, vedem că o caracteristică evidentă a fost
o anumită răceală, o tendinţă de a evita intimitatea susţinută - în esenţă, de a nu
lăsa niciodată pe nimeni să se apropie prea mult de el. El vorbeşte despre posibilele
24
A leister C rowley :M agul C el Straşnic
rădăcini ale acestei tendinţe (la persoana a IlI-a, pe când era cunoscut drept Alick),
într-un pasaj din Confesiunile lui:
La 29 februarie 1880, Alick a fost dus să vadă cadavrul surorii lui, Grace Mary
Elizabeth, care trăise numai cinci ore. Incidentul l-a impresionat în mod ciudat.
Nu înţelesese de ce ar trebui să fie tulburat fără niciun sens. Nu putea să facă
nimic; copila era moartă şi nu era treaba lui. Această atitudine a continuat de-a
lungul întregii sale vieţi. Nu s-a dus la nicio altă înmormântare decât la cea a tatălui
său, unde nu l-a deranjat să meargă, simţind că el este cel care se afla cu adevărat
în centrul atenţiei. însă la moartea altora, deşi în cel puţin două cazuri a avut
inima sfâşiată parcă de o fiară sălbatică, iar viaţa i-a sângerat efectiv, luni şi ani
la rând după catastrofă, întotdeauna s-a ţinut departe de chestiunile necrologice
şi de orgiile obişnuite după tradiţie. Poate din cauză că are o convingere pro­
fundă că legătura unei persoane cu corpul său este pur simbolică. Dar mai e şi
sentimentul că realitatea morţii distruge orice interes posibil; dezastrul este ire­
parabil şi ar trebui uitat cât mai repede cu putinţă .8
Este semnificativă amintirea unui astfel de eveniment de la vârsta de patru
ani. Pasajul este de interes pentru că dezvăluie o trăsătură esenţială a omului Crow­
ley, şi anume faptul că avea o inimă împietrită. (Un eveniment paralel, de o simi­
laritate izbitoare, se găseşte şi în anii timpurii ai lui Osho, când, la vârsta de cinci
ani, acesta a asistat la moartea unei surori mai mici; ulterior, la vârsta de şapte ani
şi-a pierdut bunicul, cu care avusese o relaţie foarte apropiată şi luase hotărârea să
nu se mai ataşeze niciodată de nimeni). Crowley a avut şi o relaţie discordantă cu
mama lui, pe care, la un moment dat, a numit-o „bigotă fără creier". Mama lui era
o fundamentalistă creştină riguroasă, iar lui Crowley îi displăceau în toate privin­
ţele
/ modurile în care ea încerca să îl controleze.
Contextul religios al educaţiei timpurii a lui Crowley a fost strict. De exemplu,
avea voie să se joace numai cu copii din aceeaşi sectă a Frăţiei Plymouth ca şi el. Insă
per total, el nu relatează niciun fel de traume majore în anii de băieţie, privind această
perioadă drept una fericită în mod convenţional. Cu toate acestea, tatăl lui, un predi­
cator pe care îl idolatriza, a murit pe când el avea doar unsprezece ani. Tatăl lui fusese
şi un afacerist de succes, având o berărie, astfel că Crowley s-a trezit că moşteneşte o
avere considerabilă la vârsta când intrase la universitate. Avea să trăiască cu banii
aceştia până pe la treizeci de ani, folosind mare parte din ei pentru a călători şi a-şi
publica singur multe din prolificele sale scrieri.
C ro w le y şi p o e z ia
Crowley a mers la Colegiul Trinity, Cambridge, timp de trei ani, zăbovind
destul cât să îşi ia licenţa, însoţit de obişnuita sa atitudine neinteresată, scriind că
adăugarea literelor „B.A." după numele lui ar fi „o risipă de cerneală". încă de la
25
 C ei T rei M agi P ericuloşi
acea vârstă îi era clar că nu are niciun fel de interes pentru o carieră academică.
După cum se exprima chiar el, era „pasionat de trei lucruri: poezie, magie şi alpi­
nism . " 9 Poezia lui răm âne o muncă importantă, la care revine frecvent de-a lungul
vieţii; Crowley se considera poet adevărat şi chiar a scris foarte multe versuri. Două
din poeziile lui sunt incluse în Oxford Book of English M ystical Verse.
în cuprinzătoarea biografie a lui Crowley pe care a scris-o, Do What Thou Wilt
[Fă cum ţi-e voia], Lawrence Sutin scrie:
Crowley a fost un poet prolific, care arăta din când în când un talent pur şi ade­
vărat. Acest lucru a fost recunoscut de contemporani de-ai săi care, altfel, nu ad­
mirau pe nimeni, precum G. K. Chesterton şi William Butler Yeats (a cărui
faimoasă poezie „The Second Coming" [A doua venire], cu versul „ce fiară
grozavă, al cărei ceas se va fi-mplinit, rotund", este posibil să fi fost inspirată de
Crowley ).10
Intrigat de remarca lui Sutin, am citit încă o dată faimoasa poezie a lui Yeats.
Este unul din acele poeme pe care cei mai mulţi le recunosc im ediat - în special
pentru câteva versuri care sunt citate probabil la fel de m ult ca orice a scris
Shakespeare („lucrurile se destramă, centrul nu poate ţine" şi „celor mai buni dintre
noi le lipseşte vreun crez, iar cei mai răi sunt prinşi în patimi nestăvilite").
A doua v en ire
Iarăşi şi iarăşi rotindu-se în cerc, tot mai înalt,
Şoimul nu-şi mai aude stăpânul;
Lucrurile se destramă; centrul nu mai poate ţine;
Anarhia pură se dezlănţuie-asupra lumii,
Mareea însângerată se revarsă, pretutindeni
Ceremonia inocenţei piere înecată;
Celor mai buni dintre noi le lipseşte vreun crez, iar cei mai răi
Sunt prinşi în patimi nestăvilite.
Neîndoios, cumva-s aproape de-o revelaţie,
Neîndoios, e cea de-a Doua Venire.
A Doua Venire! Abia rostite, vorbele
Şi vasta imagine izvorând din Spiritus Mundi
îmi tulbură privirea: undeva, în nisipul deşertului,
Acea fantasm ă cu trup de leu şi cap de om,
Cu uitătură albă şi nemiloasă ca soarele încins,
îşi mişcă, alene, coapsele, în vreme ce totul în ju r
Se-ncolăceşte în umbra păsărilor ce străbat pustia cu-n ţipăt,
întunericul coboară din nou, dar ştiu acum
Că douăzeci de veacuri de somn împietrit
A leister C rowley :M agul C el Straşnic
Le-a preschimat în coşmar un leagăn-balans,
Şi ce fiară grozavă, al cărei ceas se va fi-m plinit, rotund,
Purcede târâş spre Bethleem, a naştere?
(sursa traducerii: http://cititordeproza.ning.com/
forum/ topics/a-doua-venire-autor-william-butler-yeats)
Analizând această poezie, câteva lucruri sunt destul de clare:
1. Yeats era un poet măiastru. 2. Este îndoielnic că se referă la Aleister Crowley
sau că Crowley a avut vreo influenţă asupra acestei poezii. La această din urmă con­
cluzie am ajuns în parte pentru că poemul a fost scris în 1919, imediat după cea mai
mare calamitate cunoscută de omenire până la acea dată (Marele Război). Un astfel
de eveniment ar fi fost suficient pentru a sluji drept influenţă. în plus, Yeats îşi avea
părerile lui bine-cunoscute despre Crowley. Ambii erau iniţiaţi ai renumitei frăţii ezo­
terice cunoscute drept Ordinul Hermetic al Zorilor de Aur. Yeats, născut în 1865, era
cu zece ani mai mare decât Crowley. El s-a alăturat Zorilor de Aur în 1890, cu aproxi­
mativ opt ani înainte de Crowley. Când s-a integrat şi Crowley, acesta a trecut rapid
prin treptele iniţiale şi a ajuns curând să ceară iniţierile mai elevate. Yeats, care avea o
antipatie personală faţă de Crowley, bazată pe câteva chestiuni - printre care aventu­
rile sexuale ale lui şi experimentele sale precoce cu anumite elemente de magie ritua­
lică, ajutat de stimatul membru al Zorilor de Aur Allan Bennett a făcut parte din corpul
de membri superiori care l-au refuzat pe Crowley.
Yeats era un autentic căutător de adevăruri spirituale. Pe lângă studiul şi
practica tradiţiei ezoterice occidentale, el a studiat şi tradiţiile orientale. Scria
odată: „Viaţa mistică este centrul a tot ce fac şi tot ce gândesc şi tot ce scriu ."11.
Din păcate, genul acesta de interes este adesea discreditat de elita intelectuală.
Scriitorul anglo-american W.H. Auden a denigrat la un moment dat studiile mistice
ale lui Yeats ca fiind „spectacolul deplorabil al unui om matur ocupat cu bla-bla-ul
magiei şi cu aberaţiile Indiei". Astfel de viziuni mioape nu sunt neobişnuite printre
intelectuali. Mulţi artişti şi scriitori, mânaţi de vanitate, par mai preocupaţi de expri­
mare, formă şi aspect decât de substanţă, astfel că nu se implică în investigaţii spiri­
tuale mai profunde (sau chiar le condamnă cu vehemenţă - remarcile peiorative ale
lui D. H. Lawrence cu privire la Gurdjieff şi la şcoala spirituală a acestuia fiind un
prim exemplu în acest sens). Artistul este adesea foarte aproape de calea transformării
iiiterioare (dacă nu chiar merge pe ea deja), însă de obicei se decide să urmeze panta
mai puţin abruptă a lucrului cu simboluri (cuvinte, imagini) mai degrabă decât să
parcurgă ruta mai abruptă a deconstruirii intenţionate a egoului şi a realizării de sine.
Iar aceasta este o diferenţă fundamentală între un artist, poet sau vizionar şi un mistic,
filosof şi aducător al unei noi paradigme spirituale. Cel dintâi îşi transmite ideile des­
pre transformare prin imagini artistice şi prin simboluri şi, mai mult sau mai puţin, la
27
 C ei T rei M agi P ericuloşi
asta se reduce totul. Cel din urmă încearcă să meargă mai departe şi să le ofere oame­
nilor un mijloc practic de a participa la propria transformare.
Yeats a fost un m istic şi un profesor de transformare interioară, dar întâi de
toate a fost poet şi artist. Crowley a fost poet şi artist (şi alte lucruri), dar în primul
şi în primul rând a fost mistic şi profesor de transformare interioară, precum şi adu­
cătorul unei noi paradigme spirituale. Aşa că bănuiesc că faimosul poem al lui Yeats
nu are nicio influenţă de la Crowley şi, în acelaşi timp, menţionez că, la urma urmei,
Crowley a făcut m ult mai multe pentru iluminarea interioară a fiinţei umane decât
a făcut Yeats.
Crowley se afla într-un soi de rivalitate ciudată cu Yeats în ceea ce priveşte
poezia - după cum am menţionat, el era prolific şi se considera un poet important.
Deşi unele din poeziile lui Crowley par competente şi interesante şi chiar uimitoare
uneori, nu pare să existe prea mare îndoială că în acest domeniu nu era la înălţimea
geniului lui Yeats. Insă în tărâmul prozei mistice, spirituale şi filosofice este adevă­
rat opusul. Yeats nici nu se apropia măcar de profunzimea tulburătoare şi de înţe­
lepciunea cuprinzătoare a lui Crowley.
Crowley mai era şi un foarte bun jucător de şah şi, la un m om ent dat, pe la
douăzeci şi ceva de ani, s-a gândit puţin să se dedice în întregim e acestui joc - doar
ca să afle curând că ideea aceea era o mare greşeală. (A se vedea Anexa II pentru
mai multe informaţii despre Crowley şi şah). însă principala sa pasiune în anii de
adult tânăr, pe lângă poezie, şah şi ocultism, era alpinismul. Pe când se căţăra în
Alpi, la vârsta de 23 de ani, Crowley l-a cunoscut pe Julian Baker, un chimist care
era asociat cu cercurile oculte din Londra. Baker l-a pus pe Crowley în legătură cu
Ordinul Ermetic al Zorilor de Aur şi acesta a fost punctul la care viaţa tânărului a
început să ia avânt.
Z o rile de A u r
Ordinul Ermetic al Zorilor de Aur a fost fondat în 1888, la Londra, de trei fra­
ncmasoni - William Woodman, William Wynn Wescott şi Samuel Liddell „MacGre­
gor" Mathers. Toţi trei erau şi membri ai Societia Rosicruciana in Anglia (Societatea
Rozicruciană din Anglia), o frăţie ezoterică a masonilor creştini, fondată în Anglia,
între 1865 şi 1867.
Această frăţie pretindea că descinde direct din Societatea Rozicruciană originală,
presupusă a fi fost fondată la începutul miilor 1400, în Germania, de legendarul per­
sonaj Christian Rosenkreuz. Rădăcinile mai timpurii ale rozicrucianismului sunt pri­
vite în mare parte ca mitice sau alegorice, însă ideea de bază, aceea a creştinismului
ezoteric, are rădăcini foarte vechi, care merg până la primii gnostici din jurul perioadei
în care a trăit Hristos. Legenda lui Rozenkreutz a luat avânt la începutul anilor 1600,
când au apărut o serie de documente ce vesteau presupusa existenţă a unei frăţii
secrete de iluminaţi, care se pregăteau să transforme peisajul social şi politic al Europei
(o idee cunoscută acum de unii istorici drept „iluminarea rozicruciană " ) . 12
28
A leister C rowley : M agul C el Straşnic
Societatea Rozicruciană folosea o structură pe trepte, care provenea iniţial
din Ordinul Crucii de Aur şi Trandafir, un grup ezoteric fondat în Germania, în
anii 1750. Structura principală arăta după cum urmează:
Ordinul întâi
Treapta I: Zelator
Treapta II: Theoricus
Treapta III: Philosophus
Treapta IV: Practicus
Ordinul al doilea
Treapta V: Adeptus M inor
Treapta VI: Adeptus Major
Treapta VII: Adeptus Exemptus
Ordinul al treilea
Treapta VIII: M agister Templi
Treapta IX: Magus
Acest sistem elem entar pe trepte, cu uşoare modificări, era folosit de Zorile
de Aur şi avea o m are influenţă în multele Ordine fondate în cadrul tradiţiei ezo­
terice occidentale de la sfârşitul secolului al XIX-lea încoace.
Ceea ce diferenţia Zorile de Aur de Francmasonerie şi de Societatea Rozicru­
ciană a acelor vrem uri era faptul că permitea accesul noncreştinilor, nonfrancma-
sonilor şi femeilor. Toţi aceştia erau paşi importanţi, însă fără îndoială că spargerea
barierei genurilor a fost cel mai remarcabil. La punctul său culm inant, la sfârşitul
anilor 1890, Zorile de Aur aveau peste 35% din m embri fem ei, lucru remarcabil
pentru o frăţie ezoterică din acele vremuri.
Crowley s-a alăturat Ordinului în 1898 şi şi-a luat numele latin Perdurabo („voi
îndura până la sfârşit"). Fiind excepţional de inteligent şi de nerăbdător, el a avansat
rapid prin treptele inferioare. în acea perioadă s-a format şi o prietenie apropiată
cu un alt membru al Ordinului, Allan Bennett, care a devenit şi mentorul personal
al lui Crowley în artele magice (Bennett fiind un „frate mai vechi" în Ordin, deşi
era doar cu trei ani mai în vârstă decât Crowley). Pe atunci însă, în frăţie deja apă­
ruseră probleme, centrate în cea mai mare parte pe conducerea lui „M acGregor"
Mathers, care luase decizia îndoielnică de a se muta la Paris cu soţia sa şi de a locui
acolo, încercând în acelaşi timp să îşi păstreze autoritatea asupra templului din
Londra.
în acele vremuri, comunicaţiile erau lente şi dificile: nu existau avioane, tele-
conferinţe sau SMS-uri. Acest declin în com unicarea dintre conducător şi Ordinul
său a avut consecinţe previzibile, astfel că în 1900 a izbucnit o revoltă. Crowley a
fost prins la mijloc şi curând şi-a avut propria desprindere de M athers, conchizând
că mentorul lui nu m ai este în contact cu îndrumarea spirituală invizibilă - „Şefii
29
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Secreţi" - despre care susţinuse întotdeauna că sunt autoritatea şi forţa din spatele
Zorilor de Aur.
Cu puţin înainte, în 1899, Crowley cumpărase un conac mare, casa Boleskine,
pe malurile lacului Loch Ness din Scoţia (acum cunoscut drept locul de reşedinţă
al legendarului „monstru din Loch N ess"). A cumpărat această casă cu un motiv
foarte precis, intenţionând să facă un sejur de şase luni, cu exerciţii detaliate de
magie ceremonială, num it Operaţiunea Abramelin. Amănuntele acestui proces se
pot găsi în cartea The Sacred M agic o f Abramelin the M age [Magia sacră a lui Abramelin
Magul], un manuscris ce datează, cu aproximaţie, din anul 1458 (deşi există voci
care susţin că nu a fost scris mai devreme de secolul al XVII-lea), scris de „ Abraham
Evreul", unde sunt descrise practicile ezoterice ale unui înţelept egiptean pe nume
Abramelin. Cartea este considerată o lucrare clasică a ocultismului modern şi a fost
publicată iniţial în limba engleză, la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Crowley s-a mutat în această casă şi a început Operaţiunea Abramelin, însă
nu a reuşit să o termine, fiind chemat la Londra de Mathers cu treburi urgente. Pră­
buşirea Zorilor de Aur, care a urmat la scurt timp după aceea, a dus în cele din
urmă la fracturarea ordinului în mai multe societăţi. Crowley a decis să părăsească
întreaga scenă şi să o facă într-un mod semnificativ: a hotărât să călătorească prin
lume. Având mijloacele să o facă (la acea vreme moştenirea lui era departe de a fi
fost epuizată), el s-a dedat pasiunii pentru alpinism, în Mexic şi Himalaya. înainte
să părăsească Anglia, Crowley devenise cunoscut pentru acţiunile lui de alpinism
şi chiar stabilise nişte recorduri în Alpi şi în Ţara Galilor. Stephenson, în Legenda
lui Aleister Crowley, remarcă: „Aceste fapte de agilitate şi îndrăzneală au fost tratate
cu o interpretare sinistră. Aleister Crowley se căţăra în locuri în care nu se putea
căţăra nimeni. în mod evident, cu ajutor supranatural". (Acolo ni se aminteşte de
legenda comică despre M adame Blavatsky, relatată în biografia ei scrisă de John
Symonds, că odată „a levitat cu tot corpul ei de 17 pietre până la tavan către un
candelabru, ca să îşi aprindă o ţigară").
Crowley, veşnic aventurier, a încercat chiar şi vânătoarea de vânat mare, în
Asia de Sud. în Ceylon (Sri Lanka, în prezent) s-a întâlnit cu vechiul său prieten
Allan Bennett, care părăsise Zorile de Aur şi se hirotonisise ca unul dintre primii
călugări budişti occidentali şi a studiat cu el yoga acolo. Această asociere cu Bennett
a fost foarte importantă pentru Crowley, nu numai pentru că Bennett a fost unul
dintre puţinii lui prieteni de-o viaţă, ci şi pentru că practicile şi disciplinele de yoga
au devenit o parte importantă din practica lui personală şi din sistemul spiritual
pe care l-a dezvoltat ulterior.
C artea legii şi d ezastru l de la K an g ch en ju n g a
Urm ătorul evenim ent cardinal - şi care avea să se dovedească crucial - în
viaţa lui Crowley a fost o experienţă ciudată pe care a avut-o la Cairo, în Egipt, în
30
A leister C rowley: M agul C el Straşnic
1904, unde, ajutat de tânăra sa soţie de la acel moment (Rose Kelly), a primit o în­
văţătură foarte neconvenţională, presupusă a veni de la o entitate pe nume „Ai-
w ass". De-a lungul anilor, Crowley l-a perceput pe Aiwas fie ca entitate distinctă,
fie ca pe îngerul său Păzitor sau şinele lui superior. în cele din urmă, învăţătura a
fost transpusă într-o carte num ită Liber AL vel Legis sau Cartea legii [The Book o f the
Law], Lucrarea promitea să fie o nouă dezlegare spirituală, radicală pentru omenire,
care propunea o filosofie a vieţii ce se baza foarte mult pe ideea de a onora individul
- practic, o abordare opusă idealurilor de sacrificiu de sine ale doctrinei creştine.
(A se vedea Capitolul 4 din această carte pentru mai multe detalii în acest sens).
De fapt, pe Crow ley nu l-a inspirat prea m ult cărticica la vrem ea aceea şi,
având numai douăzeci şi opt de ani, a lăsat-o deoparte pentru o vreme şi s-a cu­
fundat din nou în căutări mai fizice, mai cu testosteron - în acest caz organizând o
expediţie de căţărare pe Kangchenjunga, în Himalaya - al treilea munte ca înălţime
de pe pământ şi încă necucerit la acel moment. Până atunci, Crowley avea o vastă
experienţă pe munte, însă aceasta era prima dată când conducea o expediţie. Căţă-
rarea s-a dovedit dezastruoasă, abordarea autocratică a lui Crowley ca şi conducă­
tor provocând dezacorduri între membrii echipei lui şi o revoltă deschisă, în care
echipa de alpinişti s-a dezmembrat. încercând să se întoarcă şi să coboare de pe o
rută pe care o considerau prea periculoasă, un grup de „răzvrătiţi" a alunecat şi a
declanşat o mică avalanşă, în care au m urit patru dintre ei. Crowley - departe şi
adormit în cortul lui la acel m om ent - nu a ajutat la recuperarea cadavrelor, consi­
derând, se pare, că ar fi o pierdere futilă de energie într-o situaţie foarte precară,
astfel că reputaţia sa în comunitatea de căţărători s-a stricat ireparabil. Fiasco-ul de
pe Kangchenjunga s-a dovedit a fi ultima sa partidă de alpinism.
Crowley dedică mai multe pagini acestei partide în Confesiunile sale, expli­
când punctul lui de vedere. în pasajul de mai jos, el îşi descrie reacţia (şi aparenta
prezicere a morţii unuia dintre ei) la decizia fatală a mai multor alpinişti de a coborî
înainte de a fi ajuns în vârf şi apoi decizia lui de a nu încerca im ediat să îi salveze:
Spre oroarea mea, am aflat că Pache voia să coboare cu ei. Hamalii nici nu
avuseseră decenţa să îi aducă valiza. L-am im plorat să aştepte până dimineaţă...
I-am explicat situaţia, dar bănuiesc că nu m-a crezut că îi spun adevărul adevărat,
când i-am spus că G uillarm od este, în cel mai bun caz, un im becil periculos pe
munte şi că acum se transformase într-un maniac periculos. Am dat mâna cu el cu
inima frântă, pentru că omul îm i devenise foarte drag, iar ultimele m ele cuvinte au
fost: „Nu te duce. N-o să ne mai vedem niciodată. O să fii mort în zece minute",
încă o dată, calculasem greşit: încă mai era în viaţă după un sfert de oră.
La mai puţin de jumătate de oră după aceea, Reymond şi cu mine am auzit stri­
găte înnebunite. Nu se puteau distinge cuvintele, însă erau vocile lui Tartarin şi
Righi. Reymond a propus să mergem de îndată în expediţie de salvare, dar deja
era aproape întuneric şi nu era nimeni pe care să-l putem trimite, având în ve­
31
 C ei T rei M agi P ericuloşi
dere că Righi ne lăsase fără oameni. Şi încă nu exista niciun indiciu de ce ţipă.
Ţipaseră toată ziua. Raymond încă nu îşi scosese cizmele. A spus că se duce să
vadă dacă reuşeşte să afle care e treaba şi că mă cheamă dacă e nevoie de ajutorai
meu. A plecat şi nu s-a întors şi nici nu m-a chemat. Aşa că m-am dus la culcare
şi m-am trezit a doua zi, în zori, şi am plecat să cercetez situaţia .13
Acest pasaj, precum şi secţiunea din autobiografia sa în care descrie deza­
struoasa expediţie, dezvăluie în multe feluri elemente din caracterul lui Crowley.
Biograful lui Crowley, Richard Kaczynski, rezumă astfel enigma întâmplării:
Nu este clar din relatarea lui Crowley dacă a simţit cu am ărăciune că răzvră­
tiţii au căpătat ce au meritat sau dacă nu şi-a dat exact seama ce s-a întâmplat
până a doua zi dim ineaţa .14
însă Lawrence Sutin, extrăgând din scrisorile scrise de Crowley şi publicate
de principalele ziare ale acelor timpuri, prezintă un punct de vedere mai puţin fla-
tant despre gândurile lui Crowley la momentul accidentului, în timp ce el rămânea
în cort şi se pregătea să doarmă:
După cum stăteau lucrurile, nu puteam să fac nimic mai mult decât să-l trimit
pe Reymond, cu speranţe foarte mici. Nu că aş fi fost excesiv de nerăbdător,
în situaţia dată, să acord vreun ajutor. Un „accident" pe m unte de genul
acesta este unul din lucrurile pentru care nu am niciun fel de simpatie.
Sutin conchide:
Lui Crowley îi plăcea să invoce standardele de onoare ale gentlemanului en­
glez. Comportamentul lui din acea noapte a sfidat acele standarde .15
După dezastru, în presă au circulat câteva schimburi războinice de cuvinte
între Crowley şi câţiva dintre coechipierii lui, iar Crowley pare să fi pierdut în mod
decisiv bătălia în ochii opiniei publice. Genul acesta de lucruri era ceva obişnuit în
viaţa lui - bănuiala mea, în acest sens, este că ele dezvăluiau ceva în convingerile
esenţiale ale lui Crowley despre sine, şi anume că, în cele din urmă, trebuie să le
facă pe toate singur - să lupte şi să îndure (la urma urmei, asta şi înseamnă Perdn-
rabo, num ele său de iniţiat în Zorile de Aur). O astfel de convingere esenţială are
tendinţa să ducă la implicarea în situaţii în care, în general, persoana sfârşeşte prin
a fi izolată şi nesprijinită. în parte, ca apărare, devine necesar ca omul să se lege de
eşecurile altora (mai degrabă decât să înfrunte acea convingere esenţială din el).
Asta pare să reiasă din cuvintele prin care Crowley trage concluzia asupra acestei
chestiuni:
32
A leister C rowley: M agul C el Straşnic
Am m inim alizat foarte mult ceea ce simţeam. Dacă voi fi vreodată convocat
în faţa Atotputernicului Dumnezeu să dau socoteală de faptele mele, marea
mea ruşine o să fie că nu i-am împuşcat pe câinii aceia răzvrătiţi care l-au ucis
pe Pache şi pe hamalii m ei .16
Ironia lui Crow ley citând Dumnezeul iudeo-creştin în cuvintele sale a fost
observată de multă lume. Dar, mai la obiect, ceea ce vedem aici este strădania de a
apăra starea profund vulnerabilă în care probabil că se afla, dându-şi seama că fu­
sese respins ca şi conducător şi că el se izolase (toate astea, la înălţimea rarefiată de
21.000 de picioare). Aceasta avea să se dovedească a fi o m etaforă puternică pentru
toată viata
/ lui.
E q u in o x, O rd in u l S telei de A rg in t şi O rdo T e m p li O rien tis
în 1906, Crowley, împreună cu soţia sa, Rose, şi cu fiica lor, bebeluş, au călătorit
prin China. în această călătorie, Crowley susţine că a term inat Operaţiunea Abra­
melin în interior, în m intea lui, prin vizualizare. De asem enea, şi-a autoconferit
iniţierea la treapta superioară, cea de Adept Privilegiat. Este posibil ca la acest mo­
m ent din viaţa sa să fi început să se m anifeste un elem ent dificil din egoul lui
Crowley, având în vedere că orice soi de autoiniţiere sau conferire independentă
asupra sieşi a unui grad iniţiatic superior este profund problematică. însuşi funda­
mentul iniţierii trebuie confirmat într-un fel de o altă persoană - la m odul simbolic,
de o conştiinţă aflată în afara sistemului egotic al persoanei. Poate părea paradoxal,
deoarece fundamentul căutării mistice este realizarea asocierii lăuntrice, suverane
cu divinul interior - şi cu toate acestea, motivul din care căutătorii au avut întot­
deauna, de-a lungul istoriei, mentori vârstnici din comunitatea lor spirituală este
tocmai pentru a putea evita amăgirea provocată de ego - şi în special aroganţa.
Acestea fiind spuse, pura tenacitate şi concentrare a lui Crowley să efectueze prac­
tici complexe de vizualizare în timp ce se plimba prin China cu soţia şi bebeluşul
său reprezintă un indiciu al acelei intensităţi fixiste şi al nivelului de energie care îl
caracterizau.
După ce au plecat din China, Crowley a decis să călătorească pe altă rută
decât soţia sa. El avea să se întoarcă în Anglia prin Oceanul Pacific şi prin America
de Nord, iar ea (împreună cu fetiţa lor), prin India şi Europa. Nu la mult timp după
aceasta, fetiţa a murit, după ce contractase febră tifoidă, iar Rose a decăzut în al­
coolism. Şi Crowley s-a îmbolnăvit atunci; pentru el era în mod clar o perioadă ma­
joră de deconstruire. A dat vina pentru întâm plare pe faptul că „zeii" erau
nemulţumiţi de el că nu îşi urma destinul superior, însă un alt fel de a vedea lucru­
rile ar fi că se confrunta cu adversitatea din exterior - ceea ce în Orient s-ar numi
„culegerea a ceea ce ai sem ănat karm ic" - care, în ultimă esenţă, era o reflexie a
structurii sale încăpăţânate. în orice caz, în anul următor, în 1907, împreună cu Geor­
ge Cecil Jones, un fost frate mai în vârstă din Zorile de Aur, şi-a înfiinţat propria
33
'
C ei T rei M agi P ericuloşi
şcoală de mistere, numită Argenteum Astrum (Steaua de Argint) sau, după cum
era numită în mod tradiţional, A A . La scurt timp după aceea, a început pentru el
o fază importantă în ceea ce priveşte scrisul, odată cu lansarea unei publicaţii bia­
nuale numită The Equinox, din care s-au publicat zece ediţii, între 1909 şi 1913. în
curicula de la Zorile de Aur au fost încorporate unele din învăţăturile celebrului
mag elizabetan din secolul al XVI-lea, John Dee (care, printre altele, fusese şi astro­
logul de curte al reginei Elizabeta I), în special munca lui Dee cu Edward Kelly în
domeniul contactului şi comunicării cu îngerii printr-un sistem complex de glife şi
litere, care au ajuns să fie cunoscute drept magia Enochiană. Crowley, trecut prin
şcoala Zorilor de Aur, se întâlnise cu acest sistem şi dezvoltase un interes deosebit
pentru el. La sfârşitul lui 1909, împreună cu studentul lui Victor Neuberg (care îi
era şi iubit), s-a dus în Algeria, unde au călătorit împreună pe potecile deşertului
şi au practicat magia enochiană, folosind metoda „chemărilor", încântări asemănă­
toare mantrelor în limba enochiană, menite să acordeze conştiinţa practicantului la
tărâmurile angelice. Aici, Crowley a suferit o confruntare intensă cu elemente ale
ego-ului său, din care a ieşit ca Magister Templi (Maestru al Templului). După cum
înţelegea Crowley, acest nivel reprezintă un nivel de dezvoltare crucial, în care este
traversată „prăpastia" şi este recunoscută pe deplin iluzia sinelui personal separat.
în parte, în decursul acestei chinuitoare strădanii, Crowley era implicat în ri­
tualuri de noapte în deşert, ajutat de Neuberg şi folosind cercul m agicianului şi tri­
unghiul magiei cerem oniale solom oniene, invocând şi înfruntând atacurile
îngrozitoare ale demonului enochian Choronzon. Procesul s-a dovedit a fi de o in­
tensitate deosebită şi, la un moment dat, Neuberg s-a „luptat în întuneric", literal­
mente, cu demonul - deşi, după toate probabilităţile, „dem onul" era Crowley prins
într-o stare modificată de conştiinţă. Chiar şi aşa, ideea de a întâlni o forţă potrivnică
în sălbăticie reprezintă o parte importantă din ştiinţa şamanică; în mitul creştin,
chiar şi Iisus a trebuit să se înfrunte cu Satan în deşert. Ideea a fost multă vreme un
element esenţial în drama iniţierii, în care eroul care căuta să se stăpânească pe sine
trebuie să înfrunte în mod direct aspectele cele mai potrivnice ale naturii umane,
dar şi ale propriului său psihic.
Crowley a ajuns să vadă această figură a lui Choronzon ca fiind simbolul ul­
timei bariere între învăţăcel şi iluminarea deplină. Un personaj analog ar fi Mara,
din budism, care, conform legendei budiste, l-a hărţuit şi l-a tentat pe Buddha chiar
înainte de iluminarea sa finală, sub copacul Banyen. Interpretarea pe care i-a dat-o
Crowley lui Choronzon s-a dovedit, în cele din urmă, a fi mai degrabă jungiană: el
îl vedea pe demon ca fiind „distrugătorul egoului", care se dovedeşte a fi un aliat
esenţial în călătoria realizării de sine, cu condiţia ca aspirantul să fie suficient de
pregătit şi de destoinic. Crowley a scris o carte despre cele două luni pe care le-a
petrecut cu Neuberg şi cu spiritele enochiene în deşertul nord-african, numită The
Vision and tiie Voice [Viziunea şi vocea]. Mulţi au fost im presionaţi de pasiunea,
drama şi revelaţiile găsite în firul narativ al cărţii.
34
A leister C rowley: M agul C el Straşnic
Anul 1910 s-a dovedit a fi relativ de bun augur pentru Crowley. A câştigat
un caz celebru în tribunal împotriva fostului său profesor Mathers, în care acesta
depusese o cerere încercând să îl blocheze pe Crowley să publice ritualuri ale Zo­
rilor de Aur în publicaţia sa, Equinox. Cazul s-a dovedit a fi mai degrabă o farsă,
avocaţii şi judecătorii prezenţi făcând mult haz în timpul procedurilor, mai ales pe
seama lui Mathers. Deşi organizaţiile oculte erau ceva obişnuit la acea vreme (şi
încă de pe la jum ătatea anilor 1800), toate aceste lucruri încă mai erau pentru pu­
blicul general doar un elem ent demn de ridiculizat. în timpul procedurilor s-au
schimbat câteva replici amuzante. în Legenda lui Aleister Crowley, Regardie şi Step­
henson descriu procesul ca pe o întâmplare care „...ar lua locul întâi printre proce­
sele comice din istoria engleză", adăugând că „dovezile depuse de ambele părţi
erau permanent punctate cu hohote de râs". Iată un mic exemplu:
(Mathers în examinare încrucişată)
Avocat: Este adevărat că numele dum neavoastră este Sam uel Liddell
Mathers?
Mathers: Da, sau Macgregor Mathers.
A: Numele dumneavoastră iniţial era Samuel Liddell Mathers?
M: Fără îndoială.
A: Şi ulterior v-aţi luat numele de Macgregor?
M: Numele de M acgregor datează din 1603.
A: Numele dumneavoastră era Macgregor în 1603? (Hohote de râs).
M: Da, dacă doriţi, puteţi să spuneţi şi aşa.
A: Şi v-aţi intitulat Contele Macgregor de Glenstae?
M: Oh, da.
A: V-aţi intitulat Cavalerul Macgregor?
M: Nu, aici mă confundaţi cu unele din aliasurile lui Crowley.
A: Aţi sugerat vreodată cuiva că aţi avut o legătură cu regele James al IV-lea al
Scoţiei?
/
M: Orice scoţian care provine dintr-o familie străveche, probabil că a avut
o legătură cu regele James al IV-lea.
A: Aţi declarat vreodată că regele James al IV-lea al Scoţiei n-a murit niciodată?
M: Da, este o chestiune de tradiţie obişnuită în toate organizaţiile oculte.
A: Afirmaţi că Jam es al IV-lea al Scoţiei este în viaţă în zilele noastre?
M: Refuz să răspund la întrebarea dumneavoastră.
A: Şi că existenţa sa din zilele noastre este întrupată în dumneavoastră?
M: Sigur că nu. Mă confundaţi cu aliasurile lui Crowley.
(Hohote de râs).
A: Credeţii
în tradilii?
/
M: Asta este treaba mea personală.
A: Domnia Sa (către avocat): „Olandezul zburător" ar fi altul, dacă vreţi să o
35
 C ei T rei M agi P ericuloşi
ţineţi pe tema asta. (Hohote de râs).
M: Şi de asemenea, „Evreul rătăcitor". (Hohote de râs).
A: Aveţi o ocupaţie?
M: Depinde cum vreţi să o luaţi. Pentru un om fără ocupaţie, probabil că sunt
cel mai muncitor om de pe pământ. (Hohote de râs ) .17
Procesul i-a adus lui Crowley o oarecare faimă şi pentru o vreme publicaţiile
sale Equinox s-au vândut foarte bine. De asemenea, a mai atras şi nişte studenţi; la
vremea aceea, şcoala lui, Argenteum Astrum, avea câteva zeci de membri.
In 1912 a avut loc o întâm plare im portantă, în care un ocultist germ an pe
nume Theodore Reuss l-a înfruntat pe Crowley pe tema publicării secretelor deţi­
nute în cadrul ordinului mistic german al lui Reuss, Ordo Tem pli Orientis (sau
O.T.O., după cum este numit în mod obişnuit). Crowley a negat acuzaţia; s-a do­
vedit că ceea ce scrisese fusese generat de el în mod nevinovat, deşi avea o mare si­
m ilaritate sim bolică cu secretele la care se referea Reuss. Prin această întâlnire
ciudată, Reuss şi Crowley s-au împrietenit, iar Reuss l-a îm puternicit să constituie
o ramură a O.T.O în Anglia. în 1913, Crowley a călătorit la M oscova, unde şi-a ela­
borat slujba gnostică - o ceremonie pe care membrii ramurilor existente ale O.T.O
încă o mai practică.
Crowley a petrecut perioada Primului Război Mondial (1914-1918) în America,
unde a scris ceea ce părea să fie propagandă progermană. Stranietatea acestor scrieri
a făcut mulţi istorici ai domeniului ocult să îl suspecteze pe Crowley că ar fi fost
angajat de guvernul britanic să facă spionaj şi să culeagă informaţii despre planurile
germanilor. în acest context, propaganda sa progermană era văzută ca o acoperire
a activităţilor sale de spionaj. (Puncte de vedere mai puţin condescendente l-au eti­
chetat pur şi simplu ca trădător de patrie). Pe această temă s-au scris cărţi întregi -
cea mai reuşită încercare fiind Secret Agent 666 [Agentul secret 666], scrisă în 2008
de Richard Spense - însă nimic nu a fost niciodată dovedit cu certitudine şi, la fel
ca în cazul activităţilor de spionaj de care era suspectat Gurdjeff, în cele din urmă,
toate răm ân anecdotice. Crowley însuşi, în Confesiunile sale, susţinea că el a fost în­
totdeauna loial A ngliei şi că articolele lui progerm ane erau ironice şi, în acelaşi
timp, menite să ajute America să intre în război împotriva Germaniei.
In 1915, la vârsta de patruzeci de ani, Crowley şi-a asum at rangul de Magus,
care, în mod tradiţional, este cel mai înalt nivel în diferitele frăţii oculte (deşi, lucru
semnificativ, Ordinul Zorile de Aur susţinea că acest nivel se poate atinge numai
după moarte). în 1918, Crowley a făcut un „sejur m agic" pe o insulă de pe râul
Hudson, din Statul New York. Acolo a pretins că a făcut cercetări extensive asupra
vieţilor lui anterioare şi că şi-a amintit detaliat multe dintre ele. A spus că a reuşit
să ajungă la aceste amintiri folosind „memoria m agică", o tehnică spirituală pentru
amintirea vieţilor anterioare. (A se vedea Anexa I, legătura „Crowley-Osho", pentru
mai multe detalii despre pretinsele vieţi anterioare ale lui Crowley).
36
A leister C r o w l e y : M a g u l C el Straşnic
A b atele T h e le m e i
In 1920, la patruzeci şi cinci de ani, Crowley a călătorit în insula italiană Sicilia,
unde a fondat ceea ce avea să devină faimoasa - şi de rău augur - Abaţie Thelema.
Aceasta era o comunitate spirituală bazată pe învăţăturile thelemice ale lui Crowley,
inclusiv practica meditaţiilor şi a ritualurilor şi studiul unor scrieri alese. O serie
de oameni au vizitat locul; unii au rămas pentru perioade mai lungi de practică,
iar pe unii, evenimentul i-a transformat pozitiv.
în 1923 a avut loc un episod dezastruous la Abaţie, când un tânăr şi promi­
ţător discipol al lui Crowley, Raoul Loveday, a contractat enterită după ce a băut
apă de izvor infestată şi a m urit la scurt timp după aceea, la vârsta de numai două­
zeci şi trei de ani. Reputaţia deja proastă a lui Crowley a fost distrusă şi mai mult,
iar tabloidele britanice l-au numit „cel mai rău om din lum e". (Ba, mai mult, un ta­
bloid susţinea că Crowley „omorâse şi mâncase" doi hamali, într-o expediţie ante­
rioară de alpinism în Himalaya). La scurt timp după aceea, noul premier fascist al
Italiei, Benito Mussolini, fiind informat de incidentul Loveday şi povestindu-i-se
zvonuri fantastice, l-a expulzat pe Crowley din ţara sa. Abaţia Thelema a mai rămas
deschisă încă un an, condusă de câţiva studenţi ai lui Crowley, dar fără Magul său
comunitatea îşi pierduse forţa ce o anima. (A se vedea capitolul 9 pentru o perspec­
tivă mai detaliată asupra Abaţiei Thelema, fondată de Crowley).
După ce a fost expulzat din Italia, Crowley a plecat cu Leah Hirsig, „desfrâ­
nata" cu care era pe atunci (termenul pe care îl folosea Crowley pentru a-şi descrie
partenerul magic/tantric) în Tunisia, Maroc, unde a terminat de scris Confesiunile
(ceea ce face din această carte doar o autobiografie parţială, având în vedere că lip­
sesc din ea ultimii 24 de ani din viaţa lui Crowley). în anul următor, în 1924, el şi-a
asumat rangul magic suprem de Ipsissimus —un nivel deasupra celui de M ag în
sistemul său, atât de înalt, încât era considerat a se afla dincolo de orice putere de
înţelegere. Cel puţin, aceasta este definiţia spirituală tradiţională a rangului. (Che­
stiunea autoiniţierii este întotdeauna considerată o problem ă şi este abordată în
altă parte, în această carte).
Theodore Reuss murise în 1923. Doi ani mai târziu, Crowley, la vârsta de 50.
de ani, a devenit preşedintele O.T.O. Este interesant de rem arcat despre
Crowley că, în ciuda numeroaselor sale conflicte interpersonale, punctele-cheie din
cariera sa au im plicat legături apropiate şi com plicate cu alţii. Anume, deseori
soarta lui Crowley a fost să moştenească ceva (începând cu averea substanţială a
tatălui său) şi apoi să dezvolte acel lucru la un nivel superior, lucru pe care l-a făcut
şi cu O.T.O (deşi nu şi cu averea tatălui său!), revizuindu-i şi dezvoltându-i ritua­
lurile aducând o energie nouă şi necesară în întregul Ordin. însă a fost mai puţin
inovator în sensul pur decât Gurdjieff, de exemplu. Două din ritualurile esenţiale
ale lui Crowley, „Rubinul stelat" şi „Safirul stelat", sunt modificări bazate pe for-
mele-standard ale unor ritualuri existente, care fuseseră elaborate (cel mai probabil
de către Mathers) în Zorile de Aur. Genialul Tarot Thoth a fost cocreat de Crowley
37
 C ei T rei M agi P ericuloşi
cu Frieda Lady Harris (cu câţiva ani înainte de moarte). Şi astfel un paradox inte­
resant în viaţa lui Crowley este că, în ciuda naturii sale aparent antisociale, cea mai
mare parte din m unca lui a izvorât din relaţiile intense pe care le-a avut cu alţii -
atât în cadrul şcolilor de mistere, cât şi cu persoane importante din viaţa lui.
în 1928, Crowley locuia la Paris, unde i s-a alăturat Israel Regardie, care pe
atunci avea doar douăzeci de ani şi a devenit secretarul Fiarei. Regardie a scris
foarte mult despre această perioadă în biografia lui Crowley, The Eye in the Triangle
[Ochiul din triunghi]. Regardie, ca mulţi alţii, a avut o relaţie dificilă cu mentorul
său şi în cele din urmă s-a despărţit de el din cauza unei chestiuni de remarcabil
capriciu. însă spre deosebire de mulţi alţii, Regardie s-a răzgândit la câteva decenii
după moartea lui Crowley şi a decis să îşi scrie cartea despre acesta, care, în mare
parte, era plină de compasiune şi a corectat multe lucruri false care se vehiculau
despre fostul lui maestru şi prieten.
P u b licaţii im p o rtan te şi u ltim ii an i de v iaţă
In 1930, Crowley a publicat ceea ce este considerat în general magnus opus-ul
său, Liber ABA, M agick: Book Four [Liber ABA, Magie: Cartea patru]. Cartea a primit
câteva recenzii pozitive şi, încurajat de acest lucru, Crowley a semnat un contract
cu M andrake Press din Londra, care ulterior a mai publicat câteva cărţi de-ale lui,
inclusiv romanul pe care l-a scris, Moonchild [Copil de duminică] şi prima parte din
Confesiunile lui. La începutul anilor 1930, Crowley a călătorit prin Europa, dar edi­
tura M andrake a dat falim ent şi vânzările cărţilor lui au scăzut.
Până în 1935 ajunsese falit. Doi ani mai târziu a reuşit să publice Equinox o f
the Gods [Echinocţiul zeilor] şi Eight Lectures on Yoga [Opt prelegeri despre yoga], o lu­
crare pe care mulţi o consideră printre cele mai bune şi mai concise scrieri pe această
temă. Faptul că un occidental precum Crowley putuse să scrie despre o cale spiri­
tuală orientală cu un asemenea grad de înţelegere era o dovadă a inteligenţei sale,
dar şi a autenticităţii lui ca şi căutător şi învăţăcel al înţelepciunii perene.
La începutul anilor 1940, în timpul celui de al Doilea Război Mondial, Crowley a
legat o prietenie oarecum sincopată cu artista engleză Frieda Harris - una din puţinele
lui asocieri de calitate cu o femeie care pare să nu fi fost sexualizată. Cei doi au cola­
borat la crearea a ceea ce mulţi consideră astăzi a fi cel mai bun set de tarot elaborat
vreodată, numit Tarotul Thoth (după zeul egiptean al scrisului şi magiei). Sub îndru­
marea strictă şi adesea dificilă a lui Crowley, Harris a pictat setul de cărţi, iar Crowley
a însoţit desenele cu textul scris, The Book ofTIwth [Cartea lui Thoth], Atât tarotul, cât şi
cartea au fost publicate în 1944, dar abia la câteva zeci de ani mai târziu şi-au căpătat
recunoaşterea şi popularitatea pe care o meritau şi au beneficiat de o tipărire mai de
calitate. Cartea lui Thoth este de departe cea mai consistentă şi mai profundă carte scrisă
vreodată despre Tarot. In scrierile sale, Crowley dovedeşte o uşurinţă în a înţelege
teme întrepătrunse de simbolism, comparabilă cu C.G. Jung şi Joseph Campbell.
în 1945, Crowley s-a retras la un internat din Hastings, unde a terminat şi a
38
A leister Crowley: M agul C el Straşnic
publicat M agick W ithout Tears [Magie fără lacrimi], care, în esenţă, este o colecţie de
corespondenţă între el şi o studentă (identitatea acesteia este necunoscută; s-a spe­
culat că întrebările şi răspunsurile erau doar instrumentul literar al lui Crowley
pentru carte). Această carte, alături de Tarotul Thoth, este considerată una din cele
mai lucide şi mai mature lucrări şi arată fără umbră de îndoială că, în ciuda consumu­
lui intensiv de droguri şi a vârstei, el şi-a păstrat claritatea minţii până la sfârşit.
în decursul acestor ultimi ani, Crowley a ţinut legătura doar cu un cerc relativ
restrâns de studenţi şi alte persoane. Unul dintre cel m ai rem arcabil a fost Gerald
Gardner, inspiraţia principală din spatele dezvoltării, în secolul XX, a vrăjitoriei,
sau „W icca", cum este cunoscută acum. Gardner, el însuşi trecut de şaizeci de ani
la acea vreme, l-a vizitat pe bătrânul mag în mai, 1947. Ce anume s-a discutat acolo
nu se ştie, însă este clar că Gardner a folosit câteva din ideile şi scrierile lui Crowley
pentru a form ula baza unei credinţe păgâne moderne. Tradiţia, lansată în mare
parte de Gardner prin cartea sa Witchcraft Today [Vrăjitoria astăzi], publicată în 1954,
s-a dezvoltat rapid în deceniile recente, lăsând în urmă ca dimensiune organizaţiile
thelemice prevăzute iniţial de Crowley. După cum a dem onstrat învăţăcelul lui
Crowley, Jerry Cornelius, G ardner n-a făcut decât să ia câteva scrieri de-ale lui
Crowley şi să le folosească cuvânt cu cuvânt în iniţierile sale în gradele W icca şi în
alte scrieri W icca .18
Crowley a murit la internatul din Hastings, la 1 decembrie 1947, la vârsta de 72
de ani. Există mai multe legende legate de moartea sa, toate diferite una de alta. Unul
dintre primii biografi ai lui Crowley Gerald Suster susţine că cea mai credibilă dintre
acestea provine de la directorul internatului Hastings, care i-a spus lui Suster că Crow­
ley se prăbuşise pe când se plimba prin camera lui - fusese o insuficienţă cardiacă,
agravată de afecţiunea lui bronşică - şi că era singur în acel moment. Acelaşi director
i-a povestit lui Suster şi o poveste amuzantă despre un vânzător de cărţi din Hastings,
care i-a spus că a văzut un simbol magic desenat de Crowley pe una din clădirile de
la internatul lui. Tulburat, omul îl ştersese cu o cârpă de vase, iar în ziua următoare
Crowley a murit. Chicotind pe ascuns, Suster remarcă: „Acum ştim adevărul, în sfârşit;
Marea Fiară a fost ştearsă cu o cârpă de vase " . 19
Imaginea com ună despre Crowley este că „a m urit sărac, dependent de he­
roină şi cu o reputaţie p ătată". Ultimele două afirmaţii sunt corecte, însă el nu era
sărac; a murit cu o cutie cu bani sub pat - 400 de lire, spun unii (echivalentul a apro­
ximativ 10.000 de lire sau 17.000 de dolari americani în 2010). Banii erau pentru
publicarea celor m ai recente scrieri ale lui.
în următorii douăzeci de ani, reputaţia lui - şi amintirea lui Crowley - a dis­
părut în mare parte din ochii publicului. (In anii 1950 s-au publicat două biografii
despre viaţa lui - The Great Beast [Marea Fiară] a lui John Sym onds şi lugubra The
Beast [Fiara], scrisă de Daniel Mannix - dar ambele au fost nefavorabile şi niciuna
n-a slujit la stârnirea vreunui interes semnificativ pentru om şi în special pentru
ideile lui). Abia la 1 iunie 1967, când trupa The Beatles a scos albumul reprezentativ
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Sergeant Pepper's Lonely Hearts Club Band, pe coperta căruia erau chipurile a zeci de
„oameni care ne plac", printre care şi faţa lui Crowley (înghesuită între gurul lui
Paramanhansa Yogananda, Sri Yukteswar, şi Mae West), Crowley, asemenea lui
Lazăr, a fost înviat ca prin magie şi a renăscut un interes profund - şi m eritat - pen­
tru m unca lui de-o viaţă. Comentând coperta albumului Beatles-ilor, ediţia din 23
octombrie 1969 a ziarului londonez The Evening News scria:
Incruntându-se dintre Mae West şi un guru din India, în parodia aceea de fo­
tografie de pe LP-ul „Sgt. Pepper's Lonely Hearts Club Band" se iţeşte un
chip cu bărbie de slănină şi cu ochi ficşi, arzători. Arată furios că se află acolo
- M area Fiară, redusă la dimensiunea unui Beatle .20
Desigur, autorul nu putea să se înşele mai mult decât atât. Crowley ar fi fost
aproape cu siguranţă încântat de publicitate şi cu atât mai mult, dacă ar fi ştiut că
un act al unei extraordinare formaţii / de muzică avea să îl salveze de la uitare, să
dea o viaţă nouă legendei sale şi să aducă în atenţia m ultor căutători sinceri de
înţelepciune ezoterică vasta sa ofertă literară.
Unii l-au numit pe Crowley un „hipiot al epocii victoriene", iar alţii au respins
această caracterizare, deoarece sugerează prea multă pace şi iubire pentru un om
cu personalitatea lui. Dar oare toţi hipioţii au fost copii ai păcii şi ai iubirii? Nu chiar.
Mulţi dintre ei (dacă nu chiar cei mai mulţi) au fost rebeli şi mulţi dintre aşa-numiţii
hipioţi şi-au am estecat liberal „pacea şi iubirea" cu o nuanţă de ostilitate faţă de
sistem şi o expresie volatilă de gândire anarhică asistată de tot soiul de aventuri
m odificatoare de conştiinţă. într-adevăr, Crowley nu a fost un copil „flower-
power". Dar mare parte din gândirea lui - şi încă în şi mai mare parte personalitatea
lui - a prefigurat revoluţia psihologică a anilor 1960. Explorările lui desfrânate cu
sexul şi drogurile, luarea în derâdere a sistemului cultural britanic al vremurilor
lui, călătoriile în Orient şi studiul profund al budismului, yoga şi taoismului, al
întregii tradiţii ezoterice occidentale, precum şi dedicarea pe care a avut-o pentru
explorarea stărilor superioare de conştiinţă avea să îl facă (şi de fapt, chiar l-a făcut)
un sfânt patron al multora dintre hipioţii transformatorului deceniu 1960.
Dar în cele din urmă, el a fost mai mult decât oricare din aceste lucruri. A fost
o verigă esenţială în transmisiunea de la magul renascentist la misticul secolului
XX, dar şi unul dintre iniţiatorii importanţi ai unui nou curent psihospiritual. El a
fost un renascentist al vremurilor moderne, cu trăsături dificile şi neplăcute, o în­
crucişare ciudată între John Dee şi John Donne, magician şi poet, artist şi aventurier,
învăţat şi mistic şi profet al unei noi religii, expert în şah, alpinist, vânător de vânat
mare, dependent de droguri şi dezmăţat sexual. Un lucru care se poate spune cu
adevărat despre el este că era orice, dar nu plictisitor.
40
Capitolul 2
G. I. Gurdjieff: Diavolul negru din Ashkhabad
Până să ridice capul, te-ai gândi că Gurdjieff e doar un mare savant sau ceva de genul
acesta. Dar când se uită la tine, nu-i mai vezi chipul, nici nu mai ştii dacă are ochii
mari sau mici; vezi doar două puţuri imense de lumină neagră.
Rene Daumal
Gurdjieff exercită asupra celor care merg la el un soi de agăţare de natură psihică,
absolut uluitoare şi din care puţini au tăria să scape.
Rene Guenon
Gurdjieff e un fe l de zeu întruchipat... un zeu planetar sau chiar solar.
A.R. Orage
ndeva în jurul anului 2 0 0 0 am primit un telefon misterios de la un bărbat
U din California, care spunea că văzuse pe un site de-al meu la vremea
aceea un articol pe care îl scrisesem despre Gurdjieff şi că avea câteva întrebări. Nu
respira greu în telefon şi nu folosea un dispozitiv pentru m odificarea vocii, dar a
fost mai degrabă evaziv în ceea ce priveşte identitatea lui şi a preferat să-mi spună
doar că făcuse parte m ult timp dintr-un grup care avusese m isiunea să găsească
Frăţia Sarmoung (misterioasa organizaţie din Asia Centrală, al cărei iniţiat pretin­
dea Gurdjieff că este). A spus că grupul organizase excursii şi că în timpul unei rare
acalmii între războaiele afgane au urmat nişte indicii şi au mers în regiunea Khyber
Pass. După cum stau lucrurile de obicei cu astfel de poveşti, mi-a spus că „urma
s-a răcit" pe când se aflau în nordul Afganistanului. M -am întrebat sfios în sinea
mea dacă se obosise să consulte Fielding's Guide to the World's M ost Dangerous Places
[Ghidul lui Fielding în cele mai periculoase locuri din lume] înainte să pornească spre o
ţară de maci şi acoperită de burkha. însă oricât rn-aş fi îndoit, omul părea sincer şi
adevărat - şi nu aşa de tânăr - şi chiar voia să ştie ce credeam eu despre legenda cu
Sarmoung.
I-am spus despre propriile călătorii în acea parte a lumii, cu ani înainte, mai
ales prin Kashmir şi până la Ladakh, unde stătusem pentru un timp la o mănăstire
tibetană. Avusesem o serie de experienţe exotice şi interesante, dar nu găsisem nici
41
 C ei T rei M agi P ericuloşi
eu vreo „Frăţie Sarm oung". în cele din urmă, trăsesem concluzia că valoarea mitu­
lui cu Sarm oung era foarte asemănătoare cu ideea tibetană de Sham bhala (sau
Shangri-la) - adică era în principal alegorică - şi că era posibil chiar să provină din
aceeaşi poveste. Un indiciu ispititor în acest sens vine de la W illiam Patrick Patter­
son în cartea sa, Eating the T [Devorarea eului], în care (pe atunci studentul lui Lord
John Pentland, el însuşi discipol direct al lui Gurdjieff) povesteşte întâlnirea sa cu
radicalul m aestru budist tibetan Chogyam Trungpa, la începutul anilor 1970.
Trungpa, care fugise în Tibet în anii 1960, fusese crescut ca abatele încarnat al unui
grup de mănăstiri din estul Tibetului, cunoscut ca „Surm ang". Patterson remarca
gradul ridicat de asemănare dintre termenii Sarmoung şi Surmang - lucru care este
cu atât mai intersant, cu cât Gurdjieff însuşi pretindea că petrecuse câţiva ani în
Tibet, în perioada 1900 - 1903, studiind tradiţiile tibetane, învăţând puţin limba şi
chiar, spunea el, căsătorindu-se cu o tibetancă .1
Ca în mare parte din povestea lui Gurdjieff, alegoria se împleteşte cu uşurinţă
cu realitatea, iar ficţiunea cu învăţătura. Asemenea lui Crowley, Gurdjieff era un
tip foarte greu de definit, un om care se putea schimba de la o clipă la alta, exclusiv
în funcţie de unghiul din care îl percepeai.
Gurdjieff îm i era cunoscut dinainte de telefonul curajosului californian. La
un moment dat, în jurul anilor 1980, pe când locuiam la Montreal, omul de serviciu
din blocul meu m-a invitat în camera lui la un ceai, într-o seară. Am alunecat într-o
conversaţie destul de intensă cu el şi cu prietena lui despre stări modificate de con­
ştiinţă şi altele asemenea, iar el m-a întrebat dacă auzisem de Peter Ouspensky, un
jurnalist rus care trăise în prima jumătate a secolului XX. Auzisem de el, dar vag.
îm i am inteam că era m enţionat în cartea lui Colin W ilson, The Occult [Domeniul
ocultului]2, pe care o citisem în liceu, pe la mijlocul anilor 1970.
Ouspensky, intelectual, filosof şi jurnalist bine-cunoscut în M oscova la înce­
putul anilor 1900, fusese şi un mare căutător de înţelepciune şi călătorise prin toată
Asia, căutând fără succes un învăţător sau o învăţătură care să îl ajute cu adevărat.
Nu descoperise nimic substanţial. Dezamăgit, se întorsese la St. Petersburg, unde,
la puţin timp după aceea, a dat într-un ziar m oscovit peste un anunţ despre un
spectatol de balet, care se numea criptic Lupta magicienilor. Ouspensky s-a dus la
spectacol, care consta din secvenţe de dans cu o coregrafie rafinată şi demonstraţii
misterioase de capacităţi parapsihologice, efectuate de un grup de ruşi ce purtau
robele misticilor orientali. Tot spectacolul era supravegheat de un bărbat întunecat,
enigmatic, ras în cap, pe nume Gurdjieff, care părea să ţină dansatorii sub o vrajă
extraordinară. Intrigat, Ouspensky a participat ulterior la o întâlnire introductivă
a m aestrului cu studenţii lui. Deşi neimpresionat de studenţi, pe care, în cea mai
mare parte, Ouspensky i-a categorisit drept tineri şi creduli, n-a reuşit să scape de
fascinaţia pe care o simţea pentru Gurdjieff, cu ochii lui pătrunzători, cu siguranţa
de sine magnetică a prezenţei lui şi cu profunzimea cunoaşterii pe care părea să o
deţină asupra chestiunilor ezoterice. Deşi o inteligenţă formidabilă el însuşi (Ous-
42
G . I. G u r d j i e f f : D iavolul N egru D in A shkhabad
pensky deja scrisese câteva materiale renumite în m atem atică, filosofie şi m isti­
cism), nu a trecut mult până să devină ucenicul lui Gurdjieff. /
Toate acestea sunt detaliate în cartea lui Ouspensky - astăzi celebră - In Search
o f the M iraculous [în căutarea m iraculosului]3, pe care mi-a recom andat-o la acea
vreme prietenul meu Peter, omul de serviciu. Am citit lucrarea de mai multe ori şi
în toţi aceşti ani încă o mai consider una din cele mai bune scrieri existente despre
un personaj extarordinar şi învăţăturile sale ezoterice, încă nedepăşită şi rem arca­
bilă, având în vedere că a fost publicată în anul 1949 şi se referă la evenimente care,
în cea mai mare parte, au avut loc între anii 1915 şi 1924.
Nu la mult timp după ce am citit cartea, am găsit un grup Gurdjieff în oraşul
meu, în care am fost acceptat. Grupul era condus de un bărbat care studiase la cen­
trul lui J. G. Bennett, unul dintre cei mai remarcabili discipoli direcţi ai lui Gurdjieff.
Am petrecut aproape un an în acest grup. în cele din urmă, am plecat să caut forme
mai expresive de lucrare interioară (terapia primară şi masajul Reichian) şi am ajuns
în Mişcarea lui Osho. însă câţiva ani mai târziu aveam să reiau studiul lui Gurdjieff,
de data aceasta mai pregătit să îi înţeleg mai profund ideile şi să îi utilizez câteva
dintre practici.
îm i amintesc de un incident din timpul pe care l-am petrecut cu Lucrarea (cum
este cunoscut sistemul lui Gurdjieff), care a dezvăluit în mare parte despre ce era
vorba cu toată mişcarea. Profesorul meu îmi ceruse într-o zi să mă prezint la casa lui
ca să îmi dea o însărcinare. Sperând că poate aveam să primesc vreo cunoaştere spe­
cială, am descoperit la uşa lui un bileţel simplu, prin care mă instruia să intru în casă
şi să merg într-una din camere. Ajuns acolo, am găsit o cutie nedeschisă; părea să fie
un soi de cutie pentru rafturi la Walmart sau ceva de genul acesta, iar pe cutie se afla
un bileţel, pe scria: „Te rog să construieşti acest raft de oţel".
Aceea era marea m ea însărcinare. Frustrat, am revenit în amintirea mea la o
întâmplare care se petrecuse cu vreo doi ani în urmă, când un bărbat cu care stă­
team de vorbă, membru al frăţiei oculte Eckankar, ne transm itea nişte informaţii
mie şi unui coleg mai tânăr cu care lucram amândoi la acea vreme. Tipul mai tânăr
era neliniştit şi iritat de ceva. După ce a plecat, l-am întrebat pe prietenul meu, ini­
ţiatul Eckankar, care era problema tânărului. Mi-a răspuns cu accentul lui franţu­
zesc: „Voia sa devină Dumnezeu într-o zi", după care a izbucnit în râs.
Nerăbdarea este o m are problemă a tinerilor, însă, cu toate astea, pe când
asamblam eu de zor raftul profesorului meu, am început să-mi dau seama că ideea
era cum să mă ocup de chestiunea care mi se dăduse. M intea îmi era plictisită; eu
voiam atenţie personală şi, preferabil, şi ceva cunoştinţe profunde. Şi cu toate astea
iată-mă aici, cu raftul ăsta aiurea. Ce e spiritual în asta? Totul, desigur - iar practica
de a fi atent, vigilent în mijlocul celor mai lumeşti activităţi a rămas miezul învăţă­
turilor lui Gurdjieff. Am reuşit să răm ân destul de „prezent", în timp ce am asam­
blat raftul şi până să plec, chiar şi fără să mă fi întâlnit cu profesorul meu, mă
simţeam foarte bine - echilibrat, limpede la minte, relaxat.
43
 G . I. G u rd jieff: D iavolul N egru D in A shkhabad
C ei T rei M agi P ericuloşi
mai inedite forţe spirituale din secolul XX. în tinereţe, Gurdjieff a ţinut legătura cu
Cu toate astea, este o mare ironie şi foarte interesant faptul că, în ciuda sim­
multe organizaţii hermetice, politice, oculte, filosofice, religioase şi mistice. Deşi a
plităţii esenţiale a lucrării practice a lui Gurdjieff (fără a nega com plexităţile teoriei
asistat la experienţe - şi a avut destule care l-au fascinat, inclusiv o gamă largă de
sale), viaţa sa şi cum a ajuns la învăţăturile lui a fost orice, dar nu simplă. La fel ca
puteri oculte şi stări modificate de conştiinţă, el era fundamentalmente nemulţumit
în cazul celorlalte două personaje ale acestei cărţi, viaţa lui a fost plină de mister şi
că nu reuşeşte să ia legătura cu o şcoală autentică de evoluţie spirituală. La acel mo­
de pericol, de curaj şi de aventură şi de realizări extraordinare.
ment s-a hotărât să găsească o astfel de şcoală, dar şi să pornească în căutarea stră­
vechii cunoaşteri pierdute.
George Ivanovitch Gurdjieff s-a născut la Alexandropol (cunoscut în zilele
noastre ca Gyumri), în regiunea caucaziană a Armeniei, în apropiere de gra­
O isto rie ce n u p o ate fi v e rificată
niţa turcă, dintr-un tată grec şi o mamă armeancă. Cine cunoaşte legenda lui
Informaţiile de m ai jos sunt culese în întregime din lucrarea semiautobiogra-
Gurdjieff ştie cu siguranţă că anul naşterii lui a rămas un mister care nu a fost
fică a lui Gurdjieff, întâlniri cu oameni remarcabili şi nu au fost niciodată coroborate
niciodată elucidat în mod convingător. Unul din paşapoartele lui menţiona
independent, astfel că veridicitatea lor rămâne incertă. (Sentimentul meu este că,
anul 1877, dar el folosea mai multe paşapoarte, cu date diferite, iar 1877 s-a
în cea mai mare parte, întâlnirile sună ca nişte poveşti obişnuite de călătorie, ade­
dovedit că nu este corect. Cei doi biografi principali ai lui Gurdjieff din vre­
vărate. Dacă există ceva ce a fost înfrumuseţat, cel mai probabil că are legătură cu
murile moderne, Jam es Moore şi William Patrick Patterson, susţin date dife­
unele dintre personajele principale din carte, care se poate să fi existat sau nu, şi cu
rite: primul, că anul naşterii lui Gurdjieff este 1866, iar cel din urmă, 1872.
chestiunea Sarm oung - a se vedea mai jos). Cu toate acestea, cartea este foarte in­
Estimarea mea ar fi undeva mai aproape de 1872.4
teresantă, descriind căutarea eroului arhetipal după Graalul înţelepciunii celei ade­
vărate.
Incertitudinea cu privire la anul naşterii sale este o metaforă excelentă pentru
Pentru a-şi facilita căutarea cunoaşterii pierdute, Gurdjieff susţine că a con­
a descrie natura profund enigmatică a omului însuşi. Principala problemă, în ceea
stituit, împreună cu câţiva, o organizaţie de aproximativ douăzeci de oameni, nu­
ce priveşte povestea primilor ani de viaţă ai lui Gurdjieff - reflectată în misterul cu
mită „Căutătorii A devărului". Toţi indivizii din acest grup aveau în com un o
privire la vârsta sa - este că, vorbind obiectiv, nu există nicio poveste. Singura sursă
dorinţă profundă de a intra în legătură cu surse spirituale bona fide şi, ca atare, pu­
de inform aţii despre viaţa lui până în jurul anului 1912 sunt propriile scrieri, în­
ritatea intenţiilor lor combinate le-a permis să realizeze multe. Au călătorit peste
deosebi una dintre cărţi, Meetings with Remarkable Men [întâlniri cu oameni remarca­
tot, de la Ţara Sfântă şi Egipt (unde Gurdjieff a lucrat o vreme ca ghid turistic), prin
bili].5 Cartea se presupune a fi despre întâm plări reale, dar ar putea cu uşurinţă să
Asia Centrală şi până în Tibet, Mongolia şi Siberia. Au cercetat riguros ruinele ar­
fie, în parte, o invenţie sau chiar pură alegorie. Carlos Castaneda, controversatul
heologice şi, în cele din urmă, au intrat în legătură cu dervişii Naqshbandi, o linie
autor al unei serii de cărţi de mare influenţă despre ucenicia sa (probabil inventată)
autentică provenită din misticii sufiţi.
la un bătrân şaman indian din Mexic, obişnuia să vorbească despre ideea de „şter­
Undeva, pe la vârsta de douăzeci de ani, Gurdjieff a călătorit împreună cu
gere a istoriei personale" ca mijloc de a împiedica persoana să fie prinsă în capcana
Căutătorii Adevărului la Ani, în estul Turciei, în apropiere de graniţa cu Armenia,
viziunilor şi a judecăţilor celorlalţi. Eu nu cunosc nicio altă personalitate importantă
în jurul anului 1000 î.Hr., Ani fusese un centru urban major, rivalizând cu Bagdad
recentă din tradiţia spirituală a lumii care să-şi fi şters mai eficient - sau poate, mai
sau Cairo, dar a devenit treptat o ruină, după ce a fost călcat de mongoli şi de alţi
exact, să-şi fi estompat - istoria personală decât Gurdjieff. (Este interesant că şi data
invadatori, de-a lungul secolelor. La vremea când a fost vizitat de Gurdjieff şi de
de naştere a lui Castaneda a fost îndelung controversată ).6
grupul său, Ani era un oraş-fantomă deja de peste 100 de ani.
Un argument care a fost prezentat ca fiind motivul din spatele acestor paşa­
Aflându-se acolo, Gurdjieff spune că el şi prietenul lui Sarkis Pogossian, să-
poarte cu date diferite este posibilitatea ca Gurdjieff să fi lucrat în spionaj. însă, la
pând prin ruinele unei biserici ponosite, au găsit nişte pergamente vechi, sfărâmi­
fel ca în cazul presupuselor activităţi de spionaj ale lui Crowley, nu s-a stabilit nimic
cioase. Pe ele era un text într-o formă arhaică de armeană, pe care nici Gurdjieff,
concludent în acest sens. Gurdjieff a crescut în Kars, în nord-estul Turciei, un oraş
nici Pogossian nu au reuşit să o descifreze. Unul dintre pergamente le-a atras atenţia
situat în regiunea de efervescenţă culturală dintre Marea Neagră şi Marea Caspică.
în mod deosebit. Era o scurtă povestire a unui călugăr despre o frăţie numită „Sar­
Zona aceasta era presărată cu un amestec bogat de rase şi tradiţii diferite, fiind un
m oung" . Gurdjieff şi Pogossian şi-au amintit că mai întâlniseră numele într-o carte
teren m igrator de întâlnire pentru popoarele asiatice şi cele europene.
armeană, intitulată M erkhavat şi că era numele unei „faimoase şcoli ezoterice" care
Expunerea la o astfel de varietate era ideală pentru a stim ula şi a incita ima­
îşi avea rădăcinile în Babilon, cu vreo 25 de secole înainte de Hristos. Mai departe,
ginaţia unui tânăr inteligent destinat să devină una dintre cele mai inovatoare şi
45
44
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Gurdjieff susţine că Frăţia putea fi identificată până în anii 600 î.Hr., în vremurile
lui Mohammad, dar după acea perioadă, toate urmele dispăreau. Atunci, el şi Po­
gossian au trecut la o muncă intensivă de detectivi, concluzionând în cele din urmă
că veriga esenţială erau aisorii, descendenţi ai asirienilor şi că probabil Frăţia Sar­
moung încă se mai afla pe undeva în apropierea regiunii de graniţă între Turcia şi
nord-vestul Iranului .7
Desigur, toate astea sunt foarte romantice. Trebuie să nu uităm regiunea în
care a trăit Gurdjieff. Ruinele oraşului Ani se aflau la nici 30 de mile de Alexandro-
pol, în nord-vestul Armeniei, care era centrul de reşedinţă al lui Gurdjieff şi al gru­
pului său de căutători. întreaga zonă era un teren de joc fascinant pentru tineri şi
tinere dornice de aventură, iar în acele vremuri existau multe ruine deschise şi pă­
răsite. Arheologia încă mai era o ştiinţă primitivă, iar ideea de conservare istorică
era recunoscută doar sporadic. Aşadar, faptul că el şi prietenii lui au putut să rătă­
cească prin ruinele unei biserici străvechi, să sape şi să găsească lucruri este credi­
bilă în întregime. Nu este sigur însă dacă povestea cu pergamentul este adevărată;
este posibil ca acea parte să fie înfrumuseţarea care apare atât de frecvent în istori­
siri ce implică o căutare personală, pentru a da savoare firului poveştii, în acest caz
menite să fie o alegorie educativă.
Gurdjieff spune că ceea ce i-a atras atenţia la legenda despre frăţia Sarmoung
a fost afirmaţia că frăţia este custodele unei mari cunoaşteri şi a unor mistere se­
crete. Desigur, asta căuta şi el. La scurt timp după aceea, el şi Pogossian au pornit
într-o excursie într-o vale unde, spuneau pergamentele vechi, se îndreptase frăţia
Sarmoung. Ulterior, Gurdjieff a spus că aceste pergamente fuseseră scrise cu peste
1.000 de ani înainte, astfel că ideea că frăţia Sarmoung s-ar putea încă afla în valea
aceea după atâta timp arată cât de pornit era să găsească nişte răspunsuri.
în drum spre vale, Pogossian a fost muşcat de o insectă veninoasă şi pentru
a-i da timp să se refacă, cei doi s-au refugiat în casa unui preot armean. Acolo, Gur­
djieff a descoperit încă un pergament vechi, ce aparţinea preotului şi care conţinea
o hartă. Preotul susţinea că odată i se oferise o sumă mare de bani pentru acel per­
gament, dar că o refuzase, însă ulterior acceptase suma, în schimbul unei copii a
hărţii. Atunci Gurdjieff a cerut să o vadă şi după ce a văzut-o a avut o reacţie pu­
ternică - „a fost cuprins de un tremur violent " 8 - pentru că ceea ce văzuse acolo
era lucrul la care se gândise luni de zile. A spus că era o hartă a „Egiptului dinainte
de nisip" - Egiptul aşa cum arăta cu mii de ani în urmă, înainte de prima perioadă
înregistrată de istorie egipteană (adică înainte de 3500 î.Hr). într-o zi, pe când preo­
tul era plecat cu treburi, Gurdjieff s-a furişat în camera lui şi a făcut pe furiş o copie
a hărţii.
Harta aceasta l-a făcut pe Gurdjieff să abandoneze tem porar căutarea frăţiei
Sarm oung în estul Turciei şi l-a deviat către Egipt. Pe drum, s-a despărţit de Po­
gossian. Pe când se afla în Egipt şi lucra ca ghid turistic, l-a cunoscut pe prinţul rus
Yuri Lubovedsky. (Este foarte amuzant cum descrie Gurdjieff ocupaţia de ghid: „în
46
G . I. G urdjieff: D iavolul N egru D in A shkhabad
câteva zile învăţasem tot ce trebuie să ştie un ghid şi am început împreună cu nişte
tineri şmecheri arabi să derutăm turiştii naivi . " 9 Eu am fost în Egipt în 1998, la un
secol după vizita lui Gurdjieff; siturile sacre încă mai erau adm inistrate de tineri
şmecheri arabi, care încă se mai ocupau cu derutarea turiştilor naivi). Gurdjieff
spune o poveste în care Lubovedsky—un aristocrat bogat, m ânat într-o necontenită
căutare spirituală de moartea tinerei lui soţii, la naşterea copilului lor - se entuzias­
mează când vede harta deosebită a lui Gurdjieff. Semnificaţia acestei hărţi şi a Egip­
tului, în general, avea să iasă la lumină cu câţiva ani mai târziu, când Gurdjieff avea
să susţină următoarele, cu privire la rădăcinile creştinismului ezoteric şi ale pro­
priilor învăţături:
Forma creştină de adorare nu a fost inventată de părinţii bisericii. Ea a fost pre­
luată în întregime, într-o formă gata făcută, din Egipt, doar că nu din Egiptul pe
care îl cunoaştem, ci din cel pe care nu îl cunoaştem. Acest Egipt se afla în acelaşi
loc tot ca celălalt, numai că a existat cu mult înainte... Oamenilor le poate părea
ciudat când spun că acest Egipt preistoric era creştin cu multe mii de ani înainte
de naşterea lui Hristos - cu alte cuvinte, religia acelui Egipt era compusă din
aceleaşi principii şi idei care formează şi adevăratul creştinism .10
Desigur, Egiptul nu mai practică religia strămoşilor săi fie că e vorba de cei
preistorici, fie chiar de epoca faraonilor. Egiptul este de multe secole o naţiune mu­
sulmană şi, ca atare, principala tradiţie ezoterică pe care o găsim între graniţele sale
este sufismul. Tradiţia Sufi (subcurentul mistic al islamului) fără îndoială că a avut
un impact profund asupra conştiinţei tânărului Gurdjieff, care probabil că a derivat
din ea unele din dansurile ritualice, tehnicile de meditaţie şi simbolurile sacre (pre­
cum eneagrama) pe care avea să le folosească ulterior, când avea să predea.
După ce a părăsit Egiptul, Gurdjieff a rătăcit prin regiune, vizitând deghizat
inclusiv Medina şi Mecca şi retrăgându-se în cele din urmă către Est, înspre Asia
Centrală şi în cele din urmă, susţine el, paşii fiindu-i conduşi până la Mănăstirea
Sarmoung, care se afla undeva în apropiere de Afganistan. Locaţia exactă a mănăs­
tirii a rămas un mister chiar şi pentru Gurdjieff, el povestind că a fost dus acolo
legat la ochi, într-o excursie care a durat câteva zile. în această şcoală se aflau câţiva
dintre profesorii lui im portanţi şi, spre marea lui surprindere, l-a găsit acolo chiar
şi pe vechiul său prieten, prinţul Lubovedsky. Asta se întâmpla în jurul anului 1899.
Astfel, într-o interesantă paralelă cu Crowley, în timp ce în Anglia un tânăr căutător
se alătura ordinului ezoteric care avea să îl formeze (Zorile de Aur), într-o zonă
nulă din punct de vedere geografic, celălalt pătrundea într-o misterioasă mănăstire
ce avea să îl formeze.
însă, după cum am menţionat mai devreme, nim eni nu a putut vreodată să
dea de urma acestei m ănăstiri sau Frăţii şi este foarte posibil ca Gurdjieff să fi in­
ventat această parte din trecutul lui. Dacă este aşa, el nu este nici primul, nici ulti­
47
 C ei T rei M agi P ericuloşi
mul care face acest lucru. Printre exemplele de persoane cunoscute în acest sens
din istoria secolului XX îi putem menţiona pe T. Lobsang Ram pa şi Carlos Casta­
neda —ambii, scriitori cu o influenţă extraordinară, care au susţinut că au petrecut
timp în locuri îndepărtate, învăţând cu maeştri spirituali avansaţi (maeştri tibetani
în cazul lui Rampa, şi un şaman indian mexican, în cazul lui Castaneda). Referitor
la cei doi s-a dovedit ulterior, dincolo de orice îndoială, că erau nişte şarlatani care
şi-au inventat poveştile, deşi sunt voci care consideră că ar fi o şansă ca, măcar în
parte, povestea lui Castaneda să fie adevărată. în ceea ce-1 priveşte pe Rampa, însă,
s-a dovedit că era un impostor.
Cum setea lui de rătăcire nu se stinsese după ce a părăsit M ănăstirea Sar­
moung - reală sau alegorică - Gurdjieff s-a îndreptat spre Tibet, unde susţine că a
asimilat ceva învăţături de tantra tibetană şi că a asistat la dansurile sacre. însă nu
el a fost faim osul Buryat M ongol Aghwan Dorjieff - un înalt funcţionar tibetan
proeminent - după cum au presupus în mod eronat unii scriitori.
Problema identităţii greşite şi alte enigme au părut să-l urmeze pe Gurdjieff
peste tot. El şi-a căpătat de la o vârstă timpurie reputaţia că este un oportunist şi
uneori chiar un escroc. Aceasta avea legătură de obicei cu banii şi cu truda lui de-o
viaţă: să genereze fonduri suficiente ca să îşi susţină călătoriile, cercetările şi munca.
Pe la 20 de ani era omul bun la toate şi făcea ce putea - repara carpete, era ghid tu­
ristic, hipnotizator etc. - ca să îşi finanţeze călătoriile. Odată a prins nişte păsări
mici, le-a vopsit şi le-a vândut (la un preţ mare) drept „canari americani exotici",
în ziua următoare a plouat, iar Gurdjieff a părăsit în grabă oraşul, înainte să-i fie
demascată creativitatea.
Există dovezi cum că pe la vârsta de 30 de ani, Gurdjieff a funcţionat ca agent
politic şi spion sub acoperire pentru guvernul rus, deşi m otivaţia sa pentru asta
era, cel mai probabil, să obţină fondurile şi capacitatea de a călători de care avea
nevoie pentru a-şi continua drumul cunoaşterii. A trăit în vremuri de mari tulburări
politice şi religioase. M are parte din munca sa de predare s-a desfăşurat în locuri
şi în vremuri (revoluţia rusă şi cele două războaie mondiale) în care era dificil să
călătoreşti şi chiar să supravieţuieşti, ca să nu mai vorbim de răgazul necesar pentru
practicile spirituale. Cu toate acestea, Gurdjieff era m aestru al situaţiilor grele şi
putea să folosească chiar şi cele mai neprielnice condiţii ca vehicul pentru a-şi in­
tensifica lucrarea cu sine. Asta au predat şi toţi marii maeştri, şi anum e că procesul
de dezvoltare este mai eficient când se desfăşoară în solul nesiguranţei. Când lucru­
rile sunt foarte stabile şi sigure, avem tendinţa să adormim, aşa cum se întâmplă
noaptea, când e întuneric şi linişte.
Aproximativ prin anul 1900, Căutătorii Adevărului se despărţiseră. Viaţa lui
Gurdjieff la vremea aceea continua să fie un şir de aventuri: a petrecut un timp în
Persia, unde a studiat magia cu nişte magi; l-a cunoscut pe ţarul rus N icolai al II-lea
şi susţine că a fost îm puşcat accidental în trei rânduri de soldaţi care se războiau,
abia scăpând de la moarte. Cele mai rele dintre aceste aventuri nefericite s-au pe­
48
G . I. G urdjieff: D iavolul N egru D in A shkhabad
trecut în Tibet, unde Gurdjieff a petrecut câteva luni plutind între viaţă şi moarte,
în timp ce se vindeca încet de o rană de glonţ.
După aventura lui din Tibet, a stat doi ani într-o comunitate sufi necunoscută,
deşi se poate foarte bine să fi fost vorba de o comunitate din ordinul Naqshbandi
Order, ale cărei învăţături seamănă cu sistemul dezvoltat de el ulterior. Deşi po­
vestea cu Sarm oung ar putea fi o fabulaţie, asocierea lui cu această comunitate sufi
pare adevărată. Ordinul Naqshbandi Sufi este bine-cunoscut.
La încheierea perioadei petrecute în comunitatea sufi, Gurdjieff era practic
un învăţător spiritual calificat pe deplin şi de sine stătător. Era în jurul anului 1907,
iar el avea în ju r de 35 de ani. Deja trăise o viaţă extraordinară, plină de aventuri şi
de greutăţi care îi formaseră caracterul. Avea capacitatea să prindă şi să direcţioneze
atenţia altora şi deţinea o cunoaştere ezoterică foarte profundă şi metode de predare
dobândite în mulţii săi ani de călătorii şi contacte cu oameni extraordinari. Dar şi
mai important este că el era întruparea a ceea ce preda, ajungând, prin propriile
eforturi fantastice, la o unitate interioară care îl demarca în mod clar de omul „me­
canic", adormit.
La acest moment, Gurdjieff s-a stabilit în Tashkent, în Turkestan, Rusia (în
prezent Uzbekistan, la câteva sute de kilometri nord de Afganistan sau, după cum
îi spunea un prieten de-al meu, şi el pasionat de excursii, „Departe-istan"). Aici s-a
instalat ca un soi de învăţător-magician-vindecător, dedându-se adesea la şmecherii
deliberate pentru a studia mai departe - spunea el - com portamentul uman meca­
nic şi reactivitatea, dar fără îndoială şi pentru a mai face un ban, ca să îşi finanţeze
traiul şi călătoriile. Avea succes şi în afaceri şi făcea com erţ cu mai multe tipuri de
mărfuri. în jurul anului 1910, Gurdjieff a început să elaboreze şi să dezvolte sistemul
de predare care, în cele din urmă, avea să devină m oştenirea lăsată de el lumii.
Această perioadă m archează o răscruce im portantă şi interesantă în viaţa sa. în
scurta sa lucrare (pe care, ulterior, a negat-o chiar el), The H erald o f Coming Good
[Mesagerul binelui ce va să vină], scrisă în 1932, Gurdjieff susţine că „în urmă cu 20
de ani" - adică în 1911 - el se legase să trăiască „o viaţă artificială", care implica să
renunţe la capacitatea lui de a-i manipula pe alţii prin carisma personală şi prin cu­
noştinţele de hipnoză, scopul fiind acela de a se purifica şi m ai mult. Este o temă
importantă, fiind vorba de rolul şi de legitimitatea unui guru de tip ticălos. Princi­
pala idee aici este că, esenţialmente, Gurdjieff spunea că îşi dedică viaţa „spiritului
Bodhisattva", adică să îi ajute pe alţii să se trezească, mai degrabă decât să se slu­
jească doar pe sine.
în ce p u tu l isto rie i v e rifica b ile
De aici încolo ne aflăm pe un teren istoric solid, ştiind mai mult sau mai puţin,
fără urmă de îndoială, că evenimentele de mai jos chiar au avut loc în viaţa lui Gurdjieff.
După câţiva ani petrecuţi în Tashkent, Gurdjieff a pornit către Vest, înspre
marile oraşe ale Rusiei. în 1912, la aproximativ 40 de ani, a ajuns în Moscova şi, la
49
 C ei T rei M agi P ericuloşi
scurt timp după aceea, la St. Petersburg, s-a căsătorit cu o frumoasă tânără poloneză,
Julia Ostrowska. Nu se ştiu lucruri prea clare despre ea - în unele relatări este descrisă
ca fiind o doamnă de la curtea ţarului, iar în altele, ca o femeie care n-avea niciun
ban, provenită dintr-o familie săracă, pe care Gurdjieff a salvat-o. Briceagul lui Occam
sugerează că ultima versiune este cea mai probabilă dintre cele două. In orice caz, ea
a rămas soţia lui până când a murit de cancer, în 1926. Katherine Mansfield, care a
fost cu ea pentru o scurtă perioadă la Prieure, la sfârşitul anului 1922, caracteriza ca
având „prestanţa unei regine". Dar altfel a rămas destul de în umbră. Există câteva
fotografii de-ale ei. Din toate poveştile reiese că a fost o parteneră loială, dar şi o stu­
dentă devotată lui Gurdjieff. Se spune că şi-a păstrat numele de familie, ca să trans­
mită mesajul că nu e nimic mai mult decât una dintre studentele lui Gurdjieff. în
ciuda smereniei ei, Gurdjieff a spus odată despre ea că este „un suflet foarte vechi".
Aceasta a fost perioada când şi-a atras şi primii studenţi din Occident. în 1914
şi-a pus în scenă faimosul balet, The Struggle o f the Magicians [Lupta magicienilor], la
care s-a dus Peter Ouspensky. Această întâlnire a fost esenţială pentru amândoi.
După cum am mai spus, Ouspensky nu era un căutător de adevăr obişnuit şi deja
călătorise foarte mult, experimentase cu stări de conştiinţă şi scrisese Tertium Or-
ganumu , o lucrare filosofică ce a devenit un succes în toată lumea. La întoarcerea
lui Ouspensky din călătoriile lui, el ţinea prelegeri în Moscova la săli de peste 1.000
de oameni şi cu toate acestea, un astfel de nivel de atenţie nu îi um fla aroganţa în
mod nejustificat. El era un om de o inteligenţă reală şi, ca atare, era capabil să îşi
admită propria ignoranţă când se confrunta cu ea. Astfel, s-a supus unei relaţii de
învăţător-student cu Gurdjieff.
Importanţa relaţiei dintre aceşti doi bărbaţi nu poate fi subliniată îndeajuns.
Ouspensky era pentru Gurdjieff cam ceea ce era Platon pentru Socrate: cel dintâi,
un intelect ascuţit şi un comunicator desăvârşit, iar cel din urmă, un om cu o fire
excepţională, a cărui simplă forţă a prezenţei era mărturie a unei uriaşe experienţe
brute de viaţă, precum şi a eforturilor lui de a se transforma.
Deşi Ouspensky este privit de obicei ca „principalul discipol" al lui Gurdjieff,
acest lucru, în mare parte, induce în eroare. De fapt, Ouspensky a studiat în profun­
zime cu profesorul lui doar de câţiva ani (între 1915-18). Din 1919-1924 oscila şi ba se
despărţea de Gurdjieff, ba se întorcea la el. Până în 1924, practic, o terminase cu el
(s-au mai întâlnit sporadic încă vreo câţiva ani, până la o ultimă întâlnire la Paris, în
1931). Motivele pentru această despărţire n-au fost niciodată clare, în mare parte pen­
tru că Ouspensky nu le-a explicat prea bine niciodată; însă pare destul de clar din în­
registrări că ceva din caracterul intens al lui Gurdjieff a ajuns, la un moment dat, să
fie prea mult pentru Ouspensky. El a ajuns la convingerea că trebuie să se facă o dis­
tincţie clară între Gurdjieff şi sistem (structura de idei a acestuia).
Nestatornicia lui pripită, umorul brut şi schimbările bruşte de comportament
fără îndoială că l-au înstrăinat pe intelectualul şi educatul Ouspensky, care, în
50
G . I. G u r d j i e f f : D i a v o l u l N e g r u D i n A shkhabad
cele din urmă, a considerat că e riscant să fie asociat cu Gurdjieff. Ba chiar a
mers până într-acolo, încât, în anii care au urmat, le-a interzis propriilor stu­
denţi să menţioneze vreodată numele lui Gurdjieff. în lumina despărţirii lor,
în cele din urmă percepţia lui Ouspensky despre profesorul lui este interesantă.
El a spus odată că dl. Gurdjieff este un om extraordinar. Posibilităţile lui sunt
mult mai mari decât ale unor oameni ca noi. Dar poate să o ia şi pe drumul gre­
şit... Cei mai mulţi oameni au multe „euri". Dacă aceste euri se războiesc între
ele, nu fac prea mare pagubă, pentru că toate sunt slabe. Dar în cazul dl. Gur­
djieff sunt doar două euri: unul foarte bun şi unul foarte rău .13
Cât despre motivele care se află în spatele acestei poziţii, unii studenţi avan­
saţi ai Lucrării lui Gurdjieff îl percep pe Ouspensky ca fiind prins într-o capcană a
egoului, din care n-a reuşit să se elibereze. Era prea ataşat de propriul simţ a ceea
ce e „corect" şi nu adoptase aspectul fizic-emoţional al Lucrării. Asta crease un de­
zechilibru în dezvoltarea lui, care îl făcea incapabil să îşi vadă defectele de caracter
mai profunde, astfel că avea nevoie să le proiecteze asupra profesorului său, Gur-
djeff fiind perceput ca un „pericol".
O explicaţie psihologică mai prozaică este chiar şi mai probabilă, şi anume
că Ouspensky, ca şi Gurdjieff, era un autocrat şi obişnuia să fie el în centrul atenţiei
şi ca în cazul multor bărbaţi a ajuns să simtă o concurenţă cu învăţătorul său, mascul
alfa. La început, el voia să înveţe de la Gurdjieff şi era convins că Gurdjieff avea
ceva de la care el putea să deprindă multe lucruri. Astfel că şi-a reprim at nevoia
mai egoistă de recunoaştere suficient cât să dobândească de la Gurdjieff informaţiile
pe care le dorise. Odată ce a obţinut aceste informaţii, „conducătorul interior" din
el a început să iasă iar la suprafaţă, fiindu-i foarte greu să rămână într-o poziţie su­
bordonată faţă de un alt învăţător - şi încă unul foarte despotic. Faptul că Ouspen­
sky s-a dus în Anglia şi s-a instalat acolo ca profesor (predând oamenilor materialul
lui Gurdjieff) pare o dovadă clară că impulsul lui, mai mult decât orice, era să pre­
dea. Toate acestea, combinate cu faptul că Gurdjieff îi apăsa mereu butoanele sen­
sibile, au fost mai m ult decât suficiente pentru a duce la ruptura totală.
Aflat la M oscova în 1912, Gurdjieff a început să îşi formeze încet primele gru­
puri. De-a lungul următorilor patru ani, predând mai mult în St. Petersburg şi în
Moscova, şi-a atras câţiva dintre studenţii importanţi: pe lângă Ouspensky se mai
numără dr. Stjoernval, Zaharoff şi Thom as şi Olga de Hartm ann. în această pe­
rioadă Rusia se implicase în Primul Război Mondial, lucru care, urmat de revoluţia
rusă din 1917, ce a doborât aristocraţia ţaristă şi în cele din urmă a dus la formarea
Uniunii Sovietice, genera o atmosferă foarte instabilă. Din 1917 până în 1919, Gur­
djieff şi micul lui grup de adepţi s-au aflat adesea într-un real pericol şi mereu pe
fugă, deplasându-se între Rusia şi regiunea caucaziană a Georgiei şi Armeniei, ză­
bovind uneori la Tuapse şi la Sochi pe coasta Mării Negre, la Essentuki în sudul
Rusiei şi în cele din urmă la Tbilisi (pe atunci cunoscut sub num ele de Tiflis) în
51
 G . I. G u r d j i e f f : D i a v o l u l N e g r u D i n A s h k h a b a d
C ei T rei M agi P ericuloşi
servarea de sine" şi „amintirea de sine". Studenţii primeau însărcinări individuale,
Georgia centrală, la jum ătatea drumului între Marea Neagră şi Marea Caspică. In
în funcţie de cerinţele lor specifice de dezvoltare. A fost construită o Casă de Studiu
tot acest timp, Gurdjieff a continuat să predea şi să lucreze direct cu toţi studenţii
specială pentru exersarea şi executarea Dansurilor şi M işcărilor Sacre - ritualuri
lui. Era însăşi antiteza unui mediu cumpătat, monastic sau de ashram. Aici era
străvechi pe care Gurdjieff le învăţase în anii petrecuţi în m ănăstirile sufite.
vorba de m uncă pe sine sub foc direct.
Nu era un loc prea confortabil. Lucrarea asta nu semăna cu zgura glazurată
şi sentimentalismul călduţ prezentat în zilele noastre ca new age sau ca muncă de
In stitu tu l p en tru D ezv o ltarea A rm o n io asă a O m u lu i
dezvoltare personală. Gurdjieff era un profesor aspru şi sever, dar capabil de o com­
Gurdjieff a deschis oficial Institutul pentru Dezvoltarea Armonioasă a Om u­
pasiune extraordinară în momente neaşteptate. Cu toate astea, sistemul său se baza
lui la Tbilisi, în Georgia, în octombrie 1919, împreună cu un nucleu de şase stu­
pe efort, efort şi iar efort. „Nicio dezvoltare nu e posibilă", spunea el, „fără chin
denţi -S tjo e rn v a l, cuplul de Hartmanns, Alexandre şi Jeanne de Salzm ann şi soţia
conştient şi suferinţă voluntară". Prin asta voia să spună că nu putem să obţinem
lui Gurdjieff, Julia Ostrowska. (La acea vreme, Ouspensky deja se despărţise o dată
ceva fără plată sau fărA sacrificiu - nu în sensul morbid de autopedepsire, ci mai
de Gurdjieff şi se întorsese la St. Petersburg - care se numea Petrograd - deşi curând
degrabă în sensul necesităţii de a renunţa la ceva pentru a face loc la ceva nou.
avea să se întoarcă alături de profesorul său, pentru a -1 părăsi din nou după nu
Lucrul la care „renunţăm " poate să fie ceva intangibil, precum lipsa de stimă de
mult timp). Instabilitatea politică din Georgia era de aşa natură, că Gurdjieff a fost
sine sau chiar lenea, sau vreun alt defect de caracter, cum ar fi neseriozitatea sau
nevoit să părăsească Georgia în decurs de şase luni. La acea vreme, grupul lui era
mândria.
format din vreo 30 de discipoli. în primăvara lui 1920 s-au dus la Istanbul, în Turcia
Până în 1923, Gurdjieff atrăsese lângă el pe mulţi dintre căutătorii care aveau
(cunoscut pe atunci sub numele de Constantinopol). Acolo, în luna octombrie a ace­
să devină actori importanţi în drama în continuă schimbare care a fost viaţa lui,
lui an, Gurdjieff şi-a redeschis Institutul.
printre care J.G. Bennett şi A.R. Orage, ambii având să se dovedească esenţiali în
în această perioadă, Gurdjieff a suferit o uriaşă pierdere personală - tatăl său,
diseminarea ulterioară a Sistemului lui Gurdjieff. Bennett mai ales, care a continuat
împreună cu una din surorile lui şi toţi copiii ei, fuseseră ucişi de turci în 1918 şi,
şi a devenit un profesor extraordinar şi un autor prolific. Admirat de mulţi, şi-a
respectiv, 1920. Greutăţile, atât cele exterioare, cât şi cele interioare pe care le-au
primit şi partea lui de critici pentru faptul că - după cum îl percepeau unii - ames­
avut de îndurat el şi micul lui grup de studenţi dedicaţi au fost fantastice, însă, în
teca prea multe învăţături.
acelaşi tim p, ele coincideau cu însăşi natura sistem ului lui Gurdjieff, anume să
In 1924, Gurdjieff împreună cu 25 de membri ai com unităţii lui au călătorit
lucrezi direct în condiţiile aspre ale vieţii şi să îţi menţii o atenţie clară în orice si­
în SUA, unde au organizat demonstraţii cu Dansurile Sacre în New York, Chicago,
tuaţie.
Boston şi Philadelphia. Pe când se afla acolo a atras câţiva oameni-cheie care aveau
Şi la Istanbul, ca şi la Tbilisi iniţial, Institutul a durat în jur de şase luni. Până
să îi ducă mai departe cauza în America, printre care M argaret Anderson, Jane
în mai 1921, Gurdjieff l-a închis din cauză că nu reuşea să atragă studenţi. La acel
Heap, Jean Toomer şi C.S. Nott. Mai târziu, în acel an, întors în Franţa, Gurdjieff,
moment, Gurdjieff a decis să se mute în Europa, iar în august a sosit la Berlin, în
recunoscut ca şofer agresiv, a avut un accident grav de automobil, din care nimeni
Germania. în iarna următoare a făcut o vizită scurtă la Londra, sperând să îşi des­
nu se aştepta să scape cu viaţă. însă el şi-a revenit, fără îndoială ajutat de voinţa lui
chidă şcoala în Anglia, însă planurile în acest sens au eşuat.
puternic cristalizată. La scurt timp după asta, spre şocul tuturor, a destrămat co­
Cu toate astea, în octombrie 1922, cu ajutorul unei binefăcătoare engleze bo­
munitatea şi Institutul. Nu după mult timp, însă, s-a dovedit că era vorba de un şi­
gate - M ary Lilian, Lady Rothermere (soţia lordului Rotherm ere, magnatul de
retlic ca să scape de studenţii mai puţin dedicaţi, pentru care simţea că nu mai are
presă) —a plătit un avans pentru Chateau de Prieure des Basses Loges, la Fontain-
resurse de energie de dat. A continuat să lucreze cu un nucleu mai mic ce a rămas
bleau-Avon, la patruzeci de mile sud-est de Paris, în Franţa. La cincizeci de ani,
cu el, studenţi care îl susţineau mai mult şi nu îi cereau atâta energie.
Gurdjieff găsise, în sfârşit, o bază pe termen lung pentru învăţăturile lui, unde avea
Mama şi soţia lui Gurdjieff au murit în 1925 şi, respectiv, 1926. După aceea, el a
să îşi formeze prima comunitate adevărată. După ani de mutări din loc în loc, prin
trecut la o fază de muncă mai introspectivă, începându-şi lucrul la opera lui principală,
Rusia şi Asia Minor, fugind din calea revoluţiilor şi a războaielor, el şi comunitatea
Beelzebub's Tales to His Grandson [Poveştile lui Beelzebub pentru nepotul său]14 şi să lucreze
lui de studenţi au reuşit, în sfârşit, să se stabilească în nişte împrejurim i care să le
la numeroase compoziţii muzicale, împreună cu Tomas de Hartmann. Muzica aceasta
permită să aprofundeze practica Lucrării. Acum, Prieure era sediul Institutului lui
era menită să evoce o deschidere a „centrului emoţional superior" (a se vedea Capi­
(a se vedea Capitolul 9 pentru o discuţie mai detaliată despre această comunitate).
tolul 5 pentru mai multe detalii despre acest subiect) şi, atunci când era ascultată în
Lucrarea la Prieure consta din elementele esenţiale ale Sistem ului lui G ur­
combinaţie cu Dansurile Sacre, inspira un sentiment evident de transcendenţă şi ine-
djieff: m uncă fizică dură însoţită de meditaţii active, principalele forme fiind „ob-
53
52
 C ei T rei M agi P ericuloşi
fabil. Acelaşi lucru era valabil şi pentru scrierile lui Gurdjieff, deşi acţionau prin cen­
trul intelectual. Acestea erau exemple de ceea ce el numea Artă Obiectivă, care avea
capacitatea de a servi drept catalizator şi a duce observatorul într-o stare de conştiinţă
trezită. Această artă se baza pe o formă de matematici superioare care astăzi este cu­
noscută ca „geometrie sacră". Alte exemple de Artă Obiectivă sunt piramidele egip­
tene, picturile tangka ale tibetanilor, Taj Mahal, Stonehenge etc. Gurdjieff le distingea
pe acestea de arta subiectivă - categorie ce cuprindea aproape toate formele de artă
cunoscute în mod convenţional .15
Lucrarea lui Gurdjieff la Prieure a durat 10 ani agitaţi, până când a fost închisă
forţat, în 1932. Până atunci, Gurdjieff efectiv îi însărcinase pe mulţi dintre studenţii
lui să-l părăsească, iar pe unii chiar a trebuit să îi înstrăineze intenţionat. în acest
sens, Gurdjieff era sincer, prin aceea că înţelegea sarcina delicată pe care o are un
adevărat profesor, şi anume să ştie când studentul este pregătit să plece, pentru a
evita consecinţele periculoase ale ataşamentului şi dependenţei. Un astfel de con­
cediu este rareori uşor şi adesea traumatizant, deoarece studentul s-a deschis com­
plet către profesor, la fel cum un copil se deschide către un părinte, fiind astfel foarte
susceptibil de a fi rănit. în funcţie de conştiinţa şi de compasiunea profesorului, se­
pararea se poate face cu graţie, însă sigur că lucrurile nu stau întotdeauna aşa. Multe
relaţii profesor-student s-au sfârşit printr-o ruptură dureroasă de un fel sau altul.
Trebuie să mai m enţionăm şi că Gurdjieff pare să fi aranjat unele din aceste
despărţiri ca mijloc de a-şi menţine ascuţimea conştiinţei prin chinuri conştiente şi
suferinţă voluntară. Despărţirea de cei pentru care avea o mare afecţiune era modul
lui de a evita să îşi piardă ascuţimea conştiinţei din cauza com odităţii şi a confor­
tului excesiv. Gurdjieff părea să nu fie interesat să se lase ridicat la rang de zeu sau
comunitatea lui să fie transformată într-un cult. Pentru personalităţile cu tendinţe
de cult care se adunau în jurul lui era greu să rămână prea mult dacă nu îşi încetau
dependenta psihică de el. (Ba chiar el s-a plâns că, pe când se refăcea în urma acci­
dentului de maşină din 1924, veneau să îl viziteze oameni care voiau pur şi simplu
să sugă energie de la el - lucru care, fără îndoială, avea legătură cu natura lui des­
potică şi autoritară şi, în aceeaşi măsură, cu dependenţa acestora). Această tendinţă
periodică de a-şi îndepărta studenţii, provocând uneori durere celor ataşaţi de el,
l-a scos în evidenţă în rândurile conducătorilor de organizaţii obişnuite, religioase
sau laice, interesaţi în principal să atragă cât mai m ulţi subordonaţi. După cum i-a
spus „Oracolul" lui Neo într-unul din filmele Matrix: „Ce vor toţi oamenii care au
putere? Şi mai multă putere". Acestea fiind spuse, G urdjief era, fără îndoială, un
maestru al manipulării, astfel că adevăratul motiv pentru care atrăgea studenţii sau
îi îndepărta de el nu era niciodată clar. Fără discuţie, el avea un „ţel planetar", că­
ruia îi era dedicat. Cu alte cuvinte, viaţa lui nu se conducea după scopuri personale,
ca viaţa omului obişnuit. El avea o viziune puternică şi era în totalitate un bodhi-
sattva occidental - o persoană motivată de o profundă compasiune pentru condiţia
umană. După cum spunea J. G. Bennett, „El era esenţialmente bun". Dar deseori
54
G . I. G u r d j i e f f : D iavolul N egru D in A shkhabad
era şi nemilos. Şi caracterul acesta nemilos este cel care e atât de temut, dar şi atât
de respectat de alţii. Este indiciul unui caracter clar definit, care cere atenţie prin
simplul fapt că intră într-o încăpere.
în 1934, Gurdjieff l-a cunoscut pe Frank Lloyd W right, renumitul arhitect; cei
doi s-au înţeles foarte bine, deşi este îndoielnic că W right i-a devenit student - după
cum se crede uneori - în orice sens al acestui cuvânt. W right se căsătorise cu una
din fostele studente ale lui Gurdjieff, Olgivanna Hinzenberg. Cât despre Gurdjieff,
Wright, cu spiritul de observaţie al unui arhitect, i-a făcut odată bătrânului Mag o
descriere fascinantă:
Gurdjieff, declarând întreaga omenire drept idioţi, îi împarte în trei clase: cei
care iau ce pot, cei care capătă ce pot să ia şi cei care capătă ce capătă... în
omul acesta e un ego enorm. Cu mişcări întotdeauna deliberate, nu mare, deşi
aşa pare - cu capul chel şi înalt în spate - cu ochi pătrunzători, luminoşi şi
mucaliţi. în el vedem un simţ uriaş al propriei sale valori. Un om capabil să
respingă cea mai mare parte din aşa-numita cultură a perioadei noastre şi să
stabilească standarde de valoare personală mai sim ple şi mai organice, pe
care să le respecte curajos şi fabulos în viaţa lui. El ne-a afectat într-un mod
ciudat, ca şi cum în mijlocul nostru ar fi înviat un soi de Buddha oriental...
Un om blând, solid, patern. Părea să nu îl impresioneze prea mult ce se în­
tâmplă în jurul lui, dar totuşi, mai târziu, îţi dovedea că nu-i scăpase nimic,
atât de dezvoltate erau puterile lui de observare şi de concentrare... poate că
personalitatea lui Gurdjieff este cumva asemănătoare cu a lui Gandhi, doar
că, desigur, el era mai robust, mai agresiv şi mai aventuros de fel. Acum e un
tip la vreo 85 de ani, poate, care arată de 55; are vreo 40.000 de „adepţi" - nu
îi numea studenţi sau discipoli - 1 0 4 fii ai lui şi 27 de fiice, de a căror educaţie
s-a ocupat şi cărora le-a dat atenţia lui... Cunoştinţele lui despre natura umană
şi toate metehnele ei par perfecte, iar el nu ezită să folosească aceste cunoştinţe
pentru propriile lui scopuri, deşi cu o conştiinţă care are grijă ca toţi ceilalţi
să capete ceva de preţ din întâlnirea cu el. Fără să-i pese de fel de America
sau de americani, el a venit încoace, după cum a spus chiar el cu sinceritate,
„să tundă oile". Avea să transforme lâna în ceva bun pentru omenire. Puterile
lui de a hipnotiza l-au slujit bine în acest sens, dar acum le foloseşte mai cu
grijă. Fructele şi mâncărurile americane le consideră necorespunzătoare pen­
tru consum - îi place de la noi doar sucul de roşii şi dolarii. Dar asta nu îl îm­
piedică să mănânce enorm. Stilul banilor noştri îl aprobă. însă îm i imaginez
că nu merge prea bine cu tunsul oilor. Acum nu prea mai e lână. Cu toată
super-abundenţa de idiosincrazie personală, George Gurdjieff pare să aibă
în el m aterialul din care au fost făcuţi adevăraţii noştri profeţi. Iar când pre­
judecăţile împotriva lui vor fi dispărut, viziunea lui despre adevăr va fi recu­
noscută ca fundam entală pentru omul de care au nevoie oam enii .16
55
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Num erele biblice citate (fără îndoială cu sinceritate) de W right mai sus -
„40.000 de adepţi, 104 fii şi 27 de fiice" - este un exemplu foarte am uzant pentru
fanfaronada lui Gurdjieff, pregătit oricând să facă o farsă oricui, mai ales unui om
celebru.
De la vârsta mijlocie încolo, Gurdjieff, ca şi Crowley, a avut probleme financiare
repetate, iar în ultimii ani s-a bazat în cea mai mare parte pe discipolii americani pen­
tru a-şi finanţa prin eforturi susţinute, promovarea Lucrării. Până în 1938, Jeanne de
Salzmann devenise asistenta lui Gurdjieff şi conducea un grup frumos la Paris, de­
dicat Lucrării. în cele din urmă, Jeanne avea să fie directoarea Fundaţiei Internaţionale
Gurdjieff, pe care avea să o conducă cu competenţă timp de ani de zile după moartea
maestrului, ea trăind mai mult decât toţi studenţii iniţiali şi murind în 1990, la vârsta
de 101 ani. Este interesant că o serie de studente proeminente ale lui Gurdjieff au trăit
până la o vârstă înaintată. Exemplele sunt: Olga de Hartmann (94), Sophie Ouspensky
(89), Olgivanna Lloyd Wright (8 6 ), Jane Heap (81), Annie Staveley (90), Solito Solano
(87), Katherine Hulme (81) şi Margaret Anderson (87).
în timpul celui de al Doilea Război Mondial Gurdjieff a locuit la Paris, unde
a lucrat cu un grup mare de studenţi francezi. Deja bătrân, îşi petrecea cea mai mare
parte din timp în faimosul său apartament de pe Rue des Colonels Renard, distrând
studenţii şi căutătorii cu umorul lui fantastic şi cu mâncăruri preparate generos. în
această perioadă, el a dezvoltat ritualul Toasturilor Idioate, o altă metodă de-a lui
menită să diminueze importanţa de sine.
Şi-a pregătit scrierile pentru publicare; iată-le mai jos, îm preună cu anul apa­
riţiei:
/
The Herald o f Coming Good [Mesagerul binelui ce va să vină] (1933) Un volum
subţire, ulterior retras de la publicare şi repudiat de Gurdjieff.
tBeelzebub's Tales to His Grandson [Poveştile lui Beelzebub pentru nepotul său]
(1950) Intenţia lui Gurdjieff a fost ca această carte să fie citită prima, scopul ei
fiind acela de a sparge viziunile rigide şi condiţionate ale studentului despre
realitate.
Meetings with Remarkable Men [întâlniri cu oameni remarcabili] (1963) Mai târziu,
transpusă în film de Peter Brook, în 1979. Această carte trebuia să fie citită a
doua, scopul ei fiind acela de a prezenta studentului un nou mod de a gândi
şi de a percepe realitatea şi posibilităţile stării de a fi.
Vieivsfrom the Real World [Puncte de vedere din lumea reală] (1973) O colecţie de
prelegeri ţinute de Gurdjieff, cele mai multe din anii 1920. Nu face parte din
canonul lui oficial, All and Everything [Tot şi toate].
Life is Real Only Then, When 7 Am' [Viaţa e reală doar atunci când „eu sunt"]
(1975) Această carte trebuia citită a treia, scopul ei fiind acela de a învăţa stu­
dentul cum să interacţioneze cu viaţa şi cum să abordeze realitatea.
56
G . I. G urdjieff: D iavolul N egru D in A shkhabad
In afară de Mesager, Gurdjieff n-a trăit să-şi vadă lucrările publicate, deşi a
aprobat corecturile finale la Beelzebub cu puţin timp înainte să moară. Trei dintre
lucrări —Beelzebub, Meetings [întâlniri] şi Life [Viaţa] - au primit denumirea colectivă
de All and Everything [Tot şi toate], seria 1, 2 şi 3. Nu este clar de ce a durat atât până
a fost publicat, deşi fără îndoială că acest lucru reflectă dificultatea pe care o avea
publicul în a înţelege ideile lui Gurdjieff, darămite să mai aibă şi un mijloc de a re­
cunoaşte şi de a aprecia cine era el.
în 1947, Ouspensky a murit, după unele surse, beţiv, dezamăgit, după altele,
un adevărat sfânt, însă, în realitate, probabil câte puţin din amândouă. Nu s-a îm­
păcat cu Gurdjieff, deşi fusese invitat de maestru la Paris cu puţin timp înainte de
moartea sa. în 1948, Gurdjieff a autorizat-o pe Mme. Ouspensky, ea însăşi o res­
pectată profesoară a Lucrării, să publice cartea soţului ei, Fragments o f an Unknown
Teaching [Fragmente dintr-o învăţătură necunoscută] (ulterior reintitulată In Search o f
the Miraculous [în căutarea miraculosului]). Citind manuscrisul, Gurdjieff a fost im­
presionat de memoria lui Ouspensky. El a remarcat: „De multă vreme îl urăsc pe
omul ăsta. Acum îl iubesc". Această carte a fost publicată în 1949.
în octombrie 1949, la ceva mai puţin de (probabil) optzeci de ani, sănătatea
lui Gurdjieff s-a deteriorat, iar el a murit la scurt timp după aceea. Ultimele lui in­
strucţiuni pe patul de moarte au fost către Jeanne de Salzmann, care, mai târziu, în
cursul acelui an, s-a ocupat să regrupeze studenţii şi com unităţile Gurdjieff împră­
ştiate prin lume sub steagul colectiv al Fundaţiei Gurdjieff.
J.G. Bennett a devenit probabil cel mai influent şi mai eficient reprezentant
al lui G urdjieff care nu era afiliat cu Fundaţia Gurdjieff, deschizându-şi propria
şcoală în Anglia, care m ai târziu s-a dezvoltat şi în America. Bennett era un autor
prolific şi a devenit un guru de sine stătător, recunoscându-1 întotdeauna pe Gur­
djieff ca principala sa inspiraţie. Alături de Ouspensky, el a făcut cel mai mult ca
să transmită mai departe cunoaşterea maestrului său, în ciuda tratamentelor dure
cu care a fost întâm pinat de unele voci - mai ales de Ouspensky - care l-au criticat
din greu pe Bennett că predă (după părerea lui Ouspensky) înainte să fie pregătit
şi fără autorizaţie. Bennett a murit în 1974.
In timpul vieţii, G urdjieff a rămas în mare parte obscur şi necunoscut, iar
când a căpătat recunoaştere, aceasta a venit cu multă notorietate şi nu prea mult
din altceva. Doi dintre studenţii lui, Ouspensky şi A. R. Orage, personalitate în do­
meniul literaturii, au fost mult mai renumiţi decât el. însă după moartea lui Gur­
djieff, faima i s-a răspândit încet. Ca şi Crowley, Gurdjieff a căpătat o prestanţă şi
o recunoaştere enormă la numai câteva decenii după moartea lui.
Mare parte din sarcina lui Gurdjieff a fost să transmită în Occident (şi anume,
în Europa şi în America de Nord) cunoaşterea ezoterică din Orient şi din Orientul
Mijlociu. Prin aceasta (deşi succesul lui a devenit evident doar după moartea sa),
el a fost una din principalele forţe care au contribuit la ceea ce a devenit cunoscut
ca mişcarea potenţialului uman şi evoluţiile ulterioare din munca de transformare
57
 C ei T rei M agi P ericuloşi

personală, de la sfârşitul secolului XX. Iată doar câteva exemple de o mare varietate
în ceea ce priveşte calitatea: Pe lângă munca lui Ouspensky, a lui J.G. Bennett şi a
Institutului Claymont; M aurice Nicoll, Kenneth W alker, Rodney Collin; conceptul
de „psihocibernetică" al lui Maxwell Maltz, bazat pe ideea că sistemul nervos şi
creierul sunt „servom ecanism e" care pot fi controlate de conştiinţă - observaţi le­ Capitohil 3
gătura cu ideea lui Gurdjieff că omul este „o m aşinărie"; ideile lui M altz au fost
împrumutate şi dezvoltate de Werner Erhard prin învăţăturile lui; toată industria Osho: Cel mai periculos om
Sistemului de Personalitate „Eneagram a", dezvoltată de Ichazo şi Naranjo; învăţă­
turile Michael, un serial de cărţi new age populare despre care se spune că repre­ de la Iisus Hristos încoace
zintă inform aţii „transmise prin channeling de entităţi din dimensiunea a cincea",
dar care, de fapt, împrumută mult din ideile lui Gurdjieff; termeni moderni comuni,
precum „Lucrare", „Lucrul cu sine" şi „trezire", care acum sunt mai mult sau mai Eu nu am nicio biografie. Iar ceea ce se crede că e biografie e total lipsit de sens. Pe ce
puţin expresii de casă printre cei interesaţi de dezvoltarea personală sau de munca dată m-am născut, în ce ţară m-am născut nu contează. Ceea ce contează este ceea ce
transpersonală, au fost iniţial expresii ale lui Gurdjieff. sunt acum, aici.
Ouspensky a fost o componentă esenţială a acestei realizări. Mai mult decât Osho, The Last Testament [Ultimul testament]
oricare altul, el a făcut cunoscute ideile lui Gurdjieff unui mare număr de oameni
din Occident. Ba chiar lucrarea lui, In Search o f the M iraculous [în căutarea miraculo­ Tot ce este valoros este ezoteric.
sului], care conţine relatarea anilor petrecuţi cu Gurdjieff, a fost mult mai citită decât Osho, Beyond Psychology [Dincolo de psihologie]
oricare din scrierile publicate ale lui Gurdjieff. Cartea este una din puţinele lucrări
clasice occidentale de spiritualitate ale secolului XX, alături de The Science o f Mind Ezoteric înseamnă rahat.
[Ştiinţa minţii] a lui Earnest Holmes, Psihocibernetică lui Maxwell Maltz, Magia: Car­
Osho, From Bondage to Freedom [De la robie la libertate]
tea patru a lui Crowley, Cursul miracolelor a lui Helen Schucman şi The Book [Cartea]
a lui Alan Watts.
Juriul nu se poate pronunţa cu privire la Gurdjieff omul - acesta putea să fie
blând şi brutal deopotrivă şi, mai presus de orice, de natură să te intimideze. După
C el de-al doilea şi cel de-al treilea citat de mai sus sunt o ilustrare vie a unei
caracteristici a lui Osho pe care o va confirma oricine cunoaşte bogata ta­
piserie a vieţii lui: omul era o contradicţie în carne şi oase. Faptul că se contrazicea
cum spune John Carswell, „el avea puterea furiei controlate, care ordonă ascultare
frecvent în ceea ce spunea era un lucru pe care el l-a recunoscut de multe ori, deschis
imediată . " 17 Insă nu prea există îndoieli cu privire la valoarea şi utilitatea sistemului
şi cu veselie, şi cu care părea să se delecteze. Dacă e să ne luăm numai după această
pe care l-a lăsat în urmă - ceea ce, aproape cu siguranţă, este singurul lucru care
caracteristică, am spune că el a fost chintesenţa gurului ticălos. Dar a fost şi arhetipul
l-ar fi interesat. De asemenea, nu prea există îndoieli cu privire la impactul puternic
rebelului spiritual; ba răzvrătirea era însuşi nucleul învăţăturii şi al personalităţii lui.
pe care l-a avut el şi Lucrarea lui asupra atâtor zeci de m ii de oam eni din toată
Până şi editura care i-a publicat cărţile s-a numit Rebel Publishing.
lumea, dintre care cei mai mulţi nu l-au cunoscut niciodată personal.
Gurdjieff, la fel ca protagonistul operei sale principale, Beelzebub, a fost un Mai explicit, caracterul contradictoriu al lui Osho în discursul său era con­
străin într-o ţară străină. Unic în mod excepţional, el era un vrăjitor dintr-o altă secvent cu personajul lui de maestru zen. Anume, era im posibil să construieşti în
lume, însă, în mod paradoxal, era şi foarte uman. Esenţialmente, însă, ca toţi Magii jurul lui vreo biserică şi cu atât mai puţin să pregăteşti vreo carte sfântă, pur şi sim­
adevăraţi, el avea ceva inabordabil —sau, după cum s-a exprimat studenta lui Mar­ plu pentru că ceea ce spunea era atât de imprevizibil. Fără îndoială că asta îl mul­
garet Anderson, el era „incognoscibilul domn Gurdjieff". Cel mai bun rezumat al ţumea, deoarece, mai mult decât oricare alt guru din zilele noastre, el era foarte
esenţei omului şi al vieţii sale probabil că îl reprezintă acest faimos citat din Ra- ferm împotriva sistem ului şi în special împotriva religiei organizate.
chmilievitch, discipolul lui rus: „Dumnezeu să-ţi dea tăria şi curajul, Gurdjieff, să Era extraordinar de inteligent şi probabil unul dintre cei mai carismatici oa­
îţi înduri sem eaţa singurătate". meni care vor păşi vreodată pe această planetă. A atras zeci de mii de adepţi şi de
admiratori, nu numai prin înţelepciunea pătrunzătoare a discursului său, ci şi prin
calitatea impresionantă a persoanei sale. La fel ca Gurdjieff, nu era un tip mare -

58 59
 C ei T rei M agi P ericuloşi
cel mult 1,65 m în înălţime, dar avea un cap impresionant, maiestuos, cu ochi fas­
cinanţi şi cu o voce extrem de liniştitoare care, deşi s-a schimbat de-a lungul anilor,
întotdeauna părea să facă totul în jurul său să se mişte în reluare, ca şi cum ar fi
vorbit sub apă. Mustea de putere, de siguranţă de sine şi de ceva regesc. Până şi
numele lui, „Rajneesh", care iniţial fusese o poreclă pe care o primise în copilărie,
dar cu care a rămas în cea mai mare parte din viaţă, se bazează pe cuvântul sanscrit
raja, care înseam nă „rege".
Pe la începutul lui 1986 am avut ocazia să particip la prelegerile lui de seară
din Nepal şi să mă aflu la nu mai mult de câţiva metri de el, să-l ascult vorbind în
fiecare seară, timp de câteva săptămâni. Avea abilitatea să transforme un discurs
în întregime spontan, ţinut într-o sală de conferinţe a unui hotel în faţa a 150 de oa­
meni, într-o chestiune profund personală, una în care simţeai că vorbeşte personal
cu tine, în timp ce el povesteşte despre tot şi toate. Sunt total de acord cu Swami
Paritosh, care, apărând sub pseudonimul „Sam " în cartea sa, Life o f Osho [Viaţa lui
Osho], scria:
„Acest vegetarian blând", scria romancierul american Tom Robbins. Aici, în
ceea ce mă priveşte, vorbeşte cineva care n-a stat niciodată lângă Osho. Ve­
getarian blând, pe naiba. Era înspăimântător, Osho, chiar înspăimântător...
Cum spunea el? „Deschizi o prăpastie în faţa lor şi îi seduci să sară în ea". Ei
bine, aşa te simţeai, chiar aşa .1
Propria mea experienţă cu Osho este că el avea capacitatea să funcţioneze ca o
oglindă foarte puternică; adică, dacă stăteam în faţa lui şi aveam o stare mentală ne­
gativă, putea într-adevăr să pară „înspăimântător". Insă dacă eram relaxat în interior,
el părea blând şi plin de compasiune. în linie cu cel mai profund adevăr al aşa-numitei
„yoga cu guru", el nu era nici cu adevărat lipsit de blândeţe, nici în totalitate plin de
compasiune. Sigur că era capabil de oricare din acele manifestări de comportament,
însă, mai la obiect, eu eram pur şi simplu martor la propria capacitate de lipsă de blân­
deţe sau de compasiune, care era reflectată înapoi către mine. După cum spune ex­
presia zen, el era „o oglindă goală". Cel puţin asta era funcţia lui de guru, pe care şi-o
îndeplinea destul de bine. Dar cum stau lucrurile cu omul Osho?
C o p ilăria
Osho s-a născut în cătunul Kuchwada, în statul Madyha Pradesh din centrul
Indiei, la 11 decembrie 1931.2 A primit numele de Chandra M ohan Jain. (Cuvântul
chandra înseamnă „lună" în limba hindusă - fapt anecdotic interesant, dacă ne gân­
dim la controversata lui comunitate din Oregon, care a existat între 1981 şi 1985,
numită Rajneeshpuram şi cunoscută şi sub numele neoficial de „Oraşul Domnului
Lunii Pline"). Părinţii lui au fost jaini Digambar din secta Taranpanthi. Religia Jain
este foarte veche, dar în prezent este o credinţă minoră în India. Originile jainis-
60
Osho: C el M ai P ericulos O m D e L a Iisus H ristos În c o a c e
rnului nu sunt clare, însă este cunoscut că a existat cu cel puţin câteva sute de ani
înainte de Buddha şi cu peste opt secole înainte de Hristos.
Osho şi-a petrecut primii nouă ani de viaţă într-un sătuc foarte mic, care nu
avea şcoală. El susţine că nu a primit niciun soi de educaţie form ală în aceşti primi
nouă ani de viaţă şi că a trăit doar într-un mediu inocent şi natural şi s-a abandonat
jocului cu mare libertate. Toate acestea au definit omul care avea să devină ulterior
- în ciuda faptului că a obţinut două licenţe de universitate, el şi-a păstrat o atitu­
dine de suspiciune profundă cu privire la educaţia convenţională şi s-a opus întot­
deauna cu vehemenţă învăţatului mecanic şi dogmei educaţionale. Confruntările
sale cu profesorii din timpul anului şcolar (atât ca student, cât şi, ulterior, ca profe­
sor) erau legendare. în plus, el a fost întotdeauna preocupat ca oamenii să înveţe
să fie naturali şi neinhibaţi, fără îndoială ca o reflexie a propriei perioade de formare,
care s-a desfăşurat într-o mare libertate.
Osho a fost primul născut din ceea ce avea să devină ulterior o familie cu 11
copii. La o vârstă fragedă, a fost trimis să locuiască cu bunicii din partea mamei,
care, în ultimii lor ani de viaţă, doreau să crească un copil. El povesteşte despre bu­
nici că erau destul de înstăriţi, ceea ce îi ţinea destul de departe de celelalte familii
foarte sărace din sat. Astfel, ca şi copil, Osho era singur şi nu i se permitea să se
joace cu ceilalţi copii din sat. Ca urmare a acestui lucru, susţine el, n-a avut niciodată
prieteni, însă m ai spune şi că n-a trecut m ult până când a ajuns să îi placă foarte
mult singurătatea lui. Psihiatrul englez Anthony Storr, în Feet o f Clay [Picioare de
lut], studiu despre guru-şi, interesant, dar oarecum eronat, observă că guru-şii
aproape că niciodată nu au prieteni, ci doar adepţi:
Mulţi guru-şi par să fi fost destul de izolaţi în copilărie şi mulţi par să fi rămas
aşa. Ei rareori au prieteni apropiaţi. Sunt mai interesaţi de ceea ce se întâmplă
în propria minte decât în relaţiile personale, poate pentru că nu cred că există
cineva căruia să îi pese realmente de ei. Cu alte cuvinte, guru-şii au tendinţa
să fie introvertiţi şi narcisişti .3
Observaţiile lui Storr sunt perspicace şi probabil exacte în multe cazuri, însă
ele nu perm it posibilitatea vreunui alt fel de rezultat al unei astfel de educaţii, în
afară de obişnuitul caracter introvertit nevrotic şi de simţul exagerat al importanţei
de sine. Acest tip de interpretare se datorează în cea mai m are parte deformării pro­
fesionale a psihiatrului de a patologiza comportamentele suspecte şi de a omite po­
sibilitatea unei adevărate transcended a egoului. însă, în cazul lui Osho, observaţiile
lui Storr cu privire la narcisism sunt pertinente, Osho chiar părând să aibă un simţ
aparte, cum că i se cuvine totul ca persoană, dar cu o carism ă puternică şi o fantas­
tică pătrundere intelectuală. (Ca observaţie interesantă, necrologul publicat la scurt
timp după m oartea lui Anthony Storr, în 2001, rem arca faptul că, cea m ai mare
parte a copilăriei lui, a fost un copil singuratic, care nu avea prieteni. Una din cărţile
61
 r
C ei T rei M agi P ericuloşi
lui de mai târziu s-a num it Solitude [Singurătate]. Acestea fiind date, am putea spe­
cula în ce m ăsură viziunea lui Storr despre egocentrism ul lui Osho provine din
identificarea lui cu el).
în 1939, pe când Osho încă nu împlinise opt ani, bunicul lui, de care era foarte
ataşat, a murit. Această moarte l-a afectat profund. în anii care au urmat, când vor­
bea de acea întâmplare, spunea că îi făcuse faţă într-un mod foarte matur şi înţelept,
chiar declarând că era o transformare şi o „mutaţie imensă", spunând că acesta este
produsul secundar care apare în mod natural atunci când pierzi pe cineva pe care îl
iubeşti profund. A spus că ultimele cuvinte pe care i le-a spus bunicului său au fost:
Mi-ai dat iubirea ta şi mi-ai dat libertatea ta. Cred că niciun copil nu a avut
vreodată atâta libertate câtă mi-ai dat tu mie. Ce altceva mi-ar mai trebui? Ce
altceva ai mai putea să-mi dai? Sunt recunoscător. Poţi să mori îm păcat .4
Acele cuvinte, deşi profunde şi pline de graţie, sunt cu siguranţă cuvintele
unui adult, nu ale unui copil de şapte ani. Aşadar, în timp ce pasajul aruncă o lu­
mină asupra interesului puternic pe care Osho l-a avut ulterior pentru moarte şi
pentru descoperirea unui tărâm atemporal dincolo de moarte, el dezvăluie în ace­
laşi timp şi una din tendinţele lui pronunţate, şi anume aceea de a înfrum useţa lu­
crurile, aproape întotdeauna într-un fel care să îl pună pe el într-o lum ină mai
impresionantă.
în multe privinţe, după cum recunoaşte singur, Osho a fost un copil şi un
adolescent dificil. Primul lui biograf, Vasant Joshi, îl descrie ca „egoist, lipsit de
modestie, prost crescut şi chiar înclinat spre răzvrătire " 5 ca băiat. In acelaşi timp
era şi foarte isteţ, inventiv, conducător înnăscut şi de un curaj enorm. Natura lui
încăpăţânată a fost modelată probabil în parte de bunicii lui, care i-au permis foarte
multe în primii şapte ani ai vieţii lui. S-a obişnuit ca toate să fie după voia lui.
Acestea, combinate cu zelul pentru citit şi învăţat şi cu neînfricata lui independenţă,
l-au şlefuit încet pentru viaţa lui viitoare ca guru radical.
A n i de cău tare
Este interesant de comparat faza următoare a vieţii lui Osho cu perioada si­
milară din viaţa lui Gurdjieff. Ambii au devenit căutători extraordinar de pasionaţi
ai adevărului, consumaţi în întregime de o pasiune arzătoare să pătrundă misterele
vieţii. însă în timp ce căutarea lui Gurdjieff (după cum susţinea el) era foarte extra­
vertită - el a format un grup num it Căutătorii Adevărului şi a călătorit peste tot,
prin multe ţinuturi periculoase - cea a lui Osho, mai aproape de spiritul oriental, a
fost mult mai interiorizată (deşi a avut pe lângă el mulţi oameni în viaţa sa, inclusiv
trei mentori importanţi - a se vedea Capitolul 14 pentru mai multe detalii în acest
sens). A început să experimenteze cu meditaţia pe la începutul perioadei de ado­
lescenţă. în 1946, la numai 14 ani, a avut experienţa primului satori (trezire bruscă,
62
O sho: C el M ai P ericulos O m D e L a Iisus H ristos În c o a c e
dar temporară ).6 Spre sfârşitul perioadei de adolescenţă, în jurul anului 1950, a în­
ceput să treacă printr-un soi de colaps nervos provocat de contemplarea intensă a
întrebărilor supreme ale vieţii. într-un fel, îşi concepuse propriile koan-uri7 şi îşi pe­
trecea tot timpul şi toată energia mentală în contemplarea lor profundă. în cele din
urmă, asta l-a adus într-o stare de epuizare intelectuală efectivă (la acea vârstă tâ­
nără era şi un cititor înrăit). A început să se deconecteze de lumea din jurul lui, atât
la nivel interpersonal, cât şi fizic. Susţinea că în această perioadă obişnuia să alerge
până la 16 mile pe zi „doar ca să mă simt pe m ine".
Există adesea o linie subţire între realizarea spirituală autentică şi ceea ce
uneori se numeşte depersonalizare sau chiar boală m entală de-a dreptul. Un caz
bun în acest sens este povestea lui Suzanne Segal, o americancă şi căutătoare spiri­
tuală care, într-o zi, pe când aştepta într-o staţie de autobuz, a avut o experienţă di­
rectă şi profundă de nonsine, o experienţă a vidului inerent a personalităţii separate.
Fie pentru că i-a lipsit o reţea de sprijin sau un îndrum ător corespunzător care să îi
confirme realizarea sau pur şi simplu pentru că nu era pregătită, ea nu a reacţionat
prea bine la experienţă. Efectele s-au resimţit timp de aproape un deceniu, ea agă-
ţându-se de frica teribilă provocată de încercarea de a-şi păstra sim ţul sinelui indi­
vidual care fusese spulberat de „experienţa din staţia de autobuz", după cum o
numea ea. în cele din urmă, Suzanne s-a stabilizat în realizare şi şi-a depăşit frica,
sfârşind prin a scrie o carte despre acele chinuri şi devenind învăţător spiritual.8
însă, nu la mult timp după aceea, s-a descoperit că avea o tumoare pe creier, şi a
murit în 1997.
Cazul ei este interesant, deoarece se poate susţine că deşi cultura occidentală
e mai individualistă şi mai egocentrică este mult mai greu să îţi abandonezi egoul
în sensul clasic mistic şi să susţii realizarea orientală că şinele personal este, în
esenţă, o iluzie. Sigur că există şi un ego cultural oriental, însă, în general, atmosfera
filosofică - în India, cu siguranţă - favorizează şi sprijină mult mai mult realizarea
spirituală profundă. Mulţi mistici rătăcitori sau sadlius din India probabil că în Oc­
cident ar fi internaţi în spitale de boli mintale, în loc să fie sprijiniţi cu pomeni zil­
nice. Probabil că în acest moment unii dintre ei împing cărucioare de cumpărături
pe străzile oraşelor.
Pe m ăsură ce se apropia de revelaţia spirituală care, după cum a înţeles-o
avea să devină iluminarea lui, Osho devenea din ce în ce mai distant. Părinţii lui,
îngrijoraţi, l-au dus pe la tot felul de doctori specialişti în boli mintale. Un medic,
în loc să vadă aspecte patologice în ceea ce i se întâmpla, se pare că a fost cel care a
confirmat starea spirituală a lui Osho, remarcând, cu lacrimi în ochi:
Nu e bolnav. Am căutat şi eu această stare. E norocos. în viaţa asta, mie mi-a
scăpat această stare. Nu-1 duceţi la nimeni. El ajunge acasă .9
63
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Ilu m in are
Investigaţiile profunde ale lui Osho au ajuns în cele din urmă la un punct cul­
minant, în care, după cum spune el, întrebările lui despre sensul suprem al exis­
tenţei nu şi-au primit răspuns, ci, mai degrabă, au fost distruse de focul investigaţiei
pure. Apoi, el a intrat într-o perioadă de şapte zile în care „a dispărut orice spe­
ranţă". Toate acestea s-au întâm plat pe la jum ătatea lui martie 1953, pe când Osho
avea 21 de ani:
Timp de şapte zile, am trăit într-o stare foarte disperată şi neajutorată, dar, în
acelaşi timp, ceva se năştea. Când spun disperată, nu înţeleg ceea ce înţelegeţi
voi prin cuvântul disperat. Vreau să spun pur şi simplu că nu exista speranţă
în mine. Speranţa era absentă. Nu spun că eram disperat şi trist. De fapt, eram
fericit; eram foarte liniştit, calm, adunat şi centrat ...10
Această experienţă a luat sfârşit cu o ultimă zi, 21 martie, în care se pare că
s-a produs o descompunere profundă a sinelui său personal:
M ă desprindeam de trecutul meu, eram dezrădăcinat din istoria mea, îm i
pierdeam autobiografia. Deveneam o nonfiinţă, ceea ce Buddha num eşte
anatta. Limitele dispăreau, deosebirile dispăreau.
Mai târziu, în timpul zilei, acest proces a început să se aprofundeze şi a ajuns
la un punct culminant:
în acele zile obişnuiam să merg la culcare în jur de ora douăsprezece sau unu
noaptea, însă în ziua aceea mi-a fost imposibil să rămân treaz. Mi se închideau
ochii, abia puteam să-i ţin deschişi. Ceva era iminent, ceva urma să se întâm ­
ple. Era greu de spus ce - poate că avea să fie moartea mea - , dar nu exista
frică. Eram pregătit... M-am dus la culcare. A fost un somn foarte ciudat. Cor­
pul îmi era adormit, iar eu eram treaz... în jur de douăsprezece, ochii mi s-au
deschis brusc - nu i-am deschis eu. Somnul a fost întrerupt de altceva. Am
simţit o prezenţă uriaşă în jurul meu, în cameră. Era o cameră foarte mică.
Sim ţeam o viaţă care pulsează, o mare vibraţie - aproape ca un uragan, o
mare furtună de lumină, de bucurie, de extaz. Mă înecam în ea... în mine s-a
născut o nevoie imperioasă şi profundă să fug din cameră, să merg sub cerul
liber - mă sufocam. Era prea mult! Avea să m ă omoare! Dacă aş mai fi rămas
câteva clipe acolo, m-ar fi sufocat - aşa părea... M -am dus în grădina în care
obişnuiam să m erg în fiecare zi...
Experienţa a culminat cu o încredere extatică şi un sentim ent de a fi total ter­
minat ca entitate separată:
64
Osho: C el M ai P ericulos O m D e L a Iisus H ristos În c o a c e
M-am uitat în ju r. Unul din copaci era extrem de luminos - copacul de mau-
lshree. Mă atrăgea, mă trăgea către el. Nu eu îl alesesem; Dumnezeu însuşi îl
alesese. M -am dus la copac şi m-am aşezat sub el. Şi, cum stăteam acolo, lu­
crurile au început să se aşeze. întregul univers a devenit o binecuvântare.
Ceea ce distingea această experienţă de una tipică de sntori zen („trezire
bruscă") este faptul că, în cazul lui Osho, el susţine că întâmplarea a avut ca rezultat
o transformare permanentă de conştiinţă pentru el. A renăscut, literalmente, ca om
pe deplin treaz, la care sentimentul identităţii personale şi al poveştii personale se
evaporase:
Şi în ziua aceea s-a întâm plat ceva care a continuat - nu în sensul de conti­
nuitate, dar ceva care a continuat, ca un curent subiacent. Nu ceva permanent
- în fiecare clipă se întâm pla din nou. Era un miracol în fiecare clipă.
Luând în considerare întregul proces, cu toţi anii de investigare şi căutare in­
tensă, Anthony Storr susţine că Osho suferea de ceea ce părea să fie o cădere psi-
hotică clasică:
...acest şir de întâm plări seamănă cu o criză psihotică. Pare probabil ca Raj-
neesh să fi suferit de o boală depresivă destul de gravă între 19 şi 2 1 de ani,
boală care s-a sfârşit printr-o stare de hipomanie, sub forma unei experienţe
extatice... există indicii destul de clare că a mai avut perioade de depresie
după ce a devenit guru... în martie 1974 s-a retras din orice activitate şi a ales
să rămână în tăcere pentru următoarele câteva săptămâni. în 1981 a mai avut
o perioadă de câteva luni în care nu răspundea în niciun fel acelora care le
păsa de el şi se pare că nici nu citea... Cred că este rezonabil să tragem con­
cluzia că, la fel ca în cazul multor lideri, personalitatea lui era deopotrivă nar­
cisică şi maniaco-depresivă, manifestându-se din când în când sub formă de
boală efectivă .11
Fac aici loc punctelor de vedere ale lui Storr, deoarece, ca psihiatru occidental
consacrat, care nu a avut niciun fel de legătură cu Osho sau cu m işcarea lui, el este
un exemplu bun al tendinţelor după care mentalitatea occidentală psihoanalitică
ar interpreta procesul lăuntric al lui Osho, mai ales în lumina întâmplărilor din Ore­
gon, care au avut loc la vreo 30 de ani după acest eveniment. De fapt, însuşi Osho
confirmă punctele de vedere ale lui Storr, descriind perioada care a dus la ilumi­
narea lui ca pe „o perioadă de cădere şi realizare nervoasă"12.
însă viziunea lui Storr este limitată, deoarece el nu prea ia în considerare par­
tea de realizare. Unele din modelele convenţionale de psihoterapie occidentală sunt
limitate, pentru că le lipseşte o perspectivă cuprinzătoare asupra stărilor mistice,
65
 C ei T rei M agi P ericuloşi
deşi Storr îl recunoaşte pe unul dintre psihiatrii care avea în mod clar o înţelegere
profundă în acest domeniu, R. D. Laing, şi cu siguranţă că au mai fost şi alţii, printre
cei m ai rem arcabili fiind W illiam James, la sfârşitul secolului al XIX-lea şi, desigur,
C. G. Jung. Dar în mare parte, perspectiva tulbure pe care o aruncă psihoanaliza
occidentală asupra experienţei mistice, îşi are rădăcinile la Freud însuşi, care nega
cele mai multe experienţe mistice ca fiind un tip de conştiinţă „oceanică", regresivă
şi infantilă, adică bazată pe amintiri vechi de „unim e" cu mama.
Problem a cu diagnosticul lui Storr este că unele elemente din experienţa lui
Osho, aşa cum le descrie el, se înscriu în linia unui tip de trezire mistică tradiţională,
care se găseşte în multe tradiţii şi în special în experienţele de iluminare ale tradiţiei
zen. Iată doar două exemple luate din textul clasic The Three Pillars o f Zen [Cei trei
stâlpi ai zen-ului]:
Sunt pe deplin împăcat, împăcat, împăcat. Sim t amorţeală în tot corpul, dar
mâinile şi picioarele îmi tresaltă de bucurie timp de aproape o jum ătate de
oră. Sunt suprem de liber, liber, liber, liber, liber. Oare ar trebui să fiu atât de
fericit? Nu există persoană obişnuită. Ceasul cel m are sună - nu ceasul, ci
M intea sună. U niversul însuşi sună. Nu există M inte, nici univers. Dong,
dong, dong! Am dispărut total...
Oh, tu eşti! Ai râs, nu-i aşa? Râsul acesta este sunetul pe care îl faci când te
afunzi în lume. Substanta / Mintii
/ - asta îmi este luminos de clar acum... Sunt
împăcat, împăcat, împăcat... Sunt recunoscător, atât de recunoscător .13
Sau acesta:
Am înţeles! Ştiu! Nu există nimic, absolut nimic! Eu sunt totul, iar totul e
nim ic'... mă sim t liber ca un peşte care înoată într-un ocean de apă rece şi
limpede, după ce a fost blocat într-un rezervor de lipici... şi atât de recunos­
cător... dar cel mai m ult sunt recunoscător pentru corpul meu de om, pentru
privilegiul, ca fiinţă umană, de a cunoaşte această Bucurie, fără asem ănare .14
Lex Hixon scrie în lucrarea sa Corning
Home: The Experience o f Enlightenment in Sacred Traditions [Venirea acasă: Expe­
rienţa iluminării în tradiţiile sacre] un studiu despre experienţa iluminării:
Iluminarea este trezirea la armonia noastră primordială sau, într-o altă expri­
m are mistică, trezirea la înrădăcinarea noastră în D ivin .15
Şi atunci se pune întrebarea: cum se m anifestă această „trezire la armonia
prim ordială"? Ceea ce ne arată tradiţiile de înţelepciune ale lumii este că, deşi ade­
vărurile subiacente tind să fie aceleaşi, modul în care ele sunt realizate poate să fie
66
Osho: C el M ai P ericulos O m D e L a Iisus H ristos În c o a c e
foarte variat, în funcţie de dispoziţia căutătorului. însă a nega pur şi simplu reve­
laţia lui Osho ca pe o „cădere psihotică" înseamnă să ignori realitatea că ea nu este
diferită de o experienţă m istică reală şi că nu toţi cei care au astfel de experienţe
sunt prin definiţie bolnavi mintal.
în anii săi de căutări, Osho a mers la Colegiul Hitkarini, în Jabalpur, însă în
cele din urmă a fost exmatriculat pentru nesupunere. S-a transferat la un alt colegiu,
D.J. Jain, unde şi-a terminat studiile preuniversitare (în filosofie) în 1955, la vârsta
de 23 de ani.
Apoi a intrat la Universitatea Saugar, unde, doi ani mai târziu, a obţinut un
m asterat (tot în filosofie). Ceea ce este interesant aici este că el a avut aceste reali­
zări academ ice după presupusa lui iluminare, în 1953. Lucrul acesta este foarte ne­
obişnuit. Istoria ne spune că cei m ai mulţi căutători care trec printr-o trezire
spirituală profundă, în general, se retrag din viaţa convenţională şi, cel mai frec­
vent, din căutările de tip academic (deşi, teoretic, nu este necesar să se afle în an­
titeză cele două). Un bun exemplu în acest sens a fost contem poranul lui Osho,
gurul am erican A di Da Samraj (cunoscut anterior ca Franklin Jones, Da Free John
sau sub o serie de alte apelative), care, ca şi Osho, a obţinut un masterat, dar care,
spre deosebire de Osho, încă nu ajunsese la realizarea de sine la acea vreme. Apoi
a părăsit lumea academ ică pentru a se cufunda în investigaţie spirituală profundă
în India, care a culm inat cu trezirea lui deplină (susţine el), ce a avut loc în Cali­
fornia, câţiva ani mai târziu.
După modul în care a descris-o Adi Da, ar fi fost aproape de neconceput pen­
tru el să revină în lumea academică după experienţa trezirii lui. Şi această atitudine
este mai degrabă norma; realizarea spirituală radicală are loc de obicei după edu­
caţia academică tradiţională sau cu totul în afara acesteia. Există şi excepţii mai con­
venţionale de la această tendinţă - ca exemplu, psihoterapeutul şi învăţătorul
spiritual american Jack Kornfield, care a devenit călugăr budist la Burma în tinereţe,
iar după mulţi ani de meditaţie şi de revelaţii profunde, s-a întors în America, s-a
căsătorit şi şi-a luat un doctorat în psihologie. Această abordare este oarecum obiş­
nuită în cazul căutătorilor care nu susţin că au trecut printr-o trezire profundă sau
printr-o experienţă de iluminare completă; lucrurile nu prea stau aşa în cazul cău­
tătorilor care au treziri pe care le descriu ca totale sau aproape totale.
Osho era un paradox interesant în această privinţă, pentru că, în ciuda filo-
sofiei lui antinom iene şi foarte orientate pe corp, el însuşi era o persoană foarte ce­
rebrală. în general, el îşi învăţa discipolii să „trăiască din inimă, nu din cap", dar
cu toate astea, avea o bibliotecă privată uriaşă, de vreo 80.000 de volume, fiind un
cunoscut cititor rapid, care devora până la 1 0 sau mai multe cărţi pe zi (a se vedea
Anexa V pentru mai multe detalii în acest sens).
De ce Osho a urmat o cale academică de formare în filosofie când se presu­
pune că era deja com plet iluminat? întrebarea poate că nu şi-a primit niciodată un
răspuns satisfăcător. Răspunsul-standard al adepţilor care i-au studiat viaţa a fost
 C ei T rei M agi P ericuloşi
că trebuia să fie pregătit pentru ceea ce îl aştepta în viitor, şi anume numărul mare
de occidentali educaţi care aveau să vină la el. Şi este adevărat că nivelul mediu de
educaţie al adepţilor lui era relativ înalt (cei mai mulţi urmaseră un colegiu), însă
genul ăsta de explicaţie e prea forţat. E mai de crezut că Osho încă se identifica pe
sine ca intelectual şi nu era pregătit să abandoneze totul şi să stea la poalele m un­
telui, cum făcuse faim osul înţelept al tradiţiei Advaita, Ram ana M aharshi, şi cum
încă mai fac o mulţime de „sălbatici" din Himalaya.
O altă posibilitate este că Osho încă nu era convins de totalitatea iluminării
sale. Lucrul acesta este sugerat de un incident pe care el îl relatează de pe vremea
când era la universitate. Obişnuia să meargă la un anum it curs purtând sandale de
lemn. Profesorul l-a întrebat de ce poartă încălţările acelea zgomotoase la ore. El a
răspuns că le poartă pentru că sunetul sandalelor îl ajută să rămână treaz - adică
folosea sandalele ca pe un instrument de meditaţie, ca să îşi ţină atenţia prezentă şi
ascutită
/ .16 O fiinţă
/ total iluminată nu ar avea nevoie să folosească tehnici de acest
gen pentru a fi „pe deplin prezentă". Se pare că Osho încă mai lucra cu sine, adică
nu se stabilizase încă în starea realizată. Observaţia poate părea banală în lumina
marii drame a vieţii lui, însă are implicaţii semnificative, tocmai pentru că mişcarea
lui Osho a fost iniţial, dincolo de orice, un cult al personalităţii. Adică, ea depindea
esenţialmente de starea lui spirituală pretinsă, aşa cum creştinism ul depinde de
credinţa în înviere. Fără înviere, Iisus este doar un simplu înţelept, nu cineva care
a cucerit moartea, astfel că esenţa crezului niceean - şi anume că Iisus este Dumne­
zeu - este goală. La fel, budismul se bazează pe faptul presupus al iluminării totale
a lui Gautama Buddha. Doctrina lui Buddha înseamnă puţin dacă el nu a realizat
pe deplin ceea ce propovăduia. La fel, în cazul lui Osho, învăţătura lui se baza în
întregime în a-i lua pe discipoli de unde se află ei şi a îi duce unde se află el. După
cum spunea Osho:
Trebuie să lucrez la două niveluri: unul este nivelul la care trăiti
/ voi, la care
vă aflaţi voi, şi altul este nivelul unde mă aflu eu şi unde vreau să fiţi şi voi .17
Oricare ar fi fost starea lui lăuntrică reală, după ce şi-a obţinut masteratul,
Osho şi-a depus candidatura pentru un post de profesor la Colegiul Sanscrit Raipur,
unde, în 1958, la vârsta de 26 de ani, a fost angajat şi apoi, la scurt timp, rugat să
plece de către autorităţile colegiului, care se temeau că stilul său radical de predare
şi personalitatea lui nesăbuită înstrăina prea mulţi studenţi. Atunci s-a transferat
la Universitatea Jabalpur, unde a devenit profesor plin în 1960.
Putem să ne oprim puţin aici şi să ne imaginăm situaţia. Iată-1 pe „Acharya
Rajneesh" (cum i se spunea pe atunci, acharya fiind cuvântul hindus pentru „pro­
fesor"), un tânăr mărunţel, dar vioi şi chipeş, aproape de 30 de ani, cu ochi pătrun­
zători, foarte elocvent, isteţ şi educat, cu o personalitate puternică, încăpăţânată şi
arogantă şi cu puternice tendinţe antiautoritate şi (după propria lui apreciere şi
68
Osho: C el M ai P ericulos O m D e L a Iisus H ristos În c o a c e
înţelegere) com plet autorealizat spiritual. Este uşor să ne imaginăm că omul era,
probabil, ceva de groază şi că n-a fost greu să fie dat afară de la două colegii. Dar
după cum se întâmplă de obicei, aşa cum mulţi sunt intimidaţi şi înspăimântaţi de
el, există mulţi care sunt atraşi de el. Puţine lucruri în viaţă sunt la fel de puternice
şi de magnetice ca o persoană care înfruntă starea de fapt şi vechile convenţii într-un
mod deopotrivă agresiv şi elocvent de raţional. (în orice caz, dacă e să credem în
Noul Testament, şi Iisus a fost un personaj similar, deşi el a plătit un preţ mai greu
decât expulzarea din colegii).
în această perioadă, tânărul acharya a început şi un circuit de prelegeri în ţara
lui destul de mare, activitate pe care a continuat-o timp de aproape un deceniu,
până spre sfârşitul anilor 1960. Prelegerile lui erau renumite pentru tonul aprig cu
care condamna diferite tabuuri sacre, precum celibatul, M ahatm a.Gandhi şi auto­
rităţile religioase hinduse. Fără îndoială datorită în mare parte lecturilor sale cu­
prinzătoare - până atunci, Osho nu călătorise niciodată în afara Indiei - atitudinea
lui era puternic prooccidentală în multe feluri şi critica India pentru stadiul de îna­
poiere tehnologică şi politică în care se afla.
Osho a început să predea oficial meditaţia prin sejururi (retreat-uri) sau ta­
bere, pe la începutul anilor 1960, iar prin 1966 s-a decis să îşi dedice tot timpul pre­
legerilor şi susţinerii acestor tabere în toată ţara, părăsindu-şi catedra de la
universitate. Acesta a fost începutul asumării complete a drumului de guru. Până
atunci, deja avea adepţi indieni şi era sprijinit financiar. în prelegerile sale, a început
să îşi îndrepte criticile către ţinte mai precise, în special conducători indieni, iar
prima sa carte importantă - o colecţie de prelegeri intitulată From Sex to Supercon­
sciousness [De la sex la super conştiinţă]16, publicată pentru prima dată în 1968, a slujit
la consolidarea reputaţiei de personaj profund radical. India este o ţară cu protocoale
sexuale rigide, iar ideile lui Osho despre energia sexuală (fără îndoială, influenţate
de personaje occidentale, precum Wilhelm Reich, pe care-1 citise) erau foarte provo­
catoare. Asemenea lui Crowley, el a început să îşi capete faima prin notorietatea le­
gată anume de punctele lui de vedere cu privire la sexualitate. însă, spre deosebire
de Crowley, Osho avansa astfel de idei într-o perioadă în care mare parte a lumii oc­
cidentale adopta o revoluţie culturală care includea şi o tentativă de eliberare de in­
hibiţiile sociale şi sexuale. în acelaşi an în care a fost publicată cartea lui Osho, De la
sex la super-conştiinţă, moştenirea lui Aleister Crowley a început şi ea să fie înviată
treptat de trupa Beatles, cu albumul lor din 1967, Sergeant Pepper's. în timp ce un
maestru tantric era înviat din morţi, un altul, în viaţă, îşi începea cariera năvalnică.
M ed ita ţia d in a m ică şi anii M u m b ai (B om b ay)
în 1970, la vârsta de 38 de ani, Osho a prezentat pentru prima oară o meditaţie
care s-a dovedit a fi una din mărcile lui importante de-a lungul anilor: un proces
din cinci paşi cu durata de o oră, numit M editaţia Dinamică. Term enul „meditaţie"
folosit pentru a descrie acest proces reprezenta o viziune cu totul nouă asupra a
69
 C ei T rei M agi P ericuloşi
ceea ce este sau a ce poate fi meditaţia. E dificil de apreciat cât de inovatoare era
această tehnică şi cât de bine înţelesese Osho nevoile psihologice ale oamenilor din
acea vreme. M editaţia în sine (descrisă în întregime în Partea a Patra a acestei cărţi)
conţine stadii de respiraţie profundă, eliberare cathartică, sărituri în sus şi în jos în
timp ce se repetă o mantră, tăcere şi dans. Unele voci au sugerat că Osho a elaborat
acest proces pentru occidentali, ţinând seama de reprimările lor psihologice pro­
funde, însă în realitate, când a elaborat această meditaţie, aproape toţi adepţii lui
erau indieni. Aşa că este clar că el vedea problema reprimării ca pe ceva endemic
la nivelul omenirii, nu caracteristic doar occidentalilor.
în septembrie 1970, Osho şi-a lansat oficial mişcarea spirituală şi şi-a iniţiat
adepţii la sannyas, adică discipoli în sensul spiritual clasic al cuvântului - loialitate
faţă de un anumit maestru spiritual. Sannyas este o tradiţie străveche în India - cu­
vântul sanscrit înseamnă, în traducere literală, „a lăsa totul jos" sau, după cum este
înţeles în mod convenţional, a „renunţa" la lume pentru a te dedica total disciplinei
spirituale. însă conceptul lui Osho era foarte diferit. Foarte aproape de conceptul
lui Gurdjieff, A Patra Cale (calea gospodarului spiritual), Osho nu voia ca oamenii
lui să renunţe la lume sau la dorinţe (inclusiv la cele sexuale). Mai degrabă, el voia
ca ei să renunţe la ego, i.e. la tendinţa de a fi inconştienţi. El voia ca adepţii lui să
sărbătorească viaţa, să mediteze, să iubească, să trăiască cu bucurie şi să fie în ace­
laşi timp conectaţi la lume. Deşi acest din urmă punct era întotdeauna problematic,
în lumina faptului că singurul mod în care un adept putea fi aproape de Osho la
modul fizic era să trăiască la ashramul din Pune sau în comunitatea din Oregon,
ambele fiind la acea vreme (iar în ceea ce priveşte ashramul Pune, şi în prezent)
medii închise, mai m ult sau mai puţin izolate de lumea din jur.
Corespunzător naturii lui foarte radicale, versiunea de sannyas a lui Osho era
şi ea unică, nu numai pentru că adepţii trebuiau să poarte clasica robă portocalie a
călugărului cerşetor vagabond, ci şi pentru că ei adoptau un num e nou, sanscrit şi
- într-un context de inovaţie care împingea lucrurile periculos de aproape de cultul
personalităţii - purtau la gât o mala cu 108 mărgele, cu fotografia înrăm ată a lui
Osho. Oricare ar fi fost intenţiile lui, acest instrument se pare că a avut ca rezultat
să separe adepţii de atunci ai lui Osho în spectatori ocazionali şi căutători serioşi
(ca să nu mai vorbim de fanatici). Cei dintâi au plecat, iar cei din urmă au făcut sal­
tul către iniţierea completă.
Este interesant să ne oprim din nou aici şi să aruncăm o privire asupra acestui
„instrum ent" (cum îl numea Osho). Osho fusese întotdeauna un admirator al lui
Gurdjieff, dar este puţin probabil ca Gurdjieff să fi aprobat folosirea fotografiei în­
rămate în mala. Una din definiţiile pe care Gurdjieff o dădea magiei negre era „crea­
rea pasiunii oarbe în oam eni"19, el însuşi fiind renumit pentru faptul că înstrăina
intenţionat oamenii, dacă bănuia că aceştia deveneau prea ataşaţi de el. (Există o
dispută în acest sens - adică nu este clar în ce măsură Gurdjieff îi „înstrăina inten­
ţionat" pe alţii sau în ce măsură aceştia erau înstrăinaţi în mod natural de manifes-
70
O sho: C el M ai P ericulos O m D e L a I isus H ristos În c o a c e
ţările egoului său). Renumitul înţelept al tradiţiei Advaita, Nisargadatta Maharaj —
care preda dintr-o încăpere m ică din M umbai la vrem ea când Osho îşi începea
munca în acelaşi oraş, la începutul anilor 1970 —era şi el foarte sensibil la chestiunea
ataşamentului şi avea o politică prin care permitea vizitatorilor să rămână cu el nu
mai mult de o săptămână, iar uneori dădea oamenii afară (unii din aceştia erau dis­
cipolii lui Osho). Şi aici, chestiunea este neclară-N isargad atta preda într-o încăpere
mică în care nu încăpeau mulţi oameni, astfel că este posibil ca debarasarea de ei
după opt zile să fi fost o chestiune pur logistică.
Insă Osho părea să atragă exact opusul - adică el căuta activ să cultive relaţii
cu adepţii şi încuraja direct creşterea familiei lui spirituale. Când oamenii îl pără­
seau pentru o vreme, plecând înapoi în Occident ca să îşi reia munca sau alte res­
ponsabilităţi, el spunea adesea lucruri precum, „O să te bântui în vise". Aceste
comentarii erau făcute în general pe un ton jucăuş sau afectiv, însă cu toate astea,
ele dezvăluiau ceva despre natura lui, şi anume că m odul lui de a lucra se baza
foarte mult pe idealul comunităţii spirituale. Spunea în mod repetat că tot ce conta
era legătura dintre discipol şi maestru, dar de fapt unul din scopurile lui era în mod
clar să dezvolte o comunitate puternică sau, după cum avea să se exprime mai târ­
ziu, un „câmp buddha".
După câţiva ani, comentând pe această temă, Juliet Forman, discipol apropiat
al lui Osho, scria:
Mesajul lui Osho este că toată lumea se naşte cu acelaşi potenţial... cel mult,
Osho era potenţialul nostru realizat, o oglindă pentru noi... când atingeam
picioarele lui Osho, în acele zile la Pune, când îi spuneam „nam aste" şi el ne
răspundea, când îi purtam fotografia în medalioane la gât, noi ne arătam res­
pectul pentru ceea ce era posibil în noi şi ne aminteam de acel lucru .20
într-adevăr, aceasta este cea mai înaltă şi mai bună utilizare a unui astfel de
instrument - ceea ce am putea numi expresia ideală de bhakti yoga (yoga de devo­
ţiune). Chestiunea ceva mai dificilă este în ce măsură instrumentul era într-adevăr
folosit în acest fel. Crowley era acuzat adesea că îşi supraestima studenţii şi cititorii,
scriind într-un fel în care presupunea că nivelul lor de înţelegere este mai ridicat
decât era în realitate. Probabil că şi Osho ar putea fi acuzat de ceva similar. Cu toate
că medalionul era un vehicul puternic de învăţare şi deşi poate că Osho l-a proiectat
cu intenţia de a fi folosit exact aşa cum explica Forman, răm âne un lucru cert că oa­
menii dezvoltau diferite grade de dependenţă, în funcţie de maturitatea, inteligenţa,
problemele lor de autoritate şi aşa mai departe. (M edalionul a ajuns să fie o pro­
blemă când, la sfârşitul lui 1985, Osho şi-a invitat discipolii să renunţe la el, ceea ce
mulţi au şi făcut - doar ca Osho să le spună apoi că renunţaseră la el prea devreme!
Unii au început să-l poarte din nou, dar nu a trecut mult până când a fost scos com­
plet din uz).
71
 C ei T rei M agi P ericuloşi
La sfârşitul lui 1970, Osho s-a stabilit în Woodland Apartments, în Mumbai,
locul care avea să devină casa lui pentru următorii trei ani. în 1971 şi-a schimbat nu­
mele din Acharya Rajneesh în Bhagwan Shree Rajneesh („Bhagwan" însemnând „cel
binecuvântat" —titlu folosit şi de renumitul înţelept al tradiţiei Advaita, Ramana Ma-
harshi şi care, în consecinţă, a stârnit oarecari controverse în India la acea vreme). în
această perioadă au început să apară problemele lui cronice de sănătate, astmul şi
diabetul fiind cele mai îngrijorătoare, alături de câteva alergii. A devenit deosebit de
sensibil la mirosuri, lucru care, în anii care au urmat, a simţit nevoia de a avea per­
soane care testau mirosul înainte de prelegerile lui - discipoli care miroseau îndea­
proape fiecare dintre persoanele care urmau să participe la prelegere. Cei care
miroseau a parfum sau purtau alte mirosuri puternice erau refuzaţi la intrare.
P u n e I, R ajn eesh p u ram , P u n e II
în cele din urmă, clima din Mumbai a fost considerată inacceptabilă pentru să­
nătatea lui Osho şi, în principal, ca rezultat al acestui lucru, în martie 1974, el şi adepţii
lui s-au mutat la Koregaon Park, o suburbie înstărită a oraşului Pune, un oraş mediu
situat la aproximativ 150 de mile sud-est de Mumbai. Acolo au cumpărat un grup
de clădiri pe o proprietate luxoasă şi le-au transformat în ashramul Shree Rajneesh.
Acesta avea să devină, pentru următorii şapte ani, casa unuia dintre cele mai mari şi
mai radicale experimente de dezvoltare personală de pe planetă (o fază care ulterior
avea să fie cunoscută ca „Pune I"). în acest timp, Osho avea să iniţieze zeci de mii de
oameni ca sannyas. Câteva mii din aceşti discipoli erau prezenţi la Pune la orice mo­
ment; câteva sute locuiau la ashram şi mulţi alţii locuiau în vile, hoteluri sau simple
cocioabe din apropiere. Prezenţa ashramului s-a dovedit un avantaj pentru economia
locală, în ciuda unor voci care au obiectat cu privire la conţinutul învăţăturilor lui
Osho şi la prezenţa atâtor occidentali „ca nişte hipioţi". în cele din urmă, comunitatea
a fost tolerată, în mare, până prin anul 1980, când au început să apară inevitabilele
probleme, odată cu creşterea numărului de discipoli.
în timpul acestor ani la Pune, Osho avea o rutină zilnică fixă, de la care se abătea
rareori. în fiecare dimineaţă ţinea o prelegere în sala principală, timp de aproximativ
nouăzeci de minute. Apoi revenea în camera sa şi îşi petrecea cea mai mare parte din
zi între citit şi somn. Citea cu lăcomie, până la 10 sau 15 cărţi pe zi. Pentru a citi atâtea
cărţi într-o zi, evident este nevoie de citire rapidă şi cu siguranţă şi de sărirea multor
pasaje. Felul acesta de a citi părea să se reflecte în discursurile lui Osho, care, deşi
vaste ca şi cuprindere şi cunoaştere, nu erau specializate pe ceva anume. Prelegerile
lui erau menite pentru un public larg de căutători spirituali inteligenţi, dar nu pentru
specialişti ezoterici. Totuşi, prelegerile lui erau recunoscute în general ca excepţionale.
El avea o abilitate deosebită, în multe feluri asemănătoare cu a mitologului Joseph
Campbell, de a ţese laolaltă mai multe fire: de la religie, misticism, filosofie, psihologie
şi ştiinţă şi, asemenea lui Campbell, o făcea fără notiţe şi fără să facă pauze în pre­
zentare. Era un orator superb şi fascinant.
72
O sho: C el M ai P ericulos O m D e L a Iisus H ristos În c o a c e
Apoi, seara, ţinea darshan, un termen care înseamnă „viziunea divinului" sau
„a vedea lumina maestrului". Aceste întâlniri erau adunări mici de câteva zeci de oa­
meni, în care Osho vorbea cu discipolii, îi saluta pe cei nou-sosiţi, îi conducea pe cei
care se întorceau în Occident şi făcea iniţieri. De asemenea, oferea multă îndrumare,
adesea făcând consiliere pentru de toate: de la cupluri care se certau până la căutători
derutaţi şi oameni care aveau realizări interioare semnificative în lucrul lor cu ei înşişi.
Multe din aceste întâlniri au fost înregistrate şi publicate ca „jurnalele darshan", care
oferă o privire interesantă asupra dinamicii intense dintre Osho şi sannyas-ii lui. Se
poate spune că aceste „jurnale" sunt printre cele mai cuprinzătoare şi personale por­
trete ale unui guru care lucrează cu discipolii săi.
în acea perioadă, Osho se afla, într-un fel, în culmea puterilor lui. în mod iro­
nic, una dintre cele mai vii descrieri ale carismei lui puternice şi ale prestanţei per­
sonale provine de la Hugh Milne, discipolul lui nemulţumit, care scria în Bhagwan:
The God that Failed [Bhagwan: Dumnezeul care a eşuat], lucrarea lui despre Osho, în
cea mai mare parte plină de critici:
Mulţi s-au întrebat cum de o persoană sensibilă şi independentă poate să fie
fascinată de cineva ca Bhagwan [Osho], Răspunsul, după cum v-ar spune
mulţi dintre sannyas [discipolii lui Osho], este că odată ce ai fost afectat de
energia lui şi ai trăit senzaţia de a fi fost atins de ea ştiai că nu există nimic
asemănător, că niciun extaz nu se compară cu asta. Odată ce o experimentai,
trebuia să revii după mai mult, să încerci să recapeţi sentimentul acela de ar­
monie şi de unime cu universul... Atingerea lui Bhagwan putea să creeze de­
pendenţă la fel de m ult ca şi cel mai puternic drog .21
Principalele activităţi care se desfăşurau în ashram erau multe tipuri de me­
ditaţie şi psihoterapii alternative. Ashramul era unic în această privinţă, Osho fiind
primul guru oriental care a adoptat pe deplin psihoterapia occidentală în munca
lui atât la nivel intelectual, cât şi al experienţei. Principalii terapeuţi de la ashram
în anii 70 sau „liderii de grup", cum erau numiţi în general, aveau în comunitate
o faimă care uneori rivaliza cu a lui Osho. Câţiva dintre cei mai remarcabili în acea
perioadă au fost Michael Barnett (Swami Anand Som endra), Paul Lowe (Swami
Ananda Teertha), Alien Lowen (Swami Anand Rajen) şi Robert Birnbaum (Swami
Prem Amitabh). Până la începutul anilor 1980, unii dintre aceşti terapeuţi (precum
Barnett şi Lowe) l-au părăsit în cele din urmă pe Osho, fie crezând că sunt ei înşişi
suficient de treziţi încât să nu mai aibă nevoie de el, fie simţind, pur şi simplu, că
timpul petrecut cu maestrul se încheiase. (Cu toate astea, Osho i-a acuzat pe unii
dintre ei de concurenţă şi de o nevoie bazată pe ego, de a-şi avea propriii adepţi,
exclusiv. Acestea fiind spuse, personal, nu îmi amintesc de niciun caz în care Osho
să fi fost de acord că cineva pleacă de lângă el, în afară de situaţia în care era vorba
de vreo persoană aberantă. în vreo 20 de ani de predat, Osho n-a împuternicit ni­
73
 C ei T rei M agi P ericuloşi
ciodată pe nim eni să-l părăsească şi să meargă să-şi predea propria lucrare ca
„m aestru").
Până la sfârşitul anilor 1970, dezvoltarea rapidă a ashram ului, datorată în
mare parte popularităţii crescânde a lui Osho în rândul occidentalilor, a generat
necesitatea de a căuta un teren mai mare, pe care să fie construită o nouă com uni­
tate. Pe atunci (ca întotdeauna, de altfel) Osho era foarte controversat, iar guvernul
indian, în special prim-ministrul de la acea vreme, Morarji Desai, îl considera o pro­
blemă. I-au fost blocate mai multe încercări de a cumpăra pământ în părţi îndepăr­
tate ale Indiei. în plus, scutirea de taxe a ashramului Pune a fost retrasă şi li s-au
cerut impozite retroactiv. Atunci, la începutul lui 1980, un bărbat care susţinea că
este un fundam entalist hindus s-a ridicat la una din prelegerile lui Osho, l-a acuzat
pe acesta că îi insultă religia şi a aruncat cu un cuţit spre el. Se pare că lama nu a
fost aruncată bine şi a căzut inofensivă pe podiumul lui Osho, însă, totuşi, acţiunea
a fost considerată o tentativă de asasinat. Toţi aceşti factori, plus o problemă de să­
nătate cu spatele - faptul că Osho, la fel ca Gurdjieff, ţinea America drept urmă­
toarea fază logică în extinderea muncii sale - i-a îndemnat în iunie 1981 pe adepţii
lui să-l ducă cu avionul în Statele Unite, unde a rămas timp de câteva luni la un
centru Osho din New Jersey.
Cu puţin timp înainte să călătorească în Am erica, Osho a intrat într-o pe­
rioadă de tăcere care avea să dureze până în noiembrie 1984. în cea mai mare parte
a acestei perioade a stat izolat şi a comunicat doar cu câţiva discipoli: secretara sa
la acea vreme, Ma Anand Sheela, şi tovarăşa lui care avea grijă de el, Ma Yoga Vivek
(Christine Woolf). în iunie 1981, Sheela a cumpărat o fermă de 64.229 de acri într-o
zonă părăsită din partea centrală a Oregonului, care a devenit casa noii comunităţi
a lui Osho. Sute de discipoli au trudit ore îndelungi, timp de mai multe luni, ca să
transforme locul într-un orăşel înfloritor, în mijlocul pustiei. în primii trei ani şi ju ­
mătate de existenţă ai comunităţii, Osho nu a ţinut prelegeri; în schimb, seara se
vizionau înregistrări video ale discursurilor lui. De la început, comunitatea s-a con­
fruntat cu numeroase provocări legislative şi cu o primire ostilă din partea forţelor
politice din jur. Prin 1984 au început să apară probleme interne grave, iar în sep­
tembrie 1985 com unitatea s-a prăbuşit sub greutatea mai m ultor scandaluri, din
care cele mai multe păreau să se concentreze în jurul activităţilor infracţionale ale
Sheelei şi câtorva dintre asociaţii ei (stârnite, cel puţin în parte, de împotrivirea pu­
ternică, la nivel local, din partea unor elemente din cadrul adm inistraţiei Orego­
nului, la prezenţa lui Osho şi a oamenilor săi în zonă). Majoritatea observatorilor
din publicul general îl percepea pe Osho ca principala sursă din spatele acuzaţiilor
de infracţiune, însă, practic, nu s-au găsit niciodată dovezi care să facă vreo legătură
între el şi infracţiunile mai grave ale Sheelei. (A se vedea la Capitolul 10 o discuţie
mai cuprinzătoare despre comunitate şi Sheela).
însă, pe atunci, reputaţia lui Osho fusese deja deteriorată grav în ochii mass-me-
diei şi ai publicului general de o serie de factori, dintre care unul destul de semnifi­
74
Osho: C el M ai P ericulos O m D e L a Iisus H ristos În c o a c e
cativ a fost colecţia lui de Rolls Royce-uri (care, în final, număra 93 de piese). Această
flotă ridicol de mare de maşini foarte scumpe era privită de cei mai mulţi dintre adepţii
lui ca o glumă foarte elaborată, o parodie a consumerismului american sau, pur şi
simplu, ca un act amoral şi pe deplin lipsit de respect al unui „maestru nebun-înţe-
lept". Osho însuşi, în cele din urmă, a susţinut că era vorba de o glumă .22 (în cea mai
mare parte, maşinile stăteau acolo şi nu erau folosite - deşi de obicei Osho conducea
câte una, în fiecare zi, ca să-şi salute discipolii - deşi erau proprietatea comunităţii,
nu a lui Osho. După ce Osho a părăsit America, flota de automobile a fost vândută
unui colecţionar). Dar, în ciuda acestui fapt, multă lume a ajuns să îl asocieze cu aceste
maşini şi mulţi n-au putut să înţeleagă deloc aparenta inconsecvenţă dintre ideea de
„maestru spiritual" şi o asemenea colecţie de decadenţă. După cum spunea „Sam",
într-un mod amuzant, în Viaţa lui Osho:
Oficial, Rolls Royce-urile... trebuiau să fie un soi de batjocură la adresa capi­
talismului sau, ca variantă, trebuiau să arate că meditaţia şi luxul sunt perfect
compatibile. în orice caz, ele nu comunicau niciunul din aceste lucruri. Ceea
ce comunicau ele era... ceva dezgustător. Comunicau prost-gust .23
Ceea ce am observat de-a lungul anilor este că aceste maşini aveau darul să
provoace oamenii în moduri care erau întotdeauna interesant de privit. La cei în­
clinaţi să-l judece pe Osho ca nefiind aliniat la im aginea sfântului umil şi la ideile
lor preconcepute despre ce ar trebui să însemne religiozitatea şi puritatea caracte­
rului ieşeau la lumină tot soiul de atitudini justiţiare morale. Alţii vedeau umorul
din situaţie. Mulţi dintre cei care se aflau pe o cale de transformare de sine, dar nu
aliniaţi cu Osho şi cu munca lui, erau cei mai riguroşi dintre judecători. Şi asta re­
zumă, mai mult sau mai puţin, observaţiile mele de-a lungul anilor: cei care nu se
aflau pe o cale de „lucrare interioară" deseori îl ignorau pe Osho sau îl judecau
blând; discipolii care se aflau „pe cale" erau cumva polarizaţi în două tabere: cei
care îl susţineau şi cei care erau foarte împotrivă (cu câţiva neutri printre ei).
Poate că guvernul şi autorităţile religioase au fost împotriva lui, însă din alte
motive: el era doar un element care le ameninţa cumva baza de putere. Cei mai severi
critici avea să şi-i găsească printre aşa-numiţii „căutători spirituali", pentru că aceştia
erau cei mai ameninţaţi, potenţial, de abordarea lui radicală, care căuta să răstoarne
secole întregi de spiritualitate mediocră. Cât despre chestiunea Rolls Royce-urilor,
unii dintre cei care îl criticau erau (nu mai e nevoie să o spunem) pur şi simplu geloşi
de asemenea abundenţă materială. Acestea fiind spuse, viziunea lui Sam despre ma­
şini ca fiind de „prost-gust" îşi are meritele ei, deşi punctul meu de vedere este că nu
e vorba atât de prostul gust, cât de faptul că pur şi simplu erau inutile, adică nu foarte
eficiente ca instrumente de predare - dacă au fost vreodată aşa ceva.
în toamna lui 1985, Osho a fost acuzat oficial de încălcarea legilor referitoare
la imigrare şi la aranjarea de căsătorii false, în urma unui episod ciudat în care,
75
 O s h o : C e l M ai P e r i c u l o s O m D e L a Iisu s H r ist o s În c o a c e
C ei T rei M agi P ericuloşi
se datorează faptului că fusese otrăvit de o grupare din interiorul guvernului SUA
după ce câţiva discipoli de-ai lui au încercat să îl scoată din ţară, el a fost arestat în
(şi anume CIA). Doctorii lui Osho bănuiau că otrava folosită ar fi fost talium, un
Carolina de Nord, în timp ce avionul lui a aterizat ca să alimenteze cu combustibil,
metal extrem de toxic, cunoscut drept instrument preferat de asasinare - numit uneori
ulterior fiind m utat prin mai multe închisori, timp de 12 zile. Apoi a fost deportat
„otrava otrăvitorului". Au mai fost vehiculate şi alte forme de otrăvire cu radiaţii,
din Statele Unite, în noiembrie 1985, şi s-a întors în India. în luna următoare, gu­
însă, de-a lungul timpului, această teorie a ajuns să fie din ce în ce mai mult pusă la
vernul indian a decis să-i expulzeze pe discipolii cei mai apropiaţi ai lui Osho, in­
îndoială, iar acum cele mai multe voci suspectează că diabetul lui Osho, în combinaţie
clusiv pe doctorul lui, asistentele de îngrijire şi secretara, care călătoreau cu el
cu stresul extrem la care fusese supus la jumătatea anilor 1980 şi probabil cu abuzul
(niciunul nu era indian, astfel că guvernul n-a trebuit decât să le anuleze vizele).
de gaz ilariant, l-au epuizat în cele din urmă (a se vedea la Capitolul 12 o discuţie
Osho a ales să plece, pentru ca aceşti discipoli să poată să răm ână cu el; atunci s-a
mai cuprinzătoare pe această temă). A murit la 19 ianuarie 1990, la vârsta de 58 de
dus în Nepal, unde a rămas ceva mai mult de o lună (timp în care şi-a continuat
ani, din cauza unei insuficienţe cardiace. Doctorul îl rugase să accepte un pacemaker
prelegerile zilnice). La începutul lui 1986 s-a dus în Grecia, sub pretextul că vrea să
(care, după spusele ulterioare ale medicului, i-ar fi prelungit fără îndoială viaţa), dar
găsească o locaţie posibilă pentru o nouă comunitate, dar autorităţile greceşti l-au
Osho a refuzat, una din ultimele lui declaraţii find că „existenţa îşi decide propria ei
dat afară după numai câteva săptămâni petrecute acolo.
sincronizare". Cu aproximativ un an înainte de moarte a renunţat la numele lui,
A urm at o perioadă bizară de călătorii, în care a fost alungat sau i s-a refuzat
Bhagwan Shree Rajneesh. După o perioadă scurtă şi derutantă, în care a purtat mai
intrarea în ţări precum Elveţia, Suedia, Anglia, Irlanda, Canada, Olanda, Italia şi
multe şi chiar la un moment dat n-a avut niciunul, în cele din urmă l-a acceptat pe
Germania. M ulte din aceste expulzări au fost dramatice, cu gărzi armate care în­
cel de „Osho", iar după moarte, lumea a început să îl cuiioască cel mai mult după
conjurau avionul lui Osho oprit pe pistă şi conduceau adepţii (în cea mai mare
acest nume, deşi în cea mai mare parte a carierei lui de profesor a fost cunoscut ca
parte) docili. în toate aceste situaţii, loialitatea lui Osho faţă de cei mai apropiaţi
Rajneesh.
discipoli ai lui s-a dovedit a fi extraordinară, de vreme ce el ar fi putut în orice mo­
Comunitatea lui Osho nu s-a prăbuşit la moartea acestuia; dimpotrivă, a luat
ment să se întoarcă în India şi să găsească acolo alţi discipoli care să-i poarte de
avânt şi, în ciuda inevitabilelor lupte de putere din interior şi a fluctuaţiei de discipoli,
grijă. încerca să găsească o altă ţară, astfel încât acei câţiva adepţi să rămână cu el,
mişcarea în general a continuat să crească, iar ashramul Pune a prosperat şi s-a extins
deoarece guvernul indian le anulase vizele.
prin construirea câtorva clădiri noi. La momentul la care scriu (la 20 de ani după
La sfârşitul lui martie, în sfârşit, o ţară din America de Sud (Uruguay) l-a in­
moartea lui Osho), ashramul încă mai este considerat unul dintre cele mai mari şi
vitat şi i-a permis să răm ână acolo timp de trei luni. în acel timp, el a ţinut o serie
mai de succes centre de dezvoltare personală de pe planetă. în plus, prelegerile lui
de prelegeri pe teme mai ezoterice (precum chakre, vise, stări modificate de conşti­
Osho au continuat şi ele să fie publicate, iar în prezent există aproape 650 de cărţi
inţă etc.), lucru pe care nu îl mai făcuse de mulţi ani. însă, în iulie, guvernul Uru­
care îi poartă numele ca autor, traduse în peste 50 de limbi.
guayan l-a expulzat, dând curs aceluiaşi mesaj INTERPOL care fusese trimis tuturor
Este greu să rezumi viaţa lui Osho într-o poveste scurtă, însă un lucru se poate
ţărilor care îl dăduseră afară şi în care se preciza că Osho şi grupul lui fac parte
spune fără ezitare, şi anume că, la fel ca în cazul lui Crowley şi al lui Gurdjieff, a
dintr-o reţea care se ocupă de „contrabandă, trafic de droguri şi prostituţie". Acest
fost o forţă a naturii şi purta în el un spectru remarcabil de vast de idei şi de calităţi.
mesaj, alături de braţul lung şi răzbunător al administraţiei Reagan, a fost suficient
Părerile elitei intelectuale despre el sunt foarte polarizate: unele voci îl numesc
ca să îi ţină departe în acea perioadă.
geniu şi cel mai mare învăţător spiritual al secolului XX, în timp ce alţii îl consideră
în iulie 1986, după ce a fost expulzat din Uruguay şi apoi, la intervale scurte,
un gânditor mediocru, care era mai mult strălucire decât esenţă. însă, la fel ca în
din Jam aica şi din Portugalia, Osho, fără îndoială obosit să tot caute o ţară care să
cazul m ultor guru-şi de impact, ceea ce ei par să creeze transcende viaţa lor perso­
îl accepte atât pe el, cât şi pe adepţii lui, s-a întors pur şi sim plu în India, unde a
nală şi interesul nostru pentru întâmplările din povestea lor. Osho a fost esenţial-
stat timp de câteva luni în casa unui prieten din M umbai, revenind astfel în oraşul
mente sursa unei noi filosofii psihospirituale şi a unei reţele puternice care conecta
unde îşi lansase mişcarea, cu peste 50 de ani în urmă. La sfârşitul lui decembrie
sute de mii de oameni. Ultima oară când am fost la ashramul lui, în 1991, la un an
1986, s-a m utat din nou la Pune, pornind o nouă fază de creştere a vechiului as­
după moartea lui, am întâlnit acolo multe persoane care începuseră să îi practice lu­
hram, cunoscută de obicei sub numele de „Pune II". Acolo avea să rămână în ultimii
crarea abia după ce el dispăruse. în prezent (2 0 1 0 ), o estimare generală este că majo­
trei ani ai vieţii. în acea perioadă a ţinut o serie de prelegeri care erau întrerupte
ritatea căutătorilor care sunt prezenţi acum la ashramul lui (care acum se numeşte
frecvent de crize de boală. Cauza deteriorării lui fizice accentuate - avea doar vreo
„staţiune de meditaţie") din India nu au avut legătură cu el (şi nici măcar nu au ştiut
55 de ani când corpul a început să i se îmbolnăvească - a făcut obiectul unui val de
de existenţa lui) în timpul vieţii lui. Desigur, acelaşi lucru este valabil, într-o măsură
speculaţii. El însuşi a declarat, la sfârşitul lui 1987, că starea lui proastă de sănătate
77
76
 C ei T rei M agi P ericuloşi

mult mai mare, în cazul lui Crowley şi al lui Gurdjieff - niciunul dintre ei nu a avut
un număr semnificativ de adepţi în timpul vieţii, dar amândoi au căpătat o foarte
mare influenţă după moarte. Poate că asta corespunde esenţei a ceea ce susţinea Osho
că reprezintă - aspectul impersonal al trezirii spirituale şi faptul că trezirea nu de­
pinde de o personalitate anume. La o prelegere din Mumbai, în 1971, a fost întrebat
din sală: „Scuzaţi-mă că pun astfel de întrebări personale, dar cine sunteţi dumnea­
voastră şi de ce aţi venit pe lum e?", la care el a răspuns:

Este indiferent dacă aceste întrebări sunt personale sau nu, pentru că, pentru
mine, persoana nu există. Nu poţi să pui întrebări personale, pentru că nu
există nim eni la care să te raportezi ca persoană. De fapt, nu e o obrăznicie să
pui întrebări personale, însă este cu siguranţă o obrăznicie să presupui că
există o persoană. Persoana este inexistentă, este o nonentitate. De fapt, nu
există persoană... în ceea ce mă priveşte, eu nu sim t deloc că sunt o persoană.
Partea a doua
Cu cât mergi mai în profunzime, cu atât eşti mai puţin [persoană]. Iar când
ajungi la nucleul suprem a ceea ce eşti, atunci nu mai există deloc sine .24 învăţăturile
Desigur, ironia este că adepţii lui Osho rareori îi dădeau voie să fie un nimeni,
în schimb transformându-1 în cu totul altceva - până la punctul la care scriau „El" cu
literă mare atunci când se refereau la el în scris. Lui îi plăcea să spună că ideea de
persoană nouă, transformată era o combinaţie între Zorba Grecul şi Gautama Buddha
- „Zorba Buddha", îi spunea el. însă el nu era Zorba Buddha; mai exact, cu prezenţa
lui maiestuoasă şi cu extraordinara lui graţie, erudiţie şi sensibilitate, el era un Buddha
regesc. Şi trebuie să recunoaştem că nu a încercat în niciun fel să descurajeze tipul de
devoţiune care se manifesta în mod natural faţă de un astfel de personaj. Bănuiala
mea este că, până la urmă, în ciuda faptului că realizase mai înainte vacuitatea ine­
rentă a sinelui, elemente ale minţii sale egotice au supravieţuit exploziei spirituale
prin care a trecut la vârsta de 21 de ani. Pare improbabil ca el să fi fost o fiinţă realizată
pe deplin, însă s-ar putea spune că aproape nimeni n-a fost vreodată realizat pe de­
plin. De o importanţă esenţială este mesajul, nu personalitatea, pentru că mesajul dăi­
nuie. Şi - lucru care este clar pentru oricine îşi dă osteneala să studieze munca şi
învăţăturile lui Osho - mesajul şi moştenirea lui reprezintă o cheie majoră pentru a
debloca potenţialul spiritual al omenirii.
Notă către cititor: Ceea ce veţi găsi în următoarele trei capitole este - se înţe­
lege de la sine - punctul de vedere al unei persoane. învăţăturile acestor trei oameni
au fost complexe şi au cuprins atât de multe discipline şi dom enii ale vieţii, încât
n-ar avea cum să fie acoperite complet în trei eseuri. Urm ătoarele trei capitole re­
prezintă o încercare de a rezuma unele din ideile lor mai importante.

78

Capitolul 4
Magia şi Thelema lui Crowley
Este... de o importanţă esenţială ca mintea să fie antrenată în toate modurile posibile
şi să fie conectată la Principiile Superioare prin Aspiraţie stabilă, constantă, înflăcă­
rată, consolidată de cea mai strictă disciplină şi prin Jurăminte reformulate perma­
nent.1
Aleister Crowley
Eu sunt flacăra ce arde în fiecare inimă de om şi în miezul fiecărei stele. Eu sunt Viaţa
şi dătătorul de Viaţă şi, ca atare, cunoaşterea mea înseamnă cunoaşterea morţii.
Cartea Legii (2:6)
C rowley avea influenţe spirituale vaste şi era foarte bine citit. Fireşte că,
în parte, datorită acestui lucru, învăţătura sa reprezintă mai mult o pro­
gresie de la tradiţii trecute decât un sistem radical de unic, aparent ivit de nicăieri
(cum pare să fie cazul mai mult cu sistemul lui Gurdjieff, deşi, practic, există fun­
damente istorice şi pentru acel sistem). El a numit metoda „M agie" (magick [în lb.
eng.], adăugând un „k" pentru a o distinge de scamatorii şi de nesfârşitele denigrări
ale cuvântului), iar sistemul - pe care îl recunoştea ca o nouă religie - l-a numit
„Thelem a" (de la cuvântul grecesc care înseamnă „voinţă").
Crowley preda atât misticism (yoga, cel mai mult), cât şi Magia şi, deşi subli­
nia care sunt diferenţele între ele, în acelaşi timp le vedea indicând, în cele din urmă,
către acelaşi destin. în Magia: Cartea 4 scria:
Există antiteza metafizică generală că Magia este Arta Voinţei-de-a-Trăi, iar
M isticism ul, a Voinţei-de-a-M uri; însă „adevărul mă umple şi se revarsă;
Viaţa şi M oartea pentru El sunt una!"
Prin „Voinţa de a M uri" el se referea la m oartea egoului, prin abordarea
orientală tradiţională de supunere a egoului (predilecţia metodei hinduse) sau de
percepere a naturii sale iluzorii (predilecţia m etodei budiste) sau prin relaxare,
abandonare şi acceptarea aceea ce este (abordarea taoistă). Prin „Voinţa-de-a-Trăi"
se referea la abordarea thelemică de adoptare a energiilor egoului şi aliniere a lor
cu adevărata Voinţă a individului (o abordare mai occidentală, croită pentru o cul­
tură care îşi are rădăcinile în individualismul greco-roman).
80
M agia Şi T h e l e m a L ui C rowley
M a g ia
Definiţia pe care o dădea Crowley magiei este următoarea:
Magia este Ştiinţa şi Arta de a face ca Schimbarea să aibă loc în conformitate
cu Voinţa
/ .2
El a oferit o ilustraţie practică a acestui principiu:
Voinţa mea este să inform Lumea despre anumite lucruri de care am cunoştinţă. Ca
urmare, iau „armele magice", stiloul, cerneala şi hârtia; scriu „incantaţii" - aceste
fraze —în „limba m agică", i.e. limba înţeleasă de cei pe care doresc să îi informez;
chem „spiritele", adică tipografii, editorii, librarii şi aşa mai departe - şi le constrâng
să îmi transmită mesajul către acei oameni. Astfel, compunerea şi distribuirea acestei
cărţi este un act de Magie, prin care fa c ca Schimbările să aibă loc în conformitate cu
Voinţa mea.3
Dion Fortune (1890-1946), o contemporană ceva mai tânără a lui Crowley şi
fostă membră a organizaţiei Stella Matutina, unul din grupurile care s-a separat
din cel iniţial al Ordinului Hermetic al Zorilor de Aur, a luat definiţia lui Crowley
şi i-a adus o modificare interesantă. Ea a numit magia:
Ştiinţa şi Arta de a face ca schimbarea să aibă loc în conştiinţă în conformitate
cu Voinţa.
Versiunea lui Fortune este mai psihologizată şi unele voci susţin că este o îm­
bunătăţire a celei a lui Crowley. însă Crowley cu siguranţă că nu avea să neglijeze
baza psihologică a magiei. El a fost excepţional pentru vremea lui în ceea ce priveşte
nivelul la care înţelegea principiul reflexiei —o idee pe care o regăsim în multe tra­
diţii de înţelepciune—care spune că ceea ce întâlnim în viaţă este (în diferite măsuri)
o reflexie a unui aspect din noi. Natura egoului este să proiecteze şi să creeze per­
cepţia că toate problemele sunt în afara noastră şi că nu au nim ic de-a face cu pro­
pria noastră stare.
Principiul hermetic esenţial din renumita Tăbliţă de Smarald este cum e sus,
aşa e şi jos. Aceste patru cuvinte simple comprimă un adevăr extrem de puternic şi
de însem nat - şi anum e că întregul univers este interconectat şi interdependent.
Ideea este că realitatea este o sală cu oglinzi care, esenţialmente, reflectă către noi
ceea ce tradiţia zen numeşte „chipul nostru iniţial", „adevărul cel mai bun şi cel
mai profund" despre cine suntem de fapt. însă acest adevăr nu poate fi văzut bine
până ce nu învăţăm mai întâi să recunoaştem reflexiile mai puţin măgulitoare.
Nietzsche scria odată: „Ai grijă să nu devii monstrul pe care îl vânezi", dar dintr-un
alt punct de vedere, noi deja suntem monstrul pe care îl vânăm. Adică nu suntem
81
 C ei T rei M agi P ericuloşi
prea diferiţi de lucrurile care ne displac cel mai mult în viaţă. Putem să ne schim­
băm relaţia cu acest „m onstru" —cu situaţiile noastre nedorite de viaţă şi cu trăsă­
turile interioare indezirabile —făcând schimbări înăuntrul nostru. Cheile magiei
implică arta şi ştiinţa de a face aceste schimbări din interior, pentru a ajunge la o
aliniere din ce în ce mai bună cu şinele nostru adevărat, cu şinele nostru cel mai
bun şi cu capacitatea acestuia de a face sau, cum îl numea Crowley, Adevărata noas­
tră Voinţă.
Crowlev com entează în continuare:
Cea mai frecventă cauză de eşec în viaţă este ignorarea Adevăratei Voinţe
sau a m ijloacelor prin care să împlineşti acea Voinţă. Cuiva poate i-ar plăcea
să fie pictor şi să-şi piardă viaţa încercând să devină pictor; sau poate să fie
cu adevărat pictor, dar să nu înţeleagă acest lucru şi să nu măsoare dificultă­
ţile specifice acelei cariere .4
Prin aceste câteva rânduri, Crowley a surprins cauza principală a suferinţei în
viaţă. în tr -u n fel, este echivalentul observaţiei lui Buddha, şi anume că principala
cauză a suferinţei I
este dorinţa
i
- adică dorinţa
/
de a fi altceva decât ceea ce suntem cu
adevărat, permanenta încercare de a scăpa de propria noastră natură intrinsecă - atât
ceea ce suntem, cât şi ceea ce este natural pentru noi. Crowley elaborează în acest sens:
Fiecare om are un curs al său, care depinde în parte de sine şi în parte de me­
diul care este natural şi necesar pentru fiecare. Cel care este scos forţat de pe
cursul său fie prin faptul că nu se înţelege pe sine, fie prin opoziţie din exte­
rior ajunge să fie în conflict cu ordinea Universului şi, în consecinţă, suferă...
un om a cărui voinţă conştientă nu este aliniată cu Voinţa lui Adevărată îşi
risipeşte tăria. El nu poate să spere să îşi influenţeze mediul în mod eficient...
un om care îşi împlineşte Adevărata lui Voinţă este sprijinit de inerţia Uni­
versului .5
Prin aceste idei, Crowley anticipa foarte mult învăţăturile despre „tu îţi creezi
propria realitate" din mişcarea New Age, care îşi au sursa, în mare parte, în scrierile
lui Ernest Holmes din anii 1920 şi în mişcările anterioare de „gândire nouă". însă,
la fel ca toate învăţăturile spirituale, este inevitabil să apară la un m om ent dat un
tip de fundamentalism. Fundamentalismul New Age a luat form a unei perspective
neîndemânatice şi întărite asupra acestei învăţături, care sfârşeşte prin a-i încuraja
pe cei care caută să îi aplice principiile să privească lucrurile la modul foarte lejer
şi, în special, să aibă o imagine foarte simplificată despre cauză şi efect. Ideea că
gândul creează realitate este adevărată, dar nu toate rezultatele care au loc în viaţa
noastră se datorează în exclusivitate gândurilor noastre individuale anume. De
exemplu, faptul că sute de mii de oameni pot să moară dintr-o dată într-un dezastru
82
M agia Şi T helema L ui C rowley
natural (un cutremur, să spunem) nu înseamnă că toţi acei oameni erau prinşi exact
în aceeaşi mentalitate. Este cert că cel puţin câţiva dintre ei aveau gânduri fericite
şi pline de bucurie chiar înainte să îi înghită Pământul.
Ideea că ajungem la împlinire în viaţă numai realizându-ne Adevărata noas­
tră Voinţă trebuie să fie înţeleasă cu atenţie, pentru că Adevărata Voinţă, care iz­
vorăşte din şinele nostru adevărat, depinde în totalitate de m ăsura în care suntem
conştienţi de şinele nostru adevărat. Şi putem să spunem că aici începe adevărata lu­
crare. Fără concentrarea introspectivă, ideea de Voinţă Adevărată poate fi pervertită
cu uşurinţă. De exemplu, Adolf Hitler a declarat la un moment dat:
Omul care s-a născut să fie dictator nu este constrâns. El voieşte acest lucru.
Nu este împins, ci se împinge singur. Nu e nimic indecent în asta. Oare e in­
decent pentru un muncitor să se autom otiveze ca să m uncească din greu?
Oare e o îngâm fare din partea omului cu fruntea înaltă de gânditor să cum­
pănească în ceas de noapte, până dă lumii o invenţie? Omul care se simte che­
mat să guverneze un popor nu are dreptul să spună, „Dacă mă vrei sau dacă
mă convoci, o să cooperez". Nu! Este de datoria lui să se ofere .6
Există o sim ilaritudine evidentă aici între cuvintele lui H itler şi unele din
ideile lui Nietzsche despre Supraom şi ale lui Crowley despre Adevărata Voinţă.
Diferenţa esenţială, mai ales faţă de ideea lui Crowley, este că Adevărata Voinţă
nu poate fi manifestată fără eforturi dure de a te elibera de ataşamente. în cazul lui
Hitler era vorba de un ataşament enorm faţă de putere şi îndeosebi de dorinţa de
putere asupra altora. Atunci când o mare voinţă e combinată cu un mare ataşament,
ceea ce rezultă este o mare forţă egocentrică, urmată în mod inevitabil de suferinţa
izvorâtă din tiranie - indiferent dacă este vorba de tiranie asupra altora sau, în par­
ticular, asupra sieşi.
Pentru a deveni conştienţi de şinele nostru adevărat, trebuie să străpungem
prin straturi de condiţionare: de la condiţionările societăţii, în general, ale familiei
din care provenim, ale educaţiei, influenţele religioase, chiar şi ideile noastre spiri­
tuale şi aşa mai departe. Astfel, devenim treptat conştienţi de m ăsura în care sun­
tem falşi sau cât de mult am deviat de la cursul naturii noastre adevărate. Pentru a
corecta aceasta este nevoie de o uriaşă m uncă cu sine.
Aşadar, începem prin descoperirea de sine, după care purcedem la a ne aplica
în lume. Această din urmă fază înseamnă realizarea Adevăratei noastre Voinţe. i
însă
niciuna dintre sarcini - aceea de a ne găsi pe noi înşine sau aceea de a ne aplica pe
noi înşine - nu este nici pe departe uşoară şi este confirmată de gradul de suferinţă
pe care l-a îndurat rasa umană de-a lungul istoriei. în cuvinte simple, suferim pen­
tru că nu ne trăim adevărul. Sigur că „a ne găsi adevărul" nu înseam nă încetarea,
ca prin magie, a tot ce înseamnă suferinţă. Dimpotrivă, există niveluri de experienţă
care corespund, am putea spune, unor iniţieri pe care le oferă viaţa. O realizare ini­
83
 C ei T rei M agi P ericuloşi
ţială extaziantă în ceea ce priveşte găsirea şi exersarea Adevăratei noastre Voinţe
poate să fie urmată de o perioadă seacă sau de o perioadă care pare să fie o prăbu­
şire totală (viaţa lui Crowley însuşi fiind un exemplu convingător în acest sens).
Acela este momentul când suntem chemaţi să analizăm chestiunea şi mai profund
şi să căutăm nivelul următor de înţelegere şi de maturitate.
Una din frazele-cheie ale lui Crowley din Magick in Theory and Practice [Magia
în teorie şi practică] este:
Magia înseamnă pur şi simplu a fi şi a face .7
Aici există o asemănare izbitoare cu unul din principiile esenţiale ale lui Gur­
djieff, şi anume incapacitatea unei persoane de a face atunci când nu ştie cum să fie.
După cum i-a spus Gurdjieff lui Ouspensky: „Punctul nostru de plecare este că
omul nu se cunoaşte pe sine, că el nu este" 8. Lucrarea lui Crowley, ca şi a lui Gur­
djieff, se referă în totalitate la rezolvarea acestei probleme elementare, deşi cei doi
au folosit unghiuri de abordare diferite.
Crowley era unic în capacitatea lui de a funcţiona ca un soi de punte între
sistemele mai vechi şi cele arhaice de magie şi un nivel de înţelegere mai ştiinţific
asupra chestiunii. Un termen pe care el îl folosea pentru sistemul lui era acela de
„iluminism ştiinţific". El avea o formare în gândirea critică, îl interesa ştiinţa şi era
inform at în dom eniu, avea o pasiune pentru înţelegerea riguroasă a lucrurilor,
într-un fel, el a fost cel care a adus magia în vremurile moderne, fără a abandona
valoarea estetică a form elor şi ceremoniilor acesteia. în plus, simpatia lui pentru
căile orientale (în special Raja Yoga şi taoismul) şi profunda înţelegere a acestora
i-au permis să le combine cu elementele importante ale tradiţiei ezoterice occiden­
tale. La fel ca Gurdjieff şi Osho, el era un maestru al sintezelor, un apostol al şcolii
universale de înţelepciune perenă, dar cu o tentă extraordinar de progresivă.
T h e le m a
Lucrarea lui Crowley implica drept obiectiv principal implementarea a ceea
ce el numea „Legea Thelemei". Thelema este un cuvânt grecesc, care înseamnă
„voinţă" şi se află la baza ideilor lui Crowley. M axim ele lui faimoase sunt:
Să faci ceea ce doreşti ar trebui să fie singura ta lege
Şi
Dragostea este legea, iubeşte în voie.
De fapt, prima expresie nu este a lui Crowley. După cum a recunoscut şi el,
a împrum utat-o de la Francois Rabelais, scriitorul francez din secolul al XVI-lea.
Rabelais a scris un roman despre o abaţie în care singura regulă era fais ce que tu
84
M a g i a Ş i T h e l e m a Lui C r o w l e y
voudras, adică „Fă ceea ce voieşti".'- Crowley a dezvoltat ideea, într-un fel, legând-o
de conceptul taoist de altruism, practic ducând ideea lui Rabelais la un nivel mult
mai înalt. într-un fel, „Fă ceea ce voieşti are să fie toată Legea" se poate reduce la
„fă ceea ce vine de la sine" sau, mai precis, „urmează-ţi extazul", faimoasa expresie
a mitologului Joseph Campbell. Dar aici nu este vorba de „extazul" leneş şi indus
de droguri din crezul anilor 1960, f ă ce ţi-e natural să faci. Mai degrabă, se referă la
un angajament profund să cunoşti şi să fii aliniat cu cea mai profundă natură a ta
şi cu cea mai înaltă chemare în viaţă. Acesta se realizează prin următoarele:
1. D escoperă-ţi Adevărata V oinţă. Ce este, de fapt, A devărata noastră
Voinţă? Este cea mai înaltă parte a naturii noastre, este ceea ce trezeşte în noi pa­
siune şi sentimentul de a fi aliniat şi de a urma un scop, plini de un entuziasm au­
tentic pentru viaţă. Este ceea ce ne face să ne grăbim să ne ridicăm din pat
dimineaţa. Este ceea ce aduce adevărata împlinire în viaţă (indiferent de luptele
care ar putea însoţi o astfel de împlinire!).
Din păcate, cei mai mulţi nu îşi cunosc Voinţa Adevărată, darămite să mai
fie şi aliniaţi cu ea. Asta pentru că Adevărata Voinţă nu poate fi recunoscută decât
dacă fiinţa se află într-o stare de sănătate psihologică naturală, în mare parte dato­
rată unei creşteri cu îndemânare şi cu iubire de către părinţi sănătoşi psihologic (o
raritate în aceste vremuri) sau dacă a avut loc un proces considerabil de autoexa-
minare şi, prin natura sa, aceasta este cea mai grea dintre toate muncile. Cei mai
mulţi oameni se împotrivesc din greu la autoexaminare (sau autoobservare, cum o
numea Gurdjieff). Şi dacă asta nu e destul, cei mai mulţi oameni sunt deja blocaţi
în circumstanţe dificile sau trăiesc o viaţă bazată pe căutarea unei aprobări de la
alţii (de obicei, de la personaje percepute ca autorităţi: vârstnicii familiei, angajatorii,
partenerul de viaţă, religia şi biserica sau alţi factori exteriori, inclusiv „Dumne­
zeu ). La modul ideal, a ne cunoaşte Adevărata Voinţă - sau, într-un sens mai
taoist, „a face ceea ce vine de la sine" - ar trebui să fie ceva simplu şi direct, însă
am fost condiţionaţi în aşa fel, încât să fim îndepărtaţi foarte mult de şinele nostru
natural. Şi de asta trebuie să lucrăm cu noi înşine, ca să devenim din nou naturali,
literalmente. Acest lucru este important, pentru că numai o fiinţă umană naturală
poate să progreseze corect către stări spirituale mai vaste.
Ideea de „fă ce voieşti" a fost cooptată de mişcarea contra-culturală a anilor
1960, ca parte a preocupării generale la acea vreme pentru chestiunea liberului-ar-
bitru, dar în realitate înseamnă mult mai mult decât atât. Expresia hippie se referea
mai mult la o atitudine antiautoritate sau ceea ce în psihologie se numeşte „forma­
rea reacţiei". Aceasta este o etapă prin care un copil sau un adolescent trece frecvent
şi în care face sau spune automat opusul a ceea ce par să facă sau să spună persoa­
nele percepute drept autoritate. Dacă tu spui la stânga, eu spun la dreapta. Dacă tu spui
negru, eu spun alb. Dacă tu spui nu, eu spun da şi aşa mai departe. Toate acestea fac
parte dintr-o încercare a individului de a se diferenţia de autorităţi şi de a-şi stabili
propria identitate personală.
85
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Ideea lui Crowley era m ult mai sofisticată decât sim plul antiautoritarism .
într-un fel, el ducea unele idei ale lui Friedrich Nietzsche la nivelul următor. El cre­
dea că mii de ani de condiţionare religioasă, mai ales în jurul noţiunii de sacrificiu
de sine, au slăbit omenirea şi au făcut-o susceptibilă la influenţa puterilor la co­
mandă. însă Nietzsche, deşi un gânditor genial, nu a avut circumstanţele necesare
pentru a merge dincolo de înţelegerea cognitivă şi să înceapă să îşi trăiască în pro­
funzime propriile învăţături. Crowley a dezvoltat un sistem pentru a-i ajuta pe alţii
să încorporeze într-un mod practic o spiritualitate care nu se baza pe reducerea si­
nelui, ci, mai degrabă, una care utiliza o relaţie viguroasă cu viaţa - adopta sexua­
litatea, pasiunea, respectul de sine, puterea personală, succesul şi aşa mai departe
(toate ideile lui Nietzsche). Că nici Crowley nu a trăit întotdeauna după aceste vir­
tuţi este un fapt, însă este de necontestat că el a mers mai departe decât mulţi filosofi
în întâlnirea frontală cu propriile structuri egotice.
Seminţele ideilor lui Crowley au fost dezvoltate m ai departe de mişcarea po­
tenţialului uman a anilor 1960 - şi mai ales în munca lui Osho - când a început să
prindă ideea că putem să ne iubim pe noi înşine, să ne onorăm pe noi înşine şi în
acelaşi timp să fim şi spirituali. Cu alte cuvinte, este necesar să nu ne urâm pe noi
înşine sau să ne răstignim psihologic ca „păcătoşi", sau să ne reprimăm energiile
primordiale, pentru a putea să ne mişcăm în aliniere cu adevărata noastră natură.
2. Odată ce ai intrat în contact cu Adevărata ta V oinţă - calea în viaţă care
îţi face inim a să cânte de pasiune şi vioiciune - ttrin eaz-o cu cea mai profundă
convingere. Asta înseamnă partea a doua: „Are să fie toată Legea . Că nimic şi ni­
meni nu are dreptul să te împiedice să îţi urmezi Adevărata Voinţă. (Zeci de ani
mai târziu, adepţii Wicca au mai adăugat la maxima lui Crowley câteva cuvinte
care o mai îmblânzesc cumva: Şi fără să faci rău nimănui, f ă ceea ce voieşti. Sau, „atâta
timp cât asta nu face rău nim ănui, exercită-ţi Adevărata Voinţă . Fără îndoială,
această adăugire poate fi văzută ca o supapă de siguranţă, care să împiedice apariţia
unei com bativităţi egocentriste. După cum sugerez în Capitolul 10, tocmai lipsa
acestei supape de siguranţă a dus la căderea lui Ma Sheela şi a contribuit la distru­
gerea Rajneeshpuram —o comunitate care, altfel, se baza foarte mult pe preceptele
thelemice).
3. Iubirea e legea, iubirea cu voinţă. Prin aceasta, Crowley afirma că iubirea
este legea obligatorie a universului, dar nu este vorba de iubirea obişnuită pe care
o trăiesc cei mai mulţi dintre oameni (care, de fapt, este mai degrabă înrudită cu
ataşamentul sau cu sentimentalismul). „Iubirea cu voinţă" despre care vorbeşte el
este iubirea îndrum ată de Adevărata Voinţă - adică, iubirea ghidată de conştiinţa
trezită. Aceasta este o poruncă greu de îndeplinit, desigur, pentru că, după cum
observa Buddha cu 25 de secole înainte de Crowley, trezirea noastră spirituală este
blocată, mai mult decât de orice altceva, de ataşamentul personal. Aşadar, a putea
să iubim cu adevărat - i.e. să iubim fără ataşamentele m anipulatoare sau, cu alte cu­
vinte, iubirea necondiţionată care dăruieşte liber, fără a se gândi la reciprocitate -
86
M agia Şi T helema L ui C rowley
este potenţialul nostru cel mai înalt. La asta se referă Hristos când spune „iubeşte-ţi
duşmanii . Dar, în multe feluri, a iubi un „duşman" e mai uşor decât a iubi pe ci­
neva care ne e cu adevărat apropiat, într-un mod care să nu aibă niciun plan ascuns.
„Iubeşte cu voinţă" sau iubeşte ghidat de adevăr se poate spune că este cel mai
înalt test de trezie. Acesta este un punct esenţial, pentru că am putea spune fără
probleme că nu există ideal de care să se fi abuzat mai mult de-a lungul istoriei,
decât „iubirea": oamenii au comis tot soiul de atrocităţi în numele idealului „iubi­
rii", fie că e vorba de cruzimi la nivel personal sau la scară mai largă. Un alt mod
de a înţelege acest lucru este că „iubirea" obişnuită (aşa cum o consideram noi în
mod normal) are un opus, anum e frica sau ura. Iubirea adevărată - „iubirea cu
voinţă" sau iubirea ghidată de conştiinţa trezită - nu are opus, deoarece ea trans-
cende dualitatea şi înţelege direct cum este interconectat totul. Această iubire este
dincolo de ego şi este însăşi definiţia Unimii.
M ag ia se x u a lă - T a n tra
Toate form ele de yoga sexuală (fie că e vorba de „m agia sexuală" a tradiţiei
ezoterice occidentale sau de tantra Orientului) se bazează pe ideea esenţială că prin
uniune se naşte cunoaşterea şi că noi toţi căutăm să ne unim cu sursa noastră su­
premă. însă celor mai mulţi oameni le lipseşte un model conceptual funcţional de
posibilităţi superioare, astfel că au tendinţa să trăiască dorul natural pentru această
„unire" fie prin nevoia de a forma relaţii (parteneri, căsătorii), fie prin atracţia către
sex (unirea cu un alt corp). Chiar şi Biblia foloseşte cuvântul „a cunoaşte" ca sino­
nim cu „sex". A face sex cu cineva, cel puţin potenţial, înseamnă a cunoaşte acea
persoană printr-o relaţie intimă.
în acelaşi fel, funcţia sexuală poate fi o cheie către realizări profunde, cu pri­
vire la natura sinelui prin relaţie. La fel de posibil (şi mult mai frecvent), ea poate
fi folosită de ego, pur şi simplu pentru a consolida identificarea (nu sunt nimic mai
mult decât un corp) şi dualitatea (cu cât încerc mai mult să îmi contopesc corpul cu
al tău, cu atât văd că, de fapt, suntem separaţi). Ca urmare, cheia se află în modul
în care este abordat sexul. Tantra presupune încercări de a lucra conştient cu aceste
energii puternice.
Crowley folosea energia sexuală şi actul sexual în sistemul lui în moduri care
au ajuns să fie cunoscute pe larg ca „magie sexuală". Deşi foloseşte forme şi metode
diferite, aceasta poate fi înţeleasă ca echivalentul occidental al tantrei orientale
(există mai multe tipuri de tantra; evident, aici vorbim despre acelea care implică
sexualitatea). M are parte din munca lui Crowley, mai ales în Abaţia Thelema la în­
ceputul anilor 1920, a implicat eforturi susţinute în direcţia magiei sexuale pentru
a se elibera, pe sine şi pe studenţii săi, de condiţionările puritane, de aversiunea
faţă de sine şi de frica şi dezgustul faţă de corpul uman. M unca sa efectivă în do­
meniul magiei sexuale a început atunci când el s-a angajat în practici homo-erotice
cu studentul său Victor Neuberg, într-o perioadă petrecută în Africa de Nord, pe
87
 C ei T rei M agi P ericuloşi
când avea vreo 35 de ani. La acea vreme, el explora, împreună cu Neuberg, sistemul
lui John Dee, din secolul al XVI-lea, de magie enochiană (cu îngeri), când a dat peste
un blocaj psihic în capacitatea lui de a accesa stări subtile ale minţii. A decis să
treacă peste acest blocaj, „oferindu-se" într-un fel care presupunea ca el să joace
rolul pasiv în acte homosexuale cu Neuberg. Crowley a susţinut că acest lucru i-a
eliberat conştiinţa în aşa fel, încât i-a permis să aprofundeze practicile spirituale în
care era angajat în acea perioadă.
Ar fi uşor să trecem într-o atitudine cinică cu privire la aceste lucruri, mai
ales ştiut fiind că Aleister era bisexual, dar şi un hedonist recunoscut. însă acesta
este genul de chestiuni în care Crowley a fost în mod atât de clar predecesorul prac­
ticilor psihospirituale şi tantrice, care au început să se dezvolte în Occident din anii
'60 încoace. Una din ideile de bază pe care o avansează multe din şcolile de gândire
în domeniu (de la psihologia umanistă la tantra) este aceea că, aptitudinea noastră
de claritate spirituală - experimentarea unor stări de conştiinţă mai subtile - de­
pinde de nivelul nostru de claritate psihologică. Cu alte cuvinte, nu putem să avem
cu adevărat experienţa m editaţiei profunde, de exemplu, dacă suntem prinşi în
gheara unor blocaje psihologice puternice. Mai exact, dacă avem o reprimare sexu­
ală, este improbabil să putem trece profund în stări spirituale autentice, precum iu­
birea necondiţionată, pacea profundă sau înţelepciunea vastă. Ar fi ca şi cum am
trăi într-o casă care are un etaj superior foarte frumos, dar în care etajele de la mijloc
sau subsolul sunt pline de gunoi sau au o structură erodată şi stau să se prăbu­
şească. Chiar dacă am ajunge la nivelurile superioare, n-am putea să ne relaxăm şi
n-am vrea să stăm acolo prea mult.
Magia sexuală, alături de tantra şi de alte forme de psihoterapie experimen­
tală mai recente, lucrează pentru a sparge barierele şi a elibera blocajele din minte-
corp. Acesta este un aspect. în plus, un element esenţial al magiei sexuale este legat
de orgasm, punctul culm inant al excitării sexuale. Deoarece energia sexuală poate
fi foarte puternică, ea are capacitatea de a depăşi puterea minţii conştiente şi de a
reduce la tăcere dialogul interior (obişnuita sporovăială în gol pe care minţile noas­
tre o produc în mod obişnuit). De-a lungul istoriei, misticii şi-au dat seama că o
minte care este cu adevărat tăcută (spre deosebire de o minte care este doar supri­
mată) - o stare pe care tradiţia zen o numeşte „nonm inte" - este capabilă de reali­
zări profunde. Există câteva moduri diferite în care se poate ajunge la această stare
de linişte mentală, iar sexul este unul dintre ele. Din acest punct de vedere, motivul
principal pentru care orgasmul este o plăcere atât de intensă nu se datorează doar
proceselor biochimice, ci şi pentru că, atunci când are loc, noi avem experienţa unui
moment de totală lipsă de dorinţă. Când suntem cu adevărat liberi de dorinţă, fie
şi numai pentru câteva secunde, avem experienţa unei îm pliniri profunde, a unei
mulţumiri extatice. Anumite droguri au capacitatea să genereze această stare men­
tală, însă actul sexual o realizează în mod organic. Atunci când mintea este tăcută
şi deschisă, multe sunt posibile, deoarece filtrele obişnuite ale minţii conştiente spo-
88
M agia Şi T helema L ui C rowley
rovăitoare nu ne mai stau în cale şi nu distorsionează lucrurile, fie numai şi pentru
câteva clipe.
Date fiind vremurile în care a scris şi a predat Crowley, multe din scrierile
lui despre magia sexuală sunt codificate sau redate în jocuri de cuvinte. Acest lucru
era necesar, pentru a evita şansa ca lucrările lui să fie interzise - ceea ce era o posi­
bilitate reală la acea vreme.
C artea Legii
Fără îndoială că strania cărţulie primită de Crowley în aprilie 1904 la Cairo,
numită Liber AL vel Legis - sau, după cum este cunoscută mai mult, Cartea Legii - a
ajuns să fie piatra de hotar a învăţăturii lui. Deşi cartea lui, Magick: Book Four [Magia:
Cartea patru], care conţine principalele învăţături despre misticism, yoga şi magie,
publicată la aproxim ativ un sfert de secol după ce fusese scrisă Cartea Legii este în
general acceptată ca m agnum opus a lui Crowley, totuşi Legea este considerată a fi
prima lui lucrare sacră - deşi, în mod paradoxal, cei mai mulţi thelemiţi sunt de
acord că Aleister Crowley nu este autorul efectiv al cărţii.
Poate că este o ironie faptul că despre această carte, acceptată în general ca
reprezentând piesa esenţială a lucrării lui, Crowley susţine că nu a fost scrisă de el,
ci că i-a fost dictată de o inteligenţă „nonum ană", pe nume Aiwass. (Modul acesta
de a primi o „carte sfântă" nu este neobişnuit; cea mai mare parte din Vechiul Tes­
tament a fost primită în acest fel, iar lui Mohammed i s-a adus Coranul de la îngerul
Gabriel, după cum spune legenda). Mai mult, cartea a fost scrisă pe când Crowley
încă nu împlinise 29 de ani. Practic, în toate cazurile, un om aproape de 30 de ani,
oricât de genial şi de precoce ar fi fost, nu şi-a manifestat încă înţelepciunea deplină,
pur şi simplu pentru că nu ar fi putut să aibă suficientă experienţă de viaţă pentru
ca spiritul său să se maturizeze. Cu toate acestea, se poate susţine că o persoană la
mai puţin de 30 de ani, ba chiar la mai puţin de 20 de ani, are inteligenţa, sensibili­
tatea şi capacitatea deplină de a vedea adevărul, chiar dacă nu a avut timp să îl tră­
iască pe deplin. în plus, o minte mai tânără poate - probabil mai bine decât una
mai în vârstă - să funcţioneze ca „medium" pentru adevăr sau, ca Mozart, drept
vehicul pentru acel uriaş impuls artistic şi acea imensă capacitate pe care o numim,
în lipsă de un cuvânt mai bun, „talent". Este un lucru bine ştiut că revelaţiile lui
Einstein au avut loc pe la vârsta de 25 de ani şi că, de obicei, cei mai buni maeştri
de şah au cele mai mari realizări tot în perioada de tinereţe. Faptul că genialitatea
este apanajul creierului mai tânăr este de necontestat.
însă genialitate nu înseamnă înţelepciune. înţelepciunea înseamnă inteligenţă
asezonată cu experienţă, bazată în mare parte pe capacitatea aprofundată de a re­
cunoaşte şi de a evita fundăturile, cotiturile greşite şi chestiunile pe care nu are sens
să îţi iroseşti energia. înţelepciunea ar putea fi definită drept capacitatea de a înţe­
lege adevărul şi, în acelaşi timp, de a-i face loc în mod eficient să devină practic şi
realizat (în loc să rămână la nivel de ideal, fără să existe efectiv) sau, ca să folosim
89
 C ei T rei M agi P ericuloşi
termenii lui Gurdjieff, de a găsi modurile în care cunoaşterea şi fi-irea de unesc. Toate
astea ar putea explica, în parte, de ce Crowley nu a recunoscut iniţial valoarea Cărţii
Legii.
Povestea despre cum a primit Crowley textul Cărţii Legii este interesantă şi
merită reluată aici. în 1904, el se afla la Cairo, în Egipt, împreună cu prima lui soţie,
Rose, de aproxim ativ o lună. După câteva luni de inactivitate magică, Crowley a
început din nou să practice invocaţiile, în acest caz lucrând la invocarea anumitor
zeităţi egiptene, precum Thoth, Isis şi Osiris. într-o zi, pe când îşi făcea invocaţiile,
Rose, aparent ameţită sau cumva aflând u-se într-o stare modificată de conştiinţă, a
început să m urm ure: „Ei te aşteaptă". în ziua urm ătoare a fost m ai exactă: zeul
Horus îl aştepta pe Crowley. Câteva zile mai târziu s-au dus la m uzeul Boulak,
unde Rose - neştiind nim ic despre istoria Egiptului şi despre Horus - l-a îndrumat
pe Crowley către o stelae dedicată preotului Ankh-f-n-Khonsu, care îl înfăţişa pe
Horus în form a sa cunoscută drept Ra-Hoor-Khuit. Acest lucru l-a im presionat pe
Crowley. în plus, num ărul stelae-i era 6 6 6 în catalogul m uzeului (deşi Crowley
spune că, la acel moment, a „ignorat acest lucru ca pe o coincidenţă evidentă").
Apoi Rose i-a spus lui Crowley că entitatea care com unica prin ea se numea
Aiwass şi că era un învăţăcel avansat decorporalizat, care fusese un preot al lui
Hoor-paar-kraat (o m anifestare a lui Horus). Apoi l-a îndrum at pe Crowley să se
aşeze în camera-templu pe care şi-o amenajase în apartament, la ora prânzului, pe
data de 8 , 9 şi 10 aprilie, exact o oră pe zi, şi să scrie ce aude. Crowley a făcut ascul­
tător şi, în următoarele trei zile, exact la ora prânzului, peste umărul lui stâng s-a
auzit o voce - nu bubuitoare, dar „cu un timbru profund... poate o voce bogată
de tenor sau de bariton" (conform memoriilor lui, se afla singur în încăpere, fără
Rose). El a transcris cuvintele pe care le spunea vocea, iar după a treia zi avea Cartea
Legii.
Rolul lui Crowley, după cum îl vedea el, era acela de a prezenta omenirii o
nouă octavă spirituală (pentru a folosi un termen al lui Gurdjieff). După cum mai
amintesc şi în altă parte, în această carte, această „nouă dezlegare"nu este numai apa­
najul câtorva inii de thelemiţi din toată lumea, ci reprezintă ceva mult mai mare şi,
de fapt, a fost deja preluată, cel puţin în parte, de mişcarea potenţialului uman şi de
ramurile sale, aşa cum a ajuns să înflorească în anii '60. Este foarte potrivit faptul că
imaginea lui Crowley a fost reînviată la acea vreme de Beatles, pentru că munca lui
şi filosofia lui căpătau o nouă suflare de viaţă (cel puţin în parte), începând din acel
deceniu, prin cei care abia auziseră de el şi cei şi mai mulţi care nu aveau habar ce
preda şi ce spunea el. Se înţelege de la sine că lucrarea Cartea Legii nu este o lucrare
pur „umanistă", date fiind incursiunile ei sporadice în spiritul militant agresiv şi în
elitism, însă tonul general de onorare a sinelui şi eliberare de obedienţa faţă de para­
digmele vechi este consecventă cu psihologia umanistă şi cu accentul acesteia pe rea­
lizarea de sine, pe autodirecţionare şi pe eliberarea de constrângerea morală care
sufocă individualitatea înnăscută a persoanei.
90
M agia Şi T helema L ui C rowley
Crowley vedea esenţa „noii dezlegări" ca pe intrarea om enirii într-o nouă
eră, una pe care el o numea Eonul lui Horus sau al Copilului încoronat şi Cuceritor.
El credea că istoria recentă a omenirii era definită de trei epoci esenţiale, care erau
eonii lui Isis, Osiris şi Horus. Primul, Isis, este cel al Marii Mame şi are multe ase­
mănări cu ceea ce J. G. Bennett num ea „Epoca M arii Zeiţe m am e"; se referă la so­
cietăţile matriarhale precreştine, care erau reprezentate foarte bine pe Pământ, mai
ales în Orientul Apropiat, precum Sumeria şi Babilon. Al doilea eon, epoca lui Osi­
ris sau ceea ce Bennett num ea epoca Zeilor Solari şi Salvatori, este epoca a ceea ce
Crowley numea „Zeul care moare şi renaşte", adică a conducătorilor religioşi şi a
zeităţilor m asculine despre care se spune că mor şi învie din nou, pentru a deveni
Domni ai lumii de dincolo (ca în miturile lui Osiris, Mithras, Dionysus, Quetzalcoatl
şi Iisus). în această eră domneşte spiritul sacrificiului şi al negării sinelui personal.
Conform lui Crowley, epoca aceasta s-a sfârşit la începutul secolului XX şi a fost
înlocuită cu Eonul lui H orus .10
Este clar că Aleister Crowley credea că Aiwass era o entitate distinctă, neîn­
carnată - altceva decât o parte a propriei minţi. De-a lungul anilor, el l-a perceput
pe Aiwass în diferite moduri: de la „îngerul lui păzitor", zeu, „inteligenţă praeter-
umană" şi chiar Satan. Această din urmă percepţie a provocat derută, unii diletanţi
presupunând că asta însemna că Crowley este satanist. Nu era satanist; el folosea
numele de „Satan" în sensul literal al cuvântului ebraic - „adversar" - în acest caz,
cineva care este împotriva vechii Ere a lui Osiris, Era patriarhiei şi a glorificării sa­
crificiului. Conform lui Crowley, Aiwass venise să vestească sfârşitul Erei patriar­
hale (ceea ce astrologia ar numi la modul general Era Peştilor) şi, ca atare, se
poziţiona ca adversar sau duşm an al forţelor existente, în special al bisericii
creştine .11 Spre sfârşitul vieţii lui, referindu-se la Cartea Legii, scria:
Este destul de sigur că autorul este mai mult decât om şi deopotrivă altceva
decât om .12
Această afirmaţie este consecventă cu punctele lui de vedere de m ai târziu,
în timpul vieţii, referitor la Sfântul înger Păzitor. La fel ca G urdjieff şi Bennett,
Crowley credea într-un „directorat spiritual" ascuns, care supraveghează treburile
omenirii şi, esenţialmente, îl vedea pe Aiwass ca pe un em isar al acestui directorat,
în continuare, Crowley adaugă:
Cartea Legii presupune existenţa unui corp de iniţiaţi dedicaţi să vegheze asu­
pra binelui omenirii şi să îşi comunice înţelepciunea puţin câte puţin, în mă­
sura în care omul este capabil să o prim ească .13
Iar referindu-se la rolul său ca primitor al Cărţii Legii, remarca:
91
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Voi explica în altă parte de ce au ales ei aşa un golan jalnic ca mine ca să pro­
clame Cuvântul Eonului şi să facă toate muncile ce ţin de acea Lucrare anume .14
Cartea Legii este o carte subţire, cu doar trei capitole scurte, scrisă în ceea ce pare
a fi aproape un flux poetic de conştiinţă, dai' împletit cu observaţii lăuntrice profunde
şi plin’de frumuseţe lirică. Fiecare capitol se referă la una din cele trei zeităţi egiptene
pe care le-am menţionat anterior. Prima este Nuit (sau Nut), zeiţa egipteană a cerului,
pe care o vedem de obicei pe plafonul mormintelor regale din Valea Regilor. Ea este
asemănată cu era lui Isis, cu inocenţa Naturii, cu idealurile de uniune tantrică extatică
şi cu pântecul existenţei. Al doilea se referă la Hadit sau Horus, care reprezintă scânteia
individualităţii ce apare din noi din infinita matrice a lui Nuit. Iar al treilea capitol are
legătură cu două emanaţii sau expresii diferite ale lui Horus: extravertitul şi marţialul
Ra-Hoor-Khuit (care exprimă în Carte câteva puncte de vedere destul de militante) şi
Copilul divin, Hoor-paar-kraat (rodul unirii dintre Nuit şi Hadit).
Eonul lui Horus este numit cel al Copilului încoronat şi Cuceritor, deoarece
reprezintă importanţa individului mai presus de orice altceva - m ai presus de na­
ţiune, familie, com unitate etc. Ideea principală este că, pe m ăsură ce structurile de
putere ale erei lui Osiris se prăbuşesc treptat (decăderea regalităţii şi a colonialis­
mului fiind două dintre cele remarcabile, alături de puterea seculară a religiei, într-o
mai mică măsură - deşi în cazul eradicării budismului tibetan ca teocraţie din Tibet
de către comuniştii chinezi, căderea s-a petrecut într-un mod murdar), în urmă se
naşte, potenţial, ceva, un soi de umanism, dar se adoptă şi paradoxurile profunde
pe care le implică nevoia de a echilibra contrariile.
Crowley, într-un mod tipic de pervers, a caracterizat noul Eon ca fiind, în
parte, era „stăpânului şi a sclavului"15. însă clarifică în continuare că prin „stăpân"
înţelege o persoană cu spirit de aventură şi dispusă să îşi asume responsabilităţi,
în timp ce „sclav" înseamnă o persoană care trăieşte în frică, perm anent controlată
de nevoia de siguranţă. Din nou, el pune accentul pe asumarea puterii individuale
şi a libertăţii pe care o aduce o viaţă trăită cu sinceritate şi curaj.
Efortul lui Crowley a fost să pună laolaltă asumarea puterii individuale cu
impulsul spiritual (în loc ca impulsul spiritual să însemne sacrificiu de sine şi ne­
gare a dorinţei personale şi a bucuriei). După cum proclamă Cartea:
Cu toţii să vă am intiţi că existenţa este bucurie pură; că toate supărările nu
sunt decât ca nişte umbre; ele trec şi se duc; dar există ceva care rămâne. (2:9)
Legea Thelem ei se referă la o încercare de a introduce în spiritualitate un ele­
ment viguros, de a o aduce pe deplin în întrupare, astfel, practic, opunându-se se­
colelor de condiţionare religioasă negativă faţă de viaţă şi de corp. în acest scop,
conceptul de Voinţă devine esenţial. Pe lângă individualitate şi Voinţă, o altă idee
importantă care reiese din Carte este aceea a integrării inteligente a ceea ce e mai
92
M agia Şi T helema L ui C rowley
bun din toate tradiţiile de înţelepciune - similar cu ceea ce Huxley numea „înţe­
lepciunea perenă - în acelaşi timp subliniind că trebuie să ne eliberăm de ataşa-
mentele faţă de trecut, inclusiv de multe din simbolurile şi doctrinele acestuia (idee
retransmisă în replica „Cu capul Şoimului meu îi scot ochii lui Iisus răstignit pe
cruce"). Astfel, Cartea Legii are un spirit profund progresiv şi caută să treacă cu
mult curaj într-o lume nouă, în care valori precum vioiciunea, bucuria şi libertatea
individuală sunt sacre, mai presus de toate celelalte.
La sfârşitul Cărţii Legii există un „com entariu" faimos, care spune:
Studierea acestei Cărţi este interzisă. Este înţelept să distrugeţi acest exemplar
după prima lectură. Nerespectarea acestei instrucţiuni se face pe propriul risc
şi pericol. Acestea sunt din cele mai rele. Cei care discută conţinutul acestei
Cărţi vor fi ocoliţi de toţi, ca nişte focare de infecţie.
O idee despre semnificaţia acestui comentariu aparent straniu pare că vine
din acest rând din Cartea Legii (11:19):
O să trăiască un Dumnezeu într-un câine? Nu!
Aceasta este o parafrază efectivă a unui koan renum it din budismul zen:
Are câinele natură de Buddha? Nu!
Koan-ul nu este ceva ce se poate înţelege în mod raţional; mai degrabă, este
un instrument pentru a deschide mintea către o perspectivă transcendentă. Mare
parte din Cartea Legii se aliniază în mod evident pe acelaşi scop. Aşadar, „studiul
acestei cărţi este interzis" şi ar putea fi înţeles ca o invitaţie de a ne deschide mintea
către sensul mai profund al cărţii, ca în faţa unui koan zen, mai degrabă, decât să
încercăm să o analizăm într-un mod liniar şi simplist, transm iţând-o mai departe
ca pe o dogmă strictă.
S fân tu l în g e r p ă z ito r
Ideea Sfântului înger Păzitor - un termen care se pare că a fost folosit pentru
prima dată în cartea The Sacred M agic o f Abramelin the M age [Magia sacră a lui Abra­
melin M agul], din secolul al XV-lea (unele voci susţin că ar data din secolul al
XVIII-lea) - a fost, cel puţin de la sfârşitul secolului al XIX-lea încoace, o piesă cen­
trală a m agiei cerem oniale occidentale şi a anum itor învăţături ale lui Crowley.
Sfântul înger Păzitor nu apare deloc în Cartea Legii. Consideraţiile lui Crowley în
acest sens nu par să fie în totalitate consecvente de-a lungul vieţii sale. De exemplu,
în ultima lui carte, M agick W ithout Tears [Magie fă r ă lacrimi], scrisă pe când avea
aproape 70 de ani, el spunea despre Sfântul înger Păzitor:
93
 C ei T rei M agi P ericuloşi
El este ceva mai mult decât un om, posibil o fiinţă care deja a trecut prin stadiul
de om, iar relaţia lui deosebit de intimă cu clientul lui este aceea de prietenie,
de comuniune, de frăţie sau de Părinte. Nu este, daţi-mi voie să subliniez, o sus­
tragere de la sine şi de aceea am insistat destul de mult că termenul de „Sine
Superior" implică „o erezie îngrozitoare şi o înşelăciune periculoasă " . 16
Dezvoltând acest subiect, Crowley adaugă:
Dincolo de orice speculaţie teoretică, Sammasiti şi munca mea analitică n-a '
dus niciodată prea aproape de un indiciu despre existenţa îngerului Păzitor.
El nu poate fi găsit prin nicio explorare de sine .17
Acesta este un contrast interesant cu Crowley în 1903, care scria că „spiritele
Goetiei sunt porţiuni ale creierului uman" ,18 De asemenea, se pare că în unele din
scrierile lui mai tim purii Sfântul înger Păzitor era un termen alternativ pentru Au-
goeides, Geniul interior sau şinele superior, tăcut. Totuşi, în câteva locuri din The
Vision and the Voice [Viziunea şi vocea] (una din lucrările lui m ai timpurii), el pare să
sugereze că înţelege îngerul Păzitor ca fiind o entitate distinctă. Oricum ar fi înţeles,
accentul pe care Crowley îl pune pe obiectivitatea Sfântului înger Păzitor în ultima
parte a vieţii este interesant şi - ca orice altceva legat de el - contradictoriu; în acest
caz, contradictoriu cu învăţăturile mai spirituale care tind să pună prea mult accent
pe ideea că totul este „U na" şi/sau o proiecţie a minţii. Mai la obiect, deşi Sfântul
înger Păzitor ar putea fi, într-adevăr, un termen alternativ pentru Şinele adevărat,
cei mai mulţi îl vor experimenta ca pe o entitate separată. Aici se poate face o pa­
ralelă sumară cu aceste două afirmaţii aparent contradictorii din Evanghelia după
loan, atribuite lui Iisus:
Eu şi Tatăl suntem una. (10:30)
M -aţi auzit spunând, „Plec şi o să mă întorc la voi." Dacă m -aţi iubi, aţi fi bu­
curoşi că mă duc la Tatăl, căci Tatăl este mai măreţ decât mine. (14:28)
S-ar putea spune că „Tatăl" este atât Una cu Iisus, cât şi separat de acesta -
„mai măreţ decât m ine" - în funcţie de perspectivă, la fel cum îngerul Păzitor al
unei persoane este în acelaşi timp una cu persoana şi distinct de aceasta. Această
idee se corelează cu ideea de niveluri „absolute" şi „relative" de realitate (analizată
mai pe larg în Capitolul 8 ), adică două niveluri esenţiale de realitate, a căror expe­
rimentare depinde în totalitate de starea de conştiinţă din m om entul respectiv.
Crowley preda o concepţie cabalistă despre îngerul Păzitor, care este urmă­
toarea şi este foarte utilă pentru a înţelege întregul context: în această viziune există
în noi cinci domenii esenţiale de conştiinţă sau de fiinţare (aceasta este o simplifi­
94
M agia Şi T helema L ui C rowley
care), cunoscute după numele lor ebraice de sephira: Kether, Chokmah, Binah, Tip-
hareth şi Malkuth. Ele pot fi considerate a corespunde următoarelor arhetipuri:
Kether = Sursa (adevărata noastră natură, natura noastră supremă);
Chokmah = Regele (divinul masculin din noi);
Binah = Regina (divinul feminin din noi);
Tiphareth = Prinţul (sau şinele superior, sau îngerul nostru păzitor);
Malkuth = Prinţesa (încarnarea noastră fizică, pământeană - cine ştim că sun­
tem în mod normal atunci când spunem „eu").
După Cabala, adevărata noastră natură este Kether sau Unimea cu totul. însă
noi am adorm it şi am ajuns să credem (prin procesul a ceea ce G urdjieff numea
identificare) că suntem toate cele cinci niveluri de conştiinţă. M alkuth este perso­
nalitatea noastră pământeană, fizică. Tiphareth reprezintă şinele nostru superior.
Binah şi Chokmah reprezintă elementele noastre superioare, divinul feminin şi di­
vinul masculin, care, împreună cu Kether, înseamnă esenţialmente „sfânta treime"
pe care o regăsim în diferite religii şi pe care Cabala o num eşte „treimea cerească".
Procesul de trezire, călătoria de la M alkuth la Kether, ajunge la un stadiu critic
atunci când „dobândim Cunoaşterea şi Conversaţia Sfântului înger Păzitor" - sta­
diu care este adesea asemănat unei căsătorii sacre între prinţesă şi prinţ, între şinele
nostru pământesc şi şinele nostru superior. Procesul este alegorizat în diferite feluri
în multe tradiţii spirituale şi reprezintă, în toate cazurile, inima şi sufletul călătoriei
de trezire spirituală - fie că este cunoscut ca şi conştiinţa Cristică, mintea de Buddha
sau Supra-suflet. Ideea principală este că, prin sinceritatea intenţiei noastre de a ne
trezi, realizăm o „uniune alchim ică" interioară cu partea noastră cea mai înaltă. Fi­
inţa noastră este atinsă şi transformată (în măsuri foarte variate, în funcţie de mulţi
factori) de experienţa noastră directă cu această parte superioară. Acest proces
poate fi perceput pur şi simplu ca o „trezire" la natura deja existentă a acestei con­
ştiinţe superioare. Asta înseamnă uniunea cu Sfântul înger Păzitor şi, la rândul ei,
face posibilă revenirea noastră completă la condiţia noastră iniţială, divină (repre­
zentată de Rege, Regină şi Sursă).
în sfârşit, este instructiv să observăm aici o paralelă cu ideile lui Gurdjieff de
„Raţiune Obiectivă" şi „Artă Obiectivă". Prin aceşti termeni el descria un nivel de
înţelegere şi de exprimare de o claritate perfectă, com plet liber de distorsionări su­
biective sau de amăgirile minţii care visează. Insistenţa lui Crowley de a fi obiectiv
faţa de Sfântul înger Păzitor poate fi înţeleasă într-o lumină similară, adică repre­
zentând ceva com plet liber de distorsiunile egocentrice subiective.
Cele trei şcoli de magie
O parte importantă şi interesantă a învăţăturii lui Crowley a fost perspectiva
lui cuprinzătoare asupra istoriei tradiţiilor spirituale - ceea ce el definea în termenii
95
 C ei T rei M agi P ericuloşi
a trei şcoli principale de Magie: şcolile Albe, Negre şi Galbene. Pe lângă cele trei
şcoli, el a adăugat şi propria definiţie a ceea ce el numea „Fratele N egru", un tip de
învăţăcel relativ avansat, care nu reuşeşte să negocieze ultima fază de dizolvare a
egoului (ceea ce el numeşte „traversarea Prăpastiei") şi se întoarce. Această dez­
voltare abandonată are ca rezultat o persoană care sfârşeşte prin a fi implicată în
îndrumarea greşită a evoluţiei umane. Mai jos este o prezentare-rezum at a defini­
ţiilor pe care Crowley le dă şcolilor şi Fratelui Negru:
Şcoala A lbă: Aici este vorba de muncă de transformare în care universul este
perceput ca fiind inerent real în sens energetic, pentru a se lucra cu el şi a fi realizat
ca o prelungire a sinelui, ca în cazul şcolilor tantrice din nordul Indiei, care văd
universul ca „putere" (shnkti), mai degrabă decât ca „iluzie" (maya). La modul prac­
tic, această abordare îmbrăţişează viaţa şi idealuri, precum bucuria plină, vioiciunea,
impulsul sexual şi aşa mai departe. în Magie fără lacrimi, Crowley spune că rozicru-
cienii, aşa cum au fost ei, au fost custozii de elită ai acestei abordări în Occident.
Probabil că se referă la ideile care au apărut în vremea în care Francis Yates vorbea
de Iluminarea Rozicruciană a Europei de la începutul secolului al XVII-lea. Crowley
însuşi se pretindea a fi un emisar (sau un vehicul) al Şcolii Albe.
J.G. Bennett, în voluminoasele lui scrieri, se referă la această şcoală, în con­
textul ideii sale de Khwajagan sau „maeştri ai înţelepciunii", despre care spunea că
infuzau din când în când o anumită energie şi informaţie în omenire, când era ne­
voie .19 Bennett credea că Gurdjieff era un apostol al acestei şcoli. Astfel, cel puţin
după Bennett, Gurdjieff era acelaşi lucru care pretindea Crowley că este - şi anume,
un reprezentant al Şcolii Albe.
Crowley a form ulat astfel:
Am putea să definim doctrina Şcolii Albe în puritatea ei în term eni foarte
simpli. Existenţa este bucurie pură. Supărarea este cauzată de neputinţa de a
percepe acest lucru, însă asta nu este o nenorocire. Noi am inventat suferinţa,
care nu contează aşa de mult, la urma urmei, pentru a avea satisfacţia exube­
rantă de a ne debarasa de ea. Astfel, existenţa este o îm părtăşanie .20
în continuare, Crowley adaugă câteva remarci grăitoare:
.. .Nietzsche exprimă filosofia acestei'Şcoli în aşa măsură, cu o precizie şi o vi­
goare considerabile. Omul care învinuieşte viaţa doar se defineşte pe sine ca
omul care nu îi este egal. Omul curajos se bucură să dea şi să primească lovituri
puternice, iar omul curajos este puternic. Ideea scandinavă de Valhalla poate
că este primitivă, dar este vitează. Un rai al armoniei populare, cel creştin, sau
al repausului inconştient, precum cel budist, sau chiar al plăcerii senzuale, cel
musulman, îi provoacă greaţă. El înţelege că singura bucurie care merită este
96
M agia Şi T helema L ui C rowley
bucuria victoriei continue, iar victoria însăşi ar deveni la fel de plictisitoare ca
şi crochetul dacă nu ar fi presărată de înfrângeri la fel de continue .21
Şcoala Neagră: în viziunea lui Crowley, această tradiţie foloseşte abordarea
via negativa în munca de transformare, adică priveşte universul ca fiind fundamen-
talmente o iluzie pe care trebuie să o transcendem, „trecând" de la identificarea cu
forma (materia, şi anume corpul) la lipsa de formă (conştiinţă pură, neobstrucţio-
nată). în perspectiva lui Crowley, budismul şi gnosticismul aparţin acestei şcoli.
Deşi trebuie să remarcăm că budismul şi gnosticismul sunt foarte diferite în modul
în care văd lucrurile - gnosticismul consideră că „adevăratul Dumnezeu" nu a creat
acest univers (aceasta fiind lucrarea Demiurgului sau laldaboath, cum este el cu­
noscut uneori - mai mult sau mai puţin identificat cu Iehova din Vechiul Testa­
ment), iar budismul, desigur, neagă existenţa oricărui „Dum nezeu adevărat" şi
vorbeşte doar despre vidul incognoscibil. însă atât budismul, cât şi gnosticismul
au în comun viziunea că realizarea supremă este dreptul nostru din naştere, dar şi
natura noastră reală, o natură faţă de care în prezent suntem adormiţi.
Crowley nu avea o părere prea bună despre Şcoala Neagră şi o considera ire­
mediabil de negativă. în anii săi de început, Crowley vorbea pozitiv despre budism,
însă până la bătrâneţe a ajuns să dezvolte o atitudine foarte critică faţă de această
tradiţie. De asemenea, în cele din urmă, a categorisit şi creştinismul ca aparţinând
Şcolii Negre, înscriindu-se în defetismul esenţial pe care el îl vedea, implicit, în tot
simbolismul crucificării, aşa cum este acesta înţeles în mod obişnuit.
Mesajul fundamental al Cărţii Legii este că existenţa, în mod intrinsec, este
plină de bucurie, nu plină de supărare (aşa cum o vede budismul) sau de păcat (ca
în percepţia creştină).
Aici ar trebui să remarcăm că este posibil ca viziunea lui Crowley despre bu­
dism să nu fi fost completă, mai ales că învăţăturile tibetane nu au fost cunoscute
şi înţelese pe deplin în Occident decât după moartea lui. Primul maestru tibetan
care a explicat profund învăţăturile budiste Vajrayana, originare doar din Tibet,
controversatul Chogyam Trungpa Rinpoche, nu a început să predea în Occident
decât pe la sfârşitul anilor '60. El a fost urmat curând de o serie de maeştri tibetani
şi de constituirea inevitabilă a sute de centre de budism tibetan în Occident. în vre­
murile noastre, o librărie metafizică bine aprovizionată va avea de obicei o secţiune
mare de rafturi care se îndoaie sub greutatea volum elor de budism tibetan, dintre
care multe vor explica în detaliu bogata şi vasta com plexitate a acestor învăţături.
Insă în vrem urile lui Crowley erau înţelese doar doctrinele esenţiale ale şcolilor
Theravadin (în mare parte originare din sud-estul Asiei). Chiar şi tradiţia zen abia
începea să devină cunoscută, prin scrierile lui D.T. Suzuki.
Crowley era un călător înveterat, dar un loc important (singurul, de altfel)
unde nu a ajuns niciodată este Tibetul. Acest lucru este important, deoarece învă­
ţăturile Vajrayana (tantrice) tibetane au aspectul cel mai „nonbudist" dintre toate
97
 r
C ei T re i M a g i P e r i c u l o ş i
învăţăturile budiste (fără îndoială, motivul este influenţa tradiţiei şamanice Bon
din Tibet şi a tantrei indiene asupra acestor învăţături) şi ar putea să răstoarne de­
finiţia pe care o dă Crowley Şcolii Negre. Vajrayana tibetană se bazează pe doctrina
m ahayanistă, dar perm ite şi crearea unui mahasiddha sau a m aestrului înţelept
nebun - Chogyam Trungpa a fost un bun exemplu al epocii moderne în acest sens
(în cadrul tradiţiei tibetane). Tipul acesta de învăţător este conflictual şi face caz de
tradiţie - Trungpa însuşi, deşi era un tulku tibetan respectat, fuma, bea mult, s-a
căsătorit cu o englezoaică şi se culca (făţiş) cu studentele lui. Sigur că astfel de ac­
tivităţi nu îl califică dintr-o dată în vreo categorie spirituală specială - sunt mulţi
guru-şi care au ajuns în pat cu păpuşelele lor bhakti - însă Vajrayana trebuie înţe­
leasă cu atentie.
/ întunecată). în Zen (şi în tradiţiile asociate) există un soi de paralelă cu acest con­
Term enul Vajrayana derivă din cuvântul sanscrit vajradhatu, care înseamnă
„tărâm indestructibil". Cuvântul descrie o realitate care este indestructibilă (ade­
vărata nostră natură) şi, în acelaşi timp, o lume înconjurătoare care este însufleţită,
vie, plină de culoare şi de sens. Este o viziune asupra lumii care nu are nimic de-a
face cu definiţia mohorâtă şi negativă pe care o dă Crowley Şcolii Negre. în unele
privinţe, este mai apropiată de ceea ce Crowley descrie ca fiind spiritul Şcolii Albe.
Ideea fundam entală a doctrinei Vajrayana este evadarea din im aginaţie şi
amăgire şi adoptarea realităţii. Această idee era în concordanţă totală cu învăţătura
lui Gurdjieff (deşi abordarea lui era diferită). îndemnul lui Crowley de a deschide
braţele către bucurie (spre deosebire de „viaţa este supărare", Primul Adevăr Nobil
al lui Buddha) nu este deloc contrar doctrinei Vajrayana.
Un bun exemplu în acest sens îl reprezintă învăţătura despre klesha din doc­
trina Vajrayana. Klesha este un termen care descrie „pângăririle" noastre sau emo­
ţiile negative, precum mânia, gelozia, mândria, încăpăţânarea prostească etc. în
această abordare, klesha-urile nu sunt respinse sau reprimate, ci, mai degrabă, îm ­
brăţişate ca nişte energii puternice, care pot să ne ajute în procesul de trezire, dacă
sunt angajate corespunzător. Toată abordarea este, esenţialmente, echivalentul psi­
hologic al unui magician occidental care lucrează cu aşa-numitele spirite de clasă
inferioară. Astfel, în abordarea Vajrayana, existenţa nu este văzută ca un „blestem"
(departe de asta), ci, mai degrabă, ca o energie care trebuie stăpânită. Cu toate astea,
ideea este că această „energie" este înţeleasă cel mai bine doar atunci când ai văzut
clar natura egoului şi ai înţeles ideea că egoul este doar o construcţie de concepte
şi astfel ţi-ai realizat natura adevărată, liberă de limitări egocentrice. Această idee
este retransmisă în alţi termeni în Lucrarea Abramelin - un sejur structurat în care
magicianul mai întâi se purifică pe sine, dobândeşte percepţia directă a naturii sale
adevărate, iar apoi (şi mimai după aceea) se apucă să îm blânzească sau să stăpâ­
nească energiile inferioare (care pot fi înţelese fie ca „dem oni", fie ca partea de
umbră a magicianului).
98
M a g i a Ş i T h e l e m a L ui C r o w l e y
Şcoala G albenă: Crowley considera că această şcoală este reprezentată cel
mai mult de taoism, şi anume de cartea care este sursa acestuia, Tao Te Ciung. Prin­
cipala caracteristică a acestei şcoli este realizarea naturii iluzorii a voinţei personale.
Există numai Voinţa întregului (Tao), astfel că trezirea înseamnă pur şi simplu rea­
lizarea naturii lui Tao şi a nonseparării a priori de Tao. Personal, cred că şi unele
şcoli de Advaita Vedanta ar putea intra în această categorie.
Fratele Negru: Crowley s-a chinuit mult să explice că acest termen nu are
nicio legătură cu şcoala Neagră. El percepea Fratele Negru ca pe cineva care nu a
reuşit să traverseze corespunzător prăpastia („sephira a 11-a" din Cabala, da'ath cea
cept, şi anume persoana care are experienţa sntori (iluminarea bruscă), dar nu reu­
şeşte să o integreze şi astfel ea devine ceva rău, mai mult decât inutil, în ceea ce
priveşte modul în care îi poate influenţa pe alţii. Logica este că dacă o persoană nu
a înţeles pe deplin ceva, prin definiţie nu va putea decât să reprezinte greşit lucrul
respectiv.
Tot conceptul de Frate Negru este problematic, mai ales în cazul lui Crowley,
pentru că se poate argumenta că el însuşi îndeplinea cel puţin câteva din criteriile
care defineau o astfel de persoană. în mod clar, el era un învăţăcel avansat care, cu
siguranţă, a încercat să „traverseze prăpastia" propriului ego şi să îl dizolve în de­
plinătatea iluminării. Dar oare a reuşit? Cei care îi frunzăresc superficial viaţa tind
să presupună în mod autom at că nu. Cei care sunt practicieni dedicaţi ai ideilor lui
şi îl acceptă ca pe profetul autoproclamat al Thelemei tind să accepte că da.
O cheie utilă în acest context este înţelegerea contrastului dintre nivelurile ab­
solute şi relative de realitate. Perspectiva absolută se referă la adevărul absolut, per­
spectiva relativă se referă la adevărul concenţional. Realitatea absolută este „Totul
este Una", iar cel care îşi dedică viaţa realizării acestui lucru va întâlni inevitabil toate
elementele minţii sale care se împotrivesc „dizolvării în absolut". Realitatea relativă
este „totul este mulţi", iar pentru cel care trăieşte în întregime în acest tărâm, viaţa
este esenţialmente plină de contraste şi diferenţe - îmi plac aceste diferenţe, urăsc
acele diferenţe, pe tine te iubesc, dar pe tine te urăsc şi aşa mai departe.
Un mistic competent, care practică cu sinceritate, va ajunge mai devreme sau
mai târziu să guste din această realitate a lui „Totul este Una", dar este total im­
probabil că el va reuşi să susţină o astfel de stare de a fi 24 de ore pe zi, 7 zile pe
săptămână. Pentru a face asta, cea mai bună şansă ar fi să se mute într-o peşteră
din Himalaya sau în alt loc destul de îndepărtat, să trăiască şi să respire atmosfera
rarefiată şi să evite oamenii pe cât posibil. Dacă i se alocă suficient timp, starea de
unitate cu interiorul şi cu mediul înconjurător poate fi susţinută şi simţită constant.
Dar pentru cel care trăieşte în lumea oamenilor - misticul de piaţă - provocările le­
gate fie şi num ai de problema supravieţuirii sunt de ajuns pentru a-i tulbura din
când în când conştiinţa, cel puţin destul, aşa încât să înfioare suprafaţa lacului li-
99
 C ei T rei M agi P ericuloşi
niştit al conştiinţei pure (sau să facă valuri în acel lac). Iar când mai apar şi relaţiile,
practic devine aproape imposibil să rămâi permanent „treaz".
Crowley cu siguranţă că a gustat din starea de samadhi descrisă de hinduşi,
sau Mintea Unică, după cum o numeşte tradiţia zen, şi la fel de sigur este că era un
practicant zelos şi dedicat al tehnicilor spirituale. Nivelul lui intelectual de înţele­
gere a principiilor ezoterice era ireproşabil. însă ca personalitate convenţională,
adesea s-a împleticit rău de tot şi multe din relaţiile lui cu ceilalţi au sfârşit prin a
deveni epave. La acest nivel, el era o fiinţă umană obişnuită. însă era departe de a
fi obişnuit în ceea ce priveşte intensitatea căutării lui spirituale şi barierele pe care
a încercat să le depăşească. Astfel că, până la urmă, se poate ca însăşi noţiunea lui
de Frate Negru să fie, în parte, o proiecţie a elementelor din el însuşi pe care le ju­
deca şi le condamna. Mai la obiect, putem să folosim ideea de Frate Negru pentru
a examina partea din noi care nu este dedicată total transformării personale. Ceea
ce am putea să spunem despre ideea de Frate Negru este că cel mai bine este înţe­
leasă ca un eşec în ceea ce priveşte dedicarea, un eşec în a duce lucrurile la bun
sfârşit. După cum a spus odată maestrul tibetan Chogyam Trungpa: „Mai bine să
nu porneşti pe calea spirituală. Dar dacă porneşti, mai bine să ajungi la sfârşit".
Definiţia pe care a dat-o Crowley Şcolii Albe era o încercare nouă şi foarte in­
teresantă de a defini o spiritualitate nouă, pe care el o considera drept foarte nece­
sară în acele vrem uri. Filosofia şi învăţăturile lui Osho, care au apărut la
aproximativ un sfert de secol după moartea lui Crowley, reprezentau o abordare
clasică (în termenii lui Crowley) de Şcoală Albă - făgăduind vechile m oduri de ne­
gare a vieţii şi adoptând o spiritualitate viguroasă şi întrupată, vie şi simţitoare,
care tratează existenţa ca pe o împărtăşanie. Bătrânul mag englez, cu siguranţă că
ar fi fost de acord măcar cu atât.
100
Capitolul 5
Lucrarea lui Gurdjieff
Dacă un om ştie cum să fie nemilos de sincer cu sine, atunci la întrebarea „Ce eşti
tu?" n-o să aştepte un răspuns liniştitor.
G.I. Gurdjieff 1
a prima vedere, sistemul lui Gurdjieff pare a fi prezentat într-un mod
L destul de definit - la urma urmei, este un sistem - însă odată ce îi apro-
fundezi învăţăturile, natura cu multe faţete a „Lucrării" (termenul alocat în general
pentru sistem ul lui Gurdjieff) şi în acelaşi timp a omului G urdjieff devine mult
mai clară. Ca mulţi alţi învăţători spirituali foarte carism atici, Gurdjieff n-a lăsat
în urmă niciun succesor adevărat (deşi a numit câţiva oameni care să îi conducă
lucrarea în diferite părţi ale lumii, precum Jeanne de Salzm ann şi Lord John Pen-
tland). Ca atare, un element al sistemului său a m urit inevitabil odată cu el. O mare
parte din puterea oricărei învăţături spirituale se află în calitatea fiinţării celui care
o predă. Acesta este aspectul care face distincţia între o şcoală spirituală vie şi o
religie instituţionalizată şi amorţită. Totuşi, acest adevăr are şi o latură întunecată,
şi anume riscul de a ridica în slăvi învăţătorii carism atici sau de a deveni prea ata­
şaţi de ei. Această tensiune dinamică între nevoia de învăţători care să întrupeze
efectiv învăţăturile şi nevoia de căutători care să descopere adevărurile singuri,
independent de învăţători, creează câmpul minat care este, de fapt, adevărata cale
spirituală.
Când Gurdjieff a murit, în 1949, la Paris, studenta sa apropiată, Jeanne de Sal­
zmann, remarca: „Când pleacă un învăţător precum domnul Gurdjieff, el nu poate
fi înlocuit . " 2 Şi, totuşi, deşi cu siguranţă că acest lucru era adevărat, tot la fel de ade­
vărat era şi faptul că eforturile lui Gurdjieff începuseră să dea roade, lucru demons­
trat de faptul că în timp ce el a fost recunoscut doar marginal în timpul vieţii - la
urma urmei, a trebuit să concureze cu chestiuni precum cele două războaie mon­
diale, revoluţia rusă şi Marea Criză - faima lui s-a răspândit treptat după ce a murit.
Astăzi, la 60 de ani după moartea sa, Gurdjieff se bucură de m ult mai multă recu­
noaştere decât pe când trăia. într-o măsură considerabilă, acest lucru se datorează
publicării lucrărilor lui principale - Beelzebub, magnum opus al lui Gurdjieff, a fost
publicată la scurt timp după moartea lui - însă într-o şi mai mare m ăsură se dato­
rează muncii studenţilor care i-au supravieţuit, dintre care mulţi au scris istorisiri
101
 C ei T rei M agi P ericuloşi
ale anilor petrecuţi cu el, unii făcând eforturi reale pentru a-i continua munca intr-o
formă organizată, în diferite părţi ale lumii.
Celălalt lucru pe care ar trebui să îl m enţionăm despre Lucrarea Gurdjieff
este că ea este, de fapt, un sistem de transm itere individuală, adică fiecare stu­
dent în Lucrare prim eşte îndrum are, în funcţie de nevoile şi de caracterul lui. In
timpul pe care l-am petrecut cu Lucrarea, elem entul pe care l-am experim entat
ca fiind cel m ai sem nificativ îl reprezentau temele individuale care se dădeau
studenţilor Tem ele acestea erau croite în funcţie de individ şi de nevoile lui de
dezvoltare. Putem spune că acest lucru este caracteristica definitorie a unei şcoli
spirituale ezoterice, spre deosebire de religia organizată la scară mare, unde toţi
m em brii pratică aceleaşi precepte şi urm ează aceleaşi rituri pe care le urmează
toată lumea.
O m u l este o m aşin ărie ad orm ită
Dacă există vreo declaraţie concisă care ar putea să rezume spiritul şi tonul
învăţăturii lui Gurdjieff, aceasta este că omul mediu este adormit. Este o declaraţie
puternică, pentru că, de obicei, noi ne gândim la somn şi la trezie ca fiind două stări
de a fi relativ distincte. Cei mai mulţi oameni dorm undeva între şase şi opt ore pe
noapte. în decursul unei vieţi obişnuite de 75 până la 80 de ani, asta înseamnă apro­
ximativ 25 de ani petrecuţi în somn şi în vise. în mod clar, deşi petrecem o mare
parte de timp în somn, majoritatea vieţii noastre este petrecută în stare de veghe.
Sau aşa presupunem noi. Dar Gurdjieff semnalează o calitate esenţială a învăţăturii
lui chiar de la început, şi anume un soi de desăvârşire fără compromisuri. El afirmă
fără menajamente că, de fapt, cei mai mulţi oameni sunt adormiţi în cea mai mare
parte a timpului. Ceea ce noi considerăm a fi „conştiinţă" nu este adevărata conşti­
inţă, ci, mai degrabă, un soi de viaţă ca de robot, în care noi funcţionăm într-un
mod complet mecanic. Gurdjieff spunea:
Omul este o maşinărie. Toate faptele lui, acţiunile, cuvintele, gândurile, sen­
timentele, convingerile şi obiceiurile sunt rezultatul influenţelor exterioare.
De la sine, omul nu poate să producă nici măcar un singur gând, o singură
acţiune. Tot ce spune, ce face, ce gândeşte, ce simte - toate astea se întâmplă.
Omul se naşte, trăieşte, moare, construieşte case, scrie cărţi nu aşa cum vrea,
ci aşa cum se întâmplă. Totul se întâmplă. Omul nu iubeşte, nu urăşte, nu do­
reşte - toate astea se întâm plă .3
Există în aceste cuvinte o calitate foarte budistă, deşi abordarea este dintr-un
cu totul alt unghi. Iată ce are în comun principiul de bază al lui Gurdjieff cu viziu­
nea lui Buddha: universul funcţionează pe bază de cauză şi efect - adică tot ce pare
să existe, există doar datorită unor cauze anterioare. Persoana care părem să fim
acum - corpul nostru, caracterul, starea actuală a vieţii noastre - este în întregime
102
L ucrarea L ui G u r d j i e f f
rezultatul unui lanţ com plicat de cauze şi efecte care se întind înapoi în timp. Dacă
privim imparţial această afirmaţie, curând ne va fi clar că dacă toate lucrurile sunt
generate de cauze anterioare, atunci nimic nu poate să existe în mod izolat şi cu
adevărat independent. Corelarea în interior a acestei idei va fi că nu există un sine
cu adevărat fix şi consecvent - cu atât mai puţin o voinţă consecventă - care să
existe în interiorul nostru. Gândurile noastre zilnice, sentimentele, stările, impre­
siile, acţiunile şi aşa mai departe sunt generate pur şi simplu de inerţia gândurilor,
sentimentelor, stărilor, impresiilor şi acţiunilor anterioare. Omul este ca o colonie
de albine lucrătoare fără regină - fără un agent central de control sau de acţiune.
Iar Gurdjieff tocm ai asta spune. Pornind de la presupunerea curajoasă că
omul mediu, în starea sa actuală, nu are un liber-arbitru real, el mai adaugă şi ex­
plicaţia im portantă că m otivul pentru care lucrurile stau aşa este fragm entarea
noastră interioară. Noi nu avem un singur „eu", ci mai multe - zeci, chiar sute. Fie­
care „eu" funcţionează ca o insulă în sine, cu propriile planuri, iar lipsa de coope­
rare între euri face ca persoana obişnuită să realizeze foarte puţine în viaţă. Suntem
împinşi încoace şi încolo de diverse cauze şi forţe exterioare şi interioare, însă pro­
blema este că, în cea m ai mare parte, noi nu ne dăm seama de asta. Noi credem că
funcţionăm dintr-un sediu interior de comandă conştient şi consecvent, că ideile
noastre sunt cu adevărat ideile noastre şi că avem capacitatea să intenţionăm în mod
conştient şi să ne exercităm voinţa şi alegerea. în viziunea lui Gurdjieff, nimic nu
poate fi mai departe de adevăr.
Această percepţie ca punct de pornire conţine ceva foarte puternic, pentru
că, din cauza unui singur lucru, pune pe toată lumea în aceeaşi barcă. Nu există loc
de tertipuri, ca egoul să poată să afirme că este special. Vei începe doar văzând şi
înţelegându-ţi propria natură mecanică, precum şi caracterul universal al acestei
situaţii. După cum afirma Gurdjieff, suntem într-o închisoare, dar putem să scăpăm
din ea num ai dacă ne dăm seama că suntem în închisoare. A vedea acest lucru şi
a-ţi recunoaşte propriile limitări extreme este un lucru puternic, pentru că dezar­
mează prefăcătoria, ceea ce, la rândul său, face posibilă iniţierea unei lucrări inte­
rioare cu adevărat sem nificative. O analogie aproxim ativă ar fi cu o întâlnire
obişnuită la Alcoolicii Anonimi, unde un nou-venit este invitat să se ridice în pi­
cioare, să îşi spună numele şi să declare că este alcoolic. Este un prim pas esenţial,
pentru că inversează negarea şi demonstrează smerenia esenţială de care este ne­
voie pentru a progresa. Poate că singurul şi cel mai mare obstacol în calea dezvol­
tării interioare este convingerea că, de fapt, nu e nimic în neregulă cu noi. După
cum spunea Gurdjieff, omul este o maşinărie care are potenţialul să devină con­
ştientă că este o maşinărie, însă asta se poate întâmpla numai dacă, mai întâi, el este
dispus să vadă cât de m ecanic este în realitate. în viziunea lui Gurdjieff, principala
cauză a naturii noastre mecanice şi a inconştienţei generale este identificarea.
103
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Id e n tifica rea
în cazul marii majorităţi a oamenilor, cine cred ei că sunt nu este cine (sau ce)
sunt ei de fapt. Aşa-numitul „eu" este inconsecvent (şi în mare parte iluzoriu). Azi,
mie îmi place verdele, iar mâine poate să îmi placă albastrul. Ieri mi-a plăcut gal­
benul. Sâmbătă poate o să fie violetul. Acum îmi place de tine, acum nu-mi place
de tine. Acum vreau să fac asta, acum nu vreau. Azi vreau să fiu cu tine, ieri n-am
vrut, mâine poate că o să vreau. Azi cred asta, ieri credeam asta. Azi vreau să rea­
lizez asta, mâine o să fie cu totul altceva. Şi aşa mai departe. Astfel de exemple sim­
plificate ilustrează destul de bine ideea, însă oamenii dau dovadă de aceeaşi lipsă
de consecvenţă în multe alte moduri, mult mai subtile şi mai sofisticate. în cele din
urmă, totul duce la un sentiment înnebunitor de ineficienţă, de viaţă fără ţintă şi si­
nuoasă, trăită pentru motivaţiile greşite, pur şi simplu mergând cu viaţa ca s-o duci
mai departe - ceea ce Shakespeare numea „o poveste spusă de un idiot, plină de zgo­
mot şi de furie şi care nu înseamnă nimic". Care este cauza acestei zădărnicii?
Când suntem în pat noaptea, dormind şi visând, se întâmplă un lucru fasci­
nant. Practic uităm că suntem adormiţi şi că visăm. Cumva, credem că visul e real.
Nn stim că visăm. Dacă a fost un vis plăcut, poate că o să ne trezim dezamăgiţi că
a tost „doar un vis". Dacă visul a fost neplăcut sau un coşmar ne trezim uşuraţi că
„a fost doar un vis". Nu ştim că visăm, din cauza unei lipse de conştienţă de sine.
Numai lumea exterioară - în cazul visatului, visul în sine - este real. Această ab­
senţă elem entară de conştienţă de sine, până la punctul la care num ai lumea exte­
rioară este oarecum reală, este esenţa identificării. O analogie echivalentă: jucăm
într-o piesă de teatru. Atunci când uităm că jucăm şi ajungem să credem cu adevă­
rat că sun tem personajul pe care îl interpretăm, ne-am identificat. La fel, când ne
lăsăm prinşi în gânduri şi în sentimente, şi în amintiri până la punctul la care gân­
dim că aceste gânduri, sentimente şi amintiri definesc exclusiv cine suntem noi sun­
tem identificaţi şi vom suferi în consecinţă.
Identificarea care are loc în vise, în timpul nopţii, este o analogie bună pentru
a ilustra ceea ce tinde să ni se întâmple şi în viaţa de zi cu zi. Identificându-ne în
permanenţă cu lucrurile din jurul nostru, în cele din urmă noi elaborăm un caz con­
vingător că, de fapt, suntem o entitate solidă şi separată, care are un sine personal
central, clar definit. De exemplu, poate că vom încerca să dezvoltăm o anumită ca­
rieră ca adult tânăr, să ne creăm un cerc de contacte sociale, să proiectăm în lume
o imagine într-un anumit fel etc. în cele din urmă, toate acestea devin puncte de
referinţă, care definesc ce părem noi să fim, simţul nostru elem entar de identitate.
Dacă ne întreabă cineva, „Cine eşti tu?", modul nostru firesc de a răspunde ar fi să
ne descriem în termenii identităţilor pe care le-ani cultivat: „Sunt secretară, artist,
tâmplar, părinte; arăt aşa şi aşa; am calităţile astea personale" şi aşa mai departe.
Chiar şi elementele mai intangibile, precum calităţile interioare, sunt crezute
cumva a reprezenta un simţ definibil a cine suntem noi de fapt. Există un soi de
uşurare plăcută care însoţeşte de obicei stabilirea identităţii cuiva, mai ales dacă e
104
L u c r a r e a Lui G u r d jie ff
vorba de cineva pe care nu îl cunoaştem. „Ah, asta eşti tu!". De îndată ce putem să
etichetăm pe cineva într-un fel anume, să îl identificăm, apare un sentiment general
de siguranţă în legătură cu modul în care percepem persoana respectivă.
însă în viziunea lui Gurdjieff, această nevoie de a-i identifica pe alţii derivă
dintr-o frică profundă legată de identitate, în general, şi anume sentimentul că sun­
tem un sine întreg, cumva răspunzători de noi înşine, este o iluzie profundă, iar la
un anumit nivel noi bănuim acest lucru, chiar dacă e doar o bănuială vagă. Pentru
că ne identificăm permanent, mereu ne scapă realitatea că, de fapt, simţul nostru
de sine este un miraj, susţinut de amintiri, convingeri, păreri, emoţii negative şi aşa
mai departe. Şi pentru că suntem fragmentaţi în interior ne lipseşte capacitatea de
aface ceva cu adevărat. Toate acţiunile noastre sunt motivate în cea mai mare parte
de factori inconştienţi.
C ei şap te cen tri
în viziunea lui Gurdjieff, una din principalele cauze ale fragmentării noastre
interioare este funcţionarea defectuoasă a „centrilor" noştri. în învăţătura lui, el
preda că avem şapte centri de bază, care sunt următorii:
C entrul in telectu al superior: Putem să ne gândim la acest centru ca fiind
„ochiul de înţelepciune", sediul a ceea ce G urdjieff num ea „Raţiunea Obiectivă"
- capacitatea de a percepe şi de a înţelege Realitatea în mod direct care vede ade­
vărul lucrurilor. G urdjieff spunea că la omul obişnuit, acest centru este nefunc­
ţional. El poate fi cunoscut corespunzător num ai de cineva care a lucrat foarte
mult cu sine.
Centrul em oţional superior: Acest centru reprezintă aspectul superior al Ini­
mii, ceea ce s-ar putea numi „iubirea adevărată" şi sentim entele rafinate de extaz,
beatitudine, compasiune şi aşa mai departe. Gurdjieff afirma că şi acest centru, la
fel ca Centrul intelectual superior, este latent la cei mai mulţi oameni, motiv pentru
care, spunea el, aproape nim eni nu este capabil de iubire adevărată.
Centrul intelectual: Acesta este centrul proceselor cognitive obişnuite ale ma­
jorităţii oamenilor - gânduri, amintiri, imagini, visuri, fantezii şi aşa mai departe.
Unii oameni au o înclinaţie naturală către acest centru - un tip de om pe care Gurd­
jieff îl numea „omul nr. 3".
Centrul em oţional: Centrul emoţional reprezintă viaţa obişnuită, emoţională
a oamenilor - totul, de la sentimentele negative până la cele aşa-num ite pozitive.
Gurdjieff num ea o persoană dominată, în principal, de acest centru un „om nr. 2 ".
105
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Centrul m işcării: Ultim ii trei centri (Mişcare, Instinctual, Sexual) se poate
spune că reprezintă fundaţia casei noastre interioare. Centrul mişcării se descrie pe
sine şi se referă la domeniul mişcării corpului, care va reflecta în mod clar în ce mă­
sură o persoană este conştientă de corpul său (sau, într-o exprimare alternativă, cât
de mult este în corpul său). Gurdjieff numea o persoană dominată, în principal, de
cei trei centri inferiori „omul nr. 1 ".
Centrul instinctual: Se referă la domeniul funcţiilor corporale inconştiente.
C entrul sexual: Gurdjieff dădea o mare im portanţă centrului sexual, afir­
mând că atunci când acesta nu funcţionează corespunzător tinde să influenţeze ne­
gativ toţi ceilalţi centri. De exemplu, o persoană al cărei centru sexual nu
funcţionează corect are tendinţa să se complacă în dramă, vehemenţă, imaginaţie
excesivă şi aşa m ai departe.
Deşi există într-adevăr şapte centri în schema de mai sus, de fapt numai cinci
sunt în stare de funcţionare la omul obişnuit (cei doi centri superiori sunt esential-
mente latenţi). Desigur, întregul model este abstract, este o metaforă ezoterică ce
reprezintă funcţionarea interioară generală a unei persoane. El prezintă câteva si­
militudini cu ideea orientală de chakre, care sunt descrise în mod tradiţional ca şapte
centri de energie subtilă, ce corespund unor domenii psihospirituale în număr de
şapte. Insă cei şapte centri ai lui Gurdjieff nu se potrivesc bine cu sistemul de chakre
şi trebuie luaţi ca un model distinct. Dacă cel de-al cincilea centru de jos în sus, cen­
trul intelectual, nu corespunde prea bine celei de-a cincea clmkra, centrul gâtului,
de obicei are legătură cu comunicarea. Intelectul este mai m ult decât comunicare.
Centrii instinctual şi sexual corespund primelor două chakre (supravieţuire şi sex).
Dar cel de-al treilea centru, centrul de mişcare, nu corespunde celei de-a treia chakre
(puterea). Al patrulea centru, centrul emoţional, se potriveşte doar parţial cu chakra
a patra (inima). Al şaselea centru, centrul emoţional superior, se aseamănă doar
puţin cu chakra a şasea („al treilea ochi", de obicei echivalat cu sensibilitatea me-
diumnică şi spirituală). Al şaptelea centru, centrul intelectual superior sau Raţiunea
Obiectivă, probabil că ar corespunde îndeaproape cu ideea de-a şaptea chakra (con­
exiunea cu Spiritul sau înţelepciunea divină). Aşadar, deşi există unele asemănări
între cele două sisteme, sunt mai multe diferenţe, astfel că nu se poate spune că
Gurdjieff vorbea despre chakre atunci când descria cei şapte centri..
Gândindu-ne la modelul lui Gurdjieff cu cei şapte centri, este important să
reţinem o învăţătură esenţială de-a lui în această privinţă, şi anume că centrii su­
periori pot începe să funcţioneze numai atunci când centrii inferiori sunt aduşi la
echilibru. Din punct de vedere psihospiritual, acest lucru este perfect logic. Omul
nu poate să se deschidă cu adevărat către potenţialul său spiritual superior dacă
nu este mai întâi o persoană împământată, echilibrată şi sănătoasă. Dacă încearcă
106
L ucrarea L ui G urdjieff
să treacă peste centrii inferiori, va sfârşi într-o spiritualitate im aginară, bazată în
cea mai mare parte pe idei greşite şi pe amăgire.
în ceea ce priveşte centrul sexual, Gurdjieff avea de spus câteva lucruri de­
osebite. în învăţătura lui, el preda că acest centru deţine un mare potenţial de putere
creatoare şi spirituală, dar este rareori folosit în acest fel. Ba chiar, de obicei, energia
centrului sexual este „furată" de ceilalţi centri, ceea ce creează diferite perturbări,
în general, în legătură cu incapacitatea de a manipula această energie puternică. In
această privinţă, Gurdjieff pare să fie în armonie cu alte învăţături (cum ar fi cea a
lui Wilhelm Reich), cu privire la ideea că energia sexuală dezvoltată corespunzător
este o forţă enorm de puternică în planul creator şi spiritual - ceea ce este perfect
logic, având în vedere că energia sexuală este cea mai puternică dintre forţele bio­
logice.
în schema lui Gurdjieff mai există o structură - şi anum e primii cinci centri
sunt împărţiţi fiecare în trei subcentri: partea de mişcare, emoţională şi intelectuală.
De exemplu, avem „partea de mişcare a centrului intelectual", „partea emoţională
a centrului intelectual", „partea intelectuală a centrului intelectual" şi aşa mai de­
parte, ceea ce generează un sistem de nu mai puţin de cincisprezece subceiitri dis­
tincţi. Im portant este ceea ce se numeşte „aparatul form ator" (în spiritul practic al
lui Gurdjieff) sau centrul „gândirii form atoare". Este vorba aici de gândirea meca­
nică, repetitivă, tipul de gândire complet lipsită de originalitate - de exemplu, în
tendinţa (foarte des întâlnită) de a reda papagaliceşte pur şi sim plu ceva ce am
auzit. „Asta trebuie că e adevărat, pentru că cineva a spus că e adevărat" (lucru
foarte frecvent în cercurile de dezvoltare personală şi metafizice). Acesta este un
exemplu de folosire greşită a centrului intelectual. în realitate, cei mai mulţi dintre
centrii unui om obişnuit nu funcţionează corespunzător, interferează unii cu alţii,
concurează unii cu alţii şi aşa mai departe - cam ca o familie mare şi disfuncţională.
Un rezultat al acestui proces este o incapacitate de a fi cu adevărat prezent în ceea
ce facem.
Există o anecdotă tipică despre G urdjieff în acest sens: într-o zi, pornise
într-o călătorie lungă cu maşina, cu studentul lui Maurice Nicoll şi s-au oprit seara
să mănânce. în timpul picnicului organizat ad-hoc sub cerul înstelat, Nicoll a înce­
put să vorbească siropos şi poetic despre cerul de noapte, în modul obişnuit în care
o fac oamenii de cele mai multe ori. Gurdjieff, învăţător chiar şi în timpul liber, l-a
mustrat şi i-a spus să lase fanteziile fără sens, să revină în momentul prezent şi să
se angajeze în activitatea în care erau implicaţi de fapt, şi anum e să m ănânce .4 Asta
aminteşte de clasica poveste zen despre un student avansat care coboară de pe
munte şi cere un interviu cu un maestru zen. înainte să intre în casa maestrului zen,
îşi lasă încălţările şi umbrela afară. Când studentul începe să pună întrebările, maes­
trul zen îl opreşte şi îl întreabă de care parte a încălţărilor şi-a lăsat umbrela - de
partea dreaptă sau de cea stângă? Studentul fiind incapabil să îşi amintească, maes­
trul zen îi vorbeşte despre importanţa de a fi cu adevărat conştienţi în fiecare clipă,
107
 C ei T rei M agi P ericuloşi
ceea ce include şi a fi conştienţi de lucrurile mici. Ca urmare, studentul mai petrece
1 0 ani studiind cu acest maestru.
A lte o b sta co le în calea trezirii
După cum am m enţionat mai sus, în viziunea lui Gurdjieff, principalul lucru
care ne ţine adormiţi este identificarea. Există două elemente importante ale iden­
tificării, acestea fiind ceea ce el numea considerarea internă şi considerarea externă.
Considerarea internă: Asta înseamnă că suntem foarte sensibili la modul în
care credem că ne văd, ne judecă sau ne tratează ceilalţi - într-un fel, modurile în
care le perm item celorlalţi să ajungă la noi. Este extrem de important să vedem şi
să înţelegem acest lucru. Putem să ne petrecem toată viaţa prinşi în frica de a nu fi
judecaţi de alţii şi, în consecinţă, să ne trăim viaţa pe baza unei nevoi constante de
aprobare din partea altora. în această stare nu putem să ne amintim cine suntem -
nu putem să fim prezenţi, treji.
Considerarea externă: Asta înseamnă să te pui în locul celuilalt şi să înţelegi
lucrurile din punctul lui de vedere, ceea ce s-ar putea numi o utilizare corectă a iden­
tificării (empatia, tactul etc.). Gurdjieff sublinia că genul acesta de considerare necesită
o mare tărie şi un grad ridicat de conştienţă şi că este posibil cu adevărat doar la o
persoană echilibrată, hi cele mai multe cazuri există o parte întunecată a aşa-numitei
empatii, care este potenţialul de a „da putere" altora identificându-ne atât de mult
cu durerea şi cu suferinţa lor, încât de fapt îi slăbim, pentru că nu adoptăm o poziţie
justă atunci când este nevoie. Sau mai este frecvent şi sentimentul de ranchiună, pen­
tru că la empatie sau tact nu s-a răspuns în acelaşi fel. Atunci când considerarea ne­
gativă alunecă în ceva negativ, ea a devenit de fapt, din nou considerare interioară.
Tampoanele: Acesta era termenul folosit de Gurdjieff pentru a descrie ceea
ce el numea „aparatele artificiale" care, spunea el, interferează cu cele mai bune in­
tenţii ale noastre de a deveni mai conştienţi. în acest caz, un „tam pon" este un in­
strum ent psihologic care funcţionează cam ca un tam pon obişnuit între două
vagoane de tren, num it şi am ortizor la automobile. Când m aşina întâlneşte o
groapă, cea mai mare parte din şoc este absorbită de amortizoare, care împiedică
deteriorarea gravă a maşinii şi fereşte pasagerii de disconfort. Tam poanele dintre
vagoane funcţionează asemănător, absorbind im pactul loviturii a două vagoane
între ele şi împiedicând deteriorarea acestora sau rănirea călătorilor. în noi, tam­
ponul funcţionează în mod similar, amortizând fricţiunea care apare între cele două
părţi foarte diferite din noi. în viziunea lui Gurdjieff, omul obişnuit adăposteşte în
el multe voci diferite şi contradictorii, iar dacă ar fi să vedem cu adevărat cât de
fragmentaţi suntem şi cât de mult ne contrazicem, am putea să înnebunim. Ceea
ce ne îm piedică să înnebunim este existenţa tampoanelor, care, de fapt, ne orbesc,
108
L ucrarea L ui G urdjieff
ca să nu vedem realitatea propriei divizări interioare. O analogie îndeaproape ar fi
administrarea unui anestezic înainte de operaţie, care acţionează ca să ne facă să
nu mai conştientizăm durerea - o durere care, altfel, ar fi acolo, dată fiind realitatea
situaţiei şi care, în multe cazuri, ar fi de nesuportat.
Gurdjieff sublinia că aceste tampoane sunt create de noi, deşi în mod incon­
ştient, şi că se acumulează încet, în timp. Ca o întărire care să ne apere de durerosul
adevăr - propria fragmentare interioară - tampoanele ne îm piedică efectiv să fim
conştienţi într-o m ăsură sem nificativă sau să fim sinceri cu noi înşine. Astfel că
orice persoană care caută să se trezească va trebui să înceapă să vadă natura tam­
poanelor pe care şi le-a creat. Acest lucru nu este uşor de făcut, deoarece tendinţa
este să devenim defensivi sau să negăm atunci când tam poanele sunt scoase la lu­
mină şi cu un motiv foarte bun, pentru că prin aceste tampoane am învăţat să su­
pravieţuim şi am ajuns la un oarecare nivel de confort în viaţa noastră. Psihoanaliza
modernă se referă la conceptul de „tam poane" al lui Gurdjieff prin termenul „me­
canisme de apărare". Unele exemple în acest sens sunt minciuna, reprimarea, pro­
iectarea, raţionalizarea, idealizarea etc. Toate acestea sunt făcute pentru a ne proteja
de înfruntarea cu realitatea com pletă a stării noastre conflictuale interioare şi, în
acelaşi timp, ne protejează de alţii, astfel încât alţii să nu poată să vadă prea adânc
în noi.
Gurdjieff subliniază că tampoanele dau posibilitatea unei persoane „să creadă
mereu că are dreptate" în orice chestiune. Acesta este un punct im portant de ob­
servat, pentru că ataşamentul de „a avea dreptate" este cel care, în cele din urmă,
creează suferinţă şi blochează orice posibilitate de a creşte.
Minciuna: Gurdjieff acorda o atenţie deosebită fenom enului de minciună, pe
care o vedea drept ceva mult mai generalizat şi mai frecvent la omul obişnuit decât
se crede în mod normal. Unul dintre cele mai dificile aspecte ale procesului de tre­
zire este când începem să vedem clar natura şi măsura propriei nesincerităţi şi totuşi
această etapă este absolut esenţială, deoarece altfel nu vom putea niciodată să dis­
tingem ce este adevărat de ceea ce este fals. în viziunea lui Gurdjieff, m inciuna este
creată de tampoanele noastre şi cu toate acestea este adevărat că toate tampoanele
(mecanismele de apărare) sunt, în esenţă, forme de minciună, adică ele ne împiedică
să vedem adevărul.
în general, se poate spune că cele mai autentice şcoli de transformare ajută
căutătorii să înceapă să vadă modurile în care sunt nesinceri - un proces de „de­
mascare" care poate fi dificil şi neplăcut în acelaşi timp - şi că nivelul acesta de
muncă de transformare este ceea ce diferenţiază procesul de formele mai moderate,
de muncă spirituală care să te facă să te simţi bine.
109
 C ei T rei M agi P ericuloşi
E sen ţa şi p e rso n alitatea
Gurdjieff definea omul ca fiind format din esenţă şi din personalitate. în vi­
ziunea lui, esenţa este şinele nostru mai adevărat, cu care ne naştem şi care nu ne
poate fi luat. La omul obişnuit, care nu face niciun efort să se trezească în timpul
vieţii, esenţa nu se dezvoltă şi rămâne, practic, la un nivel infantil. Personalitatea,
cum indică şi rădăcina cuvântului persona („mască" în limba greacă) este partea din
noi care este falsă, care nu este tocmai a noastră, care ne-a fost alipită prin educaţie,
cultură şi aşa mai departe. Din cauza identificării, noi ajungem să credem că suntem
personalitatea noastră, dar, de fapt, asta este o amăgire. Ironia aici este că în gân­
direa convenţională „a avea personalitate" este considerat un lucru bun, un semn
de carismă, însă în viziunea lui Gurdjieff este vorba doar de o persoană care are
multe straturi de falsitate, o persoană care este foarte nesinceră.
Aşadar, Gurdjieff n-a spus că obiectul trezirii este să distrugă personalitatea.
Mai degrabă, ceea ce spune el este că pentru a ne dezvolta, esenţa trebuie să devină
activă, iar personalitatea, pasivă, însă ambele trebuie să lucreze în echilibru. Am
putea să considerăm că acesta este un echivalent aproximativ al conceptului budist
de „a fi în lume, dar nu de-al lum ii". Cu alte cuvinte, personalitatea slujeşte la func­
ţionarea noastră elem entară în lume şi la interrelaţionarea cu cei care nu se află pe
calea transformării. Esenţa este singura parte din noi care se poate dezvolta cu ade­
vărat. Este partea din noi care are posibilitatea să se dezvolte şi să devină adevărata
noastră individualitate sau ceea ce s-ar putea numi destinul nostru superior poten­
ţial, însă este doar un potenţial şi nu are nicio şansă să se dezvolte şi să se împli­
nească dacă spectacolul este în continuare condus de personalitate, aşa cum stau
lucrurile în cazul omului obişnuit. Această idee de esenţă, deşi sim ilară în unele
privinţe cu ideea de „suflet" sau de „sine superior", în realitate nu este acelaşi lucru,
deoarece, în viziunea lui Gurdjieff, la majoritatea oamenilor, esenţa nu este dezvol­
tată; ba, m ai m ult, ea este prim itivă, imatură sau, după cum s-a exprim at el în
modul carateristic, minunat de direct, „proastă de-a dreptul". Viziunea religioasă
convenţională despre suflet sau cea New Age despre şinele superior este că acesta
în mod natural este înţelept, evoluat şi frumos din naştere la toată lumea. Gurdjieff,
pragmatic ca întotdeauna, contracarează această perspectivă cu viziunea lui sobră
despre esenţă, spunând că aceasta poate într-adevăr să devină ceva înţelept, evoluat
şi frumos, dar num ai la o persoană care face eforturi sincere de a se transforma.
Altfel, ea este în mare parte elementară şi primitivă - este doar un potenţial.
De fapt, această perspectivă a lui Gurdjieff se potriveşte bine cu Cartea tibe-
tană a morţilor, care spune că experienţa de „după viaţă" a celor mai mulţi oameni
este o călătorie ca un vis prin tărâmuri (numite bardo-uri) create de gândire tulbure,
rezultatul final fiind că suntem traşi efectiv înapoi într-un alt pântec, gata să luăm
de la capăt întregul proces al vieţii omeneşti. Nu există „lume superioară" de la
care primim un permis de liberă trecere doar pentru că suntem oameni. Dacă o ast­
fel de perspectivă este sau nu corectă, contează mai puţin decât ideea esenţială, şi
110
L u c r a r e a L ui G u r d j i e f f
anume că dacă nu ne folosim viaţa pentru a ne trezi şi a ne realiza potenţialul deplin
ca fiinţe conştiente am dat-o în bară.
A u to o b se rv a re a , fre ca re a
în viziunea lui Gurdjieff, cum să ne trezim şi să ne transform ăm este o ches­
tiune care ţine în întregime de efortul de a ne observa pe noi înşine. In mod obişnuit,
atenţia noastră curge exclusiv în exterior către obiectul pe care îl analizăm, fie că e
vorba de o persoană sau de un obiect. în centrul ideii de dezvoltare a conştiinţei
este practica atenţiei împărţite, care înseamnă a fi conştient simultan de noi înşine şi
de ceea ce analizăm. în plus, un element esenţial necesar în procesul de trezire este
ceea ce Gurdjieff numea „frecarea", adică o energie generată de angajarea luptei in­
terioare între un „da" şi un „nu". Gurdjieff era maestru în a crea pentru studenţii
lui situaţii în care aceştia să aibă ocazia să se observe pe sine şi să genereze frecarea
ce poate fi folosită pentru a-şi dezvolta conştiinţa. Un exemplu în acest sens ar fi o
interacţiune cu o altă persoană, în care suntem călcaţi pe toate bătăturile, iar noi
vrem să reacţionăm imediat. întârzierea intenţionată a reacţiei şi observarea con­
ştientă de sine generează frecare - energie - care ne serveşte la trezire.
Gurdjieff mai sublinia că este posibil şi un tip „greşit" de frecare: de exemplu,
la o persoană m otivată de fanatism sau de frica de autoritate etc. Exem plul pe care
l-a folosit el este cel al unui tâlhar care stă nemişcat la marginea drumului, cu puşca
în mână, timp de opt ore, deşi parte din el suferă foarte m ult şi ar dori să se mişte.
Prin pura lui voinţă, el dezvoltă un anumit centru de tărie - un proces pe care Gur­
djieff îl numea „cristalizare" dar în acest caz este o cristalizare greşită şi poate fi
schimbată numai printr-un proces foarte dureros de deconstruire interioară. O altă
analogie este cea cu un soldat care a fost spălat pe creier şi atras într-o cauză greşită
şi care trebuie decondiţionat. Poate că acest soldat a dezvoltat o voinţă foarte puter­
nică, însă pentru un scop cu totul incorect, care îi va bloca posibilităţile ulterioare
de dezvoltare. Acesta este un exemplu grosolan, dar există şi altele, care se întâmplă
tot timpul la cei care luptă pentru cauze inutile sau care depun eforturi uriaşe în
ceva care îi face să fie puternici pentru un scop în întregime lipsit de sens.
„Cristalizarea corectă" începe să apară doar atunci când facem eforturi sin­
cere de a ne observa şi când luptăm cu obiceiurile noastre inconştiente, nepermi-
ţându-ne să fim controlaţi de ele şi să funcţionăm pe „autopilot".
L eg ea Iui T rei
Există voci care susţin că filosofia mai abstractă a lui G urdjieff - precum
„Raza Creaţiei" şi „Legile lui Trei şi Şapte" - este mai puţin relevantă decât obser­
vaţiile lui psihologice şi metodele lui practice. îndeosebi, „Legea lui Şapte" (a se
vedea mai jos) a fost criticată drept inconsecventă. Totuşi, aceste idei formează par­
tea centrală a doctrinei lui şi trebuie înţelese pentru a putea surprinde sensurile
mai profunde ale lucrării lui.
111
 C ei T rei M agi P ericuloşi
în Beelzebub's Tales to His Grandson [Poveştile lui Beelzebub pentru nepotul său],
Gurdjieff a creat cuvinte specializate (neologisme) - de obicei lungi şi greu de pro­
nunţat - pentru a reprezenta multe dintre principalele lui idei. El şi-a numit „Legea
lui Trei", Legea lui Triamazikamno. Această lege se bazează pe ideea că există o dina­
mică naturală de trei forţe esenţiale prin care se manifestă toate lucrurile. Gurdjieff a
numit aceste trei forţe, a afirmării, a negării şi a reconcilierii sau pozitivă, negativă şi
neutră. Ideea de bază este că lucrurilor pozitive tind să li se opună ori ele tind să fie
echilibrate de lucruri negative. Aşadar, avem fierbinte şi rece, sus şi jos, plus şi minus,
iubire şi ură, bogat şi sărac şi aşa mai departe. în mod obişnuit, vom lăsa lucrurile
aşa şi vom percepe universul ca bazându-se, în principal, pe această dualitate natu­
rală. Legea lui Trei spune că există nu două, ci trei forţe naturale din care izvorăşte
totul -, iar această a treia forţă esenţială adesea rămâne neobservată.
Ideea de treime apare şi în religie (mai ales în creştinism şi în hinduism). La
modul simplificat, putem vedea cum se aplică ea la exemplele de dualitate pe care
tocmai le-am m enţionat - fierbinte, rece, cald; sus, jos, la mijloc; pozitiv, negativ,
zero; iubire, ură, indiferenţă; bogat, sărac, clasa de mijloc şi aşa mai departe. De
fapt, oriunde ne-am uita, vedem că lucrurile nu se prezintă în perechi, ci într-o
structură triunghiulară elementară. Chiar şi modul în care pătrundem în lume -
tată, mamă, copil - se bazează pe acest model triunghiular, iar în cazul a doi oameni
care sunt împreună există un al treilea element esenţial care este prezent - acela al
relaţiei înseşi. Relaţia poate fi asemuită contextului. Putem înţelege această idee şi
într-o perspectivă geometrică: două puncte separate sunt unite printr-o linie. Linia
este cel de-al treilea element. Sau, în cazul unei sfere, există centrul, circumferinţa
şi spaţiul dintre ele care umple sfera.
în viaţă, această lege ia de obicei următoarea formă: o încercare de a face ceva,
să spunem pornirea unei afaceri, este forţa pozitivă, iniţiatoare. Mai devreme sau
mai târziu, această forţă pozitivă se întâlneşte cu forţa negativă sau cu ceea ce
numim în general împotrivirea. Această împotrivire poate să ia forma unor obsta­
cole financiare, problem e de sănătate, lene şi aşa mai departe. în acel moment este
nevoie de o a treia forţă pentru a manifesta proiectul. Această a treia forţă ar putea
să ia orice formă - de exemplu, poate fi un investitor care aduce capitalul necesar
pentru a face afacerea viabilă. Conform Legii lui Trei, întotdeauna avem nevoie de
această a treia forţă pentru a manifesta orice şi fără această forţă nu se întâmplă,
practic, nimic. După cum spunea Gurdjieff, „superiorul se am estecă cu inferiorul
pentru a realiza m ijlocul".
Un alt mod prin care putem înţelege această idee este prin modelul creaţie,
distrugere şi mântuire. în contextul naturii, am putea vorbi aici de o situaţie în care
un foc arde o pădure, lucru care duce (în cele din urmă) la creşterea de noi copaci.
Fulgerul care a lovit pădurea a fost forţa pozitivă, focul care a urmat şi care a distrus
pădurea a fost forţa negativă, iar mlădiţele noi care cresc sunt m anifestate de forţa
reconcilierii. Această a treia „forţă" este esenţială pentru regenerarea pădurii, dar
112
L ucrarea L ui G urdjieff
nu ar fi posibilă fără primele două „forţe" (lovitura fulgerului şi focul). Aşadar, în
realitate, toate cele trei forţe din Legea lui Trei sunt interdependente şi fac parte
din tapiseria atemporală a cauzei şi efectului, care conduc universul. Un alt mod
de a înţelege acest lucru este felul în care vedem că se desfăşoară lucrurile în viaţa
noastră. Noi avem o idee (forţa pozitivă), începem să o punem în mişcare şi suntem
confruntaţi cu factori negativi neprevăzuţi (împotrivire). Modul în care ne ocupăm
de împotrivirea noastră va determina în mare măsură ce fel de-al treilea rezultat
(de reconciliere) se va desfăşura. Dacă nu facem bine faţă negativului - împotrivirii
noastre sau a celorlalţi - atunci a treia forţă nu va avea şansa să apară şi să îşi facă
treaba. Aşa că întregul proiect este abandonat. Dar dacă abordăm negativul rezo­
nabil de bine (i.e. în mod conştient/cu m aturitate), atunci avem şanse m ult mai
bune ca cea de-a treia forţă să se manifeste într-un fel care se va sfârşi cu rezultate
promiţătoare.
L eg ea lu i Ş ap te
Legea lui Şapte este o idee mai complexă şi cu o aplicabilitate mai puţin di­
rectă. Din perspectiva lui Gurdjieff, această idee se bazează pe viziunea că toate
evenimentele care se încheie au şapte faze distincte şi discontinui, care corespund,
în mare, gamei muzicale. Gurdjieff afirma că această lege poate fi înţeleasă doar
dacă postulăm mai întâi că universul este format din vibraţii (sau forţe) care inte-
racţionează una cu alta. El afirmă că, în mod obişnuit, noi presupunem că aceste
vibraţii sunt continue, însă de fapt ele sunt discontinui şi nu se dezvoltă uniform,
ci cu „accelerări şi întârzieri periodice " . 5
Gurdjieff a folosit gama muzicală de şapte tonuri şi octavele ca mijloc de a
explica această idee (de aceea, Legea lui Şapte mai este uneori numită şi Legea O c­
tavelor). Folosind modelul de note muzicale standard do-re-m i-fa-sol-la-si-do, el
explică cum că pe măsură ce vibraţiile cresc de la primul „do" la ultimul „do", ele
nu cresc uniform, ci aritmetic, după cum urmează:
do=l
re=9/8
mi=5/4
fa=4/3
sol=3/2
la=5/3
si=15/8
do = 2
După cum reiese clar din aceste fracţii, ele nu sunt dispuse într-o progresie
uniformă. La două intervale - între mi şi fa şi între si şi do - viteza de creştere este
practic încetinită, adică este mai mică decât la celelalte intervale. Atunci când re­
113
 C ei T rei M agi P ericuloşi
prezentăm grafic acest proces, obţinem ceva ce începe ca o linie dreaptă, iar apoi,
la două dintre intervale, deviază într-o altă direcţie, creând o linie frântă.
Folosind acest proces natural ca pe o metaforă lărgită, Gurdjieff a continuat
şi l-a comparat cu direcţia care este valabilă în general, în viaţa omului obişnuit. El
spunea că avem tendinţa să începem un proiect, iar apoi îl vedem cum deviază ine­
vitabil în altă direcţie. Acest tipar este destul de vizibil de-a lungul istoriei. Religiile
încep cu o scânteie şi cu speranţă şi de obicei îşi au originea într-un conducător in­
teligent şi carismatic, care a avut revelaţii spirituale reale, iar apoi, de-a lungul se­
colelor, se consolidează într-o dogmă intolerantă care, în unele cazuri, devine o
pervertire la polul opus a ceea ce a fost menită să reprezinte şi să realizeze initial.
Sau o afacere sau o organizaţie începe cu energie şi cu entuziasm, iar mai devreme
sau mai târziu se deteriorează şi se prăbuşeşte. Acelaşi lucru este valabil şi pentru
relaţii, în general, pentru corp şi pentru toată viaţa. O analogie aproxim ativă cu
această idee găsim în budism, unde este cunoscută ca legea impermanenţei. Fizica
modernă vorbeşte despre această lege în a doua lege a termodinamicii, anume în
ideea de entropie, care se bazează pe observaţia că energia tinde să treacă de la stări
superioare la stări inferioare - de exemplu, aerul cald d intr-o casă va ieşi repede
atunci când uşa este deschisă şi afară e frig sau o picătură de ulei de baie se va dis­
persa dacă este adăugată într-o cadă. în cuvinte simple - lucrurile au tendinţa să
devieze, apoi să intre într-o stare de dezorganizare şi să se descompună.
în schema lui Gurdjieff există şi o octavă ascendentă (pe lângă octava des­
cendentă), adică lucrurile pot într-adevăr să „meargă mai bine" şi să pară că merg
bine o vreme. însă ele nu pot să rămână mereu la acelaşi nivel, deoarece (conform
legii lui) toate îşi schimbă cursul, mai devreme sau mai târziu. Fiinţele umane suferă
foarte mult din cauza tendinţei puternice de a ignora această lege şi de a se aştepta
că lucrurile vor rămâne la fel pentru totdeauna. („Al doilea adevăr nobil" al lui
Buddha, că suferinţa este cauzată de dorinţă, se referă la faptul că dorinţa duce la
ataşament, iar ataşamentul se împotriveşte tendinţei naturale a tot ce este în viaţă
de a-şi schimba cursul, mai devreme sau mai târziu).
Acesta este momentul la care Gurdjieff introduce o idee interesantă în Legea
lui Şapte, ceva ce plasează totul într-un context mai mare. El spune că dacă la cele
două intervaluri de întârziere sunt aplicate „şocuri", atunci se poate im prima „o
dezvoltare corectă" întregii octave. într-o octavă descendentă, şocul mai mare tre­
buie aplicat la primul interval, iar într-o octavă ascendentă, şocul mai mare este ne­
cesar la al doilea interval.
Tradus în term eni comuni, dacă proiectul sau relaţia ta începe să devieze,
trebuie să opreşti devierea relativ devreme, aproape de începutul octavei descen­
dente, pentru a evita prăbuşirea acesteia. La fel, dacă ceva merge bine (octavă as­
cendentă), dar încă începe să devieze, atunci este nevoie de o ajustare treptată (de
un şoc treptat) la început şi de una mai puternică ulterior (la al doilea interval de
întârziere).
114
L ucrarea L ui G urdjieff
Gurdjieff spunea că Legea lui Şapte se află în spatele poveştii biblice despre
Dumnezeu care a „creat" universul în şase zile şi s-a odihnit în a şaptea zi, deşi,
spune Gurdjieff, este vorba de o versiune incompletă. De asemenea, într-un mod
mai semnificativ, el a legat Legea lui Şapte direct de ceea ce el numea Raza Creaţiei
sau planul universului, în viziunea lui.
R aza C reaţiei
Denumirile a ceea ce Gurdjieff numea Raza Creaţiei se aliniază după cum ur­
mează, iar „numerele Lumilor" - 1, 3, 6 etc. - se referă la numărul de legi care gu­
vernează fiecare nivel:
1. Lumea 1: Absolutul - do
2. Lumea 3: Toate Lumile (Universul) - si
3. Lumea 6 : Toţi Sorii (Galaxiile) - la
4. Lumea 12: Soarele - sol
5. Lumea 24: Toate Planetele (planetară) - fa
6 . Lumea 48: Pământul (organică) - mi
7. Lumea 96: Luna (anorganică) - re
învăţătura lui Gurdjieff spune că Raza Creaţiei poate fi considerată atât ca o
octavă descendentă, cât şi ca una ascendentă - adică un proces de involuţie (de la
Absolut la Lună) sau unul de evoluţie (de la Lună la Absolut). El definea această
„Rază" ca având şapte niveluri esenţiale, fiecare corespunzând unei note muzicale
şi unui număr, a cărei semnificaţie, spunea el, este că descrie „numărul de legi"
care se aplică în fiecare dintre aceste domenii. Ele pot fi considerate şi ca şapte di­
mensiuni descendente (sau ascendente).
Când o vedem ca pe o octavă descendentă, cele două „intervale de întârziere"
se află între Absolut (do) şi Toate Lumile (si), şi între Toate Planetele (fa), şi Pământ
(mi). Ghidându-se după acest lucru, Gurdjieff face o afirmaţie interesantă: el susţine
că primul interval de întârziere este Absolutul care „m anifestă conştient o forţă"
ce duce la crearea „Tuturor Lum ilor", iar al doilea, intervalul dintre Toate Planetele
şi Pământ necesită un „şoc" deosebit. El susţine că acest şoc este furnizat de viaţa
organică pe Păm ânt - adică viaţa aşa cum o cunoaştem noi este cum va o veri-
gă-cheie în lanţul cosmic, care ne ţine legaţi de sursa Absolută a tot ce este şi la for­
ţele cosmice ce emană din ea.
Conform diagramei, Gurdjieff susţine în continuare că viaţa umană pe Pă­
mânt este influenţată aproape în întregime de „forţe planetare" (care provin de la
„Toate Planetele" nivelul imediat anterior Pământului). în această idee există un
acord cu ipoteza de bază a astrologiei, conform căreia configuraţiile planetare pro­
duc „forţe" sau rezultate pe Pământ - de la evenimente globale până la anumite
trăsături şi tendinţe umane. Desigur, acestea nu sunt lipsite în totalitate de o bază
115

C ei T rei M agi P ericuloşi
ştiinţifică cunoscută, ştiindu-se că gravitaţia este o „forţă invizibilă" (sau, cu cuvin­
tele lui Einstein, o curbură în spaţiu-timp) care are efecte - unele evidente, cum este
cazul mareelor provocate de Lună, altele mult mai puţin evidente, cum sunt micile
perturbări de orbită provocate de efectul altor corpuri. La nivelul societăţii umane,
noi cunoaştem acest fenomen tot prin uşoare schimbări de poziţionare. De exemplu,
tu stai la vreun metru de prietena ta şi vorbeşti cu ea. Apoi mergi şi te aşezi la o ju­
mătate de metru, apoi la douăzeci de centimetri şi observi schimbările (la nivel psi­
hologic, biochim ic etc.) atât în tine, cât şi în ea sau m ergi în cealaltă direcţie: te
depărtezi la un metru şi jumătate, apoi la doi metri şi aşa mai departe. Ideea este
că schimbările de poziţionare în spaţiu produc un efect, conform legii naturale a
cauzei şi efectului sau, în termenii lui Gurdjieff, conform forţelor interactive. Ideea
cu numerele care corespund diferitelor niveluri - începând cu 1 la Absolut şi până
la 48 la Pământ şi 96 la Lună - se referă la nivelurile din ce în ce mai mari de den­
sitate şi lipsă de libertate. După grafic, Pământul este la al doilea nivel de jos în sus,
adică are al doilea număr de legi pe care trebuie să le respecte, după numărul cel
mai mare. Cu cât urcăm m ai sus, cu atât sunt mai puţine legi şi astfel cu atât este
mai mare libertatea noastră. Această idee îşi are o paralelă în cele mai multe învă­
ţături ezoterice, prin intermediul ideii de şapte dimensiuni de bază (fizică, eterică,
astrală, m entală, cauzală, spirituală şi absolută) - sau variaţiunile acestora şi în
ideea de şapte „corpuri" care formează fiecare individ .6
Un alt lucru care este evident din acest model este că noi nu suntem conectati
/
direct cu Absolutul şi nu suntem sub influenţa sa directă. între acel nivel suprem
şi condiţia noastră se află multe niveluri, multe lacune, iar aceste lacune sunt „um­
plute" prin eforturile noastre de a lucra asupra noastră. Acest model este şi sursa
declaraţiei de proastă faim ă a lui Gurdjieff că noi nu suntem altceva decât „hrană
pentru Lună". Ideea lui este că nivelurile superioare ale Razei „hrănesc" nivelurile
inferioare prin simpla lor prezenţă şi că, esenţialmente, viaţa organică pe Pământ
este un tip de hrană pentru dimensiunea de „sub" noi, reprezentată de Lună. Gur­
djieff pare să fi susţinut acest lucru literalmente, spunând că Luna „evoluează" şi
că destinul acesteia era ca, într-o zi, să fie plină de viaţă aşa cum este Pământul.
Mulţi au avut de furcă cu această viziune a lui Gurdjieff şi nu o singură voce critică
i-a parodiat ideea de „hrană pentru Lună", dar altfel, ideea poate fi luată măcar ca
o metaforă puternică, ce sugerează că nu e nimic special din naştere, în ceea ce pri­
veşte viaţa pe Pământ, şi că, până la urmă, nu suntem nimic altceva decât încă o
părticică din tapiseria universului. Antropocentrismul nostru s-a îm potrivit întot­
deauna acestei idei, la fel cum Copernic şi Kepler şi-au riscat viaţa, lansând teoria
că Pământul nu este centrul staţionar al universului. Lăsând la o parte aparenta
absurditate a ideii că noi furnizăm „hrană" Lunii, modelul Razei Creaţiei dezvoltat
de Gurdjieff ne face conştienţi de tendinţele antropocentrice care încă mai există şi
care pot să ne împiedice să apreciem mai profund lumea din jurul nostru şi rolul
nostru esenţial în univers.
116
L ucrarea L ui G u r d j i e f f
E n eag ram a
Eneagrama (din grecescul enea,
care înseam nă „nouă") este un cerc
împărţit în nouă părţi egale. Acest
simbol pare să aparţină doar învăţă­
turii lui Gurdjieff şi nu există niciun
fel de înregistrare că ar fi fost publi­
cat pe undeva înainte de apariţia lu­
crării lui Ouspensky, In Search o f tlw
Miraculous [In căutarea miraculosului],
în 1949.7 Gurdjieff a început să vor­
bească despre eneagram ă în Rusia,
prin 1915, predând primelor grupuri
(în care se afla şi Ouspensky). El sus­
ţinea că este vorba de un simbol ne­
cunoscut lumii, în general, care provenea din lucrarea (A Patra Cale) despre care
spunea că este străveche, autosusţinută şi independentă de alte linii ezoterice. Pare
clar de aici că G urdjieff pretindea că transm ite, m ai degrabă, decât că ar crea o
învăţătură, deşi în alte locuri indică acest din urmă lucru. Cel mai bine am putea
spune că învăţăturile lui erau un amalgam de cercetare originală şi o transmitere
sau o m odificare a unor tradiţii vechi şi obscure. Acest lucru se reflectă chiar în
simbolul eneagramei, pentru că nu este clar de unde l-a obţinut; unii bănuiesc surse
sufite, alţii susţin că îşi are rădăcinile în ortodoxia estică, însă niciuna din prespuneri
nu a fost confirm ată, astfel că este posibil ca G urdjieff să-l fi inventat pur şi
simplu.
Oricum ar fi, el folosea simbolul ca pe o hartă pentru învăţături ezoterice spe­
cializate pe transformarea energiilor. însă nu a folosit-o ca o hartă a tipurilor de
personalitate. Cele nouă tipuri de personalitate care sunt asociate cu eneagrama în
timpurile moderne reprezintă de fapt lucrarea misticului bolivian Oscar Ichazo (şi
dezvoltată ulterior de psihiatrul Claudio Naranjo din Chile), care, la sfârşitul anilor
'60, a adaptat simbolul lui Gurdjieff la o tipologie de personalităţi. Pe la sfârşitul
anilor '80, eneagrama tipurilor de personalitate fusese deja popularizată temeinic.
Dacă acesta a fost sau nu un lucru bun, părerile sunt îm părţite în acest sens: unii îl
consideră o pervertire a învăţăturilor originale ale lui Gurdjieff, în timp ce alţii îl
văd ca pe o evoluţie naturală a acestora, care corespunde nevoilor societăţii mo­
derne.
Conform ideii originale a lui Gurdjieff, eneagrama este, în esenţă, un grafic
care pune laolaltă Legea lui Trei şi Legea lui Şapte. Triunghiul din centrul simbolului
reprezintă Legea lui Trei, iar figura cu şase colţuri care se suprapune peste triunghi
reprezintă Legea lui Şapte. (Faptul că şase puncte reprezintă Legea lui şapte poate
să pară ciudat la prima vedere, dar se bazează pe ideea că 1/7=0,142857142857 şi
117
 C ei T rei M agi P ericuloşi
aşa mai departe, secvenţa aceasta repetându-se. Cele şase vârfuri ale figurii din
eneagramă sunt conectate după cum urmează: 1-4-2-8-5-7-1, urmând tiparul nu­
meric al inversului lui 7, de unde asocierea simbolică cu Legea lui Şapte).
Gurdjieff a pus în legătură Legea lui Şapte cu simbolul eneagramei prin în­
văţătura lui despre asimilarea corectă a lucrurilor. El preda că avem trei surse prin­
cipale de energie: hrana, aerul şi impresiile, iar la omul obişnuit, din cele trei,
singura pe care o asimilăm corespunzător este hrana. Pentru a ne transforma, pen­
tru a ne trezi din condiţia noastră decăzută, este necesar să asimilăm în mod cores­
punzător aerul - cu alte cuvinte, trebuie să învăţăm cum să respirăm conştient,
combinând am intirea de sine (atenţia trează) cu respiraţia. Acest lucru generează
un „şoc" ce ne împiedică să „deviem" într-o conştientizare inferioară, care cores­
punde şocului aferent primului interval (dintre mi şi fa). Al doilea şoc (între si şi
do) are legătură cu asimilarea corectă a impresiilor, iar la asta ajungem printr-o
conştientizare intensificată. Apoi continua şi cartografia această viziune pe simbolul
eneagramei.
In unele privinţe, eneagrama este asemănătoare cu Arborele Vieţii şi cu cele
zece domenii ale sale din Cabala. Ambele sunt structuri simbolice bazate pe numere
şi pe o interrelaţionare a acestor numere. Aceste simboluri sunt de fapt nişte inven­
ţii, nişte instrum ente m enite să clarifice anumite concepte. Ele pot fi privite ca o
elaborare practică a legii eterne a cauzei şi efectului, care arată în ce fel anumite
cauze produc anumite efecte şi - lucrul cel mai important - cum o conştientizare
mai vastă poate să determine dacă acest proces de cauză şi efect ne va fi de ajutor
sau nu.
T ru d a co n ştien tă şi su ferin ţa v olu n tară
învăţătura lui Gurdjieff este cu preponderenţă o învăţătură de efort. El credea
că nevoia de un efort mare pentru a ne trezi din condiţia noastră are legătură cu
originile rasei umane. Din cauza „căderii" omenirii, soarta noastră este truda şi su­
ferinţa - pe cea dintâi o punea în legătură cu nevoia de a găsi hrană, iar pe cea din
urmă, cu necesitatea de a avea copii. Supravieţuirea şi procrearea consumă o cantitate
uriaşă din timpul, energia şi preocupările noastre în viaţă şi în acelaşi timp reprezintă
şi sursa celor mai mari greutăţi ale noastre. Gurdjieff preda că prin aplicarea trudei
conştiente şi a suferinţei voluntare, noi adăugăm conştiinţă la truda şi la suferinţa
care sunt inerente în viaţă şi astfel începem să evoluăm, în loc să stagnăm.
Ideea de trudă conştientă este destul de clară. A lucra cu atenţie trează în­
seamnă a transform a atât munca pe care o facem şi - lucru şi mai im portant - pe
noi în timp ce lucrăm. De exemplu, să ştergi măsuţa conştient - încet, precis, cu
atenţie la detalii şi rămânând conştient de sine - înseam nă să îţi m odifici relaţia
cu mediul im ediat înconjurător. Cu toţii cunoaştem sentim entul de satisfacţie care
vine din ducerea la bun sfârşit a unei sarcini, mai ales dacă este vorba de ceva ce
am tot am ânat. A face acest lucru şi a ne observa pe noi în acelaşi timp sau a ne
118
L ucrarea L ui G u r d j i e f f
aminti de noi intensifică experienţa, deoarece ne aduce pregnant în m om entul
Ideea de suferinţă voluntară este ceva mai dificil de înţeles. Ea are legătură
cu ideea de sacrificiu. în viziunea lui Gurdjieff, omul obişnuit nu are liber-arbitru
şi nu are o fiinţă adevărată. Omul obişnuit nu are nimic, literalmente. Insă cei mai
mulţi oameni nu cred acest lucru. Astfel că cei care încep să lucreze cu ei înşişi tre­
buie să sacrifice câteva lucruri, printre care şi ideea că au liber-arbitru. în felul
acesta, ei pot fi îndrum aţi de altcineva. De fapt, ceea ce se întâm plă este că ei îşi sa­
crifică iluziile -, iar astea sunt multe. în viziunea lui Gurdjieff, iluzia supremă pe
care trebuie să o sacrificăm este suferinţa înseşi sau, în termeni psihologici mai mo­
derni, ceea ce se numeşte dezgustul de sine.
începem să ne sacrificăm iluziile prin suferinţă voluntară - adică vedem ideea
principală, şi anume că nu avem un centru de fiinţare consecvent, iar apoi abando­
năm în mod voluntar diferitele noastre iluzii, pentru că înţelegem că, în realitate,
nu avem nim ic de pierdut. Acest proces de renunţare la iluziile noastre este în sine
un tip de suferinţă, pentru că de multe din acele iluzii suntem ataşaţi. Pentru că ne
angajăm în acest proces voit şi conştient, se numeşte suferinţă voluntară.
C reştin ism u l ezoteric
Importanţa ideilor lui Gurdjieff despre sacrificiu şi suferinţa voluntară nu
poate fi subliniată îndeajuns, aceste concepte formând o parte esenţială a învăţătu­
rilor sale. Vorbind despre viaţa lui, s-a referit de multe ori la diferitele sacrificii in­
tenţionate (printre care şi acela de a-i îndepărta de lângă el, conştient, pe unii dintre
cei mai apropiaţi studenţi). Faptul că el şi-a numit la un moment dat sistemul „creş­
tinism ezoteric" este semnificativ în acest sens, deoarece întreaga doctrină creştină
se bazează pe presupusul sacrificiu al lui Iisus Hristos pentru cauza omenirii. Nu-
mindu-şi învăţătura „ezoterică", Gurdjieff implica faptul că el înţelesese învăţăturile
mai profunde din spatele anumitor principii creştine, iar ideile lui în legătură cu
suferinţa şi cu sacrificiul au legătură cu acest lucru. Putem spune cu încredere că o
înţelegere incorectă a sacrificiului a dus la suferinţe nespuse de-a lungul istoriei,
de la niveluri grosiere până la niveluri subtile. Ideea lui G urdjieff că în cele din
urmă trebuie să ne sacrificăm propria suferinţă loveşte chiar la rădăcina problemei,
care am putea spune că este respingerea colectivă de sine - convingerea impregnată
profund, cum că merităm să suferim. Iar la această convingere trebuie să renunţăm.
Im aginea lui Hristos suferind pentru omenire a fost deseori interpretată
într-un sens care sugerează vinovăţia noastră inerentă (pe care Hristos trebuia să o
transforme de unul singur), cu implicaţia clară că suntem defecţi în mod intrinsec
şi incapabili de a corecta această situaţie singuri. învăţătura lui Gurdjieff provoacă
direct acest concept, afirmând că nu numai că putem schimba lucrurile, ci o putem
face într-un mod care ne eliberează de suferinţă. Iar factorul principal aici este con­
ştiinţa. Astfel, el se alinia în paralel cu ideea lui Crowley despre noul Eon al lui
119
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Horus: îndepărtarea de vechea paradigmă de ridicare în slăvi a suferinţei şi a sa­
crificiului şi abandonarea ideii că suntem defecţi şi vinovaţi în mod intrinsec.
în perspectiva lui Gurdjieff, creştinismul ezoteric reprezenta o tradiţie stră­
veche care îşi are rădăcinile în vechiul Egipt. Oricum ar fi, esenţa Lucrării lui este
dezvoltarea dincolo de limitările noastre omeneşti sau, pe scurt, cât de important
este să devenim cu adevărat liberi.
Abordarea orientală tradiţională ne îndeamnă să vedem că „eul" sau „şinele"
care credem că suntem nu există, de fapt, ci este un m are spaţiu de vid în care agă­
ţăm noi tot felul de lucruri. Un fel de manechin pe care îl îm brăcăm în tot soiul de
veşminte complicate, doar ca să ne dăm seama treptat că nu e decât un manechin,
însă Gurdjieff, deşi originar din Asia Minor, era până la urmă un occidental şi nu
era înclinat să folosească un astfel de model. El chiar a spus că „eul" din toţi oamenii
este fragmentat, nu este întreg - nici pe departe, că este „nim ic". El m ai vorbea şi
despre un „eu" real sau un „sine cristalizat" care are potenţialul să iasă la lumină
într-o persoană de o mare sinceritate şi care a făcut mari eforturi - „supraeforturi",
cum le numea uneori. Gurdjieff mai preda şi că acest sine adevărat, care se dezvolta
prin efort, avea potenţialul de a fi nemuritor, de a supravieţui literalmente morţii
fizice. Creştinii, desigur, susţin că în ultimele două milenii este în vigoare o dis­
pensă generală, care spune că nu mai este nevoie să facem eforturi ca să obţinem
această nemurire a conştiinţei. Trebuie doar să ne ataşăm la Hristos, abandonân-
du-ne devoţiunii, iar Hristos, ca avatar suprem al acestei epoci, ne va purta eficient
în spate şi ne va duce în această stare nemuritoare de pace şi împlinire. în India,
acest proces de a te preda unui maestru spiritual (fie că acesta este în corp fizic sau
nu) se numeşte bhakti yoga.
Versiunea lui Gurdjieff de „creştinism ezoteric" conţinea o componentă esen­
ţială, şi anume o înţelegere a procesului de bhakti yoga. El spunea că simpla devo­
ţiune sau simplul abandon nu este suficient şi că este o eroare gravă să presupunem
acest lucru. învăţătura lui de bază era că nu există permis de liberă-trecere către
nemurire şi că simpla declarare a aderării spirituale la un mare maestru sau la o
mare zeitate (precum Iisus, Yahweh sau Allah) nu este suficientă. Aceasta poate să
fie utilă pentru purificarea interioară, pentru smerirea egoului şi aşa mai departe,
dar nu este suficientă, deoarece nu furnizează condiţiile care să genereze calităţile
esenţiale ce produc maturitatea generală - terenul necesar pentru o transformare
reală (spre deosebire de o transformare imaginară).
Gurdjieff spunea că nu putem progresa pe această cale dacă toate părţile din
noi nu merg în aceeaşi direcţie. Dacă o parte meditează de dimineaţă, în timp ce o altă
parte din noi dă foc la o clădire noaptea târziu, atunci suntem împărţiţi, fragmentaţi
sau, după cum spunea Gurdjieff, „nebuni". Aici este subliniată dilema esenţială cu
care se confruntă toţi cei care aspiră la o viaţă în trezie: oare este posibil să fim consec­
venţi cu adevărat? Fără această consecvenţă, Gurdjieff declara că vom „avea o moarte
de câine". Shakespeare exprimă acest lucru şi mai bine, prin Prospero:
1 20
L u c r a r e a L ui G urdjieff
Doar petrecerea-i sfârşită.
Actorii, cum fi-am spus, au fost doar duhuri
Şi toate s-au topit acum în aer:
Aidoma acestei năluciri,
Palatele şi turnurile-nalte,
Şi templele, şi însuşi globu-acesta
Cu tot ce-i viu pe el - se vor topi
Făr-a lăsa vreo urmă, ca şi-această
Părelnică serbare: viaţa noastră
E din plămada viselor făcută,
Şi somnul o-mpresonră.
[Shakespeare: Furtuna]
Gurdjieff susţinea că noi pur şi simplu închidem gura şi o ştergem , ca să spu­
nem aşa, când se termină spectacolul acesta, la fel ca o sculptură de nisip care a fost
impresionantă o perioadă, apoi este redusă la o masă amorfă şi, în final, la nimic -
dacă nu vedem tabloul întreg şi nu acţionăm ca atare. El susţinea că numai adevărul
supravieţuieşte, pentru că numai adevărul este real. Adevărul se poate cunoaşte
cel mai bine recunoscând falsitatea din viaţa noastră şi dem ascând-o, expunând-o,
văzând-o pur şi simplu drept ceea ce este - recunoscând în profunzime mecanis­
mele prin care ne autoamăgim, ne autoînşelăm şi ne autominţim.
D an su l sacru , m işcă rile şi m u zica sacră
Uneori, Gurdjieff se identifica doar ca „profesor de dans" şi de fapt asta făcea
parte din repertoriul lui, dar el nu preda un dans obişnuit. El preda o serie com­
plexă de dansuri şi de mişcări greu de înţeles din descriere dacă nu le-ai văzut ni­
ciodată, dar care ar putea fi comparate, în mare, cu m işcările de Tai Chi, Qi Gong
sau alte forme de arte marţiale. La fel ca la Tai Chi, dansurile şi mişcările Gurdjieff
sunt proiectate să armonizeze mintea şi corpul. Structura lui de dansuri este vastă
şi cuprinde de la şase exerciţii „obligatorii" pentru dansurile bărbaţilor şi ale fe­
meilor până la dansuri de templu care derivă din surse sufite şi tibetane (sau au
fost influenţate de astfel de surse) şi până la o serie com plexă de „M işcări" bazate
pe simbolul eneagram ei .8
Mulţi spectatori la dansurile sacre (din orice tradiţie) simt o schimbare în con­
ştiinţă provenită din simpla observare a dansatorilor. Gurdjieff ştia acest lucru şi
fără îndoială că acesta a fost un factor care l-a motivat în decizia lui de a-şi prezenta
Lucrarea publicului larg, prin intermediul unei serii de spectacole ce conţineau dan­
surile şi Mişcările, mai întâi la teatrul Champs Elysees din Paris, în 1923, apoi în
America, în 1924, în oraşe mari, precum New York, Boston, Philadelphia şi Chicago.
Sute de oam eni veneau să vadă spectacolele şi, deşi nu toţi erau impresionaţi în
aceeaşi măsură, mulţi erau influenţaţi de ceea ce vedeau, iar unii decideau, pe baza
121
 C ei T rei M agi P ericuloşi

acelei impresii, să se implice în Lucrarea lui Gurdjieff. Pe lângă dansurile sacre,

Gurdjieff a petrecut mulţi ani în colaborare cu studentul său apropiat, pianist şi
compozitor realizat, Thomas de Hartmann, creând o serie de coloane sonore de ne­
uitat. Această muzică acompania spectacolele dansatorilor lui. Efectul combinat al
muzicii şi al m işcărilor avea potenţialul să înalţe conştiinţa, ajutând observatorul Capitolul 6
să îşi amintească ceea ce este sacru, plin de sens şi atemporal în viaţă.
învăţăturile lui Osho

Eu am fo st tot timpul inconsecvent, aşa că niciodată n-o să puteţi să faceţi din mine
o dogmă. Pur şi simplu o să înnebuniţi dacă încercaţi asta. Eu las în urmă ceva cu
adevărat îngrozitor pentru discipoli; n-o să fie în stare să pună nimic cap la cap.
Osho 1

intre cei trei subiecţi în discuţie, fără îndoială că Osho a avut cel mai ne­
D definit „sistem ". Ba, mai mult, în ciuda vastei cuprinderi a miilor de ore
de prelegeri înregistrate şi a zecilor de tehnici de meditaţie eficiente pe care le-a
elaborat, se poate spune doar tangenţial că a avut, efectiv, un sistem. Dacă ne uităm
în urmă, la viaţa şi la învăţăturile lui, ne izbeşte caracterul lor evaziv, mai ales dacă
privim din perspectiva analizei istorice. Osho condamna foarte categoric orice în­
cercare de a-i aborda lucrarea printr-o analiză sistematică. El ştia foarte bine că oa­
menii moderni, m ai ales cei din Occident, sunt „tari la cap", adică supraidentificaţi
cu planul mental, pe care îl supraapreciază. întregul lui efort s-a concentrat pe a-şi
scoate discipolii din zona de confort a intelectualizărilor lui şi a-i aduce în urgenţa
pură a sentimentului, senzaţiei, vioiciunii şi îndeosebi a calităţii de fire meditativă.
Desigur, asta nu implică faptul că Osho ar fi crezut că societatea modernă este prea
„inteligentă", el condamna în mod regulat omul modern ca fiind „prost". Ideea lui,
în total acord cu Gurdjieff, era că am ajuns să fim periculos de dezechilibraţi. Că
accentuând peste măsură intelectul, de fapt, mintea noastră a devenit mai greoaie,
mai puţin capabilă de a funcţiona eficient. Mai mult, pentru că, iniţial, Osho atrăgea
spre el un anum it tip de persoană - de obicei tânărul occidental, educat, orientat
pe mental şi antiautoritate - el lucra cu idei şi metode care se potriveau cel mai bine
cu acel tip de căutători. în cuvinte simple, el folosea ceea ce m ergea şi îşi ajuta
adepţii să rămână vioi, ageri şi progresivi, mai degrabă decât să devină nişte simpli
membri ai „tradiţiilor m oarte" (după cum le spunea el) pe care le reprezintă atâţia
guru-şi şi sfinţi.
Este un fapt că Osho era un om cu multe feţe, dar lucrul care îl face şi mai
greu de definit este faptul că el a petrecut multă vreme vorbind despre ideile altora.
Era un comentator desăvârşit, un soi de Harold Bloom literar al lumii spirituale.
Aceste comentarii despre alţii - fie că era vorba de Lao Tzu, Buddha, Iisus, Morarji
Desai, Mahatma Gandhi, Martin Luther, Freud, Marx, Gurdjieff sau Ronald Reagan
122 123
 C ei T rei M agi P ericuloşi
- au contribuit la devierea atenţiei de la orice posibilitate de a-i sistematiza învăţă­
tura. Mai mult, era renum it pentru felul cum se contrazicea în ceea ce spunea, în
încât este imposibil de structurat orice fel de „scriptură inspirată" pe baza a ceea
ce a spus el. Intr-un sens, cumva este absurd să presupunem că Osho a fost liderul
vreunei form e de spiritualitate organizată (lucru pe care l-a negat în permanenţă -
în ciuda ironiei că, într-adevăr, în jurul lui şi al lucrării lui a fost construită o orga­
nizaţie foarte mare) Intr-un fel, era pur şi simplu un înţelept/intelectual socratic
foarte spontan, genial, carism atic şi excentric, în jurul căruia s-a întâm plat să se
adune mulţi oameni. în această privinţă, el se aseamănă cu alţi câţiva guru-şi pun­
gaşi, dar a fost unic în ceea ce priveşte echilibrul, în interiorul lui, al multor calităţi
remarcabile, cu rezultatul inevitabil că destinul lui Osho a fost să atragă o mulţime
foarte mare. însă, după cum a subliniat în mod repetat, nu a vrut ca învăţăturile
lui să fie transformate într-o doctrină şi nu se dădea în lături de la nimic pentru a
îm piedica acest lucru.
Acestea fiind spuse, dacă cineva ar fi obligat să descrie învăţăturile lui Osho
printr-o definiţie de două cuvinte, probabil că această definiţie ar fi acceptare radicală.
Mai presus de toate, el a subliniat nevoia unei acceptări profunde a ceea ce descoperi
în propria natură. A evitat orice fel de artificii şi căuta să consolideze în comunitatea
lui, o calitate de totalitate a experienţei la toate nivelurile umane. Principalul său argument
era că religiile şi preoţiile istoriei conspiraseră ca să aducă omul într-o stare nenaturală,
de dezgust faţă de sine. El căuta să refacă un echilibru al naturaleţei şi al acceptării de
sine, în care fiecare persoană să fie „propria sa biserică" - ceva ce aminteşte foarte mult
de expresia „Fiecare bărbat şi fiecare femeie este o stea", a lui Crowley.
El chiar a furnizat o listă de „porunci" - nu o dată, ci de două ori, de fiecare
dată pe jum ătate în glumă, dar suficient de serios încât să îi dăm atenţie. Prima listă
de „porunci" a fost scrisă într-o scrisoare către unul dintre discipolii săi, pe la înce­
putul carierei lui de profesor, în 1970, la Mumbai. El scria:
M-ai întrebat care sunt cele Zece Porunci ale mele. Asta este o chestiune difi­
cilă, pentru că eu sunt împotriva oricărui soi de poruncă. Cu toate astea, pur
şi simplu de distracţie, le scriu aici:
1. Nu asculta niciodatată de porunca nimănui, decât dacă porunca vine şi di­
năuntrul tău.
2. Nu există alt Dumnezeu, decât viaţa însăşi.
3. Adevărul este în tine, nu îl căuta în altă parte.
4. Iubirea este rugăciune.
5. A deveni un vid este uşa către adevăr. Vidul în sine este mijlocul, scopul şi
realizarea.
6 . Viaţa e aici şi acum.
7. Trăieşte treaz.
124
În v ă ţ ă t u r i l e L ui O sho
8 . Nu înota - pluteşte.
9. Mori în fiecare clipă, ca să poţi să fii nou în fiecare clipă.
10. Nu căuta. Ceea ce este, este. Opreşte-te şi vezi.
Câteva dintre ele sunt precepte spirituale orientale standard. Se ştie că în scri­
soare Osho a subliniat patru dintre ele - numerele 3, 7, 9 şi 10. însă cele trei care ies
în evidenţă mai mult pentru mine sunt primele trei, pentru că ele sugerează spiritul
acela rebel care a fost atât de caracteristic lui Osho şi a rămas în centrul filosofiei
lui de-a lungul celorlalţi 2 0 de ani ai vieţii lui.
în ceea ce priveşte acest studiu, mai la obiect, poruncile seamănă foarte mult
cu unele precepte pe care le-a transmis Crowley în Cartea Legii. Din acea carte, Ca­
pitolul 3, rândul 60: Nu există nicio lege dincolo. Fă ceea ce voieşti. Com paraţi acest
text cu porunca nr. 1 a lui Osho: Nu asculta niciodată de porunca nimănui, decât dacă
porunca vine şi dinăuntrul tău. Crowley subliniază că „Legea" supremă este să fim
aliniaţi cu Voinţa noastră Adevărată - termenul pe care îl folosea el pentru a descrie
expresia exterioară a nucleului interior al fiinţei noastre - şi că, mai la obiect, aceasta
este, până la urmă, singura lege adevărată. Osho subliniază şi el întâietatea adevă­
rului nostru interior, într-o asemenea măsură, încât ne îndeam nă să nu urmăm ni­
ciun fel de „poruncă" exterioară - de fapt, nicio lege - decât dacă aceasta se aliniază
cu adevărul nostru interior. Exprimarea este diferită de a lui Crowley, dar impulsul
general este esenţialmente identic.
De asemenea, de rem arcat este numărul 5: „A deveni un vid este uşa către
adevăr." Aici se reflectă o temă străveche în lucrarea de transformare, şi anume că,
mai devreme sau mai târziu, trebuie să trecem o cum pănă în care suntem efectiv
despuiaţi de tot - de toate ataşamentele şi identificările. Crowley a scris foarte mult
despre acest lucru, folosind conceptul de „prăpastie". Viziunea supremă a lui Osho
era ca discipolii săi să devină întruchiparea vie a ceea ce preda el. în această pri­
vinţă, cred că, de fapt, eforturile lui s-au sprijinit pe munca anterioară a lui Crowley
şi a lui Gurdjieff. Se poate spune că Osho era învăţătorul sincretic suprem. El folosea
orice mergea, dar întotdeauna se împotrivea să ofere o formulă clară şi bine definită,
îl interesa mai mult ca oamenii lui să urmeze un mod de viaţă bazat pe idealuri,
precum libertate, iubire, creativitate, sărbătorire şi meditaţie.
în perioada com unităţii din Oregon, în 1984, pe când Osho încă se m ai afla
în perioada sa de tăcere de trei ani şi jumătate, secretara lui de la acea vreme (Ma
Sheela) a încercat să pună bazele unei religii definibile. A numit-o „Rajneeshism"
şi chiar a elaborat o cărticică - de fapt, un înscris sfânt - care urma să reprezinte re­
ligia. (Cam pe la aceeaşi vrem e, câteva persoane din com unitate - aceasta fiind
iniţiativa lui Osho - au primit „grade" răsunătoare şi extravagante de la „Univer­
sitatea Internaţională de M editaţie Rajneesh" sau RIM U, cum era prescurtată.
Titluri spirituale speciale, precum arihanta, acharya şi siddha au fost acordate celor
„câtorva aleşi", cum erau numiţi). Un an mai târziu, în septembrie 1985, când Sheela
125
 C ei T rei M agi P ericuloşi
şi micul ei grup de ajutoare au fost demascaţi pentru infracţiuni flagrante şi au fugit
de la ferma Oregon, iar comunitatea se prăbuşea, Osho a apărut şi a anunţat în mod
dramatic că nu recunoaşte Rajneeshismul. într-o inversare ciudată a străvechii teme
a preotului care arde cărţile misticului, de această dată misticul a denunţat „preo­
tul" şi toate copiile „sfintei cărţi" au fost adunate laolaltă şi arse într-un foc făcut
sub cerul liber. La aceeaşi vreme, Osho le-a spus discipolilor lui că nu mai trebuie
să poarte veşm inte în nuanţe de roşu sau mala ce reprezenta medalionul cu poza
lui. (In ziua următoare, mulţi au abandonat bucuroşi colierele mala şi veşmintele
roşii. Atunci Osho î-a criticat pentru viteza lipsită de respect şi de demnitate cu care
o făcuseră. In ziua care a urmat, m ulţi au revenit la mala şi la veşm intele roşii. A
fost o perioadă ciudată şi foarte încărcată, în care lecţiile individuale se revărsau
cu viteză şi furie - ceva ce Gurdjieff ar fi considerat fără îndoială a fi o m ină de aur
a posibilităţilor de observare de sine).
în retrospectivă, se pare că toată această chestiune a fost extrem de chinui­
toare pentru Osho, care vorbise cu atâta ardoare şi atât de m ultă vrem e împotriva
oricăror soiuri de „isrne". Cum şi de ce i-a dat voie Sheelei să creeze această „reli­
gie" nu este clar. El susţine că fusese ideea ei, dar cu siguranţă că, la un moment
dat, trebuie ca el să-i fi dat măcar aprobarea tacită. (Unii au emis teoria că el a per­
mis crearea acestei „religii fără religie" pentru a satisface cerinţele Departamentului
de Imigrări al SUA cu privire la viză - ca „învăţător religios" având mai multe şanse
să i se perm ită şederea în ţară). în orice caz, retractarea Rajneeshismului de către
Osho însuşi conţine o nuanţă de ironie, dar este şi profund interesantă, pentru că
ridică o întrebare firească: ce ar fi făcut Iisus (de exemplu) dacă ar fi avut ocazia să
scoată de pe şine religia creată în numele lui înainte ca aceasta să creeze pagube se­
rioase? Dacă e să-l credem pe Osho, ar fi făcut exact acelaşi lucru dacă ar fi avut
ocazia şi poate că Pavel, Matei, Marcu, Luca şi loan ar fi fost cei care ar fi fugit în
Europa, aşa cum au făcut Sheela şi complicii ei două m ilenii m ai târziu (deşi fără
şecheli şi fără conturi în bănci elveţiene).
La urma urmei, Osho era preocupat doar de trezirea individului. El spunea
că masele nu se trezesc, ci doar indivizii. însă, datorită puterilor sale excepţionale
de orator şi carism ei personale, şi-a atras adepţi num eroşi şi foarte devotaţi, astfel
că, în mod inevitabil, gândurile lui s-au îndreptat către tabloul mai vast. în anii '70
ţinea prelegeri exclusiv despre misticii iluminaţi ai trecutului şi despre cum trebu­
iau înţelese învăţăturile lor. Prin anii '80 prelegerile lui au devenit mai politice, iar
com entariile politice se limitau aproape în întregim e la o critică nim icitoare la
adresa politicienilor şi a preoţilor. în orice caz, viziunea lui începea să fie preocupată
mai mult de tabloul mai vast şi de starea maselor.
Satirizarea religiilor organizate s-a accentuat în ultim ii ani ai lui Osho - prin­
tre alte rem arci obscene, el a sugerat odată că probabil că Sfântul Duh reprezenta
organele genitale ale lui Dum nezeu .2 Modul lui de exprimare când vorbea astfel
avea darul să accentueze frivolitatea subiectului, cu discursul lui inexpresiv şi cu
126
În v ă ţ ă t u r i l e lui O sho
ochii mari şi „inocenţi". Era un maestru al umorului sec şi probabil că niciun guru,
darămite vreun com edian profesionist din istorie nu s-a luat de religii şi de liderii
religioşi cu atâta ireverenţă zglobie ca Osho. însă fireşte că toate acestea i-au atras
şi multă ostilitate din partea instituţiilor recunoscute ale structurilor de putere, cu
atât mai mult, cu cât Osho nu glumea întotdeauna. Alteori, ochii i se înceţoşau şi,
cu straşnică pasiune, se năpustea asupra preoţilor într-un mod pe care adepţii lui
îl asemuiau cu al lui Iisus care scoate sabia într-un templu decăzut. Un exemplu
bun este când l-a denunţat pe Papa loan Paul al II-lea - căruia îi plăcea să îi spună
„Papa Polonezul" - drept anticristul însuşi:
Mii de oameni au fost ucişi de aceşti oameni care reprezintă „biserica". Şi ce
pace au adus ei în lume? Se vede: cele două războaie mondiale s-au dus în
partea creştină a lumii, iar al treilea război mondial tot în partea creştină a
lumii se va purta.
Oamenii ăştia nu reprezintă pacea, ci moartea. Aşa că eu vă spun categoric
că anticristul se află deja la Vatican. A început să facă omenirii ce e mai rău.
Predică întregii lumi împotriva planificării naşterilor, îm potriva anticoncep­
ţionalelor, împotriva avortului. Destul - asta o să distrugă toată lumea asta
prin înfometare, prin sărăcie. Acum sunt cinci miliarde de oameni pe pământ -,
iar pământul poate să sprijine cu bucurie nu mai mult de un miliard de oameni.
Un miliard de oameni pot să trăiască pe acest pământ în dans, în extaz -, dar
cinci m iliarde? Şi până la sfârşitul acestui secol, populaţia va fi de şase mi­
liarde. Pur şi simplu, din cauza suprapopulării - nu e nevoie de arme nucleare
- omenirea poate să se sinucidă. Răspunsul meu este absolut clar: Papa Po­
lonezul este anticristul; toţi papii au fost asta - şi nu numai în religia creştină,
ci în toate religiile .3
Cu toate astea, în ciuda nesfârşitelor încercări ale lui Osho de a devia atenţia
- intenţionat sau nu - de la posibilitatea de definire clară a învăţăturii lui, lucrarea
unui învăţător este cunoscută cel mai bine prin studenţii lui - „după roadele lor îi
veţi cunoaşte" - mai ales atunci când acei studenţi au fost împuterniciţi, cum ar fi
de învăţător să îl reprezinte cu lucrarea lui. în ashramul lui Osho existau două ac­
tivităţi principale de „lucrare interioară" - terapia de grup şi meditaţia. Mai aveau
loc şi alte „lucrări situaţionale" - adică sarcini specifice în care individul avea ocazia
să „lucreze cu conştientizarea" şi să observe cum reacţionează mintea la anumite
situaţii şi condiţii. Osho se referea la ashramul lui, numindu-1 „câm pul Buddha",
o idee menită să indice o concentrare de energie generată de efortul susţinut al unui
grup de căutători dedicaţi adevărului. Un astfel de mediu, la fel ca într-o mănăstire
cu meditatori dedicaţi, creează o ambianţă care este în permanenţă într-un contrast
viu cu starea m entală a individului. în cele mai multe locuri din viată, / ' o stare de
conştiinţă obişnuită nu va fi observabilă, deoarece ea nu va fi vizibil diferită de sta­
127
 C ei T rei M agi P ericuloşi
rea de conştiinţă a majorităţii celorlalţi - adică toată lumea este la fel de adormită,
însă atunci când eşti adormit printre oameni vigilenţi şi atenţi, adormirea ta va ieşi
în curând în evidenţă şi va deveni foarte inconfortabil să te afli în acea stare - ca un
fel de alarmă enervantă care nu se va opri până nu te trezeşti şi nu te ridici din pat.
Cel puţin aceasta este ideea din spatele „lucrării situaţionale", iar în ashramul lui
Osho această lucrare era prezentă în orice activitate. (La fel era aşezată viaţa şi la
Prieure, la com unitatea lui Gurdjieff, deşi la o scară mult mai mică şi cu maestrul
însuşi patrulând pe teren).
P sih o te ra p ia în co n te x t sp iritu al
Osho este unic prin aceea că este primul guru oriental care a adoptat în pro­
funzime psihoterapia occidentală. în anii '70, în ashramul lui se foloseau o serie de
terapii de grup în stilul anilor '60, conduse de câţiva terapeuţi cu experienţă. La
acea vreme, ashramul Pune, unde se desfăşura abordarea experimentală a lui Osho,
rivaliza cu renumitul centru de dezvoltare din California de Nord, cunoscut drept
Esalen.
Cuvântul „terapie" derivă din grecescul therapeia, care înseamnă „a vindeca"
sau „a rem edia", sau „a trata". Cuvântul „psiho" derivă din grecescul psykhc, un
termen larg care se referă, în mod variat, la „m inte", „suflet", „spirit" sau „principiu
însufleţi tor". Astfel, termenul „psihoterapie" se referă în general la vindecarea min­
ţii sau a sufletului - încercarea de a repara ceea ce ne însufleţeşte conştiinţa.
Meditaţia, în diversele ei forme, este cunoscută de mii de ani. Psihoterapia în
stil occidental este o practică relativ recentă, care îşi are începuturile cu Freud, la
sfârşitul anilor 1800, însă au existat alte forme care erau practicate încă mult mai
devreme, de la „hipnoterapia" folosită de Franz Mesrner în anii 1770 până la unele
eforturi ale alchimiştilor europeni din secolul al XVI-lea şi la primele aziluri de ne­
buni, înfiinţate în M orocco şi la Bagdad, în secolul VIII î. Hr. Allan Watts, în cartea
sa de referinţă Psychotherapy East and West [Psihoterapia - Orient şi Occident], susţinea
că paralela occidentală la tradiţiile spirituale orientale nu este religia occidentală,
ci, mai degrabă, psihoterapia occidentală. El scria:
Dacă analizăm în profunzime căi precum budismul şi taoismul, Vedanta şi
yoga, nu vom găsi nicio filosofie sau religie drept pentru care acestea să fie
înţelese în Occident. Găsim mai degrabă ceva care seamănă cu psihoterapia...
principala asemănare între aceste moduri orientale de viaţă şi psihoterapia
occidentală este preocuparea pe care ambele o au, de a genera schimbări în
conştiinţă ...4
însă W atts admitea, totuşi, că există şi diferenţe esenţiale între psihoterapia
occidentală tradiţională şi tradiţiile de înţelepciune orientale, iar acestea constau în
principal în modul în care ele definesc „m intea", „conştiinţa", „psihicul" şi aşa mai
128
În v ă ţ ă t u r i l e lui O sho
departe. Totuşi, el considera că această prăpastie începea să se închidă, în timp ce
psihoterapia devenea mai puţin fixată pe material şi pe empiric - de fapt, pe măsură
ce a început să se alinieze la înţelepciunea modului oriental de a înţelege mintea.
Watts şi-a scris cartea la începutul deceniului '60, perioadă care avea să se dove­
dească a fi un punct esenţial de turnură în istoria psihoterapiei.
Caracteristica definitorie a psihoterapiei tradiţionale constă în încercarea de a
reface sănătatea psihologică a individului, însă de obicei această „sănătate" nu merge
mai departe de idealuri de echilibru, ajustare şi „descurcare" în lume. Psihologia mo­
dernă, cu orientare spirituală, care probabil că a început odată cu eforturile psihotera-
peutului elveţian C. G. Jung, reprezintă o încercare de a vedea individul nu ca pe un
subiect de patologie, ci, mai degrabă, ca pe o fiinţă vastă ce aşteaptă să fie explorată.
Se poate spune fără probleme că mulţi dintre cei care apelează la psihoterapie
o fac în principal pentru a-şi dezvolta capacitatea de a funcţiona bine în lume - de
a „se descurca" cu elementele umanitaţii, de a învăţa să se simtă bine cu ceea ce
sunt şi să „se potrivească" în societate. O mică minoritate de oameni folosesc psi­
hoterapia în forma sa mai spirituală, pentru a explora natura firii, şinele şi indivi­
dualitatea. Gurdjieff a fost printre primii care au introdus expresia „a lucra pe sine",
iar această lucrare are la bază viziunea că noi avem un potenţial aproape nelimitat,
o capacitate de a ne dezvolta în conştiinţă care poate să transceandă cu mult men­
talitatea noastră obişnuită de zi cu zi.
Care este m entalitatea medie de zi cu zi a celor mai mulţi oameni?
Gurdjieff, cel puţin, nu a avut deloc milă în această privinţă, referindu-se la
omenire în general ca fiind esenţialmente „adorm ită". Osho împărtăşea aceeaşi vi­
ziune, amintind frecvent de „pura prostie" a naturii omeneşti şi de faptul că au fost
literalmente mii de războaie în ultimele câteva mii de ani. Crowley era la fel de
tăios în criticile lui - Cartea Legii face referiri ample la starea decăzută a condiţiei
umane. Niciuna din tradiţiile spirituale globale nu este în dezacord cu acest punct
de vedere. Toate susţin/
că omul mediu are ceva fundam entalm ente „deviat" - fie
că acest lucru se datorează efectelor „păcatului originar", aşa cum este el conceput
de doctrina creştină convenţională, fie amăgirilor sinelui obişnuit, aşa cum este el
înţeles atât în învăţăturile hinduse, cât şi în cele budiste şi că singurul mod de a re­
zolva problema este printr-o introspecţie sinceră şi susţinută.
Decăderea omenirii se poate rezuma după cum urmează: o neputinţă de a ne
uita în oglindă şi de a analiza cu adevărat cine suntem. Psihoterapia este o încercare
de a face acest lucru, însă una dintre caracteristicile ei definitorii este că, în mare,
ea este o practică în grup; în general, nu este întreprinsă în mod solitar. Este posibil
să faci autoanaliză şi cu siguranţă că este posibil să practici introspecţia profundă
în mod independent, însă acest tip de lucrare se face cu un ghid, un mentor sau un
terapeut. în această privinţă, ea este esenţialmente diferită de meditaţie, care, în ge­
neral vorbind, este o practică solitară (chiar dacă medităm într-o încăpere cu mai
multe persoane care meditează).
129

C ei T rei M agi P ericuloşi
Osho şi-a instruit mulţi dintre discipolii occidentali să parcurgă terapii catar-
ctice cum ar fi grupuri de întâlnire sau tipuri de tantra occidentală, înainte de a se
angaja în m editaţii pasive serioase, precum vipassana budistă sau m etodele zen.
Principala sa preocupare era că occidentalii erau înclinaţi să îşi reprime mintea în
timp ce meditează, în loc să fie martori în mod deschis la gândurile lor. Acesta este
un lucru esenţial care trebuie înţeles, deoarece se poate spune că dezvoltarea psi­
hologică şi dezvoltarea spirituală se desfăşoară pe căi paralele. Adică este posibil
să ai experienţe spirituale reale, dar să rămâi cumva ciuntit din punct de vedere
psihologic - adică să ai aptitudini slabe de comunicare, probleme cu stima de sine,
relaţii disfuncţionale, probleme nevindecate cu părinţii şi aşa mai departe. După
cum a spus odată Israel Regardie, „experienţa mistică nu vindecă psihonevroza".
în acelaşi fel, este posibil ca o persoană să fie rezonabil de împăm ântată din punct
de vedere psihologic, însă să îi lipsească orice fel de experienţă sau de perspectivă
spirituală semnificativă.
Este un lucru destul de obişnuit, mai ales printre căutătorii spirituali, ca per­
soanele care au folosit meditaţia sau alte practici conexe doar să se distanţeze de
durerea lor psihologică, în loc să o înfrunte cu adevărat şi să o rezolve. în aceste
cazuri, m editaţia devine un soi de medicaţie, în care persoana este capabilă să se
„drogheze", prin aceea că stăpâneşte ceea ce devine un tip m ai sofisticat de repri­
mare. O minte cu probleme psihologice semnificative nevindecate şi care reprimă
durerea asociată cu acestea nu este capabilă cu adevărat de meditaţie profundă. Şi
chiar dacă este, devine susceptibilă la stări psihologice tulburătoare, care pot să
apară atunci când meditaţia profundă şi susţinută începe să spargă bariera dintre
mintea conştientă şi cea subconştientă.
Un scurt exemplu aici, din propria mea călătorie, poate fi de ajutor pentru a
ilustra această idee. Pe când aveam vreo douăzeci şi ceva de ani, am abordat iniţial
anumite elemente ale căii spirituale cu mare ardoare şi cu pasiune. Odată, am decis
să mă retrag într-un sejur autoimpus de meditaţie de trei săptămâni, în izolare. Se­
jurul s-a desfăşurat astfel: eu mă încuiam în apartament şi mă dedicam multor ore
de meditaţie zilnică, mâneam foarte puţin şi practicam abstinenţa sexuală. Fireşte,
după vreo săptămână, s-a acumulat o cantitate uriaşă de energie. într-o zi, cam la
vreo trei săptămâni de când începusem experimentul, stăteam în meditaţie, când
ceva a părut să „plesnească" în zona plexului solar. Am avut im ediat o presimţire
intensă că urma să se întâm ple ceva de putere. M-am ridicat în picioare şi m-am
dus până la o oglindă, scrutând-o în profunzime în timp ce mă concentram pe
koan-ul atem poral „Cine sunt eu?".
Asupra mea s-a pogorât o tăcere uriaşă, o tăcere care era totodată plină de o
energie puternică. îm i amintesc veneraţia pe care am simţit-o când m-am uitat la
reflexia din oglindă şi mi-am dat seama, profund şi tacit, că nimeni nu-mi întorcea
privirea - mă aflam mai degrabă în faţa unei imense vastităţi, nemişcată, tăcută şi
profund de vidă. în momentul acela am văzut cu adevărat că personalitatea nu este
130
În v ă ţ ă t u r i l e lui O sho
nimic altceva decât o umbră, o prefăcătorie elaborată şi că, fundamentalmente, nu
ştiam cu adevărat cine sunt - mai exact, eram pur şi simplu. Apoi am traversat co­
ridorul şi m -am dus la bucătărie. M-am aşezat la masă şi m-am minunat de limpe­
zimea vie a îm prejurim ilor - îmi amintesc mai ales cum am luat o cârpă de vase
roşie şi cum am simţit cât de viu era până şi acest obiect neînsufleţit. Bucurându-mă
de cât de incitantă este această trezire, îmi amintesc că apoi s-au întâm plat două
lucruri: mai întâi senzaţia unui „curent" puternic de energie care îmi urca pe şira
spinării. Şi în al doilea rând, un gând anume, care era ceva de genul „nu pot să fac
faţă la asta".
Cam în acel moment, energia care îmi urca pe şira spinării a ajuns în zona ge­
nerală a inim ii şi a părut să se oprească, de parcă ar fi întâlnit un soi de obstacol.
Am fost aruncat aproape instantaneu într-o panică ciudată. Pulsul mi-a crescut
foarte mult şi m-a înghiţit o frică îngrozitoare. M-am trezit retrăind parţial o expe­
rienţă îngrozitoare cu droguri, pe care o avusesem ca tânăr adolescent cu vreo 1 0
ani în urmă. Ca să scurtez povestea, acest atac de panică a cedat treptat, dar eu am
rămas într-o stare de profundă tulburare - disociat şi deconectat de corp, de lume,
de toate. Mă sim ţeam de parcă realitatea ar fi fost undeva departe, la capătul unui
tunel lung. Până şi braţele mi se păreau că sunt nişte oase lungi, care îmi ies din
corp şi se întind în depărtare. Totul era cenuşiu şi părea că m iroase a moarte.
N-am putut să dorm trei nopţi la rând. Ori de câte ori închideam ochii, mă
întâmpina o lumină strălucitoare, auriu-gălbuie, care îm i strălucea în cap. Era ceva
de coşmar. După ani de zile, am citit din întâmplare despre îngrozitoarele stări ale
lui Gopi Krishna cu „trezirea prematură a kundalini" , pe care le-a descris în cartea
lui Kundalini: The Evolutionary Energy in Man [Kundalini: Energia omului pentru evo­
luţie]5, însă la acea vrem e nu eram aşa de sigur ce mi se întâmplase. Cu toate astea,
credeam că era vorba, în esenţă, de o „urgenţă spirituală" (ca să folosesc termenul
inventat de Stanislav Grof)6, mai degrabă, decât o cădere psihotică, aşa că m-am
opus tratam entelor m edicale convenţionale. Câteva zile mai târziu m-am dus la
centrul local de meditaţie Osho (la acea vreme eram discipol iniţiat al lui Osho) şi
am găsit un om care a înţeles ce mi s-a întâmplat. A spus că şi el trecuse prin ceva
asemănător cu ani în urmă, iar experienţa îl ţinuse „pe jar timp de trei ani". Nu îmi
puteam imagina cum aş putea supravieţui timp de trei ani, aşa că n-am fost prae
convins că experienţa „pe jar" a prietenului meu şi oribila tulburare interioară prin
care treceam erau unul şi acelaşi lucru, dar cu toate astea i-am apreciat profund
empatia. în decurs de câteva zile, simptomele au cedat şi am sim ţit din nou că sunt
eu însumi.
Ideea este că ceea ce ani trăit eu era un caz clasic de tulburare psihospirituală
provocată de insuficienta vindecare psihologică a vechilor răni înainte de angajarea
într-o practică meditativă intensivă. Intensitatea eforturilor mele de meditaţie a slu­
jit ca un soi de „substanţă de curăţire", care a scos la iveală destul de violent răni
sufleteşti vechi, pe care mi le-a fluturat fără nicio milă peste egoul conştient. Co­
131

C ei T rei M agi P ericuloşi
pleşit de forţa experienţei, este de înţeles că m-am prăbuşit sub primul atac de pa­
nică, iar apoi, vreme de câteva zile, m-am simţit profund disociat de realitate şi de
propriul corp.
Acesta este un exemplu mai dramatic, însă este valabilă ideea că numai o per­
sonalitate rezonabil de sănătoasă şi întreagă poate să ajungă la stări spirituale pro­
funde. Lucrurile stau aşa pentru că forţele sufleteşti ce pot fi eliberate de practica
spirituală pot să fie extraordinar de intense, ele folosindu-se de energiile puternice
deţinute în mintea inconştientă. Osho era foarte conştient de toate aceste lucruri şi,
pentru că era foarte citit în domeniul filosofiei şi psihologiei occidentale, înţelegea
fenomenul de reprimare, însă nu numai din acest motiv. El mai recunoştea repri­
marea şi din propria cultură indiană, cu reacţia violentă pe care mulţi au avut-o
faţă de învăţăturile lui în ceea ce priveşte inocenţa energiei sexuale. In legătură cu
asta, ar trebui să menţionăm că Osho cunoştea foarte bine munca lui Wilhelm Reich,
pionierul metodelor de lucrare corporală din anii '60, ale cărui învăţături radicale
cu privire la energia „orgonică" şi la importanţa orgasmului sexual au fost foarte
controversate pe vremea lui. Nu o singură dată a spus Osho că Reich ar fi putut să-
i fie discipol (iar odată chiar i-a acordat o iniţiere postumă - lucru ce aminteşte de
Crowley, care acorda titlul postum de sfinţi anumitor persoane). La ashramurile
lui Osho se foloseau în mod obişnuit terapiile reichiene pentru eliberarea de stări
mentale negative, despre care se credea că sunt blocate în corp sub forma unei „ar­
muri" musculare, termenul pe care Reich l-a dat „nodurilor" în psihic care îşi aveau
originea în reprimarea amintirilor dureroase şi care se manifestau în corp .7
Ideea de „catharsis" (eliminarea directă a stărilor em oţionale negative) ră­
mâne controversată - unii susţin că este indispensabilă pentru vindecarea psiholo­
gică necesară, în timp ce alţii o consideră practic inutilă şi chiar potenţial
periculoasă. Osho încuraja utilizarea catharsis-ului, iar principalul său instrument
de meditaţie - „M editaţia dinamică" (descrisă în Capitolul 17) - foloseşte catharsi-
sul ca pe o etapă esenţială în proces. însă profesorii mai avansaţi, inclusiv Osho,
sunt de acord, în ceea ce priveşte catharsisul, că în şi prin sine, acesta nu garantează
o schimbare perm anentă sau vreo realizare de sine semnificativă. Asta, deoarece
tiparele negative bazate pe ego se vor repeta pur şi simplu dacă nu există o înţele­
gere cognitivă corespunzătoare a cauzelor de rădăcină ale suferinţei, asociată cu o
atitudine necesară de disponibilitate în ceea ce priveşte asumarea responsabilităţii
cu privire la gândurile, sentim entele şi circum stanţele negative din viaţă. Abia
atunci poate să fie meditaţia cu adevărat eficientă.
D a rsh a n şi terap ia tran sfo rm aţio n ală de grup
în mare parte din cariera sa de profesor, Osho n-a fost doar un guru sau un
înţelept. El a fost şi psihoterapeut, iar acest lucru poate că este cel mai evident în
darshan-urile lui, întâlniri private pe care obişnuia să le ţină serile, cu grupuri mici
de discipoli. Term enul darshan înseamnă literal „a vedea", iar în acest context, „a fi
132
În v ă ţ ă t u r i l e lui O sho
în lumina m aestrului". în aceste întâlniri - care au avut loc aproxim ativ între 1974-
1980 - Osho îşi întâmpina discipolii care soseau, îi conducea pe cei care plecau şi
iniţia discipoli noi. Invariabil, fiecare interviu unu-la-unu pe care îl avea cu un dis­
cipol care stătea la picioarele lui se sfârşea printr-o minisesiune, în care Osho oferea
consiliere, dădea misiuni şi, într-un mod mai misterios, făcea „lucrare de energie"
asupra discipolului (mai ales din anul 1979 încoace, când darshan-rile au început să
se concentreze mai mult pe transmiterea de energie). Pentru această lucrare de ener­
gie, el îşi punea degetele pe anumite părţi ale corpului discipolului - de obicei pe
frunte (sau „cel de-al treilea ochi" în yoga tradiţională). Adesea, aceste sesiuni
aveau ca rezultat transformări profunde în conştiinţă, nu doar pentru cel care era
tratat, ci şi pentru cei care erau observatori. Este discutabil cât din aceste efecte se
pot atribui aptitudinilor terapeutice ale lui Osho sau siddhi-urilor (puterilor) yo-
ghine şi cât s-ar fi putut datora sugestibilităţii unei atmosfere de vindecare de tip
carismatic. Ca în cele mai multe cazuri de acest gen, probabil că era o combinaţie
din toate astea.
Folosirea terapiei profunde - a „grupurilor" - a fost controversată în munca
lui osho, însă fără discuţie că este unul dintre elementele care l-a plasat în avan­
garda muncii de transformare. Eu însumi am fost membru al mai multor astfel de
grupuri în anii '80 şi la începutul anilor '90. De asemenea, la vremea aceea, am avut
şi norocul să particip la grupuri transformaţionale care nu făceau parte din organi­
zaţia Osho, iar în cele din urmă pot să trag concluzia cu încredere că nu era mare
diferenţă între ele. Excepţia remarcabilă era că prezenţa lui Osho era întotdeauna
bine evidenţiată în grupurile din cadrul organizaţiei lui, în general prin poze mari
cu el care împodobeau pereţii şi, desigur, prin om niprezentele coliere (cu tot cu
poza lui Osho) pe care le purta toată lumea, inclusiv facilitatorii de grup (deşi pur­
tarea colierelor a fost întreruptă în jurul anuluil986).
La prima vedere, pentru cineva din exterior totul ar părea o formă de pro­
gramare în cadrul unui cult, însă modurile exterioare de atragere într-o mănăstire
ortodoxă din Est, să spunem, sau într-o mănăstire japoneză zen nu sunt cu mult
diferite. Călugării poartă robe negre care sunt toate la fel, incantează aceleaşi cu­
vinte, urmează regulamente şi protocoale rigide şi peste tot se văd idoli, în general
sub forma sfinţilor creştini sau budişti. Osho sublinia că întotdeauna au existat două
metode tradiţionale de lucrare interioară: singur sau în grup. „D ar", adăuga el,
„Occidentul este total orientat pe lucrul în grup". Motivul pentru care era nevoie
de metode de grup (precum terapia de grup) pentru occidentali în general era, sus­
ţinea Osho, acela că occidentalii cultivaseră un ego mai puternic şi mai bine definit.
Ideea este că un ego puternic suferă când este singur, însă într-un context de grup
are mai multe şanse să se relaxeze şi să se dizolve (cel puţin într-o oarecare măsură).
Un ego mai puţin definit poate să facă faţă unei căi solitare - precum meditaţia pro­
fundă sau o relaţie unu la unu cu un guru - cu mai multă uşurinţă. Ideea de „con­
ştiinţă de grup" care ajută la relaxarea egolui poate fi abuzată în mod grosier şi
133
 C ei T rei M agi P ericuloşi
chiar a fost, m işcările fasciste reprezentând un prim exem plu. însă folosită
într-un context de dezvoltare interioară, acelaşi efect poate fi transform at
într-un ajutor foarte puternic pentru a ne elibera de tendinţe egocentrice mai dău­
nătoare .8
Grupurile de terapie ale lui Osho au dobândit o reputaţie semnificativă de-a
lungul anilor. Discipolii săi occidentali considerau că este absolut necesar să parti­
cipi la cel puţin câteva din aceste grupuri. Pentru mulţi dintre ei, acestea au devenit
principalul mijloc de conexiune socială cu alţi discipoli. Cei mai mulţi care treceau
prin aceste grupuri se bucurau de beneficii evidente, venind de acolo mai uşori,
mai relaxaţi şi mai deschişi, mai puţin nevrotici, mai implicaţi în viaţă (deşi în multe
cazuri, această deschidere se dovedea a fi doar temporară, vechile obiceiuri dis-
funcţionale reapărând ulterior). în prima fază a acestei lucrări, la Pune, în anii '70,
grupurile cele mai importante - mai ales grupul întâlnirea, condus de Paul Lowe
(Ananda Teertha) - au devenit faimoase pentru faptul că reprezentau atât posibi­
litatea unor treceri în stări superioare de conştiinţă care să spulbere egoul, cât şi
exerciţii de totalitate experimentală care îţi răvăşeau oasele. Vânătăile, ochii învi­
neţiţi şi câte un membru rupt, din când în când, nu erau ceva neobişnuit. Lucru
semnificativ, Richard Price, unul dintre fondatorii centrului Esalen, renumitul cen­
tru de dezvoltare din California de Nord, a vizitat Pune în 1978, după ce şi-a primit
iniţierea (şi a devenit în mod oficial discipol al lui Osho) prin poştă. Ajuns la Pune,
el a participat la câteva grupuri, dar după ce a văzut o sesiune de grup în care o fe­
meie şi-a rupt piciorul, întâmplare urmată de un discurs al lui Osho în care (în vi­
ziunea lui Price) acesta a părut să o mustre pe femeie, Price s-a retras .9 Din punctul
de vedere a ceea ce încerca (şi în mare reuşea) să creeze Osho în acele zile, pierderea
lui Price - şi potenţial şi a întregului centrul Esalen - era un dezavantaj. Cu atât
mai mult, cu cât mulţi ajunseseră să perceapă ashramul Pune ca pe „Esalen-ul Es­
tului", unul dintre cei doi piloni de muncă transformaţională cu adevărat de avan­
gardă de pe planetă.
Osho era un senzualist şi spunea în învăţătura lui că trupul este ceva ce tre­
buie respectat şi cu care trebuie să te împrieteneşti şi să lucrezi conştient. De pe la
sfârşitul anilor '60, specialitatea lui a constat în meditaţiile active pe care le dezvolta
el însuşi, precum Meditaţia Dinamică şi Meditaţia Kundalini, alături de câteva alte
formule. La sfârşitul anilor '80 a elaborat câteva meditaţii noi, printre care şi Tran­
dafirul Mistic (trei săptămâni de trei ore pe zi, în prima săptămână de râs, în a doua
săptămână de plâns şi în a treia săptămână de observare tăcută) şi diferite exerciţii
de „vorbit cu corpul". Toate acestea pot părea o ironie, dată fiind decăderea alar­
mantă a stării de sănătate a propriului corp pe la vârsta de 50 de ani, însă, chiar şi
aşa, învăţătura lui poate fi descrisă doar ca o învăţătură integrală, prin aceea că a
căutat să aducă laolaltă toate dimensiunile: fizică, terapeutică, meditativă şi crea­
tivă/artistică (Osho era un mare estet, iar comunităţile lui întotdeauna au reflectat
acest lucru, aliniindu-se la standarde estetice foarte ridicate).
13 4
În v ă ţ ă t u r i l e lui O sho
Meditaţia Dinamică a lui Osho, menită a fi un exerciţiu vioi de dimineaţă, în
multe feluri este o metaforă excelentă pentru întreaga sa învăţătură. Procesul du­
rează o oră şi are loc în cinci etape - zece minute de respiraţie profundă accelerată,
zece minute de catharsis (curăţire emoţională), zece minute de sărit în sus şi în jos
strigând „hoo!" şi apoi „stop!", apoi cincisprezece minute de tăcere nemişcată şi,
în încheiere, cincisprezece minute de dans (A se vedea Capitolul 17 pentru o expli­
caţie mai detaliată). Respiraţia reprezintă influenţele yoghine, catharsisul reprezintă
influenţa psihoterapeutică, săriturile în sus şi în jos sunt componenta fizică, „stop!"
este influenţa lui Gurdjieff (era una din tehnicile efective ale lui Gurdjieff), faza de
tăcere este o meditaţie clasică, iar faza finală de dans este o expresie a accentului
pe care îl punea Osho pe corp şi pe sărbătorire. M editaţia Dinam ică a fost întot­
deauna piesa principală şi centrală în lucrarea lui şi se ţinea zilnic la ora 6 AM la
comunităţile lui, încă de la începutul anilor '70.
S exu l
Cartea care i-a consolidat reputaţia de „guru al sexului" a lui Osho a fost car­
tea sa de referinţă, publicată în 1968, From Sex to Superconsciousness [De la sex la su-
perconştiinţă].w l n mod ironic, această carte a fost doar prima, din peste 600 (la ora
actuală) publicate sub semnătura lui Osho, însă aceasta răm âne cea mai renumită.
La vremea respectivă a fost o lucrare radicală şi a provocat răzvrătire în societatea
indiană, o cultură extrem de reprimată în acea perioadă. în ciuda faptului că a fost
publicată pentru prima dată acum 40 de ani, cartea încă se vinde şi a fost retipărită
recent, în 2008, cu un nou subtitlu: A Book as Infamous as it is Famous [O carte pe cât
de rău-famată, pe atât de faim oasă],
Ideea principală în învăţăturile lui Osho despre sex era că, din cauza condi­
ţionării religioase şi a efectelor civilizaţiei, în general, naturaleţea s-a pierdut treptat
şi împreună cu ea şi inocenţa. La un moment dat, în De la sex la superconştiintă, Osho
comentează despre nuditate şi cum frica de a ne dezbrăca îşi are bazele în atitudinea
de condamnare a corpului. (Nuditatea era o practică folosită ocazional în grupurile
ulterioare de terapie ale lui Osho de la ashramul Pune, ca un exerciţiu care să ajute
oamenii să treacă de frică şi de inhibiţie. Crowley cu siguranţă că ar fi aprobat acest
lucru).
Ideea este simplă: numai o persoană firească, inocentă poate să treacă cu ade­
vărat în stări superioare de conştiinţă. Prin „inocent" Osho nu înţelegea ignorant
sau lipsit de experienţă în viaţă. Mai degrabă, el folosea termenul (şi era un cuvânt
care revenea frecvent în învăţăturile lui) pentru a indica o acceptare profundă şi fi­
rească a cine eşti, începând de la corp. Principiul este solid. După cum preda Gur­
djieff şi după cum a încercat să demonstreze Crowley, în spatele oricărei suferinţe
psihologice se află ataşamentul şi identificarea. Primul şi cel mai elem entar lucru
cu care vrea să se identifice şi de care tinde să se ataşeze individul (fie pozitiv, fie
negativ) este propriul corp. Pe măsură ce avansăm în vârstă, apare o pierdere na­
135
 C ei T rei M agi P ericuloşi
turală de identificare cu corpul, corpul este m ult mai real pentru o persoană de
25 de ani decât pentru o persoană de 75 de ani, cu toate limitările impuse de starea
de sănătate. însă ideea de a lucra conştient cu sine este că nu trebuie să aştepţi
până la bătrâneţe ca să începi să te bucuri de libertatea interioară a unei acceptări
mai profunde a propriului corp şi a unui grad m ai m ic de ataşam ent faţă de
acesta.
După cum a subliniat întotdeauna Osho, a fi mai puţin ataşat de corp nu în­
seamnă că îţi pasă m ai puţin de el sau că te bucuri mai puţin de el. Dimpotrivă, te
bucuri mai profund şi, la fel, mai profundă este şi capacitatea de a experimenta
efectele senzoriale ale momentului prezent, total şi cu intensitate. Mai presus de
toate, învăţătura lui Osho era despre a fi vioi, pentru că el era convins că dacă o
persoană nu este în contact cu corpul său şi cu propria energie sexuală, atunci spi­
ritualitatea sa este falsă.
Sexul era o parte importantă a vieţii ca discipol al lui Osho, deşi acest lucru
se întâm pla mai mult în anii '70 şi la începutul anilor '80. Spre sfârşitul vieţii lui
Osho, pe la sfârşitul anilor '80, accentul în învăţătura lui a început să se mute treptat
către meditaţie (îndeosebi meditaţia zen). Cu toate acestea, fără discuţie că termenul
de „guru al sexului" asociat cu Osho - deşi folosit în mod peiorativ - nu este total
nelegitim, discipolii lui fiind încurajaţi liber să îşi exploreze sexualitatea şi senzua­
litatea pe cât de deschis şi de intens doreau. Ironia cu Osho era că el însuşi părea
departe de a fi o fiinţă sexuală; imaginea lui se conforma mai degrabă arhetipului
de bătrân înţelept care, după cum a recunoscut odată, doar „pluteşte în jurul cor­
pului". în ciuda celor spuse, el susţine că „a iubit multe fem ei", lucru de care, per­
sonal, mă îndoiesc, el petrecându-şi atâţia ani citind masiv (citea peste 1 0 cărţi pe
zi, ani în şir, până la începutul anilor '80), ca să nu mai vorbim că a fost dedicat
profund ca profesor de filosofie şi ulterior ca guru la mare căutare, astfel încât este
puţin probabil că avea prea mult timp ca să fie lordul Byron. Cu toate acestea,
modul în care înţelegea energia sexuală era profundă, iar el era neînfricat în faţa
condamnării nimicitoare a ideilor lui în India. Este general acceptat faptul că aten­
tatul asupra lui din anul 1980 (când un indian local a aruncat un cuţit către el în
timp ce ţinea o prelegere, dar l-a ratat) a avut legătură cu criticile lui, la adresa ele­
mentelor de reprimare sexuală din religiile indiene.
S in g u ră ta tea şi sin ceritatea
Osho a predat despre valoarea mai multor calităţi ale fiinţei, însă două anume
ies cu consecvenţă în evidenţă în învăţăturile lui de-a lungul anilor: singurătatea şi
sinceritatea. Prima poate părea foarte ironică, deoarece com unitatea lui era văzută
adesea ca un nucleu unde se formau relaţii (şi chiar aşa şi era, în multe feluri). Cu
toate acestea, el a revenit mereu la tema a ce anume însemna să te simţi cu adevărat
confortabil cu tine însuţi. M ai la obiect, el spunea că doar cel care este capabil să se
simtă confortabil singur poate să fie cu adevărat cu alţii. El a spus odată:
136
În v ă ţ ă t u r i l e lui O sho
Dacă poţi să te bucuri de singurătatea ta, atunci poţi să te bucuri de orice. Iar
dacă nu poţi să te bucuri de singurătatea ta, atunci nu poţi să te bucuri de
nimic. Ăsta este un principiu absolut fundam ental .11
De asemenea, el preţuia foarte mult sinceritatea şi ataca frecvent falsitatea
convenţiilor sociale. Unul din principalele sale argumente era că o persoană care
trăieşte cu sinceritate nu acumulează resentimente şi, ca urmare, va avea ulterior o
foarte mică nevoie (dacă există vreuna) de a-i ierta pe alţii. El vedea toate astea ca
pe o funcţie a capacităţii de a trăi cu adevărat viu, clipă de clipă.
M ed ita ţia : In v e stig a re şi o b serv are
Poate că nu există alt cuvânt care să sublinieze mai mult decât cuvântul „m e­
ditaţie" limitările limbii engleze în ceea ce priveşte capacităţile acesteia de a descrie
stări subtile de conştiinţă - este suficient să consultăm dicţionarul Oxford pentru a
vedea acest lucru, dicţionarul oferind „a se angaja în contem plare" şi „a planifica
mental" ca definiţie la „m editaţie". Cuvântul în sine provine din term enul latinesc
meditari, care înseamnă „a analiza" sau „a exam ina".
însă oricine a practicat meditaţia sau înţelege ceva despre stările subtile de
conştiinţă va atesta faptul că a gândi sau a contempla sunt doar aspecte preliminare
ale uneia dintre cele două componente principale ale m editaţiei, şi anume investi­
garea.
Cealaltă componentă este ceea ce tradiţia budistă zen numeşte, în mare, „non-
mintea": o stare de linişte mentală relativă, în care mintea îşi relaxează filtrele con­
ceptuale, astfel permiţând o acordare mai profundă la caracterul prezent al acestui
moment. Esenţa acestei de-a doua componente este starea de atenţie sau de obser­
vare atentă, cunoscută cel mai bine drept observarea ca martor.
De-a lungul anilor săi de muncă, Osho crea frecvent metode noi şi - lucru
bine-cunoscut despre el - vorbea adesea inconsecvent despre diferite lucruri. însă
promova consecvent observarea ca bază esenţială a meditaţiei. La prima vedere,
poate părea că Osho nu vorbea foarte mult despre investigare, cel puţin nu în com ­
paraţie cu observare. însă, dacă studiem procesul pe care îl descrie el şi care a dus
la propria iluminare, este neîndoielnic că investigarea a jucat un rol major. El a fost
dedicat din greu atât îndoielii, cât şi interogării, iar această îndoială şi această inte­
rogare l-a adus în locul de observare profundă care a culminat cu realizarea lui ma­
joră, în anul 1953.
Renumitul maestru zen japonez din secolul al XVIII-lea, Hakuin Ekaku - des­
pre care Osho a vorbit nu doar o dată - a exprimat o critică faimoasă la adresa prac­
ticienilor zen din vrem ea lui, num indu-i „bucăţi de cărbune în robe negre" şi
deplângând starea de fapt de pe atunci din practica zen. Esenţialmente, ceea ce sus­
ţinea el era că meditaţia se degradase şi ajunsese o stare de sim plă observare, fără
elementul de investigare. Problem a, în cazul observării fără investigare, este că
 C ei T rei M agi P ericuloşi
există riscul de a ajunge la o stare subtilă de amorţeală, o lipsă de agilitate şi o in­
capacitate de a străpunge dincolo de celelalte bariere ale egoului.
Marele înţelept al tradiţiei Advaita din secolul XX, Ramana Maharshi, a ajuns
la realizare în întregim e prin forţa investigării. într-o zi, la vârsta de 16 ani, cuprins
de o dorinţă profundă de a şti cine este, s-a întins pe jos şi a simulat experienţa mor­
ţii. Pe când îşi imagina cum corpul lui moare, el şi-a investigat profund natura esen­
ţială: „Cine sunt eu?". Intr-un moment de înţelegere profundă, el a văzut direct că
natura lui esenţială era atemporală, că nu avea legătură cu corpul şi că fusese acolo
tot timpul, doar trecând neobservată. Atunci a plecat de acasă şi s-a stabilit la poa­
lele muntelui sfânt Arunachala, în sudul Indiei, unde a rămas tot restul vieţii. In
cele din urmă, conştiinţa lui s-a stabilizat complet în starea realizată, dar întregul
proces a fost în mod clar iniţiat de investigare.
Marea contribuţie a tradiţiei zen, mai ales după ce a fost întinerită de Hakuin,
este aceea că o experienţă iniţială de „trezire" nu este suficientă pentru a duce la
stabilizarea noastră în acea stare. Este necesar să practicăm periodic investigarea şi
observarea, deopotrivă, pentru a ne menţine inteligenţa ageră. Poate că nu a existat
exemplu viu mai bun care să ilustreze această idee decât Osho, care, deşi sublinia
consecvent im portanţa observării, el însuşi investiga orice şi îşi încuraja discipolii
să facă la fel.
O practică de meditaţie care foloseşte observarea, dar căreia îi lipsesc perioa­
dele de investigare, tinde să fie incompletă, după cum am mai menţionat. Situaţia
inversă - perioade de investigare excesivă fără observare - este obişnuită la per­
soanele orientate pe intelectual, iar Osho critica frecvent această abordare. El a fost
unul dintre puţinii guru-şi orientali care au subliniat diferenţa dintre a fi intelectual
şi a fi inteligent. A fi intelectual, pentru el, era ceva ce aparţinea domeniului acade­
mic tipic. Pentru că petrecuse mulţi ani în acest dom eniu - mai întâi ca student,
apoi în studii postuniversitare şi ulterior profesor, până la vârsta de 34 de ani -
atunci când critica abordările academice, mai ales în domeniile filosofiei şi religiilor,
cuvintele lui aveau greutate. Ideea principală pe care o sublinia el era că un caracter
excesiv intelectual ne ţine departe de lucruri, fiindu-ne m ai dificil să pătrundem în
profunzime în esenţa acestora, la nivel experienţial. De exem plu, atunci când as­
cultăm muzică, nu putem să avem experienţa ei deplină dacă ne gândim în perma­
nenţă la note, la game m uzicale, la versuri, instrum ente, istoria piesei muzicale
respective şi aşa mai departe. Atunci când privim un răsărit de soare nu îl putem
aprecia prea m ult dacă ne gândim la procesele termonucleare care au loc în Soare
şi la com poziţia chimică a atmosferei. Atunci când facem sex, nu putem să ne bu­
curăm prea m ult de plăcerea lui dacă discutăm cu partenerul/partenera despre
biologia sexului. Şi aşa mai departe. Pentru observarea ştiinţifică a lucrurilor, să
„ne ţinem departe" este benefic şi de obicei necesar, însă pentru experienţa directă,
pentru calitatea firii este o problemă.
însă, contrar a ceea ce am putea bănui, Osho nu era „antiintelectual", cel puţin
138
În v ă ţ ă t u r i l e lui O sho
nu în adevăratul sens al acestui termen. într-adevăr, el critica frecvent „simplul in­
telectualism", dar îl interesa profund inteligenţa şi o folosea adesea ca pe o metaforă
pentru înţelepciune sau limpezime spirituală. Pe cei mai mulţi dintre înţelepţii ilu­
minaţi din istorie despre care vorbea în mod regulat îi clasifica şi drept „imens de
inteligenţi". Pentru el, inteligenţa era, mai corect, o minte ascuţită combinată cu un
bun-simţ profund. El obişnuia să ia în râs tipul de profesor distrat - Karl Marx fiind
unul de care se lua frecvent, pentru faimoasa întâm plare când odată şi-a uitat pro­
priul nume - şi a indicat nu o dată că astfel de „tipuri" erau la fel de departe de ilu­
minare ca oricine altcineva, dacă nu chiar mai departe. însă, afirma el, atunci când
intelectul este folosit în slujba investigării sinelui, el devine inteligenţă pură şi un
aliat formidabil în călătoria către realizarea de sine.
Osho vedea sim plitatea ca pe o virtute, ca pe un produs secundar firesc al
unei inteligenţe care vede în miezul lucrurilor şi nu se lasă prinsă într-o gândire ri­
sipitoare şi în capricii obişnuite. Cuvântul englezesc „sim plu", în mod paradoxal,
este un cuvânt complex, care poate fi folosit în mai multe moduri. De obicei este
folosit în mod peiorativ, ca atunci când îi spui cuiva că este „simplu la minte" sau
„simpluţ". Alternativ, este folosit şi pentru a implica o anum ită limpezim e - „sim­
plu, direct, la obiect". Term enul-cheie aici este „direct". Osho, obraznic şi făţiş în
exprimare toată viaţa lui, era adeptul com unicării directe în tărâm ul relaţionării
umane. Discipolii lui urmau această tendinţă şi cei mai mulţi dintre ei alegeau o
comunicare directă şi simplificată ori de câte ori era posibil.
în ceea ce priveşte comunicarea, în general, Osho pream ărea calitatea tăcerii,
lucru ce poate părea ironic pentru o persoană atât de vorbăreaţă cum era el. Per­
soanele care meditează de multă vreme observă adesea că mintea lor tinde să gân­
dească mai economic, adică nu se mai cufundă atât de m ult în visare inutilă cu ochii
deschişi sau în dialog interior fără sens. Una din ideile de bază ale căii mistice a
fost întotdeauna că realitatea este mai dispusă să îşi dezvăluie „secretele" unei minţi
care nu este îmbâcsită de propriile opinii şi proiecţii despre tot ce există. Ideea esen­
ţială, în ceea ce priveşte meditaţia, este că practicarea ei cu consecvenţă ne permite
să vedem lucrurile din ce în ce mai limpede, aşa cum sunt ele de fapt - atât în inte­
rior, cât şi în exterior. Dacă persistăm, ajungem în cele din urmă la un punct în care
începem să vedem prin „construcţia de dualitate" a minţii, adică dincolo de ten­
dinţa condiţionată de a vedea lucrurile ca fiind fragmentate, deconectate, separate,
începem să vedem starea de interconectare a tuturor lucrurilor. în cele din urmă -
fireşte, nu toţi ajung la acest punct - începem să vedem că nim ic nu este separat cu
adevărat, nici măcar propria noastră conştiinţă. Că oriunde ne-am uita vedem, după
cum spune zicala zen, propriul nostru „chip original". Deşi Osho sublinia impor­
tanţa atenţiei vigilente ca fiind nucleul meditaţiei, el nu sprijinea retragerea pasivă
din viaţă, ci sublinia că dezvoltarea naturală a m editaţiei era să ajungi să fii capabil
să rămâi în stare de m editaţie, în timp ce eşti angajat în activităţile vieţii. Osho
spunea:
139
 C ei T rei M agi P ericuloşi
M editaţia nu este îm potriva acţiunii. Nu e vorba că trebuie să evadezi din
viaţă. Ea te învaţă, pur şi simplu, un nou mod de viaţă: tu devii centrul ciclo­
nului. Viaţa ta merge mai departe... cu o intensitate mai mare - cu mai multă
bucurie, mai multă limpezime, o viziune mai bună, mai multă creativitate -
însă tu eşti distant, un simplu observator pe dealuri, care pur şi simplu vede
tot ce se întâm plă în jurul tău .12
Ilu m in a re a
O lectură îndeaproape a cuvintelor lui Osho despre iluminare arată că el este
în linie cu mulţi dintre realizaţii clasici ai tradiţiilor de înţelepciune ale lumii. Un
test folosit adesea pentru a verifica nivelul de înţelegere a unei persoane în acest
domeniu este viziunea persoanei asupra experienţelor spirituale. Mulţi dintre cei care
practică meditaţia sau au avut diferite tipuri de stări modificate de conştiinţă devin
fascinaţi de experienţele spirituale - adesea şi foarte ataşaţi de ele. U n domeniu
asupra căruia sunt de acord mulţi dintre cei care ating realizarea spirituală este că
iluminarea nu este o experienţă. Mai degrabă, ea este recunoaşterea simplă şi di­
rectă a sinelui nostru adevărat, a conştiinţei de dincolo de orice experienţă - ceea
ce filosoful-înţelept american Franklin Merrill-Wolf num ea „conştiinţa fără obiect".
Osho era în aceeaşi linie de gândire, spunând:
Unul din lucrurile fundamentale pe care trebuie să le ţineţi minte este că orice
aţi întâlni în călătoria voastră interioară nu sunteţi aceea. Voi sunteţi cei care
observaţi acel lucru... chiar şi marii călători ai lumilor interioare au rămas blo­
caţi în experienţe frumoase şi s-au identificat cu acele experienţe, gândindu-se
că „m -am găsit pe mine însum i". S-au oprit înainte să ajungă la etapa finală,
în care toate experienţele dispar... iluminarea nu este o experienţă .13
Mână în m ână cu ideea că iluminarea nu este o experienţă este şi concepţia
că ilum inarea nu este nici o meditaţie sau un exerciţiu şi că nu poate fi „practicată"
literalmente. Osho spunea:
Nu poţi să practici iluminarea... aceasta este, pur şi simplu... se revarsă din
tine, se exprimă în fiecare gest. Este peste tot în jurul tău, dar nu e nevoie să
o practici. Este însăşi natura ta. Oare practici ceva care este însăşi natura ta ? 14
O chestiune problematică asociată întotdeauna cu Osho este de ce atât de pu­
ţini dintre discipolii lui (dacă a existat vreunul, în cele din urmă) au fost recunoscuţi
ca iluminaţi de către el pe când era în viaţă? Câţiva care l-au părăsit şi ulterior fie
s-au autodeclarat iluminaţi, fie au fost recunoscuţi de către alţii ca atare au fost în
t ' / /
general renegaţi de Osho. Un bun exemplu este Michael Barnett, cunoscut sub nu­
mele de Swam i Anand Somendra, pe când era cu Osho. El a fost unul dintre disci-
140
X
În v ă ţ ă t u r i l e lui O sho
polii proem inenţi ai maestrului şi unul dintre principalii terapeuţi din ashramul
Pune în anii '70. La începutul anilor '80 l-a părăsit pe Osho şi s-a dus în Europa,
unde s-a stabilit ca profesor independent. Barnett era un tip carism atic şi curând
şi-a constituit propria com unitate şi propriul grup de adepţi. Se înţelegea că el con­
sidera că timpul pe care îl avea de petrecut cu Osho ajunsese la un sfârşit firesc şi
că acum era el însuşi iluminat. însă Osho nu a acceptat acest lucru şi, în discursuri
publice, îl eticheta pe Barnett drept „nevindecat" şi nepregătit să fie maestru. (în
2010, la 20 de ani după moartea lui Osho, Barnett încă mai predă în Europa). Barnett
este un exemplu dintre mulţi discipoli proeminenţi (printre care şi Paul Lowe, cu­
noscut în vrem urile petrecute cu Osho drept Swam i Ananda Teertha) care l-a pă­
răsit pe Osho şi a fost discreditat de acesta. Personal, eu nu îmi amintesc de niciun
caz în care el să fi fost de acord cu vreun discipol care plecase şi se stabilise el însuşi
ca profesor.
în 1984, în anii comunităţii Oregon, a avut loc o întâmplare fascinantă, în care,
într-o zi, Osho a chem at 21 dintre discipolii lui mai apropiaţi la reşedinţa privată.
Când s-au adunat cu toţii, el i-a anunţat că aveau să fie împărţiţi în trei grupuri.
Primul grup era iluminat acum. Al doilea grup avea sa fie form at din persoane care
să devină iluminate, la un m om ent dat, înainte de moartea lui Osho. Iar al treilea
grup din persoane care aveau să devină iluminate după moartea lui Osho.
Modul în care au reacţionat aceşti 21 de discipoli la acest edict total neaşteptat
din partea m aestrului a fost extrem de interesant. Unii au început efectiv să „se
simtă ilum inaţi", lucru care demonstra puterea gândului de a modela realitatea şi
- nu mai e nevoie să spunem - puterea imensă a sugestiei când este legată de cu­
vintele cuiva în care ai învestit o încredere profundă. Acest „sentim ent de ilumi­
nare" a avut efecte concrete: câţiva au început să simtă o pace lăuntrică, limpezime
şi o acceptare profundă a momentului de aici şi acum - toate, calităţi asociate în
mod tradiţional cu ideea de iluminare spirituală. Alţii au înregistrat o doză de scep­
ticism. Unul dintre ei se spune că s-a oferit să îşi dea certificatul de iluminare altui
discipol, „neilum inat", în schimbul Oldsmobile-ului acestuia. Despre un altul, care
făcuse lista celor 2 1 de treziţi, s-a descoperit că, de fapt, părăsise m işcarea cu puţin
timp înainte. Localizat undeva la o fermă din Anglia şi inform at corespunzător des­
pre iluminarea lui, el a răspuns încruntându-se: „Sunteţi sigur că nu e o greşeală?".
Se spune că un singur discipol, numit Maitreya, „a înţeles". Singurul său răspuns
când a auzit de iluminarea lui - el era în primul grup, declarat grupul celor care erau
iluminaţi acum - a fost „Osho e un escroc". După vreo şase luni, Osho a adunat din
nou grupul afirmând că totul fusese o mare glumă sau, mai exact, un instrument
complex. Când li s-a spus că, de fapt, nu erau iluminaţi, unii dintre discipoli au râs,
însă alţii au simţit în mod misterios că „starea lor de iluminare" li se risipeşte brusc,
întregul experiment, indiferent de motivele pe care le-a avut Osho pentru a-1 iniţia,
a oferit ocazia unei priviri interesante în dinamica relaţiei dintre realizarea spirituală
autentică şi încrederea oarbă într-un guru. La scară largă, amintea de ceva ce a făcut
141
 C ei T rei M agi P ericuloşi
odată Gurdjieff cu un grup de studenţi de-ai lui. După cum povesteşte Fritz Peters,
Gurdjieff a anunţat odată - întâmplător, comunicând tot cu 20 de discipoli - că acum,
deoarece cartea pe care o scria era terminată, la fel era şi el, într-un fel, aşa că era gata
să anunţe un succesor. A făcut o pauză dramatică, s-a uitat pătrunzător prin sală şi a
început să arate cu degetul, trecând încet pe la fiecare - până ce a ajuns la Fritz Peters,
unde s-a oprit şi a arătat spre el timp de câteva clipe. în tăcere, Gurdjieff şi-a lăsat
apoi braţul jos şi a ieşit din sală. Peters s-a trezit într-un soi de stare de transă, încer­
când să asimileze ceea ce părea să se fi întâmplat cu câteva momente mai devreme.
Apoi s-a ridicat să părăsească sala, însă a fost oprit imediat de un alt student care i-a
atras atenţia că Gurdjieff nu îl numise efectiv succesorul lui, ci doar crease un instru­
ment prin care Peters să îşi vadă propriul ego ambiţios. Ulterior, Peters a ajuns să fie
de acord cu acea apreciere .15
Pe când participam la prelegerile lui Osho în Nepal, la începutul lui 1986,
chiar înainte de turul său mondial de proastă faimă, era în marele grup de adepţi
nepalezi un discipol despre care se susţinea că este iluminat. Părea să aibă mereu
o ţinută relaxată, centrată, paşnică - un candidat rezonabil la iluminare. însă ade­
vărul mai dur este că lipsa discipolilor „iluminaţi" în jurul lui Osho reflecta nişte
probleme reale în jurul întregului concept de iluminare. Sentim entul meu a fost că
exista mult prea mult bagaj atârnat de idee. într-un sens Gurdjieff-ian, conceptul
funcţiona destul de bine ca „ţel", ca far spre care să îţi orientezi viaţa. însă problema
cu Osho era personalitatea lui extrem de carismatică şi de pura linguşire de care
avea parte, care îl transforma într-o figură pe un vârf de munte, imposibil de atins.
Ca urmare, lucrul esenţial pe care se înţelegea că îl întrupează el, iluminarea însăşi,
a devenit şi ea de neatins în mintea multora dintre adepţii lui.
într-un fel, acest lucru s-a confirmat când, nu la mult timp după moartea lui
Osho, la începutul anilor '90, o serie de discipoli au m igrat de la ashramul Pune
către nord, la Lucknow, în compania maestrului Advaita Harilal Poonja. Deja în
vârstă de 80 de ani la acel moment, Poonja fusese învăţăcelul faim osului înţelept
din sudul Indiei Ramana Maharshi, care murise în 1950. Păstrându-şi un profil mai
puţin evident, Poonja preda la un cerc restrâns de discipoli (printre care se afla şi
Andrew Cohen, care ulterior s-a despărţit de el). După m oartea lui Osho, comuni­
tatea lui Poonja a crescut cu câteva sute de persoane. Aruncat cum va în lumina re­
flectoarelor, a ajuns curând să susţină o serie de discipoli ca ilum inaţi şi să îi
împuternicească să conducă satsnng-uri în Occident. Era im presionat, în cele mai
multe cazuri, de calitatea căutătorilor care veniseră la el de la Osho şi se percepea
drept ghidul care avea să îi conducă pe mulţi dintre ei la pasul final, acela al reali­
zării efective de sine.
Vremea terapiei, a lucrului manual şi a diferitelor tipuri de meditaţie trecuse.
Acum, tot ce aveau de făcut era să se uite adânc în ochii lui Poonja, „să înţeleagă"
- sau, după cum se exprima adesea Poonja, „doar taci" - şi pasul acela final ar putea
să se întâmple.
1 42
În v ă ţ ă t u r i l e lui O sho
Desigur, putem să speculăm dacă Poonja a reprezentat cu adevărat un pas
final pentru m ulţi dintre discipolii lui Osho sau dacă pur şi simplu el avea stan­
darde mai scăzute pentru a recunoaşte iluminarea. Cei mai mulţi dintre cei care
l-au cunoscut pe Osho ar presupune în mod normal că este improbabil ca acesta
să-l fi aprobat sau să-l fi recunoscut pe Poonja, de vrem e ce el recunoştea atât de
puţini şi condam na atât de mulţi. însă îmi amintesc de o prelegere ţinută în Nepal,
când Osho a fost întrebat ce să facă după ce moare el. încă am viu în minte răspun­
sul lui: „Dacă atunci când m-am dus eu, găseşti un maestru care este carismatic şi
treaz, du-te la el". în ciuda sentimentului general că era posesiv cu discipolii lui,
cred că, dedesubtul tuturor lucrurilor, tot interesul său ca discipolii lui să ajungă la
eliberare era sincer.
U m o ru l şi să rb ă to rire a
într-o m ăsură neobişnuită pentru cei mai mulţi guru-şi orientali, Osho punea
mare accent pe nevoia de dans, creativitate, umor şi sărbătorire. Casele comunelor
lui Osho din anii '70 şi '80 erau renumite pentru petrecerile lor, însă reputaţia în
ceea ce priveşte sexul şi drogurile la aceste întâlniri era întotdeauna exagerată. Prin­
cipalul lucru care se întâm pla la petreceri era dansul şi iar dansul. Dacă s-ar putea
spune că a existat vreo activitate care să îi reprezinte cel mai bine pe discipolii lui
Osho, aceasta ar fi dansul - chiar mai mult decât terapia sau meditaţia. Asta dădea
curs accentului pe care Osho îl punea atât pe corp, cât şi pe creativitate. El a spus
în repetate rânduri că, în viziunea lui, o societate ilum inată este o societate în care
oamenii pot să fie liberi să danseze pe străzi, să fie plini de viaţă şi viguroşi şi a în­
fierat în repetate rânduri imaginea căutătorului cu faţa lungă şi deosebit de serios.
El admira sinceritatea, însă se opunea foarte hotărât seriozităţii.
Glumele au făcut multă vrem e parte din prelegerile lui Osho - din ce în ce
mai mult, cu trecerea timpului. Glumele erau notate de discipoli, iar apoi el le citea
cu voce tare la sfârşitul prelegerilor, cu o figură impasibilă. De fapt, în ciuda umo­
rului său, rareori râdea şi înclina mai degrabă să afişeze o jum ătate de zâmbet amu­
zat, vizibil mai încântat să îşi vadă discipolii râzând. Cu trecerea timpului, glumele
lui au devenit din ce în ce m ai desfrânate. într-un fel, ele erau un instrum ent de
predare. Spunea frecvent glume cu teme rasiste sau sexiste, ideea fiind să vadă dacă
există vreun fel de identificare - cu rasa, sexul, credinţa, cultura, structura corpului,
statutul social şi aşa mai departe - ce ar duce obligatoriu la suferinţă, m ai devreme
sau mai târziu. Glum ele erau un mijloc de a râde de sine şi astfel un mijloc care să
te ajute să te eliberezi de diferite tipuri de condiţionare. De exemplu, Osho făcea
adesea glume pe seama nemţilor, evreilor, japonezilor şi englezilor, tocmai pentru
că un mare procent din discipolii lui erau nemţi, evrei, japonezi sau englezi. Mi-am
petrecut m ulţi ani în prezenţa multor guru-şi şi învăţători şi pot spune cu toată sin­
ceritatea că niciunul nu avea un simţ al umorului mai dezvoltat decât Osho. Au
fost câţiva care se apropiau; învăţătorul tibetan Ponlop Rinpoche este foarte amu-
143
 C ei T rei M agi P ericuloşi

zant, la fel şi învăţătorul budist din tradiţia Theravadin Ajahn Sona din Canada,
iar Adi Da Samraj (care a m urit în 2008) era şi el foarte am uzant în anii lui de tine­
reţe. însă nim eni nu oferea, ca Osho, combinaţia între umorul m ucalit şi subtil şi
capacitatea de a livra cele mai dojenitoare glume.

Partea a treia
Comentarii

144

Capitolul 7
Regii nopţii
Este o minciună, această nebunie împotriva sinelui. Fii tare, omule! Pofteşte, bucu-
ră-te de toate lucrurile cu rost şi bucurie: bu te teme că vreun Dumnezeu o să te re­
nege pentru asta.
Cartea Legii, 11:22
Pentru a deveni altruist, trebuie să devii mai întâi un egoist absolut.
G.I. Gurdjieff
Eu vă învăţ să fiţi egoişti.
Osho
Lasă Iluzia Lumii să treacă peste tine, neîmpiedicată,
iar tu treci de la M iazănoapte către Dimineaţă.
Aleister Crowley
O sho, Gurdjieff şi Crowley au avut cu toţii asocieri interesante cu noaptea
şi cu străvechea santinelă nocturnă luminoasă, Luna. Crowley a fost su­
pranumit „Regele Tărâmului Um brei" (de către agentul său literar John Symonds).
După cum remarca Sym onds despre Crowley, „El trăia noaptea, nu ziua " . 1 într-o
mare m ăsură, acest lucru era adevărat literalm ente. Mai ales în ultim ii săi ani,
Crowley a fost o creatură nocturnă, dormind ziua şi scriind noaptea. Gurdjieff părea
preocupat de doamna cea strălucitoare a cerului de noapte şi avea câteva idei foarte
originale despre ea, declarând că omenirea nu este mai mult decât „hrană pentru
Lună". El era adesea asociat cu întunericul şi era supranumit „pantera neagră" şi
„diavolul negru din Ashkhabad". Comunitatea lui Osho din Oregon era supranu­
m ită „Oraşul Dom nului Lunii Pline". Numele lui hindus original era Chandra
Mohan Jain; Chandra înseamnă „Lună". Porecla lui din copilărie, care a rămas aso­
ciată cu el în cea mai mare parte a vieţii lui, Rajneesh, înseamnă literal „rege al nop­
ţii" sau pur şi simplu „Luna " . 2
Osho a vorbit de multe ori despre cât de mult îi place noaptea şi Luna; ilumi­
narea lui, la vârsta de 21 de ani, a avut loc în miez de noapte. Ca şi Crowley, şi el a
devenit în mare parte nocturn spre sfârşitul vieţii lui, locuind într-o încăpere care
14 6
R egii N opţii
era ţinută în întuneric profund la orice oră, din cauza afecţiunii lui care îl făcea de­
osebit de sensibil la lumină.
In 1914, Crowley a conceput ideea de a induce naşterea unei entităţi de di­
mensiune superioară în form ă umană; ulterior, această idee a luat form a unui
roman, publicat în cele din urmă în 1929 cu titlul de M oonchild [Copilul Lunii], O
anecdotă amuzantă care are legătură cu interesul lui Crowley pentru simbolismul
Lunii a fost relatată de jurnalistul Tom Driberg în 1969, când, amintind de Crowley,
a povestit următoarele:
L-am cunoscut pe Crowley pe când eram foarte tânăr. M -a invitat la prânz,
în Londra. Eram curios, dar foarte în alertă... Omul pe care l-am întâlnit era
în vârstă, chel, corpolent şi îmbrăcat într-un costum verde bun, de golf, de la
Harris - deloc exotic, doar că, în timp ce ne aşezam, el a spus: „Scuză-mă, tre­
buie să invoc Luna " . 3
în învăţăturile thelemice ale lui Crowley, noaptea sau, mai exact, ceea ce el
numea Noaptea lui Pan, are o mare semnificaţie mistică şi reprezintă dizolvarea
egoului pe calea realizării de sine. Crowley simboliza acest lucru prin termenul la­
tinesc NOX („noapte") şi spunea că aceasta este cheia noului Eon. Copilul Lunii
din romanul lui Crowley era o fiinţă măreaţă, dintr-o lume superioară, venită să
îndrume omenirea (amintind de conceptul de „copil stelar" care apare la sfârşitul
filmului science-fiction din 1969 Odiseea spaţială 2001). La doi ani după publicarea
Copilului Lunii al lui Crowley s-a născut Osho - purtând numele de „Luna".
însă legăturile lui Crowley, Gurdjieff şi Osho cu Luna şi cu noaptea merg
mult mai departe decât clasa aspectului şi a sincronizărilor. Ele au legătură cu două
domenii principale: învăţături preocupate de reconcilierea opuşilor, a aşa-numitelor
tărâmuri de lumină şi de întuneric ale sufletului, în special de îndelung-disputatul
conflict dintre sine şi altruism şi de trăirea unei vieţi care să fie o expresie a acestui
lucru, în moduri vii şi curajoase.
Cea din urmă dintre acestea, călătoria personală, va fi limpede pentru oricine
studiază datele biografice ale celor trei. Vieţile lor au fost bogate, pline de pură ex­
perienţă şi de un spirit neînfricat care aminteşte, mai m ult decât orice altceva, de
Shiva Distrugătorul din mitul hindus. Prezentându-şi opera principală, Poveştile lui
Beelzebub pentru nepotul său, Gurdjieff a exprimat foarte bine acest lucru, declarând
că scopul cărţii este:
Să distrugă fără milă şi fără niciun fel de compromis, în structurile mentale
şi în sentim entele cititorului, convingerile şi punctele de vedere înrădăcinate
în el de secole despre tot ce există în lum e .4
Nimeni n-ar fi putut să formuleze o fişă a postului mai potrivită pentru un
personaj gen Shiva. Nu există compromis, nu există să ceri perm isiunea, nu există
147
 C ei T rei M agi P ericuloşi
„respect im plicit pentru cei egali"; el îşi scoate sabia, pur şi simplu, şi taie. Crowley
şi Osho nu au fost nici ei mai puţin neînduplecaţi şi autoritari. Ambii ar fi putut să
pogoare o sabie zen asupra celorlalţi şi chiar au făcut-o, deşi, cu tendinţele lui sado-
masochiste, Crowley a îndreptat sabia către el însuşi de acelaşi num ăr de ori. Osho
probabil că deţine un soi de record cu insulte, la adresa celor mai mulţi lideri reli­
gioşi şi politicieni. Spre sfârşitul vieţii, admitea tacit că abordarea lui obraznică îi
grăbise moartea, crezând că guvernul american de la acea vreme şi Vaticanul, con­
form altor cercetători, enervaţi regeşte de cuvintele lui şi de activităţile infracţionale
ale câtorva discipoli decisese să îl asasineze, otrăvindu-1 cu radiaţii (a se vedea Ca­
pitolul 1 2 ) - , dar num ai după ce s-au asigurat, în mod răzbunător, că avea să fie
expulzat sau să aibă accesul interzis în peste douăzeci de ţări. Chiar dacă Osho nu
a fost asasinat, cert este că a atras multă ostilitate. După cum remarca odată autorul
american Tom Robbins, Osho este cel mai periculos om de la Iisus Hristos încoace.
Este clar că e un om foarte eficient, altfel nu ar reprezenta o astfel de ameninţare.
El spune lucruri pe care nimeni nu are curajul să le spună şi îi sperie de moarte pe
cei avizi de control .5
K a li Y u ga
Cosmologia hindusă a prezentat demult ideea că viaţa pe Pământ, aşa cum o
cunoaştem noi, progresează printr-un tipar ciclic de ere ale lumii. în acest model
există patru astfel de ere, fiecare dintre ele numită yuga. Cuvântul înseamnă în mod
obişnuit „eră" sau „epocă", însă, tehnic vorbind, are aceeaşi rădăcină ca şi cuvântul
yoga, care înseamnă „jug" şi poate fi înţeles ca un mod de a ataşa fiinţele conştiente
la percepţia trecerii timpului. Cele patru ere sunt numite satya-yuga, treta-yuga, dva-
para-yuga şi kali-yuga. Prima eră, satya, înseamnă „adevăr" în traducere literală; cu­
vântul desemnează o eră de aur, în care domină adevărul. Este cea mai înaltă şi cea
mai pură dintre cele patru ere. în acest timp domnesc înţelepciunea, iubirea şi bu­
nătatea; era este simbolizată de „taurul dharmei" sprijinindu-se pe toate cele patru
picioare. După Satya Yuga începe un declin treptat, prima oară cu Treta Yuga. La
acest m om ent taurul simbolic a pierdut unul dintre picioare şi stă num ai în trei.
Această eră este urmată apoi de Dvapara Yuga şi de un declin susţinut în ceea ce
priveşte virtutea, în care taurul mai are doar două picioare. Procesul se sfârşeşte
cu Kali Yuga, în care toate calităţile spirituale - înţelepciune, înţelegere, iubire, vir­
tute, adevăr, dreptate, pace şi aşa mai departe - se află la cel mai scăzut nivel al lor.
în această eră predom ină întunericul şi viciul. Taurul dharmei mai are un singur
picior şi abia se mai ţine .6
Cele mai multe dintre interpretările cosmologiei hinduse apreciază că noi ne
aflăm în fazele tim purii ale Kali Yuga .7 Termenul kali, în acest caz, nu are legătură
cu zeiţa hindusă Kali, după cum se presupune uneori în mod greşit, ci, mai degrabă,
cu un demon m asculin cu acelaşi nume, care este privit ca un soi de expresie de
umbră a zeului vishnu. El este perceput ca o forţă a distrugerii şi a răului. Desigur,
R egii N opţii
acesta este un mit religios, însă semnificaţia literală a cuvântului „m it" este „po­
veste" şi, după cum ştim cu toţii, poveştile dezvăluie adesea sau reflectă adevăruri
profunde. Ideea unui declin general sau a unei ere întunecate poate să aibă legă­
tură, în parte, cu noţiunea de „m it despre progres" - ideea (sau convingerea) ge­
neralizată că omenirea a progresat, de la primitiv la avansat, într-un mod linear şi
consecvent şi că, în consecinţă, în viitor ne aşteaptă un destin m ăreţ şi strălucitor.
Uneori, această idee este asociată cu o perspectivă simplificată asupra evoluţiei, în­
ţeleasă la modul general ca un proces natural care duce de la simplu la complex,
de la prost la deştept, de la nereuşită la reuşită - pe scurt, de la mai mult la mai
puţin. Creşterea dram atică a populaţiei în ultima vrem e accentuează acest
fenomen .8
Cu toate acestea, nu este nevoie de mult ca să ne dăm seama că această idee
este defectă în profunzime. în primul rând, cei mai mulţi savanţi adepţi ai teoriei
evoluţioniste recunosc faptul că majoritatea speciilor care au trăit vreodată pe Pă­
mânt nu mai există acum. După unele estimări, peste 99,9% din toate speciile care
au apărut pe această planetă au dispărut - în ciuda faptului că tot au rămas câteva
milioane. Multe au fost şterse de pe faţa Pământului în urma unor catastrofe natu­
rale sau au ajuns pur şi sim plu la un drum închis în evoluţia lor, i.e. din ele n-a mai
evoluat nimic. Pe scurt, ceea ce implică acest lucru este că evoluţia nu înseamnă
pur şi simplu progres ci, mai exact, schimbare (condusă, după cum sunt de acord
cei mai mulţi biologi, de selecţia naturală şi de mutaţiile genetice). în acest sens,
conceptul este mai aproape de ideea hindusă de epoci ciclice decât de o noţiune
simplistă de progres în scară .9
Ideea că noi am trăi în vreun soi de Kali Yuga sau „eră întunecată" ar putea
fi luată în râs de cei care sunt impresionaţi de tehnologia modernă. Fără îndoială
că trăim vremuri în care tehnologiile noastre medicale, de transport şi de comuni­
care în special sunt atât de departe de ceea ce era cunoscut nu prea dem ult în tre­
cutul recent, încât acel trecut devine foarte prim itiv prin com paraţie. Cu toate
acestea, o scurtă privire la gradul de măcel şi distrugere care a avut loc în secolul
XX ne va dispersa rapid entuziasm ul. N um ai în război au m urit aproxim ativ o
100.000.000 de oameni în acel secol. Chiar şi cu vechile afecţiuni eradicate (precum
variola), au apărut altele noi - SIDA, de exem plu, care în 2010 ucisese peste
25.000.000 de oameni (şi infectase alte 30.000.000). Suprapopularea a devenit o pro­
blemă critică. Juriul încă mai dezbate efectul de încălzire globală, însă poluarea me­
diului înconjurător şi distrugerea la scară largă a unor ecosistem e întregi este o
realitate aspră. Este universal acceptată ameninţarea unei crize de energie generate
de epuizarea inevitabilă a rezervelor de combustibili fosili. Era nucleară a adus cu
sine crearea de noi agenţii în umbră (CIA a fost creată în acelaşi deceniu în care au
fost aruncate bombele atomice în Japonia) şi o nevoie mai mare de forţe defensive
- ascunse sau la vedere - în lume. Organizaţiile teroriste şi antiteroriste sunt acum
foarte numeroase, alături de popoare-vandali care au mai multe arme decât mân-

C ei T rei M agi P ericuloşi
care şi spectrul bombei nucleare din valiză, care bântuie lumea. Simplu şi fără pu­
tinţă de tăgadă, trăim in vremuri foarte periculoase. Ideea de Kali Yuga se referă la
o perioadă de întunecime spirituală - literalmente, noaptea spirituală. Dacă am lua
în calcul pentru o clipă ideea că trăim într-o astfel de eră, ce se înţelege de fapt prin
„noapte spirituală"? în mod clar, dacă analizăm lumea aşa cum este ea acum, nu
putem spune că totul e lipsit de speranţă şi că nu mai e nicio lum ină nicăieri. Dim ­
potrivă, există o conştientizare mult mai ridicată a valorilor superioare şi a impor­
tanţei aprecierii diverselor contexte culturale ale acestor valori superioare acum
decât în orice alt m om ent din istorie, în mare parte ca urmare a progreselor în do­
meniul tehnologiei comunicaţiei şi transportului. Lumea este un loc mult mai ac­
cesibil decât era acum un secol. într-o mare m ăsură, spaţiul şi timpul au fost
colapsate. La nivel social, progrese precum Drepturile Femeilor, M işcarea Dreptu­
rilor Civile, integrare sporită a raselor şi culturilor, Drepturile Hom osexualilor şi
aşa mai departe - toate vorbesc despre o evoluţie marcantă a toleranţei şi compa­
siunii. însă ideea centrală este că în aceeaşi măsură în care s-au am plificat factorii
pozitivi s-au am plificat şi cei negativi. în cuvinte simple, pe măsură ce creşte lu­
mina, creşte şi întunericul - pe măsură ce Soarele iese de după nori, apar şi umbrele.
Astfel, devine deosebit de importantă nevoia de a înţelege natura contrastantă a
opuşilor.
în mitul hindus se spune în continuare că există o form ă anume de spiritua­
litate care este cea mai potrivită pentru o astfel de eră precum Kali Yuga, şi anume
tantra. Un element-cheie al tantrei este că aceasta nu neagă elementele de umbră
ale vieţii, ci, mai degrabă, caută să le îmbrăţişeze, pentru a ajunge la o acceptare şi
o înţelegere profundă a întregului dans cosmic al dualităţii - bun şi rău, lumină şi
întuneric, pur şi impur, sus şi jos, spirit şi sex, m asculin şi feminin, bogat şi sărac,
amorf şi formă, n u m im şi fenomene.
Ca învăţători spirituali, Crowley, Gurdjieff şi Osho, mult mai mult decât ma­
joritatea altor învăţători, au fost exemple vii ale intenţiei de a adopta polarităţile opuse
ale vieţii. Ca tânăr iniţiat al Zorilor de Aur, Crowley şi-a aranjat apartamentul din
Londra cu două camere principale, una fiind un templu „alb" pentru magia albă, iar
cealaltă un templu „negru", pentru magia neagră. In cartea sa Liber Tzaddi, el a vorbit
despre învăţăcelul al cărui corp se întinde de sub iad şi până deasupra Raiului:
M ulţi s-au înălţat, fiind înţelepţi. Ei au spus: „Caută Im aginea sclipitoare în
locul veşnic de aur şi uneşte-te cu Ea". Mulţi s-au înălţat fiind proşti. Aceştia
au spus: „Coboară în splendida lume întunecată şi nunteşte-te cu acea Oarbă
Creatură de M âzgă". Eu, care sunt dincolo de înţelepciune şi Prostie, mă ridic
şi vă spun vouă: să faceţi ambele nunţi! Uniţi-vă cu ambele! Aveţi grijă, aveţi
grijă, vă spun, să nu căutaţi una şi să pierdeţi pe cealaltă! învăţăceii mei, stau
drept, cu capul deasupra cerurilor şi picioarele dedesubtul iadurilor.
150
R egii N opţii
Reluând crezul atemporal ai alchimiei şi anticipându-1 pe Jung, el spunea:
„Marea Lucrare este unirea opuşilor". Imaginea care reprezenta Institutul lui Gur­
djieff consta în două fiinţe celeste de fiecare parte - un înger şi un demon. Osho
spunea că omul nou avea să fie „Zorba Buddha", sinteza dintre senzual şi trans­
cendent sau dintre m aterial şi spiritual. Cu toate acestea, în aceeaşi m ăsură ca şi
învăţăturile lor, cine au fost ei şi modul în care au trăit a reprezentat o demonstraţie
atât de m ăiastră a acestei încercări de a uni opuşii şi de a trăi viaţa în toate dimen­
siunile ei.
De la începuturile istoriei înregistrate, omenirea s-a străduit să rezolve con­
flictul interior dintre natura superioară şi natura inferioară - între fiinţa celestă Şi
animal, între divin şi carnal, între egoism şi altruism. Ceea ce psihologia occidentală
a ajuns să definească drept „ego" şi ceea ce tradiţiile orientale au num it „şinele" îşi
are rădăcinile în instinctul de supravieţuire. Fiinţele umane au avut mare succes
supravieţuind unui trecut aspru, împotriva tuturor şanselor: condiţii de mediu di­
ficile, răpitori, boli. Până nu demult, omul obişnuit nu trăia mai mult decât timpul
necesar pentru a se împerechea şi a procrea pentru a perpetua specia. întreaga noas­
tră istorie este întunecată, plină de limitări şi colorată de nevoia imperioasă de a
supravieţui cu orice preţ. Sub poleiala subţire a unei măşti civilizate, dedesubtul
tuturor realizărilor noastre culturale şi ştiinţifice pândeşte o bestie primordială,
mereu semiconştientă de propria mortalitate şi de posibilitatea de a pierde totul în
orice clipă. Ne protejăm de o prăpastie de nimic, pretinzând că nu există, dar mo­
tivaţi mereu de frica noastră profundă de ea - frica de a pierde lucrurile de care
suntem ataşaţi şi de a pierde ceea ce suntem - frica de a dispărea, frica de moarte.
Şinele, egoul - acea noţiune centralizată de identitate care ne face să pretin­
dem că lucrurile sunt „ale noastre" - este străvechi şi îşi are rădăcinile în impulsul
de a proteja, de a apăra, de a controla, de a cuceri, de a ucide. Este egoismul (nece­
sar) încarnat. în timp ce structurile sociale umane au devenit mai organizate şi pe
măsură ce s-au format şi s-au dezvoltat poparele, nevoia de a controla natura lăun­
trică primitivă a devenit din ce în ce mai importantă. Controlul impulsului a devenit
imperativ. Au fost introduse codurile morale - diversele „porunci" - şi, odată cu
ele, nevoia de preoţi care să le implementeze şi să le monitorizeze eficienţa. Maeştri
spirituali morţi demult au fost transformaţi treptat în simple simboluri ale morali­
tăţii, personalităţi ce reprezintă o biserică şi o doctrină menită să controleze şi să
guverneze masele să păstreze puţina învăţătură care exista. Curentul puritanist
care traversează cele mai multe dintre religiile organizate a fost întotdeauna pro­
blematic, el slujind la a împărţi persoana în interior şi a o face să se întoarcă îm po­
triva sieşi. Această luptă psihologică interioară ajunge să fie exprimată în canoanele
literare ale lumii noastre - Divina comedie a lui Dante, tragediile lui Shakespeare,
Paradisul pierdut al lui Milton, Faust al lui Goethe. Miturile religioase sunt saturate
de ea: lupta dintre Ahura Mazda şi Ahriman, dintre Hristos şi Satan, dintre Buddha
şi Mara. Pentru cei mai mulţi, „întunericul" înseamnă fructul oprit, ispita păcatului,
151
 C ei T rei M agi P ericuloşi
atracţia a ceea ce este periculos. Este irezistibil, pentru că se adresează înstrăinării
noastre de această parte a naturii noastre. Ne străduim să fim buni, plini de virtute,
morali, loiali, cinstiţi şi astfel să obţinem aprobare în ochii celorlalţi, în acelaşi timp
suprimând natura noastră „im orală", ucigând-o prin disociere, prin nesfârşite dis­
trageri şi complaceri, prin fantezie şi trăindu-ne viaţa prin procură. Iar când o ex­
primăm, tindem să o facem în secret, pe furiş, întotdeauna temându-ne să nu fim
prinşi sau ridiculizaţi.
In acea mică minoritate de oameni care, de-a lungul istoriei, au ales să îşi de­
dice viaţa transform ării interioare, înţelepciunii m istice şi ilum inării filosofice şi
spirituale, strădania de a se împăca cu partea orientată pe sine, cu omul primordial,
cu bestia interioară nu a dispărut. Ba, mai mult, această strădanie se intensifică şi
poartă cu sine riscul foarte real de a decide să reduci la tăcere bestia pentru tot­
deauna, doar pentru ca ea să erupă în conştiinţă mai târziu sau să îţi erodeze încet
practica spirituală sau, chiar mai rău, să îţi aducă o spiritualitate falsă, o trezire
falsă, bazată mai mult pe un comportament cultivat decât pe o realizare profundă
şi să devii justiţiar sau un fals sfânt. Religia organizată este renumită pentru ipo­
crizia pe care o susţine şi pentru faptul că încurajează o spiritualitate contrafăcută,
condusă de dogme morale. La rândul său, aceasta a creat oameni presaţi, controlaţi
din interior, care izbucnesc uşor la orice stimul declanşator din afară.
C a le a stân g ă şi calea d reap tă •
Pentru a înţelege cu adevărat ce fel de învăţători erau Crowley, G urdjieff şi
Osho, ce făceau ei, care erau intenţiile lor - şi de ce lucrurile se întâm plau în jurul
lor aşa cum se întâmplau - este necesar să înţelegem puţin ce înseamnă aşa-numita
Cale Stângă (Calea mâinii stângi) şi deosebirile ei faţă de Calea Dreaptă (Calea mâi­
nii drepte), aşa cum se aplică ele la domeniul spiritual. Asta, în parte, pentru că
orice s-ar putea spune despre ei, Crowley, Gurdjieff şi Osho au fost învăţători preo­
cupaţi în principal de crearea unui om întreg - echilibrat, complet şi integrat - într-o
măsură şi cu o profunzime a observaţiei care se regăseşte la puţini învăţători.
Term enii „calea stângă" şi „calea dreaptă" sunt, desigur, convenţii care se
risipesc în cele din urmă, pe măsură ce pătrundem mai adânc în chestiune şi înce­
pem să înţelegem ce înseamnă a reconcilia opuşii. Dar acestea pot fi concepte utile
pentru a putea aborda chestiunea în întregime, deoarece ele pun în lumină o zonă
recunoscută drept dificil de văzut şi de înţeles - chestiunea integrării nevoilor si­
nelui personal într-o viaţă spirituală care, prin definiţie, caută să fie transpersonală
- zona de „dincolo" de sine.
Toţi aceşti trei învăţători au fost nevoiţi să abordeze aşa-numita „cale stângă"
pentru a lucra cu natura înşelătoare a reprimării generate de secolele de condiţio­
nare religioasă, politică şi socială. Contrar unor viziuni greşite despre ei, toţi trei
au îmbrăţişat ambele abordări - atât pe cea a căii stângi, cât şi pe cea a căii drepte.
Este neîndoielnic că au folosit într-o mare măsură precepte filosofice de bază ale
152
R egii N opţii
căii stângi. Faptul că în toate cele trei cazuri munca lor a fost întâm pinată cu o con­
siderabilă împotrivire şi rezistenţă în lume se poate atribui în mare parte acestor
viziuni şi metode specifice căii stângi. Calea dreaptă este înţeleasă destul de bine
de cei mai m ulţi - este calea convenţională de lucru cu sine, care caută transcende-
rea defectelor şi limitărilor personale şi purificarea într-o m ăsură suficientă, încât
să fie posibilă unirea cu un principiu superior. Acest principiu „superior" poate fi
conceput ca o zeitate, ca şinele superior, Absolutul, Nirvana, Dumnezeu, Hristos,
mintea Buddha, atm an şi aşa m ai departe. In toate cazurile, şinele personal este
subsumat de transcendent. Toate religiile majore sunt (teoretic) căi de mâna
dreaptă, cum sunt cele mai multe dintre practicile spirituale convenţionale.
Calea stângă diferă de cea dreaptă, în principal, prin m odul în care percepe
şinele personal. Această cale nu caută să depăşească sau să dizolve şinele personal,
ci, mai degrabă, caută să îl investigheze în profunzime şi chiar să îl preamărească,
în cuvinte simple, este „centrată pe sine" şi asta dintr-un motiv foarte exact. Osho
a exprimat într-o prelegere această idee - în modul ideal, trebuie să o spunem -
după cum urmează:
Eu predau egoismul. Vreau să fiţi, în primul rând, propria voastră înflorire.
Da, asta va părea egoism; n-am nicio obiecţie la această aparenţă, e în regulă
cu mine. Dar oare trandafirul este egoist când înfloreşte? Nufărul este egoist
când înfloreşte? Soarele este egoist când străluceşte? De ce să vă îngrijoraţi
de egoism? V-aţi născut - naşterea este doar o oportunitate, doar un început,
nu un sfârşit. Trebuie să înfloriţi. Prima şi principala voastră responsabilitate
este să înfloriţi, să deveniţi pe deplin conştienţi, treji, vigilenţi; iar în această
conştiinţă, veţi putea să vedeţi ce puteţi să împărtăşiţi şi cum puteţi să rezol­
vaţi problem ele .10
într-o glumă la adresa budismului care i-ar fi plăcut lui Crowley, Osho a re­
marcat: „Eu nu predau calea de mijloc; eu predau calea totală". Aceasta este ideea
principală - cum să trăieşti o viaţă deplină, care este şi deschisă către potenţialul
nostru cel mai înalt. Calea stângă, în acest sens, poate fi considerată ca reprezentând
partea din noi împotriva căreia luptăm de obicei, care este de obicei negată, temută
şi alungată şi în consecinţă devine copilul-problemă din noi şi, în acelaşi timp, cheia
către eliberarea noastră. Biblia face aluzie la această idee în parabola fiului rătăcitor,
întoarcerea unui „fiu pierdut" este motiv de sărbătoare, la fel cum reintegrarea co­
respunzătoare a energiilor noastre personale negate şi alungate generează în mod
natural împlinire şi fericire.
De-a lungul istoriei, în multe culturi, calea stângă a fost asociată cu proble­
maticul, cu radicalul şi cu sinistrul. Etimologia susţine această percepţie: în tradu­
cere literală, cuvântul latinesc sinister înseamnă „din partea stângă". într-o serie de
culturi, de la cea chineză la cea musulmană, hindusă şi până la Occidentul iudeo-
153
 C ei T rei M agi P ericuloşi
creştin, stânga este asociată cu ceva necurat (hinduşii şi m usulmanii se spală cu
mâna stângă după ce m erg la toaletă), subversiv, neîndem ânatic, nepotrivit, ne­
demn de încredere şi aşa mai departe. Ba chiar mai poate însemna şi „a fi deconec­
tat", ca în expresia engleză „out in left-field" (a fi pe câmpii). în multe culturi, a da
mâna cu cineva folosind mâna stângă se consideră o insultă. Mai departe, statisticile
dintr-un studiu britanic efectuat în anii '70 au arătat o scădere a procentului de
stângaci în grupurile de populaţie mai în vârstă, sugerând că stângacii fuseseră
obligaţi de diferiţi factori (inclusiv de chestiunea practică a m anipulării de maşi­
nării) să devină dreptaci .11
A ceastă extraordinară negativitate asociată cu stânga se extinde chiar şi la
calea spirituală, unde „calea stângă" este asociată adesea exclusiv cu valori anti­
creştine (precum satanism ul) sau cu idei de egoism şi m aterialism . Există multă
confuzie în acest dom eniu, în m are parte în urm a vechilor idei de dualism care
îşi au rădăcinile în Zoroastrianism, precum şi în înţelegerea greşită a tradiţiilor
tantrice de cale stângă din India în Europa secolului al XIX-lea. însă pentru a în­
ţelege toate acestea, trebuie să aruncăm o privire puţin mai departe în istoria dua­
lism ului religios - separarea între „bine" şi „rău", între aşa-num itele „stânga" şi
„dreapta".
D u a lism u l şi răd ăcin ile co n cep tu ale ale „b in elu i p u r"
v e rsu s „ rău l p u r"
Noţiunea de forţă singulară şi primară care este în întregime rea a luat naştere
în Persia (Iranul din zilele noastre) prin ceea ce s-a numit Reformarea Zoroastriană,
în jurul anului 580 î.Hr. La acea vreme, hinduismul indian îi avea pe Shiva, Kali,
Durga etc. - zeităţi puternice şi distructive, însă în acelaşi timp am bigue ca natură
şi cu siguranţă niciuna dintre ele nu era opusă Voinţei Absolutului. Budismul, care
a apărut câteva zeci de ani m ai târziu, îl avea pe M ara, „prinţul ispitei", însă rolul
său nu era foarte diferit de conceptul de „Trişor" ca şi Corb sau Coiot al indienilor
am ericani sau de arhetipul m itului celtic al Graalului, cunoscut drept Cavalerul
Verde. Ideea este că acestea sunt forţe a căror sarcină este să pună la încercare
om enirea şi fără de care nu ar exista nicio motivaţie pentru dezvoltare, însă ele nu
sunt identice cu o entitate în întregim e adversară, cum este Satan în iudeo-creşti-
nism.
Vechile scripturi sanscrite, cunoscute drept Rig Vecia, terminate (în forma lor
curentă) probabil prin 1200 î.Hr., însă foarte probabil începute cu mult înainte, au
fost adaptate de Zoroastru, care s-a născut în contextul cultural al imperiului Vedic,
care se întindea de la India şi până în Africa de Nord şi de la Marea Neagră până
la Marea Caspică. Vedantismul persan permitea mulţi zei diferiţi. Principalele en­
tităţi guvernatoare erau Ahura M azda şi Mithra. La acea vreme nu exista un „dia­
vol" principal .12
154
R egii N opţii
Mithra, un zeu salvator care se născuse într-o peşteră sacră, fusese prevestit
de profeţi şi vestit de apariţia unei stele deosebite. La naşterea lui Zoroastru, în 628
î.Hr., Persia tocmai fusese unificată şi avea nevoie de o religie unificatoare. încli-
nându-se în faţa nevoilor politice, Zoroastru a inclus în scrierile sale prezenţa for­
ţelor duale şi opuse ale Luminii şi întunericului: Ahura M azda (binele) şi Ahriman
(răul). Noţiunea unui dualism atât de viu era utilă din punct de vedere politic, la
fel cum conducătorii de state din secolul XX îşi demonizau adesea duşmanii (Iran
împotriva „M arelui Satan", SUA; Ronald Reagan îm potriva „Im periului Rău" al
Uniunii Sovietice; George Bush Sr. împotriva „următorului H itler", Saddam Hus­
sein). Ahrim an al lui Zoroastru este primul personaj identificat care reprezintă răul
pur, lipsit de am biguitate din istoria înregistrată.
în mitul lui Zoroastru, unul dintre slujitorii lui Ahrim an era cunoscut drept
Azaziel, un demon al sălbăticiei care, de obicei, lua form a unui ţap. Aceasta este
cea mai veche conexiune probabilă cu asocierea convenţională circulată în Europa
medievală dintre diavolul iudeo-creştin şi o creatură asemănătoare unui ţap, mai
ales prin imagistica ce îl reprezintă pe Baphomet, presupusul idol cu cap de măgar
al Cavalerilor Templieri. Crowley însuşi, în mesa lui gnostică, omagia imaginea lui
Baphomet, pe care îl considera a fi un simbol al unităţii. El m ai adăuga:
Diavolul nu există. Este un nume fals, inventat de Fraţii Negri pentru a im­
plica o Unitate în nămolul lor ignorant de scăpări. Un diavol care are unitate
ar fi un Dum nezeu .13
Crow ley rem arca perspicace că „diavolii" par să fie zeii civilizaţiilor mai
vechi, dispărute - sau, după cum se exprima el, „dumnezeul oricărui popor de care
nu ne place " . 14 Desigur, aceasta este doar o variantă a ideii că istoria e scrisă de cu­
ceritori. Principala idee de observat aici este că în mintea colectivă a omenirii a fost
fabricată o separare, bazată pe o moralitate în alb şi negru şi pe noţiuni simpliste
de bine şi rău. Această separare are efecte la multe niveluri ale culturii, de la un
Dumnezeu sau zei binevoitori care se luptă cu armate de întuneric şi până la oa­
meni „buni" versus oameni răi, conştient versus inconştient şi calea dreaptă versus
calea stângă.
Crowley nega existenţa versiunii iudeo-creştino-islam ice de Diavol, însă re­
cunoştea Diavolul ca pe un arhetip şi avea o carte cu Diavolul în arcana majoră a
setului lui de cărţi de tarot (tarotul Toth, elaborat de el şi pictat de Frieda Harris).
In comentariile lui cu privire la cartea Diavolul, transmite câteva observaţii pătrun­
zătoare:
Această carte reprezintă energia creatoare în cea mai m aterială formă a ei...
formula acestei cărţi este aprecierea com pletă a tuturor lucrurilor care există.
El se bucură de ceea ce este aspru şi deşert, nu mai puţin decât se bucură de
155
 C ei T rei M agi P ericuloşi
ceea ce este lin şi roditor. Toate lucrurile îl bucură în aceeaşi măsură. El re­
prezintă găsirea extazului în fiecare fenomen, oricât de respingător ar fi în
mod natural; el transcende toate limitările; el este Pan; el este Totul .15
Crowley îşi subintitulează cartea Diavolul, „Dom nul Porţilor M ateriei" şi
„Copilul Forţelor Tim pului". Sim bolism ul ocult standard al cărţii Diavolul (aşa
cum apare în seturile obişnuite de tarot) asociază Diavolul cu ataşamentul şi cu ma­
terialismul - cu idei precum lăcomia, controlul, tirania, egoismul şi tot răul potenţial
al materiei generat de ataşamentele noastre faţă de aceasta. însă Crowley percepe
chestiunea dintr-un alt unghi. El indică o abordare alternativă, diferită de atitudinea
obişnuită faţă de corp şi de realitatea materială pe care o găsim în religie, unde sunt
privite de obicei ca lucruri de care să te fereşti şi la care să renunţi - văzute ca pă­
cătoase în mod inerent sau, în cel mai bun caz, ca o simplă iluzie. Crowley nu neagă
faptul că ataşamentul de materie şi de formă duce la suferinţă, ci, mai degrabă, con­
sideră că m odul de a deveni cu adevărat liber nu este prin negare şi renunţare, ci
printr-o bucurie viguroasă şi o implicare pasionantă în viaţă.
în domeniul psihologiei, C. G. Jung a contemplat mult această problemă, vor­
bind despre „U m bră" - un simbol care reprezintă instinctele şi impulsurile repri­
mate şi care este deopotrivă sursa energiei creatoare. în alte rânduri, el vorbea
despre Umbră numind-o „inconştientul întreg " . 16 Esenţialmente, este vorba de acea
parte din noi pe care nu o recunoaştem, despre care ne este teamă să admitem că
există - slăbiciunile noastre, perversiunile, nebuniile noastre, fricile jenante şi aşa
mai departe. în multe feluri, este polul opus al personalităţii de suprafaţă, al feţei
pe care o prezentăm lumii. Jung scria:
Ceea ce num im conştiinţă civilizată s-a separat în mod constant de instinctele
elementare. însă aceste instincte nu au dispărut. Ele doar au pierdut contac­
tul cu conştiinţa noastră şi astfel sunt forţate să se exprime într-o manieră
indirectă. Această manieră poate fi reprezentată de sim ptom e fizice în cazul
unei nevroze, prin incidente de diferite feluri sau prin stări inexplicabile,
pierderea neaşteptată a m emoriei sau greşeli în exprim are... omul modern
se protejează ca să nu-şi vadă propria stare separată, printr-o serie de
com partim ente. Anumite domenii ale vieţii exterioare şi ale propriului com­
portam ent sunt ţinute în sertare separate şi nu sunt niciodată confruntate
unul cu altul .17
Aceste idei sunt practic identice cu ale lui Gurdjieff. Ceea ce protejează per­
soana de „vederea propriei sale stări de separare" sunt ceea ce G urdjieff numea
„tampoanele" (termenul modern este „mecanisme de apărare"), iar ideea de „com­
partimente" interioare care nu se întâlnesc niciodată era înţeleasă de Gurdjieff ca
diverşii noştri „centri" interiori (intelectual, emoţional etc.), deconectaţi unul de
R egii N opţii
altul. Scopul metodelor lui practice era stabilirea interconectării între aceste părţi
interioare - pentru ca omul să devină întreg.
Osho, G urdjieff şi Crowley au fost toţi trei preocupaţi de vindecarea frag­
mentării interioare a omului. Pentru a aborda această problemă, ei au purces uneori
la explorarea în profunzime a căii stângi şi, în consecinţă, au sfârşit prin a folosi
multe metode care abordau partea reprimată, partea de umbră a minţii. Totuşi, este
important să înţelegem că „abordarea părţii reprimate a m inţii" nu are nimic de-a
face cu com placerea. Cheia se află în unghiul de abordare. G urdjieff a exprimat
odată acest lucru în mod simplu şi concis:
înainte să poţi să-i ajuţi pe alţii, să poţi să fii cu adevărat util altora, trebuie
să te cunoşti pe tine însuţi şi să fii capabil să te ajuţi pe tine însuţi. Acum
eşti un egoist şi nu te gândeşti decât la tine. Trebuie să înveţi să fii egoist
într-un scop bun şi atunci vei fi capabil să fii un adevărat altruist şi să-i ajuţi
pe alţii .18
Gurdjieff preda am intirea de sine, nu amintirea de Dumnezeu. Totuşi, cheia
nu este în a fi egoist pur şi simplu - cheia este cum să fii egoist într-un mod corect.
Ingredientul principal, ca întotdeauna, este conştiinţa. Egoism ul este problematic
numai dacă este inconştient, dacă este un reflex, motivat de ostilitate reprimată şi
de resentimente faţă de lume. N-am primit, aşa că acum nu dau. Genul acesta de ego­
centrism apare dintr-o dorinţă inconştientă de a-i pedepsi pe alţii.
El mai este cunoscut şi drept înfrânare şi duce în mod inevitabil la contractare,
limitare în faţa vieţii, la un joc restrâns, la o stimă de sine scăzută şi, în cele din
urmă, la prăbuşirea interioară în eşec, disperare şi depresie (sau, uneori, la explo-
darea în exterior, în mod distructiv, prin furie). Antidotul înfrânării este lărgirea.
însă această lărgire, această întindere către univers nu se poate face corect dacă nu
am învăţat m ai întâi cum să fim egocentrici în mod conştient - „selfing", cum este
numită uneori această stare. Pentru a face acest lucru, este util să ne eliberăm de
ataşamentele excesiv de rigide faţă de moralitate, faţă de a fi integri şi „drăguţi"
într-o asemenea măsură, încât să devenim unidimensionali şi lipsiţi de viaţă.
A n tin o m ia n ism u l ta n tric şi p ro b le m a ip o criz ie i
Cuvântul „antinom ian" provine din cuvântul grecesc care înseam nă „lipsă
de lege". Aplicat la spiritualitate, termenul se referă la o anum ită învăţătură care
nu este preocupată de etica convenţională şi este în mare parte amorală (spre de­
osebire de învăţăturile m orale sau imorale). A bordarea antinom iană spirituală
adoptă un tip mai sălbatic de trezire spirituală, care nu este fondată pe codurile tra­
diţionale de etică şi de moralitate religioasă.
Antinomianismul este opusul a ceea ce se num eşte „legalism ", care, în acest
context, reprezintă ideea că trezirea spirituală este im posibilă dacă nu se bazează
157
 C ei T rei M agi P ericuloşi
pe o obedienţă strictă faţă de codurile etice. Antinomianismul tantric în special se
află la celălalt capăt al spectrului, faţă de Vedanta tradiţională. în filosofia Vedelor,
lumea este înţeleasă a fi mai/a („iluzie" sau „simplă aparenţă"), însă în tantra, lumea
este privită ca SImkti („energie" sau „putere") de care trebuie să devenim conştienţi,
scopul suprem fiind unirea în noi a puterii/energiei (Shakti) cu vasta nemişcare
spaţioasă (Shiva).
După cum am menţionat mai sus, Shiva este zeul par excellence care li se po­
triveşte lui Crowley, Gurdjieff şi Osho. (Nu întâmplător, unul din multele apelative
ale lui Crow ley era „Shivaji"). Shiva este unic în panteonul de zei al lumii, prin
aceea că este deopotrivă un ascet - yoghinul suprem, care trăieşte gol în sălbăticie,
absorbit în meditaţie profundă - şi un senzual, un dionisiac, care, împreună cu par­
tenera sa tantrică, zeiţa Parvati, este adesea înflăcărat de pasiune sexuală şi de uni­
une tantrică extatică. Dărâmând orice convenţii, ignorând ordinea dreaptă, el este
deopotrivă tem ut şi detestat de preoţimea consacrată. Una din manifestările lui a
fost cunoscută drept Rudra, care literal înseamnă „cel tem ut".
Faptul că Gurdjieff, Crowley şi Osho puteau să stârnească teama la oameni
cu stilul lor de a preda în genul „nu luăm prizonieri", este o parte principală din
legenda lor - fie că e vorba de Gurdjieff care îi spune frum oasei şi tinerei Jesse
Dwight că dacă îl ia de lângă el pe principalul lui student, A.R. Orage, o să se asi­
gure că ea o să fie „arsă în ulei încins", fie de Osho care îl num eşte pe Iisus „un
tânăr prost" şi declară că toţi cei doisprezece apostoli erau hom osexuali19, fie de
Crow ley care se identifică cu Fiara Apocalipsei, sem nându-se „ 6 6 6 " - spiritul
chtonic sau al lumii de jo s a fost întotdeauna clar la toţi cei trei învăţători. Crowley
este acuzat deseori că era satanist, lucru care conţine o mare ironie, deoarece el res­
pingea creştinism ul - precum şi simplistul panteon de antierou al lui Satan şi al
slugilor sale - cu totul. Lui îi plăcea să facă glume pe seama ipocriziei profunde a
condiţionării religioase, susţinând că în creştinism, la fel ca în toate credinţele dua­
liste, răul este doar o inversiune a binelui. în acest sens, Dum nezeul preoţim ii este
ipocritul suprem, care le-a creat Diavolul şi, cu toate astea, se fereşte de el şi îl con­
damnă. Societăţile în general ascultă de autoritate şi judecă şi se tem de orice este
diferit, com iţând tot soiul de atrocităţi în numele atacării a ceea ce nu înţeleg. C. G.
Jung a exprimat acest lucru în mod concis, în cartea lui A ion:
...figura dogm atică a lui Hristos este atât de sublim ă şi de fără pată, încât
orice altceva devine negru alături de ea .20
Figurina de plastic, lipsită de viaţă, care îl reprezintă pe Iisus, omul în roba
de un alb im aculat de la şcoala de duminică sunt în întregim e invenţii umane şi în­
săşi existenţa lor cheam ă automat existenţa opusului diavolesc - însă acest opus
este pur şi simplu o proiecţie a întunericului reprimat. La rândul său, ea are nevoie
de un ţap ispăşitor, de ceva care trebuie pedepsit ca m ijloc de evitare a realităţii din
158
R egii N opţii
care vine acest întuneric - şi anum e din propria noastră minte. (Unul dintre cele
mai vii exem ple care ilustrează această nevoie de ţap ispăşitor s-a desfăşurat în
aşa-numita „goană după vrăjitoare" a Inchiziţiei şi care încă mai continuă şi azi, zi
de zi, prin tot soiul de travestiuri de justiţie care prom ovează discriminarea, preju­
decăţile, extremismul religios şi aşa mai departe). Crowley respingea viziunea con­
venţională despre Satan, chinuindu-se să explice că tot sim bolismul „Fiarei" (mai
ales în Cartea Apocalipsei) este înţeles greşit şi că, de fapt, este vorba despre pre­
vestirea sfârşitului unei ere - sfârşitul Eonului „zeului care m oare", care este arhe­
tipul sacrificiului de sine şi glorificarea suferinţei .21
Dintre cei trei, Crowley a fost cel mai înclinat să îşi exprime, din când în când,
scârba faţă de orice slăbiciune din el. într-o explozie de frustrare antinomiană în­
tunecat de amuzantă, el a declarat la un moment dat:
După ani de nebunie şi slăbiciune, de politeţe prost plasată, de discreţie, de
grijă pentru sentim entele altora, am obosit. Aşa că astăzi spun: la naiba cu
creştinismul, raţionalismul, budismul şi toate vechiturile astea ale secolelor.
Eu vă aduc o realitate pozitivă şi primitivă, num ită Magie - şi cu asta, o să
îmi consfruiesc un nou Rai şi un nou Pământ. Nu am nevoie de aprobările
voastre leşinate sau de dezaprobările voastre leşinate; eu vreau blasfemie,
crimă, viol, revoluţie, orice, rău sau bun, dar tare .22
John Symonds, agentul literar al lui Crowley, a sfârşit prin a adopta poziţia
unei viziuni mohorâte asupra fostului său profesor, crezând despre Crowley că ar
fi „căzut pradă unor forţe inconştiente". Sentimentul lui era că forţele pe care Crow­
ley încerca să le înfrunte direct - în principal singur şi izolat în apăsare victoriană
- au sfârşit în cele din urm ă prin a-1 înghiţi. Dacă privim toate acestea dintr-un
punct de echilibru, eu cred că dovezile nu indică un Crowley consum at de puterea
chtonică a lui Shiva. El şi-a păstrat luciditatea până la sfârşit; este indiscutabil ca
cele mai bune şi mai mature lucrări ale lui, Cartea lui Toth şi M agie fă r ă lacrimi, au
fost scrise în ultimul deceniu de viaţă. însă probabil că Sym onds observase ceva,
pe undeva - şi anume că orice ce care implică practici aşa-num ite de stânga este
foarte inflamabilă şi înţesată de riscuri. Astfel, în înfruntarea egoului există posibi­
litatea de a fi înspăim ântat de moarte de ceea ce vezi. Demonul Choronzon, pe care
Crowley l-a întâlnit în deşertul algerian în 1909, nu era ceva unic doar pentru el, ci
este partea cea mai întunecată a egoului nostru, partea din noi care refuză cu încă­
păţânare să ne lase să accesăm potenţialul cel mai înalt şi adevăratul nostru drept
spiritual din naştere.
Cei mai m ulţi oam eni trăiesc vieţi duble. Este aproape un dat al naturii
umane. M otto-ul m agic pe care l-a adoptat poetul W. B. Yeats, Deus est demon in­
versus—D u m n ezeu şi diavolul sunt două feţe ale aceleiaşi m onede —exprimă toc­
mai acest lucru. Toată această cultură a amăgirii începe să fie demascată din ce în
159

C ei T rei M agi P ericuloşi
ce mai mult în vremurile moderne. Abia dacă trece o lună fără să izbucnească vreun
scandal ce implică un personaj celebru, care, la urma urmei, e doar un om obişnuit,
în general, astfel de poveşti sunt bune ca să te facă să râzi, însă de fapt, ideea e să
poţi să asişti la aceste lucruri şi, în acelaşi timp, să poţi să amâni, pentru o clipă ten­
dinţa de a le judeca. Pentru că dacă nu putem să respectăm puterea pură şi omni­
prezenţa părţii de umbră a naturii umane, atunci ne expunem riscului real de a ne
condamna (după ce am terminat să-i condamnăm pe toţi ceilalţi) şi de a ne împărţi
în partiţii.
Definiţia din dicţionar a ipocritului este: „Persoană care se preface că are vir­
tuţi, convingeri sau principii morale sau religioase etc. pe care nu le deţine în rea­
litate". Cuvântul derivă din grecescul hypokrisis, care înseam nă a juca pe o scenă -
a juca un rol în care nu eşti cine eşti cu adevărat. Sociologul am erican Benjamin F.
Martin a exprimat acest lucru în felul următor:
Ipocrizia este arta de a etala calităţi, în scopul prefacerii că deţii o virtute ne-
meritată. Pentru că cel mai adesea indivizii şi instituţiile şi societăţile justifică
suspiciunile ce planează asupra lor, ipocrizia şi nesiguranţele care o însoţesc
reprezintă tem elia vieţii. Imaginaţi-vă cât de înspăim ântător ar fi adevărul
fără poleială .23
A trăi „adevărul fără poleială" este într-adevăr înspăimântător şi este un pro­
ces care necesită un grad profund de sinceritate şi dedicare dacă nimic altceva, fie
şi numai pentru a ne aminti de vechea lamentare a Sfântului Augustin: „Pot să re­
zist la orice, num ai la ispită nu". Capcana celor mai multe căi de mâna stângă este
aceea că ajung să perceapă o ştiinţă spirituală legitimă ca pe o sim plă îndreptăţire
pream ărită de a se com place, o scuză pentru a justifica ispitele. De asemenea, ea
poate să alunece cu uşurinţă într-un soi de rebeliune adolescentină, în căutarea unei
atenţii speciale din partea altora.
însă adevărul este că multe dintre formele umaniste şi transpersonale de psi­
hoterapie şi de lucrare interioară - de la terapia prim ordială şi până la masajul
reich-ian şi bioenergetica lui Lowe şi până la tantra roşie (aşa cum este popularizată
de mulţi profesori occidentali care au studiat cu învăţăcei orientali) - îmbrăţişează
într-o măsură filosof ia căii stângi. Nu în sensul pream ăririi identificării cu corpul,
ci pur şi sim plu în sensul aducerii strălucirii conştiinţei în colţurile nisipoase ale
existenţei umane - după cum se exprima Jung, pentru „a aduce lumină în întuneric,
nu pentru a fugi de întuneric". Astfel, aceste abordări predau o acceptare profundă
de sine - abordare diametral opusă metodelor spirituale tradiţionale de îmblânzire,
negare sau disciplinare ascetică a sinelui.
Crowley, apărător pasionat al învăţăturilor principalei sale Cărţi Sfinte (Cartea
Legii), era m ult prea sofisticat ca să cadă în capcană şi să predea pur şi simplu o
formă elaborată de egoism. El scria:
160
R egii N opţii
Este mai bine să invoci cei mai greţoşi demoni din cele mai zgomotoase stră­
funduri ale Iadului decât să îţi iei propriile excitări drept binecuvântare Di­
vină; pentru nimic altceva, doar pentru faptul că încă nu a existat demon atât
de atroce pe cât este vechiul nostru Ego .24
Cu alte cuvinte, ideea din spatele conceptului de „acceptare profundă a sine­
lui" nu este una de pream ărire a egoului sau de credinţă, fie şi pentru o clipă, că
şinele personal convenţional este sursă de înţelepciune transcendentală. Cu sigu­
ranţă că nu este aşa ceva. însă este o sursă de imense daune şi de suferinţă dacă
este doar negat, reprimat, judecat şi condamnat. Comentând acest rând din Cartea
Legii (11:22), „este o minciună, această nebunie împotriva sinelui. Demascarea ino­
cenţei este o m inciună", Crowlcy remarca: „Demascarea inocenţei e o m inciună",
căci asta înseamnă în mod clar Ipocrizie. Aşadar, „este o m inciună această nebunie
împotriva sinelui" înseamnă doar „La naiba cu altruismul sentimental, cu falsa mo­
destie, cu toţi acei demoni perfizi, cu sentimentul de vinovăţie, de ruşine - într-un
cuvânt, cu complexul de inferioritate ..." 25
Acesta era un elem ent major şi în învăţătura lui Osho. Indiscutabil că el a
ajuns la o expresie distorsionată la Ma Anand Sheela, faimoasa lui secretară care a
jucat rolul lui Iuda în dramatica decădere a com unităţii Oregon a lui Osho (a se
vedea Capitolul 10). Dar mânuit cu o oarecare îndem ânare şi atenţie, rezultatul eli­
berării de falsa modestie şi de alte calităţi care contribuie la ipocrizie este posibili­
tatea unei vindecări profunde a rănilor care îşi au temelia în vinovăţie, ruşine şi
scârbă de sine.
Cu toate astea, propria experienţă m-a făcut să cred că are loc o schimbare
treptată de paradigmă, în care ea cale stângă şi calea dreaptă încep să se suprapună
şi să se unească. Calea dreaptă tradiţională este o săgeată dreaptă, care ţinteşte
direct la sursa spirituală (oricare am concepe noi că este aceasta) şi caută să dizolve
egoul sau şinele personal de la rădăcină - fie că face acest lucru prin devoţiune,
prin predarea în faţa lui Dumnezeu sau a unui guru, fie prin meditaţie, prin perce­
perea iluziei sinelui personal. Capcana acestei abordări a fost întotdeauna problema
reprimării. Reprimarea este, prin natura ei, insidioasă şi subtilă, şerpuitoare (poate
un termen ironic pentru un pericol al căii drepte). Reprim area este miezul culturii
de amăgire şi prefăcătorie, reprimarea este cea care duce la exploziile inevitabile
care sabotează ani întregi de m uncă spirituală (obişnuita „cădere din graţie"). Ca
să spunem adevărul, abordarea tradiţională a căii drepte eşuează în m ai multe ca­
zuri decât reuşeşte, dacă e să măsurăm reuşita prin calitatea stării de a fi, ca să nu
mai vorbim de ilum inarea efectivă.
Sfântul patron al căii stângi este Lucifer din Vechiul Testam ent, arhetipul
chintesenţial al sinelui şi al răzvrătirii, deopotrivă. Crowley, după cum se ştie, se
identifica cu Fiara biblică din Cartea Apocalipsei şi folosea pentagrama inversă în
unele din ritualurile lui. Eroul operei principale a lui Gurdjieff, Poveştile lui Beelzebub
161
 C ei T rei M agi P ericuloşi
pentru nepotul său, este bineînţeles Beelzebub - al cărui num e derivă de la zeul se­
mitic filistin Ba'al, dar care, ulterior, a devenit un nume al lui Satan, transformare
consecventă cu practica în care culturile mai noi demonizează zeii culturilor mai
vechi. Gurdjieff s-a referit odată la sine - pe jum ătate în glumă - spunând că este
„Ambasadorul din Iad " . 26 Acestea nu sunt sentimente impulsive anticreştine. Gur­
djieff avea legături apropiate cu Biserica Ortodoxă rusă, iar la înm ormântarea lui a
slujit un preot ortodox. Odată şi-a numit propria învăţătură „creştinism ezoteric".
El era preocupat de adevăr, nu de simpla rebeliune îm potriva stării de fapt, iar
identificarea lui Crowley cu Fiara nu avea nimic de-a face cu o simplă reacţie îm ­
potriva „binelui". M ai degrabă, el indica o nouă eră în care urma să pătrundem,
una care nu mai avea să fie dominată de idealurile virtuţilor de plastic implemen­
tate de preoţime, una în care aveam să înfruntăm adevărul la care ne-au dus mii
de ani de divizare interioară.
însă deseori adevărul doare şi doare rău. Inconştienţa densă, întunecată şi
adormită care a im pregnat omenirea de-a lungul istoriei nu se poate sfărâma cu o
atingere blândă. Are nevoie să fie scuturată dur din când în când. Şi acea scuturare
adesea ia forma unei revolte, o fază necesară în procesul de integrare, de echilibrare
a opuşilor. Osho spunea:
Dacă nu te-ai născut scandalagiu, n-ai cum să devii buddha... Eu sunt Zorba
Buddha. Eu sunt întâlnirea Orientului cu Occidentul. De fapt, nici nu separ
Orientul de Occident, susul de jos, bărbatul de femeie, binele de rău, Dum­
nezeu de diavol. Nu, şi de o mie de ori nu - nu le separ. Eu pun laolaltă tot
ce a fost separat până acum. Asta e lucrarea m ea .27
Arhetipul lui Lucifer este curajos, plin de încredere în sine şi se exprimă pe
sine sincer. însă, din dorinţa lui Lucifer de a-şi legitimiza existenţa prin revoltă, s-a
separat de sursa lui, Dumnezeu, care, la nivel absolut, este acelaşi lucru cu a se se­
para de şinele său aedvărat. Practic, el a tăiat o bucată din propria inimă. Asta este
partea întunecată a căii stângi - mândria, care este ataşamentul de faptul că eşti
special. Aşadar, pe când dificultatea frecventă pe calea dreaptă este reprimarea şi
negarea sinelui, elem entul de umbră al căii stângi este un sim ţ exagerat de sine,
care depăşeşte cu mult inversarea sănătoasă a ruşinii şi a scârbei de sine. Este nevoia
de a fi special. A fi unic şi a fi special (în acest context) nu este acelaşi lucru. Fiecare
entitate este unică, însă niciuna nu este specială. Gurdjieff spunea odată că egoul
se sprijină esenţialmente pe frivolitate şi pe mândrie. Frivolitatea înseam nă fasci­
naţia de sine - egocentrismul până la deconectare -, iar m ândria este convingerea
că eşti special.
Acum câţiva
/ ani ţineam
/ un seminar în Germania, unde am avut un exerciţiu /
în care cei prezenţi trebuiau să se împartă în două „tabere" - îngerii şi demonii.
Apoi trebuiau să încerce să-i împingă pe cei din „partea cealaltă" să traverseze sala
1 62
R egii N opţii
şi să se alăture inamicului. Procesul are darul de a te face rapid conştient de ele­
mentele tale de umbră, precum şi de capacitatea ta de m oralism puritan. în acest
caz anume, grupul s-a îm părţit aproximativ egal şi, după obişnuitele laude şi târ­
guieli, m ai m ulţi au trecut de partea cealaltă. (Nemţii fiind în general controlaţi şi
cumva inhibaţi, diavolii au depăşit în curând numărul îngerilor, deoarece mulţi
dintre ei îşi doreau în secret să fie diavoli). Apoi, la un moment dat, s-a întâmplat
un lucru interesant. O femeie din grup a părăsit procesul cu totul şi pur şi simplu
s-a dus să stea în altă parte a sălii. în decurs de câteva minute, i s-au alăturat apro­
ximativ o treime dintre ceilalţi. Astfel că, efectiv, aveam trei grupuri. După aceea,
femeia a recunoscut că motivul pentru care îşi formase propriul grup fusese că ea
avea o împotrivire puternică atunci când era vorba să facă parte din ceva conven­
ţional. Avea nevoie să fie specială, să iasă în evidenţă. Atrăgând o treime din sală
în grupul ei improvizat, a jucat fără să-şi dea seama mitul lui Lucifer, care a atras
o treime din îngeri la el după ce şi-a lansat revolta.
Partea întunecată a abordării căii stângi poate fi ataşamentul de nevoia de a
fi special, însă inteligenţa abordării căii stângi constă în aceea că ea abordează ca­
racterul direct şi puterea condiţiei umane într-un corp fizic - mai ales sine, voinţă,
emoţii, senzualitate şi sexualitate. în tantra de stânga se lucrează cu corpul, ca fiind
un templu al divinului, iar partenerul trebuie privit ca nimic mai mult, decât o ex­
presie a divinului. Actul sexual nu este doar un act de dorinţă frenetică sau vreo
gimnastică disperată, ci un act sacru de sfinţire, în care unirea exterioară este înţe­
leasă ca oglindind unirea interioară a energiilor polarizate, ducând astfel la o am­
plificare a conştientizării sacrului moment prezent.
Calea dreaptă ţinteşte şi ea direct către sacrul moment prezent, căruia îi dă
diferite nume, însă ideea esenţială pe care trebuie să o ţinem minte este că însăşi
conştiinţa este forţa alchimică ce transformă toate tendinţele limitatoare ale minţii
în aurul energiei iubirii.
Atât calea stângă, cât şi cea dreaptă caută acest lucru. Diferenţa principală
este că în cazul căii stângi se lucrează din universul senzorial (prin corp şi prin
simţul său de sine, im ediat şi localizat) către interior, către sursa numinosului. în
, cazul căii drepte este căutat accesul direct la sursă.
în cele din urmă, ambele stări se completează una pe alta într-o abordare in­
tegrală, m om ent în care etichetele de „cale stângă" sau de „cale dreaptă" cad de la
sine, la fel cum distincţia dintre sine şi nonsine devine mai puţin relevantă. La acest
moment este posibil cu adevărat să trăieşti deplin, prezent, conştient de existenţă.
După cum spunea Gurdjieff:
Atunci când faci ceva, fă-o cu tot şinele tău. Rând pe rând, lucru cu lucru.
Acum stau aici şi mănânc. Pentru mine nu există nim ic altceva în lume, în
afară de această mâncare şi de această masă. M ănânc cu toată atenţia m ea .28
163
 C ei T rei M agi P ericuloşi

Osho, Gurdjieff şi Crowley erau preocupaţi, în principal, de plenitudinea fi­

inţei, astfel încât toate învăţăturile şi munca lor s-au îndreptat către această idee. Ei
au fost războinici spirituali, „regi ai nopţii", magistrali în a înfrunta nivelurile mai
întunecate, mai aspre şi practic invizibile ale sufletului, elem entele enervante care
stau în calea acestei plenitudini - atât în ei înşişi, cât şi în alţii. Că uneori s-au îm­
Capitolul 8
pleticit şi că uneori au căzut în nas era de aşteptat. Noaptea e întunecată, iar uneori Autoperfecţiunea şi mitul
chiar nu poţi să vezi totul. gurului infailibil

M aestrul este Trezitorul. Maestrul îi trezeşte pe cei care doresc să se trezească. El îi

ridică din somn, îi trezeşte întru Fiinţă, întru Realitate, întru Viaţă.
Henri Tracol (studentul lui Gurdjieff)

„ R a n g u l" sp iritu al: M ăiestria sin elu i, ilu m in area

G urdjieff, Crowley şi Osho şi-au avut fiecare forma sa de „rang" spiritual,

în cazul lui Gurdjieff, principala schemă de clasificare a oamenilor era
„Omul nr. 1, 2, 3 ,4 , 5, 6 şi 7". Crowley, iniţiat al Zorilor de Aur, ordin fondat de trei
francmasoni, organizaţie sinonimă cu niveluri şi trepte, a urmat o cale care se împle­
tea profund cu noţiunea de iniţiere şi de rang. El însuşi fusese francmason. în cele
din urmă, a început să îşi acorde singur ranguri, ultimul fiind cel de „Ipsissimus",
nivel care se afla dincolo chiar şi de înaltul nivel al titlului de Mag. El se percepea ca
fiind dincolo de dincolo - un soi de înţelept taoist occidental care a dispărut ca şi per­
sonalitate convenţională şi trăieşte doar pentru a-şi implementa „Adevărata Voie".
„Sistemul de clasificare" al lui Osho era mult mai simplu decât al lui Gurdjieff
şi cu siguranţă decât al lui Crowley. Respectând o abordare esenţialmente orientală,
Osho clasifica oamenii în două niveluri: cei neiluminaţi şi cei iluminaţi. El considera
că propria iluminare avusese loc la vârsta de 2 1 de ani, ca o culm inare a multor ani
(şi, susţinea el, a multor vieţi) de muncă interioară profundă şi susţinută. El îşi per-
. cepea propria stare spirituală drept rarefiată şi în mare parte exclusivă. I-a negat
pe cei mai mulţi dintre guru-şii contemporani ca nefiind ilum inaţi cu adevărat (cu
excepţia remarcabilă a lui J. Krishnamurti). în ciuda criticilor la adresa stilului de
predare şi metodelor lui Krishnamurti, Osho îl vedea drept ilum inat şi, în multe
feluri, pare să îl fi recunoscut cu jumătate de gură ca egalul său în realizarea spiri­
tuală. Totuşi, el a discreditat puternic încercările lui Krishnam urti de a-i trezi pe
alţii, clasificându-1 drept un eşec în această privinţă. Osho îl numea „un mare mistic,
dar un maestru inutil".
Problemele inerente ale schemelor de clasificare ale „statutului" spiritual sunt
evidente, deşi este clar că şi astfel de scheme pot fi utile şi pot să ofere un morcov
după care să alergi, o lumină la capătul tunelului pentru care să îţi dedici eforturile,
165
 C ei T rei M agi P ericuloşi
ceea ce Gurdjieff numea „o ţintă". în cazul lui Osho, parte din problemă este însăşi
puterea carismei lui. Fiind o personalitate atât de fascinantă, era foarte uşor să pre­
supui că starea lui spirituală era la fel de imposibil de echivalat. îl aveai pe el pe
„tron", Cel Trezit, şi apoi restul lumii. Este ironic să observăm că, în ciuda faptului
că el condamna cu consecvenţă religiile organizate şi în special zeificarea unui „Dum­
nezeu" antropomorf, îşi asuma în mare măsură acel rol în ochii multora dintre adepţii
lui. La nivel intelectual, cei mai mulţi înţelegeau ideea că el nu este separat de ei, că
este un fel de „nimeni" - după cum sublinia adesea - însă, cu toate astea, era tratat
ca şi cum ar fi fost un ambasador de pe altă planetă, un model de neatins de perfec­
ţiune iluminată. în minţile adepţilor lui, el era considerat foarte special.
Gurdjieff nu lucra cu conceptul oriental de iluminare, deşi Osho l-a clasificat
astfel retroactiv, spunând că este „un buddha" - cuvântul înseamnă persoană care
este trează. Adepţii lui Gurdjieff erau foarte puţini, în comparaţie cu ai lui Osho -
faima nu i-a crescut până după moarte - însă, fără îndoială, că a fost egalul lui Osho
în ceea ce priveşte modul plin de veneraţie în care îl vedeau oamenii lui. în ciuda
faptului că era accesibil din punct de vedere fizic - mai ales în ultimii lui zece ani de
viaţă, la Paris, unde ţinea de obicei ospăţuri în fiecare noapte, la care micul lui apar­
tament din Rue des Colonel Renard era plin - el nu a încetat niciodată să deţină o
mare putere asupra spaţiului imediat şi nu pare să fi abdicat niciodată din rolul regesc
care i se atribuia în mod atât de firesc. La fel ca Osho, era de nezdruncinat din poziţia
lui, în care reprezenta o stare de a fi, la care să aspiri, un munte îndepărtat care
cheamă căţărătorii să se apropie şi să încerce să-l cucerească, dacă îndrăznesc.
Este semnificativ faptul că, la momentul morţii lui Osho, la începutul anului
1990, foarte puţini dintre discipolii lui erau recunoscuţi ca fiind iluminaţi. însă în
decurs de câţiva ani de la moartea lui, mulţi dintre adepţi au m igrat de la ashramul
Pune şi s-au îndreptat spre nord, către Lucknow, la satsangurile maestrului tradiţiei
Advaita, Harilal Poonja. Astfel că o serie dintre aceşti discipoli, iniţial ai lui Osho,
au fost declaraţi de către Poonja ca autorealizaţi. Ulterior, el i-a autorizat pe câţiva
să ţină sntsmig-uri în alte ţări, în numele lui.
Ce se întâmplase? De ce toţi aceşti oameni care îşi realizaseră şinele de curând
fuseseră capabili să facă „saltul final" în starea de trezie cu Poonja (sau oare chiar
îl făcuseră?!), dar nu cu Osho? De ce niciunul din studenţii lui G urdjieff din prima
generaţie nu a ajuns la nivelul la care (considerau ei) se afla îndrum ătorul lor? Pen­
tru a încerca să răspundem la aceste întrebări - şi la altele de acest fel - trebuie să
analizăm întreaga noţiune de iluminare. Trebuie să analizăm însuşi conceptul de
transcendere a sinelui.
T re z ire a tre p ta tă v ersu s trezirea b ru scă
Disputa veche de secole în chestiunea trezirii spirituale se poartă între şcolile
de gândire ce susţin trezirea „treptată" şi cele care susţin trezirea „bruscă". Cele
dintâi susţin că realizarea de sine este întotdeauna o chestiune treptată, un proces
A utoperfecţiunea Şi M itul G urului Infailibil
lung, în care egoul este uzat, ca un soi de piatră pe care apa o transformă într-un
grăunte de nisip şi în cele din urmă dispare de tot. Perspectiva iluminării bruşte
este aceea că, prin însăşi natura ei reprezintă o chestiune pură de alb şi negru - aşa
cum a spus Osho nu o dată: „Ori eşti iluminat, ori nu eşti". în acest model se înţe­
lege că realizarea de sine se petrece într-o clipă de revelaţie, într-o revoluţie im e­
diată a înţelegerii. M ai ales în perspectiva „trezirii bruşte", timpul este privit ca o
construcţie a m inţii conceptuale, iar realizarea de sine se înţelege că are loc dincolo
de lim itele spaţiului-tim p convenţional. Zen se referă la acest lucru numindu-1
„nonm inte", însă poate fi interpretat şi ca „nontim p". Pentru că realizarea este în­
ţeleasă a avea loc dincolo de timp, rezultă în mod logic că (în această viziune) rea­
lizarea de sine nu are nimic de-a face cu acea curgere convenţională a timpului. De
aici se trage concluzia că iluminarea nu poate fi o chestiune progresivă.
Dacă un lucru are loc în afara tim pului, atunci se poate susţine că acest
„lucru" nu este undeva în viitor, ci că a fost nici dintotdeauna. Pur şi simplu, noi nu
am fost conştienţi de el, din cauza distorsiunilor generate de mintea noastră condi­
ţionată. Oricum am vedea lucrurile, dacă trezirea spirituală recunoaşte în cele din
urmă natura iluzorie a timpului, atunci rezultă că orice trezire trebuie să fie bruscă
- ca şi cum ai schimba canalele la televizor sau, astfel spus, ca şi cum ai scoate te­
levizorul din priză. în general, şcoala de gândire a „trezirii treptate" nu se opune
acestui raţionament şi nici nu contestă faptul că mulţi dintre cei care ajung la rea­
lizarea de sine o fac în acest fel, dar totuşi susţine că trezirea noastră se desfăşoară
ca un soi de „undă sinusoidală" în urcare, în care întreaga undă în sine este ascen­
dentă, ca în imaginea din dreapta. Vârfurile sinusoidei se poate spune că reprezintă
experienţele efective de vârf, „micile treziri". Văile reprezintă o perioadă de inte­
grare, în care învăţăm cum să aplicăm valorile şi înţelepciunea acestor experienţe
culminante în viaţa noastră de zi cu zi.
După cum se poate vedea, vârful
unei unde anterioare este, de fapt, un
punct situat mai jos decât valea din
unda care urmează. Aceasta sugerează
că, pe măsură ce maturitatea spirituală
şi înţelepciunea se aprofundează, ajun­
gem să înţelegem că experienţele culm inante sunt ele însele un soi de iluzie, cel
puţin în sensul că nu sunt o m ăsură exactă pentru nivelul nostru general de înţele­
gere. Chiar şi experienţele cunoscute drept „noaptea întunecată a sufletului", care
adesea urmează trezirilor spirituale profunde, pot avea o valoare egală sau chiar
mai m are decât a experienţei culm inante în sine. O vale ulterioară poate fi mai
înaltă, i.e. mai însemnată decât un vârf anterior.
Viziunea iluminării treptate, desigur, este mult mai populară decât cea a ilu­
minării bruşte, poate şi pentru că pare niult mai practică şi mai iertătoare cu slăbi­
ciunile noastre psihologice. Atât Gurdjieff, cât şi Crowley au prom ovat un model
167
 C ei T rei M agi P ericuloşi
A uto perfecţiun ea Şi M itul G urului Infailibil
de trezire treptată, prin gradele iniţiatice şi nivelurile de realizare pe care le practi­ Omul numărul 1: Pământ (corpul);
cau în sistemul lor. In ceea ce priveşte scala de la 1 la 7 a lui Gurdjieff, Ouspensky, Omul numărul 2: Apă (corpul emoţional);
în în căutarea miraculosului, îl citează pe Gurdjieff după cum urmează: Om ul num ărul 3: Aer (corpul mental);
Omul numărul 4: Foc (intuiţie, iniţiere, trezire prin impulsul spiritual).
Omul numărul unu, numărul doi şi numărul trei, aceştia sunt oameni care
constituie umanitatea mecanică la acelaşi nivel la care s-au născut. Omul nu­ Şi aşa mai departe, nivelurile 5-7 reprezentând treziri spirituale mai profunde
mărul unu înseam nă omul la care centrul de gravitaţie al vieţii sufleteşti se şi încheind cu etapa a şaptea, în care nu mai există posibilitatea de a „pierde" starea
află în centrul de mişcare. Acesta este omul corpului fizic... Omul numărul realizată,
doi înseamnă omul aflat la acelaşi nivel de dezvoltare, dar omul la care cen­ în organizaţia A. A. a lui Crowley, nivelurile în trepte sunt similare cu cele
trul de gravitaţie al vieţii sufleteşti se află în centrul emoţional, adică omul la din Zorile de Aur şi cu cele ale şcolilor ezoterice mai vechi, cu rădăcini în francm a­
care funcţiile emoţionale depăşesc în greutate toate celelalte funcţii... Omul sonerie, dar şi cu unele diferenţe:
numărul trei înseamnă omul aflat la acelaşi nivel de dezvoltare, al cărui cen­
tru de gravitaţie al vieţii sufleteşti se află în centrul intelectual... Toţi oamenii Student
se nasc oameni numărul unu, doi sau trei... omul numărul patru nu vine de-a începător
gata... el devine numărul patru doar ca rezultat al eforturilor unui caracter Neofit
definit. Omul numărul patru este întotdeauna produsul unei şcoli de lucrare Zelator
[interioară]... Omul numărul cinci a fost deja cristalizat... El are acum un sin­ Practicus
gur eu indivizibil şi toată cunoaşterea lui aparţine acestui eu... cunoaşterea Philosophus
omului numărul şase este cunoaşterea completă care este posibilă pentru om, Dominus Liminus
dar şi aceasta poate fi pierdută. Cunoaşterea omului numărul şapte este pro­ Adeptus (exterior)
Adeptus (interior)
prietatea lui şi nu îi poate fi luată; este cunoaşterea obiectivă şi practică a To­
Adeptus (Major)
tului . 1
Adeptus (Exemptus)
Există câteva asemănări între schema abstractă prin care clasifica Gurdjieff M agister Tem pli (Maestru al Templului)
Magus
realizarea spirituală şi sistemul mai structurat al Zorilor de Aur şi al Ordo Templi
Ipsissimus
Orientis şi A.A. ale lui Crowley. Principala diferenţă este că schema lui Gurdjieff
era strict teoretică şi, după câte ştiu eu, el nu vorbea foarte des despre ea şi nici
nu-şi declara în mod deschis propriul nivel (şi se pare că nimeni nu s-a deranjat Dintre cele de m ai sus, „Student" şi „Dom inus Lim inus" nu sunt niveluri
vreodată să întrebe). Cât despre autenticitatea acestor niveluri, Gurdjieff era foarte efective, numerotate, ci niveluri pregătitoare şi respectiv tranzitorii. Fiecare nivel
sec. întrebat odată dacă cunoştea pe cineva care atinsese nivelurile superioare, el a are cerinţe foarte specifice, de exemplu jurnal de un an de practici spirituale (înce­
răspuns: pător), succes în practici yoghine precum asana şi pranayama (Zelator), studiul Ca-
. balei (Practicus) şi aşa m ai departe. N ivelurile superioare reprezintă niveluri
extraordinare de realizare, nivelul Adeptus Exemptus reprezentând o răscruce im­
Nu înseamnă nimic dacă spun da sau nu. Dacă spun da, nu vei putea să ve­
portantă, după care (conform lui Crowley) fie te rătăceşti şi sfârşeşti prin a repre­
rifici ce spun, iar dacă spun nu, atunci tu nu vei fi cu nimic mai înţelept. N-ai
zenta greşit învăţăturile şi a-i ghida eronat pe alţii, fie devine un „Copil al Abisului",
nicio treabă să mă crezi pe mine. Te rog să nu crezi nimic ce nu poţi să verifici
„despuiat de toate realizările". Un Maestru al Tem plului „îşi îngrijeşte grădina de
tu singur .2
discipoli" şi este un „m aestru al sam adhi-ului", i.e. este ceea ce în Orient ar fi recu­
noscut în mod convenţional drept „ilum inat". Un M agus este similar, dar are de
El recunoaşte doar patru niveluri efective de realizare (etapele 4 - 7), primele
jucat un rol specific, şi anum e să „declare o Lege", aducând omenirii o mare dis­
trei referindu-se mai degrabă la tipuri generalizate de personalitate (fizică, emoţio­
pensă spirituală. într-un fel, Magus este similar cu ceea ce Orientul numeşte maha-
nală şi mentală). Este uşor să corelăm această structură clasificării hermetice stan­
vatar, o fiinţă m ăreaţă care se încarnează doar rareori, cu o sarcină spirituală
dard a celor patru elemente: intenţionată şi foarte bine definită.
168
169
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Crowley a declarat că înainte de el au mai fost şapte oameni care au ajuns la
nivelul de M agus, aceştia fiind Thoth, Krishna, Gautama Buddha, Lao Tzu, Moses,
Cel înviat (după Crowley, poate fi înţeles în diverse moduri, ca Osiris, Dionysus,
Baldur, Adonis, Iisus - de vreme ce au existat o serie de mistici care, după legendă,
au murit şi au fost înviaţi), Mohammad şi Perdurabo (Crowley). Principalul lui ar­
gum ent este că un magus aduce „un Cuvânt" omenirii, care răstoarnă dogmele
existente şi iniţiază un nou şi necesar curent spiritual. Ca exemple, el a menţionat
ahnmi (şinele adevărat) al lui Krishna, anatta (nonsinele) al lui Buddha, „IAO" al
Celui înviat (ceea ce Crow ley recunoştea drept form ula Dum nezeului care
M oare/înviat, care a încheiat epoca mai veche a matriarhatului), Alinii al lui Mo­
hammad şi Thelenia (Adevărata Voie) lui Crowley, care, în viziunea lui, reprezenta
sfârşitul epocii patriarhale şi a Dumnezeului care M oare/Înviat.
Sigur că este firesc să demitem toate astea ca pe un acces de megalomanie
din partea lui Crowley, dar în apărarea lui ar trebui observat că atitudinea sa când
scria despre aceste lucruri pare adesea autocritică, mai degrabă, decât pur şi simplu
lăudăroasă. în Confesiunile lui, descrie o perioadă (în New York City, în 1915, la
vârsta de 39 de ani), cu puţin înainte să-şi fi asumat gradul de Magus, în care lucru­
rile s-au prăbuşit abisal în viaţa lui, o perioadă de izolare şi de întuneric în care
nimic nu părea să-i m eargă, oriunde s-ar fi dus. S-ar putea susţine că propria
importanţă de sine era pusă la pământ şi în unele privinţe aşa vedea lucrurile şi
Crowley. însă asta nu l-a împiedicat ca, în 1924, să purceadă către gradul final şi
suprem de Ipsissimus.
Controversatul învăţăcel occidental Adi Da Sarnraj (1939-2008)3 a elaborat o
schemă cumva similară cu a lui Gurdjieff, dar mai elaborată. Preluând într-o anu­
mită măsură tipologia lui Gurdjieff, Adi Da a desemnat primele trei etape dome­
niilor fizic, emoţional-sexual şi mental-voinţă - dar, spre deosebire de Gurdjieff, el
specifica un proces liniar, pe care îl parcurge toată lumea în mod norm al şi care du­
rează aproxim ativ şapte ani pentru fiecare etapă. Adică până pe la vârsta de 21 de
ani, în condiţii normale, o persoană ar trebui să fi încheiat aceste trei etape de bază
şi să se fi transformat într-un tânăr adult funcţional şi sănătos.
După cum scria Adi Da în lucrarea sa, The Seven Stages o f Life [Cele şapte etape
ale vieţii]:
încheierea cu succes a acestor prime trei etape ar trebui să cuprindă indivi­
dualizarea psihologică, dezvoltarea deplină a voinţei şi un caracter moral pu­
ternic, orientat în mod natural către a servi. Pe scurt, com pletarea primelor
trei etape ale vieţii înseamnă a fi un adult adevărat, o fiinţă umană matură
din punct de vedere emoţional.
în continuare a observat cu perspicacitate:
A utoperfecţiun ea Şi M itul G u r u l u i In fa ilibil
Din păcate, în prezent foarte puţini adulţi au reuşit să facă faţă cu succes pri­
melor trei etape ale vieţii. însă maturitatea din primele trei etape ale vieţii
este doar tem elia adevăratei practici Spirituale .4
Este interesant să ne oprim la acest punct şi să îl com parăm pe Gurdjieff cu
Adi Da. Acesta din urmă, pe numele său adevărat Franklin Jones, născut în Statul
New York, în 1939, a crescut în deceniul radical şi experimental al anilor '60 unde,
ca mulţi alţi căutători pasionaţi din vremea lui, şi-a găsit în cele din urmă drumul
spre India şi spre circuitul de guru-şi, devenind ucenicul lui Baba M uktananda,
unul dintre guru-şii indieni bine-cunoscuţi ai anilor '6 0 -7 0 . Realizările lui spirituale
l-au convins curând că îşi depăşise maestrul - şi, de fapt, mulţi alţi maeştri - şi şi-a
petrecut următorii 35 de ani predând şi scriind numeroase cărţi. A lucrat intensiv
cu un număr relativ mic de adepţi (probabil vreo câteva sute) şi a murit în 2008.
Adi Da a trăit 69 de ani şi a fost mai întâi un tânăr profesor universitar, după care,
căutător spiritual şi apoi guru. în cea mai mare parte din ultimii 25 de ani a trăit pe
o insulă îndepărtată din Fiji, în Pacific, îngrijit de adepţi devotaţi. Deşi un gânditor
strălucit, de o profunzime evidentă, un orator şi un scriitor profund, viaţa lui a fost
blândă. Gurdjieff, târându-se prin două războaie m ondiale şi prin Revoluţia Rusă,
a fost expus la condiţii mult mai aspre şi a asistat mult mai m ult la m iezul de întu­
neric al omenirii. în consecinţă, viziunea lui seacă asupra omului obişnuit, înregis­
trată de Ouspensky în în căutarea miraculosului, face observaţia lui Adi Da de mai
sus să pară politicoasă:
Omul modern trăieşte în somn, se naşte în somn şi în somn m oare .5
Un principiu fundamental deprimant al învăţăturii lui Gurdjieff este că oniul
nu se naşte cu un suflet, că fără suflet „va muri ca un câine". (Referinţa lui Gurdjieff
la „a muri ca un câine" este interesantă, câinele fiind în multe culturi un simbol al
morţii - una dintre cele mai importante fiind Egiptul antic, unde Anubis, recunos­
cut în general ca un zeu de tip canin, este o zeitate chtonică a îmbălsămării şi a mor­
ţii). Consecvent cu unele elemente de misticism ale Egiptului antic, Gurdjieff credea
că sufletul putea fi creat doar lucrând asupra sinelui şi devenind cel puţin un „om
numărul patru".
Adi Da caracteriza etapa a patra din sistemul său ca fiind adevăratul început
al căii spirituale, marcat de tendinţa de a presupune că sursa divină este în afara
noastră şi de faptul că începem să simţim un dor de a aduce serviciu într-un fel.
Etapa a cincea din sistemul său este marcată de o adevărată deschidere sufletească
spre stări superioare de energie şi spre stări m odificate de conştiinţă, precum
„înălţarea spirituală către absorbirea în lumina divină". El percepe această etapă
într-o lum ină care îi reflectă form area yoghină. Versiunea lui G urdjieff se referă
mai mult la „cristalizarea" „omului numărul cinci", ca rezultat al unei m unci pro­
171
 C ei T rei M agi P ericuloşi
funde şi susţinute asupra sinelui, astfel că acest nivel este cel care a atins primul
tip de unitate interioară reală - începutul unei persoane spirituale bona fide, o per­
soană care, într-adevăr, nu mai este adormită.
A şasea etapă a vieţii în sistemul lui Adi Da este, după cum s-a exprimat el,
„marcată de sălăşluirea în însăşi Conştiinţa Transcendentală", o etapă în care per­
soana a trecut cu adevărat dincolo de iluzia egoului şi a lumii. A şaptea etapă din
sistemul lui era un nivel „dincolo de dincolo", care transcende „toate structurile
condiţionale ale existenţei umane - grosieră, subtilă, cauzală". Modul în care el
descrie această a şaptea etapă seamănă mult cu definiţia pe care Crowley o dă gra­
dului Ipsissmus şi cu omul numărul 7 al lui Gurdjieff.
Interesant aici este că Adi Da susţinea că este singurul înţelept care a atins
vreodată nivelul 7 din propria schemă, o declaraţie poate cam neinspirată, care i-a
făcut pe m ulţi să nu îl ia în serios. Crowley, mereu căţărătorul fruntaş, a pretins şi
el că a cucerit vârful în sistemul lui. Osho, deşi nu avea o schem ă structurată pre­
cum Crowley, Gurdjieff sau Adi Da, a pretins şi el că a ajuns la iluminarea deplină.
Numai G urdjieff nu a făcut nicio autoevaluare a statutului său spiritual, astfel că,
fie şi numai în această privinţă, trebuie să-l vedem şi ca pe cel mai puţin autopro-
m ovat dintre cei patru. (Desigur, răm âne posibilitatea ca el să fi fost, de fapt, sin­
gurul dintre cei patru care să nu-şi fi realizat şinele pe deplin, dar observăm, cu
un zâm bet în colţul gurii, cât de improbabil este acest lucru, mai ales dat fiind că
Adi Da s-a pretins a fi singurul deţinător al statutului de „vârf", poziţie însă pe
care se pare că o îm părţea cu Crowley şi cu Osho, deşi nu era conştient de acest
lucru).
însă au oare astfel de scheme de progresie spirituală vreo valoare reală? Este
posibilă, practic, transcenderea sinelui? Poate o fiinţă umană să se transforme efec­
tiv într-o măsură semnificativă, darămite să mai şi atingă culmile măreţe ale realizării
susţinute a sinelui? îmi amintesc de un moment amuzant într-un discurs public al
învăţătorului spiritual am erican Andrew Cohen, la care am participat cu câţiva ani
în urmă. Era prima dată când Andrew revenea în oraşul meu, după aproximativ
10 ani. La un m om ent dat, în timpul unei sesiuni de întrebări şi răspunsuri, cineva
s-a ridicat şi a pus o întrebare care a părut să-l irite pe Andrew. Acesta s-a uitat la
bărbat ca şi cum l-ar fi recunoscut şi a întrebat: „Nu m-ai întrebat tu acelaşi lucru
şi acum 10 ani?". Omul a ridicat din umeri şi a recunoscut că probabil că da. „Ei
bine", a răspuns Andrew cumva resemnat, „probabil că niciunul dintre noi nu s-a
schim bat". Publicul a râs, dar mesajul a fost înţeles. Cohen însuşi a avut o perioadă
în care a călătorit foarte mult, intervievând o gamă largă de învăţători spirituali,
vorbind cu studenţii lor şi aşa mai departe, ajungând la concluzia că sunt foarte
puţini cei care se schimbă cu adevărat. Adică, la un nivel fundamental, „dezvoltarea
spirituală" este o iluzie şi că „lucrul cu sine", la cei m ai mulţi nu funcţionează,
înainte de a înţelege ideea de realizare de sine sau de iluminare, este important să
analizăm puţin întregul domeniu a ce anume motivează o astfel de dorinţă în pri­
A utoperfecţiunea Şi M itul G urului In failibil
mul rând. Karen Horney, psihiatru important din Germ ania, de la începutul seco­
lului XX, scria odată:
Oricât de frenetic ar încerca Pygmalion al nostru să se modeleze într-o fiinţă
de dim ensiuni splendide, impulsul lui este sortit eşecului. în cel mai bun caz,
el poate că va reuşi să elimine din conştienţa lui unele discrepanţe derutante,
însă ele continuă să existe. Rămâne faptul că el trebuie să trăiască cu el însuşi;
fie că mănâncă, doarme, merge la toaletă, merge la serviciu sau face dragoste,
el va fi mereu acolo... chiar dacă va funcţiona ca o m aşinărie bine unsă, tot
vor exista lim itări de timp, de putere, de rezistenţă - lim itările unei fiinţe
umane. Cel mai bun mod de a descrie situaţia este dacă ne imaginăm doi oa­
meni. Avem persoana unică, ideală şi avem străinul omniprezent (şinele efec­
tiv), care interferează mereu, tulbură şi jenează... Mai mult, deşi ar putea să
elimine perturbări reale drept irelevante sau neavând legătură cu sine, el nu
va putea niciodată să fugă suficient de departe de el însuşi încât să nu le în­
registreze .6
Horney punea la îndoială tot procesul a ceea ce ea num ea idealizare de sine,
definindu -1 în cele din urmă ca o formă de „m ândrie nevrotică".
Ea adăuga:
Pe scurt, atunci când o persoană îşi deplasează centrul de gravitate către şi­
nele său idealizat, nu numai că se preamăreşte, ci este şi obligat să se uite la
şinele său real - tot ce este el la un moment dat, corp, minte, sănătos şi ne­
vrotic - dintr-o perspectivă greşită. Şinele pream ărit devine nu doar o fan­
tomă care trebuie urmată, ci şi o jojă care va indica m ăsura întregii fiinţe. Şi
această fiinţă efectivă este atât de jenantă la vedere atunci când este văzută
din perspectiva unei perfecţiuni dumnezeieşti, încât aceasta nu poate decât
să o dispreţuiască .7
Ideea ei de bază este că există o dezvoltare corectă şi una incorectă, prima
fiind o dezvoltare sănătoasă, prin cultivarea abilităţilor şi potenţialelor noastre, iar
cea din urmă, „procesul nevrotic" în care căutăm să ne eliberăm de conflict prin
diferite mijloace - din care unul este să încercăm să fugim de noi înşine aspirând la
un sine ideal pe care, sincer, nu îl atingem niciodată.
Este un fapt dat că aspiraţia în şi de la sine nu poate fi văzută ca o greşeală,
altfel cum ar mai realiza cineva ceva vreodată? însă dacă factorul m otivant este o
dorinţă de a scăpa de noi înşine înainte de a accepta corect cine suntem, atunci Hor­
ney are aproape cu siguranţă dreptate, iar rezultatul va fi o dezvoltare forţată sau
neadevărată - un om obişnuit care poartă o tunică spirituală. Fără îndoială că nu
numai un guru a căzut pradă acestei capcane, mai ales când se află în poziţia în
173
 C ei T rei M agi P ericuloşi
care, dintr-o dată, are mai mulţi admiratori, studenţi sau discipoli decât şi-a dat
seama, astfel sim ţindu-se obligat să se ridice la nivelul aşteptărilor.
însă nu putem susţine în mod rezonabil că toate valorile transcenderii de sine
sunt negate de dificultatea de a le realiza. întotdeauna a fost adevărat faptul că lu­
crurile de preţ sunt în general greu accesibile. O mare operă de artă, precum fresca
lui Michelangelo din Capela Sixtină, Mona Lisa a lui Leonardo sau o capodoperă li­
terară ca Fraţii Karamazov a lui Dostoievski, sau ştiinţifică precum Principia a lui
Newton nu apar peste noapte şi fără eforturi şi aspiraţii uriaşe din partea arhitec­
tului lor. Aspiraţia spirituală sau mistică nu este cu nim ic diferită - căci, oricât de
multe „eşecuri" am vedea în acest domeniu, trebuie să fie cel puţin câţiva care au
reuşit, însă în acest tărâm, mai m ult decât în oricare altul, im perfecţiunile sar în
ochi, pentru că lucrul la care se aspiră este atât de enorm: nimic mai puţin decât
transformarea întregii fiinţe.
Einstein, Newton, Michelangelo şi fraţii lor întru geniu sunt rareori cunoscuţi
ca fiind exemplare superbe ale caracterului sau dispoziţiei omeneşti. M ulţi dintre
aceşti oameni erau lipsiţi de caracter în multe feluri, însă, de obicei, acest lucru este
considerat irelevant în lumina a ceea ce reprezintă realizările lor. Domeniul spiritual
este mult mai dificil de abordat, pentru că nu se bazează pe lucruri pe care le creăm
sau pe teorii pe care le concepem, ci, mai degrabă, este vorba despre transformarea
persoanei înseşi. Ca atare, este mult mai dificil să te ascunzi după deget sau să te
ascunzi, în general. Cu acestea în minte, este esenţialmente imposibil să nu avem o
oarecare „sim patie pentru diavol" atunci când ne gândim la necazul cu guru-şii
pungaşi, dar, vai, pare un lucru mult mai obişnuit să îi defăimăm pentru că au as­
pirat cu neobrăzare la înălţimi semeţe.
Conflictul interior dintre dorinţa de a ajunge la şinele adevărat şi realităţile
zilnice ale sinelui convenţional poate fi într-adevăr foarte intens şi niciun alt învă­
ţător spiritual nu era mai conştient de acest lucru decât Crowley, Gurdjieff şi Osho.
însă la analiza finală, care a fost realizarea lor spirituală? Şi, oare, poate o astfel de
realizare să fie evaluată în mod corespunzător?
R e a lita te a a b so lu tă şi realitatea co n v en ţio n ală
M ai întâi, este util să avem un cadru conceptual cu privire la natura realităţii
cu care lucrăm. Un concept care se găseşte în mai multe tradiţii, dar probabil dez­
voltat cel mai bine în budismul tibetan este noţiunea de realitate absolută (sau su­
premă) versus realitate convenţională (sau relativă). Ideea este că există două stări
esenţiale ale minţii: una bazată pe adevărul absolut, iar cealaltă, pe adevărul relativ.
Aceasta din urmă este lumea aparenţelor - corpuri, copaci, pietre, m unţi, animale,
stele şi aşa mai departe - întregul univers de materie şi energie şi tot ce percepem.
Cea dintâi, ideea adevărului absolut, este aceea că nim ic nu are existenţă perma­
nentă în şi de la sine şi nu este cu adevărat independent de tot ce există. Un mod
alternativ de a exprima acest lucru, mai în rezonanţă cu tradiţia vedică, este că ade­
A uto perfecţiunea Şi M itul G u rului In failibil
vărul relativ este universul pe care îl percepem în mod normal, aparent format din
obiecte separate în spaţiu şi timp, iar adevărul absolut este realitatea subiacentă că
totul este Una şi că, la analiza finală, doar această Unime se poate spune că este cu
adevărat reală.
în tradiţia budistă, ideea că toate lucrurile apar din cauză şi efect depind în­
totdeauna de alte lucruri pentru a exista şi le lipseşte o existenţă inerentă şi distinc­
tivă se numeşte „gol". Faptul că este foarte uşor ca această idee să fie înţeleasă greşit
a fost ilustrat odată în mod distractiv de învăţătorul tibetan Ponlop Rinpoche, care
a povestit că după ce a ţinut un discurs despre gol, un student l-a întrebat dacă
scaunul pe care stătea era şi el gol. „Da", a răspuns Rinpoche, la care studentul a
răspuns, „atunci, dacă scaunul tău este gol de existenţă, de ce îţi sprijină corpul?
De ce nu cazi pe podea?". După cum a explicat Ponlop Rinpoche, studentul con­
funda nivelul absolut de realitate cu nivelul relativ de realitate, adăugând: „El în­
cerca să pună corpul meu relativ pe un scaun absolut . " 8
Pentru a vedea această idee dintr-un punct de vedere mai ştiinţific, am putea
spune că scaunul este într-adevăr real - este ceva ce putem să vedem, să atingem,
ceva pe care putem să stăm şi care într-adevăr ne sprijină corpul, însă dacă începem
să privim scaunul din ce în ce m ai îndeaproape, ce vedem? Vedem elemente brute,
precum lemnul, iar în cele din urmă, compoziţia chim ică a acestui lemn. Mai de­
vreme sau mai târziu, vom ajunge la molecule şi la atomi. La nivel atomic avem
particule subatom ice şi ceea ce pare a fi foarte mult spaţiu gol. Dacă ne uităm şi
mai departe, avem probabilităţile cuantice şi aşa mai departe. Cu cât descompunem
mai mult lucrurile, cu atât vedem mai puţine structuri solide sau substanţiale.
Budismul aplică această idee nu doar la universul de obiecte în spaţiu şi timp,
ci şi introspectiv, asupra sinelui. Cu cât ne uităm mai m ult la noi înşine, cu atât
vedem mai puţin din „şinele întreg". Vedem obiceiuri, tendinţe, convingeri condi­
ţionate, amintiri, gânduri şi sentimente şi aşa mai departe, toate gravitând în jurul
unui presupus sim ţ de „eu". în cele din urmă, ajungem să ne dăm seama că ideea
unui sine fix şi perm anent este o iluzie creată de identificarea cu corpul, cu amin­
tirile noastre autobiografice, cu modul în care părem să fim percepuţi de alţii şi aşa
mai departe.
Conform viziunii budiste, adevărata valoare a înţelegerii naturii realităţii ab­
solute este că aceasta ne poate ajuta să reducem agăţarea de lucruri (sau de alţii),
care dă naştere inevitabil la suferinţă. Dacă credem cu adevărat că suntem un sine
fix, distinct şi independent, atunci înseamnă că vom crede acelaşi lucru şi despre
alţii. Crezând că noi suntem aici, pe insula noastră izolată, iar ei se află pe insula
lor, începem autom at să credem că avem nevoie de aceşti „ceilalţi" pentru a ne
menţine starea de bine şi chiar pentru a supravieţui. Devenim dependenţi. Ne agă­
ţăm şi, m ai devrem e sau m ai târziu, suferim. însăşi credinţa într-o existenţă inde­
pendentă şi distinctă creează credinţa în separare şi toată durerea care decurge în
cele din urmă din asta.
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Budismul subliniază faptul că noi nu suntem implicaţi în a dezminţi existenţa
sinelui relativ - corpul, viaţa noastră socială, identitatea noastră aparentă în lume.
Toate aceste lucruri îşi au propria existenţă convenţională şi nu trebuie să fie o pro­
blemă. Problema vine atunci când ignorăm nivelul mai profund al realităţii, pentru
ca dacă răm ânem prinşi în ideea că realitatea convenţională este singura realitate,
atunci trebuie să urmeze suferinţa, mai devreme sau mai târziu, în general propor­
ţională cu ataşamentele şi cu gradul nostru de agăţare. (Ar trebui să rem arcăm aici
că însuşi Crowley avea probleme serioase cu budismul, deşi de multe ori îi admira
coeziunea logică. Dezacordurile lui cu această tradiţie au apărut mai vizibile atunci
când el a acceptat învăţăturile Cărţii Legii, care, pe alocuri, se opune principiilor bu­
diste, mai ales „prim ului adevăr nobil" că „viaţa este suferinţă").
înţelegerea contrastului dintre adevărul convenţional sau relativ şi cel su­
prem sau absolut este esenţială, dacă e să înţelegem personalităţi spirituale contro­
versate, precum Osho, Gurdjieff şi Crowley (şi mulţi alţii). Asta deoarece, în cazul
unor învăţători ca ei, acest contrast este deosebit de evident. Crowley susţinea că
este „Ipsissim us", la un nivel suprem de dezvoltare şi cu toate acestea a sfârşit de­
pendent de droguri grele, ducând o viaţă care pare să fi fost, în mare parte, un de­
zastru în domeniul relaţiilor interpersonale. Gurdjieff este privit de mulţi ca fiind
un maestru foarte avansat, dar altora le pare un personaj de tipul Dr. Jekyll - Mr.
Hyde, volatil, mare băutor şi fumător înrăit. Osho susţine că este iluminat pe deplin,
însă dictează cărţi drogat cu oxid de azot, pare să nu îi pese când se destramă co­
munitatea Oregon şi i se dă o flotă de 93 de Rolls-Royce-uri pe care el o acceptă.
Controversatul maestru tibetan Chogyam Trungpa este perceput în propria tradiţie
ca fiind un tulku, o fiinţă foarte evoluată, dar sfârşeşte la vârsta de 48 de ani, cu fi­
catul deteriorat de ani de consum exagerat de alcool. (Şi mai există nesfârşite alte
exemple). Cum se explică toate astea?
Nu un singur observator - şi mulţi dintre aceştia au fost, la un m om ent dat,
studenţii unuia sau altuia dintre aceşti învăţători de tipul „nebun" - a rămas încâlcit
în percepţii care se concentrează exclusiv pe personalităţile convenţionale ale aces­
tor învăţători, sfârşind prin a invalida tot ce au lucrat cu ei şi, prin extensie, tot ce
au lucrat pe ei pe când erau cu aceşti învăţători (sau în com unităţile lor). Aceasta
este în mod clar o problemă. Mai departe, mulţi dintre cei pe care îi intrigă ideea
de a păşi pe o cale spirituală află despre învăţători ca aceştia şi nu se mai deranjează
niciodată să urmeze acea cale, presupunând că totul este corupt în mod inerent,
pentru că guru-şii înşişi sunt corupţi. Ba chiar s-a dezvoltat un soi de industrie de
coteţ în jurul denigrării învăţătorilor spirituali de orice fel. Internetul, acel domeniu
faimos şi plin de tot felul de oameni care găsesc brusc curajul de a exprima anumite
idei, este plin de pagini web devotate defăimării guru-şilor. (Un exem plu amuzant
în acest sens este site-ul www.strippingthegurus.com , dedicat atacării unei liste
lungi de învăţători spirituali bine-cunoscuţi. Multe dintre ideile pe care le exprimă
autorul sunt valabile, iar unele dintre remarcile lui sunt chiar am uzante, însă toată
176
A utoperfecţiun ea Şi M itul G u r u lu i Infailibil
chestia suferă de obişnuitul „călcâi al lui Ahile" al „criticilor de guru", şi anume
problema contextului. Aproape întotdeauna, astfel de critici sunt lipsite de contex­
tul corespunzător).
Multe din problem ele inerente în chestiunea guru-lui de tip „Dr. Jekyll - Mr.
Hyde" se rezolvă atunci când se clarifică contrastul dintre realitatea absolută şi
realitatea convenţională. în cuvinte simple, orice guru, oricât de sublim ar fi apa­
rent, rămâne o fiinţă umană, supusă limitărilor şi legilor naturii, cărora trebuie să
li se conform eze un corp şi o minte umană. Cele mai multe dintre tradiţiile de în­
ţelepciune recunosc faptul că există diferite niveluri de iluminare, începând cu ilu­
minarea la nivelul m inţii şi culminând într-o stare suprem ă de realizare, în care
este transfigurată întreaga minte-corp. Un alt lucru general recunoscut este că m a­
joritatea cazurilor un învăţător iluminat a trecut doar prin fazele prelim inare ale
iluminării, la nivelul minţii. în continuare, de obicei liniile tradiţionale de înţelep­
ciune converg în percepţia că acest nivel de realizare nu transform ă com plet
personalitatea şi nici m ăcar toate tendinţele nevrotice neapărat. G eorg Feuerstein,
în excelenta lui lucrare Holy M adness [Sfânta nebunie], îl citează pe radicalul guru
indian U.G. K rishnam urti (a nu se confunda cu J. K rishnam urti), după cum
urmează:
Personalitatea nu se schimbă când ajungi la această stare [de iluminare]. La
urma urmei, eşti un calculator care reacţionează aşa cum a fost programat,
în realitate, eforturile tale prezente de a te schim ba sunt cele care te îndepăr­
tează de tine şi te împiedică să funcţionezi în mod natural. Personalitatea va
rămâne la fel. Nu vă aşteptaţi ca un astfel de om să fie liber de furie sau de
idiosincrazii. Nu vă aşteptaţi la vreun soi de smerenie spirituală... din acest
motiv, fiecare persoană care ajunge în această stare o exprimă într-un mod
unic, în termeni care sunt relevanţi pentru vremurile în care trăieşte .9
Se poate presupune în siguranţă că nici Crowley, nici G urdjieff sau Osho nu
au fost exemple de iluminare completă, care să implice transfigurarea completă a
minţii-corp. însă toţi trei au fost aproape sigur exemple de mistici treziţi la nivelul
minţii. în plus, toţi trei au avut personalităţi extrem de dinamice - un intelect pu­
ternic, tendinţe agresive, autoritari, încăpăţânaţi, aroganţi, îndărătnici, energici şi
plini de carismă. De asemenea, se poate observa cu uşurinţă că aceste calităţi de
personalitate existau la ei înainte de trezirile lor mai profunde şi fără îndoială că au
continuat să existe, în mare parte, şi după experienţa de trezire.
Aceasta este o observaţie importantă, pentru că unele filosofii spirituale conţin
ideea că personalitatea se dizolvă odată cu iluminarea sau, mai rău, există convingerea
obişnuită în zona new age că personalitatea devine „drăguţă" - iubeşte necondiţionat
şi este plină de graţie tot timpul - după trezirea spirituală. Această viziune este în mod
clar contrară oricăror dovezi. Din când în când, mai găsim câte un învăţător spiritual
177
 C ei T rei M agi P ericuloşi
care are o fire deosebit de lină sau de lejeră, dar aproape întotdeauna vom afla că acesta
era tipul lor de personalitate şi înainte de realizările lor spirituale.
T ra n sfe re n ta
/
O problemă veche în domeniul relaţionării cu uri învăţător spiritual - şi cu
atât mai mult când este vorba cu tipul de învăţători controversaţi şi înţelepţi-nebuni
precum Osho, Gurdjieff şi Crowley - este chestiunea a ceea ce în psihologie se nu­
m eşte „transferenţă". Ideea de transferenţă în acest context a fost introdusă de
Freud, care a observat în şedinţele lui de psihoanaliză cu pacienţii că modul în care
acţiona el - ascultând impasiv şi încurajând pacientul să se deschidă şi să îşi îm­
părtăşească cele mai profunde gânduri şi sentimente - ducea la o dinamică între el
şi pacient, în care, în cele din urmă, pacientul începea să proiecteze asupra lui
imaginea cuiva din trecut. Cel mai adesea era vorba de un părinte sau, m ai puţin
frecvent, de vreo altă persoană cu rol de autoritate de la începutul vieţii lor.
De fapt, acest fenomen este destul de obişnuit între orice psihoterapeut şi
clientul său şi, în aceeaşi măsură, între orice învăţător spiritual şi studentul său. El
tinde să fie mai accentuat dacă guru sau terapeutul este cum va la depărtare sau
dacă este o persoană foarte carismatică. Adesea, discipolul sau clientul va construi
în minte o imagine fantasm agorică‘a mentorului, în care (în cea mai mare parte in­
conştient) va folosi mentorul ca pe un vehicul pentru a retrăi gânduri şi sentimente
vechi, legate de persoane cu autoritate din copilăria sa. Din nou, aceste imagini de
autoritate sunt în general părinţii.
Dacă nu se recunoaşte în cele din urniă natura transferenţei, apare pericolul ca
gurul sau mentorul să nu fie perceput în mod realist, lucru care poate cu uşurinţă să
ducă la resentimente, dacă persoana începe să îşi imagineze că este ignorată, că nu
este iubită sau apreciată suficient, că nu este tratată cu respect şi aşa niai departe. Mai
mult, dacă studentul sau clientul are probleme majore nerezolvate din anii de copi­
lărie, dacă a avut un părinte care l-a maltratat sau l-a abandonat, ori a fost foarte in­
competent în rolul său de părinte, într-un fel sau altul acest lucru amplifică pericolul
ca, mai devreme sau mai târziu, să înceapă să vadă „defecte" la învăţător sau la tera­
peut şi apoi să caute să îşi justifice percepţiile văzând numai ceea ce doreşte să vadă.
Asta se numeşte uneori „a găsi spinul în tufa cu o sută de trandafiri".
Crowley, Gurdjieff şi Osho au avut cu toţii parte de o gamă largă de proiecţii
din partea altora, dintr-o varietate de motive. Crowley, provenind din Anglia vic­
toriană, era îndeosebi subiectul unor proiecţii legate de sex. Când i se spunea „Re­
gele Depravării" sau „Cel mai afurisit om din lum e", se făcea referire în întregime
la sexualitate. Faptul că el era bisexual în mod declarat, hedonist şi cu un puternic
spirit explorator n-a făcut decât să-i deseneze o ţintă uriaşă pe spate, transfor-
mându -1 într-o pradă uşoară în minţile multora pentru proiectarea a tot soiul de
devieri sexuale. Dacă ar fi trăit cu câteva sute de ani înainte, ar fi fost repede ars pe
rug şi fără îndoială că ar fi fost torturat în fiare, ca să i se dea o lecţie.
A utoperfecţiunea Şi M itul G urului Infailibil
Faptul că asupra lui Osho se proiecta masiv este evident pentru orice obser­
vator al vieţii acestuia, iar motivele pentru aceste proiecţii sunt la fel de uşor de
văzut. Ca şi în cazul lui Crowley, reîncadrarea sexului şi a energiei sexuale într-un
alt context a fost o parte majoră a muncii lui Osho, iar el şi-a început munca în India,
una dintre cele mai reprimate naţiuni de pe Pământ din punct de vedere sexual (în
parte ca m oştenire a dom niei Imperiului Britanic în India, în secolul al XIX-lea).
Toată lumea ştie că în filmele indiene obişnuite (filmele de „Bollyw ood"), perso­
najele aproape că nu se sărută niciodată în mod deschis, ca să nu niai vorbim de
scene de sex. Şi iată-1 pe Osho - şi încă în anii '60 - predând că sexul şi energia
sexuală sunt mijloace valabile pentru a atinge divinul şi că, în realitate, ele nu pot
fi evitate. Scandalos! In consecinţă, a fost condamnat zgomotos.
In cazul lui Gurdjieff, tipurile de transferenţă probabilă de care a avut parte
au părut să se ivească în unele din cele mai importante relaţii ale lui, adesea cu stu­
denţi bărbaţi importanţi, cele mai renumite exemple fiind P.D. Ouspensky şi A.R.
Orage. Niciunul dintre aceştia nu a fost un discipol obişnuit. Amândoi aveau un
intelect extraordinar şi erau profesori ei înşişi. Insă ambii recunoşteau în Gurdjieff
nişte calităţi şi o cunoaştere-cheie pe care ei nu le deţineau şi pe care le doreau. Şi
ambii s-au despărţit de el la momente cheie în decursul efortului lui Gurdjieff de
a-şi disem ina învăţăturile. (Unii cred că munca lui G urdjieff s-a dim inuat foarte
niult după plecarea lui Ouspensky şi a lui Orage).
Despărţirea lui Ouspensky de Gourdjieff a fost foarte bine documentată în
The Struggle o f the M agicians [Lupta magicienilor], lucrarea lui W illiam Patrick Pat­
terson şi comentată în continuare pe larg în cartea lui Gary Lachman, In Search o f
P.D. Ouspensky [în căutarea lui P. D. Ouspensky]. Aceşti autori ajung la concluzii di­
ferite. Patterson avansează ipoteza că egoul lui Ouspensky a abandonat lucrarea
acestuia cu Gurdjieff, în esenţă datorită procesului de transferenţă şi de proiecţie,
în timp ce Lachman sugerează că se poate ca Ouspensky să fi ales, pur şi simplu,
de la bun început o cale care să nu fi fost optimă pentru el, i.e. ar fi putut la fel de
bine să fi ales să îşi urmeze de la bun început propria stea. Dată fiind reputaţia deja
solidă a lui Ouspensky de gânditor ezoteric genial şi de autor publicat înainte să îi
cunoască pe Gurdjieff, această concluzie pare destul de rezonabilă. însă ea trece
prea uşor cu vederea peste faptul că Ouspensky era un căutător sincer şi că îşi
dădea prea bine seama că avea o cunoaştere limitată, în mare parte, la idei pe care
nu le trăise cu adevărat. în Gurdjieff a văzut omul - pe bună dreptate sau fără ni­
ciun temei - care reprezenta cunoaşterea experienţială şi, ca intelectual, acesta era lu­
crul pe care îl dorea mai presus de orice. Fusese în O rient şi, ca m ajoritatea
„turiştilor spirituali", ceea ce găsise acolo erau, în cea mai mare parte, monumente
moarte sau com unităţi religioase care necesitau o renunţare com pletă la Iunie (de
genul jurăm intelor monastice) pentru a putea participa la învăţăturile lor. Nimic
din toate astea nu era ceea ce căuta el. Lui i se datorează creditul de a-şi fi dat seama
sincer de asta şi de a fi căutat mai niult - anume, transform area reală şi o tradiţie
179
 C ei T rei M agi P ericuloşi A uto perfecţiun ea Şi M itul G urului In fa ilibil

vie, una în care să nu fie nevoie să îşi părăsească viaţa lumească. Asta nu se poate ligie, el nu poate fi acuzat că şi-a abandonat caracterul omenesc doar pentru a în­
spune că este greşit şi, în consecinţă, nu se poate spune că este greşit că a devenit sufleţi o imagine a perfecţiunii. Această imagine avea loc, în cea mai mare parte, în
elevul lui Gurdjieff. Eu am petrecut mai mulţi ani cu diverşi guru-şi şi am studiat mintea adepţilor lui şi a criticilor de fotoliu.
cu mulţi învăţători, iar de la începutul anilor '90 am şi propriile mele grupuri de Acestea fiind spuse, se poate susţine, de asemenea, că lui Gurdjieff, Crowley
transformare, unde am lucrat intensiv cu sute de oameni, astfel că deţin un oarecare şi Osho le plăcea „jocul divin" dintre profesor şi discipol şi, oricât de m ult ar fi bo­
nivel de experienţă directă în ceea ce priveşte dinamica profesor-student. Nu e ne­ dogănit, se pare că le şi plăcea acest dans. Probabil că acest lucru este adevărat în
voie să mai spunem că este o relaţie deosebit de sensibilă, una în care cea mai mică cazul celor m ai m ulţi guru-şi înţelepţi-nebuni. Sunt num eroase poveştile despre
modificare de ton sau de dispoziţie poate să schimbe semnificativ lucrurile. O ches­ Gurdjieff (ca şi cele despre autoritarul Harilal Poonja) în care maestrul bombăne şi
tiune deosebit de delicată cu care lucrează în mod inevitabil orice profesor este rea­ este blând faţă de un student în decursul aceleiaşi respiraţii. Crowley rareori scăpa
litatea că mulţi oam eni doresc în secret să confirm e ideea de guru infailibil. La ocazia de a dramatiza o relaţie într-un fel sau altul; dacă luăm num ai procesul prin
modul deschis, ideea este batjocorită din ce în ce mai mult, de vreme ce par să existe care a trecut cu „Desfrânata", şi merită să fie studiat singur, pe îndelete, într-o carte.
din ce în ce mai multe dovezi că majoritatea guru-şilor sunt falşi sau cel puţin suferă Osho părea că era obosit de toate astea spre sfârşit (şi cine l-ar putea condamna?),
de o importanţă de sine exagerată. Dar ce se înţelege prin „fals"? De obicei, această însă, în cea mai mare parte a vieţii lui, el a avut o pasiune inepuizabilă pentru re­
etichetă cuprinde plângerea că gurul este descoperit cumva a fi un om obişnuit, cu laţiile cu discipolii.
dorinţe omeneşti şi încâlcit în scenarii de relaţii foarte omeneşti. Asta devine o ches­
Ca întotdeauna, noi răm ânem cu contrastul dintre lumină şi întuneric, dintre
tiune foarte importantă, pentru că există ideea care persistă cu încăpăţânare la mulţi realitatea că gurul nu este perfect şi realitatea că tuturor ne place să ne prefacem că
că un guru sau o altă personalitate spirituală ar trebui să fie cum va fără de prihană
poate, poate este perfect sau, mai bine zis, că poate, poate ilum inarea înseamnă per­
sau cel puţin deasupra dorinţelor umane convenţionale, ca în imaginea de la orele
fecţiune. Dar, vai, nu asta înseamnă, iar lucrurile ar fi mult mai puţin interesante
de religie, cu un Iisus blond în robe albe, Dumnezeu, ca bătrânelul neprihănit în­ dacă ar însemna.
conjurat de îngeri de pe plafonul Capelei Sixtine, sau Buddha, ca o statuie paşnică
şi perfectă.
Osho remarca odată că dintre toate calităţile pe care le preamăreşte, „calitatea
de a fi obişnuit" este cea pe care o preţuieşte cel mai mult şi îşi îndem na adepţii să
o dezvolte, mai presus de orice. Bănuiala mea este că motivul pentru care a spus
asta - şi a spus-o cu plictiseală, mă gândesc - este că el însuşi obosise să fie perceput
de discipolii săi ca fiind altceva decât un om obişnuit. Era obosit să tot fie perceput
ca deosebit (deşi, în acelaşi timp, încuraja în mod tacit această percepţie) şi tânjea
să construiască un pod peste golful dintre „cel trezit" şi „toţi ceilalţi". Este un golf
mare şi singuratic, mai ales că el există în cea mai mare parte în mintea celui care
încă mai caută cu încăpăţânare o personalitate parentală supremă, cea pe care (cred
ei) n-au avut-o niciodată în trecut.
S-ar putea spune fără probleme că a vedea dincolo de mitul gurului infaibilil
înseamnă, într-un fel, să devii cu adevărat matur ca fiinţă spirituală. Crowley şi
Gurdjieff în special au făcut acest lucru foarte accesibil, pentru că niciunul dintre
ei nu s-a prezentat ca fiinţă perfecţionată (cu toată autoproclamarea lui Crowley ca
„Ipsissim us"). Pur şi simplu, ei au fost nişte oameni complecşi, multidimensionali,
iar contrastul pur dintre masculinitatea lor întunecată şi gândirea spirituală genială
era mult mai interesant decât orice noţiuni de „profet" sau de „zeu solar". Osho,
deşi prezenta o imagine mai regească, era şi el plin de umor şi de o căldură pro­
fundă şi oricine îl cunoştea cu adevărat era pe deplin conştient de acest lucru. Deşi
ideile lui erau provocatoare şi periculoase pentru forţele politice, dar şi pentru re­
180

Capitolul 9
Comunitatea spirituală:
Paradiso şi Inferno (partea întâi)
Şi câinii mor.
Cartea Legii (2:45)
Cel care nu îşi fa ce un suflet va pieri ca un câine.
G.I. Gurdjieff
Cu cât sunt mai adverse condiţiile vieţii, cu atât este mai productivă Lucrarea, în­
totdeauna cu condiţia să vă amintiţi Lucrarea.
Aforism nr. 3 la comunitatea Prieure a lui Gurdjieff
C rowley, Gurdjieff şi Osho au proiectat şi au lansat cu toţii com unităţi in-
tentionate ca foarte experimentale, care probabil că cel mai bine ar fi des­
crise prin termenul de „şcoli de m istere" sau „com unităţi spirituale". Cea a lui
Crowley îşi avea sediul într-o căsuţă din Cefalu, pe faimoasa insulă italiană Sicilia.
Comunitatea a durat din 1920 până în 1924 (deşi el plecase în 1923). Gurdjieff şi-a
lansat Institutul pentru Dezvoltarea Armonioasă a Omului de mai multe ori, în lo­
curi diferite în călătoriile lui prin Eurasia, însă cel mai mare succes l-a avut comu­
nitatea de la Prieure, în Fontainebleau-Avon, la vreo 40 de mile sud-est de Paris, în
Franţa. Com unitatea a fost deschisă din 1922 până în 1932. Osho a iniţiat două cen­
tre principale pentru lucrarea sa - ashramul din Pune (la 150 de mile sud-est de
Mumbai) şi com unitatea din zona centrală a deşertului Oregon, numită Rajnees-
hpuram. Ashramul din Pune a fost un succes remarcabil şi a durat din 1974 până
în 1981, apoi iarăşi din 1987 şi până în prezent, fiind cunoscut cu noua sa menire,
de centru de m editaţie („Club M editation", cum i se spune uneori în glumă),
însă întreg capitolul următor va fi dedicat comunităţii lui din America, ce a ţinut
din 1981 până în 1985 - întâm plător, aceeaşi durată ca şi Abaţia siciliana a lui
Crowley.
Nu este obiectivul acestei cărţi să se ocupe în totalitate de subtilităţile a ceea
ce se întâm pla nici măcar într-una dintre aceste com unităţi, darămite în toate trei.
Aşadar, să fie clar de la bun început că următoarele două capitole nu sunt o încer-
182
C o m u n i t a t e a S p i r i t u a l ă : P a r a d is o Şi In f e r n o (p a r t e a în t â i)
care de a aborda chestiunea sub forma unei treceri cuprinzătoare în revistă. Vor fi
subliniate câteva lucruri esenţiale, însă ne vom ocupa mai degrabă de fundamentul
însuşi al ideii de com unitate spirituală intenţională - de valorile sale, problemele,
relaţia cu trezirea spirituală şi, în cele din urmă, dacă într-adevăr funcţionează.
Com unităţile în sine există de multă vreme. în 1970, la scurt timp după pe­
rioada efervescentă de „înapoi la păm ânt" a anilor '60, num ai în Statele Unite
exista un număr estimat la 2 .0 0 0 de comunităţi spirituale .1 însă puţine dintre acestea
intenţionau să fie şcoli de mistere de transformare interioară. Comunitatea spiri­
tuală ca şcoală de mistere are rădăcini străvechi, iar conceptul începe cu esenii, gru­
pul mistic evreiesc, care a înflorit între secolul II î.Hr. şi secolul I e.n. şi care probabil
că a fost primul grup care a experimentat un astfel de mod de viaţă. Comunităţile
spirituale care au mai existat ulterior în istorie aveau legătură deseori cu idei apo­
caliptice de revenire a lui Hristos şi multe dintre acestea, în cele din urmă, au de­
venit m ănăstiri. Până la sfârşitul primului m ileniu, în Occident, câteva dintre
facţiunile mai renumite care trăiau în comunităţi spirituale erau paulicienii din Ar­
menia, bogumilii din Bulgaria, catarii din Franţa, anabaptiştii din mai multe locuri
din Europa. Cele mai multe dintre aceste comunităţi, îndeosebi cele mai puternice,
reprezentau o problemă pentru autorităţile religioase şi laice ale timpului, ele re­
fuzând frecvent serviciul militar şi plata impozitelor; în general, astfel de comunităţi
erau profund antisistem şi căutau să se autoguverneze. Multe au sfârşit prin a avea
o soartă dureroasă - „înjunghiate, zdrobite şi strangulate", cum a cerut Martin Lut­
her (ironic, el însuşi un reformator) odată autorităţilor bisericeşti să procedeze cu
ele .2 însă nu toate com unităţile spirituale au fost călcate în picioare de autorităţile
laice şi religioase. Există exemple de comunităţi intenţionate care trăiesc separat de
societate şi care au înflorit - comunitatea Oneida din Statul New York, o sectă creş­
tină radicală, care a durat peste 30 de ani, la sfârşitul secolului al XIX-lea, fiind un
exemplu bun în acest sens. (întâmplător, com unitatea Oneida şi-a găsit sfârşitul
într-o tornadă, în anul 1878, iar astăzi supravieţuieşte ca şi com panie de obiecte de
argint).
O şco ală de m istere nu este acelaşi lu cru cu u to p ia
Prima idee şi cea mai importantă pe care trebuie să o înţelegem dacă dorim
să cunoaştem natura unei adevărate şcoli de transform are interioară - ceea ce
putem numi în general şcoală de mistere - este că ea nu reprezintă acelaşi lucru cu
o utopie. Neînţelegerea acestui lucru elementar cauzează multă confuzie şi multă
dezamăgire în legătură cu şcolile spirituale - fie că e vorba de o mănăstire, un as­
hram, o comunitate spirituală, templu, ordin, fraternitate sau orice altceva. Cumva,
aşteptarea este că o astfel de comunitate ar trebui să fie un soi de paradis constant,
dacă merge cu adevărat. Dar nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Motivul pen­
tru care m ajoritatea şcolilor de mistere sunt orice, dar nu utopice, este că întregul
scop al existenţei acestor şcoli este să slujească drept teren de antrenam ent în care
183
 C ei T rei M agi P ericuloşi
să îţi întâlneşti egoul, dar şi ca ecran deschis pe care se proiectează tot conţinutul
minţii inconştiente a comunităţii. Uşor de prevăzut, rezultatul rareori este unul pa­
radiziac. în cel mai bun caz ar putea fi asemuit cu un paradis dur, însă la fel de frec­
vent poate să fie şi un iad.
Ideea de utopie există în parte ca extensie a fanteziei religioase. în mod istoric,
termenul a fost inventat de Sir Thomas More (1478-1535), avocat, învăţat, om de
stat şi consilier al regelui Henry al VIII-lea. Ironia este că termenul, derivat din cu­
vintele greceşti ou (nu) şi topos (loc), înseamnă literal „niciunde" sau „niciun loc",
însă cuvântul grecesc eutopin înseamnă „loc bun", astfel că este general acceptat
acum faptul că More a folosit cuvântul ca pe un calambur. Literal, termenul se re­
ferea o locaţie, care era nicăieri, i.e. care nu exista, însă era şi menit să indice către
idealul unei posibile lumi aproape perfecte.
Dicţionarul Oxford defineşte utopia ca fiind un „loc perfect im aginar". Cu-
vântul-cheie aici este imaginar. Ideea că rădăcina grecească a cuvântului înseamnă
„nicăieri" este o ironie care nu va ţine niciodată la cei care au avut experienţa
Abaţiei Thelem ei a lui Crowley, a com unităţii Prieure a lui Gurdjieff, a com uni­
tăţii Rajneeshpuram a lui Osho sau a oricărei alte com unităţi proiectate cu un
tipar spiritual m ăreţ în minte. Sigur că multe com unităţi idealiste au supravieţuit
m ult m ai m ult decât cele trei exem ple de mai sus, astfel că posibilitatea ca ele să
fi fost lumi U topice im aginare cu o durată rezonabilă iese din discuţie. Ceea ce
este interesant la exem plele celor trei subiecţi ai cărţii noastre este natura raţiunii
de a fi a acestor com unităţi şi m ijloacele care le-au adus prăbuşirea. Utopia lui
More era situată pe o insulă din Lum ea Nouă şi descrisă ca fiind o societate con­
dusă de o serie de principii. Unele păreau într-adevăr potenţial utopice; altele par
stranii şi sunt în mod clar un ecou al mediului cultural al lui M ore, de la începutul
secolului al XVI-lea:
1. Nu există proprietate privată. Toate bunurile sunt disponibile din magazii.
2. Nu există reşedinţă permanentă - casele sunt schimbate prin rotaţie la fie­
care 1 0 ani.
3. Nu există încuietori la uşi.
4. Principala activitate este agricultura. Sunt accentuate aptitudinile manuale.
5. Nu este nevoie ca oamenii să muncească mai mult de şase ore pe zi. Mai
mult de atât este opţional.
6 . Predomină diferite tipuri de credinţe bazate pe Natură, tolerante una cu
alta. Singurii care sunt dispreţuiţi sunt ateii.
7. Educaţia este preţuită şi încurajată. învăţaţii pot să obţină posturi de con­
ducere.
8 . Fiecare gospodărie are doi sclavi, care de obicei sunt infractori de pe insulă.
9. Preoţii au voie să se căsătorească, iar divorţul este legal.
10. Sexul premarital se pedepseşte cu celibat obligatoriu permanent.
C O M L M T A T E A S P I R I T U A L Ă : P A R A D I S O Şl I N F E R N O ( P AR T E A ÎNTÂI)
După cum vom vedea în curând, deşi câteva din aceste puncte au fost
într-adevăr elemente ale celor trei comunităţi pe care ne pregătim să le analizăm,
noţiunea generală de utopianism are o foarte mică asemănare cu haosul, drama,
inimile frânte, realizările şi eşecurile care aveau să caracterizeze în aşa de m are m ă­
sură com unităţile lui Crowley, Gurdjieff şi Osho.
C ro w le y : A b aţia T h e le m e i
Originea experimentului de comunitate magică şi tantrică al lui Crowley, care
a sfârşit prin a deveni Abaţia Thelemei, pe care acesta a fondat-o în Sicilia, se si­
tuează - destul de ironic - în anul 1920, în Franţa, în orăşelul Fontainebleau. Acesta
era locul în care Gurdjieff avea să se stabilească după num ai doi ani, în 1922, şi să
îşi deschidă Institutul pentru Dezvoltarea Armonioasă a Omului, la vechiul Cha­
teau de Prieure. în februarie 1920, Crowley, proaspăt revenit după anii Primului
Război Mondial, pe care îi petrecuse în America, locuia în Fontainebleau, cu prie­
tena lui din acea vreme, Leah Hirsig, cu fiul acesteia dintr-o căsătorie anterioară,
în vârstă de doi ani, şi cu o a doua femeie, Ninette Shum way (pe care I lirsig o cu­
noscuse pe vapor, la întoarcerea din America), şi cu fiul acesteia, în vârstă de trei
ani. în plus, H irsig era însărcinată şi în curând avea să dea naştere copilului lui
Crowley. Din motive de sănătate, Crowley a trimis-o la Londra după naşterea fiicei
lor (pe nume „Poupee"), apoi a luat hotărârea să plece din Fontainbleau. Ca să se
hotărască mai uşor încotro să o ia, Crowley a recurs la un lucru pe care avea să îl
facă de multe ori în viaţa lui: şi-a consultat oracolul de încredere, străvechiul sistem
chinez de divinaţie cunoscut ca I Ching.
După Crowley, oracolul l-a îndrumat către orăşelul Cefalu, pe coasta de nord
a insulei italiene Sicilia. El, Shumway şi cei doi băieţi au ajuns acolo la 31 martie
1920. Două zile mai târziu, a găsit şi a închiriat vila care avea să devină centrul noii
sale comunităţi. Era o casă solidă, cu cinci camere şi o încăpere centrală ce avea să
slujească drept templu, care conecta celelalte camere. După vreo 10 zile, au sosit
Hirsig şi fetiţa lor. Crowley a decis să numească vila Collegium ad Spiritum Sanctum
(Colegiul Sfântului Spirit). Experimentul lui începuse - el, în vârstă de 4 4 de ani,
Leah în vârstă de 37, Ninette, de 25 de ani, doi băieţi cu vârste de doi şi trei ani şi o
fetiţă-bebeluş - într-o casă la periferia unui mic orăşel din Sicilia. Filosofia şi
învăţăturile comunităţii lui se bazau pe Cartea Legii, pe care el o primise pe cale me-
diumnică în 1904, la Cairo. Pe altarul din camera din centrul casei se afla o copie a
Cărţii, în jurul căreia erau instrum entele m agice de tip Z orile de Aur ale lui
Crowley.
Curând li s-a alăturat o studentă de-a lui Crowley cu care acesta coresponda
de ceva vrem e, actriţa de vârstă m ijlocie Jane W olfe. Pasajul urm ător din Confe­
siunile lui Crow ley, descris cu bine-cunoscuta-i lim buţie, oferă o privire revela­
toare asupra m odului în care Crowley percepea lucrarea pe care o făcea cu Jane:
185
 C ei T rei M agi P ericuloşi
în primele ei săptămâni la abaţie, fiecare zi era o bătălie lungă. Eu îi şuntam
firele încâlcite de axiome agresive. O forţam să îşi recunoască inconsecvenţa
afirmaţiilor. Dădeam găuri în frivolitatea şi în m ulţum irea ei de sine. I-am
scos spiritul critic din colţul lui şi am făcut-o să-l cureţe de rugină, să ascută
lam a şi vârful şi să lustruiască oţelul până străluceşte. Când l-a văzut, i-a fost
încă şi mai frică de el, dar am forţat-o să îl apuce şi să îl folosească... şi a mai
aflat că, deşi ea tinteşte mai tare către adevăr, cu atât spiritul ei critic este mai
puternic. Aşa că, în cele din urmă, a aflat valoarea spiritului critic şi l-a trans­
form at într-una din armele ei obişnuite .3
Crowley a stabilit un program rigid de antrenament pentru femei, pe bază
de muncă structurată în yoga, magie şi jurnale scrise zilnic, care puteau fi citite de
toată lumea. Nu mai este nevoie să spunem că relaţiile dintre ei erau complexe şi
intense. Crowley deja avusese o relaţie sexuală cu Shumway în Franţa, care, după
spusele lui, provocase în aceasta o gelozie puternică faţă de Hirsig. însă Hirsig era
Desfrânata lui, principalul lui partener tantric, iar ea avea să joace un rol care numai
pasiv nu era. Pentru o perioadă de timp ea a fost polul dom inant într-un proces
sado-masochist cu Crowley, despre care acesta susţine că era întreprins intenţionat
şi conştient de amândoi.
Crowley a investit o energie considerabilă în reproiectarea Abaţiei. O cameră
anume - care se întâmplă să fie dormitorul pe care îl împărţea cu Hirsig - a primit
atenţia lui deplină, sub form a unui tablou uriaş pe care l-a pictat pe pereţi şi care
reprezenta, cu o intensitate demnă de Hieronymus Bosch, o serie de scene menite
să evoce întregul spectru de sentimente şi reacţii legate de stările mentale reprimate.
Pe scurt, era un soi de reprezentare fantastică a inconştientului colectiv al omenirii
- în măsura în care acesta putea fi reprezentat într-un tablou pe un zid, prin lucrarea
de artă a lui Crowley. Acesta a numit-o - în mod potrivit - Le Chmnbre des Cauche-
mars - Camera Coşmarurilor. Ideea era una clasică a şcolii tantrice de stânga, şi
anume aceea de a-ţi înfrunta direct cele mai profunde frici şi de a trece prin ele cu
ochii deschişi, adică pe deplin conştient şi prezent şi cu o disponibilitate neînfricată
de a îm brăţişa toate dimensiunile, inclusiv pe cea a corpului şi a sexualităţii. Prin­
cipala idee era eliberarea de condiţionări puritane religioase şi sociale, astfel uşu­
rând şi purificând mintea, pentru ca ea să fie disponibilă pentru stări superioare
de conştiinţă. în esenţă, aceasta era şi metoda generală a lui Osho. „Camera Coş­
m arurilor" proiectată de Crowley era o versiune primitivă a cam erelor de terapie
de la comunităţile Pune şi Oregon ale lui Osho. Drogurile erau folosite la Abaţie în
mod liberal, ca sprijin în proces, cele mai frecvente fiind cocaina şi heroina. Crowley
însuşi folosea regulat aceste droguri şi altele, la Abaţie. Utilizarea de droguri pre­
cum heroina poate părea un act iresponsabil din partea lui Crowley (cel puţin trei
persoane, printre care şi Crowley, au devenit dependente în timp ce se aflau la Aba­
ţie), dar de fapt, la acea vreme, el (şi majoritatea celorlalţi oameni) nu înţelegea pe
C o m u n i t a t e a S p i r i t u a l ă : P a r a d i s o Ş i I n f e r n o (p a r t e a întâi)
deplin puterea drogului de a crea dependenţă. Producţia şi vânzarea de heroină
au fost interzise pentru prima oară in Statele Unite în 1924, la patru ani după ce
Crowley îşi deschisese Abaţia. (La acea vreme, Bayer avea o reclamă în care aspirina
şi heroina erau una lângă alta, cea din urmă fiind lăudată ca „sedativ pentru tuse"
- o gafă pentru care avea să se jeneze foarte tare).
De asemenea, Crowley nu era un guru la distanţă - el era direct implicat în
practicile tantrice, anume cu Leah Hirsig. După cum am m enţionat mai sus, uneori
ea adopta un rol dominator cu el, la dorinţa lui expresă. El dorea să îşi înfrunte cele
mai profunde frici şi slăbiciuni, astfel că a parcurs un proces neobişnuit, în care a
făcut un legăm ânt de obedienţă faţă de Desfrânata lui (Hirsig). Astfel, el i-a permis
diferite acţiuni sadice asupra lui, printre care să îl ardă cu ţigara şi, odată, să îl for­
ţeze să îi consum e fecalele. (Acest din urmă act, în parte, este cel care i-a adus lui
Crowley epitetul de „Rege al Depravării" din tabloidul britanic).
în ce măsură aceste activităţi se puteau atribui unor sim ple nevoi sado-ma-
sochiste la Crowley (şi la Hirsig) şi în ce măsură ele sunt într-adevăr practică tan-
trică nu este uşor de stabilit clar. Cel mai probabil, intenţia a fost cea pe care a
susţinut-o Crowley, şi anume o încercare sinceră de a-şi depăşi fricile inconştiente
şi condiţionarea puritană printr-un joc intenţionat de roluri; însă consumul regulat
de droguri fără îndoială că făcea ca uneori linia dintre lucrul conştient pe sine şi
simpla complacere în dorinţe reprimate să nu mai fie clară. Cu toate acestea, pro­
cesul a fost înregistrat cu sârguinţă în fiecare zi, de amândoi, în „jurnalele m agice",
ceea ce înclină balanţa către perspectiva că întreaga acţiune era, după cum susţinea
Crowley, o tentativă valabilă de lucrare transformaţională.
Este clar că se întâmplau lucruri disfuncţionale. Moartea fiicei lui Hirsig şi a
lui Crowley, în octombrie 1920, la numai şapte luni, a fost urmată de avortul spon­
tan al lui Hirsig. Atât Crowley, cât şi Hirsig au fost distruşi. Ninette Shumway, care
şi ea era însărcinată cu Crowley, a născut un băiat sănătos, eveniment care i-a stârnit
o gelozie dureroasă lui Hirsig. Aceasta din urmă a ajuns să fie convinsă că
Shumway lucrase cu un soi de curent de magie neagră îm potriva ei, care dusese la
moartea celor doi copii ai ei şi l-a rugat pe Crowley să citească jurnalele lui Shum­
way. Spre şocul lui Crowley, ceea ce găsit acolo părea să confirme suspiciunile lui
Hirsig, astfel că Shumway a fost alungată de la Abaţie. însă expulzarea a durat doar
trei săptămâni, întorcându-se curând cu băieţelul ei. între cei trei a părut să aibă
loc un soi de vindecare.
La timpul potrivit au apărut şi alţi vizitatori, cei care urmează şi care au de­
venit studenţi: Cecil Russell, urmat de un cuplu, Cecil Maitland şi Mary Butts, apoi
Frank Bennett, iar mai târziu, Raoul Loveday şi soţia acestuia, Betty May. Dintre
aceştia, Bennett şi Jane W olfe au părut să beneficieze cel mai mult de pe urma ex­
perienţei şi aveau să răm ână susţinători loiali ai lucrării lui Crowley pentru tot res­
tul vieţii lor. Alţii, precum Cecil Russell, care a petrecut aproape un an la Abaţie,
avea să îl judece aspru în cele din urmă pe Crowley, mai ales în legătură cu ceea ce
187
 C ei T rei M agi P ericuloşi
el percepea drept un conflict între partea lui intelectuală şi partea mistică. Russel îl
vedea pe Crowley ca fiind în primul rând un intelectual, incapabil să scape pe de­
plin de liniaritatea propriei minţi, preocupat în principal cu scrisul şi cu publicarea.
Russell scria:
Mereu vânând expresia norocoasă, mereu modelând cea mai veselă metaforă
- chiar şi când se futea îşi înregistra în minte Opusul, în loc să se străduiască
să obţină Ekagrnta [energie concentrată] şi să realizeze sam adhi !4
Criticile lui Russell - deşi, fără îndoială, sprijinite de faptul că Crowley, bise­
xual nesăţios, dorise, dar nu reuşise niciodată să-l seducă - sunt probabil valabile
într-o anumită măsură. Există un motiv din care foarte puţini mistici care şi-au rea­
lizat şinele scriu autobiografii, cu atât mai puţin autobiografii masive, precum Con­
fesiu n ile lui Crowley. Asta pentru că adesea există o considerabilă pierdere a
fascinaţiei pentru cuvântul scris (sau chiar vorbit) la o persoană care progresează
destul de m ult în meditaţie sau în alte practici psihospirituale. Deşi este posibil ca
o persoană care adoptă profund practicile mistice să îşi mai păstreze un interes aca­
demic, acest lucru este neobişnuit. Mult mai obişnuiţi sunt învăţaţii sau intelectualii
care sunt prolifici în a scrie despre chestiuni metafizice, dar care sunt, în cel mai
bun caz, nişte ageamii în privinţa practicii spirituale efective (dacă există vreo astfel
de practică) sau practicanţi serioşi şi dedicaţi meditaţiei sau altor practici spirituale
(precum cei care se călugăresc sau aleg alte căi de renunţare) care scriu doar foarte
rar sau deloc.
Desigur, există şi excepţii în acest sens, iar Crowley a fost o astfel de excepţie
- un om care făcea eforturi extraordinare în privinţa practicii spirituale şi care era
un intelectual puternic şi un scriitor prolific. Pentru că Cecil Russell vedea această
dihotomie la Crowley, probabil că implică faptul că şi în el se petrecea acelaşi lucru.
După cum vom vedea în capitolul următor, analizând chestiunea com unităţii Ore­
gon, un profesor atrage de obicei discipoli care reflectă m ulte din propriile carac­
teristici, indiferent de nivelul lor general de dezvoltare şi de nivelul general de
dezvoltare al profesorului.
La Abaţie, Crowley avea nume complicate pentru unii din oamenii lui - pe
Leah Hirsig o numea nu numai Desfrânata lui, ci şi „Prima Concubină a Bestiei",
iar la Ninette Shum way se referea numind-o „A Doua C oncubină". E de la sine în­
ţeles că aceste două femei erau în competiţie una cu cealaltă. în ciuda ixitenţiilor
magice-conştiente declarate ale întregului context, uneori totul se degrada şi deve­
nea o familie disfuncţională obişnuită, mai precis triunghiul disfuncţional. Unele
dintre drame erau amuzante, un exemplu fiind o ocazie când Crowley a încercat
să facă o operaţiune de magie sexuală cu Leah şi cu Ninette împreună. Pe măsură
ce ritul se desfăşura cerem onial, între Leah şi N inette a izbucnit o ceartă. Apoi
aceasta din urmă a fugit în pădure, cu lacrimile şiroindu-i pe obraji şi cu Crowley
188
C o m u n i t a t e a S p i r i t u a l ă : P a r a d i s o Şi I n f e r n o (p a r t e a întâi)
după ea. Când a ajuns-o din urmă şi a adus-o înapoi, au găsit-o pe Leah foarte beată,
iar când Ninette şi Leah au început iar să se certe, Crowley a renunţat, s-a dus în
altă cam eră şi s-a pierdut în opiu .5
In retrospectivă, aceste detalii „mai m ici" despre viaţa lui Crowley tind să fie
trecute cu vederea, mai ales de cei care sunt mai interesaţi de teoriile cuprinzătoare
ale filosofiei lui thelemice, dar dificultăţile
. / unei astfel de convieţuiri
/ într-o comuni-
tate bazată pe o cale tantrică de stânga nu pot fi niciodată subestimate. Eu am avut
ocazia odată să intervievez un profesor spiritual pe care îl cunoşteam şi care locuise
cu trei femei, toate fiind iubitele lui. L-am întrebat cum se descurcase. „Foarte greu",
a recunoscut el. Există un nivel profund de tensiune emoţională şi de stres aferent
înnăscut în astfel de circumstanţe. Oricum l-am judeca pe Crowley pentru că s-a
băgat în astfel de scenarii, este un dat faptul că probabil că el avea o capacitate re­
marcabilă de a suporta tensiunea nervoasă, cu atât mai mult cu cât, în acest caz,
erau prezenţi cel puţin trei copii mici (şi din câte se ştie, niciunul dintre ei nu a fost
tratat necorespunzător).
Crowley a dezvoltat un interes activ pentru cei doi băieţi şi îşi petrecea destul
timp cu ei, ducându-i la plim bare şi organizând cu ei nişte versiuni copilăreşti de
căţărare. Parte din crezul lui thelemic era acela că copiii ar trebui crescuţi cât mai
natural cu putinţă, fără îndrum are părintească sufocantă, fără amestec şi fără îm ­
buibare excesivă, încurajându-i să îşi descopere propria natură reală, în loc să fie
transformaţi pur şi sim plu în clone ale părinţilor sau ale celor care îi îngrijesc.
Aceasta s-a dovedit a fi şi abordarea lui Gurdjieff şi a lui Osho în această privinţă,
în anii '80 am petrecut câţiva ani în casele comunităţii lui Osho, iar într-una se aflau
nu mai puţin de 12 copii. Aceşti tineri erau extraordinari într-o privinţă foarte im­
portantă, şi anume măsura în care erau neinhibaţi şi expresivi - chiar dacă această
expresivitate era uneori de genul neprietenos. Dincolo de toate, nu puteai niciodată
să spui despre ei că sunt artificiali sau nenaturali.
Văzută dintr-un alt unghi, Abaţia Thelemei a lui Crowley n-a fost nimic mai
mult decât o com unitate hippy în stilul anilor '60, transportată înapoi în timp în
anii ' 2 0 . în loc de sex, droguri şi rock n'roll, principalele activităţi din casă erau sex,
droguri şi m agie ceremonială. Dar pentru cineva care nu este acordat la elementul
de magie şi mistică, toată treaba ar fi părut doar un exerciţiu masiv de complacere
de sine. într-adevăr, acesta este modul în care publicul general, influenţat de presa
populară britanică, a ajuns să vadă această întreprindere a lui Crowley.
Scopul subiacent al com unităţii, consecvent cu lucrarea tantrică de stânga,
era o explorare profundă şi neostoită a psihicului, un soi de psihoterapie sălbatică
aplicată, ancorată în convingerea esenţială a misticului că esenţa omului este de­
opotrivă bună şi conectată în mod intrinsec la un principiu divin - „Dumnezeul di­
năuntru" sau ceea ce Crowley recunoştea ca fiind „Sfântul înger Păzitor". Fără acest
principiu transcendent, totul naufragiază pe stâncile planurilor personale, înghiţit
de nevoia de a-i controla pe alţii şi de a le folosi energia pentru a-ţi stimula simţul
189
 C ei T rei M agi P ericuloşi
de sine. Crowley, folosind drogurile şi o abordare directă a tărâm urilor mai întu­
necate ale inconştientului, se afla mereu într-un dans cu diavolul, chiar pe marginea
tăişului lamei. Atunci când urmezi o astfel de abordare este necesară o credinţă pu­
ternică într-un principiu divin, care va fi temelia ce va susţine casa interioară tocmai
pentru că în orice întâlnire cu partea noastră întunecată, este foarte uşor ca lumina
să ajungă să fie blocată de tot.
Pentru Crowley, această credinţă se alătura puterii voinţei, nevoii de disci­
plină şi hotărârii de a duce ceva la bun sfârşit. Viziunile lui în această privinţă sunt
ilustrate foarte bine în modul în care şi-a perceput studenţii, pe Cecil M aitland şi
pe Victor Neuberg:
Marea valoare a unor oameni precum M aitland şi N euburg pentru mine a
fost aceea că mi-au întărit convingerea că, în absenţa voinţei, cea mai com­
pletă colecţie de virtuţi şi talente este de-a dreptul inutilă. Combină într-un
om tăria lui Hercule, frumuseţea lui Apollo, graţia lui Antinos, înţelepciunea
Atenei, inteligenţa lui Hermes şi orice alt dar al oricărui alt zeu - dar, dacă
specialistul în anatom ie nu este atent să îi pună o coloană vertebrală care să
sprijine toată structura, vom avea o m oluscă, nu un om. Ai nevoie de un
punct fix nu doar ca să mişti lumea, ci şi ca să mişti o pană .6
Crowley nu a fost la Abaţia Thelema în toţi cei patru ani de existenţă ai co­
m unităţii (iar în al patrulea an nu a fost acolo deloc). A plecat de câteva ori, de
obicei la Paris pentru câteva săptămâni, din când în când, dar cel mai adesea făcea
excursii de weekend în orăşelul apropiat, Palermo, pentru a m erge la prostituate,
atât femei, cât şi bărbaţi. Dacă ne gândim că la acea vrem e Crowley deja avea vreo
patruzeci şi cinci de ani, putem să ne dăm seama cam cât de considerabil era ape­
titul lui sexual. Tot timpul s-a plimbat pe linia subţire dintre magia înaltă şi magia
joasă - dansul dintre transmutarea mistică a egoului şi îndem nul de a fi condus de
poftă.
Nu se poate spune că întâmplările de la comunitatea lui Crowley nu conţi­
neau şi forme mai joase de magie sau ceea ce se numeşte în mod convenţional şa­
manism prim itiv sau „vrăjitorie". Uneori se efectuau şi astfel de practici. Un
exemplu celebru este o ceremonie în care se combina bestialitatea cu sacrificiul de
sânge, pe care Crowley a elaborat-o atunci când Cecil Maitland şi M ary Butts s-au
alăturat comunităţii. în această ceremonie, „concubina principală" a bestiei, Leah
Hirsig, trebuia să întreţină contact sexual cu un ţap. în m om entul în care ţapul eja­
cula, Crowley trebuia să îi taie gâtul, sângele ţapului urmând a fi folosit în Prăjitu­
rile de Lumină (versiunea de la Abaţie a prăjiturilor de comuniune). în ceremonie,
ţapul a fost nervos şi nu s-a urcat pe Leah, însă Crow ley l-a ucis oricum. Leah,
aproape sigur drogată cu heroină şi stropită de sângele ţapului, a întrebat ce să facă.
„Fă o baie" a fost sugestia lapidară a lui Mary Butts .7
C o m u n i t a t e a S p i r i t u a l ă : P a r a d i s o Şi I n f e r n o (p a r t e a întâi)
Pare clar în cazul studenţilor lui Maitland şi Butts că Crowley „a scăpat taurul
din m ână", după cum se spune. Maitland şi Butts au părăsit Abaţia după ce au pe­
trecut acolo câteva luni, dar ulterior au susţinut că, în ciuda muncii de meditaţie şi
introspecţie, au m ai căpătat şi dependenţe de droguri care vin din perioada petre­
cută la şcoala de mistere a lui Crowley.
în februarie 1922, Crowley a plecat o vreme de la Abaţie şi s-a întors la Fon­
tainebleau. (Pe atunci, Gurdjieff se afla în Anglia şi ţinea prelegeri; opt luni mai târ­
ziu avea să ajungă în Fontainebleau şi să-şi deschidă Institutul). Acolo a închiriat o
cameră şi a început să se ocupe sistematic să îşi înfrângă dependenţa de droguri,
folosind practici de magie şi yoga şi păstrând tot timpul un jurnal detaliat. Ches­
tiunea era înrăutăţită şi de atacurile lui de astm, care izbucneau ori de câte ori în­
cerca să scape de sub gheara drogurilor. Era prins în jugul sclaviei faţă de fiziologia
lui, în ceea ce probabil că fusese o lecţie profundă şi abjectă de umilinţă. Succesul
lui în aceste eforturi a fost sporadic; avea să se lupte cu heroina tot restul vieţii,
între perioade în care nu consum a deloc şi serii lungi de dependenţă disperată. Nu
la mult timp după asta, în iunie 1922, Crowley i-a dictat lui Leah rom anul Diary o f
a Drug Fiend [Jurnalul unui dependent de droguri], structurând 121.000 de cuvinte în
27 de zile. Romanul, despre un cuplu de tineri care depăşesc dependenţa de droguri
şi ajung la culmi de realizare spirituală cu ajutorul unui m agician puternic pe nume
Regele Lamus (un personaj bazat pe Crowley însuşi) a fost publicată im ediat de
Collins şi a devenit repede un clasic al cultului.
Fără discuţie că episodul cel mai întunecat de la Abaţia Thelem a şi cel care a
dus la distrugerea finală a reputaţiei lui Crowley în faţa publicului general l-a avut
ca erou pe tânărul Raoul Loveday. Crowley îl cunoscuse la Londra în vara lui 1922,
pe când Loveday avea doar 22 de ani. Tânărul abia se căsătorise cu Betty May, o
femeie cu câţiva ani mai în vârstă, care mai fusese căsătorită de două ori. Crowley
urma să intre într-un alt triunghi complex şi, la fel ca în cazul lui Cecil M aitland şi
Mary Butts, pe el îl interesa mai mult bărbatul, văzând în Loveday un uriaş poten­
ţial spiritual şi ocult, iar în May, o femeie plictisitoare care, în cea mai mare parte,
încurca lucrurile .8
Loveday a decis să îl urmeze pe Crowley înapoi la Abaţie în Cefalu, în ciuda
protestelor lui Betty, care în cele din urmă s-a liniştit şi l-a însoţit acolo. Au sosit la
sfârşitul toamnei lui 1922. Loveday s-a cufundat în viaţa de la Abaţie, student de­
votat şi talentat al practicilor de magie şi yoga ale lui Crowley - şi a progresat destul
de rapid. Pentru a exemplifica metodele lui Crowley, lui Raoul şi lui Betty li s-a dat
un exerciţiu în care trebuiau să nu folosească pronumele „eu" atunci când vorbesc
- iar dacă uitau şi spuneau vreodată „eu", trebuiau să se înţepe cu o lamă. (Betty a
refuzat să facă exerciţiul; Raoul, studentul ascultător, s-a conform at şi fireşte că a
sfârşit prin a avea o m ulţim e de tăieturi de lamă pe care şi le făcuse singur). Ironia
aici este că după câţiva ani Crow ley avea să rem arce că unele din m etodele lui
Gurdjieff care implicau pedepsirea pentru scăpările de atenţie erau „lipsite de orice
191
 C ei T rei M agi P ericuloşi
valoare m orală", fie că uitase de propriile pedepse draconice, fie că la acea vreme
decisese deja că un asemenea grad de asprime era ineficient.
La acest m om ent ar trebui să m enţionăm că, după standardele m oderne,
Abaţia era neigienică - nu avea apă curentă şi nici toalete cu apă. Copiii şi câinii
rătăceau peste tot, m izeria se aduna, iar regim ul alim entar al m em brilor com uni­
tăţii nu era deosebit de bun. Era un loc dur, într-un mod pe care locuitorul obiş­
nuit modern al societăţii occidentale l-ar găsi greu de apreciat. în acest mediu nu
este surprinzător că, în cele din urmă, cineva s-a îm bolnăvit grav şi că acesta a
fost tânărul Raoul Loveday. Se afla acolo de mai puţin de două luni când s-a îm ­
bolnăvit. A fost chem at un doctor din oraş, care a pus diagnosticul de enterită
acută. Starea lui s-a agravat rapid şi Loveday a m urit după câteva zile, la vârsta
de num ai 23 de ani.
Fireşte că tânăra lui soţie, Betty, a fost devastată şi l-a învinuit pe Crowley
(care şi el era distrus de moartea lui Loveday). Betty s-a întors im ediat la Londra,
unde şi-a spus povestea presei engleze. Ea a susţinut că Raoul, în timp ce consuma
cantităţi m ari de haşiş, s-a îmbolnăvit din cauza efectelor sângelui de pisică pe care
îl băuse într-un sacrificiu ritualic condus de Crowley. Presa a mai înfrumuseţat po­
vestea şi tabloidul Sunday Express l-a num it pe Crowley „unul dintre cele mai si­
nistre personaje ale timpurilor moderne". Cât despre ce s-a întâm plat efectiv şi ce
a dus la moartea lui Loveday, diferiţii biografi ai lui Crowley par să dea mai multe
versiuni diferite. în biografia lui din 1951, The Great Beast [Marea fiară], reprezen­
tantul literar al lui Crowley, John Symonds, despre care se ştie că a dezvoltat o po­
ziţie vădită împotriva lui Crowley, a repetat pur şi simplu povestea lui Betty May,
cum că Loveday murise după ce băuse sânge de pisică. în biografia sa din 1988,
The Legacy o f the Beast [Moştenirea Bestiei], Gerald Suster scria că relatarea lui Sy­
monds este falsă şi că „sursa acestei invenţii scabroase este o Betty M ay beată, care
avea nevoie de bani de la reporterii în goană după senzaţii". El continuă spunând
că autobiografia lui May, Tiger Woman [Femeia tigru], confirm ă „crudul adevăr",
cum că Crowley le spusese lui Loveday şi lui May să nu bea apa locală, că Loveday
ignorase acest lucru într-o zi fierbinte, făcuse febră enterică şi murise, „în ciuda în­
grijirilor şi grijii lui Crowley " . 9
Richard Kaczynski este de acord cu viziunea lui Suster şi relatează că Love­
day a m urit pentru că a băut apă contaminată dintr-un izvor şi că Betty May a in­
ventat povestea cu sacrificiul pisicii ca să se răzbune pe Crow ley .10 Lawrence Sutin
relatează că Betty May într-adevăr a susţinut că Loveday m urise din cauza „efec­
tului toxic al consumului de sânge de pisică în cadrul unui sacrificiu ritualic prezi­
dat de Loveday". Ea a descris o întâm plare lugubră, în care Loveday, sub
îndrumările lui Crowley, a ucis o pisică şi apoi a băut din sângele ei, pe care Crow­
ley îl adunase într-un castronaş. însă Sutin continuă şi afirmă că, de fapt, Loveday
s-a îmbolnăvit pentru că băuse apă de munte infectată .11 M artin Booth descrie ri­
tualul cu pisica mai detaliat, însă afirmă că s-a întâm plat într-adevăr, că Loveday a
C om unitatea S p i r i t u a l ă : P a r a d i s o Ş i I n f e r n o (p a r t e a întâi)
băut din sângele pisicii şi că, în plus, mai devreme în acea zi băuse apă de izvor
contaminată. El speculează că ar fi putut muri fie din cauza apei, fie din cauza bac­
teriilor de la pisică .12
Crowley însuşi, în Confesiunile lui, nu menţionează niciun sacrificiu de pisică
- lucru deloc surprinzător - şi descrie doar o boală care îl afecta atât pe el, cât şi pe
Raoul, urmată de deteriorarea stării de sănătate şi moartea acestuia din cauza pa­
raliziei inimii, provocată de enterita infecţioasă acută. în continuare, Crowley sus­
ţine că Betty May se împăcase cu el la sfârşit şi că nu plecase supărată, însă că, odată
întoarsă în Anglia, reporteri din presa de scandal au îmbătat-o într-o seară şi au
convins-o să vândă ziarului lor o poveste lugubră. Există o justificare în a suspecta
că versiunea aceasta conţine un sâmbure de adevăr, deoarece la vrem ea aceea Sun­
day Express se clătina pe marginea falimentului şi avea nevoie de un jurnalism de
scandal ca să îşi vândă ziarul .13
Roger Hutchinson, în lucrarea sa, în general nefavorabilă, A leister Crowley:
The Beast Demystified [Aleister Crowley: Fiara demascată], relatează că Sunday
Express a spus că Loveday se îmbolnăvise pentru că mâncase „budincă neagră
făcută din sânge de capră". într-o apreciere aparent onestă, Hutchinson ob­
servă că Aleister Crowley este răspunzător pentru moartea lui Loveday doar
în măsura în care este răspunzător pentru faptul că întreţinea o gospodărie
neigienică şi pentru că a stabilit iniţial un diagnostic greşit şi a clasificat plân­
gerea tânărului drept o febră trecătoare. Această din urmă acuzaţie nu este
prea justificată: la urma urmei, nici doctorul din Cefalu care a fost chem at de
trei ori nu a reuşit să-şi dea seama de gravitatea stării lui Loveday decât când
a fost prea târziu .14
în sfârşit, relatarea lui Hutchinson nu este exactă, deoarece boala lui Loveday
nu avea nicio legătură cu condiţiile de igienă din casă, ci, mai degrabă, cu apa de
izvor din zona respectivă. în anul 1930, în The Legend o f Aleister Crowley [Legenda
lui Aleister Crowley] - cartea care pare a fi principala sursă a biografilor menţionaţi
mai sus - P. R. Stephenson relatează conţinutul autobiografiei lui Betty May cu pri­
vire la această chestiune, unde ea recunoaşte că Aleister îi avertizase să nu bea apă
şi că, după o plim bare lungă într-o zi fierbinte, Raoul îi ignorase avertismentul,
băuse din apa de izvor şi se îmbolnăvise în consecinţă .15
întâm plarea cu moartea lui Loveday a marcat un punct de răscruce în munca
lui Crowley la Abaţie. La scurt timp după aceea, toţi rezidenţii au plecat, mai puţin
triumviratul iniţial, format din Crowley, Hirsig şi Ninette Shumway. După ce presa
engleză a surprins povestea despre Loveday şi soţia acestuia, ştirile au continuat
să se răspândească în Am erica şi în Europa sub diverse titluri lugubre, iar în cele
din urmă totul a ajuns în atenţia lui Benito Mussolini, dictatorul nou-instalat al Ita­
liei. Acesta a ordonat expulzarea lui Crowley din motive care răm ân sursă de spe­
 C om unitatea S p i r i t u a l ă : P a r a d i s o Ş i I n f e r n o (p a r t e a întâi)
C ei T rei M agi P ericuloşi
Este dificil să judecăm Abaţia Thelema în mod executoriu. Fără îndoială, acolo
culaţii. (Crowley însuşi a dat vina pe influenţa Bisericii Catolice, deşi lipsesc dovezi
s-a desfăşurat lucrare ezoterică valabilă, aparţinând controversatei abordări a căii
directe în acest sens). stângi, deşi, luată la valoarea ei reală, comunitatea a fost un eşec. Acolo a murit o
Crowley şi Leah Hirsig au plecat la Tunis, la sfârşitul lui aprilie 1923. Conduse­
fetiţă de opt luni (fiica lui Crowley şi a lui Leah, Poupee) şi un tânăr în vârstă de 23
seră Abaţia Thelema timp de trei ani. Câţiva dintre studenţii lui Crowley au rămas la
de ani. Cel puţin un cuplu (Cecil Maitland şi Mary Butts) susţin că şederea lor la
Abaţie până la sfârşitul lui 1924, precum Shumway şi Norman Mudd (care ajunsese
Abaţie i-a transformat în dependenţi. O altă persoană (Betty May) şi-a pierdut soţul
tocmai când venise şi înştiinţarea de expulzare a lui Crowley), însă elementul de şcoală
(Raoul Loveday) şi viaţa ei s-a schimbat în mod dureros. Crowley însuşi a devenit
de mistere ale Abaţiei s-a încheiat efectiv la plecarea lui Crowley şi Hirsig.
dependent de heroină. Pe de altă parte, alţii - precum Frank Bennett şi Jane Wolfe
în lumina unora din întâmplări poate fi dificil pentru oricine, în afară de the-
- susţineau că au avut mari beneficii în urma şederii lor acolo. Ninette Shumway
lemitul cel mai dedicat, să înţeleagă lucrarea lui Crowley, mai ales activităţile de la
pare să nu fi fost afectată în mod negativ, cel puţin, acelaşi lucru se poate spune şi
comunitatea din Cefalu, care pot fi privite ca orice, dar nu ca egoism şi complacere
despre Leah Hirsig. Bennett însuşi, în timpul şederii la Abaţie, a obţinut titlul magic
de sine şi nicidecum ca „spirituale" - cu tot numele latinesc pe care Crowley îl dă­
de Adept principal, precum şi gradul nouă în şcoala Ordo Tem pli Orientis a lui
duse Abaţiei, „Colegiul Sfântului Spirit". Cu toate acestea, în spatele nebuniei se
Crowley. Acestea nu erau realizări minore; Crowley avea un curriculum de formare
afla intr-adevăr o metodă. Dintr-un punct de vedere, Crowley era un practician al
foarte riguros, care cuprindea meditaţie disciplinată, yoga, practici ezoterice şi stu­
tantrei de stânga sau, după cum este cunoscută în India, Vama M arga Tantra. în­
diu. Crowley însuşi a pretins că a avut anumite reuşite clare la sfârşit, în special
treaga esenţă a tantrei este afirmarea, mai degrabă decât negarea - abordare pe care
punctul lui de vedere că cei care parcurseseră întregul program de practici de magie
Crowley a dezvoltat-o într-un sistem propriu şi în cele din urmă a desemnat-o ca
şi yoga îşi dizolvaseră toate fricile şi inhibiţiile legate de sexualitate şi de corp, astfel
fiind „Şcoala Albă de m agie", care implică utilizarea Naturii, spre deosebire de ne­
rupând condiţionarea puternică a religiei organizate. Această lucrare anume de
garea acesteia şi retragerea din ea (ca în calea clasică a renunţării).
decondiţionare a fost reluată 40 de ani mai târziu de mişcarea pentru potenţialul
Ideea principală în conceptul de a „utiliza N atura" este acela de a-ţi trans­
uman, condusă de personalităţi ca W ilhelm Reich, Abraham M aslow, Carl Rogers,
forma fricile, de a te elibera de ataşamentele faţă de form ă şi carne, pentru a putea
Arthur Janov, Fritz Peris şi comunitatea Esalen din nordul Californiei. însă locul
transcende cu adevărat limitările universului fizic. în abordarea căii de stânga, acest
unde unele dintre ideile lui Crowley şi-au atins m axima dezvoltare a fost în India,
lucru este realizat prin confruntarea directa cu egoul şi parcurgerea experienţială a
la ashramul începător al lui Osho din Pune, la jum ătatea anilor '70 - locul unde nu
chinurilor dorinţei şi ataşamentului în mod direct, în vederea evitării cu orice preţ
s-a cruţat niciun efort pentru a-i ajuta pe oam eni să se elibereze de reprimarea
a consecinţelor negării, reprimării, artificiilor spirituale şi altora asemănătoare.
sexuală şi de straturile profund inconştiente de ruşine programate de secole de doc­
Aspectele cele mai lugubre ale aşa-numitei magii inferioare, precum consu­ trină socială, m orală şi religioasă.
mul de sânge, cu siguranţă că nu reprezentau o practică pe care să o fi iniţiat Crow­
Mai la obiect, întregul experiment al Abaţiei Thelema a lui Crowley trebuie
ley - tantra de stânga din nordul Indiei şi din alte regiuni din Himalaya au avut
recunoscut pentru pura sa noutate. Deşi Abaţia nu ar fi atras prea multe priviri în
multă vreme o anum ită practică în care candidatul sau iniţiatul trebuia să consume
anii '60, cu patru decenii mai târziu ea era o aventură extraordinar de radicală, adu­
o substanţă care este un amestec de fluid menstrual şi spermă. Multe din aceste ri­
când la realitate ceea ce Frangois Rabelais ar fi putut doar să visese în imaginaţia
turi (nu num ai cele de tantra indiană) au evoluat în cele din urmă la cerem onii care
lui, cu patru secole mai devreme. Fie şi pentru un singur m otiv - acela că Aleister
implică doar reprezentări simbolice ale acestor substanţe - un bun exemplu din ce­
Crowley a fost deschizătorul de drumuri perfect.
remonia creştină este consumarea vinului care reprezintă sângele lui Hristos sau a
împărtăşaniei care reprezintă carnea lui. Cei mai mulţi nu se opresc să studieze de
G u rd jieff: In stitu tu l p e n tru D e zv o ltarea
unde vin aceste ritualuri. A rm o n io a să a O m u lu i
Când s-a întors din experimentul său de trei ani de la Abaţia Thelema, Crow­
în timp ce un experim ent îndrăzneţ de com unitate se sfârşea în Cefalu, în
ley era falit, dependent de heroină, iar unul dintre studenţii pe care îi preţuia murise
1923, un altul tocmai lua avânt la Fontainebleau-Avon - Institutul pentru Dezvol­
în timp ce se afla în grija lui. Chiar şi numai aceste lucruri ar fi putut, aparent, să-l tarea Arm onioasă a Omului.
facă pur şi simplu să renunţe, însă Crowley - lucru pe care îl are în comun cu Gur­
Chateau de Pieure des Basses Loges, la Fontainbleau-Avon, la patruzeci de
djieff şi cu Osho, ale căror com unităţi au fost şi ele zguduite de întâmplări scanda­
mile sud-est de Paris, în Franţa, a fost construit iniţial în 1310, ca spital. în secolul
loase - nu şi-a dat voie niciodată să fie înfrânt de factori adverşi. A persistat şi a
al XV-lea a devenit mănăstirea unui călugăr şi aceasta i-a rămas funcţia de-a lungul
rămas cu Leah în Africa de Nord pentru o vreme, în oraşul m editeranean Tunis.
194

C ei T rei M agi P ericuloşi
secolelor - deşi la un m om ent dat, pe la sfârşitul secolului al XVII-lea, a slujit rega­
lităţii, fiind casa celei de-a doua soţii a regelui Louis al XIV-lea, Francois d'Aubigne,
marchiza de M aintenon. Era o proprietate mare, cu trei etaje şi care putea să adă­
postească până la o sută de oameni; se întindea pe 45 de acri de pădure de pini, în
cea mai mare parte nedefrişată - ceea ce, astfel, a generat principalul term en pe
care l-a folosit presa la vremea respectivă pentru a denumi mişcarea lui Gurdjieff,
„filosofii de pădure". Clifford Sharpe, jurnalistul londonez care a iriventat termenul,
scria în ediţia din 3 martie 1923 în The Ncio Statesman,
Institutul Gurdjieff a fost comparat în presă de dl. T. P. O'Connor şi de alţii
cu diversele „colonii" experim entale care s-au organizat în Europa sau în
America în ultimele câteva decenii. Insă toate aceste com paraţii sunt greşite
în totalitate şi nu ar fi avansate de cineva decât dacă a petrecut măcar 24 de
ore la Fontainebleau, să vadă tot ce e de văzut acolo. După ştiinţa scriitorului,
singura instituţie înregistrată cu care se poate compara în mod cât de cât plau­
zibil instituţia domnului Gurdjieff este şcoala întemeiată de Pitagora în sudul
Italiei, în jurul anului 550 î. H r .16
Relatarea lui Sharpe era cinstită şi bine informată, spre deosebire de multe
alte relatări de acest fel, în care Gurdjieff era numit „cel mai recent lider de cult"
sau alte apelative peiorative. Un editorial din The World Today, din iunie 1924, re­
zuma perspectiva obişnuită neinformată asupra chestiunii:
Printre multele culte bizare spre care s-au dus oameni amăgiţi de la război
încoace, în căutare de stimulare spirituală, niciunul n-a strâns mai mulţi dis­
cipoli de rem arcă decât aşa-numitul „Institut pentru Dezvoltarea Armonică
[sic] a Om ului" de la Fontainebleau .17
între timp, Gurdjieff însuşi scrisese un prospect cu o prezentare generală a
intenţiilor lui cu privire la Institut:
Civilizaţia timpului nostru, cu mijloacele ei nelimitate de a-şi extinde influ­
enţa, a îndepărtat cu forţa Omul de condiţiile normale în care ar trebui să tră­
iască. Este adevărat că civilizaţia a deschis pentru Om căi noi în tărâmul
cunoaşterii, în domeniul ştiinţei, al vieţii economice şi, ca urmare, i-a extins
percepţia asupra lumii. însă în loc să îl ducă la un nivel general superior de
dezvoltare, civilizaţia a dezvoltat numai anumite părţi ale naturii lui, în de­
trimentul altor aptitudini, iar pe unele le-a distrus de tot. Percepţia despre
lume a omului modern şi modul de viaţă al acestuia nu sunt expresia con­
ştientă a fiinţei sale, luată ca întreg. Dimpotrivă, ele sunt doar manifestarea
inconştientă a unei părţi sau alteia din el.
C o m u n i t a t e a S p i r i t u a l ă : P a r a d i s o Ş i I n f e r n o (p a r t e a întâi)
Din acest punct de vedere, viaţa noastră sufletească, atât în ceea ce priveşte per­
cepţia noastră despre lume, cât şi modul în care o exprimăm, nu prezintă un
întreg unic şi indivizibil, adică un întreg care acţionează atât ca depozit comun
al tuturor percepţiilor noastre, cât şi ca sursă a tuturor expresiilor noastre. Dim­
potrivă, acesta este împărţit în entităţi separate, care nu au nimic de-a face una
cu alta, dar care sunt distincte în ceea ce priveşte funcţiile lor, cât şi substanţele
din care sunt făcute. Aceste trei entităţi total separate ale vieţii intelectuale,
emoţionale sau dinamice ale omului, fiecare luată în sensul întregului set de
funcţii care îi corespunde, sunt numite în cadrul sistemului despre care vorbim:
centrul de gândire, centrul emoţional şi centrul de m işcare .18
După ce s-a mutat la Prieure, Gurdjieff le-a dat imediat studenţilor săi sarcina
de a construi acolo o Casă de Studiu mare, o clădire separată, în parte amenajată
dintr-un vechi hangar de avioane. Acesta avea să fie locul de desfăşurare a specta­
colelor de Dans şi M işcări Sacre, o componentă esenţială a sistem ului lui Gurdjieff
şi cea care era de departe cea mai impresionantă pentru vizitatori şi jurnalişti. La
puţin peste două săptămâni după ce Gurdjieff şi studenţii lui s-au mutat la Prieure,
au primit pe unul dintre oaspeţii lor faimoşi, scriitoarea Kathleen Murry, din Noua
Zeelandă, cunoscută sub pseudonim ul Katherine Mansfield. Scriitoare prolifică de
povestiri scurte - recunoscută de obicei ca fiind unul dintre cei m ai buni scriitori ai
genului din vremea ei - Kathleen avea doar 34 de ani când a venit la Gurdjieff, în
parte într-un efort de a-şi vindeca tuberculoza şi în parte pentru a-şi satisface o
foame spirituală. S-a aflat acolo aproape trei luni de zile, înainte să moară, în ia­
nuarie 1923, la Prieure. în ciuda unor zvonuri că „cultul i-a grăbit m oartea" - sau,
după cum a descris W yndham Lewis situaţia, ea a fost „scriitoarea faimoasă prinsă
în ghearele rechinului mediumnic levantin" - de fapt, ea epuizase toate tratamen­
tele medicale cunoscute înainte de a veni la Prieure, doctorii de la Paris dându-i
numai câteva luni de trăit, iar Gurdjieff a tratat-o cu am abilitate şi blândeţe. Cu
prostul renume de a fi fost un profesor rigid cu cei mai mulţi dintre studenţii lui,
în cazul lui Mansfield, singura lui directivă pentru ea a fost să se plimbe prin gră­
dini, să culeagă flori şi să se odihnească .19 în ciuda tuturor acestor lucruri, presa l-a
atacat inevitabil pe Gurdjieff ca fiind „omul care a omorât-o pe Katherine Mansfield."
Zvonurile, practic fără nicio bază, l-au urmărit pe Gurdjieff şi Institutul de la Prieure
timp de câţiva ani.
Se înţelege de la sine că la Prieure era nevoie de multă muncă - de tăiat co­
pacii, de spart pietrele, de săpat puţuri, de curăţat clădiri, de avut grijă de bucătărie
şi, desigur, de construit uriaşa Casă de Studiu. Pe parcursul tuturor acestor munci,
tehnica principală folosită de studenţii lui Gurdjieff a fost observarea de sine. Ideea
era să lucreze din greu, să se abandoneze în efortul fizic, în acelaşi timp îndrep-
tându-şi atenţia înapoi către ei înşişi - cultivând „atenţia îm părţită", după cum era
cunoscută. Pe scurt, asta însemna să rămâi foarte conştient de sine (de subiect), ori­
197
 C o m u n i t a t e a S p i r i t u a l ă : P a r a d is o Şi I n f e r n o (p a r t e a întâi)
C ei T rei M agi P ericuloşi
toţii discipoli dedicaţi şi direcţi, în jurul vârstei de 40 de ani. Câţiva dintre aceştia
care ar fi fost activitatea exterioară pe care te-ai fi concentrat (obiectul), ceea ce
erau ruşi, m ai puţin cunoscuţi, care îl urmaseră în Europa (precum şi câteva rude).
ducea la o stare superioară de conştientizare în general.
Cei mai cunoscuţi, m ulţi fuseseră cu el în primii ani, încă mai erau cu el şi s-au
Gurdjieff bântuia peste tot, monitorizând cum progresează studenţii lui cu
mutat la Prieure - Dr. Stjoernval şi soţia sa, Thomas şi Olga de Hartmann, Alexan­
lucrările fizice şi, în acelaşi timp, observând progresul lor cu sarcinile mentale. Dacă
dre şi Jeanne de Salzm ann, fostul ofiţer în Serviciile Britanice de Inteligenţă maior
prindea pe cineva absorbit prea profund în munca sa, în măsura în care se identifica
Frank Pinder, O lgivanna H inzenberg (viitoarea a treia soţie a lui Frank Lloyd
profund cu ea, îi făcea observaţie şi o făcea literal şi emfatic, zbierând „Identificare!
Wright) şi soţia lui Gurdjieff, Julia Ostrowska.
Identificare!". Aceasta era piesa principală în întreaga învăţătură a lui Gurdjieff.
Ouspensky plecase la Londra, unde se hotărâse să se instaleze ca profesor şi
Ideea lui era că, prin identificare - atunci când literalmente uităm cine suntem şi
să predea sistemul lui Gurdjieff, deşi nu era împuternicit să facă acest lucru şi fusese
credem că am devenit rolul pe care îl jucăm - apare toată suferinţa noastră. Un exem­
renegat în mod public de Gurdjieff. Cu toate acestea, într-o turnură ciudată a sorţii,
plu ar fi când lucrăm la o grădină şi ne dăm seama că ceva nu merge bine cu florile
prin eforturile şi învăţăturile lui Ouspensky, la Londra a ajuns Lady Rothermere
pe care le îngrijim. Dacă în acel moment ne identificăm puternic cu a fi „grădina­
să audă de Gurdjieff şi, ulterior, să devină principala lui binefăcătoare şi susţină­
rul", atunci sunt şanse să ne supărăm din cauza florilor. Ne-am identificat prea pro­
toare financiară. Lucru interesant, soţia lui Ouspensky, Sophie, obligată să aleagă
fund cu a fi grădinar. Ca urmare, dezvoltăm un ataşament atunci când vedem cum
între soţul şi m aestrul ei, l-a ales pe acesta din urm ă şi a răm as la Prieure cu
florile m erg foarte bine. Identificarea duce la ataşament, care, la rândul său, duce
Gurdjieff. în ultimii ani avea să devină una dintre persoanele puternice şi respectate
la suferinţă atunci când lucrurile nu merg conform aşteptărilor noastre.
care au predat Lucrarea, fără îndoială în parte datorită deciziei ei curajoase de a
O grădină cu flori e un exemplu simplu. Un exemplu mai dificil sunt relaţiile
nu-şi abandona calea cu maestrul ei doar pentru că soţul ei decisese că se săturase
umane. Cu cât ne identificăm mai mult cu ceea ce facem - „sunt poliţist", „sunt ar­
de acel profesor. Cu toate acestea, datorită influenţei lui Ouspensky în Anglia, o
tist", „sunt scriitor", „sunt o persoană privilegiată" etc. - cu atât avem m ai multe
serie din studenţii acestuia au căutat, în cele din urmă, com pania „bunicului lor
şanse să ne supărăm atunci când nu merge ceva în legătură cu ocupaţia noastră sau
spiritual" şi au făcut călătoria dincolo de canal, la Fontainebleau-Avon. Printre ace­
cu modul în care ne percepem. Dacă ne uităm clar, vedem că elementul cauzator al
ştia se aflau bine-cunoscuta personalitate a literaturii engleze, A.R. Orage, psihiatrul
celor mai grave acţiuni în viaţă, care ne provoacă suferinţă nouă sau altora, are le­
dr. Maurice Nicoll, precum şi John G. Bennett, dr. James Young şi Rowland Kenney.
gătură cu faptul că imaginea de sine pe care am cultivat-o este rănită într-un fel -
Ouspensky însuşi trecuse pe la Prieure în noiembrie 1922, dar nu rămăsese prea
că nu am fost văzuţi, înţeleşi, apreciaţi sau recunoscuţi într-un fel sau altul.
mult, deoarece îi displăcuseră anumite elemente ale atm osferei la comunitate, iar
în acest context, „cine suntem cu adevărat" este prezenţă pură sau, după cum
ulterior a prezis că nu avea să dureze.
spunea Gurdjieff, a fi. Desigur, era foarte ferm în a susţine că cel care nu este - cel
Care erau aceste elemente anume nu a fost niciodată clar, Ouspensky fiind
căruia îi lipseşte a f i - nu poate să fa că nimic cu adevărat. Tot ce pare să facă, de
întotdeauna circumspect în criticile sale, însă unele voci au sugerat că, în parte, ele
fapt, este rezultatul forţelor cauzei şi efectului care acţionează asupra sa. Nu este
aveau legătură cu grupul mare de ruşi de la Prieure, şi se pare că m ulţi nu erau de­
cu mult mai bun decât un robot. Prieure, deşi pentru un străin neinformat putea să
dicaţi muncii în aceeaşi măsură ca alţii. însă mai probabil este ca problemele lui
pară ca un mediu ciudat de cult, centrat în jurul unui bărbat excentric care domină
Ouspensky să derive din relaţia lui personală cu Gurdjieff. Acesta din urmă îl umi­
câteva duzini de alte persoane, care cu toţii au muncit ca sclavii să construiască şi
lise în public pe Ouspensky la o prelegere în Londra, cu aproxim ativ opt luni în
să susţină un centru mare de şedere, în realitate era cu m ult mai mult decât atât.
urmă, declarând că nu are voie să predea, lucru care l-a rănit pe Ouspensky, venind
Era un teren de antrenam ent unde te antrenai să devii liber de identificare şi de
aşa, în faţa propriilor studenţi. Faptul că după asta s-a mai şi dus la Prieure este re­
ataşamente dăunătoare - pe scurt, un teren de antrenam ent pentru trezire.
marcabil, însă, în orice caz, el ajunsese la zidul lui personal cu acest profesor şi nu
In primii doi ani la Prieure, Gurdjieff era extraordinar de ocupat. Nu numai
era pregătit sau nu era dispus să meargă mai departe. în plus, viaţa la Prieure era
că era ghidul spiritual şi şeful administrativ al comunităţii în acelaşi timp, dar era
foarte obositoare - munca fizică grea din timpul zilei şi practicarea Dansurilor Sacre
ocupat şi cu administrarea mai multor afaceri la Paris. în acele vremuri, comunica­
noaptea reprezentau o mare parte din viaţa com unităţii -, iar Ouspensky nu era
ţiile şi transportul erau relativ primitive, astfel că Gurdjieff trebuia să facă naveta
omul efortului fizic. înainte de toate, el era gânditor şi vizionar. Dacă ar fi rămas la
regulat pe cele 40 de mile între Paris şi Fontainebleau, de câteva ori pe săptămână.
Prieure, ar fi putut să lucreze mai mult pe conexiunea lui cu corpul, însă la acel mo­
Peste toate astea, era obligat să înveţe franceza de la zero.
ment el deja era un profesor şi autor de succes, astfel că motivaţia lui de a-şi înfrunta
Când s-a deschis Prieure, la sfârşitul lui 1922, G urdjieff deja era cunoscut ca
egoul trebuie că scăzuse în consecinţă.
profesor de un deceniu, astfel că avea un număr relativ mic de adepţi loiali - cu
199
198
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Viaţa la Prieure era un mare instrument, elaborat de Gurdjieff pentru a genera
condiţii care să le permită studenţilor să vadă clar mecanismele de apărare ale pro­
priului lor ego. Ocaziile de „a-şi pierde chipul" erau permanente şi ori de câte ori
egoul cuiva scotea capul în mod clar, ca un şoim nemilos, G urdjieff ataca. Era ne­
voie de o combinaţie de dorinţă şi de conştienţă, să înţelegi că ceea ce era atacat era
frivolitatea, mândria, mintea leneşă - pe scurt, egoul însuşi, lucru care era înţeles
ca stând în calea dezvoltării superioare a persoanei.
Este esenţial să înţelegem acest lucru, hi general, occidentalii sunt condiţionaţi
să fie rebeli şi neîncrezători, individualişti şi independenţi. Desigur, realitatea este
cu totul alta - se poate spune că oamenii din culturile occidentale sunt la fel de ser­
vili, de uşor de păcălit sau de dominaţi de mentalitatea de turmă ca în orice altă
parte a lumii, dar, în general, lăsând la o parte aparenţele, Occidentul nu este deloc
prietenos pentru guru-şi, iar conceptul de „abandonare spirituală" este prost în­
ţeles şi de obicei confundat cu „a-ţi ceda puterea". Din această cauză, lucrarea
care se desfăşura la com unitatea lui Gurdjieff era excepţională şi era o mărturie
a prezenţei lui carism atice şi impresionante. A fost acuzat că este un m aestru ma­
nipulator şi fără îndoială că asta era în unele privinţe, însă, de asem enea, el a con­
vins o serie de oameni extrem de inteligenţi şi de plini de succes să se abandoneze
sistem ului său, ceea ce indică probabilitatea ca acest sistem să fi fost în mare parte
autentic şi eficient. Aproape toţi studenţii lui susţineau acest lucru, chiar şi la vâr­
ste înaintate, iar printre aceştia se aflau şi oameni, precum Ouspensky, care se re-
trăseseră treptat după num ai câţiva ani de tim p petrecut consecvent cu
profesorul.
La sfârşitul lui octombrie 1922, A. R. Orage - care avea să devină unul dintre
studenţii principali ai lui Gurdjieff - a venit la Prieure, după ce îşi abandonase ca­
riera de redactor al recunoscutei reviste literare The New Age, la Londra. întrebat
de secretara lui ce face, i-a răspuns: „Mă duc să-l găsesc pe Dum nezeu". Iniţial,
Orage fusese studentul lui Ouspensky, dar după ce participase la o prelegere de-a
lui Gurdjieff la Londra, cu un an înainte, îi fusese clar că Gurdjieff era profesorul
mai avansat. Aşa că la vârsta de 49 de ani, a traversat Canalul şi s-a dedicat sarcinii
extenuante de a se trezi, sub privirea exigentă a unui maestru neînduplecat.
Odată ajuns acolo, i s-a pus la dispoziţie un spaţiu m inim alist de şedere -
practic, o chilie de călugăr - şi i s-a dat sarcina de a săpa şanţuri aparent fără niciun
rost. După ce termina de săpat, i se spunea să umple pur şi simplu şanţul la loc.
Orage, tip inteligent, şi-a dat seama rapid ce se întâm pla şi a abordat procesul cu o
atitudine silitoare, ca pe un instrument, mai degrabă decât să dea voie egoului său
să fie ofensat de un profesor care, la prima vedere, îl m anipula şi îl umilea. Cu alte
cuvinte, a evitat cu succes identificarea cu muncitorul care sapă şanţuri şi a păstrat
un oarecare „spaţiu" între el şi ceea ce făcea. (Dacă s-ar fi identificat prea mult cu
sarcina pe care o avea de făcut, ar fi fost jignit de faptul că este m anipulat şi că i se
spune că nu îşi face treaba destul de bine).
C o m u n i t a t e a S p i r i t u a l ă : P a r a d i s o Şi I n f e r n o (p a r t e a întâi)
Asta nu înseamnă că Orage n-a suferit în focurile botezului. Chiar a suferit,
fizic (când a sosit acolo era supraponderal şi nu era deloc în formă, muiat de anii de
viaţă de intelectual inactiv) şi emoţional, adesea prăbuşindu-se în disperare şi lacrimi
la sfârşitul unei zile de trudă. După vreo săptămână, când aproape că era gata să re­
nunţe, a decis să mai facă un efort - ceea ce Gurdjieff ar fi clasificat drept un „supra-
efort". Făcând acest lucru, ceva în Orage s-a mişcat, iar el a început să simtă un nou
val de energie şi să îi placă treburile casnice. Adică s-a conectat cu corpul lui - pentru
prima oară în viaţă, trăia cu adevărat în corpul lui.
Gurdjieff, ghidul mereu atent, a observat acest lucru şi l-a abordat pe Orage,
spunându-i să se oprească din muncă şi să i se alăture la cafea. Văzând potenţialul
lui Orage, avea planuri pentru el. în ceva mai puţin de un an, Orage avea să fie
principalul ambasador al lui Gurdjieff în America. Prietenilor englezi ai lui Orage
din lumea literară avea să le fie greu să înţeleagă ce i se întâm plase - John Carswell
remarca: „Cel mai remarcabil editor englez al timpului său a devenit un exilat mis­
terios, care dă ascultare unui mag arm ean . " 20
Aşa cum se întâm plă cu cele mai multe şcoli de lucrare interioară profundă,
dramele erau ceva obişnuit la Prieure. în vara lui 1923, Sophie Ouspensky i-a trans­
mis o telegramă soţului ei în Anglia şi l-a rugat să vină la Prieure, lucru pe care
acesta l-a făcut, chiar dacă nu îi convenea. Ajuns acolo, a avut o întâlnire tensionată
cu Gurdjieff, în care acesta din urmă l-a informat că nu era mulţumit de cum avansa
Lucrarea şi că, mai ales, avea probleme cu progresul câtorva dintre elevii lui. Apoi,
Gurdjieff a convocat o şedinţă generală, în care şi-a îm părţit toţi studenţii în şapte
grupuri. Urmarea a fost că a rugat pe toată lumea să plece, în afară de patru oameni
- Orage, Pinder, Dr. Stjoernval şi Dr. Young. în acelaşi timp, le-a spus tuturor că
nu mai lucrează cu Ouspensky şi că, în continuare, motivul pentru care le cere anu­
mitor persoane să plece este că legătura pe care o au cu Ouspensky interferează cu
lucrarea pe care o face el cu ei.
Toate acestea erau elemente ale marii drame pe care Gurdjieff avea să o pună
în scenă şi să o joace cu Ouspensky timp de câţiva ani. Principala problemă era că
Gurdjieff considera că Ouspensky nu era pregătit să predea şi că nu îl autorizase
să facă acest lucru, însă cu toate acestea, Ouspensky plecase şi făcuse acest lucru.
Chestiunea era foarte delicată, deoarece, în ciuda modului în care evalua Gurdjieff
nivelul de dezvoltare a lui Ouspensky, realitatea este că îi era util în Anglia. Mulţi
dintre studenţii importanţi ai lui Gurdjieff, atât în momentul acela, cât şi în viitor,
aveau să ajungă la el prin Ouspensky - oameni precum Orage, Bennett, Maurice
Nicoll, Kenneth W alker şi, desigur, principalul lui sponsor financiar, Lady Rother-
mere. Astfel că Gurdjieff a trebuit să evite situaţia cu atenţie şi să găsească echilibrul
între profesorul de principii spirituale şi pragmaticul care are nevoie de studenţi şi
de capital pentru a supravieţui.
Gurdjieff crea mereu situaţii în care Ouspensky să poată să scape de încăpă­
ţânare şi să lucreze mai profund cu sine, sub îndrumarea lui. Lucru poate previzibil,
 C ei T rei M agi P ericuloşi
toţi studenţii apropiaţi ai lui Gurdjieff erau de acord cu punctul lui de vedere asu­
pra lui Ouspensky. Frank Pinder declara:
Tot ce avea Ouspensky de valoare primise de la Ouspensky, şi asta numai cu
mintea... Ouspensky cunoştea teoria, poate mai bine decât oricine - avea cu­
noştinţele, dar nu le înţelegea .21
Tentaţia de a preda este o problemă tematică veche printre discipolii cu po­
tenţial - fie datorită faptului că deja se stabiliseră în lume cumva înainte să vină la
profesorul lor, fie pentru că pur şi simplu au inteligenţa şi carisma naturală necesară
pentru a preda. Ouspensky aparţinea primei categorii; categoria din urmă îl cu­
prindea şi pe enghezul John G. Bennett.
Bennett era un tânăr extraordinar când l-a cunoscut pe Ouspensky, la Istan­
bul, în 1920, pe când avea doar 23 de ani. La vremea aceea el era deja şeful unui
departament al Serviciului Britanic de Inteligenţă în Turcia şi vorbea fluent limba
turcă, lucru foarte util, deoarece limba turcă era lingua franca în Eurasia în acele vre­
muri. Când O uspensky s-a m utat în Anglia şi a început să predea sistem ul lui
Gurdjieff acolo, Bennett era unul din participanţii entuziaşti la prelegerile lui. Apoi,
în august 1923, Bennett a venit în Franţa să îl cunoască pe G urdjieff la Prieure.
Magul a văzut im ediat potenţialul tânărului şi şi-a exprim at interesul să îl pregă­
tească pentru o poziţie importantă în Institutul lui Gurdjieff. Bennett a ezitat, spu­
nând că nu are fonduri. Gurdjieff a răspuns că nu îl interesau banii lui Bennett, ci
munca lui. Chiar i-a propus lui Bennett să îi ţină cheltuielile şi să fie principalul lui
translator în America. în ciuda tuturor acestor oferte, Bennett a refuzat, spunând
că mai întâi avea să m eargă să câştige bani pe cont propriu. Nu s-a întors la
Gurdjieff decât după 25 de ani şi a petrecut cu el câteva luni, aproape de sfârşitul
vieţii lui Gurdjieff.
De-a lungul anilor, cei trei discipoli ai lui Gurdjieff care aveau cel m ai mare
potenţial să-l ajute să îşi disemineze învăţăturile au fost Ouspensky, Orage şi Ben­
nett, însă toţi trei au avut probleme cu dedicarea lor faţă de Lucrare. Ouspensky a
rămas prins în activitatea independentă de predare; Orage, după ce l-a slujit cu cre­
dinţă pe Gurdjieff câţiva ani, în cele din urmă a optat pentru o viaţă mai conven­
ţională, cu o tânără (Jesse Dw ight), iar în viaţa lui Bennett se întâm plau atât de
multe alte lucruri, încât n-a putut să îşi facă timp să se cufunde mai adânc în Lu­
crarea lui Gurdjieff. în ciuda acestui fapt, după moartea lui Gurdjieff, Bennett avea
să susţină că Gurdjieff fusese întotdeauna principalul lui profesor şi avea să conti­
nue timp de mulţi ani să predea versiunea proprie de sistem, dezvoltată după sis­
temul maestrului.
Din ianuarie până în iunie 1924, Gurdjieff a lipsit de la Institut şi şi-a condus
vreo 35 dintre studenţi - în special pe cei mai talentaţi în Dansurile Sacre - în Ame­
rica, pentru a-şi prom ova lucrarea în New York City, Boston, Philadelphia şi Chi­
202
C om unitatea S p i r i t u a l ă : P a r a d is o Şi I n f e r n o (p a r t e a întâi)
cago. în februarie 1924, la scurt timp după ce Gurdjieff plecase, Crowley a vizitat
pentru prima oară Prieure, unde i s-a oferit un tur al locaţiei şi a avut o discuţie
privată cu Frank Pinder, pe care Gurdjieff îl numise să conducă Institutul în absenţa
lui. Crowley a fost foarte impresionat.
în mai 1923, Gurdjieff învăţase să şofeze - evoluţie care ulterior avea să aibă
consecinţe nefaste. De la început, a fost un şofer foarte prost: foarte agresiv, asu-
m ându-şi frecvent riscuri grave şi conducând neglijent, cu viteză, rareori asigu-
rându-se la intersecţii sau menţinând distanţa regulamentară. Cumva remarcabil,
a avut doar două accidente în viaţa lui, dar ambele au fost grave. Primul dintre
aceste accidente, pe lângă faptul că aproape că l-a omorât, a schimbat irevocabil
atât natura lucrării, cât şi forma comunităţii lui.
La scurt timp după ce s-a întors după o călătorie reuşită de şase luni în Ame­
rica, la 8 iulie 1924, Gurdjieff se afla la Paris cu Olga de H artm ann, care pe atunci
era secretara lui. în ziua aceea, el a făcut trei lucruri neobişnuite. Mai întâi a rugat-o
să caute un mecanic să se uite la maşina lui, un Citroen. Apoi a semnat pentru ea o
împuternicire, în cazul în care i se întâmplă ceva. Şi în sfârşit - şi poate cel mai ciu­
dat - i-a spus să se întoarcă la Fontainebleau cu trenul, lucru pe care nu îl făcea ni­
ciodată în mod normal. Era o zi călduroasă şi Olgăi nu-i convenea să meargă cu
trenul.22
Pe drumul de întoarcere de la Paris, Gurdjieff a pierdut controlul maşinii, în­
cercând să evite o alta la o intersecţie şi s-a lovit de un copac mare. Automobilul
lui a fost distrus, iar el a fost găsit întins pe pământ (nu se ştie dacă s-a târât sau
dacă a fost aruncat din maşină). Era rănit grav, inclusiv o contuzie severă. A fost
găsit din întâmplare de un poliţist care trecea pe acolo pe o bicicletă şi dus mai întâi
la un spital, apoi înapoi la Prieure, cu un prognostic sumbru. Doctorii care l-au în­
grijit nu îi prea dădeau şanse de supravieţuire. A fost în com ă timp de aproape o
săptămână, după care s-a trezit, spre marea uşurare a discipolilor lui, şi a început
un proces lent de recuperare care a durat câteva luni.
Din acest accident au decurs câteva lucruri interesante. Mai întâi, Lucrarea
interioară de la Institut s-a oprit în timpul convalescenţei lui Gurdjieff. Mai mult
decât orice altceva, acest lucru a dezvăluit cât de esenţială era m ăsura în care siste­
mul încă mai depindea de el şi cum niciunul dintre studenţii lui nu era încă aproape
de nivelul de a preda. Acest lucru se întâmpla, în parte, caracterului despotic al lui
Gurdjieff care nu îi permitea să aibă egali şi în cealaltă parte, din cauza profunzimii
învăţăturilor pe care le transmitea.
în al doilea rând, când Gurdjieff s-a refăcut suficient - la aproape două luni
după accident - a adunat pe toată lumea spunând că închide Institutul. Gurdjieff
mai blufase cu asta, dar acum părea că vorbeşte serios şi le-a spus studenţilor că
puteau să mai rămână încă două săptămâni, după care trebuiau să plece. Plănuia
să vândă Prieure şi apoi să îşi înceapă Lucrarea în altă parte, cu un grup mic de oa­
meni aleşi, ale căror num e avea să le facă publice în scurt timp. A afirm at că se
203
 C ei T rei M agi P ericuloşi
simte „gol" şi că decidea ca, de acum înainte, să trăiască numai pentru el. Până la
urmă, s-a dovedit a fi tot un soi de farsă - n-a închis Institutul, iar unii dintre dis­
cipolii săi au rămas într-adevăr (deşi mulţi dintre ei au plecat). însă natura modului
în care a acţionat ca profesor s-a schimbat de atunci. Petrecea mult mai puţin timp
lucrând direct cu oamenii şi mult mai mult timp scriind. în luna decembrie a acelui
an a început să lucreze la ceea ce avea să fie magnus opus al său, Beelzebub's Tales
to His Grandson [Poveştile lui Beelzebub pentru nepotul său].
Al treilea lucru interesant la care a dus accidentul de m aşină a fost chestiunea
filosofică a motivului pentru care s-a întâmplat o asemenea nenorocire şi ce ar putea
însemna ea. Practic, Gurdjieff a făcut accidentul fie pentru că a condus prost, fie
din cauza unei defecţiuni mecanice la maşină. Olga de Hartmann povesteşte că a
fost vorba de o problem ă cu mecanismul de direcţie şi că este probabil ca aceasta
să fi fost cauza accidentului.23 însă problema mai mare aici era că sistemul lui Gur­
djieff conţinea o învăţătură despre ceea ce el numea „legea accidentului". Ideea ge­
nerală este că omul mediu, adormit şi inconştient de posibilităţile lui superioare,
nu este nimic m ai mult decât o maşinărie guvernată de forţele cauzei şi efectului,
înghiontit încoace şi încolo de vânturile sorţii. O astfel de persoană - iar pentru
Gurdjieff, asta descria esenţialmente întreaga omenire - este supusă legii acciden­
tului, la mila capriciilor forţelor oarbe ale cauzei şi efectului. Mai departe, Gurdjieff
susţinea că omul mediu nu are voinţa de a scăpa de legea accidentului, însă are ca­
pacitatea de a asculta de o altă persoană şi astfel are posibilitatea de a acumula su­
ficientă conştiinţă şi voinţă, iar a scăpa de puterea nepăsătoare a cauzei şi efectului
şi a întâm plărilor aparent „nenorocoase" sau „nedrepte" devine ceva posibil. Desi­
gur, a „asculta" pur şi simplu de cineva nu este o garanţie a eliberării - şi de foarte
multe ori este cauză de necazuri şi damnare. Insă Gurdjieff nu se referea la a asculta
orbeşte de vreo cauză seculară, ci se referea la sacru, la ascultarea faţă de o persoană
trezită (anume, de el).
însă, în ciuda tuturor acestor lucruri, Gurdjieff însuşi avusese un accident -
şi nu orice accident, ci unul aproape dezastruos. Ca urm are, unii dintre cei din
preajma lui au ajuns să fie derutaţi şi alarmaţi, mai ales Ouspensky, care a admis
deschis că îi este frică. Căci cum putea un maestru, cineva care se presupune că era
treaz şi că funcţiona la un nivel superior de conştiinţă şi liber de durităţile arbitrare
ale legii accidentului, să aibă el însuşi un astfel de accident? Ouspensky a conchis
şovăielnic că asta însenina că ceva o luase razna în fiinţa lui Gurdjieff şi că era toc­
mai lucrul pe care el îl simţea de ceva vreme şi îl folosea drept justificare pentru a
se despărţi de profesorul lui. Pe scurt, sentimentul lui era că Gurdjieff nu îşi puri­
ficase sau nu îşi dezasamblase suficient de bine egoul, în m ăsura în care părea să
pretindă că o face plasându-se în poziţia de guru. Nu e greu de prevăzut că Gur­
djieff nu a fost de acord cu această interpretare. Viziunea lui era că accidentul fusese
cauzat de ceva ce el numea Tzvarnolmrno. Acesta este un termen care a apărut prima
oară în The Herald o f Coining Good [Mesagerul Dumnezeului ce va să vină], o cărticică
C om unitatea S p i r i t u a l ă : P a r a d i s o Ş i I n f e r n o (p a r t e a întâi)
publicată în 1933. A fost prima lui carte, însă ulterior a retras-o de la publicare, ho­
tărând că nu este înţeleasă corespunzător. în carte, Gurdjieff descrie Tzvarnoharno
ca pe o forţă care apare ca proces natural printre oameni şi care duce inevitabil la
distrugerea oricui încearcă să ajute omenirea şi a tuturor eforturilor sale. în termeni
psihologici mai convenţionali, el descria „forţa inconştientă colectivă" a omenirii
obişnuite, care se opune autom at oricărei forţe care încearcă să trezească oamenii.
El remarca:
...A cum sunt destul de convins - aceasta a fost ultima coardă a manifestării
către mine a acelui „ceva" care se acumulează de obicei în viaţa obişnuită a
oamenilor, care... a fost observat pentru prima oară de Marele, cu adevărat
M arele rege al Iudeei, Solom on şi a fost num it „Tzvarnoharno " . 24
Sigur că este tentant să trecem această interpretare a lui Gurdjieff în categoria
aberaţiilor ezoterice, ca pe un simplu refuz din partea lui de a accepta orice respon­
sabilitate pentru ceea ce se întâmplase (de exemplu, realitatea că şofase neglijent).
Dar de fapt, această viziune merită analizată. Adevărul este că istoria este plină de
exemple de mistici sau de înţelepţi care şi-au abandonat brusc lucrarea sau a căror
muncă a fost sabotată. Cazurile cele mai dramatice sunt răstignirea lui Iisus, otră­
virea lui Socrate sau execuţia înţeleptului sufit din secolul al IX-lea î. Hr., Al-Hillaj
Mansoor. Mai frecvent, factorii care împiedică sau sabotează acţiunile apar chiar
din interiorul com unităţii m isticului şi fără îndoială că este la fel de frecvent ca ei
să apară chiar din psihicul misticului. însă din orice unghi ani privi, nu putem să
spunem că încercările de a implementa o muncă profundă de transformare, ca în
cazul comunităţilor unor ghizi spirituali de o oarecare calitate, nu sunt întâmpinate
de obicei cu o împotrivire foarte puternică. Faptul că, în general, vechiul sau ceea
ce există deja se opune la cea ce este nou este un lucru evident şi este cauza princi­
pală a revoluţiilor din toată istoria. Singurul lucru care nu este evident este mijlocul
prin care se manifestă o astfel de împotrivire. Faptul că în niare parte cauza şi efec­
tul sunt oarbe şi inconştiente face adesea imposibil de izolat şi de identificat „ade­
vărata cauză" din spatele lucrurilor, cu atât mai mult în tărâmurile ezoterice sau
spirituale.
înţelepţii au înţeles întotdeauna că, oricât de mult ar pretinde un căutător
obişnuit al iluminării că este interesat de adevăr şi chiar să parcurgă drumul şi să
îşi dedice viaţa unei astfel de căutări, tot mai rămâne o parte din mintea sa care, de
fapt, se opune întregului proces. Din propria experienţă în acest domeniu - vreme
de trei decenii - cred că asta este valabil pentru absolut oricine. Să devii conştient
de adevăratul tău potenţial înseamnă să te angajezi într-un soi de război, unul care
poate să pară că este un război între tine şi oamenii din viaţa ta care nu au niciun
interes pentru astfel de chestiuni - şi care, în mod insidios, ar putea încerca să in­
terfereze cu ele - însă realitatea mai profundă este că adevăratul câmp de bătălie
205
 C ei T rei M agi P ericuloşi
C o m u n i t a t e a S p i r i t u a l ă : P a r a d i s o Şi I n f e r n o (p a r t e a întâi)
este propria noastră minte. Tendinţele egocentrice mai dense nu doresc schimbarea
în niciun fel şi cu siguranţă nu doresc libertatea şi responsabilitatea care însoţeşte etichetă pe care o ataşăm unui grup de indivizi, iar într-o şcoală de mistere cu un
conştientizarea posibilităţilor de ordin superior. profesor cu caracterul lui Gurdjieff, sentimentul de cât de iluzorie este „comunita­
tea" se amplifică.
Oricare ar fi cauza din spatele accidentului lui Gurdjieff, după ce s-a refăcut
pe deplin, în urma unui lung proces de convalescenţă, direcţia Lucrării de la Prieure Un alt sentiment pe care îl avem dintr-o serie din aceste povestiri este relativa
s-a schimbat pentru totdeauna. într-un sens, deşi Institutul a rămas principala bază inocenţă a oamenilor pe vrem ea aceea. Gurdjieff şi-a prim it partea de „atacuri pa­
a lui Gurdjieff până în 1932, el a funcţionat cu toate motoarele pornite numai în pri­ rapsihologice" în vremea lui, însă, în general, există un sentim ent puternic că el a
mele sale 18 luni. Din 1925 până în 1932, Gurdjieff s-a implicat profund în scris - inspirat o încredere profundă printre studenţii lui, chiar dacă îi intim ida în mod
nu numai că Beelzebub a ajuns să aibă aproape 350.000 de cuvinte (aproximativ de frecvent, sau îi tulbura cu comportamentul lui inconsecvent. Mulţi dintre ei era clar
patru ori dimensiunile unei cărţi medii), dar Gurdjieff a trebuit să o rescrie de vreo că îl venerau. El era Prieure, în sensul cel mai adevărat. Forţa prezenţei lui era
câteva ori din cauza unor probleme de stil care, în viziunea lui Orage, făceau cartea enormă şi, dacă nu altceva, prezenţa aceea a permis să se creeze condiţiile care au
amplificat capacitatea studenţilor lui de a se cunoaşte pe sine. Fără îndoială că nu
inteligibilă. Chiar şi când a fost terminată şi publicată, a rămas o carte deosebit de
grea, scrisă într-un stil intenţionat dens şi aproape iligibil, ca şi cum ar vrea să există strădanie în care să merite mai mult să te angajezi pentru cineva care, ca şi
Orage, plecase „să-l găsească pe Dumnezeu".
oblige cititorul să facă un efort suplimentar să îşi m enţină atenţia ageră, concen­
trată şi prezentă în timp ce citeşte. Un exemplu ulterior de scris în acest stil se gă­ însă la fel de indubitabilă este şi noţiunea că orice astfel de lucrare va eşua în
seşte în textul „inspirat" Cursul miracolelor. La fel ca sistemul lui Gurdjieff, şi acesta cele din urmă. Gurdjieff preda calea efortului şi a luptei, a trudei conştiente şi a su­
ferinţei voluntare, a nevoii de a-ţi câştiga un suflet prin sânge, lacrimi şi sudoare.
pretinde să fie o form ă de creştinism ezoteric, i.e. adevărata învăţătură a lui Iisus
şi, deşi într-un stil total diferit, cartea este la fel de densă şi de im posibil de citit Dar oare a atins vreunul dintre discipolii lui vârful spre care arăta el? E îndoielnic.
Stă în natura unui mag periculos să provoace, să înfurie şi să-i inspire pe mulţi, dar
rapid.
Pe lângă proiectele de scris ale lui Gurdjieff, acesta a fost ocupat şi cu com­ aproape niciodată nu ajunge vreunul să fie împreună cu el pe vârful muntelui. Un
astfel de profesor este un paradox viu: el predă despre posibilitatea de a ajunge la
punerea a sute de piese muzicale împreună cu pianistul Thomas de Hartmann şi
cu dirijarea lucrărilor din America, unde A. R. Orage era principalul lui coordona­ o culm e sublim ă, dar în acelaşi timp pare să facă im posibil să se întâm ple asta.
Nimeni altul nu a ilustrat acest lucru atât de bine ca Gurdjieff.
tor. Gurdjieff a traversat de câteva ori cu vaporul între Franţa şi New York, la sfâr­
şitul anilor '20. Orage, discipol genial şi capabil, a făcut o treabă excelentă în Dar haideţi să mai punem o întrebare: există, de fapt, vreo „culm e" la care să
ajungi? După toate probabilităţile, nu - cel puţin nu în modul tipic în care concepem
America timp de câţiva ani, dar, în cele din urmă, munca lui cu bătrânul mag s-a
noi acest lucru. Pur şi simplu, există călătoria infinită, dincolo de obiectivele înde­
destrămat, în principal din două motive: în primul rând, tendinţa lui, asemenea lui
părtate de care egoului îi place să se agaţe şi dincolo de im aginea profesorului cu
Ouspensky, să supraintelectualizeze lucrarea, iar în al doilea rând, relaţia lui cu care să te compari.
Jessie Dwight (a se vedea Capitolul 11). Până în 1930, mulţi, dacă nu cei mai mulţi
dintre discipolii apropiaţi ai lui Gurdjieff, îl părăsiseră - unii de bună-voie, alţii (cei
mai remarcabili fiind cuplul de Hartmann) îndepărtaţi intenţionat de profesor.
Să cuprinzi curat semnificaţia unui loc precum Institutul pentru Dezvoltarea
Armonioasă a Omului de la Fontainebleau este esenţialmente imposibil. Asta, de­
oarece lucrarea oricărui mistic adevărat este profund personală, adică depinde în
întregime de interacţiunea între profesor şi student - care, se înţelege de la sine, in­
clude atât nivelul de aptitudini al misticului, cât şi disponibilitatea studentului de
a face efectiv lucrarea. într-un sens mai larg, la Prieure nu era nicio „comunitate"
şi, cu siguranţă, nicio organizaţie. Atunci când citim diferite relatări scrise de cei care
au fost acolo şi care au lucrat cu sine direct sub privirile uneori încruntate, alteori
pline de compasiune ale lui Gurdjieff, ne dăm seama într-un mod copleşitor de cât
de scăpate de sub control erau lucrurile - situaţie nu prea diferită de şofatul lui
Gurdjieff. Aşa se întâm plă întotdeauna. O „comunitate" nu e decât un concept, o

207

Capitolul 10
Comunitatea spirituală:
Paradiso şi Inferno (partea a doua)
Istoria: o relatare în cea mai marc parte falsă, despre întâmplări în cea mai mare parte
lipsite de importanţă, stârnite de domnitori care sunt în cea mai mare parte pungaşi
şi de soldaţi, în cea mai mare parte proşti.
Am brose Bierce, The Devil's Dictionary [Dicţionarul diavolului]
Distincţia dintre libertate şi independenţă nu este cunoscută cu exactitate; natura-
liştii n-au reuşit niciodată să găsească un specimen viu din niciuna dintre ele.
Ambrose Bierce, The Devil's Dictionary [Dicţionarul diavolului]
C omunitatea construită de discipolii lui Osho, în centrul Oregonului, în
1981, este cu siguranţă una dintre cele mai interesante şi mai controversate
comunităţi intenţionate create vreodată. Eu am fost acolo de două ori, în 1984 şi 1985.
Lucram la sistematizarea terenului şi participam zilnic la meditaţii şi la alte activităţi.
Pot să confirm faptul că locul avea o intensitate aparte, un soi de zumzet subiacent
care curgea pe sub spectacolul mai de exterior, de calm meditativ sau de sărbătoare
înflăcărată. Şi mai pot să afirm următoarele: locul era o şcoală de mistere bona fide,
adică un laborator alchimic pentru a lucra pe sine, dar pentru ca acest lucru să fie
clar trebuia să înţelegi câteva lucruri. Mai întâi, erai în întregime pe cont propriu. Co­
munitatea nu era un loc deosebit de social şi chiar deloc, din punct de vedere con­
venţional. îm i amintesc că am mers de vreo câteva ori în zona de „disco", iar lucrul
pe care îl puteai vedea de obicei acolo era o mare de oameni care dansau singuri - în
„propriul lor spaţiu", cum se spune. Şi asta era valabil pentru tot locul, în general.
Dacă ieşeai la o plimbare în orăşel (era chiar un orăşel), în mare parte întâlneai oameni
care se plimbau singuri, iar cei mai mulţi nu erau înclinaţi să socializeze, cu siguranţă
nu în modul obişnuit, artificial. Subliniez aceste lucruri pentru a da la o parte mitul
că în Oregon se afla un soi de „cult al iubirii libere /sexului liber", o variantă ceva
mai orientală a unei comunităţi hippie de la sfârşitul anilor '60. Nimic nu putea fi
mai departe de adevăr.
Cu tot ce s-a spus despre locul acela şi, fireşte, dată fiind prăbuşirea lui spec­
taculoasă, cele mai multe lucruri care s-au spus au fost negative - el era, funda-
208
C o m u n i t a t e a S p i r i t u a l ă : P a r a d i s o Ş i I n f e r n o (p a r t e a a d o u a )
mentalmente, un loc bazat pe spiritul meditativ. Nu era o com unitate unde să te
simţi bine (nici pe departe), ci în mare parte se baza pe m uncă fizică grea, iar at­
mosfera generală dom inantă era aceea de a fi împins în observare de sine. Fie şi
numai în această privinţă, era o ambianţă foarte Gurdjieff-iană, dar semăna foarte
mult şi cu o m ănăstire budistă mai convenţională, m ai ales din cele de tipul zen.
Eu am petrecut timp atât în comunităţi Gurdjieff, cât şi în m ănăstiri budiste şi pot
să confirm similarităţile.
Acestea fiind spuse, comunitatea Oregon avea elem ente care erau radical di­
ferite de orice s-ar fi putut găsi în Lucrarea lui Gurdjieff sau în comunităţile budiste.
Era acolo uneori o atmosferă clară de sărbătorire şi exista şi o componentă tantrică
puternică - nu absolut de tipul vama marga (de stânga), deoarece comunitatea era
strict vegetariană - însă nu era o una de celibatari. Chiar şi cu începuturile panicii
cu SIDA la acea vreme şi în ciuda precauţiilor stricte aplicate de com unitate pentru
a minimaliza posibilitatea transmiterii bolii, totuşi era un loc ce îmbrăţişa libertatea
sexuală. In plus, întreaga com unitate exista în umbra unei conduceri draconice, ale
cărei strategii şi tactici se pare că nu au fost cunoscute pentru o vreme nici de Osho
însuşi. Pot să mai confirm şi faptul că toată com unitatea era bâzâită ilegal de
avioane am ericane de luptă care îţi vuiau neanunţate pe deasupra capului, la alti­
tudini incredibil de joase, practic distrugându-ţi timpanele (conform spuselor mai
multor cercetători, acestea erau avioanele de la baza navală W hidbey Island, din
apropiere de Seattle; scopul era să-i intimideze pe membrii com unităţii şi, în acelaşi
timp, să folosească clădirile acesteia drept ţinte pentru a simula antrenamente de
bombardamente). într-un astfel de raid am putut cu uşurinţă să văd pilotul din car­
lingă, când m i-a zburat pe deasupra capului. în plus, mai erau şi alte întâm plări si­
nistre, care proveneau din interior. Eu eram cumva un soi de discipol „problemă"
şi m-am înfruntat de m ai multe ori cu autorităţile comunităţii. Odată, înainte de
prăbuşirea bruscă a comunităţii, prin septembrie 1985, unul dintre „locotenenţii"
conducerii mi-a spus să plec. Eu m -am îm potrivit şi am avut o întâlnire intensă cu
această persoană. Altă dată, am fost urmărit de un elicopter al comunităţii o bucată
bună de drum, unde eram singur; asta a venit la scurt timp după ce mi se ceruse să
plec (iar eu refuzasem). M ai existau şi alte tactici coercitive. Acum le percep dintr-o
perspectivă neutră, ştiind că la vremea aceea probabil că administraţia comunităţii
era foarte ocupată cu ameninţările zilnice cu moartea, la adresa lui Osho, din partea
locuitorilor din împrejurimi. Discipolii dificili dintre ai lor erau fără îndoială cauza
unor şi mai m ari tensiuni nedorite. Când com una s-a prăbuşit într-o furtună le­
gislativă şi de corupţie internă, în toamna lui 1985, era tentant să te simţi justiţiar,
dar nu aşa stăteau lucrurile. După cum au văzut m ulţi mai târziu - şi aceasta este
perspectiva corectă - înainte de toate, locul a fost o oportunitate de transformare
individuală. în ciuda a tot ce s-a întâm plat acolo, pentru mine răm âne amintirea
unei fascinante şcoli de mistere. Şi aceasta este comunitatea a cărei poveste ne vom
întoarce şi o vom spune acum.
209
 C om unitatea S p i r i t u a l ă : P a r a d i s o Ş i I n f e r n o (p a r t e a a doua)
C ei T rei M agi P ericuloşi
renul era foarte mare - 64.229 de acri, echivalentul a unui pătrat de teren cu o latură
R a jn e e sh p u ram : O raşu l D o m n u lu i L u n ii P lin e
de aproximativ 11 mile. Ca analogie, pe un teren de această dimensiune ar încăpea
Osho îşi părăsise postul de profesor universitar în 1966, pentru a se dedica în
75 de parcuri de mărimea Central Park, cât jum ătate din suprafaţa totală a oraşului
întregime activităţii de profesor spiritual (lucru care a fost posibil cu sprijinul câ­
San Francisco. Ferma era situată la aproximativ 18 mile sud-est de Antelope, un
torva adepţi). în 1970 se stabilise într-un apartament mare din Mumbai, dar abia în
cătun cu vreo 40 de locuitori, în cea m ai mare parte pensionari.
1974 şi-a constituit prima comunitate sau primul ashram, cum sunt ele cunoscute
Ferma a fost curând transformată şi întreţinută de o m ică arm ată de discipoli
în India. Pe la sfârşitul anilor '70, cum numărul de adepţi din toată lumea crescuse
încrâncenaţi, care au făcut o treabă istovitoare, de obicei m uncind câte 1 2 ore pe
ia zeci de mii, nevoia unui spaţiu mai mare a devenit evidentă. Au fost trimişi emi­
zi, tim p de şapte ore pe săptăm ână, iar locul a devenit un orăşel com plet
sari în diferite părţi ale Indiei, pentru a găsi un teren potrivit pentru „noua comu­
operaţional - cu spital, oficiu poştal, şcoală, aeroport şi propriul lui departament
nitate". însă la acel m om ent Osho decădea din garanţiile guvernului lui Morarji
de poliţie - care putea adăposti câteva mii de locuitori. în această perioadă (1981
Desai din diferite motive: în parte, din cauza criticilor incisive ale lui Osho la adresa
- 1984), Osho nu a ţinut prelegeri şi nici nu s-a întâlnit cu discipolii lui. Singurul
religiilor organizate şi a politicienilor (fără a le menţiona pe cele la adresa lui Desai
mijloc de contact cu aceştia era prin plimbarea lui zilnică cu maşina, când discipolii
însuşi - lui Osho îi plăcea să facă glume pe seama practicii ayurvedice a lui Desai
se aliniau pe m arginea drum ului, iar el m ergea încet într-unul din Rolls
de „a-şi bea propria urină"). în deceniul '70, administratorul principal al lui Osho
Royce-uri, într-o com uniune plină de zâm bete cu adepţii lui bucuroşi să îşi ză­
a fost Ma Yoga Laxmi, însă în 1981, aceasta a fost înlocuită de Ma Sheela (Ma Anand
rească maestrul.
Sheela), în ceea ce avea să se dovedească o schimbare fatidică. Sheela, o tânără de
Com unitatea a prim it num ele de „Rajneeshpuram " şi a fost înregistrată ju ­
treizeci şi ceva de ani, avea o înflăcărare şi o motivaţie pe care Laxmi nu le deţinea,
ridic ca oraş (deşi acest lucru a stârnit dezbateri aprinse la nivelul câtorva agenţii
iar Osho văzuse în ea persoana care considera el că are caracteristicile potrivite pen­
guvernamentale - a se vedea m ai jos). Dar, în primul rând, scopul com unităţii era
tru a conduce treburile administrative ale organizaţiei lui pe parcursul următoarei
să funcţioneze ca şcoală de mistere, ca loc unde discipolii lui Osho să se adune şi
faze cruciale de creştere a acesteia.
să lucreze cu ei înşişi. Pe lângă toate atracţiile unui orăşel, două erau Rajneesh
Numeroasele probleme fizice au început să-l tulbure serios pe Osho în mai
Mandir şi „M ultiversitatea", unde se aflau sălile de terapie. Prima era un am fitea­
1981, când, la vârsta de 4 9 de ani, a fost diagnosticat cu o afecţiune cronică a părţii
tru foarte mare, în aer liber, care slujea drept loc de întâlnire pentru meditaţiile de
inferioare a spatelui (hernie degenerativă de disc). Atunci el a luat o hotărâre care
grup, satsang-uri2, vizionarea de clipuri video cu prelegerile lui Osho şi, târziu, în».
s-a dovedit a avea consecinţe serioase - a decis să intre într-o perioadă prelungită
1984, după ce Osho a ieşit din perioada de tăcere, pentru a participa la prelegerile
de tăcere, încetând să mai ţină prelegerile zilnice pe care le onorase în ultimii şapte
lui. M ultiversitatea se poate spune că era la fel de im portantă. Nu num ai că era
ani. (Există o paralelă interesantă aici cu faza similară a lui Gurdjieff, de retragere
din preajma studenţilor lui, după accidentul grav de maşină din 1924 - retragere extrem de profitabilă şi atrăgea milioane de dolari pe an - bani necesari pentru a'
finanţa construcţia, întreţinerea şi extinderea com unităţii, ci juca un rol-cheie şi în
care şi ea s-a dovedit a avea un efect esenţial asupra viitorului lucrării sale). Tăcerea
dinaminca socială a comunităţii. Grupurile de terapie erau, în multe feluri, mijlocul
lui Osho avea să dureze trei ani şi jumătate.
în aceeaşi lună s-a luat decizia ca Osho să fie transportat cu avionul în Statele cel mai eficient de a dezvolta relaţii în interiorul com unităţii. După cum am-mai
menţionat, nu era vorba de un loc în care doar să „socializezi" cu oamenii, ci unul
Unite, pentru a îşi trata afecţiunea de spate. I s-a eliberat o viză medicală, în care
pentru căutători sinceri ai adevărului, astfel că accentul era întotdeauna pus pe
era consem nat faptul că urma să meargă acolo pentru o intervenţie medicală. A
sosit la New York la 1 iunie 1981 şi a fost adăpostit la unul dintre multele lui centre calităţi precum sinceritatea, lucrul cu sine, conştienţa în m om entul prezent, a fi
„în corp" (i.e. a fi cu adevărat prezent) şi aşa mai departe. Pentru mulţi dintre dis­
din toată lumea - o clădire din Montclair, New Jersey, care fusese proiectată în aşa
fel, încât să semene cu un castel medieval. El şi grupul de discipoli care îl îngrijeau cipoli, cel mai bun mod pentru a dezvolta astfel de calităţi era printr-o combinaţie
de grupuri de terapie, meditaţie şi muncă grea. Şi, desigur, prin conexiunea extrem
au rămas acolo timp de câteva luni. Mai întâi s-au gândit să se m ute pe un teren pe
care îl găsise unul dintre discipoli în New Mexico, dar Osho a respins acea idee .1 de im portantă cu m aestrul, principalul punct definitoriu care îi aducea pe toţi
laolaltă.
La scurt timp după aceea, Sheela a găsit şi a cumpărat un lot mare în centrul deşer­
tului Oregonului. Numit de localnici „Ferma cea mare şi noroioasă" şi renumit pen­ Rajneeshpuram a supravieţuit ceva mai mult de patru ani. în acest timp a
tru calitatea proastă a solului şi vegetaţia rară, locul era considerat atractiv pentru realizat multe lucruri remarcabile: a transformat un teren mort în ferme de vite şi
că era greu accesibil şi oferea posibilităţi de a construi ceva de la zero, ceva care să păsări, de succes şi autosustenabile, a creat sisteme întregi de irigaţii, sub-staţii de
curent, reţele de transport şi sisteme de telecomunicaţii, ca să m enţionăm doar câ­
fie conform cu viziunea suprem ă a lui Osho, de comunitate de oameni treziţi. Te­
210
211
 C ei T rei M agi P ericuloşi
teva - într-o măsură care a făcut ca locul să fie recunoscut drept unul din cele mai
măreţe exemple moderne de comunitate intenţionată. Din păcate, totul s-a prăbuşit
rapid în toamna lui 1985, într-un val de activităţi infracţionale. Pe scurt, printre cele
mai rele lucruri s-au num ărat următoarele: Sheela, îm preună cu un grup apropiat
de asociaţi, convinsă că există un plan infam pus la cale de forţe exterioare şi/sau
de discipolii cei mai apropiaţi ai lui Osho ca să îl asasineze pe însuşi maestrul, a în­
cercat să îl ucidă pe doctorul personal al lui Osho (Devaraj), a otrăvit-o pe infirmiera
lui (Vivek), a efectuat înregistrări ilegale ale comunicărilor (cea mai mare parte din
comunitate era urmărită, inclusiv dormitorul lui Osho) şi a otrăvit un bar de salate
la un restaurant din oraşul The Dalles din Oregon, îmbolnăvind peste 700 de oa­
meni, într-o încercare nefericită de a-i împiedica pe localnici să voteze într-un tur
important de alegeri statale .3 (în ciuda tuturor otrăvirilor, într-un mod cum va mi­
raculos, nim eni nu a murit, în legătură cu aceste crime, nici în comunitate, nici în
afara ei).
Acestea au fost cele mai spectaculoase şi mai flagrante acţiuni. M ai existau şi
alte abuzuri de putere, „mai m ici", care aveau loc perm anent. în cele din urmă,
Osho a susţinut că el nu ştia de activităţile Sheelei, iar când a aflat, a invitat FBI şi
alte autorităţi în comunitate pentru a face investigaţii. La scurt timp după ce s-a în­
tâmplat acest lucru, Sheela împreună cu vreo 10 persoane au fugit din comunitate,
în septembrie 1985, în Germania, dar ulterior a fost arestată şi extrădată în Statele
Unite, unde a efectuat puţin peste doi ani dintr-o sentinţă de 20 de ani. Osho, după
o suită stranie de întâm plări în care a părăsit brusc com unitatea, a fost arestat
(împreună cu câţiva discipoli care se aflau cu el) în Carolina de Nord, apoi trans­
portat încet până în Oregon, printr-o serie de state, obligat să stea în mai multe în­
chisori pe parcurs. Odată ajuns înapoi în Oregon, la sfatul avocaţilor lui, a pledat
vinovat de infracţiunile de falsificare a documentelor de viză şi de aranjare de că­
sătorii false. A fost am endat cu 400.000 de dolari şi deportat. S-a întors în India cu
cercul lui restrâns de discipoli care îl îngrijeau. Nu s-au găsit niciodată dovezi care
să facă legătura între el şi alte infracţiuni mai grave .4
T rei o tră v u ri şi un jo k er
Ce a luat-o razna? în ciuda intenţiei entuziaste cu care a pornit comunitatea
- ca loc sacru de întâlnire pentru discipolii lui Osho, unde să practice şi să îi urmeze
învăţăturile şi, în acelaşi timp, să fie aproape de maestrul lor - curând au început
să apară numeroase probleme care au interferat cu acest m andat spiritual. în spe­
cial, au început să apară trei probleme evidente şi puternice, care s-au combinat şi
au distrus com unitatea în decursul celor patru ani. Pe scurt, este vorba despre opo­
ziţia politică din partea forţelor guvernamentale din preajmă, despre starea psiho­
logică a Sheelei şi m odul în care a „aplicat" ea învăţăturile lui Osho şi despre o
divizare fatală din interior, între două facţiuni im portante ale com unităţii. Mai
există şi un al patrulea factor, elementul neprevăzut, care îl priveşte pe Osho şi gra­
C O M UNI TATE A S P I R I T U A L Ă : P A R AD I S O Şl I N F E R N O ( PA R T E A A DOUA)
dul lui de responsabilitate despre care vom discuta mai jos. Deocamdată, să anali­
zăm mai îndeaproape aceste „trei otrăvuri":
1. Prezenţa discipolilor lui Osho în această parte conservatoare a Americii nu
a fost niciodată bine-venită, lucru susţinut fără îndoială şi de faptul că aceştia erau,
în cea mai mare parte, tineri inteligenţi, educaţi şi atrăgători, nicidecum hipioţi dro­
gaţi sau adolescenţi raşi în cap care cântă Hare Krishna. Mai departe, un număr sem­
nificativ de discipoli ai lui Osho erau bogaţi (deşi cei mai mulţi nu erau), iar unii
dintre aceştia îşi puseseră considerabila bogăţie materială la dispoziţia lucrării lui
Osho. Pe deasupra, erau de rău argur şi faptul că Osho nu era un guru oriental poli­
ticos, din cei obişnuiţi - mai ales în timpul prelegerilor lui din ultimii ani de la Pune,
la sfârşitul anilor '70 şi începutul anilor '80, când critica aprins şi pe faţă, îndeosebi
politicienii şi religiile organizate. Mai mult, Osho avea să facă paradă cu bogăţia or­
ganizaţiei lui, în parte prin colecţia lui din ce în ce mai mare de maşini Rolls Royce
(simbolul suprem al decadenţei) şi, ca să fie şi mai clar, filosofia lui permitea şi încu­
raja discipolii să exploreze sexul pe deplin şi în moduri profunde. Osho era perceput
ca un hedonist care condamna elocvent creştinismul şi politicienii. Era greu de ima­
ginat un om mai provocator. Dar asta nu era totul. Un element cheie al mişcării lui
Osho a fost acela ca toţi discipolii să poarte nuanţe de roşu şi o mala cu un medalion
cu o fotografie, ce înfăţişa chipul lui Osho. Hainele în nuanţe de roşu nu erau ceva
neobişnuit - vreme de secole, membrii dedicaţi ai unor grupuri religioase (în special
călugări şi călugăriţe) au purtat numai haine de o anumită culoare. Nici mala-ua cu
o sută opt mărgele nu era ceva remarcabil, fiind şi ea ceva tradiţional şi obişnuit, mai
ales în Orient. însă o fotografie cu guru într-un medalion care atârnă de o astfel de
mala nu era ceva obişnuit - ba era ceva nemaiauzit, chiar şi în Asia, unde comporta­
mentul aparent servil faţă de guru este relativ obişnuit.
Cea mai mare parte din civilizaţia occidentală - şi aici ne referim la Europa
de Vest şi la America de Nord - îşi are rădăcinile în istoria greacă şi romană. Un
element tipic al condiţionării greceşti în special a fost ideea rebelului, a eroului care
se luptă cu zeii, care se defineşte prin conflict şi contrast cu ceilalţi. Este arhetipul
independenţei. în cea mai mare parte a lumii, principalul sim ţ al responsabilităţii
se îndreaptă spre familie (India fiind un bun exemplu în acest sens) sau către na­
ţiune (ca în China), însă în Occident principala responsabilitate - cel puţin ca ideal
la care să aspiri - este individul. America, în special, reprezintă culminarea acestui
ideal, ea luând naştere printr-o revoluţie violentă care a smuls-o din rădăcinile ei
britanice. Pentru americani, libertatea este idealul principal şi chiar dacă acel ideal
a fost realizat în realitate doar marginal - şi probabil deloc pentru americanul obiş­
nuit - el rămâne omniprezent în fundal şi transformă tot ce pare să sugereze pier­
derea individualităţii în ceva suspect. Se înţelege de la sine că toate acestea conţin
o mare ipocrizie, mai ales în ceea ce priveşte inegalităţile flagrante ale unei societăţi
capitaliste, în care o mică minoritate de oameni deţin şi controlează majoritatea din
tot. Dar în ciuda acestor lucruri, americanul de rând dintr-un orăşel obişnuit este
 C o m u n i t a t e a S p i r i t u a l ă : P a r a d i s o Şi In f e r n o (p a r t e a a doua)
C ei T rei M agi P ericuloşi
(restaurante şi discoteci Osho, cele mai multe în Germ ania), iar programele de la
condiţionat să fie profund suspicios cu privire la orice seamănă câtuşi de puţin cu
Multiversitate aveau aproape întotdeauna toate locurile ocupate. Abundau şi zvo­
vreo formă de devoţiune care a) pare să minimalizeze individul şi b) este în mod
nurile despre stocurile de arme, deşi, de fapt, aceste „stocuri" nu s-au dovedit a fi
evident străină. Ideea de a „minimaliza individul" nu este ceea ce Osho preda, de
atât de considerabile pe cât se credea iniţial. (Aici putem să menţionăm că în co­
fapt - după cum a subliniat în repetate rânduri, el preda m inimalizarea egoului şi
munitatea din Oregon exista un departament de poliţie împuternicit oficial, cu per­
promovarea individului - dar m etoda lui era trufaş de orientală şi realitatea este că
sonal antrenat la Academ ia de Poliţie a Statului Oregon).
pentru cei mai mulţi americani, inclusiv pentru mass-media, această metodă era
în plus, Brecher relatează că a intervievat doi m ercenari care susţin că li s-a
prea străină şi prea ameninţătoare. Omul din medalion trebuie că este un manipu­
oferit un contract pentru asasinarea lui Osho; unul dintre bărbaţi a susţinut că mai
lator sinistru, cu un ego gargantuelic, dar cei care îi poartă medalionul trebuie că
fusese angajat anterior de CIA în operaţiuni sub acoperire în Am erica Centrală.
sunt spălaţi pe creier, punct.
Ambii bărbaţi credeau că CIA se afla în spatele contractelor de asasinat. în cele din
Toate acestea şi multe altele au făcut ca mişcarea lui Osho, după cum am mai
urmă, ei au renunţat la plan, considerând că ar fi fost sinucidere curată să încerce
spus, să nu fie niciodată cu adevărat bine-venită în Oregon. De la început, oficiali­
să îl ucidă pe Osho într-o comunitate de mii de adepţi credincioşi.5
tăţile de la cel mai înalt grad al guvernului din Oregon au căutat m oduri de a în­
în cele din urmă, la câteva luni după dizolvarea Rajneeshpuram , procurorul
chide com unitatea. Procurorul general al Oregonului de la acea vrem e, Dave
SUA pentru districtul Oregon la acea vreme, Charles Turner, a recunoscut că ţelul
Frohnmayer, a fost un oponent direct şi a încercat să invalideze legal înregistrarea
principal al guvernului fusese de la început să distrugă com unitatea. El a admis
Rajneeshpuram-ului ca oraş, dovedind că era vorba de o contopire neconstituţio­
acest lucru ca răspuns la întrebarea de ce Osho nu fusese acuzat de crime grave şi
nală a bisericii şi statului. în cele din urmă, Curtea Supremă a fost de acord cu Froh­
a mai declarat că nu există dovezi care să facă legătura între Osho şi crimele grave.6
nmayer şi a invalidat înregistrarea comunităţii, însă decizia a venit în 1986 şi la acel
(Turner însuşi a fost obiectul unui com plot de asasinat al Sheelei şi al câtorva din­
moment era academică, fiind emisă după întâmplările interne care deja se petrecu­
tre asistenţii ei; ultim ul dintre aceşti asistenţi a fost ju d ecat în tribunal abia în
seră şi duseseră la prăbuşirea comunităţii în 1985. 2006).7
Pe lângă eforturile lui Frohnmayer, grupul de mediu „1.000 de prieteni ai
Este im portant să reţinem toate aceste lucruri, pentru că cei care au auzit in­
Oregonului" s-a opus comunităţii, în baza activităţilor com erciale ale acesteia pe
formai despre Rajneeshpuram au tendinţa să creadă că este vorba despre o auto­
teren şi a căutat şi el să invalideze înregistrarea juridică pe această bază. Pe lângă
distrugere a comunităţii din cauza corupţiei criminale din interior, nimic altceva.
toate astea mai existau şi ameninţările frecvente cu violenţa, iar Hotelul Rajneesh
In realitate, com unitatea a fost asediată de la bun început de confruntări juridice şi
din Portland a fost bom bardat în 1983 (deşi atacatorul s-a bâlbâit şi a declanşat
a avut parte de o primire ostilă din partea localnicilor, mass-media şi oficialităţilor
, bomba prematur, sfârşind prin a se mutila; nimeni altcineva nu a mai fost rănit).
de stat, însă reacţia comunităţii, condusă la acel moment de Sheela, a fost aprigă şi
La toate acestea se adăuga şi o serie de întâm plări din sătucul Antelope, cea
combativă. Nu s-a folosit nicio „abordare taoistă", nu s-a cedat şi nu s-a practicat
mai apropiată comunitate din exteriorul celei spirituale. Discipolii lui Osho au ocu­
„nonîm potrivirea". Abordarea a fost în întregim e arţăgoasă, „ochi pentru ochi".
pat treptat acest sătuc, prin mijloace legale care derivau din faptul că unii dintre ei
Cu toate acestea, această abordare a fost dusă la extreme groteşti.
au fost aleşi în consiliul şcolar în Antelope, iar alţii şi-au cum părat proprietăţi imo­
2. A doua problem ă majoră cu care s-a confruntat com unitatea de la bun în­
biliare acolo. Toate acestea au fost percepute drept acţiuni am eninţătoare de către
ceput are legătură cu starea psihologică a Sheelei şi cu m odul ei contestabil de a
oficialităţile statale (inclusiv de senatorii Oregonului, care acum erau implicaţi
înţelege învăţăturile maestrului ei. în ce măsură s-au reflectat toate acestea asupra
activ), iar eforturile de a scăpa de comunitate s-au intensificat. Când consiliul oră­
lui Osho e altă poveste, pe care o vom discuta m ai jos. Dar deocam dată putem
şenesc din Antelope a fost preluat de discipolii lui Osho şi printr-o decizie dubioasă
spune cu siguranţă că Sheela şi grupul ei de locotenenţi - dintre care cei mai mulţi
întregul orăşel a primit noua denumire de „Oraşul Rajneesh", am estecul a devenit
erau femei - au condus com unitatea cu o mână de fier, şi-au folosit puterea uneori
şi mai inflamabil.
în m oduri discutabile şi au arătat foarte puţin sau deloc că erau im plicate într-o
în cartea sa A Passage to America [Trecerea în America], publicată în 1993 şi sus­
practică spirituală personală (meditaţie, grupuri de terapie etc.). Jill Franklin, care
ţinută de cercetări exhaustive, Max Brecher ajunge la concluzia că de la bun început
era cunoscută sub numele de Satya Bharti pe când era discipol apropiat al lui Osho
au existat conspiraţii la nivel înalt - până la Vatican - care au dorit închiderea co­
şi care scrisese câteva cărţi populare despre m aestrul el la sfârşitul anilor '70, a
munităţii. Existau suspiciuni violente cu privire la inepuizabilele rezerve de bani
avut de spus următoarele lucruri despre zilele de început ale com unităţii din Ore­
ale comunităţii, suspectate a avea legătură cu activităţi ilicite (droguri etc.), deşi cea
gon:
mai mare parte din bani provenea de la o serie de afaceri de mare succes în Europa
215
214
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Chiar şi în primul an al fermei se puteau vedea mai multe pete de urâţenie
decât ar fi putut fi dispusă să suporte o persoană inteligentă.
Această singură propoziţie este suficientă, practic, dar restul paragrafului lui
Franklin dezvăluie observaţii importante:
Scrisul de mână era pe peretele fiecărei clădiri ilegale pe care o ridicasem şi
în fiecare scrisoare de protest pe care o trimiteam politicienilor locali, acu-
zându-ne adversarii de discriminare religioasă şi de bigotism. Mentalitatea
de tip noi-şi-ei pe care o sublinia Sheela în şedinţele generale obligatorii şi pe
care făcea tot ce putea să o creeze printr-un com portam ent public grosolan
susţinea o atmosferă în care era foarte uşor să elimine judecata critică. Orice
ar fi făcut liderii noştri numiţi de Bhagwan [Osho] era necesar, imperativ. Co­
munitatea se lupta pentru dreptul ei la existenţă. Intr-o luptă împotriva ad­
versarilor care ne voiau plecaţi din stat, din ţară - care ne vedea ca pe nişte
diavoli roşii, ucigaşi de Hristos, comunişti şi am eninţări la adresa „stilului
am erican de viaţă" - frecventele acţiuni de ocolire a legii şi politicile interne
dictatoriale ale com unităţii păreau justificate în multe feluri, în ciuda unui
sentiment dezgustător de greaţă care nu m-a părăsit niciodată.8
Ea şi-a exprimat bine punctul de vedere. „Sentimentul de dezgust" spune
multe şi stă mărturie faptul că Franklin nu şi-a pierdut niciodată sensibilitatea, nu a
fost niciodată acaparată de personalitatea puternică a Sheelei şi de agenda ei capti­
vantă. Nu acelaşi lucru se poate spune despre mulţi alţii. Poate că Sheela nu a câştigat
niciun concurs de popularitate, dar autoritatea ei era atât de necontestată de majori­
tatea, încât, practic, mulţi i-au devenit foarte devotaţi. Nu în felul în care îi erau de­
votaţi lui Osho, ci în felul în care un copil poate să devină ataşat de un părinte care
poate că nu e foarte plăcut, dar care, totuşi, este prezent în viaţa lui, iar în cazul lui
Sheela, mult mai prezent decât celălalt „părinte" care îşi petrecea tot timpul în tăcere,
în camera lui. Asemenea dinamicii clasice într-o familie, Sheela a devenit părintele
dominant, în principal pentru că ea se afla acolo în mod convingător.
Cu toate acestea, mai este asociată şi o temă controversată, şi anume chestiu­
nea feminismului lui Osho. Nu este niciun secret că Osho avea în el un element fe­
minin foarte dezvoltat - aprecierea pe care o avea pentru frum useţea exprimată în
formă, măiastra lui înţelegere a relaţiilor, spiritualitatea lui centrată pe corp, ma­
niera lui elegantă de exprimare, criticile tăioase la adresa structurilor patriarhale
de putere din politică şi religie şi aşa mai departe. Pentru a confirma toate astea, a
instalat femei în cele mai multe din posturile de putere adm inistrativă din comu­
nităţile lui. Sheela, la rândul ei, era renumită pentru că îşi luase numai fem ei ca aju­
toare. Bărbaţii din ju ru l ei, fie că erau asistenţi sau prieteni, erau în majoritate
hom osexuali. în cuvinte blânde, în preajma ei nu se prea afla genul de Bodhid-
C O M UNI TATE A S P I R I T U A L Ă : P A R AD I S O Şl I N F E R N O ( PA R T E A A DOUA)
harma ţâfnos. Odată ascultam un discurs al unui bătrân şaman indian, pe nume
Sun Bear (Ursul Soarelui). în discursul lui a făcut un comentariu despre cât de ris­
cant poate să fie să dai putere exclusivă femeilor într-o aşezare spirituală. El a spus
că, din cauza secolelor de oprim are şi marginalizare a femeilor, atunci când, în cele
din urmă, ajung la putere, ele nu pot să reziste şi o folosesc la m aximum, de obicei
chiar abuzând de ea. Sun Bear însuşi era un patriarh tradiţional, dar în cazul Sheelei
şi al com unităţii din Oregon există un punct cu care Osho era esenţialm ente de
acord. El a rem arcat într-unul din interviurile de presă acordate im ediat după ce
Sheela a părăsit com unitatea din Oregon, în septembrie 1985:
O singură femeie nu poate să-mi distrugă respectul pentru femei. Eu o să mai
dau şanse, iar şi iar, dintr-un motiv simplu: mii de ani la rând, fem eilor nu li
s-a dat nicio şansă. Aşa că atunci când obţin o şansă e ca omul flămând care
a stat nemâncat timp de mai multe zile şi dacă mănâncă prea mult i se face
greaţă de la mâncare. Asta s-a întâmplat cu Sheela: ea nu văzuse niciodată
atâţia bani, nu văzuse niciodată atâta putere; avea 10.000 de oameni care ar
fi putut să m oară sau să facă orice în numele meu.
Sheela nu avea aspiraţii spirituale. Văzând că nu are niciun potenţial, cel
puţin nu în viaţa aceasta... şi asta a fost im presia m ea din prima zi când a in­
trat în cam era mea, în 1970 - că este pur m aterialistă, dar foarte practică,
foarte pragmatică, cu o voinţă puternică şi că ar putea fi folosită în zilele de
început ale comunităţii... pentru că oamenii care sunt orientaţi către spiritua­
litate sunt cu capul în nori.9
M ai târziu, într-o serie de prelegeri pe care le-a ţinut în septembrie 1988 des­
pre zen, Osho remarca:
Prim a com unitate a fost distrusă din cauza geloziilor fem eilor. Se certau
încontinuu. A doua cea [comunitatea din Oregon] a fost distrusă din cauza
geloziilor femeilor. Şi aceasta este a treia com unitate - şi ultima, pentru că
încep să obosesc... Totuşi, sunt o persoană încăpăţânată. După două comuni­
tăţi, eforturi imense risipite, am pornit a treia comunitate, dar n-am creat nicio
diferenţă/
- tot femeile o conduc.10
Evident, ideea aici nu este să sugereze că femeile nu pot să conducă organi­
zaţii, ci, mai degrabă, să sublinieze zona relaţiei dintre com unitatea din Oregon şi
energiile m asculine agresive din preajmă, întrupate sub forma num eroşilor ei duş­
mani politici. în cazul în care comunitatea ar fi fost condusă de o persoană nevin­
decată psihologic cu polaritatea masculină (după cum Osho a sugerat implicit şi
explicit despre Sheela), asta s-ar fi putut manifesta sub form a unei abordări neîn­
demânatice, care să dea un recul (lucru care s-a şi întâmplat). Date fiind faptele, se
 C ei T rei M agi P ericuloşi
poate concluziona în mod rezonabil că Sheela nu a făcut demonstraţia unei expresii
echilibrate sau valabile a învăţăturilor şi filosofiei generale a lui Osho, pentru că îi
lipsea dispoziţia introspectivă - ea nu era interesată de meditaţii şi, aproape lite­
ralmente, dorm ise în timpul învăţăturilor maestrului ei. Pe deasupra, ea era şi prea
tânără, fiind aruncată într-o poziţie de putere pe la treizeci şi ceva de ani, într-o pe­
rioadă când era relativ necoaptă şi îi lipsea experienţa de viaţă şi conştiinţa necesară
pentru a se ocupa de toate problemele complexe cu care se confrunta dintr-o dată.
Nimic din toate astea nu sugerează faptul că prăbuşirea comunităţii din Oregon
n-ar fi avut loc dacă n-ar fi condus-o Sheela. Poate că s-ar fi prăbuşit chiar dacă ar fi
fost condusă de o secretară înţeleaptă, puternică, nondefensivă şi neameninţată de
ostilitatea din jur. Nu avem cum să ştim acest lucru cu siguranţă. Dar putem conclu­
ziona confortabil că dispoziţia Sheelei a ajutat şi a grăbit căderea comunităţii.
3. A treia problemă majoră, pe lângă percepţia publică şi oficială despre Osho
şi pe lângă nivelul îndoielnic al Sheelei de dezvoltare şi de înţelegere a viziunii lui
Osho, a fost şi cea m ai gravă. Aceasta are legătură cu un conflict care fierbea în in­
teriorul comunităţii, între două facţiuni principale. Prima dintre acestea era grupată
în jurul Sheelei, un grup loial de vreo duzină de locotenenţi (în cea m ai mare parte
femei, supranumite „M amele tem plului"), toate cu mare putere în comunitate, în
mare parte datorită tăcerii autoimpuse a lui Osho. In timpul retragerii lui Osho,
Sheela îşi asum ase (şi manifestase) puteri dictatoriale. Deoarece Osho subliniase
importanţa „abandonării", ordinele Sheelei şi ale asistenţilor ei erau rareori puse
la îndoială şi aproape niciodată nu li se opunea rezistenţă, pentru că se presupunea
că a te răzvrăti îm potriva Sheelei însemna a te răzvrăti îm potriva lui Osho, lucru
care ar fi negat însuşi scopul pentru care te aflai acolo. Osho se străduise din greu
să sublinieze distincţia faţă de obedienţa oarbă - ideea era să abandonezi tendinţele
autoritare ale egoului, însă nu să asculţi orbeşte o aşa-num ită autoritate - dar cu
toate astea,' evenim entele care au urmat au dovedit că această distinctie
/ n-a fost în-
ţeleasă suficient.
A doua facţiune era cea a „rezidenţilor Lao Tzu ", grupul de discipoli care îl
îngrijeau pe Osho şi care locuiau cel mai aproape de maestru, în complexul rezi­
denţial numit Casa Lao Tzu. Acest grup îi cuprindea pe Vivek, care îl îngrijea, doc­
torul său Devaraj, dentistul lui, Devageet, bucătăreasa Nirgun, editorul Maneesha
şi încă una sau două persoane. Aceşti discipoli nu erau im plicaţi în conducerea ad­
ministrativă a comunităţii, aşa că nu aveau putere seculară în organizaţie, însă, cu
toate acestea, aveau un statut foarte înalt, prin simpla virtute că erau aproape de
Osho.
Tot experimentul din jurul lui Osho - cu aproximaţie din 1970 în M umbai şi
până la dizolvarea comunităţii din Oregon, în 1985 - a fost în esenţă un tip de bhakti
yoga, adică o cale de devoţiune bazată pe o conexiune personală profundă cu un
guru - ceea ce Osho num ea adesea o „idilă cu m aestrul". Deşi grupurile de psiho­
terapie şi practica m editaţiei erau elementele esenţiale în organizaţie, în realitate,
218
C om unitatea S p i r i t u a l ă : P a r a d i s o Ş i I n f e r n o (p a r t e a a doua)
toate erau ţinute laolaltă de „conexiunea" fiecăruia dintre discipoli cu Osho. Ideea
din spatele acestui tip de devoţiune este ca ea să devină un mijloc de aprofundare
a acordării personale cu natura ta superioară, folosind o obiectivare a acelei naturi
superioare - sub forma divinităţii, iar în cazul unui guru în viaţă, sub forma gurului
însuşi - ca un soi de legătură prin procură. Insă, inevitabil, în decursul unei astfel
de „conectări", discipolul dezvoltă sentimente personale foarte puternice faţă de
guru, uneori chiar uitând că totul trebuie să fie un mijloc pentru toţi de a accesa un
nivel mai vast şi mai profund de iubire impersonală.
Ceea ce pare să se fi întâm plat în cazul Sheelei şi al rezidenţilor Lao Tzu este
o dram ă fascinantă, ce pare extrasă direct din Lordul m uştelor al lui W illiam
Golding.11 Situaţia a devenit un caz de m anual de deviere în bhakti yoga, Sheela
dezvoltând proiecţii puternice asupra maestrului lui şi a „structurii de fam ilie" din
jurul lui. Adică, ea a personalizat întreaga situaţie într-o asemenea măsură, încât
lucrurile au devenit periculoase tocmai din cauza puterii care îi fusese desemnată.
Ea a început să aibă resentim ente faţă de cei care erau mai apropiaţi de Osho şi,
într-un exemplu spectaculos de proiecţie amplificată, a început să perceapă acele
persoane drept periculoase atât pentru Osho, cât şi pentru propria bază de putere.
Apoi, a continuat această aparentă logică precum un soldat neobosit şi, în conse­
cinţă, a com plotat să îi elimine. în lumea ei, totul părea să aibă sens. Iar într-o de­
monstraţie intensă a problemelor inerente într-o dictatură, cei mai apropiaţi ei au
crezut-o şi au început să aibă percepţii similare - principala idee fiind aceea că per­
soanele cele m ai apropiate lui Osho sunt periculoase şi trebuie îndepărtate.
N-au existat niciodată nici cele mai vagi dovezi că discipolii care îl îngrijeau
pe Osho ar fi fost vreo ameninţare în vreun fel, pentru el sau pentru regimul secular
al comunităţii, condus de Sheela; cu toate astea, a fost evident că între cele două
facţiuni exista o ruptură psihologică semnificativă. Mai multe surse au raportat că
doctorul lui Osho, Devaraj, omul care a devenit ţinta unei tentative efective de asa­
sinat, „nu vorbea" cu Sheela şi cu asociaţii ei de ceva vreme. Se ştia despre Sheela
că „ura" această facţiune de pe vremea primei comunităţi din India, de la Pune.
însă ceea ce pare să fie clar este că această animozitate era m otivată în principal de
gelozie. „Sam ", pseudonimul literar al Vieţii lui Osho, susţine că era adevărat şi con­
trariul, şi anume că unii sau toţi rezidenţii Lao Tzu erau şi ei geloşi pe Sheela.
Ce se întâmpla cu Sheela? De ce a jucat ea rolul pe care l-a jucat în dezastrul
care a urmat? D e la bun început, presiunea asupra ei trebuie să fi fost enormă.
Iar cantitatea de muncă necesară pentru a conduce Ferma era doar începutul
- pentru că Sheela trebuia să vâneze ca o căpcăună. în acest scenariu straniu
cu Osho pentru şi împotriva propriei lui religii, Sheela era în epicentrul tutu­
ror contradicţiilor. Ea a făcut totul, avea să spună toată lumea; Osho n-a ştiut
nimic, totul a fost din vina Sheelei. Comportamentul ei este încă şi mai greu
de înţeles dacă observăm că principalele istorisiri despre Ferm ă au fost scrise
219
 C ei T rei M agi P ericuloşi
de micul grup de sannyasini care locuiau în casa lui Osho sau influenţate pu­
ternic de relatările lor - şi din toate răzbate un sentiment de gelozie pe Sheela,
de poţi să îl tai cu cuţitul.12
Este interesant să com parăm observaţiile lui Sam despre Sheela cu cele ale
lui Rosem ary H am ilton (bucătăreasa lui Osho), în urma unei furtuni şi a unei
inundaţii care a provocat pagube în primele zile pe când se construia comunitatea
din Oregon:
îmi răm âne în minte o imagine vie de la acele inundaţii: Sheela traversând
apele um flate ale râului ca să ajungă la întâlnirea ei zilnică cu Bhagwan
(Osho). Cu ochi negri şi strălucitori, cu părul lung şi negru fluturând în ploaia
rece şi în vânt, împingea un armăsar negru, care sforăia îngrozit, prin şuvoiul
galben de apă - măsurându-i forţa brută cu a ei şi învingându-1. Atunci am
văzut pentru prima dată clar de ce Sheela alesese să sculpteze un oraş dintr-o
sălbăticie.13
Faptul că Sheela era profund ataşată de maestrul ei nu intră în discuţie - şi
astfel, probabilitatea ca ea să nu fi fost capabilă să îşi depăşească gelozia faţă de cei
care erau aproape de el este un lucru dat. însă ideea că alţii erau geloşi pe Sheela,
probabil că are şi ea un sâmbure de adevăr. Timp de câţiva ani, ea a fost singura
care avea acces zilnic la Osho şi care era reprezentanta şi purtătoarea lui de cuvânt
în lume. Ea era o aleasă, o fată de aur şi numai acest statut special este suficient
pentru a atrage cel puţin invidie în ochii multora. U n alt pasaj din Rosemary
Hamilton aruncă lum ină asupra acestui aspect, după numirea ei în poziţia de fe­
meie de serviciu în casa lui Osho:
Mă uit cum egoul meu se înalţă şi se împăunează, cum eu intru pe poartă ca
femeie de serviciu: valul de mândrie care m -a străbătut când paznicul s-a
uitat pe listă şi mi-a dat drumul înăuntru, aprobând din cap; înfiorarea şi mai
mare când nu s-a mai uitat la listă; privirile invidioase ale sannyasinilor care
mă vedeau intrând şi ieşind cu uşurinţă prin portalul sacru.14
Faptul că a-1 sluji pe profesor este o mare onoare este o tradiţie veche în co­
munităţile spirituale, iar în cele orientate mai m ult pe devoţiune - cum era cu sigu­
ranţă cea a lui Osho - a fi aproape de guru se consideră a fi cea m ai mare
binecuvântare şi una din cele mai mari oportunităţi posibile pentru a te dezvolta
rapid la nivel spiritual. în consecinţă, este şi o poziţie expusă la competiţie şi la ge­
lozie.
220
C o m u n i t a t e a S p i r i t u a l ă : P a r a d i s o Şi I n f e r n o (p a r t e a a doua)
O s h o ş i S h e e la : M a g ic ia n u l p e ricu lo s şi p e ric u lo a s a lu i fiic ă
Orice încercare de a analiza în mod obiectiv chestiunea legată de Rajneeshpu­
ram şi Sheela scoate în evidenţă câteva puncte esenţiale. M ai întâi, tăcerea autoim-
pusă a lui Osho, timp de trei ani şi jum ătate, a fost fără îndoială crucială şi, deşi nu
se poate spune că a fost principala forţă cauzatoare - la urma urmei, poate că Sheela
ar fi pus la cale tot ce s-a întâm plat chiar şi dacă Osho ar fi ţinut prelegeri zilnice -
a fost fără discuţie un factor foarte puternic.
în al doilea rând - şi lucrul şi mai important, dacă evaluăm toate acestea din
punctul de vedere al psihodinamicii, ne confruntăm inevitabil cu nevoia de a ana­
liza chestiunea nivelului de responsabilitate a lui Osho, dacă a existat, în ceea ce
priveşte acţiunile Sheelei. Fireşte că au existat păreri divergente în acest sens. La
un pol - reprezentat de fanii loiali ai lui Osho, precum Juliet.
Forman (aka M aneesha, cronicarul-şef al lui Osho) şi George Meredith (aka
Devaraj, aka Amrito, doctorul lui) - sunt cei care o văd pe Sheela ca pe o entitate
distinctă, care a acţionat în întregime pe cont propriu şi ale cărei acţiuni criminale
nu au fost influenţate în niciun fel de idealurile lui Osho şi nici nu au fost în vreun
fel un produs al viziunii sau al tem peram entului lui. La celălalt pol se află foşti
adepţi iritaţi, precum High Milne sau Christopher Calder, acesta din urmă susţi­
nând că fusese cel de-al doilea discipol occidental al lui Osho şi care merge până
într-acolo încât să descrie întreaga serie de întâm plări crim inale care s-au abătut
asupra comunităţii din Oregon ca fiind pusă la cale în totalitate de Osho, sugerând
că Sheela nu fusese nimic altceva decât o păpuşă pasivă m anipulată de mâna grea
a gurului ei.
Iată mai jos un exem plu, în viziunea lui Calder:
într-o încercare de a submina o rundă de alegeri locale în districtul Wasco,
Rajneesh [Osho] i-a pus pe sannyasinii lui să transporte cu autobuzul aproape
2.000 de oameni ai străzii din principalele oraşe americane, într-un efort de a
înclina necinstit procesul de votare în favoarea lui. Unii dintre noii votanţi
erau bolnavi mintal şi li se dăduse bere amestecată cu droguri, pentru a putea
fi /tinuti
/
sub control. S-au avansat acuzaţii
/
credibile că unul sau mai mulţi
/
din-
tre aceşti oam eni ai străzii importaţi au m urit de supradoză din cauza ames­
tecului de bere şi droguri, iar corpurile lor au fost îngropate în deşert. Din
câte ştiu eu, această acuzaţie nu a fost dovedită în mod concludent. Strategia
lui Rajneesh de a frauda alegerile a eşuat, iar vagabonzii şi nebunii, folosiţi şi
abandonaţi pe străzi, după ce s-au terminat alegerile.15
Că aceşti oameni ai străzii au fost acolo şi au fost hrăniţi şi îmbrăcaţi (ca să nu
mai menţionăm că li s-au dat ţigări) pot să confirm şi eu, căci am lucrat, am mâncat
şi am fumat cu câţiva dintre ei; însă se consideră ca un lucru ştiut printre cei care au
studiat serios faptele că această strategie a fost gândită şi aplicată de Sheela şi de aju­
221
 C ei T rei M agi P ericuloşi
toarele ei. Cei m ai mulţi sunt de acord că Osho a aprobat-o, dar a fost o iniţiativă cla­
sică a Sheelei.16 în ciuda acestui fapt, în paragraful de mai sus (sau în alte paragrafe
similare din articol) Calder nu menţionează niciunde numele Sheelei.
La acest moment este util să mai oferim câteva inform aţii generale despre
Sheela. Ea s-a născut Ambalel Patel Sheela, la Baroda, în India, în 1950. A devenit dis­
cipol al lui Osho pe la vârsta de douăzeci şi ceva de ani. După cum se poate observa
adesea, o persoană care la o vârstă foarte tânără devine adept devotat al unei perso­
nalităţi mai în vârstă şi foarte carismatice este expusă la anumite riscuri, deoarece
structura sa egotică încă nu a fost consolidată de o experienţă suficientă de viaţă.
Fiind tineri, astfel de discipoli sunt mai încrezători şi mai deschişi şi le lipsesc
punctele de referinţă şi de comparaţie. în consecinţă, gurul poate cu uşurinţă să de­
vină centrul dom inant al universului lor. îm i amintesc că pe la începutul anilor '80,
vorbeam cu o colegă, discipolă a lui Osho - o tânără în jur de 25 de ani. Sporovăind
cu ea despre cum e să fii discipol, eu am izbucnit dintr-o dată: „Ei bine, n-o să fii cu
Bhagwan [Osho] toată viaţa ta". Ea a părut profund indignată, ca şi cum tocmai aş
fi insultat-o grav (ceea ce, într-un fel, şi făcusem, fără să îm i dau seama), însă în
acelaşi timp m-a privit cu simpatie, ca şi cum aş fi fost un prost. M i-a replicat: „O
să fiu cu Bhagwan toată viaţa m ea". Spunea asta cu toată convingerea tinereţii, la
fel de sigură cum era că mâine avea să răsară Soarele.
Ca discipol, Sheela era remarcabilă pentru câteva lucruri, dintre care unul era
energia ei personală extraordinar de puternică, iar celălalt un obicei ciudat de a
dormi la prelegerile de dimineaţă ale maestrului ei. Acest din urină fapt este atestat
de câteva fotografii care au rămas din acea vreme: Osho vorbind pe podium, îmbră­
cat în roba lui simplă, albă, pe care o purta întotdeauna în acele zile (în anii '70), iar
în faţa lui câteva sute de discipoli în robe portocalii, toţi aşezaţi, fie ascultând cu
atenţie, fie cu ochii închişi în meditaţie. Şi acolo, între ei toţi, în rândul din faţă se
afla o indiancă culcată pe o parte - picotind.
Se ştia că Osho acceptase somnul Sheelei, ba chiar spunând odată că ea „lucra
cu sine" în timp ce dormea (expresie folosită adesea pentru a indica m oduri în care
el îi influenţa pe discipoli prin metode subtile - deşi a încetat să m ai folosească
această expresie spre sfârşitul vieţii lui). însă, uitându-ne în urmă, ciudăţenia aces­
tui obicei al ei poate fi văzută ca fiind o metaforă interesantă a căderii ei ulterioare
din graţie - discipolul care, literalmente, a dormit la învăţăturile zilnice ale maes­
trului ei despre cum să fii treaz. E o mare ironie. Iar când o vedem în lum ina încăl­
cărilor rem arcabil de flagrante ale bunului-sim ţ şi ale legilor convenţionale în
fiascoul prăbuşirii com unităţii din Oregon, totul devine încă şi m ai suspect.
Prin „suspect" nu sugerez nimic conspirativ, precum zvonurile, cum că
Sheela era elementul negat de umbră al lui Osho, partea din el care voia în mod in­
conştient să-i saboteze propria lucrare sau alte stări psihologice de acest fel. Ceea
ce pare clar aici este mai degrabă faptul că Sheela era pur şi simplu/onrfe asemănă­
toare cu Osho, în anumite feluri esenţiale - vrednic de m enţionat fiind caracterul ei
222
C om unitatea S p i r i t u a l ă : P a r a d is o Şi I n f e r n o (p a r t e a a doua)
rebel şi nevoia de a prezenta o figură unică, de a nu răspunde la nimic altceva decât
la chemarea ei supremă şi să calce în picioare orice i-ar sta în cale.
Aici este util să ne oprim pentru o clipă şi să îl lăsăm să intre în scenă pe Cho-
gyam Trungpa, genialul şi foarte controversatul maestru tibetan budist. La sfârşitul
anilor '70, Trungpa, rupându-se de tradiţie, numise un occidental - pe studentul
lui apropiat Thomas Rich - să îi fie „Regentul Vajra". Acesta avea să fie omul care
urma să ducă mai departe viziunea învăţăturilor lui şi a comunităţii, după moartea
sa. Desigur, se ştie prea bine că această decizie a avut ca rezultat un dezastru. Nu
la mult timp după ce Trungpa a murit, în 1987, ca urmare a deteriorării ficatului
din cauza alcoolismului, Osel Tendzin (numele tibetan dat lui Rich) a dezvăluit nu
numai că el avea SIDA, ci şi că se culcase cu câţiva dintre studenţii lui şi infectase
cu bună-ştiinţă cel puţin pe unul dintre aceştia. Scandalul a zguduit comunitatea
lui Trungpa şi a costat-o un număr mare de membri, deşi a supravieţuit (Tendzin
însuşi a m urit de com plicaţii asociate cu SIDA, în 1990). Dar lucrul interesant aici
este să observăm tiparele comune, precum şi modul în care se transm it ele, din ge­
neraţie în generaţie, într-o familie obişnuită. După cum observa Lawrence Sutin,
în excelenta lui istorie a budismului, All Is Change [Totul e schimbare]:
Există o paralelă jenantă între negarea ostentativă a lui Tendzin cu privire la
alegerile lui sexuale şi atitudinea lui Trungpa cu privire la propriul lui con­
sum perm anent de alcool.17
Observaţia lui Sutin este izbitor de evidentă, dar, cu toate astea, este genul de
observaţie care poate fi deosebit de greu de făcut pentru cei aflaţi prea aproape de
astfel de situaţii. Alcoolicii sunt renumiţi pentru capacitatea lor de a arăta negare, iar
cei aflaţi în apropierea alcoolicilor (sau a altor tipuri de consumatori abuzivi) sunt la
fel de renumiţi pentru capacitatea lor de a permite, de a dezvolta o vedere mioapă la
un ochi. Când toate astea se adaugă la un amestec spiritual, rezultatul poate fi de­
osebit de straniu, deoarece pentru cei profund dedicaţi învăţăturilor spirituale există
nevoia de a crede că ei (şi lucrul în care sunt implicaţi) sunt cu adevărat deosebiţi,
dincolo de limită, scutiţi de legile universului, iar această nevoie poate fi atât de ge­
neralizată, încât depăşeşte bunul-simţ. Osel Tendzin însuşi a recunoscut că motivul
pentru care s-a culcat cu persoanele cu care s-a culcat, ştiind că avea SIDA, a fosi exact
convingerea că el şi lucrul în care era implicat era cu adevărat special:
Mă prosteam singur... crezând că am cine ştie ce mijloc extraordinar de pro-
tectie...18
/
în plus, că gurul lui este cel care l-a asigurat că nu i se poate întâmpla nimic
rău, după cum povesteşte Stephen Butterfield în cartea lui, The Double M irror
[Oglinda dublă]:
223
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Tendzin îl întrebase pe Trungpa cum să procedeze dacă studenţii voiau să
facă sex cu el, iar răspunsul lui Trungpa a fost că atâta timp cât îşi face prac­
ticile de purificare Vajrayana nu contează, pentru că aceştia nu aveau să con­
tracteze boala.19
Ideea principală aici nu este să scoatem în evidenţă defectele de caracter ale
lui Osel Tendzin sau ale lui Chogyam Trungpa, oricât de grave ar fi fost acestea, ci,
mai degrabă, să vedem că Tendzin era, în anumite moduri importante, o reflexie a
maestrului său. în cazul lui Osho şi al Sheelei, paralela este destul de clară. Există
prea multe trăsături în ea care sunt recunoscute cu uşurinţă în caracterul bine do­
cumentat al lui Osho (în cea mai mare parte documentat de el însuşi) pentru a nu
vedea similarităţile. în timpul celor peste trei ani de tăcere a lui Osho, Sheelei i s-a
dat o putere enormă, iar ea a condus comunitatea Oregon esenţialmente ca un dic­
tator. în acea perioadă a început să se vadă pe sine ca regină şi papă în acelaşi timp
şi chiar se îmbrăca conform acestor roluri, învelindu-se în robe roşii şi purtându-şi
mala-ua (cele 108 mărgele cu fotografia lui Osho pe un medalion) cu perle albe, în­
făşurată în jurul capului ca un soi de podoabă tantrică de prost-gust - pontiful cu
pistoale în persoană.
Toată chestiunea este absurdă în retrospectivă, ştiind acum că ea literalmente
dormea când preda maestrul ei, nu medita niciodată, n-a participat niciodată la te­
rapie şi n-a arătat niciodată un interes real pentru ideile spirituale ezoterice. Şi
atunci, ce căuta ea acolo? E clar că era înnebunită după gurul ei, însă la fel de clar
este şi că în curând a ajuns să fie şi mai înnebunită după rolul ei. După dezvăluirea
activităţilor criminale pe care le făcuseră ea şi complicii ei (tentativă de crimă, un
atac bioterorist scandalos, înregistrări ilegale etc.), principalul argument al lui Osho
a fost că el nu este răspunzător pentru acţiunile altora. Probabil că cea mai hazlie
replică a lui a fost că „ilum inarea înseamnă că mă cunosc pe m ine însum i - nu
înseamnă că ştiu că am microfoane în dorm itor".
Poate că aşa este, iar încercarea lui Osho de a face ilum inarea mai umană
poate să fie doar apreciată, dar rămâne o realitate faptul că el a num it o femeie cu
trăsăturile de caracter pe care le avea Sheela într-o poziţie extraordinar de sensibilă
şi de importantă în organizaţia lui. De ce? Singurul răspuns rezonabil este că a făcut
acest lucru neintenţionat şi neînţelept, tocmai pentru că Sheela era, la nivelul cel
mai profund, prea aproape, pentru ca el să vadă cine este ea cu adevărat şi de ce
este capabilă în realitate. Prin „aproape de ea" nu se înţelege o intimitate reală, pen­
tru că ea nu s-a apropiat de el ca „prieten" (nici altcineva, de altfel). Mai degrabă,
într-o anumită măsură, ea era o reflexie a lui în caracter. în ciuda faptului că nu îi
era nici pe departe egală din punct de vedere intelectual şi că nu avea nimic din
zelul lui spiritual pentru conştiinţa transcendentală - pe scurt, comparativ vorbind,
el era treaz, ea nu - totuşi, tiparele ei se potriveau foarte bine cu ale lui la nivelul
anumitor trăsături de caracter, poate cea mai remarcabilă fiind un ataşament pro­
224
C om unitatea S p i r i t u a l ă : P a r a d i s o Şi I n f e r n o (p a r t e a a doua)
fund, din nevoia de a aven dreptate cu privire la lucruri şi un nivel de încăpăţânare
asociat cu asta, care depăşeşte cu mult nivelul de simplu şarm.
în iulie 1985, cu puţin timp înainte să erupă fiascoul în com unitate, Osho,
vorbind despre Sheela, a fost citat în The Sunday Oregonian spunând:
Uitaţi-vă la ea. E atât de frumoasă. Credeţi că mai e nevoie de ceva? Poate să
administreze toată com unitatea asta. Am ascuţit-o ca pe o sabie. I-am spus
să se ducă şi să taie câte capete poate.20
Ultima frază în special pare să confirme punctul de vedere că Sheela era, în
multe feluri, un ecou al maestrului ei la nivelul caracterului. Fără discuţie că Osho
„tăiase capete" în ani mulţi de discursuri aprinse. Sheela, în felul ei, încerca să facă
acelaşi lucru - doar că era infinit mai neîndemânatică.
Oricine l-a ascultat vreodată pe Osho vorbind despre trecutul lui va fi izbit
de câteva lucruri, dacă ascultă cu atenţie, liber de ataşamentul sentimental faţă de
evidenta lui graţie. în primul rând, este vorba de tendinţa lui Osho de a descrie
conflictele între el şi alţii, într-o lumină care demonstrează întotdeauna, fără greş,
dreptatea lui. Auzim mereu poveşti despre cum s-a întâlnit el cu cineva, „l-a numit"
într-un fel, iar mai devreme sau mai târziu persoana a recunoscut că Osho are drep­
tate. El pare să fi fost singurul om din istorie care n-a pierdut niciodată o ceartă, a
avut întotdeauna dreptate şi n-a fost niciodată pus la locul lui de nimeni. întot­
deauna, fără greş, el este cel care are ultimul cuvânt în acest gen de întâlniri.
Putem concepe că acesta ar putea să fie pur şi simplu adevărul. Fără îndoială că
era un om genial - şi la fel de incontestabil că era şi foarte arţăgos. în domeniul com­
petiţiei spirituale, probabil că a avut un singur egal în timpurile moderne, excentricul
guru antiguru U.G. Krishnamurti (a nu se confunda cu celălalt rival al lui, mai renumit,
J. Krishnamurti), cu care Osho s-a angajat odată într-un război distractiv de cuvinte,
U.G. numindu-1 pe Osho „proxenet", iar Osho întorcându-i mingea şi declarându-1
pe U.G. un „guru fals". Osho părea mereu să fie în război cu ceva sau cu cineva. Ba
chiar este renumit schimbul lui ostil de corespondenţă cu Maica Tereza, în care el o
numea „idioată" şi „ipocrită" pentru că - după estimarea lui nietzscheană - „slăbea"
oamenii seducându-i către Biserică, iar ea îi returna favoarea şi insinua că avea să
ajungă în iad şi că, în consecinţă, avea să se roage pentru el. Lucru la care (în mod jus­
tificat, trebuie spus) el a răspuns: „Cine ţi-a dat permisiunea să te rogi pentru mine?".
Eu am fost implicat în câteva organizaţii şi comunităţi spirituale pe lângă cea
a lui Osho şi pot să spun cu siguranţă că sannyasinii (numele dat discipolilor lui
Osho), deşi puteau să fie printre cei mai înflăcăraţi, vioi, inteligenţi şi afectuoşi oa­
meni, erau adesea (mai ales în anii '80) printre cei mai nepoliticoşi şi mai nepriete-
noşi. Osho preţuia foarte m ult sinceritatea şi dispreţuia „amabilitatea englezească"
- într-un cuvânt, drăgălăşenia - poate mai mult decât orice. în vrem urile de eferves­
cenţă a grupurilor de tip înfruntare din anii '60 şi '80, intenţia de a „fi sincer" s-a
225
 C ei T rei M agi P ericuloşi
asociat cu accentul pe „eu" al generaţiei Baby Boom şi a dat naştere comportamen­
tului sincer. Asta putea cu siguranţă să ducă la o deschidere şi la o vioiciune sen­
zaţională, dar la fel de mult putea să ducă şi la simplă lipsă de politeţe în numele
„sincerităţii". Unele voci au susţinut că localnicii din Oregon nu au primit cu braţele
deschise com unitatea lui Osho în primele zile ale com unităţii (1981); deşi lucrul
acesta este fără îndoială adevărat, ceea ce se menţionează mai rar este faptul că pur­
tarea discipolilor lui Osho în general nu era în niciun caz caldă şi ospitalieră. în
parte, astfel de comportamente erau un ecou al caracterului şi stilului de conducere
al Sheelei, dar în parte era vorba şi de rezultatul natural al învăţăturilor lui Osho
despre importanţa de a preamări şinele mai presus de orice altceva. Osho s-a luptat
toată viaţa lui - în anii de şcoală (în care a avut parte şi de exmatriculări) cu profe­
sorii, cu liderii religioşi, chiar şi cu alţi guru-şi de avangardă. Nu e deloc surprin­
zător că a ales un pitbull ca Sheela pentru o poziţie atât de fundamentală. Şi astfel
ne gândim că el poartă o oarecare parte de vină în acţiunile crim inale ale Sheelei,
fie şi numai indirect şi psihologic.,Ea era adepta lui - în limbajul alchimiei psiho­
logice, o Lună care reflecta lumina Soarelui ei. Decizia lui de a se retrage în tăcere
timp de peste trei ani şi să dea voie unei tinere la treizeci şi ceva de ani să preia
conducerea unei comunităţi atât de vaste şi de răspândite, în care se rulau milioane
de dolari, ar fi putut să aibă loc numai dacă el a văzut la ea vreo calitate care i-a
amintit suficient de m ult de ceva dinăuntrul lui - chiar dacă, în cele din urmă, nu
era conştient de potenţialul ei mai distructiv.
în septembrie 1985, la scurt timp după ce Sheela şi câţiva dintre complicii ei
au fugit în Statele Unite, Osho a apărut în faţa presei într-o serie de interviuri cumva
ciudate, menite să dea totul pe faţă. Acolo, la o întrebare despre m otivul pentru
care a ales o femeie inteligentă, dar „rea" să îi fie principala reprezentantă, el şi-a
dezvăluit gândurile despre Sheela, susţinând că ea fusese un rău necesar:
Nu puteam să pun comunitatea în mâinile unor oameni nevinovaţi - politi­
cienii ar fi distrus-o... uitându-ne la lume, cu tot ce s-a întâmplat, deşi n-a fost
bine, numai nişte oameni răi ar fi putut să se ocupe de toate astea. Oamenii
buni nu ar fi putut.21
După câteva zile, într-un alt discurs, Osho a susţinut că a numit-o pe Sheela
într-o poziţie de putere cu bună-ştiinţă, declarând:
Am ales-o pe Sheela să fie secretara mea ca să vă fac să gustaţi puţin din ce
înseamnă fascismul. Acum trăiţi în stilul meu. Fiţi responsabili, ca să nu fie
nevoie de nimeni care să vă dicteze ce să faceţi.22
în lum ina a tot ce s-a întâmplat, acest din urmă comentariu al lui Osho este
dubios. Dacă el a ales-o pe Sheela cu bună-ştiinţă să fie într-o anum ită poziţie, doar
226
C om unitatea S p i r i t u a l ă : P a r a d i s o Ş i I n f e r n o (p a r t e a a doua)
în contextul unui soi de dispozitiv complex prin care să le dea o lecţie discipolilor
lui, atunci a făcut acest lucru cunoscând foarte bine potenţialele pericole. Faptul că
au fost oameni otrăviţi, iar unii aproape că au murit subliniază această idee. Mai
degrabă, este mai probabil ca remarca lui Osho să fi fost exprimarea la suprafaţă a
acelui element (la care ne-am mai referit şi anterior) din structura caracterului lui
- şi anume nevoia de a reîncadra totul într-un mod care să îl pună pe el în cea mai
bună lumină posibilă. „Cea mai bună lumină posibilă" în acest sens se referă la ca­
litatea crucială de stare psihologică de a şti. Ca maestru înţelept, Osho trebuie să fie
văzut, mai presus de orice, ca înţelept şi ştiutor. El poate fi văzut ca necunoscător
în chestiuni m ai lum eşti, dar nu în ceea ce priveşte chestiuni psihologice mai pro­
funde. Fără o înţelepciune m anifestată în acest domeniu, funcţia lui ca maestru
complet iluminat ajunge să fie pusă prea inconfortabil în discuţie.
Faptul că Osho avea într-adevăr o uriaşă înţelepciune şi un rafinat spirit de
observaţie este evident şi este indiscutabil faptul că el a adus un mesaj şi o învăţă­
tură esenţială pentru omenirea secolului XX. Nu avem decât să citim oricare dintre
cele peste 600 de cărţi tipărite sau chiar să ne uităm la unul din multele clipuri video
cu el, pentru a vedea acest lucru. Mai degrabă, ceea ce este subliniat aici este nevoia
de a fi văzut ca esenţialmente infailibil. Ironia este că Osho îi batjocorea mereu pe
preoţii cu pretenţii şi pe liderii religioşi din istorie într-o formă sau alta pentru că
îşi prezentau caracterul infailibil în faţa unui public amăgit. Cu toate astea, el însuşi
pare să fi făcut la fel. Eu nu cunosc nicio declaraţie publică a lui Osho, în care să fi
spus că numirea Sheelei ca prim-ministrul său de facto a fost pur şi simplu o greşeală
din partea lui.
în sfârşit, ar trebui rem arcat că Sheela însăşi, după peste 20 de ani de izolare,
a apărut din nou în public. O serie de interviuri înregistrate video cu ea au fost
încărcate pe YouTube în 2007. în aceste interviuri, modul ei de a vorbi este ciudat,
cu o afectare care am inteşte pe alocuri de maestrul ei, iar ea îşi prezintă cazul şi în­
cearcă să îşi promoveze nevinovăţia esenţială. Judecând după com entariile publi­
cului la aceste clipuri video, ea nu a reuşit să zdruncine percepţia generală a că ea
şi numai ea este răspunzătoare de coşmarul orwellian de la Rajneeshpuram.
Dar faptul că ea a avut această rătăcire regească nu îl exonerează automat pe
Osho. Ea nu era numai copilul lui spiritual, ci şi copilul lui mental. El a creat pro­
gramul, viziunea, perspectiva, un raison d'etre pentru toate com unităţile lui. N-ar fi
putut să fie altfel. La fel cum Iuda trebuie să fi fost un asociat apropiat al lui Iisus,
trădarea lui, intenţionată sau nu, plănuită sau nu, reflectă la un anum it nivel carac­
terul rebel al maestrului său, chiar dacă acea rebeliune este de o natură mult mai
imatură.
Mitul Iisus-Iuda li se aplică destul de bine lui Osho şi Sheelei. în cele din urmă,
argumentul esenţial al lui Osho că fiecare răspunde de propriile fapte este cu sigu­
ranţă adevărat, dar la fel de adevărat este şi că o iniţiativă ca srtnni/fls-urile lui Osho
are un impact enorm şi consecinţe, la fel de enorme. Osho, deşi un om cu mult înain-
227
 C ei T rei M agi P ericuloşi
tea timpurilor lui, era totuşi un om, capabil doar de o judecată care să-i reflecte gradul
de înţelegere, perspectiva, caracteristicile personale. Principalul meu argument aici
este că însăşi natura lui şi însăşi viziunea lui au atras către el un anumit tip de căută­
tori, tipul care în mod inevitabil avea să creeze probleme.
Modul tipic de a vedea acest lucru este că Osho nu era răspunzător pentru
cine era Sheela, însă era răspunzător în parte pentru ceea ce făcea Sheela. Eu văd
lucrurile altfel. El nu era răspunzător pentru acţiunile lui, însă fireşte că era răs­
punzător pentru cine este el, astfel că, prin extensie, era răspunzător că atrăsese
lângă el o persoană cu calităţile Sheelei. Şi din cauza a cine era ea, el i-a dat prea
multă putere, ca un tată care îi dă cheile m aşinii lui foarte rapide şi periculoase
fiicei sale care încă nu are vârsta la care să o poată conduce. Şi ca să extindem me­
tafora - care se întâm plă să fie şi literală, în acest caz - el a făcut acest lucru pentru
că şi el conducea ca un nebun. Că o făcea cu mai multa îndem ânare decât fiica lui
e un element minor.
R e m a rci de în ch eiere
Gurdjieff, un maestru care cunoştea bine capcanele vieţii într-o comunitate
bazată pe idealuri superioare, a declarat odată:
Nu face parte din rolul maestrului să preia efortul discipolului de a înţelege;
acesta din urm ă şi num ai el trebuie să o facă pentru sine. Şocurile, sugestiile
şi situaţiile calculate pentru a provoca trezirea discipolului sunt acolo doar
pentru a-1 pregăti şi a-1 antrena să se descurce fără maestru, să meargă mai
departe cu propria lui forţă de îndată ce se arată capabil să o facă.23
Nimic nu ar'putea fi o apărare mai bună pentru Osho decât cuvintele lui Gur­
djieff. Dar problema cu Rajneeshpuram a fost că retragerea prelungită a lui Osho
şi guvernarea dom inantă a Sheelei a început să creeze confuzie cu privire la cine
este, de fapt, maestrul. Poate că Osho era interesat, în cele din urmă, de „libertatea"
discipolului, dar Sheela cu siguranţă că nu era. Ea era interesată în principal de su­
pravieţuirea com unităţii cu orice preţ şi, lucru de la sine înţeles, de consolidarea
propriei baze de putere. în acea poziţie, ea chiar a încercat să „preia efortul disci­
polului de a în ţeleg e". Odată încălcat principiul elementar exprim at de Gurdjieff,
şcoala de mistere pătrunde în zona cenuşie dintre un teren de antrenament spiritual
şi o organizaţie de tip cult - sau, în cel mai rău caz, un „lagăr de concentrare fascist",
după cum se exprima chiar Osho.
Un punct de vedere spune că Osho nu a fost niciodată cu adevărat fericit în
Oregon şi că suspendarea discursurilor lui publice, care reprezentaseră timp de
atâţia ani principala şi singura formă substanţială prin care el com unicase cu oa­
menii lui, era în realitate manifestarea unui tip de depresie. Dar însăşi ideea că ar
fi putut fi „deprim at" este absurdă şi este un sacrilegiu pentru cei mulţi care l-au
228
C om unitatea S p i r i t u a l ă : P a r a d i s o Ş i I n f e r n o (p a r t e a a doua)
urmat şi care credeau cu totul în ideea că el era o fiinţă realizată pe deplin. Dar oare
aşa era?
Pe la sfârşitul anilor '80 am citit o carte scrisă de Robert Masters, psihotera-
peut canadian şi fost discipol al lui Osho, intitulată The Way o f the Lover [Calea iubi­
tului]. M asters fusese la ashram ul iniţial din Pune în anii '70 şi com parase
nefavorabil apariţia lui Osho din anii '80 de la Rajneeshpuram cu ţinuta lui din anii
'70. „Chipul lui Bhagwan îşi pierduse echilibrul şi luminozitatea, ochii îşi pierdu­
seră atemporalitatea şi profunzim ea", scria el, adăugând că Osho „arăta drogat şi
părea să fie orb la toate."2'1
La vremea aceea am dat la o parte remarcile lui Masters ca fiind cele obişnuite
pentru un discipol nemulţumit, mai ales unul care pornise să se instaleze ca profesor
şi să îşi adune propriii lui adepţi (cum făcuse Masters în anii '80). Acum, după 20
de ani, cred că avea dreptate, cel puţin într-o oarecare măsură. Fără îndoială că în
multe din clipurile video de la Rajneeshpuram Osho nu arată ca omul binecuvântat
care susţinea că este. Uneori arăta obosit, chiar neinspirat şi - dacă mi-e permis să
spun - însingurat. Şi cum să nu fie aşa? Era un om care nu avea tovarăşi, nu avea
prieteni adevăraţi, nu avea pe nimeni cu care să poată să îşi întâlnească propriul
sine. Desigur, teoretic, iluminarea completă elimină nevoia de toate astea. La urma
urmei, dacă eşti una cu toate, ce nevoie ai de un tovarăş? Sau de oricine? Şi aici apare
întrebarea despre profunzimea realizării de sine a lui Osho. Dacă realizarea lui de
sine nu era completă, atunci încă mai rămâneau acolo nevoile umane, iar dacă acele
nevoi nu erau îndeplinite, atunci acolo era nefericire. Faptul că Osho folosea oxid
de azot aparent în scopuri de amuzament (a se vedea Capitolul 12), fie şi numai oca­
zional, sugerează că nu era pe deplin mulţumit. Mulţumit sau nu, un lucru care este
clar este că o idee fundamentală era aplicată greşit la comunitate. Ideea era, esen-
ţialmente, principala lege a Thelemei lui Crowley - „Fă ceea ce voieşti şi aceea să fie
toată Legea". Mulţi, dacă nu cei mai mulţi dintre discipolii lui Osho, probabil că nu
auziseră niciodată de Crowley, însă învăţăturile lui, modificate după ideile originale
ale lui Francois Rabelais, publicate în Gargantua şi Pantagruel în secolul al XVI-lea,
erau foarte prezente în multe din ideile de bază ale lui Osho şi au ajuns la o expresie
distorsionată şi incorectă în însăşi personalitatea Sheelei.
Legea lui Crowley, „Fă ceea ce voieşti şi aceea să fie toată Legea", nu urmează
nicio lege decât aceea a onorării sinelui adevărat, în aliniere totală şi individuală
cu adevărul nostru suprem, fără a permite nimănui sau, mai la obiect, fără a permite
egoului nostru să ne priveze de acel adevăr. Esenţialmente, şi Osho preda acelaşi
lucru. însă această idee este extraordinar de susceptibilă la a fi cooptată de ego pen­
tru propriile lui planuri.
Sheela era o expresie superbă de antinom ianism sau de „anarhie spirituală"
- ea era un adevărat haiduc spiritual şi refuza să dea voie cuiva să „se pună" cu
voia ei. Partea asta a înţeles-o. Singura problemă este că ea nu îşi găsise Adevărata
Voie. Ca urmare, ea reprezenta o versiune coruptă a legii thelemice a lui Crowley,
229
 C ei T rei M agi P ericuloşi
versiunea de Adevărată Voie a egoului. Inevitabil, asta duce la dezastru, pentru că
nu ţine seama de cauza şi efectul karmic. Adevărata Voie nu face rău, dar nu acelaşi
lucru se poate spune despre versiunea egoului, care pur şi simplu calcă în picioare
tot ce îi stă în cale. Mai devreme sau mai târziu, dă peste ceva pe care nu poate să
calce şi este distrus de ecoul propriei agresiuni necugetate.
Sheela a făcut greşeli grave şi a comis crime grave. Greşeala lui Osho a fost
că a pus-o în acea poziţie de la bun început. Dar ceva din natura lui a permis să se
întâmple toate astea.
în sfârşit, există şi o perspectivă „de vultur" asupra tuturor acestor lucruri.
După cum am m enţionat în capitolul anterior, Gurdjieff a declarat că accidentul
grav de maşină în care fusese implicat în 1924 nu era, de fapt, un exemplu a ceea
ce el numea Legea Accidentului, ci, mai degrabă, o m anifestare a unui tip de forţă
negativă care se opune trezirii conştiinţei în lume - o forţă pe care el o numea Tzvar-
noharno. Una din ideile de bază ale lui Gurdjieff era că universul funcţionează prin
intermediul unor verificări şi echilibrări, ca un corp organic şi că are un echilibru
autoregulat. Dacă ceva perturbă acel echilibru, i se opune o împotrivire - similar
cu modul în care bacteriile sau viruşii din corp vor fi atacaţi de anticorpi sau de
leucocite.
Nu este greu să aplicăm această idee la ceea ce s-a întâmplat la Rajneeshpuram
şi la ceea ce se întâmplă în atât de multe comunităţi intenţionate ghidate de un prin­
cipiu puternic de trezire radicală. Aproape toate tradiţiile de înţelepciune sunt de
acord că egoul (sau şinele) nu e ceva cu care să te joci şi că are o inventivitate nes­
fârşită în modurile lui de a supravieţui şi de a deturna orice tentativă de a ne elibera
din ghearele lui. Mai presus de orice, egoul este măiastru în cooptarea ideilor spi­
rituale şi folosirea lor pentru propriile planuri. în cazul comunităţii din Oregon a
lui Osho şi al regimului Sheelei, este clar că asta s-a întâmplat. Anumiţi oameni au
dat-o în bară, rău de tot, dar dacă privim totul ca pe un întreg organic, Sheela (sau
oricine altcineva ar fi fost în locul ei) nu era boala - mai degrabă, conştiinţa era
„boala" şi ameninţarea. Iar această conştiinţă a fost atacată corespunzător de forţe
„anticorp", care au luat forme exterioare şi interioare - în exterior, totul de la pro­
curorul general al Oregonului şi până la fricile şi prejudecăţile am ericanului de
rând sau ale localnicului din Oregon care se uită la televizor, iar în interior, totul
de la egoul imatur de evident al Sheelei şi egoul sublimat al tuturor sannyasinilor
şi până la trăsăturile lui Osho.
în această viziune mai mare şi absolută, ceea ce a doborât com unitatea Raj­
neeshpuram până la urmă nu a fost un individ, ci, mai degrabă, un factor universal
incorporat, ceea ce gnosticii (de exemplu) personificau ca „archoni", forţe care îm­
piedică orice tentativă de trezire. După cum s-a exprimat odată studentul lui Aleis-
ter Crowley, Grady McMurtry: „Oare de ce gnoza e mereu doborâtă la pământ?
De fiecare dată când se ridică energia şi au loc iluminări la scară largă, ramura locală
a Inchiziţiei o distruge. Cred că e un război în ceruri. Inteligenţele Superioare, ori­
230
C o m u n i t a t e a S p i r i t u a l ă : P a r a d i s o Ş i I n f e r n o (p a r t e a a doua)
cine ar fi ele, nu joacă toate în aceeaşi echipă".25 O versiune mai blândă a acestui
conflict se regăseşte în ceea ce mai multe învăţături psihospirituale numesc
pur şi simplu „ego", elementul din psihicul uman care este îngrozit de adevăr şi
de libertate - şi de enorm a responsabilitate pe care o presupun amândouă - şi care
se va da peste cap ca să saboteze orice tentativă legitimă de deplasare în acea di­
recţie.
♦♦♦♦
Postscript: La scurt timp după ce a fost terminată această carte, la 13 februarie
2010, a avut loc un atac terorist asupra unei brutării cunoscute vizavi de Staţiunea
de Meditaţii Osho din Pune, în India. Au murit cel puţin 15 persoane, dintre care
unele erau discipoli ai lui Osho, iar alte 50 au fost rănite. Atacul pare să fi fost lu­
crarea extremiştilor m usulmani, posibil acelaşi grup asociat cu crimele în masă din
Mumbai în 2008 (când şi-au pierdut viaţa 166 de persoane). Ironia în cazul bom­
bardamentului de la Pune este că, în ciuda notorietăţii lui Osho, atacul asupra bru­
tăriei asociate cu ashram ul lui - la 20 de ani după moartea lui Osho şi la 30 de ani
după ce un fanatic hindus încercase să îl asasineze - pare să fie aproape accidental,
singurul motiv pentru care locaţia a fost aleasă ca ţintă fiind acela că era foarte po­
pulară printre străini. Şi, totuşi, în ciuda acestei ironii, atacul are ceva care îl face să
nu te surprindă. Staţiunea Osho de la Pune avusese un succes extraordinar, fiind o
comunitate puternică, ce atrăsese sute de m ii de căutători ai adevărului din toată
lumea de la apariţia ei în 1974 (transformând şi economia din Pune pe parcurs). Ca
atare, com unitatea sau afacerile din apropiere, precum brutăria atacată, au devenit
în mod inevitabil o ţintă tentantă pentru extremiştii care căutau răzbunare, în cadrul
unor planuri profund egoiste, mai exact datorită succesului com unităţii lui Osho.
Mai departe, ironia şi mai întunecată este că, în ciuda tuturor scandalurilor crim i­
nale grave asociate cu com unitatea din Oregon în anii '80, în niciunul din eveni­
mentele care au avut loc nu s-au pierdut vieţi. Acum, după un sfert de secol, s-au
pierdut vieţi, fie şi num ai din cauza unei m entalităţi căreia îi pasă mai puţin de pa­
gubele colaterale - sub form ă de părţi de corp - decât de propriile planuri.
231

Capitolul 11
Despre femei şi sex
Cele mai bune fem ei au fo st întotdeauna libere din punct de vedere sexual, ca şi cei
mai buni bărbaţi; trebuie doar date la o parte pedepsele pentru atunci când se află.
Aleister Crowley
Centrul sexual joacă un rol foarte important în viaţa noastră. 75 la sută din gândurile
noastre provin din acest centru şi colorează tot restul.
G.I. Gurdjieff
Eu nu am fo s t niciodată celibatar. D acă oamenii cred asta, e prostia lor. M ie mi-au
plăcut întotdeauna fem eile - şi probabil că mai multe fem ei decât oricui altcuiva. îmi
vedeţi barba: a încărunţit aşa de repede pentru că am trăit atât de intens, încât am
comprimat aproape 200 de ani în 50.
Osho
ărţi din acest capitol s-ar putea să îi tulbure pe unii dintre cititori. Unele
P din punctele de vedere exprimate aici sunt, ca să nu spunem mai mult,
incorecte, politic vorbind, după standardele de azi. Dar doi dintre subiecţii acestei
cărţi (Crowley şi Gurdjieff) nu au fost produse ale standardelor de astăzi, ci produse
ale patriarhiei de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. în ciuda
profunzimii lor spirituale, trebuie să reţinem acest lucru. Şi chiar Osho, maestru
tantric m odern cum era, spunea uneori lucruri care erau menite doar să provoace,
nimic altceva. Deşi niciunul dintre aceşti bărbaţi nu a fost neapărat un Barbă Al­
bastră sau Henri VIII, dacă privim dintr-un anumit unghi, putem vedea ceva din
arhetipul „tatălui întunecat" în ei, fie şi numai din cauza puterii extraordinare pe
care o aveau asupra atâtor femei. Crowley avea o abilitate rem arcabilă de a vrăji
(la figurat vorbind) sexul frumos, seducând un lung şir de fem ei în cea mai mare
parte a vieţii sale adulte (şi bărbaţi, deopotrivă, dar mai puţin frecvent). Gurdjieff
era foarte asemănător, deşi lipsa unui jurnal personal sau a unor memorii din partea
lui face ca astfel de activităţi specifice din acest domeniu să fie m ai greu de confir­
mat. Osho interacţiona cu un număr extraordinar de femei pe care le şi ghida - deşi
aproape cu siguranţă era mai puţin implicat personal cu el decât erau ceilalţi doi
subiecţi ai noştri cu studentele lor, iar asta se referă doar la contactul fizic. Din punct
232
D espre F emei Şi S ex
de vedere psihologic şi energetic, el era „în spaţiul" mult mai multor femei decât
probabil au cunoscut vreodată Crowley sau Gurdjieff.
Nu e nicio exagerare să spunem că Gurdjieff, Crowley şi Osho au avut fiecare
relaţii extraordinar de intense şi de com plicate cu femeile. Unul dintre lucrurile
care îi deosebesc de guru-şii mai convenţionali este tocmai acest lucru. (Să ne amin­
tim de Tenzin Gyatso, al 14-lea Dalai Lama, care a trăit celibatar. Odată, când i s-a
pus în public o întrebare despre relaţii, el a răspuns: „Poate că cel m ai bine ar fi să
întrebaţi pe altcineva"). în plus, toţi trei au fost bărbaţi cu sânge fierbinte, care nu
aveau niciun interes în a-şi nega purele delicii senzuale ale interacţiunii fizice cu
femeile şi aprecierea estetică a frumuseţii lor. Chiar şi Osho, care timp de mulţi ani
a proiectat imaginea arhetipală a înţeleptului distant care pare total dincolo de di­
mensiunea fizică, privea celibatul ca pe o perversiune nenaturală şi susţine că a
„iubit m ulte fem ei" şi a devenit cunoscut drept „gurul sexului". Eticheta nu era
chiar corectă - Osho nu era un Casanova şi nu există dovezi cum că ar fi avut vreo
relaţie prim ară cu o singură femeie - dar învăţăturile lui au devenit asociate, în
mod corect sau greşit cu un tip extrem de spiritualitate libertină. Ceea ce Crowley
(de exemplu) ar fi putut doar să îşi imagineze, din cauza protocoalelor victoriene
şi a tabuurilor vremii lui, mulţi dintre adepţii lui Osho au trăit, efectiv, într-o rela­
tivă libertate, după era revoluţiei sexuale a anilor '60.
Atât Crowley, cât şi Gurdjieff se potrivesc descrierii a ceea ce se numeşte de
obicei (în mod politicos) „patriarhul nepocăit", pe când Osho este cunoscut în ge­
neral pentru o abordare profund progresivă a chestiunii genurilor şi pentru efor­
turile lui de a da putere femeilor în comunitatea lui (ca de exemplu, numindu-le în
majoritatea poziţiilor de putere administrativă). Totuşi, în cazul lui, sentimentul
meu este că im aginea unui Osho „fem inizat" este de natură să inducă în eroare.
Pare mai probabil ca Osho, care numea femei în poziţiile de putere, să fie urmarea
unei celerităţi practice, mai degrabă, decât vreun ideal m ăreţ de abolire a modurilor
patriarhale de viaţă. Discipolii lui femei îi erau deosebit de devotate, astfel că ele
erau alegerea naturală când era vorba de poziţii importante, în care era nevoie de
o mare dedicare faţă de viziunea lui. Şi aşa stau lucrurile, de obicei, cu cei mai mulţi
dintre guru-şi. Situaţia lui Osho nu a fost cu nimic diferită în această privinţă. (Sigur
că acest concept a dat un rateu spectaculos în cazul Sheelei, după cum am văzut în
capitolul precedent - însă ea a fost o anomalie extremă în ceea ce, altfel, a existat
un grup considerabil de femei devotate şi sănătoase la minte).
C ro w le y , m a re a cu rv ă B ab alo n
şi d esfrâ n a te le
Dacă dorim să începem să analizăm conexiunea unui bărbat cu polaritatea
feminină observând relaţia lui cu mama, atunci în cazul lui Crowley lucrurile nu
arată prom iţător la prima vedere. Vorbind la persoana a treia în Confesiunile lui,
Crowley scria: „întotdeauna îi displăcuse de mama lui şi o dispreţuise. Exista o re-
2 33
 C ei T rei M agi P ericuloşi
pulsie fizică şi un dispreţ intelectual şi social. O trata aproape ca pe o servitoare."1
Ea era o fundamentalistă creştină, iar Crowley ajunsese la concluzia că religia o dis­
trusese. Sigur că îi displăcea controlul pe care îl deţinuse asupra lui ca băiat, deşi
se răzvrătise - şi încă într-o asemenea măsură, încât ea îl numise „Fiara", după Car­
tea Apocalipsei. Cu toate acestea, în ciuda negativităţii pe care i-o arată în Confe­
siuni, la decesul ei, în 1914, el a scris în jurnal că îi visase m oartea cu două nopţi
înainte şi că simţise „o jale extrem ă".2
Oricum ar fi perceput-o, este indiscutabil că ea a avut forţă, iar amprenta pe
care a lăsat-o asupra lui probabil că a fost mai importantă decât a divulgat vreodată.
M are parte din m unca lui Crowley de mai târziu s-a ocupat de divinul fem inin -
sub forma zeităţii Babalon - şi mare parte din magia lui sexuală era foarte asemă­
nătoare cu practicile tantrice orientale care o preamăresc pe Zeiţă. în ciuda unora
dintre lucrurile aspre pe care le-a spus despre femei ocazional, ele au rămas de o
importanţă primordială pentru el şi au fost tema centrală a vieţii lui, pe lângă magie
şi scris.
C om paraţia între ideile lui Crowley şi realitatea crudă a vieţi - în special
relaţiile lui - subliniază, mai mult decât orice, contrastul viu între nivelul absolut
sau abstract al realităţii şi cel convenţional sau întrupat. Şi trebuie spus aici că, in­
diferent cum judecăm relaţiile lui Crowley, el a fost fără îndoială sincer atunci când
a dezvăluit atâta despre ele în scrierile lui. Gurdjieff că a avut legături cu multe
femei, dar se ştie foarte puţin despre ele sau despre natura relaţiilor lui. în cazul
lui Osho se ştie încă şi m ai puţin, însă viaţa lui Crowley a fost în mare parte o carte
deschisă, dar şi în mod intenţionat, din partea lui. Este un lucru rar în istorie să gă­
seşti detaliile aspre ale relaţiilor intime povestite deschis, mai ales de gurul însuşi.
M ult mai obişnuit este ca astfel de inform aţii să fie cunoscute doar din surse de
mâna a doua.
Pentru a înţelege baza complexelor relaţii personale ale lui Crowley în con­
textul „M arii lui Lucrări" şi grupul lui de „Desfrânate", cum îşi num ea el partene­
rele tantrice, este necesar să înţelegem unele elemente ale ideilor lui thelemice, care
au legătură cu arhetipul Zeiţei. Pentru a face acest lucru, trebuie mai întâi să reţinem
că doctrina thelem ică a lui Crowley se bazează pe ideea esenţială că (începând din
anul 1904) ne aflăm într-un Nou Eon, pe care el îl numea al lui Horus sau al „Co­
pilului încoronat şi Cuceritor". Punctul lui de vedere era că în eonul anterior (cel
al lui Osiris sau al Zeului care M oare şi învie), ideea Fecioarei era centrală, rapor-
tându-se la o descindere a Spiritului în materie („naşterea din fecioară"). în Eonul
actual devine centrală zeitatea cunoscută drept Babalon sau „M area C urvă", deoa­
rece ea reprezintă principiul opus fecioarei - în loc de descinderea spiritului în ma­
terie, Babalon simbolizează înălţarea (sau reabsorbirea) conştiinţei individuale în
divinul feminin. „Curva" devine un simbol potrivit pentru că (dintr-un punct de
vedere spiritual, în acest caz) ea îi primeşte pe toţi, fără rezerve sau discriminare.
Ea ne invită şi chiar tânjeşte după întoarcerea noastră.3
234
D espre F emei Şi S ex
Este important să înţelegem ce înseamnă „divinul fem inin" (şi „divinul mas­
culin"). Acest concept nu are nimic de-a face cu ideile convenţionale de gen sau
măcar cu zei şi zeiţe. El poate fi înţeles mai bine în contextul Arborelui cabalistic al
Vieţii şi în special al sephirot-ilor (domeniilor), cunoscuţi ca Chokmah şi Binah. (A se
vedea Capitolul 20 pentru m ai multe detalii despre Cabala). Cel dintâi înseamnă
„înţelepciune" şi este asociat cu divinul masculin. Cel din urmă înseamnă „înţele­
gere" şi este asociat cu divinul feminin. în contextul unui individ, amândouă pot fi
privite ca elemente ale Sinelui Superior, adică ale stărilor superioare de conştiinţă
pe care suntem capabili să le experimentăm.
Binah poate fi înţeles ca Mama Tuturor, pântecul arhetipal care „dă naştere"
vieţii.4 Fiind prima sephira imediat deasupra „Abisului" - acelei zone de vid pe care
trebuie să o traverseze toţi căutătorii adevărului pentru a se debarasa de identitatea
egocentrică - Binah mai reprezintă şi spaţiul deschis în care ne întoarcem, „pântecul
divinului" care ne întâm pină acasă după ce am abandonat structurile conceptuale
false ale sinelui egocentric. Astfel, asociind zeiţa Babalon cu ideea cabalistă de Binah,
Crowley atrage atenţia asupra ideii că aceasta este ca o „curvă" care nu refuză pe
nimeni, tocmai pentru că nu există individ „separat" la acest nivel. Iluzia de sepa­
rare şi distincţie egotică este dizolvată.
Binah m ai poate fi înţeles şi ca un anumit tip de conştiinţă care este medita­
tivă, adică împăm ântată în aici şi acum şi capabilă să experimenteze gânduri, sen­
timente, senzaţii şi aşa mai departe, fără a se raporta la un „eu". Este liberă de ego,
pur şi simplu pentru că la acest nivel este clar că egoul nu există, de fapt. Rabinul
David Cooper se exprimă în felul următor:
Stările mentale obişnuite conţin o gamă largă de emoţii, dar de obicei există
şi un sentim ent clar al implicării clare în lume... acest sentim ent de separare
ne înceţoşează relaţia cu lumea. Pe de altă parte, în conştiinţa Binah, ne sim­
ţim vigilenţi, atenţi, inteligenţi, luminoşi, expansivi, incluzivi, blânzi, lucizi.
Ne integrăm cu tot ce se întâm plă în jurul nostru şi ne simţim conectaţi, în­
tregi, relaxaţi.5
Crowley asocia Chokmah, divinul masculin, cu ceea ce denumea prin cuvântul
grecesc Therion sau, în echivalentul englezesc, „Fiara". în Arborele cabalistic al Vie­
ţii, acesta este cel mai înalt domeniu de conştiinţă dinainte de incognoscibilul Kether
(Dumnezeirea). Chokmah nu este o conştiinţă pe care o putem cultiva; ea este acolo,
pur şi simplu, atunci când suntem pregătiţi (lucru care uneori se numeşte „graţie"),
în tradiţiile clasice de iluminare, ea reprezintă deschiderea finală către conştiinţa
nondualistă, dar nu poate fi controlată sau forţată - pur şi sim plu pentru că, la acel
nivel, nu există ego individual care să controleze sau să forţeze lucrurile.
în tantra orientală, ideile de divin fem inin Binah (Babalon) şi de divin mas­
culin Chokmah (Therion) îşi au echivalentele aproxim ative în Shakti şi Shiva. Shakti
235
 C ei T rei M agi P ericuloşi
este principiul dinamic, creator al existenţei - viu, mişcător, esenţa formei şi apa­
renţei. Shakti modelează universul în felul în care Binah dă form ă energiei brute a
lui Chokinah. Ea reprezintă începutul dualităţii, distincţia dintre „eu" şi „asta". Shiva
este (în acest context) conştiinţa pură fără formă. El se uneşte cu Shakti pentru a
produce experienţa totalităţii înţelegerii sau ilum inarea deplină. Prin „iluminare
deplină" se înţelege o stare de înţelegere, libertate şi fericire completă care în acelaşi
timp nu părăseşte lumea form ei (inclusiv, fireşte, corpul).
în tantra de stânga sau ceea ce este cunoscut în India ca vama-acara sau vama-
11 larga, actul sexual sacru cu o femeie consacrată este elem entul central al practicii.6
în această privinţă, magia lui Crowley cu o consoartă Desfrânată era un element
de tantra clasică de stânga (după terminologia hindusă). După cum s-a exprimat
cu însufleţire învăţatul yoga Georg Feuerstein:
Dacă Divinul este peste tot, după cum afirmă adepţii tantrici, atunci trebuie
că este prezent şi în corp şi drept corp... Tradiţiile mai ascetice ale Indiei au
privit în mod obişnuit corpul drept un dezavantaj, chiar un obstacol către fe­
ricire şi libertate. Corpul şi funcţiile corpului îi umplu pe asceticii de orice
provenienţă de dezgust şi oroare. Noţiunea că trupul este un sac de murdărie
este la fel de mult la ea acasă cu asceticii din India şi cu gnosticii de la Medi-
terana.7
Abordarea tantrică este o încercare de a îm brăţişa dorinţa şi de a pătrunde în
ea cu conştiinţa (spre deosebire de a o reprima). Este o încercare de a aduce con­
ştientizare în instinct, în loc de a fugi înfricoşaţi de instincte (dintre care forţa cea
mai puternică este cea sexuală). Astfel, tantra ţinteşte să perceapă realitatea mate­
rială ca pe o expresie a divinului, mai degrabă, decât ca pe un „sac de m urdărie".
Pentru Crowley, zeiţa Babalon era esenţialmente aceeaşi cu zeiţa egipteană
Nuit (sau Nut). Cu ani în urmă, când am fost în Egipt, am vizitat câteva din mor­
mintele din Valea Regilor, pe malul celălalt al Nilului faţă de Luxor. Lucrul cel mai
surprinzător la aceste morminte era prezenţa peste tot a lui Nuit, care, ca zeiţă a
cerului, era reprezentată în form a unui corp foarte alungit, care se arcuieşte peste
tavan în morminte. Ea este înconjurată de cerul întunecat al nopţii şi reprezintă
pântecul existenţei. Numele ei înseamnă „noapte". Când vizitezi acele morminte,
im portanţa pe care egiptenii o atribuiau zeiţei cerului devine im ediat evidentă.
Crowley o interpreta pe Nuit/Babalon într-un sens profund mistic, ca simbolizând
jumătatea esenţială a principiului cosmic, care duce la apariţia fiecăruia şi a tuturor.
Ea este spaţiu deschis, cercul de dimensiune infinită. Perechea ei, recunoscută de
Crowley ca fiind Hadit, este punctul de manifestare care apare în spaţiul gol al lui
Nuit. Lucrând în tandem, Nuit şi Hadit creează condiţiile pentru form area existen­
ţei aşa cum o cunoaştem noi. Pentru a înţelege mai clar această idee, imaginaţi-vă
o tablă neagră care nu are nimic pe ea. Apoi puneţi pe ea un punct negru, de aceeaşi
236
D espre F emei Şi S ex
nuanţă de negru ca şi fundalul negru. în mod clar, punctul nu se va vedea. Simbolic,
el nu există. Dar faceţi punctul cu orice altă nuanţă de culoare - să spunem, pentru
un efect dramatic, faceţi-1 de un alb pur. Contrastul dintre punctul alb şi fundalul
negru face imediat ca punctul să iasă în evidenţă. Acesta este un exemplu simplist
despre cum dualitatea permite formarea conştiinţei. N oi suntem conştienţi de lu­
cruri doar punându-le în contrast cu alte lucruri. La fel şi cu noi, suntem conştienţi
de identitatea noastră atunci când ne punem în contrast cu alţii.
După cum descrie Crowley, toată existenţa, care nu este nimic altceva decât
un joc de conştiinţă, poate fi tocmai datorită acestui efect de contrast generat de
spaţiul gol pur (Nuit) şi de un „punct" în spaţiu (Hadit) care dă naştere la contrast.
(Există o stare de conştiinţă care este dincolo de contrastul dualist - Crowley a scris
pe larg despre aceasta în scrierile lui despre yoga - cunoscută tradiţional ca samadhi
în doctrina hindusă sau uneori ca şi „conştiinţa fără obiect". Dar în cazul lui Nuit
şi Hadit avem de-a face cu principiile-sursă ale existenţei manifestate aşa cum o cu­
noaştem în mod obişnuit).
Sim bolism ul este abstract şi cosmic, dar implicaţiile - pentru femeile şi băr­
baţii moderni - sunt foarte specifice şi au legătură cu eliberarea oamenilor în cel
mai adevărat sens. Nu în sensul convenţional - Crowley nu ar fi susţinut niciun fel
de eliberare a fem eilor care să se reducă la o competiţie agresivă cu bărbaţii şi nici
o mişcare a bărbaţilor care să se reducă la bărbaţii care se adună să bată în tobe şi
să „se conecteze" - ci, m ai degrabă, ideea unei femei care realizează cu adevărat fe­
minitatea divină şi a unui bărbat care realizează cu adevărat bărbăţia divină, amân­
doi trecând complet dincolo de dualitate. Gurdjieff şi Osho, deşi folosind modele
conceptuale diferite, lucrau şi ei pentru acelaşi ideal. Ei voiau să creeze femei care
sunt deopotrivă treze şi cu adevărat feminine, bărbaţi care sunt treji şi deopotrivă
masculini, lucrând la em anciparea supremă a amândorura şi eliberarea lor de li­
mitările conştiinţei-polaritate - „echilibru arm onios", cum îl num ea Gurdjieff sau
„Zorba Buddha", cum îi spunea Osho. însă, în toate cazurile, ceea ce se descoperă
curând este că transcenderea polarităţii - trecerea dincolo de dansul femeie-bărbat
- nu este posibilă decât atunci când acest „dans" este mai întâi îm brăţişat şi înţeles
profund. în cuvinte şi mai simple, pentru ca o femeie să devină o femeie iluminată,
ea trebuie să fie mai întâi femeie. Pentru ca un bărbat să devină un bărbat iluminat,
el trebuie să fie m ai întâi bărbat. Prin „a fi fem eie" sau „a fi bărbat" nu se înţelege a
te conforma unor stereotipuri general aprobate, ci aceasta se referă mai degrabă la
a ajunge să te simţi cu adevărat bine în propria-ţi piele, cu propriul tău gen, împăcat
cu ceea ce eşti în această lume de formă şi aparenţă. Liber de vină şi de dezgust faţă
de sine, poţi să vezi că dualitatea şi contrastul nu trebuie să genereze suferinţă şi
dispreţ, ci, mai degrabă, pot să fie sursă de bucurie şi de creativitate. Acesta, cel
puţin, este unul dintre mesajele esenţiale din Cartea Legii a lui Crowley.
Dacă privim superficial, în termeni pur şi simplu de cadru personal şi bio­
grafic, viaţa lui Crowley a constatdintr-un lung şir hedonistic de iubiri (femei în
2 37
 C ei T rei M agi P ericuloşi
cea mai mare parte, dar şi câţiva bărbaţi), de-a lungul unei perioade de aproximativ
40 de ani, din 1900 până în jurul lui 1940. După cum am mai menţionat, pe câteva
din aceste iubite a ajuns să le privească drept „Desfrânatele" lui. Term enul acesta
este asociat în mod tradiţional cu prostituţia, însă pentru Crowley însemna o re­
prezentantă a rolului sacru al lui Babalon, „curva divină", care simbolizează spaţiul
deschis al sursei primordiale ce ne duce înapoi la adevărata noastră natură. Faptul
că a ales un term en atât de provocator era tipic pentru caracterul lui, însă exista în
spate şi un plan anume. Ori de câte ori era posibil, Crowley căuta (uneori conştient,
alteori nu) să tulbure oamenii, să le provoace condiţionările şi în special pe cele mo­
rale. Din nou, Osho i-a fost foarte asemănător în această privinţă (vorbind deschis
şi frecvent despre sex, criticând liderii religioşi, acumulând o flotă neruşinată de
maşini de lux şi aşa mai departe). O idee de bază aici este că, pentru a trece dincolo
de condiţionare, trebuie mai întâi să o vedem -, iar asta implică adesea o dislocare
neconfortabilă a acelei condiţionări din mintea inconştientă. Gurdjieff se referea la
îndurarea acestei faze cu termenul de „suferinţă voluntară". în alchimie se numeşte
uneori nigredo sau faza de „înnegrire", care implică înfruntarea directă şi descom­
punerea părţilor din caracterul nostru ce stau în calea dezvoltării noastre. Acestea
fiind spuse, în ce măsură acţiunile lui Crowley erau făcute în conformitate cu un
plan conştient şi în ce m ăsură ele erau pur şi simplu un catharsis inconştient, în
care el încă mai lucra la răsuciturile lăsate de creşterea lui victoriană, castă şi opri­
mată sub principii religioase, nu este clar. Israel Regardie, în cartea sa The Eye In
the Triangle [Ochiul din triunghi] l-a analizat pe Crowley pe larg şi a ajuns la conclu­
zia că o serie de întâm plări traumatice din copilăria lui - faptul că fusese în mod
repetat bătut la şcoală, tratat prost de unchiul lui, şi-a pierdut tatăl la frageda vârstă
de 11 ani, duşm ănia cu mama lui şi aşa mai departe - au dus la dezvoltarea unui
puternic elem ent sado-masochist în el, care a „viciat" m ulte din relaţiile lui cu fe­
meile.8
Este greu să nu fim de acord cu Regardie dacă analizăm efectiv viaţa amo­
roasă a lui Crowley. Dar şi aici trebuie să observăm cât de excepţional este faptul
că putem să facem acest lucru. M ulţi guru-şi din trecut au avut relaţii care semănau
cu nişte accidente de tren (până şi Buddha şi-a abandonat soţia şi copilul mic) sau
care implicau un celibat în care viaţa de fantezie a gurului, dacă exista, nu era ni­
ciodată dezvăluită. în cazul lui Crowley, totul este pe faţă; el îşi oferă viaţa pe tavă,
ca o dem onstraţie a limitărilor inerente ale vieţii întrupate. Chiar şi numai acest
lucru în sine este de o valoare inestimabilă şi ajută la dizolvarea ideilor puritaniste
despre spiritualitate, care nu fac nim ic altceva decât să consolideze vinovăţia şi
frica. (Şi, în această ordine de idei, câţi dintre noi ne-am expune voit detaliile vieţii
amoroase?!)
Lista de mai jos conţine multele iubiri ale lui Crowley; despre unele dintre
ele a considerat că ocupă (cel puţin pentru o perioadă scurtă de timp) locul Desfrâ­
natei. în câteva din aceste cazuri - anume Rose Kelly, M ary Desti şi Roddie Minor
238
D e s p r e F e m e i S» i S ex
- ele au slujit ca mediumuri sau ca „mijloace m ediumnice" care l-au ajutat pe Crow­
ley să acceseze niveluri subtile de conştiinţă, ori „inteligenţe praeter-um ane".
Altele, precum Leah Hirsig şi Frieda Harris, au fost partenere esenţiale în crearea
unui proiect anum e (Abaţia Thelema în cazul lui Hirsig şi Tarotul lui Toth în cazul
lui Harris). Lista mai conţine şi anii naşterii şi morţii (dacă sunt cunoscuţi), precum
şi numele lor de iniţiate şi „numele de anim al" (în unele cazuri) cu care le alinta
Crowley uneori, cu umor şi afecţiune. Această listă nu se pretinde a fi foarte largă;
se ştie despre Crowley că a avut duzini de iubite pe lângă cele menţionate aici şi cu
siguranţă că şi mai mulţi copii. Comentariile lui Crowley se referă doar la Desfrâ­
nate; „D " indică Desfrânată:
• Elaine Simpson, una din primele iubite semnificative ale lui Crowley, a fost
colega lui, iniţiată a Zorilor de Aur şi s-au cunoscut în 1899. în 1900, deja se
despărţiseră, dar el s-a mai reîntâlnit cu ea, scurt, în 1906, la Shanghai, unde
au făcut lucrări de magie şi au studiat sumar Cartea Legii.
• Rose Kelly, „Ouarda" (1874-1932); prima soţie a lui Crowley. D: 1903-1909,
a ajutat la primirea Cărţii Legii la Cairo, în 1904. Crowley a avut două fete cu
ea; una a m urit înainte de a împlini doi ani. Crowley şi Rose au divorţat în
1909. Ea era alcoolică, iar Crowley a internat-o la un m om ent dat la un centru
pentru alcoolici. Crowley şi Rose au avut o fiică, Lola Zaza (1906-1990), care
adult fiind, şi-a renegat tatăl. O altă fiică (Nuit sau Lilith - avea un şir de
nume exotice), născută în 1904, a murit de febră tifoidă înainte să împlinească
doi ani. Comentariul lui Crowley: „Soţia mea. M-a pus în legătură cu Aiwass;
a se vedea Equinox 1, 7, „The Temple of Solomon the K ing" [Templul lui So­
lomon Regele], Eşec după cum este înregistrat şi în alte părţi."9
• Leila Waddell, „Soror Agatha" (1880-1932); iubita lui Crowley din martie
1910 - octombrie 1911. O relaţie importantă pentru Crowley, prin faptul că
părea să aibă un grad de independenţă pe care multe dintre celelalte nu l-au
avut. Ea s-a îm potrivit dorinţelor lui Crowley ca ea să se dedice mai profund
magiei. A fost iniţiată în sistemul A. A. al lui Crowley, dar, tehnic vorbind,
nu a fost niciodată Desfrânata lui. Crowley nu a fost m onogam cu ea. Dintre
toate iubirile lui, ea pare să fie cea care l-a fascinat cel mai mult.
• Mary Desti, „Soror Virakam" (1871-1931); D: 11 octombrie 1911 - iama 1912;
ea a înlocuit-o pe Leila şi era cu Crowley când au făcut „Lucrarea Abuldiz",
invocând un ghid spiritual cu acel nume. Crowley: „Un caz dubios. M-a pus
în legătură cu Abuldiz; astfel m-a ajutat cu Cartea 4. Eşec din cauza geloziilor
personale."
239
 C ei T rei M agi P ericuloşi
• Helen Hollis, „Şarpele", 1915. Nu se ştiu prea multe despre ea. O iubită de
scurtă durată.
• Jeanne Robert Foster, născută Oliver, „Soror H ilarion" (1879-1970); „Pi­
sica", D: 1915. Crowley: „Eşec din cauza respectabilităţii."
• Gerda Maria von Kothek, „Bufniţa", 1916. Nu sunt disponibile prea multe
informaţii despre ea.
• Alice Richardson, „M aim uţa", 1916. Ea era soţia englezoaică a faimosului
istoric de artă indian Ananda Coomaraswamy. La fel ca şi cu toate iubitele
sale, Crowley a practicat cu ea magia sexuală. A rămas însărcinată, dar a pier­
dut copilul în călătoria cu vaporul, pe când se întorcea în Europa.
• Anna Miller, „C âinele", 1917. O iubită de scurtă durată; prin ea a cunos­
cut-o pe Roddie Minor.
• Roddie Minor, „Soror Ahitha", „Căm ila"; D: octombrie 1917 - vara 1918,
Crowley: „M -a pus în legătură cu Amalantrah. Eşec din cauza indiferenţei
faţă de Lucrare."
• M arie Rohling, născută Lavroff. Crowley: „Un caz îndoielnic. A ajutat cu
inspiraţia la Liber CXI. A eşuat din cauza indeciziei."
• Bertha Almira Prykryl, născută Bruce. Crowley: „Un caz îndoielnic. A în­
târziat asum area sarcinilor, astfel că a făcut loc pentru Nr. 7 (Leah Hirsig)."
• Leah Hirsig, Soror Alostrael (1883-1975), „Primata lui T oth"; D: ianuarie
1919 - august 1924. Ea a prezidat gradul de „Ipsissim us" al lui Crowley; a
fost D în anii Abaţiei Thelema (1920-1923). I-a născut lui Crowley o fiică pe
nume Poupee, care a trăit doar nouă luni.
• Ninette Shum way (1895-1989). Ea a fost „a doua concubină" (după Leah)
a lui Crowley la Abaţia Thelema. I-a născut o fiică, Astarte Lulu Panthea, care
s-a născut la Abaţie în 1920.
• Dorothy Olsen, Soror Astrid. (D: august 1924 - 12 octombrie 1926). Ea era
partenera lui Crowley când acesta l-a cunoscut pe Gurdjieff la Prieure.
• Kasimira Bass, D: vara 1927 - iarna 1928. Ea era partenera lui Crowley când
acesta l-a angajat prima oară pe Israel Regardie ca secretarul lui, descrisă de
240
D espre F em ei Şi S ex
Regardie într-o scenă m emorabilă, în care Crow ley şi Bass s-au trântit la
podea şi au început să facă sex cu pasiune chiar în faţa tânărului şi uluitului
Regardie.
• Maria Ferrari de M iramar (1894 - circa 1955). L-a cunoscut pe Crowley în
1928; s-au căsătorit în 1929, s-au despărţit în 1930, dar n-au divorţat nicio­
dată.
• Bertha Busch, D din 30 septembrie 1931 până în martie 1933. Crowley scria
despre ea: „Cel mai bun fu tai în memoria înregistrată a omului pe Păm ânt."10
• Pearl Brooksmith, august 1933.
• Deirdre O'Doherty. Era mult mai tânără decât Crowley. Ei au fost iubiţi
pentru o scurtă perioadă, dar nu au locuit împreună. în 1937 l-a născut pe
fiul lor, Randall Gair (pe care Crowley l-a poreclit Aleister Ataturk); a murit
ca adult, într-un accident de maşină (data necunoscută).
• Frieda Lady Harris (1877-1962). Ea a fost artista care a pictat faimosul set
de tarot Toth. Nu era iubita lui Crowley şi nu era studenta lui oficială, deşi el
totuşi a învăţat-o foarte multe. Ea era în primul rând artistă. Merită atenţie
aici ca una din relaţiile lui cheie, chiar dacă a fost nonsexuală. Prietenia lor a
rezistat în decursul procesului dificil de cinci ani (1938-1943) de proiectare şi
desenare a setului de tarot, iar la sfârşitul vieţii lui Crowley, ea a fost una din­
tre puţinii lui suporteri.
Mai jos urmează câteva comentarii făcute de Crowley despre femei, în general.
La prima vedere, aceste viziuni despre femei ar putea părea aliniate cu atitudinile
victoriene predominante la acea vreme sau pur şi sim plu la limita misoginismului.
Dar de fapt ceea ce spune Crowley nu este foarte diferit de punctele de vedere pre­
dominante în prezent, exprimate de câţiva scriitori populari aparţinând „mişcării
bărbaţilor", precum Robert Bly, Sam Keen şi David Deida.11 Ca exemplu, citez o
serie de fragmente din Confesiunile lui Crowley (scrise în anii 1920) şi le pun alături
de câteva fragm ente din Deida, din populara lui carte The W ay o f the Superior Mau
[Calea bărbatului superior] (publicată în 1997). Mai întâi citatul de mai jos din Deida,
care se adresează bărbaţilor:
Scopul vostru trebuie să stea înaintea relaţiei... dacă un bărbat îşi stabileşte
ca prioritate relaţia m ai presus de scopul lui suprem, el se slăbeşte pe sine,
face un deserviciu universului şi îşi privează fem eia de un bărbat sincer, care
poate să îi ofere prezenţa deplină, neîmpărţită.12
241
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Practic, Deida spune că un bărbat trebuie să aibă o pasiune principală pentru
viaţa lui şi, mai presus de toate, pentru munca lui şi că un bărbat care îşi dă voie să
fie controlat de o femeie (stabilind-o ca prioritate) îşi pierde nucleul masculin, de­
venind slab şi neatractiv pentru femei; Crowley spusese esenţialmente acelaşi lucru
cu 70 de ani mai devreme, deşi într-un mod mai brutal:
Mi-am primit prima lecţie despre ceea ce religiile lumii au descoperit demult,
şi anume că niciun bărbat care-i permite unei femei să ocupe un loc în viaţa
lui nu este capabil să facă vreo treabă bună. (La fel, bărbaţii pot să fie la fel de
slabi cu câinii cum sunt fetele bătrâne cu pisicile). Un bărbat care este suficient
de puternic încât să folosească femeile ca sclave şi ca obiecte de joacă este în
regulă. Chiar şi aşa, întotdeauna există un pericol, deşi este dificil de evitat.
De fapt, nici nu cred că trebuie evitat. Cred că un bărbat trebuie să se antre­
neze să stăpânească ceea ce în mod obişnuit este num it „vicii", de la fecioare
la morfină. Este incontestabil că există foarte puţini astfel de bărbaţi.13
Comentariul de mai jos al lui Crowley aminteşte în mod izbitor de lupta de
putere pe trei direcţii între preţuitul lui student A. R. Orage şi tânăra prietenă a lui
Orage, Jesse Dwight:
Din nou m i se întâm plă ca elevii cei mai promiţători să renunţe la marea lu­
crare a vieţilor lor de dragul unei femei nenorocite, care ar fi putut să fie găsită
la duzină la un magazin de discounturi. Nu contează care este lucrarea; dacă
m erită atunci când o faci, ea necesită întreaga ta atenţie, iar o femeie este to­
lerabilă în viaţa om ului doar dacă este antrenată să îl ajute pe bărbat cu
munca lui, fără cea mai mică referire la niciun fel de alte interese.14
Din nou, exprimarea este aspră. Dar comparaţi conţinutul efectiv al acelui pa­
ragraf (dincolo de limbajul aspru) cu proza ceva mai atrăgătoare a lui David Deida:
De fapt, ea nu vrea să fie numărul unu. O femeie pare să vrea să fie lucrul cel
mai important în viaţa bărbatului ei. Insă dacă ea este lucrul cel mai impor­
tant, atunci ea simte că bărbatul ei a transformat-o în prioritatea numărul unu
şi nu este dedicată pe deplin sau îndreptată către dezvoltarea şi slujirea di­
vină... deşi n-ar recunoaşte-o niciodată, ea vrea să simtă că bărbatul ei ar fi
dispus să sacrifice relaţia lor de dragul scopului său suprem .15
Putem să spunem că Deida are doar o expresie ceva mai şlefuită. însă ambii
bărbaţi spun în esenţă acelaşi lucru şi anume că bărbaţii, pentru a fi bărbaţi, trebuie
să îşi pună munca în viaţă ca numărul 1, iar femeia ca numărul 2. Dacă nu fac acest
lucru - dacă îşi pun femeia ca numărul 1 şi munca pe locul 2 - atunci, în cele din
242
D espre F emei Şi S ex
urmă, spiritul lor începe să se ofilească, iar femeile lor, să îşi piardă respectul (ca să
nu m ai vorbim de atracţie) pentru ei.
Crowley, în plus, subliniază şi capacitatea femeii de a ajuta un bărbat în
munca vieţii lui, iar asta fără îndoială că a reflectat propriile lui strădanii în acest
sens, cu diversele lui Desfrânate. Aici, el continuă cu ideile despre tendinţa bărba­
ţilor de a-şi ceda puterea femeilor, despre nevoia bărbaţilor de a contracara acest
lucru cu o concentrare extremă pe munca lor şi incapacitatea înnăscută, în viziunea
lui Crowley, a femeilor de a lucra în felul în care poate să lucreze un bărbat:
Negării de sine şi concentrării necesare din partea lui trebuie să îi corespundă
calităţi similare la ea. Am spus să corespundă - aş putea spune, mai bine, să
le depăşească - pentru că o astfel de dedicare trebuie să fie oarbă. Un bărbat
poate să devină m unca lui, astfel că el se satisface pe sine satisfăcând această
muncă, însă o femeie este fundamentalmente incapabilă să înţeleagă natura
muncii în sine. Ea trebuie să consimtă să coopereze cu el în întuneric. Ca ur­
mare, abandonul ei de sine este în realitate un abandon de sine, în timp ce în
cazul lui este vorba mai degrabă de realizare de sine.16
Deida (practic) ia cuvintele lui Crowley şi le face un facelift:
Relaţia intimă nu este niciodată o prioritate în viaţa bărbatului masculin şi
este întotdeauna prioritatea în viaţa unei femei feminine. Dacă un bărbat are
esenţă sexuală masculină, atunci prioritatea lui este misiunea lui, direcţia lui
către o eliberare mai mare, către libertate şi conştiinţă. Dacă o femeie are
esenţă sexuală feminină, atunci prioritatea ei este curgerea iubirii în viaţa ei,
inclusiv relaţia ei cu un bărbat în care să poată să aibă încredere total, în corp,
emoţii, minte şi spirit. Bărbatul şi femeia trebuie să se sprijine unul pe celălalt
în ceea ce priveşte priorităţile lor, pentru ca relaţia să le slujească
am ândurora.17
Ceea ce Deida num eşte „misiunea lui", Crowley num ea „m unca lui" şi „rea­
lizarea lui de sine"; ceea ce Deida numeşte „curgerea iubirii în viaţa ei", Crowley
numea „abandonul ei de sine". Abandon poate părea un cuvânt dubios din partea
lui Crowley, care sugerează un soi de docilitate, însă, de fapt, cuvântul „abandon"
este folosit frecvent în multe tradiţii spirituale pentru a descrie un devotament pro­
fund, din inim ă pentru ceva (ca în karma yoga şi în bliakti yoga, de exemplu). Am
oferit această com paraţie scurtă între cuvintele lui Crow ley şi cele ale lui Deida
pentru a ilustra o chestiune importantă, şi anume cea a spiritualităţii post-moderne
şi dacă aceasta este cu adevărat mai evoluată, sau este doar îmbrăcată mai atrăgător.
Deida este un reprezentant bun al unui mod foarte avansat de a înţelege chestiunile
legate de relaţii, însă dacă analizăm ceea ce spune el şi îi com parăm ideile cu viziu­
24 3
 C ei T rei M agi P ericuloşi
nile de la începutul secolului XX ale unor bărbaţi, precum Crowley şi Gurdjieff (a
se vedea mai jos), am putea spune că totul este doar prezentat într-o m anieră mai
digerabilă.
în orice caz, din cuvintele lui Crowley răzbate sentimentul că el nu exprimă
doar nişte puncte de vedere foarte bine definite şi - din cauza limbajului dur - in­
corecte din punct de vedere politic cu privire la femei, ci în acelaşi timp ne dezvă­
luie şi câte ceva din propriile strădanii în această privinţă - şi anum e frica lui
profundă de a nu fi înghiţit de feminim şi, aproape cu siguranţă, resturile vechii
duşmănii cu mama lui.
Pentru mulţi bărbaţi, arhetipul Femeii reprezintă un întuneric puternic şi hao­
tic, ceva de care îi este teamă că l-ar putea consuma şi ceva de care trebuie să se pă­
zească pentru a nu fi copleşit - ca un înotător care încearcă să se ţină la suprafaţa
apei, având mereu în fundal o frică să nu se înece. Bărbatul tinde să se identifice cu
mintea lui raţională, conştientă şi adesea vede femeile (pe bună dreptate sau nu)
ca fiind puterea adâncimilor primordiale inconştiente. Renumitul psihiatru elveţian
C. G. Jung a formulat acest lucru în felul următor:
Femeia este o fiinţă foarte puternică, magică. De asta îm i este frică de femei.18
După cum a formulat sec profesorul sufit Llewellyn Vaughn-Lee:
Eu a trebuit să întâlnesc puterea întunecată şi teribilă a femininului, de care
celor mai mulţi
/
bărbaţi
/
le este frică.19
în ciuda genialităţii sale intelectuale şi a observaţiilor spirituale profunde şi
sensibile, este clar de ce Crowley nu era chiar copt în alte privinţe. Cu toate acestea,
avantajul lui în interacţiunile cu femeile era neoprita lui sinceritate. Oricât de aro­
gant ar fi devenit, nu pretindea că este altfel, iar lunga şi turbulenta lui viaţă cu fe­
meile s-a desfăşurat consecvent cu o disponibilitate neînduplecată de a înfrunta
orice ar fi apărut între el şi ele. în această privinţă, era înaintea vrem urilor lui, un
predecesor al boemului tantric de după anii '60 care caută să intre cu totalitatea lui
în orice i se pune în faţă. Era de aşteptat să se îm piedice atât de des în acest tărâm,
dat fiind trecutul şi dispoziţia lui, dar nu poate fi acuzat de artificialitate sau de
ipocrizie. Viaţa lui este un studiu fascinant, pentru contrastul pur dintre o structură
de idei metafizice măreţe şi geniale şi realitatea crudă a unei vieţi de idile prăbuşite
dureros.
în sfârşit, trebuie să rem arcăm că pentru fiecare comentariu aparent aspru pe
care Crowley îl făcea despre femei, a făcut şi un număr egal de remarci de sprijin,
care dezvăluiau punctele lui de vedere cu privire la ce se ascunde în spatele opri­
m ării de secole a femeilor:
244
D e s p r e F e m e i Şi S ex
Femeile sub creştinism sunt ţinute virgine pentru piaţă, aşa cum gâştele de
Strasbourg sunt ţintuite de scândură până le putrezeşte ficatul. Natura femei­
lor a fost deformată, speranţa ei la un suflet a fost ciuntită, plăcerea ei cinstită
a fost înşelată, iar mintea i-a fost otrăvită, ca să stârnească poftele istovite ale
unor bancheri şi ambasadori senili.20
Iar aici, într-un text puternic şi elegant, el afirmă suprem a egalitate dintre
bărbaţi şi femei:
Noi, adepţii Thelem ei, spunem că „Fiecare bărbat şi fiecare fem eie este o
stea". Nu prostim femeile şi nu le flatăm, nu le dispreţuim şi nu le maltratăm.
Pentru noi, fem eia este ea însăşi, absolută, originală, independentă, liberă,
autojustificată, exact cum este şi un bărbat. Noi îndrăznim să nu îi îm piedi­
căm mersul, Zeiţă ce este! Nu ne arogăm niciun fel de drept asupra voinţei
ei; nu pretindem să-i deviem dezvoltarea, să dispunem de dorinţele ei sau
să-i determinăm destinul. Ea e singurul şi propriul ei arbitru; noi nu cerem
nimic mai mult decât să îi furnizăm tăria noastră, căci altă dată slăbiciunea ei
naturală a fost pradă presiunii lumii. Gata; acum ar fi prea mult zel chiar şi
s-o păzim în m ersul ei, căci îi e cel mai bine ca prin propriile ei puteri să îşi
câştige drumul înainte! Noi nu o vrem ca sclavă; vrem să fie liberă şi regească,
fie că iubirea ei se luptă cu moartea în braţele noastre, noaptea, sau că loiali­
tatea ei merge alături de noi în timpul zilei, în focul luptei vieţii.21
G u rd jieff: „O m u l care a o m orât-o
pe K a th erin e M a n sfie ld "
Gurdjieff era puternic masculin. Deşi foarte tare din punct de vedere intelec­
tual şi emoţional, el nu avea sensibilitatea poetică şi literară a lui Crowley. Totuşi,
era foarte orientat pe aptitudini manuale şi foarte îndemânatic şi îi plăcea să repare
tot felul de lucruri. Tânăr fiind, în Ashkhabad, s-a stabilit ca meşter universal, îşi
făcea reclamă afacerii ca „Atelierul de Călătorii Universale" şi susţinea că poate să
repare orice. De asemenea, era un maestru al dansurilor complicate. Ca şi Crowley,
avea un im pact puternic asupra femeilor, care fără îndoială că erau captivate de
profunda încredere de sine pe care o radia, de siguranţa şi de convingerea cu care
vorbea. El avea o înţelegere solidă a minţii femeieşti. Acest lucru a fost confirmat,
printre altele, şi de faptul că mulţi dintre adepţii lui erau femei excepţionale şi in­
teligente. Studenţii lui bărbaţi erau importanţi, iar el a părut să îi scalde în atenţie
pe cel puţin trei dintre ei (Ouspensky, Orage şi Bennett), în speranţa că îi va pregăti
ca succesorii lui, dar, în toate cazurile, aceşti bărbaţi nu au îm plinit aşteptarile lui
Gurdjieff. Studentele lui, deşi în general de un profil inferior bărbaţilor, au fost în
mare parte mai loiale. Pe una dintre ele, Olga de Hartmann, G urdjieff a numit-o
odată ca „prima prietenă adevărată a vieţii mele interioare". O alta, Jeanne de Sal-
245
 C ei T rei M agi P ericuloşi
zmann, s-a evidenţiat dintr-un mare grup de adepţi ca principala discipolă a lui
Gurdjieff la sfârşitul vieţii lui.
Acestea fiind spuse, mai mult chiar şi decât Crowley, Gurdjieff a fost un pa­
triarh. Deşi principala idee a Lucrării lui era să aducă bărbaţii şi femeile la o stare
de echilibru interior, totuşi el vedea bărbaţii şi femeile ca fiind fundamentalmente
diferiţi şi o spunea fără echivoc. Fritz Peters susţine că odată G urdjieff a spus ur­
mătoarele (mi-am luat libertatea de a tradce engleza stricată a lui Gurdjieff, înre­
gistrată corespunzător de Peters, în engleză-standard):
Natura unei femei este foarte diferită de cea a unui bărbat. Femeia este din pă-
meyjt şi singura ei speranţă de a se ridica la o altă treaptă de dezvoltare - de a
merge în ceruri, cum s-ar spune - este cu un bărbat. O femeie deja ştie totul,
dar o astfel de cunoaştere este inutilă pentru ea şi, de fapt, poate să fie chiar
ca o otravă, dacă nu are cu ea un bărbat. Bărbaţii au un lucru care nu există la
femei, niciodată: ceea ce se numeşte „aspiraţie". In viaţă, bărbatul foloseşte
acest lucru - această aspiraţie - pentru multe lucruri, care niciunul nu e bun
pentru viaţa lui, dar el trebuie totuşi să o folosească, pentru că are o nevoie
puternică. Bărbaţii - nu femeile - se caţără pe munţi, se scufundă în oceane,
zboară în aer, pentru că ei trebuie să facă astfel de lucruri. Pentru el este im­
posibil să nu facă aceste lucruri, nu poate să se abţină. Uitaţi-vă la viaţa din
jurul vostru: bărbaţii scriu muzică, bărbaţii pictează, scriu cărţi şi altele ase­
menea. Bărbatul crede că acesta este modul în care găseşte Raiul pentru sine.
Nu este necesar ca o femeie să facă în lume lucrarea unui bărbat. Dacă o femeie
găseşte un bărbat adevărat, atunci femeia devine o femeie adevărată, fără ne­
cesitatea lucrării interioare. însă, după cum vă spuneam, lumea e sucită. în
lumea de azi, bărbaţii adevăraţi nu există, aşa că femeile încearcă să devină băr­
baţi şi să facă lucrarea bărbaţilor, lucru care nu este bun pentru natura ei.22
Aceste remarci ale lui Gurdjieff - exprimate la jum ătatea anilor '20, la scurt
timp după ce femeile primiseră pentru prima oară drept de vot în cele mai multe
naţiuni occidentale moderne - ar fi denunţate ca sexiste de multe voci în vremurile
noastre şi într-adevăr este greu să apărăm în vreun fel remarca lui Gurdjieff că o
femeie „trebuie să fie cu un bărbat pentru a merge în Rai". însă profesorii Gurdjieff,
Crowley şi Osho au fost renum iţi pentru faptul că făceau rem arci care, scoase din
context, par să îi pună într-o lumină proastă. Fritz Peters, care a furnizat citatul de
mai sus, reconstruia din memorie cuvintele pe care le auzise de la Gurdjieff cu vreo
40 de ani, înainte ca el să le scrie în cartea lui. El era acelaşi autor, ar trebui menţio­
nat, care a furnizat cea mai fantastică versiune a întâlnirii de proastă faim ă dintre
Crowley şi Gurdjieff (prezentată în Capitolul 13).
Chiar dacă luăm citatul de mai sus aşa cum e, ideea că o femeie trebuie să fie
într-o relaţie de un fel sau altul cu un bărbat pentru a deveni cu adevărat conştientă
246
D espre F emei Şi S ex
de esenţa ei divină nu îi este unică lui Gurdjieff. Ea este o variaţie a unei vechi teme
gnostice, şi anume că spiritul feminin foloseşte ceva din spiritul masculin ca parte
a deschiderii sale către adevărul superior. în Evanghelia G nostică apocrifă a lui
Toma citim următoarele:
Simon Petru le-a spus: „Maria ar trebui să plece de la noi, căci femeile nu sunt
vrednice de viaţă". Iisus a spus: „Vezi, o să o atrag şi să îi fac masculinul, pen­
tru ca şi ea să poată să devină un spirit viu care seamănă cu voi, bărbaţii. Căci
fiecare femeie care se face bărbat va pătrunde în împărăţia cerurilor.23
Aceste cuvinte au consternat, derutat şi indignat pe m ulţi şi probabil repre­
zintă unul din motivele care contribuie semnificativ la faptul că întreaga Evanghelie
după Tom a e luată drept noncanonică. Evanghelia lui Tom a este derutantă şi pen­
tru adepţii m işcării New Age, pentru că, deşi conţine în oarecare m ăsură o înţelep­
ciune care sună a oriental (cu Iisus care susţine că este una cu universul şi aşa mai
departe), ea se încheie cu remarca aparent sexistă citată mai sus. însă mai putem să
alegem şi un alt punct de vedere aici.
în loc să ignorăm pur şi simplu citatul ca pe un soi de adăugire editorială ul­
terioară a vreunui preot patriarhal, o putem înţelege alegoric, ca pe o învăţătură
psihologică despre relaţia dintre m intea conştientă şi cea inconştientă. Cele mai
multe mitologii din lume asociază zeii masculini cu cerul şi cu simbolurile înălţării,
iar zeiţele feminine, cu pământul şi cu simbolurile descinderii sau împământării -
„tatăl cer, mama păm ânt" (după cum am menţionat anterior în acest capitol, există
o excepţie remarcabilă în acest sens, prin zeiţa egipteană a cerului, Nuit, dar chiar
şi ea simbolizează pântecul existenţei, mai degrabă înrudit cu spaţiul infinit decât
cu cerul „de deasupra"). In cele mai multe tradiţii mitice-spirituale, masculinul sim­
bolizează abstractul şi conştientul, iar femininul - materialul şi inconştientul. Chiar
şi cuvintele „m aterie" (matter în lb. eng, n.t.) şi „m am ă" (mother în lb. eng., n.t.) au
o rădăcină etimologică comună. Din această perspectivă, ideea că o femeie trebuie
să „devină bărbat" nu are nimic de-a face cu genul, ci este mai degrabă o învăţătură
simbolică despre transformarea inconştientului în conştient. Şi acest lucru fără în­
doială că este adevărat. Inconştientul din noi trebuie să se trezească şi să devină
conştient, pentru ca noi să putem evolua.
însă greşeala este că noi judecăm conştientul ca fiind „mai bun" decât incon­
ştientul. Ambele îşi au funcţia lor esenţială. „înălţarea" din materie în spirit este
doar o jum ătate din procesul de trezire. Gurdjieff, dintre toţi profesorii, era foarte
conştient de nevoia de a aduce conştiinţa şi „jos" în corp - sau, cu alte cuvinte, de
a înţelege că spiritul şi materia, până la urmă, nu sunt diferite (a se vedea mai jos
remarca lui Katherine Mansfield).
Luate strict ca o reflexie a caracterului său, rem arcile lui G urdjieff despre
femei, citate mai sus, sunt interesante - dacă nu din alt motiv, m ăcar pentru faptul
247
 C ei T rei M agi P ericuloşi
că dezvăluie m ult despre natura lui. El avea în mare m ăsură calitatea masculină a
„curajului în bătaia focului", adică disponibilitatea de a spune ce gândeşte, indife­
rent de consecinţele sau de judecata altora. Acelaşi lucru era adevărat şi în cazul
lui Crowley şi ale lui Osho. în mod paradoxal, asta pare adesea să fie o calitate de
care femeile sunt atrase, tocmai datorită forţei pe care o sugerează. în cazul lui Gur­
djieff în special, el pare să nu-şi fi dat voie niciodată să fie controlat de femei nici
un pic. Osho, după cum recunoaşte chiar el, încerca ceva anum e şi radical (din
punctul de vedere al noutăţii), şi anume să instaleze femei în cele mai multe dintre
posturile de putere din organizaţia lui. Complicaţiile pe care le-a generat acea de­
cizie au fost ceva ce el a acceptat ca atare şi, în mod clar, le-a perceput ca făcând
parte din scopul vieţii lui. La fel, Crowley considera femeile a avea o importanţă
esenţială în executarea M arii lui Lucrări - la urma urmei, Fiara nu era completă
fără Babalon a sa (într-o notă secundară, multe femei occidentale moderne din zilele
noastre se plâng că nu prea se găsesc „Fiare" demne de luat în seamă). Gurdjieff
însă nu era interesat să preamărească femeile şi poate că de aceea nu a întâmpinat
dificultăţi extraordinare cu ele, dincolo de chestiunile normale (cu excepţia lui Jesse
Dwight, a se vedea mai jos), însă a consumat o cantitate enormă de energie lucrând
cu multe femei, poate chiar mai multe în perioada bătrâneţii lui.
Putem să întrezărim câte ceva din conexiunea lui Gurdjieff cu polaritatea fe­
minină din cartea lui semiautobiografică Meetings with Remarkable M en [întâlniri cu
oameni remarcabili]. Dintre Căutătorii de Adevăr cu care îşi uneşte forţele la sfârşitul
secolului al XlX-lea, după cum este descris în carte, una singură este femeie. La fel
ca soţia lui Gurdjieff, era poloneză; numele ei era Vitvitskaia şi se pare că era o fe­
meie cu adevărat rem arcabilă. William Patrick Patterson a com parat-o cu Maria
Magdalena, „arhetipul căutătorului fem inin".24
Gurdjieff spune că a cunoscut-o în jurul anului 1890, pe când era foarte tânăr,
avea 20 de ani şi abia îşi începuse rătăcirile prin viaţă. Este descrisă ca fiind „fru­
moasă şi frivolă" şi înclinată către depresie. Părinţii ei muriseră pe când ea era foarte
tânără; ulterior fusese înşelată şi părăsită de câţiva bărbaţi şi sfârşise fără niciun
ban, „la marginea dezastrului m oral".25 Rezultatul a fost că a sfârşit „săracă" în
toate felurile, dar mai mult în sensul a ceea ce Iisus num ea „binecuvântaţi fie cei
săraci cu duhul" - un soi de vid care rezultă din eliberarea de toate datoriile şi pie­
dicile din trecut. în această stare este posibilă experienţa a ceea ce descria Iisus când
a spus: „Binecuvântaţi sunt cei care sunt flămânzi şi însetaţi de dreptate: căci ei vor
fi săturaţi". Asta înseamnă că în cel care a devenit „sărac" - adică disponibil în inte­
rior pentru posibilitatea unor adevăruri superioare - poate să apară un m are dor
de adevăr. M ai târziu, Vitvitskaia a ajuns o membră importantă a Căutătorilor Ade­
vărului devenind o fem eie transformată, trezită, specializându-se într-o înţelegere
avansată a m uzicii şi a „vibraţiilor". Conform poveştii despre ea, după cum este
redată în carte de către „prietenul de esenţă" al lui Gurdjieff, prinţul Lubovedsky,
ea a murit tânără, de o boală care a lovit-o brusc. Prinţul încheie declarând că, dintre
248
D espre F em ei Şi S ex
miile de femei pe care le-a cunoscut în 50 de ani de călătorii pe planetă, ea a fost
cea m ai deosebită.
Gurdjieff spunea adesea că scrierile lui trebuie înţelese la mai multe niveluri,
nu citite ca nişte simple naraţiuni. Istoricii care s-au ocupat de viaţa lui nu au clarificat
dacă Vitvitskaia (sau prinţul Lubovedsky, până la urmă) au existat vreodată. Dar
chiar şi ca mit, povestea rămâne importantă, pentru că este un exemplu rar de fabulă
spirituală despre o călătorie eroică de la zdrenţe la bogăţia spirituală, în care prota­
gonista este o femeie, nu un bărbat. Există cu mult mai puţine modele feminine în is­
torie, reale sau alegorice, în domeniul vieţii spirituale. Gurdjieff, cu toată fanfaronada
lui patriarhală, a fost în multe feluri (alături de Crowley) unul dintre primii guru-şi
occidentali moderni care a lucrat în profunzime cu femeile. La fel ca şi Crowley, Gur­
djieff avea o personalitate care avea tendinţa să „dea naştere la zvonuri". Printre cele
care circulau periodic în jurul lui erau câteva obişnuite: că este agent rus (dovezile
sunt neconcludente), că este hipnotizator (după propriile spuse, acest lucru este ade­
vărat, deşi susţine că a renunţat la a folosi aceste aptitudini în 1911), că este ca Ras­
putin în ceea ce priveşte capacitatea lui de a seduce femile (îndoielnic, deşi s-a culcat
cu câteva dintre studentele lui), că a omorât-o pe Katherine M ansfield (fals), că
aproape a violat o femeie în primii ani ai comunităţii de la Prieure (lucru necunoscut),
că flirta „scandalos" cu studentele lui chiar şi în ultimii lui ani, la bătrâneţe (lucru
adevărat - cel puţin după spusele lui J.G. Bennett).
Există un pasaj foarte amuzant în autobiografia lui Bennett, Witness: The Story
o f a Search [M artor: Povestea unei căutări], în care acesta descrie efectul pe care Gur­
djieff l-a avut asupra unora dintre studenţii englezi ai lui Bennett, care era un cău­
tător sincer şi (cel puţin la scurt timp înainte de moartea lui Gurdjieff) un student
devotat al maestrului, însă, după cum recunoaşte chiar el, era un englez rigid. Fără
îndoială că nimic din ce ar fi făcut nu ar fi putut să-i pregătească pe studenţii lui
englezi pentru natura desfrânată a lui Gurdjieff. Bennett scria:
[Unii] au fost jigniţi de comportamentul lui. Nu puteau să se împace cu băutul
la masa lui şi cu limbajul lui obscen. Câţiva au fost fantastic de deranjaţi de
ceea ce auziseră la Paris despre viaţa lui privată şi au luat la modul literal
laudele lui despre fiii lui mulţi şi multele lui fiice.26
într-o notă mai neagră, istoricul ocult James Webb, în lucrarea lui meticuloasă
şi uneori bârfitoare The Harmonious Circle [Cercul armonios] (1980), relatează că unul
dintre motivele pentru care este posibil ca Ouspensky să se fi despărţit de Gurdjieff
ar fi fost următorul:
Ca urmare, explicaţia lui Orage despre despărţire este de mare interes. El a
susţinut întotdeauna că ceea ce l-a făcut pe Ouspensky să se hotărască în cele
din urmă a fost faptul că Gurdjieff aproape că a violat-o pe doamna Y., în
249
 C ei T rei M agi P ericuloşi
1923-1924. Data corespunde, iar scandalul a fost de asemenea proporţii, încât
explicaţia este foarte plauzibilă. Dacă Orage are dreptate, asta ar explica preo­
cuparea aproape obsesivă a lui Ouspensky pentru integritatea lui Gurdjieff
în conversaţia lui cu M ouravieff după accidentul [de maşină] al lui Gurdjieff
[din 1 9 2 4 ]...27
Ca şi în cazul relatării lui Webb despre întâlnirea lui Gurdjieff cu Crowley,
în 1926 (a se vedea Capitolul 13), acesta nu furnizează nicio sursă pentru cele de
mai sus, astfel că nu se pot concluziona prea multe în acest sens. Repet aici relatarea
doar pentru că Webb susţinea că a petrecut aproape 10 ani călătorind între Europa
şi America de Nord şi intervievând oameni care fuseseră angajaţi în Lucrare, in­
clusiv pe unii dintre studenţii direcţi ai lui Gurdjieff, care încă mai erau în viaţă în
anii '70, când W ebb şi-a făcut cercetările pentru carte.
Cu privire la scriitoarea Katherine Mansfield, născută în Noua Zeelandă, pe
care am m ai menţionat-o, ea a venit la Institutul lui Gurdjieff, la Prieure, la scurt
timp după deschiderea acestuia, în 1922, deja într-un stadiu avansat de tuberculoză.
După câte se ştie, Gurdjieff a tratat-o cu blândeţe şi a încercat doar să o facă să se
simtă bine; ea a m urit acolo, câteva luni mai târziu. Datorită faimei ei şi vârstei ti­
nere (avea 34 de ani) şi pentru că Gurdjieff era un personaj nou şi necunoscut în
Europa la acea vreme, totul a creat o combinaţie de factori care au generat cele mai
urâte form e de bârfe. Num ele lui Gurdjieff a fost vehiculat ca „m agicianul din
Orient care a omorât-o pe Katherine Mansfield". Totuşi, este interesant de remarcat
că, dintre toate femeile care au avut legătură cu Crowley şi cu G urdjieff - şi acestea
au fost num eroase - Katherine Mansfield a fost singura personalitate care a intrat
în contact efectiv cu ambii bărbaţi. Părerea ei despre Crowley nu era bună - ea spu­
nea că este „o persoană arogantă şi m urdară"28. Interesant, când Fiara l-a întâlnit
pe Gurdjieff, la trei ani după moartea lui Mansfield, acesta din urmă (conform re­
latării lui Webb) l-a descris şi el pe Crowley ca „m urdar".
în orice caz, fără discuţie că Mansfield avea încredere în G urdjieff şi, deşi
acesta nu a putut să realizeze niciun fel de vindecări-m inune pe ea, a rămas la co­
m unitatea lui în ultimele luni ale vieţii ei şi, conform relatărilor pe care le avem la
dispoziţie, era mulţumită că se afla acolo. Iniţial, ea s-a dus la el pentru că a crezut
că „este singurul om care înţelege că nu există separare între corp şi spirit, care
crede cum sunt ele conectate"29. Acestea sunt remarci deosebit de interesante. Man­
sfield era scriitoare şi, ca atare, era în primul rând un intelectual. Fără îndoială că
tânjea să fie mai conectată cu propriul corp, să descopere o urmă de spiritualitate
în realitatea fizică. Faptul că ea a recunoscut acest elem ent ca fiind prezent în învă­
ţăturile lui Gurdjieff (care chiar era prezent) şi ca fiind rar în cercurile metafizice
(lucru care, din nou, era adevărat) este o mărturie a nivelului ei de înţelegere.
în cele din urmă, ea a fost încurajată să încerce diverse sarcini, cum ar fi să
înveţe limba rusă, să coasă şi să ţesă - activităţi practice, cărora nu le dăduse atenţie
250
D espre F e m e i Şi S ex
în viaţa ei, spunând că: „toate lucrurile pe care le-am evitat în viaţa mea par să mă
găsească aici."30 Şi aceasta este o remarcă incisivă, care subliniază o chestiune foarte
frecventă într-o şcoală de mistere bona fide, şi anume faptul că un student va fi în
mod invariabil ghidat să păşească într-un teritoriu necunoscut. Ideea aici este că,
fiind creaturi ale obiceiului, în general căutăm ceea ce este cunoscut şi confortabil,
acolo unde ştim cum m erg lucrurile într-o oarecare măsură. Pentru a păşi într-un
teritoriu necunoscut, trebuie să fim mai prezenţi, mai isteţi, mai vigilenţi, iar la rân­
dul lor, aceste lucruri creează în noi (dacă ne m enţinem în acest proces) un senti­
ment lărgit de a fi. Esenţialmente, la asta se referea Nietzsche atunci când spunea:
„Aduc m ulţum iri pentru suferinţă!". A păşi în necunoscut înseamnă adesea a su­
feri, însă prin aceasta înseamnă a învăţa şi a creşte, lucru care deseori sfârşeşte în
strălucirea tăcută a realizării şi a bucuriei.
Cu toate astea, nu există nicio dovadă că Gurdjieff ar fi forţat-o pe Mansfield
să facă ceva, după cum atestă şi propriul ei jurnal abundent. El a fost întotdeauna
blând cu ea, chiar şi când răcnea şi urla la studenţii lui mai sănătoşi. însă soţul lui
Mansfield, M iddleton Murry, nu a fost aşa de convins. Ea nu se afla la Prieure nici
de o lună, când el a început să suspecteze că este „hipnotizată". Aceasta (într-o
formă sau alta) este frica multor bărbaţi atunci când femeia lor se află în compania
unui bărbat carismatic şi puternic, dar în cazul lui Gurdjieff, totul era amplificat de
misterul absolut al trecutului său.
într-una din relatările lor, Mansfield povesteşte cum G urdjieff i-a cerut să
stea pur şi simplu într-un colţ, în bucătărie, şi să observe lucrurile. Bucătăria unei
comunităţi este invariabil un loc plin de viaţă - aşa cum tinde să fie centrul de ener­
gie la o petrecere obişnuită acasă - şi fără îndoială că Gurdjieff a pus-o acolo ca să
o expună la multă energie. Aflându-se în acel loc, ea a rem arcat cât de plină de viaţă
era bucătăria şi a avut o observaţie specială despre Julia Ostrowska (tânăra soţie a
lui Gurdjieff), spunând că mergea cu ţinuta unei regine.
Ultima scrisoare a lui Khaterinei către soţul ei în Anglia, cu puţin timp înainte
să moară de o hemoragie pulmonară bruscă, a fost aspră. Ea i-a scris:
...D acă mi s-ar permite un singur strigăt către Dumnezeu, strigătul acela ar
fi: vreau să fiu adevărată... dar locul ăsta m-a învăţat până acum cât de ne­
adevărată sunt. M i-a luat lucrurile unul după altul (lucrurile nu fuseseră ni­
ciodată ale mele) până în momentul ăsta tot ce ştiu cu adevărat, cu adevărat
este că nu sunt anihilată şi că sper - mai mult decât că sper - cred.31
Mansfield a fost înm ormântată în ianuarie 1923, în cimitirul oraşului Avon,
în apropiere de Prieure. Când a m urit Gurdjieff, cu aproape un sfert de secol mai
târziu, a fost înm orm ântat într-un loc lângă Mansfield. După ce a murit, soţul ei a
renunţat la a-1 mai judeca pe Gurdjieff, aproape de sfârşitul propriei vieţi a conclu­
zionat generos: „Katherine a făcut din asta un instrum ent pentru procesul acela de
251
 C ei T rei M agi P ericuloşi
anihilare de sine care este necesar pentru renaşterea spirituală, prin care pătrundem
în împărăţia Iubirii. Sunt sigur că şi-a atins scopul şi că Institutul a ajutat-o în asta".32
M ult m ai com plicată decât asocierea lui Gurdjieff cu Katherine Mansfield a
fost legătura acestuia cu o altă tânără cu voinţă puternică, americanca Jesse Dwight.
Vreme de aproape şapte ani, avea să fie prins într-un triunghi dificil cu ea şi cu stu­
dentul lui apropiat, A. R. Orage. Nu era un „triunghi amoros" - Gurdjieff şi Dwight
nu au avut nicio relaţie fizică - însă era o dinamică interesantă, în care uneori se
desfăşurau lecţii dureroase pentru toţi trei. Gurdjieff şi Orage aveau aproximativ
aceeaşi vârstă; Jesse era cu aproape 30 de ani mai tânără. în cea mai mare parte a
anilor '20, Orage a fost principalul om al lui Gurdjieff în Am erica şi, ca intelectual
genial şi orator fermecător, profund devotat lui Gurdjieff, era de nepreţuit pentru
maestru. însă Jesse nu era o căutătoare serioasă şi o interesa mai mult să întemeieze
o familie cu Orage şi să trăiască cu el o viaţă convenţională. In mod inevitabil, Orage
a fost pus în situaţia de a alege şi în cele din urmă a ales pentru femeia sa, în defa­
voarea maestrului său.
Orage, în vârstă de cincizeci de ani la vremea aceea, a cunoscut-o pe Jesse
Dwight, o tânără atractivă şi inteligentă în jur de douăzeci şi ceva de ani, la înce­
putul anului 1924, la New York. Jesse s-a îndrăgostit im ediat de chipeşul şi co­
erentul Orage participând la una din prelegerile lui despre sistem ul lui Gurdjieff
şi s-a oferit să organizeze evenim entele la librăria ei şi în acelaşi timp să fie secre­
tara lui neoficială. Relaţia lor a început la scurt timp după aceea şi în următorii
şapte ani, G urdjieff s-a luptat cu Jesse pentru loialitatea lui Orage. La un moment
dat, i-a spus o replică faimoasă: „Dacă mi-1 iei pe Super Idiot (unul din termenii
cu care îl alinta pe Orage) o să fierbi în ulei încins!". Altă dată, când G urdjieff a in­
sistat ca ea să m eargă în Franţa şi să rămână o vreme la Prieure, ea i-a strigat în
faţă: „Te u răsc!".33
Orage, pe de altă parte, considera că mai renunţase la o căsătorie anterioară
şi era hotărât să nu m ai repete acest lucru. Aşa că de cele mai multe ori era sfâşiat
între iubirea şi devotamentul pe care îl avea pentru maestrul lui şi iubirea şi atracţia
pe care o simţea pentru frum oasa şi tânăra lui prietenă. Până în 1931 deja o alesese
pe Jesse (care pe atunci îi era soţie şi mama a doi copii). însă nu a mai trăit mult
după aceea, murind brusc în 1934, la vârsta de 61 de ani. Când Gurdjieff a primit
vestea despre m oartea lui, se spune că şi-a permis - lucru pe care îl făcea foarte rar
- să afişeze o m are tristeţe. „Omul acesta", a spus el, „fratele m eu". Pentru Gur­
djieff, bărbatul despotic, patriarhal şi inabordabil care era în multe feluri, aceasta
era o declaraţie neaşteptată de afecţiune.
O serie de fem ei remarcabile au fost studente devotate lui Gurdjieff de-a lun­
gul anilor - Julia Ostrowska (soţia lui), Olga de Hartmann, Sophie Ouspensky şi
Jeanne de Salzm ann, în special. însă un grup deosebit de interesant a fost unul for­
mat din trei fem ei care au început să studieze îndeaproape cu Gurdjieff în 1935 -
Solito Solano, Kathryn Hulme şi Louise Davidson. Acest grup a ajuns să fie cunos-
252
D espre F e m e i Şi S ex
cut sub num ele de „Lasoul" şi ulterior i s-au mai alăturat şi M argaret Anderson,
Jane Heap, G eorgette Leblanc, Monique Serrure, Elizabeth Gordon, Dorothy
Caruso şi Alice Rohrer. Cele mai multe dintre femei erau scriitoare, intelectuale şi
lesbiene, iar majoritatea necăsătorite. Multe dintre ele s-au văzut zilnic cu Gurdjieff
până în 1939, când grupul s-a destrămat.
Interesant este că şi Gurdjieff le-a atribuit num e de anim ale acestor femei, la
fel cum făcuse Crowley cu „Desfrânatele" lui. Pe Solano o numea „Canarul", A n­
derson era „Iacul tibetan", Hulme era „Crocodilul", Rohrer avea două nume, „Boa-
constrictor" ca „anim alul ei exterior" şi „Tenia" ca „anim al interior", iar Davidson
era „Sardina". Gordon a fost desemnată „Maica Superioară". Din câte se ştie, aceste
femei au avut avantajul că Gurdjieff, la vreo 60 de ani pe vremea când era profeso­
rul lor, se cum inţise oarecum; în jurnalele ei, Solano relatează că multe din întâlni­
rile lor erau vesele şi amuzante. Povestea lui Solano este deosebit de interesantă;
când l-a întâlnit prima oară pe Gurdjieff, în 1935, a fost dezamăgită. I se dăduse un
loc chiar lângă el la un prânz prelungit cu un grup de persoane şi, după spusele ei,
el a petrecut două ore bâlbâindu-se într-o engleză proastă. Până la sfârşitul prân­
zului, ea decisese că „mai degrabă nu îi place" de el. Şi cu toate astea, la scurt timp
după aceea, avea să devină secretara lui.
Câteva dintre femeile „Lasou" au scris mai târziu cărţi despre anii petrecuţi
cu Gurdjieff şi, deşi este clar că la acea vreme deja se cuminţise, încă m ai era adesea
foarte direct în exprimare şi adesea bădăran. Unul din cuvintele lui preferate era
termenul franţuzesc merde (rahat). Iată câteva din expresiile pe care le folosea frec­
vent: „eşti merde de merde" sau „prietenul tău e merde; e bine să-i vezi merde-nismul,
pentru că te ajută să îţi vezi propriul merde-nism ". Există sentimentul puternic că
tocmai această calitate directă şi lumească este elementul care atrăgea atâtea femei.
El nu a suportat niciodată sentimentalismele. Spunea lucrurile pur şi simplu aşa
cum le vedea. Şi datorită vastei lui experienţe cu natura umană, ceea ce „vedea"
era cel mai adesea exact ceea ce era.
în ceea ce priveşte funcţia sexului în contextul unei vieţi conştiente, Gurdjieff
avea câteva idei foarte tranşante. El spunea că pentru omul mediu (în termenii lui
Gurdjieff, omul „adorm it"), principalul scop al sexului (în afară de procreaţie) este
ca mijloc de descărcare a energiei negative. Dacă energia sexuală nu este descărcată
în acest fel, ea devine o acumulare toxică. în consecinţă, Gurdjieff atrăgea atenţia
asupra pericolului de a confunda funcţia sexului (în modul în care acesta este folosit
în mod obişnuit) cu ideea de „iubire". Mai corect, este vorba de un act de întreţinere
necesară, ca şi cum ai schimba uleiul la maşină din când în când. Cei mai mulţi oa­
meni care nu au o viaţă sexuală regulată sau semiregulată tind să îşi redirecţioneze
energia sexuală în fantezie, iar aceasta este direcţia opusă treziei. Gurdjieff se refe­
rea la această irosire de energie ca „masturbare" şi spunea că, în mod natural, există
mai multe tipuri de masturbare, nu toate fizice.
Aici, învăţăturile lui Gurdjieff capătă o lum ină nouă şi interesantă în această
253
 C ei T rei M agi P ericuloşi
eră modernă a tehnologiei internetului, în care pornografia grafică de orice fel se
poate găsi cu uşurinţă şi pe gratis de către oricine are acces la un computer-standard
şi la o conexiune la internet. Gurdjieff folosea termenul de „involuţie" pentru a des­
crie o degradare de calitate şi se referea îndeosebi la involuţia energiei sexuale prin
complacerea excesivă în fantezie. în această privinţă, accesul m odem la pornografie
este cumva o sabie cu două tăişuri. Elementele sale negative constau în irosirea de
timp pe care o implică navigarea pe siturile de pornografie, dezumanizarea femei­
lor (şi a bărbaţilor, de altfel,) prin tendinţa de a le vedea pur şi simplu ca forme de
carne care vor fi folosite şi apoi aruncate şi tendinţa de a promova masturbarea şi,
astfel, de a contribui la irosirea energiei sexuale în general. Pe de altă parte, faptul
că pornografia este vizuală grafic eliberează persoana care o priveşte de nevoia de
imaginaţie interioară excesivă - nu mai e nevoie de atât de multă fantezie dacă nu
ai decât de accesat un site porno ca să vezi oameni „în acţiune". în plus, există şi
posibilitatea ca unii să folosească pornografia ca mijloc de eliberare a vinovăţiei,
învăţând să îmbrăţişeze mai cuprinzător elementele de umbră din domeniul sexual.
Se spune adesea că una din valorile artei vizuale sau film ului este să te ajute să intri
în contact cu gânduri şi sentimente reprimate. La fel, pornografia poate să te ajute
(cel puţin teoretic) să intri în contact cu vinovăţia sexuală, cu gândurile şi cu senti­
m entele sexuale negate, asociate cu această vinovăţie, şi să înveţi să le accepţi.
Transformarea nu poate să aibă loc înainte de acceptare. Nu putem să transformăm
furia, de exemplu, fără să recunoaştem şi să acceptăm m ai întâi realitatea că avem
furie în noi.
G urdjieff spunea că sexul, folosit greşit, este principala forţă din spatele
„sclaviei", adică a tendinţei de a fi controlaţi de propria noastră zonă inconştientă.
Când este folosită greşit, energia este „furată" de alte părţi din noi şi ne transfor­
măm într-o persoană prinsă în ghearele unei minţi hiperactive - adică, o persoană
care trăieşte prea m ult în gânduri şi în fantezii fără rost. El m ergea chiar mai de­
parte şi susţinea că 75 la sută din gândurile noastre îşi au originea în „centrul
sexual".34
Cât despre Gurdjieff omul, fără îndoială că avea o energie sexuală puternică.
Se ştie despre el că avea perioade alternative de abstinenţă sexuală cu perioade de
activitate intensă. După standardele moderne, Gurdjieff nu a fost un sfânt - ba chiar
în aceste vremuri de sensibilitate extremă faţă de protocoalele sexuale ar fi fost pus
la stâlpul infamiei. A avut relaţii sexuale cu o serie de studente, dar şi cu alte femei,
întâlnite întâm plător. După spusele lui Bennett, câteva dintre studentele lui i-au
făcut copii şi, m ai departe, câteva dintre ele au susţinut că numai femeile care s-au
culcat cu el i-au înţeles cu adevărat lucrarea.35 (Acesta este un lucru pe care îl susţin
multe adepte ale unor celebrităţi). Bennett spune mai departe că Gurdjieff, în ciuda
legăturilor apropiate cu m ulte fem ei şi cu numeroase studente excepţionale, a sus­
ţinut întotdeauna că „nu este rolul femeilor să îşi asume responsabilitatea şi să ia
decizii".36 Fie şi num ai în această privinţă, Osho nu ar fi fost de acord. Sau, mai
254
D espre F emei Şi S ex
exact, Osho a încercat să ducă munca lui Gurdjieff la un alt nivel. Juriul încă mai
dezbate dacă a reuşit sau nu.
O sh o : „G u ru l se x u lu i"
Puţini guru-şi ai acestor vremuri şi ai altor timpuri au avut parte de atât de
multe comentarii meschine ca Osho şi titluri groteşti care să ia în râs învăţăturile lui
tantrice modernizate. „Gurul sexului" este unul dintre cele mai frecvente apelative,
iar cel mai amuzant (şi cel mai absurd) este „Hugh Hefner al lumii spirituale", toate
avându-şi rădăcinile în mare parte în prima lui carte publicată, From Sex to Supercon­
sciousness [De In sex In suprnconştiinţa] (1968). Ca toate cărţile sale, şi aceasta este o
transcriere a unei prelegeri pe care a ţinut-o în public - în acest caz, la o întâlnire im­
portantă a liderilor religioşi hinduşi. Osho fusese invitat să vorbească despre iubire,
în mod previzibil - şi fără îndoială cu mare deliciu - el a vorbit pe larg despre cum
toată aşa-zisa iubire, ca să nu mai vorbim de stările extatice spirituale superioare,
sunt false dacă energia sexuală nu este mai întâi adoptată şi percepută ca inocentă în
totalitate. Ce a urmat a fost un tumult; Osho a fost eliminat rapid din conferinţă.
Osho era înconjurat de un mare număr de discipole care îl adorau, iar până
la urmă, el le utiliza ca „m edium uri" pentru darshan-urile lui de energie. La fel
cum Crowley îşi folosea studentele ca mediumuri pentru a contacta sau a-1 ajuta
să intre în contact cu anum ite „inteligenţe praeter-um ane", iar G urdjieff folosea
studente ca să îl ajute la scrierea cărţilor, Osho folosea femeile ca şi canale medium-
nice şi energetice prin care putea să faciliteze diverse fenom ene energetice extraor­
dinare, în numele vindecării şi al transmisiunilor de energie.
Pentru a ilustra învăţătura de bază a lui Osho despre sex, acesta a povestit
odată o veche istorioară budistă despre doi călugări celibatari care se pregăteau să
traverseze un râu. înainte să înceapă să traverseze râul, se apropie de ei o tânără
atrăgătoare şi îi roagă să o ducă şi pe ea pe malul celălalt, râul fiind oarecum adânc.
Unul dintre călugări a fost de acord. Celălalt este înspăimântat, pentru că amândoi
făcuseră legăm ânt nu numai să fie celibatari, ci şi să nu atingă niciodată o femeie.
Şi cu toate astea, iată-1 pe unul dintre călugări că este de acord să o care pe această
tânără peste râu.
Când ajung pe malul celălalt, fem eia îi mulţumeşte călugărului că a dus-o şi
pleacă pe drumul ei. Atunci, călugărul care nu o cărase se întoarce către tovarăşul
lui şi îl acuză că şi-a încălcat jurămintele. „Ei bine", întreabă el, „n-ai cărat-o pe fe­
meia aceea?". La care primul călugăr răspunde: „Eu deja i-am dat drumul. Se pare
că tu eşti cel care încă o mai cară."
Este o parabolă isteaţă şi rezumă foarte bine toată relaţia dintre ataşament şi
reprimarea dorinţei. Şi anume, cu cât ne reprimăm mai mult dorinţele, cu atât de­
venim mai ataşaţi de obiectul dorinţelor noastre ascunse.
Problem a a fost întotdeauna următoarea: pentru cel care caută iluminarea
spirituală profundă, transcenderea dualităţii, există de obicei o anum ită atracţie
255
 C ei T rei M agi P ericuloşi
către singurătate, către condiţia misticului care caută realitatea supremă. Şi această
tendinţă s-a m anifestat foarte frecvent la mulţi dintre realizaţii spiritual m ai proe­
minenţi din istorie. în Evanghelia după loan, când se spune despre Iisus că a spus:
„Eu şi Tatăl suntem u na", el nu spune nimic despre vreun tovarăş uman. Se ştie
bine despre Buddha că a devenit un tată ratat şi şi-a abandonat brusc soţia şi copilul
mic pentru a merge într-o călătorie mistică prelungită în pădure. Bodhidharma, le­
gendarul părinte al zenului, este renumit pentru că se săturase atât de m ult de re­
laţiile umane şi de ignoranţa umană, încât a petrecut aproape un deceniu meditând
cu faţa la un perete. Iar această atracţie către singurătate nu este o trăsătură exclusiv
masculină - sunt multe istorisiri despre mistici fem ei care se retrag din relaţii şi
chiar din lume, în general, pentru a-şi aprofunda practica spirituală.
Atracţia către singurătate era în mod clar prezentă la Crowley, în ciuda nu­
meroaselor flirturi romantice. Gurdjieff, în anii de la începutul căutării lui, întru­
chipa spiritul lui Percival din mitul Sfântului Graal şi, deşi în cele din urmă s-a
căsătorit cu Julia Ostrowska, după moartea prematură a acesteia în 1926, nu s-a mai
ataşat de nim eni, practic, în ultim ii 20 de ani ai vieţii lui (deşi nu a fost deloc celi­
batar). Osho, chiar mai m ult decât Crowley şi Gurdjieff în această privinţă, a fost
un personaj solitar. Cercul lui apropiat era format de obicei dintr-o gaşcă de femei
şi câţiva bărbaţi (doctorul şi dentistul lui), dar toate erau în întregim e discipolele
lui. Spre deosebire de Crowley şi de Gurdjieff, el nu s-a căsătorit niciodată şi pare
să nu fi avut niciodată o relaţie continuă de iubire cu o femeie. Cea care i-a fost mai
apropiată, englezoaica Christine W oolf (Ma Yoga Vivek), a fost practic infirmiera
şi tovarăşa lui şi, deşi au întreţinut relaţii sexuale, nu a fost o relaţie obişnuită băr-
bat-femeie - înainte de toate, ea era discipola lui.
însă relaţia lui Osho cu Vivek nu a fost deloc obişnuită. Pe când avea 16 ani,
Osho a avut un fel de prietenă pe nume Sashi, care a m urit în 1948. După ceva
ani, el avea să susţină că Vivek este reîncarnarea acelei fete. Şi Vivek susţinea că
îşi am inteşte viaţa ei anterioară ca Sashi. După 20 de ani în care l-a slujit pe Osho,
Vivek a m urit brusc în decem brie 1989, în ju ru l vârstei de 40 de ani. Cauza morţii
ei este m isterioasă; se crede că a luat o supradoză de som nifere, dar nu s-a stabilit
niciodată dacă a fost ceva accidental sau un act intenţionat de sinucidere. Osho,
bolnav fizic la vrem ea aceea şi la num ai câteva săptăm âni înain te de propria
moarte, n-a spus prea m are lucru despre m oartea lui Vivek, în afară de faptul că
se luptase îndelung cu depresia. M ulţi au com entat despre cât de puţin o cunos­
cuseră şi cum părea o persoană singulară şi cumva izolată, cu o calitate stranie
de solitudine incognoscibilă care, în unele feluri, era o reflexie naturală a lui
Osho.37
Osho a vorbit de multe ori despre anii de singurătate profundă care au pre­
cedat trezirea lui, la vârsta de 21 de ani; de asemenea, în anii care au urmat, a trans­
mis în mai multe rânduri că, esenţialmente, întotdeauna fusese singur. Mai departe,
a susţinut că îi place singurătatea, pe care o asociază cu primii lui şapte ani de viaţă,
256
D espre F e m e i Şi S ex
când a fost crescut de bunicii din partea mamei, într-un cadru foarte natural şi fără
alţi tovarăşi de joacă.
Sigur că zvonuri au existat întotdeauna. High Milne (la un moment dat, garda
lui Osho la Pune, ulterior şi-a pierdut această poziţie prestigioasă şi a renunţat să
mai fie discipolul lui) susţine că Osho s-a culcat cu m ulte din discipolele lui de la
început, în contexte care se numeau „darshan-uri speciale". El m ai spune şi că aceste
femei au fost convocate odată de Laxmi (secretara lui Osho la acea vreme) şi li s-a
spus să nu vorbească niciodată cu alţii despre acest lucru, care ar genera prea multă
gelozie şi neînţelegere.38 în cartea lui intitulată infatuat Bhagwan: Tlte God that Failed
[Bhagzvan: Dumnezeul care a eşuat], Milne a mai făcut şi alte rem arci deloc măguli­
toare despre fostul lui maestru:
Deşi Bhagwan [Osho] punea atâta accent pe latura fizică a sexului, din câte
se spune, el nu era chiar cel mai mare amant al lumii. Ca m ulţi alţii care se
autointitulează sexologi, propria lui viaţă sexuală lăsa mult de dorit. Multe
din femeile care s-au culcat cu Osho mi-au spus că, departe de a practica ceea
ce spune şi de a face ca o partidă de sex să dureze o oră sau mai mult, cel mai
adesea totul era gata în câteva minute... cea mai mare parte din plăcerea lui
sexuală părea să se afle în partea de preludiu şi voieurism, mai degrabă, decât
în acţiunea efectivă.39
Ca răspuns la această remarcă, Juliet Forman scria într-un capitol din cartea
ei, Bhagwan: The Buddha fo r the Future [Bhagwan: Buddlm al viitorului], subintitulată
hazliu The Guard That Failed [Garda care a eşuat]:
...că Milne, găsind în Osho o scuză ca să îşi exprime natura obsedată de sex,
a trebuit să se transforme în puritan şi să comenteze cu privire la presupusele
înclinaţii sexuale ale maestrului său, este un lucru de-a dreptul hilar!40
Observaţia ei este foarte oportună, deoarece călcâiul lui Ahile în relaţia dintre
maestru şi discipol este întotdeauna (pentru discipol) tendinţa de a proiecta ele­
mentele negate ale naturii sale mai întunecate asupra maestrului, ca un mijloc con­
venabil de a evita asum area responsabilităţii pentru propria lucrare interioară.
Crowley a fost o ţintă m ult mai mare pentru asemenea proiecţii şi a avut parte de
ele din greu. Şi Gurdjieff a avut parte de proiecţii masive la anumite momente. însă
Osho avea ceva ce nici Crowley, nici Gurdjieff n-au avut vreodată: un număr foarte
mare de adepţi. Ca atare, el era un personaj m ult mai periculos pentru cei care con­
sideră că este de „datoria" lor să păzească principiile m orale şi valorile consacrate.
Când un fanatic hindus s-a ridicat în timpul unei prelegeri a lui Osho la Pune, în
1980, şi şi-a aruncat cuţitul către el (fără să-l nimerească), persoana nu a fost nicio­
dată pusă sub acuzaţii de către autorităţile locale. M otivul? Osho vorbea liber şi
• 257
 C ei T rei M agi P ericuloşi
deschis despre sex. Asta îl făcea un paria pentru autorităţile religioase hinduse.
în ciuda prezenţei matriarhale în panteonul său de zeiţe (Shakti, Radha, Kali,
Parvati, Laxmi etc.), India este totuşi una dintre cele mai patriarhale naţiuni de pe
Pământ. Există scripturi hinduse care proclamă că femeia ar trebui să-şi venereze
soţul ca pe Dumnezeu, orice ar fi. Este interesant că una dintre secte (secta Digam-
baras) a religiei în care fost educat Osho (jainismul) susţine că femeia este incapabilă
de iluminare şi că trebuie să se nască din nou ca bărbat pentru a atinge eliberarea
(un ecou al Evangheliei după Toma).41 Sigur că India nu este unică - femeile au fost
oprimate de secole, la nivel social şi politic. Şi totuşi, aşa-numita eliberare a femeilor
este, în mare parte, un fenomen occidental, care, tehnic, a început în Franţa, la sfâr­
şitul anului 1700 şi apoi a căpătat amploare la sfârşitul anului 1800 în Regatul Unit
şi în America, în aşa-numitul „prim val" al curentului. La rândul său, acest lucru a
dus la ceea ce s-a num it „sufragiul femeilor" sau dreptul femeilor la vot. Prima ţară
care le-a permis fem eilor să voteze a fost Noua Zeelandă, în anul 1890. Abia în jurul
anului 1920 s-au mai alăturat şi alte ţări (printre care şi Marea Britanie, Statele Unite,
Rusia, Germania şi Canada) şi au acordat femeilor dreptul deplin la vot.
Oprimarea şi marginalizarea femeilor a fost un rezultat natural şi preconizat
al acestor secole de limitări, dar de la începutul secolului XX şi mai ales odată cu „fe­
minismul celui de-al doilea val", care s-a dezvoltat în anii '70, se manifestă un efect
secundar puternic, şi anume confuzia din ce în ce mai mare de gen atât în rândul fe­
meilor, cât şi al bărbaţilor, mai ales în raport cu relaţiile sexuale şi maritale obişnuite
şi cu chestiunea „rolurilor". Printr-o reacţie terapeutică psihospirituală, se pare că
s-au dezvoltat două abordări principale în ceea ce priveşte chestiunea relaţiilor şi a
disfuncţionalităţii ,în general: abordarea mai tantrică (pe care o preda Osho pe larg)
şi o abordare mai axată pe separarea genurilor, favorizată de comunităţi specializate
pe „grupuri de bărbaţi" şi „grupuri de femei". Aceasta din urmă este mai înrudită
cu aşezările monahale tradiţionale, în care femeile şi bărbaţii sunt separaţi.
Gurdjieff a folosit ceva din această abordare la Prieure, punându-şi studentele
să stea separat de studenţi la mese şi să fie separaţi unii de alţii atunci când folosesc
„băile turceşti". „Grupurile de bărbaţi" şi „grupurile de fem ei" au apărut în cele
din urmă şi la ashramul din Pune al lui Osho, pe la sfârşitul anilor '80. Osho spusese
că am bele genuri au nevoie de propria eliberare, nu num ai femeile. Comentând
asupra chestiunii Eliberării Femeilor, el spunea:
Cu siguranţă că femeia are nevoie de o mare eliberare, însă ceea ce se întâm­
plă în numele eliberării este stupid. Este imitaţie, nu eliberare... adevărata eli­
berare va face din femeie o femeie autentică, nu o imitatie a bărbatului. Asta
este ceea ce se întâm plă acum: femeile încearcă să fie exact ca bărbaţii... asta
nu este eliberare, este o sclavie cu mult mai profundă - m ult m ai profundă,
pentru că prima sclavie a fost impusă de bărbaţi. Această a doua sclavie este
mai profundă, pentru că este creată chiar de femei.42
D e s p r e F e m e i Şi S ex
învăţătura lui Osho a rămas întotdeauna fundam entalm ente tantrică, fie şi
numai în sensul că mai degrabă îmbrăţişa relaţiile, decât să le evite. Parte din lu­
crarea interioară care se desfăşura în această privinţă în grupurile de terapie era in­
teresantă. îm i amintesc de un grup la care am participat cu mai mulţi ani în urmă,
unde toţi participanţii (vreo 40 de persoane) au fost rugaţi să se dezbrace pur şi
simplu şi să stea unul cu faţa la celălalt, într-un şir lung (bărbaţii de-o parte şi fe­
meile de cealaltă parte). Apoi am fost invitaţi să spunem, pur şi simplu, sau să în­
trebăm orice dorim să spunem sau să întrebăm despre corpul celuilalt. Sigur că
unora le-a fost mai uşor decât altora. Dar rezultatul final a fost remarcabil. La ple­
care, participanţii au răm as cu un sentiment clar de o uşurătate interioară extraor­
dinară, generată de simplul act de a-şi fi dezvăluit corpul gol în faţa unui grup de
străini (în cea mai mare parte). Simplul act de confruntare cu identificarea primor­
dială cu corpul a avut rezultatul de a elibera atât energie, cât şi atenţie.
Cei m ai m ulţi oameni au o profundă identificare cu corpurile lor, într-o mă­
sură de care nu îşi dau seama. A fi identificat înseamnă, în acest context, a crede că
nu eşti nimic altceva decât corpul şi, m ai la obiect, că valoarea ta esenţială derivă doar
din corp. Sigur că aceasta este amăgirea fundam entală pe care au încercat întot­
deauna să o abordeze toate tradiţiile de înţelepciune. Gnosticii au m ers departe, la
extrem, cu convingerea lor că scânteia de adevăr spiritual din fiecare persoană este
literalmente închisă în materie şi că, astfel, materia este inerent rea. Conceptul creş­
tin de „păcat originar" (care a fost formulat de Sfântul Augustin) şi condamnarea
Evei în Cartea Genezei au contribuit cu siguranţă la secole întregi de disfuncţie se­
xuală, oamenii (mai ales femeile) ajungând să asocieze corpul cu ceva „rău". Şarpele
din Geneză era perceput de unele secte gnostice ca adevăratul învăţător care venise
să elibereze omenirea de ignoranţă. în multe feluri, el poate fi perceput pur şi sim­
plu ca un sim bol al trezirii sexuale. Osho, în stilul lui duşmănos, a aruncat lumină
asupra miturilor ciudate ale Genezei spunând odată localnicilor din Oregon, în tim­
pul unei conferinţe de presă, că „dacă n-ar fi fost Şarpele, încă aţi fi cu toţii în Rai,
rumegând iarbă".
Cele m ai m ulte scandaluri din jurul guru-şilor secolului XX au avut legătură
cu sexul şi cu puterea. Acest lucru este valabil în cazul lui Crowley şi al lui Gurdjieff
şi acelaşi lucru se poate spune şi despre Osho. Deşi Osho nu a fost niciodată acuzat
de acte ce implică indivizi anume, întreaga lui mişcare era percepută într-o lumină
suspectă, în cea mai mare parte datorită expresivităţii pure întrupate de mulţi dintre
membrii ei. La acest moment este util să recapitulăm conceptele orientale de chakre.
Cuvântul înseam nă „roată" în sanscrită şi, în general, se consideră că se referă la
şapte (numărul cel mai folosit) niveluri de tărâmuri de conştiinţă. în mare, ele co­
respund după cum urmează:
Chakra 1: Instincte de bază care au legătură cu supravieţuirea şi relaţia ime­
diată cu mediul fizic.
259
 D espre F em ei Şi S ex
C ei T rei M agi P ericuloşi
obicei cu un picior încrucişat peste celălalt - iar partea inferioară a corpului lui nu
Chakra 2: Sexualitate, precum şi sentimentele/emoţiile elementare.
se mişca deloc, adesea timp de până la două sau chiar trei ore. I se mişcau numai
Chakra 3: Puterea personală.
mâinile şi capul, dar doar foarte lent. Clipea doar rareori. Toate acestea se pot vedea
Clmkra 4: Iubire şi compasiune.
în multe din prelegerile lui înregistrate, care sunt disponibile gratuit pe internet.
Chakra 5: Comunicare şi adevăr.
(Reacţia generală a ciiiicului la acest fapt este „droguri!", însă în cazul lui Osho nu
Chakra 6: Inteligenţă şi sensibilitate psihică.
există dovezi că ar fi utilizat droguri, într-o măsură care să explice astfel de parti­
Chakra 7: înţelepciune, conexiune cu sufletul sau cu inteligenţa universală. cularităţi).
Pentru a ne da seama cât de neobişnuit este accest lucru, este suficient să stăm
O critică obişnuită la adresa aşa-numitei mişcări New Age, mai ales în felul
într-un loc public şi să privim oamenii. Este o mare de vânzoleală, o mişcare con­
în care s-a dezvoltat aceasta în anii 1970 - 1980 sub influenţa popularizărilor din
stantă şi neliniştită. Chiar şi bibliotecile sunt pline de forfotă. Iar dacă îi observăm
acea vreme, a fost cu privire la faptul că încurajează o înclinare către centrii supe­
chiar şi neglijent pe cei mai mulţi dintre profesorii spirituali când ţin prelegeri, vom
riori (chakrele 4 - 7) şi o evitare a celor inferiori. în termeni psihologici jungieni, asta
vedea cum corpul lor se mişcă foarte mult, în loc să fie liniştit. De fapt, eu am întâl­
implică un nivel de negare/reprimare a energiilor mai elementare ale chakrelor in­
nit un singur profesor, în anii în care am trecut prin multe com unităţi spirituale,
ferioare şi a ceea ce num im „umbra".
care avea remarcabila nemişcare neforţată a corpului, şi anume gurul canadian John
în parte, ceea ce i-a făcut pe Crowley şi pe Gurdjieff să iasă în evidenţă atât de Ruiter.
de mult a fost „activitatea" lor din chakrele inferioare; adică, incursiunile lor în aven­
Unii afirm au despre G urdjieff că are m işcări „ca de pisică" - Olga de
turi intense legate de chakra 1 (alpinism şi vânătoare, în cazul lui Crowley, călătorii
Hartmann spunea că prima ei impresie despre el a fost că în sală intră o „panteră
prin lume, în cazul ambilor, în vremuri în care condiţiile de călătorie încă erau re­
neagră". Asociaţia cu felina este grăitoare, pentru că felinele, mai mult decât orice
lativ prim itive), bine-cunoscutele lor isprăvi legate de chakra a 2-a (vieţi sexuale
alte animale, au o sensibilitate extraordinară a corpului şi o econom ie fantastică în
intense şi active, adesea cu studentele) şi activităţile legate de chakra a 3-a (dispo­
mişcări, (această din urmă frază este exact expresia prin care Fritz Peters a descris-o
nibilitatea de a-şi exercita puterea personală, inclusiv unele din aspectele mai întu­
pe soţia lui Gurdjieff, Julia Ostrowska).
necate ale acesteia, precum răzbunare, intimidare, m anipulare, procese la tribunal
Pentru Osho, cheia se afla în cea de-a doua chakra (cea sexuală), iar în această
şi aşa mai departe), acestea din urmă fiind mai evidente în cazul lui Crowley). Şi
privinţă, Crow ley şi G urdjieff erau şi ei absolut de acord. G urdjieff obişnuia să
Osho a fost foarte intens la nivel fizic în tinereţe, dar în cazul lui, atenţia i-a fost
spună că la omul obişnuit centrul sexual tinde să influenţeze aproxim ativ 75%
treptat deviată către activităţile corespunzătoare chakrelor superioare, ca meditaţia
din gândire. (El nu se referea doar la fanteziile sexuale, ci, mai degrabă, la forţa
şi un program enorm de lecturi.
şi vehem enţa energiei sexuale, care, atunci când este frustrată, se m anifestă în tot
într-un fel, Osho, Gurdjieff şi Crowley reprezintă - cel puţin în ceea ce pri­
soiul de m oduri problem atice şi nevrotice). W ilhelm Reich spunea acelaşi lucru,
veşte modul în care şi-au trăit viaţa - o progresie de la chakrele inferioare la cele su­
iar Osho, în stilul său recunoscut de „nu luăm prizonieri", afirm a: „Vreau să fie
perioare. Fiecare dintre ei a predat o versiune antinom iană de transformare,
absolut clar că oamenii care se ruşinează de adevărurile vieţii sunt duşm anii ome­
rem arcabil de sim ilare între ele şi fiecare a îm brăţişat idealuri legate de niveluri
nirii. Cineva care vă spune, „Să nu discuţi niciodată despre sex" este un duşman
transcendente ale realităţii; cu toate acestea, fiecare a avut nevoie, pentru calea lui, al om enirii."43.
de un accent diferit pe experienţa personală. Crowley (în ciuda intelectului său stră­
Poziţia lui Crowley cu privire la energia sexuală şi la exprimarea acesteia este
lucitor, a sensibilităţii poetice şi mistice), cu educaţia lui represivă de la Plymouth,
rezumată în următoarele fragmente din Confesiuni:
a avut nevoie să exploreze chakrele inferioare; Gurdjieff, fără îndoială crescut cu mai
multă afecţiune decât Crowley, a părut să manifeste mai multe trăsături centrate
Răul şocant pe care îl deplângem cu toţii se datorează în principal perversiu­
pe inimă (în principal compasiune), deşi sigur că putea să arate severitate şi asprime
nii produse de suprimări. Sentimentul că este ceva ruşinos şi sentimentul că
şi chiar o făcea destul de des. în ciuda tuturor învăţăturilor lui tantrice şi a deschi­
este păcat duc la o atitudine de ascundere, care este dezonorantă şi la un con­
derii sexuale a comunităţii lui, Osho era el însuşi centrat foarte mult energiile subtile
flict interior care creează distorsiuni, nevroză şi sfârşeşte prin a exploda... In­
ale chakrelor superioare. El obişnuia să spună că era legat doar foarte vag de corpul
stinctul sexual eliberat astfel din legăturile lui nu va mai putea fi răspunzător
lui şi de această lume şi pentru oricine a stat vreodată lângă el, afirm aţia lui avea
şi să îşi asume form e monstruoase. Perversiunea va deveni ceva la fel de rar
sonoritatea adevărului. Eu pot să spun cu siguranţă că, dintre toţi profesorii alături
ca şi monştrii dintr-un muzeu de monede.44
de care am fost, el era cel mai nonfizic. în prelegerile lui, corpul îi lua o poziţie - de
261
260
 C ei T rei M agi P ericuloşi
C ei T rei M agi P ericuloşi
învăţătura lui Osho, venită la 40 de ani după ce Crowley scrisese aceste rân­
lucru important de înţeles despre învăţăturile lui, pentru că mulţi aveau impresia
duri, rezonează perfect cu ele ca filosofie şi spirit:
că drumul lui Osho era „calea inim ii" şi că el preamărea inima mai mult decât orice
98% din bolile mintale ale omului se datorează suprimării sexului. 99% din altceva. De fapt, nu aşa stăteau lucrurile. El a clarificat odată acest lucru, după cum
urmează:
isteriile fem eilor şi bolile asociate se datorează reprim ării sexuale. Dacă oa­
menii sunt aşa de neliniştiţi, aşa de agitaţi şi atât de nefericiţi şi de suferinzi,
este pentru că au întors spatele unei energii vitale puternice, fără să încerce Calea m ea a fost descrisă ca fiind o cale de inimă, dar nu este adevărat. Inima
să o înţeleagă.45 o să îţi dea tot soiul de imaginări, de halucinaţii, de iluzii, de visuri frumoase
- dar nu poate să îţi dea adevărul. Adevărul este dincolo de ambele [cap şi
După Osho, există o legătură esenţială şi istorică între sex şi m editaţie, şi inimă]; este conştiinţa ta, care nu este nici capul, nici inima. Doar pentru că
anume prima experienţă de „nonm inte" a omului, adică prinia experienţă de con­ această conştiinţă se poate separa de ambele, ea le poate folosi pe amândouă
ştienţă calmă şi prezentă, care temporar nu are conştiinţa timpului, a fost prin or­ în armonie.46
gasmul sexual. Intensitatea orgasmului este atât de mare, încât are puterea să treacă
peste m intea care gândeşte şi să genereze un m om ent de pură lipsă de dorinţă. Repetând Legea lui Trei a lui Gurdjieff, Osho adaugă:
Această stare este experimentată ca o stare de extaz. Astfel că tendinţa naturală a
oamenilor a fost să înceapă să caute şi alte moduri prin care să surprindă această
Pe măsură ce meditaţia devine mai profundă, pe m ăsură ce identificarea ta
stare de mulţumire extatică. Osho afirmă că din acea intenţie s-a dezvoltat, încet-
încet, meditaţia - încercarea de a recrea liniştea mentală care însoţeşte orgasmul cu capul şi cu inima începe să se destrame, vei descoperi că devii un triunghi.
sexual, fără activitatea sexuală în sine. Iar realitatea ta se află în cea de-a treia forţă din tine: conştiinţa. Conştiinţa se
însă Osho era profesorul şmecher desăvârşit, lucru demonstrat prin faptul poate descurca foarte uşor, pentru că îi aparţin atât capul, cât şi inima.47
că, în mod invariabil, contrazicea ceva ce spusese înainte prin ceva total diferit spus
ulterior. în ceea ce priveşte sexul, după ce subliniază naturaleţea şi importanţa aces­
tuia, mai târziu spune că nu este nimic altceva, decât „o gimnastică prostească".
Desigur, el se referea la faptul că sexul care rămâne doar sex este, în cele din urmă,
un soi de stagnare, o lipsă a creşterii. Principala lui învăţătură era că sexul este o
poartă, nu un scop în sine. De aceea, eticheta de „guru al sexului" era deosebit de
nepotrivită pentru el.
Iarăşi, să nu uităm că aceasta este şi poziţia lui Crowley. El susţinea că singu­
rul scop al sexului este să ajute persoana să îşi manifeste Voia Adevărată - ceea ce
Osho numise iniţial „superconştiinţă" (deşi ulterior avea să renunţe la acest termen
destul de grandios şi să vorbească mai degrabă în termeni de nemişcare interioară
şi conştienţă). Crowley spusese că, după cei trei ani de experim entări intense la
Abaţie, participanţii şi-au pierdut în mod natural mare parte din interesul pentru
sex, pur şi sim plu pentru că îl practicaseră atât de total şi în toate felurile posibile.
Osho sublinia că sexul este începutul, nu sfârşitul. Pentru el, meditaţia era
cheia şi că, de fapt, meditaţia este singura învăţătură de la care nu a divagat nicio­
dată, întreaga lui viaţă. Dar, la fel ca şi Crowley şi Gurdjieff, el încerca să includă
toate cele şapte chakre (cum ar fi) în învăţătura şi în viziunea lui. Ca să se întâmple
acest lucru, sexul trebuie inclus şi chiar subliniat, dată fiind puterea lui de a per­
turba şi de a tulbura. Ideea că Osho îmbrăţişa în mod egal toate cele şapte domenii
ale conştiinţei umane (adică, toată experienţa umană posibilă într-un corp) este un
262

i

Capitolul 12
Despre înţelepţi drogaţi,
idioţi beţi şi morţi misterioase
Eu sunt Şarpele care a dat Cunoaştere şi încântare şi glorie strălucitoare, şi care a
tulburat inimile oamenilor cu beţie. Pentru a mă adora, beţi vin şi luaţi drogurile
ciudate despre care am să spun profetului meu şi îmbătaţi-vă cu ele!
Cartea Legii, II: 22
Oamenii vor să fie aşezaţi; doar atunci când nu sunt aşezaţi există o speranţă pentru ei.
Emerson
D intre cei trei subiecţi ai noştri, Aleister Crowley ar fi considerat în mod
natural starul principal al acestui capitol. El a scris, practic, cartea despre
cum să com bini o viaţă de practică psihospirituală foarte disciplinată cu o gamă
vastă şi profundă de explorare prin droguri. Drogul preferat al lui Gurdjieff era în
principal alcoolul, pe care îl folosea direct ca mijloc didactic în „toasturile pentru
idioţi" şi în ospăţurile dionisiace regulate. Rolul lui Osho în acest capitol este foarte
controversat şi încă nu este clar. Atitudinea lui faţă de droguri şi de alcool era - ca
şi cu toate celelalte - dincolo de moralitate; singura lui preocupare era trezirea. Ac­
ceptarea lui tantrică a dus în mod inevitabil la o explorare considerabilă cu drogu­
rile şi cu alcoolul printre mulţi dintre adepţii lui, deşi puţini dintre ei au folosit
aceste substanţe într-o măsură semnificativă. Ca exemplu, în 1991 am decis să îmi
închei ziua la ashramul lui Osho din Pune cu o vizită la „Osho Zen Bar" - singurul
bar în care se servea alcool pe care îl puteai găsi într-un ashram din India. (Acest
bar nu mai există; a fost închis prin anii '90). Era supranumit „W underbar" - un
glonţ la adresa procentului ridicat de adepţi germani ai lui Osho. Deşi din exterior
părea să fie un pub sau un bar obişnuit de stil occidental, de fapt se închidea în fie­
care seară domestic, la ora 10, pe versurile unui imn al lui Osho care se auzea tare
din boxe: Home is where the heart is [Acasă e acolo unde ţi-e inim a...]...
Lăsând la o parte barul zen, în cazul lui Osho este necesar să aruncăm o pri­
vire în chestiunea drogurilor, în lumina surprinzătoarei deteriorări fizice şi a morţi
la vârsta de 58 de ani. După cum se ştie, el a acuzat guvernul Reagan că ar fi pus la
cale moartea lui prin otrăvire lentă cu radiaţii, jucând efectiv din nou drama lui So-
264
D e s p r e În ţ e l e p ţ i D r o g a ţ i , I d i o ţ i B e ţ i Ş i M orţi M isterioase
crate, care a fost obligat să bea cucută ca pedeapsă pentru răzvrătirea lui şi pentru
faptul că îi „corupea pe tinerii" Atenei. însă de asemenea, în cele din urmă, s-a aflat
că Osho obişnuia să se supună unor intervenţii stomatologice în timpul cărora, sub
influenţa oxidului nitric, a dictat cel puţin trei cărţi. Cum putea să dicteze cărţi în
timp ce era supus unei intervenţii stomatologice nu este clar sau, mai degrabă, lu­
crul care era destul de evident fiind acela că unele din aceste şedinţe de „intervenţii
stomatologice" nu erau chiar intervenţii stomatologice. Faptul că a avut multe astfel
de „şedinţe" pare să sublinieze această idee. în consecinţă, unele voci au ajuns să
susţină că, de fapt, el consuma oxid nitric, că era aproape dependent şi că este po­
sibil ca acesta să fi fost un factor care să fi contribuit la moartea lui. Vom analiza
toate aceste lucruri mai jos.
C ro w le y , m a g icia n u l d ro gat
Gama largă de experimente cu droguri a lui Crowley a culm inat cu depen­
denţa de heroină, cu care s-a luptat în ultim ul sfert de secol al vieţii lui. însă la
modul strict, Crowley folosea drogurile iniţial ca pe enteogene - adică folosea un
agent psihoactiv în scopul investigării psihologice şi spirituale (sau şamanice, dacă
vreţi). în eseul lui din 1908, The Psychology o f Hashish [Psihologia haşişului], el susţinea
că o problem ă tipică cu care se confruntă m editatorii sau practicienii de alte forme
de misticism este ceva ce el num ea „uscăciune", care „întăreşte şi sterilizează su­
fletul". în continuare, el sugerează că utilizarea ocazională a unor droguri precum
haşişul te poate ajuta să „dai bolovanul la o parte" şi să accezi la niveluri mai pro­
funde ale minţii, care în mod obişnuit nu sunt accesibile celor mai mulţi meditatori.
Totuşi, recom andarea lui era ca explorarea cu drogurile să fie temporară, urmând
să se reia curând disciplina meditaţiei.
Osho care pe vremea când se numea Bhagwan Shree Rajneesh, a dat odată
un răspuns celebru la o întrebare despre atitudinea lui faţă de droguri, astfel: „Glu­
meşti? Num ele meu este Bhagwan Shree H ashish". El afirma de cele mai multe ori
că „uscăciunea" la care se referea Crowley este esenţialmente reprimarea, element
care este endem ic în lum ea omului occidental. în continuare, Osho susţine că
această reprimare poate fi dislocată cel mai bine prin psihoterapie profundă, care
foloseşte tehnici de catharsis (a se vedea Capitolul 17). Având în vedere educaţia
victoriană a lui Crowley, se prea poate ca „uscăciunea" la care se referea el să fi fost
chipul reprimării de care simţea că nu se poate elibera total, în ciuda caracterului
curajos şi năbădăios.
Oricum ar fi, explorările lui Crowley în tărâmul substanţelor modificatoare
de stări mentale a început în anii tinereţii, pe când locuia la Londra cu mentorul
lui de la Zorile de Aur, Allan Bennett. Era în anul 1899, Crowley avea 24 de ani, iar
Bennett 27. Crowley, proaspăt moştenitor al unei mari averi, avea o situaţie finan­
ciară confortabilă. Bennett, deşi superior lui Crowley în ceea ce priveşte cunoaşterea
ezoterică şi experienţa practică a acestei cunoaşteri, era sărac. Cei doi au legat o
265
 C ei T rei M agi P ericuloşi
prietenie strânsă şi au stabilit un aranjament: Bennett avea să îşi părăsească boj­
deuca de casă pe care o mai împărţea şi cu alţii şi să vină să locuiască fără chirie în
apartamentul spaţios al lui Crowley, în schimbul dăscălirii mai tânărului Aleister
în domeniul artelor magice.
Bennett avea astm, care îi provoca o mare suferinţă (lucru pe care Crowley
l-a descris cu însufleţire în Confesiunile lui) şi folosea droguri în mod regulat pentru
a-şi alina într-o oarecare m ăsură această suferinţă - opiu, morfină, cocaină şi cloro­
form. Aceasta pare să fie originea consumului de droguri de-o viaţă al lui Crowley.
Şi iată ironia: primul m entor în artele oculte al lui Crowley - şi Bennett era într-
adevăr un m agician foarte respectat la Londra în acea vrem e - avea să se dove­
dească a avea o influenţă şi în lansarea experimentelor de-o viaţă ale lui Crowley
şi a luptei lui îngrozitoare cu narcoticele. Bennett l-a îndrum at pe Crowley în multe
din principiile de bază ale magiei ritualice şi ale ocultismului - invocare, evocare,
divinaţie, clarviziune, studiul Cabalei, geomanţie, divinaţia cu cristale, tarot şi aşa
mai departe. Pe lângă toate astea, cei doi au întreprins anumite experimente cu dro­
guri, în special cu cocaină.
în 1899, cele mai multe dintre drogurile recreaţionale (după cum sunt numite
astăzi), precum haşişul, opiul, cocaina şi chiar heroina erau legale şi uşor accesibile în
farmacii. Legea Drogurilor Periculoase a apărut abia în 1920. Ca o coincidenţă, tot în
acel an, Crowley a compus un poem redat mai jos, la Abaţia Thelema din Cefalu:
îm plântă-ţi surâsul demonic în creierul meu,
Inundă-m ă în coniac, în pizdă şi în cocaină
Inimă a inimii mele, hai ieşi din ploaie!
Şi hai să m ai tragem o linie de cocaină...
Cocaina şi heroina erau principalele ajutoare psihoactive ale lui Crowley şi
într-o m ai m ică m ăsură, opiul şi peyota. După cum se ştie, cocaina a fost multă
vrem e drogul preferat al celor care au bani de aruncat pe fereastră, precum şi al
membrilor unor culturi tribale (indienii din Peru o asemuiau lui Dumnezeu însuşi).
Drogul este renum it pentru că produce un sentiment de fericire lipsită de efort şi
de frică. Stările negative ale minţii (anxietate, disperare, deznădejde, depresie) sunt
alungate de drog şi totul pare să fie bine în lumea ta. Desigur, pericolele „cu litere
m ici" care însoţesc beneficiile pot fi letale. Supradoza de cocaină poate distruge
inima şi duce la deces rapid. Iar efectele extatice se diminuează în timp, la utilizare
prelungită. Odată ce persoana s-a obişnuit cu drogul, pot să apară cu uşurinţă ata­
curi de anxietate, tensiune nervoasă şi chiar paranoia.
Heroina - un derivat de morfină - era folosită iniţial în principal ca remediu
pentru dependenţa de morfină. în mod ironic, drogul a fost prom ovat iniţial ca ne-
având efectele de dependenţă ale morfinei. Desigur că acest lucru s-a dovedit a fi
spectaculos de greşit - heroina este opiaceul cu cel mai mare potenţial de a crea de­
266
D e s p r e Î n ţ e l e p ţ i D r o g a ţ i , I d i o ţ i B e ti S i M orţi M isterioase
pendenţă. Lucru ciudat, cuvântul însuşi provine de la grecescul heros, care în­
seamnă „erou", datorită stării euforice triumfătoare pe care o creează. Heroina de­
rivă din fam ilia opiaceelor, a cărei sursă este macul de opiu, însă cocaina derivă
din planta sud-americană de coca şi produce efecte foarte diferite. în sens larg, he­
roina poate fi înţeleasă ca drog disociativ, care generează o deconectare de durere
şi o „deconectare" generală. Cocaina este un stim ulent, un „aprinzător" care dă
viaţă momentului şi îl intensifică. Heroina ajută la oprirea durerii (deşi dependenţa
de heroină este una dintre cele mai rele posibile şi creează un tip cu totul nou de
durere psihologică, m ult mai rea). Cocaina ajută persoana să se simtă însufleţită şi
să se ridicea deasupra stărilor m entale depresive şi negative faţă de viaţă, însă
creează dependenţă cu uşurinţă. Opiul, drogul-sursă pentru derivate precum co-
deina, Demerol, morfină, heroină etc., a fost atât de popular de-a lungul istoriei,
încât chiar a dus la două războaie mari în secolul al XIX-lea, între M area Britanie şi
China (faimoasele „Războaie ale opiului"). Ca drog, opiul produce un extaz lin, pe
care cei mai mulţi oameni îl găsesc seducător de atrăgător, însă preţul este o de­
pendenţă rapidă, care este greu de depăşit.1
Consum ul de peyote al lui Crowley este un alt exem plu interesant care de­
notă că el se afla înaintea vrem urilor lui. Obişnuia să ţină din când în când „pe­
treceri cu peyote" atât la Londra, cât şi la New York, în principal pentru aventuri
mistice - prevestind astfel interesul popular printre occidentali în ultima jum ătate
a secolului XX atât pentru m escalină (elementul psihoactiv din peyotă), cât şi pen­
tru droguri mai obscure, precum ayahuasca. M ulte din acestea îşi au originea în
primele două cărţi ale lui Carlos Castaneda, publicate la începutul anului 1970,
dar Crowley deja cerceta activ astfel de chestiuni cu peste o jum ătate de secol în­
ainte.
în 1917, în timpul Prim ului Război Mondial, Crowley, la vârsta de 42 de ani,
locuia la New York cu o iubită, Anna Miller. Prin Miller a cunoscut încă o femeie,
pe Roddie M inor, care a devenit pentru o vrem e Desfrânata lui. La acea vreme,
Crowley practica m agia sexuală cu ambele femei, precum şi cu W alter Grey, un
bărbat afro-american. în cele din urmă, Anna a plecat, iar relaţia lui Crowley cu
Roddie s-a aprofundat. Aceasta era farmacistă şi, pe lângă faptul că avea un spirit
de aventurier sexual şi mistic, era şi deschisă la experimentarea cu droguri recrea­
ţionale alături de Crowley, lucru pe care l-au făcut într-o m ăsură considerabilă,
într-o zi, la începutul lui 1918, Roddie, după ce fum ase opiu, a intrat într-o stare de
transă şi a început să descrie viziunile pe care le avea. La început, Crowley, care
scria la biroul lui, nu i-a dat atenţie - la urma urmei, formarea lui era în gândirea
critică şi nu credea tot ce auzea - dar în cele din urmă, Roddie a m urm urat ceva
care i-a atras atenţia. Ea s-a referit la un „ou" misterios, aflat „sub un palm ier", iar
aceasta, din întâm plare, era descrierea exactă a unui lucru pe care Crowley şi una
din partenerele lui anterioare, M ary Desti, fuseseră instruiţi să-l găsească. Această
informaţie le-a parvenit pe când el şi cu Desti se aflau în Zurich, cu şase ani înainte,
267
 C ei T rei M agi P ericuloşi
în timpul unei proceduri magice pe care Crowley avea să o numească ulterior Lu­
crarea Abuldiz. (Drogul folosit cu acea ocazie fusese alcoolul).
Apoi Roddie a susţinut că este în contact cu o „entitate fără trup" pe care o
numea „Vrăjitorul" şi i-a spus lui Crowley că această entitate doreşte să comunice
cu el. (Situaţia era com parabilă cu întâmplările de la Cairo cu Rose Kelly, cu 14 ani
în urmă, când Rose îi spusese lui Crowley că zeul egiptean Horus doreşte să co­
munice cu el). Atunci Crowley a „testat" entitatea printr-o examinare încrucişată,
care s-a încheiat cu o întrebare tehnică despre cum se scrie unul dintre numele lui
de iniţiat. Răspunsurile l-au satisfăcut. Atunci entitatea i-a spus că se numeşte Ama-
lantrah. în următoarele şase luni, aproximativ, el şi Roddie l-au evocat frecvent pe
Amalantrah, în general printr-o combinaţie de magie sexuală şi sesiuni de droguri
care implicau (în principal) opiu şi haşiş.
într-una din aceste sesiuni, Crowley a susţinut că a fost contactat de o entitate
care s-a m anifestat în viziunea lui într-o anumită formă, pe care a desenat-o. Crow­
ley era artist am ator (nu este una din cele mai cunoscute caracteristici ale lui) şi
avea oarecare talent. Acest desen, pe care l-a expus la New York în 1919, a ajuns
destul de renum it de atunci. Pare să reprezinte un personaj pitic, căruia i se văd
doar umerii şi capul, ce are un aspect de bul în partea de sus, total disproporţionat
faţă de corp (cel puţin în termeni omeneşti). Nările şi gura sunt foarte mici, la fel şi
ochii. Entitatea a ajuns să fie cunoscută ca „Larn".
întâm plările care au urmat şi care au fost generate de Lucrarea Amalantrah
iniţială a lui Crowley şi Minor simt încâlcite şi, dacă nu altceva, o mărturie puternică
a naturii cauzei şi efectului, aşa cum se aplică aceasta la crearea umană a unei tra­
diţii m istice (şi religioase). Pe scurt, evenimentele în domino - care necesită dispo­
nibilitatea antropologică temporară de a suspenda judecata - s-au petrecut după
cum urmează: mulţi ocultişti moderni consideră că M inor şi Crowley au deschis
un soi de „portal", un gen de punte şamanică între lumea aceasta şi o anumită di­
mensiune nonterestră, care permite comunicarea între acea lume şi aceasta. Se con­
sideră că accest „portal" a fost deschis şi mai mult prin eforturile lui Jack Parsons
(specialist în rachete şi cofondator al Laboratorului de M otoare cu Propulsie) şi
L. Ron Hubbard (care ulterior a fondat Scientology) în 1946, când au întreprins o
operaţiune num ită „Lucrarea Babalon". Aceasta era o procedură m istică ce avea ca
scop declarat efortul de a încarna o „zeiţă" pe Pământ şi astfel de a influenţa în bine
mersul civilizaţiei. De fapt, ei încercau să pună în scenă ceea ce descrisese Crowley
în romanul său Moonchild, din 1929 (acesta fiind termenul pe care îl folosea Crowley
pentru a desemna o fiinţă superioară încarnată - în esenţă, un mesia). Parsons era
tânăr, entuziast şi student devotat al lui Crowley. Principalul lui raţionament din
spatele acestei operaţiuni a fost că Noul Eon al lui Crowley, Eonul lui Horus, avea
nevoie de un omolog fem inin - o zeiţă dintr-o dimensiune superioară, simbolizată
de importanta zeitate thelemică Babalon - pentru a-1 echilibra.
în mod previzibil, „Lucrarea Babalon" nu a reuşit să producă o zeiţă încar-
268
D e s p r e Î n ţ’ e l e p ţ* i D r o g a ţ• i ', I d i o ţ• i B eti
*
Sj i M o r ţ* i M ist e r io a se
nată. Crowley a catalogat întreaga strădanie drept o aberaţie. într-o scrisoare către
Karl Germer (care i-a urmat ca şef extern al Ordo Tem pli Orientis după moartea
lui Crowley, în 1947), el scria: „Mă apucă un pic nebunia când văd cât de idioţi sunt
mocofanii ăştia."2 Se poate ca percepţia lui despre această chestiune să fie adevărată.
Ulterior, Hubbard şi Parsons s-au certat, iar în 1952 Parsons a sărit în aer, într-un
experiment de laborator scăpat de sub control. Mai târziu, după moartea lui Crow­
ley, Hubbard avea să vorbească despre Crowley ca fiind „foarte bunul meu prieten"
- asta în ciuda faptului că ei nu se cunoscuseră niciodată, iar Crowley îl catalogase
pe Hubbard drept şarlatan după ce l-a înşelat pe Parsons într-o afacere şi a fugit cu
soţia
/
acestuia.3
în orice caz, fantastica tapiserie nu se încheie aici: mai departe, mulţi ocultişti
cred că acţiunile lui H ubbard şi Parsons au permis o „lărgire" a spărturii interdi-
mensionale, care, la rândul ei, a permis contacte mai profunde şi mai extinse cu en­
tităţi extraterestre. Unele grupuri, precum Ordinul Tiphonian al lui Kenneth Grant,
s-au dedicat în profunzime studiului şi explorării acestui aspect.4 însă, în ceea ce
priveşte nişte sincronicităţi interesante, merită m enţionat că entitatea descrisă de
Crowley ca „Lam " şi desenată de el prezintă asemănări considerabile cu forma vi­
zuală a unui tip de extraterestru cunoscut în com unităţile OZN ca „Cenuşiu" sau,
mai elaborat, ca provenind de pe Zeta Reticuli (numele unei stele reale pe care unii
o consideră a fi locul de baştină al acestor entităţi). Ocultiştii se grăbesc să remarce
că nereuşita Lucrare Babalon a lui Parsons şi Hubbard a avut loc în 1946; la un an
după aceea au început să fie văzute masiv OZN-uri.
Acest extraterestru „Cenuşiu", cu tot cu capul lui bulbos şi supradimensionat
şi cu ochii uriaşi ca de insectă, a fost reprezentat foarte bine pe coperta bestseller-ului
lui Whitley Strieber din 1987, Communion [Comuniunea] (după care ulterior, în 1989,
s-a făcut un film artistic în care a jucat Christopher Walken). Deşi Strieber era bine
cunoscut ca autor de ficţiune înainte de Comuniunea, el susţine că întâlnirile cu extra-
tereştrii Cenuşii - „vizitatorii", cum îi numea el - au fost întâmplări reale. (în ciuda
aparentei improbabilităţi a acestei afirmaţii, eu am considerat întotdeauna că expe­
rienţele lui Strieber sunt adevărate şi că transmit un real sentiment şamanic şi nu am
nicio îndoială că, pentru el, acestea au fost întâlniri reale. Cum a interpretat el tot ce
înseamnă aceste întâlniri este o altă chestiune, una asupra căruia cititorul trebuie să
tragă singur concluziile). Strieber a scris mai multe cărţi în continuarea acesteia, pe
acelaşi subiect. Interesant, el însuşi a lucrat cu Fundaţia Gurdjieff la un moment dat
şi a participat la întâlnirile de grup între 1970 şi 1983. Ulterior avea să declare că vi­
zitatorii erau „maeştri adevăraţi", care i s-au oferit „ca ghizi".5
Un extraterestru cu capul mare şi cu un corp mic şi slab ar părea un simbol
potrivit pentru preponderenţa a ceea ce Gurdjieff num ea „centrul intelectual" la
omul modern (practic, de la începutul Epocii Raţiunii, din secolul al XVII-lea) şi în
special tendinţa de a supraaccentua acest centru într-un fel care duce la o supra-
identificare cu el. în orice caz, este important să remarcăm că imaginea deja repre-
269
 C ei T rei M agi P ericuloşi
zentativă a extratereştrilor pitici cu capul mare a fost generată iniţial de modificările
în conştiinţă induse de droguri - îndeosebi opiul, în acest caz - la Operaţiunea
Amalantrah a lui Crowley şi Minor, la New York, în 1918. Chestiunea contactelor
„extradim ensionale" cu ghizi spirituali, fiinţe extraterestre şi altele asemenea este
desigur foarte problematică şi nu este o chestiune care să poată fi apreciată în mod
concludent doar prin analiză intelectuală. La fel cum stau lucrurile cu toate lucrările
de tip şam anic, este o chestiune în întregim e experienţială şi este un domeniu
anume de conştiinţă, în care trebuie să pătrunzi corect pentru a-1 înţelege, ca să nu
mai vorbim de a-1 judeca în mod legitim. Aceste experienţe nu pot fi înţelese cores­
punzător printr-o observare intelectuală detaşată - nu mai mult decât ai putea cu­
noaşte cu adevărat o ţară străină studiind atlase de călătorie despre acea ţară sau
uitându-te la hărţile ei. Trebuie să mergem efectiv acolo ca să o putem cunoaşte
într-un mod semnificativ.
Ideea de a comunica cu fiinţe interdimensionale sau extraterestre în timpul unei
transe induse în parte de agenţi psihotropici (sau, ca în multe alte cazuri similare lui
Strieber, fără astfel de ajutoare) este foarte veche şi este obişnuită în multe culturi tri­
bale. Mircea Eliade, în cartea sa de referinţă, Shamanism: Archaic Techniques o f Ecstasy
[Şamanismul: Tehnici arhaice ale extazului], relatează multe astfel de exemple, la fel ca
Graham Hancock, în lucrarea sa mai recentă, Supernatural [Supranatural], (în 1996 eram
în deşertul din sud-vestul Americii şi la un moment dat m-am oprit în Sedona, un
oraş extraordinar din Arizona de Nord, populat în parte de cowboys din secolul al
XIX-lea şi în parte de metafizicieni ocultişti, spirituali şi New Age de toate felurile. Pe
când mă aflam acolo, am intrat într-o zi într-un mic magazin care vindea păpuşi kat-
china ale indienilor Hopi, foarte elaborat lucrate. Admiram un raft întreg din aceste
păpuşi şi am decis să cumpăr una, când, adresându-mă vânzătoarei, i-am spus că nu
e uşor de ales. Ea mi-a răspuns cu toată înţelepciunea unei vrăjitoare de bucătărie:
„Nu le alegi tu pe ele, te aleg ele pe tine." O clipă mai târziu am „ales" păpuşa care re­
prezenta Bărbatul Antilopă. Era o operă de artă excepţională. Dar după ce am exami­
nat-o, mi-a fost clar cât de uşor ar fi putut fi considerată ca reprezentând un soi de
extraterestru. Capul era unghiular şi arăta ca un soi de robot ciudat - de fapt, mulţi
dintre Hopi le consideră entităţi interdimensionale).
Crowley a părăsit-o pe Roddie M inor la jumătatea anului 1919 şi s-a întors în
Anglia. La vremea aceea astmul lui, pe care îl dezvoltase la câţiva ani după expe­
diţiile de alpinism (despre care credea că sunt cauza astmului, precum şi a emfize-
mului), începuse să se înrăutăţească. Un medic englez i-a prescris heroină pentru
uşurarea spasmelor astmatice. Şi aici a început dependenţa lui de heroină - în parte
din cauza unei simple ignoranţe a autorităţilor medicale din vremea aceea. în anul
următor, în 1920, el se îndrepta către Sicilia cu noua sa parteneră, Leah Hirsig, pen­
tru a fonda Abaţia Thelema. în vara lui 1922, Crowley s-a dus cu Leah la Londra,
unde i-a dictat romanul Diary o f a Drug Fiend [Jurnalul unui dependent de droguri] în
27 de zile intense. Cartea şi-a găsit repede editor şi aproape la fel de im ediat i-a
270
D e s p r e În ţ e l e p ţ i D r o g a ţ i , I d i o ţ i B eţi Şi M orţi M isterioase
adus lui Crow ley un val proaspăt de faimă proastă. La vrem ea aceea, el încă mai
conducea Abaţia din Sicilia; nu avea să fie expulzat de M ussolini până în anul
următor. îşi luase o pauză de la A baţie şi călătorise cu Leah la Paris şi apoi la
Londra.
Jurnalul unui dependent de droguri are peste 120.000 de cuvinte; motivul pentru
care Crowley a putut să producă o astfel de carte în mai puţin de o lună - o viteză
de scris care concura cu Stephen King sau cu Isaac Asimov - este că lucrarea nu
era deloc ficţiune, ci, m ai degrabă, o istorisire m ascată firav a recentelor aventuri
ale lui Crowley cu Leah la Abaţie. De fapt, el îşi scria autobiografia, aranjând puţin
din peniţă personajele şi firul narativ. Faptul că a putut să facă un asemenea lucru
este o mărturie a intensităţii de roman şi a dramei din viaţa lui.
Robert Anton W ilson s-a referit la Dependentul de droguri ca fiind o „epopee a
cocainei". însă romanul în sine are un mesaj care se întinde cu mult dincolo de con­
sumul de droguri, chiar în inima învăţăturilor thelemice ale lui Crowley. Scenariul
este destul de simplu: un cuplu de tineri, Peter şi Lou, s-au întâlnit la un club de
noapte, drogaţi cu cocaină, şi pornesc împreună într-o aventură de explorare a dro­
gurilor (cocaină şi ulterior heroină, pentru a-şi calma nervii hipertensionaţi de co­
caină). Curând se trezesc prinşi în ghearele dependenţei şi alunecă într-o imensă
suferinţă. Titlurile secţiunilor romanului sunt împrum utate din Divina Comedie a
lui Dante, iar această parte - previzibil - se numeşte Infernul.
Cei doi sfârşesc unde sfârşesc cei mai mulţi dependenţi de droguri, faliţi şi
obligaţi să facă lucruri disperate ca să supravieţuiască (de exemplu, Lou este ne­
voită să practice prostituţia). în cele din urmă, ei decid că situaţia e m ult prea du­
reroasă şi încearcă - fără succes - să se sinucidă. La ceva timp după aceea ajung la
un oarecare Rege Lamus, un m ag al cărui personaj se bazează pe Crowley însuşi.
Peter şi Lou ajung la Abaţia Telemei a lui Lamus (bazată, desigur, pe comunitatea
reală a lui Crowley din Cefalu), unde Lamus începe să îi înveţe şi să îi îndrume. El
le dă voie să folosească liber drogurile, în acelaşi timp punându-i să ţină un jurnal
zilnic despre experienţele lor. Alături de programul lui de autoreflecţie, li se predau
principiile de bază ale Thelemei, îndeosebi ideea de Voie Adevărată. într-o zi, Peter
îşi dă seama că Voia lui Adevărată este să fie inginer. De fapt, studiase asta, dar îşi
pierduse interesul pentru acest lucru, pentru că fusese răsfăţat cu o moştenire mare
(risipită de atunci). Lou îşi dă şi ea seama care este Voia ei Adevărată, şi anume să
fie o soţie bună şi să îl sprijine pe Peter. (Crowley răm âne veşnicul patriarh). Dro­
gurile îşi pierd puterea asupra lor, pentru că ambii şi-au găsit Voia Adevărată şi au
acţionat pentru a o manifesta. Ideea - într-adevăr solidă - este că numai Voia Ade­
vărată sau realizarea pasiunii noastre supreme poate să depăşească elementele de
autoînfrângere şi autosabotare ale egoului, simbolizate în acest caz de dependenţele
puternice create de narcotice.
A cest rom an, publicat într-o Anglie a anului 1922, care cu num ai doi ani
înainte im plem entase Legea Drogurilor Periculoase, a provocat tumult în
271
 C ei T rei M agi P ericuloşi
mass-media, iar Crowley a fost criticat crunt, ca persoană care încearcă să corupă
tineretul englez cu idei îngrozitoare. Desigur, ironia este că m esajul principal al
cărţii este spiritual şi vindecător, dar faptul că protagoniştii au continuat să con­
sume cocaină ocazional chiar şi după trezirea lor la Abaţie l-a făcut imposibil de
acceptat în ochii multora.
La acest m om ent ar trebui să facem câteva com entarii despre astm ul lui
Crowley, care a fost fără îndoială un factor ce a contribuit la începutul şi la conti­
nuarea consumului de droguri. Israel Regardie, în cartea sa, The Eye in the Triangle
[Ochiul din triunghi], susţine că astmaticii sunt în mod intrinsec oameni temători,
conduşi de anxietate şi că astmul este, în parte, un sim ptom al acestei reprimări
cronice a anxietăţii şi fricii. El consideră că scrierile lui Crowley dezvăluie şi faptul
că, în copilărie, Crowley fusese un „puşti nesigur şi înspăim ântat". Mai departe, el
susţine că Aleister Crowley precum şi mentorul său Allan Bennett (şi el astmatic)
până la urmă nu au avut curajul să îşi recunoască şi să îşi îmbrăţişeze fricile şi ne-
siguranţele, acoperindu-le în schimb cu bravură, aventurism, simbolism magic şi,
în cazul lui Bennett, retragere în viaţa monahală.6
Punctul de vedere al lui Regardie are o oarecare valoare. Iniţiat al Zorilor de
Aur şi secretar al lui Crowley la un moment dat, Regardie a fost influenţat, în anii
care au urmat, de importantul psihoterapeut austriac W ilhelm Reich. Una din ideile
principale ale lui Reich este că stările emoţionale reprimate lasă în urma lor o sem­
nătură fizică, ce duce la tensiune musculară şi ulterior, la „armarea personajului"
în corp. De fapt, este vorba de un tip de apărare psihologică ce permite persoanei
să nu trebuiască să simtă permanent frica de la nivelul său esenţial - ca un soi de
echivalent psihologic al unui narcotic. Gurdjieff înţelesese şi el acest concept. Ter­
menul pe care îl folosea pentru a descrie mecanismul interior prin care evităm să
ne înfruntăm dem onii este „tam poane" şi, esenţialm ente, corespunde definiţiei
„mecanismelor de apărare" din psihologia mai modernă.
Faptul că Aleister Crowley avea probleme psihologice nerezolvate - mai re­
marcabilă fiind relaţia lui nevindecată cu mama sa, care este întotdeauna o pro­
blemă esenţială atât pentru bărbaţi, cât şi pentru femei - este destul de clar. Insă
problema, din punctul de vedere al lui Regardie, că era sau nu copleşit de frică,
Crowley a dem onstrat un curaj remarcabil în multe puncte ale vieţii lui. Ascensiu­
nea pe Himalaya, vânătoarea de vânat mare în Asia de Sud şi invocarea de demoni,
singur, într-o casă întunecată şi izolată de ţară din Scoţia nu sunt acţiuni care ţin
de tărâmul laşilor. Şi trebuie să spunem că nici să te arunci în relaţie după relaţie
cu fem ei complexe şi cu voinţă puternică. Regardie însuşi a dezvoltat astm în 1932
şi pare să fi fost m ult m ai înclinat spre călugărie decât Crow ley, semănând mai
m ult cu Bennett în această privinţă. Şi astfel, în cazul lui Crow ley, probabil că
Regardie proiecta într-o oarecare măsură - adică, vedea în Crowley o natură co­
pleşită de frică, dar care, în aceeaşi măsură, dacă nu şi mai mult, era şi în el.
După experim entul lui de trei ani de la Abaţia Thelem a, Crow ley era depen-
272
D e s p r e În ţ e l e p ţ i D rogaţi, I d i o ţ i B eţi Ş i M orţi M isterioase
dent de heroină şi s-a luptat cu această dependenţă în cei 24 de ani din restul vieţii
lui. Au fost perioade în care a învins dependenţa, în virtutea voinţei lui puternice
şi a disciplinei spirituale excepţionale, însă acele perioade nu au durat mult. La
moartea lui, la 72 de ani, încă mai era dependent. Nu este surprinzător că a mai
putut să producă un num ăr atât de m are de scrieri şi că şi-a păstrat o m are lim ­
pezime a m inţii până în ultim ele zile - el nu este singurul filosof, savant, scriitor,
artist, m uzician şi nici m ăcar m istic realizat care a fost prins puternic în ghearele
consum ului de alcool sau droguri de un fel sau altul. însă Crow ley a fost neobiş­
nuit prin tendinţa lui de a m erge până la capăt în tot ce făcea - lucru care, în ge­
neral, însem na pur şi sim plu că face totul în exces. N ici în tărâm ul drogurilor nu
a fost altfel.
G u rd jie ff, re g e le Id io ţilo r de A rm ag n ac
Gurdjieff fum a ca un turc şi uneori bea ca un peşte. Com entariul la asta ar
putea fi „mare lucru!" - şi într-adevăr, în vrem ea lui Gurdjieff, fumatul era la fel
de obişnuit cum este consumul de cafea acum. Ouspensky povesteşte o istorioară
amuzantă, descriind o vizită la Gurdjieff pe la început, la St. Petersburg, în jurul
anului 1915. El descrie o scenă care l-a „uluit", deoarece consta dintr-un grup de
studenţi ai lui Gurdjieff care stăteau într-o cameră, aşezaţi, fără să spună nimic. Tă­
cerea l-a impresionat, sugerând o ambianţă aproape monahală creată de nişte cău­
tători devotaţi ai adevărului. Apoi adaugă că oam enii nu făceau nim ic, ci doar
stăteau şi fum au.7 Ne putem imagina acest grup de apostoli cuibăriţi într-o cameră,
absorbiţi în contemplare sau în tăcere şi observare de sine - şi toate astea într-un
mare nor de fum, ceva gen reclama la Marlboro Zen. în vremurile mai orwelliene
de astăzi, o astfel de scenă probabil că ar avea ca rezultat un telefon la pompieri
sau chiar la poliţie.
în ceea ce priveşte drogurile, este interesant de rem arcat că prima temă pe
care Ouspensky îşi aminteşte că a discutat-o la prima lui întâlnire cu Gurdjieff de
la Moscova, în 1915 - la o „cafenea mică de pe o stradă zgomotoasă, dar nu cen­
trală" - au fost narcoticele. Ouspensky i-a spus lui Gurdjieff:
Există substanţe pe care le consumă yoghinii pentru a-şi induce anumite stări.
Oare n-ar putea să fie narcotice, în anumite cazuri? Eu am făcut câteva expe­
rimente în această direcţie şi tot ce am citit despre magie îmi dovedeşte destul
de clar că toate şcolile [spirituale] din toate timpurile şi din toate ţările au fo­
losit pe larg narcoticele pentru a crea acele stări care fac posibilă „m agia".8
Atunci Gurdjieff i-a răspuns pe larg, confirmând că, într-adevăr, unele şcoli
spirituale folosesc narcoticele, în special haşiş şi opiu. în continuare, el spune că
unul dintre scopurile principale (şi corecte) ale folosirii acestor droguri este să îţi
dea o imagine despre ceea ce se poate realiza printr-o lucrare reală pe sine. Drogu-
273
 C ei T rei M agi P ericuloşi
rile sunt m enite să deschidă mintea către posibilităţi superioare; Gurdjieff recu­
noaşte că uneori ele sunt cea mai simplă cale pentru a face acest lucru.
Desigur, asta este exact ceea ce susţinuse mai m ult sau mai puţin şi scriitorul
peruvian-am erican Carlos Castaneda, în best-seller-ele lui (aproape sigur ficţiune,
deşi el susţinea altceva) despre ucenicia lui cu şam anul indian Yaqui don Juan
Matus. Primele două cărţi ale lui Castaneda, The Teachings o f Don Juan [învăţăturile
Iui Don Juan] şi /\ Separate Reality [Cealaltă realitate] au fost, practic, jurnale despre
experienţa lui cu pevote şi cu alte droguri asociate, sub îndrum area unui şaman
bătrân şi înţelept. însă a treia lui carte (Journey to Ixtlan [Călătorie la Ixtlan]) a schim­
bat cursul, Castaneda fiind îndrumat să întreprindă o serie de exerciţii psihospiri-
tuale fără să recurgă la droguri. Don Juan explică despre droguri că ele fuseseră
necesare pentru a-1 „sparge" pe Castaneda - un intelectual blocat în capul lui - şi
astfel să îl deschidă, dar că, în cele din urmă, trebuia să renunţe la ele. Ne vine în
minte Gurdjieff ţipând la studentul lui, Rene Daumal: „Ieşi din cap Daumal! Lasă
filosofia. Acţionează, acţionează, acţionează!"9.
Expresia „ieşi din cap" se consideră adesea a fi o expresie uzuală recentă, care
îşi are originile în m işcarea pentru potenţialul uman, astfel că este interesant să
vedem că Gurdjieff deja o folosea la începutul anului 1940. în orice caz, punctul de
vedere general a fost multă vreme acela că modul cel mai eficient de a evada dintr-
o minte excesiv de activă este fie printr-o activitate intens fizică - îndeosebi sexul,
dar şi muncă fizică sau mişcare - sau prin observarea intensificată a sentimentelor
şi senzaţiilor. Sau prin abordarea din toate timpurile a omului leneş - drogurile.
Ce înseamnă a fi „prins în cap"? Contrar unor idei eronate, nu are nim ic de-a face
cu a fi „intelectual". Este foarte posibil ca un individ echilibrat şi armonios să aibă
o componentă intelectuală bine dezvoltată. A te ilumina nu înseam nă că nu mai
gândeşti sau că nu mai foloseşti memoria. „A fi în cap" se referă mai degrabă la
identificarea puternică cu gândurile şi neglijarea generală a sentimentelor, senzaţiilor
şi intuiţiilor. Aceasta creează o persoană „cu capul greu", dezechilibrată. A fi pu­
ternic identificat cu gândurile înseamnă a fi prins în fantezie, în gânduri repetitive
care merg în gol, în convingeri şi percepţii rigide, în ataşam ente puternice de „a
avea dreptate" cu privire la toate şi aşa mai departe. Asta duce la m ulte stări ne­
vrotice, precum anxietate şi tot soiul de „bucle de feedback" mentale, conectate la
stări mentale obsesive. Depresia este asociată în general cu identificarea exagerată
cu gândurile.
Capacitatea de a fi „prins în cap" are foarte puţină legătură cu lucruri precum
nivelul de educaţie sau de dezvoltare intelectuală. O persoană cu o educaţie mar­
ginală, fără înclinaţii către studiul intelectual, poate să fie „prinsă în m inte" la fel
de uşor ca un doctor în ştiinţe, cu un coeficient de inteligenţă ridicat. Cu alte cu­
vinte, problema nu este tipul de minte pe care îl avem sau nivelul de pregătire con­
venţională al acestei m inţi, ci relaţia pe care o avem cu m intea noastră. Dacă ne
identificăm excesiv cu gândurile, ne lipseşte perspectiva - pe scurt, ne lipseşte con­
274
D e s p r e În ţ e l e p ţ i D r o g a ţ i , I d i o ţ i B eţi Ş i M orţi M isterioase
ştiinţa în sensul ei mai larg. Ne agăţăm de un copac şi pierdem din vedere pădurea
(ca să nu mai vorbim că nu ne dăm seama nici de locul exact în care ne aflăm noi în
pădure).
Gurdjieff i-a mai spus lui Ouspensky că, pe lângă desfacerea ataşamentului
nostru faţă de m inte, drogurile pot fi folosite pentru a separa personalitatea de
esenţă (a se vedea Capitolul 5 pentru o discuţie mai pe larg despre personalitate
versus esenţă). El a adăugat că unele droguri fac acest lucru adormind efectiv per­
sonalitatea, iar aceasta poate face ca persoana să îşi piardă toate idealurile şi con­
vingerile, dacă acele idealuri şi convingeri nu erau nimic altceva decât programare
culturală, adică nu cu adevărat propriile gânduri şi convingeri. Gurdjieff a specificat
că esenţa în fiecare persoană este diferită - la unii poate fi evoluată, la alţii, primitivă
şi chiar „proastă" - lucru care ar explica, într-un fel, de ce oamenii reacţionează di­
ferit la efectele drogurilor psihoactive puternice.
însă până la urmă, drogul preferat al lui Gurdjieff a rămas alcoolul. J. G. Ben­
nett relatează că la Prieure, în 1923, „Sâmbătă era zi de sărbătoare. Aproape în fie­
care sâmbătă seara era o masă specială, cu vinuri şi băuturi spirtoase de bău t"10.
Acest lucru este destul de neobişnuit pentru o com unitate spirituală (chiar dacă
blândă, în comparaţie cu Abaţia lui Crowley), dar contextul în care Gurdjieff folosea
liberal alcoolul făcea parte din faimoasele lui ritualuri de Toasturi pentru Idioţi.
Ideea generală era că băutura este un mijloc rapid de a ocoli personalitatea, ca să
poată să vadă mai profund în studenţii lui. El spunea:
Alcoolul te deschide, arată multe aspecte ale interiorului tău; este foarte im­
portant pentru a cunoaşte pe cineva.11
într-adevăr, alcoolul - anume, drogul psihoactiv num it etanol, care este tipul
de alcool care se găseşte în băuturi - este de multă vrem e drogul preferat în toată
lumea şi folosit dintr-o serie de motive. Ca şi cu toate drogurile, scopul său principal
este acela de a opri durerea, fie că e vorba de durere psihologică sau fizică. Primul
Adevăr N obil al lui Buddha era că viaţa înseamnă supărare, suferinţă, durere şi că
aceasta este o condiţie de care nu poate să scape nimeni. în ceea ce-1 priveşte pe
Crowley, el a discreditat ideea lui Buddha, proclamând mai degrabă că viaţa este
bucurie inerentă. Ideea lui Crowley cu siguranţă că este m ai înălţătoare - iar o per­
soană trează percepe şi exprimă într-adevăr bucurie în fiinţă - însă lui Buddha, ace­
lui suprem pragm atic trebuie să i se dea ce-i al lui. Istoria probează în mod repetat
cât de valabil este acest Prim Adevăr Nobil. Cei mai m ulţi oam eni recunosc acest
/
lucru, cel puţin la nivel inconştient, altfel substanţele chimice modificatoare de stări
mentale nu ar fi fost niciodată atât de populare - şi se poate spune că sunt încă şi
mai populare în zilele noastre.
Nu la mult timp după accidentul lui de maşină din 1924, Gurdjieff îşi înce­
puse faza de scris şi abordase primul lui proiect mare, Beelzebub (care a sfârşit prin
275
 C ei T rei M agi P ericuloşi
a avea peste 1.000 de pagini). în timp ce scria, bea cafea neagră, tare, şi băutura lui
alcoolică preferată, un tip de coniac franţuzesc num it Armagnac. (Este am uzant să
remarcăm că Gurdjieff şi-a scris magnum opus, în general alimentat de alcool sau
de cofeină; Crowley a dictat cea mai mare parte din m asivele lui Confesiuni fiind
drogat cu cocaină sau cu heroină şi chiar Osho a dictat trei cărţi, în timp ce era sub
influenţa oxidului de azot).
William James, în The Varieties o f Religious Experience [Varietăţile de experienţă
religioasă], scria:
Domnia alcoolului asupra omenirii s-ar putea să se datoreze puterii acestuia
de a stimula facultăţile mistice ale naturii umane, de obicei doborâte la pă­
mânt de faptele crude şi de criticile seci ale ceasurilor de trezie. Trezia dimi­
nuează, discriminează şi spune nu; beţia lărgeşte, uneşte şi spune da. De fapt,
este m arele excitator al funcţiei Da la om şi îşi aduce adeptul de la periferia
rece a lucrurilor până în miezul lor strălucitor. îl face, în acea clipă, una cu
adevărul. Nu aleargă oamenii după el doar aşa, din perversitate.12
James scria că în 1902, nişte vremuri cu siguranţă mai inocente, heroina şi co­
caina se puteau lua de la farmacie. Deşi cuvintele lui sunt elegante şi penetrante
din punct de vedere psihologic, el scrie din perspectiva mistică, nu având în minte
Alcoolicii Anonimi (care nu exista pe atunci, fiind fondată în 1940) sau comporta­
mente abuzive şi case stricate. Alcoolul a fost întotdeauna un drog puternic, dar a
devenit mai periculos odată cu progresul tehnologic. în vremea lui James nu existau
şoferi sub influenţa alcoolului, pentru că nu existau şoferi (de maşini, deloc).
Se spune uneori că nicotină înăbuşă mânia, tetrahidrocanabinolul (sau THC,
ingredientul activ din marijuana şi haşiş) înăbuşă tristeţea, iar alcoolul înăbuşă frica.
Oricine cunoaşte aceste trei substanţe din propria experienţă probabil că poate să
ateste acest lucru. Puterea alcoolului, într-un fel, este m ult m ai elem entară decât
ideile lui Jam es de „stimulare a facultăţilor m istice" şi „lărgire". El are dreptate,
însă m otivul probabil din care alcoolul pare să stimuleze toate acele lucruri este
pur şi simplu pentru că el blochează frica. Fireşte, o persoană fără frică este capabilă
de tot felul de lucruri - poate să îşi asume unele riscuri care să ducă la rezultate
avantajoase (multe afaceri şi relaţii încep la băutură). Dar, de asemenea, este inca­
pabilă de o judecată solidă, iar asta o face să fie o ameninţare pentru sine şi pentru
alţii. Frica, deşi în mod obişnuit este discreditată drept cea mai rea m anifestare din
arsenalul egoului, are o funcţie esenţială atunci când este vorba de supravieţuire şi
de bun-simţ. Să îţi fie frică de perspectiva de a sta pe o şină de cale ferată în faţa
unui tren care vine este o idee bună, în general.
Deşi una sau două persoane au devenit dependente de droguri după timpul
petrecut cu Crowley, eu nu am cunoştinţă de niciun student al lui Gurdjieff (în tim­
pul vieţii acestuia) care să fi devenit alcoolic, ca urm are a asocierii cu el. în ciuda
276
D espre În ţ e l e p ţ i D rogaţi, I d i o ţ i B eţi Ş i M orţi M isterioase
faptului că bea, nu există semne că Gurdjieff ar fi fost alcoolic. Cu toate astea, era
unic printre profesorii proeminenţi din Occident, pentru că folosea alcoolul ca m ij­
loc didactic. El şi-a prezentat pentru prim a dată ritualul numit Toastul Idioţilor în
1922 la Prieure, dar abia în 1949, în apartamentul lui din Paris, a început să găzdu­
iască acest ritual în mod regulat. Aceste toasturi ceremoniale im plicau multă mân­
care, precum şi Armagnac şi vodcă. Referindu-se la acest lucru, Gurdjieff remarca:
Alcoolul era folosit de vechii înţelepţi: nu pentru a se îmbăta, ci pentru a con­
solida puterea de a dori.13
Gurdjieff era bătrân pe atunci, avea 70 de ani, dar din tot ce se spune, impre-
vizibilitatea şi carisma lui neostoită erau încă în forţă. Mai ales la sfârşitul lui 1940,
după război, apartam entul lui era plin în fiecare seară cu oameni înghesuiţi până
la absurd, unii stând literalm ente într-un picior din cauza lipsei de spaţiu. Aceste
seri constau din lecturi din manuscrisele lui Gurdjieff Beelzebub, sau întâlniri cu oa­
meni remarcabili, niciuna nefiind încă publicată la acea vreme, precum şi din ospăţuri
elaborate, care de obicei erau pregătite şi gătite de însuşi Gurdjieff. De asemenea,
el mai cânta şi la orga lui de cameră. Printre toate astea se presărau toasturile ri­
tualice ale Idioţilor.
/
Prin „idiot" Gurdjieff nu înţelegea prostul obişnuit. în plus pe lângă definiţia
uzuală, pentru el cuvântul are şi un al doilea înţeles, ezoteric. Anume, însemna ceea
ce Gurdjieff susţinea că înţelepţii din trecut înţelegeau prin „a fi tu însuţi". Ceea ce
se sugerează aici este că o persoană care se eliberează de iluziile în masă ale omenirii,
într-un fel, nu mai joacă după regulile convenţionale, astfel că va arăta ciudat - chiar
ca un nebun. (Să ne amintim de romanul lui Dostoievski, Idiotul, termen care se referă
la un personaj din carte care, într-un fel, îl are ca bază reală pe Hristos).
Schem a lui G urdjieff avea o clasificare de 21 de tipuri de idioţi, sau 21 de
„gradaţii de raţiune". Idiotul numărul 1, „Idiotul O bişnuit", reprezintă cea mai pri­
mitivă sau cea mai naturală fiinţă umană, iar cel de-al 18 (care nu este numit de
Gurdjieff) este cea m ai avansată posibilitate pentru fiinţa umană. Este remarcabil
că tot acest model se bazează pe numărul de cărţi din arcana m ajoră a Tarotului,
dacă excludem cartea cu num ărul 0, Nebunul (care, s-ar putea spune, este Idiotul
chintesenţial). Tipurile sunt după cum urmează:
1. Idiot obişnuit
2. Superidiot
3. Arh-idiot
4. Idiot fără speranţă
5. Idiot plin de compasiune
6. Idiot fremătător
7. Idiot pătrat
277
 D e s p r e În ţ e l e p ţ i D rogaţi, I d i o ţ i B e ţi Ş i M orţi M isterioase
C ei T rei M agi P ericuloşi
tora pare natural de potrivită pentru el. O astfel de lucrare poate fi deosebit de efi­
8. Idiot rotund
cientă, deoarece ea dă la o parte orice fel de caracter special al egoului (este foarte
9. Idiot în zigzag
greu să fii special atunci când eşti un idiot la fel ca toţi ceilalţi), eliberând sufletul din
10. Idiot iluminat
tensiunile prefăcătoriei şi permiţând persoanei să fie naturală, umană, smerită şi des­
11. Idiot necredincios
chisă pentru momentul prezent. De asemenea, permite şi mult umor. Un anumit mit
12. Idiotul fudul
care persista despre Gurdjieff în unele cercuri era că lucrarea lui este lipsită de umor.
13. Idiotul înnăscut
De fapt, acest lucru nu este adevărat. Există multe istorisiri la prima m ână care po­
14. Idiotul patentat
vestesc despre hohotele de râs de la întâlnirile din fiecare seară din aglomeratul apar­
15. Idiotul psihopat
tament al lui Gurdjieff. Mai există şi casete audio înregistrate la astfel de întâlniri,
16. Idiotul poliedric
care au supravieţuit şi care pot confirma acest lucru. Gurdjieff se aude vorbind şi
17. Nu are nume, dar este un „idiot avansat"
sună foarte mult în felul în care l-a descris odată un articol din revista TIME: „un
18. Nu are nume, cel mai înalt rang pe care îl pot atinge fiinţele umane.
amestec remarcabil de P.T. Barnum, Rasputin, Freud, Groucho Marx şi bunicul tu­
19. Un tip de Idiot rezervat „fiilor lui Dum nezeu". Aici este inclus şi Iisus
turor". Diir grupul din jurul lui se aud hohote de râs, în timp ce el îi încântă cu poveşti.
Hristos.
Imaginaţi-vă scena: zeci de oameni înghesuiţi într-un apartament mic, unde se servesc
20. Şi acest rang este rezervat pentru „fiii lui Dum nezeu".
băuturi tari, iar aerul este plin de fum. Gurdjieff prezidează întrunirea şi răspândeşte
21. Idiot unic, care este Dumnezeu sau, după cum îl num ea Gurdjieff, „Nes-
învăţături de tip zen clipă de clipă, total imprevizibil în ceea ce ar putea să spună sau
fârşenia N oastră".
să facă în clipa următoare. Diverşi oameni fie rostesc toasturi, fie sunt desemnaţi de
Gurdjieff ca fiind un anumit tip de Idiot. în toate astea există o încântare rabelaisiană,
La prima vedere, toate acestea ar putea părea făcute cu voioşie, dar de fapt este
precum şi aventura de a-ţi da seama de adevărul condiţiei tale reale, i.e. că eşti o nu­
vorba de o învăţătură semnificativ de profundă, care abordează câteva dintre cele
litate, lucru care este profund înviorător odată ce a fost depăşită puterea mândriei.
mai complicate şi mai şiret deghizate aspecte ale minţii egotice. Interesant, Gurdjieff
Cel puţin, acesta este idealul pe care se bazează.
obişnuia să spună că tipul numărul 18, „cel mai înalt" posibil pentru fiinţa umană,
Pentru Toasturile idioţilor exista un context formal. Un „director" al ritualului
poate fi atins numai după ce se lucrează înapoi de la tipul numărul 10 - Idiotul Ilu­
stătea în stânga lui Gurdjieff, acesta fiind adesea studentul lui, Bernard Lemaitre.
minat - până la numărul 1, Idiotul obişnuit, pentru a o lua din nou de la început.
Acesta era responsabil de coordonarea unor lucruri precum distribuirea mâncării,
Aceasta repetă într-o oarecare măsură învăţăturile lui Crowley despre Prăpastie, ini­
el fiind şi asistentul personal al lui Gurdjieff. în stânga directorului stătea Verseur-
ţierea la nivelul de Magister Templi pe care a susţinut că a primit-o în deşertul alge-
ul, cel care distribuia băuturile şi care trebuia să ţină minte cine bea şi să reumple
rian cu Victor Neuberg în 1909. Este o idee care apare în multe form e diferite, în
paharele când era nevoie. în dreapta lui Gurdjieff stătea M onsieur Egout (Domnul
diferite tradiţii de înţelepciune: pentru a merge mai departe, spre cele mai înalte ni­
Canal), care de multe ori era o personalitate aflată în vizită şi care era servită cu
veluri de înţelepciune, trebuie să fim esenţialmente dezbrăcaţi de toate ataşamentele
mai multă mâncare decât ceilalţi. în dreapta acestei persoane se afla M onsieur Pou-
noastre, să fim goi în faţa divinităţii - să mergem înapoi, într-un fel. Bennett sugerează
belle (Domnul Pubelă), care primea toate alim entele pe care M. Egout nu le mai
că Iisus se referă la acest lucru atunci când spune că trebuie să „redevenim ca nişte
putea mânca. La dreapta faţă de Poubelle (şi faţă în faţă cu Gurdjieff) se afla Monsieur
copii pentru a pătrunde în împărăţie". Trebuie să renunţăm la toate, literalmente, şi
Bouche d'Egout (Domnul Gură de Canal). Acesta primea ocazional bucăţele de mân­
astfel să ne demonstrăm profunda iubire pentru adevăr şi absoluta prioritate a aces­
care ca suplim ent, pe care i le arunca Gurdjieff. M ai departe - aşezat undeva în
tuia, precum şi disponibilitatea absolută de a-1 realiza cu orice preţ.
sală, dar nu la masă - se afla Egout pour Sweet (Canalul pentru Dulciuri). Aceasta
J.G. Bennett sugera că lui Gurdjieff i-a venit ideea Toasturilor Idioţilor de la
era de obicei o tânără, care răspundea „prezent M onsieur" atunci când era strigată
o com unitate sufită, citând o străveche tradiţie de ospăţuri ritualice a dervişilor;
de Gurdjieff. Apoi se căţăra peste masa de corpuri şi ajungea la Gurdjieff, care îi
biograful lui Gurdjieff, James Moore, aruncă o umbră de îndoială asupra acestei
dădea o bom boană.14
origini, având în vedere că alcoolul este interzis în Islam. Opinia mea personală
După cum descrie Elizabeth Bennett:
este că G urdjieff a elaborat el însuşi această versiune anum e de ospăţ ritualic, care
poartă toate însem nele caracterului său. învăţătura lui, dincolo de orice, avea ca
Repetarea exactă a cadrului exterior îţi lăsa libertatea să te ocupi de respon­
scop reducerea egoului într-un mod direct şi total necompromis, iar ca personalitate
sabilităţile în schimbare ale lumii interioare. Fiecare moment în prezenţa lui
despotică, abordarea de a ajuta oamenii să îşi declare idioţeniile egoului în faţa al­
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Gurdjieff era o ocazie de a învăţa, dacă erai suficient de treaz încât să foloseşti
acea ocazie.15
Ea surprinde bine funcţia spirituală a ritualurilor de orice fel. Amatorii sau
diletanţii se plâng adesea atunci când sunt confruntaţi cu disciplină sau cu structură
într-un context de lucrare interioară. Un exemplu foarte am uzant în acest sens a
fost prezentat în film ul german din 2002, Enlightenment Guaranteed [Iluminare ga­
rantata], care descrie povestea a doi fraţi care fug de vieţile lor obişnuite din Ger­
mania şi merg la o mănăstire zen din Japonia. Unul dintre fraţi este genul New Age
- meditează şi îşi câştigă existenţa din consultaţii feng shui. Celălalt este un tip obiş­
nuit, soţ, tată şi agent imobiliar. într-o zi, acest din urmă frate se trezeşte că soţia
lui îl părăseşte brusc, luându-i cu ea pe cei patru copii ai lor. Distrus, el îl imploră
pe fratele lui New Age să îl ia cu el când se duce în călătoria pe care o plănuia, la
mănăstirea zen din apropiere de Tokyo. Neconvenindu-i prea mult, fratele cel „spi­
ritual" este de acord şi cei doi pornesc la drum. După mai multe întâm plări neferi­
cite în Tokyo, ei ajung la mănăstire, iar cel căruia îi este cel m ai greu cu disciplina
monastică este fratele New Age. Acesta îşi dă seama curând că într-un fel diletan­
tismul lui ezoteric îl făcuse să fie şi mai nepotrivit pentru adevărata structură spiri­
tuală decât era fratele lui aşa-zis „nespiritual".
în cazul lui Gurdjieff, intensificarea ritualului Toasturilor pentru Idioţi cu
băuturi tari crea o condiţie care forţa studentul să facă un mare efort să fie prezent
în mod conştient. După spusele lui J.G. Bennett, aceste ritualuri nu implicau mai
mult de „12 sau 13 toasturi", iar el sugerează că nimeni nu era decât puţin ameţit.
Cel mai probabil, asta se întâm pla pentru că băuturile erau servite după masă. Mai
multe toasturi cu Arm agnac sau cu vodcă pe stomacul gol ar fi fost suficient, încât
să facă mulţi oam eni să fie mai mult decât puţin ameţiţi.
Unii dintre studenţii de profil mai ridicat ai lui Gurdjieff au primit următoa­
rele desemnări ca Idioţi: A.R. Orage: Idiot numărul 2 (Super Idiot); J.G. Bennett:
Idiot numărul 8 (Idiot rotund) şi numărul 11 (Idiot necredincios); Dr. Stjoernval:
Idiot numărul 3 (Arh-idiot); Jesse Dwight: Idiot numărul 6 (Idiot fremătător) şi aşa
mai departe. Se pare că numai una dintre discipolele lui apropiate, Jeanne de Sal-
zmann, era deasupra Idioţeniei de orice soi.16
Jeanne de Salzmann a anunţat după moartea lui Gurdjieff că Toasturile Idioţilor
vor înceta, deoarece se bazau mult prea fundamental pe prezenţa lui Gurdjieff. Pro­
babil că nu există mărturie mai măreaţă care să ateste forţa pură a caracterului său.
M iste ru l m o rţii lui O sh o: O xid de so d iu , co m p lo tu ri de asasin are
ale C IA , m ag ie n eag ră
Ultimii câţiva ani de viaţă ai lui Osho, la sfârşitul anilor '80, au fost destul de
bizari. El şi-a schimbat num ele de câteva ori şi chiar pentru o perioadă nu a avut
niciun num e (lucru care le provoca crize celor din echipa lui de publicitate); de ase-
280
D e s p r e Î n ţ*e l e p ţ*i D r o g a ţ‘i ,' I d i o ţ•i B e t•i Si
» M o r ţ»i M i s t e r i o a s e
menea, la un moment dat a declarat, aparent totalmente ironic, că Buddha intrase
în corpul lui, dar că în cele din urmă a trebuit să îl dea afară, pentru că Buddha nu
se putea adapta la căi m ai moderne, precum jacuzzi-ul lui Osho. Până târziu, prin
1989, starea lui de sănătate a continuat să se deterioreze într-un mod ciudat. La ju ­
mătatea lui ianuarie 1990, Osho a susţinut că agenţi ai CIA încercau să îl ucidă fo­
losind magie neagră. Câteva zile mai târziu, la 19 ianuarie, a m urit de ceea ce s-a
raportat a fi fost o insuficienţă cardiacă. A fost incinerat aproape imediat. Atât
moartea lui Crowley, cât şi a lui Gurdjieff au fost surse de controverse, mai ales în
cazul lui Crowley, având în vedere ultimele cuvinte ale magului. (înmormântarea
lui, la care s-a citit Imnul lui către Pan, a generat un tumult, zvonul fiind - fals, tre­
buie să observăm - că era vorba de o slujbă „neagră"). Altfel, atât Crowley, cât şi
Gurdjieff au părăsit această lume relativ normal, ambii în jurul vârstei de 70 de ani.
Moartea lui Osho a fost mult mai ciudată şi face parte din aerul m istic care încon­
joară viaţa lui relativ scurtă.
Povestea spune aşa: la sfârşitul lui octombrie 1985, la puţin mai mult de o lună
de la prăbuşirea bruscă a comunităţii din Oregon şi fuga secretarei Ma Sheela şi a com­
plicilor ei, Garda Naţională se pregătea să invadeze comuna. Având în vedere acest
lucru, un m ic grup de discipoli ai lui Osho au decis să-l scoată din comunitate, ca mă­
sură preventivă şi să uşureze presiunea creată (cea mai mare frică fiind că unor disci­
poli li s-ar putea face rău dacă ar încerca să îl protejeze pe Osho de un arest brusc de
către FBI, care deja avea forţe în comunitate la acea vreme, deoarece Osho îi invitase
acolo ca să cerceteze faptele care avuseseră loc). Ei au organizat pentru el un zbor în
partea cealaltă a ţării, în Charlotte, Carolina de Nord.
Nu este clar ce aveau în minte exact oamenii lui Osho; dat fiind atacul biote-
rorist al Sheelei de la barul de salate din The Dalles, întreaga organizaţie a lui Osho
fusese etichetată de diferitele agenţii guvernamentale de securitate drept grupare
teroristă. (Desigur, asta indiferent de faptul că Osho susţinea că el nu avusese cu­
noştinţă de crimele com ise într-adevăr, nu s-au găsit niciodată dovezi care să îl
pună în legătură cu acele crime). Astfel că, în mod previzibil, Osho şi cei câţiva dis­
cipoli ai săi au fost im ediat arestaţi de o unitate înarmată masiv, la aeroportul din
Charlotte. Au fost transportaţi de acolo cu cătuşe. Imaginile tv cu Osho punându-i-se
căutşele şi flancat de agenţi înarmaţi, uitându-se pe furiş în ju r, sunt de neuitat.
Grupul a petrecut trei zile într-o celulă de arest din Charlotte. în audierile
care au urmat, discipolii - dintre care niciunul nu a fost identificat drept cei pe care
îi căutau autorităţile în realitate (probabil era vorba de Sheela şi de com plicii ei,
care la vremea aceea erau deja în Europa) - au fost eliberaţi. însă Osho a fost separat
de discipolii lui şi informat că avea să fie dus înapoi în Oregon, unde avea să se
desfăşoare o nouă rundă de audieri pentru eliberarea pe cauţiune.
Acesta este momentul la care lucrurile au început să ia un soi de turnură de
Mare Stranietate. Un om poate fi transportat de la Charlotte până în Oregon în nu
mai mult de patru sau cinci ore. Cu toate astea, autorităţile au ales să îl trimită pe
281
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Osho înapoi prin poşta cu melcul, ca să spunem aşa, folosind un avion de transport
al sistem ului de penitenciare - într-o călătorie care a durat zece zile. în acea pe­
rioadă, Osho a fost ţinut în şase închisori diferite din toată ţara. Percepţia publică
despre toate aceste lucruri a ajuns să fie dezgustător de distorsionată - o poveste
de oră de vârf despre o „crimă adevărată" şi, după cum s-a exprimat Swami Pari-
tosh, „gurul cel rău prins pe când încerca să fugă."17 Un interviu în direct la oră de
vârf din Charlotte cu Osho, luat de Ted Koppel pentru ABC News, a accentuat şi
mai mult absurditatea situaţiei, Koppel chestionându-1 pe Osho agresiv şi cu un ci­
nism evident (şi previzibil, date fiind circumstanţele).
Pentru o perioadă, în această m işcare evidentă a autorităţilor de a câştiga
timp, Osho a părut să dispară. Nu i s-a putut da de urmă timp de trei zile. în cele
din urmă, presa l-a găsit într-o închisoare din Oklahoma. Aceasta este închisoarea
în care susţine Osho că a fost tratat prost şi că i s-a dat să mănânce ceva ce el a des­
cris drept foarte dubios - „două felii de pâine cu un sos ciudat şi fără gust pe ele".
(Asta semăna foarte mult cu descrierea unui toast franţuzesc de calitate, de cafenea
cu sirop de arţar industrial - dar presupunând că Osho ştia cum arată şi ce gust are
siropul prost de arţar, ne gândim totuşi că observaţia „suspiciunii" lui era în re­
trospectivă, altfel probabil că n-ar fi mâncat felia atunci). A fost pus să doarmă pe
o saltea de calitate proastă, despre care el şi doctorii lui au ajuns ulterior să bănu­
iască că ar fi ascuns o sursă radioactivă, care ar fi deteriorat corpul lui Osho în aşa
fel, încât să nu lase nicio urmă. în anii care au urmat, el a avut într-adevăr mari du­
reri, în special pe partea dreaptă a corpului - partea pe care dormea în mod normal
şi care ar fi fost expusă pe saltea.
La sfârşitul scurtei lui ture prin închisorile din centru-vest, Osho a fost dus
înapoi în Oregon, unde, în Portland, a pledat nevinovat de toate acuzaţiile şi apoi,
la sfatul avocaţilor, a adoptat o „Pledoarie A lford", un instrum ent juridic care se
traduce esentialmente astfel: „Nu admit că sunt vinovat, dar sunt de acord că există
suficiente dovezi împotriva mea încât, probabil, să ducă la condamnarea mea". Osho
a fost găsit vinovat de acuzaţii de inducere în eroare cu privire la cererea lui de emi­
grare şi de aranjarea de căsătorii false (această din urmă acuzaţie provenind de la
cazurile în care discipolii nonamericam se căsătoreau cu discipoli americani pentru
a putea rămâne în ţară). Apoi lui Osho i s-a prescris o amendă de 400.000 de dolari
şi a fost deportat. La scurt timp după aceea, starea lui de sănătate a început să se de­
terioreze - mai întâi încet, apoi mai accelerat după câţiva ani. Problema care genera
deteriorarea lui fizică a devenit un mister major. Faptele erau că el „dispăruse" pen­
tru câteva zile pe când se afla în custodia penitenciarului şi că era privit cu profundă
suspiciune de către autorităţile americane. Astfel, probabil că existau nişte stimulente
pentru eliminarea lui, iar asta a devenit în cele din urmă poziţia oficială a organiza­
ţiei (declarată de Osho însuşi). Dar cealaltă realitate era că Osho avusese întotdeauna
o sănătate fragilă şi - din informaţii care au devenit publice abia în anii care au urmat
- folosea droguri (oxid de sodiu şi posibil valiu).
D e s p r e Î n ţ e l e p ţ* i D r o g a ţ* i', I d io ţ i B eti Sj i M o r ţ* i M ist e r io a se
*
Osho a apărut prima oară în circuitul de guru-şi la sfârşitul anului 1960, pe
vremea W oodstock-ului şi în perioada de vârf a revoluţiei drogurilor recreaţionale.
Până în 1974, când lucrarea lui a luat avânt odată cu mutarea de la Mumbai la Pune
şi lansarea ashramului Rajneesh, mulţi hipioţi, deşi încă arătau în întregime ca nişte
hipioţi, începuseră să graviteze de la utilizarea de droguri către meditaţie, zen, yoga
şi domeniul ezoteric. însă consumul de droguri în sine - şi anum e printre discipolii
lui Osho - nu a dispărut în întregime.
în cazul lui Osho, mult mai mult decât în cazul lui Crowley sau Gurdjieff (sau
chiar în cazul lui Chogyam Trungpa, tulku tibetan alcoolic), consumul de droguri
prezintă o problem ă dificilă pentru că, după cum am mai spus şi în alte locuri în
această carte, învăţătura lui depindea esenţialmente de cine era el. Uneori este avan­
sată ideea că ceea ce făcea Osho în viaţa lui privată nu era treaba nimănui, dar în
cazul unui Buddha autodeclarat cum era el, această idee pare absurdă. întreaga în­
văţătură a lui Osho se baza pe valoarea esenţială a sincerităţii - în toate domeniile
vieţii. Ce anume ar fi putut să aibă de ascuns? Se presupunea că este un om fără
ego, fără sine, doar o tulpină de bambus goală pe dinăuntru. Evident că avea o viaţă
privată în sine, dar ideea că ar fi avut secrete, că ar fi existat ceva de deghizat sau
de evitat sau de ocolit nu cadrează deloc cu ceea ce susţinea el că este.
Gurdjieff putea să fie neobrăzat şi arogant, dar nu s-a declarat niciodată ca
fiind special sau măreţ. Ba chiar, odată, a afirmat că el este un om mic, în comparaţie
cu cei care l-au „trim is". Crowley, deşi capabil de un stil bombastic cu cei mai buni,
era adesea dezarm ant de sincer când era vorba de propriile limitări. însă Osho se
purta cu mare demnitate şi eleganţă şi îşi afirma constant propria iluminare. Astfel
că stabilise un standard ridicat în termeni de cum era perceput de alţii. Deşi nu era
deloc un moralist, ba chiar condamna regulat ideea că m oralitatea ar fi de vreun
folos fără conştiinţă, totuşi susţinea foarte limpede că propria ilum inare fusese ge­
nerată de cele m ai pure intenţii, fără cauze exterioare semnificative, cum ar fi con­
diţionarea religioasă, puritanismul spiritual, practicile tradiţionale de meditaţie sau
vreun fel de substanţe chimice modificatoare de stări mentale. Calea lui era să dez­
brace com plet realitatea de minciunile ei şi să dezvăluie, abia după o mare luptă,
curatul, purul adevăr al existenţei şi al propriei fiinţe.
în septembrie 1985 s-au publicat trei cărţi scrise de Osho; dentistul lui Deva-
geet a spus despre toate trei (în 2001) că au fost dictate pe când Osho se afla sub in­
fluenţa oxidului de azot. Aceste cărţi au fost Glimpses o f a Golden Childhood [Licăriri
ale unei copilării de aur], Notes o f a Madman [însemnările unui nebun] şi Books I Have
Loved [Cărţi care mi-au plăcut]. Oricine le citeşte, m ai ales însem nările unui nebun, va
fi izbit de tonul diferit din cele trei lucrări. Eu am citit această carte când a apărut
prima oară şi chiar şi atunci, ca discipol tânăr şi necopt, mi-a părut im ediat evident
că este ceva diferit. Osho nu ar putea fi niciodată acuzat de un com portam ent pres­
criptiv, dar această carte era ciudată, ca un soi de sesiune prelungită de asociere li­
beră.
283
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Christopher Calder (care a fost un discipol printre prim ele grupuri ale lui
Osho, deşi a părăsit com unitatea în 1975) susţine că Osho era consumator regulat
atât de valiu, cât şi de oxid de sodiu. Mai există şi alte surse care confirm ă acest
punct de vedere. Satya Bharti Franklin, în cartea ei The Promise o f Paradise [Promi­
siunea Paradisului], redă o conversaţie telefonică cu Deeksha, discipolă din primele
grupuri ale lui Osho, care şi ea susţine că Osho „înghiţea valiu şi Quaaludes cu
pum nul"18. Hugh Milne confirmă acelaşi lucru despre Osho şi valiu. Toţi trei au
fost la un moment dat discipoli apropiaţi ai lui Osho.
Un congresm an din Oregon de la acea vreme, Jim W eaver, a vizitat comuni­
tatea din Oregon în 1986 şi relatează că, pe lângă faptul că a văzut camerele şi tu­
nelurile subterane care făceau legătura cu locuinţa Sheelei, el a descoperit şi că în
dormitorul lui Osho, lângă pat, se aflau robineţi pentru oxid de sodiu19.
în însemnările unui nebun, Osho, drogat cu oxid de sodiu, spune următoarele:
E aşa de frumos, mă simt bine. De fapt, oxigenul şi azotul sunt elementele de
bază ale existenţei. Ele pot fi de mare folos, dar din diferite motive, politicienii
sunt împotriva substanţelor chimice de toate felurile, împotriva tuturor dro­
gurilor. Până şi cuvântul „drog" a devenit periculos. Sunt atât de împotriviţi
drogurilor pentru că oamenii pot să ajungă să se cunoască pe sine, iar când
oamenii ajung să se cunoască pe sine, politicienii îşi pierd puterea asupra lor;
şi ei îşi iubesc puterea. în Vede se numeşte soma, esenţa - şi din acele vremuri
străvechi şi până în zilele noastre, toţi cei care ştiu au recunoscut, în mod di­
rect sau indirect, că substanţele chimice pot aduce un serviciu imens omului.
Omul este chim ie - şi la fel este şi existenţa. Totul este chimie. Nu putem să
evităm influenţa ei.20
Crowley ar fi fost de acord. în M agick Without Tears [M agie fă r ă lacrimi], el
scria:
Cât despre droguri, necunoscutul este factorul care îngrozeşte. Cei mai mulţi
oameni îşi iau informaţiile pe acest subiect din ziarele, revistele şi romanele de
scandal... neînţelegând nimic, cască gura când află că, dintre toate clasele, pri­
mul loc printre „dependenţii de droguri" îl deţine doctorul. Dar criza în care
frica devine fobie este aversiunea care nu judecă, fiorul de panică - mai presus
de toate, refuzul pasionat de a afla ceva despre „droguri", de a analiza condiţiile
şi cu atât mai puţin de a le înfrunta, precum şi inventarea spasmodică a unor
terori imaginare, ca şi cum pericolele reale nu ar fi suficiente pentru a sluji drept
avertisment. Ei bine, de ce? Cu siguranţă pentru că în subconştient se află un
instinct care spune că în aceste medicamente obscure se află, într-adevăr, cheia
unui sanctuar interzis. Există o fascinaţie la fel de iraţională - şi, ca urmare, la
fel de puternică - precum frica.21
284
D e s p r e În ţ e l e p ţ i D rogaţi, I d i o ţ i B eţi Ş i M orţi M isterioase
William Jam es, scriind la începutul secolului XX, pe când Crow ley era un
tânăr iniţiat al Zorilor de Aur, iar Gurdjieff rătăcea prin Tibet, a avut de spus ur­
mătoarele despre oxidul de sodiu:
Oxidul de sodiu şi eterul, dar în special oxidul de sodiu, atunci când sunt di­
luate cu suficient aer, stimulează conştiinţa mistică într-o măsură extraordinară.
Celui care inhalează pare să-i fie dezvăluită o profunzime dincolo de profun­
zimea adevărului. însă acest adevăr păleşte sau îţi scapă în momentul în care
ajungi la el, iar dacă în urmă rămân cuvinte în care pare să se îmbrace, acestea
se dovedesc a fi cel mai mare nonsens. Cu toate astea, sentimentul că a fost
acolo o semnificaţie profundă persistă - şi cunosc nu o singură persoană care
este convinsă că în transa de oxid de azot avem o revelaţie metafizică reală.
Cu câţiva ani în urmă, am făcut şi eu câteva observaţii cu privire la acest as­
pect al transei cu oxid de azot... o concluzie s-a impus forţat minţii mele la
acea vrenie... şi anume, conştiinţa noastră norm ală, în stare de trezie, conşti­
inţa raţională cum o numim noi, este doar un singur tip special de conştiinţă,
iar peste tot în jurul ei, separate de ea, de cel mai subţire ecran, se află forme
potenţiale de conştiinţă total diferite.22
M oartea lui Osho nu a fost în totalitate bruscă - starea lui de sănătate înce­
puse să se deterioreze încă din 1987, când o infecţie la ureche s-a agravat şi s-a
îm bolnăvit grav, astfel scoţând la iveală o slăbire a sistem ului său im unitar - dar
chiar şi aşa, a fost o surpriză, un şoc pentru adepţii lui. Când a murit, la ashramul
lui din Pune, la 19 ianuarie 1990, abia îm plinise 58 de ani, cu o lună în urmă. Nu
era bătrân, în ciuda bărbii lui în m ănunchiuri lungi şi a chipului arhetipal de
bunic vrăjitor.
Starea de degradare fizică a lui Osho s-a înrăutăţit la începutul lui 1987, după
ce s-a întors de la Mumbai la Pune. Simptomele lui, înregistrate de Juliet Forman,
au fost observate după cum urmează: căderea părului, paralizie şi spasm e ale muş­
chilor faciali, spasm e ale ochilor, mers instabil, durere la nivelul extremităţilor, slă­
biciune m usculară şi un sistem im unitar slăbit. S-a observat la vrem ea aceea că
aceste simptome au aparut după cele 12 zile petrecute de Osho în sistemul american
de penitenciare. Până la sfârşitul lui 1989, suferea de dureri constante, mai ales în
zona urechilor, gurii, gâtului şi umerilor.23
Cu puţin timp înainte de m oartea lui Osho, el a declarat că, de fapt, fusese
asasinat încet de guvernul Reagan. El a spus că doctori din Anglia determinaseră
că este foarte probabil ca împotriva lui să fi fost folosită otrăvirea cu radiaţii, în spe­
cial cu taliu (cunoscut ca instrument de asasinare), deşi nu puteau să confirme acest
lucru în mod absolut. Un dentist care a analizat starea de deteriorare a danturii lui
Osho a concluzionat că expunerea deliberată la radiaţii era o posibilitate foarte pro­
babilă.
285
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Că existase un „interes la nivel înalt" - atât la Casa Albă, cât şi în Congres -
faţă de Osho este neîndoielnic. Crimele făptuite de Sheela şi de alţi discipoli din
Oregon s-au petrecut la aproape un deceniu după dezastrul ramurii de la Waco a
sectei Davidienilor, dar la numai şase ani de la oroarea Jim Jones-Jonestown, astfel
că noţiunea de cult periculos de autodistructiv era foarte vie şi în ţinta publicului.
Asta, pe lângă invectivele aproape nesfârşite ale lui Osho împotriva politicienilor
şi a religiilor organizate - a creştinismului îndeosebi - a desenat pe spatele lui o
mare ţintă.
Totuşi, nu este deloc clar că guvernul SUA ar fi avut motivaţia necesară ca să
îl ucidă pe Osho, lent sau în alt fel. Ceea ce complică lucrurile şi mai mult este acu­
zaţia, avansată în unele cercuri, că Sheela ar fi fost cea care l-ar fi otrăvit lent pe Osho,
dând taliu unei vaci care era folosită pentru a furniza lapte pentru el.24 (Acest punct
de vedere ar satisface principiul „majordomului", ideea că crimele grave sunt adesea
comise de cineva aflat foarte aproape de victimă). însă, cu informaţiile apărute de-a
lungul anilor despre Osho şi consumul de oxid de sodiu pentru „sesiuni de intervenţii
stomatologice" care erau mult mai numeroase decât dinţii pe care îi avea, s-au făcut,
în mod invariabil, cercetări care au comparat simptomele declinului stării de sănătate
a lui Osho atât cu expunerea la taliu, cât şi cu abuzul de oxid de sodiu.
Ceea ce s-a descoperit - şi acest lucru poate fi confirm at de oricine, cu puţin
efort de cercetare individuală - este că simptomele lui Osho semănau mai mult cu
efectele abuzului de oxid de sodiu decât cu cele ale otrăvirii cu taliu. Doar ca singur
exemplu, se ştie despre consumul de oxid de sodiu că poate să interfereze metabolic
cu rezervele de vitam ina B12 din corp. Câteva din simptomele deficitului de vita­
mina B12 sunt recunoscute a fi următoarele: spasme ale ochilor, tulburări de somn,
amorţeală şi m âncărim i la nivelul extremităţilor, problem e la mers, numite „mers
ataxic" sau, mai uzual, „mersul marinarului beat", dureri ascuţite la mâini şi la ni­
velul feţei, oboseală, depresie clinică etc.25 Comparaţi aceste sim ptom e cu ale lui
Osho descrise de Juliet Forman mai sus. (Christopher Calder a mai avansat o altă
teorie: că toate problem ele lui Osho erau generate de sindrom ul oboselii cronice;
ce-i drept, sim ptom ele acestei boli par şi ele să sem ene m ai îndeaproape cu
simptomele lui Osho decât otrăvirea cu taliu. în plus, tulburarea nu a fost înţeleasă
clar până recent, iar termenul medical a fost propus abia în 1988).
Sim ptomele otrăvirii cu taliu sunt asociate cu pierderea părului, dureri, pier­
derea reflexelor, convulsii, amorţeală, pierderea masei m usculare, demenţă şi psi­
hoză. Pot apărea perturbări ale ritm ului cardiac până la trei săptăm âni după
expunere.26 Deşi unele din aceste simptome se regăsesc şi în cazul lui Osho, pro­
blema este factorul timp. Se presupune că el a fost expus la taliu în octombrie 1985,
dar a m urit patru ani mai târziu, iar starea lui a început să se deterioreze abia în
1989.
în acest amestec au mai fost luaţi în calcul şi alţi câţiva factori: Osho fusese
diabetic timp de mulţi ani, avusese întotdeauna probleme cu sistemul imunitar (era
286
D e s p r e În ţ e l e p ţ i D rogaţi, I dioţi B eţi Ş i M orţi M isterioase
fragil, astmatic şi avea câteva alergii) şi, nu in ultimul rând, fusese supus la un stres
enorm cu dezastrul din Oregon. Cel puţin în experienţa lui subiectivă, fusese trădat
de „primul lui m inistru" (Sheela), suferise pierderea unei întregi comunităţi şi era
respins de 21 de naţiuni. într-o mare măsură, toate acestea erau luate de bune atât
de adepţii lui Osho, cât şi de observatorii cinici. Cei dintâi tindeau să creadă că de­
oarece Osho era „ilum inat", el nu putea să fie cu adevărat atins de toţi aceşti factoi
- la urma urmei, el se afla „dincolo" de efectele stresului psihologic care rezultă
dintr-un psihic încă centralizat de un ego, el fiind, desigur, dincolo de ego. Iar cei
din urmă tindeau să nu admită ideea de stres, percepându-1 ca răsfăţat şi protejat
de către adepţi.
în realitate, probabil că niciun punct de vedere nu îşi are fundam ent în reali­
tate. Osho era cu siguranţă stresat de procesul prin care trecuse de la sfârşitul lui
1985 şi până la sfârşitul lui 1986, când, în sfârşit, s-a stabilit din nou la Mumbai.
Acest lucru nu poate fi dim inuat de idei naive cu privire la presupusa stare spiri­
tuală sau de puncte de vedere cinice despre presupusul lui grad de protecţie. Aşa­
dar, ce l-a omorât pe Osho?
într-un exemplu tipic de „punct de vedere neortodox" printre observatorii
lui Osho, Swami Parmartha, în articolul său web Osho in the
Dental Chair [Osho în scaunul de dentist], remarcă:
Eu nu cred că dovezile că lui Osho i s-ar fi adm inistrat taliu sunt foarte con­
vingătoare, simptomele nu se prea potrivesc cu cele pe care le prezenta Osho.
Punctul de vedere „oficial", pe care şi el părea să îl creadă, era că fusese otră­
vit cu taliu. însă Osho părea că se simte destul de bine între sfârşitul anului
1985 şi 1987, în Grecia şi era într-o formă destul de bună în Himalaya, în turul
lumii, şi la Bombay, timp de aproape doi ani. Orice biograf care l-a studiat în
profunzime cu siguranţă că a rem arcat că Osho a început să se plângă din
nou de sim ptom e în 1987, tocmai când se întorsese la scaunul de dentist.27
Aceste observaţii par rezonabile, dar nu sunt sprijinite de m ărturia lui Juliet
Foreman, una dintre discipolele cele mai apropiate ale lui Osho. în 1989, aceasta
nota, descriind perioada de la sfârşitul lui 1985 până la începutul lui 1986:
După câteva săptămâni în Kathmandu, Osho a început să nu se simtă bine.
îi era rău de la stomac. Pierdea în greutate... Probabil că încă mai suferea de
pe urma zilelor petrecute în închisorile americane. Sigur că niciunuia dintre
noi nu i-a trecut prin cap la acel moment că starea lui proastă de sănătate ar
fi putut să aibă şi altă explicaţie decât traumatismul general al acelei expe­
rienţe; durerile de spate, pierderea părului pe când se afla în Kulu-Manali...Pe
deasupra, avea probleme cu somnul şi se sim ţea slăbit. De asemenea, a înce­
put să prezinte un spasm al muşchilor faciali, mai ales în jurul ochilor... Osho
287
 C ei T rei M agi P ericuloşi
i-a spus lui Devaraj [medicul lui] că cititul îi dă o senzaţie de greaţă şi de ame­
ţeală şi de lum ini în faţa ochilor.28
Astfel că se pare că Osho nu se simţea prea bine între sfârşitul lui 1985 şi 1987.
Eu am fost la Kathmandu în toată luna februarie 1986 şi am participat la „plimba­
rea" zilnică a lui Osho, pe care o făcea în jurul hotelului Soaltee Oberoi, precum şi
la prelegerile lui de seară în sala mare de bal a hotelului. La acea vreme avea 54 de
ani; asta se întâm pla la num ai trei luni după încarcerarea lui în închisorile ameri­
cane. Cel puţin superficial, trebuie să fiu de acord cu Parmartha: nu existau semne
exterioare evidente că nu s-ar simţi bine. Eu îmi amintesc că nu a sărit peste niciuna
din plimbările sau prelegerile zilnice, iar la prelegeri părea că se simte destul de
bine. Un prieten de-al meu, un tânăr student japonez, s-a ridicat de câteva ori în
picioare la sesiunea de întrebări şi răspunsuri care urma după prelegerile din fiecare
seară ale lui Osho şi i-a pus întrebări curajoase. în toate cazurile, răspunsurile lui
Osho au fost sensibile şi inteligente.
Sigur că asta nu înseamnă că observaţiile lui Foreman sunt neadevărate. Nu
mă îndoiesc că ea relata cu exactitate ce se petrecea cu corpul lui Osho - şi nu am
nicio îndoială că faptul că Osho ţinea aceste prelegeri pentru oamenii lui în fiecare
seară, la un moment când ar fi putut să se retragă pur şi simplu, este o mărturie a cu­
rajului şi a dedicării lui. Cu toate astea, nu s-ar putea spune că era neapărat doborât
la pat. Era în picioare şi în toate ale lui, iar pentru un observator obişnuit părea că se
simte bine. Aşa că orice boli ar fi avut pe atunci nu erau suficiente pentru a îl dizabi-
lita. Cu toate astea, pe măsură ce starea lui Osho se deteriora, au fost consultaţi spe­
cialişti: unii au conchis că, în loc să i se fi administrat taliu în mâncare, este posibil să
fi fost expus la radiaţii, prin intermediul unei saltele, pe când se afla în închisoarea
din Oklahoma, la sfârşitul lui 1985. Alţi cercetători au dezgropat nişte fapte suspecte,
unul remarcabil fiind că şeriful care a semnat admiterea lui Osho în închisoare nu
era membru al personalului penitenciarului şi şi-a dat demisia din funcţie, dispărând
a doua zi după ce Osho a fost mutat din închisoarea din Oklahoma.
Demnă de m enţionat aici este şi chestiunea energiei kundalini, fenom en luat
ca atare în India, dar nu recunoscut ştiinţific. La începutul anilor '70 Osho vorbea
despre efectele energiei kundalini asupra corpului:
în clipa în care energia vitală, kundalini, începe să curgă în sus, urmează ener­
gia sexuală. Aceasta începe să curgă în sus: picioarele se răcesc, iar capul se
încălzeşte. Biologic, este mai bine ca picioarele să fie mai calde decât capul,
dar din punct de vedere spiritual este mai sănătos ca picioarele să fie mai reci,
pentru că acesta este un semn că energia curge în sus. Pot începe să apară
multe boli odată ce energia începe să curgă în sus, deoarece din punct de ve­
dere biologic ai perturbat întregul organism. Buddha a m urit foarte bolnav,
M ahavira a m urit foarte bolnav, Ramana M aharshi a m urit de cancer, Rarn-
288
D e s p r e În ţ e l e p ţ i D rogaţi, I d io ţi B eţi Ş i M orţi M isterioase
krishna a m urit de cancer. Şi motivul este că întregul sistem biologic este per­
turbat. M ai sunt date şi multe alte motive, dar acestea sunt nişte aberaţii.
Jainii au creat multe poveşti, pentru că nu puteau să conceapă că Mahavira
ar fi putut să fie bolnav. Pentru mine este valabil opusul: eu nu pot să concep
cum este posibil ca el să fi fost pe deplin sănătos. N -ar fi putut, pentru că
aceasta avea să fie ultima lui naştere, iar sistemul biologic trebuia să se des­
compună. Un sistem care fusese continuu vreme de milenii întregi trebuia să
se descompună. Nu avea cum să fie sănătos; în cele din urmă, a trebuit să fie
foarte bolnav. Şi a fost! însă adepţilor lui le-a fost foarte greu să conceapă că
Mahavira era bolnav.29
Iar într-un pasaj care avea să se dovedească foarte ironic, Osho a adăugat:
Exista o singură explicaţie pentru boală în acele zile. Dacă sufereai de o boală
anume, însemna că faptele tale trecute, karma ta era rea. Dacă Mahavira su­
ferea de o boală, atunci asta ar fi însemnat că încă se mai afla sub influentă
/
karmică. Acest lucru nu putea fi adevărat, astfel că a fost inventată o poveste
ingenioasă: că Goshalak, un concurent al lui Mahavira, a folosit împotriva lui
forţele răului. Dar lucrurile nu au stat deloc aşa.30
Osho a făcut aceste remarci la începutul anilor '70, cu aproape 20 de ani înainte
să moară. în acei ani i se întâmplaseră multe şi fusese supus la tot felul de tipuri de
stres fizic şi psihic. Pe măsură ce starea lui de sănătate s-a deteriorat, alarmant în ia­
nuarie 1990, cu numai câteva zile înainte să moară, el a afirmat că era un atac de un
tip de mantră, folosit de una sau mai multe persoane care stau în sala principală în
care stătuse el cu discipolii în timpul serii. De fapt, a susţinut că împotriva lui este fo­
losită un soi de magie neagră - aceleaşi „forţe ale răului" folosite de Goshalak împo­
triva lui Mahavira. în cele din urmă, avea să declare că în spatele acestor lucruri se
afla CIA. Discipolii care îl îngrijeau au făcut tot ce au putut ca să îi caute şi să îi gă­
sească pe făptuitori, stând în picioare sau aşezaţi în diferite locuri strategice în timpul
întâlnirilor de seară, pentru a încerca să îşi dea seama cine este persoana sau persoa­
nele care fac asta. în mod previzibil, nu au găsit pe nimeni, iar Osho, văzând cum
chestiunea îi nelinişteşte pe discipolii lui, a decis să abandoneze totul dintr-o dată.31
Peste problema aşa-numitului „atac parapsihologic" se trece cu vederea de
obicei, fiind considerată de domeniul credulităţii sau de apanajul celor care nu sunt
în stare să îşi asum e răspunderea pentru propriile gânduri urâte. într-adevăr, cele
mai multe cazuri presupuse a fi atacuri parapsihologice sunt pur şi sim plu efectele
de repercusiune ale m âniei persoanei. însă dacă cineva se îndoieşte că gândurile
pot să ucidă, trebuie doar să se oprească şi să se gândească la faptul că toate crimele
încep de la un gând. Forţele interparapsihologice sunt naturale în mai multe moduri
evidente: atunci când cineva apropiat este supărat pe noi, puţină sensibilitate poate
289
 C ei T rei M agi P ericuloşi
să facă acest lucru evident, chiar şi dacă nu ne aflăm în prezenţa im ediată a per­
soanei respective. Putem să ştim acest lucru pur şi simplu pentru că avem conştiinţă.
Numai pe acea bază, în mod normal, ştim când cineva e supărat pe noi, din simplul
motiv că, de cele mai multe ori, noi suntem supăraţi pe acea persoană. (De exemplu,
este am plu docum entat faptul că Osho avea cuvinte aspre pentru guvernul
Reagan). Cu siguranţă, asta nu implică faptul că ori de câte ori suntem supăraţi pe
cineva, persoana este şi ea supărată pe noi sau invers. Insă în mod consecvent, stări
emoţionale negative prelungite tind să găsească în cele din urmă o oglindă exte­
rioară, pentru a ne reflecta ce transmitem. Atunci percepem acest lucru fie ca atac
din partea altora, fie ca pe un „autoatac" de furie internalizată (care este probabil
una din cauzele subiacente ale depresiei).
Osho nu era prost. El ştia că-i provocase profund pe mulţi în viaţa lui. La fel
ca Iisus şi Socrate, tulburase şi mâniase oamenii destul de mult, ca să plătească un
preţ greu. întrebarea răm âne cât de limpede era el la niveluri emoţionale mai pro­
funde - în tărâmul „centrului em oţional" al lui Gurdjieff. Adepţii lui Osho presu­
puneau că, fiind o fiinţă iluminată, nu avea probleme în acea zonă. Dar lucrul acesta
este departe de a fi o certitudine.
Osho însuşi, într-o serie de prelegeri ţinute la jum ătatea anilor '70 despre
maestrul tantric Tilopa, a spus câteva lucruri anume despre puterea gândurilor şi
magia neagră:
M arele fizician Eddington a spus undeva că, cu cât ştiinţa pătrunde mai pro­
fund în materie, cu atât ea îşi dă seama că lucrurile sunt gânduri... dacă mergi
mai profund în tine însuţi, gândurile vor arăta din ce în ce mai mult ca nişte
lucruri. De fapt, sunt două aspecte ale aceluiaşi fenomen: un lucru este un
gând, iar un gând este un lucru... poţi să ucizi o persoană printr-un gând, la
fel cum ai arunca un pumnal. Poţi să îţi dai gândul ca dar sau ca infecţie... de
aceea binecuvântările pot fi utile şi de ajutor. Dacă poţi fi binecuvântat de ci­
neva care a realizat nonmintea, atunci binecuvântarea va fi adevărată - pen­
tru că o persoană care nu foloseşte niciodată gândul acum ulează energia
gândului... dacă realizezi nonmintea, iar tendinţa ta răm âne negativă, poţi să
devii o forţă periculoasă... magia neagră nu este nimic altceva decât atunci
când un om a acum ulat energie a gândurilor fără să-şi fi elim inat negativita-
tea în prealabil.32
în prezent, nu înţelegem pe deplin forţele parapsihologice, fie ele naturale
sau intenţionate, pentru a putea să ne pronunţăm cu certitudine în chestiunea „ata­
cului parapsihologic". Totuşi, după cum remarca odată un ocultist, doar un procent
foarte mic de populaţie a fost vreodată în viaţă victima unui blestem ritualic efectiv,
deşi una din patru persoane au o formă de boală mintală în viaţa lor. Tulburarea
psihologică este suficientă pentru a simula efectele unui atac de vrăjitorie.
290
D e s p r e În ţ e l e p ţ i D r o g a ţ i , I d i o ţ i B eţi Ş i M orţi M isterioase
Dacă dăm la o parte blestemele ritualice sau boala mintală, rămânem cu o altă
posibilitate, cu ceva recunoscut prin experimentele recente de parapsihologie în con­
diţii controlate ştiinţific şi care se numeşte DMILS (Direct Mental Interaction between
Living Systems [lb. eng], Interacţiune mentală directă între sisteme vii). în aceste ex­
perimente sunt măsurate reacţiile electrodermice ale unui subiect, în timp ce acesta
este „supus" unor gânduri liniştitoare sau excitante direcţionate către ei de o altă per­
soană, aflată într-o altă încăpere. Există sisteme atente de control: savanţii se asigură
că nu există contact, nu există posibilitatea de comunicări ascunse şi aşa mai departe,
în experimente repetate de acest fel s-a obţinut un rezultat semnificativ din punct de
vedere statistic, ce pare să demonstreze că putem într-adevăr să producem un efect
asupra unei alte persoane doar prin intermediul gândului.33
Respectata ocultistă de la începutul secolului XX, Dion Fortune, în clasica ei
lucrare Psychic Sclf-Dcfcnse [Autoapărarea parapsihologică], scria:
Form a cea m ai obişnuită de atac parapsihologic este cea care porneşte de la
mintea ignorantă sau rea a semenilor noştri. Spunem ignoranţi şi răi deopo­
trivă, pentru că nu toate atacurile sunt motivate deliberat; rana poate să fie
accidentală, cum ar fi cea creată de o maşină în derivă... persoana de la care
emană [atacul] este posibil să nu-1 fi pornit.34
Observaţia ei este foarte bună, pentru că într-adevăr suntem conectaţi în mo­
duri care fac să fie imposibil să izolezi cu adevărat ceva. Faptul că „magicienii cei
răi" care trimiteau m antre de moarte către Osho n-au fost găsiţi niciodată este un
simbolism potrivit; pentru că şi dacă ar fi existat şi ar fi fost găsiţi, ce ar fi dovedit
asta? Că Osho provoca oamenii la acţiuni ostile? Asta nu era ceva nou.
Osho a murit la câţiva ani după ce a susţinut că este atacat prin magie neagră.
A fost un capitol de încheiere ciudat de macabru pentru un om care, în cea mai
mare parte a vieţii lui - şi, conform doctorului său personal, chiar şi în momentul
morţii - fusese întruchiparea demnităţii. însă probabil că această chestiune a morţii
lui Osho va rămâne un mister, un soi de koan zen de genul de ce s-a dus Bodhidhanna
în China? Corpul lui a fost incinerat la câteva ore de la moarte; dovezile, dacă au
existat, s-au transform at în cenuşă, iar Osho, aşa cum a susţinut întotdeauna că o
să facă, s-a dizolvat în existentă.
Povestea m orţii lui este secundară, în cele din urmă. O abordare poate mai
utilă în ceea ce priveşte moartea lui Osho ar fi să ne analizăm propriile noţiuni pre­
concepute, condiţionări, sisteme de convingeri şi aşteptări cu privire la perfecţiune,
autoritate spirituală, încredere, abandon şi răzvrătire şi toate chestiunile legate de
moartea lui. Am face mai bine să ne uităm mai adânc în oglindă, în loc să încercăm
să ne validăm fricile, suspiciunile sau ataşamentele, căutând o explicaţie pentru un
mister care nu are soluţie.
291
 A rme M agice

Thelema. în 1923, după închiderea Abaţiei, a plecat din Sicilia în Tunisia, iar în anul
următor a revenit în Europa.
Stanley Nott, studentul lui Gurdjieff şi autor a două cărţi de valoare despre
maestrul său, l-a cunoscut pe Crowley în vara lui 1926 la Paris şi a descris şi întâl­
nirea dintre cei doi magi:
Capitolul 13
Arme magice Intr-o zi, la Paris, m-am întâlnit cu o cunoştinţă din New York care mi-a vorbit
despre posibilităţile de a publica literatură modernă. Cum eu am arătat un
oarecare interes, el s-a oferit să mă prezinte unui prieten de-al lui care se gân­
îm i plac cei curajoşi, dar nu e suficient să ridici paloşul; trebuie să ştii şi asupra cui. dea să publice, aşa că am aranjat să ne întâlnim în ziua următoare, la Select,
Şi, adesea, e mai multă dârzenie când te abţii şi treci pe lângă, ca să te păstrezi pentru în Montparnasse. A sosit şi prietenul lui; era Aleister Crowley. S-au comandat
duşmanul care merită mai mult. băuturi - pentru care bineînţeles că am plătit eu - şi am început să discutăm.
Nietzsche1 Crowley avea un magnetism şi genul de şarm pe care îl au mulţi şarlatani;
mai avea şi o greutate moartă care era cumva impresionantă. Atitudinea lui
Fiara 666 îl în tâln eşte pe A m b asad o ru l din iad - o are aşa să fi fost? era părintească şi benignă şi cu câţiva ani înainte poate să aş fi fost impresio­
n fapt evident în viaţă este că învăţătorii spirituali renum iţi doar rareori nat. Acum vedeam şi simţeam că nu puteam să am nim ic de-a face cu el. El a
U se întâlnesc unii cu alţii şi chiar şi mai rar predau împreună. De obicei,
învăţăturile lor nu se armonizează, iar uneori par să nu se placă unii pe alţii. Toate
vorbit în termeni generali despre publicare, apoi a alunecat în jargonul lui de
magie neagră.

astea se datorează multor factori, unul destul de important fiind acela că, de obicei, „Ca să faci din ceva un succes", a spus el, „inclusiv din publicare, trebuie să
sunt oameni ocupaţi. La modul mai subtil, adesea este vorba despre egoul profe­ ai o anumită combinaţie. Aici ai un Maestru, aici un Urs, aici Dragonul - un
sorului sau, mai exact, ceea ce este cunoscut ca fiind trăsătura „ataşamentului de triunghi care va da rezultate..." şi aşa mai departe. Când a tăcut, eu am spus:
profesor" - tendinţa profesorului de a se întări în rolul lui şi de a m inim aliza sau „Da, dar trebuie să ai bani. Am dreptate să bănuiesc că deţineţi capitalul ne­
de a ignora propriile nevoi de a se conecta social şi spiritual cu alţi colegi. La un cesar?". „Eu?", a întrebat el. „Nu, nu am niciun franc". „Nici eu", am spus.
nivel mai perfid, adepţii sau studenţii lor complotează adesea în diferite moduri, Ştiind că eram la Prieure, m-a întrebat dacă puteam să îi fac rost de o invitaţie
având tendinţa ataşam entului de profesor, proiectând im aginea părintelui ideal acolo. Dar eu nu voiam să îmi iau răspunderea să prezint un astfel de om. Cu
asupra profesorului şi contribuind la izolarea acestuia. Adepţii, nedorind să îşi îm­ toate astea, spre surprinderea mea, el a apărut acolo după câteva zile, unde i
partă „părintele ideal" cu alţii, de fapt îl împiedică pe profesor să aibă relaţii active s-a servit ceai în salon. Copiii erau acolo, iar el i-a spus unuia dintre băieţi
cu alţi colegi, aşa cum copiii zgomotoşi pot să absoarbă cea mai mare parte din tim­ ceva despre fiul lui, pe care îl învăţa să fie diavol. Gurdjieff s-a ridicat şi i-a
vorbit băiatului, care mai departe nu i-a mai dat atenţie lui Crowley. Crowley
pul şi din energia părinţilor lor.
însă Crowley nu era întotdeauna aşa de ocupat şi, spre deosebire de Gurdjieff şi Gurdjieff au discutat puţin, iar Gurdjieff l-a urmărit îndeaproape tot timpul.
şi cu siguranţă de Osho, el nu era înghesuit de discipolii lui, fără îndoială în parte Eu aveam im presia puternică că stau în faţa a doi m agicieni, cel alb şi cel
pentru că el nu se plasa în nim ic care să semene, nici pe departe, cu un rol parental negru - unul tare, puternic, plin de lumină; celălalt, tot puternic, dar greu,
întunecat şi ignorant. Chiar dacă „negru" era un cuvânt prea puternic pentru
(astfel că, fireşte, nici grosolănia lui nu era chiar agreabilă). Se spune că el s-a întâlnit
Crowley, el n-a înţeles niciodată ce înseamnă adevărata magie neagră, deşi
scurt cu Gurdjieff în 1926, la Institutul de la Prieure al lui Gurdjieff, la Fontaine­
sute de oameni au ajuns să fie „vrăjiţi" de el. Era isteţ. Dar după cum spune
bleau. La vremea aceea, Crowley ar fi avut cam 50 de ani, iar Gurdjieff, undeva pe
Gurdjieff: „Cel care e prost, acela e isteţ".2
la 55 - deci, amândoi erau nişte magi ca un soi de vin vechi la acel moment. Lui
Crowley îi plăcea Fontainebleau şi fusese acolo de mai multe ori, încă din 1911, cu
Despre remarcile lui Nott putem să facem câteva observaţii. Momentul la care
zece ani înainte să fi ajuns Gurdjieff. Câteva pagini din Confesiunile lui menţionează
l-a cunoscut el pe Crowley nu era un punct foarte sus pe traiectoria lui Crowley -
vizitele periodice în acest oraş. Chiar înainte ca Gurdjieff să sosească şi să îşi fon­
era trecut de prima tinereţe şi se lupta cu dependenţa de droguri. în acest sens, re­
deze acolo Institutul, în 1922, Crowley închiriase o casă în Fontainebleau, în iarna
pulsia pe care prezenţa lui Crowley i-a provocat-o lui Not nu este aşa de greu de
lui 1920. La scurt timp după aceea, a plecat în Sicilia, unde urma să fondeze Abaţia
293
292
 C ei T rei M agi P ericuloşi
înţeles. Nott era un om care lucra cu sine şi, ca atare, avea o oarecare sensibilitate.
Experienţa de viaţă şi profunzimea intelectuală a lui Crowley i-ar fi fost evidente
imediat (de aici „m agnetism ul" şi „impresionanta greutate m oartă"), dar în acelaşi
timp ar fi surprins, la niveluri mai subtile, şi sănătatea lui şubredă, slăbiciunea fi­
nanciară şi relativa izolare a lui Crowley la acea vreme.
Partea în care Nott spune că „simte" că nu ar putea „să aibă nimic de-a face"
cu Crowley este interesantă, pentru că sugerează că Nott ajunsese la un anumit
nivel de împământare în sine, care îi permitea să îşi asume o astfel de poziţie în faţa
unei personalităţi în mod evident carismatice şi convingătoare (lucru pe care chiar
şi Nott îl recunoaşte despre Crowley). E nevoie de un anum it grad de încredere în
sine ca să te ridici în faţa unei astfel de personalităţi. Cu toate astea, motivul pentru
care Nott adoptă această poziţie pare vag, nesusţinut de raţiune şi probabil bazat,
în parte, pe reputaţia publică a lui Crowley, care niciodată nu a fost bună.
Şi acesta este punctul în care relativa claritate a lui Nott pare să ia sfârşit. El
trece rapid la judecăţi şi observă lipsa de înţelegere a lui Crow ley cu privire la
„magia neagră", dar nu sugerează în niciun fel că el ar cunoaşte cu adevărat lucra­
rea de o viaţă a lui Crowley (în special scrierile lui). Poate şi mai grăitor este faptul
că el pare să gândească despre Crowley că, de fapt, era un m agician care practica
magia neagră. Oricine cunoaşte cu adevărat lucrarea vieţii lui Crowley ştie că asta
este o aberaţie. Este adevărat că, ocazional, Crowley efectua ritualuri de magie ce-
remonială care implicau evocarea de spirite din grimoarele „Goetia" - dintre care
unele sunt cunoscute convenţional ca „demoni" (deşi, în realitate, sunt pur şi sim­
plu zeii unor civilizaţii mai vechi şi dispărute) - şi că, cel puţin o dată, pe la douăzeci
şi ceva de ani, a încercat să evoce unele din aceste spirite într-un soi de bătălie as­
trală nechibzuită cu mentorul lui de odinioară, Samuel M athers.3 De asemenea, altă
dată a susţinut că este răspunzător de declinul brusc al unui editor care îl supărase.
Insă în valul m ăreţ al vieţii lui Crowley, aceste incidente m inore au aproape calita­
tea unui interludiu cosmic.
Mai la obiect, Crowley însuşi avea un nivel foarte sofisticat de captare a dife­
ritelor niveluri de magie şi era clar că înţelegea că magia de evocare, precum cea
care lucrează cu energiile Goetice, sau lucrarea Abramelin, este, în esenţă, un proces
psihologic în care magicianul întâlneşte elemente profunde ale m inţii sale incon­
ştiente - esenţialmente, un tip de călătorie şamanică (indiferent dacă vedem „spi­
ritele" im plicate ca fiind reale din punct de vedere obiectiv sau nu). Crowley a
furnizat şi o definiţie specifică şi intransigentă a magiei negre, un punct de vedere
consecvent cu cele mai înalte aspiraţii ale adevăratului mistic:
Unicul Ritual Suprem este realizarea Cunoaşterii şi Conversaţiei cu Sfântul
înger Păzitor. Este înălţarea omului com plet într-o linie verticală dreaptă.
Orice deviere de la această linie tinde să devină magie neagră. Orice altă ope­
raţiune este m agie neagră.4
294
A rme M agice
Lucru interesant, punctul de vedere al lui Crowley aici este perfect aliniat cu
budismul zen şi cu conceptul de makyo, un termen japonez care înseamnă „diavolul
din fenom ene". Conceptul se referă la ideea că un căutător al iluminării care este
aşezat în m editaţie profundă va întâlni frecvent viziuni din inconştientul său, iar
unele pot fi destul de convingătoare şi de spectaculoase. însă indiferent ce s-ar în­
tâmpla, căutătorul este sfătuit de maestrul zen să ignore aceste viziuni - care, toate,
sunt privite ca makyo - şi să persiste doar în a fi martor, unidirecţional, la tot ce
apare în câmpul conştiinţei lui, fără să se ataşeze de nimic. Ideea este că orice feno­
men care apare în minte ca imagine sau simbol este o distragere de la adevărul su­
prem. Ceea ce Crowley numeşte Sfântul înger Păzitor - cel puţin dintr-un punct
de vedere (indiferent de viziunile lui ulterioare cu privire la Sfântul înger Păzitor)
- tradiţia zen num eşte „m intea-Buddha" (mintea adevărului suprem). Niciun alt
obiectiv nu este vrednic de adevăratul căutător. Crowley este în concordanţă cu
maeştrii zen în această privinţă.
Şi Gurdjieff a vorbit cel puţin o dată despre magia neagră, într-un monolog
dezlânat reprezenta citat (sau, mai exact, reconstruit) de Ouspensky în In Search o f
the M iraculous [în căutarea miraculosului]. Esenţa discursului era că perspectiva lui
Gurdjieff în ceea ce priveşte magia neagră reprezintă principala ei calitate, aceea că
manipulează oamenii să fie dependenţi - ceea ce el numea „a produce orbirea la oa­
meni". Dar desigur, asta este o definiţie foarte largă şi un fenomen foarte obişnuit. în
acelaşi discurs, Gurdjieff a subliniat natura mecanică a persoanei medii şi faptul că o
astfel de persoană întotdeauna crede că face lucrurile „în interesul binelui", aşa cum
îl înţelege ea. Ca întotdeauna în cazul lui Gurdjieff, chestiunea treaz versus adormit
taie moralitatea şi orice fel de semnificaţie a magiei „albe" versus magie „neagră".5
Date fiind punctele de vedere ale profesorului, nu este clar la ce înţelegere
deosebită a m agiei negre se referea Nott. în orice caz, observaţiile lui sunt preluate
din prima lui carte, Teachings o f Gurdjieff: A Pupil's Journal [învăţăturile lui Gurdjieff:
Jurnalul unui elev], care a fost publicată în 1961. Nott s-a născut în 1887, ceea ce în­
seamnă că probabil avea aproape de 70 de ani când a pus laolaltă această carte. Ca
atare, putem să punem la îndoială acurateţea memoriei percepţiilor lui (chiar şi ba­
zate pe notiţe de jurnal) asupra unor evenimente care avuseseră loc cu 30 de ani
înainte.
N ott şi-a continuat relatarea cu o anecdotă am uzantă, aparent relatată de
A. R. Orage, care era student apropiat al lui Gurdjieff şi o personalitate literară con­
sacrată în Anglia la începutul secolului XX. Povestea s-a întâm plat mai devreme:
Orage a spus despre asta: „Vai, săracul Crowley, l-am cunoscut bine. Ne în­
tâlneam la Societatea pentru Cercetări Parapsihologice pe când eram secretar
acolo. Odată vorbeam, iar el a întrebat: „Apropo, tu ce număr eşti?". Neavând
nici cea mai mică idee despre ce vorbeşte, am spus, la o inspiraţie de moment:
„Doisprezece". „Dumnezeule, pe bune?", a răspuns el. „Eu, doar şapte."6
2 95
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Este un schim b de replici amuzant, dar prea puţin se poate extrage din el.
Crowley poate că se juca cu Orage, la fel cum şi inversul poate fi adevărat sau ambii
bărbaţi, recunoscuţi pentru umorul lor, poate că se şicanau unul pe altul, în acelaşi
timp. (în ceea ce priveşte răspunsul pe care Crowley i l-a dat lui Orage, semnificaţia
ezoterică a num ărului şapte este legendară, desigur; Teosofia lui Blavatsky, care
era paradigma ocultă dominantă la vremea când s-au întâlnit Crowley şi Orage, la
sfârşitul lui 1890, discuta în mod frecvent despre numărul şapte în diferite doctrine,
mai ales în legătură cu cele şapte corpuri subtile ale Omului).
Când am studiat prima dată această întâlnire dintre cei doi magi, nu mi-a fost
deloc clar când avusese ea loc, unele surse menţionând 1924, altele 1926, dar curând
mi-am dat seama că ambele date erau semnificative. Asta pentru că, deşi Crowley
s-a întâlnit cu G urdjieff o singură dată, de fapt el a vizitat şcoala lui Gurdjieff la
Fontainebleau nu o dată, ci de două oh. Unul dintre principalii biografi ai lui Gur­
djieff, James Moore, a avut de spus următoarele despre prima vizită a lui Crowley,
care a avut loc la începutul lui 1924, pe când Gurdjieff se afla în America şi îşi pre­
zenta lucrarea în câteva oraşe importante de pe Coasta de Est:
La Paris, M ajor Pinder l-a întâmpinat pe Gurdjieff, cu veşti care niciuna nu
era deosebit de bună. Prieure fusese vizitată de un cârd de maniaci, printre
care şi D.H. Lawrence (care considerase locul ca pe un „loc fals, putrezit şi
ruşinos de oam eni care joacă un teatru bolnăvicios") şi A leister Crowley,
Fiara 666 (care presupunea că Gurdjieff e „un om super... un învăţat foarte
avansat").7
Acest lucru este confirm at şi de biograful lui Crowley Law rence Sutin, care
observa că Aleister vizitase Prieure la 10 februarie 1924 şi că fusese întâm pinat de
studentul apropiat al lui Gurdjieff, Major Frank Pinder. Gurdjieff s-a aflat în Ame­
rica din ianuarie până în iunie în anul acela. Dintre im presiile pe care le-a avut des­
pre G urdjieff şi lucrarea sa, Crowley a avut de spus urm ătoarele în jurnalul lui,
după întâlnirea cu Pinder:
Gurdjieff, profetul lor, pare un tip super. Am primit mai multă înţelegere şi
mai m ult înţeles decât în ani de zile. Pinder cinează la 7.30. Oracle în timpul
vizitei mele a fost „Sunt puţini oameni: sunt destui". M ai târziu, o seară cu
adevărat minunată cu Pinder. Gurdjieff clar un învăţăcel foarte avansat. Prin­
cipalele mele dezacorduri sunt cu privire la sex (mă întreb dacă Pinder înţe­
lege adevărata poziţie a lui G) şi pedepsele pe care le folosesc ei, e.g.
contravenientul este privat de o masă, sau este pus să stea în picioare o ju­
mătate de oră, cu mâinile întinse. Copilăresc şi fără nicio valoare din punct
de vedere moral.8
296
A rme M agice
Aceste remarci ale lui Crowley sunt interesante şi, în acelaşi, timp amuzante
de-a dreptul. Faptul că Aleister recunoaşte calitatea lui Gurdjieff este semnificativ
şi, în aceeaşi măsură, o mărturie a capacităţii lui Pinder de a explica lucrarea pro­
fesorului său, precum şi a gradului de deschidere la minte a lui Crowley. Chestiu­
nea cu privire la sex este de aşteptat; atitudinea lui Crow ley faţă de sex era o
prefigurare a abordării adoptate ulterior de revoluţia contraculturală a anilor '60
şi îndeosebi a atmosferei psihospirituale care a luat naştere, reprezentată cel mai
bine de lucrarea lui Osho. însă Gurdjieff aborda chestiunea în alt fel. Punctele lui
de vedere erau mai orientale, la modul clasic, similare cu m odelele taoiste sau yo-
ghine, unde energia sexuală este considerată o forţă puternică ce trebuie reglem en­
tată şi conservată cu atenţie. Punctul de vedere al lui Crowley era esenţialmente
psihologic şi avea legătură în cea mai mare parte cu explorarea profundă şi cu evi­
tarea cu orice preţ a reprimării. Aceasta este o abordare tantrică de tipul căii de
mâna stângă, plină de potenţial atât pentru o creştere rapidă, cât şi pentru o auto­
distrugere rapidă, în funcţie de cum este folosită. Aprecierea lui Crowley că unele
metode ale lui Gurdjieff sunt „copilăreşti şi fără nicio valoare m orală" pare la prima
vedere rem arcabil de ironică - Crowley em ite judecăţi cu privire la m oralitate?
Crowley nu avea nimic îm potriva m etodelor de form are stricte, inclusiv a pe­
depselor aspre autoadministrate pentru lenea mentală, astfel că aici criticile lui par
îndoielnice.
După cum am m enţionat mai devreme, la momentul întâlnirii lui cu Pinder,
Crowley deja era în declin, pe când Gurdjieff, în ciuda faptului că era cu câţiva ani
mai în vârstă, era aproape în vârful puterii lui. La momentul vizitei lui din 1924 la
centrul lui Gurdjieff, Crowley se lupta atât cu dependenţa de heroină, cât şi cu ata­
curile de astm. (Cel mai probabil, motivul care l-a făcut să meargă la Prieure de la
bun încceput era reputaţia lui Gurdjieff ca vindecător de dependenţa de droguri).
Nu mai avea bani şi nici prea mult sprijin. însă Gurdjieff era energizat de un ashram
spiritual plin de viaţă, pe care îl conducea cu profundă implicare; avea adepţi care
îl sprijineau şi tocmai pornise împreună cu 35 de studenţi dedicaţi, spre America,
cu primele reprezentaţii publice ale dansurilor lui sacre, în centre urbane majore,
precum New York City, Boston şi Philadelphia (o serie de evenimente care s-au do­
vedit destul de reuşite).
Dar curând, toate acestea aveau să se schimbe. Imediat după ce s-a întors în
Franţa, în vara lui 1924 - şi la num ai câteva luni după întâlnirea lui Crowley cu
Pinder - Gurdjieff a avut faimosul lui accident de maşină, în care a fost rănit grav
şi aproape a murit. (Nu era şofer cu experienţă şi abia învăţase să conducă, cu un
an înainte). A petrecut câteva săptămâni în recuperare, iar când a revenit, după pe­
rioada de vindecare, ceva în el se schimbase. Şi-a concediat mulţi dintre studenţi şi
a început să se concentreze m ai m ult pe proiectele lui de scris. Exact cu doi ani mai
târziu, în vara lui 1926, Crowley s-a întâlnit cu Stanley N ott (după cum am relatat
mai sus) şi a făcut a doua lui vizită la Prieure. M otivele pentru care a revenit nu
297
 C ei T rei M agi P ericuloşi
sunt clare, dar este semnificativ faptul că a revenit, că trebuie să fi fost ceva la şcoala
sau în învăţătura lui Gurdjieff, care îl interesa. Crowley nu se întâlnise cu Gurdjieff
la vizita lui din 1924, acesta din urmă aflându-se în Am erica la acea vreme, dar în
iulie 1926 cei doi magi s-au întâlnit. Despre această a doua vizită, pe lângă relatarea
lui Nott, mai există şi această versiune mai dramatizată a întâlnirii, oferită de isto­
ricul în domeniul ezoteric James Webb în cartea lui The Harmonious Circle: The Lives
and Work o f G. 1. Gurdjieff, P.D. Ouspensky, and Their Followers [Cercul armonios: Vieţile
şi lucrarea lui G. I. Gurdjieff, P. D. Ouspensky şi a adepţilor lui]:
Crowley a sosit şi a rămas tot weekendul, petrecându-şi timpul ca orice alt
vizitator la Prieure; i s-a arătat locul şi activităţile care se desfăşurau, a ascultat
muzica lui Gurdjieff şi conversaţia ambiguă a acestuia. Pe lângă o atitudine
oarecum circumspectă, Gurdjieff l-a tratat ca pe oricare alt oaspete, până în
seara plecării lui. După cină, duminică seara, Gurdjieff a ieşit primul din sala
de mese cu Crowley, urmaţi de grupul de discipoli care mai fuseseră la masă.
Crowley şi-a croit drum către uşă şi s-a întors să îşi ia răm as bun de la Gur­
djieff, care deja urcase câteva scări către etajul următor. „Domnule, plecaţi?",
a întrebat Gurdjieff. Crowley a confirmat. „Aţi fost m usafir?" - lucru pe care
vizitatorul putea cu greu să îl nege. „Acum plecaţi, nu mai sunteţi musafir?".
Crowley - fără îndoială întrebându-se dacă nu cum va o luase razna şi se ră­
tăcise într-o sălbăticie semantică - i-a ţinut isonul, indicând că se întorcea la
Paris. Dar Gurdjieff, după ce a clarificat că nu încalcă regulile ospitalităţii, s-a
transform at într-o clipă în întruchiparea m âniei justiţiare. „Scârbosule", a
tunat el, „murdarule pe dinăuntru! Să nu mai calci niciodată în casa mea!".
Din poziţia lui din capul scărilor, s-a transpus într-o furie care i-a ţintuit lo­
cului pe elevii lui care priveau. Crowley a fost stigm atizat ca fiind scursura
creaţiei, tăiat în bucăţi şi târât în noroi. în cele din urmă, a fost alungat în stil
East Lynne, de un Gurdjieff într-o frumoasă form ă teatrală. Alb la faţă şi tre­
murând, M area Fiară s-a târât înapoi la Paris, cu coada între picioare.9
Această povestire a lui W ebb a fost publicată în 1980 şi nu citează nicio sursă.
Stanley Nott, care, spre deosebire de Webb, a fost student direct al lui Gurdjieff şi
era acolo în timpul vizitei lui Crowley, nu menţionează o astfel de ieşire din partea
lui Gurdjieff. Lawrence Sutin se întreabă dacă un astfel de evenim ent a avut loc cu
adevărat:
W ebb descrie triumful lui Gurdjieff - şi gândurile presupuse ale lui Crowley
- într-o notă cu o puternică tentă de roman. Dacă acest perdaf brutal a avut
loc cu adevărat, atunci este remarcabil că Aleister Crowley, care purta ran­
chiună atâtor profesori rivali, nu a avut niciodată această atitudine faţă de
Gurdjieff.10
A rme M agice
Deşi este clar din relatarea lui Nott că această întâlnire a avut loc efectiv, în
ceea ce priveşte versiunea lui Webb, în mod normal am fi înclinaţi să fim de acord
cu Sutin, că este improbabil ca Aleister Crowley să nu fi m enţionat deloc un ase­
menea tratament dur. (Deşi Crowley păstrează tăcerea asupra acestei chestiuni, el
a făcut remarci compromiţătoare despre renumitul student al lui Gurdjieff, P. D.
Ouspensky, numindu-1 „un impostor guraliv şi ignorant" în The Book ofTIw th [Car­
tea lui Thoth]). Rămâne, totuşi, problema sincronizării în timp: Confesiunile publicate
ale lui Crowley acoperă viaţa lui doar până în 1924, iar întâlnirea cu Gurdjieff a
avut loc în 1926. (Desigur, Crow ley a ţinut însem nări în jurnal toată viaţa, dar
practic există lacune cunoscute în jurnalele lui, locuri în care fie a încetat să scrie,
fie ceea ce a scris nu a supravieţuit). în plus, relatarea lui W ebb este greu de res­
pins în întregim e, deoarece este în concordanţă cu com portam entul lui Gurdjieff
şi chiar cu m etodele lui de predare. Era un om schim bător în general. Această is­
torisire a lui J. G. Bennett, care descrie chinurile pe care le-a îndurat nepotul lui
Gurdjieff, Valentin, pe când era asistentul bătrânului mag, la Paris, ne oferă o pre­
zentare vie:
De asemenea, el a trebuit să-şi păstreze seninătatea în faţa atacurilor violente
ale lui Gurdjieff, care erau frecvente şi înspăimântătoare. Cei care au asistat
la furiile lui Gurdjieff pot să înţeleagă ce înseam nă să fii expus la ele săptă­
m ână de săptămână. îi tremura tot corpul, se înroşea la faţă, iar pe gură îi
ieşea un val de invective. Nu se poate spune că furia era incontrolabilă, pentru
că G urdjieff putea să o oprească într-o clipă - dar fără îndoială că era reală.11
Bennett continuă şi adaugă că el se îndoieşte că furia lui Gurdjieff era întot­
deauna un „instrum ent didactiv", dar că, totuşi, în cazul nepotului său, aceasta a
părut să îl întărească, dacă nu de altceva, măcar pentru conştiinţa pe care a dezvol­
tat-o îndurând-o. Desigur, asta nu este valabil în toate cazurile. Linia de demarcaţie
între remarca lui Nietzsche, „ce nu te omoară te face mai puternic" şi simpla dete­
riorare produsă de un traumatism este una fină.
în orice caz, ar mai trebui remarcat şi că între 1924 şi 1926 Gurdjieff trecuse
prin multe întâm plări tragice: accidentul de m aşină din vara lui 1924, urmat de
moartea m am ei lui, în vara lui 1925, şi de m oartea cruntă a tinerei lui soţii Julia
Ostrowska, în iunie 1926 (el încercase din greu să o vindece de cancer). De fapt,
soţia lui Gurdjieff murise cu numai două săptămâni înainte de a doua vizită a lui
Crowley la Prieure şi de întâlnirea lui cu Gurdjieff. Chiar şi num ai acest fapt ar fur­
niza o posibilă explicaţie pentru comportamentul nestatornic al lui Gurdjieff, dacă
se dovedeşte ca relatarea lui W ebb să fie exactă.
La vrem ea când scria cartea, Webb se ocupa de o întâlnire care avusese loc
cu peste 50 de ani în urmă; ne întrebăm ce surse are. Despre Jam es W ebb însuşi
se pot nota câteva lucruri interesante: el a învăţat în acelaşi loc unde a învăţat şi
299
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Crowley (Trinity College la Cambridge), avea num ai 34 de ani când şi-a publicat
lucrarea Cercul armonios şi s-a sinucis în acelaşi an (se luptase în acea perioadă cu
probleme de sănătate mintală). W ebb era un tânăr învăţat genial, care scrisese câ­
teva cărţi despre ocultism, scrieri care cuprindeau şi o discuţie despre sindromul
„cunoaşterii respinse", ideea că acea cunoaştere nesocotită de evoluţia ştiinţei sfâr­
şeşte prin a fi punctul de interes al unor cercuri ezoterice, literare sau artistice, func­
ţionând ca un soi de instrum ent de răzvrătire împotriva sistemului. El şi-a intitulat
prima carte The Flight from Reason [Fuga din raţiune] (retipărită ulterior cu titlul de
The Occult Establishment [Sistemul ocult]), în care argumenta că mare parte din re­
naşterea ezoterică de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX se
baza pe o revoltă împotriva insignifianţei, o nevoie de a reafirma întâietatea Om u­
lui, căreia metoda ştiinţifică îi administrase o lovitură puternică. Cea mai mare lu­
crare a lui Webb (Cercul armonios) a fost ultima lui lucrare, pentru care a petrecut
opt ani de zile cercetând şi scriind despre Gurdjieff şi despre Lucrare. El şi-a făcut
multe contacte în comunitatea internaţională a discipolilor lui Gurdjieff şi a ajuns
să se implice profund în tema subiectului său. Cu toate acestea, el rămâne esenţial­
mente un intrus, un jurnalist de investigaţie - nu o persoană care făcea efectiv lu­
crarea interioară.12
Este dificil să tragem vreo concluzie despre relatarea prin care el descrie
întâlnirea magilor. Pentru că nu şi-a menţionat sursele şi pentru că relatarea lui di­
feră atât de mult de a lui Nott, acurateţea versiunii lui trebuie considerată suspectă,
însă fără îndoială că W ebb era un cercetător sincer. Eu bănuiesc că el a auzit o po­
veste care conţinea un sâmbure de adevăr, care i-a fost transmisă, dar o poveste
care după 50 de ani, a suferit distorsionările de rigoare. Cel mai probabil, ceea ce a
relatat el este această „poveste pescărească".
Din păcate, versiunea lui Webb a circulat în unele cercuri, aparent fără prea
multă atenţie. William Patrick Patterson, care a scris mai multe cărţi despre viaţa lui
Gurdjieff, repetă pur şi simplu cuvânt cu cuvânt versiunea lui Webb, a întâlnirii ma­
gilor, în documentarul său video G urdjieff s Legacy [Moştenirea lui Gurdjieff] (Arete
Communications, 2003), altfel un documentar excelent, chiar referindu-se la Crowley
ca fiind „magicianul negru" şi sugerând că a ales să viziteze Prieure la numai câteva
săptămâni după moartea lui Gurdjieff, „probabil simţind vreo slăbiciune psihologică"
pentru Gurdjieff în acel moment (ceea ce aproape cu siguranţă că nu este adevărat),
în sfârşit, o versiune şi mai fabuloasă (cu tot cu nelipsita legendă distorsionată despre
Crowley) a celebrei întâlniri a fost înregistrată de Fritz Peters:
Cu mai mulţi ani în urmă, Alistair [sic] Crowley, care îşi făcuse renume în
Anglia ca „m agician" şi care se lăuda, printre altele, că şi-a spânzurat soţia
însărcinată de degetele mari de la mâini, în efortul de a produce un copil-
monstru, l-a vizitat din proprie iniţiativă pe Gurdjieff la Fontainebleau. Crow­
ley părea să fie convins că G urdjieff este un „m agician negru" şi scopul
A rme M agice
aparent al vizitei lui era să il provoace pe Gurdjieff la un soi de duel în magie,
întâlnirea până la urmă nu şi-a atins scopul, Gurdjieff, deşi fără să îşi nege
cunoaşterea despre anumite puteri care ar putea fi numite „m agie", a refuzat
să arate vreuna din ele. La rândul lui, domnul Crowley a refuzat şi el să îşi
„dezvăluie" vreuna din puteri, astfel că, spre marea dezamăgire a spectato­
rilor, n-am asistat la niciun fel de fapte supranaturale. De asemenea, domnul
Crowley a plecat cu impresia că Gurdjieff este fie (a) un şarlatan, fie (b) un
magician negru de rang inferior.13
Peters este cunoscut în principal pentru cartea lui, Boyhood luith G urdjieff [Ado­
lescenţa cu Gurdjieff], care descrie cinci ani pe care i-a petrecut cu Gurdjieff la Prieure,
din 1924 şi până în 1929. Peters s-a născut în 1913, astfel că aceşti ani au cuprins pe­
rioada lui de adolescenţă, de la 11 la 16 ani. El a publicat întâm plarea menţionată
mai sus, în 1965, dar avea doar 13 ani câd Crowley s-a întâlnit cu Gurdjieff. Ca ur­
mare, este de înţeles că viziunea lui despre întâlnirea dintre Crowley şi Gurdjieff
este copilăroasă, fără îndoială distorsionată de bârfe banale şi probabil de amintirea
tulbure a unei întâm plări care se petrecuse cu 40 de ani înainte de momentul când
el scria despre ea. Clar este că ideea că Aleister Crowley, suferind de dependenţă
de heroină şi falit la acea vreme, ar fi căutat un soi de „duel m agic" este ridicolă.
De asemenea, ideea că Crowley îl considera pe Gurdjieff „şarlatan" este complet
anulată de înseşi cuvintele lui Crowley, din jurnalul acestuia, unde se referă la
Gurdjieff ca fiind un „învăţăcel avansat".
Şi ca o anticulme potrivită pentru aceste detelii ale întâlnirii magilor mai avem
şi următoarea descriere, de la Gerald Suster:
Yorke a fost cel care mi-a povestit cu acurateţe întâlnirea dintre Crowley şi
un alt m ag celebru, G. I. Gurdjieff, pentru că el a fost singura persoană pre­
zentă. Există o serie de versiuni false... după spusele lui Yorke, Crowley şi
Gurdjieff s-au întâlnit la Paris pentru vreo jum ătate de oră şi nu s-au întâm­
plat prea multe, în afară de o etalare de respect bărbătesc reciproc: „S-au mi­
rosit unul pe altul ca nişte câini, ştii. S-au am uşinat unul pe altul ca nişte
câini", a chicotit Yorke.14
G u ru -şi în ră z b o i
întâlnirea dintre Crowley şi Gurdjieff este fascinantă din multe motive, care
merg dincolo de natura m ondenă a presupusei întâlniri şi de diferitele (şi adesea
absurdele) proiecţii psihologice ale celor care o descriu; nu cel mai puţin relevant
este acela că ea ne face să ne gândim la similarităţile efective dintre cei doi bărbaţi.
Ambii erau remarcaţi pentru aspectul lor (raşi în cap la o vreme când a fi ras în cap
nu era la modă şi cu o privire pătrunzătoare); ambii au călătorit prin toată lumea
şi au fost căutători pasionaţi; am bii aveau personalităţi m agnetice şi capacitatea de
 C ei T rei M agi P ericuloşi
a menţine atenţia altora, ambii erau geniali şi capabili să uneltească şi să îi mani­
puleze pe cei mai buni; şi în sfârşit, ambii şi-au formulat propriul sistem unic, bazat
nu doar pe înţelepciunea acumulată a tradiţiilor pe care le studiaseră, ci şi pe pro­
pria încercare, atent planificată, de a îndruma omenirea la următorul ei nivel de
evoluţie. Fundamentalmente, ambii erau preocupaţi de scopuri planetare, care de­
păşeau cu mult nişte simple scopuri personale.
La nivel um an pur, ei chiar au avut în comun şi un capitol întunecat de-a lun­
gul călătoriei lor ambii s-au gândit la sinucidere în perioadele dificile ale vârstei
mijlocii: Crowley, în 1923, la scurt timp după prăbuşirea comunităţii lui din Cefalu
şi a expulzării din Italia, iar Gurdjieff, la sfârşitul lui 1927, după ce şi-a dat seama
dintr-o dată că manuscrisul la care lucra de trei ani întregi (Beelzebub) era de necitit
şi trebuia rescris din punct de vedere stilistic.15
întotdeauna este interesant să observăm cât de des guru-şii se evită unii pe
alţii, ca nişte mari câini alfa care îşi marchează teritoriul parapsihologic. Te-ai gândi
că ar trebui să aibă o bază mare în comun, pe care să poată stabili un soi de frăţie
superioară sau cel puţin să arate o curiozitate activă pentru învăţăturile celorlalţi.
Dar în realitate acest lucru se întâmplă rareori. Printre motivele obişnuite avansate
- nu au timp, trebuie să lucreze numai cu anumite modele conceptuale, metode
practice şi doar cu anumite suflete etc. - se află şi unul m ai firesc, şi anume acela că
pur şi sim plu nu doresc să o facă. Pentru cei mai apropiaţi adm iratori ai lor, atât
Crowley, cât şi G urdjieff nu erau cu nimic mai puţin decât ceva supranatural -
Crowley era „profetul" unui „nou eon", ales de inteligenţe avansate, mesagerul
unui bine ce va să vină (şi care chiar a scris o carte care se num eşte The Herald of
Coming Good [M esagerul binelui ce va să vină]16), un „zeu planetar sau solar" (ca să
folosim termenii lui Orage) venit să ofere omenirii o dispensă spirituală crucială.
Şi atunci, ce îi îm piedică pe ei - şi pe alţi guru-şi - să fie mai vizibil conectaţi unii
cu alţii?
Chestiunea are foarte multă legătură cu dinam ica puterii spirituale. Ca un
studiu de caz interesant, putem să vorbim pe scurt aici despre povestea maestrului
indian Advaita Harilal Poonja - gurul bătrân care a primit o parte din discipolii lui
Osho după moartea lui, în 1990 - şi studentul lui am erican de odinioară, Andrew
Cohen (care n-a fost niciodată discipolul lui Osho). Cohen, american din New York,
s-a întâlnit cu Poonja în 1986, la Lucknow, în India. La acea vreme, Cohen avea în
jur de 30 de ani, era fost muzician şi un căutător spiritual sincer. în adolescenţă
avusese o experienţă spirituală culminantă, în care gustase din non-dualitate sau
din Unimea esenţială a vieţii, într-un fel care a fost suficient de puternic încât să ră­
mână cu el ca am intire profundă pentru mulţi ani, ca să-i am intească de posibilită­
ţile pe care le conţine viaţa omenească. A prezentat interes pentru artele marţiale
şi muzica, dar a răm as fundamentalmente nesatisfăcut. Pe când se afla în India, l-a
căutat şi l-a găsit pe Poonja, care la vremea aceea avea vreo 75 de ani şi, deşi era
foarte respectat ca maestru trezit de către cei care îl cunoşteau, în Occident era des­
302
A rme M agice
tul de obscur şi nu se prea auzise de el. Cohen a petrecut puţin timp cu Poonja,
vreo câteva săptămâni, iar pe când se afla cu el a avut experienţa unui satori puter­
nic (termenul zen pentru „trezire bruscă"), în care a realizat clar no-dualitatea, în­
deosebi între Poonja şi el. Acest lucru a fost subliniat în prim a lui carte, publicată
nu la mult timp după aceea şi intitulată M y M aster is M yself [M aestrul meu sunt eu
însumi].17
Acea descriere - maestrul meu sunt eu însumi - este nucleul străvechii traditii
/
orientale de „yoga bazată pe guru", care se găseşte atât în tradiţiile budiste hinduse,
cât şi în cele tibetane. Ideea esenţială în spatele acestei afirmaţii este să vezi că pro­
fesorul spiritual este, în principiu, o reflexie a sinelui trezit dinlăuntrul căutătorului.
Perceperea profesorului ca fiind „mintea Buddha", după cum este num ită în unele
tradiţii budiste, este o cale de încredere, în general, pentru accelerarea progresului
spiritual al unei persoane, pentru că îţi dă o bună ocazie să îmblânzeşti egoul, care,
prin natura lui, nu are încredere în valorile superioare reprezentate de învăţătura
gurului şi caută să răm ână separare şi identitate egotică cu orice preţ. (Acesta era
şi raţionamentul din spatele „instrumentului" lui Osho de a crea medalioane pentru
discipoli, care reprezenta o poză a lui).
Sigur că este un dat faptul că o asemenea abordare poartă cu sine un factor
de risc, pentru că atunci când îţi priveşti profesorul ca pe o reflexie a sinelui tău
trezit presupune că el este o reprezentare vrednică de asta. Dar o idee mai subtilă
în spatele sistemelor yoga bazate pe guru este că această perspectivă are puterea
de a trece peste „im perfecţiunile" gurului. în cuvinte sim ple, este posibil să ajungi
la o realizare spirituală semnificativă alături de un guru cu defecte.
La fel, este posibil să ai experienţa unei dezam ăgiri şi a unei dureri conside­
rabile atunci când te asociezi cu un profesor care se dovedeşte a avea defecte de ca­
racter mai mari decât ţi-ai fi putut imagina iniţial. Cohen s-a despărţit de maestrul
lui în cele din urmă - în mare parte datorită percepţiei lui despre comportamentul
lui Poonja, pe care îl considera grav dezaliniat de la ceea ce preda - lucru docu­
mentat în cartea lui oarecum aspră, Autobiography o f an Aivakening [Autobiografia
unei treziri].18 Decizia lui de a se întoarce împotriva gurului său, precum şi muşcă­
turile pe la spate care au urmat de ambele părţi ale taberelor Poonja - Cohen, amin­
teşte de o versiune cum va mai urâtă a despărţirii lui Ouspensky de Gurdjieff. în
ambele cazuri, studentul (Ouspensky şi Cohen) a decis că a văzut şi a adunat sufi­
ciente dovezi subiective, că profesorul (Gurdjieff şi Poonja) avea defecte de caracter
grave, care le compromiteau prea mult lucrarea.
Poonja a m urit în 1997, la vârsta de 86 de ani; ironic, în ultim ii 10 ani ai vieţii
a devenit foarte renum it şi a atras sute de studenţi occidentali devotaţi, în mare
datorită publicităţii pe care a generat-o pentru el Andrew Cohen. M ulţi, dacă nu
cei mai m ulţi dintre aceşti studenţi erau foşti discipoli de-ai lui Osho, care căutau
un „maestru în viaţă" după moartea lui, în 1990. Juriul încă mai dezbate cu privire
la calitatea caracterului, atât în cazul lui Poonja, cât şi al lui Cohen, dar oricine
303
 C ei T rei M agi P ericuloşi
studiază învăţăturile lor va observa un lucru simplu: am bii erau /sunt profesori
pasionaţi, versaţi şi am bii au inspirat (şi au trezit, într-o oarecare m ăsură) pe
mulţi.
Cohen, fiind cel mai tânăr dintre cei doi, a avut parte de critici pentru ceea ce
unii percepeau ca fiind o atitudine profund lipsită de respect faţă de un profesor
în vârstă, dar se poate susţine că Andrew Cohen a compensat mai m ult decât era
nevoie pentru asta (dacă este nevoie de compensaţie pentru aşa ceva), căutând şi
angajându-se într-o gamă variată de dialoguri cu mulţi învăţători spirituali consa­
craţi. Fie şi num ai pentru asta şi merită lăudat, pentru că este un lucru rar. După
cum am menţionat la începutul acestui capitol, învăţătorii spirituali, m ai ales cei
consacraţi şi care au adepţi loiali (indiferent de numărul acestora) foarte rar petrec
o perioadă semnificativă cu alţi învăţători. Cohen a fost o excepţie evidentă de la
această tendinţă. El chiar a dus lucrurile un pas mai departe şi s-a angajat într-o
serie de dialoguri şi de seminarii predate împreună cu bine-cunoscutul scriitor şi
teoretician în studiul conştiinţei, americanul Ken Wilber.
Povestea lui Cohen, deşi tulburată de controversa şi conflictul din relaţia cu
învăţătorul său iniţial, este totuşi o raritate prin aceea că el pare să fie primul învă­
ţător, aşa-num it „ilum inat", din timpurile moderne care să poarte în mod activ un
dialog cu alţi învăţători şi chiar să predea împreună cu unul dintre ei. Interpretările
psihologice ale acestui lucru ar fi uşor de generat, una evidentă fiind că este posibil
ca Andrew Cohen să fi căutat să îşi vindece relaţia cu arhetipul tatălui (şi astfel, in­
direct, cu fostul lui guru, acum decedat), dar nimic nu neagă faptul că el a stabilit
un exemplu interesant şi foarte neobişnuit.
O versiune mai puţin angajată şi m ai am uzantă de dinam ică ciudată între
profesori se poate găsi în relaţia dintre Osho şi J. Krishnamurti. Acesta din urmă
s-a născut în 1895, cu aproape două generaţii înainte de Osho, dar în anii 1960 şi
1970 ei au fost probabil cei mai populari şi mai renumiţi guru-şi din India. Termenul
„relaţie" pentru a descrie dinamica dintre ei este unul generos - cei doi nu s-au cu­
noscut niciodată în carne şi oase. Dar ca doi guru-şi extrem de cunoscuţi erau ade­
sea expuşi unul la învăţăturile sau la discipolii celuilalt şi făceau comentarii
frecvente - adesea aspre - unul la adresa celuilalt. (Aceste insulte reciproce au atins
un soi de punct culm inant în anii '80, când Krishnamurti l-a num it pe Osho „cri­
m inal").
în 2007 am fost invitat de Societatea Teozofică din Toronto să ţin o prelegere
şi un seminar de o zi pentru vreo 25 de membri locali. Aflat acolo, am avut ocazia
să discut cu domnul Pattal, la acea vreme preşedintele organizaţiei din Toronto,
care venea din India şi care îşi amintea de zilele năvalnice ale anilor '60, când Osho
şi Krishnam urti erau cele două „staruri" principale din circuitul de guru-şi din
Bombai. El mi-a povestit despre căutătorii care gravitau de la unul la altul şi despre
rivalităţile subtile pe care le genera acest lucru. întotdeauna a fost un paradox faptul
că guru-şii care predau principii divine adesea par să fie ei înşişi la ani lumină dis­
A rme M agice
tanţă, lucru care deseori îi derutează pe adepţii lor, iar în cazurile cele mai rele duce
la crearea de religii rivale, care mai apoi devin mai puternice decât intenţia iniţială
din spatele creării unei comunităţi spirituale adunate în jurul unui învăţător, trans­
formând-o în schimb într-o armă împotriva adepţilor profetului rival. Ruptura din­
tre Gurdjieff şi Ouspensky a fost un exemplu de manual în acest sens.
Viaţa lui Krishnam urti s-a întins pe cea mai mare parte a secolului XX şi pare
o poveste arhetipală despre „cel ales", sortit de la o vârstă fragedă să fie un străin.
Ferchezuit de conducătorii Societăţii Teozofice, acea organizaţie metafizică cu in­
fluenţă mare, dar inegală, fondată în 1875 de Helena Blavatsky şi Henry Steel Ol-
cott, Krishnamurti trebuia să fie încarnarea unui mare învăţător al lumii, un soi de
A Doua Venire (uneori comparat cu Maitreya, „următorul Buddha" al canonului
budist). în ultimul moment, Krishnam urti s-a răzvrătit îm potriva acestui destin
cosmic, a respins întregul plan şi şi-a petrecut următorii şaizeci şi ceva de ani rătă­
cind prin lume ca un profesor profund, aprins şi iconoclastic, de trezire spirituală,
în parte, pentru spiritul lui rebel, fără îndoială, precum şi pentru calitatea evidentă
a înţelegerii lui, Krishnamurti şi-a câştigat interesul trainic şi respectul profund al
lui Osho. Când Krishnamurti a murit, în 1985, la vârsta de 90 de ani, Osho a remar­
cat:
A murit şi e ca şi cum lumea merge mai departe, fără măcar să se uite în urmă
pentru o clipă şi să vadă că cel mai inteligent om nu mai e acolo. O să fie greu
de găsit, iar acea inteligenţă şi acea isteţime o să dureze secole în şir. Dar oa­
m enii sunt aşa de somnambuli, că nici măcar n-au prea observat. în ziare,
moartea lui este declarată doar în colţurile ascunse, unde nu citeşte nimeni.
Şi se pare că un om în vârstă de 90 de ani care a vorbit în continuu timp de
aproape 70 de ani, deplasându-se prin lume, încercând să ajute oamenii să se
elibereze de condiţionare, încercând să-i ajute să devină liberi - nimeni nu
pare măcar să-i aducă un tribut omului care a lucrat cel mai mult, în toată is­
toria, pentru libertatea omului şi pentru demnitatea omului.
Aceste cuvinte de m are laudă au fost urmate curând de observaţii mai puţin
măgulitoare din partea lui Osho:
Krishnamurti a eşuat pentru că n-a putut să atingă inima omului; el a putut
să ajungă doar la mintea omului. Inima are nevoie de alt fel de abordări. Aici
am fost eu în dezacord cu el toată viata mea: dacă nu este atinsă inima omului,
poţi să repeţi cuvinte frumoase la nesfârşit, ca un papagal - ele nu înseamnă
nimic. Tot ce spunea Krishnamurti era adevărat, dar el n-a putut să lege toate
acele lucruri de inimă. Cu alte cuvinte, ce vreau să spun este că J. Krishna­
murti a fost un m are filosof, dar nu a putut să devină maestru. Nu a putut să
ajute oamenii, să îi pregătească pentru o nouă viaţă, pentru o orientare nouă.19
305
 C ei T rei M agi P ericuloşi
A rme M agice

Având avantajul că putem să privim în urmă, observăm că aceste comentarii de intoleranţă şi îngustim e a înţelegerii. Astfel, sistemele de yoga bazate pe guru şi
ale lui Osho sunt problematice. Poate că el a diagnosticat cu precizie slăbiciunea orice sistem care necesită oprirea aptitudinilor critice prin „încredere" şi „abandon"
lui Krishnamurti, dar este la fel de evident şi că Krishnamurti, „mai puţin orientat are două tăişuri, pentru că se poate spune că, de fapt, o astfel de practică este menită
pe inim ă", nu a lăsat în urmă o moştenire de elemente de prost-gust, cum a fost doar pentru căutătorul matur, care poate să îşi dea seama clar în ce anume îşi pla­
fiascoul Oregon-Rajneeshpuram. Ce putem să învăţăm de aici este că această „ca­ sează încrederea.
pacitate de a atinge inima omului" poate să fie o sabie cu două tăişuri, aşa cum se în orice caz, distanţa dintre Krishnamurti şi Osho a fost mare nu num ai din
întâmplă în general ori de câte ori este stârnită pasiunea Krishnam urti era fără în­ cauza caracterului lor neasemănător, ci şi pentru că înseşi m etodele şi abordările
doială pasionat, dar el nu avea interesul lui Osho de a cultiva relaţii apropiate cu lor în ceea ce priveşte chestiunea trezirii sufletelor erau aproape diametral opuse.
discipolii lui şi nici pe acela de a constitui o organizaţie mare. Aşa că, deşi abordarea Şi totuşi am putea să spunem fără probleme că am ândoi se aflau la acelaşi nivel de
lui Krishnamurti a rămas mult mai seacă şi are o implicare mai mică la nivel inter­ înţelegere. Totul ilustrează din nou că iluminarea - realizarea adevărului - şi pre­
personal cu adepţii, el n-a trebuit niciodată să facă faţă uriaşei dezam ăgiri care în­ darea iluminării, oricare ar fi mijloacele prin care se face, nu prea au legătură una
soţeşte distrugerea unei mari comunităţi şi dezmembrarea unei întregi viziuni. cu alta. Iar acest lucru trebuie văzut ca una din cauzele naturale care duc la lipsa
Paradoxul învăţătorului spiritual nu este niciodată ilustrat mai bine decât în tipică de conexiune pe care o vedem între profesorii spirituali.
jocul dintre Osho şi Krishnamurti, ambii fiind percepuţi de adepţii lor (şi de non- Crowley şi Gurdjieff poate că n-au avut cine ştie ce întâlnire la Fontainebleau
adepţi) ca profund iluminaţi şi totuşi ambii având mijloace foarte diferite prin care în 1926, dar chestiunea probabil că este academică. Chiar dacă întâlnirea lor ar fi
să îşi împărtăşească revelaţiile cu omenirea. Krishnamurti era foarte ferm împotriva fost mai substanţială, şansele ca ei să fi fost de acord în m ai multe privinţe sunt
genului de relaţie guru-discipol pe care o cultiva Osho. El predica autonomia spi­ foarte mici. Cel mai probabil, cu cât ar fi discutat mai mult, cu atât ar fi fost de acord
ritului mai presus de orice, pe când Osho, mai ales în perioada 1970 - 1985, lucra mai puţin unul cu celălalt - nu neapărat în ceea ce priveşte adevărurile esenţiale,
într-un cadru care se baza foarte mult pe tradiţia „yoga cu guru", unde discipolului ci şi cu privire la chestiunea extrem de importantă a modului de a le implementa
i se cere un nivel profund de încredere şi de abandon. La urma urmei, acesta era şi, mai presus de toate, de a le preda.
un om care nu num ai că dădea fiecăruia dintre adepţii lui nume de iniţiaţi, create
personal, ci îi şi punea să poarte la gât un medalion cu o poză de-a lui. Din punctul
de vedere al unui observator dezinteresat din exterior, acestea trebuie să fi părut
nişte practici de cult profund, ce consolidează dependenţa faţă de guru, şi nimic
altceva. însă din interior, puterea procesului nu poate fi niciodată supraestimată.
Yoga bazată pe guru este o practică puternică şi cu potenţial profund transformator,
pentru că permite existenţa unui vehicul în care anumite elemente ale egoului pot
fi învinse rapid, precum frica, neîncrederea, independenţa exagerată, tendinţele de
control - lista de trăsături indezirabile ce pot fi evaporate printr-o relaţie de aban­
don interior faţă de un guru autentic este aproape nesfârşită.
Totuşi, toţi practicanţii de tradiţii bazate pe credinţă susţin ceva similar. Nu
e nevoie să mergem mai departe de tradiţia creştinilor „pocăiţi". Se poate spune că
cele mai multe căi îndreptate spre credinţă diferă de un sistem de yoga bazat pe
guru, în care există un maestru în viaţă, fiind bazate pe credinţa într-un maestru
mort, lucru care se poate spune că este mult mai uşor. Un guru puternic şi în viaţii
este extraordinar de disruptiv şi, în cel mai bun caz, deloc politicos. A te afla în
apropierea lui înseamnă a te afla în apropierea unui foc şi a fi „calcifiat" şi „dizol­
vat", ca să folosim termenii din alchimie - a fi gătit în fierbinţeala şi în lumina pă­
trunzătoare a unei vederi clare.
Istoria este plină de exemple îngrozitoare de oameni care s-au „predat" unei
autorităţi spirituale care, în cele din urmă, se dovedeşte a fi cel mai recent exemplu

Capitolul 14
Transmisiunea şi moştenirea
Există mulţi învăţători magici, dar în istoria înregistrată abia dacă am avut o duzină
de magi, în sensul tehnic al cuvântului. Ei pot ft recunoscuţi prin faptul că mesajul
lor poate fi formulat într-un singur cuvânt, cuvânt care trebuie să fie de aşa natură,
încât răstoarnă toate convingerile şi codurile existente,l
Aleister Crowley
Moştenire: Un dar de la cineva care o şterge din această lume a lacrimilor.
Ambrose Bierce, The Devil's Dictionary [Dicţionarul diavolului]
Omenirea o iubesc. Pe oameni nu pot să-i suport.
Charlie Brown
T ra n sm isiu n e : D esp re trei în ţelep ţi şi u n m esaj secret
xistă un domeniu esenţial în care Crowley şi Gurdjieff, la prima vedere,
E par să difere substanţial de Osho - şi anume în ceea ce priveşte tema trans­
miterii. Deşi atât Crowley, cât şi Gurdjieff au avut câteva contribuţii unice la lucrarea
de transformare, niciunul dintre ci nu a negat că este reprezentantul a ceva mult
mai măreţ decât el însuşi. Principala misiune a lui Crowley, în accepţia lui, era să
prezinte o viziune despre lume cu totul nouă, care îi fusese transmisă lui - şi care
fusese transmisă prin el - de către Aiwass. Faptul că Aleister îl percepea clar pe Ai­
wass într-o lumină obiectivă a fost discutat (a se vedea Capitolul 4). El susţinea că
această entitate este vocea din spatele Cărţii Legii, iar Crowley s-a identificat ca fiind
mesagerul lui Aiwass. Dincolo de asta nu este întotdeauna clar cum anume se per­
cepea Crowley pe sine - uneori era beat de grandoare şi se clasifica drept profet
într-un grup istoric ales (alături de Thoth, Krishna, Buddha, Lao Tzu, Dionysius,
Moise şi Mahomed), iar alteori mărturisea simpla lumină obişnuită în care se vedea
pe sine:
Simplitatea mea este atât de mare, că adesea mă întreb dacă nu cumva sunt
sărac cu duhul... bruma de curaj pe care o am vine în parte din ruşinea de a
fi atât de sensibil şi de timid.2
308
T r a n s m i s i u n e a Şi M oştenirea
Şi Gurdjieff se vedea ca fiind un emisar şi spunea: „Eu sunt mic, în comparaţie
cu cei care m-au trim is". Sursele lui sunt extraordinar de vagi şi de neconfirmate -
cartea lui Rafael Lafort, Teachers o f Gurdjieff [Profesorii lui Gurdjieff], în care autorul
(Idries Shah, care foloseşte un pseudonim) susţine că s-a întâlnit şi a conversat cu
maeştrii sufiţi ai lui Gurdjieff, a fost demascată temeinic şi discreditată.3 John Ben­
nett, care a întreprins o cercetare mai sinceră şi mai cuprinzătoare în Orientul Apro­
piat în căutarea surselor lui Gurdjieff, a avut rezultate interesante, dar destul de
nedefinite.'1Totuşi, ideea esenţială aici este că deşi Gurdjieff prezenta o învăţătură
originală, el nu susţinea că este de unul singur. El a spus deschis, nu o dată, că este
transmiţătorul unei cunoaşteri străvechi. Treaba lui era doar să actualizeze această
cunoaştere, să o facă utilă pentru oamenii secolului XX. Osho, la prima vedere,
părea să acţioneze în totalitate singur. De mai multe ori a ţinut să afirm e că n-a avut
niciodată învăţător - nici în viaţa lui, ca Osho, şi nici în „vieţile lui anterioare". Asta
făcea parte din interesantul paradox al acestui om: pe de o parte, îşi declară aprins
independenţa de neclintit, dar pe de altă parte, îi ghidează pe alţii să devină adepţii
lui. Mai ales în ultimii ani, el obişnuia să spună că nu este un lider şi că nu are adepţi
- discipolii lui sunt doar prietenii lui - dar asta poate fi perceput ca fiind adevărat
numai într-un sens mai abstract. Oamenii lui erau cu adevărat adepţii lui, cei mai
mulţi fiindu-i profund devotaţi. Mulţi dintre discipolii lui Osho aveau de obicei o
colecţie de cărţi care erau toate ale lui. Un discipol care a fost multă vreme cu Osho
mi-a spus odată: „Nu sim t nevoia să am cărţi care nu sunt ale lui O sho". Poate că
asta e „prietenie", dar e una de o natură foarte exclusivă!
Dar oare chiar să fie adevărat că Osho n-a avut învăţători sau că nu făcea
/
parte dintr-o tradiţie mai măreaţă decât el? Nu o singură dată, el a declarat că este
doar „parte din existenţă" şi că, în acest sens, el nu este nimic altceva decât o simplă
stea pe firmament. La fel ca şi Crowley, care spunea că „fiecare bărbat şi fiecare fe­
meie este o stea", şi el era un membru egal al familiei existenţei. Independenţa lui,
oricât de destoinică, oricât de regească, nu putea să îl izoleze de Totalitate. Mai
niult, într-o colecţie de prelegeri ţinute la începutul anilor '80 şi com pilate într-o
carte num ită Glimpses o f a Golden Childhood [Licăriri ale unei copilării de aur], el vor­
beşte de profesorii pe care i-a avut pe când era tânăr, începând cu puţin tinip după
moartea preaiubitului lui bunic. Au existat trei ghizi principali, toţi trei sadhu ex­
centrici.5 Primul se numea M agga Baba. („Baba" în hindusă înseamnă „tată" sau
„bătrân", dar este un apelativ folosit frecvent pentru sfinţi, guru-şi şi oameni spi­
rituali). Acest sadhu se pare că făcuse un jurământ de tăcere, pentru că, după spusele
lui Osho, nu vorbea niciodată - decât cu Osho, şi asta num ai noaptea târziu. Din
spusele lui Osho, nu există dovezi că Magga Baba ar fi spus prea multe; mai de­
grabă, era vorba de calitatea fiinţei lui, care l-a şlefuit pe Osho. El era o demonstraţie
vie a ideii că, după cum spunea Gurdjieff, un „om al fiinţei" este mai măreţ decât
un „oni al cunoaşterii". După cum a scris odată, într-o exprim are extraordinară, fi­
losoful american Emerson:
309
 T r a n s m i s i u n e a Şi M o ş t e n i r e a
C ei T rei M agi P ericuloşi

Pagal Baba a fost de acord, dar a susţinut în continuare că muzica este o punte efi­
Cine eşti tu de vorbeşte atât de tare, încât nu pot să aud ce spui.
cientă către stări mai profunde de conştiinţă.

Descrierea pe care Osho i-o face lui Magga Baba este interesant de simplistă Relaţia lui Osho cu Pagal Baba a avut o nuanţă interesantă - Osho susţinea
că motivul pentru care Pagal Baba era în permanenţă blând cu el, într-un fel pe care
- bătrânul apare într-o zi în oraşul lui Osho, se aşază sub un copac şi practic nu
Osho nu simţea că îl merită, era că Pagal Baba încercase să îl omoare pe Osho într-o
face nimic, ci doar, ocazional, scoate nişte sunete ciripitoare, se pare, pentru a goni
viaţă trecută (prin otrăvire, deşi, după spusele lui Osho, tentativa a eşuat). în acest
spectatorii curioşi şi insistenţi. Şi totuşi, de ce să atragă atâta atenţie un bătrân va­
fel, Osho sugera că Pagal Baba căuta să îşi echilibreze fapte din trecut. Dar dedesubtul
gabond - într-o ţară în care vagabonzii spirituali se găsesc practic la orice colţ de
acestei interpretări ezoterice se afla un element poate mai revelator, care avea le­
stradă - Osho nu ne clarifică. Cel care îi citeşte cuvintele trebuie mai degrabă să ci­
gătură cu ideea de transmisiune. Pagal Baba căuta să îi transmită ceva lui Osho şi
tească printre rânduri, să se prindă de idee, şi anume că Osho spune că acest om
să fie răspunzător pentru el, într-un fel. Pe măsură ce Pagal Baba a îmbătrânit, Osho
avea o prezenţă şi o calitate a fiinţei extraordinare. Osho precizează foarte clar că
susţinea că vede un soi de umbră care îi bântuie „aura" şi, deşi avea încredere că
Magga Baba nu putea fi controlat în niciun fel. Ca un Diogene al secolului XX, el
nu era vorba de moarte iminentă, el avea sentimentul că ştie ce este. Pagal Baba a
nu face absolut nim ic care nu izvorăşte din cea mai adâncă esenţă a fiinţei lui. El
confirmat percepţia lui Osho şi i-a spus că „umbra" pe care o vede reprezintă faptul
este extraordinar de onest cu ceea ce este. Osho spunea:
că Pagal Baba aşteaptă să apară un anumit om, căruia să poată să i-1 predea pe Osho
- practic, următorul lui ghid spiritual -, dar că omul acela încă nu apăruse.
Pe Magga Baba trebuia să îl vizitezi cel puţin o dată pe zi. Era ca un soi de
hrană spirituală. El m-a ajutat imens, deşi nu mi-a dat niciodată nicio îndru­ în cultura occidentală, noi, cu accentul nostru puternic pe pregătirea intelec­
tuală şi pe informaţie şi cu atenţia noastră scurtă, poate că apreciem m ai greu genul
mare decât prin însăşi fiinţa lui. Prin simpla lui prezenţă, el declanşa în mine
ăsta de relaţionare care este îndrum at în mod clar de intuiţie. Totuşi, oricine va pe­
forte necunoscute.6
/ trece ceva timp în India va deveni conştient de anumite lucruri, printre care şi de
faptul că indienii, în general, au intuiţia mult mai dezvoltată decât europenii sau
Aceasta este descrierea clasică a unei transmisiuni spirituale - proces despre
nord-americanii. Faptul că „intuiţia" în sine nu este întotdeauna o funcţie psihică
care mulţi dintre discipolii lui Osho aveau să afirme că este şi experienţa lor cu
pe care să te bazezi este clar, dar, în acelaşi timp, ea îţi oferă posibilitatea pentru
maestrul. tot felul de oportunităţi de dezvoltare, pentru că are potenţialul de a lucra la pro­
După M agga Baba, al doilea înţelept a fost Pagal Baba, un vagabond bătrân
bleme - şi de a ajunge la decizii - m ult mai rapid decât gândirea raţională conven­
pe care Osho l-a întâlnit prima oară la vârsta de 12 ani şi pe care l-a recunoscut ime­ ţională.
/
diat ca fiind un „sfânt", spunând că „prezenţa Lui era luminoasă. Puteai să-l recu­
noşti dintr-o m ie". (De obicei, Osho folosea termenul de „sfânt" ca peiorativ sau Discutând cu Osho despre acest „nou ghid" pe care îl aştepta ca să preia tutela
spirituală asupra lui Osho după moartea lui, Pagal Baba a spus un lucru interesant:
defavorabil, susţinând că aproape toţi aşa-numiţii sfinţi nu sunt autentici - dar în
acest caz este clar că se referea la „înţelept" sau „ilum inat"). S-au cunoscut pe când
Eşti foarte tânăr şi aş dori ca o persoană ca mine să fie pe lângă tine, pur şi
înotau împreună într-un râu. Pagal Baba a funcţionat ca pompă psihologică pentru
simplu. De fapt, asta e o convenţie veche - dacă un copil e să devină vreodată
Osho, ca ghid către multe tărâmuri atât interioare, cât şi exterioare. El l-a dus pe
iluminat, atunci el trebuie să fie recunoscut la o vârstă fragedă de cel puţin
Osho în locuri sacre precum munţii Himalaya, Taj Mahal, peşterile Ellora şi Ajanta.
trei oameni iluminaţi.
/
El a fost şi omul care l-a încurajat să urmeze un masterat în sistemul academic. Şi,
lucrul cel mai im portant, el l-a prezentat pe Osho multor oameni originali - „mari
Osho i-a răspuns că el crede că e o aberaţie, pentru că, după cum s-a exprimat,
artişti şi m uzicieni", după cum s-a exprimat Osho. Toate aceste influenţe au fost
„nimeni nu poate să mă împiedice să m ă trezesc". Răspunsul este interesant - un
chei al căror ecou se poate vedea în mare parte din viziunea lui Osho ca filosof şi
Osho de colecţie, încadrat în termeni antinomieni. El nu poate fi controlat. încă din
m aestru spiritual. El a îmbrăţişat măreţia munţilor Himalaya în lucrarea lui, sub
tinereţe arăta semnele „haiducului" spiritual care avea să devină.
forma unor valori, precum tăcere şi demnitate, şi a adoptat pe deplin spiritul crea­
într-adevăr, a existat un al treilea mag care a apărut să-l ghideze pe Osho în
tor, fiind unul dintre foarte puţinii guru-şi care au pus accent pe artă, pe muzică şi
tinereţe, iar num ele său era Masta Baba. Spre deosebire de M agga Baba şi Pagal
pe impulsul creator în munca lui cu discipolii. De fapt, Pagal Baba dorea ca Osho
Baba, acesta era un tânăr în ju r de 30 de ani. Prim a lui întâlnire a fost neobişnuită;
să devină muzician, dar acesta s-a împotrivit şi în cele din urmă i-a spus bătrânului
Osho sugerează că M asta Baba a recunoscut im ediat calibrul lui şi l-a întâmpinat
mistic că muzica nu îl împlineşte cu adevărat, că este un „tip inferior de meditaţie".
311
310
 C ei T rei M agi P ericuloşi
foarte oficial şi cu respect, atingându-i picioarele în repetate rânduri. Apoi a insistat
ca Osho să-i spună „M asto" - termen folosit de bătrâni pentru a se adresa tinerilor
- şi i-a cerut să repete cuvântul de trei ori. Osho explică: „în Orient... dacă nu spui
un lucru de trei ori, nu prea înseamnă m ult". Apoi Osho a adăugat (arătând, dacă
nimic altceva, cum îl influenţaseră ideile lui Pagal Baba):
Dacă nu sunt trei oameni iluminaţi care recunosc un copil ca viitor buddha
(cel trezit), este aproape imposibil pentru copil să devină buddha.
Osho continuă şi menţionează că dintre toţi bărbaţii şi fem eile remarcabile
cu care s-a întâlnit - şi susţine că a cunoscut mult mai mulţi decât Gurdjieff - aceştia
trei au fost cei m ai importanţi, pentru că toţi trei au recunoscut ceva în Osho, o po­
tenţială măreţie. El rem arcă şi faptul că familia lui era diam etral opusă acestui gen
de susţinere şi că, pentru ei, Osho fusese în mare parte o problemă tulburătoare.
Sigur că este tentant - şi deloc dificil - să aplicăm puţină psihoanaliză la toată
această chestiune. „Cei trei înţelepţi" se pare că s-au combinat pentru a confirma
sentimentul profund de îndreptăţire pe care i-1 cultivaseră iniţial bunicii lui, care îl
răsfăţaseră în m ulte feluri în primii şapte ani din viaţă. El fusese tratat ca un prinţ
şi făcut să se sim tă foarte special. Restul familiei lui - tatăl, mama şi fraţii mai tineri
- nu au susţinut acest lucru, ci, mai degrabă, s-au opus importanţei de sine care
îmbobocea în Osho. Făcând aceasta, ei au aplicat contraforţa im portantă - „sfânta
negare" a lui Gurdjieff - care a permis o dezvoltare mai echilibrată a personalităţii
lui. Dacă este valabil, acest punct de vedere, desigur, priveşte doar dinamica egou-
lui. Mai răm âne şi tot aspectul superior, iubirea sinceră pe care este clar că aceşti
oameni au avut-o pentru tânărul Osho - care şi el trebuie să fi fost adorabil - şi de
valorile superioare legitime pe care i le-au transmis.
Oricum am vedea chestiunea, nu putem nega faptul că Osho a avut mentori,
înţelepţi care l-au luat sub aripa lor şi care au părut să îl ghideze, dar şi să respecte
profund firea lui rebelă din naştere. Aceşti mistici vagabonzi făceau parte din marea
tradiţie de înţelepţi care este unificată doar de calitatea fiinţei şi de profunzimea
înţelegerii. Singura „frăţie secretă" căreia îi aparţin este aşa-numita „şcoală invizi­
bilă" - maeştri de înţelepciune care rătăcesc liber şi care sunt în cea mai mare parte
necunoscuţi, nici măcar unul pentru altul - de-a lungul timpului.
Lucru interesant, şi Gurdjieff a avut trei mentori principali în tinereţe - tatăl
lui, Dean Borsch, şi Părintele Evlissi (cunoscut şi cu num ele de Bogachevsky); la fel
şi Crowley - George Cecil Jones, Allan Bennett şi Sam uel Liddell M athers. în ceea
ce priveşte chestiunea transmisiunii, la prima vedere, atât Crowley, cât şi Gurdjieff
reprezentau o descendenţă mai definită decât Osho. Crowley se vedea ca fiind adu­
cătorul noii dimineţi, o verigă într-o descendenţă veche, care se întindea în urmă -
aşa susţinea el - până la un m inistru al lui Hoor-paar-kraat (cunoscut de greci ca
Harpocrates, versiunea copil al zeului-şoim, Horus). Pentru egipteni şi pentru greci,
312
T ran sm isiu n ea Şi M o şte n ire a
acesta era zeul tăcerii; la egipteni mai avea legătură şi cu Soarele cai'e se înalţă în
zori.
Există conexiuni interesante atât între simbolismul tăcerii, cât şi între cel al
Soarelui care răsare şi lucrarea lui Osho. La începutul lui 1970, când Osho şi-a creat
prima oară ca marcă de serviciu tehnica „M editaţiei dinam ice", a patra etapă, cea
principală din metodă - când o voce tună, „Stop!", iar toată lum ea trebuie să se
oprească pe loc şi să răm ână în tăcere absolută - a fost sincronizată iniţial să cores­
pundă cu momentul când soarele de dimineaţă apărea deasupra liniei orizontului.7
(Metoda „Stop!", desigur, a fost împrumutată de la Gurdjieff). într-un fel, era ver­
siunea lui Osho a unui ritual egiptean de adorare a Soarelui - , iar el a făcut aluzie
la legăturile lui cu Egiptul în prezenţa marilor piramide negre pe care le construise
la ashramul din Pune, cu puţin timp înainte de moarte. Crowley avea un termen
special pentru cei care traversau Prăpastia dizolvării egoului şi renăşteau conştienţi
de condiţia lor divină - el spunea că aceştia locuiesc în „Oraşul Piram idelor". La
puţin timp după moartea lui Osho, centrul lui de la Pune a devenit efectiv un oraş
de piramide, un tribut asortat şi poetic, chiar dacă neintenţionat thelemic, maes­
trului care (după cum credeau oamenii lui) se întorsese la sursa lui divină înainte
de moarte.
Principalul document al lui Crowley, Cartea Legii, îşi are rădăcinile în sim bo­
lismul mistic egiptean. Există aici o asociere sim bolică rem arcabilă cu Gurdjieff,
care, undeva prin jurul anului 1980, a făcut o descoperire straşnică - o hartă veche
ce aparţinea unui preot armean, care reprezenta o descriere a „Egiptului dinainte
de nisipuri". în docum entarul lui video G urdjieff in Egypt: The Origin o f Esoteric
Knowledge [Gurdjieff în Egipt: Originile cunoaşterii ezoterice], William Patrick Patterson
susţine că motivul pentru care Gurdjieff a fost „cuprins de un tremur violent" când
a văzut prima oară harta este pentru că aceasta reprezenta şi Sfinxul, despre care
cei mai mulţi istorici sunt de acord că a fost construit în jurul anului 2500 î. Hr.
Dacă o hartă a Egiptului „dinainte de nisipuri" arăta Sfinxul, atunci asta înseamnă
că Sfinxul era mult mai vechi decât vârsta acceptată în mod convenţional, deoarece
în acea regiune a Saharei nu a plouat vreme de cel puţin 7.000 de ani - „înainte de
nisipuri", atunci, ar însemna un Egipt care exista cu cel puţin şapte mii de ani în­
ainte.8 Argumentul continuă susţinând că probabil Sfinxul este o moştenire a so­
cietăţilor antediluviene (dinainte de Potop), precum legendarul Atlantis, menţionat
prima oară de Platon în Timaeus.
Sfinxul egiptean este orientat cu faţa exact spre Est, pe platoul Gizeh; sim bo­
lismul Soarelui care răsare era de o im portanţă im ensă pentru vechii egipteni şi
avea în centru noţiunea renaşterii (se credea că Soarele, personificat ca zeul Ra, re­
naşte în fiecare dimineaţă, egiptenii necunoscând conceptul că Pământul se roteşte),
întreaga chestiune se reduce la a cuceri m oartea şi într-adevăr aceasta este preocu­
parea supremă a celei mai m ari părţi a m agiei superioare egiptene. însă ideea prin­
cipală este că acestea nu sunt doar chestiuni simbolice din domeniul funerar sau
313
 C ei T rei M agi P ericuloşi
aberaţii mitice. Mitul egiptean care îl are în centru pe faraonul m ort identificat cu
Osiris, Domnul înviat al Lumii de Jos, poate fi înţeles mai corect ca simbolizând
procesul iniţiatic al viilor - adică, cum să atingi nemurirea umilite de moarte. Cu alte
cuvinte, cum să ajungi la realizarea de sine, cum să devii ilum inat.9
Desigur, ideea nu este cât de vechi este Sfinxul sau cât de vechi sunt transmi­
siunile spirituale în istorie. Ideea este realizarea nenăscutului şi nemuritului - acel
punct din noi care este dincolo de spaţiu şi de timp. Gurdjieff vorbea despre nevoia
de a „crea un suflet" lucrând cu noi înşine, pentru a trece de moarte. Crowley vor­
bea despre obiectivul Cunoaşterii şi Conversaţiei cu Sfântul înger Păzitor, care duce
la realizarea Sinelui nostru atemporal, nemuritor. Osho vorbea despre iluminare,
despre contopirea extatică cu Existenţa. Fiecare dintre aceşti bărbaţi era, într-un
sens, o manifestare a unui vrăjitor arhetipal precum Thoth sau Hermes, „mesagerul
divin de înţelepciune", care transmite învăţăturile sacre nu despre cum să venerezi
divinitatea, ci mai degrabă despre cum să cunoşti divinitatea - atât de total şi de
intim şi de direct, încât să devii acea divinitate. Acesta este „M esajul Secret" al tu­
turor discipolilor bona fide. Să devenim ceea ce căutăm.
Conexiunile simbolice cu Thoth/Hermes/Mercur m erg şi mai departe: vechii
hinduşi numeau planeta Mercur (asociată cu Hermes) „Buddha" şi o înţelegeau ca
simbolizând înţelepciunea. Foarte interesant este bagheta-Caduceu a lui Hermes,
cu cei doi şerpi îngem ănaţi care semnifică împăcarea contrariilor, integrarea spiri­
tualului cu materialul, „psyche" cu „som a", „sine" cu „lipsa de sine". După cum
sugera Rene Guenon, în anumite simbolistici heraldice, şarpele este înlocuit de ima­
ginea unei săbii în flăcări, ceea ce el numeşte „o reprezentare de înţelepciune şi pu­
terea C uvântului". La acest „Cuvânt" se referea Crow ley când vorbea despre
dispensa specială pe care o aduc învăţătorii care apar şi iniţiază un curent spiritual
cu totul nou - generaţi în parte de greutatea împovărătoare şi de decadenţa vechiu­
lui curent. în mod inevitabil, astfel de învăţători trebuie să înfrunte greutatea uriaşă
a tradiţiei şi îm potrivirea generală în toate sensurile pe care o are psihicul uman
faţă de schimbarea de orice fel. De aceea, cel puţin în parte, sabia lor trebuie să fie
„în flăcări".10
M o şte n ire a : B in ele, rău l şi urâtul
în cele din urmă, la nivel uman - în acord cu toţi „m esagerii divinităţii" -
eforturile lui Crowley, Gurdjieff şi Osho au dus, într-o oarecare m ăsură, la eşec.
(Este aproape axiom atic ca lucrarea unui învăţător spiritual să fie abandonată, di­
minuată sau distrusă de-a dreptul de forţe egotice fie din interior, fie din exterior),
în aceeaşi măsură, toţi trei au înregistrat succese. Ceea ce urmează este o trecere în
revistă, foarte scurtă, a câtorva critici şi aprecieri ale realizărilor lor.
Poate că nu există apreciere mai reprezentativă în ceea ce priveşte modul în
care este văzut Crowley chiar şi azi, chiar şi de aşa-num iţii cognoscenti spirituali,
decât un pasaj din textul masiv, de 600 de pagini, al lui Andrew Rawlinson despre
31 4
I ra n sm isiu n ea Şi M o şten irea
guru-şii occidentali ai secolului XX, The Book o f Enlightened Masters [Cartea maeştrilor
iluminaţi]. Partea despre care vorbim apare în articolul lui Rawlinson despre men­
torul şi prietenul lui Crowley, Allan Bennett:
...to tu l sugerează că [Bennett] a abandonat direct ezoterism ul şi a devenit
budist. însă sigur că este adevărat că magia şi budismul puteau fi percepute
la acea vrenie ca aspecte ale aceluiaşi adevăr, într-un mod în care nu pot fi
percepute astăzi. Astfel că nu e deloc surprinzător că atunci când Bennett s-a
dus în Ceylon în 1898 a trebuit să îi predea manuscrisele lui ezoterice unui
coleg magician. Poate că ceva mai surprinzător este faptul că cel în care a avut
încredere a fost Aleister Crowley. De fapt, Bennett, care era puţin mai în vâr­
stă decât Crowley, fusese practic învăţătorul lui Crowley în artele magice.
Desigur, tot ce spune Crowley trebuie luat cu multă sare.11
în ciuda acestei împunsături la adresa lui Crowley, Rawlinson continuă apoi
cu câteva sute de cuvinte în care se bazează substanţial pe Crowley pentru articolul
său despre Bennett, citând extensiv din Confesiunile lui Crowley. Poate că şi mai
ciudat în toată cartea (excelentă, de altfel), cu sutele ei de articole despre învăţători
spirituali occidentali - dintre care mulţi sunt relativ obscuri sau de o calitate îndo­
ielnică - nu există un articol despre Crowley. Acest lucru este cu atât mai ironic
dacă avem în vedere subtitlul cărţii (învăţători occidentali de tradiţii orientale), date
fiind călătoriile şi studiile lui Crowley în Orient şi scrierile lui excelente despre căile
spirituale orientale.
Una dintre intenţiile mele, prin scrierea acestei cărţi, a fost să ajut la refacerea
reputaţiei lui Crowley şi la aducerea ei într-o poziţie mai justă. După părerea mea,
el este poate singurul mistic şi profesor calom niat pe nedrept din timpurile recente
- poate un echivalent din zilele m oderne al lui Apollonius din Tyana sau al lui
Simon Magus. Chiar şi cei mai m ulţi dintre învăţătorii spirituali sau scriitorii m o­
derni ori alte „autorităţi" de acest fel, fie că au o orientare practică sau una acade­
mică, nu se ating de Crowley nici cu un băţ lung de cinci metri. Mulţi nu au deloc
cunoştinţă despre ce a scris şi a predat el efectiv. în general, Crowley este ori ca­
lomniat, ori i se aplică o evaluare susţinută de cercetări dubioase. Cel mai adesea
însă, este trecut sub tăcere.
Ca un exem plu amuzant în acest sens, John Hogue - considerat unul dintre
învăţaţii proem inenţi în domeniul vieţii şi muncii faimosului clarvăzător francez
din secolul al XVI-lea, Nostradamus - s-a chinuit odată şi a com pilat un tabel care
cuprindea o duzină de guru-şi proeminenţi din secolul XX, care păreau să aibă ca­
racteristici prezise de Nostradamus cu secole înainte. Tabelul enumeră opt carac­
teristici esenţiale pe care Hogue susţine că Nostradam us le-a m enţionat ca fiind
esenţiale pentru „temelia revoluţiei spirituale ce va să vină".12 Aceste caracteristici
sunt următoarele:
315
 C ei T r e i M a g i P e r i c u l o ş i T r a n s m i s i u n e a Şi M o ş t e n i r e a

Indicii: O rient Hermes Exilat Roşu Marte Lună Călătorii Pasăre lucru, este marţial în unele locuri din text). „Luna" se găseşte (printre altele) în im ­
Vizionari: portantul lui rom an M oonchild [Copil de duminică], iar „Călătorii" nu mai necesită
* * * * * * * * comentarii, Crowley fiind unul dintre cei mai mari călători dinaintea epocii avioa­
Osho
* * * * * nelor.
Gurdjieff
* * * * * Citez aici studiul lui Hogue nu pentru că îl consider a fi de vreo însemnătate
Maharishi
* * * * * deosebită (este o aberaţie distractivă), ci pentru că indică rem arcabila abilitate a lui
Rev. Moon Crowley de a zbura sub linia radarului scriitorilor şi învăţaţilor moderni în dome­
* * * * *
Adi Da niul spiritual şi ezoteric. El a fost un soi de echivalent european al misticului am e­
* * * *
Krishnamurti rican Richard Rose, care a fost descris odată ca fiind „cel mai mare om cunoscut
* * * *
Prabhupada vreodată". Desigur, Crowley era cunoscut, dar, la fel ca în cazul lui Rose, înţelep­
* * * * ciunea lui nu prea era cunoscută. Cu toate acestea, eşecurile lui Crowley sunt foarte
Abdu'l-baha
* * * umane şi evidente. Rem arcile lui despre diferitele lui „Desfrânate" se încheie în ge­
Yogananda
* * neral cu com entariul „eşuat" - şi deşi le alocă grade de eşec fem eilor, aceste grade
Meher Baba
* * îl includ în mod evident şi pe el. Uriaşa lui luptă cu dependenţele de droguri în ul­
Sai Baba tima treim e a vieţii este o m ărturie am plă a lim itărilor interioare cu care se con­
* *
Hubbard frunta.
Mai mulţi biografi, observatori sau studenţi ai vieţii lui Crowley, au remarcat
După cum putem vedea, în Olimpiada Mesianică Osho înscrie opt puncte, dificultăţile acestuia în a relaţiona cu oamenii. Lon Milo DuQuette se exprimă foarte
Gurdjieff şi alţii clasându-se strâns în urmă, cu câte cinci puncte. Meher Baba, Sai simplu: „Nu se descurca cu oamenii şi adesea îi înstrăina pe cei care îl iubeau cel
mai m ult"14. Acest lucru este fără îndoială adevărat. Cu toate astea, se înţelege de
Baba şi L. Ron Hubbard formează ariergarda. (Dacă vă întrebaţi cumva, Hogue nu
la sine că această apreciere este valabilă pentru cea mai mare parte a rasei umane.
este discipol al ui Osho. Deşi, deloc surprinzător, acest tabel a fost republicat în In­
Partea din minte care contribuie la sabotarea şi descompunerea relaţiilor este partea
troducerea la lucrarea lui Juliet Forman, Bhagwan: The Buddha fo r the Future [Bhag-
care tinde să se activeze în prezenţa celor care ne ştiu cel mai bine. Relaţiile tumul­
wan: Un Buddha pentru viitor], într-un articol scris de doctorul şi discipolul apropiat
tuoase ale lui Crowley au fost pur şi simplu o expresie deschisă şi dramatică a con­
al lui Osho, George M eredith). Poate că mijloacele de clasificare ale lui Hogue par
diţiei umane (consecventă cu intenţia de a face din viaţa lui o carte deschisă). După
obscure la prima vedere, dar el are o metodă în spatele acestei aparente nebunii.
cum a rem arcat odată maestra zen americană Charlotte Joko Beck:
De exemplu, „Orient" nu înseamnă pur şi simplu „din O rient" - conform interpre­
tărilor pe care Hogue le dă catrenelor lui Nostradamus (profeţii în patru versuri),
Relaţiile nu merg. N-a existat niciodată vreo relaţie care să meargă.15
„un om din Orient ale cărui învăţături sunt binevenite în O ccident."13
Lucrul interesant este că, dintre cele opt criterii ale lui N ostradam us, Crow­
M aestra Beck nu era vreo călugăriţă; pe când scria aceste rem arci avea
ley ar lua puncte cu uşurinţă pentru şapte dintre ele, singurul care „lipseşte" fiind
aproape 60 de ani, crescuse trei copii şi avusese o căsnicie lungă. Ea se referea mai
acela că nu era „din O rient". Şi cu toate acestea, în multe feluri, el era din Orient:
degrabă la contextul relaţionării egocentrice, care se bazează întotdeauna pe planul
a călătorit şi a stat m ult în Orient, a fost primul m ag occidental care a integrat în de a-i face pe alţii să ne ajute să ne placă de noi înşine (lucru care, vai, este temelia
Lucrare yoga orientală şi a condus o organizaţie num ită Ordinul Templierilor
celor m ai multe dintre relaţiile convenţionale). într-o relaţionare disfuncţională ti­
Orientali. Cât priveşte restul, asocierea lui Crowley cu Hermes nu mai necesită co­ pică facem acest lucru pentru că ne preocupă prea mult ce cred alţii despre noi (ceea
mentarii; el a fost m ai mult decât „exilat" în modul în care au fost mulţi alţi guru-şi, ce Gurdjieff num ea „aprecierea interioară") şi pentru că, în adâncul nostru, nu
el a fost calom niat (singurul care a prim it un tratam ent m ai prost decât el este avem o părere prea bună despre noi. Singurul scop al relaţiilor este acela de teren
Osho); „R oşu", „M arte" şi „Pasăre" sunt simboluri care sunt prezente peste tot în de învăţare, de un mijloc prin care să ne dezvoltăm capacitatea şi îndem ânarea în
principalele lui lucrări. (Ca să dăm un singur exemplu: lucrarea Cartea legii este ti­ a relaţiona cu universul care ne înconjoară. însă mintea-ego caută să îi manipuleze
părită de obicei cu o copertă de culoare roşu-flacără sau culoarea vinului roşu şi pe alţii să facă acest lucru pentru noi - „iubeşte-mă şi totul va fi în regulă". însă
este o doctrină care îl are în centru pe zeul-şoim egiptean H orus, care, hotărât dacă nu credem că suntem vindecaţi şi întregi în interior, oricâtă „iubire" ar veni
317
 C ei T rei M a g i P e r i c u l o ş i
de la celălalt, nu se va întâmpla niciodată aşa şi, mai devrem e sau mai târziu, îl
vom urî pe celălalt pentru că ne aminteşte de disfuncţia noastră interioară. Practic,
aceasta este reţeta-standard a celor mai multe probleme în relaţii. Şi atunci e firesc
să ne întrebăm: oare Crowley, ca om care a experimentat profunzimi spirituale ra­
finate, ca „Ipsissim us" şi profet autodeclarat (sau declarat de zei, cum ar veni) al
noii religii Thelema, ar fi trebuit să fie mai presus de astfel de lucruri? Evident că
nu. Istoria e plină de profeţi care sunt în acelaşi timp fiinţe umane cu defecte. O în­
trebare mai bună ar putea fi - ce este un profet, mai exact? Cuvântul derivă din
grecescul prophetes, care înseamnă interpret sau purtător de cuvânt al zeilor. Un
profet este un mesager „divin". Sigur că ceea ce este divin pentru unul este diabolic
pentru altul, aşa că sarcina unui profet care doreşte să fie util este să străpungă prin
doctrinele lipsite de viaţă şi să aducă la viaţă mesajul atemporal al revelaţiei spiri­
tuale şi al trezirii interioare.
Crowley era o m ărturie vie a înseşi imaginii geniului nerecunoscut, cunoscut
doar pentru reputaţia lui prostească din presă. Este uşor să respingem isteria ta­
bloidelor. Totuşi, chestiunea principală o reprezintă realizările interioare ale lui
Crowley. în 1909, în deşertul algerian, împreună cu Victor Neuberg, el a susţinut -
într-o conjunctură crucială a vieţii lui - că a „traversat Prăpastia" şi a devenit „Ma-
gister Tem pli". Toată chestiunea aceasta cu „Prăpastia" necesită o examinare atentă.
Crowley folosea termenul pentru a descrie acea vastitate pe care orice căutător as­
pirant al adevărului trebuie să o înfrunte inevitabil şi să o traverseze - o vastitate
care reprezintă golul suprem al egoului şi nevoia de a îi transcende aparenţa. Pro­
blema este că în 1906, Crowley deja apucase calea autoiniţierii. La fel ca şi în cazul
călătoriilor lui Gurdjieff cu „Căutătorii Adevărului", nu avem decât cuvântul lui
pentru a confirma lucrurile. în cele mai multe tradiţii ezoterice, realizările sunt con­
firmate de altcineva, ca protecţie împotriva amăgirii, anume cunoscută drept aro­
ganţă (sau, în termeni m ai tradiţionali, mândrie). G urdjieff susţinea că el a avut
astfel de confirm ări, dar, în cele din urmă, afirmaţiile lui erau similare cu ale lui
Crowley, prin aceea că ele se rezumă la o proclamare. Cum putem să credem aceste
proclamări şi să le luăm drept adevăr? Nu avem cum să ştim sigur. O tânără s-a
aşezat odată în faţa maestrului advaita Harilal Poonja şi l-a întrebat cu îndrăzneală:
„De unde ştiu că eşti ilum inat?". El a răspuns: „Aşa cum eşti acum, nu ai cum să
ştii. Mai întâi ilum inează-te tu; apoi, astfel de întrebări nu o să conteze".
Este răspunsul perfect şi singurul de valoare, pentru că toate trezirile spiri­
tuale sunt, în cele din urmă, un soi de autoiniţiere. Pentru că, deşi poate nu putem
să confirmăm în niciun fel afirmaţia lui Crowley că a traversat Prăpastia, totuşi nu
putem nega faptul că el a oferit o rază, o lumină puternică ce arăta către ceva învă­
luit în întuneric. După cum clarifică J. Daniel Gunther în lucrarea lui, Initiation in
the Aeon o f the Child [Iniţiere în Epoca Copilului], Crowley nu a fost un Mesia; mai de­
grabă, el a fost un Scrib care arăta către ceva măreţ.16 La fel ca Gurdjieff, cu limbajul
lui brut, fumatul, băutul şi femeile, la fel ca Osho cu flota lui de maşini de lux şi cu
318
T r a n s m is iu n e a Şi M o şten ir ea
acuzaţiile tăioase la adresa politicienilor şi a liderilor religioşi, Crowley respingea
oamenii prin tendinţele lui aparent vulgare şi personalitatea grosolană. Dar într-un
fel era firesc ca el să fie aşa, pentru că învăţătura lui era despre reconcilierea con­
trariilor - literalmente, despre modul de a trece dincolo de bine şi rău, dincolo de
dansul polarizării morale care a năpăstuit omenirea atâta am ar de vreme. El putea
să facă asta tocmai pentru că era un astfel de conflict de lum ină şi întuneric. Prin­
cipala lui valoare este cea de mesager, de indicator, iar în această privinţă nu este
cu nimic diferit de alţi guru-şi şi învăţători.
Crowley n-a făcut niciodată terapie psihologică profundă cu sprijinul unui
facilitator competent. Avea de făcut multă „curăţire" interioară cu privire la mama
lui, al cărei control în copilărie îl irita. Şi-a pierdut tatăl la frageda vârstă a prepu-
bertăţii. A fost agresat în şcoală. Se pare că avea o nevoie aproape compulsivă de a
fi dorit şi aprobat de femei. Şi nu dădea semne că ar fi avut prea multă compasiune
decât poate în ocazii foarte rare. Pe scurt, fără discuţie că era egocentric. Diferenţa
esenţială dintre el şi mulţi alţi guru-şi, învăţători şi profeţi este că el nu a făcut niciun
efort real să acopere acest lucru, să amăgească pe cineva cu privire la slăbiciunile
lui omeneşti.17
Critica psihologică standard care i se aduce lui Crowley este că cel mai mare
eşec al lui întruchipa în mod inadecvat în propria viaţă valorile măreţe despre care
el preda şi scria atât de genial. Criticile continuă observând că, deşi a ajuns la
niveluri ale minţii şi Fiinţei la care puţini ajung, eşecurile lui au avut legătură cu
detaliile simple şi lumeşti ale vieţii lui - şi că, din acest motiv, până la urmă, el nu
a fost nimic altceva, decât un intelectual, nu un mistic bona fide sau un om trans­
format.
Totuşi, această evaluare nu este exactă, deoarece presupune că putem vedea
întregul tablou al destinului ce aşteaptă o anumită persoană atunci când se dedică
lucrării interioare de transformare - mai ales unei persoane care îşi asumă un rol
de guru şi oferă o învăţătură de esenţă. Unii mor tineri şi în durere (Iisus). Alţii tră­
iesc până la adânci bătrâneţi şi au adepţi numeroşi şi devotaţi (Buddha). Alţii încep
ca magicieni negri, trec printr-o enormă suferinţă de purificare şi îşi sfârşesc zilele
într-o peşteră îndepărtată (Milarepa). Alţii constituie num eroase centre de medita­
ţie, ajută sute de oameni şi cu toate astea mor cu ficatul deteriorat de ani de consum
excesiv de alcool (Chogyam Trungpa). Ideea sufită de malamat sau „calea mustrării"
merită menţionată aici, ea fiind un mod de a fi adoptat de un mistic care asigură că
alţii vor fi jigniţi sau înstrăinaţi de comportamentul misticului. Acest lucru poate
sluji la num eroase scopuri, dintre care unul este acela de a îm piedica dependenţa
excesivă la adepţi, făcând un maestru - prin comportamentul lui bizar - practic im­
posibil de imitat, astfel întorcând discipolul înapoi către el însuşi. Conform învăţă­
turilor sufite, acesta este şi un mijloc pe care îl are Dumnezeu, de a se asigura că cei
mai apropiaţi adepţi ai săi, „fiii şi fiicele" sale alese (guru-şii şi profeţii) care fac
această lucrare în lume nu ajung să fie prinşi în încâlceala m ândriei şi a importanţei
319
 C ei T rei M agi P ericuloşi
de sine. Astfel că, teoretic, cu cât ajungi mai aproape de adevăr, cu atât atragi mus­
trare din partea lumii, aşa încât toate rămăşiţele mândriei să fie doborâte la pământ
şi să se facă mai mult loc în inimă pentru divinitate. Cu alte cuvinte, malamat nu
este doar pentru discipoli, ci şi pentru maestru.
Crowley, Gurdjieff şi Osho au fost cu toţii dovada acestei căi, cel puţin la anu­
mite momente din viaţa lor. însă ideea aici este să reţinem că ospăţul unuia este
foamea altuia; aparenţele înşală, iar cei mai virtuoşi, cel mai adesea, se dovedesc a
fi altfel, iar mulţi dintre „ticăloşi" şi „rataţi" ascund aurul cel mai pur.
La un nivel mai ezoteric, ocultistul S. Jason Black l-a criticat pe Crowley pen­
tru că a declarat că spiritele Goetice (entităţile conjurate în magia ceremonială Goe-
tică) sunt, de fapt, doar „porţiuni ale creierului um an". Black comentează:
„Această singură rem arcă a indus în eroare mii de căutători sinceri şi a oferit o
scuză pentru multe mii de diletanţi. Crowley n-a ştiut psihologie niciodată în viaţa
lui..."18. în timp ce ultima remarcă, despre cât de multă psihologie m odernă ştia
Crowley, este foarte probabil să fie adevărată, Black uitând să adauge că este posibil
ca transpunerea psihologică a magiei Goetice pe care a făcut-o Crowley să fi salvat,
la fel, mii de persoane de a rămâne prea prinşi în proiecţii mentale sau de la a cădea
direct pradă bolilor mintale. Ideea lui Black este că, de la începutul secolului XX,
lucrarea ezoterică este prea mult influenţată de psihologie, de ideea că „totul e doar
în capul tău". Şi este adevărat că interiorul poate fi subliniat în aşa măsură, încât să
se dezechilibreze, la fel cum se poate întâmpla şi cu fixarea pe exterior şi ignorarea
propriei minţi. Dar dacă ideea este să vedem în cele din urmă, dincolo de dualitate,
să ne ridicăm la conştiinţa lipsită de ego, atunci este esenţial să vedem interdepen­
denţa dintre m inte şi realitatea exterioară. La începutul secolului XX, psihologia
era la începuturi, iar în chestiuni de spiritism (precum şedinţe şi aşa mai departe)
viziunile predominante pun un accent foarte mare pe manifestări spirituale exte­
rioare. Subliniind rolul creierului şi al conştiinţei subiective în astfel de chestiuni,
Crowley aducea un echilibru necesar.
M oştenirea lui Crowley supravieţuieşte în principal prin scrierile lui prolifice
şi prin cele două organizaţii oculte care îi poartă am prenta - Argenteum Astrum
(A. A., cum este reprezentată de obicei) şi Ordo Tem plis Orientis (sau O.T.O., cum
este numită mai frecvent). Prima a fost fondată de Crowley şi de George Cecil Jones
în 1907 şi este un grup „secret", în sensul că membrii nu ştiu unii de alţii, cu o sin­
gură excepţie: superiorul lor imediat, un mentor care este cel puţin cu un grad ini-
ţiatic mai sus decât ei.
La un anum it moment, dacă au succes în lucrarea interioară, membrii pot să
îşi ia ei înşişi studenţi. Acest grup este mult mai riguros în testarea disciplinei şi
succesului lucrării interioare decât O.T.O. Ideea de evitare a contactului între
membri în afară de contactul cu profesorul (sau studentul) are avantajul că evită
cele mai multe potenţiale probleme care apar din politicile dezordonate, cu privire
la relaţii care au năpăstuit atât de multe şcoli de mistere şi com unităţi spirituale.
T r a n s m i s i u n e a Şi M o ş t e n i r e a
Dezavantajul este absenţa unei confirmări sociale corespunzătoare, pe care o re­
prezintă costum ul puternic al comunităţii.
O.T.O. se crede că a fost constituită în jurul anului 1895 de chimistul şi franc­
m asonul austrian Karl Kellner (1851-1905) şi de germ anul Theodore Reuss
(1855-1923), în Austria sau în Germania. înregistrări clare nu apar până în 1904 (în­
tâmplător, acelaşi an în care Crowley a primit Cartea Legii). La moartea lui Kellner,
în 1905, acesta a fost urmat de Reuss la conducerea O.T.O. Kellner este considerat
„tatăl spiritual" al organizaţiei. Este o organizaţie publică, cu conexiuni istorice cu
Francmasoneria, deşi din 1918 nu a mai avut relaţii oficiale cu Francmasoneria. La
fel ca şi Zorile de Aur, O.T.O. este structurat pe grade iniţiatice, precum şi pe ritua­
luri dramatice, inclusiv ritul principal, Mesa Gnostică, un soi de paralelă thelemică
a mesei romano-catolice, scrisă de Crowley în 1913, în timp ce călătorea în Rusia,
în prezent, O.T.O. are câteva mii de membri (aproximativ 1.200 sunt în SUA - cifrele
datează din 2008). însă există un număr mult mai mare de oam eni care au citit lu­
crările lui Crowley (fără îndoială că mulţi au făcut-o pe ascuns) şi probabil că acel
număr creşte încet.
Deşi moştenirea literară care îi supravieţuieşte lui Crowley este total legitimă,
de foarte înaltă calitate şi puternică, reputaţia lui a fost reabilitată doar într-o mică
măsură, după „renaşterea" lui întru conştiinţa publică de la sfârşitul anului 1960,
prin intermediul trupei Beatles. în ciuda câtorva lucrări bune şi excelente despre
viaţa şi învăţăturile lui, care s-au publicat îndeosebi de la începutul secolului XXI
încoace, el nu prea este cunoscut publicului larg în afara M arii Britanii, iar dacă
este recunoscut, în general este privit cu suspiciune şi înţeles greşit. La exterior, tit­
lurile de tabloid din Sunday Express şi John Bull din anul 1920, împreună cu expul­
zarea lui din Italia în 1923 şi din Franţa în 1929 i-au deteriorat grav imaginea.
Singura biografie semnificativă despre el care era disponibilă în anii '50 şi '60 era
The Great Beast [Marea Fiară] a lui John Symonds, care, deşi este o lucrare im por­
tantă, în mare parte este negativă şi a slujit doar la a consolida o percepţie negativă
a publicului faţă de el. Din interior, Crowley şi-a atras multe din aceste lucruri din
propriile motive. Cu toate astea, este foarte probabil ca, odată cu trecerea timpului,
excentricităţile lui să pălească uşor şi să se contopească cu fundalul, iar ideile lui
măreţe să iasă în faţă, iar meritul lor să fie recunoscut din ce în ce mai mult - şi pe
bună dreptate.
Gurdjieff şi-a abandonat în mod notoriu principala lucrare pe la jumătatea
anilor '20, după accidentul de m aşină aproape fatal şi a decis să treacă la scris şi să
îşi înregistreze învăţăturile pentru posteritate - în parte, în form ă „codificată" - în
cărţi. Lucrarea lui, deşi i-a influenţat pe mulţi, n-a luat niciodată un avânt prea
mare. Gurdjieff a fost una dintre cele mai profunde şi mai importante personalităţi
spirituale din toate timpurile şi cu toate astea rămâne relativ necunoscut publicului
larg. Când ţin prelegeri în diferite oraşe din lume, eu întreb adesea: „Cine de aici a
auzit de Gurdjieff?" şi de foarte multe ori nu se ridică nicio mână, într-un grup de
321
 C ei T rei M agi P ericuloşi
30 sau 40 de oameni. Când caut pe Google cele trei personaje care fac subiectul aces­
tei cărţi (cifrele datează de la sfârşitul lui 2009), rezultatele pe care le obţin sunt
următoarele:
Osho: 2.960.000
Crowley: 764.000
Gurdjieff: 737.000
După cum am observat, aceste rezultate reflectă destul de precis notorietatea
la public a celor trei bărbaţi. Gurdjieff, deşi controversat, nu a fost atât de senzaţio­
nal ca Osho sau Crowley. Dar într-un fel, el este magul cu cel mai mare farmec per­
sonal dintre cei trei. El a fost foarte uman, chiar şi în miezul profundei lui căutări a
adevărului. Această combinaţie
/ dintre caracterul lui uman elem entar - iubirea lui
pentru părinţi, pentru animale, faptul că i-a sprijinit pe mulţi dintre adepţii lui care
nu aveau bani, chiar şi faptul că şi-a umplut apartamentul din Franţa cu artă proastă
numai ca să-i susţină pe artiştii locali muritori de foam e - toate astea indicau o căl­
dură fundam entală a caracterului său. Faptul că putea să fie autoritar şi brutal de
necioplit cu studenţii lui cei mai serioşi - şi că avea o înclinaţie destul de pronunţată
către oportunismul machiavelic - îl rotunjea ca om, în toate felurile. Pentru că le-a
combinat pe toate cu o căutare atât de dârză după înţelepciunea ezoterică, în cele
mai grele condiţii politice şi geografice şi că, în cele din urmă, a reuşit să aducă o
rază de lumină în întunecim ea Europei din nebunia primei jum ătăţi a secolului XX,
este o mărturie a calităţii lui. M oştenirea lui Gurdjieff a fost complicată de numărul
de grupuri care au apărut ca ramuri-variante ale grupului său iniţial. Desigur, acest
proces începuse cu m ult înainte ca el să moară, când Ouspensky s-a separat prima
oară şi şi-a început propria descendenţă în Anglia, în 1921. Printre alte exemple ul­
terioare putem m enţiona biserica nonconfesională, num ită „The Fellowship of
Friends [Tovărăşia Prietenilor], fondată în 1970 de Robert Burton, o comunitate care
iniţial se baza pe învăţăturile lui Gurdjieff-Ouspensky (deşi mai recent a ajuns să
adopte şi o serie de alte tradiţii). Burton însuşi a petrecut puţin timp cu Lucrarea,
iar după spusele lui Patterson (1998), singurul lui mentor nu fusese nici el instruit
vreodată de un profesor autentic al celei de A Patra Căi.
Aici vedem o legătură oarecum amuzantă între şcoala lui Burton şi terenul
iniţial de form are al lui Crowley (Ordinul Hermetic al Zorilor de Aur). In anii '70,
când fenom enul m arketingului învăţăturilor spirituale lua avânt (în m are parte
prin remarcabila iscusinţă a lui W erner Erhard), m embrii şcolii lui Burton au încăl­
cat un precept de bază al Lucrării lui Gurdjieff - şi anume să nu ofere niciodată în­
văţăturile - şi au început să îşi prom oveze şcoala, inserând sem ne de carte
personalizate, cu tot cu informaţiile de contact ale şcolii lor, în toate cărţile despre
Lucrarea lui Gurdjieff pe care le-au putut găsi în librării şi în biblioteci. Ca urmare,
au fost contactaţi de câteva mii de oameni care au folosit datele de pe semnele de
322
T r a n s m i s i u n e a S i M o ş* t e n i r e a
j
carte, iar Tovărăşia Prietenilor s-a extins considerabil.19 în anul 1980, principala li­
brărie ezoterică din oraşul meu se confrunta cu o problemă care se repeta mereu,
şi anume faptul că în toate cărţile despre tradiţiile ezoterice occidentale (ceea ce în­
semna câteva cutii mari de cărţi) se introduceau la nesfârşit semne de carte. Iden­
titatea organizaţiei de pe semnele de carte? Era o ram ură locală a Zorilor de Aur.
Se pare că aceştia preluaseră tehnica de marketing prin semnele de carte de la şcoala
„Gurdjieff" a lui Burton. (Ar trebui subliniat că din anii '80 încoace au existat mai
multe organizaţii diferite care s-au numit „Zorile de Aur" sau au folosit numele,
cu uşoare modificări).
Ideea de iscusinţă de marketing în domeniul învăţăturilor spirituale poate să
pară nimic mai mult decât o reflexie a unor vremuri materialiste, superficiale şi de
intensă competiţie, dar de fapt rădăcinile ei se întind mult mai înainte de Werner
Erhard şi acoliţii lui. Gurdjieff a fost unul dintre primii care au cerut bani pentru
învăţăturile spirituale şi adesea, sumele erau semnificative. însă acest lucru era echi­
librat de faptul că lăsa frecvent pe mulţi să aibă acces la învăţăturile lui pe gratis;
uneori chiar a subvenţionat studenţi, iar banii pe care îi făcea se duceau pe cheltuieli
de deplasare, pe întreţinerea masivului Institut de la Prieure şi/sau pentru a-i spri­
jini pe membrii familiei lui numeroase. Principala lui premisă era că, pentru omul
de rând pe dacă nu plăteşte pentru un lucru, tinde să nu îl preţuiască. Fără îndoială
că există un mare adevăr în asta. însă Gurdjieff era mai mult decât un maestru spi­
ritual - el era şi un om de afaceri, iar această combinaţie îl făcea un deschizător de
drumuri şi de precedente, dar într-un context cu două tăişuri. Multe din afacerile
lui erau total separate de învăţăturile transformatoare şi s-ar putea spune că, în cea
mai mare parte, făcea faţă acestor roluri cu îndemânare. Nu acelaşi lucru se poate
spune despre mulţi dintre cei care i-au călcat pe urme. Călcâiul lui Ahile, atunci
când vrei să integrezi afacerile şi Lucrarea Interioară, este că, cel mai adesea, Lu­
crarea ajunge să fie diluată de nevoia de a o face acceptabilă pentru punerea pe
piaţă. Tentaţia de m anipulare pentru câştig se strecoară prea uşor într-o situaţie
când e vorba de bani, acesta fiind unul din motivele pentru care, în cele mai multe
tradiţii, legăm intele m onastice implică un jurăm ânt de sărăcie, precum şi înţelege­
rea că a face com erţ cu învăţăturile este un păcat grav.
Dar ceea ce înţelesese Gurdjieff, la fel ca orice alt maestru modern, este că noi
acum trăim într-o altă eră. Vechile paradigme au căzut ca Zidul Berlinului. Ceea ce
Crowley prezentase în mod complex ca fiind noul Eon al lui Horus, al Copilului
încoronat şi Cuceritor, fusese promovat şi de mulţi alţii, în alţi termeni şi descris
prin diferite filtre culturale. însă cu toţii sunt de acord că se întâm plă ceva major.
De la războaiele mondiale ale secolului XX ne-am aflat într-un soi de deplasare cu­
antică, cu vârfuri fără precedent, în ceea ce priveşte dezvoltarea populaţiei şi a teh­
nologiei. Se poate spune că principala moştenire a lui Gurdjieff este efortul lui tăios
de a aborda puterea pură a acestei deplasări şi de a propaga învăţături transforma­
toare din m ănăstiri şi din vârf de munte în teritoriul urban - în „lumea reală". Vi­
 C ei T r e i M a g i P e r i c u l o ş i
ziunea lui avea o tentă de urgenţă - după cum spunea el, „dacă înţelepciunea
Orientului nu se alătură energiei Occidentului, lumea se va autodistruge".
Principalul eşec al lui Gurdjieff se află în relaţiile lui cu cei trei studenţi princi­
pali pe care i-a avut - Ouspensky, Orage şi Bennett, cei despre care spera că ar fi ca­
pabili să-i transmită şi să-i continue lucrarea, ca trei fii loiali. Niciunul nu a fost în
stare, cel puţin nu cum ar fi vrut Gurdjieff. în două din aceste cazuri, problemele
(dacă putem să le num im aşa) pot fi atribuite competitivităţii. Atât Ouspensky, cât şi
Bennett au vrut în mod evident să fie profesori independenţi, nu apostoli sau locote­
nenţi. Orage se abandonase mai mult maestrului său, dar s-a despărţit de el în prin­
cipal pe o problemă de control. Gurdjieff era un autocrat, o forţă despotică şi după
toate aparenţele alţii puteau să înfrunte contactul cu el numai în doze periodice. In­
tensitatea prezenţei lui îi înstrăina pe alţii până la urmă - când nu se ocupa el să îi în­
străineze intenţionat (lucru pe care este clar că l-a făcut uneori, cel puţin cu Olga de
Hartmann şi cu Fritz Peters). însă nu cred că este o întâmplare faptul că lucrarea lui
a continuat, până la urmă, şi după moartea lui, sub conducerea unei discipole. Există
în psihicul masculin un element de competitivitate care, în cele din urmă, îi face pe
bărbaţi să le fie greu să împartă puterea, ca să nu mai vorbim că sunt incapabili să
funcţioneze ca adepţi devotaţi. Osho a avut probleme asemănătoare cu principalii
lui discipoli bărbaţi (precum Michael Barnett şi Paul Lowe). Crowley s-a despărţit şi
el de numeroşi aliaţi importanţi, dintre care cei mai mulţi au fost bărbaţi.
îmi amintesc de scena din filmul lui Martin Scorsese din 1988, The Last Tem­
ptation o f Christ [Ultima ispită a lui Christos] (bazată pe controversatul rom an al lui
Nikos Kazantzakis), unde, într-o secvenţă de vis, Iisus se întâlneşte cu Pavel care
predică şi i se plânge că îi interpretează greşit învăţăturile. Pavel îi răspunde mul-
ţumindu-i lui Iisus că îi spune acest lucru, pentru că el îşi dă seama că îl preferă pe
Iisus cel mort acestuia, care este viu, tocmai pentru că Iisus cel m ort este mai uşor
de reprezentat şi de adaptat la propriile puncte de vedere şi versiuni ale învăţătu­
rilor. Am putea spune că asta rezumă şi lucrarea lui Bennett, cel puţin într-o anu­
mită măsură. Dacă Jeanne de Salzm ann a fost Petru al lui Gurdjieff, Bennett a fost
Pavel, omul care a lansat o învăţătură şi o filosofie care era influenţată puternic de
Gurdjieff, dar care, în cele din urmă, devia pe o altă traiectorie.
La analiza finală, nu putem să apreciem eficient acest lucru ca fiind bun sau
rău, totuşi, învăţăturile transformatoare, prin însăşi natura lor, depind foarte mult
de cine le transmite. Deşi ideea este atrăgătoare, o învăţătură nu poate fi cu adevărat
şi complet separată de cel care o predă. Astfel, deşi vor apărea mereu Hristoşi şi
Gurdjieffi în lume, la fel vor fi şi Paveli şi Bennettşi. La fel vor exista diferite ramuri,
culte şi secte. Adevărata problemă apare doar atunci când învăţăturile devin poli­
tice - când devin interesate de numere, de influenţă şi de putere lumească. Bennett,
orice am vrea să spunem despre el, nu era politician. El era un căutător al adevă­
rului aproape la fel de pur ca şi Gurdjieff. Acelaşi lucru se poate spune şi despre
Ouspensky şi Orage. Şi astfel, argumentul că cei „trei fii rătăcitori" ai lui Gurdjieff
324
T r a n s m i s i u n e a Şi M oştenirea
au dus la un soi de „deviere a octavei" şi la o corupere a moştenirii lui nu ţine, nu
mai mult decât argumentul că o ramură a budismului tibetan este inferioară altei
ramuri.
Când principala discipolă a lui G urdjieff, Jeanne de Salzm ann, a murit în
1990, la respectabila vârstă de 101 ani, cei mai mulţi dintre discipolii lui iniţiali
cunoscuţi erau decedaţi. Asociaţia Internaţională a Fundaţiilor lui Gurdjieff, prin­
cipalul braţ organizaţional care îi reprezintă lucrarea, are patru ramuri principale:
Fundaţia G urdjieff (New York), Societatea Gurdjieff (Londra), Institutul Gurdjieff
(Paris) şi Fundacion G urdjieff (Caracas). La începutul anului 1990 se estim a că
există „între cinci şi zece m ii" de persoane im plicate direct în Lucrare şi conectate
cu aceste centre şi cu alte centre-satelit mai m ici.20 Până în 2010, aproape toţi elevii
din prima generaţie a lui G urdjieff decedaseră. Astfel, odată cu începutul secolu­
lui XXI, Lucrarea lui intră într-o fază interesantă, una care, de-a lungul urm ătoa­
relor câteva generaţii, va determ ina dacă ea va aluneca înspre o cvasireligie mai
formalizată, dacă îşi va menţine calitatea şi puterea ezoterică sau dacă va dispărea
de tot.
în sfârşit, învăţăturile lui Osho s-au bazat esenţialmente pe calitatea a cine
era el (chiar dacă cine era el era, până la urmă, doar o apariţie fulgerătoare, deşi
uluitoare). Osho preda despre iluminare şi susţinea că este el însuşi iluminat. Deşi
nu se lăuda mereu cu acest lucru, nici nu l-a negat vreodată - cu excepţia unei ne­
norocite de şedinţe în scaunul dentistului, unde, sub influenţa oxidului de azot, a
sugerat că „ilum inarea" lui nu este realizată pe deplin. Acea şedinţă anume a fost
şi publicată în cărţulia intitulată Notes o f a M adman [înseninările unui nebun] (care
aminteşte de faimoasa lucrare însemnări din subterană); în ea, Osho spunea:
Şterge-mi lacrima aia din ochi, trebuie să mă prefac că sunt iluminat, iar oa­
menii ilum inaţi nu trebuie să plângă.21
în ediţia
/ ulterioară a acestei cărţi,
t ' aceste cuvinte au fost modificate. Ma Sheela
era renumită pentru că ştergea uneori anumite părţi din cuvintele lui Osho atât pe
materialele audio, cât şi pe cele video. Nu se ştie în ce măsură a făcut astfel de editări,
dar în general este acceptat faptul că modificările pe care le-a făcut au fost minime,
dacă şi când au existat. Totuşi, chiar Osho a spus în timpul unei şedinţe mai slabe în
scaun la dentist că, de fapt, nu este iluminat pe deplin, dar problema tot este secun­
dară, în lumina a ceea ce a spus în permanenţă despre sine şi ce a susţinut că repre­
zintă - străvechea tradiţie a înţeleptului iluminat. Aceasta a fost singura „tradiţie" al
cărei membru a precizat că este, astfel că putem spune fără probleme că el - cel puţin
în ochii adepţilor lui - era mărturia vie a ceea ce preda. Povestea luptei lui profunde
care a dus la trezirea luminoasă de la vârsta de 21 de ani face parte din legenda-stan-
dard pentru toţi discipolii lui Osho. Fără acea iluminare, întreaga bază a învăţăturii
lui ajunge să fie pusă la îndoială.
325
 C ei T rei M agi P e r ic u l o ş i
Singura realizare măreaţă a lui Osho putem spune că o reprezintă metodele
de meditaţie pe care le-a lăsat în urmă. Cea mai cunoscută metodă îi poartă însem ­
nul distinctiv, M editaţia Dinamică (a se vedea Capitolul 17), este o metaforă com­
pactă şi puternică ce reprezintă cea mai măreaţă realizare a lui - îngem ănarea
Orientului cu Occidentul, contopirea meditaţiei cu terapia.
Fără îndoială că Osho a avut un impact mult mai mare şi într-un mod mult
mai larg şi mai practic şi decât Crowlev şi decât Gurdjieff. Dar până la urmă, el a
lăsat multe chestiuni nerezolvate, iar impactul învăţăturii lui asupra conştiinţei glo­
bale - deşi se întinde mult mai departe decât impactul învăţăturilor lui Crowley
sau ale lui Gurdjieff - trebuie să recunoaştem că încă este minim. Acest lucru este
de aşteptat: domeniul transformării interioare a fost de multă vreme tărâmul indi­
vidului, nu al maselor. (în sine şi de la sine, „impact m inim " înseam nă puţin; lu­
crarea lui Iisus a avut un impact mic timp de zeci de ani după moartea lui, fiind
ţinută în viaţă numai de câteva comunităţi mici şi împrăştiate, printre care multe
aveau viziuni divergente cu privire la învăţăturile maestrului lor). Cu toate astea,
xiu ar fi cinstit să susţinem că Osho, Gurdjieff sau Crowley nu au fost interesaţi de
omenire, în mare. Ei au fost bodhisattvn ai penumbrei, magi ai unor vremuri întu­
necate, în căutarea unui m ijloc de a furniza o cheie pentru em anciparea rasei
umane. Viziunea lor era vastă şi până la urmă, în ciuda m odurilor lor aparent bom­
bastice şi despotice de acţiune, absolut impersonală.
Toţi aceşti bărbaţi au avut perioade în care au arătat ridicol şi cu toate astea,
după cum se exprimă cu îndemânare istoricul ocult James W ebb, „cu toţii arătăm
ridicol, practic în fiecare clipă". Condiţia umană are ceva absurd în mod intrinsec.
Natura în sine - materia anorganică şi viaţa organică - merge înainte aşa cum este,
fără greşeală chiar şi în intensele ei imperfecţiuni. Dar noi, oamenii, având conşti­
inţă de sine, avem capacitatea de a pătrunde într-o perspectivă rafinat de înţeleaptă
- sau, mai frecvent, într-un pas greşit mereu ciudat şi absurd, ca un dansator în­
grozitor aflat pe acelaşi ring de dans cu trupa Nijinsky.
Nu putem să negăm că Osho era o forţă a naturii - la fel şi faptul că era genial,
însă, în mod inevitabil, rangul lui era uneori prea umflat. Un bun exemplu este o le­
gendă stranie care a început să circule prin anii '70, că Osho fusese recunoscut al
16-lea Karmapa al Tibetului, Rangjung Rigpe Dorje (1924-1981). Un discipol al lui
Osho, Swami Govind Siddharth, susţinea că fusese în audienţă privată la karmapa
(care este conducătorul sectei Karma Kargyu şi, în general, al doilea ca rang general
după Dalai Lama în ierarhia spirituală tibetană).22 După spusele lui Swami Siddharth,
Karmapa l-a recunoscut pe Osho după fotografia acestuia de la medalionul lui
Siddharth, ca fiind „cea mai mare încarnare din India de la Buddha încoace, un Bud­
dha viu", adăugând că „Osho reprezintă şi înregistrările Akashice, înregistrările în­
tâmplărilor şi cuvintelor înregistrate în planurile astrale."23.
Sună dubios - budismul tibetan nu recunoaşte termeni precum „planul as­
tral" sau „înregistrările akashice" - aceştia sunt termeni teozofici şi hinduşi. Un
326
T ransm isiunea Si M
j
o şi t e n i r e a
discipol apropiat al celui de-al 16-lea Karmapa, Lama Ole Nydahl, a com entat cu
privire la afirmaţia lui Swam i Siddharth:
Discipolii lui Bhagwan Shree Rajneesh [O sho]... tocmai au publicat o carte
cu câteva afirmaţii smerite care sunt o noutate pentru noi: Karm apa l-ar fi re­
cunoscut drept cel mai mare Bodhisattva al tuturor timpurilor, omul care a
dus tantra budistă în Occident. Karmapa, care nici măcar nu îl cunoaşte, a
fost pe cât de diplomat a putut, dar discipolii gurului nu au fost mulţumiţi
cu răspunsul lui. încă o dată, am putut doar să dau din cap la enorma naivi­
tate a oamenilor, în ceea ce priveşte chestiunile spirituale. Este şocant cât de
rapid renunţă atât la discernământ, cât şi la bunul-simţ.24
Eşecurile lui Osho au fost interesante. Poate că una dintre proclamaţiile lui
cele mai fabuloase a fost cea cu privire la apariţia SIDA. în 1983 el a profeţit cu de­
talii specifice un holocaust SIDA, în care „două treim i" din om enire avea să fie
ştearsă de pe faţa pământului de această boală până în anul 2000. Făcând această
afirmaţie, el se inspira din catrenele lui Nostradamus care profeţeau o „boală fără
nume" care se va răspândi prin „lapte şi sânge" (cuvântul „lapte" fiind un cuvânt
de cod pe care practicanţii de medicină din popor din secolul al XVI-lea îl foloseau
pentru spermă).25 Au mai fost citate şi alte cuvinte ale lui Nostradamus, ca material
profetic, care să sprijine ideea că discipolii lui Osho sunt speciali şi că vor supra­
/ catastrofelor ce aveau să urmeze.26 îm i amintesc că am vorbit atunci cu un
vieţui
discipol în vârstă de-al lui Osho, care odinioară fusese secretarul lui de presă, în
zilele de început ale ashramului de la Pune. în 1983, el mi-a spus că în Oregon, sub
comunitate, se construieşte „un oraş subteran" şi că urma să ne retragem acolo timp
de „şase ani", pe perioada unui război care avea să urmeze. (Se pare că se construia
într-adevăr un „oraş subteran", dar acesta nu a trecut niciodată dincolo de faza ini­
ţială în care a slujit ca buncăr în care Sheela îşi ţinea ascunse armele).
Term enul învăţaţilor pentru o profeţie care nu se adevereşte este „de-confir-
mare profetică" şi este citat adesea ca fiind o cheie către prăbuşirea multor grupuri
religioase şi culte. învăţăturile thelemice ale lui Crowley avansează perspectiva că,
în Biblie, Cartea Apocalipsei este, de fapt, un exemplu de de-confirmare profetică,
pentru că a fost interpretată incorect. Crowley, cu puternica sa condiţionare creş­
tină, a dezvoltat o viziune a viitorului care se baza, în parte, pe reinterpretarea scrip­
turilor biblice. Ca atare, el percepea viziunile lugubre ale Apocalipsei ca indicând
un nou Eon strălucitor, care acum 2.000 de ani putea fi văzut doar prin ochi de frică
şi astfel pentru oamenii din vechime era ceva înspăimântător.
Religiile orientale - şi îndeosebi tradiţiile jaină şi hindusă, în care a crescut Osho
- nu simt apocaliptice de fel, bazându-se mai mult pe noţiunea de timp ciclic. Lucrurile
se petrec şi se termină doar pentru a o lua de la început. Concepţia de timp în religiile
occidentale este liniară, nu ciclică, arătând în general către o apocalipsă, un punct cul­
327
 C ei T r e i M a g i P e r i c u l o ş i
minant care implică o schimbare în masă, de obicei catastrofală. Oricum ar fi, un pro­
fesor care şi-a realizat şinele nu se lasă influenţat de profeţii, fiind mai preocupat de
caracterul actual al vieţii şi de nevoile spirituale imediate ale adepţilor lui. Acesta a
fost încă un exemplu de cât de surprinzător putea fi Osho; în ochii unui observator
obişnuit care gândeşte, faptul că el a făcut profeţia despre SIDA cu puţin înainte de
sfârşitul celor trei ani şi jumătate de tăcere autoimpusă ar putea sugera că îşi pierduse
oarece din limpezimea minţii. S-ar putea spune că acest lucru este adevărat (şi de fapt,
asta susţinea J. Krishnamurti despre Osho la acea vreme). Dar este la fel de adevărat
că acesta a fost încă un exemplu de cât de imprevizibil putea fi, o indicaţie a naturii
lui de Şarlatan şi a imposibilităţii de a-ţi da vreodată seama clar cine este el. Desigur,
nu este singurul şarlatan care a înşelat încrederea oamenilor folosind aceeaşi inconsec­
venţă a comportamentului - aici, maniera lui Osho tinde să deruteze aşa de mult (mai
ales) pe diletanţii spirituali. Pe Osho era imposibil să îl evaluezi la o privire ocazională;
în mod invariabil, exista ceva care să te îndepărteze.
Un guru care predă despre vindecare, observare atentă, iluminare şi sărbătorire
şi care dintr-o dată începe să facă profeţii apocaliptice poate părea ţicnit, dar de fapt
se ştie din istorie despre mistici care uneori fac previziuni sau profeţii. Multe din aceste
profeţii probabil că au fost inserţii editoriale ulterioare, cuvinte puse în gura profeso­
rului (la fel ca presupusele proclamaţii ale lui Buddha despre Maitreya Buddha). Insă
simbolismul mai profund din spatele unor astfel de previziuni este că ele subliniază
faptul că trezirea spirituală este, în mod natural, plină de aventură şi în acelaşi timp
periculoasă, pentru că lucrează împotriva a ceva. Acel „ceva" este enorma împotrivire
a ceea ce am putea numi, în general, starea de fapt. Cele mai multe previziuni
sugerează nevoia de înfruntare cu o schimbare dificilă în viitor. Şi după cum ne-a ară­
tat istoria în repetate rânduri, misticii profunzi şi comunităţile lor de adepţi au întâm­
pinat întotdeauna o împotrivire puternică prin nesfârşite circumstanţe exterioare,
(împotrivirile din circumstanţe interioare - strategii individuale ale egoului şi disfunc-
ţii relaţionale în interiorul comunităţii - sunt desigur de la sine înţelese). Catastrofa
SIDA pe care a prezis-o Osho poate că nu s-a desfăşurat în felul în care a văzut-o el,
dar am putea spune că, deşi poate că n-a văzut bine detaliile, a prins corect ideea unei
ameninţări iminente - numai că ceea ce avea să fie atacat curând şi cu asprime avea
să fie propria lucrare, prăbuşirea comunităţii din Oregon urmând la numai câţiva ani
după previziunea lui despre SIDA, iar moartea lui la scurt timp după aceea.
învăţătorilor spirituali întotdeauna li s-a opus rezistenţă, în funcţie de cât de
periculoşi par să fie pentru starea de fapt a lucrurilor. Term enul latinesc status quo
înseamnă „starea în care" - starea existentă a lucrurilor. Noi ne ataşăm de lucruri
aşa cum sunt ele pentru că ne este frică de schimbare. Ne frică de schimbare pentru
că, la nivelul cel mai profund, ea este cel mai consecvent elem ent din toate feno­
menele. Totul este schimbare. Nimic nu este fix, nimic nu este consecvent. Ştiinţa
lui Copernic şi a lui Kepler a început să dezvăluie clar acest lucru în secolele XVI şi
XVII, când a devenit cunoscut faptul că Pământul face parte dintr-un mecanism de
T ransm isiunea Şi M oştenirea
ceas în mişcare, form at din corpuri cosmice (nu din puncte staţionare de lumină
din cer). Evoluţia lui Darwin a adus concluzii corespunzătoare - speciile evoluează,
se dezvoltă şi pier, singura lor constanţă fiind schimbarea perpetuă (chiar dacă, în
unele cazuri, această schimbare este extrem de lentă).
Faptul că lucrurile apar şi dispar este unul din im pedimentele pe calea trans­
formării interioare, pentru că asta face ca oamenii să aibă o mare tendinţă de a con­
trola, de a se ţine de ceea ce au cu o disperare tăcută (sau zgomotoasă), ca să nu se
confrunte cu adevărul subiacent murdar, şi anume că nimic din toate astea nu va
dura. Agăţându-ne de ceea ce avem şi rămânând orbi la prăpastia do sub nasul nos­
tru, păzindu-ne cu străşnicie de frica de abandon, noi ne opunem în mod natural
adevărului superior, cu lumina lui tăioasă şi fără compromisuri. Mai mult decât să
ne împotrivim adevărului, suntem ameninţaţi de el şi căutăm să îl distrugem.
Importantul psihoterapeut al secolului XX, W ilhelm Reich, spunea că ome­
nirea a fost multă vreme prinsă în ghearele a ceea ce el numea „Ciuma emoţională".
Era termenul lui pentru a descrie ceea ce afectează omul de rând care a fost stig­
matizat şi suprimat în mod repetat şi care, drept urmare, nu este capabil să fie o
persoană naturală. Un astfel de om tinde să se sim tă foarte am eninţat atunci când
apare o persoană cu adevărat firească. Mai presus de orice, Osho preda conceptul
de Om Firesc, neîm piedicat şi neîm povărat de greutatea unor tradiţii moarte şi a
unei moralităţi artificiale. Ca atare, învăţătura lui era profund ameninţătoare pentru
doctrina spirituală consacrată.
Printre căutătorii de adevăr sau aşa-numitele persoane religioase era greu să
găseşti pe cineva, în timpul când trăia Osho, care să fi fost neutru faţă de el. Supor­
terii cei mai loiali şi-i găsea din acest grup, normal, dar tot de aici proveneau şi cei
mai mari defăimători ai lui. Restul lumii era în mare parte indiferentă. La începutul
lui 1986, la scurt timp după ce lui Osho i se refuzase intrarea în Germania de Vest,
el a declarat:
Ar trebui să fiţi fericiţi şi să vă bucuraţi în ziua în care nu voi mai găsi niciun
loc unde să stau în lume... S-ar putea să fiu primul om din istorie care este
persecutat în toată lumea... Asta înseam nă că am am eninţat toate puterile
lumii - religioase, politice, sociale. Un singur om, fără niciun ajutor, a fost în
stare să dovedească neputinţa şi sărăcia tuturor m arilor puteri, a m arilor teo­
logi, a m arilor religii organizate. Ce răsplată mai mare aş putea primi?27
O intuiţie legitim ă sau o aroganţă insuportabilă? Probabil că ambele, căci aşa
stau lucrurile de obicei. „M ai mare decât viaţa" înseamnă mai mare în toate felurile
- în lumină, înţelepciune, măreţie şi ego. întrebat odată dacă are ego, Osho a răs­
puns: „Sigur că da, şi egoul meu este mare - este exact de dimensiunea întregului
univers". Osho nu era un reprezentant al clubului sfinţilor sm eriţi - cu sau fără
ego. El s-a născut leu şi a m urit leu - şi cu un sim ţ regesc al umorului.
329
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Problema politicii de succesiune nu a cruţat nici mişcarea care i-a supravie­
ţuit. Nu a existat un succesor (rareori există un succesor în cazul guruşi-lor „mai
mari decât viaţa"), dar el a num it un grup de 21 de discipoli apropiaţi - numiţi
„cercul interior" - care să îi poarte mai departe lucrarea, în cea mai mare parte în
context administrativ. Numărul pe care l-a ales este interesant, fie şi num ai în tre­
cere: el susţinea că iluminarea lui avusese loc la vârsta de 21 de ani, iar în 1984 a
/
declarat 21 dintre discipolii lui ca fiind iluminaţi (deşi ulterior a revocat confirmarea
şi a declarat că totul fusese o glumă complexă / un instrument). Num ărul este şi
rezultatul principalelor legi ale lui Gurdjieff, Legea lui 3 şi a lui 7. Dar oricare ar fi
fost motivele din care a ales num ărul 21 (şi cu siguranţă că ar fi susţinut că nu este
important), grupul iniţial nu a răm as intact prea multă vreme. Până în 1994, patru
dintre ei plecaseră în termeni amicali (şi au fost înlocuiţi), iar până la sfârşitul anului
1990 se iniţiase efortul de scoatere din lumina principală a elem entului de cult al
personalităţii. Com unitatea din Pune nu m ai era num ită ashram, ci mai degrabă
centru de meditaţie şi s-a mărit foarte mult ca dimensiune şi complexitate. Numele
lui Osho a fost îndepărtat de pe anumite elemente (cum ar fi meditaţiile), la fel şi
pozele lui. Acest lucru era perceput ca parte din viziunea lui Osho, ca m işcarea lui
să nu se transforme niciodată într-o religie care să omagieze forma exterioară a unui
maestru mort. Câţiva din membrii cercului interior s-au opus acestui lucru şi au
plecat, constituind centre Osho (cel mai mult în India şi în Nepal) care păstrau un
grad mai mare de omagiu sentimental faţă de maestru. Totuşi, centrul de la Pune
a fost (şi răm âne, acum în anul 2010) un succes rem arcabil, adevăratul Esalen al
Orientului şi atrage mulţi căutători care acum ştiu despre Osho doar în trecere sau
marginal.
Oricum ar fi, m oştenirea lui Osho este rem arcabilă şi incontestabilă, în cea
mai mare parte datorită eforturilor lui revoluţionare de a pune laolaltă tehnologia
de transformare a Orientului cu cea a Occidentului, dar şi m ai m ult pentru accentul
pe care l-a pus pe onorarea sinelui şi de a pune capăt condiţiei „înrobite" a omului
obişnuit. Crowley şi G urdjieff arătau către o spiritualitate care să includă şinele,
care să se îndepărteze de modelele puritaniste şi de pervertirea personală, care să
dea putere individului şi să aducă iluminare în adevăratul sens al cuvântului; Osho
este cel care a furnizat acest lucru, efectiv, unui mare num ăr de oameni. Eu, perso­
nal, am cunoştinţă de sute de oameni, literalmente, ale căror vieţi au văzut o trans­
formare puternică şi un impact pozitiv al lucrării lui Osho. De asemenea, ar trebui
menţionat că un mare număr de profesori, facilitatori şi scriitori din domeniul trans­
formării umane de la sfârşitul secolului douăzeci şi începutul secolului XXI au fost,
de fapt, discipoli iniţiaţi ai lui Osho, deşi poate că mulţi dintre ei nu mai recunosc
deschis acest lucru, din diverse motive.28
330
Capitohil 15
/\
întoarcerea magilor:
Despre escroci, profeţi şi profeţie
E o greşeală să te uiţi prea departe în faţă. Nu putem să ne ocupăm decât de câte o
verigă din lanţul destinului, p e rând.
W inston Churchill
S fân t: Un păcătos mort, revizuit şi editat.
Ambrose Bierce, The Devil's Dictionary [Dicţionarul diavolului]
M istici e scro ci
C uvântul englezesc „rogue" (escroc) are mai m ulte înţelesuri - necinstit;
ticălos; vagabond; anim al sălbatic fioros şi im previzibil (un elefant săl­
băticit, despărţit de turmă); neascultător, incontrolabil, răzvrătit. în cazul celor trei
magi ai noştri, „incontrolabil" ar fi un atribut foarte potrivit pentru ei ca mistici es­
croci. Oricum ar fi, problem a principală care a deteriorat m ereu imaginea unor ast­
fel de învăţători a fost în dom eniul uzului de putere. Atunci când un căutător
acceptă un învăţător (şi invers), între ei apare o relaţie care nu este echilibrată. Desi­
gur, aşa stau lucrurile cu cele mai multe relaţii în viaţă (dacă nu cu toate), dar în
cazul învăţătorilor spirituali, dezechilibrul de putere poate fi enorm, pentru că im ­
aginea învăţătorului conţine un element a ceea ce Joseph Campbell num ea „ajutor
supranatural" - adică presupusa legătură a învăţătorului cu un tărâm de înţelegere
superior, care se află dincolo de puterea de cuprindere a căutătorului. Ca atare,
pare într-adevăr (pentru căutător) că singura cale este să ai încredere în învăţător,
dacă vrei să accezi la aceste „tărâm uri superioare".
Filosoful renascentist italian Nicollo de M achiavelli (1469 -1527) este renumit
cel mai mult pentru cartea sa de faimă proastă Principele, publicată postum în 1532.
învăţaţii sunt unanim de acord că Machiavelli a fost în mare parte înţeles greşit pe
baza anumitor idei exprimate în acea carte, dar chiar şi aşa term enul „m achiavelic"
a intrat în vocabularul-standard şi mai ales în limbajul psihologiei moderne. El se
referă la folosirea vicleniei şi a duplicităţii pentru a obţine ceea ce vrei. Este un tip
de manipulare deosebit de îndemânatic, a cărui esenţă este „nu spune nimănui ade­
vărul despre de ce ai făcut un lucru, decât dacă este util să îl spui".
331
 C ei T r e i M a g i P e r i c u l o ş i
Impulsul machiavelic este considerat de obicei terenul politicienilor vicleni,
al tipurilor cameleonice care se adaptează pur şi simplu la orice şi le spun altora ce
vor să audă ca să le cumpere acceptul şi sprijinul sau al tiranilor care îşi menţin pu­
terea pe baza revelaţiei lui M achiavelli că este m ai bine ca un conducător să fie
temut decât iubit. Dar în realitate, orice învăţător spiritual puternic sau mistic cu
influenţă are în el o nuanţă de natură machiavelică. Singura diferenţă (la modul
ideal) este că această capacitate de manipulare este folosită cu o intenţie mai elevată,
învăţătorul (teoretic) poate să susţină această intenţie mai elevată pentru că el are
ca ţintă creşterea şi dezvoltarea studentului său, precum şi un ţel planetar (trezirea
rasei umane). Sigur că aici este destul loc pentru eroare, pentru că în clipa în care
un plan personal preia controlul, comportamentul devine m anipulator într-un mod
care compromite puritatea „mijlocului didactic".
Faptul că Osho, Gurdjieff şi Crowley au folosit cu toţii tactici de manipulare
nu poate fi negat şi toţi au recunoscut deschis în mai m ulte rânduri că fac acest
lucru. Oare asta îi face „răi"?
Punctul de vedere neconvenţional asupra acestei chestiuni este următorul: în
unele privinţe, chestiunea transcende m oralitatea, deoarece miza este ceva mult
mai mare. După cum a spus John Selden într-o epigramă: „Lumea nu poate fi gu­
vernată fără să faci juggling". (Imaginea scamatorului care face juggling este potri­
vită: în vechile seturi de tarot, acesta era unul dintre num ele cărţii M agului, un
arhetip care este în parte şarlatan, în parte înţelept). Pentru a intra într-un tărâm
întunecat şi a lucra cu locuitorii de acolo, trebuie să cunoşti câte ceva despre căile
lor. Oamenii care dorm profund, în general nu reacţionează la o atingere uşoară.
De obicei, ei au nevoie de abordări mult mai dure pentru a fi treziţi. Trebuie să intri
în visul lor şi să înveţi legile lumii lor de vis şi să le foloseşti. Că asta necesită o în­
demânare deosebită - asemănătoare cu cea a unui scamator care face juggling - se
înţelege de la sine. S-a mai spus şi înainte: „Cu cât este mai mare învăţătorul, cu atât
va atrage studenţi mai dificili". Şi asta e perfect logic. Un maestru al faţetelor mai
dificile ale egoului trebuie să cunoască egoul pe dinăuntru şi pe dinafară. Ca să îi
scoată pe alţii din închisoare, trebuie să ştie el însuşi câte ceva despre închisori.
Perspectiva convenţională este următoarea: guru-şii care folosesc puterea în
moduri care sunt uneori manipulatoare la modul evident şi generează haos printre
adepţii lor sunt persoane amăgitoare şi periculoase, care pur şi simplu au înşelat
pe toată lumea. După cum remarca odată Napoleon: „Trebuie să îţi schimbi tacticile
odată la zece ani dacă vrei să-ţi menţii superioritatea". Sub înţelepciunea carisma-
tică a gurului şarlatan se află doar instinctul primar de a dori să îşi menţină poziţia,
măiestria şi viclenia pentru a face acest lucru. Toate aparentele lui schimbări şi fo­
losirea selectivă a anum itor învăţături la anumite momente nu sunt nim ic altceva
decât crezul lui Napoleon împachetat într-un ambalaj transcendent.
însă problema cu punctul de vedere „convenţional" este că neagă oamenilor
dreptul de a creşte prin experienţă. Condamnând pur şi sim plu misticii şi guru-şii
În t o a r c e r e a M acilor: D espre E scroci, P rofeţi Şi P rofeţie
şarlatani, dăm la o parte orice responsabilitate din partea adepţilor lor şi îi reducem
la victim e neputincioase şi jalnice. De-a lungul anilor, am fost surprins în repetate
rânduri de ostilitatea pe care oamenii o au faţă de învăţători neconvenţionali, pre­
cum Osho, Gurdjieff, Crowley, Trungpa, Adi Da Samraj, Andrew Cohen şi alţii ase­
menea; acelaşi gen de ostilitate care este rezervat pentru crim inali şi tirani de cea
mai joasă speţă. E ca şi cum însăşi încercarea de a acţiona neconvenţional în dome­
niul spiritual este un soi de încălcare obscenă a tuturor codurilor de decenţă. Sus­
piciunea mea cu privire la această atitudine de condamnare justiţiară este că ea are
legătură cu puterea persistentă a condiţionării religioase şi în special a ideilor pu­
ritane şi simpliste despre ce înseamnă a fi „spiritual". Am cunoscut rem arcabil de
mulţi oam eni care, deşi în exterior predicau libertatea faţă de program ările reli­
gioase sau chiar ateism ul „eliberat intelectual", în interior păreau să aibă toată ve­
hemenţa şi inflexibilitatea pe care o percepeau la acei „nebuni religioşi" şi „lideri
de culte" pe care îi condamnau.
Oricum ar fi, nu se poate nega faptul că cei trei magi periculoşi ai noştri au
lăsat în urmă la fel de multe gunoaie aruncate, pe cât au lăsat flori de înţelepciune
şi de creştere. Era inevitabil să fie aşa, date fiind vrem urile în care au predat. Cea
mai bună abordare a noastră, dacă alegem să învăţăm de la ei, este să fim răspun­
zători, pur şi simplu, pentru propria noastră creştere interioară, bucurându-ne în
acelaşi timp de înţelepciunea lor neînfricată şi extraordinară.
D e sp re n e p o ftiţi şi D ja rtk lo m
în diferite părţi ale acestei cărţi, am subliniat câteva paralele între Osho şi
Crowley (un rezum at al acestor conexiuni se găseşte în Anexa I). Am sim ţit că este
important acest lucru pentru că, într-un fel, ceea ce Crowley a conceput, Osho a
căutat să pună în practică, cu rezultate extrem de variabile. (Vorbesc aici nu doar
de experim entele Cefalu-Oregon, ci şi de o abordare generală a vieţii). Ideea lui
Crowley de Voie Adevărată se sprijină, într-o oarecare măsură, pe existenţialismul
lui Kierkegaard şi Nietzsche - şi cel puţin unele din elem entele acestui curent au
fost fructificate în domeniul psihologiei „celei de-a treia forţe" (dincolo de freudia-
nism şi de behaviorism), dezvoltată în anii 1950 şi 1960 de Maslow, Rogers şi alţii
- ideea adevăratei realizări a potenţialului uman şi realizarea de sine, în locul sacri­
ficiului de sine care fusese atât de intrinsec parte din istoria coruptă şi înrobită a
omenirii. A urmat în mod natural dezvoltarea ideilor transpersonale într-un context
terapeutic, iar Osho a încercat să combine toate acestea cu tradiţiile orientale de în­
ţelepciune, în principal cu tantra, advaita şi taoismul.
Crowley şi Osho au identificat şi au modelat independent unul de altul câteva
dintre cele mai rafinate idei şi chei ale lucrării de transformare şi au încercat să le
transpună într-o formă inteligibilă pentru lume, într-un m od care să se potrivească
cu nevoile vrem urilor prezente. (Ideile lui Crowley şi ale lui Osho întrupau mai
mult decât principiile esenţiale ale psihologiei umaniste, desigur, dar impulsul su-
333
 C ei T rei M agi P ericuloşi
biacent al lucrării lor a fost susţinut de idei de avangardă în învăţăturile psihospi-
rituale moderne). Cu toate acestea, trebuie să remarcăm că paradigmele de creştere
interioară îşi au urâţeniile şi cusururile lor; mişcarea pentru potenţialul uman nu a
fost scutită de ele. Partea ei de umbră este practic reprezentată de narcisism, de
preocuparea de realizarea de sine, în măsura absorbirii de sine şi preocuparea pen­
tru sentimente în detrimentul acţiunii - am putea spune, un grad de feminizare ne­
vrotică, ce a reprezentat o contraforţă naturală secolelor de spiritualitate masculină
puternic nevrotică (ca să nu mai spunem abuzivă). Gurdjieff, cel puţin, nu a adoptat
o spiritualitate fem inizată, pentru că, dintre cei trei magi ai noştri, el era cel mai
puţin feminin. (Crowley cu siguranţă că avea calităţi masculine intense, dar nes­
fârşitele lui drame cu femeile şi explorarea bisexuală au reflectat, partea lui fem i­
nină puternic dezvoltată şi nevoia im perioasă de a se îm păca cu ea). Osho,
asemănător lui Crowley, a avut calităţi masculine şi fem inine foarte dezvoltate; de­
cizia lui de a da putere fem eilor a avut consecinţe nefaste, după cum a recunoscut
chiar el în repetate rânduri.
Lăsând la o parte toate astea, trebuie rem arcată o legătură fundam entală
între Osho şi G urdjieff, un tărâm pe care îl au în com un şi unde Crowley nu este.
în cuvinte simple, Osho şi G urdjieff au fost guru-şi, m aeştri (lăsând la o parte ten­
dinţele lor de caracter). însă Crowley nu se plasează confortabil într-o astfel de
poziţie. El este mai degrabă un profet scandalos, un m istic şi un învăţat. Ca facili­
tator efectiv de dezvoltare la oameni, ca „guru", el pare să fi fost în cea mai mare
parte ineficient - într-adevăr, sunt puţine semne că l-ar fi interesat vreodată un
astfel de rol. însă eu îl văd ca pe unul din magii omenirii, datorită puterii copleşi­
toare a dedicării lui atât faţă de călătoria interioară, cât şi faţă de explicarea acestei
călătorii a omenirii, cu îndem ânare, cu nemaipomenită profunzim e şi relevanţă
pentru vrem urile acestea.
în im portanta lucrare din 1956 a lui Colin W ilson, The O utsider [Intrusul],
acesta vorbea despre un personaj tematic din literatura lumii, care reflectă esenţa
căutătorului de adevăr. Intrusul lui W ilson, cel puţin în cea mai m are parte nu a
găsit ceea ce caută orbeşte. El nu se potriveşte niciunde, are o curiozitate pro­
fundă despre sine şi de ce se află aici şi încearcă să găsească răspuns la cele mai
profunde întrebări ale vieţii, cu foarte puţin sprijin sau susţinere din partea unei
lumi înconjurătoare, mai degrabă rece. Intrusul poartă în el sem inţele potenţia­
lului, sensibilitatea necesară pentru a recunoaşte ceea ce G u rd jieff numea
„groaza situaţiei" şi, în diferite grade, are curajul să facă ceva în situaţia respec­
tivă - să se elibereze de convenţiile sociale şi să pornească în m area călătorie, în
căutarea G raalului înţelepciunii. Intrusul este om ul care începe să se trezească
dintr-un somn străvechi.
Magi precum Crowley, Gurdjieff şi Osho au fost cu toţii iniţial Intruşi care
deja găsiseră Graalul sau cel puţin o versiune a sa. în ce m ăsură i-au băut elixirul
şi l-au absorbit cu succes este discutabil şi nu se poate şti cu siguranţă. însă sigur
334
În t o a r c e r e a M a g i l o r : D e spr e E s c r o c i , P rof eţ i S i P ro f eţ ie
' • j
l-au ţinut în mână. Este indiscutabil că fiecare dintre ei a călătorit îndelung şi a avut
multe greutăţi pe parcurs, până să ajungă la premiu. Că fiecare a avut parte de îm ­
potrivire straşnică în călătoria lor nu poate fi negat. Orice schimbare tinde să fie în­
tâmpinată cu îm potrivire şi cu cât este mai m are şi mai vast potenţialul pentru
schimbare, cu atât este mai năprasnică împotrivirea din partea lumii, în general.
Răstignirea lui Iisus, lăsând la o parte veridicitatea istorică, poate fi luată ca întâm ­
plare reprezentativă pentru impulsul egoului colectiv de a distruge orice caută să
îl inunde cu lumină şi să îl spele de întuneric. Toţi gânditorii şi învăţătorii cu ade­
vărat radicali şi măreţi au fost, aproape universal, persecutaţi şi pedepsiţi de lume,
în măsura în care mesajul lor îi trezea pe alţii din somn. Crowley a fost atacat brutal
de m ass-m edia şi de elita intelectuală din vrem urile lui pentru că, în esenţă, el ri­
dica o provocare încorsetatei doctrine iudeo-creştine şi avea un avans considerabil
în acest sens. Toate scandalurile asociate cu el cu care presa jongla de obicei tri­
umfător aveau legătură cu câteva teme de bază: sexul, autopreamărirea şi practicile
oculte. Prima este profund am eninţătoare pentru condiţionarea puritanistă întâl­
nită atât de frecvent în Occident, mai ales în culturile din nordul Europei, care for­
mau temelia societăţii Nord-Am ericane. Cea de-a doua încalcă sacrificiul de sine
şi pream ărirea suferinţei, care este un stâlp psihologic atât de solid al religiei oc­
cidentale. Iar a treia activează îngrozitoarea im agine arhetipală a lui Iehova cel
atotputernic şi condamnator din Vechiul Testament, care blestemă femeile, predică
uciderea vrăjitoarelor şi a m agicienilor şi trim ite Potopuri pentru a controla ome­
nirea.
Osho şi Gurdjieff au avut şi ei parte, fiecare, de genul acesta de împotrivire,
până la punctul la care au fost distruşi de ea. Poate că Osho nu a fost literalmente
asasinat de radiaţiile cu acţiune lentă sau de agenţii de control al m inţii de la CIA,
dar fără îndoială că el reprezenta o provocare pentru starea de fapt a lucrurilor,
care s-a ridicat răzbunătoare împotriva lui. Disperarea lui Gurdjieff în legătură cu
capacitatea de a transm ite adecvat învăţăturile lui profunde a culm inat în 1935,
când senatorul american Bronson Cutting, care se gândea serios să finanţeze redes­
chiderea Institutului său falimentar, a m urit într-un accident de avion cu câteva
zile înainte de a se întâlni cu Gurdjieff. După o lungă serie de frustrări, el a fost atât
de supărat, încât a dispărut fără urmă timp de câteva luni.
în Beelzebub's Tales to his Grandson [Poveştile lui Beelzebub pentru nepotul său],
Gurdjieff scria despre ceva numit Djartklow. Era o idee complexă, care se referea la
mai multe lucruri, dar în principal are legătură cu capacitatea de a te trezi şi cu ceea
ce este necesar pentru a genera această trezire la un Intrus, la un căutător. Gurdjieff
menţiona că există două căi - fie prin forţa pură a învăţătorului sau, mai natural,
din interiorul căutătorului însuşi.
Paralela dintre Osho şi Gurdjieff este că am bii au trecut prin această fază, şi
anume au trecut de la a fi un guru de putere, care putea să transmită energie direct
discipolilor şi să le faciliteze trezirea, la unul care a depăşit acest punct şi s-a oprit
335
 C ei T rei M agi P ericuloşi
mai mult la rolul de a îndrum a discipolul să meargă independent către lumină.
Această schimbare s-a petrecut la Osho mai mult sau mai puţin între sfârşitul pri­
mei faze a ashramului Pune (1981) şi sfârşitul experimentului Oregon (1985). Acesta
este motivul din care eu cred că experimentul cu comunitatea Oregon a reprezentat
propria lui „iniţiere finală", ceva care l-a dus la un nivel superior, la care a încetat
să mai care discipolii pe propria energie şi a început să îi instruiască să meargă cu
adevărat pe picioarele lor. Acelaşi lucru s-a întâm plat şi cu G urdjieff când a avut
accidentul de maşină în 1924, în Franţa. După aceea, el a trecut treptat la o altă fază,
constând în principal din scris şi din îndrumarea numai a acelor studenţi care pă­
reau cu adevărat pregătiţi să se dedice căii. înainte de asta, el era o sursă pură de
energie, care crea „djartklom artificial" la studenţii lui, pe baza propriului magne­
tism şi a propriei puteri. Multe relatări confirmă faptul că şi la bătrâneţe, în apar­
tamentul lui din Paris, încă m ai uluia oamenii cu intensitatea pură a prezenţei lui,
dar după ce au trecut anii de vârf de la Prieure, la începutul anilor 1920, a trăit mai
mult pentru el.
D in co lo de p ro feţie
Studentul lui Gurdjieff, John G. Bennett, bine şiut în cercurile Gurdjieff, a fost
destul de necunoscut în timpurile lui şi chiar şi acum, la peste 35 de ani de la moar­
tea lui, nu este deloc recunoscut. Este păcat oarecum, pentru că el a fost un învăţător
eficient şi un autor prolific, ce a produs lucrări excelente şi substanţiale. La sfârşitul
vieţii lui (în 1974) lucra la o carte care rezuma lucrarea lui de-o viaţă. Se numea The
M asters o f Wisdom [M aeştrii înţelepciunii] şi a fost publicată postum de soţia lui, în
1977. în ziua în care a murit, Bennett tocmai decisese să înceapă ultimul capitol.
Soţia lui relatează că deşi Bennett a scris destule însem nări pentru capitol, încât să
poată fi puse ulterior într-o formă adecvată pentru publicare, el nu l-a terminat ni­
ciodată. Scrisese o carte întreagă despre istoria Maeştrilor înţelepciunii, dar murise
înainte să poată să com enteze despre influenţa lor asupra om enirii în vremurile
prezente. Elizabeth Bennett a scris: „Ceea ce a vrut să spună despre Maeştrii de în­
ţelepciune din zilele noastre nu s-a materializat niciodată."1 A fost o ironie ciudată
a sorţii - Bennett, unul dintre cei mai mari istorici ai domeniului ezoteric din toate
timpurile, a m urit înainte să poată să îşi facă observaţiile finale despre eficienţa
reală a tovărăşiei globale secrete care (susţinea el) este mâna care ne îndrum ă de la
începutul timpurilor.
Această idee a mai fost analizată şi înainte, bineînţeles (cel mai renumit exem­
plu fiind al ui Blavatsky) - îndeosebi după publicarea cărţii lui Bennett. Multe din
încercările de a explora conceptul de „maeştri ascunşi" au fost neîndemânatice, iar
unele, de-a dreptul jenante. Câteva voci au avut de spus lucruri interesante. Dar
cei mai mulţi s-au concentrat doar pe chestiuni exterioare: control, politică, conspi­
raţie, o doză considerabilă de ştiinţă îndoielnică şi extratereştrii pe care se dă vina
în multe cazuri. Cele mai multe astfel de scrieri tind să fie în întregim e speculaţii-
336
În t o a r c e r e a M a g i l o r : D e spr e E s c r o c i , P rofeţi S i P rofeţie
/ » j ■»
O anumită doză de speculaţie în astfel de chestiuni este inevitabilă, dar de cele mai
multe ori nu despre asta este vorba. După cum a indicat în repetate rânduri Gur­
djieff, vorbind despre scrierile lui, menirea cărţilor lui este să funcţioneze ca instru­
mente pentru o înţelegere de sine mai bună, nu ca să citeşti naraţiunea.
Eu am citit prima oară M aeştrii înţelepciunii la începutul anilor '80. La
vremea aceea, m-a captivat idealul romantic din spatele prem isei cărţii lui Bennett,
şi anume că există un „directorat ascuns" (denumire dată de el), o tovărăşie nevă­
zută de fiinţe avansate - pe care el le num ea psychotelios - care îndrum ă omenirea
de multe mii de ani, încă dinainte de începutul istoriei înregistrate. în 1985 am ex­
plorat acest interes şi am pornit într-o călătorie lungă, în căutare de maeştri ai înţe­
lepciunii. La un m om ent dat, mă aflam în Kashmir, în nord-vestul Indiei, unde am
vizitat oraşul Srinagar. M-am dus acolo în parte ca să cercetez legenda mormântului
lui Roza Bal. Una din legendele despre acest m ormânt spune că este locul de în­
gropare a lui Iisus. Această legendă anum e este musulmană; Koranul declară ex­
plicit că Iisus nu a fost crucificat, că altcineva a fost crucificat în locul lui, iar el a
supravieţuit şi a trăit până la adânci bătrâneţi. Legenda din Kashmir susţine că el
a călătorit prin Persia şi Afghanistan şi s-a stabilit în cele din urmă în Kashmir, unde
şi-a întem eiat o familie şi a trăit până la adânci bătrâneţi. în mod previzibil (şi de
înţeles), toate astea au fost luate în râs de mulţi învăţaţi occidentali şi considerate
propagandă musulmană, însă legenda m-a intrigat suficient de mult la acea vreme,
încât să văd despre ce este vorba.
îm i amintesc că stăteam în meditaţie la mormântul Roza Bal, într-o zi întu­
necată şi rece de decembrie, în care eram singurul vizitator al locului. Lătratul câi­
nilor şi zgom otele com ercianţilor am bulanţi amuţeau, pe m ăsură ce eu mă
adânceam mai mult în tăcerea interioară. Apoi, la un m om ent dat, în mine a apărut
o întrebare. De ce eşti aici? O întrebare solidă, în care se poate observa cel mai simplu
bun-simţ sau care poate fi luată ca un koan zen. în orice caz, la fel de repede a venit
şi un răspuns, prin intermediul intuiţiei mele care mă informa:
Nu sunt aici. Încetează să mă mai cauţi. Oriunde te-ai uita, n-o să mă găseşti.
Era însăşi antiteza faimoasei expresii a lui Hristos din Evanghelia Gnostică a
lui Toma:
Eu sunt lumina care este peste toate lucrurile. Eu sunt totul: de la mine au
venit toate şi la m ine toate s-au întors. Taie o bucată de lemn; sunt acolo. Ri­
dică piatra - şi o să m ă găseşti acolo. (Toma, 77)
Se pare că răspunsul pe care l-am primit nu m-a satisfăcut pe deplin: după
vreo 10 ani rătăceam prin Ierusalim, în drum spre Egipt. Acolo, la Biserica Sfântului
Mormânt, situl Golgotei, unde se spune că a fost răstignit Iisus, am repetat procesul
337
 C ei T rei M agi P ericuloşi
prin care trecusem în Kashmir cu ani în urmă. Răspunsul a venit la fel, dar de data
asta ceva mai clar:
Nu sunt aici. încetează să m ă mai cauţi. Fii nemişcat şi să ştii că sunt.
înţelepţii din Evanghelia lui Matei, deşi nu au fost număraţi niciodată, erau
percepuţi în mod tradiţional ca fiind trei. Titlul acestei cărţi, Cei trei magi periculoşi,
poate părea să sugereze firesc ideea de profeţie, fie şi numai pentru că cei „trei"
magi din Biblie erau într-adevăr conectaţi întru scop la o a patra şi (cel puţin în ma­
terie de măreţie hristică) suprem de importantă entitate, copilul Hristos. Dacă pro­
fesori precum Crowley, Gurdjieff şi Osho au făcut parte (chiar dacă şi fără să ştie)
dintr-un şir de magi moderni - dintre psychotelios ai lui Bennett, din directoratul
ascuns - oare arătau ei către un Maestru suprem al Înţelepciunii, către cineva în
care toate tradiţiile de înţelepciune din istoria înregistrată îşi găsesc apogeul şi
desăvârşirea?
Nu - cel puţin nu aşa cum am înţelege noi în mod convenţional. Cartea Legii
face referire la cel care „vine după" Fiară (Crowley) şi „care o să descopere Cheia
tuturor lucrurilor". Unii thelemiţi au privit această afirmaţie ca pe un indicator ex­
plicit a unui soi de mesia post-Crowley (iniţial considerat de Crowley însuşi a fi
genialul lui student Charles Stansfeld Jones, deşi ulterior a revocat acea idee), des­
pre care unii adepţi ai lui Osho ar susţine că deja a venit şi s-a dus. Dar textului
acestuia i se opune un altul din Cartea Legii, care proclamă:
Să nu îl aşteptaţi să vină din Orient, nici din Occident; căci din nicio casă din
care vă aşteptaţi să vină, n-o să vină copilul acela. Aum! Toate cuvintele sunt
sfinte şi toţi profeţii sunt reali... (1:56)
Istoria este plină de profeţi şi profeţii. în Occident, anul 1000 î.Hr. a adus vre­
muri tumultuoase şi multă frică, pe când profeţii vremurilor îşi transmiteau mesajul
de catastrofă apocaliptică. Acest mesaj s-a repetat la diferite răscruci în următoarele
milenii. Mai recent, a fost „convergenţa armonică" din 1987, popularizată de Jose
Arguelles şi apoi inevitabilele avertismente insistente care au dus la anul 2000 (in­
clusiv ruşinosul noneveniment „Y2K"). Cel mai recent în această serie este feno­
menul 2012, care se presupune că are legătură cu profeţiile m aiaşe despre
„vremurile sfârşitului" (dar în care, aproape cu siguranţă, este vorba mai degrabă
de faptul că maiaşii n-au mai avut spaţiu în calendar).
Trăsătura psihologică obişnuită în cele mai multe astfel de m işcări profetice
este desigur frica, îndeosebi frica de schimbare. C.G. Jung a rem arcat cu mult timp
în urmă că probabil că nu este o întâmplare că OZN-urile au început să fie văzute
brusc în diferite părţi ale lumii pe la sfârşitul anilor '40, la scurt timp după al Doilea
Război M ondial, în special după bombardamentele de la Hiroshima şi Nagasaki
338
În t o a r c e r e a M agilor: D espre E scroci, P roeeţi Şi P rofeţie
din 1945). Jung a declarat oficial, mai ales mai târziu în cariera lui,că privea
OZN-urile ca pe fenomene probabil reale, dar le vedea şi ca pe simboluri mandalice
proiectate ale vindecării psihice şi integrităţii. Ideea subiacentă este că în perioade
de mare stres noi, oamenii, căutăm supape şi putem literalmente să aducem în rea­
litatea noastră tot soiul de „semne" şi „prevestiri" care sunt menite să ne aline stre­
sul şi neliniştea generală. Asta nu înseam nă că aceste sem ne nu pot să aibă o
existenţă obiectivă efectivă. Uneori aşa stau lucrurile, însă chestiunea esenţială aici
este că nu există separare între conştiinţa noastră şi lumea din jur, cu obiectele pe
care le percepem ca apărând în ea. înţelegerea acestui lucru este cheia de aur, se­
cretul din miezul oricărei doctrine oculte, mistice şi spirituale. Neînţelegerea acestui
lucru duce la o disfuncţie la toate nivelurile, inclusiv o atitudine isterică faţă de pro­
feţie şi neputinţa de a înţelege „semnele". Desigur, e posibil să vezi semne în orice,
iar profeţia, m ai mult decât orice, este sensibilă la această tendinţă a minţii umane
de a proiecta un sens acolo unde nu există altceva decât fanteziile generate de min­
tea neliniştită care caută să scape de realitate în condiţia timpului ei prezent.
Legenda biblică spune că magii de la Răsărit au urmat o stea oarecum ciudată,
care arăta către copilul Hristos din iesle, ca fiind împliniera profeţiei şi consacrarea
divinităţii în corpul Pământului. Crowley, Gurdjieff şi Osho şi toţi ceilalţi magi m o­
derni legitimi au venit ca să arate către o nouă dispensă, către „Copilul interior"
de adevăr şi trezie. Ei au fost ambasadorii unei cunoaşteri noi, ai unei înţelegeri
noi, ai unei noi viziuni şi, lucrul cel mai important, ai modului de a implementa acea
viziune. Această înţelegere, această viziune susţine că divinitatea nu se află în cerul
îndepărtat sau în mama-pământ, în vreo biserică, moschee, templu, sinagogă, m ă­
năstire sau în vreun mesia omenesc. Ea se află în noi şi este natura noastră elem en­
tară, care trebuie revelată, făcută, realizată - cuvintele pot să difere, dar mesajul
este acelaşi. „Ieslea" este corpul nostru; „Mesia ce va să vină" este propriul nostru
Sine adevărat, propria noastră Voie Adevărată, propria noastră Fiinţă adevărată.
După cum spunea Osho, „Calea este către interior", iar după cum scria Crowley în
Liber Tzaddi:
în fiecare te aşteaptă un Tovarăş; iar Tovarăşul acela eşti Tu însuţi.
Nu poţi să ai alt Tovarăş.
Desigur, şi maeştrii din trecut predau aceeaşi învăţătură: că adevărul se află
înăuntru, fie că e vorba de Iisus care spune că „îm părăţia cerurilor e înăuntru", fie
Buddha care predă o metodă ce duce la realizarea m inţii-buddha înnăscute. însă
ceea ce se schim bă acum este unghiul de abordare. Vremurile când se punea ac­
centul pe sacrificiu sau pe renunţarea la lume s-au dus. Adevărul suveran al naturii
interioare a omului trebuie realizat prin practică disciplinată, dar fără să ne chinuim
sau să întoarcem spatele restului universului; dimpotrivă, a trăi sincer, cu respect
de sine şi conştienţi înseam nă a fi într-o relaţie profundă cu tot ce este.
339
 Î N T O A R C E R E A M A G I L O R : D E S P R E E S C R O C I , P RO F E Ţ I Şl P R O F E Ţ I E
C ei T rei M agi P ericuloşi
cibil. Pe cât i-a fost posibil la faţa locului, o astfel de remarcă aparent prostească
Dar atunci când studiem persoana şi viaţa unui înţelept profund şi dificil, ce
despre Pământ ca fiind singura planetă cu viaţă din univers, chiar şi-a continuat
ne rămâne la sfârşit? Oare putem să îl cunoaştem cu adevărat? M argaret Anderson,
comentariile afirmând că realitatea evoluţiei neagă posibilitatea existenţei Dumne­
una din membrele unui grup de femei intelectuale care s-au adunat în jurul lui Gur­
zeului iudeo-creştin. Putea să treacă de la o declaraţie extremă la alta, încât nu pu­
djieff în ultimii lui ani, a scris o cărţulie despre timpul pe care l-a petrecut cu el, in­
teai niciodată să îl cunoşti cu adevărat prin cuvintele lui. Cei care îl considerau
titulată The Unknowable G urdjieff [Incognoscibilul Gurdjieff], înainte de publicare i-a
răspunzător de un standard de perfecţiune erau adesea derutaţi.
trimis manuscrisul lui John Bennett, care a avut de făcut câteva rem arci tăioase. El
Odată, Osho a povestit despre J. Krishnamurti, care încerca nişte cravate la
i-a scris următoarele: un magazin de îmbrăcăminte, aruncându-le încoace şi încolo, incapabil să se hotă­
rască pe care o vrea. O femeie, studentă de-a lui Krishnamurti, l-a văzut din întâm­
singura critică deosebită pe care aş face-o cu privire la cartea ta este că nu
plare făcând acest lucru şi a decis im ediat că el nu avea cum să fie iluminat. Osho
transmiţi suficient de bine caracterul „incognoscibil" al lui Gurdjieff... [el] a
a luat-o în zeflemea pe acea femeie, ca exemplu de standarde absurde pe care le
fost şi a răm as incognoscibil, astfel încât fiecare om care îl întâlnea să poată
stabilim în mintea noastră pentru personalităţile spirituale, celc mai multe dintre
să descopere ceva mai mult decât o reflexie a lui.2
ele fiind doar vestigii ale condiţionării puritaniste. De fapt, noi am făcut legătura
ciudată dintre realizarea spirituală şi o idee sterilă de perfecţiune care respinge ca­
Propria mea călătorie „în căutarea înţelepţilor" prin O rient a culm inat în
lităţile omeneşti - un Iisus de plastic, un Buddha de piatră la supermarket.
Nepal, în februarie 1986, când, la scurt timp după ce vizitasem mormântul legen­
darului înţelept Shivapuri Baba, m-am trezit că stau în faţa lui Osho în fiecare seară,
John Bennett a subliniat un lucru important despre m agi în M aeştrii înţelep­
timp de o lună, la prelegerile spontane pe care le ţinea la Soaltee Oberoi Hotel, în
ciunii, anume că ei nu sunt „nici umani, nici divini... nici perfecţi, nici infailibili", ci
Kathmandu, pentru vreo sută şi cincizeci de discipoli, în cea m ai mare parte nepa-
au „viziuni şi puteri" care „transcend cu mult chiar şi pe cel m ai înţelept dintre oa­
lezi. Lucrul care a devenit evident destul de repede în decursul lunii a fost că, în
m eni"3. în jurul unor astfel de învăţători lumea se adună în tabere polarizate: scep­
sensul suprem, nu există Osho. Sigur că exista omul, cu tot cu identitatea lui per­
ticii, cei cinici, şi adepţii, cei fără discernământ. Cei dintâi, cu siguranţă că sunt cu
sonală cumva am orfă, cu obişnuita şi remarcabila lui graţie, carism ă şi elocvenţă,
mult mai num eroşi decât cei din urmă, mai ales în vrem urile actuale. Desigur că
într-adevăr, uneori părea un pic obosit (şi evident că nu se sim ţea prea bine pe
există o parte bună în asta. Capacitatea de a face aprecieri corecte este esenţială
atunci, trecuseră la numai câteva luni după chinurile prin care a trecut în închisorile
pentru dezvoltarea sănătoasă a individului. Mult prea multe dezastre au fost ge­
americane). Dar sentimentul de entitate definită, consecventă şi previzibilă, care
nerate pur şi simplu de încrederea sau devoţiunea oarbă. Dar incapacitatea de a
stă acolo în scaunul său, era în mod clar o iluzie. Sentimentul unei prezenţe era mar­
vedea mesajul esenţial al profesorilor autentici de înţelepciune altfel decât ca fiind
cat şi uriaş. Ceva era acolo, foarte clar, într-o măsură şi cu o profunzime şi o calitate
dăunător, am ăgitor sau cu intenţii ascunse i-a împiedicat pe mulţi să se trezească
pe care nu o m ai experimentasem până atunci (chiar şi pe atunci întâlnisem deja
şi să recunoască „groaza situaţiei". Cinismul a ucis la fel de multe spirite ca încre­
mulţi oameni remarcabili). După toate definiţiile, aceasta era o persoană uber-re­ derea oarbă.
marcabilă.
Dacă Bennett avea o slăbiciune, aceasta era tendinţa de a înclina către un oa­
Dar ce se întâm pla, de fapt, în prezenţa lui, în discursurile lui? Nu era vorba
recare idealism care avea ca rezultat final o atitudine foarte aspră a lui faţă de el în­
de diseminarea informaţiei. Mare parte din ceea ce spunea era interesant; uneori,
suşi. El era un studiu de perfecţionism englezesc şi în acest sens un bun exemplu
cuvintele sunau un pic absurd. îmi amintesc în mod deosebit o observaţie pe care
de căutător spiritual sincer tipic, care se luptă cu propria condiţie umană. Probabil
a făcut-o, cum că Pământul este singura planetă din univers care are viaţă. în spatele
că putem să punem puţină sare şi piper în com entariul lui despre „viziune şi
meu stătea un cuplu de americani, care erau nou-veniţi în cercurile lui Osho. Băr­
puteri". Mă îndoiesc că fiinţele foarte avansate sau care şi-au realizat şinele au „pu­
batul i-a şoptit femeii: „Asta e chiar aiurea!". Nu îmi amintesc să-i mai fi văzut după
teri", în modul tipic în care am putea înţelege acest lucru. M ai degrabă, ele sunt mai
acea prelegere. Cine ştie, poate că Osho avea dreptate şi nu mai există viaţă
apropiate de o vastă spaţiozitate prin care lucrurile se întâm plă pur şi simplu - iar
niciunde în univers (lucru pe care, la urma urmei, nu-1 ştim cu siguranţă). Dar cel
unele din acele „lucruri" pot să fie cu adevărat extraordinare.
mai surprinzător la observaţia lui a fost că a sunat ca fiind ceva ce ar fi putut să
îm i amintesc de unele poveşti spuse despre renum itul Karmapa al 16-lea al
spună un fundam entalist religios. Şi asta era exact în concordanţă cu firea lui. El
Tibetului, Rangjung Rigpe Dorje (1924-81). Se spunea că în prezenţa lui se petrec
era măiastru să ţină pe toată lumea în dezechilibru, să îi îm piedice să îşi formeze o
tot felul de întâm plări miraculoase, inclusiv un caz m edical documentat, în care
viziune consolidată despre cine este el - la fel ca Gurdjieff, era profund incognos­
340
 C ei T rei M agi P ericuloşi
corpul lui - mai ales zona din jurul inimii - a rămas „im posibil" de caldă timp de
câteva ore după moartea lui la un spital din Chicago.4 Dar oare „făcea" el cu ade­
vărat ceva din toate astea? Există un nivel de dezvoltare la care, într-adevăr, este
posibil să obţii anumite puteri, efectul a ceea ce Gurdjieff num ea hanbledzoin (forţă
psihică) concentrat. Tradiţia yoghină se referă la acest lucru, descriindu-1 ca o do­
bândire a unei facilităţi de a lucra cu clmkrn ajna sau „al treilea ochi". Budismul îl
numeşte o potenţială capcană (datorită inevitabilului ataşament de astfel de puteri),
rezultatul fiind că persoana devine ceea ce se numeşte „un zeu gelos" Gurdjieff
însuşi a declarat că el a renunţat intenţionat la puterile lui prin anul 1911, pentru a
se purifica la niveluri mai profunde. Crowley a vorbit şi el pe larg despre acest
lucru în discuţiile sale despre Fratele Negru şi eşecul de a „traversa prăpastia" co­
rect. Cel care ajunge la nivelurile definite de Arborele Vieţii ca Binah, Chokmah şi
Kcther nu mai este sub vraja mai/a, al amăgirii dualiste şi, vrând-nevrând, înţelege
că liberul-arbitru (în sensul convenţional, egoist) este o iluzie totală. Cel care în­
cearcă să ajungă la aceste niveluri superioare, dar nu reuşeşte să se elibereze de sub
gheara egoului şi a variatelor şi feluritelor lui abordări la „a face", decade şi devine
un Frate Negru sau ceea ce Gurdjieff numeşte un Hasnumuss.
însă, într-un sens im portant, toate acestea sunt o m etaforă care descrie ce
facem cu propria minte. A flirta cu principiile spirituale, cu metodele de transfor­
mare şi să ne maturizăm doar până la jum ătate cu ele - sau, şi mai rău, să le folosim
împotriva altora pentru a ne consolida propriul ego - înseamnă, într-un fel, a deveni
un zeu gelos sau un Frate Negru. Acest lucru este m ult m ai frecvent decât ar bănui
cei mai mulţi. Aşa-numita cale spirituală e plină de cadavrele astrale ale aspiranţilor
la trezire. Şi am văzut nu o singură persoană folosind principiile spirituale pentru
a-i teroriza pe alţii sau pur şi simplu pentru a respinge masele jalnice, murdare şi
ne-trezite. Egoul este măiastru în a coopta orice - mai presus de orice, el caută să
coopteze principii spirituale şi să le folosească în avantajul lui. Unul din principalele
moduri prin care face acest lucru este ceea ce maestrul tibetan Chogyam Trungpa
num ea „m aterialism ul spiritual", care, esenţialmente, este un tip de narcisism în
care ne folosim de cunoaşterea principiilor spirituale pentru a ne deconecta de alţii
şi a ne simţi superiori lor.
însă observaţia lui Bennett era solidă: chiar şi cei mai avansaţi magi nu sunt
perfecţi. Asta e şocant pentru sensibilitatea morală a omului mediu. Ideea de „maes­
tru perfect" este o m oştenire a indoctrinării religioase, a ideologiei puritaniste ne­
cesare pentru a controla masele făcându-le să se simtă mereu inferioare - „nu merit
eliberare şi libertate" - şi astfel m ai uşor de controlat. C ei care nu gândesc prea
m ult cu propria m inte sunt mai uşor de administrat decât cei care au un respect de
sine autentic. însăşi imaginea de sfânt perfect necesită opusul acesteia, căutătorul
veşnic pătat şi im perfect care nu ajunge niciodată la Graal. Până nu renunţăm la
imaginea acestui sfânt fără prihană, la acest Iisus de plastic, vom proiecta mereu
standarde imposibil de ridicate asupra profesorilor spirituali, în acelalşi timp men-
342
În t o a r c e r e a M agilor: D espre E s c r o c i , P r o f e ţ i Şi P rofeţie
ţinându-ne blocaţi într-o perpetuă imaturitate, in raport cu această imagine sterilă
a perfecţiunii.
într-o zi, participând la prelegerile lui Osho din Nepal, mă plimbam prin pie­
ţele din Kathmandu, când m-am oprit la un bazar unde am văzut o masă cu o gră­
madă de fotografii pe ea. Acolo, deasupra unei grămezi, se afla un mic instantaneu
cu Osho scos la Polaroid; în fundalul fotografiei, iţindu-se deasupra pălăriei lui
albe, era o faţă cunoscută: eu. Se pare că cineva îl fotografiase tocmai când trecea
pe lângă locul unde m ă aflam, în rândul pe lângă care îşi făcea „plim barea" zilnică
prin curtea hotelului. Efectul a fost acela că stăteam direct în „aura" lui, ca să spun
aşa. Am m ărit poza când m-am întors în Canada. E o fotografie ciudată şi una pe
care, până la urmă, am ajuns să o văd ca pe un soi de koan zen în imagini. Unde se
sfârşeşte maestrul şi unde începe discipolul? Care este natura identităţii? Cine eşti
tu, cine sunt eu?
într-o zi, la sfârşitul lui februarie 1986, Osho a plecat din Nepal în Grecia,
doar cu un grup mic de discipoli care îl îngrijeau. Nu trebuia să îl urmeze nimeni
acolo. în ziua următoare m -am dus să fac o plimbare în Durbar Square, în centrul
Kathmandu. A fost prima şi singura dată când am uitat să îmi pun portofelul şi pa­
şaportul în centura de călătorie şi le-am lăsat neglijent în buzunarele deschise de la
jachetă. La un m om ent dat, pe când hoinăream prin piaţă, am fost înghiontit uşor.
Locul era plin de lume, aşa că abia dacă am observat. Puţin mai târziu mi-am dat
seama că fusesem uşurat de portofel şi de paşaport. A urm at o întreagă tărăşenie,
eu trebuind să conving autorităţile că nu îmi vândusem paşaportul pe piaţa neagră,
în cele din urmă, am fost lăsat să plec şi m-am dus la ambasada canadiană de la
New Delhi, să mi se elibereze un paşaport de urgenţă.
Sim bolism ul nu a fost irosit cu mine. îm i „pierdusem identitatea" în ultima
zi din darshan-u\ meu de o lună cu maestrul. Gurdjieff avea multe paşapoarte, fie­
care cu o altă dată de naştere. Până la urmă, nim eni nu ştia cu adevărat cine era.
Osho era un alt chip pentru toţi cei care îl cunoşteau. Crowley era un caz de manual
în ceea ce priveşte reputaţia conflictuală, în mare parte întunecată, dar moartea lui
i-a rezumat viaţa: era singur şi, până la urmă, necunoscut.
Cu toţii suntem necunoscuţi şi incognoscibili; personalităţile şi drama nes­
fârşită a vieţii noastre sunt doar imagini care licăresc pe imaginea unui ocean inte­
rior văzut de departe. Cu cât ajungem m ai aproape de im agini, cu atât ele se
descompun, iar când ajungem chiar la ele, vedem că acolo nu e nimic. Doar un
ocean uriaş, o prăpastie, o absenţă pură. Iar în absenţa aceea, o im ensitate inefa­
bilă.
A te apropia de propria imagine, a vedea în prăpastie, a privi la ceea ce tra­
diţia zen num eşte chipul nostru iniţial este o m etaforă care înseam nă a trăi viaţa
cu intensitate conştientă, cu totalitate. Osho, Gurdjieff şi Crowley, orice s-ar spune
despre ei, au făcut asta cu mare ardoare. Ei au fost revoluţionari ca profesori spiri­
tuali doar prin virtutea acestui fapt - practic, au predat dem onstrând că, cu cât ne
343
 C ei T rei M agi P ericuloşi

trăim viaţa mai conştient, cu totalitate şi intensitate, cu atât surprindem mai mult
vastitatea adevăratei noastre naturi şi suntem mai puţin definiţi de micimea pla­
nurilor noastre personale. Impăcând şi echilibrând contrariile - lumina şi întuneri­
cul propriei naturi - şi adoptând deplinătatea vieţii şi şinele nostru adevărat, fiind
foarte elevaţi şi foarte îm păm ântaţi în acelaşi timp, aducem laolaltă în noi Orientul
şi Occidentul, înţelepciunea şi energia, vastitatea şi plinătatea. Devenim un copil
al noului Eon, o fiinţă umană armonioasă, un Zorba Buddha. Suntem o stea pe cerul
interior şi suntem acasă. în stilul lor propriu, cutezător şi de neimitat, cei trei magi
periculoşi au arătat către acea stea interioară

Partea a patra:
Lucrarea interioară

344

Capitolul 16
Importanţa practicii
Pentru a ft liber de legile spaţiului şi timpului, trebuie să te schimbi chiar tu. Schim­
barea asta depinde de tine şi nu se va produce prin studiu. Poţi să ştii totul, şi cu
toate astea să rămâi acolo tinde eşti. E ca un om care ştie totul despre bani şi despre
legile bancare, dar nu are niciun ban al lui în bancă. Ce face pentru el toată acea cu­
noaştere?'
Gurdjieff
Omul este un zeu în ruină.
Emerson
Să re z u m ă m :
L u cra re a in te rio a ră a m ag u lu i
P ână acum, această carte s-a concentrat într-o oarecare măsură pe povestea
vieţii personalităţilor pe care le-am cunoscut drept Osho, George Gur­
djieff şi Aleister Crowley. Am considerat că este necesar să explorăm firul narativ
al acestor poveşti într-o oarecare măsură, pentru a furniza contragreutatea umană,
dacă putem să o numim aşa, care să echilibreze baza teoretică a ideilor şi a învăţă­
turilor lor. Cred că acest lucru este important, deoarece este un elem ent prin care
ne amintim adevărul esenţial că şi noi suntem personalităţi lim itate şi că trebuie să
purtăm pe materia brută a personalităţii noastre întreaga măsură a sincerităţii ca
să ne trezim. Cu toţii avem o poveste, un scenariu pe care îl trăim în drama vieţii
noastre şi, deşi cu toţii simţim chemarea către ceva mai măreţ, povestea vieţii noas­
tre poartă semnătura strădaniei sufletului nostru de a se realiza pe sine.
După cum ne amintim din Legea lui Trei exprimată de Gurdjieff, un eveni­
ment are nevoie de trei elemente pentru a se materializa: o forţă activă (sau afir-
m atoare), o forţă pasivă (sau tăgăduitoare) şi o forţă îm păciuitoare, care este
rezultatul interacţiunii prim elor două. într-o anumită privinţă, Legea lui Trei se
poate aplica la procesul de trezire interioară, în felul următor:
1. Baza teoretică a învăţăturilor şi ideilor.(Afirmator)
2. Personalitatea şi povestea ei (Tăgăduitor)
3. Aplicarea practică a învăţăturilor - Marea Lucrare (împăciuitor)
346
Im portanţa P racticii
„Aplicarea practică" a învăţăturilor sau ceea ce numim aici, de dragul sim­
plităţii, „Lucrarea", în acest exemplu este un rezultat a doi factori anteriori, şi
anume învăţătorul şi învăţătura. Aceste trei elemente pot fi înţelese şi în următorii
termeni:
1. Creator: Ideile Invătăturii
/
2. Distructiv: Personalitatea învăţătorului
3. Mântuitor: Lucrarea Interioară Practică
La prima vedere, ar putea părea ciudat ca învăţătorului să-i fie atribuită poziţia
de „tăgăduitor" sau „distructiv", dar nu trebuie să ne gândim prea mult ca să ne dăm
seama de ce se potriveşte. Prin virtutea faptului că este o fiinţă umană, învăţătorul
are limitări, oricât de avansat ar fi. în mod inevitabil, el nu poate să exercite perfect
teoria propriilor învăţături. însă „interacţiunea" dintre cine este el şi teoria învăţătu­
rilor lui duce în mod natural la metodele practice pe care le dezvoltă şi le oferă. Astfel,
aceste metode devin roadele pe care el le pune la dispoziţia altora.
Gurdjieff a mai definit cele trei forţe în felul următor:
1. Eu pot.
2. Eu sunt.
3. Eu doresc.
La rândul nostru, putem aplica cu uşurinţă acest algoritm la propriul proces.
„Eu pot" corespunde cu ideile învăţăturii pe care o studiem. „Eu sunt" corespunde
personalităţii noastre. Iar „eu doresc" desemnează Lucrarea practică, adică punerea
efectivă în acţiune a unei dorinţe printr-un efort.
O obiecţie care apare de obicei la acest punct din partea multor voci implicate
în şcoli orientale de gândire, precum advaita sau taoismul, este că nu trebuie să
facem niciun efort pentru a ne trezi, pentru că nu există un sine separat real care să
ajungă undeva şi, ca urmare, nu există nimeni şi nimic pe care să „lucrezi" cu ade­
vărat. în plus, de vrem e ce nu există sine separat, nu poate să existe liber-arbitru,
astfel că, din nou, Lucrarea interioară este inutilă.
Totuşi, aceasta este perspectiva de la nivelul absolut al realităţii. Ea ignoră
nivelul convenţional sau relativ. Mai la obiect, neglijează faptul că, până la urmă,
Lucrarea interioară este un proces plin de bucurie în m od inerent, chiar dacă la
anumite momente este descurajator, înspăimântător, perturbator şi profund frus-
trant. Dincolo de orice, practicarea Lucrării interioare ne apără de posibilitatea de
a deveni nesinceri, nişte falşi sfinţi sau nişte simpli moralişti spirituali. în cel mai
rău caz, ne arată pur şi simplu profunda inutilitate în a ne lupta cu ceea ce suntem
deja. Fie că procesul este înţeles ca un „efort" întru iluminare, fie ca „renunţarea la
efort" pentru a ne da seama că suntem deja iluminaţi, e acelaşi lucru. Totuşi, ceea
347
 C ei T rei M agi P ericuloşi
ce putem spune cu siguranţă este că nimeni n-a ajuns vreodată la o stare realizată
fără să fa că ceva înainte. Ideea că „nu trebuie să fac nim ic" (după cum spune fraza
din Cursul în miracole) poate că este adevărată, până la urmă, dar rare sunt persoa­
nele care pot să pătrundă acest koan, cel mai profund dintre toate şi să îl trăiască în
detaliile zgrunţuroase ale vieţii lor. Şi chiar dacă pot, ele trebuie să fie iniţiate mai
întâi de o dorinţă arzătoare pentru adevăr, cum a fost cea care l-a cuprins pe
Ramana Maharshi pe când era tânăr. Acea dorinţă profundă este rară, dar aplicarea
practică a Lucrării poate să întărească flacăra ce arde în inim a noastră.
Crowlev, Gurdjieff şi Osho pot şi ei să fie văzuţi în lumina schem ei cu trei ni­
veluri, rezumată Ia modul foarte general după cum urmează:
three-fold scheme, summarized very generally as follows:
1. Crowley: Cunoaşte-te pe tine însuţi
2. Gurdjieff: Nu te cunoşti pe tine însuţi.
3. Osho: Eşti ceea ce căutai, dar mai întâi trebuie să te despovărezi ca să poţi
să înţelegi asta.
Miezul lucrării lui Crowley poate fi rezumat sub forma cunoaşte-te pe tine în­
suţi. Tot ce a încercat el poate fi redus la un efort neînduplecat şi neînfricat de a ex­
plora profunzimile propriului său ego, propria sa condiţionare şi de a îmbrăţişa,
dincolo de asta, conştiinţa lipsită de ego pe care o numea Sfântul înger Păzitor sau
Augoeides sau Atman. Ca student al lui, Gerald Yorke s-a exprim at odată: „Lui
Crowley nu îi plăceau viciile lui! El le explora ca să le stăpânească". Faptul că i-a
ofensat pe mulţi era inevitabil, date fiind vremurile în care a trăit - o perioadă rigidă
de protocoale severe de comportament. Chiar şi proclamările lui cosm ice mai mă­
reţe, îndeosebi iniţierea Eonului lui Horus, pot fi înţelese pur şi simplu ca o trâmbiţă
ce cheamă oamenii să se scuture de lanţurile trecutului mizerabil - de moştenirea
de dezgust faţă de sine a programării iudeo-creştine - să înveţe să se desfete cu mi­
nunile existenţei şi să se bucure de ele. A fost o chemare ce a fost preluată în între­
gime de Osho, care, datorită naturii lui şi a vrem urilor în care a trăit, a putut să
ducă mesajul la un nivel mai înalt şi cu o influenţă mai mare (chiar dacă, pe parcurs,
a avut o călătorie dură).
Miezul lucrării lui Gurdjieff poate fi rezumat sub forma tu nu te cunoşti pe tine
însuţi. El furnizează contrapunctul perfect la mesajul esenţial al lui Crowley. în
timp ce Crowley predă despre modul de a descoperi şinele adevărat şi Voia Ade­
vărată a acestuia, Gurdjieff ne arată realitatea crudă care ne spune de ce noi - în
starea noastră actuală - nu avem nici măcar un sine adevărat sau o Voie Adevărată.
Astfel că, deşi cei doi par să se contrazică, de fapt, când ideile lor esenţiale sunt în­
ţelese clar, ei se com pletează perfect.
Miezul lucrării lui Osho poate fi rezumat sub forma eşti ceea ce căutai, dar mai
întâi trebuie să te despovărezi, ca să poţi să începi să înţelegi acest lucru. Pentru a merge
348
Im po rta n ţa P racticii
pe această cale, înfruntă-ţi egoul cu sinceritate, eliberează-i tensiunea încordată, an­
xietatea şi emoţiile negative. Apoi fii martor tăcut. Aşază-te în şinele tău natural,
în sfârşit, sărbătoreşte energia trezită prin aceasta folosind creativitatea, senzuali­
tatea conştientă, râsul, delectarea cu tot ce-ţi oferă viaţa - trăieşte total. M esajul su­
prem al lui Osho este tantric (trăieşte total şi conştient) şi zen (fii nemişcat şi vezi
adevărul), dar el duce aceste învăţături la un nivel mai cuprinzător şi le combină
cu psihoterapia modernă. Omul occidental modern este prea nevrotic, prea îm po­
vărat de moştenirea unor generaţii de familii disfuncţionale (exacerbată de trau­
matismul dur al im enselor vărsări de sânge din secolul XX) pentru a putea să îşi
dea seam a pur şi simplu că este întreg şi com plet în mod intrinsec, că este „deja
ilum inat". După cum arată Dennis Waite în Back to the Truth [înapoi la adevăr], cu-
prinzătoarea lui carte despre Advaita Vedanta, există o tradiţie „neoadvaita" a tim­
purilor recente, care se concentrează în întregim e pe unghiul „nu e nevoie să faci
nim ic". Această abordare este foarte problematică, deoarece invită cu uşurinţă ne­
garea, reprimarea şi o veşnică superficialitate a realizării.2
Eficienţa lui Osho se află în lărgimea spiritului său, care a adoptat o înţelep­
ciune de avangardă, în speţă psihoterapiile aparţinând mişcării pentru potenţialul
uman - masajul reichian, respiraţie, meditaţii active, variate terapii de grup şi aşa
mai departe. (La asta se referea Israel Regardie când sublinia că orice student al tra­
diţiilor ezoterice occidentale care este serios în privinţa Lucrării interioare ar trebui
mai întâi să treacă printr-o formă de psihoterapie). Ideea care mai trebuie clarificată
este că nu ne referim aici la psihoanaliza freudiană, mai convenţională, bazată pe sco­
pul de a normaliza o persoană considerată a fi nevrotică sau disfuncţională în alt fel.
Mişcarea pentru potenţialul uman, care a înflorit în anul 1960, se bazează pe ideea că
fiinţele umane sunt tărâmuri vaste de potenţial neaccesat - nu doar nişte dispozitive
stricate care trebuie reparate ca să poată funcţiona în lume. Elementul esenţial este
că o modificare de atitudine, o îndepărtare de ideea de defect intrinsec - alături de
surorile sale, conceptele de păcat, sacrificiu şi suferinţă necesară - şi de îndreptare
către un context de explorare, investigare, descoperire de sine şi realizare de potenţial.
(Ceea ce, în esenţă, corespunde cu principiile thelemice).
Formatul Părţii întâi din această carte a urmat o progresie de la Crowley la
Gurdjieff şi la Osho, reflectând progresia istorică a Marii Lucrări a transformării.
Nu mai este nevoie să spun că nu sugerez că lucrarea lui Crowley e mai puţin efi­
cientă decât a lui Gurdjieff sau că a lui Gurdjieff e mai puţin eficientă decât a lui
Osho. Cred că o persoană îşi poate atinge potenţialul interior deplin urmând oricare
dintre cele trei abordări. însă nu toţi indivizii îşi accesează potenţialul deplin ră­
mânând la o singură cale dată, acest lucru fiind din ce în ce mai adevărat în vre­
murile noastre. în parte, acest lucru se datorează exploziei de informaţie care a avut
loc odată cu dezvoltarea internetului, dar şi perioadei istorice complicate pe care o
locuim, cu vârful ei uriaş de populaţie, care necesită o abordare cuprinzătoare în
privinţa lucrării interioare. Nevoile căutătorilor din aceste timpuri sunt complexe
349
 C ei T rei M agi P ericuloşi
şi foarte variate. (Nimeni nu a înţeles acest lucru mai bine ca Osho - de aceea şi-a
num it şcoala de m istere „multiversitate").
Formatul Părţii a Patra din această carte - Lucrarea practică - este inversat şi
începe cu lucrarea lui Osho, continuând cu Gurdjieff şi apoi cu Crowley. Din nou,
acest lucru este făcut cu o intenţie gândită. Lucrarea lui Crowley aparţine mai mult
tărâmului clasic al tradiţiilor yoga şi ale magiei înalte şi, deşi este puternică, pentru
mulţi căutători este dificil de adoptat în vremurile actuale, din cauza mai multor
factori - dintre care, şi nu mai puţin importanţi, reprimarea psihologică, disf uncţiile
relaţionale şi capacitatea generală diminuată de atenţie. Crowley era un specialist,
un mag avansat din punct de vedere intelectual, care poate fi apreciat doar cei care
doresc să pătrundă adânc în mistere. Dar aceia trebuie să fie pregătiţi, neîmpovăraţi,
uşori în interior şi sănătoşi la nivelurile de temelie.
Osho nu a fost un specialist. Deşi genial şi maestru al sincretismului, el nu
avea cunoaşterea cuprinzătoare a lui Crowley, în privinţa diferitelor căi ezoterice.
Specialitatea lui Osho era să îndrum e oamenii moderni din locul în care se aflau,
către tărâmuri mai profunde din ei înşişi, elementul principal aici fiind din locul în
care se aflau. Crowley nu era bun în domeniul acesta. Călcâiul lui Ahile în cazul lui,
observat frecvent de cei care i-au studiat viaţa, era aparenta lui incapacitate de a-şi
da seama că cei mai mulţi erau foarte departe de nivelul lui de înţelegere. (Totuşi,
eu nu sunt convins în întregim e că el nu putea să îşi dea seam a de asta. Mai de­
grabă, bănuiala mea este că pur şi simplu nu îl atrăgea nimic într-acolo). Dacă Osho
este ca un copac masiv sub care îşi pot găsi refugiul mulţi, Crowley este o piatră
preţioasă rară şi exotică, pe care doar puţini pot să o recunoască.
Gurdjieff se situează între cei doi. El a avut ceva din măreţia de spirit a lui
Osho, efortul de a ajunge la oameni (prin dansurile lui sacre, prin muzica şi scrierile
lui etc.). Cu toate astea, oricât ar fi încercat, până la urmă şi el era mai degrabă un
mag specialist, ca şi Crowley. Totuşi, era mai adaptat la modernitate decât Crowley
(în ciuda accentuluui pe care acesta din urmă l-a pus pe noul Eon). Gurdjieff subli­
niază metode de lucrare interioară care, în cea mai mare parte, erau lipsite de com­
plexul limbaj sau ritual ezoteric. Miezul lucrării lui este observarea de sine, care
este în sine cheia procesului de trezire. Dar el a murit înainte să apară mişcarea
pentru potenţialul uman. în ciuda genialităţii lui şi a originalităţii pure, i-a lipsit
înţelegerea pe care o avea Osho despre psihologia modernă, nefiind expus la ex­
traordinara eflorescenţă de înţelepciune care s-a petrecut în anii '60. Luate îm­
preună, lucrările acestor trei învăţători sunt puternice şi mai mult sau mai puţin
atotcuprinzătoare, nelăsând nicio piatră neîntoarsă pe calea către Casă.
Aceia care caută nu se vor opri până ce nu vor găsi. Când vor găsi, vor f i tulburaţi.
Când sunt tulburaţi, se vor minuna şi vor domni peste toate. Iar după ce v orfi dom­
nit, se vor odihni.
Evanghelia lui Toma (2:1, 2)
350
Capitolul 17
Lucrarea practică a lui Osho
S e spune că miezul învăţăturii lui Osho nu poate fi niciodată rezumat. Este
adevărat că, vreme de mulţi ani, lucrarea lui s-a bazat în principal pe pre­
zenţa lui. Ultimele lui cuvinte - „Vă las visul m eu" - au lim pezit destul de mult
care era visul lui: la nivel microcosmic, dezvoltarea ashram ului Pune, iar la nivel
macrocosmic, o omenire trezită, care înfloreşte la potenţialul ei deplin. însă pentru
discipolul care căuta să îşi evalueze propriul progres, „visul" poate că era mai puţin
clar, sfatul de despărţire al lui Osho - „calea este către înăuntru" - nefiind deloc
precis. El a afirmat deschis, nu o singură dată, că intenţia lui clară a fost ca în urma
lui să nu rămână niciun „sistem ", nicio „doctrină" despre care să se poată spune
că îl reprezintă, deşi mie nu mi-a fost clar niciodată dacă acest lucru îşi avea originea
în nevoia caracterului său de a fi un răzvrătit sau dintr-un antinom ianism sincer,
care se împotrivea în mod firesc oricărei convertiri a lucrării lui într-o doctrină sau
dogmă. Motivul pentru care acest lucru reprezintă o problemă este că, deşi religiile
organizate au fost indiscutabil toxice în atât de multe feluri, doctrinele de lucrare
interioară care le supravieţuiesc pot fi cu adevărat utile - un exemplu rezonabil în
acest sens fiind budismul tibetan, care a înflorit vreme de milenii, transmiţând în­
drumări orale şi scrise foarte structurate.
în orice caz, Osho a lăsat în urmă un material destul de consistent, atât teo­
retic, cât şi practic. Acest material se împarte în patru categorii:
1. Cuvintele lui vorbite şi scrise, înregistrate.
2. Tehnicile lui practice, şi anume meditaţiile.
3. Terapeuţii lui (liderii de grupuri, instructorii de m editaţie etc.).
4. Ashramul lui principal din Pune, acum denum it în m od oficial centru de
meditaţie, condus administrativ de 21 de discipoli aleşi iniţial de Osho în 1989
(deşi componenţa grupului s-a schimbat în cei 20 de ani care au urmat).
Cea de-a treia categorie - terapeuţii - cuprinde psihoterapeuţi, consilieri sau
alţi specialişti form aţi (cu diferite grade de aptitudini şi experienţă) care, de la în­
ceputul anului 1970, au ţinut seminarii la ashramul din Pune sau în alte părţi ale
lumii, în numele lui Osho. (De atunci, cei mai mulţi dintre terapeuţii iniţiali au ple­
cat). într-un fel, ei sunt un gen de subcultură în comunitatea Osho mai largă - după
351
 C ei T rei M agi P ericuloşi
1988, Osho chiar le-a desemnat haine speciale (robe negre cu centuri albe), care să
se deosebească de robele maro ale tuturor celorlalţi. Acest lucru a ridicat întrebarea
dacă nu cumva terapeuţii îşi asumaseră, fără să vrea, rolul de „preoţi" pe care Osho
îl discredita atât de des. Dat fiind că Osho condamna regulat ierarhiile din cadrul
com unităţilor religioase, ar fi putut părea ciudat să prom oveze un aspect diferit
pentru terapeuţi. Dar de fapt, eficienţa instrum entului nu este greu de remarcat.
Unele din grupurile de terapie ale lui Osho erau destul de m ari, cu până la cinci­
zeci de participanţi sau chiar mai mulţi, iar într-un astfel de cadru, în care lucru­
rile pot să devină haotice, este util să poţi să identifici rapid liderul grupului. Mai
la obiect, aspectul diferit ajută la stabilirea unui cadru în care căutătorul poate,
într-o oarecare m ăsură, să se elibereze de probleme legate de control, să accepte
faptul că se află acolo ca să lucreze cu sine şi să lase terapeuţii să faciliteze lucra­
rea. (De exem plu, se ştie că grupurile de terapie fără lider sunt în cea mai mare
parte ineficiente şi duc la o ciocnire între egouri, nim ic m ai m ult). A cest lucru
contribuie la stabilirea unor graniţe utile, ca un soi de lanţ de com andă care spri­
jină eficienţa m axim ă în poziţia în care te afli. în plus, „uniform a" terapeutului
poate uneori să ajute la scoaterea la lumină a unor problem e legate de autoritate,
pentru a putea fi văzute şi abordate.
Acestea fiind spuse, Osho chiar a dat o oarecare strălucire culorii negre spre
sfârşitul vieţii lui - pe lângă faptul că a creat robele negre pentru terapeuţi, el a mai
decretat că unele dintre clădirile noi care urmau să fie construite în ashram la înce­
putul anilor '90 trebuiau să fie în formă de piramidă şi negre la exterior. Când am
fost ultima dată acolo, în 1991, aceste clădiri încă mai erau în construcţie, dar de
când s-au terminat lucrările, la scurt timp după aceea, structurile create sunt im­
presionante. întregul ashram Pune este foarte impresionant şi încă mai are parte
de vremuri înfloritoare, la 20 de ani după moartea lui Osho.
C a th a rsis
Aleister Crowley, care pe lângă faptul că era un învăţăcel în ale Magiei, era
şi învăţăcel în yoga, a rezum at odată practica yoga într-o expresie renum ită, după
cum urmează: „Stai nemişcat, încetează să m ai gândeşti, taci din gură, ieşi afară".
Maestrul advaita Harilal Poonja a scurtat rezumatul încă şi mai mult: „rămâi tăcut".
Puţini ar putea să susţină că aceşti oameni nu au rezum at corect esenţa misticis­
mului. însă Osho susţinea că cei mai mulţi dintre oam enii moderni sunt literal­
mente incapabili să stea nemişcaţi, să înceteze să mai gândească sau să tacă, motiv
pentru care nu pot nici să „iasă". Le lipseşte coeziunea voinţei şi sunt prea plini de
tensiune, de nelinişti şi de nevroze de tot soiul pentru a se angrena corespunzător
în pregătirea mistică clasică.
Osho a fost maestrul m odern chintesenţial. Vastele lui lecturi l-au menţinut
pe deplin la curent cu cele mai noi evoluţii în psihologie. El era echivalentul unui
doctor de vârf, care chiar se deranjează să citească cele mai recente jurnale trimise
352
L ucrarea P ractică A Lui O sho
de colegi (deşi dacă are de criticat cea mai mare parte din ceea ce citeşte). Ca rezultat
al studiilor lui, una din ideile majore pe care le-a adoptat Osho a fost conceptul psi­
hologic de catharsis. Cuvântul provine din termeni greceşti katlwirein, care în­
seam nă „a goli" şi katharos, care înseam nă „pur". (M edical, asociat cu „a goli
intestinele"). A „trece prin catharsis" din punct de vedere terapeutic înseamnă a te
goli mental şi emoţional, pentru a deveni pur - „puritate" care nu are nimic de-a
face cu moralitatea, ci este mai apropiată de acţiunea unui agent de curăţire.
în mod natural, ideea de catharsis este asociată cu ideea de reprimare. Reich,
Lowen, Rogers, Janov, Perls şi mulţi dintre psihoterapeuţii m işcării pentru poten­
ţialul um an din anii '50 - '60 au ajuns la concluzia că oamenii moderni sunt foarte
reprimaţi şi că această reprimare interferează cu (sau blochează de tot) orice fel de
mişcare către o conştiinţă superioară sau (ceea ce Kurt Goldstein şi Abraham Ma-
slow numeau) autoactualizare. Ideea din spatele terapiilor catharctice, precum şi
al câtorva dintre meditaţiile active ale lui Osho, este aceea de a crea spaţiul interior
necesar pentru a trece corect la meditaţie. Ideea este simplă şi directă (chiar dacă
realizarea ei nu este deloc aşa):
1. Trăim în vremuri de o complexitate tehnică fără precedent şi de disfuncţie
şi deteriorare psihologică şi spirituală aproape la fel de nemaivăzută. Computerul,
televiziunea, smart phone-urile şi tehnologiile de comunicare asociate au compro­
mis grav capacitatea multor oameni de a-şi concentra atenţia pe ceva. (Şi îndeosebi
unul pe altul - siturile m oderne de socializare perm it existenţa mai multor legături
cu alţii, dar în general diminuează foarte mult calitatea acestor legături). Tulburările
de deficit de atenţie sunt de nestăpânit, în parte generate de un excedent aproape
absurd de informaţie şi de posibilităţi de divertisment. Tehnologia aduce avantaje
extraordinare, dar cu costuri excepţionale, şi anume erodarea capacităţii de atenţie.
Aceasta se manifestă în diverse feluri:
A. Destrămarea relaţiilor: nu mai este nevoie să spunem că nu putem să „fim"
efectiv cu cineva dacă nu suntem „prezenţi" efectiv cu acea persoană.
B. Problem e de performanţă: nu putem să lucrăm dacă nu putem să ne con­
centrăm. (în cele mai multe cazuri, succesul în viaţă are legătură cu capacitatea de
a ne concentra).
C. Depresie: deplasarea rapidă a atenţiei pentru a ne adapta la schimbările
rapide din câmpul nostru perceptual duce în mod natural la reprimarea unor părţi
din natura noastră, căutând să ne adaptăm mereu la ultimele schimbări. Literal­
mente, nu avem suficient timp să simţim cu adevărat ce se întâm plă cu noi la nivel
intern, astfel că singura alternativă este reprimarea.
(Gândiţi-vă la un film de acţiune obişnuit, de Hollywood, de la începutul se­
colului XXi - nicio scenă nu durează m ai mult de câteva secunde înainte să treacă
la următoarea, iar de obicei, camera tremură intenţionat, în loc să fie ţinută nemiş­
cată, apropiindu-se şi depărtându-se rapid de cadru. Toate acestea sunt făcute pen­
tru a încerca să capteze atenţia într-un mod în care să fie din ce în ce mai uşor pentru
353
 C ei T re i M a g i P e r i c u l o ş i
cei care privesc să nu facă niciun fel de efort. De fapt, acest gen de filme dăunează
capacităţii oamenilor de a-şi dezvolta efectiv atenţia, aşa cum m âncarea de tip junk
food este uşor de mâncat, dar îţi face rău la corp). Până la urmă, reprimarea contri­
buie semnificativ la depresie, pentru că actul de a-ţi îm piedica perm anent gându­
rile, sentimentele şi energia consumă el însuşi energie. Astfel, epuizarea energetică
ce urmează de aici duce la o amorţire şi o deconectare generală.
2. Avem o capacitate spirituală naturală extraordinară, care este latentă.
3. Putem să începem să avem experienţa acestei capacităţi naturale liniş-
tindu-ne şi limpezindu-ne mintea, relaxându-ne fizic şi dezvoltând capacitatea de
a ne îndrepta atenţia către interior. (Prin „liniştire" şi „relaxare" nu se înţelege o
indiferenţă insensibilă şi adormită, doar ceva mai apropiat de o uşurinţă vigilentă.
Gândiţi-vă la o pisică ce se odihneşte liniştită, cu ochii deschişi, privind atentă la
tot ce se întâm plă în jurul ei).
4. Nu avem cum să ne relaxăm şi să fim prezenţi - darămite să ne mai şi rea­
lizăm adevărata natură şi potenţialul spiritual deplin - dacă suntem prea reprimaţi,
prea contractaţi în interior (ca un pumn), prea plini de nelinişte, tensiune şi de amin­
tirile (conştiente sau nu) ale unor dureri, răni şi traume din trecut. Nu putem să
fim cu adevărat prezenţi pentru că atenţia noastră este prinsă de aceste amintiri,
frici, nelinişti şi aşa mai departe. Abia dacă ne mai răm âne suficientă atenţie ca să
fim aici, efectiv. Aşa-numitele tulburări de „deficit de atenţie" au devenit mai răs­
pândite (sau mai frecvent identificate, alegeţi) în vremurile actuale, însă cu toate
acestea, într-un fel, deficitul de atenţie este condiţia de bază a omenirii. Când Gur­
djieff spunea că „omul este adorm it", la asta se referea.
Reprimarea în sine se datorează multor factori, dar esenţialmente ea provine
dintr-o decizie, luată la anumite momente esenţiale în timp, de a ne înfrâna. Miş­
carea naturală a vieţii este să se lărgească, să se întindă, să se deplaseze în exterior
cumva, chiar dacă lent (aşa cum viaţa evoluează mereu, iar universul se extinde
mereu). Mulţi ani petrecuţi înfrânându-ne în permanenţă, închizându-ne în interior
duc la obiceiul de a ne înfrâna în general - de a juca la miză mică, de a ne sacrifica
fără rost, de a da totul şi aşa mai departe.
Aducerea din nou în prim plan a nevoilor sinelui este punctul central al teo­
riei mişcării pentru potenţialul uman şi, deşi se poate demonstra că este o idee utilă,
ea nu a venit fără elementul ei de umbră. Unele din problem ele asociate cu acest
concept sunt riscul de egocentrism, exagerarea valorii sentimentelor (în detrimentul
acţiunii decisive) şi folosirea „procesului interior" ca justificare pentru a nu merge
mai departe cu viaţa şi în special pentru a nu ne asuma responsabilitatea pentru
nişte probleme de bază. Cu toate acestea, aproape sigur că beneficiile au depăşit
dezavantajele şi numeroşi căutători sunt ajutaţi să se despovăreze de tipare de ten­
siune şi de dezgust de sine bazat pe anxietate.
Acest lucru l-am văzut de multe ori, cu propriii mei ochi. Terapiile provenite
din mişcarea pentru potenţialul uman din anii '60 sunt puternice şi funcţionează,
L ucrarea P ractică A Lui O sho
dacă sunt aplicate cu sinceritate. în prezent, cu aproape o jum ătate de secol mai
târziu, aceste terapii încă mai sunt privite ca terapii „alternative". însă alternative
la ce anume nu a fost clar niciodată, de vreme ce psihoterapia „consacrată" este
cumva un termen impropriu, deoarece există tot atâtea abordări în psihoterapie,
câţi terapeuţi sunt.
Mai jos sunt prezentate câteva din principalele meditaţii ale lui Osho. în toate
cazurile, el a fost cel care le-a creat.1
M editaţia dinam ică: Aceasta este cea mai recunoscută tehnică a lui Osho. Eu
am practicat-o extensiv în anii '80 (şi încă o mai practic ocazional). Este foarte efi­
cientă, mai ales dacă este practicată frecvent timp de câteva săptămâni. Totuşi, este
o meditaţie „de lucru", care necesită un efort şi o rezistenţă semnificative. Nu o sin­
gură persoană a avut dificultăţi cu această meditaţie, nu a reuşit să se ţină de ea
sau a fost intim idată la prima vedere, datorită naturii viguroase a meditaţiei. Ter­
menul „dinam ică" este foarte potrivit pentru a o descrie. M editaţia a fost elaborată
de Osho în jurul anului 1970, la o vreme când cei mai mulţi dintre discipolii lui
Osho erau indieni. De-a lungul următorilor ani, meditaţia a suferit câteva ajustări,
fără îndoială influenţate de afluenţa de occidentali care au venit la Osho la începutul
anilor '70.2 M editaţia Dinamică este un proces de o oră şi cel m ai bine este să fie în­
soţit de CD-ul care a fost creat pentru a conduce oam enii în această meditaţie.
(Acest CD, îm preună cu alte câteva meditaţii ale lui Osho, se găseşte peste tot şi
este adesea disponibil la o librărie de dezvoltare personală bine aprovizionată). Ea
a fost m enită ca meditaţie dimineaţa, devreme, şi pare să funcţioneze cel mai bine
la acel moment, preferabil pe stomacul gol. Ochii sunt închişi pe toată durata me­
ditaţiei, în afară de etapa a cincea şi ultima (dansul), când pot fi deschişi sau pot fi
păstraţi închişi, după cum se preferă. De asemenea, este ideal să faceţi această me­
ditaţie cu alţii şi într-un spaţiu în care puteţi face oricât zgom ot doriţi. Dacă acest
lucru nu este posibil, executaţi toată meditaţia în tăcere, cu m işcări ale corpului şi
cu vocalizarea interiorizată a mantrei „hoo!" (a se vedea etapa a patra). Efectuaţi
meditaţia şi singuri, deşi este nevoie de o oarecare disciplină, ca să vă asiguraţi că
nu o luaţi pe scurtături şi nu parcurgeţi com plet etapele. Suflaţi-vă bine nasul
înainte de a începe, pentru a vă asigura că aveţi căile respiratorii relativ libere.
Meditaţia Dinamică se face în cinci etape. Primele trei etape durează câte zece
minute fiecare. Acestea sunt următoarele:
1. Respiraţie rapidă şi profundă, efectuată în picioare, cu ochii închişi, timp
de 10 minute. Este în regulă să vă mişcaţi puţin corpul în timp ce respiraţi, de exem­
plu să flexaţi uşor braţele şi genunchii, dar ţineţi picioarele pe loc şi nu vă mişcaţi
din locul în care staţi. Respiraţia rapidă şi com pletă încarcă corpul cu energie, în
acelaşi timp încetinind considerabil mintea conştientă. Asta se întâm plă deoarece
cantitatea de atenţie necesară pentru a ne concentra pe respiraţie lasă mai puţină
atenţie disponibilă pentru gândurile aiurea. însă mintea nu este „încetinită" cu totul
355
 C ei T rei M agi P ericuloşi
- de fapt, partea inconştientă a minţii va deveni mai activă, iar sentim entele şi gân­
durile blocate pot ieşi la suprafaţă, pe măsură ce respiraţia rapidă activează energia.
Efectul este similar „respiraţiei de foc" din yoga kundalini, cu excepţia că aici respi­
raţia te pregăteşte pentru lucrarea directă de „eliberare" din etapa următoare.
2. Catharsis. Energiei care s-a acumulat în 10 minute de respiraţie rapidă com­
pletă i se permite să se exprime natural prin catharsis - acest lucru poate să fie sub
formă de ţipat, plâns, râs sau mişcări fizice spontane. Lovitul în pernă este o altă
metodă bună. Singurul mod de a „greşi" la această etapă este să răm âneţi îngheţaţi
acolo, fără să faceţi nimic. Dacă pare să se întâmple acest lucru, pur şi simplu faceţi
un zgomot de un fel. Această etapă este o etapă de exprimare. Desigur, aveţi grijă
să nu vă răniţi, pe voi sau pe alţii, sau să spargeţi ceva în jur. Este deosebit de im ­
portant să ţineţi ochii închişi în timpul etapei de catharsis.
(Aici ar trebui să facem un comentariu despre valoarea catharsisului. Deşi
fără îndoială că este util, catharsisul în sine nu ajută la o transformare semnificativă,
decât dacă tiparele mai profunde de dedesubt sunt aduse la lumină şi se lucrează
cu ele. Este im portant de reţinut acest lucru. Terapia catharctică este utilă pentru
cei mai mulţi, dar nu trebuie niciodată să o considerăm ca pe un soi de pastilă ma­
gică. Ea este doar un agent de curăţare. Dacă vom continua să ne ignorăm tiparele
interioare, „m urdăria" se va acumula din nou, pur şi simplu).
3. Sărituri în sus şi în jos, cu mâinile întinse în sus, în timp ce strigaţi tare
„hoo!". Imaginaţi-vă că acest zgom ot vine din burtă, în timp ce săriţi în sus şi în
jos. Dacă nu puteţi să faceţi zgomotul, pur şi simplu spuneţi „hoo", în timp ce săriţi,
sau „strigaţi" silaba mental. Dacă aveţi probleme fizice care vă împiedică să săriţi
(mai ales problem e cu spatele) sau dacă nu sunteţi într-o formă cardiovasculară
prea bună, atunci flexaţi ritmic genunchii, astfel încât trunchiul să se mişte în sus
şi în jos, fără ca picioarele să se dezlipească de pământ, cu mâinile întinse cât mai
sus. 10 minute, cu ochii închişi. Această etapă este cea m ai dificilă, dar dacă este fă­
cută în totalitate, ea poate elibera o energie şi o vitalitate extraordinară.
4. La sfârşitul celei de-a treia etape, o voce tună: „Stop!". (Dacă nu aveţi CD-ul,
folosiţi un ceas deşteptător). Ideea este să vă opriţi imediat în poziţia în care sunteţi.
Lăsaţi-vă braţele să cadă încet şi natural. Pur şi simplu rămâneţi în picioare, în tăcere,
timp de 15 minute. Dacă simţiţi că vă este greaţă sau vă simţiţi slăbiţi, vă puteţi aşeza,
dar faceţi acest lucru foarte încet şi cu atenţie, mai ales dacă vă aflaţi într-un grup, ca
să nu îi deranjaţi pe ceilalţi. Fiţi doar un martor tăcut la orice se întâmplă în interiorul
vostru. încercaţi să nu mişcaţi corpul. Dacă trebuie să vă schimbaţi poziţia sau să vă
scărpinaţi, faceţi acest lucru încet şi conştienţi, cu atenţie.
5. Ultim a etapă este un dans de 15 minute, cu ochii închişi sau deschişi, cum
doriţi.
/ Dacă nu aveţi / CD-ul,' folosiţi
/ o muzică vioaie şi* ritm ică sau dansaţi
/ în tăcere.
Ideea acestei etape este să celebraţi şi să vă delectaţi cu energiile care au fost trezite
în primele trei etape şi cu pacea şi tăcerea interioară pe care le-aţi atins în cea de-a
patra etapă.
356
L u cra rea P ractică A Lui O sho
Mai ales Meditaţia Dinamică este eficientă atunci când este practicată cu re­
gularitate. Am cunoscut oameni care au practicat-o timp de un an sau mai mult,
fără să sară peste nicio zi, iar unii au susţinut că este mai eficientă decât ani întregi
de psihoterapie. Eu am început să o practic în ianuarie 1983, la un centru Osho din
Canada, la 7 dimineaţa, într-o sală destul de mare, cu încă vreo 20 de oameni. în
decurs de câteva săptăm âni am avut un sentim ent extraordinar de curăţire inte­
rioară, de pace interioară, de uşurătate generală a dispoziţiei şi de limpezime mai
mare în gândire. în 1984, la comunitatea Oregon, obişnuiam să particip la Meditaţia
Dinamică dimineaţa devreme, care se ţinea în clădirea Rajneesh M andir, în acelaşi
timp cu încă 1.000 de oameni. Experienţa este de neuitat. îm i am intesc că am ase­
muit-o cu puterea unui Boeing 747, în care energia combinată a grupului împingea
efectiv lucrurile afară din psihicul tău, cu ceea ce părea a fi un efort minim. Efectul
despovărător şi purificator făcea să îmi fie mult mai uşor să lucrez productiv sau
să meditez profund.
Păsăreasca: Această meditaţie este simplă. Ea durează 30 de minute. Primele
15 minute le petreceţi aşezaţi, cu ochii închişi scoţând sunete păsăreşti - vă bâlbâiţi,
vorbiţi într-o lim bă inventată, în general scoateţi sunete fără sens. Ideea este
catharsisul direct al dialogului interior. Bolborosiţi pur şi sim plu ca un idiot - dar
cu intensitate şi conştienţă - timp de 15 minute fără încetare. Apoi, în ultimele 15
minute ale meditaţiei, întindeţi-vă pe podea şi simţiţi cum vă conectaţi cu Pământul
la fiecare expiraţie. Aceasta este o tehnică de împământare, utilă întotdeauna după
catharsis.
Kundalini: în ciuda denumirii acestei meditaţii, ea nu are legătură cu nimic
din varianta tradiţională de yoga kundalini, în care se folosesc de obicei anumite
exerciţii de respiraţie. Versiunea lui Osho este mai fizică şi mai activă. Meditaţia
are patru etape şi, la fel ca în cazul M editaţiei Dinamice, este făcută cel mai bine
după CD (deşi aceasta este mai uşor de făcut şi fără CD).
1. Stând în picioare pe loc, începeţi să vă scuturaţi corpul şi faceţi acest lucru
timp de 15 minute fără încetare. Această scuturare ar trebui să fie uşoară şi relaxată.
Un mod eficient de a face acest lucru este să vă im aginaţi că nu aveţi cap (ca în
„calea fără cap" a lui Douglas Harding), lucru care vă poate ajuta să vă relaxaţi
muşchii gâtului şi să vă simţiţi mai prezenţi în corp la nivel senzorial. La fel ca toate
meditaţiile active ale lui Osho, totalitatea şi intensitatea sunt esenţiale. Ideea este
să vă scuturaţi corpul în aşa fel, încât conştienţă voastră să se dizolve în scuturare
- nu există decât scuturarea, şi nimic altceva. Cu alte cuvinte, nu forţaţi scuturarea,
nici măcar nu o „faceţi" cu adevărat, ci, mai degrabă, ea se întâm plă natural, prin
voi. însă dacă nu se întâmplă nimic şi doar staţi în picioare ca o statuie egipteană
veche de 5.000 de ani, atunci forţaţi puţin începutul. Puteţi ţine ochii închişi sau
deschişi, deşi eu găsesc că este mai eficientă când este făcută cu ochii închişi.
357
 C ei T rei M agi P ericuloşi
2. După 15 minute începeţi să dansaţi (dacă nu aveţi CD-ul, folosiţi o muzică
de dans ritm ică sau tribală, cu tobe). Lăsaţi corpul să conducă dansul; adică nu în­
cercaţi să interferaţi cu ideile voastre conştiente despre cum ar trebui să dansaţi.
La fel ca în cazul scuturatului, dansaţi total, astfel încât „dansatorul" să dispară şi
să răm ână doar dansul.
Am să fac un comentariu aici: de-a lungul anilor am observat că principalul
obstacol de care te împiedici în această meditaţie pare să fie incapacitatea de a dansa
cu totalitate. Cei mai mulţi oameni - îndeosebi bărbaţii - tind să danseze în aşa fel,
încât arată de parcă şi-ar calcula bugetul, s-ar gândi la activităţile lor de mâine sau
şi-ar aminti de ultima lor întâlnire sexuală în timp ce dansează; şi, într-adevăr, e
un dans prost: corpul tresaltă uşor în sus şi în jos, braţele şi umerii sunt rigizi şi aşa
mai departe. Cel mai bun mod de a contracara acest lucru este să vă scuturaţi corpul
în totalitate în prima etapă şi să încercaţi să pierdeţi din control şi rigiditate în etapa
a doua, a dansului.
3. A treia etapă durează şi ea tot 15 minute; în această etapă sunteţi pur şi
sim plu aşezaţi şi sunteţi martori la tot ce se întâmplă în corpul şi în mintea voastră.
M uzica ce însoţeşte această etapă de pe CD era interpretată la începutul anilor '70
de Georg Deuter şi conţine un sintetizator cumva aspru şi cu sunet primitiv, care
aminteşte de înregistrările acordeonului lui Gurdjieff cântând în Franţa anilor '40.
Cu toate astea, eu am găsit muzica ciudată a lui Deuter destul de eficientă pentru
centrarea interioară.
4. Etapa a patra, şi ultima, durează tot 15 minute şi este simplă: întindeţi-vă
pe spate, relaxaţi-vă şi rămâneţi conştienţi. Mulţi adorm în timpul acestei etape,
mai ales la ashram, unde această meditaţie este făcută de obicei la sfârşitul unei zile
foarte pline. Este în regulă să adormiţi, dar ca să beneficiaţi cu adevărat de proces,
încercaţi să vă menţineţi starea conştientă chiar şi atunci când corpul se relaxează
şi trece în somn.
Nadabrahma: Această meditaţie durează şi ea tot o oră. Există un CD care o
însoţeşte, dar dintre toate meditaţiile însoţite de CD ale lui Osho, aceasta este cel
mai simplu de făcut fără CD.
1. Timp de 30 de minute, staţi aşezaţi cu ochii închişi şi m urmuraţi pur şi sim­
plu. M urmuratul trebuie să fie suficient de tare încât să vă auziţi (ceea ce poate să
vă pară evident, dar dacă faceţi m editaţia împreună cu un grup de oameni este
surprinzător cât de tare poate să fie murmuratul grupului). Eu am descoperit că
dacă murm uri m ai tare, este mult mai bine, deşi nu chiar până la punctul la care te
forţezi.
M ulte din traditiile
/ ezoterice au redus esenţa
/ realitătii
/ la două elemente: lu-
mină şi sunet. Lumina este echivalată cu conştiinţa şi cu m asculinul, iar sunetul,
cu energia şi cu femininul. M urmuratul se referă la sunet şi la energie. Atunci când
este făcut cu calm şi cu vigoare timp de 30 de minute, începi să simţi o vibraţie na­
L ucrarea P ractică A Lui O sho
turală, un puls, o prezenţă de energie. Ideea este să vă abandonaţi în murmurat.
Poate fi util dacă vă im aginaţi că sunteţi o tulpină goală de bambus.
2. A doua etapă conţine două subetape de câte şapte minute şi jum ătate fie­
care. In prima, timp de şapte minute şi jumătate, mişcaţi foarte lent m âinile întinse,
cu palmele în sus, trasând două cercuri unul lângă altul. Mâinile sunt paralele cu
solul. Cercul începe la buric, cu mâinile împreunate, apoi m âinile se despart şi for­
mează cele două cercuri în oglindă. In ultimele şapte minute şi jum ătate inversaţi
direcţia, cu palmele în jos şi paralele cu solul, trasând două cercuri în oglindă. Din
nou, mişcaţi-vă foarte lent, ca şi cum abia aţi face-o.
3. încheiaţi meditaţia stând aşezaţi, în tăcere, timp de 15 minute.
Zazen: Desigur, nu Osho a creat meditaţii precum zazen sau vipassana, dar
ele au fost şi mai sunt folosite la ashramul său. Principala lui recom andare pentru
căutător era ca acesta să parcurgă un proces de terapie sau să facă meditaţiile active
(de mai sus) înainte de a încerca meditaţiile pasive clasice, precum zazen sau vi­
passana.
într-un fel, zazen este cea m ai simplă tehnică dintre toate - în alte feluri, cea
mai provocatoare. în esenţă, ea presupune doar să stai şi să fii martor la tot se în­
tâmplă sau apare în acest moment. în secta Soto a budismului zen, aceasta se nu­
meşte shikan-taza, un term en japonez care înseamnă „nimic altceva, decât că stai
întocm ai" şi reprezintă scopul suprem al lucrării de transformare, şi anume să îţi
recunoşti integritatea inerentă. Meditaţia se poate face în poziţia aşezat, cu ochii
închişi sau deschişi, dar şi în timp ce conduceţi, cât aşteptaţi la coadă sau când faceţi
orice altceva care nu necesită decât reacţii de „autopilot" din partea voastră. Totuşi,
la început vi se va părea mai uşor să încercaţi această meditaţie în poziţia aşezat,
cu ochii închişi. Ţineţi spatele drept, dar nu rigid. Relaxaţi respiraţia şi lăsaţi abdo­
menul moale. Mâinile pot să se odihnească relaxate în poală, cu mâna stângă peste
mâna dreaptă. Dacă preferaţi să ţineţi ochii deschişi, lăsaţi privirea în jos, într-un
unghi de aproxim ativ 45 de grade şi priviţi fără să vă concentraţi. Eliberaţi-vă, fiţi
relaxaţi, dar şi alerţi în acelaşi timp, vigilenţi şi în obsevare calmă. Reţineţi că, în
cazul zazen-ului sau al altor meditaţii pasive care implică observarea ca martor,
ideea nu este să ajungeţi undeva. Practica nu este niciodată orientată pe un obiectiv,
ci pe proces. în clipa în care încercaţi să vă gândiţi să realizaţi ceva cu meditaţia,
mintea-ego s-a strecurat înapoi. Observaţi pur şi simplu aceste gânduri şi reveniţi
la starea de pură observare ca martor.
Aici ar trebui rem arcat că, în contradicţie cu multe învăţături şi cărţi, „a fi
martor" nu este stadiul cel mai profund de meditaţie. Ceea ce considerăm în mod
normal „observatorul" este, de fapt, pur şi simplu egoul care se priveşte pe sine.
Atingerea unei stări de observare pură ca m artor indică un progres indiscutabil,
dar atâta timp cât încă ne mai putem identifica drept m artorul - „eu privesc asta"
- încă mai există dualitate şi, ca urmare, încă mai există amăgire. Atunci când in-
359
 C ei T rei M agi P ericuloşi

sistăm în starea de observare ca martor, ea duce la ceva mai vast şi mai profund
decât simpla observare. Raja Yoga numeşte această stare samadhi; alţii au numit-o
„conştiinţa fără obiect". Este o stare de conştienţă pură, în care orice separare apa­
rentă este văzută şi înţeleasă direct ca fiind o iluzie generată de o gândire derutată
şi indusă în eroare. Acest lucru se poate înţelege ca „U nim e", mai degrabă, decât Capitolul 18
conştiinţă, pentru că nu este o stare conştientă de ceva, ci pur şi simplu este Fiinţare,
Exerciţii practice din lucrarea lui Gurdjieff
conştiinţă-fără-obiect în sine.
Totuşi, la început menţinem pur şi simplu starea de observare ca martor şi
practicăm. Osho spunea despre meditaţie că nu este nici artă, nici ştiinţă, ci mai de­
Aminteşte-ţi de tine însuţi întotdeauna şi peste tot.
grabă un „chiţibuş". Chiţibuşul de a asista ca martor, cu o interferenţă minimă din
partea gândurilor în gol, necesită oarecare practică, dar se obţine în timp. în cele G.I. Gurdjieff
din urmă, pe m ăsură ce practica noastră se aprofundează, surprindem stări de con­
ştienţă pură, aflată dincolo de dualitate. Aceste stări sunt ceea ce tradiţia zen nu­
meşte sntori. Insistând cu practica, realizarea se aprofundează şi se stabilizează.
M iezul învăţăturii practice a lui Gurdjieff se poate reduce, practic, la trei
idei esenţiale:
/
1. N oi suntem adormiţi./
Comparativ, sunt puţini cei care ajung atât de departe. 2. Suntem adormiţi pentru că suntem divizaţi în interior. Acest lucru se ma­
nifestă în inconsecvenţele elementare din viaţa noastră. Nu suntem persoane în­
tregi. Suntem, efectiv, o „m ulţim e" de oameni, fiecare cu planul lui. Luni îmi place
verdele; marţi îmi place movul; miercuri semnez cecul; joi vreau banii înapoi; vineri
„iubesc" pe cineva; sâmbătă îl „urăsc"; duminică încep un proiect; până luni l-am
şi abandonat. Noi nu suntem în stare să facem cu adevărat nimic în viaţa noastră,
pentru că nu avem prezenţă, nu avem o integritate interioară a fiinţei. Nu suntem
întregi. Tot ce credem că „facem " este doar rezultatul unor cauze trecute. Funcţio­
năm pe autopilot - de fapt, pe mai mulţi autopiloţi.
3. Nu putem să ne vedem starea de divizare interioară pentru că, esenţial­
mente, am devenit foarte îndemânatici la a ne minţi pe noi înşine. Facem acest lucru
pentru că avem „tam poane". Aceste tampoane sunt ca nişte amortizoare şi, practic,
ne apără să nu vedem „groaza din situaţie". Groaza din situaţie, în cuvinte simple,
este că noi, oamenii, trăim într-un soi de casă de nebuni şi că, în diferite măsuri, cu
toţii suntem nebuni. Dacă am vedea acest lucru în mod clar şi dintr-o dată, ne-ar
copleşi. Aşa că am dezvoltat multe strategii ca să ne orbim, să ne împiedicăm să
vedem realitatea situaţiei. Aceste strategii, „tam poanele", sunt ceea ce psihologia
numeşte „mecanisme de apărare" - precum reprimarea, proiecţia, identificarea şi
aşa mai departe.

O b se rv a re a de sin e
Tehnica fundamentală a lui Gurdjieff este observarea de sine. Cheia pentru a
realiza observarea de sine este să fii dezinteresat. Cuvântul „dezinteresat" este ade­
sea confundat cu termenul „neinteresat". Acesta din urmă înseamnă exact ceea ce
sugerează - lipsa unui interes pentru ceva, indiferenţa faţă de ceva. „Dezinteresat"
poate să însemne şi asta, dar mai frecvent se referă la un tip de detaşare obiectivă
360 361
 C ei T rei M agi P ericuloşi
- ceea ce uneori se numeşte a fi „nepărtinitor, fără interese personale", cam în genul
în care (într-o situaţie ideală) un arbitru ar arbitra un meci sportiv. Arbitrul nu este
neinteresat de joc - dimpotrivă, el este intens interesat de joc. Doar că nu are niciun
ataşament cu privire la rezultat. El poate să îl observe ca martor, cu ochiul obiectiv
şi calm al unui bun savant.
Atunci când ne angrenăm în observarea de sine, obiectivul nostru este să în­
văţăm să ne observăm într-un astfel de mod Gurdjieff folosea uneori o metaforă
categoric mai dramatică: el le recomanda studenţilor săi să se observe „ca şi cum
v-ar observa Dumnezeu" în general, atenţia noastră este crescută atunci când ştim
că ne mai observă şi alţii. Atunci când ne imaginăm că ne urmăreşte Dumnezeu,
sau un alt ipotetic Supraveghetor suprem, încercările noastre de a ne observa pe
noi înşine devin însufleţite şi mai intense.
A m in tirea de sin e
Amintirea de sine este miezul celor mai multe form e de Lucrare interioară
asupra sinelui. Conceptul a fost denumit în diferite feluri de-a lungul secolelor, în
diferitele tradiţii spirituale, dar întotdeauna este vorba despre arta de a menţine o
stare de conştiinţă elevată pe parcursul activităţilor din viaţa noastră de zi cu zi.
Temelia amintirii de sine este atenţia împărţită. Ideea este simplă: imaginaţi-vă
o săgeată îndreptată către o ţintă, în exteriorul vostru. Acesta este modul în care
funcţionează de obicei atenţia noastră - ea „curge" de la noi către obiectul pe care
îl observăm. In timp ce observăm acest obiect, în mod norm al suntem conştienţi de
noi înşine (subiectul) doar marginal. Dacă obiectul pe care îl observăm este deosebit
de fascinant, putem să pierdem aproape cu totul simţul de sine, în timp ce îl obser­
văm. E aproape ca şi cum nu am fi acolo. Aşa funcţionează atenţia în mod normal.
Pentru a ne aminti de sine, trebuie să ne „împărţim" atenţia. Putem să ne gândim
la acest lucru, imaginându-ne cum săgeata atenţiei are două capete. în timp ce un
capăt este îndreptat către ceea ce observaţi (un copac, să spunem ), celălalt capăt
este îndreptat înapoi, către voi înşivă. La început, acest lucru poate părea puţin for­
ţat şi dificil, dar practica îl va face treptat să devină mai firesc.
Lumea în care trăim ne distrage foarte mult (şi mai m ult ca oricând acum, în
lumea high tech). Ca urm are, atenţia noastră este perm anent „prinsă" în eveni­
mente exterioare. Putem să considerăm atenţia ca fiind o m arfă ce poate fi folosită,
porţionată, epuizată şi aşa mai departe. Atunci când atenţia este consumată într-un
loc, ea nu mai este disponibilă altundeva şi experimentăm aceasta ca inconştienţă
(dar numai după ce faptul s-a consumat!). Totuşi, un lucru interesant cu privire la
atenţie este că ea poate fi dezvoltată şi intensificată într-atât, încât e ca şi cum am
avea „mai m ultă" atenţie - şi chiar avem.
Am intirea de sine prin practica atenţiei împărţite generează energie din inte­
rior. Adesea, practica ni se va părea consumatoare de energie, la fel cum ne simţim
obosiţi după o sesiune de meditaţie. Dar acestea sunt efecte pe termen scurt. Efec-
E x e r c i ţ i i P r a c t i c e D i n L u c r a r e a L ui G u r d j i e f f
tele pe termen lung, ale observării de sine, la fel ca în cazul m editaţiei tradiţionale
în poziţia aşezat, sunt o vitalitate şi o prezenţă crescute, claritate mai mare, func­
ţionarea corectă a graniţelor personale, capacitate mărită de atenţie şi o stare de să­
nătate psihologică mai bună, în general. (Desigur, aceasta este o simplificare. Orice
dezvoltare interioară are loc în cicluri, cu suişuri şi coborâşuri).
Ar trebui să înţelegem că prin nicio metodă de meditaţie - nici prin amintirea
de sine - nu încercăm să forţăm mintea să fie liniştită. Forţarea nu duce nicăieri,
decât la reprimarea de gânduri şi sentimente. Am intirea de sine nu înseamnă re­
primare. Mai degrabă, este un act care ne permite să fim mai implicaţi în viaţa noas­
tră într-un mod real - după cum s-a exprimat odată Gurdjieff, „totul mai însufleţit"
- fiind în acelaşi timp capabili să vedem lucrurile m ai limpede şi mai exact.
La început, practicaţi amintirea de sine ori de câte ori vă amintiţi să o faceţi.
Dacă uitaţi, nu vă faceţi probleme, pentru că momentul în care vă daţi seama că aţi
uitat este, de fapt, m om entul când vă amintiţi de sine! Observaţi pur şi simplu că
aţi uitat şi apoi continuaţi cu meditaţia amintirii de sine cât de m ult timp puteţi.
Puteţi să o practicaţi în timp ce şofaţi, când mâncaţi, când m ergeţi la baie, când vă
plimbaţi etc. La început este bine să încercaţi această meditaţie atunci când nu sun­
teţi angrenaţi în ceva com plicat sau serios, dar în timp veţi putea să o faceţi în si­
tuaţii din ce în ce m ai complexe. Ea nu vă va pune niciodată într-un context de
nesiguranţă; dimpotrivă, observarea de sine sau am intirea de sine vă face să fiţi
mai prezenţi, mai atenţi şi mai sensibili. Este la polul opus al lui „a te deconecta".
Exerciţiul nr. 1: Atenţia împărţită. Pe parcursul zilei, practicaţi direcţionarea
săgeţii atenţiei în ambele sensuri, în exterior şi în interior. La început faceţi acest lucru
în circumstanţe simple, de exemplu când staţi la cafenea: fiţi conştienţi atât de cafeaua
pe care o beţi, cât şi de voi, cei care o beţi. Fiţi conştienţi de oamenii din cafenea şi de
voi ca observatori. Mai puteţi încerca acest lucru şi când vorbiţi cu cineva. La început
este dificil şi veţi uita de voi repede şi de multe ori. Este ceva normal.
Exerciţiul nr. 2: M editaţia Luminii Roşii. Atunci când şofaţi şi când sunteţi
opriţi la semafor, amintiţi-vă să vă observaţi - în mod obiectiv, ca şi cum aţi observa
un străin. Priviţi-vă cu atenţie corpul, respiraţia, sentimentele, gândurile. Vedeţi-le
pe toate fără a le judeca. (Atenţie: atunci când vă observaţi sentimentele, asta nu
înseamnă să încetaţi să mai simţiţi. Daţi voie sentimentului să fie acolo, în timp ce
vă observaţi experimentându-1). Dacă nu aveţi maşină, puteţi folosi o altă activitate
de rutină care să vă ancoreze atenţia - de exemplu, spălatul pe mâini. Ori de câte
ori vă spălaţi pe mâini, amintiţi-vă pur şi simplu: „eu m ă sp ă l".
Exerciţiul nr. 3: „M ulte euri". începeţi să vă rem arcaţi inconsecvenţele inte­
rioare. Observaţi că, de fapt, nu sunteţi „un singur sine, consecvent". Din nou, în­
cercaţi să vedeţi toate acestea fără să le judecaţi. Dacă vedeţi că apare judecarea,
363
 C ei T rei M agi P ericuloşi
pur şi simplu observaţi şi acest lucru. (Tradiţiile orientale, îndeosebi şcolile budiste,
spun că nu există în interior niciun „eu" real, iar acesta este un alt mod în care se
poate aborda chestiunea. în orice caz, fie că ne vedem natura interioară ca fiind for­
mată din „multe sine" sau din „niciun sine", putem spune că aceasta este doar o
chestiune teoretică. Ceea ce contează este direcţionarea
/ atentiei
/ în interior. In cu-
vinte simple, mai întâi facem lucrarea şi apoi ne preocupăm de filosofie).
Exerciţiul nr. 4: Considerarea interioară. Acesta era termenul pe care îl folosea
Gurdjieff pentru a descrie tendinţa noastră de a da prea multă greutate părerii ce­
lorlalţi despre noi. Este unul din cele mai mari impedimente în calea trezirii. Atunci
când suntem prinşi în considerarea interioară, nu putem să ne observăm pe sine
sau să ne amintim de noi înşine.
Pentru acest exerciţiu, începeţi pur şi simplu să observaţi cum „daţi putere"
altora, fiind excesiv de preocupaţi de ceea ce cred ei despre voi. La început, la fel
ca la Exerciţiul nr. 3, veţi putea să vă vedeţi inconsecvenţele interioare şi felurile
de „considerare interioară" în termeni de cum aţi fost până acum - cu alte cuvinte,
în retrospectivă. în timp, veţi putea să surprindeţi aceste tipare, pe m ăsură ce apar,
în momentul prezent. Cu insistenţă, veţi putea să schimbaţi un tipar egotic de rutină
în timp ce se desfăşoară. Acesta este începutul dezvoltării voii adevărate, a capaci­
tăţii de a „face" cu adevărat.
Exerciţiul nr. 5: Schim barea lucrurilor. Schim baţi conştient lucruri în viaţa
voastră. Profesorul meu iniţial în Lucrarea lui G urdjieff mi-a dat sarcina să port
ceasul la cealaltă mână timp de o săptămână. Mi s-a părut ceva banal la momentul
acela, dar astfel de exerciţii dezvăluie rapid cât de mecanic poate fi comportamentul
nostru. M odificări foarte simple ale rutinei de zi cu zi ajută la dizolvarea incon­
ştienţei. în parte, adorm im în viaţă pentru că toate punctele de referinţă din jurul
nostru devin atât de familiare. De aceea, în cazul celor mai m ulţi dintre oameni, cu
cât îmbătrânesc mai mult, cu atât timpul trece mai repede - de aceea copilăria a
părut să dureze o veşnicie. Se întâm plă pentru că atunci când suntem tineri, punc­
tele de referinţă din jurul nostru sunt în cea mai mare parte necunoscute, sunt noi,
iar atenţia noastră se agaţă de ele. Efectul este că timpul „încetineşte". Când suntem
mai bătrâni, „le-am văzut deja pe toate", astfel că atenţia noastră nu mai este atât
de concentrată. în consecinţă, este prezentă efectiv o parte mai mică din noi. E ca şi
cum am aţipi într-o după-amiază şi ne-am trezi după o oră, crezând că am dormit
doar 10 minute.
„Schimbarea lucrurilor" este, desigur, miezul Lucrării, pentru că duce la ca­
pacitatea de a fi cu adevărat capabil să faci. începe aşa: observaţi un tipar compor­
tamental negativ pe care îl aveţi, să spunem acela de a fi excesiv de critic faţă de
partener. încercaţi să vă prindeţi asupra faptului. (La început nu va fi uşor, din
cauza „tam poanelor" interioare care funcţionează ca nişte ecrane). Prin practicarea
E xerciţii P ractice D in L u c r a r e a L ui G urdjieff
repetată a observării de sine şi a atenţiei împărţite, intr-o bună zi vă veţi surprinde
cu adevărat, în timp ce vă criticaţi partenerul. Acesta este începutul trezirii conştiin­
ţei - capacitatea de a ne da seama cu adevărat când acţionăm din factori negativi
de ego. în viziunea lui Gurdjieff, continuând practica, vom începe să dezvoltăm în
noi o calitate mai rafinată de energie, care permite lucrării alchim ice să transforme
tiparele negative în ceva mai rafinat - conştiinţa însăşi.
însă pentru ca acest proces să funcţioneze, trebuie să dezvoltăm disponibilitatea
de a suferi conştient, pentru că atunci când căutăm să ne criticăm partenerul şi să ne
muşcăm de limbă o să suferim în consecinţă. Asta numea Gurdjieff „suferinţă volun­
tară". Toate procesele terapeutice şi toate meditaţiile se bazează, în cele din urmă, pe
acelaşi lucru - purificarea interioară, prin împotrivirea conştientă la tiparele noastre
vechi, inconştiente şi eliberarea treptată din strânsoarea lor.
Exerciţiul nr. 6: Observarea lucidă. Acesta este termenul pe care îl folosesc
eu pentru o tehnică ce se găseşte în multe tradiţii de înţelepciune. Este vorba de
practica de a-ţi aminti, la orice moment din cursul zilei, că „visez". în timpul nopţii,
când avem un vis în care devenim deosebit de conştienţi (în vis) că visăm, avem
ceea ce se cheam ă un „vis lu cid ".1 Una din m etodele folosite pentru a stimula visa­
tul lucid în timpul nopţii este să practicaţi menţinerea gândului „acum visez", pe­
riodic, pe parcursul zilei. Exerciţiul nu este nici pe departe o fantezie fără rost; multe
tradiţii spirituale şi filosofice afirmă că, oricum, toată viaţa este un fel de vis. Indi­
ferent de viziunea noastră despre natura obiectivă a realităţii, fapt este că putem
deveni mai conştienţi de momentul prezent, pur şi sim plu spunându-ne că suntem
în mijlocul unui vis. (Desigur, asta nu înseamnă că acţionăm ulterior ca şi cum am
visa!) Tipul de conştienţă pe care îl avem într-un vis lucid este o paralelă destul de
apropiată a stării de conştienţă pe care o avem atunci când ne observăm cu adevărat
în starea de veghe - ambele sunt caracterizate printr-un sentim ent de prezenţă vie,
de a fi efectiv aici.
Exerciţiul
/ nr. 7: Amintirea de sine. încercaţi / să vă am intiti
/ că sunteti
/ cel care
gândeşte asta sau cel care sim te asta, are senzaţia asta etc. - cu alte cuvinte, menţi­
neţi sentimentul de „eu sunt" ori de câte ori este posibil în timpul activităţilor voas­
tre zilnice. Asta nu înseamnă că nu vă puteţi angrena în activităţi sau în procese de
gândire obişnuite care necesită întreaga voastră atenţie. Pur şi simplu, înseam nă să
vă amintiţi că „eu sunt" atunci când aveţi aceste gânduri, sentim ente şi aşa mai de­
parte. La început, amintirea de sine poate părea un exerciţiu mental plicticos, pentru
că trebuie să faceţi un efort m ental să vă amintiţi: „eu sunt". Dar, în timp, acest sen­
timent de „eu sunt" devine din ce în ce mai puţin un gând şi din ce în ce m ai mult
un sentiment general, unul pe care îţi este mai uşor să ţi-1 aminteşti. Perseveraţi cu
exerciţiul şi îi veţi vedea beneficiile.
365
 C ei T rei M agi P ericuloşi
T a m p o a n e , m ecan ism e de ap ărare
Toată fragm entarea noastră interioară şi inconsecvenţa pe care aceasta o
m anifestă contribuie la a ne m enţine într-un soi de stare de transă, efectiv într-un
soi de som nam bulism . Societatea, în mare, contribuie, în general, la această stare
de transă descurajând orice fel de observare de sine. Când ne observăm pe noi
înşine, pe parcursul zilei, în aşa-num itele situaţii obişnuite (am intirea de sine),
începem să dobândim m ai multă energie, vitalitate şi lim pezim e. Insă la început
trebuie să trecem peste „şocul" de a ne vedea propria inconştienţă, propria frag­
mentare.
Vederea contradicţiilor noastre este umilitoare şi poate chiar să fie tulbură­
toare. Dacă le-am vedea pe toate deodată, am putea chiar să înnebunim . Astfel că
avem o apărare naturală în această privinţă, ceea ce Gurdjieff numea „tampoanele"
noastre. Un tampon este un amortizor psihologic care ne permite să trecem de la o
subpersonalitate la alta, fără prea mult şoc. Tampoanele sunt cunoscute în psiho­
logie sub denumirea de „mecanisme de apărare". Nu mai este nevoie să spunem
că acestea sunt numeroase. Mai jos urmează doar câteva.
1. Minciuna: Aceasta este mult mai frecventă decât se presupune în mod obiş­
nuit. Cei mai mulţi oameni mint de câteva ori în decursul unei zile obişnuite, adesea
fără să fie conştienţi de acest lucru. în această privinţă, m inciuna este mai mult
decât pur şi simplu distorsionarea adevărului sau „minciuni nevinovate", ea se re­
feră la orice fel de reprezentare eronată a adevărului. De exem plu, a spune „A"
când vrem să spunem de fapt „B" sau a nu spune nimic - „lasă". într-un fel, toate
mecanismele de apărare sunt forme de minciună. în general, m inţim ca să ne pro­
tejăm pe noi înşine, dar cea mai profundă formă de minciună este folosită pentru a
ne proteja de a ne vedea pe deplin starea de deconectare interioară.
N ivelurile de consim ţăm ânt ale minciunii pot deveni foarte distructive: de
exemplu, când o întreagă societate a fost programată să creadă într-un anum it fel,
care nu este în concordanţă cu realitatea, sau ceea ce uneori se num eşte „psihoză
în masă".
2. Masca nevinovată: Acesta este un tip de negare sau de evitare a înfruntării
cu sine. „Lumea e un haos şi eu nu am nimic de a face cu ea". Este o împotrivire la
creştere, dar în mod mai insidios ne împiedică să ne recunoaştem corect trăsăturile
şi capacităţile mai puţin plăcute.
3. Victima furioasă: Aceasta caracterizează tendinţele noastre obişnuite, reflexte,
de a da vina pe alţii sau pe lume pentru greutăţile noastre. Conştiinţa de victimă este
un tampon puternic, care ne împiedică să vedem limpede cum contribuim la propria
suferinţă. (A nu se confunda cu „muştruluirea victimei". Recunoaşterea Victimei fu­
rioase înseamnă pur şi simplu să recunoaştem împotrivirea noastră la asumarea res-
366
E xerciţii P ractice D in L u c r a r e a L ui G urdjieff
ponsabilităţii). Semnul distinctiv al Victimei furioase este atitudinea justiţiară. Ani
dreptate că nu am nicio legătură cu problemele mele. Experienţa mea este că acesta este
unul dintre cele mai năprasnice tampoane ale egoului. Mai degrabă, oamenii ar muri
decât să nu aibă dreptate într-o privinţă. Ba chiar cele mai multe războaie cu bază re­
ligioasă se bazează, până la urmă, pe acest tipar.
4. Suprimarea: Efortul deliberat de a controla o dorinţă despre care credem că
este inacceptabilă. De exemplu, vrem să ajutăm pe cineva, dar ne temem că alţii ne
vor judeca sau ne vor ataca dacă o facem. Astfel că ne suprimăm dorinţa de a ajuta.
Sau suntem atraşi de cineva, dar ne este teamă de consecinţele atracţiei noastre, astfel
că suprimăm sentimentul. Suprimarea poate fi atât de eficientă, încât să treceţi de la
subpersonalitatea „A ", care este atrasă de acea persoană, la subpersonalitatea „B",
care nu este. Apoi, aceasta se transpune în „nu mai sunt atras de tine". De fapt, ne
protejăm de experimentarea directă a confuziei pure a ambivalenţei noastre.
5. Form area de reacţie: Acesta este un termen psihologic pe care este util să
îl înţelegem. Este un mecanism de apărare prin care negăm un seniment care este
inacceptabil. El apare pentru a ne ajuta să nu ne amintim sau să nu retrăim o amin­
tire veche şi dureroasă. De exemplu, poate că am fost batjocoriţi cu mult timp în
urmă pentru că aveam o anum ită credinţă - să spunem, în Dumnezeu. Mai târziu,
în viaţă, devenim ateişti militanţi şi criticăm violent orice discurs despre Dumnezeu.
Ori de câte ori avem o reacţie reflexă faţă de un lucru, cauza este adesea formarea
de reacţie dar, de fapt, noi avem sentimente care sunt total opuse convingerilor pe
care le susţinem cu tărie. Un alt exemplu este să urâm sexul opus şi să îl batjocorim
cu orice ocazie, când, în interior, dorim din răsputeri iubirea părintelui nostru de
sex opus şi, în adâncul nostru, tot vrem iubirea şi aprobarea sexului opus. Formarea
de reacţie este frecventă la adolescenţi, care o folosesc pentru a încerca să se dife­
renţieze de părinţii lor. „Dacă tu spui alb, eu o să spun negru". Adolescenţii vor
îmbrăţişa adesea punctul de vedere opus, doar pentru a afirma că sunt altfel decât
cealaltă persoană. Dar mulţi adulţi încă mai fac asta, pentru că nu s-au diferenţiat
niciodată corespunzător de unul sau de ambii părinţi.
6. Reprim area: Aceasta este deconectarea total inconştientă a unor părţi din
minte, pentru a nu simţi durere sau alte sentimente dificile asociate cu amintirile a
ceea ce este reprimat. Societatea de masă (inclusiv religia) în general slujeşte încura­
jarea reprim ării la oameni, în special reprimarea vitalităţii oam enilor (inclusiv a
sexualităţii). Atunci când este reprimat un elem ent al unei persoane, în general,
persoana nu este în contact cu elem entul respectiv. A desea, observarea de sine
şi/sau meditaţia nu sunt suficiente pentru a disloca sau a dezvălui m aterialul re­
primat profund. Uneori, acest lucru se poate face doar prin terapie profundă (indi­
viduală sau de grup), în care putem începe să ne vedem punctele oarbe.
3 67
 C ei T re i M a g i P e r i c u l o ş i
7. A tacul: Acesta este un tampon deosebit de urât, care apare doar la un
număr mic de persoane (care fără îndoială că sunt cei norocoşi). El ia forma unei
distructivităţi maliţioase, căreia nu îi mai pasă de consecinţele acţiunilor sale. Prac­
tic, este un dragon care scoate foc pe gură, un tampon foarte puternic, angrenat în
a proteja ceva foarte vulnerabil. Acest tampon pare a fi prezent la persoane care au
trecut prin anumite traume sau tipuri de abuz. El protejează persoana de a vedea
şi de a simţi totalitatea rănilor sale. (în formele sale mai extreme, este unul din fac­
torii de rădăcină a tendinţelor psihopate, pe lângă predispoziţia genetică).
Exerciţiul nr. 8: Petreceţi o săptămână observând, cât de bine puteţi, unul din
aceste tampoane în acţiune la voi. Pur şi simplu, observaţi-le în acţiune, pe cât po­
sibil fără a le judeca, aşa cum un biolog observă formele de viaţă de pe teren. Păs­
traţi un jurnal în care să vă notaţi observaţiile.
îm p o triv ire a
în munca mea cu metodele de observare de sine, atât cu mine, cât şi cu alţii,
am asistat în repetate rânduri la puterea extraordinară a împotrivirii de a ne îm­
piedica să facem aceste exerciţii. împotrivirea ca temă generală în lucrarea de trans­
formare este de o importanţă esenţială. Ea poate fi înţeleasă în lumina schemei Legii
lui Trei a lui Gurdjieff ca forţa „negativă", sau „tăgăduitoare", care apare în noi, în
opoziţie cu o intenţie pozitivă.
Am observat de-a lungul anilor că există niveluri diferite de împotrivire -
adesea sub forma unui „prim val" şi „al doilea val". îm potrivirea din primul val
este împotrivirea obişnuită pe care o simţim în noi la orice fel de efort de a fi mai
conştienţi şi m ai vigilenţi. Mulţi abandonează munca de observare de sine când
ajung la primul lor nivel de împotrivire. Câteva din form ele pe care le poate lua
această împotrivire sunt următoarele:
1. Nu prioritizăm observarea de sine („Am lucruri mai importante de făcut"),
în general, acestea iau forma chestiunilor practice de care trebuie să ne ocupăm în
timpul unei zile obişnuite. Deşi înţelegem că este foarte posibil să practicăm obser­
varea de sine în timp ce ne ocupăm de chestiuni practice - şi că, de fapt, acela este
cel mai bun moment de a practica - totuşi, cumva, ne convingem că observarea de
sine va fi o interferenţă sau o bătaie de cap. Astfel, fie renunţăm conştient la prac­
tică, fie renunţăm la ea inconştient (ceea ce numim „uitare").
2. îm potrivirea generală la schimbare. în general, oamenii nu vor schimbare.
Dintre toate aşa-numitele caracteristici principale ale egoului, încăpăţânarea tinde
să fie cea mai frecventă, iar rădăcina încăpăţânării este frica de schimbare. Sursa
acestei îm potriviri se află în primii noştri ani de viaţă, când am fost controlaţi în
mod repetat de alţii sau de circumstanţe exterioare. Ca urmare, tindem să asociem
orice soi de schimbare cu a fi controlat de cineva sau de ceva. Putem să credem că
vrem să ne schimbăm, dar în adâncul nostru preferăm să „fim lăsaţi în pace" să ne
368
E xerciţii P ractice D in L u c r a r e a L ui G urdjieff
facem treaba. (Desigur, problema este că nu ştim cu adevărat care este această
„treabă", deşi ne place să credem că ştim).
3. M otivaţia greşită pentru a face Lucrarea. Aceasta este deosebit de dificil d
detectat la început şi de obicei avem nevoie de timp ca să devenim conştienţi de
ea. Pe scurt, iată despre ce este vorba: ne angrenăm în lucrarea de transformare din
alte motive decât din dorinţa clară de a ne cunoaşte pe noi înşine. Iată câteva exem­
ple: o facem pentru că o face şi partenerul nostru. Sau o facem pentru că dorim să
re-creăm dinamica de familie în cadrul comunităţii învăţătorului sau ghidului cu
care lucrăm şi să dăm un „sfârşit fericit" trecutului nostru. M ai exact, este posibil
să proiectăm o calitate părintească asupra învăţătorului sau ghidului nostru şi să
le căutăm aprobarea, ca să facem Lucrarea „corespunzător". (Desigur, dacă alegem
să lucrăm singuri, nu ne confruntăm cu aceste potenţiale probleme, însă ne con­
fruntăm cu chestiunea la fel de problematică a punctelor oarbe, adică a neputinţei
de a percepe dinamica propriului ego, aşa cum o pot percepe alţii. Acest lucru este
deosebit de im portant atunci când este vorba de m ecanism ele mai profunde de
apărare ale egoului, acestea fiind adesea clar vizibile pentru ceilalţi şi practic invi­
zibile pentru noi).
4. Frica de a face Lucrarea. Există o frică anume care este deosebit de perfidă.
Din experienţa mea, această frică este cea mai puternică dintre toate şi sabotează
mai multe eforturi de a deveni conştienţi decât oricare alta. Prin „a greşi" nu mă
refer la simpla greşeală din a crede că 2+2=5 (lăsând la o parte, pentru moment,
orice fel de obiecţiuni ezoteric-filosofice în această privinţă). Mă refer la „greşeala"
necesară de a ne descoperi potenţialul superior, Voia Adevărată. E nevoie de acest
aspect de greşeală, pentru ca tindem să fim ataşaţi de a avea dreptate. Dacă în adân­
cul nostru nu credem că putem fi treji, liberi, fericiţi, înţelepţi şi aşa mai departe,
atunci avem un ataşam ent faţă de convingerea că nu putem să fim niciunul din
aceste lucruri. De fapt, noi vrem să „avem dreptate" în această privinţă. Procesul
de trezire necesită ca noi să fim dispuşi că nu avem dreptate şi că greşim, la niveluri
esenţiale, în privinţa a ceea ce credem că suntem. Pe scurt, întreaga noastră imagine
de sine este răsturnată şi, în cele din urmă, ştearsă de tot, pe măsură ce noi suntem
din ce în ce mai puţin identificaţi cu personalitatea.
îm potrivirea „de nivel doi" poate fi încă şi mai dificil de abordat. Aceasta
este împotrivirea care apare numai după ce am urmat practicile o vreme şi am tre­
cut cu succes peste multe din formele timpurii de împotrivire. în unele tradiţii, îm ­
potrivirea de nivel doi se numeşte „noaptea întunecată a sufletului" şi se referă la
o perioadă a lucrării noastre cu sine, în care lucrurile par să se sfârşească şi să nu
ducă nicăieri. Lucrarea şi-a pierdut noutatea şi mare parte din strălucire. Egoul nos­
tru s-a întors pe uşa din spate şi a cooptat metodele pe care le folosim. El face asta
convingându-ne că ştim chichiţele, că înţelegem toate chestiile astea, că am văzut
cum funcţionează şi aşa mai departe. Iar noi reuşim fapta aproape miraculoasă de
a ajunge să fim plictisiţi de procesul nostru interior.
369
 Cei T rei M agi P ericuloşi

Adesea, soluţia pentru a ieşi din tiparele îm potrivirii „de nivel doi" este să
ne asumăm, într-un fel, o responsabilitate mai mare în viaţa noastră. Uneori, această
nouă responsabilitate ia form a unei pregătiri pe care o urmăm, pentru a-i putea în­
druma pe alţii. Cu toţii suntem învăţători, chiar dacă puţini dintre noi suntem des­ Capitolul 19
tinaţi să predăm principiile transformaţionale într-un mod formal. însă de-a lungul
anilor, am întâlnit mulţi oameni care toată viaţa lor au fost studenţii sau adepţii
Exerciţii practice din lucrarea lui Crowley
veşnici şi care adesea s-au tem ut să îşi dezvolte propria capacitate de a-i ajuta pe
alţii într-un fel. Pentru mulţi, să îşi dezvolte capacitatea de lider, de facilitator, să
M-am săturat ca tu să tot predai, să predai şi iar să predai, de parcă tu ai fi Dumnezeu
dezvolte aptitudini de consiliere sau de vindecare, de un fel sau altul, este o cheie
Atotputernic, iar eu aş f i un biet rahat jalnic în stradă.
pentru depăşirea împotrivirii „de nivel doi". Alternativ, în loc de genul acesta de
Contele de Tankerville (studentul lui Crowley)
aptitudini, lucrul care ar putea fi necesar poate fi şi o intensificare a exprimării de
sine - abordarea unui proiect creator, de exemplu în artă, muzică, scris, construcţii
Ju rn a lu l m agic
şi aşa mai departe - pentru a depăşi programarea esenţială a egoului care ne infor­
mează că aportul nostru la evoluţia rasei umane este neim portant sau lipsit de va­
C rowley era un om foarte meticulos când era vorba de practica observării
de sine. Autobiografia lui de 950 de pagini este, în mare parte, o cronică
a strădaniilor de o viaţă întreagă, de a se cunoaşte pe sine. Absolvent de Cambridge
loare.
şi, cu toate astea, guvernat în interior de un puternic impuls mistic, el a adus laolaltă
raţiunea şi spiritul - „scopul religiei şi metoda ştiinţei", după cum se exprima el -
într-unul din cele mai cuprinzătoare moduri realizate vreodată de un iniţiat în mis­
tere.
Unul dintre elementele lucrării lui Crowley care este cel mai eficient de utili­
zat este practica lui de a ţine un jurnal sau însemnări periodice despre progresul
practicii spirituale. Este un instrument surprinzător de puternic, dar unul pe care
studenţii lucrării de transformare tind să îl neglijeze. El funcţionează dintr-o varie­
tate de motive, printre care şi următoarele:
1. Dedicarea. Singurul şi cel mai mare obstacol în angrenarea Lucrării este
lipsa de hotărâre. Când începem să ne privim pe noi înşine, ajungem inevitabil la
realizarea tulburătoare că nu suntem fiinţe întregi - că suntem fragmentaţi, divizaţi
în interior şi, ca atare, incapabili să realizăm prea multe. Din această cauză, tovără­
şiile spirituale şi ezoterice de-a lungul secolelor au elaborat mijloace de a „fixa"
căutătorul sau candidatul, de a-i ţine picioarele pe foc în faţa agitaţiei pe care tinde
să o creeze egoul atunci când este confruntat cu perspectiva de a se privi pe sine.
Există diverse moduri de a ţine candidatul pe loc, de a demonstra şi de a aprofunda
dedicarea faţă de Lucrare. Unul din cele mai bune m oduri este ţinerea unui jurnal
permenent, dedicat exclusiv practicii interioare.
2. învăţarea. Acest instrument poate părea evident, dar este de o importanţă
crucială. Pe lângă hotărârea ezitantă, un alt detriment major pentru procesul de tre­
zire, este incapacitatea de a reţine lecţii importante. Atunci când memoria noastră
nu funcţionează pentru a ne sprijini creşterea, sfârşim prin a reinventa roata de
prea multe ori. într-un fel, reîncarnarea este o măreaţă metaforă pentru acest proces
371

C ei T rei M agi P ericuloşi
de uitare a unor lecţii esenţiale şi repetare a lor în viitor, fără a avea habar că deja
am mai fost pe acest teren. Ţinerea unui jurnal intensifică învăţarea din motive na­
turale, cel mai im portant fiind acela că simpla punere în scris a unei idei are ten­
dinţa să o clarifice şi să o consolideze în minte.
In plus, mai există şi ocazia de a reciti însemnări anterioare din jurnal pentru
a observa progresul, repetiţia sau stagnarea. Observarea progresului dă naştere la
apreciere; observarea repetiţiei sau a stagnării oferă posibilitatea ca aceste tipare să
fie schimbate. Ignoranţa înfloreşte în întuneric. Atunci când scriem, ţinem lumina
aprinsă asupra unor lucruri.
3. Creativitatea. Unii ar putea să se considere mai creativi sau mai puţin crea­
tivi decât alţii, dar în realitate, toate fiinţele umane sunt înzestrate cu capacitatea
de a gândi creativ. Sim plul act de înregistrare a impresiilor, experienţelor şi obser­
vaţiilor practicii interioare generează posibilitatea apariţiei unor m oduri originale
şi creatoare de a exprima adevărurile atemporale ale căii transformării.
4. Introspecţia. Trăim într-o epocă în care este încurajat caracterul extrovert
şi, deşi multe culturi consolidează atitudini mai introvertite, mare parte din socie­
tatea umană se bazează pe administrarea unor elemente exterioare - posesiuni ma­
teriale, relaţii personale, propriul nostru corp şi aşa mai departe. întregul univers
din jurul nostru, prin însăşi natura lui (prin intermediul sim ţurilor noastre) tinde
să ne tragă în afară, să ne îndepărteze de noi înşine şi să ne ducă spre „celălalt",
spre „lucruri". Păstrarea unui jurnal este efectiv o m editaţie, o m editaţie care ne
ajută să răm ânem atenţi la mintea noastră şi la manifestările ei şi care ţine lumina
aprinsă în interior.
Yoga
Spiritul universal al lui Crowley a fost evident şi în încercarea lui sinceră de
a integra disciplinele orientale - anume, Raja Yoga - în Lucrarea tradiţiei ezoterice
occidentale (anume teurgia sau magia înaltă). El a văzut clar că Orientul este mai
avansat în anum ite tărâmuri ale disciplinelor interioare, îndeosebi în ceea ce pri­
veşte practica concentrării minţii, în scopul deplasării dincolo de conştiinţa obiş-
nuită. Prim ul lui m entor în ezoterism ul occidental, A llan Bennett, l-a pus să
călătorească în Orient şi să se cufunde în yoga şi în budism, lucru care a adus o pu-
ternică notă de legitimitate practicilor orientale ale tânărului Crowley.
Experienţa umană poate fi desemnată în esenţă ca aşezându-se pe trei dome-
nii principale: inconştientul, conştientul şi aşa-numitul superconştient (ce e drept,
nu un termen foarte bun, dar „transconştient" sau „dincolo de ego" sunt probabil
şi mai stângace. Engleza nu este o limbă potrivită pentru a exprima termenii tehnici
ai spiritualităţii, ca să nu spunem mai mult). Tărâm ul inferior (inconştientul) şi cel
superior (superconştientul) au ceva în comun, şi anume că în niciunul din ele nu
există „eu". Conştiinţa egocentrică aparţine doar nivelului de mijloc, nivelul la care
existăm în mod obişnuit noi, oamenii. (Se pare că şi unele animale există la acest
E x er c iţ ii P r a c t i c e D in L ucrarea L ui C rowley
nivel, cel puţin într-o anumită măsură - şi anume, cele care au conştiinţă autorefle-
xivă, i.e. se pot recunoaşte în oglindă: primatele, delfinii şi elefanţii, de exemplu).
Desigur, la acest nivel de ego există foarte multe trepte; o persoană poate să fie con­
ştientă num ai m arginal, ceva mai m ult decât într-o stare de som nam bulism , pe
când alta poate să fi ajuns la un nivel considerabil de conştienţă, păstrându-şi în
acelaşi timp un simţ clar al sinelui separat. însă scopul yoga este să antreneze min­
tea în aşa fel, încât să ne permită să trecem, treptat şi în siguranţă, în tărâmurile su­
perioare de conştienţă, lipsite de ego - să ne cunoaştem adevăratul potenţial
interior.
Crowley a practicat prima oară serios yoga, la scurt timp după pregătirea lui
la Zorile de Aur, pe când locuia cu Bennett la Burma, în 1901. Acesta a fost anul în
care a susţinut că a avut experienţa dln/mm, termen care se traduce ca „m editaţie"
(şi din care derivă cuvântul „zen"), dar care, de fapt, se referă la o fază anume (şi
avansată) în practica concentrării. în opera lui principală, M agick: Book 4 [Magie:
Cartea 4], Crowley avea să fie primul care să producă un sistem coerent ce combina
yoga orientală clasică şi magia ceremonială.
Sistemul de yoga pe care l-a învăţat şi l-a predat Crowley mai târziu este cu­
noscut în general ca Raja Yoga (yoga regală) sau Ashtanga Yoga (yoga cu opt braţe).
Yoga „regală" nu înseamnă că era o formă de yoga creată doar pentru prinţi şi prin­
ţese. Mai degrabă, se referă la ideea că „mintea este rege" şi că trebuie antrenată pen­
tru a stăpâni corpul şi a „domni" ca suveran interior iluminat asupra tărâmului fiinţei.
Ca şi în cazul Nobilei Căi cu Opt Ramuri a lui Buddha, Ashtanga Yoga furnizează
opt paşi esenţiali pentru atingerea moksiia (eliberării sau iluminării).
Cele m ai m ulte tratam ente de Ashtanga Yoga încep cu preceptele morale
Yama şi Niyama (Cf., de exemplu, textul clasic al lui Swami Vivekanada, Raja Yoga,
transcris după prelegerile lui publice ţinute în anii 1890, unde Capitolul Unu, „Pri­
) mii paşi", începe cu o discuţie despre Yama). însă Crowley alocă locul trei, respectiv
patru pentru Yama şi Niyama în ordinea în care discută cele opt principii în Magie:
Cartea 4. în schimb, el începe cu discuţii despre Asana şi Pranayama. Lucru amu­
| zant, Crowley observă că multe dintre virtuţile morale ale Yam a şi Niyama sunt
1 „cele ale unui sclav, inventate de stăpânul lui pentru a menţine ordinea".1 însă în
. această privinţă, Crowley a nim erit perfect, arătând că adevăratul scop al precep­
telor morale este să calmeze mintea pentru a permite explorarea interioară efectivă
I (o minte agitată nu poate să mediteze eficient). Cu alte cuvinte, Crowley afirmă că
I moralitatea trebuie să urmeze după conştiinţă, şi nu invers, dacă dorim să facem
efectiv un progres interior real şi să evităm pura pretenţie puritanistă. (Acesta era
un alt punct de vedere pe care Osho avea să îl reafirme cu putere peste ani de zile,
i când condamna evlavia autorităţilor religioase indiene şi îşi îndrum a discipolii să
dezvolte o conştiinţă vigilentă, cât mai liberă cu putinţă de considerentele de ordin
373
 C ei T rei M agi P ericuloşi
1. Asana: Foarte potrivit, acest cuvânt în sanscrită înseamnă pur şi simplu „a
sta jos". Se referă la importanţa de a guverna corpul prin practicarea unei posturi
anum e şi menţinerea acesteia până când se atinge o anumită „stăpânire a agitaţiei".
După cum s-a exprim at odată Osho, „mai presus de orice, nu vă clătinaţi". Asana
se referă la corp, dar practica este în acelaşi timp şi o m etaforă - şi o metodă actuală
- pentru disciplinarea minţii. Dată fiind conexiunea minte-corp, atunci când corpul
devine nemişcat, m intea tinde să îl urmeze (dacă nu avem de-a face cu reprimări
considerabile, a se vedea Capitolul 17, pentru o discuţie mai detaliată pe această
temă).
Există o serie de asane; Crowley a sugerat patru anume. Ele sunt cunoscute
drept Dumnezeu (aşezat în scaun, cu spatele drept, genunchii apropiaţi, ochii în­
chişi); Dragonul (în genunchi, cu noada pe călcâie, degetele de la picioare îndreptate
în spate, cu capul şi spatele drepte, mâinile pe coapse); Ibisul (o asana mai dificilă:
într-un picior pe piciorul drept, ţineţi glezna stângă cu mâna dreaptă şi degetul ară­
tător de la mâna stângă pe buze) şi Tunetul (aşezat, cu călcâiul stâng sprijinind anu­
sul, piciorul drept sprijinit pe degete, cu călcâiul în faţa zonei inghinale, braţele
peste genunchi, cu capul şi spatele drepte).
Oricine a încercat serios aceste asane ştie cât de mult efort poate fi necesar
pentru a realiza un progres. (îm i amintesc că am participat odată la o meditaţie, di­
mineaţa la un centru budist zen Rinzai. După numai o jum ătate de oră, unul din
picioare mi-a amorţit, cum stăteam eu mai mult sau mai puţin nemişcat în poziţie
semilotus. Când profesorul a sunat clopoţelul cerând tuturor să se ridice în picioare
şi să facă meditaţia în plimbare, eu m-am ridicat şi aproape am căzut, descoperind,
la prima mână, pericolele încercării de a merge cu un picior am orţit). Sfatul
lui Crowley era că „succesul" în oricare dintre aceste posturi este obţinut numai
atunci când poţi să stai nemişcat timp de o oră. El cita im aginea vie a unei farfurii
pline cu apă, pusă pe cap. Trebuie să treacă o oră întreagă fără să se verse un singur
strop. Conform tradiţiei, prin simpla metodă a asanelor se poate atinge o mare stă­
pânire de sine (deşi Gurdjieff, de exemplu, contesta vehem ent acest lucru, consi­
derând că stăpânirea asanei nu dezvoltă decât unul dintre cei cinci centri elementari
- „centrul m işcării". Raja Yoga este de acord, privind asana doar ca pe o fază preli­
minară).
2. Pranayama: Cele mai multe tradiţii spirituale recunosc un tip de energie
universală care nici în zilele noastre nu a putut fi detectată prin m ijloace empirice,
în tradiţiile hinduse, această energie este cunoscută în general sub term enul de
prana. Cuvântul are mai multe înţelesuri în sanscrită, dar este asociat cel mai frec­
vent cu respiraţia, spiritul sau „energia spiritului", în aceasta fiind o paralelă apro­
piată a term enului latinesc spiritus, a chinezescului chi, a cuvântului polinezian
manna, a term enului teozofir „lumină astrală" şi aşa mai departe. împotriva cone­
xiunii strânse dintre prana şi respiraţie şi diferitele practici de respiraţie, pranayama
374
E xerciţii P ractice D in L ucrarea L ui C rowley
este mult mai mult decât atât. După cum arată Swami Vivekananda, „respiraţia are
foarte puţină legătură cu ea. Pranayama înseamnă controlul pranei."2 Ce este prana,
de fapt? Conform doctrinei hinduse, întreaga existenţă este formată din două ele­
mente esenţiale, acestea fiind akasha şi prana. Cea dintâi răspunde de crearea tuturor
formelor cunoscute - totul, de la atomi până la galaxii - şi este energia subtilă care
este esenţa acestora (în acelaşi timp fiind extrem de dificil de detectat de simţurile
fizice). Principiul însufleţitor sau puterea de m anifestare care m odelează akasha
este prana. Cele două au o paralelă aproximativă în Cabala, în conceptele de Chok-
mah şi Binah. Cel dintâi este factorul esenţial din spatele întregii existenţe manifes­
tate - scânteia creaţiei care ia naştere din Divinitate iar cea de a doua îi dă
coerenţă.
în Cartea 4, Crowley petrece cea mai mare parte din timp în capitolul despre
pranayama, unde vorbeşte despre mantra yoga, recomandând utilizarea unei mantre
- o form ulă scurtă de cuvinte sacre, repetată la nesfârşit - ca m ijloc solid de a
guverna m intea şi de a prelua controlul asupra respiraţiei. El dă câteva exemple,
precum faimoasa mantră tibetană budistă Aum mani padm e lnim şi mantra din tra­
diţia Advaita, Aum Tat Sat Aum. Crowley comentează: „Nu ai ajuns să stăpâneşti o
mantră până când aceasta nu continuă neîntreruptă în som n", adăugând, „lucrul
acesta e mult mai uşor decât sună".3 în Liber E, el oferă şi o procedură simplă pentru
reglarea respiraţiei: aşezându-vă într-una din posturile asana date mai sus, practicaţi
respiraţia după cum urmează: degetul mare de la mâna dreaptă acoperă nara
dreaptă în timp ce expiraţi lent pe nara stângă, numărând până la 20. Apoi inspiraţi
prin nara stângă, numărând până la 10. Schimbaţi, acoperind nara stângă cu degetul
mare de la m âna stângă. Expiraţi prin nara dreaptă şi număraţi până la 20, apoi
inspiraţi prin nara dreaptă şi număraţi până la 10. Reveniţi la cealaltă nară şi aşa
mai departe. Faceţi acest lucru timp de o oră. Crowley recom andă să prelungiţi nu­
mărătoarea (30 şi 15, în loc de 20 şi 10), pe măsură ce vă simţiţi confortabil cu prac­
tica.
3. Yama: Crowley traducea acest cuvânt prin „control", deşi, conform învă­
ţatului în domeniul yoga Georg Feuerstein, yama înseamnă un anumit tip de con­
trol, şi anume „constrângere"4. în general, este primul „braţ" al lucrării cu opt braţe.
Este cadrul m oral general pe care se bazează viaţa spirituală. Ideea principală (pe
care Crowley a subliniat-o întotdeauna) este că o minte agitată nu se poate disci­
plina în meditaţie. O viaţă morală tinde să satisfacă conştiinţa, lucru care, la rândul
său, ajută la calm area minţii.
în doctrina yoghină clasică există cinci feluri de yama: ahimsa (nu face rău);
satya (fii sincer)); asteya (nu fura); brahmacarya (fie celibat, fie com portam ent sexual
corect) şi aparigraha (nu te complace excesiv în posesiuni materiale - trăieşte simplu,
cu nimic mai mult decât ce îţi este necesar).
în Cartea 4, în mod previzibil, Crowley ia în coarne multe din ideile asociate
375
 C ei T rei M agi P ericuloşi
cu iiama. Pe prima, ahimsa, el a tradus-o drept „a nu ucide". Cu bine-cunoscuta lui
ghiduşenie, el proclamă:
...această grijă permanentă, această frică să nu ucizi ceva din greşeală este,
în întregul ei, mai rea decât un conflict cu m âinile goale cu un urs grizzly.
Dacă lătratul unui câine îţi tulbură meditaţia, cel mai simplu este să împuşti
câinele şi să nu te mai gândeşti la asta.3
însă atât Dennis Waite, cât şi Feuerstein spun că o traducere mai exactă pen­
tru ahimsa este „a nu răni" sau „a nu face rău".6 După cum arată Feuerstein, în textul
sfânt hindus cunoscut ca Bhagavad-Gita apare o problemă interesantă, când Domnul
Krishna îl îndeam nă pe discipolul lui Arjuna să participe la un război mare şi să
nu îşi facă griji că îi omoară pe alţii. Este clar că asta ar însemna „a răni", motiv
pentru care, m enţionează Feuerstein, mulţi învăţaţi hinduşi aleg să vadă Gita ca pe
o alegorie. (Atitudinea războinică a lui Krishna este cea care l-a făcut pe Osho să
facă odată o declaraţie faimoasă: „Dacă aş fi fost Arjuna, i-aş fi dat lui Krishna o
palmă peste faţă").
Ar trebui rem arcat că Aleister Crowley a făcut bizara declaraţie despre câini
pentru a ilustra absurditatea dispoziţiilor morale luate prea literal; un bun exemplu,
pe care îl citează şi el, este îngrijorarea jainilor cu privire la uciderea accidentală a
insectelor. Unii jaini chiar poartă o mască pentru a se feri de acest lucru. Osho, năs­
cut jain, a acuzat şi el exagerarea aplicării preceptului yama.
4. Niyama: Şi acest cuvânt înseamnă „constrângere". Crowley trece peste el
mai mult sau mai puţin în tăcere în Cartea 4. Tehnic, termenul constituie cinci prac­
tici esenţiale: shauca (puritate); samtosha (mulţumire); tapas (ascetism ); svadhyaya
(studiu) şi ishvara-pranidhana (devotament faţă de Dumnezeu). Toate au scopul su­
prem de a calma mintea pentru a o pregăti pentru meditaţie mai profundă.
Crow ley recom andă ca studentul să îşi urmeze propriile coduri morale,
bazate pe ceea ce îi va incita mintea cel mai puţin. Subliniind problemele relativităţii
morale, el scrie: „Curăţenia care va ajuta chirurgul în m unca lui l-ar împiedica pe
inginer să şi-o facă pe-a lu i."7
5. Pratyahara: Acesta este primul nivel adevărat de conştiinţă; cele patru ni­
veluri anterioare s-au ocupat de corp, de respiraţie sau de comportament. Cuvântul
se traduce prin „retragere" sau, după cum o numea Swam i Vivekananda, „aduna­
rea în in terior". Aceasta se referă anume la relaţia dintre simţurile noastre fizice
şi obiectele pe care le percepem prin ele. A ne „retrage" înseamnă aici a ne deco­
necta conştiinţa de aceste obiecte. Acest lucru se realizează printr-o simplă medi­
taţie de asistare ca m artor: pur şi simplu, observaţi deplasarea gândurilor prin
minte, fără a încerca să le controlaţi. în timp - poate într-un timp considerabil -
376
E xerciţii P ractice D in L ucrarea L ui C rowley
mintea se va calma în cele din urmă, iar când va deveni cu adevărat tăcută pentru
perioade considerabile, atunci s-a realizat pratyahara.
Unele tipuri de budism tibetan numesc acest gen de m editaţie sham atha şi
oferă îndrum ări utile pentru realizarea ei: 1. Nu prelungi gândul anterior. 2. Nu in­
vita gândurile viitoare. 3. Răm âi gol în natura conştienţei proaspete a momentului
prezent.8
în Cartea 4, Crowley furnizează un grafic interesant care reprezintă controlul
treptat al minţii, până la nivelul de „control absolut". însă chestiunea controlului a
fost întotdeauna problematică în contextul anumitor învăţături orientale, întrebarea
naturală care urmează fiind „cine controlează?". Totuşi, problem a este rezolvată
atunci când ne dăm seama că termenul „control" este un term en de comoditate.
Chestiunea „celui care controlează", de fapt, nu este relevantă pentru obiectivul
principal, care este acela de a încetini procesele de gândire până la nivelul în care
încetăm să ne mai identificăm cu lucrurile, fie că este vorba de obiecte exterioare
sau de gânduri interioare. Astfel, ajungem să fim pentru prima oară cu adevărat
„în pace".
6. Dharana: Cuvântul înseamnă „concentrare". în unele privinţe, este opusul
lui pratyahara, care practic înseam nă conştienţă nediscriminatorie.
în dharana încercăm să ne concentrăm întreaga atenţie asupra unui obiect
anume - de exemplu, vizualizăm un triunghi albastru şi încercăm să susţinem men­
tal imaginea. Crowley avertizează în privinţa eforturilor îngrozitoare care îl aş­
teaptă pe practicant la această etapă, obiectul pe care încearcă să îl susţină în minte
nerămânând static şi dovedindu-se aproape imposibil de susţinut - ca un semnal
prost la televizor, care nu poate fi stabilizat. El arată că puterea voinţei dezvoltată
în practica asanelor (a se vedea mai sus) va fi graţia salvatoare în această practică.
De asemenea, recomandă practicarea la început cu un carneţel de notiţe şi un ceas,
nu mai m ult de 10 minute pentru început.
Deşi Crowley menţiona această etapă în contextul sistem ului Raja Yoga cu
opt braţe, tibetanii sunt cei care încă o dată au dus practica vizualizării la cel mai
cuprinzător nivel al ei. Există practici de vizualizare extraordinar de avansate în
unele ramuri ale budismului tibetan, dintre care unele necesită ca un meditator so­
litar să încerce să menţină în minte imaginea a ceva într-o asemenea m ăsură şi pen­
tru o anum e durată de timp, încât imaginea să „prindă viaţă" în cele din urmă şi
chiar să se manifeste în realitatea fizică. Astfel de practici ar putea părea că flirtează
periculos de m ult cu psihoza, însă dharana, în viziunea lui Crowley, este de fapt
doar o piatră pe care să păşeşti către adevăratul obiectiv, şi anum e transcenderea
totală a dualităţii.
7. Dhyana: După cum am mai menţionat, acest cuvânt se traduce în engleză
ca „meditaţie". Doctrina hindusă este explicită în sensul că adevărata meditaţie este
377
 C ei T re i M a g i P e r i c u l o ş i
cea mai mare realizare a căutătorului, mai mare decât iscusinţa intelectuală. Ne mai
rămâne doar să înţelegem ce este meditaţia.
Sw am i Vivekananda, preluându-1 pe Patanjali, vorbeşte despre dhyana ca
fiind stadiul care permite un „flux neîntrerupt de cunoaştere" despre obiectul asu­
pra căruia ne concentrăm. Descriind acest stadiu în Cartea 4, C row ley aduce pe
masă toate aptitudinile lui critice de Cambridge şi defăimează excesele prosteşti
ale învăţaţilor religioşi care raportează acest stadiu la tot soiul de aberaţii glorioase
şi de puteri fantastice (esenţialmente, echivalentul oriental al lui Iisus care merge
pe apă etc.). Şi fără îndoială că are dreptate. Noi, în Occident, cunoaştem bine fun-
damentalismul religios, aşa cum apare el în cele trei mari credinţe monoteiste oc­
cidentale (iudaismul, creştinismul, islamismul) şi problemele pe care le generează.
Nu cunoaştem prea bine fundamentalismul oriental, dar cu siguranţă că există şi
îi merge foarte bine la nivel de doctrine. Un exemplu clasic de fundam entalism
yoghin este noţiunea că trezirea spirituală înseamnă extaz nonstop sau că trezirea
spirituală este întotdeauna însoţită de puteri miraculoase.
Principala idee pe care o subliniază Crowley cu privire la dhyana în contextul
Raja Yoga este că aceasta reprezintă un stadiu al practicii de meditaţie caracterizat
prin acoperirea bruscă a golului dintre subiect (meditator) şi obiect (pe care se con­
centra m editatorul în etapa precedentă). El descrie corect această fază ca fiind „ca­
tastrofală" pentru ego, folosind şi cuvântul „anihilare" pentru a înţelege ce se
întâmplă aici cu conştiinţa egocentrică normală. Crowley vorbeşte înflăcărat şi pe
îndelete despre experienţă, deşi în cazul lui este sigur că starea lipsită de ego pe
care a gustat-o a fost una tem porară - lucru pe care nu îl neagă nici el, nicăieri.
Aceasta este o observaţie importantă, pentru că o altă concepţie greşită pe care mulţi
o au despre stadiile spirituale mai avansate este că acestea sunt perm anente şi ire­
versibile. Nu o dată, guru-şi şi sfinţi au demonstrat, dacă nu prin cuvinte, atunci
prin acţiunile şi prin vieţile lor, că în mod clar acest lucru nu este adevărat.
Feuerstein (1990) arată că personalitatea este complet restructurată de practica
repetată a acestui stadiu, dar că, în cele din urmă, trebuie să se renunţe şi la practica
de m editaţie. Acest lucru ar fi necesar dacă rămâne o identificare cu a fi „medita­
tor", sau „persoană spirituală".
8. Sam adhi: Acest cuvânt înseamnă, în traducere aproximativă, „dobândirea
adevărului" sau, într-un limbaj mai spiritual, „Unime cu Dum nezeu". Practic, este
vorba de intensificarea şi stabilizarea stadiului de dhyana, inclusiv a realizării de­
pline a faptului că egoul sau şinele separat nu există până la urmă, iar separarea de
orice fel este o percepţie greşită generată de gândirea derutată şi amăgită. Doctrina
yoghină clasică o numeşte unirea jiva (sufletului) cu atman (Şinele adevărat). Crow­
ley scria că cele m ai m ulte lucruri care s-au scris despre samadhi sunt nişte prostii
şi chiar îl acuză pe marele Patanjali că „îi face prea multă reclam ă".9 El preferă des­
crierea simplă dată de Yajna Yalka, care o numeşte „îndepărtarea a tot ce ascunde
E x e r c i ţ i i P r a c t i c e D in L u c r a r e a L ui C rowley
domnia sufletului". Se înţelege de la sine că acest nivel de realizare este doar tărâ­
mul celor mai sinceri şi mai insistenţi dintre căutătorii de adevăr.
După toate aceste consideraţii despre yoga şi despre practicile de yoga ale lui
Crowley, unii s-ar putea gândi că este ciudat că el continuă yoga cu lucrarea şi în­
văţăturile tradiţiei ezoterice occidentale, sărind de la yoga la magie, ca şi cum ar
zbura la Londra după ce ar termina brusc cu Parisul. Ne-arn putea întreba, pentru
ce? Dacă egoul a fost deja transcens prin practica yoghină, nu ar fi com plet redun­
dant să mai întreprinzi şi o altă M are Lucrare de transformare, dintr-o disciplină
complet diferită?
Acesta este punctul în care, de fapt, începe să se arate tăria lui Crowley şi să se
simtă efectiv chemarea lui superioară. La fel ca Gurdjieff şi Osho, el era angrenat nu
numai în Marea Lucrare de transformare, ci şi în foarte moderna Mare Lucrare de a
uni Orientul cu Occidentul. A trebuit să se ducă în Orient, dar nu a putut să rămână
acolo, deoarece lucrarea şi învăţăturile lui îşi aveau locul în Occident. Şi dintre toate
conceptele occidentale pe care le-a înţeles cel mai bine, el s-a specializat în tema Voin­
ţei. S-a străduit mult să diferenţieze misticismul de magie, să facă distincţia între Orient
şi Occident. Aşa cum Osho era un om al Orientului, iar Gurdjieff un om din Centru
(Asia Minor), Crowley era un om al Occidentului (Europa şi America de Nord).
M a g ia în a ltă şi n a tu ra ritu a lu lu i
Crowley s-a pregătit iniţial în Ordinul Ermetic al Zorilor de Aur, o asociaţie
ezoterică ce înflorea în Anglia la sfârşitul secolului al XIX-lea. Această şcoală preda
foarte multă teorie (alchimie, Cabala, tarot, geomanţie şi aşa mai departe). S-a au­
todistrus la începutul secolului XX, în principal din cauza proastei com unicări -
deşi ulterior s-a reconstituit, iar astăzi există cu câteva ram uri diferite, cu grade va­
riate de legitimitate. In ciuda accentului puternic pe teorie, Ordinul preda şi ceva
lucrare practică, în cea mai mare parte, prin intermediul ritualurilor. Acestea sunt
exerciţii complexe, care combină o serie de factori (mişcare, intonare, mantre, vi­
zualizare, respiraţie etc.).
Ritualul m erge mână în m ână cu natura umană şi a făcut parte din cele mai
multe instituţii culturale de-a lungul istoriei. Majoritatea teatrului, de exemplu, îşi
are baza în ritual şi în rădăcinile din vrem urile străvechi, când şam anul tribului
purta podoabele unui anum it animal şi efectua un dans care exprima conexiunea
lui profundă cu spiritul animalului pe care îl vâna sau despre care învăţa. Şcolile
de mistere din Egiptul şi Grecia antică aveau ritualuri specifice pe care le desfăşurau
frecvent, în scopul de a genera schimbări dorite atât în interior, în sine, cât şi în ex­
terior, în lume. Toate şcolile spirituale, fie că sunt occidentale sau orientale, folosesc
ritualul într-o măsură mai m ică sau m ai mare, chiar dacă e vorba de mudrele budis­
mului tibetan, de yoga în hinduism, de dansurile sufiţilor, de mişcările din Lucrarea
lui Gurdjieff, de formele ritualice din Kung Fu şi Tai Chi, de ritualurile din misti­
cismul creştin, m esa catolică şi aşa mai departe.
3 79
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Scopul teurgic al ritualului - baza aşa-numitei înalte magii - este să ne înalte
conştiinţa pe cea mai înaltă culme, astfel încât aceasta să se poată uni cu şinele nos­
tru superior şi, în cele din urmă, cu divinitatea (sau să dispară efectiv în aceasta).
Utilizarea combinaţiei de mişcări fixe cu intonări anume ale sunetelor şi alte „cârje"
precum instrumente materiale, tămâie, lumânări etc. este menită să concentreze min­
tea pe acest obiectiv elevat. O comparaţie pe care o putem face aici este koan-ul din
budismul zen. Un koan este o întrebare sau o problemă anume care nu are o soluţie
raţională reală (de exemplu, „cine eşti tu?" sau „ce înseamnă altă persoană?"). Prac­
ticantul zen este instruit să se concentreze cu toată tăria sa m entală pe aceste între­
bări aparent absurde şi să nu se gândească la nimic altceva. Realizată eficient,
această practică duce în cele din urmă la o realizare profundă, când partea raţională
a minţii „cedează", iar conştiinţa trece la un nivel superior, în care apare experienţa
unui sentiment de profundă unitate cu toate lucrurile (numită satori - cuvânt japo­
nez care înseamnă „iluminare bruscă").
Magia ritualică funcţionează într-un mod similar; concentrarea şi absorbirea
în ritual poate duce la o stare modificată de conştiinţă, însă ideea mai profundă nu
este neapărat să obţinem o stare modificată de conştiinţă, ci, mai degrabă, să rela­
xăm şi să reducem la tăcere părţile din minte care, de obicei, sunt pe autopilot în
cea mai mare parte a timpului, sporovăind fără încetare şi astfel blocându-ne ca­
pacitatea naturală de a experimenta profunzimea inerentă a fiecărei clipe. Mintea
calmă şi liniştită este un portal către înţelepciune. (Calmă şi liniştită, desigur, nu
înseamnă o capacitate diminuată de a gândi, ci înseamnă că suntem capabili să gân­
dim mai eficient şi mai limpede atunci când este nevoie, dar suntem şi capabili să
fim cu adevărat tăcuţi în interior). In plus, practica regulată a oricărui ritual ezoteric
duce la o schimbare a stării mentale generale a persoanei, care devine orientată în
mod natural către valori mai profunde şi mai elevate.
Eficienţa ritualului spiritual valabil este dată de trei factori principali: în pri­
mul rând, totalitatea expresiei. Cu cât suntem mai angrenaţi în ritual, cu atât acesta
va fi mai eficient. în al doilea rând, o enunţare clară şi ferm ă a cuvintelor sacre care
sunt folosite. Cuvântul vorbit demonstrează prezenţa noastră şi sinceritatea sco­
pului nostru. (Asta nu înseamnă neapărat să le rostim tare; cheia este mai degrabă
intensitatea prezenţei). în al treilea rând, repetiţia. Cu cât facem mai mult un anumit
ritual, cu atât sim ţim mai mult efectele pozitive. Acelaşi lucru este valabil pentru
toate practicile de contemplare.
Baza aşa-num itei magii naturale sau practice, uneori întâlnită şi cu numele
de „taum aturgie" - sau, cum mai este cunoscută după o expresie m ai modernă,
„arta manifestării" - este manifestarea schimbărilor dorite în viaţă prin crearea unei
demonstraţii interioare a acelor schimbări, mai întâi în interior. (Cartea recentă şi
m egapopulară Secretul se referă în totalitate la asta). A ceasta este baza „magiei
sim patetice", în care practicantul generează o schimbare la nivelul tiparelor inte­
rioare, imitând mai întâi ceea ce caută. în cuvinte simple, trebuie să devenim ceea
E xerciţii P r a c t ic e D in L ucrarea L ui C rowley
ce dorim. Dacă vrem mai multă iubire în viaţa noastră, trebuie să devenim mai iubi­
tori. Dacă vrem mai multă răbdare, trebuie să devenim mai răbdători. Dacă vrem
mai multă abundenţă, trebuie mai întâi să experimentăm abundenţa în interior -
adică să arătăm abundenţa în gândire şi în acţiune. în limbaj ezoteric, mai întâi ne
schimbăm starea mentală sau ceea ce se numeşte uneori „energia" sau „vibraţia", iar
apoi lumea din imediata noastră apropiere tinde să reflecte această schimbare, cel
puţin într-o anumită măsură.10Această idee se poate rezuma în felul următor: resursele
urmează dedicarea, nu invers. Iisus s-a referit la acest lucru când a spus „mai întâi căutaţi
împărăţia lui Dumnezeu". Practicarea dedicată a oricărui ritual care utilizează struc­
turi mitice sacre - cum ar fi nume ale simbolurilor divine şi geometrice care reprezintă
ideea de realităţi superioare - ajută la transformarea stării mentale.
R itu alu l in ferio r de alu n g are a p e n ta g ra m e i (L B R P)
Ritualul inferior de alungare a pentagramei (LBRP) este una din practicile
fundamentale din tradiţia ezoterică occidentală - aproxim ativ echivalentul occi­
dental al unei combinaţii de yoga asana, pranayama şi mantra, deşi mai complex. Este
un exemplu compact şi deosebit de puternic de exerciţiu ritualic, datorită num e­
roaselor elemente pe care le combină. Ritualul are origini neclare, deşi pare să fi
fost elaborat la sfârşitul anilor '80, în cadrul Ordinului Ermetic al Zorilor de Aur,
posibil de mentorul iniţial al lui Crowley, Samuel Liddell Mathers. Crowley a în­
văţat şi a practicat acest ritual în perioada petrecută la Zorile de Aur, iar ulterior
l-a folosit ca bază pentru a-şi crea propriul ritual al Rubinului Stelat, despre care
credea că reprezintă o versiune mai bună a LBRP, care, ca multe alte exerciţii din
tradiţia ezoterică occidentală, este în esenţă o formă de misticism iudeo-creştin şi
cabalistic aplicat, cu elemente pitagoreice (deşi nu este recunoscut de cabalismul
evreiesc tradiţional).
Spaţiul ne împiedică să facem o analiză completă a elementelor acestui ritual;
ceea ce urmează mai jos este doar o descriere a acestor elemente. Sunt disponibile
o serie de lucrări care explică ritualul în profunzime - un material bun este lucrarea
lui Israel Regardie, The M iddle Pillar: The Balance between Mind and M agic [Pilonul de
mijloc: Echilibrul între minte şi magie] (editată de Chic Cicero şi Sandra Tabatha Ci­
cero, Llewellyn Publications, 2000).
C âtev a cu v in te d esp re alu n g are
Ideea de „alungare" - un element întâlnit frecvent în lucrările ceremoniale
ezoterice occidentale - poate părea suspectă în ochii practicanţilor căilor spirituale
moderne, dintre care multe fac uz frecvent de idei din psihoterapia umanistă sau
de învăţături new age mai frivole, în care abordarea generală este să îmbrăţişezi
deschis decât să respingi - adică să accepţi, în loc să alungi. Dar de fapt, o versiune
a „alungării" este vie şi bine-mersi în psihologia m odernă - se num eşte „graniţe".
A avea graniţe personale sănătoase este un elem ent esenţial al relaţionării sănă-
381
 C ei T rei M agi P ericuloşi
toase. Graniţele în sine sunt, până la urmă, o funcţie a atenţiei observatoare, o func­
ţie a prezenţei. Atunci când suntem vigilenţi, conştienţi de corpul nostru, îrnpă-
mântaţi în aici-acum - efectiv prezenţi - atunci graniţele noastre tind să funcţioneze
într-un mod sănătos, firesc, cu respect de sine. Nu lăsăm oamenii să ne calce în pi­
cioare, dar nici noi nu îi călcăm şi nu îi îndepărtăm fără rost. Cu toate astea, nu
putem întotdeauna să ne bazăm pe capacitatea noastră (sau chiar pe efortul nostru)
de a fi prezenţi în mod conştient. Uneori trebuie să învăţăm pur şi sim plu să spu­
nem „nu" - şi repede. Acest lucru este adevărat în cazul tem erilor noastre inte­
rioare, la fel de mult ca în cazul greutăţilor exterioare. A „îm brăţişa" lenea poate fi
potrivit uneori, dar cel mai adesea va duce doar la m ai multă lene. Uneori este ne­
voie să ne autodisciplinăm în mod proactiv şi pur şi simplu să spunem „nu" la ti­
parele negative.
Un ritual de alungare realizează multe lucruri, dar un lucru esenţial - mai
ales în cazul LBRP - este că el calmează şi limpezeşte mintea, alungând sporovăiala
interioară negativă. Este asemănător cu situaţia în care ne controlăm cu fermitate
şi com pasiune copilul, care nu este cum inte, sau ne calm ăm câinele care latră.
Atunci, efectul de purificare şi de calmare asupra minţii are o reflexie firească în
exterior. Lumea tinde să ne trateze aşa cum ne tratăm noi înşine. (Acest lucru este
adevărat în cele mai multe cazuri generale - nu mă refer la exemple extreme, precum
vremuri de război, catastrofe naturale sau accidente şi boli grave, care sunt guver­
nate de legi ale cauzei şi efectului care se află la niveluri mai macro). Dacă mintea
noastră este relaxată şi liberă de dialogul interior negativ sau de sporovăiala inte­
rioară fără rost, se întâmplă frecvent să observăm că viaţa noastră exterioară se des­
făşoară şi ea mai armonios. Cele mai multe din austerităţile spirituale sau sadlmna
în yoga au acest efect; LBRP este doar un mod, deşi l-am găsit a fi un instrument de­
osebit de eficient, datorită numărului de elemente puternice pe care îl conţine.
Tot ritualul foloseşte termeni ebraici din Arborele cabalistic al Vieţii (a se
vedea Capitolul 20). Ritualul începe şi se sfârşeşte cu un ritual mai scurt, numit
Crucea cabalistă.
C ru cea cab alistă
Exerciţiul num it Crucea cabalistă este o suită scurtă care se bazează pe forma
crucii, pe vizualizarea de lum ină albă şi pe patru cuvinte ebraice. (Este folosită
ebraica, deoarece Cabala este baza misticismului evreiesc. în afară de asta, LBRP
nu abordează teologia evreiască. Unele voci au avansat şi ideea că, aşa cum sans­
crita este principala limbă sacră a Orientului, ebraica este principala limbă sacră a
Occidentului. Acest lucru este cumva arbitrar, dar nu putem să punem la îndoială
vechimea lim bii ebraice, în sens pur istoric. Nu vă faceţi prea multe griji cu privire
la pronunţia corectă a cuvintelor, având în vedere că mulţi vorbitori de ebraică nu
sunt nici ei de acord unii cu alţii în privinţa pronunţiei „corecte"). Ritualul se efec­
tuează după cum urmează:
E xerciţii P r a c t ic e D in L ucrarea L ui C rowley
1. Staţi în picioare cu faţa către este. Vizualizaţi-vă ca având o înălţim e de
vreo trei metri şi jum ătate. Imaginaţi-vă o minge de lumină albă deasupra capului.
Ridicând mâna dreaptă, imaginaţi-vă că aduceţi lumina jos, în centrul frunţii. Into­
naţi sunetul „A h-tah". (Toate sunetele se vor emite cu putere, în afară de cazul în
care sunteţi într-o situaţie în care trebuie să păstraţi tăcerea. Astfel, enunţaţi cuvin­
tele clar şi apăsat). Atali este termenul ebraic pentru „tu eşti".
2. Aduceţi lumina albă în jos, coborând mâna dreaptă din centrul frunţii în
zona inghinală. Imaginaţi-vă cum lumina albă vă ţâşneşte prin picioare, în Pământ
şi vă împăm ântează. Intonaţi sunetul „M al-koot". (Alternativ, în această a doua
etapă puteţi să vă atingeţi zona inimii în timp ce intonaţi „M al-koot", în loc de zona
inghinală - acest lucru creează o calitate a energiei uşor diferită. Puteţi experimenta
cu am bele şi să folosiţi versiunea cu care vă simţiţi cel mai bine). Cuvântul ebraic
Malkuth este numele celei de-a 10 şi ultima sephira din Arborele cabalistic al Vieţii.
Cuvântul înseam nă „Regatul".
3. Ridicaţi mâna dreaptă până la umărul drept, im aginându-vă cum lumina
albă este trasă acolo. Intonaţi sunetul „G eb-oo-rah". Gcburah este num ele celei
de-a cincea sephira din Arborele cabalistic al Vieţii şi înseam nă „Puterea".
4. Transferaţi mâna dreaptă la umărul stâng, imaginându-vă cum lumina albă
este trasă acolo. Intonaţi sunetul „Ged-oo-lah". Acest cuvânt înseam nă „G loria" şi
corespunde celei de-a patra sephira din Arborele Vieţii, care este num it Chesed.
5. Aduceţi mâinile în poziţie de rugăciune sau împreunate, în zona superioară
a pieptului. Intonaţi „Le-oh-lahm, A m en". Le Olalun, Amen se traduce în general
prin „pururea, în vecii vecilor, am in".
La sfârşitul ritualului Crucii cabaliste, ar trebui să vă vedeţi stând în picioare
în centrul unei cruci albe, strălucitoare. Rămâneţi acolo aproximativ un minut. Un
semn bun că aţi făcut bine acest ritual - sau oricare altul - este că mintea voastră
va fi destul de liniştită. De asemenea, este posibil să aveţi un sentim ent de expan-
sivitate sau de putere, sau un sentiment general de bine.
(Notă: Crowley a modificat ritualul Crucii cabaliste la a doua etapă şi a adău­
gat un pas - o mişcare de la frunte la centrul inimii, însoţită de intonarea Sfân­
tului înger Păzitor, „A iw ass", urmată de aducerea lum inii jos, în zona
inghinală. Această m odificare s-a dovedit a fi controversată printre practi­
canţii magiei înalte, de tip Zorile de Aur şi thelemic. Unii folosesc invocaţia
Aiwass, mulţi nu o folosesc).
LBRP
După ce aţi făcut exerciţiul Crucii cabaliste, acum continuaţi cu Ritualul in­
ferior de alungare a pentagramei.
1. Cu faţa spre est, faceţi doi paşi în faţă, într-un semicerc, în sensul acelor de
ceas (ca şi cum aţi păşi în jurul unui altar, pe care îl puteţi folosi dacă îl aveţi). Când
383
 C ei T rei M agi P ericuloşi
vă aflaţi acolo, trasaţi o stea mare cu cinci colţuri (o pentagramă) în faţa voastră,
începeţi cu partea stângă jos; mergeţi în vârf, reveniţi în partea dreaptă jos, mergeţi
în partea stângă sus, opus în dreapta sus, jos în stânga jos. în teurgia occidentală
standard, această direcţie este direcţia de „alungare cu Păm ântul".
2. Cu piciorul stâng, faceţi un pas de 15 centimetri şi împingeţi în centrul pen­
tagramei cu mâinile în faţa voastră, ca un plonjor, cu capul aplecat. Când terminaţi
împingerea, intonaţi „YUD-HEH-VAV-HEH". (Toate aceste cuvinte sunt termeni
ebraici folosiţi pentru Divinitate. Rostiţi cuvintele clar şi cu o prezenţă intensă).
Apoi faceţi un pas în spate cu piciorul stâng şi aduceţi degetul de la mâna stângă
sus la buze - un gest num it „semnul tăcerii".
3. Deplasaţi-vă în sensul acelor de ceas către sus şi repetaţi cele de m ai sus,
doar că dc această dată veţi intona numele „Adonai".
4. întoarceţi-vă cu faţa spre vest, repetaţi cele de mai sus intonând „Eh-Heh-Yeh".
5. întoarceţi-vă cu faţa către nord, repetaţi cele de mai sus şi intonaţi „Ag-lah".
6. întoarceti-vă din nou cu fata către est. întindeti braţele în lateral. Vizualizaţi
I / / /
E x e r c t i , P r a c t i c e D , n L u c KAr EA L u , C k o w l e v
fid e trebuie, de fapt, să ducă în acelaşi loc. Totuşi, acest lucru nu se poate realiza în
mod autentic până ce căutătorul nu a perseverat într-o tradiţie anume, dincolo de
nivelurile sale generale de împotrivire. Ageamiul este cel care începe mereu, dar
nu termină niciodată şi, ca atare, nu poate spune că a efectuat călătoria. Doar cel
care şi-a încheiat drumul ales către Roma poate să îi evalueze cu adevărat sem nifi­
caţia generală, ca să nu mai vorbim de compararea lui cu o altă cale şi de identifi­
carea elem entelor comune.
în plus, există o nevoie incontestabilă de împăcare cu propria noastră încar­
nare. Thich Nhat Hanh, bine-cunoscutul călugăr zen vietnam ez şi activist social,
după mulţi ani de predat a tras concluzia că oamenii ar face cel mai bine să îmbră­
ţişeze rădăcinile tradiţiei în care s-au născut şi au crescut. Eu am întâlnit de-a lungul
anilor nenumăraţi occidentali care au adoptat căi orientale, precum yoga sau bu­
dismul, dar care nu ştiu aproape nimic despre misticismul evreiesc, creştin sau isla­
mic (în principal, Cabala, gnosticism ul, sufism ul), despre tradiţiile erm etice şi
i

patru arhangheli înalţi de trei metri şi jumătate care va înconjoară. Spuneţi cu curaj: neoplatonice sau despre Lucrarea lui Gurdjieff. M otivul atracţiei către sistemele
„înaintea mea, Raphael". Alungiţi sunetul atunci când rostiţi num ele arhanghelu­ ezoterice orientale nu este greu de văzut; religia organizată occidentală este un eşec
lui, astfel încât să sune: „înaintea mea, Raaaaa-phaelllll". Vedeţi-1 pe Raphael în în multe privinţe, unele mult prea vaste pentru a le discuta aici. Când încercăm să
violet şi galben, ţinând un caduceu. Apoi repetaţi: „în spatele meu, G abriel". („Gah- fugim de ceva, adesea ne ducem cât mai departe de acel ceva - nici la capătul celă­
briii-ellll"). Vedeţi-1 pe Gabriel în albastru şi portocaliu, ţinând un pocal sau un lalt al lum ii nu e destul. Asta, precum şi faptul că multe tradiţii ezoterice orientale
graal. „La mâna mea dreaptă, Michael" (pronunţat „M ii-chai-el"). Vedeţi-1 pe Mi­ sunt, de fapt, sisteme superb elaborate pentru trezirea individuală, nu face rău. Şi
chael în roşu şi verde, ţinând o sabie. „La mâna mea stângă, A uriei" („Oh-rii-elll"). totuşi, la întoarcerea acasă, un căutător sincer va găsi adesea giuvaeruri ascunse,
care fuseseră atâta timp chiar sub nasul lui.
Vedeţi-1 pe Auriei în maro şi auriu şi verde, ţinând un pantaclu (obiect circular cu
o stea cu şase colturi în interior). Apoi spuneţi: „în jurul meu iau foc pentagramele,
iar în coloană străluceşte steaua cu şase raze".
7. Faceţi un pas în spate, în semicerc, în sensul acelor de ceas, ajungând înapoi
de unde aţi plecat, tot cu faţa spre est, aflându-vă din nou în spatele altarului.
încheiaţi ritualul repetând Crucea cabalistă.
Crowley era foarte sincer despre cum vedea el magia, în raport cu yoga. Deşi
simţea că cele două se completează foarte bine una pe alta, până la urmă el prefera
magia şi o percepea a fi mai cuprinzătoare. Principalul motiv este că înţelegea
magia, în principal, ca având legătură cu o întindere către lume, în timp ce yoga o
percepea ca pe o introvertire naturală. în acest sens, el considera magia ca fiind,
până la urmă, mai potrivită pentru mintea occidentală, fără îndoială datorită rădă­
cinilor noastre culturale, care vin din individualism ul grecesc şi a accentului
pe care îl pune Occidentul pe extrovertire şi pe exprim area de sine. într-un fel,
Crowley furniza o precauţie utilă (şi o prevestire) cu privire la tendinţa de a uni­
formiza totul, de a amesteca afabil totul şi de a presupune că toate căile spun, de
fapt, acelaşi lucru - o tendinţă care a devenit pronunţată în m işcarea către sincre­
tism, în tendinţele gândirii new age de la sfârşitul secolului XX.
Un lucru se poate spune: la niveluri supreme, toate căile de transformare bonn
384
 Partea a cincea
Influente istorice

Capitolul 20
Influenţe istorice asupra Magiei
şi Thelemei lui Crowley
O rice analiză corectă a originii ideilor de bază ale lui Crowley începe prin
ce este, de fapt, „m agia". Putem să spunem fără problem e că această
temă este una dintre cele mai puţin înţelese de publicul larg, iar această proastă în­
ţelegere a fost am plificată şi m ai mult în ultimele decenii, prin proliferarea unei li­
teraturi de ficţiune, care susţine că tratează chestiunea m agiei (precum Stăpânul
inelelor al lui Tolkien, Star Wars al lui Lucas sau Harry Potter al lui Rowling) când,
de fapt, astfel de fantezii sunt la fel de departe de înţelesul mai profund al „adevă­
ratei m agii", cum sunt şi cele mai multe articole de tabloid de adevărul întâm plă­
rilor. Ca să înţelegem magia în contextul ei ezoteric corect, este necesar să vedem
care îi sunt rădăcinile istorice. Desigur, acesta este un subiect vast; spaţiul permite
aici doar o privire generală rapidă asupra chestiunii.
S cu rtă isto rie a m ag iei
De-a lungul istoriei, magia a avut întotdeauna două dimensiuni principale -
ceea ce se numeşte uneori, în sens larg, „magia superioară" şi „magia inferioară"
sau „magia elem entală". Aceasta din urmă a fost cunoscută în felurite chipuri drept
tauniaturgie (cuvântul grecesc pentru „a face m inuni"), uneori ca „vrăjitorie" sau
cu termenul mai modern de „arta manifestării". Aceasta este versiunea de „magie"
la care se gândeşte cel mai frecvent publicul atunci când aude acest cuvânt (pe lângă
iluzionismul „m agiei de scenă"). Acest tip de magie se referă în general la produ­
cerea de efecte în exterior; adică, în mare parte, este un tip de m anipulare sau con­
trol, folosind anum ite „chei" pentru a încerca să produci un rezultat exterior dorit,
în forma sa mai primitivă, a fost numită magie „sim patetică" sau „im itativă", care
se bazează pe ideea că imitând ceva sau producând o analogie a ceva putem să
afectăm la rândul nostru acel lucru, făcând ceva analog lui (de exemplu, ca în cazul
arderii unei efigii).
înainte de revoluţia ştiinţifică, magia - sau şam anism ul, cum m ai poate fi
numit, pe bună dreptate, în forma lui mai elementară - a fost practicată timp de mii
de ani, poate chiar cu 14.000 de ani în urmă, când au fost făcute primele sculpturi
paleolitice din peştera Les Trois Freres din sud-vestul Franţei. în această peşteră, una
388
In f l u e n ţ e Is t o r ic e A supra M agiei Şi T h e l e m e i L ui C rowley
din imagini reprezintă ceea ce pare să fie un om îm brăcat ca un animal, care efec­
tuează un soi de dans ritualic (imaginea fiind cunoscută cu denumirea adecvată de
„Le Sorciere"). Cele mai timpurii civilizaţii cunoscute, cele ale Sumeriei antice, Egip­
tului antic, Chinei antice etc., toate arată dovezi clare ale existenţei magicienilor şi
artei lor, precum şi statutul pe care îl aveau aceştia.
M are parte din magie s-a bazat întotdeauna pe ideea de corespondenţă şi în
special pe conexiunile ascunse sau nevăzute dintre lucruri. (Cuvântul „ocult" de­
rivă din cuvântul latinesc occulere, care înseamnă „a ascunde"). în acest sens, este
foarte util să înţelegem o chestiune de logică, o parte problematică a istoriei magiei
de mii de ani - şi anume, ceea ce a ajuns să fie cunoscut drept „gândirea m agică".
Gândirea magică se bazează pe aberaţia post-hoc. Aceasta este o confundare a legă­
turilor cauzale ale evenimentelor - în acest caz, observarea faptului că evenimentul
„A" are loc înainte de evenimentul „B", astfel că evenimentul A trebuie să fie cauza
evenimentului B.
Cele de mai jos aruncă un pic de lum ină asupra potenţialelor pericole ale
acestui gen de gândire. Eu am o copie a lucrării lui Rossell Robbins din 1959, Ency­
clopaedia o f Witchcraft and Demonology [Enciclopedia vrăjitoriei şi a demonologiei], care
nu se mai publică. Cartea este remarcabilă prin aceea că a fost compilată de un om
educat şi raţional, care atacă masiv religia organizată, pentru că a perpetuat nebunia
arderii pe rug a vrăjitoarelor, care a dus la mii de morţi inutile între anii 1450 şi
1750 aproximativ (cele mai multe în Germania şi în Franţa). în general, este o lectură
înfiorătoare, dar instructivă, prin aceea că ilustrează potenţialele orori pe care le
poate genera aberaţia post-hoc. Pentru a da numai unul din multele exemple ilus­
trate în această carte, autorul relatează următoarele, nu mai departe de pagina 4 a
cărţii (care are şase sute de pagini):
O femeie din Scoţia este arsă pe rug ca vrăjitoare pentru că a mângâiat o pisică
la o fereastră deschisă, în acelaşi timp în care gospodarul descoperă că i s-a
acrit berea.1
Şi cartea e plină de exemple de acest fel. Era ceva obişnuit ca o persoană să
facă o observaţie neatentă asupra unor evenimente legate între ele (în cazul de mai
sus, berea care se acreşte exact când femeia se întâmpla să mângâie pisica) şi să pre­
supună imediat ceva sinistru şi legat de evenimente. Aceasta devine baza supersti­
ţiilor; cele mai multe superstiţii sunt inofensive (cum ar fi un obicei al multor atleţi
profesionişti, jucătorii de hochei care îşi lasă barbă la m eciurile de finală), dar oca­
zional, câte una se degradează şi devine cea mai rea dintre prostiile şi depravările
umane. Cele mai nedrepte persecuţii şi războaie au fost m otivate de gândirea ma­
gică.
însă dincolo de chestiunea unei înţelegeri confuze a cauzei şi efectului se află
înţelesul mai profund al magiei, şi anume, înţelegerea adevăratei corespondenţe,
389
 I n f l u e n ţ e Is t o r i c e A supra M agiei Şi T helemei L ui C rowley
C ei T rei M agi P ericuloşi
Deşi un student informat al tradiţiilor de înţelepciune ale lumii, Crowley, la
sau a relaţiei
/ corecte dintre lucruri. Această intentie i
de a dezvălui adevărul s-a
fel ca toţi practicanţii ezoterici de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul seco­
dezvoltat treptat şi a devenit o metodă ştiinţifică, poate cel mai bine ilustrată în
lului XX, a fost influenţat de câteva surse importante de lucrare interioară. Princi­
dezvoltarea astronomiei moderne, pe baza astrologiei din vechime, sau a chimiei
pala a fost ceea ce am putea num i tradiţia m agului renascentist. Calea magului
m oderne pe baza străvechii alchimii. învăţăturile ezoterice au susţinut
renascentist era susţinută de patru influenţe principale, şi anum e neoplatonismul,
întotdeauna că m ulte dintre aceste interrelaţionări adevărate nu sunt perceptibile
gnosticismul, erm etismul şi Cabala.
im ediat cu sim ţurile fizice, astfel că rămân misterioase, ascunse sau „oculte". Re­
num itul autor de science-fiction Arthur C. Clarke scria odată că „orice ştiinţă sufi­
N e o p la to n is m u l ş i P lo tin
cient de avansată nu se poate deosebi de magie". Acesta este un adevăr important,
„Neoplatonism" este un termen modern aplicat retroactiv unei mişcări filoso­
pentru că, după cum arată, mare parte din tehnologia m odernă este o formă de
fice şi mistice, care a început în jurul secolului al IlI-lea e.n., în principal cu lucrarea
„m agie inferioară" - adică este capabilă să producă efecte exterioare extraordinare
lui Plotin (205-270 e.n.), care încerca să dezvolte şi să rafineze ideile iniţiale ale lui
într-un fel în care cei mai mulţi dintre cei care o folosesc nu înţeleg cum sau de ce
Platon (428-348 î. Hr.). La câteva sute de ani după moartea lui Platon, învăţăturile lui
funcţionează.
dispăruseră cumva din conştiinţa publică, iar neoplatonienii au început o mişcare de
în anul 1920, pe când Gurdjieff lucra de zor la masiva sa carte, Poveştile lui
reînviere a lucrării lui, căreia i-au adus suficiente modificări semnificative, încât să
Beelzebub pentru nepotul său, biroul lui preferat pentru scris era o anumită cafenea
merite adăugirea de neo („nou") la descrierea lor ca platonieni. în plus, neoplatonienii
din Paris. Acolo, înarm at cu creioane şi carneţele ieftine, dar şi cu cafeaua lui neagră
erau în metre parte şi mistici, în sensul că erau preocupaţi de propria transformare
şi, din când în când, cu câte un Armagnac, mâzgălea uneori ore în şir. Astăzi, după
personală şi cunoaştere experienţială a divinităţii, dincolo şi deasupra de investigarea
m ai mult de 80 de ani, şi eu scriu adesea în cafenele. Dar eu nu lucrez cu plumb şi
intelectuală a chestiunilor supreme. Această preocupare pentru experienţa directă,
cu hârtie. Eu scriu pe laptopul meu cel lustruit, ajutat de Blackberry-ul meu şi de
în opoziţie cu învăţarea din carte, era foarte evidentă şi în abordarea lui Crowley.
un stick de memorie. Pentru Gurdjieff, mag al începutului de secol XX, aceste in­
Plotin şi-a petrecut anii de tinereţe studiind filosofia la Alexandria, în Egipt,
strum ente ar fi arătat ca pură vrăjitorie şi fără îndoială că ar fi fost fascinat de ele
şi doi ani în India, dar, ulterior, cea mai mare parte a vieţii şi-a petrecut-o la Roma,
(aşa cum a fost fascinat şi de automobilele din acele vremuri).
unde s-a consacrat ca profesor. Plotin era un ascet din fire şi considera realitatea
Relaţia dintre m agie şi ştiinţă este important de înţeles, deoarece în perioada
materială, îndeosebi corpul, ca pe un element esenţialmente negativ, ceva ce trebuie
de tranziţie a secolelor XVI - XVII în Europa, aceste domenii se suprapun în mare
transcens. Cosmologia lui consta dintr-o treime de principii superioare, pe care el
parte. Isaac Newton, considerat în general a fi unul dintre cei mai mari, dacă nu cel
le numea „U nul", M intea divină şi Sufletul lumii.2
mai mare savant al tuturor timpurilor, era şi un învăţăcel dedicat profund al alchi­
„Unul" este indivizibil, incognoscibil şi perfect; este asemănător cu realitatea
miei, considerată multă vreme a fi una din pietrele de hotar ale magiei şi ale căii
supremă nonduală a tradiţiei orientale Advaita Vedanta, poate datorită timpului
ezoterice, în general. Ba chiar, se ştie că a petrecut mai mult timp absorbit în studiul
petrecut de Plotin în India. Versiunea de „Unul" pe care o propune el înălţa divi­
alchimiei şi al domeniului ocult decât cu fizica şi cu matematica. John Dee, respectat
nitatea la un nivel de realitate aflat efectiv dincolo de orice poate fi cunoscut, pre­
matematician, cartograf şi sfătuitor la curtea Elizabetei I, considerat de mulţi a fi
cum gândul, fiinţa sau chiar nefiinţa. „Unul" nu poate fi categorisit în niciun fel, el
cel mai mare învăţat al Angliei secolului al XVI-lea, era cunoscut şi ca astrolog, ma­
fiind anterior tuturor lucrurilor şi astfel, anterior oricăror desemnări conceptuale.
gician de ritualuri şi conjurator.
Şi acest lucru corespunde cu realitatea supremă a tradiţiei Advaita, care este des­
Pe lângă m agia inferioară a existat întotdeauna şi o form ă mai subtilă de
crisă ca fiind anterioară conştiinţei sau fiinţei. Plotin neagă chiar şi că Unul deţine
m agie, cunoscută în general ca „magia înaltă" sau uneori prin term enul grecesc
conştienţă de sine, aşa cum o înţelegem noi în mod normal. „Unul" poate fi iden­
teurgie. Acest tip de magie este cu mult mai puţin popular (şi chiar necunoscut, în
tificat în realitatea materială, mai degrabă prin calităţi precum înţelepciunea, ade­
general), el necesitând o dedicare profundă şi o analiză sinceră de sine. Este o cale
vărul, frumuseţea, bunătatea şi potenţialitatea pură.
de lucru cu sine, de trezire a potenţialului divin. Teurgie înseamnă literalmente „lu­
Deşi era în dezacord grav cu gnosticii, Plotin împărtăşea punctul lor de ve­
crare divină". Ea se referă la practica transformării interioare, prin încercarea de
dere că Unul (sursa supremă) nu avea cum să fie un Dumnezeu Creator cu intenţie
aliniere cu elem entele superioare ale sufletului (personificate uneori ca dumnezei,
conştientă, astfel disociindu-1 de universul material. Acest lucru este asemănător, în
zeităţi sau alte fiinţe de spirit). Acesta este tipul de magie care îl interesa pe Crowley
unele privinţe, şi ideii budiste de Vid, de vacuumul perfect care este dincolo de fi­
şi care îi interesează pe toţi cei care pătrund în tradiţia ezoterică occidentală, din
inţă şi nefiinţă şi care este realitatea supremă.
dorinţa de a descoperi cele mai profunde adevăruri mistice.
391
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Poate că în mod paradoxal, Plotin declara că Unul, deşi dincolo de orice con­
ceptualizare, este sursa a tot ce există, inclusiv a universului. Dar Unul nu creează
conştient şi intenţionat, aşa cum se înţelege în mod tradiţional că face Dumnezeul
iudeo-creştin. Mai degrabă, Unul face ca universul să fie printr-o emanaţie naturală
şi spontană a sa. Cu alte cuvinte, universul aşa cum îl cunoaştem este pur şi simplu
rezultatul final inevitabil şi cu totul natural al existenţei Unului. Neoplatonienii ve­
deau aceasta ca pe o explicaţie metafizică mai structurată şi mai elegantă a cauzei
universului, în loc de ciudata idee de ex nihilo („ceva din nim ic") a iudeo-creştinis-
m ului, în încercarea de a explica în cel fel Dumnezeu, ca „primă cau ză", a creat
lumea intenţionat.
Imediat sub Unul se află ceea ce Plotin numea M intea divină. Această Minte
este tot-ce-este, nivelul suprem al Fiinţei şi este Dumnezeul Creator efectiv al exis­
tenţei. Mintea divină este urmată de Sufletul lumii, care, la rândul său, are un ele­
m ent superior şi unul inferior. Partea superioară a Sufletului lum ii este
transcendentă, dincolo de materie, iar partea interioară este im inentă, ceea ce cu­
noaştem în mod normal ca Natură. Astfel, partea inferioară a Sufletului la Om este
şinele său natural, iar sarcina acestei naturi inferioare este să se unească cu partea
superioară, transcendentă a Sufletului. Acest Suflet unit urmează apoi a se reuni
cu Mintea divină, care este sursa sa.
Aşadar, Plotin vedea existenţa organizată ierarhic, după cum urmează:
1) Unul (realitatea incognoscibilă, nonduală sau „marele vid")
2) Mintea Divină
3) Sufletul Superior al Lumii
4) Sufletul Inferior al Lumii (Natura)
Această viziune poate fi considerată, în esenţă, ca o rafinare şi o dezvoltare a
schem ei iniţiale a lui Platon. Principala rafinare se află în conceptul de Unul al lui
Plotin, care este realizat mai adecvat decât prin termenul lui Platon (care îl numea
„Forma Binelui"). „Unul" lui Plotin este mult mai aproape de conceptul sofisticat
de realitate supremă din Vedanta indiană.
Plotin credea că, în cazuri rare, Sufletul se poate reuni cu Mintea Divină şi chiar
să meargă mai departe şi să se unească cu Unul. După relatările studentului său, Por-
firiu, Plotin însuşi a avut experienţa acestei „uniri cu Unul" de câteva ori în viaţă -
un proces spiritual pe care neoplatonienii îl numeau liciwză. Henoza lui Plotin cores­
punde îndeaproase cu termenul din budismul zen, satori („iluminare bruscă"), ce se
referă la o trezire temporară care nu dizolvă neapărat egoul (ca să nu mai vorbim de
defectele mai profunde de caracter), dar care, totuşi, este o experienţă importantă în
maturizarea spirituală generală, fiind o ocazie de a surprinde realitatea supremă.
Un alt element demn de atentie
/ din învăţăturile
/ lui Plotin era ideea că fericirea
nu depinde de condiţiile materiale şi, ca urmare, este o calitate interioară care poate
392
I n f l u e n ţ e Is t o r i c e A supra M agiei Şi T helemei L ui C rowley
fi realizată de toată lumea, indiferent de statutul în societate, tocmai pentru că fe­
ricirea este realizabilă numai în conştiinţă. Toate astea mergeau m ână în mână cu
ideea de bază a lui Plotin că materia însăşi (şi corpul) este o problem ă profundă,
de care trebuie scăpat prin detaşare de lume şi cufundare adâncă în nivelurile su­
perioare ale Sufletului şi identificarea cu acestea. După cum vom vedea, acesta a
fost un punct de despărţire pentru Crowley, care căuta să incorporeze dimensiunea
fizică în paradigma lui spirituală.
G n o sticism u l
Cuvântul „gnostic" derivă din grecescul gnosis, care înseamnă „cunoaştere",
dar în mod deosebit, cunoaştere spirituală obţinută prin înţelegere directă. Tradiţia
gnostică a apărut cam în vremurile lui Hristos, ca o paralelă şi o viziune diferită a
ce înseamnă Hristos, în opoziţie cu modul în care s-a dezvoltat încet creştinismul
(Biserica) în primele trei secole ale erei noastre. Există multe form e de gnosticism,
dar cele mai multe au în comun câteva puncte de vedere esenţiale. Unul din acestea
este că adevăratul Dumnezeu nu a creat lumea direct, că aceasta a fost creată de un
dumnezeu inferior, puternic, dar im perfect (uneori num it dem iurgul sau Ialdo-
baoth), cu un plan anume, care a avut ca rezultat un univers im perfect (gnosticii
susţin că adevăratul Dumnezeu, fiind perfect, nu este capabil să creeze imperfec­
ţiune). Unele şcoli ale gnosticism ului îl văd pe Iisus Hristos ca pe întruchiparea
Dumnezeului suprem şi adevărat; altele cred că Hristos, deşi este M ântuitorul
lumii, este doar jum ătate din principiul divin, cealaltă jum ătate fiind Sophia, as­
pectul de înţelepciune a divinităţii.
Multe tradiţii gnostice îl resping pe Yahweh al Vechiului Testam ent şi susţin
că rolul Şarpelui în Facere a fost înţeles greşit - că Şarpele era, de fapt, un eliberator,
nu un uzurpator. Cu toate astea, gnosticismul încă îl mai recunoaşte, în mare mă­
sură, pe Hristos ca Mântuitor cosmic, care furnizează puntea pentru „ieşirea" din
acest univers imperfect de separare şi de fragmentare. Gnosticism ul susţine că, de
fapt, „Hristos" se găseşte în toate fiinţele conştiente, fiind doar o denumire a scânteii
divine suprem e din interior, care doar aşteaptă să fie revelată sau descoperită.
Această călătorie de redescoperire este pusă în scenă în fiecare individ care caută
gnoza. Individul care se trezeşte, de fapt, joacă la un nivel micro evoluţia universului
la nivel mare, astfel că şcolile gnostice acordă o mare însemnătate realizării de sine
a fiecărui individ.
O diferenţă esenţială faţă de creştinism ul tradiţional este că gnosticism ul
neagă învierea fizică şi elim ină statutul istoric special al lui Iisus cel istoric, din
Iudeea, prezentând pe Hristos, sau Hristos-Sophia, ca fiind scânteia universală
de divinitate care este accesibilă tuturor prin gnoza, prin trezirea mistică, generată
de transform area spirituală interioară totală.3 A ceastă transform are interioară
elimină nevoia de orice fel de biserică sau preoţi. E uşor să vedem de ce gnosti­
cismul a devenit o erezie şi a fost, în mare parte, anulat până în secolul al IV-lea
393
 C ei T rei M agi P ericuloşi
al erei noastre, în jurul perioadei când a fost îngropată arhiva secretă de evanghelii
gnostice de la Nag Ham m adi (în nordul Egiptului). Acest depozit de texte a fost
descoperit în 1945, aproape de sfârşitul vieţii lui Crowley, dar elementele gnosti­
cismului ca formă ezoterică a creştinismului erau cunoscute şi înţelese încă de la
sfârşitul secolului al XIX-lea. Influenţa tradiţiei îi poartă însemnele în numele fai­
moasei mese a lui Crowley, numită Mesa Gnostică şi în secţiunea eclesiastă a Ordo
Templi Orientis, organizaţia lui Crowley, num ită Ecclesia Gnostica Catholica.
(Având în vedere criticile aspre ale lui Crowley la adresa creştinismului şi a mediul
care l-a format, cu familia Fraţilor Plymouth, afinitatea lui pentru gnosticism este
uşor de înţeles).
Principala idee a gnosticismului îl recunoaşte pe Hristos ca reprezentare a
scânteii noastre divine interioare. Prin extensie, acest lucru recunoaşte prezenţa lui
Iisus cel istoric ca „H ristos", dar recunoaşte şi că orice altă fiinţă umană este un po­
tenţial Hristos. Această idee este idealul suprem - chiar dacă nu întotdeauna cel la
care se aspiră - al magului renascentist şi al tuturor practicanţilor ezoterici care
caută să realizeze uniunea cu divinitatea. Adică, oricine poate deveni conştient de
propria divinitate, prin anumite practici psihospirituale şi prin sinceritatea propriei
intenţii. „Intermediarii divini" precum bisericile, preoţii nu sunt necesari. Desigur,
alte secte creştine de-a lungul secolelor au susţinut sporadic ceva ce pare a fi similar
în anumite privinţe - de exemplu, punctul de vedere al lui M artin Luther, cum că
„toţi creştinii botezaţi sunt o preoţie sfântă", care, în parte, a fost baza reformei pro­
testante din secolul al XVI-lea - astfel că există câteva puncte comune între tradiţia
ezoterică occidentală, care îşi are rădăcinile în neoplatonism şi gnosticism, şi unele
culte creştine.
Principala diferenţă constă în faptul că, în general, tradiţiile ezoterice afirmă
că fiecare individ are capacitatea de a se uni cu divinitatea supremă, de a deveni
„una" cu ea, în timp ce doctrina creştină prezintă Dum nezeul unic şi suprem (şi
manifestarea acestuia ca Treime) ca fiind veşnic superior şi distinct.
E rm e tism u l
Termenul „ermetism" sau „ermetic" derivă din numele Hermes Trismegistus
(„Herrnes cel Binecuvântat de Trei O ri"), magul arhetipal chintesenţial. La rândul
său, acest num e derivă de la zeul grec Hermes, dar a ajuns să fie asociat şi cu zei­
tatea egipteană mai veche cunoscută drept Thoth, zeul înţelepciunii, al scrisului, al
m agiei etc. „Erm etic" aici înseamnă întregul domeniu de m etafizică spirituală şi
practici ritualice (inclusiv teurgia sau magia înaltă) care a reprezentat o parte cen­
trală a numeroase şcoli de mistere din vechime, cele mai m ulte cu rădăcini în Grecia
şi Egiptul antic. Aceste şcoli de mistere pot fi considerate ca nişte precursori foarte
vechi ai şcolilor de mistere care au ieşit la lumină, la sfârşitul secolului al XIX-lea,
precum Societatea Rozicruciană din Anglia, Secţiunea Ezoterică a Societăţii Teozo­
fice, Zorile de Aur şi Ordo Templis Orientis. Se înţelege de la sine că toate repre-
394
In f l u e n ţ e Is t o r i c e A supra M agiei Şi T helemei L ui C rowley
zentau tradiţia care a fost influenţa principală a lui Crowley. Rădăcinile egiptene
ale erm etismului sunt de rem arcat în această privinţă. Crowley nu era egiptolog,
dar legătura lui cu această cultură străveche era clară, având în vedere unde a pri­
m it Cartea Legii (Cairo), dar şi dacă ne gândim că el a folosit „stelae a revelaţiei"
(un artefact funerar din secolul al VUI-lea î.Hr., al preotului egiptean Ankh-af-na-
khonsu) în crearea religiei lui, Thelema.
Ermetismul a luat naştere din întâlnirea celor două mari culturi occidentale
ale Antichităţii, Egiptul şi Grecia, în cea mai mare parte în urma cuceririlor lui A le­
xandru cel M are de la începutul anilor 300 î.Hr. Filosofia raţională a grecilor, în
frunte cu Socrate şi Platon, s-a întâlnit cu spiritualitatea ezoterică a preoţiilor egip­
tene, iar amestecul cultural rezultat a fost un corp de învăţături şi practici care, în
cele din urmă, au ajuns să fie cunoscute vag ca ermetism. Ideile de bază ale erme­
tismului sunt în concordanţă cu toate căile spirituale valabile şi reprezintă o încer­
care disciplinată de a scăpa din închisoarea condiţiei umane şi de a deveni (sau
redeveni) conştienţi de conexiunea noastră cu divinitatea.
In trecut, învăţătorii sau autorii spirituali ca persoane erau rareori ţinuţi minte
şi rareori li se dădea credit pentru ceva, astfel că primele învăţături şi scrieri erm e­
tice îi sunt atribuite personajului mitic Hermes Trismegistus. Textele hermetice tim­
purii care au supravieţuit sunt puţine, poate în parte şi din cauza incendierii
faimoasei biblioteci din Alexandria, însă unul din textele care a supravieţuit este
Corpus Hermeticum. Acesta este un set de 15 volume scrise în secolul al II-lea sau al
IlI-lea e.n., probabil în Egipt. Una din aceste cărţi, num ită Tabula Smaragdina sau
Tableta de smarald a lui Hermes, a fost tradusă de multe ori şi considerată multă vreme
ca una din pietrele de hotar ale filosofiei ermetice. Pasajele care urmează sunt o tra­
ducere de uz general a câtorva rânduri din Tableta de sm arald:
1) Asta este adevărat şi departe de orice acoperire de falsitate.
2) Ceea ce este jos este similar cu ceea ce este sus. Cum e sus, aşa e şi jos. Prin
aceasta sunt cauzate şi perfecţionate minunile funcţionării unui lucru.
3) De asemenea, cum toate lucrurile sunt făcute din Unul, din aprecierea Unu-
lui, astfel că toate lucrurile s-au făcut de la acest Unul, prin coincidenţă.
4) Tatăl său este soarele, iar mama este luna.
5) Vântul l-a purtat în pântece. Moaşa îi este pământul, mama a tot ce este
perfecţiune.
6) Puterea sa este perfecţionată.
7) Dacă este transformat în pământ, separă pământul de foc, ceea ce este subtil
şi subţire de ceea ce este brut şi aspru, cu prudenţă, cu m odestie şi înţelep­
ciune.
8) Asta se ridică din păm ânt în cer şi coboară din nou din cer în pământ şi
primeşte puterea şi eficienţa lucrurilor de deasupra şi a lucrurilor de dede­
subt.
395
 • C ei T rei M agi P ericuloşi
9) în acest fel vei dobândi gloria întregii lumi, astfel că vei da la o parte toate
umbrele şi orbirea.
10) Căci aceasta, prin tăria sa, smulge m âna oricărei alte tării şi puteri. Căci
este în stare a pătrunde şi a supune tot ce este subtil şi tot ce este brut şi dur.
11) în acest fel s-a pus temelia lumii.
12) Şi de acolo, minunatele îmbinări ale sale şi admirabilele-i efecte, de vreme
ce acesta este modul în care se pot face aceste minuni.
13) Şi din această cauză ei m-au numit Hermes Trism egistus, căci eu am cele
trei părţi ale înţelepciunii şi Filosofiei întregului univers.
14) Discursul meu este terminat, în care am vorbit cu privire la lucrarea solară.4
Tradiţia m istică rozicruciană, apărută în Europa secolului al XV-lea - al
XVI-lea şi care, ulterior, a ajuns să aibă o influenţă puternică atât asupra francm a­
soneriei, cât şi asupra Zorilor de Aur, a fost şi ea influenţată de ideile ermetice. Se
ştia despre vechii egipteni că puneau foarte mare accent pe ritual, precum şi pe
preamărirea anumitor zeităţi arhetipale puternice, dintre care unele erau asociate
cu stelele din cer. De aici a provenit faimoasa maximă ermetică, Cum e sus, aşa e şi
jos. Ea se referă la Unim ea esenţială a tuturor lucrurilor şi îndeosebi la cum tărâ­
murile superioare sunt oglinzi ale microcosmosului fiinţei um ane sau cum materia
şi energia, în esenţa lor supremă, sunt o oglindă a conştiinţei, cu care sunt legate
printr-o reţea de corespondenţe complexă, dar în mare parte ascunsă.
O bază foarte im portantă a ritualului m agiei cerem oniale a fost invocarea
„zeilor" şi „zeiţelor", care sunt înţelese ca energii arhetipale ce au o semnificaţie
corespondentă atât în omenire, cât şi în individ. Invocând o anum ită zeitate, folo­
sind ritualul, intenţia, emoţia şi vizualizarea, calităţile zeităţii sunt „absorbite" sau,
mai exact, activate în practicant. Apoi, o astfel de activare generează posibilitatea
de a avea experienţa a orice, de la o vindecare la identificarea totală şi contopirea
cu calitatea zeităţii - care, până la urmă, este înţeleasă ca fiind un aspect al esenţei
spirituale a practicantului.
Anumite forme ale acestor practici există şi în şcolile budismului tibetan tan-
tric (Vajrayana) şi chiar au apărut, într-o form ă foarte sim plificată, în unele învăţă­
turi m etafizice m oderne care predau practica vizualizării creatoare - o practică
menită să genereze energii interioare care (teoretic) vor duce la m anifestarea în ex­
terior şi atragerea către sine a dorinţelor.
Până la urmă, tot domeniul invocării de zei şi zeiţe este văzut ca fiind un fe­
nomen interior,' ceea ce înseamnă că forma sau existenta f exterioară a acestor zeităţi
/ Numeri şi Deuteronomul). în viziunea religioasă convenţională, Tora formează baza
este, în cele din urmă, recunoscută ca fiind de o importanţă mai mică, în lumina
scopului principal al invocării, şi anume de a trezi calităţile superioare din interior.
Totuşi, nu este greu să vedem aici cum ştiinţa iniţială a invocării s-a externalizat
într-un ritual care nu necesită dedicarea pasionată şi din tot sufletul a căutătorului,
în esenţă, aceasta devine forma exterioară a celor mai multe religii.
In f l u e n ţ e Istorice A supra M agiei Şi T helemei L ui C rowley
Cu alte cuvinte, acest lucru sugerează că practicile interioare ale invocării şi
activării calităţilor trezite (personificate ca „zei/zeiţe") a degenerat de multe ori la
stadiul de ritualuri lipsite de substanţă, efectuate de oameni care nu mai înţelegeau
toate scopurile din spatele lor. La acel moment, arhetipurile externalizate devin zeii
sau chiar „Dumnezeul" de care trebuie să ascultăm şi să ne temem. N um ai în şcolile
mistice subterane ale acestor religii tradiţionale s-a mai păstrat arta invocării, aceea
care necesita o profundă şi pasionată participare din partea căutătorului şi avea ca
rezultat conştientă mistică şi treziri spirituale.
C ab a la şi A rb o re le V ieţii
Cea de-a patra influenţă asupra magiei renascentiste - şi cea mai puternică,
am putea spune - a fost misticismul evreiesc, care, esenţialmente, înseamnă studiul
Cabalei. Cuvântul Qabalah înseamnă „a prim i", ceea ce sugerează legenda că mis­
ticii evrei iniţiali au prim it această cunoaştere cu m ult timp în urmă, din surse în­
gereşti. De fapt, există trei versiuni principale de Cabala - o Cabala tradiţională sau
dogmatică, bazată pe cărţile-sursă originale evreieşti; o Cabala mistică, folosită in­
tens de practicanţii căilor ezoterice occidentale, şi o aşa-num ită Cabala nescrisă,
care implică o călătorie m istică interioară în inim a sim bolismului său.5 Crowley a
lucrat foarte m ult cu ultim ele două versiuni.
întreaga tradiţie ezoterică occidentală are trei surse principale: misterele egip­
tene, cele greceşti şi cele evreieşti. Din cele trei, Cabala este, în viziunea multora,
de mare esenţă şi furnizează cea mai cuprinzătoare hartă a tărâmurilor spirituale -
cel mai mult, printr-o hartă com plexă cunoscută ca Arborele Vieţii. Interpretarea
mistică a Arborelui Vieţii se adaptează bine la alte sisteme ezoterice, precum astro­
logia, tarotul, alchimia şi noţiunea de iniţieri din şcolile de mistere, care reprezintă
niveluri de înţelegere.
Cabala realizează o interfaţă chiar şi cu psihoanaliza modernă. Un studiu de­
osebit de interesant a fost publicat prima oară în 1958 de David Bakan, cu titlul Sig­
mund Freud and the Jewish M ystical Tradition [Sigmund Freud şi tradiţia mistica
evreiască], în care autorul susţine în mod convingător că întreaga tehnică a psihoa-
nalizei interpretative, aşa cum a fost iniţiată de Freud, îşi are originile în forme ca­
baliste de interpretare.6
Misticismul evreiesc şi Cabala se bazează cel m ai mult pe Zohar. Zohar este nu­
mele unei serii de cărţi care sunt o interpretare mistică a Torei (cele cinci cărţi ale lui
Moise care reprezintă nucleul Vechiului Testament, i.e. Geneza, Exodul, Leviticul,
pentru a înţelege relaţia Omului cu Dumnezeu. Zoharul este similar elementului gnos­
tic în creştinism, prin aceea că se preocupă de înţelegerea aspectelor mai mistice ale
credinţei. Cu alte cuvinte, abordează în principal partea ezoterică şi modul în care
poate fi folosită cel mai bine relaţia dintre Om şi Dumnezeu pentru transformarea
spirituală a individului şi, în cele din urmă, uniunea cu divinitatea.
397
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Originile istoriei gândirii mistice evreieşti sunt neclare, dar se ştie că Zohm ul
a apărut pentru prima oară într-o formă organizată în Europa în secolul al XIII-lea
e.n., aproximativ în aceeaşi perioadă în care poeţii francezi Christian de Troyes şi
Robert de Boron scriau miturile Graalului (interpretări ezoterice ale creştinismului).
Misticii evrei ai secolului al XIII-lea găsiseră un concept profund - acela al „Vidu­
lui" sau al realităţii fără formă care se află dincolo de creaţie. în această viziune,
Dumnezeu este dincolo de materie şi de spirit, deopotrivă, şi se m anifestă în două
moduri esenţiale: unu, ca Sursa infinită şi incognoscibilă, şi doi, ca şi Creatorul uni­
versului.
Sursa lipsită de form ă şi incognoscibilă - Visul - este num ită Ain, care în­
seamnă „niciun lucru, nim ic". Tehnic vorbind, nu se poate spune nimic prin care
să se definească Ain, deoarece, în starea noastră actuală, ne lipseşte capacitatea de
a o cunoaşte direct. Ea nu poate fi surprinsă prin gând, ci doar arătată. Acest con­
cept îşi găseşte o paralelă exactă în noţiunea de Tao din taoism şi în faimoasele rân­
duri din Tao Te Ching:
Tao care poate fi rostit nu este Tao cel etern.
Numele care poate fi num it nu este Numele cel etern.7
Al doilea aspect al lui Dumnezeu, forţa interactivă care generează universul,
este cunoscută prin „em anaţiile" sale, care rezultă dintr-o scânteie iniţială din Ain.
Acestea iau forma a patru niveluri de bază ale realităţii, numite Lumea Emanaţiilor,
Lumea Creaţiei, Lumea Formării şi Lumea Acţiunilor. Prima (Emanaţiile) este do­
meniul Luminii Infinite a Creaţiei (Ain Soph Aur); cea de-a doua (Creaţia) este do­
meniul agenţilor fără form ă ai Infinitului, cum ar fi arhanghelii; a treia (Formarea)
reprezintă toate dim ensiunile nonfizice ale formei (planurile subtile), iar a patra
(Acţiunile) este domeniul fizic. Universul fizic a fost creat de o versiune mai estom­
pată a lum inii strălucitoare a Infinitului. Ca urmare, universul fizic este, esenţial­
mente, o „copie" mai întunecată a tărâmurilor superioare.
Deşi nu este clar în ce măsură gândirea mistică evreiască ar fi putut fi influ­
enţată de Plotin sau de Platon, ceea ce este clar este că ideea lui Plotin de „Unul",
Ain al evreilor şi noţiunea budistă de Dharmakaya, Vidul lipsit de form ă din care
apar şi în care se întorc toate lucrurile, sunt izbitor de similare şi diferă doar la nivel
de idei, de cum poate fi înţeleasă această Realitate supremă sau cum ne putem ra­
porta la ea.
O versiune ceva mai cuprinzătoare a Arborelui Vieţii explică harta în termenii
a şase niveluri: Yechida, Chiah, Neshamah, Ruach, Nephesh şi Guph. Primele trei
(Yechida, Chiah, Neshamah) reprezintă elemente ale Sinelui Superior şi ale forţei
vitale universale, următorul, Ruach, reprezintă personali ta tea-ego, cu cele cinci ele­
mente de raţiune, voinţă, dorinţă, memorie şi imaginaţie; următorul, Nephesh, re­
prezintă aşa-numitul suflet-animal sau aspectul instinctiv, energetic, iar ultimul,
398
I n f l u e n ţ e Is t o r i c e A s u p r a M agiei Şi T h e l e m e i L ui C rowley
Guph, este tărâmul fizic, care include corpul material. Ideea este ca aceste diferite
aspecte ale persoanei să com unice unul cu altul, astfel încât să fie cunoscută per­
soana în întregime - un tip de cunoaştere integrală de sine care cuprinde tabloul
întreg. însă problem a este că, în cazul persoanei obişnuite, viaţa ei este dominată
de Ruach, sau de personalitatea-ego, de sentimentul convenţional de „eu". Abor­
darea spirituală orientală este să supună acest „eu", astfel încât şinele nostru ade­
vărat să devină vizibil, treptat. Abordarea ezoterică occidentală este puţin diferită
(deşi punctul final al călătoriei este acelaşi, aşa cum trebuie să fie întotdeauna). în
această abordare, Ruach nu este văzut ca un obstacol de învins, ci mai degrabă ca
ceva pe care trebuie să îl conectezi conştient la celelalte domenii - Şinele Superior,
şinele animal şi lumea materială. Această abordare a avut o influenţă puternică asu­
pra învăţăturilor lui Crowley.
în sfârşit, există şi forma cea mai recunoscută a Arborelui Vieţii, care constă
din zece sephirot (domenii de conştiinţă şi realitate) plus o „sepliira-um bră":
1. Kether: Coroana (rădăcina şi sursa conştiinţei şi a vieţii; Divinitatea).
2. Chokmah: înţelepciunea (manifestarea m asculină primară, energie pură).
3. Binah: înţelegerea (manifestarea feminină primară; ceea ce creează forme
nonmateriale).
X. Daath: Cunoaştere („cea de-a unsprezecea sephira de um bră", care nu este
recunoscută ca o adevărată sephira şi simbolizează Prăpastia pe care o traver­
sează toţi cei care aspiră să transceandă egoul).
4. Chesed: Com pasiunea (crearea formelor materiale).
5. Geburah: Tăria (principiul limitării şi distrugerii necesare a formelor. Che­
sed a generat form e; Geburah le dă coeziune modelându-le, dând la o parte
ceea ce nu m erge etc.).
6. Tiphareth: Frum useţe sau Armonie (reprezintă „şinele superior" al unei
persoane, uşa către tărâmurile superioare de conştiinţă).
7. Netzach: Victoria (domeniul instinctelor, emoţiilor, dorinţelor).
8. LIod: Gloria (raţiunea, comunicarea).
9. Yesod: Tem elia (imaginile şi structurile lumii materiale, esenţa materiei,
uneori asociată cu „planul eteric" în gândirea ezoterică).
10. Malkuth: Regatul (universul fizic).
Crowley a fost un mare învăţat al Cabalei şi a folosit-o foarte mult în scrierile
şi în munca lui. Cartea lui, 777 and Other Qabalistic Writings o f Aleister Crowley [777
şi alte scrieri cabaliste ale lui Aleister Crowley], scrisă la o vârstă relativ tânără, este o
colecţie de eseuri asupra Cabalei ermetice şi este considerată a fi una dintre cele
mai cuprinzătoare lucrări scrise vreodată pe acest subiect. Ca toate celelalte lucrări
ale lui, nici aceasta nu este un abecedar pentru începători.
399
 I n f l u e n ţ e Ist o r ic e A supra M agiei Şi T h e l e m e i L ui C rowley
C ei T rei M agi P ericuloşi
dard. Insă oricine încearcă să înţeleagă tradiţiile ezoterice occidentale trebuie să se
M ag ia ce re m o n ială
împace cu practica evocării şi cu ceea ce înseamnă ea de fapt. Ca să nu mai menţio­
Una dintre principalele practici ezoterice care l-au influenţat pe Crowley şi
năm că, dacă e să credem Biblia, şi Hristos pare să fi fost un maestru magician - el
pe care avea să o stăpânească ulterior la nivel de maestru a fost m agia ceremonială.
a transformat substanţe (apa în vin), a realizat exorcisme, a evocat spirite (Lazăr) şi
Magia este, în multe feluri, o practică solitară; un rit efectuat de unul singur se nu­
a transcens chiar şi moartea (învierea lui). Desigur, teologii creştini susţin că acestea
meşte de obicei ritual. Atunci când este efectuat în grup, se num eşte ceremonie. Tea­
au fost m iracole divine, produse de starea divină a lui Hristos, dar din exterior - cel
trul, în form a sa iniţială, a avut întotdeauna legătură cu şcolile de mistere, mai ales
puţin aparent - ele par să fie la fel ca faptele miraculoase pe care le pretindeau alţi
cu cele din Grecia şi Egiptul Aantic. Atunci când se joacă o piesă de teatru, fie că e
făcători de minuni, inclusiv cei de tipul literar faustian.
vorba de vechile tragedii ale Greciei sau de producţiile moderne de scenă (ca să nu
Ideea de „grim oar" (derivat din vechiul termen franţuzesc pentru „grama­
mai vorbim de ecranul argintiu de la Hollywood sau Bollywood), la cei care privesc
tică") ca manual de coduri şi simboluri secrete menite să evoce spirite (de obicei
pot să apară schimbări de conştiinţă. Cuvântul „ceremonie" derivă din latinescul
îngeri sau demoni) şi să le pună să îndeplinească poruncile m agicianului este de
caerimonia, care înseam nă „veneraţie, rit respectuos". Asta are legătură cu ideea de
bază în tradiţia magului renascentist. Ideea fundamentală de grim oar îşi are rădă­
„Artă obiectivă" a lui Gurdjieff - termenul pe care îl folosea pentru a descrie pute­
cinile în misticismul evreiesc şi în magia cabalistă specifică şi se bazează pe ideea
rea inerentă a anumitor form e de artă superioară de a evoca o elevare a conştiinţei
de putere spirituală a cuvântului rostit. în prima carte a Vechiului Testament, Ge­
la cei care asistă la ea. Acesta era unul din principalele scopuri ale punerii în scenă
neza, citim următoarele:
a dansurilor sacre („M işcările") pe care îi punea pe studenţii lui să le efectueze în
spectacolele cu public, în locuri bine-cunoscute, precum Carnegie Hall în New,
La început, Dum nezeu a creat cerul şi pământul.
York City. Versiunea psihoterapeutică modernă a acestui concept se numeşte „psi-
hodram ă", iar participanţii trebuie să joace rolurile unor diferite personaje, cu sco­ Iar pământul era fără de form ă şi gol, şi întuneric era pe faţa adâncurilor. Iar
Duhul lui Dumnezeu s-a m işcat pe faţa apelor.
pul anume de a se „conecta" cu calităţile întrupate de acel personaj. Acest lucru
Şi Dumnezeu a spus: Să se facă lumină. Şi a fost lumină.
poate fi foarte util dacă, de exemplu, o persoană reprimă anumite trăsături şi suferă
la efectele acelui tip de reprimare. Teoretic, psihodrama poate să ajute la eliberarea
De rem arcat este că Dumnezeu nu s-a gândit doar „să fie lum ină", nici nu a
energiei care este blocată în astfel de reprimări.
M agul renascentist tradiţional folosea câteva abordări diferite în ceea ce pri­ voit în tăcere şi impulsiv să fie lumină - doctrina este că el a şi rostit cuvintele. El
continuă imediat spunând „Să fie o tărie în mijlocul apelor". „Apele de sub tărie să
veşte dezvoltarea personală, dintre care:
se adune într-un loc". „Pământul să dea din sine verdeaţă" şi aşa m ai departe. în
mod clar, acesta este un Dumnezeu al puterii verbale. Chiar şi N oul Testam ent
1. Meditaţia, rugăciunea şi ritualul;
preia această idee, primele cuvinte din Evanghelia după loan fiind:
2. Invocarea (asumarea de forme-zeu);
3. Evocarea.
La început a fost Cuvântul, iar Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era
Dumnezeu.
Cea de-a treia, evocarea, este practica care are oreputaţie îndoielnică în min­
tea omului de rând, a cărui tendinţă este să o asocieze cu imaginea stereotipă a vră­
jitorului în mijlocul unui cerc, conjurând spiritele rele să-i îndeplinească ordinele. Ideea de putere a cuvântului de a porunci rezultate şi de a genera anumite
Acest stereotip a fost promovat, în parte, prin arte; piesa de teatru a lui Christopher schimbări este universală şi este foarte frecventă, mai ales în gândirea hindusă, în­
Marlowe, în secolul al XVI-lea, Tragica poveste a dr. Faustus, despre un învăţat ne­ deosebi în diferitele mantre folosite în anumite tipuri de yoga, „cuvinte sacre" care,
glijent care îşi vinde sufletul unui diavol în schimbul unor puteri temporare (re- atunci când sunt incantate, se crede că generează schimbări specifice şi dezirabile
în conştiinţă.
compusă ulterior de Goethe în celebra piesă Faust), a devenit atât de iconică, încât
practic a ajuns să facă parte din conştiinţa colectivă, creând chiar în limba engleză Dintre grimoarele magice asociate cel mai mult cu magul renascentist, cele
cuvântul „faustian", termen folosit pentru a descrie pe cineva care îşi vinde conşti­ mai renumite sunt textele cunoscute ca Cheile M ari şi Cheile M ici ale Regelui Solomon,
precum şi Magia sacră a lui Abramelin M agul:5
inţa pentru un câştig imediat.
In acest sens „faustian" au fost judecaţi şi acuzaţi cel m ai m ult Crowley şi Grimoarele Solomon, deşi sunt atribuite legendarului rege şi m ag evreu do­
alţii ca el de către o conştiinţă socială puternic condiţionată de valori creştine stan­ cumentat a fi trăit şi domnit cu 1.000 de ani înainte de Hristos (deşi dovezile istorice
401
 C ei T rei M agi P ericuloşi
care să îl ateste sunt rare), cu siguranţă că nu au fost scrise de acesta. Legenda lui
Solomon ca m agician puternic este redată în colecţia de poveşti străvechi persane,
indiene şi arabe, cunoscută sub titlul de O mie şi una de nopţi (sau, uneori, Nopţile
arabe), în care există o poveste în care Solomon, nemulţumit de un anum it „geniu",
îl încuie într-o sticlă de alamă şi îl aruncă în mare. Sticla este sigilată cu „pecetea
lui Solom on", ceea ce face imposibil ca geniul să scape. Term enul „geniu" derivă
din cuvântul latinesc genius, care iniţial se referea la un tip de ghid-spirit sau înger
păzitor desemnat fiecărei persoane la naştere, pentru a o îndrum a şi a o păzi, deşi
într-un sens mai vast, un „geniu" (sau jinn, ca să folosim termenul arab) poate fi
bun sau rău. Conform legendei, Solomon fusese răsplătit pentru o demonstraţie de
smerenie şi i se dăduseră mari puteri, inclusiv un inel magic ce conţinea Pecetea
lui Solomon, care îi dădea control asupra demonilor. Această noţiune stă la baza
grimoarelor scrise în secolele XIV-XV, cunoscute sub titlul de Cheia lui Solomon şi
Cheia M ică a lui Solomon sau Goetia, cum sunt numite mai frecvent. Cărţile se ocupă
de pregătirea pentru invocare şi invocarea unor spirite de diferite ranguri. Metoda
clasică, aşa-num ită solom oniană de m agie ritualică, im plica folosirea cercului
magic, consolidat de nume sfinte (cele m ai multe ebraice), simboluri sacre (inclusiv
pentagrama şi hexagrama sau Steaua lui David) şi „triunghiul artei", în care sunt
invocate spiritele.
Celălalt grimoar demn de remarcat, Magia sacră a lui Abramelin magul, a fost
publicat de superiorul lui Crowley din Zorile de Aur, Sam uel M athers, la sfârşitul
secolului al XIX-lea. Documentul original se spune că există din secolul al XV-lea,
sub o formă sau alta (deşi, mai recent, comunitatea ştiinţifică sugerează că ar putea
fi vorba de o lucrare mai recentă, din secolul al XVII-lea).
Este vorba de un manual care descrie în detaliu un curs de practică pentru o
sesiune de retragere în izolare de şase luni, în care magicianul caută să realizeze
două lucruri principale: invocarea Sfântului înger Păzitor - care, într-un sens, poate
fi considerat şinele superior sau aspectul rarefiat al fiinţei (deşi, după cum sublinia
Crowley, Sfântul înger Păzitor este experimentat de obicei la început ca o entitate
separată) - şi invocarea şi stăpânirea unor diferite ranguri de spirite (inclusiv îngeri
şi demoni). Cartea specifică faptul că invocarea Sfântului înger Păzitor trebuie să
se facă mai întâi, şi numai după aceea să fie urmată de invocarea spiritelor. Ideea
aici este că putem să facem faţă acestor spirite în mod corespunzător num ai după
ce am făcut legătura cu adevărul nostru esenţial cel m ai profund (Sfântul înger Pă­
zitor).
Din punct de vedere psihologic, toată chestiunea m agiei cerem oniale poate
fi văzută ca un soi de călătorie şamanică sau de psihoterapie investigativă. Invoca­
rea spiritelor poate fi înţeleasă ca aducerea la lumină a unor aspecte ascunse din
noi, a elem entelor noastre mai neplăcute (lene, furie, gelozie, dorinţă de răzbunare
etc.) şi apoi disciplinarea lor fermă, aşa cum am face cu un câine de pază care este
neascultător.
4 02
I n f l u e n ţ e Is t o r i c e A supra M agiei Şi T helemei L ui C rowley
în accepţiunea corectă a magiei înalte, până la urmă, m agia cerem onială nu
are legătură cu m anipularea realităţii şi îm plinirea unor dorinţe profane, chiar ţi­
nând seam a de toate stereotipurile faustiene. într-o mai mare m ăsură, este vorba
de un sistem străvechi de psihologie, în care m agicianul caută să înfrunte şi să îşi
înţeleagă propria m inte şi propriul suflet. Este practica transform ării personale.
La fel ca în cazul celor mai multe tradiţii spirituale, există şi o versiune mai mon­
denă a m agiei, care este interesată de m anipularea evenim entelor exterioare
(„magia inferioară"). Acest tip de nevoie m agică nu necesită com prom is m oral -
m anifestarea de schim bări utile în viaţă se face natural, oricum , de orice individ
încrezător - însă lucrarea ezoterică m ai profundă a m agului a fost întotdeauna
una de trezire personală şi de unire cu şinele superior sau călătoria lui Plotin
„înapoi la U nul".
Crowley înţelegea toate astea şi era suficient de sofisticat din punct de vedere
psihologic, încât să eticheteze „spiritele rele" ale grim oarelor magice drept „por­
ţiuni ale creierului um an" (viziune care s-a dovedit controversată printre ocultiştii
moderni). El însuşi a încercat Operaţiunea Abramelin, la renum ita lui casă Boles-
kine, de pe malurile Loch Ness, în Scoţia. însă nu a reuşit să încheie cele şase luni,
Samuel Mathers chemându-1 la Londra cu treburi urgente. Vorbind la modul ge­
neral, nu se consideră o practică bună să întrerupi brusc un sejur spiritual planificat,
iar unii cred că problem ele ulterioare ale lui Crowley vin de aici (numai pentru că,
din neatenţie, a eliberat „spirite rele", după cum presupun cu naivitate unii). Totuşi,
ar trebui să observăm că simplul act de a se izola timp de şase luni într-o casă sin­
guratică de la ţară, în timpul unei ierni mohorâte din Scoţia, ca să se cufunde în su­
fletul lui prin interm ediul m editaţiei profunde şi a conjurării ritualice de spirite
merită suficientă atenţie. Câţi au curajul să facă aşa ceva? D e fapt, Operaţiunea
Abramelin este rem arcabilă în sensul că puţini magicieni aspiranţi au încercat-o,
efectiv, ca să nu mai vorbim de parcurgerea ei completă. (Israel Regardie remarca
odată că Crowley a fost singura persoană pe care a cunoscut-o-vreodată şi care a
făcut acest lucru). Crowley susţine că a terminat procesul după câţiva ani, pe când
traversa China, vizualizând operaţiunea în minte. Experienţa lui de jucător de şah
iscusit, joc ce necesită o mare capacitate de vizualizare, fără îndoială că l-a ajutat în
acest fel.
Pe lângă tradiţiile ezoterice pe care tocmai le-am prezentat, magia înaltă a pe­
rioadei Renaşterii a fost modelată de câteva personalităţi importante, care cu toţii
au fost precursorii care l-au influenţat pe Crowley. Urmează o scurtă prezentare a
câtorva dintre ei:
M arcilio Ficino (1433-1499). Ficino a fost un filosof şi un învăţat umanist im­
portant de la începutul Renaşterii italiene, precum şi mag, neoplatonian şi astrolog.
El a condus o versiune neoficială a Academiei lui Platon în Florentina, o adunare a
elitei intelectuale care s-a dovedit a avea mare influenţă. Ficino a făcut traduceri
ale unor surse importante, ca Platon, Plotin şi Corpus Hermeticum şi a încercat să in-
403
 C ei T rei M agi P ericuloşi
tegreze ideile lui Platon în doctrina creştină. Ca mulţi alţii în timpul lui, Ficino a
fost acuzat de erezie şi a fost nevoit să răspundă în faţa Papei, dar, în cazul lui, o
apărare corespunzătoare l-a salvat de la condamnare. Traducerea lui Ficino a unor
texte ermetice importante a fost unul din principalele elemente care au dus la reîn­
vierea magiei înalte erm etice în perioada Renaşterii. într-un fel, cea mai mare parte
din reînsufleţirea magiei în perioada Renaşterii şi în perioada m odernă (secolul al
XiX-lea şi mai departe) poate fi atribuită eforturilor importante ale lui Ficino. El a
fost unul dintre primii care au intenţionat să integreze toate tradiţiile de înţelep­
ciune ale lumii şi să îşi dea seama de sursa primordială din care derivă toate reli­
giile. Un bibliotecar de la Vatican, Agostino Steuco, a inventat pentru prima oară
expresia „filosofie perenă" în anul 1540, într-o încercare de a descrie lucrarea lui
Ficino9. Term enul „filosofie perenă" a fost popularizat în continuare de Aldous
Huxley în secolul XX, iar acum a ajuns să fie recunoscut ca expresia-standard, prin
care se defineşte o tradiţie universală de înţelepciune.
Joh ann es T rithem iu s (1462-1516). Călugăr, învăţat şi m ag german, Trithe-
mius a fost un personaj complex, ale cărui căi combinate, mai întâi ca şi călugăr
creştin şi ulterior abate, precum şi criptograf şi ocultist, erau o reflexie adecvată a
vremurilor lui, când multe din disciplinele de studiu se suprapuneau. Trithemius
şi-a petrecut cea mai m are parte a vieţii adulte ca şi călugăr benedictin şi abate al
unei m ănăstiri din Germ ania. El a scris num eroase lucrări, cele m ai remarcabile
fiind cărţile despre stenografie (comunicarea secretă) şi criptografie, precum şi lu­
crări de orientare spirituală despre magia cu îngeri (care pare să fi fost un soi de
precursor al lucrării ulterioare a lui John Dee şi Edward Kelley). Unele din lucrările
lui, iniţial considerate a fi grimoare magice care conţin mijloace de a invoca spirite,
au fost identificate ulterior ca fiind simple criptograme şi coduri, folosind un limbaj
ocult ca acoperire. Unii istorici au susţinut că este posibil ca Trithem ius să fi fost
sursa cărţilor de mare influenţă cunoscute, ca Three Books o f Occult Philosophy [Trei
cărţi de filosofie ocultă] (a se vedea menţiunea despre Agrippa, mai jos).
G iovanni Pico della M irandola (1463-1494). M ag şi filosof italian, extrem de
precoce (a trăit numai 31 de ani). Student al lui Ficino, marea contribuţie a lui Pico
la tradiţia ezoterică occidentală a constatat în aceea că el a fost primul care a integrat
profund Cabala în magia înaltă a Renaşterii. La 23 de ani şi-a scris faimoasele „900
de teze", un soi de m anifest de misticism religios ce sintetizează doctrina creştină
şi magia ermetică şi cabalistă apărându-1 din toate părţile. Acest manifest l-a aruncat
în dispute cu autorităţile vremurilor, care l-au denunţat ca fiind eretic şi, ca urmare,
a fost nevoit să părăsească Italia.
H enry C ornelius Agrippa (1486-1535) a fost un im portant învăţat, mag şi al­
chimist german, căruia i se atribuie scrierea esenţialelor Trei cărţi de filosofie ocultn
(publicate în 1531), o enciclopedie masivă a m agiei înalte renascentiste şi o lucrare
care a influenţat mulţi practicanţi în domeniul ezoterismului occidental, în special
pe fondatorii Zorilor de Aur. Cei mai moderni practicanţi ai tradiţiei ezoterice oc­
I n f l u e n ţ e Is t o r i c e A supra M agiei Şi T helemei Lui C rowley
cidentale au fost influenţaţi de Zorile de Aur şi cum Agrippa este considerat de
mulţi învăţaţi a fi principala influenţă a Zorilor de Aur înseam nă că el a avut un
efect profund asupra studiului şi practicii ezoterice occidentale moderne.
John Dee (1528-1609) a fost una din personalităţile principale ale magiei înalte
din perioada Renaşterii. Dee era omul renascentist tipic, învăţat în multe discipline,
printre care şi matematică, navigaţie şi întregul domeniu ocult. La un moment dat,
la sfârşitul secolului al XVI-lea, el avea una dintre cele m ai m ari biblioteci din Eu­
ropa (în ju r de 4.000 de volume, un număr excepţional în acele vremuri). De ase­
menea, avea şi un soi de relaţie specială cu regina Elizabeta I, fiind sfătuitorul ei
personal şi astrologul de curte.
Deşi Dee era un mare intelectual şi un căutător sincer al adevărului, se pare
că nu se percepea pe sine ca având o sensibilitate parapsihologică, astfel că a căutat
ajutorul anumitor clarvăzători autoproclam aţi ca să îl ajute într-o chestiune care a
devenit de un interes presant pentru el în anii ulteriori, şi anume m ijlocul prin care
să primească învăţături inspirate - îndeosebi de la ceea ce el înţelegea a fi îngerii,
în această chestiune l-a atras la el pe Edward Kelley, un personaj complex (con­
damnat o dată pentru falsificare), care părea să deţină calităţi extrasenzoriale re­
marcabile, inclusiv sensibilitatea necesară pentru transm isia mediumnică.
Transmisia mediumnică a spiritelor - sau „channeling", cum a ajuns să fie cunoscut
termenul de prin anii '60 încoace - nu este un fenomen recent, în ciuda publicităţii
care i s-a făcut de când cu „revoluţia new age" a anilor '80. M ediumurile recunos­
cute oficial, uneori numite Oracole de stat, au existat încă din timpurile străvechi
şi se găseau în Tibet, unde Oracolul de stat furniza uneori îndrumare chiar şi pentru
Dalai Lama, dar şi mai devreme, în Grecia, cu Oracolul din Delphi. Mari părţi din
Biblie sunt şi ele foarte clar inspirate mediumnic, un exemplu evident fiind contro­
versata Carte a lui loan din Patmos, a Apocalipsei.
Dee şi Kelley au lucrat în strânsă colaborare timp de câţiva ani, folosind o gamă
complexă de accesorii magice, inclusiv o sferă de cristal pentru „vedere". „Vedere"
este termenul acela asociat în mod obişnuit cu perceperea de lucruri în proverbiala
sferă de cristal. (Termenul modern este „vedere la distanţă". O altă formă a „sferei
de cristal" este „oglinda neagră", o sticlă vopsită în negru, care slujeşte ca instrument
vizual, în care se pot percepe elemente ale „dimensiunii astrale", sau ale minţii in­
conştiente, în funcţie de cum alegem să vedem acest lucru). Kelley susţinând că pri­
meşte informaţii prin această metodă, iar Dee încercând să le dea un sens, cei doi au
purces să construiască un întreg limbaj şi sistem sofisticat de chei simbolice care a
ajuns să fie cunoscut ca magie enochiană (sau magie cu îngeri). Acest sistem a rămas
în mare măsură necunoscut până la circa 300 de ani după moartea lui Dee, când a
fost readus la viaţă de Zorile de Aur, la sfârşitul secolului al XIX-lea. Sistemul magiei
enochiene rămâne controversat (cel mai mult în privinţa calităţii energiei pe care o
dezvăluie, care este controversată), însă lucrul cu care sunt de acord mulţi dintre cei
care practică lucrare de tipul Zorile de Aur este că sistemul enochian este complex,
405
 C ei T rei M agi P ericuloşi
puternic şi necesită ani de studiu şi de practică pentru a fi înţeles şi apreciat. Crowley
a studiat profund această lucrare, iar magia enochiană a fost unul din sistemele pe
care le-a folosit.10 La fel ca Dee şi Kelley, şi el a folosit ceea ce era, de fapt, un soi de
transmisie mediumnică (sau „channeling") atunci când a primit cheia, Cartea Legii,
la Cairo în 1904.
G iordano Bruno (1548-1600). Filosof, mag şi proto-savant italian, ars pe rug
în 1600. Dna din chestiunile remarcabile pe care le susţinea Bruno era perspectiva
heliocentrică a lui Copernic, cum că Soarele este centrul sistem ului solar, nu Pă­
mântul, aşa cum o prezentase Copernic prima oară, în 1543. Este interesant să ob­
servăm acuzaţiile care i s-au adus lui Bruno în procesul care a dus la executarea
lui, printre care, următoarele: susţinea puncte de vedere despre Sfânta Treime şi
Fecioara Maria, care contraziceau doctrina consacrată a Bisericii; sprijinea ideea de
reîncarnare; credinţă în existenta mai multor lumi dincolo de sistem ul nostru solar
şi, desigur, perspectiva heliocentrică. In principal, pentru aceste puncte de vedere,
pe cele mai multe a refuzat să le retracteze, el a fost condamnat ca eretic - ceea ce
ne ajută să ne facem o idee despre menghina spirituală în care Biserica ţinea socie­
tatea în acele vremuri, evidentă dacă observăm cât de banale sunt „ideile eretice"
ale lui Bruno în vremurile noastre.11
Em m anuel Sw edenborg (1688-1772) a fost un mistic şi savant suedez, unul
dintre primii care au transmis intelectual experienţe profunde de stări modificate
de conştiinţă, ceea ce în timpurile noastre ar fi considerat channeling în transă sau
călătorie şamanică. El susţine că a vizitat dimensiuni întregi în călătoriile lui inte­
rioare şi a scris în detaliu despre tărâmurile vieţii de după moarte. Studia visele şi
folosea m etode de respiraţie şi tehnici de meditaţie. Unele din faptele lui în tărâmul
mediumnic (inclusiv „vederea la distanţă") au fost confirm ate de alţii şi sunt dificil
de explicat. El este autorul a numeroase lucrări majore, printre care Celestial Secrets
[Secrete celeste], lucrarea lui în 12 volume. în unele feluri, poate fi considerat patro­
nul elem entelor m ai bune ale aşa-numitei mişcări New Age, care a înflorit la sfâr­
şitul secolului XX, în ciuda faptului că a trăit cu două veacuri înainte, în vremuri
care nu încurajau astfel de explorări vizionare.
Contele de St. Germ ain (1710-1784). St. Germain este un personaj straniu în
istorie, schimbător şi, în mare măsură, legendar. îl includem aici (ca şi pe Cagliostro,
mai jos) pe baza mitului mai mult decât orice altceva, căci St. Germ ain este vrăjitorul
arhetipal, renumit a fi fost reîncarnarea a nenumărate personalităţi istorice mari. Mai
multe fraternităţi oculte din secolul XX susţin că este sfântul lor patron, iar mediu-
murile new age fac „channeling" cu el frecvent, căutând să aducă la lumină înţelep­
ciunea de la „frăţiile secrete" care se presupune că veghează asupra omenirii.
Contele Alessandro di Cagliostro (1743-1795) este un presupus nume al ex­
ploratorului italian Guiseppe Balsamo. El susţine că a studiat în m ulte şcoli sacre
de transformare în timpul călătoriilor prin Europa şi prin Orientul M ijlociu; amin­
tind de Gurdjieff în această privinţă, nu există nimic care să îi coroboreze afirmaţiile.
In f l u e n ţ e Is t o r i c e A supra M agiei Şi T helemei L ui C rowley
De-a lungul vieţii lui aventuroase, pare să fi fost un amestec de şarlatan şi ocultist
adevărat, deşi poate ar fi prea generos să îl numim „m ag". La fel ca în cazul lui St.
Germain, moştenirea lui pare să constea în cea mai mare parte din m ituri şi legende
de tip Merlin.
Eliphas Levi (1810-1875). Născut Alphonse Louis Constant (şi-a schimbat nu­
mele ulterior), Levi a fost o personalitate importantă în mişcarea de renaştere ezoterică
din secolul al XIX-lea şi, în unele feluri, este părintele magiei moderne. Lucrările lui,
Transcendental Magic [Magia transcendentală] şi The History o f Magic [Istoria magiei], deşi
considerate pline de defecte de învăţaţii de mai târziu, au avut totuşi o mare influenţă
şi au reprezentat tratate importante, care au pus laolaltă cele mai multe din principalele
învăţături ale tradiţiei ezoterice occidentale, creând un întreg coerent. Lucrările şi ideile
lui au avut o influenţă majoră asupra fondatorilor Zorilor de Aur. Levi a fost primul
care a integrat tarotul, Cabala şi lucrarea ritualică într-un mod care mai este practicat
şi astăzi de majoritatea magilor occidentali.
Toate personalităţile de mai sus sunt părţi importante din moştenirea ezoterică
a lui Crowley, în asemenea măsură, încât el chiar a susţinut că trei dintre acestea -
vizionarul lui Dee, Edward Kelley, Contele Cagliostro şi Eliphas Levi - au fost încar­
nările lui anterioare. Dar într-un fel, cu toţii au fost „încarnările lui anterioare" - figuri
arhetipale care şi-au regăsit ecoul de secol XX în complexul mag din Anglia.
Yoga
Crowley a fost un călător prin toată lumea de la o vârstă fragedă şi, ca mulţi
căutători dedicaţi, în cele din urmă a ajuns şi în Orient. Avea un motiv foarte bun
să viziteze Sri Lanka (numită Ceylon la acea vreme), vechiul lui prieten, fost frate
de la Zorile de Aur şi primul lui m entor în magie, Allan Bennett, se mutase acolo
în 1900. în 1901, Crow ley l-a vizitat pe Bennett şi ambii au studiat yoga cu Shri
Parananda (Bennett devenind ulterior călugăr budist şi luându-şi num ele de
Ananda Metteyya). Această perioadă a lăsat o impresie puternică asupra lui Crow­
ley, care avea să incorporeze elemente din Raja Yoga în viitorul lui sistem de lucrare
interioară. Publicaţia lui ulterioară, Eight Lectures on Yoga [Opt prelegeri despre yoga]
(1939), a fost considerată de mulţi drept una dintre cele mai bune lucrări despre
yoga scrise de un occidental.
La analiza finală, Crowley era un mag occidental, nu un mistic oriental, lucru
pe care l-a clarificat, în ciuda profundei lui afinităţi cu înţelepciunea orientală. Cu
toate astea, elem entele căii yoghine clasice către iluminare sunt incorporate direct
în modelul lui de iniţieri pe ranguri, pe măsură ce candidatul progresează de la ne­
ofit la mag. Partea întâi din Cartea 4 (magnum opus a a lui Crowley) se numeşte M is­
ticism şi are un subtitlu com plex: M editaţia: Calea către realizarea geniului sau a
divinităţii analizată ca dezvoltare a creierului uman. Această secţiune a cărţii începe cu
un eseu introductiv despre diferitele încercări, în religiile lumii, de a aborda sufe­
rinţa inerentă în condiţia umană, care duce la o consideraţie despre cum să punem
407
 C ei T rei M agi P ericuloşi
capăt acestei suferinţe prin obiectivul misticismului, şi anume realizarea non-dua-
lităţii. La acest lucru se referă el în termeni yoghini clasici, vorbind despre „unirea
subiectului (sine) cu obiectul (univers)" - i.e., despre cum să devii „una cu toate".
Eseul este urm at de ceea ce am putea spune că reprezintă, în esenţă, un abecedar
tehnic de Raja Yoga şi de diferitele stadii de dezvoltare spirituală.
B u d ism u l
Aici, la începutul secolului al XXI-lea, budismul este relativ consacrat în Occi­
dent şi există multe sute de centre şi mănăstiri budiste, care reprezintă toate princi­
palele tradiţii budiste - tibetană, zen, Theravadin etc. - care se găsesc în Europa şi în
Americi. Dar dacă ne întoarcem la anii de început ai lui Crowley, pe când Allan Ben­
nett îi preda pentru prima oară elementele magiei ceremoniale, la sfârşitul secolului
al XIX-lea, desigur că nu aşa stăteau lucrurile. La acea vreme, budismul era o tradiţie
străină, nu prea bine înţeleasă, în special de budismul tibetan nu se auzise practic
deloc, iar Tibetul în sine era în mare măsură necunoscut. Cartea tibetană a morţilor a
fost publicată în limba engleză abia în 1927. Budismul zen a fost în mare măsură ne­
cunoscut, graţie eforturilor învăţatului japonez D. T. Suzuki, care a publicat o serie
de lucrări despre zen în limba engleză între anii 1920-1930. Budismul Theravadin,
considerat în mod tradiţional a fi cea mai veche ramură, provenind din India, de la
Gautama Buddha, în jurul anului 500 î.Hr., şi răspândindu-se prin Asia de Sud-Est,
a fost cunoscut în Occident ceva mai devreme; aceasta este tradiţia căreia i s-a afiliat
Bennett, devenind călugăr la Burma, în 1902. (Conform învăţatului budist Stephen
Batchelor, Bennett a fost al doilea englez care a devenit călugăr budist, după Gordon
Douglas, care se călugărise în Thailanda cu câţiva ani înainte de Bennett).12 Crowley
însuşi, deşi iniţial de acord cu principiile budiste, ulterior a respins religia, când a
început să îşi dezvolte propriul sistem, Thelema. Acest lucru pare să fi fost produs
de revelarea textului său principal, Cartea Legii, pe care a „primit-o" în 1904. Iniţial,
s-a împotrivit. în Confesiuni scria următoarele:
Adevărul era că îmi displăcea Cartea Legii din tot sufletul. în primul rând, îmi
dădea com plet peste cap budismul. „Reţineţi cu toţii că existenţa este pură
bucurie; că toate supărările sunt doar nişte umbre; trec şi se duc, dar există
ceva ce răm âne."13
De-a lungul timpului, această poziţie s-a consolidat în el. Spre sfârşitul vieţii,
el scria:
Pe când Buddha făcea experimente şi înregistra rezultatele, el se afla pe teren
sigur: când a început să teoretizeze, comiţând (în mod accidental) nenumărate
crime logice pe parcurs, nu e un ghicitor mai bun decât Arahat-ul de alături
sau chiar decât camerista soţiei Arahat-ului.14
In f l u e n ţ e Is t o r ic e A supra M agiei Şi T helemei L ui C rowley
Cu toate astea, în ciuda faptului că a renegat elementele de budism, propriul
text fundamental, Cartea 4, începe după cum urmează:
Existenţa, aşa cum o cunoaştem noi, este plină de supărare. Ca să menţionăm
doar o idee, minoră: fiecare om este un criminal condamnat, doar că nu cu­
noaşte data când va fi executat. Acest lucru este neplăcut pentru fiecare. în
consecinţă, fiecare face tot ce poate ca să amâne data şi ar sacrifica orice are,
dacă ar putea să întoarcă sentinţa.15
M ai departe, el explică această afirmaţie după cum urmează:
Practic, toate religiile şi toate filosofiile au început imatur, promiţând adep­
ţilor lor, în unele cazuri, recompense precum nemurirea.16
Cu toate acestea, el nu neagă, de fapt, nici realitatea acestei idei. „Primul ade­
văr nobil" al lui Buddha este: Viaţa este dukkha (suferinţă). Adică, însăşi natura con­
diţiei umane îşi are rădăcinile în greutăţi, luptă, supărare şi suferinţă. Conform lui
Buddha, aceasta este aşa înainte de toate, pentru că nu ştim care este adevărata
noastră natură şi ne luăm drept altceva decât suntem - anume, un sine neschim bă­
tor şi permanent. A cest sine fix are tendinţa să se ataşeze de lucruri şi să sufere co­
respunzător - motiv pentru care una din virtuţile filosofiei budiste este privită în
mod tradiţional ca fiind nonataşamentul.
Viaţa lui Crowley tinde să demonstreze acest lucru, caracterul lui fiind încli­
nat să se împotrivească ataşamentelor intime prelungite. Cu toate num eroasele lui
încâlceli şi relaţii sexuale cu alţii, în multe privinţe a fost paralela europeană din
secolul XX a misticului oriental rătăcitor din vechime (chiar el îşi spunea „Rătăci­
torul Pustiurilor"). Dacă acest lucru era rezultatul unei incapacităţi de a stabili şi
de a păstra relaţii sau dintr-o înclinaţie naturală - şi înţeleaptă - de a se împotrivi
să nu fie prins în capcană este discutabil, deşi probabil că există un sâmbure de
adevăr în ambele variante.
în orice caz, relaţia lui Crowley cu budismul pare să fie oarecum conflictuală.
Pe de o parte, el respingea total ceea ce percepea a fi abordarea „lipsită de bucurie"
a acestei tradiţii; pe de altă parte, elemente ale Adevărurilor Nobile ale lui Buddha
- ca să nu mai vorbim de idealul budist de examinare detaşată şi disciplinată a min­
ţii - se găsesc peste tot, în viaţa şi în scrierile lui. în Cartea 4, discutând despre fon­
datorii religiilor lumii, el scria:
Singurul care îşi explică temeinic sistemul este Buddha - şi Buddha este sin­
gurul care nu este dogmatic. Am putea să mai presupunem că alţii considerau
că este nerecomandabil să le explice adepţilor lucrurile prea clar; sfântul Pavel
a ales în mod evident această cale. Ca urmare, cel mai bun document al nostru
 C ei T rei M agi P ericuloşi
va fi sistemul lui Buddha, dar este atât de complex, încât nu ne va sluji cu
nimic la un rezumat rapid; iar în cazul altora, dacă nu avem relatările M aeş­
trilor, le avem pe cele ale celor mai apropiaţi adepţi ai lor.17
Până la urmă, principalul motiv din care Crowley a respins budismul este
din cauza a ceea ce percepea drept via negativa a doctrinei acestuia; acest lucru era
important, deoarece învăţăturile lui thelemice adoptau ideea de bucurie viguroasă,
spre deosebire de ascetismul contemplativ. De asemenea, el m ai percepea şi un ele­
ment de nihilism în budism, care îi displăcea.
Totuşi, după cum am discutat în Capitolul 4, este posibil ca el să nu fi înţeles
complet budismul, având în vedere că multe din evoluţiile importante ale budis­
mului de-a lungul secolelor, mai ales în şcolile Mahayana şi Vajrayana manifestate
în budismul zen, nu erau cunoscute bine sau înţelese clar, în general, în prima parte
a secolului XX.
In f l u e n ţ e Is t o r i c e A supra M agiei Şi T helemei L ui C rowley
Din 1905 până în 1906, Crowley traversase părţi din China, timp în care sus­
ţine că s-a conectat profund cu esenţa spirituală a Tao Te Ching. El credea că miezul
învăţăturii lui, Fă ce voieşti, aceasta să fie toată Legea, se oglindea perfect în Tao Te
Ching. Iată ce scria Crowley:
...lucrarea clasică supremă pe această temă este Tao Te Ching... Cartea
Legii formulează foarte succint doctrina Tao: „Nu ai alt drept, decât să îţi faci
voia. Fă asta, şi nim eni nu va spune nu. Căci voia pură, nedom olită de scop,
eliberată de dorinţa nestăvilită de rezultat, este perfectă în toate felurile."
(AL, I: 42-44). „Astfel şi înţeleptul, necăutând niciun obiectiv, a realizat toate
lucrurile; el nu se amestecă în treburile corpului lui, astfel că acel corp a ac­
ţionat fără nicio fricţiune. Asta pentru că nu s-a băgat în scopurile lui perso­
nale, iar ele să treacă neobservate, în mod natural." (Tao Te Ching, VII: 2)21

T a o ism u l
Crowley era un student şi un practicant entuziast de I Ching, vechiul sistem
Crowley este cunoscut pentru respectul profund pe care îl avea pentru Tao
chinezesc de divinaţie. El m enţionează frecvent în scrierile lui diversele perioade
Te Ciung, cartea-sursă a taoismului, general acceptată a fi fost scrisă de un înţelept când a consultat sistemul.
chinez, care se poate să fi trăit undeva între secolul al VI-lea şi secolul al III-lea
î.Hr., cunoscut în m od tradiţional drept Lao Tzu (care înseam nă pur şi simplu
„maestru bătrân", ceea ce adaugă şi mai mult mister identităţii autorului),
în Partea întâi a Cărţii 4, Crowley a scris o notă de subsol:

Avem documentele hinduismului şi pe cele a două sisteme chinezeşti. însă

hinduism ul nu are un fondator unic. Lao Tzu este unul din cele mai bune
exemple pe care le avem, de om care a plecat şi a avut o experienţă miste­
rioasă; poate cel mai bun dintre toate exemplele, având în vedere că sistemul
lui este cel mai bun dintre toate sistemele.18

întâm plător, şi Osho l-a citat pe Lao Tzu, nu o singură dată, ca fiind cel mai
înţelept dintre toţi înţelepţii. Avea o părere atât de bună despre el, încât şi-a numit
apartamentele personale de la ashramul din Pune „Casa Lao Tzu". El spunea:

Puteţi să uitaţi de Mahavir-i, Buddha-şi, Krishna-şi - Lao Tzu singur este su­
ficient. El este cheia principală.19

Crowley, în M agick Without Tears [M agiefără lacrimi] - scrisă aproape de sfâr­

şitul vieţii lui şi considerată de mulţi lucrarea cu cele mai înţelepte consideraţii ale
lui - scria, referindu-se la Tao Te Ching:

Este imposibil de găsit o religie care să reprezinte corespunzător gândul aces­

tei capodopere.20
410

Capitolul 21
Influenţe istorice asupra
Lucrării lui Gurdjieff
Ponte că am fiirat-o. GurdjiefP
D eşi suntem pe teren nesigur în încercarea de a înţelege ce indivizi sau ce
posibile „frăţii secrete" l-au influenţat pe Gurdjieff, ne aflăm pe un teren
mai sigur dacă analizăm tradiţiile de înţelepciune cunoscute care au avut impact
asupra lui. Trecutul lui, înainte de anul 1912 sau în jurul acestui an, nu este funda­
mentat, însă natura sistem ului său de învăţături, deşi unic în ceea ce priveşte for­
mularea, prezintă influenţe care sunt destul de clare. în In Search o f the Miraculous
[în căutarea miraculosului], Ouspensky povesteşte că Gurdjieff i-a spus că vizitase,
printre altele, Egiptul, m ănăstirile tibetane, şcolile sufite din Persia, Bokhara, Tur-
kistanul de est, dervişi de diferite ranguri, Chitral (o vale din Pakistanul de astăzi)
şi M untele Athos, un munte sacru din nordul Greciei, unde se află vreo 20 de mă­
năstiri ortodoxe de rit răsăritean.2
In flu e n ţa g recească şi P itag o ra
M oştenirea lui G urdjieff din partea tatălui era greacă, iar tatăl lui, un poet
bardic - cineva care ştia pe dinafară sute de poeme, cântece şi povestioare educative
- a avut o puternică influenţă asupra fiului său. Aceasta, com binată cu influenţa
puternică pe care filosofia greacă timpurie a avut-o asupra tradiţiilor ezoterice oc­
cidentale de mai târziu, merită să facem o analiză rapidă a câtorva dintre ideile gre­
ceşti tim purii, îndeosebi a personalităţii Pitagora şi a faimoasei alegorii cunoscute
ca „Peştera lui Platon".
Tradiţia greacă vorbea despre trei forme esenţiale de cunoaştere, care sunt:
1) Pateză: Cunoaştere prin simţire.
2) M ateză: Cunoaştere prin înţelegere intelectuală.
3) Gnoză: Cunoaştere prin realizare experienţială profundă.
I n f l u e n ţ e Is t o r ic e A supra L ucrării L ui G u r d jieff
Un tip de gnoză ar fi combinarea matezei com plete (gândire limpede şi atenţie
concentrată) şi a patezei profunde (simţirea întrupată, adică atenţia la simţire şi sen­
zaţii). Cel puţin, aceasta era abordarea lui Gurdjieff. Mulţi dintre filosofii greci cla­
sici erau interesaţi în principal de înţelegerea raţională, dar neoplatonienii de mai
târziu, ca Plotin, Porfiriu şi Iam blichus, par să pună m ai m ult accent pe gnoza
personală. Şcolile de mistere, cu riturile lor de iniţiere (precum cele ale lui Eleusis
şi Orfeu etc.) s-ar putea spune că erau mai degrabă interesate de pateză şi de dez­
voltarea a ceea ce Gurdjieff avea să numească mai târziu „corpul emoţional supe­
rior" . In India, această cale este reprezentată în parte de bhakti yoga sau de relaţia
de devoţiune faţă de divinitate. Aceste şcoli îşi aveau, fără îndoială, şi propriile ver­
siuni de mateză şi gnoză, însă multe dintre şcolile de mistere care s-au dezvoltat şi
s-au format după cuceririle lui Alexandru cel Mare (până în anul 323 î.HR.) făceau
acest lucru ca un soi de răzvrătire împotriva raţionalismului mai searbăd al filoso-
fiei greceşti clasice. De asemenea, unele din aceste religii de mistere erau şi mult
mai vechi.
Pitagora (570-495 BC), recunoscut adesea ca părintele filosofiei occidentale, a
fost şi căutătorul arhetipal de înţelepciune, iar în multe privinţe, viaţa lui Gurdjieff
este un fel de ecou al lui. Pitagora este renumit pentru că a călătorit mult şi a primit
iniţierile m ultor învăţători şi ale multor şcoli de înţelepciune, în cele din urmă con-
stituindu-şi propria şcoală de mistere în Italia. în plus, Pitagora părea să reprezinte
un echilibru puternic între o natură mistică şi una raţională, dezvoltând un tip de
misticism al numerelor care se baza pe ideea lui că „toate lucrurile sunt num ere",
de unde au început să se dezvolte şi elementele de bază ale geometriei şi matema­
ticii muzicii.
Utilizarea de către Gurdjieff a gamei muzicale, Raza Creaţiei, Legile lui Trei
şi Şapte îşi au şi ele bazele în misticismul numerelor, al cărui părinte este considerat
a fi Pitagora. (Totuşi, date fiind timpurile în care a trăit şi faptul că niciuna din scrie­
rile lui originale nu a supravieţuit, înregistrările istorice care să definească viaţa lui
sunt rare. însă ideile sunt acolo şi ar fi putut să-i fie accesibile lui Gurdjieff prin alte
mijloace). Un alt lucru rem arcabil este ideea lui Gurdjieff de „Artă Obiectivă", artă
bazată pe proporţii armonioase - idee care se găseşte şi în pitagoreism. Matematica
octavelor, bazată pe fracţii proporţionale, este şi ea atribuită lui Pitagora, ca şi ideea
de „muzică a sferelor", având ca sursă ideea că planetele se deplasează pe baza
unor geometrii şi num ere specifice, care, la rândul lor, corespund notelor muzicale
şi astfel unui tip de simfonie cosmică.
Viaţa lui Pitagora se reduce practic la mit, el fiind aproape un soi de Merlin
al grecilor, deşi nu chiar. Pitagora chiar a existat, însă prea multe alte lucruri nu se
pot spune despre el cu siguranţă; până şi despre lăudata teorem ă a lui Pitagora
există controverse cu privire la cine a elaborat-o în realitate. în această privinţă, Pi­
tagora este un simbol potrivit al m isterioşilor „M aeştri de înţelepciune" pe care
J- G. Bennett a petrecut atâta timp căutându-i. însăşi lipsa de chip a acestor maeştri
413
 C ei T rei M agi P ericuloşi
îndepărtaţi ne aminteşte să nu ne agăţăm de personalitate, ci să ne uităm dincolo
de aceasta, la ideile în sine.
S o crate şi P lato n
într-un fel, mare parte din tradiţia ezoterică occidentală îşi are bazele în ideile
lui Socrate (470-399 î.Hr.) şi Platon (428-348 î.Hr.). Filosoful m atem atician englez
de la începutul secolului XX, Alfred North W hitehead a scris odată foarte bine:
„Cea mai sigură caracterizare generală care se poate face tradiţiei filosofice euro­
pene este că ea constă dintr-o serie de note de subsol la Platon". Platon a fost stu­
dentul lui Socrate, deşi istoricilor nu le este clar cât de m ult din gândirea lui
provenea de la învăţătorul lui şi cât de mult era gândire originală. De exemplu,
multe din ideile principale ale lui Platon sunt explicate în cartea lui, Republica3,dar
cu toate acestea, în volum , ideile sunt narate de personajul Socrate. De dragul înţe­
legerii, ne vom referi la ele ca fiind „ideile lui Platon", însă ceea ce contează, desigur,
sunt ideile în sine, cele mai multe formând temelia filosofiilor ezoterice şi metafizice
occidentale.
Un elem ent esenţial al gândirii lui Platon, care a influenţat viziunea despre
lume a tradiţiei ezoterice occidentale, este ideea a ceea ce el num ea „Form e". în
sensul pe care îl dădea el conceptului, o Formă este esenţa mai profundă a tuturor
obiectelor şi calităţilor din univers. Cum ar fi schiţa invizibilă, prototipul iniţial per­
fect pe care se modelează expresia materială. în viziunea lui Platon, în spatele for­
m ei corpului um an m aterial (sau înainte de aceasta) se află Form a invizibilă a
acestuia. La fel stau lucrurile şi în cazul unui copac sau al unei pietre, sau al unei
planete, sau al unei calităţi interioare, precum pacea sau bunătatea; toate acestea
există mai întâi ca Forme intangibile.
Platon susţinea că existenţa Formelor este singurul mod de a explica anumite
fenomene mentale abstracte care nu au corelări cunoscute în lumea fizică. De exem­
plu, noi nu suntem conştienţi de vreun loc din natură unde să se poată găsi un cerc
perfect sau o linie perfect dreaptă. Şi cu toate astea, în mod misterios, le putem con­
cepe. în continuare, mare parte din civilizaţia umană a utilizat o astfel de geometrie.
Lumea pe care o construim , de la clădiri la mese şi la cărţi, şi la cuvinte tipărite,
totul este aşternut cu o precizie geometrică, într-o ordine aşezată, care nu se găseşte
în lumea naturală.
Ideea ezoterică occidentală cu privire la diversele planuri şi dimensiuni su­
perioare ale existenţei se poate să fi fost influenţată de noţiunea de Forme, mai ales
în învăţăturile despre „planul mental" sau ceea ce uneori se numeşte „dimensiunea
a cincea", un ordin de realitate marcat prin compoziţii mentale abstracte superioare
şi arhetipuri care sunt universale şi nu se supun tim pului şi spaţiului. Şi Platon
spunea că Formele nu se supun timpului şi spaţiului. In parte, el definea înţelep­
ciunea ca fiind capacitatea de a înţelege în mod natural existenţa Form elor, suge­
rând astfel că m inţile noastre sunt conectate direct la realitatea spirituală mai
In f l u e n ţ e Is t o r i c e A supra L ucrării L ui G urdjieff
profundă care se află în spatele lumii materiale. Şi în această privinţă, el a fost pre­
cursorul învăţăturilor ezoterice occidentale, îndeosebi al maxim ei erm etice „cum e
sus, aşa e şi jo s" - ordinul superior al Formelor este pur şi sim plu o oglindă a lumii
inferioare a expresiei materiale.
Studentul lui Platon, Aristotel, se opunea ideii de Forme, arătând că doar pen­
tru că noi putem concepe un prototip abstract al unui obiect, asta nu înseamnă că
prototipul abstract (Forma) trebuie să şi existe în realitate. Ca părinte al ştiinţei oc­
cidentale, obiecţiunea simplă a lui Aristotel la noţiunea de Form e a lui Platon re­
zumă foarte bine separarea îndelungată care există între m etafizică şi ştiinţa
practică. Dar în realitate, chestiunea existenţei sau a nonexistenţei reale a Formelor
este pur academică. Din punctul de vedere al lucrării interioare cu sine, tot ce con­
tează este capacitatea noastră de a înţelege relaţia dintre mintea noastră şi realitate,
aşa cum se aplică ea la m otivul propriei experienţe.
Platon m ai spunea că sufletul este nem uritor şi că există înainte de corpul
nostru, de aceea, în viziunea lui, procesul de învăţare este mai degrabă înrudit cu
un proces de amintire. M otivul din care putem concepe forme geometrice perfecte
sau calităţi abstracte precum culoarea verde sau caracterul umed, este acela că
atunci când ne-arn născut, ideile Form elor care reprezintă aceste lucruri deja exis­
tau. Pe m ăsură ce ne maturizăm, ne ream intim cunoaşterea despre aceste Forme.
Tot conceptul de „ream intire" a adevăratei noastre naturi a fost folosit mult mai
târziu în anumite tradiţii spirituale, precum sufismul, cu meditaţiile sale de amintire
a lui Dumnezeu, şi în Lucrarea lui Gurdjieff, cu m etoda lui de amintire de sine pen­
tru elevarea conştiinţei.
Una dintre metaforele esenţiale, bine-cunoscute şi importante descrise de Pla­
ton este „alegoria peşterii". în această poveste, un grup de prizonieri trăiesc într-o
peşteră care este izolată de lume. Ei stau cu faţa la un perete. în spatele lor este un
foc mare, iar între foc şi oameni se află o serie de obiecte puse de păpuşari. Aceste
obiecte aruncă o umbră pe peretele peşterii la care se uită oamenii. Tot ce pot ei să
vadă sunt umbrele. Ca urmare, ei trag concluzia că umbrele sunt obiectele efective.
Conform lui Platon, o persoană care începe să se trezească la realitate devine
conştientă că umbrele care apar pe perete sunt, de fapt, provocate de combinaţia
dintre lumina de la foc şi obiectele dintre foc şi oameni. Lumina focului aruncă pur
şi simplu umbrele obiectelor pe pereţi. Astfel, persoana care se trezeşte va deveni
conştientă direct de cauza lucrurilor (lumina focului şi obiectele), spre deosebire de
starea în care doar asistă la efecte (umbra).
însă Platon duce analogia şi mai departe. în poveste, unul dintre prizonieri
este dus în afara peşterii, unde devine conştient de existenţa Soarelui ca sursă a tot
ce este lumină. Platon simbolizează Soarele ca fiind Forma Bunătăţii, arhetipul lu­
minii divine. Omul care a ieşit din peşteră mai vede acum şi că obiectele din peşteră
sunt doar copii ale unor realităţi mai profunde, ale unor form e vii care există în
afara peşterii, cum ar fi un câine viu, pe când în peşteră exista doar o reproducere
4 15
 C ei T rei M agi P ericuloşi
fidelă a câinelui. Obiectele din peşteră îşi datorează existenţa lucrurilor reale din
afara peşterii, pe care se bazează. Iar focul din peşteră îşi datorează existenţa Soa­
relui, aşa cum tot ce percepem noi în realitate îşi datorează existenţa Formei sau
arhetipului Bunătăţii şi Luminii.
Elementul final din alegoria lui Platon este că persoana care scapă din peşteră
şi ajunge la lumina realităţii are o obligaţie morală de a se întoarce în peşteră şi de
a încerca să îi ajute pe alţii să scape. Persoana ar putea fi ignorată sau, chiar mai
rău, ucisă de locuitorii peşterii, care probabil că se vor simţi am eninţaţi de ideile
sale „nebuneşti" despre o realitate mai mare care s-ar afla în afara peşterii, dar ră­
mâne de datoria persoanei sa încerce, totuşi, să ajungă la ei. Acest ideal este oglindit
în budismul M ahayana, în noţiunea de Bodhisattva, persoana care şi-a realizat şi­
nele şi care îşi întârzie propria eliberare finală pentru a-i ajuta pe alţii să se trezească.
Mai există şi o paralelă în analogia lui Gurdjieff, care compară omenirea adormită
cu viaţa într-o închisoare şi vorbeşte de necesitatea ca acela care doreşte să iasă din
închisoare să găsească pe cineva care a scăpat deja, sau care, cel puţin, ştie drumul
afară.
Alegoria peşterii creată de Platon a prevestit ideile din psihoanaliza freudiană
de la începutul secolului XX despre proiecţie, tendinţa psihologică de a vedea lu­
cruri în lumea noastră exterioară, care, de fapt, provin din propria noastră minte.
Platon descria sursa tuturor apariţiilor ca fiind „Forma Binelui" şi sugera că aceasta
se află în afara noastră, dar putem să adoptăm la fel de uşor perspectiva că ea se
află adânc în sufletul nostru şi este partea nedescoperită a naturii noastre. Necu­
noaşterea acestei părţi nedescoperite din noi ne face să înţelegem greşit realitatea,
la fel cum proiecţiile psihologice ne fac să percepem şi să ne im aginăm lucruri care
sunt „în exterior", când, de fapt, ele nu sunt nimic m ai m ult decât nişte umbre.
Pentru a înţelege viziunea despre lume a lui Platon, este de mare importanţă
să înţelegem ceea ce el numea „linia împărţită". Aceasta este, practic, schiţa tuturor
ideilor ezoterice ulterioare cu privire la structura universului pe o scară de planuri
sau dimensiuni. în schema lui Platon, o linie este împărţită în două secţiuni principale:
„Inteligibilul" şi „Vizibilul". Există patru subsecţiuni mai mici: „idei" şi „imagini" în
cadrul secţiunii Inteligibilului şi „lucruri" şi „imagini" în cadrul Vizibilului.
Platon vedea o structură cosmică în care ideile din tărâmul Inteligibil sunt de
un rang superior faţă de imaginile din Inteligibil. Tărâm ul Inteligibil este tărâmul
invizibilului, a ceea ce se află „în spatele" universului fizic. La fel, lucrurile tărâmu­
lui Vizibil sunt de un rang de realitate superior celui al imaginilor Vizibilului. Lun­
gimea celor patru subsecţiuni mai mici ale liniei nu este egală. Lungimea mai mică,
a ideilor Inteligibilului, reprezintă gradul mai mare de claritate şi de fidelitate a do­
meniului său. Lungimea cea mai mare, cea a imaginilor din Vizibil, reprezintă gra­
dul cel m ai mare de iluzie.
în teoria tradiţiei ezoterice occidentale, realitatea este împărţită adesea în cinci
planuri (care uneori au un număr mai mare de subplanuri). Aceste cinci planuri
In f l u e n ţ e Is t o r i c e A supra L ucrării L ui G urdjieff
sunt cunoscute în mod obişnuit ca planul fizic, eteric, astral, mental şi spiritual. în
mare, ele corespund schemei lui Platon, după cum urmează:
Spiritual = Forma Binelui (care se află imediat sub ideile tărâmului Inteligibil);
Mental = ideile din tărâmul Inteligibilului;
Astral = im aginile din tărâmul Inteligibilului;
Eteric = lucrurile din tărâmul Vizibil;
Fizic = Imagini vizibile.
Conform lui Platon, dacă ne bazăm doar pe percepţia imaginilor din Vizibil,
ne aflăm esenţialmente în tărâmul simplei păreri. însă dacă privim mai profund la
lucruri putem să trecem dincolo de părere şi să ajungem la cunoaşterea directă - la
fel ca omul din peşteră care a descoperit că umbrele de pe perete erau, de fapt, doar
nişte reflexii ale unor obiecte tangibile, „mai reale", care se aflau în spatele lui.
însă Platon nu se opreşte aici, ci merge şi mai departe. El avansează ideea că,
de fapt, imaginile din Inteligibil sunt form ele reale ale lucrurilor din Vizibil - i.e., că
Forma invizibilă este mai reală decât manifestarea ei vizibilă, la fel ca fiinţele vii pe
care omul le-a descoperit în afara peşterii şi care erau mai reale decât statuile din
peşteră care le reproduceau. Mai departe, imaginile din Inteligibil derivă, la rândul
lor, dintr-un ordin şi mai înalt de realitate, şi anume, cel al ideilor din Inteligibil.
Acestea din urmă iau naştere din sursa supremă, din Forma Binelui.
Şi acum ajungem la punctul esenţial al lui Platon: cunoaşterea nivelurilor
celor mai înalte - Forma Binelui (Dumnezeu) şi ideile din Inteligibil - este pentru
noi o cunoaştere a priori; adică, ea este independentă de experienţă sau de simţurile
noastre fizice. Este dreptul nostru din naştere - recuperabil prin cunoaştere de sine
şi prin pură raţiune şi înţelegere. O astfel de viziune se află chiar la baza tradiţiilor
ezoterice, şi anume că noi deţinem în interiorul nostru cheia către o înţelegere pro­
fundă a realităţii şi că, în general, construcţia noastră ca fiinţe umane ne înzestrează
cu aptitudini pentru a ne ridica la cele mai înalte niveluri de sublim şi de bine. Pla­
ton scria în Republica:
Atunci când sufletul este fixat ferm în domeniul în care adevărul şi realitatea
strălucesc pline de splendoare, el le percepe şi le cunoaşte şi pare să posede
raţiune, însă când înclină către acea regiune care este amestecată cu întuneric,
către lumea devenirii şi a trecerii, el doar îşi dă cu părerea, iar tăişul îi este
ciuntit şi îşi schimbă părerile ca frunza în vânt şi din nou pare ca şi cum ar fi
lipsit de raţiune.4
De-a lungul secolelor, ideile esenţiale ale lui Platon au primit destule critici,
mai ales cele cu privire la Forme, ele bazându-se, se pare, pe ceva imaginar. Gur­
djieff, deşi se opunea ferm imaginarului, în general, vorbea şi el despre „corpurile
417
 C ei T rei M agi P ericuloşi
superioare" (cum ar fi corpul mental superior şi corpul emotional superior) care,
deşi nu sunt observabile în mod direct, sunt înţelese a reprezenta un nivel superior
de adevăr, potenţialul superior al Omului. în aceasta vedem o reprezentare clară a
ideii de bază a lui Platon că există niveluri de adevăr care se află dincolo de expe­
rienţa noastră de zi cu zi a lucrurilor şi care pot fi atinse doar prin „eliberarea" din
conştiinţa noastră mai lumească. în plus, Gurdjieff vorbea adesea de nevoia de a
ne trezi, comparând-o cu ieşirea dintr-o închisoare. Locuitorii peşterii lui Platon re­
prezintă acelaşi lucru, în esenţă - prinşi într-o închisoare pe care şi-au făcut-o sin­
guri şi neştiind că sunt într-o închisoare. Gurdjieff spunea:
Voi nu vă daţi seama de propria voastră situaţie. Sunteţi în închisoare. Tot ce
vă puteţi dori, dacă sunteţi oameni cu judecată, este să scăpaţi. Dar cum să
scăpaţi?... un singur om nu poate să facă nimic... nimeni nu poate să scape
din închisoare fără ajutorul celor care au scăpat înainte.5
Acest concept este o preluare fidelă a ideii lui Platon că locuitorul din peşteră
iese afară doar cu ajutorul cuiva care deja a ieşit din peşteră.
C re ştin ism u l o rto d o x de rit răsăritean
G urdjieff a susţinut nu o singură dată că Lucrarea lui reprezintă, esenţial-
mente, adevăratele învăţături creştine, care sunt secrete. Ca răspuns la o întrebare
care i s-a pus odată despre relaţia dintre lucrarea lui şi creştinism, el a spus:
Nu ştiu ce ştii tu despre creştinism. Ar fi necesar să vorbim multe şi să vorbim
mult timp, ca să clarificăm ce înţelegi prin acest termen. Dar pentru cei care
ştiu deja, eu o să spun că, dacă vrei, ăsta este creştinismul ezoteric. O să vor­
bim la timpul potrivit despre înţelesul acestor cuvinte.6
Simplul fapt că Gurdjieff se referă la sistemul lui în acest fel sugerează că nu
s-a despărţit niciodată în totalitate de rădăcinile lui creştine, deşi s-a străduit mult
să specifice clar că versiunea lui de „creştinism" are puţine în com un cu religia, aşa
cum este ea practicată astăzi în lume. Cu privire la asta, el a spus odată că „forma
creştină de venerare" este moştenită din Egiptul Antic, cu m ult înainte de perioada
faraonilor, cunoscută drept Vechiul Regat (începând în jurul anului 3500 î.Hr.). La
acestea a adăugat:
M ultor oameni li se va părea ciudat când spun că acest Egipt preistoric era
creştin, cu multe mii de ani înainte de naşterea lui Hristos, adică religia lor
era com pusă din aceleaşi principii şi idei care constituie adevăratul creşti­
nism.7
418
I n f l u e n ţ e Is t o r i c e A supra L ucrării L ui G u r d j i e f f
în cazul lui Gurdjieff, nu era întotdeauna clar dacă nu cumva inventează lu­
crurile pe care le spune. Chiar şi Ouspensky, în timp ce relatează silitor afirmaţiile
lui Gurdjieff, îşi recunoaşte propriile îndoieli şi observă că Gurdjieff nu a divulgat
niciodată detalii despre şcolile de mistere la care susţine că a studiat şi că uneori
pare să se contrazică atunci când se referă la ele. Cu toate astea, Ouspensky nu trece
cu vederea ceea ce este evident, şi anume că Gurdjieff dejinen o cunoaştere consi­
derabilă şi avea o colecţie de tehnici practice de tr ansformare a individului. în spi­
ritul tuturor căutătorilor sinceri, acesta este lucrul care îl interesa în principal pe
Ouspensky.
Gurdjieff s-a născut în Armenia de nord-vest şi a crescut în Turcia de nord-est.
Aceste zone nu sunt departe una de alta şi sunt amplasate în regiunea Caucazului,
nume dat zonei dintre M area Caspică şi Marea Neagră. Această regiune este inte­
resantă pentru că ea cuprinde multe şi diverse culturi, aflându-se la răscruce între
Europa, Orientul M ijlociu şi Asia. Ţările apropiate din regiune sunt Armenia,
Georgia, Turcia, Azerbaidjan, sudul Rusiei şi Iranul (Persia în timpul lui Gurdjieff).
Cele două linii religioase dominante în istoria recentă în acea zonă au fost creşti­
nismul ortodox de rit răsăritean şi islamismul sunnit. Gurdjieff s-a născut într-o fa­
milie de părinţi ortodocşi de rit răsăritean şi a fost iniţial îngrijit de Părintele Dean
Borsch, un preot local de credinţă ortodoxă. Astfel că, în ciuda incertitudinii cu pri­
vire la anii de început ai lui Gurdjieff, un lucru care este indiscutabil este că Biserica
Ortodoxă a fost prima lui influenţă spirituală.
Este interesant să ne oprim o clipă aici şi să îl comparăm pe Gurdjieff cu Crow­
ley, care şi el s-a născut şi a fost crescut creştin. în cazul lui Crowley, în mare măsură,
din cauza animozităţii faţă de mama sa, a ajuns să îi displacă tradiţia (Fraţii Plymouth)
pe care ea o îmbrăţişase atât de fanatic şi, în spirit nietzschean, a respins cu asprime
credinţa principală a culturii lui. însă Gurdjieff, cel mai probabil pentru că el pare să
fi avut o relaţie apropiată cu ambii părinţi, iar cu Părintele Borsch a ajuns să păstreze
elemente din învăţătura creştină în Lucrarea lui - susţinând că el predă „adevăratul"
creştinism - deşi respingea starea actuală în care ajunsese această credinţă.
Biserica Ortodoxă de rit răsăritean s-a format în anul 1054 e.n., când s-a des­
părţit de Biserica Romano-Catolică într-un proces cunoscut ca „M area Schism ă",
care a im plicat o separare între puterile de la Roma şi cele de la Constantinopol (Is­
tanbul în zilele noastre). în vremurile noastre, Biserica Ortodoxă de rit răsăritean
adună aproxim ativ douăzeci la sută dintre toţi creştinii. Cea m ai mare parte din
Rusia şi popoarele din Europa de Est sunt majoritar ortodoxe de rit răsăritean. Din
punct de vedere teologic, Biserica de rit răsăritean este similară cu Biserica Romano-
Catolică în multe privinţe - sărbătoresc aceleaşi şapte îm părtăşanii (botez, confir­
mare, cuminecătură, ispăşire, ungerea celor bolnavi, hirotonisirea şi căsătoria), dar
ele diferă în unele aspecte importante, primul fiind acela că Biserica răsăriteană nu
are Papă. Astfel, autoritatea finală de decizie nu aparţine unei singure persoane, ci
unor consilii de episcopi prin care „îndrumarea Sfântului D uh" se crede că func-
419
 C ei T rei M agi P ericuloşi
ţionează la fel de limpede, aşa cum cred romano-catolicii că funcţionează prin Papă.
în general, puterea este mai puţin centralizată în Biserica de rit răsăritean, unde
perspectiva că Sfântul Duh lucrează prin toţi creştinii este mai prezentă în credinţă.
Acest lucru este dem onstrat de faptul că enoriaşii din parohiile Bisericii răsăritene
îşi aleg clerul, spre deosebire de Biserica Romano-Catolică, unde clerul este numit,
în plus, preoţii ortodocşi de rit răsăritean au voie să se căsătorească.
Dintre cele trei linii principale ale creştinismului (răsăritean, romano-catolic,
protestant), Ortodoxia de rit răsăritean probabil că are cele mai m istice tendinţe,
susţinând că se bazează pe moştenirea Părinţilor din Deşert şi a altor căutători so­
litari de iluminare. Eu am fost la M ănăstirea Sfânta Caterina din regiunea Sinai, în
Egipt, condusă de câţiva călugări ortodocşi de rit răsăritean şi pot să confirm cât
de izolat este locul şi cât de curat este aerul de deşert, parcă făcut pentru introver-
siunea mistică. Biserica răsăriteană sprijină mai mult ideea de ascetism, pe baza po­
runcii biblice din M arcu 10:21, „ia-ţi crucea şi urm ează-m ă". Pe lângă izolarea
austeră, M ănăstirea Sfânta Catarina susţine şi că este una dintre cele două mai vechi
mănăstiri creştine de pe planetă.
Considerând partea m istică a Ortodoxiei de rit răsăritean - partea credinţei
care, până la urmă, avea să îl intereseze cel mai mult pe G urdjieff - ceea ce este de
un interes deosebit aici este Filocnlia, un grup de scrieri puse laolaltă de mistici ai
tradiţiei ortodoxe de rit răsăritean, aproximativ între secolele IV şi XV e.n. Aceste
scrieri sunt menite ca îndrumare spirituală pentru călugării care urmează calea con­
templativă. înainte să ne ocupăm de câteva din aforismele din aceste scrieri, este
util să reţinem că sistemul lui Gurdjieff nu avea legătură cu introvertirea mistică şi
nici cu ascetismul; esenţialmente, avea legătură cu trezirea în mijlocul condiţiilor
obişnuite ale vieţii - viaţa gospodarului. Cu toate astea, el a folosit, într-adevăr,
tehnici care erau destul de asemănătoare cu cele folosite de căutătorii aflaţi pe calea
contemplării.
Următoarele 10 aforisme din Filocnlia - intitulate „îndrum ările spirituale ale
lui Efrairn Sirianul" - par a fi, la prima vedere, instrucţiuni-standard de antrena­
ment moral ascetic pentru un căutător care porneşte pe calea contemplării şi multe
dintre ele (mai ales primul!) poate că nu par să fie reprezentate prea mult în învă­
ţăturile lui Gurdjieff. Dar dacă ne uităm mai îndeaproape începem să vedem para­
lele clare:
1. Călugăre, să nu doreşti carne, nici să nu bei vin, num ai ca m intea să nu ţi
se înăsprească... Să nu te deprinzi la carne şi la băutul vinului, ca să nu îţi faci
m intea incapabilă să primească daruri spirituale.
2. Dumnezeu l-a creat pe om liber, aşadar pentru om sunt lauda şi pedeapsa.
Căutătorii spirituali fie să primească laude şi lauri, iar cei neglijenţi şi crimi­
nali - pedeapsă şi durere.
3. Ochiul care rătăceşte provoacă multă suferinţă celui care îl urmează. Tine-fi
I n f l u e n ţ e Is t o r i c e A supra L ucrării L ui G urdjieff
ochii să nu rătăcească, căci altfel nu mai găseşti calea dreaptă către castitate.
4. Evită cu înţelepciune întâlnirile nefavorabile, ca să te m enţii în bunătate.
5. Dacă vrei să cucereşti pofta de bogăţie, iubeşte altruismul şi stilul cumpătat
de viată.
/
6. Dacă vrei să cucereşti furia, dezvoltă blândeţe şi generozitate.
7. D acă vrei să cucereşti jalea prelungă, nu jeli după ceea ce e trecător; iar
dacă cineva te ponegreşte, te dezonorează sau te enervează, nu jeli, ci dim­
potrivă, fii fericit!
8. Jeleşte numai dacă ai făcut un păcat, dar chiar şi în acest caz nu jeli prea
mult, căci altfel s-ar putea să devii disperat.
9. Dacă vrei să cucereşti îngâm farea, nu îţi dori laudă, lauri, podoabe fru­
moase, respect, favoruri, ci să-ţi placă să fii învinuit şi defăim at de oameni şi
ceartă-te ca pe cel m ai păcătos dintre păcătoşi.
10. Dacă vrei să cucereşti mândria, nu spune că fapta ta a fost făcută cu mâna
şi cu puterea ta; spune că s-a făcut cu ajutorul şi cu îndrum area lui Dumne­
zeu, nu cu puterea şi cu eforturile mele.8
Tonul general al instrucţiunilor este acela de a îndem na o autoperfecţionare
disciplinată, iar acesta, desigur, este semnul distinctiv al învăţăturilor lui Gurdjieff.
îndeosebi, ne atrage punctul nr. 7, unde călugărul este sfătuit să îi aprecieze pe cei
care, în jargonul m odern, „îl calcă pe bătături". Aceasta este o abordare clasică
marca Gurdjieff şi, de fapt, se regăseşte mai mult sau mai puţin în cel de-al cincilea
din cele 38 de faimoase aforisme pe care Gurdjieff le-a afişat la Prieure:
Reţine că vii aici după ce ai înţeles deja necesitatea de a te strădui cu tine - numai
cu tine. Ca urmare, mulţumeşte tuturor celor care îţi dau ocazia să faci asta.9
Punctele 5, 6, 8, 9 şi 10 sunt percepute în lucrarea lui Gurdjieff în termeni de
a face eforturi deosebite pentru a nu fi controlat de reacţii impulsive. Aceasta este
calea prin care puterea voinţei este aplicată în sensul purificării spirituale. Singura
diferenţă semnificativă pe care o găsim în abordarea lui Gurdjieff este ideea celei
de-A Patra Căi, de a aplica aceste învăţături în viaţa obişnuită de zi cu zi decât într-o
mănăstire. Parte din ascetismul interior al învăţăturilor Filocaliei presupune şi să îţi
aminteşti zilnic de realitatea morţii. Acest lucru se regăseşte la Gurdjieff, în aforis­
mul nr. 33:
Unul din cele mai bune mijloace pentru a stârni în tine dorinţa de a lucra cu
tine este să îţi dai seama că ai putea muri în orice clipă.10
In plus, este subliniată şi amintirea permanentă de Dumnezeu - care în învă­
ţătura lui Gurdjieff se regăseşte ca „amintire de sine"; deşi diferit ca terminologie,
421
 C ei T rei M agi P ericuloşi
conceptul duce la aceeaşi stare mentală experienţială, şi anume tăcerea interioară
şi sentimentul de a fi devenit foarte conectat la momentul prezent. Aceasta are le­
gătură cu ceea ce Filocalia numeşte „vigilenţă", claritate a conştienţei care apare ca
rezultat al efortului perpetuu de a ne aminti de adevărul cel mai înalt.
Un alt domeniu esenţial în care se poate spune că învăţăturile lui Gurdjieff
se aseamănă cu doctrinele Bisericii Ortodoxe de rit răsăritean este chestiunea naturii
sufletului. în Ortodoxia de rit răsăritean, mai mult decât în rom ano-catolicism sau
în protestantism, accentul este pe înviere - pe nevoia de a m uri şi de a te înălţa din
nou cu Hristos, sim bolizată de sărbătoarea Paştelor. „Corpul de înviere" nu este
ceva ce ne este dat prin drept de la naştere; de fapt, pe acesta trebuie să îl dobândim.
G urdjieff susţinea un lucru similar cu privire la suflet, şi anume că omul obişnuit
nu are suflet, dar are posibilitatea de a-şi crea unul, cu ajutorul lucrării interioare.
Conceptul de „a-ţi crea un suflet", aparent unic la Gurdjieff, este, de fapt, foarte
asem ănător cu ideea de realizare a unui corp de înviere prin credinţă, contemplare
şi acţiune adecvată. Şi nici legătura cu Egiptul Antic - m enţionat de Gurdjieff ca
fiind „adevărata sursă" a creştinismului ezoteric - nu este greu de văzut, credinţele
egiptene centrându-se şi ele în jurul ideii de a ajunge la mântuire în Lumea Cealaltă,
prin intermediul vechiului Akh, care este numele dat sinelui superior rezultat din
ba (suflet) şi ka (forţă vitală) ce se reunesc în lumea spiritului după moartea corpului.
Egiptenii îl percepeau ca nem uritor, dar era ceva dobândit, nu ceva dat, pur şi
sim plu.11
U n concept esenţial care trebuie înţeles în doctrina ortodoxă de rit răsăritean
este acela de teoză, cuvânt grecesc ce înseamnă „a face divin". Acest concept este
chiar miezul obiectivului m istic, care este acela de-a atinge o stare de apropiere
profundă cu Dumnezeu sau, după cum se spune uneori, de a deveni „una cu Dum­
nezeu". în Ortodoxia de rit răsăritean se consideră, în general, că acest proces are
trei etape, şi anum e katharsis (purificarea), theoria (iluminarea) şi theosis (diviniza­
rea).
Katharsis, sau purificarea necesară, era descrisă de G urdjieff ca „trudă con­
ştientă şi suferinţă voluntară". Theoria în greacă înseamnă „contem plare", dar mai
ales capacitatea de a privi la ceva în mod imperturbabil - adică, de a fi martor; acest
mod duce la vederea corectă sau la iluminare. Observarea de sine despre care vor­
bea G urdjieff se referea în întregim e la acest lucru. Cum să ne observăm pe noi în­
şine - şi îndeosebi reacţiile noastre m ecanice - fără să ne lăsăm prinşi în drama
lucrurilor.
în sfârşit, ar trebui să remarcăm că, atunci când a murit Gurdjieff, în Franţa,
în 1949, înm orm ântarea lui a avut loc la o biserică ortodoxă de rit răsăritean (ru­
sească). După cum observa J. G. Bennett:
Este probabil că Gurdjieff şi-a păstrat contactul cu tradiţia ortodoxă greacă şi
rusească de-a lungul întregii lui vieţi - şi cu certitudine că, atunci când l-am
422
In f l u e n ţ e Istorice A supra L ucrării L ui G urdjieff
văzut la sfârşitul vieţii lui, sentimentul că el era un membru al Bisericii Orto­
doxe ruse era destul de puternic.12
S u fism u l
Curentul ezoteric al islamului, cunoscut ca sufism, a avut o influenţă puter­
nică asupra lui Gurdjieff. El a susţinut că, în anii lui de călătorii (aproximativ din
1887 şi până în 1910) a întâlnit mulţi mari maeştri sufiţi, cunoscuţi în mod obişnuit
ca dervişi. Acest lucru este aproape cu siguranţă adevărat, având în vedere că Gur­
djieff vorbea turceşte, limbă care, la acea vreme, era lingua fran ca în Asia Centrală,
iar sufismul era tradiţia ezoterică dominantă în acea regiune.
în secolele dinainte ca termenul „sufi" să fi devenit cunoscut în Occident, cele
două moduri în care era descrisă frecvent imaginea unui astfel de mistic erau prin
cuvântul arab fakir şi prin cuvântul turcesc derviş. Interesant, ambele înseamnă „cer­
şetor" sau „om sărac". Echivalentul hindus este sadlut, cerşetorul vagabond care a
renunţat la toate posesiunile lui. în toate cazurile, aceasta este o persoană care, teo­
retic, a renunţat la lume pentru a se dedica în întregim e îndeletnicirii de a-1 realiza
pe Dumnezeu. Cuvântul „sufi" se crede că derivă din termenul arab suf, care în­
seamnă „lână" şi în general se referă la veşmântul simplu pe care îl poartă un mistic
vagabond.
Există mai multe categorii în sufism. în termeni de fidelitate a credinţei, aces­
tea creează o gamă largă - de la ceva mai m ult decât nişte mici ram uri laterale ale
islamului tradiţional şi până la grupări care sunt la un pas de erezie sau chiar privite
ca fiind com plet în afara islamului. în consecvenţă cu cele mai multe şcoli ezoterice
din orice tradiţie - de exemplu, gnosticii creştini sau cabaliştii evrei - obiectivul su-
fismului este transformarea profundă a individului şi trezirea conştiinţei-Dumne-
zeu.
A fi „conştient de D um nezeu" înseamnă a fi direct conştient de natura ta ne­
limitată şi eternă şi de înţelepciunea, pacea şi compasiunea care izvorăsc din acea
stare.
In ciuda faptului că sufiţii aparţin adesea unui anum it ordin sufit sau com u­
nităţi sufite, puterea tradiţiei stă în realitatea, aşa cum este ea, trezirii spirituale a
individului. Esenţa/ tuturor traditiilor
/ ezoterice a fost întotdeauna transformarea
individului. Ca atare, orice transmisie semnificativă de cunoaştere pe care a pri-
mit-o Gurdjieff a venit întotdeaim a din legăturile personale pe care a fost capabil
să le cultive cu diferite persoane. M ai mult decât atât, esenţa căii ezoterice - şi a su-
fismului, în special - constă în aceea că este posibil să ajungi la apropiere de divi­
nitate aici şi acum, nu doar în viaţa de apoi. Un credincios tradiţional, care crede în
„Carte" (evreu, creştin, musulman) are credinţa că, prin devoţiune faţă de tradiţia
sa, va ajunge în paradis după m oartea corpului fizic. Cabalistul, gnosticul sau su-
fitul dedicat (teoretic) caută să realizeze această stare elevată cât este încă în viaţă.
Acest punct de vedere general se reflectă puternic în învăţătura lui Gurdjieff.
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Sufiţii cred, în general, că tradiţia lor provine direct de la profetul Mahomed
(570-632 e.n.) şi că este linia de transmisie spirituală, menită pentru cei care au ca­
pacitatea să ajungă la o iluminare interioară profundă şi la unime cu Dumnezeu.
Mahomed a fost un războinic, dar şi un mistic, iar Coranul are num eroase versete
care descriu diversele lui revelaţii mistice. Un pasaj tipic în această privinţă este
Sura 53:6-18:
Domnul Tăriei; aşadar, a ajuns la desăvârşire,
Şi se află în cea mai înaltă parte a orizontului.
Apoi s-a dat aproape, apoi s-a înclinat
Că era cât două arcuri sau chiar mai aproape.
Iar El i-a dezvăluit servitorului său ceea ce a dezvăluit.
Inima nu a fost nesinceră în (a-1 face să vadă) ceea ce a văzut.
Ce! şi atunci te cerţi cu el despre ce a văzut?
Şi cu certitudine că l-a văzut şi într-o altă descindere,
La cel mai îndepărtat copac de lotus;
In apropiere căruia se află grădina, locul la care să ne ducem.
Când ceea ce acoperă a acoperit copacul de lotus;
Ochiul nu s-a întors la o parte, nici nu a mers dincolo de limită.
Cu siguranţă că a văzut cele mai mari semne ale Dom nului său.
în vrem urile noastre, încă mai există patru ordine sufite principale înflori­
toare. Acestea sunt Naqshbandi, Qauddiri, Cheshtiya şi Mujaddiyya. Există şi or­
dine mai m ici, precum M evlevi, Halveti şi M awlawis, cunoscuţi şi ca „dervişii
rotitori". Ordinul Naqshbandi a fost fondat în Bokhara, un oraş străvechi amplasat
în Uzbekistanul de astăzi. Gurdjieff susţinea că a petrecut acolo o perioadă, în jurul
anului 1900. Zona se află chiar la nord de Afghanistan, aproximativ la jumătate de
drum între regiunea lui de baştină din Caucaz şi Tibet, unde a spus că a mai călă­
torit, astfel că afirmaţia lui este fundamentată.
Dacă analizăm unele din învăţăturile sufiţilor Naqshbandi, găsim câteva para­
lele interesante şi clare cu sistemul lui Gurdjieff. Prima care merită menţionată este
ideea de „gospodar spiritual". Sufiţii Naqshbandi nu se retrag din lume, ci mai de­
grabă aspiră la realizarea unui echilibru corect între viaţa interioară şi cea exterioară.
Desigur, acesta este miezul celei de-A Patra Cale, a lui Gurdjieff, calea gospodarului,
care evită izolarea monahală şi caută să se transforme chiar în ardoarea aspră a vieţii
obişnuite. Naqshbandi au şi ei o listă de bază de Unsprezece Principii. în funcţie de
sursă, aceste principii sunt uneori traduse diferit, dar, în mare, ele sunt următoarele:
1. Respiraţia conştientă: pur şi simplu, ceea ce implică respiraţie asociată cu con­
ştientizare. Este foarte asemănătoare cu metoda budistă vipassana, doar că, în
acest caz, respiraţia conştientă este combinată cu amintirea de Dumnezeu.
424
I n f l u e n ţ e Is t o r i c e A s u p r a L u c r ă r i i L ui G urdjieff
2. A fi atent la pas: acesta este interpretat uneori literal, adică să priveşti tot
detimpul la picioare când mergi, ca o demonstraţie de smerenie şi, în acelaşi
timp, de concentrare fermă. Alteori este interpretat metaforic, în sensul de
claritate a intenţiei şi concentrare pe obiectivele cele mai înalte în viaţă, fără
a ne îm piedica de responsabilităţile elem entare de care trebuie să ne ocu­
păm.
3. A merge acasă: şi acesta are un înţeles practic şi simbolic, în acelaşi timp:
primul este disponibilitatea de a merge acolo unde trebuie să mergi pentru a
găsi îndrumare spirituală corespunzătoare, iar al doilea, înţelesul de călătorie
interioară acasă, la Dumnezeu.
4. Singurătatea în companie: aceasta este versiunea sufită a „căii lotusului"
din budism, şi anum e cum să fii în lume, dar să nu aparţii lumii. Adică, este
vorba de practica de a răm âne calm şi centrat, cu ajutorul am intirii de Dum­
nezeu, atunci când te afli în mijlocul pieţei gălăgioase a vieţii, dar în acelaşi
timp nici să nu eviţi viaţa.
5. Reamintirea: acesta este miezul ideii de Zikr (uneori scris Dliikr), care este
un antrenament mental bazat pe amintirea Celui Superior, fie prin interm e­
diul numelor sacre, fie prin amintirea adevărului. Obiectivul este să ne amin­
tim perm anent de realitatea supremă a lui Dumnezeu.
6. Constrângere: cultivarea răbdării şi a autodisciplinei.
7. Vigilenţa: cultivarea vigilenţei. Uneori, num ită M editaţia Sufletului; con­
centrarea pe prezenţa lui Dumnezeu, rămânând în acelaşi timp atenţi la gân­
durile nefolositoare care ar putea să deranjeze meditaţia.
8. Reamintirea: am intirea a ceea ce este bun din trecut şi m enţinerea atenţiei
pe corp.
9. Conştientizarea timpului: notarea modului în care ne-am petrecut ziua, a
m odului în care ne petrecem timpul. Să ne asum ăm responsabilitatea pentru
asta şi să nu irosim timpul.
10. Conştientizarea numerelor: se referă la importanţa menţinerii disciplinei
în m editaţie, num ărând câte meditaţii facem, de exemplu numărând de câte
ori repetăm num ele sacre etc.
11. Conştientizarea inimii: exact aşa cum sună, menţinerea conştientizării în
inimă, în timp ce ne amintim de Dumnezeu.13
Cele mai multe din exerciţiile de mai sus se regăsesc în Lucrarea lui Gurdjieff,
principala excepţie fiind că Gurdjieff a înlocuit amintirea de Dumnezeu cu aminti­
rea de sine, practic adăugând un element psihologic mai orientat pe fiinţa occiden­
tală la practica pur spirituală a Naqshbandi. Cel mai rem arcabil lucru din lista cu
unsprezece puncte este accentul puternic pe disciplină şi pe atenţie, amănunt care
a fost întotdeauna semnul distinctiv al abordării lui Gurdjieff.
425
 C ei T r e i M a g i P e r i c u l o ş i
B u d ism u l tib etan
Gurdjieff susţinea că a vizitat Tibetul în jurul anului 1900 şi că a petrecut câ­
ţiva ani acolo învăţând limba şi absorbind învăţăturile budismului tibetan sau „la-
m aism ului", cum era num it în Occident în acea vrem e. (El m ai susţine că s-a şi
însurat acolo şi a fost tatăl a doi copii). Puţini occidentali pătrunseseră în Tibet la
acea vreme. Timp de câteva sute de ani, poate doar vreun călugăr creştin sau vreun
călător rătăcit să fi nim erit peste munţi în Tibet, dar în cea m ai mare parte era o
ţară, cu o cultură foarte puţin înţeleasă în afara Tibetului, în vremurile lui Gurdjieff.
Din punct de vedere geografic, Tibetul este numit „acoperişul lum ii" - şi pe
bună dreptate. Cea mai mare parte a ţării este situată pe un platou aflat la o înălţime
medie de 4.500 de metri, înclinat către est, unde este scăldat de cinci râuri princi­
pale. Este înconjurat de câteva lanţuri muntoase masive. Cel mai înalt vârf al lumii,
Himalaya, se află în sud; în vest se află culmile Karakorum, iar dincolo de ele se
află Ladakh şi Kashmir. Kunlun şi Altyn se află în spate, spre nord, blocând drumul
către deşerturile A siei Centrale şi, mai departe, în M ongolia. Către est se află o
im ensitate neprim itoare de platou deşertic şi de lacuri sălcii. Tibetul este vast şi
vântos şi, deşi în văile din sud-est se găsesc ceva arbori şi vegetaţie, cea mai mare
parte din ţară este aridă şi aspră - rece, uscată, deşertică, dar de o frumuseţe austeră,
cu munţi maiestuoşi, cu cer adânc şi senin, cu lună strălucitoare şi lacuri turcoaz,
toate sugerând puterea a ceea ce este tăcut şi plin de energie. De-a lungul secolelor,
în Occident au început să apară zvonuri despre m arile puteri spirituale ale unor
mistici tibetani, iar în vrem urile lui Gurdjieff, deşi ţara şi tradiţia spirituală a aces­
teia încă nu erau înţelese prea bine, se recunoştea faptul că nişte tibetani misterioşi
ajunseseră la nişte aptitudini şi la o înţelepciune extraordinară. Gurdjieff, deja că­
lător cu experienţă prin anul 1900, în jurul vârstei de 30 de ani, n-a putut să reziste
atracţiei Tibetului şi a pornit într-acolo.
Cultura tibetană este asociată în mod normal cu ceva străvechi şi misterios, dar
istoria ei documentată începe abia de prin secolul al VII-lea e.n., perioadă care mar­
chează originile limbii tibetane scrise. Deşi se crede că budismul era cunoscut în Tibet
încă din secolul al V-lea e.n., tradiţia nu a mers prea departe până în timpurile celui
de-al doilea mare „rege Dharm a" al Tibetului, Trisong Detsun (circa 790-858 e.n.).
Faimosul Drum al Mătăsii, care trecea prin Bokhara (casa sufiţilor Naqshbandi), ală­
turi de celelalte rute comerciale panasiatice care uneau China cu Orientul Mijlociu şi
cu Europa, existau încă din timpurile preromane, însă întotdeauna ocoliseră podişul
tibetan, şerpuind în jurul acestuia, la nord de lanţul muntos Kunlun. Această izolare
naturală îndelungată a avut ca rezultat o cultură tibetană de oameni curajoşi şi
mândri, care se aprindeau uşor la război şi cu tendinţe xenofobe.
înainte de pătrunderea învăţăturilor budiste din India, principala tradiţie re­
ligioasă a Tibetului era şamanismul, care se numea Bon. Budismul şi tradiţia Bon
au coexistat cu greu la început, însă după o perioadă de conflict, cele două nu numai
că s-au acceptat una pe alta, ci, în multe feluri, şi-au combinat învăţăturile. De aceea,
426
In f l u e n ţ e Ist o r ic e A su pr a L u cră rii L ui G u r d jie f f
budismul tibetan este destul de diferit de budismul Theravadin (sau zen), conţi­
nând o nuanţă puternică de şamanism. Unul din elem entele unice în budismul ti­
betan îl reprezintă şcolile Vajrayana (Tantra). Acestea cuprind învăţături care sunt
considerate a fi foarte puternice şi care, potenţial, oferă o cale rapidă către trezire,
deşi subliniază, în mod paradoxal, că nu există nicio „scurtătură" efectivă. Radicalul
maestru tibetan Chogyam Trungpa (1940-1987) a fost primul care a introdus siste­
matic aceste învăţături în Occident, la sfârşitul anilor '70.
în budismul tibetan există câteva descendenţe, dar cele principale, patru la
număr, sunt (în ordinea vechimii) tradiţiile Nyingma, Sakya, Kargyu şi Gelugpa.
Primele trei sunt desemnate uneori ca şcoli „roşii" [Red Hat], iar ultima, Gelugpa,
ca şcoală „galbenă". Fiecare din cele patru tradiţii îşi are propriii lama-şi (maeştri)
bătrâni. Cel mai renum it dintre aceştia, Dalai Lama, îi reprezintă pe cei mai mulţi
tibetani în chestiuni seculare (anexarea Tibetului de către China din 1959, prin „gu­
vernul în exil" aflat oficial la Dharamsala, în nordul Indiei). Deşi aparţine tradiţiei
Gelugpa, el nu este conducătorul spiritual efectiv al acelei descendenţe (aceasta
fiind funcţia de Ganden Tripa, deţinută în 2010 de Khensur Lungri Namgyal).
După cum am arătat mai devreme, unii cercetători au sugerat o conexiune
interesantă între călătoriile lui Gurdjieff şi budismul tibetan în denumirea şcolii se­
crete de mistere despre care Gurdjieff susţine că îl iniţiase - Mănăstirea Sarmoung.
Biograful lui Gurdjieff, James Moore, a dedus că această mănăstire, dacă a existat cu
adevărat, probabil că se afla nu mai departe de vreo cinci sute de mile la est sau la
sud de Bokhara, în apropiere de Tibetul de Vest (imediat la nord de Afghanistan).14
In Tibetul de Est se află un complex de aproximativ nouă mănăstiri, numite Surmang.
Asemănarea acestui nume cu cel din povestea lui Gurdjieff (observată prima oară de
William Patrick Patterson) este de interes, dat fiind timpul pe care Gurdjieff susţine
că l-ar fi petrecut în Tibet, deşi ar trebui spus că dacă cele două locuri sunt unul şi
acelaşi, atunci Gurdjieff nu spunea adevărul întreg, complexul tibetan Surmang
neaflându-se la o distanţă de „douăsprezece zile cu calul (legat la ochi)" de la Bok­
hara, cât spunea el că îi trebuia ca să ajungă acolo.
în orice caz, s-au făcut cercetări de a corela unele din învăţăturile budismului
tibetan cu sistemul lui Gurdjieff, deşi aceste paralele par să fie un pic mai forţate
decât asemănările dintre învăţăturile lui Gurdjieff şi sufismul Naqshbandi şi Bise­
rica Ortodoxă de rit răsăritean. Cu toate astea, merită şi ele menţionate. Câteva din­
tre acestea ar fi:
1. Atât budismul, cât şi lucrarea lui Gurdjieff subliniază importanţa unei minţi
critice şi nevoia de a ne verifica experienţa - de a nu accepta ceva doar pentru că ni
se spune că este adevărat, ci de a afla noi singuri cum stau lucrurile. Buddha a su­
bliniat şi el această idee în Vimansaka Sutra:
Nu accepta nimic doar pe bază de ce se spune. Nu accepta nim ic doar din
tradiţie. Nu accepta nimic doar pe bază de zvonuri. Nu accepta nimic doar
427
 C ei T r e i M a g i P e r i c u l o ş i
pentru că este în concordanţă cu scripturile voastre. Nu accepta nim ic doar
din simplă supoziţie. Nu accepta nimic din pură insinuare. Nu accepta nimic
din sim pla considerare a aparenţelor. Nu observa nimic doar pentru că este
în conformitate cu noţiunile tale preconcepute. Nu accepta nimic doar pentru
că pare acceptabil. Nu accepta nimic ca să îl respecţi pe ascet.15
Aforismul nr 27 afişat de Gurdjieff la Prieure exprima acelaşi punct de vedere,
comprimat în câteva cuvinte:
Dacă nu ai o minte critică din natură, şederea ta aici este inutilă.16
2. Accentul pe observarea atentă. Atât observarea de sine, cât şi amintirea de
sine - tehnici esenţiale în sistemul lui Gurdjieff - sunt forme de observare atentă, iar
observarea atentă se poate spune că este metoda centrală în toate tradiţiile budiste.
3. Utilizarea dansului. Această conexiune indică o posibilă legătură între lu­
crarea lui Gurdjieff şi tradiţia tibetană. Dansul ca mijloc de expresie culturală şi spi­
rituală se regăseşte num ai în formele tibetane de budism (fără îndoială, avându-şi
originea în moştenirea şamanistică Bon a budismului tibetan). Dacă Gurdjieff chiar
a fost în Tibet şi dacă i s-a acordat permisiunea de a sta la o mănăstire, este posibil
să fi avut posibilitatea să asiste la câteva din aceste dansuri sacre. Din ce am putut
să văd, „m işcările" lui Gurdjieff nu prea se aseamănă cu dansurile tibetane, însă
ideea principală aici este că Gurdjieff, la fel ca tibetanii, a inclus în practicile lui spi­
rituale şi corpul în expresie creatoare.
4. Realitatea efemerităţii. Aforismul nr. 33 al lui Gurdjieff spunea:
Unul din cele mai bune mijloace pentru a da naştere în tine dorinţei de a lucra
cu tine este să îţi dai seama că ai putea să mori în orice clipă. Dar mai întâi
trebuie să înveţi cum să tii minte acest lucru.17
t /
Conştienţa morţii, efemeritatea vieţii şi nevoia de a le utiliza pentru a ne con­
solida angajamentul în practica spirituală este parte integrală din învăţăturile bu­
diste tibetane. Există chiar şi un exerciţiu în practica tibetană Vajrayana, în care un
călugăr se retrage într-un cimitir - în Tibet, acestea se numeau înm ormântări în cer,
cadavrul fiind lăsat în aer liber, pentru a fi consumat de animale (de obicei corbi) -
pentru a sta şi a contempla asupra oaselor rămase şi, ca urmare, pentru a-şi apro­
funda înţelegerea efem erităţii tuturor lucrurilor.
5. O legătură interesantă între învăţătura lui Gurdjieff şi budismul tibetan se
regăseşte şi în ideea de tulku tibetan sau lama care se reîncarnează. Conform budis­
mului tibetan, atunci când moare un om obişnuit, acesta este în mare măsură îm­
pins de forţa karmei - care, în acest caz, poate fi înţeleasă ca „rutină" - prin bardo
(tărâmurile de după moarte), în următoarea lui reîncarnare. întregul proces este,
428
I n f l u e n ţ e Is t o r i c e A s u p r a L u c r ă r i i L ui G u r d j i e f f
esenţialmente, involuntar. însă ei cred că un tulku are capacitatea să navigheze con­
ştient prin bardo şi să îşi aleagă următoarea naştere. Ceea ce este remarcabil aici este
învăţătura lui Gurdjieff, cum că omul obişnuit nu prea are un cuvânt de spus în
destinul lui, ci este doar purtat de colo-colo de vânturile cauzei şi efectului - ceea
ce el numea „m ecanicitate". Totuşi, susţinea el, o persoană care a ajuns la un anumit
stadiu de dezvoltare este capabilă să îşi exercite, practic, voinţa în sensul superior
al acestui cuvânt (foarte asemănător cu ideea lui Crowley de Voie Adevărată). Deşi
budismul tibetan neagă existenţa sufletului ca fiind ceva distinct, cele două învăţă­
turi concordă în ideea că dezvoltarea conştientă dusă până la un anumit nivel per­
mite o oarecare m ăsură de libertate, în special libertate faţă de legile mecanice ale
cauzei şi efectului, considerate a acţiona în viaţa de apoi.
In sfârşit - şi cum va de-a-ndoaselea, având în vedere legăturile bănuite între
Lucrarea lui Gurdjieff şi budismul tibetan, există o anecdotă am uzantă pe această
temă, relatată de W illiam Patrick Patterson în cartea sa, Eating the 7 ' [Mâncându-1
pe „eu"]. La vremea aceea, Patterson era studentul lui Lord John Pentland, omul pe
care Gurdjieff îl numise să îi conducă lucrarea în America, dar era în legătură şi cu
Chogyam Trungpa Rinpoche, care, tânăr fiind, tocmai îşi începuse cariera de pro­
fesor în America (asta se întâmpla la începutul anilor '70). într-un interviu cu el,
Patterson l-a întrebat pe renum itul taina ce părere avea despre practica amintirii de
sine. Trungpa a trecut peste întrebare, ca şi cum nu l-ar fi interesat. Patterson a in­
sistat, astfel că Trungpa a recunoscut că „nu îi păsa câtuşi de puţin de ea". întrebat
de ce, el a spus că metoda nu face decât să creeze „zei geloşi". Asta, desigur, este o
referire la o clasă de fiinţe desemnate în budism ca fiind puternice, dar fundamen-
talmente în eroare.18 Anecdota este un exemplu interesant al contrastului dintre
abordările orientale şi cele occidentale, în ceea ce priveşte procesul de trezire; pri­
mele se bazează pe supunerea egoului, iar cele din urmă sunt interesate de „alinie­
rea" egoului la şinele superior. La fel, ne-am aştepta ca un oriental să privească
superficial multe din abordările occidentale şi să le vadă ca înclinând periculos spre
preamărirea de sine sau de a deveni un „zeu gelos".
G n o s tic is m u l
Gnosticismul este dezbătut mai mult în capitolul despre influenţele istorice
în lucrarea lui Crowley, dar putem să spunem fără probleme aici că tradiţia gnostică
a avut o influenţă puternică asupra învăţăturilor lui Gurdjieff. M ulte şcoli gnostice
s-au identificat în general ca şi „creştinism ezoteric", iar acesta, sigur, este unul din
numele pe care le dădea şi Gurdjieff sistemului său. Ar m ai trebui să remarcăm şi
că există dovezi care atestă existenţa unor tradiţii gnostice înainte de era creştină -
sursa originală cea mai probabilă fiind Egiptul Antic. Iar acest lucru este şi el în
concordanţă cu afirmaţiile lui Gurdjieff, care sugera că sistemul lui îşi avea originile
în Egiptul antic.19 Deşi este puţin probabil ca el să fi avut dovezi clare în acest sens
şi chiar este posibil ca aceasta să fi fost doar o cacealma, se poate ca el să fi avut
429
 C ei T rei M agi P ericuloşi
dreptate oricum, în mare măsură, în ceea ce priveşte legătura probabilă dintre unele
învăţături oculte din Egiptul Antic şi unele elemente de gnosticism care au existat
cu puţin timp înainte (şi în timpul) perioadei lui Hristos.
Gurdjieff spunea că oamenii nu se nasc cu suflet, şi că ei trebuie să dezvolte
un suflet, prin eforturi susţinute de lucru cu sine. Cei care nu fac întocm ai devin
pur şi simplu „hrană pentru Lună" la moarte. Deşi el părea că înţelege acest lucru
literal, unele voci au interpretat această idee ca însemnând că Luna reprezintă o di­
mensiune inferioară, iar la moarte, energia omului de rând este pur şi simplu dis­
persată în acel tărâm. Luată în acest mod simbolic, ideea nu diferă prea mult de
simpla realitate că la moarte corpul se descompune treptat, iar elem entele lui sunt
reabsorbite de Pământ. Ideea de „hrană pentru Lună" poate că pare foarte ciudată,
dar ideea că există o „dimensiune inferioară" subtilă care încă nu a fost identificată
ştiinţific şi care absoarbe energia organismelor moarte nu necesită un salt de gân­
dire prea mare. Totuşi, important aici este că Gurdjieff a adăugat că o persoană care
dezvoltă un suflet poate să scape de această soartă şi să se înalţe la o realitate supe­
rioară la moarte. Acest lucru este foarte asemănător cu ideea gnostică de existenţă
a trei categorii de oameni: pneum atici, psihici şi hylici (num iţi şi somatici). In
această viziune gnostică, hylicii - care constituie majoritatea fiinţelor umane - sunt
„legaţi de m aterie", fixaţi pe materie şi total neinteresaţi de tărâm ul spiritului şi nu
pot să spere să ajungă la eliberare după moarte. Doar pneum aticii şi psihicii au
această posibilitate. Astfel că lucrul pe care îl au în comun ideea lui Gurdjieff şi vi­
ziunea gnostică este că puţini oameni au speranţa să supravieţuiască dincolo de
moarte. Acest lucru se regăseşte şi în cuvintele lui Hristos: „Cine are urechi de auzit,
să audă!". (Marcu 4:9).
T e o so fia şi B la v a tsk y
Societatea Teosofică a fost fondată în 1888 de faimoasa scriitoare şi mistică
rusă a secolului al XIX-lea, Helena Petrovna Blavatsky, împreună cu avocatul ame­
rican Henry Steel Olcott. Statutul fundamental al organizaţiei era să furnizeze baza
intelectuală pentru unitatea ezoterică a tuturor credinţelor lum ii - adevărurile su­
biacente comune care se află în spatele tuturor diferenţelor exterioare între doctrine.
Blavatsky a încercat să facă acest lucru (cu rezultate variate) prin cele două volume
masive ale ei, Isis Unveiled [Isis dezvăluită] (1877) şi The Secret Doctrine [Doctrina se­
cretă] (1888). Până la urmă, Societatea a fost înfloritoare, în ciuda controverselor
obişnuite şi continuă să existe până în zilele noastre, cu ramuri în zeci de ţări. La
sfârşitul secolului al XIX-lea, Societatea a fost una din principalele forţe în domeniul
ezoteric.
Domeniul cel mai probabil în care Gurdjieff este posibil să fi fost influenţat
de Blavatsky este ideea de „maeştri ascunşi". Blavatsky susţinea cu străşnicie că
primise mare parte din inspiraţia şi îndrum area ei spirituală de la entităţi „ma­
hatm a" care, susţinea ea, erau maeştri spirituali invizibili. Această idee este pre­
430
I n f l u e n ţ e Is t o r i c e A s u p r a L u c r ă r i i L ui G u r d j i e f f
zentă şi în Ordinul Erm etic al Zorilor de Aur, care vorbea de „Şefii Secreţi" ce în­
drumau Ordinul din tărâmurile invizibile. Gurdjieff şi-a bazat şi el unele din surse
pe maeştri îndepărtaţi - cei ai Frăţiei Sarmoung, de undeva din Afghanistan sau
din împrejurim ile acestuia - care, deşi nu au fost niciodată descoperiţi, erau efectiv
nevăzuţi.
/
De asemenea, m ai este şi chestiunea folosirii num ărului 7 în învăţăturile ezo­
terice. Este clar că pentru G urdjieff acest num ăr avea im portanţă, după cum se
poate vedea în Legea lui Şapte (a Octavelor) şi în Raza Creaţiei, care vorbeşte de
şapte tărâmuri esenţiale. Deşi numărul 7 este folosit pe larg în m ulte tradiţii de în­
ţelepciune din toată lumea, Blavatsky l-a folosit şi ea foarte mult, în principal în
modelul de fiinţă umană pe care l-a dezvoltat - ea percepea fiinţa umană ca fiind
compusă din şapte „corpuri" esenţiale sau domenii ale fiinţei. Acestea sunt atman
(Şinele), buddlii (intelectul superior), manas (mintea), kama (dorinţa), lingă sharina
(dublul eteric), prana (forţa vitală) şi corpul fizic. Desigur, acestea au fost preluate
direct din doctrina yoghină hindusă, dar trebuie să reţinem că, în vrem urile ei (la
sfârşitul secolului al XIX-lea), doctrina hindusă nu era cunoscută prea bine, astfel
că ea a jucat un rol esenţial în diseminarea acestei inform aţii către publicul occi­
dental general. Gurdjieff, căutător serios care a locuit în principalele oraşe ruseşti
la începutul secolului XX, sigur că ar fi trebuit să fi fost expus la aceste idei; este re­
zonabil să presupunem că ele au slujit ca schiţă parţială pentru propriile modele:
cele şapte niveluri ale omului, Legea lui Şapte şi Raza Creaţiei.
Pentru că teosofia era deopotrivă nouă şi înfloritoare în anii de formare a lui
Gurdjieff, unii au presupus că trebuie să fi avut o influenţă puternică asupra ideilor
lui. Deşi este adevărat că teosofia a influenţat puternic multe com unităţi şi scrieri
ezoterice ale acelei epoci şi că era prezentă în M oscova şi în St. Petersburg pe când
se afla şi Gurdjieff acolo, în jurul lui 1910, nu există prea multe dovezi care să funda­
menteze vreo legătură cu adevărat sem nificativă între teosofie şi Lucrarea lui
Gurdjieff, m ai ales în dom eniul practic. Teosofia, în ciuda ezoterism ului său, a
rămas în principal o aventură intelectuală. Lucrarea lui Gurdjieff este înainte de
toate transformatoare, adică este interesată de experienţa directă. în acest sens, ea are
mult mai multe în com un cu unele din abordările practice sufite sau budiste pre­
zentate mai sus. într-adevăr, Gurdjieff a folosit nişte hărţi intelectuale (Raza Creaţiei
şi eneagrama), dar acestea au fost întotdeauna secundare naturii profund experien-
ţiale a exerciţiilor lui practice. Pe scurt, lucrarea lui Gurdjieff exercită cerinţe mult
mai mari asupra căutătorului decât teosofia.
431

Capitolul 22
Influenţe istorice asupra
învătăturii lui Osho
N u este aşa de uşor să ne ocupăm de influenţele asupra lucrării lui Osho,
deoarece gama lui de influenţe este vastă, chiar mai vastă decât la Crow­
ley, ceea ce deja spune multe. Dintre cei trei, el este cel mai dificil de definit ca în­
văţător. Totuşi, se pot identifica mai multe tradiţii care par să fi avut o influenţă
pivotală asupra învăţăturii lui Osho, în general, acestea fiind budismul zen, taois-
mul, tantra, ideile practice ale lui Gurdjieff (nu cosmologia lui), psihoterapia occi­
dentală um anistă şi transpersonală (Wilhelm Reich) şi filosofia occidentală, în
special imaginea lui Nietzsche şi Socrate - aceştia doi din urmă, la un nivel care
probabil că nu este recunoscut în general.
F rie d rich N ietzsch e
Dacă ne uităm la viaţa lui Osho, n-ar trebui să pierdem din vedere faptul că, în
aceeaşi măsură ca orice altceva, el a fost un student al filosofiei perene, inclusiv al tra­
diţiei intelectuale occidentale. Să mai adăugăm şi că a făcut parte din comunitatea aca­
demică - deşi ca membru mai neliniştit al acesteia - timp de 14 ani, de la intrarea lui
la facultate, în 1952, şi până când şi-a părăsit postul de profesor, în 1966. în acea pe­
rioadă şi mulţi ani după aceea a citit cu lăcomie. Indiscutabil, el a fost unul dintre cei
mai erudiţi, dacă nu cel mai erudit guru spiritual din toate timpurile (chiar şi Crowley,
el însuşi foarte citit, este în urma lui Osho în această privinţă). El nu era un sad!ut va­
gabond şi neîngrijit. în ciuda atitudinii lui frecvent ostile faţă de comunitatea acade­
mică convenţională, era un intelectual rafinat. Faptul că se întâmplă să fi fost în acelaşi
timp şi un învăţăcel radical de treaz nu diminuează cu nimic acest lucru. Biblioteca
lui masivă, care în final avea un număr estimat la 80.000 de volume (a se vedea Anexa
V) a fost alături de el până la sfârşitul zilelor lui.
La începutul anilor '80, Osho a dictat o carte pe care a intitulat-o Books I Have
Loved [Cărţi care mi-au plăcu t]} Cartea era exact asta, o listă de 167 de volume care
erau lecturile lui preferate, cu comentarii la toate. Din toată lista aceea - care cu­
prinde câţiva dintre cei mai remarcabili clasici ai literaturii occidentale şi orientale
- prim a carte pe care a m enţionat-o a fost Aşa vorbit-a Zarathustra, de Friedrich
Nietzsche. El a spus:
432
In f l u e n ţ e I s t o r ic e A s u p r a În v ă ţ ă t u r ii L ui O s h o
Chiar dacă Nietzsche nu ar mai fi scris nimic altceva în afară de Aşa vorbit-a
Zarathustra, şi tot ar fi adus un imens şi profund serviciu omenirii... Aşa vor­
bit-a Zarathustra are să fie biblia viitorului... şi va fi prima pe lista mea.2
Dat fiind că Osho era indian şi că era foarte versat în filosofia orientală,
această încoronare a faimoasei lucrări a unui controversat filosof german al seco­
lului al XiX-lea pe lista lui de lecturi preferate este importantă. Cât priveşte omul
în sine, Osho avea aprecieri amestecate: el considera că Nietzsche era un geniu im­
punător, dar că îi lipsea o îndrum are spirituală corespunzătoare şi că acesta fusese
motivul principal al dezintegrării lui mentale la sfârşit. El spunea că Nietzsche avea
inteligenţa necesară unui potenţial Buddha. Oricine cunoaşte suferinţa profundă
din viaţa lui Nietzsche poate să găsească aprobare pentru ideea lui Osho. Nietzsche
este gânditorul izolat arhetipal, cu puţine contacte sociale, cu puţini colegi, sărac,
bolnav, profund însingurat, în general cufundat în gândirea şi în scrierea lui, care
suferă o cădere psihotică pe la 45 de ani şi moare la 55 - înainte de a fi fost apreciat
cu adevărat.
E ceva natural pentru un geniu, să nu fie recunoscut în timpul vieţii. Gândi­
tori mult mai geniali au avut parte de recunoaştere şi apreciere corespunzătoare,
mai degrabă, după moarte decât în timpul vieţii. Crowley şi Gurdjieff sunt ei înşişi
exemple vii în acest sens, în domeniul ezoteric. în cazul lui Nietzsche, aclamarea
lucrării lui a fost pătată m ulţi ani de nişte asocieri nefericite cu nazismul, deşi, în
realitate, cei m ai m ulţi istorici cred că Hitler nu cunoştea cu adevărat ideile lui
Nietzsche şi probabil că nu îl studiase în mod serios. Totuşi, alţi membri ai ierarhiei
naziste îl studiaseră, iar unii au făcut tot ce au putut ca să îşi însuşească unele din
ideile lui şi să încerce să le aplice la o ideologie fascistă.
Conceptul care a fost castana filosofică cea mai fierbinte din spectrul bogat
de idei al lui Nietzsche a fost noţiunea lui de Hbermensch, termen care a fost tradus
în diferite şi stranii m oduri. Term enul german mensch nu reprezintă un gen, astfel
că traducerea frecventă a cuvântului - „Supraom " [overman - „suprabărbat" sau
„supraom" în 1b. eng.] - nu este chiar exactă. O traducere şi mai problem atică este
„superom", care sugerează elitism şi dominare. Nu e nevoie de prea multă imagi­
naţie ca să vedem cum au putut fi cooptaţi aceşti term eni de cineva care căuta să
justifice planuri abuzive, cum ar fi dreptul unui popor de a domina un alt popor.3
însă ideea lui Nietzsche, aşa cum a exprimat-o în Zarathustra, ţinteşte m ult mai sus
- nu către simpla dominanţă elitistă, ci spre puritatea înţelegerii şi a trezirii radicale
a spiritului.
Esenţialm ente, Supraom ul este versiunea lui de om ilum inat. El spune că
acest om va fi pentru omul obişnuit ceea ce omul obişnuit este pentru o primată.
Severitatea în alb şi negru a acestui contrast ne am inteşte şi ea de Gurdjieff şi de
viziunea lui despre omul adormit, în contrast cu omul treaz. însă despre Osho s-ar
putea spune că a fost chiar şi mai ferm, insistând pe un nivel de iluminare care avea
433
 C ei T r e i M a g i P e r i c u l o ş i
ca rezultat o persoană complet distinctă de cel „neiluminat" - adică de omul obiş­
nuit.
Ideea de Supraom a lui Nietzsche este aceea de om care îşi depăşeşte simpla
condiţie umană şi se înalţă deasupra maselor mediocre. Aceasta a fost întotdeauna
printre temele preferate ale lui Osho, pe care a subliniat-o în atât de multe feluri.
La fel ca Nietzsche, şi Osho era un critic aspru al m ediocrităţii (ca şi Crowley). Şi la
fel ca Nietzsche, el era un susţinător zgomotos al ideii de univers „fără Dumnezeu",
susţinând deschis de multe ori că el nu credea că nu există Dumnezeu, ci mai de­
grabă că el ştie că nu există Dumnezeu Este adevărat că în primii ani de predat, el
se referea la „D um nezeu", dar în general, folosea termenul ca pe un sim bol al rea­
lităţii supreme. Până prin anii '80 devenise deja mai ferm în poziţia lui antireligii şi
începuse să denunţe frecvent termenul de „Dum nezeu", mai ales de Dumnezeu
creştin. Viziunile lui în acea privinţă erau în mare măsură aliniate cu criticile aspre
ale lui Nietzsche, cu privire la creştinism.
Ideea de univers fără Dumnezeu este, desigur, reprezentată într-una din cele
mai renumite declaraţii nietzscheene, exprimată în Zaratlnistra ca „Dumnezeu e
m ort". Ideea lui era că Supraom ul este de pe Pământ, ceea ce îl plasa în opoziţie cu
ideea creştină de apartenenţă la o altă lume. Nietzsche sublinia cu emfază cât de
important este să trăieşti pentru astăzi şi pentru locul în care te afli - nu pentru
mâine şi nu pentru un Rai abstract. în această lumină, Nietzsche asociază Supra­
omul cu ideea de spiritualitate întruchipată - adică, un mod de viaţă opus noţiunii
de ascetism care neagă lumea. Şi aici putem vedea o influenţă clară, atât asupra lui
Osho, cât şi asupra lui Crowley. întreaga învăţătură a lui Osho s-a bazat esenţial­
mente pe importanţa unei conştiinţe întrupate cu adevărat. El îşi exprima frecvent
dispreţul pentru asceţi şi pentru cei care se retrag din lume în mănăstiri şi în peşteri,
etichetându-i adesea drept laşi care sunt mai motivaţi mai degrabă de frica de con­
diţia umană - şi în special, de frica de interacţiunea umană - decât de dorinţa de
iluminare.
Supraomul lui Nietzsche este motivat de o iubire de viaţă şi de acest Pământ.
Punctul lui de vedere în această privinţă era în mod strident antiplatoniană, adică
el respingea în totalitate schema lui Platon, de lumi superioare care pândesc invi­
zibile dincolo de această lume. în acest sens, Nietzsche se opunea unei mari părţi
din doctrina ezoterică occidentală, care îşi are baza, în mare parte, în filosofia lui
Platon. El se opunea ferm credinţei oarbe, insistând pe nevoia ca oamenii să aplice
voinţa personală pentru a se elibera de limitările lor şi a-şi găsi emanciparea prin
propria individualitate.
Deşi genial, Nietzsche era, în acelaşi timp, un produs al tim purilor lui, con­
diţie de care nici cea mai radicală inteligenţă nu poate scăpa în totalitate. Secolul al
XlX-lea a asistat la naşterea materialismului ştiinţific - num it uneori şcientism, ter­
men adecvat, care sugerează un nou tip de credinţă - şi deşi N ietzsche nu era sa­
vant, el a dat glas nevoii îndelungi de a ne separa com plet de credinţa oarbă şi
434
I n f l u e n ţ e I s t o r i c e A s u p r a În v ă ţ ă t u r i i L u i O s h o
credulă a m oştenirii medievale, care a lăsat o amprentă atât de durabilă. Pe el îl
preocupa în principal libertatea, lucru de înţeles, dată fiind sclavia virtuală în care
au trăit oamenii în cea mai mare parte a istoriei atestate - sclavie faţă de alţii, sclavie
faţă de realitatea materială, sclavie faţă de asprimea vieţii.
Până la urmă, însă, Nietzsche a ajuns la un plafon de unde nu a mai avut ce
să facă, decât să se deplaseze orizontal. „Ucigându-1" pe Dumnezeu, negând no­
ţiunea de credinţă religioasă, el a abandonat şi ideea de transcendenţă dincolo de
sine. Şi aici este punctul în care misticii adevăraţi, Crowley, Gurdjieff şi Osho, se
despart de el. în mod ideal, dezvoltarea fiinţei umane se face în trei etape generale:
preego, ego şi transego. Prima etapă, cea a preegoului, este copilul, ceea ce Crowley
asemuia cu Eonul lui Isis. Este şinele nostru instinctual, legat de Natură, ce are în­
credere orbească în zei sau într-un Dumnezeu deasupra noastră, care domneşte cu
dreptate peste toate lucrurile şi acordă pedepse şi recompense în consecinţă. A doua
etapă, cea a egoului, poate fi asemuită adolescenţei şi perioadei de adult tânăr (ma-
croparalela lui Crowley era Eonul lui Osiris, al Dumnezeului care moare şi învie).
Este faza individului. Constituit corect, el devine o persoană îmbibată de o stimă
corectă de sine, adică de o imagine de sine liberă de dezgust, respingere de sine şi
de nevoia de a-şi reprima adevărata voce. Un ego dezvoltat corect este un individ
puternic, unul care poate să trăiască în mod cooperativ cu alţii, fără să îşi abando­
neze cele mai înalte potenţiale în viaţă. După cum a diagnosticat cu precizie
Nietzsche, acest stadiu a avut o dezvoltare incorectă de-a lungul istoriei, în parte,
din cauza pumnului de fier din mănuşa de catifea a religiei organizate. Rezultatul
a fost, în mare m ăsură, opusul calităţilor m enţionate mai sus: im agine de sine
proastă, probleme de stimă de sine, reprimare şi o structură egotică defectuoasă,
în general.
însă chiar şi în cazul unui ego dezvoltat corect tot mai este nevoie de rafinare
ulterioară, de deschidere către un simt mai vast a ceea ce se află cu adevărat dincolo
de ego (transego), care duce la o percepţie profundă a interconectării tuturor lucru­
rilor. Pericolul care ne pândeşte atunci când nu adoptăm această a treia etapă - care
poate fi asemuită cu cea a adultului matur (ideal) - este că există riscul ca dezvoltarea
egoului să se supraîncarce şi să dezvolte un individ care exercită putere asupra altora,
într-un mod care nu mai permite dezvoltarea corectă a acestora. Modificarea fascistă
a idealului de Supraom al lui Nietzsche ar fi un exemplu în acest sens, la nivel socio-
politic. Tradiţia budistă sugerează această posibilă transformare prin ceea ce numeşte
„zei geloşi". Gurdjieff o numea „cristalizare greşită". Crowley s-a referit şi el parţial
la acest lucru, în conceptul lui de „Frate întunecat", persoană care ajunge la o dez­
voltare remarcabilă şi la puteri asociate corespunzătoare, dar care pică la nivelul ur­
mător, acela al transcenderii egoului, astfel abandonând şi distorsionându-şi
dezvoltarea, transformându-se într-o posibilă ameninţare pentru alţii.
Osho credea că nebunia lui Nietzsche de la sfârşit avea legătură, până la urmă,
cu starea lui insulară, cu izolarea lui profundă, punct de vedere în care putem sugera
I 435
 C ei T r e i M a g i P e r i c u l o ş i
că Nietzsche a ajuns să se confrunte direct cu austeritatea seacă a Supraomului căruia
îi lipseşte credinţa - nu credinţa imatură a copilului sau a adolescentului, ci credinţa
matură a unui adult adevărat, care recunoaşte pur şi simplu că nu este cu adevărat
singur (chiar dacă nu poate să vadă dincolo de el însuşi). Deşi orizontul de înţelegere
al lui Osho era mai vast decât al lui Nietzsche, pentru că el îmbrăţişa transcendentalul
şi individul împuternicit, deopotrivă, am putea spune că, până la urmă, Osho s-a în­
tâlnit şi el direct cu limitările Supraomului, asistând la dizolvarea comunităţii din
Oregon şi apoi la dizolvarea corpului său, către sfârşitul vieţii, pe când el se dezlăn­
ţuie împotriva puterilor vremii (guvernul american).
în ciuda limitărilor lui Nietzsche, el a fost o forţă de sine stătătoare a naturii,
în ceea ce priveşte constituirea unui nou tip de viziune asupra lum ii, ca parte din
fantastica luptă a omenirii de a se elibera dc mii de ani de forme nesfârşite de scla­
vie. Nietzsche a fost m esagerul unei noi viziuni asupra libertăţii. Influenţa lui asu­
pra atâtor gânditori im portanţi ai secolului XX, inclusiv asupra lui Osho, a fost
vastă, chiar dacă această influenţă era în sine o lucrare defectuoasă, în curs de des­
făşurare, pe cât era plină de pericole, atât şi plină de binecuvântări.
S o crate
De-a lungul anilor, Osho şi-a menţionat frecvent adm iraţia pentru Socrate.
El îl cita ca pe unul din rarele exemple de oameni atât de periculoşi, încât, esenţial-
mente, a fost ucis pentru înţelepciunea lui. (Conform atestărilor, Socrate a fost exe­
cutat în anul 399 î.Hr., la vârsta de 70 de ani, pentru „refuzul de a recunoaşte zeii
recunoscuţi de stat şi pentru coruperea tineretului" cu învăţăturile lui).4 Osho îl
menţiona adesea pe Socrate în aceeaşi ordine de idei cu Iisus, Socrate fiind unul
dintre foarte puţinii înţelepţi pe care Osho nu i-a criticat niciodată.
Socrate este un personaj îndepărtat şi în umbră, aproape la fel de greu de de­
finit ca Lao Tzu, misteriosul fondator al taoismului. El s-a născut la Atena, în jurul
anului 469 î.Hr. Diferitele documente istorice despre ceea ce preda şi mai ales des­
pre ce fel de om era nu sunt întotdeauna în concordanţă unele cu altele, dar există
suficiente puncte comune, încât să ne permită să ne facem o idee despre ce a în­
semnat această personalitate esenţială în filosofia occidentală. După cum este înre­
gistrat în Apărarea lui Platon, în timpul procesului său (care s-a sfârşit cu
condamnarea lui la moarte), Socrate a declarat:
Căci eu îm i petrec tot timpul încercând să vă conving pe voi, tineri şi bătrâni,
să vă faceţi ca primă şi principală grijă să nu vă pese de persoana sau de pro­
prietăţile voastre, mai mult decât de perfecţiunea sufletelor voastre.5
Acest nivel de dedicare este întâlnit de obicei la înţelepţii radicali, la cei care
insistă pe abordarea „totul sau nim ic". Dacă a existat vreo calitate despre care să
putem spune că surprinde esenţa lui Osho, aceasta ar fi totalitatea. Orice ar fi făcut,
436
In f l u e n ţ e Is t o r i c e A s u p r a Î n v ă ţ ă t u r i i L u i O s h o
el a făcut-o total, iar când şi-a ales calea spirituală, la o vârstă fragedă, s-a cufundat
în ea cu un abandon total. Afirmaţia lui Socrate să punem „perfecţiunea sufletului"
mai presus de orice altceva este chem area universală a m isticului bona fide, iar
Osho o vedea şi el ca fiind chemarea lui. Deşi Osho nu era antimaterialist, el a su­
bliniat nevoia ca un adevărat iniţiat pe calea spirituală să renunţe la tot ce stă în
calea dezvoltării sale interioare. Ideea esenţială este că înţelepciunea trebuie prio-
ritizată fără înduplecare, dacă e să aibă vreo speranţă să se nască în şinele nostru.
Socrate s-a îm potrivit ideii că este maestrul cuiva, spunând:
Dacă vreun om vă spune că a învăţat sau că a auzit vreodată ceva în particular
de la mine, vreun lucru pe care nu l-au auzit toţi ceilalţi, să fiţi siguri că minte.6
Este interesant să com parăm aceste cuvinte cu urm ătoarele rem arci ale lui
Osho:
Pentru că oam enii mă iubesc, mă numesc „maestrul m aeştrilor"... în ce mă
priveşte, eu m ă văd pur şi simplu ca fiind o fiinţă umană obişnuită, care a
fost suficient de încăpăţânată încât să rămână independentă, s-a împotrivit
tuturor condiţionărilor, n-a aparţinut niciodată niciunei religii, n-a aparţinut
niciunui partid politic, n-a aparţinut niciunei organizaţii, n-a aparţinut niciu­
nei naţiuni, niciunei rase.7
Socrate era renum it pentru dialectică (în special în forma ei simplă de între­
bări şi răspunsuri) şi de ceva num it „metoda socratică". în esenţă, este vorba de un
tip de examinare încrucişată, prin întrebări constante, a oricărei persoane care are
o convingere puternică cu privire la ceva, astfel încât persoana să poată să îşi
aprofundeze înţelegerea despre chestiunea pentru care are convingerile respective
- sau până când i se arată contradicţiile inevitabile pe care le conţin convingerile
sale.
La fel ca Socrate, Osho era foarte iscusit în arta dezbaterilor şi un interogator
fără milă pentru orice mirosea câtuşi de puţin a dogmatism sau justiţiarism. în vre­
murile studenţiei, el a câştigat premii la concursurile oficiale de dezbateri, însă aceeaşi
abilitate de a fermeca oamenii prin sondarea neîncetată a valorilor şi convingerilor
tradiţionale i-a adus şi duşmani şi a făcut să fie expulzat de două ori din facultate.
Socrate a mai fost asociat şi cu ceea ce s-ar putea num i ideea de „ignoranţă
divină" sau „înţelepciunea lui a nu şti". El este renum it pentru că a reuşit să se
şteargă pe sine într-o m ăsură în care nu era doar simplă smerenie, ci mai degrabă,
reflecta o înţelegere profundă a adevăratei naturi a cunoaşterii de sine, declarând
într-o exprimare extraordinară:
Cu cât ştiu mai mult, cu atât ştiu mai puţin.
437
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Asta vine de la un incident în care oracolul grec din Delphi l-a proclamat pe
Socrate cel mai înţelept om din Atena. Socrate a obiectat, crezând că el nu are niciun
fel de înţelepciune reală. Ca să îşi dovedească afirmaţia, el a pornit să pună întrebări
câtorva aşa-numiţi înţelepţi din Atena, ca să afle dacă ei ştiau într-adevăr mai mult
decât el. însă ceea ce a descoperit în fiecare caz este că oamenii pe care îi interoga
credeau, efectiv, că sunt înţelepţi, pe când el îşi dădea seama că ei nu sunt. în cele
din urmă, Socrate a ajuns la concluzia că oracolul din Delphi avusese dreptate tot
timpul şi că, de fapt, el era cea mai înţeleaptă persoană din A tena - dar numai pen­
tru că el îşi dădea singur seama că nu este deloc înţelept. Adică, avea înţelepciunea
de a-şi recunoaşte propria ignoranţă.
Ignoranţa lui Socrate nu se referă la ignoranţa simplă de a fi needucat, ci la ig­
noranţa mai profundă, născută din înţelegerea că nu poate cunoaşterea convenţională
să ajungă cu adevărat în miezul lucrurilor. De exemplu, putem să ne punem întreba­
rea simplă: „ce este culoarea verde?". Chiar şi având cunoştinţele moderne despre
lungimi de undă şi lumină reflectată şi aşa mai departe, tot ne dăm seama că toate
cunoştinţele noastre sunt doar nişte desemnări conceptuale. Ele nu explică lucrul în
sine, din simplul motiv că gândirea raţională ne separă de ceea ce observă ea. Această
separare elementară ne permite să facem observaţii detaliate cu privire la aspectul lu­
crului, dar nu să îl cunoaştem cu adevărat, ca experienţă directă.
înţelepciunea lui „a nu şti" este o temă reprezentată frecvent în tradiţia zen,
în special, şi era o idee la care Osho se întorcea constant. El a criticat vehem ent pre-
tenţiozitatea sub toate formele ei - şi poate că cel mai mult în domeniul pretenţio-
zităţii spirituale. Un aspect major al lucrării lui este indicarea lim itărilor observării
intelectuale detaşate şi îngâm farea „autorităţilor" teologice şi religioase care pro­
clamă a cunoaşte adevărul superior, planul lui Dumnezeu şi aşa m ai departe.
M odul în care a m urit Socrate este bine-cunoscut; condam nat la moarte
într-un proces dubios, el a băut o otravă şi a m urit încet. Se poate spune că există o
oarecare paralelă în viaţa lui Osho, însă doar într-un sens mitic. în 1987, Osho şi-a
declarat în public convingerea că fusese (literalmente) otrăvit de guvernul american
în timpul scurt petrecut într-o închisoare din Oklahoma, la sfârşitul lui 1985. Punc­
tele de vedere ulterioare asupra acestei chestiuni au dus la îndoieli serioase în acest
sens, dar răm âne dat faptul că, la fel ca Socrate, Osho era un om foarte sfidător,
rebel, genial şi care critica vehement autorităţile consacrate. La fel ca Socrate, era
periculos în sensul că şi el „corupea tinerii", chiar dacă această „corupere" nu era
decât încercarea de a scoate minţile inteligente din mediocritate.
G u rd jie ff
Osho era un mare admirator al lui Gurdjieff. Singura critică la adresa lui avea
legătură în principal cu observaţia că studenţii Lucrării lui Gurdjieff dobândiseră
o fire prea serioasă. Idealul râsului a fost întotdeauna im portant pentru Osho şi vi­
ziunea lui, iar percepţia lui era că acest element lipseşte în Lucrarea lui Gurdjieff.
438
I n f l u e n ţ e I s t o r i c e A s u p r a În v ă ţ ă t u r i i L u i O s h o
(De fapt, Gurdjieff avea un foarte bun sim ţ al umorului, dar este adevărat că cea
mai mare parte din Lucrarea lui se desfăşura cu o atitudine de importanţă şi serio­
zitate şi că, într-adevăr, el critica aspru ceea ce considera a fi m anifestările negative
ale umorului convenţional).
Exerciţiul „stop" al lui Gurdjieff, practică ce presupunea o încetare bruscă a
oricăror activităţi, adesea în mijlocul a ceva foarte antrenat, de exemplu dansul,
pentru a te observa cu claritate, a fost folosit de Osho în principala lui tehnică, Me­
ditaţia Dinamică. Dar punctul în care idealurile lui Gurdjieff au fost folosite poate
cel mai mult este în primii câţiva ani ai comunităţii Oregon, când num ai munca ho­
tărâtă şi istovitoare au reuşit să transforme mi pustiu într-un oraş înfloritor. Gurdjieff
şi-a forţat foarte tare mulţi dintre studenţi în primii ani ai comunităţii lui de la Fon­
tainebleau, în acelaşi timp învăţându-i un tip de muncă conştientă care transforma
munca fizică grea într-o meditaţie directă. Aceasta nu este o idee originală a lui Gur­
djieff - mulţi asceţi ai multor tradiţii îşi combină practica de meditaţie sau de con­
templare cu munca fizică grea. Dar Gurdjieff avea o abordare unică, în care integra
amintirea de sine şi observarea de sine alături de truda fizică. Osho (sau, mai exact,
Sheela) a adoptat ceva foarte asemănător în primele zile ale fermei din Oregon, mer­
gând până într-acolo, încât să înlocuiască cuvântul „muncă" cu cuvântul „venerare".
Nu te trezeai la ora şase dimineaţa ca să lucrezi la sistematizarea peisajului sau ca să
speli vasele, ci mai degrabă te trezeai la şase dimineaţa ca să venerezi sistematizarea
peisajului sau spălatul vaselor. Ideea este că ceea ce era „venerat" era viziunea, scopul
suprem al comunităţii, ca vehicul pentru sangha, societatea spirituală. Comuna (la
modul ideal) funcţiona ca o oază pentru mii de căutători de adevăr din toată lumea,
astfel că merita să fie venerată ca un fel de karma yoga.
în orice caz, asta era ideea. Deşi nu se poate spune că este o redare în totalitate
exactă a ideilor lui Gurdjieff cu privire la muncă şi trudă, spiritul era asemănător
şi aproape cu siguranţă inspirat în parte de viziunea lui Gurdjieff. Hugh Milne, un
discipol al lui Osho de prin vremurile de început, susţinea că „Gurdjieff era prin­
cipalul model pentru Osho care, se înţelege de la sine, citise toate lucrările lui Gur­
djieff... lui Osho îi plăcea în special felul în care Gurdjieff se răzvrătea împotriva
autorităţii şi punea mereu la încercare tăria credinţei discipolilor lu i."17
Deşi este adevărat că Osho îl menţiona frecvent pe G urdjieff în discursurile
lui, sunt m ulte feluri în care învăţăturile lor nu concordă şi este aproape cert că
Gurdjieff nu ar fi fost de acord cu parte din lucrarea lui Osho, mai ales cu felul lui
de a-şi cultiva discipolii (dându-le nume, o schem ă de culori la îm brăcăm inte şi
mai ales mala-ua cu m edalionul cu poza lui Osho). Gurdjieff se îm potrivea oricui
devenea prea ataşat de el şi, deşi a încercat să îşi ţină aproape nişte oameni, pe care
până la urmă i-a pierdut în favoarea altora (precum tânărul J. G. Bennett şi ulterior
A. R. Orage), dovezile spun că el nu voia să aibă adepţi. însă Osho părea să încu­
rajeze acest lucru (în ciuda faptului că, în ultimii lui ani, susţinea că el nu e maestru,
ci doar un prieten).
43 9
 C ei T re i M a g i P e r i c u l o ş i
în plus, Osho era diferit de Gurdjieff în domeniul a ceea ce am putea numi
„psihologia sufletului". Gurdjieff sublinia că fiinţa umană nu se naşte cu suflet, ci
că trebuie să „dezvolte" un suflet, cultivându-şi conştiinţa. însă Osho, mai aliniat
la învăţăturile vedice tradiţionale, susţinea că adevărata noastră natură este deja
acolo şi că trebuie doar să devenim conştienţi de ea, dezvoltându-ne capacitatea de
a fi meditativi - că, de fapt, avem un suflet, dar că pur şi simplu nu suntem în con­
tact cu el S-ar putea spune că aceste două abordări diferite asupra chestiunii „su­
fletului" sau „fiinţei adevărate", sunt, până la urmă, o chestie de tehnică - adică,
fiecare abordare va avea un efect asupra căutătorului, care poate să îl motiveze în
feluri diferite. Atât Gurdjieff, cât şi Osho erau maeştri ai „dezvoltării situaţionale",
adică în a crea condiţiile pentru ca adepţii lor să se întâlnească cu sine. Până la urmă,
acest lucru era mai important pentru ei decât simpla teorie. Lăsând la o parte aces­
tea, principalul elem ent al Lucrării lui Gurdjieff care se regăseşte cel mai mult în
abordarea lui Osho este accentul pe ceea ce am putea numi „observarea atentă la
piaţă" - a fi conştient în viaţa de zi cu zi. Aceasta era învăţătura principală a lui
Osho, singura abordare de la care nu s-a îndepărtat niciodată, toată viaţa lui.
W ilh e lm R eich
Reich (1897-1957), radicalul psihoterapeut austriac, a avut o influeiiţă foarte
puternică asupra lucrării lui Osho, într-o măsură pe care nu mulţi o admit. Odată,
Osho i-a făcut sannyas (iniţiere) postumă, la modul neoficial (amintind de Crowley
care declarase anum ite personalităţi ca „sfinţi" în biserica lui gnostică). Osho nu a
lăsat în urmă nicio biserică, dar dacă ar fi făcut-o, W ilhelm Reich ar fi fost unul din
principalii sfinţi ai acesteia.
Iniţial, Reich a fost studentul lui Freud, dar el s-a deplasat într-o altă direcţie,
dincolo de preocuparea exclusivă a lui Freud pentru simptomele nevrotice, către dez­
voltarea unei teorii care aborda întregul caracter al unei persoane - ceea ce Reich a
ajuns să numească structura caracterului sau „armura corpului". Principala lui idee
era că o fiinţă disfuncţională şi inhibată din punct de vedere sexual tinde să dezvolte
tensiuni şi „blocaje" musculare care o opresc efectiv, care o fac mai puţin vioaie şi, în
consecinţă, mai înclinată către stări mentale negative. El credea că orgasmul sexual -
şi în special ceea ce el numea „potenţa orgastică" - este cheia către sănătatea mintală,
văzându-1 ca pe un „regulator de energie emoţională". Potenţa orgastică a fost terme­
nul pe care l-a folosit el pentru a descrie sănătatea orgasmică sau capacitatea de a eli­
bera în mod adecvat suficientă energie în timpul orgasmului. El susţinea că atunci
când această energie nu este eliberată cum trebuie, ea reculează în corp şi se manifestă
sub formă de tensiune musculară cronică, anxietate, iar în cazurile mai severe, emoţii
negative puternice, precum ură şi tendinţe sadice. El credea că această tendinţă se ma­
nifesta şi la nivel macro, ca fascism şi alte forme de cruzime, tiranie şi oprimare.
Lucrarea lui Reich a fost revoluţionară şi a contribuit la o serie de terapii al­
ternative auxiliare, care s-au dezvoltat în mare parte în anii '60, în special terapia
440
I n f l u e n ţ e Is t o r ic e A s u p r a Î n v ă ţ ă t u r i i L u i O s h o
bioenergetică a lui Alexander Lowen (şi metodele asociate de masaj), terapia „re-
birthing" a lui Leonard Orr şi „terapia fundam entală" a lui Arthur Janov. Toate
aceste forme de terapie şi m etode conexe au fost folosite la ashramul din Pune al
lui Osho (şi în comunitatea Oregon) şi încă se mai foloseau la centrul Osho în anul
2010. în anumite feluri, întregul corp de lucrare practică al lui Osho este o încruci­
şare între Buddha şi Reich - meditaţie şi terapie transformaţională experienţială.
Osho avea un fler fantastic (şi înţelegător) pentru geniile rebele care sfârşeau prin
a fi persecutate pe nedrept; trista moarte a lui Reich într-o închisoare americană, în
1957, după ce învăţăturile lui fuseseră cenzurate şi cărţile arse de structurile guver­
namentale din acea vreme, a fost ceva pentru care Osho a avut o compasiune de­
osebită, spunând că Reigh a fost „prea inteligent şi, ca atare, prea periculos pentru
masele m ediocre".
A lan W a tts
Filosoful, misticul şi intelectualul Alan Watts (1915-1973) merită şi el menţionat
aici, fiind unul dintre primii gânditori care au încercat să pună laolaltă psihoterapia
occidentală şi disciplinele orientale, îndeosebi tantra, într-un cadru teoretic. Osho
poate că a fost primul guru oriental care a utilizat serios psihoterapia occidentală
(mai ales în format de grup) în ashramurile lui, dar Watts scria despre sinteza dintre
terapie şi meditaţie, despre căile de transformare orientale şi occidentale încă din
1961, în importanta lui lucrare Psychotherapy East and West [Psihoterapia Orient şi Oc­
cident], Osho citise o serie de cărţi de-ale lui Watts şi fusese impresionat în special de
trei dintre ele: The Way o f Zen [Calea zen-idui] (1957), This Is It [Asta e tot] (1960) şi The
Book: On the Taboo Against Knowing Who You Are [Cartea: Despre tabuul cunoaşterii de
sine] (1966). Aceasta din urmă în era preferata lui Osho; toate trei fiind incluse în lista
lui de 167 de cărţi preferate. In mod semnificativ, Osho şi-a încheiat seria de prelegeri
despre cărţile preferate dedicându-le lui Alan Watts.
T an tra
Osho a vorbit mult despre tantra, mai ales la începutul carierei lui, pe la sfâr­
şitul anilor '60 şi '70 (dar m ai puţin în anii '80). Versiunea de tantra pe care o preda
el era mai în concordanţă cu şcolile din nordul Indiei şi mai puţin cu tradiţiile tibe­
tane Vajrayana. Uneori se referea la tantra numind-o „calea regală", spre deosebire
de yoga, pe care o vedea ca fiind calea „războinicului". Deşi o personalitate com­
bativă în cea m ai mare parte a vieţii lui, Osho era, în esenţa lui, mai degrabă un
rege şi un m agician decât un războinic, iar faptul că el considera tantra a fi o învă­
ţătură superioară învăţăturii yoga era de înţeles în această privinţă. Osho nu era
yoghin. Spiritul lui era cel al unui hedonist spiritual şi mulţi dintre adepţii lui au
adoptat un stil de viaţă hedonist. Termenul „tantra" a devenit sinonim, în Occident
cu un stil de viaţă de răsfăţ senzorial natural cu conştiinţa sau cel puţin asta era
ideea. Câţi au adăugat cu succes partea de „conştiinţă" e discutabil.
4 41
 C ei T rei M a g i P e r i c u l o ş i
„Tantra" este unul din acele cuvinte de care cei mai mulţi dintre cei aflaţi
într-o călătorie de dezvoltare personală, de un fel sau altul, au auzit, dar despre
care, de obicei, nu ştiu prea multe. Cuvântul este adesea asociat neglijent cu sexua­
litatea şi cu anum ite stări de conştiinţă mistice. Adevărul, ca întotdeauna, este mult
mai vast şi m ult mai profund şi, în acelaşi timp, rem arcabil de obişnuit şi de pă­
mântesc.8
Cuvântul tantra provine din limba sanscrită şi se traduce ca „ţesătură", ca
într-o îm pletitură sau o tapiserie. Acest lucru este semnificativ, având în vedere că
esenţa viziunii tantrice presupune o adoptare şi o îmbrăţişare a tuturor energiilor
din univers, la fel ca un fir care îşi ţese calea prin întregul cosmos, până la urmă in­
trând în contact cu totul, fără să respingă nimic în călătoria sa. Din punct de vedere
istoric, rădăcinile tradiţiei tantra au apărut în India de nord în jurul anului 500 e.n.,
în cadrul religiei hinduse. La vreo sută de ani după aceea a apărut versiunea bu­
distă, deşi lucrurile nu sunt clare şi unii bănuiesc că, de fapt, tantra budistă îşi are
originile în jurul anului 550 î.Hr., cu Gautama Buddha. în ciuda originilor miste­
rioase, este general acceptat faptul că tantra, ca formă unică de spiritualitate, era
deja consacrată în secolul al VI-lea e.n., în toată zona care a fost leagănul civilizaţiei
indo-ariene.
Hinduism ul ezoteric, care esentialmente înseamnă cele mai multe forme de
yoga, a fost influenţat de tantra, la fel ca şi cultul lui Vishnu şi Shiva (care reprezintă
două treimi din Treimea hindusă). In budism, tantra a dus la o întreagă nouă şcoală
de descendenţă, numită în general „Vajrayana" (Calea Tunetului Diamant). Această
învăţătură a fost dusă de maestrul indian Padmasambhava în nord, peste munţii
Himalaya şi introdusă în Tibet în secolele X şi IX e.n., unde, după o luptă iniţială
cu tradiţia şamanică rigidă, cunoscută ca Bon, s-a instalat şi a devenit tradiţie con­
sacrată. Este un lucru general că Tibetul este locul în care calea tantrică a devenit
cea mai evoluată, iar aceste învăţături au fost răspândite şi în Occident abia după
invazia chineză din 1959, în urma distrugerii de către Armata Roşie a mii de mă­
năstiri tibetane şi a exodului ulterior al multor învăţători avansaţi (lama-şi) de bu­
dism tantric.
Tantra indiană tradiţională este asociată de obicei cu adorarea divinului fe­
minin, îndeosebi a zeiţei Shakti. Ideea generală care distinge tantra de alte învăţă­
turi hinduse (cum ar fi Vedanta) este că universul este privit ca un joc de energii
(slmkti) care trebuie stăpânite şi utilizate atât pentru a manifesta lucruri, cât şi pentru
a ajunge la realizarea de sine decât ca pură iluzie (maya) care trebuie depăşită. In
acest sens, tantra este aproximativ echivalentul oriental al căii ezoterice occidentale
a magiei înalte (teurgia). Există şi tantre „inferioare", la fel cum există şi forme de
magie inferioară sau vrăjitorie, în cea mai mare parte interesate de manifestarea
unor dorinţe egoiste şi de controlarea altora.
Faptul că tantra indiană îşi are rădăcinile într-o adorare a divinului feminin
este un lucru semnificativ, dacă ne gândim la influenţa pe care a avut-o acest lucru
I n f l u e n ţ e I s t o r i c e A s u p r a În v ă ţ ă t u r i i L u i O s h o
asupra învăţăturilor lui Osho, deoarece el a avut un interes considerabil şi constant
pentru feminin. El condamna sever dominaţia structurilor de putere patriarhală
de-a lungul istoriei şi a fost un campion în ceea ce priveşte îm puternicirea femeii.
Osho definea tantra după cum urmează:
Yoga înseamnă suprimare cu conştienţă; tantra înseamnă îngăduire cu con­
ştienţă.9
Pentru această idee, el a fost criticat de învăţatul yoga G eorg Feuerstein, care
a clasificat definiţia lui drept o „supersimplificare bătătoare la och i".10 (Aici, pro­
babil că el a identificat corect principala slăbiciune intelectuală a lui Osho, tendinţa
de a preda într-o gamă largă şi uneori de a simplifica prietenos). însă Feuerstein a
recunoscut, totuşi, că Osho şi-a avertizat adepţii să nu folosească tantra drept un
simplu permis pentru a-şi îngădui plăceri, ci mai degrabă ca pe o cale de a se trans­
forma pe sine. Totuşi, concluzia pe care a tras-o a fost că puţini dintre discipolii lui
au auzit sau au înţeles efectiv acest mesaj.
Şi în această privinţă probabil că Feuerstein a avut dreptate. Există o „parte
întunecată" ascunsă a învăţăturilor tantrice, dacă ele sunt practicate într-un mod
lipsit de o îndrumare structurată - şi este aceeaşi parte întunecată care este latentă
şi în tradiţia ezoterică occidentală, şi anume potenţialul de com placere leneşă, de
umflare a egoului şi de pream ărire de sine. Linia dintre asta şi transformarea ade­
vărată poate fi uneori neclară. Dar, lăsând la o parte toate acestea, orice tradiţie spi­
rituală îşi are elementele de umbră şi nu ar fi corect să dăm vina în întregime pe o
aplicare greşită a idealurilor antinomiene tantrice pentru neajunsurile din comuni­
tatea lui Osho, care au contribuit la prăbuşirea com unităţii Oregon, deşi probabil
că există o legătură în acest sens.
T a o ism u l
Taoism îşi are originile la legendarul învăţător Lao Tzu, care se crede că a trăit
în China, undeva, între anii 600 şi 300 î.Hr. Numele este un titlu onorific şi înseamnă
pur şi simplu „maestru bătrân", ceea ce adaugă şi mai mult la atmosfera generală de
enigmă din jurul lui. Ba chiar unii învăţaţi bănuiesc că s-ar putea ca Lao Tzu să re­
prezinte un compus de mai multe personaje. După cum am menţionat în capitolul
despre influenţele istorice asupra lucrării lui Crowley, Osho împărtăşea o veneraţie
la fel de mare şi pentru această străveche tradiţie chineză. El a mers atât de departe,
încât s-a identificat complet cu Lao Tzu, într-un asemenea fel, încât pe unii i-a făcut
să creadă că pretinde că Lao Tzu este o „încarnare anterioară" a lui. însă cel mai pro­
babil este că el îşi exprima, pur şi simplu, afinitatea profundă cu principiile din Tao
Te Ching, aşa cum au fost transmise de personalitatea cunoscută drept Lao Tzu.
în anumite feluri, idealul lui Lao Tzu de om trezit, aşa cum este exprimat în
Tao Te Ching, poate fi văzut ca următoarea etapă de dezvoltare a Supraom ului lui
443
 C ei T r e i M a g i P e r i c u l o ş i
Nietzsche. însă ideea principală este că această etapă de înţelept nu poate fi atinsă cu
adevărat decât dacă dezvoltarea egoului s-a desfăşurat corect. Osho se identifica pro­
fund cu Lao Tzu, fără îndoială, în parte şi din cauza naturii foarte enigmatice a lui
Lao Tzu - el este o nonentitate în aceeaşi măsură în care este şi o persoană, o prezenţă
misterioasă care oferă înţelepciune rafinată, de rangul cel mai înalt. Osho a vorbit
deseori despre „dispariţia" lui odată cu trezirea lui radicală, la vârsta de 21 de ani -
şi nicio altă personalitate din istoria tradiţiilor de înţelepciune nu întruchipează ideea
de „prezenţă absentă" mai bine decât Lao Tzu. Nici măcar Buddha nu se situează
acolo, el având o istorie personală şi o poveste de viaţă definită.
învăţătura lui Lao Tzu se referă în întregime la transcenderea sinelui, la înţe­
legerea şi realizarea stării naturale de nonseparare faţă de totalitatea vieţii înseşi.
Asta este nondualitate în sensul cel mai pur, unde nu există cu adevărat decât to­
talitatea, Tao. Asociată cu asta este ideea importantă de zou-wei. Termenul chinezesc
wu înseamnă „fără", iar wei se traduce ca „efort". Ideea de acţiune fă ră efort este esen­
ţială în taoism şi a fost un element-cheie şi în filosofia lui Osho. Capitolul 2 din Tao
Te Ching exprimă ideea după cum urmează:
ca urmare maestrul
acţionează fără să facă nimic
şi predă fără să spună nim ic.11
A „acţiona fără să faci nim ic" şi a „preda fără să spui nim ic" nu înseamnă că
nu faci nimic, literalmente, sau că eşti întotdeauna tăcut. M ai degrabă, înseamnă
că eşti liber de conflicte ale egoului, de ambivalenţă şi de tendinţa de a fi nenatural
sau deconectat de caracterul imediat al momentului prezent. Gurdjieff se referă la
asta ca fiind starea de armonie între diferiţii centri interiori (centrul mişcării, sexual,
instinctiv, emoţional şi mental). Crowley vorbeşte despre asta atunci când aminteşte
despre a-ţi face Voia Adevărată. Ideea principală este că trezirea spirituală este cea
mai firească dintre toate stările, dar pare nenaturală sau de neatins doar din cauza
stării noastre de amăgire generală. Noi suntem cei care stăm în calea emancipării
noastre - şi nimic altceva.
B u d ism u l zen
Tradiţia zen s-a dovedit, până la urmă, a fi de o im portanţă centrală în învă­
ţăturile lui Osho. în ultimul său an de viaţă, el a ales să ţină prelegeri doar despre
zen, dedicând prelegeri zilnice practic fiecărui m aestru zen cunoscut din tradiţiile
chineză şi japoneză. U n număr considerabil din discipolii lui erau japonezi şi fără
îndoială că mulţi au apreciat atenţia cu care a propaga el tradiţia zen, în special, în
prelegerile lui.
Cuvântul zen este o transliterare japoneză a cuvântului chinezesc cha'an. Cu­
vântul chinezesc, la rândul lui, derivă din cuvântul sanscrit dhyana, care se traduce
444
I n f l u e n ţ e Is t o r i c e A s u p r a În v ă ţ ă t u r i i L ui O s h o
aproximativ în engleză ca „m editaţie". Cum zen aparţine tradiţiei budiste, iar Bud­
dha a trăit şi a predat în nordul Indiei, tradiţia zen în sine îşi are rădăcinile în India.
Ea nu a ajuns la dezvoltarea deplină decât la mai multe secole după moartea lui
Buddha, în special în China, până în jurul secolului al VI-lea e.n., apoi, la scurt timp
după aceea, în Coreea şi, în sfârşit, în Japonia, în jurul anului 1200 e.n. Versiunea
care a devenit cel mai bine cunoscută în Occident este cea japoneză, în cea mai mare
măsură datorită eforturilor lui D.T. Suzuki, învăţatul şi maestrul de meditaţie ja ­
ponez care a scris num eroase cărţi academice despre budismul zen, ce au fost tra­
duse în limba engleză şi în alte limbi pe la începutul anilor 1900 şi până la jumătatea
secolului XX.
Legenda spune că tradiţia zen a început cu un evenim ent din viaţa lui Bud­
dha, când el îşi ţinea una din multele predici. De această dată, Buddha nu a vorbit,
ci doar a ţinut în m ână o floare. O vreme, nim eni nu a spus nimic, neştiind sigur ce
face. La un m om ent dat, cineva din adunare a râs, iar Buddha l-a chemat în faţă.
Această persoană era M ahakasyapa, care a devenit recunoscut de posteritate ca
„primul maestru zen", cel care a primit „prima transmisiune zen" de la Buddha.
M orala poveştii este simplă şi este miezul filosofiei zen: adevărul spiritual,
până la urmă, nu se află în înţelegerea intelectuală, ci mai degrabă el stă într-o clipă
de revelaţie profundă şi radicală - ceea ce tradiţia zen japoneză num eşte kensho,
sau satori; am ândouă cuvintele se referă la o trezire sau ilum inare bruscă şi pro­
fundă. Tradiţia zen vorbeşte despre acest tip de înţelegere, spunând că el nu „se
bazează pe cuvinte sau pe litere", ci mai degrabă este o „transm isiune specială din
afara scripturilor". Ideea este că această transm isiune în lanţ a fost menţinută şi
transmisă de la întâlnirea iniţială a lui Buddha cu M ahakasyapa şi până în prezent,
deşi nu există nicio dovadă istorică ce atestă acest lucru. Totuşi, povestea „predicii
cu floarea" a lui Buddha, care se presupune că a iniţiat transm isiunea zen, este va­
labilă ca m it Tşi transm ite cu acuratete esenţa zen-ului.
i i
Tradiţia zen ca atare se consideră că a început odată cu călugărul indian semi-
mitic Bodhidharma, care a făcut o lungă călătorie în China, în jurul anului 520 e.n.
Aflat acolo, se spune că a avut o întâlnire stranie cu un împărat, în care, se pune,
l-ar fi insultat (deşi, conform legendei, de fapt, el îi transm itea o învăţătură elevată,
pe care împăratul nu a înţeles-o). Ca urmare, a fost alungat şi a rătăcit prin lume,
stabilindu-se în apropiere de lăcaşul renumitei mănăstiri Shaolin (estimată a fi fost
fondată în jurul anului 480 e.n. şi adusă în lumina reflectoarelor pe la începutul ani­
lor '70 de serialul tv Kung Fu). Aflat acolo, a trăit în izolare timp de mulţi ani, cu­
fundat în meditaţie profundă.
Prima descendenţă zen documentată clar începe cu Huineng (638-713 e.n.) şi
cu renumita poveste (fabulaţie, spun unii) a trezirii lui radicale, în tinereţe. După
această trezire, Huineng a căutat îndrumare şi, în consecinţă, a fost îndreptat către
o anumită mănăstire. Ajuns acolo, i s-a dat sarcina să cojească orezul, timp de mai
multe luni. La un anum it moment,' administratorul mănăstirii,' simţindi
că nu mai
445
 C ei T r e i M a g i P e r i c u l o ş i
are mulţi ani de trăit pe Pământ, a hotărât să numească un succesor. Pentru aceasta,
el a aranjat un soi de concurs în care le-a cerut călugărilor să scrie un poem care să
exprime nivelul lor de înţelegere. A fost depus un singur poem, al călugărului prin­
cipal, Shenxui. Versurile pe care le scrisese erau următoarele:
Corpul este arborele mântuirii.
Mintea e o oglindă limpede.
Şterge-o şi lustruieşte-o neîncetat.
Nu lăsa să se pună praful pe ea.
Adm inistratorul mănăstirii nu a fost nemulţumit de acest poem, dar nici sa­
tisfăcut, dându-şi seama că, deşi avea o înţelegere destul de competentă, călugăru­
lui principal îi lipsea o intuiţie profundă şi nu ajunsese la un nivel suficient de
profund al înţelegerii. Dar la scurt timp după aceea, Huineng a aflat despre poemul
depus de călugărul principal. El era analfabet, aşa că a pus pe cineva să i-1 traducă.
Imediat, şi-a dat seama că putea fi îmbunătăţit şi a oferit următorul răspuns:
M ântuirea nu seamănă deloc cu un copac,
N ici nu este o oglindă limpede;
Esenţialmente, nu există niciun „lucru";
Aşadar, pe ce ar putea să se aştearnă praful?12
Când administratorul mănăstirii a citit acest poem, şi-a dat seama că Huineng
avea o înţelegere superioară celei a călugărului principal, deşi era analfabet şi încă
nu era călugăr, iar de când venise la mănăstire nu făcuse decât să decojească orez.
Cu toate astea, adm inistratorul l-a numit succesorul lui, confirm ându-i realizarea.
Povestea este o poveste clasică zen, demonstrând fantastic de clar esenţa principalei
învăţături budiste, num ită Sutra Inimii şi renumitul ei verset:
Vidul este formă, iar form a este vid.
S-ar putea spune că această expresie se află în inima zenului. Pentru a o înţe­
lege, trebuie să „prindem" mai întâi ideea budistă de shunyata, care se traduce apro­
ximativ ca „vid". Acest vid nu are nimic de-a face cu ideea filosofică occidentală
de nihilism. Tehnic vorbind, nihilismul se referă la un „nim ic" în care universul, în
mod intrinsec, este lipsit de sens şi de scop şi în care toate valorile sunt inventate.
Ideea budistă de vid, deşi înţeleasă uşor diferit de diferitele culte budiste, se referă,
în esenţă, la ideea că totul în realitate este doar o aparenţă, lipsită de existenţă in­
trinsecă.
Un mod de a înţelege această idee este următorul: gândiţi-vă ce numim cor­
pul omenesc. Ce este el, mai exact? Dacă ne uităm mai îndeaproape, ceea ce numim
I n f l u e n ţ e I s t o r i c e A s u p r a În v ă ţ ă t u r i i L ui O sho
„corp" este pur şi simplu o etichetă conceptuală dată unei colecţii de părţi ale cor­
pului - cap, braţe, mâini, picioare, organe şi aşa mai departe. însă, atunci ce sunt
aceste părţi ale corpului? Să luăm mâna, de exemplu. Ce este mâna? Dacă ne uităm
din nou mai îndeaproape, vedem că termenul „m ână" este doar o etichetă concep­
tuală dată unei colecţii de părţi - degete, piele, oase, unghii etc. Şi atunci, ce este
un deget? Este o colecţie de părţi şi mai mici. Şi aşa mai departe. Acest proces poate
fi urmat la nesfârşit, ducând întotdeauna la ceva şi mai primar, până ce începem să
înţelegem că tot ce recunoaştem în univers este, de fapt, o desemnare conceptuală,
o idee şi astfel, până la urmă, o simplă aparenţă. De fapt, nu există cu adevărat „lu­
cruri în sine", nu m ai mult decât există un corp fără părţi ale corpului. Oriunde ne
uităm, vedem doar exteriorizarea ideilor noastre, până la nivelul particulelor suba-
tomice şi al spaţiului gol.
Aşadar, dacă nimic nu există inerent şi independent în aşa-numita realitate
obiectivă, dincolo de faptul că ea este un concept exteriorizat, cum ar fi dacă ne-am
uita înăuntru? Ce s-ar întâm pla atunci? în mod clar (după cum spunea Gurdjieff),
„eul" nostru nu este coerent, el putând fi raportat la multe lucruri - dispoziţii, sen­
timente, amintiri, valori, gânduri şi aşa mai departe. Ceea ce num im „eu" este un
compus de mai m ulte stări m entale diferite. Şi pentru că ar fi o nebunie să ne refe­
rim la una din stări ca fiind „eu" - eu sunt furie, eu sunt frică, eu sunt această amin­
tire (dar nu aceea) etc. - putem spune, la fel, că a fi acest „eu" nu are o existenţă
inerentă reală, ca un lucru ce poate fi definit în mod specific şi distinct. „Eu" nu
este un lucru distinct, izolat de tot restul.
Aşadar, ce a mai rămas? în unele şcoli din budism, ceea ce răm âne este numit
„vid lum inos", un fel de întreg continuu în care nu există separare reală între minte
şi univers. Asta se poate num i realitate absolută. Apoi se pot recunoaşte realităţi
convenţionale, cum ar fi realitatea lui „îmi e foam e" sau „sunt obosit", sau în relaţiile
noastre convenţionale unii cu alţii şi aşa mai departe. în investigarea realităţii ab­
solute, realitatea convenţională nu este ignorată şi nici negată. Aşadar, oare asta în­
seamnă că, până la urmă, noi nu existăm cu adevărat? Nu. Tu exişti. Eu exist - dar
numai ca realităţi interdependente, trecătoare, relative. Tu sau eu nu existăm într-un
mod inerent, real, izolaţi în mod independent. Credinţa că şinele este deconectat
de realitatea în care se găseşte, izolat şi separat de tot restul, este iluzia. învăţătura
cu privire la vid expune această iluzie fundamentală.
Zen foloseşte în mod profund ideea de vid în preocuparea sa prioritară pen­
tru nevoia de a realiza natura realităţii absolute. Dincolo de toate, este o cale prac­
tică interesată de experienţa directă. Parabola zen cu degetele care arată către Lună
ilustrează această idee - degetele reprezintă cuvintele, învăţăturile, doctrinele, m e­
todele, iar Luna simbolizează iluminarea. Nu trebuie să ne ataşăm de degete - de
învăţături - ci, mai degrabă, să ne direcţionăm tot efortul şi toate aspiraţiile către
Lună (metaforic vorbind), către realizarea directă a naturii noastre adevărate sau a
„chipului nostru iniţial", cum îl numeau uneori tradiţiile zen.
447
 C ei T r e i M a g i P e r i c u l o ş i
Dragostea lui Osho pentru zen este de înţeles. Istoria lui personală şi mai ales
procesul lui de trezire, pe la douăzeci şi ceva de ani, după cum este descris, este
foarte zen în abordare - plin de atenţie concentrată pe găsirea adevărului cu orice
preţ şi pe transcenderea radicală a gândirii convenţionale. în ultimul an al vieţii
lui, a revenit exclusiv la zen, ca expresie a faptului că era obosit de conflictele şi
dramele interpersonale (deloc surprinzător, având în vedere dram a intensă a pră­
buşirii com unităţii Oregon). în ultimul lui an de viaţă nu a mai răspuns la întrebă­
rile discipolilor pe teme de relaţii sau alte chestiuni legate de „povestea lor
personală". El a văzut în zen reflexia cea mai pură a adevărului impersonal care
atingea un nivel superior al inim ii - ceea ce el numea înţelepciunea „tăcerii". El
spunea:
Toate religiile în afară de zen sunt moarte... num esc zen-ul singura religie în
viaţă, pentru că nu este o religie, ci o lipsă de religie... nu discriminează între
lumesc şi sacru. Pentru zen, tot ce există este sacru.13
în ţe le p c iu n e a n e b u n ă
După ce s-au spus şi s-au făcut toate, poate că tradiţia care i se potriveşte cel
mai bine lui Osho - în măsura în care i se poate potrivi vreo tradiţie - este cea a
„maestrului de înţelepciune nebună", deşi într-o variantă foarte specială. Cu toate
discursurile lui despre zen din ultima perioadă a vieţii, Osho nu a fost un maestru
zen tradiţional - şi am putea spune că nu a fost nici măcar un exemplu bun de maes­
tru nontradiţional. M ai degrabă, el s-a aflat într-o categorie stranie, doar a lui, fapt
ce îl aliniază îndeaproape cu sălbaticii şi imprevizibilii mahasiddhas ai vremurilor
străvechi.
Term enul malmsiddhn înseamnă „mare învăţăcel" şi, în niod tradiţional, era
folosit pentru a se referi la un grup de 84 de mistici budişti faimoşi din regiunile
Himalayei, despre care se spune că au trăit în primele secole ale transmiterii bu­
dismului din India în Tibet (aproximativ între anii 800 şi 1100 e.n.). Două dintre ca­
racteristicile remarcabile ale acestor mistici erau com portamentul lor imprevizibil
şi faptul că tindeau să sfideze orice clasificare, transcenzând tradiţiile religioase de
orice fel. Ei erau întrupări pure ale antinomianismului sau ai „haiduciei spirituale".
Nu puteau fi prinşi şi definiţi (decât ca indefinibili - şi asta o definiţie, am putea
spune, dar mai aproximativ de atât nu se poate).
Osho era renumit pentru contradicţiile lui - lucru remarcabil, dată fiind cali­
tatea intelectului şi vasta lui erudiţie. Dar avea o capacitate extraordinară de a te
convinge că ceea ce spune de data asta e adevărat. Mulţi şarlatani şi impostori efectivi
au aceeaşi abilitate, fără îndoială, dar în cazul lui Osho, de obicei, el dădea impresia
că ceea ce spune acum este o evoluţie naturală de la ceea ce a spus anterior despre
chestiunea respectivă şi că, de fapt, el îşi schimbă „m elodia" pentru că, acum, oa­
menii din jurul lui sunt pregătiţi să audă o versiune mai ferm ă a adevărului. Acest
I n f l u e n ţ e I s t o r i c e A s u p r a În v ă ţ ă t u r i i L u i O s h o
lucru nu este nicăieri mai clar decât în comentariile lui despre personalităţi respec­
tate precum Iisus şi Krishna. El a început în anii '70 lăudându-1 pe Iisus ca mare
maestru, iar pe la m ijlocul anilor '80 ajunsese să îl critice şi să îl satirizeze din ce în
ce mai mult. în anii '70 îl descria pe Krishna ca pe o fiinţă pe deplin iluminată, iar
prin anii '80 spunea că dacă ar fi avut şansa, cu m ii de ani în urmă, când trăise Kris­
hna, i-ar fi „tras o palm ă peste faţă". Oricine era suficient de aproape de Osho îşi
dădea repede seama că era inutil să încerci să pui cap la cap vreo doctrină pe baza
cuvintelor lui, iar aceasta este o manifestare clasică a stilului de înţelepciune ne­
bună. Până şi a încerca să îl clasificăm pe Osho ca un exemplu modern de „înţelep­
ciune nebună" este dubios, dar, chiar şi aşa, ne ajută să aruncăm oarece lumină
asupra faptului că Osho, deşi extraordinar de unic, nu a fost un personaj izolat, că
a avut fraţi şi surori întru spirit.
Un alt guru de tip „înţelepciune nebună" al secolului XX, controversatul
maestru budist tibetan Chogyam Trungpa, a spus odată:
De fapt, cine s-a gândit la ideea de iluminare? Cine l-a visat pe Dumnezeu?
Cine s-a proclam at ca dumnezeu al păm ântului? Se pare că, de fapt, toată
chestia asta e un rahat, dacă îmi daţi voie să folosesc un asemenea limbaj.14
în abordarea înţelepciunii nebune, nim ic nu este tabu, totul poate fi supus
interogării şi totul poate fi folosit ca învăţătură. Termenul de „înţelepciune nebună"
este o traducere aproximativă a expresiei tibetane yeshe cholwa, care înseamnă „în­
ţelepciune care a înnebunit" şi sugerează o transcendere com pletă a punctelor de
referinţă şi calitatea de a reflecta adevărul fără discriminare, aşa cum o oglindă re­
flectă un obiect care e pus în faţa ei, indiferent ce reprezintă acel obiect.
Conceptul de „înţelepciune nebună" este uşor de interpretat eronat. Trungpa
însuşi, într-o prelegere pe această temă, şi-a început comentariile în felul următor:
Tema de care ne vom ocupa este una extraordinar de dificilă. Este posibil ca
pe unii să îi deruteze extraordinar de m ult.15
M otivul pentru care conceptul de înţelepciune nebună este aşa de uşor de în­
ţeles greşit este că, trebuie să recunoaştem, foarte susceptibil la o reprezentare gre­
şită, dacă nu chiar la o abuzare de ideile sale. Diferenţa între înţelepciune nebună
şi nebunie constă în întregime din nivelul de conştiinţă şi maturitatea generală. Stră­
vechii mahasiddhas din Him alaya erau renumiţi pentru capacitatea lor de a trans­
forma o aparentă criză într-un vehicul pentru eliberare sau într-o învăţătură. De
asemenea, aveau şi o capacitate extraordinară de a exprima adevăruri sublime, prin
intermediul paradoxului sau prin comportamente aparent absurde. învăţăturile de
înţelepciune nebună din nordul Indiei şi din Tibet îşi au originile în tantra, care,
după cum am discutat în Capitolul 7, se proclamă ca învăţătură adecvată pentru
449
 C ei T r e i M a g i P e r i c u l o ş i
vremuri „mai întunecate", aşa cum sunt acestea, conform doctrinei vedice (această
perioadă este numită în general Kali Yugn). Conform tradiţiei, maestrul de înţelep­
ciune nebună este tipul de învăţător care este necesar pentru vrem uri nebuneşti.
(Desigur, putem să susţinem că întreaga istorie a civilizaţiei um ane a fost nebu­
nească, în fond, dar fără discuţie că secolul XX, în ciuda tuturor progreselor ştiin­
ţifice şi sociale, a fost şi cel mai întunecat din istoria noastră, dacă e să luăm numai
nivelul de vărsare de sânge şi conflicte globale).
Esenţa tantrei, precum şi expresia ei mai extremă de înţelepciune nebună, este
o îmbrăţişare a ambelor polarităţi ale vieţii, lumină şi întuneric. Totul este un teren
fertil pentru creşterea spirituală, inclusiv materialismul şi energia sexuală. Osho, cu
apelativele lui cinice de „gurul cu Rolls Royce" şi „gurul sexului", se potriveşte cu
certitudine acestei noţiuni - cel puţin în aparenţă. Totuşi, dincolo de aparenţe (oricât
de mult ne-ar putea distrage ele) se află natura mai interesantă a abordării sale de
predare, care era o încercare consecventă de a lucra cu îndemânare cu ceea ce îi pre­
zintă viata. Cât de bine s-a descurcat cu ceea ce a venit către el este o altă chestiune.
/ cele trei faimoase expresii care sunt considerate adesea a reprezenta inima şi sufle­
Deocamdată este suficient să spunem că „înţelepciunea nebună" cu siguranţă că l-a
marcat pe Osho, fie şi numai prin sălbăticia pură a inteligenţei lui şi prin circumstan­
ţele adesea bizare cu care a trebuit adesea să se descurce.
A d v a ita V e d a n ta
Osho, născut într-o familie de jaini, era un copil al Indiei şi, la o analiză finală,
învăţăturile lui despre meditaţie erau aliniate, în esenţă, cu principiile esenţiale ale
marilor tradiţii vedantice ale Indiei. în ceea ce priveşte meditaţia, învăţătura lui
spunea:
Meditaţia nu este nimic altceva, decât un dispozitiv care să te facă să fii con­
ştient de şinele tău adevărat - care nu este creat de tine, care nu are nevoie să
fie creat de tine, care eşti deja. Te-ai născut cu el! Eşti acel sine. El trebuie des­
coperit.16
Desigur, aceasta este ideea esenţială din spatele marilor doctrine hinduse şi
jaine. Anume, ideile şcolii Advaita, o subşcoală Vedanta, sunt reprezentate şi în va­
lorile spirituale esenţiale ale lui Osho. Unul din marii m aeştri ai tradiţiei Advaita
Vedanta, înţeleptul din sudul Indiei Ramana Maharshi, era adm irat de Osho şi a
fost unul dintre puţinii mistici importanţi care au scăpat de criticilc lui.
Cuvântul sanscrit advaita înseamnă, în traducere literală, „nu doi", referin-
du-se la ideea că Realitatea este Una, indivizibilă şi că orice experienţă a dualităţii
- a separării aparente - este creată de înţelegerea defectuoasă a minţii. Conform
scripturilor Advaita, parte din procesul de trezire implică şi capacitatea din ce în
ce mai mare de a discrimina între realitatea eternă sau absolută (şinele adevărat) şi
realitatea trecătoare, relativă. Filosofia lui Osho n-ar putea fi rezumată m ai bine. El
In f l u e n ţ e Is t o r ic e A s u p r a În v ă ţ ă t u r ii L ui O s h o
era interesat în principal de distingerea a ceea ce este real şi de preţ de tot ce este
fals şi neimportant, de la domeniul valorilor sociale şi până la cele mai înalte ade­
văruri spirituale de care se preocupă Advaita. Deşi Osho nu era un ascet care nega
lumea - la urma urmei, idealul pe care îl promova el era Zorba Buddha sau sen-
zualistul ilum inat - el sublinia, totuşi, nevoia de a-ţi dedica viaţa realizării a ceea
ce este infinit şi atem poral şi critica fervent nebunia de a-ţi irosi viaţa cu lucruri
lipsite de im portanţă său cu preocuparea pentru lucruri convenţionale - pentru
ceea ce este trecător. în această privinţă, în esenţa lui, el era un m istic indian, un
purtător de cuvânt al uneia dintre cele mai vechi şcoli de filosofie de pe planetă şi
una dintre cele m ai intransigente - chiar dacă el s-a dezvoltat sub forma unui înţe­
lept sălbatic şi modern, îmbrăcat în robe impresionante şi delectându-se cu maşini
scumpe.
învăţăturile Vedantei derivă din Upanishade, străvechile texte-sursă hinduse.
Personajul istoric principal care se află în spatele Advaita Vedantei este filosoful şi
misticul indian din secolul al IXlea e.n., Adi Shankara. De la Shankara au provenit
tul filosofiei Advaita:
Lumea nu este reală
Num ai Dumnezeu este real
Dumnezeu şi sufletul individului nu sunt separate
Aceasta înseamnă că, pe măsură ce căutătorul de adevăr merge mai adânc în
conştiinţă, în cele din urmă va ajunge la realizarea că orice aparenţă de separare este
iluzie. Pur şi simplu nu există deloc un sine separat - şi nici nu a existat vreodată.
Acesta este echivalentul realizării că adevărata natură a conştiinţei este unimea cu
Totul, cu totalitatea existenţei - cu alte cuvinte, nimic nu este separat cu adevărat.
în esenţă, Ramana M aharshi a exprimat aceasta după cum urmează:
Lumea nu este reală
Numai Dumnezeu este real
Dumnezeu este Lum ea17
La prima vedere, aceste rânduri par să se contrazică, să aibă o logică ciudată,
care pare să sugereze că A nu este egal cu C, B este egal cu C şi, ca urmare, B este
egal cu A. Desigur, asta pare absurd. Dar aparentul paradox care se regăseşte în
cuvinte este rezolvat atunci când înţelegem că ele denotă niveluri diferite de con­
ştiinţă. „Lumea nu este reală" se referă la o pătrundere iniţială a înţelegerii, în care
începem să ne dăm seam a că tot ce este în realitate este doar o aparenţă, mereu
schimbându-şi forma şi depinzând de cauze anterioare pentru a se manifesta şi că
«lucrurile în sine" nu au o existenţă inerentă, distinctă. Privind mai profund, în cele
451
 C ei T r e i M a g i P e r i c u l o ş i
din urmă ne dăm seama că „numai Dumnezeu este real", ceea ce înseamnă că există
doar totalitatea, doar întregim ea existenţei. în sfârşit, ajungem să ne dăm seama că
această totalitate nu este separată de părţile sale şi că, de fapt, totul este o expresie
valabilă a totalităţii, a Totului. Budismul îşi are propria versiune a acestei idei, în
expresia sa „Nirvana este Sam sara". Adică, absolutul este înţeles, în cele din urmă,
ca nefiind separat de relativ. William Blake a dat acestei idei o expresie poetică,
scriind:
Să vezi lumea într-un grăunte de nisip
Şi raiul într-o floare de câmp,
Ţine infinitul în căuşul palmei
Şi veşnicia într-un ceas.
Lucrarea lui Osho a fost însăşi definiţia „avangardei" - el nu a fost atât un
„guru al bogaţilor", cât pur şi simplu un guru al modernităţii şi a căutat întotdeauna
să integreze lucrarea de transformare cu realităţile aspre ale vieţii. El în sine nu era
un om preocupat de cele lum eşti - nu o dată a menţionat că niciodată nu a ştiut să
se descurce cu banii sau cu orice altceva, până la urmă. în tinereţe, singura lui pa­
siune materială a fost colecţia
/ m asivă de cărţi.
/ Dar interesul lui filosofic era să tră-
iască în lume conştient şi să înfrunte direct provocările vieţii. El a căutat întotdeauna
să promoveze perspectiva că realitatea supremă nu este o stare m istică disociată,
ci se regăseşte chiar în această lume - în stele, în copaci, în lună, în râu, în corp şi
în lucrurile simple ale vieţii. Prin învăţătura lui, preda realizarea eternului în inte­
riorul vieţii obişnuite.
452
Anexa I
Paralelele Osho-Crowley
E xistă un lucru interesant pe care l-am bănuit iniţial, dar care ulterior mi-a
devenit mai clar, pe măsură ce evoluau cercetările pentru această carte,
în cuvinte simple, iată despre ce este vorba: se ştie bine că Osho vorbea frecvent
despre Gurdjieff şi că elemente din Lucrarea lui Gurdjieff se regăsesc în învăţăturile
şi în metodele lui Osho. Totuşi, după ştiinţa mea, Osho practic nu ştia de existenţa
lui Crowley sau cel puţin nu a vorbit niciodată de el. Ironia interesantă este că, în
anumite privinţe im portante Osho, de fapt, a avut mult mai m ulte în com un cu
Crowley decât cu Gurdjieff.
Câteva puncte comune ale celor doi:
1. îngem ănarea Orientului cu Occidentul. Am ândoi (precum şi Gurdjieff) au
fost excepţionali în această privinţă. Crowley a fost primul, din câte ştiu eu, care a
avut o tentativă serioasă de a pune laolaltă yoga orientală (şi anum e Raja Yoga) şi
magia cerem onială erm etică şi cabalistă occidentală. Din nou, după câte ştiu eu,
Osho a fost primul care a com binat în mod cuprinzător, într-un ashram, meditaţia
orientală şi abordarea generală orientală, cu privire la iluminare, cu psihoterapia
occidentală. (Atât Crowley, cât şi Osho au menţinut aceste practici Orient - Occident
la niveluri relativ distincte, chiar şi atunci când le foloseau împreună. Gurdjieff era
diferit în această privinţă, el combinând practicile orientale şi pe cele occidentale
într-o metodologie anume, originală cel puţin în câteva moduri).
2. Atitudinea faţă de sex şi de sine. A tât Crow ley, cât şi Osho au fost în
mare măsură antinomieni - adică au funcţionat în întregime în afara convenţiilor
spirituale şi religioase. Am bii au fost oam eni foarte carism atici, care evident că
aveau un efect puternic asupra sexului opus. Ambii au adoptat o filosofie generală
de explorare sexuală şi ambii se opuneau ferm celibatului, reprimării sexuale şi ati­
tudinilor religioase faţă de sex şi de corp. Explorarea sexuală în com unitatea lui
Osho era naturală, aşteptată şi răspândită. Deşi orgiile nu erau chiar ceva zilnic în
casele comunităţilor lui Osho, cuplurile m onogame erau foarte puţine, iar celiba­
tarii, şi mai puţini. Atât Osho, cât şi Crowley au îmbrăţişat conceptele de bucurie,
sărbătorire, râs (deşi circumstanţele dificile ale vieţii lui Crowley au făcut ca lui să
îi fie mai greu să îşi trăiască unele din aceste idealuri) şi pream ărirea individului şi
ambii aveau o natură dionisiacă şi o viziune pro-Nietzsche. Este foarte clar că ei
453
 C ei T rei M agi P ericuloşi
împărtăşeau admiraţia pentru acesta din urmă; Crowley l-a declarat pe Nietzsche
unul dintre profeţii religiei lui, iar Osho a ales Aşa vorbeşte Zarathustra ca fiind lectura
nr. 1 din lista lui de 167 de cărţi preferate. Crezurile thelemice ale lui Crowley - Fă ce
voieşti şi aceea să fie toată Legea şi Iubirea e legea, iubirea cu voie - sunt absolut centrale şi
în învăţătura lui Osho, deşi exprimate cu alte cuvinte. (O replică firească aici ar fi că
cele două maxime ale lui Crowley ar putea fi considerate suficient de generale, încât
să se aplice la învăţăturile multor filosofi şi guru-şi, dar asta nu ţine prea mult la o
examinare mai îndeaproape a învăţăturilor multor filosofi şi guru-şi - şi mai ales a
modului în care şi-au trăit ei viaţa. Spaţiul nu permite o analiză detaliată, dar este su­
ficient să spun că îmi sunt familiare învăţăturile multor guru-şi orientali, dar niciunul
nu s-a apropiat măcar, nu numai de învăţăturile firesc de „thelemice" ale lui Osho,
ci şi de modul în care şi-a trăit el viaţa). Un mic exemplu sunt ideile lui Crowley cu
privire la râs. în Little Essays Toward Truth [Mici eseuri întru adevăr], el scria:
Defectul pe care îl au în comun toate sistemele mistice înainte de cele ale Eo­
nului ale cărui Legi este Thelema este că [în ele] nu a fost loc pentru Râs. însă
tristeţea Mamei îndoliate şi melancolia Omului care moare sunt măturate în
debaraua trecutului de surâsul încrezător al Copilului nemuritor.
El se referea aici la ideile lui despre Eonii anterior de matriarhat (Isis, „Mama
îndoliată") şi patriarhat (Osiris, „Omul care moare") şi la actualul Eon al lui Horus
(„Copilul nemuritor"). Cei care l-au cunoscut pe Osho ştiu că expresia „surâsul în­
crezător al Copilului nemuritor" i se potriveşte mai bine decât orice altceva. El era
întruparea clasică a arhetipului Puer Aeternus, un Copil fără vârstă, un Pan şi un pă-
călici (printre multe altele) par excellence. Dar dincolo de aberaţia tentantă de a ne lăsa
atraşi de profeţie, mai la obiect este conţinutul învăţăturii. Osho era în totalitate pro-
râs; fără îndoială că a spus mai multe glume decât orice alt mistic din istorie. Clipul
lui video pe YouTube (care există din 2007), în care ţine un discurs despre diferitele
înţelesuri ale cuvântului englezesc „fuck", este prezentat cu o eficienţă impasibilă şi
(pentru cei mai mulţi) extrem de amuzantă. Este un spectacol măiastru, unul care,
practic, ar fi de neconceput ca venind de la orice alt guru oriental.
Osho, deşi cu o atitudine critică faţă de cei mai mulţi filosofi, mistici şi guru-şi,
l-a sprijinit aproape unanim pe G urdjieff şi este clar că avea o mare afecţiune
personală pentru el. Şi-a exprimat, este adevărat, o critică principală la adresa lui,
şi anume că sistemul lui este un pic prea serios şi că îi lipseşte umorul. Totuşi, acest
punct de vedere poate fi un exemplu care ilustrează dificultatea de a înţelege o în­
văţătură care nu a fost surprinsă com plet de minunile m oderne ale tehnologiei.
(Există o înregistrare pe casetă din 1948, cu un student de-al lui Gurdjieff care îi ex­
plică acestuia ce este casetofonul acesta la modă şi cum, practic, poate să îşi audă
vocea înregistrată şi redată. Gurdjieff ascultă o clipă, apoi îi spune să „îl oprească").
De fapt, Gurdjieff avea un simţ al umorului excelent (şi în aceeaşi m ăsură desfrâ-
454
Paralelele O sho-C rowley
nat). Una din puţinele înregistrări pe casetă care au rămas îl prezintă în faţa unui
grup de studenţi pe care îi delectează cu o poveste veche despre o sticlă de scotch,
în timp ce oamenii din încăpere izbucnesc periodic în hohote de râs.
3. Atitudinea faţă de droguri. Osho a început să predea undeva pe la sfârşitul
erei hipiote, astfel că, fireşte, a intrat în contact cu mulţi occidentali care exploraseră
amplu cu drogurile. Se ştie despre Osho că a consumat de niai multe ori oxid de
azot (gaz ilariant), aparent în legătură cu nişte intervenţii stomatologice, dar a dictat
şi trei cărţi sub influenţa acestui drog. Eu am trăit în câteva case ale comunităţii lui
Osho în anii 1980, iar la cele mai multe petreceri exista grupul obişnuit de fumători
de iarbă, afară, pe prispa din spate. Consumul de droguri recreaţionale printre dis­
cipolii lui Osho nu era exagerat, dar era destul de frecvent. Cel puţin câţiva dintre
discipolii lui Osho, mai ales în anii '70, în India, şi-au câştigat existenţa prin trafic
de droguri.1 Explorările lui Crowley cu drogurile, desigur, sunt legendare şi îşi gă­
sesc continuarea firească în oameni precum Tim othy Leary, Ram Dass, Robert
Anton W ilson şi Terrence McKenna. Osho nu pare să fi consum at droguri în mod
semnificativ (în afară de oxid de azot şi poate valiu), însă pura deschidere a învă­
ţăturilor lui (esenţialmente, „îmbrăţişează în loc să eviţi") a făcut, fireşte, ca mulţi
dintre adepţii lui să consume droguri recreaţionale.
4. Bom bastici şi exageraţi. Atât Crowley, cât şi Osho au condamnat frecvent
şi răsunător marile instituţii, cum ar fi religiile şi guvernele, precum şi anumiţi in­
divizi, în special alţi învăţători spirituali. Osho în special era un critic vehement
(numindu-1 pe Swami M uktananda pervers, pe U.G. Krishnam urti fals, pe Maica
Tereza ipocrită, pe Nisargadatta bătrân libidinos, spunând că Krishna merita să fie
pălmuit peste faţă etc.). Şi amândoi nu aveau nicio problemă în a vorbi despre ei
înşişi în termeni foarte speciali. Grandomania lui Crowley s-a arătat în multe feluri
ezoterice; el a făcut cercetări considerabile asupra vieţilor anterioare, prin ceea ce
numea „m emoria m agică" (un tip de antrenam ent m ental yoghin) şi, pe lângă o
serie de încarnări obişnuite, dintre care cele mai multe, spunea el, fuseseră în ge­
neral negative ca ton şi realizare, el mai credea şi că este reîncarnarea câtorva per­
sonaje im portante. Printre acestea se numărau Eliphas Levi, contele Cagliostro,
Edward Kelly, Papa Alexandru VI şi - lucru destul de interesant - un discipol chi­
nez al lui Lao Tzu din secolul al VI-lea î.Hr., pe nume Ko Hsuan. Ceea ce este inte­
resant, cu privire la acest din urmă personaj, este că o şcoală de copii din Anglia,
care timp de m ulţi ani a făcut parte din com unitatea globală Osho, se num eşte
Şcoala Ko Hsuan. (Nu este clar dacă este vorba de acelaşi personaj istoric la care se
referă şi Crowley - deşi atât el, cât şi Osho au susţinut că au fost înţelepţi chinezi
din vechime - însă totuşi este o coincidenţă interesantă, având în vedere că acest
înţelept este destul de obscur).
Osho a vorbit îndeosebi despre una din vieţile lui anterioare, şi anume ultima
lui viaţă înainte de cea actuală. în foarte puţine din discursurile lui publice vorbea
despre chestiuni ezoterice, dar într-o serie de prelegeri ţinute la începutul carierei
 C ei T rei M agi P ericuloşi
de profesor (la sfârşitul anilor '60 şi începutul anilor '70), adunate sub formă de co­
lecţie în cartea Dimensions Beyond the Known [Dimensiuni dincolo de cunoscut] (1975)
a abordat subiectul pe larg. în aceste discursuri, el susţine că a avut o viaţă în Tibet,
undeva în jurul anului 1200 e.n. în acea viaţă, spune el, a fost aproape iluminat şi
avea să îşi încheie viaţa printr-un post ce avea să îl ducă la „cunoaştere deplină",
dar efortul lui a fost abandonat când a fost ucis. (Satya Bharti, una din discipolele
de la începutul carierei lui Osho, de prin anii '70 şi autoare a cărţii The Promise o f
Paradise [Promisiunea paradisului], susţinea că este reîncarnarea tânărului care îl uci­
sese în jurul anului 1270 e.n. în Tibet - ea a mai precizat şi că Osho a confirm at acest
lucru mai mult sau mai puţin).2
5. Starea medicală. Atât Crowley, cât şi Osho sufereau de astm cronic.
6. Pierderi tim purii în viaţă: în copilărie, amândoi au avut câte o soră mai
m ică pe care le-au pierdut (Crowley la vârsta de patru ani, Osho la cinci ani) şi
am bii au descris o reacţie similară.
7. Am bii au dezvoltat în tinereţe personalităţi care indicau trăsături pronun­
ţate de distanţare, răzvrătire şi aroganţă. De-a lungul vieţii lor, niciunul nu a avut
ceva care să semene cu o relaţie monogamă pe termen lung cu o femeie. Crowley
a fost căsătorit, tehnic vorbind, cu Rose Kelly (prima lui parteneră tantrică) timp
de şase ani, dar nu a fost monogam şi adesea era despărţit de ea. Relaţia lui cu Leah
H irsig poate că a fost cea mai profundă, dar nici în cei cinci ani cu ea nu a fost mo­
nogam. Osho fără îndoială că a făcut sex cu o serie de femei, dar nu pare să fi avut
vreodată un partener principal pe o perioadă mai lungă.
8. Comunităti / cu viată
/ scurtă. Ambii au creat com unităti/ tantrice deosebite
(Abaţia lui Crowley de la Cefalu şi uriaşul experiment O regon al lui Osho) care, în
am bele cazuri, au durat aproximativ patru ani înainte să fie distruse de scandaluri
şi de forţele politice. Abaţia lui Crowley era mai mică, în comparaţie cu comunitatea
lui Osho şi cuprindea vreo douăzeci şi ceva de oameni. însă ceea ce el numea „ca­
m era coşm arurilor" din Abaţie era desemnată pentru psihoterapie catarctică, astfel
fiind un precursor primitiv al sofisticatelor saloane de terapie ale lui Osho, conduse
de psihoterapeuţi calificaţi, însă scopul era întocmai acelaşi - de a elibera mintea
de condiţionările împovărătoare, astfel încât candidatul să poată să pătrundă mai
uşor în stări de conştiinţă subtile, meditative.
9. Ambii au avut un intelect extrem de ager şi ambii au fost învăţaţi ai tradi­
ţiilor perene de înţelepciune. Amândoi erau foarte bine educaţi în ceea ce priveşte
religiile şi m etodele de transformare a lumii - poate să fi fost depăşiţi în această
privinţă doar de învăţaţi specializaţi, precum Frithjof Schuon, Mircea Eliade, Rene
G uenon sau Joseph Campbell. însă spre deosebire de învăţaţii din cercurile acade­
m ice, Crow ley şi Osho făceau parte din tradiţia m aeştrilor de „înţelepciune ne­
bună", pe care îi interesează mai mult să se avânte cu capul înainte într-o înfruntare
directă cu energiile complete ale egoului şi ale fiinţei lor profunde. Ceea ce îi face
să fie deosebiţi este că, în acelaşi timp, erau şi învăţaţi ai propriilor tradiţii.
456
Paralelele O sho-C rowlev
10. Conexiuni ezoterice. în învăţăturile thelemice ale lui Crowley, căutătorul
aflat în călătoria înapoi către Sursa sa Divină trece simbolic printr-o zonă de întu­
neric (numită Prăpastia), în care este curăţat com plet de ego. Acolo, el se înfruntă
cu demonul Choronzon, care este ca un soi de verificator suprem. Ieşind în partea
cealaltă, căutătorul devine pe deplin conştient de starea sa divină şi ajunge să lo­
cuiască în „Oraşul Piram idelor". Ultimul an al vieţii lui Osho poate fi văzut ca o
paralelă la această secvenţă simbolică: anul a fost petrecut aproape în întregime
într-o „prăpastie" (camera lui, în care era întuneric beznă şi rece, ca să îi uşureze
durerile fizice), înfruntându-se cu un „dem on" (descompunerea agonizant de du­
reroasă a corpului). Pe m ăsură ce se apropia momentul m orţii lui, în ashrarn au
fost înălţate uriaşe piramide negre. Aproximativ la un an după moartea lui, ashra­
mul a devenit efectiv un „oraş de piram ide". în plus, mai există un rând cu o pro­
feţie ciudată în Cartea Legii a lui Crowley, scrisă în 1904, care, în această ordine de
idei, este prea tentantă ca să fie omisă: „Eu sunt Domnul războinic al Patruzecilor:
Optzecii se fac mici în faţa mea şi sunt um iliţi". Osho nu a fost singurul mistic care
a trecut prin întâm plări dramatice în anii '80, însă a fost unul dintre puţinii - şi
poate chiar singurul - care au căutat să introducă o schim bare radicală în lume
printr-o schiţă spirituală revoluţionară, exercitată cu o agresiune considerabilă;
adică, cu aceeaşi atitudine războinică de care sunt îmbibate şi unele secţiuni din
cartea principală a lui Crowley.
11. Conştienţa politică. Amândoi au criticat mintea orientată politic şi amân­
doi au fost, în mod clar, mistici în primul şi în primul rând; cu toate astea, amândoi
şi-au păstrat un interes viu şi au ţinut un ochi critic deschis asupra maşinaţiunilor
politice globale. îndeosebi, am ândoi au promovat o conştientizare planetară care
ocoleşte patriotismul. Osho a comentat de nenumărate ori pe tema absurdităţii pa­
triotismului şi a existenţei naţiunilor, în general. Crowley scria odată: „Toţi gândi­
torii avansaţi, toţi oamenii care îşi dau seama de planul divin doresc şi au ca scop
solidaritatea omenirii; iar patriotul, în sensul îngust şi m ânios al acestui cuvânt,
este un trădător al adevăratelor interese ale om ului".3
12. Pe acesta din urmă îl propun mai mult în glumă, pentru că este o coinci­
denţă, dar este amuzantă în acelaşi timp. Oricine a studiat serios ideile lui Crowley
şi-a
3 dat seama de semnificaţia / numărului 93 în învăţăturile
/ lui şi
» mulţi/ thelemiti
/ se
salută în mod obişnuit cu „93". (Asta pentru că în Cabala greacă, unde literelor li se
desemnează o valoare numerică, cuvântul thelema are valoarea 98; în plus, numele
Sfântului înger Păzitor al lui Crowley, Aiwass, în ebraică însuma tot 93). Discipolii
lui Osho au adunat pentru el, din cine ştie ce motive, o mare colecţie de Rolls
Royce-uri care, până la urmă, a fost considerată a fi una din cele mai extravagante
flote de maşini pe care a deţinut-o vreodată cineva, darămite de un guru oriental.
Numărul exact de Rolls Royce-uri adunate pentru el înainte să fie vândută flota? 93.4
457

Anexa II
Crowley şi şahul: Jocul regal
şi Lucrarea interioară
G urdjieff folosea un termen interesant pentru a se referi la o învăţătură
ezoterică transmisă de-a lungul secolelor într-un soi de form ă încriptată
- el numea o astfel de învăţătură „legominism ". Conform lui Gurdjieff, un legomi-
nism este un mijloc de a transmite cunoaştere ezoterică deghizată, la suprafaţă, de
un tip de greşeală intenţionată sau ceea ce el num ea o „inexactitate legitim ă". El
considera opera lui principală, Poveştile lui Beelzebub pentru nepotul său, a fi un le-
gominism. W illiam Patrick Patterson, în documentarul său în trei părţi despre viaţa
şi munca lui Gurdjieff, vorbeşte de trei legominisme anume, pe lângă Beelzebub a
lui Gurdjieff: marele complex form at din Piramide şi Sfinx, tarotul şi „jocul regal"
- şahul.
Patterson m enţionează în altă parte că învăţătorul lui, Lord John Pentland,
este cel care i-a spus că şahul este un legominism, deşi de unde ştia Lord Pentland
acest lucru nu este clar. Este clar că tarotul, complexul de piramide de la Giza şi
şahul sunt, toate, obiecte de studiu fascinante, pline de sim bolism , dar în ce fel
anume trebuie înţeles simbolismul lui este un lucru mult mai puţin evident. în cazul
simbolurilor, provocarea este că ele sunt desprinse de lucrul către care arată. Ca în
clasica parabolă zen cu degetele care arată către Lună, devine problematic atunci
când ne fixăm pe degete - la fel cum ataşarea de sim boluri şi ignorarea lucrului
spre care arată ele duce la derută şi, în cele din urmă, la amăgire. M ulte religii con­
sacrate suferă de această problemă, de tendinţa de a preamări simbolul şi de a trece
cu vederea adevărul pe care acesta este desemnat să îl reprezinte.
Eu am meditat în Sala Regelui din Marea Piramidă şi de la jumătatea anilor '70
am studiat tarotul şi am jucat şi şah, astfel că remarcile lui Patterson mi s-au părut
interesante. Puterea emblematică şi misterul profund al piramidelor şi al Sfinxului
sunt recunoscute în mod obişnuit, iar tarotul - care a câştigat foarte multă populari­
tate de pe la jumătatea secolului al XiX-lea încoace - este un element de bază în tra­
diţia ezoterică occidentală, apreciat multă vreme ca sursă de simbolism psihologic şi
spiritual. Este interesant de observat că atât cărţile de tarot, cât şi forma modernă de
şah sunt considerate de istorici să fi apărut aproximativ în aceeaşi perioadă - în se­
colul al XVlea - şi care în acelaşi loc - în sudul Europei, îndeosebi în Italia şi Spania.
458
C rowley Şi Şa h u l : J o c u l R e g a l Şi L ucrarea Interioară
(Şahul se crede că provine dintr-un joc mai vechi din India sau poate din China, dar
în acele vremuri îndepărtate existau diferenţe de reguli esenţiale, care, de fapt, îl fă­
ceau să fie cu totul alt joc).
Cu toate acestea, paralelele irefutabile dintre tarot şi şah iau sfârşit odată cu
locul şi timpul originii lor. Asta, deoarece şahul, deşi foloseşte sim boluri arhetipale
ale regalităţii (regi şi regine), cler (nebuni), armată (cai şi ture) şi oam eni obişnuiţi
(pionul), se îm potriveşte în mare m ăsură unei interpretări ezoterice. După toate
probabilităţile, pentru că jocul este atât de indubitabil de com petitiv - în termeni
simbolici, este o luptă până la moarte. însuşi termenul „şah m at" se crede, adesea,
că derivă din cuvintele persane slmh (rege) şi m at (învins, prins) - literalm ente
însemnând (în contextul şahului) „regele este învins". A da şah mat adversarului
înseamnă a-1 incapacita pe rege în tărâmul lui, a controla, a supune şi a învinge pe
stăpânul casei - m om ent la care jocul se termină. Acest lucru se realizează printr-o
capacitate de raţionam ent logic şi spaţial limpede şi în niciun alt fel. Nu există ele­
mentul „norocului" în jocul de şah decât în măsura în care aşteptăm „şansa" ca ad­
versarul nostru să execute o mutare proastă şi chiar dacă o face intenţionat, ca atare,
el este arhitectul poziţiei mai slabe în care ajunge.
Datorită com ponentei intens intelectuale care contribuie la strategia militară
a jocului, sim bolismul foarte bogat al pieselor în sine a fost în mare m ăsură ignorat
şi, de obicei, jucătorul obişnuit de şah nu îi dă mare atenţie. în cuvinte simple, şahul
şi metafizica au fost ca uleiul şi apa în mod tradiţional - un am estec foarte nefiresc.
Despre cărţile de tarot se acceptă în mod curent că reprezintă un sistem ezoteric
folosit pentru divinaţie metafizică sau pentru investigarea simbolurilor psihologice
şi spirituale, însă, din punct de vedere istoric, nu există dovezi clare că ar fi fost fo­
losite pentru altceva decât în scopuri ocazionale de joc, până pe la jum ătatea seco­
lului al XVIII-lea. Lucrurile nu mai stau aşa; acum, setul-standard de cărţi de poker
a preluat rolul de cărţi de joc, în timp ce tarotul a pătruns în domeniul metafizicii,
chiar alăturându-i-se şi practicanţi ezoterici de Cabala.
Dincolo de toate astea, nu există dovezi clare că vreun student în domeniul
metafizicii sau al ştiinţelor oculte ar fi încercat serios să facă din şah un sistem ezo­
teric. Ordinul Erm etic al Zorilor de Aur a elaborat o form ă m odificată de şah, nu­
mită „şahul enochian", dar, după spusele unora dintre foştii membri şi autorităţi
ezoterice ale Zorilor de A ur (precum Israel Regardie), din acest joc n-au ieşit prea
multe şi era practicat de foarte puţini membri ai Zorilor de A ur (dacă îl juca cineva).
C ro w le y şi şa h u l
în cele mai multe date biografice scurte despre Crowley, alături de descrieri,
precum „ocultist", „alpinist" şi „vânător de vânat m are", vom găsi adesea şi atri­
butul de „maestru de şah". El menţionează în câteva locuri din Confesiuni angre­
narea lui în jocul de şah, cum în cele din urmă a avut o realizare bruscă şi completă,
dar că nu era sortită niciun fel de carieră ca jucător de şah de turneu. Cele ce ur-
459
 C rowley Şi Şa h u l : J o c u l R egal Şi L ucrarea Interioară
C ei T rei M agi P ericuloşi

mează sunt dintr-o perioadă a vieţii lui când era student la Cambridge, pe la două­ atitudini sunt elementare pentru funcţionarea individului în general şi sunt
prezente în cele mai multe domenii ale vieţii lui.2
zeci şi ceva de ani:

Singura m ea ambiţie lumească serioasă a fost să devin campion mondial la Pasiunea de-o viaţă a lui Crowley pentru jocul regesc a fost m ultă vrem e de
mare interes pentru mine. Cam în acelaşi timp când l-am descoperit pe Crowley
şah... îl bătusem de multe ori pe Bird la Simpson's, iar când am ajuns la Cam­
(pe la jum ătatea anilor '70) am descoperit şi En Passant Chess Cafe din Montreal,
bridge, m-am apucat să studiez jocul sălbatic şi intens. în anul doi eram preşe­
începându-mi astfel idila de-o viaţă (şi uneori dependenţa) de acest joc inimaginabil
dintele universităţii şi bătusem amatori de primă m ână, precum Gunston şi
de complicat. Şahul, dacă e să fim sinceri, nu este o activitate umană asociată în
Coles. în afară de clasa de nivel maestru, Atkins era singurul care era recunos­
mod obişnuit cu calea misticului. Jucătorii de şah tind să fie intelectuali mai mult
cut ca fiindu-mi superior. După câţiva ani, l-am făcut carne tocată pe omul care
decât orice altceva - şi încă intelectuali competitivi. Calea spirituală a avut întot­
era campionul Scoţiei, chiar şi după ce mă lăsasem de joc. Petreceam peste două
deauna tendinţa să neutralizeze în mare măsură spiritul competitiv, şi asta din mo­
ore pe zi studiind jocul şi, mai mult decât atât, exersând. Eram asigurat din
tive perfect valabile - surprinderea unei clipe de Unitate a Totului nu se amestecă
toate părţile că după încă un an aveam să devin eu însumi maestru.
cu turnarea de concentrare mentală intensă, în efortul de a face şah mat regele ad­
Fusesem la St. Petersburg ca să învăţ ruseşte pentru Serviciul Diplomatic în
versarului. Obiectivul misticului a fost întotdeauna să desfiinţeze egoul (sau să îl
lunga vacanţă din 1897, iar la drumul de întoarcere am întrerupt călătoria la
transmute, sau să îl transceandă), însă şahul competitiv este departe de a fi un joc
Berlin, ca să m erg la Congresul de Şah. Dar numai ce am intrat în sala în care lipsit de ego.
jucau m aeştrii, când am fost cuprins de ceea ce aş putea descrie ca fiind o ex­
în Ochiul din triunghi, Regardie scrie cum isprava care îl impresiona cel mai
perienţă m istică. Părea că privesc la turneu din afara mea. I-am văzut pe
mult era şahul legat la ochi pe care îl juca Crowley. în continuare, el descrie o seară
m aeştri - unul dintre ei, neîngrijit, ursuz şi cu ochii înceţoşaţi, iar celălalt,
obişnuită cu Crowley, în care acesta juca în acelaşi timp cu Regardie şi cu Gerald
într-un costum ce se voia respectabil şi care îi venea prost; al treilea, o biată
Yorke - legat la ochi - şi câştiga invariabil ambele jocuri (în tot acest timp bând coniac
parodie a omenirii şi aşa mai departe şi cu restul. Aceştia erau oamenii printre
şi fumând trabucuri). Isprava pare impresionantă şi într-adevăr necesită un nivel
care doream să fiu admis. „Iată-1, graţie Domnului, pe Aleister Crow ley", am
categoric de îndem ânare la joc. însă ceea ce nu menţionează Regardie este că orice
exclamat în sine cu dezgust - atunci şi acolo am făcut un jurăm ânt: să nu mai
jucător de şah care ajunge dincolo de un anum it nivel poate să joace legat la ochi.
joc niciodată vreun joc de şah serios. Am perceput cu o luciditate praeter-na-
îmi amintesc cât de uluit am fost când, tânăr fiind, am intrat într-o zi în Cafe En
turală că nu aterizasem pe planeta asta cu obiectivul de a juca şah.1
Passant şi l-am văzut pe Leo Williams, un maestru local din Montreal, jucând cu
nu mai puţin de douăzeci de jucători în acelaşi timp, legat la ochi. încă mai păstrez
Cu toate acestea, nu a renunţat niciodată com plet la joc. Israel Regardie, în
amintirea vie a lui W illiam s care stătea într-o sală alăturată, la vreo zece metri de
The Eye in the Triangle [Ochiul din triunghi], menţionează că obişnuia să joace şah cu
jucători, legat la ochi cu o eşarfă neagră. Era aplecat în faţă, cu spatele la jucători.
Crowley aproape în fiecare seară pe când era secretarul lui, la sfârşitul anului 1920:
Concentrarea intensă de pe faţa lui era evidentă. El oferea din când în când aceste
„partide simultane" şi, în mod invariabil, câştiga majoritatea jocurilor. Dar Williams
In perioada cât am stat cu el şi i-am fost secretar, în fiecare seară după cină -
nici măcar nu era cel mai bun jucător din oraş. Existau câţiva m aeştri locali care
aproape ca o rutină sau ca un ritual - era o sesiune de şah. După o vreme, a
erau mai apreciaţi decât el în jocurile-standard unu la unu.
ajuns să mă dezguste jocul. Mi-au trebuit mulţi ani până să reuşesc să revin
Jocul de şah „legat la ochi" este jocul în care un jucător (de obicei de nivel ex­
din nou la el din plăcere. Lui Crowley nu numai că îi plăcea jocul, ci era şi un
pert sau superior) se confruntă cu un alt jucător fără să îi vadă tabla. Adică va trebui
jucător competent. în plus, unul din argumentele lui, care la acea vreme era
să poarte în mintea sa o imagine a tablei şi să îşi amintească cum se schimbă poziţia
total de neînţeles pentru mine, era că, jucând şah cu cineva, el reuşea să obţină
pieselor cu fiecare mutare. „Partidele simultane" sunt evenimente la care un jucător
o imagine destul de limpede despre cum funcţiona persoana respectivă din
de şah (din nou, cel puţin de nivel expert sau m ai sus) joacă cu m ai mulţi jucători
punct de vedere psihologic. Unii oameni joacă precaut, alţii sunt mai indife­
simultan. Lumea sim ultanelor se schimbă frecvent şi de obicei recordul este bătut
renţi cu consumarea pieselor. Unii încep cu un talent înnăscut şi se blochează
la fiecare câţiva ani; recordul actual este de 360 de partide sim ultan, stabilit la
după vreo zece mutări, fără să ştie ce vor să facă sau încotro vor să meargă
începutul lui 2009, de m arele m aestru bulgar Kirli Georgiev (el a câştigat 284, a
sau cum. Alţii ajung la cea mai bună performanţă abia către sfârşitul jocului,
pierdut 6 şi a făcut 70 de remize).
după ce studiază atent apărările şi tacticile agresive ale adversarului. Aceste
461
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Un „simultan legat la ochi" este atunci când un jucător realizat joacă cu mai
mulţi jucători simultan, în timp ce este legat la ochi. Astfel, tehnic vorbind, jocurile
lui Crowley cu Yorke şi Regardie erau partide simultane care se jucau legat la ochi.
Recordul confirm at pentru un astfel de joc este 34 de partide simultane, stabilit de
decedatul mare m aestru belgian-am erican George Koltanow ski, în 1937 (marele
maestru polonez M iguel Naijdorf a jucat 45 de partide simultan, în timp ce era legat
la ochi, în 1947, însă condiţiile lui de joc nu au fost la fel de stricte ca în cazul lui
Koltanowski, iar rezultatul lui nu se consideră oficial). Aşadar, după cum putem
vedea, deşi isprava lui Crowley cu Regardie şi Yorke este impresionantă, ea nu este
nici pe departe la nivelul de aptitudini pe care îl exercită alţi maeştri mai avansaţi
ai acestui joc.
Probabil că, tehnic vorbind, descrierea lui Crowley ca „maestru de şah" nu
este corectă, cel puţin după definiţiile moderne. Sistem ul standard de punctaj care
se foloseşte în cercurile internaţionale de şah, elaborat de fizicianul şi maestrul de
şah m aghiar-am erican Arpad Elo şi implementat de Federaţia Internaţională de
Şah (FIDE) în 1970, este recunoscut, în general, după cum urmează:
1.200-1.400: Clasa D (începător)
1.400-1.600: Clasa C
1.600-1.800: Clasa B
1.800-2.000: Clasa A
2.000-2.200: Expert sau Maestru candidat
2.200-2.400: Maestru
2.400-2.500: Maestru internaţional
2.500-2.700: M are maestru
Peste 2.700: Super mare maestru (din care, în prezent, există aproximativ
treizeci în lume).
Campionul mondial se situează cu un punctaj, în ju r de 2800 (la momentul
scrierii acestei cărţi, la sfârşitul anului 2009, marele maestru indian Viswanathan
Anand). Clasificările (maestru, mare maestru etc.) dincolo de 2.400 (începutul apro­
ximativ al rangului de maestru internaţional) nu sunt fixe, adică depind, mai de­
grabă, de anumite rezultate de turneu decât de un punctaj exact.
Şahul este un joc care este extraordinar de greu de jucat bine, darămite de
stăpânit. De la sfârşitul anilor 1990, computerele i-au depăşit în m od oficial pe oa­
meni, iar cele mai bune programe de şah pot să câştige consecvent chiar şi în faţa
celor mai buni oameni. Aceasta este o realizare excepţională şi o m ărturie a puterii
brute de calcul a computerelor, cel mai bun calculând milioane de mutări posibile
într-o secundă, depăşind astfel combinaţia de raţionament şi intuiţie a unui mare
maestru.
N im eni nu poate să joace şah bine în mod autom at, nu m ai m ult decât ar
putea cineva să cânte automat la vioară. Chiar şi cei mai talentaţi din naştere petrec
C rowley Şi Şa h u l : Jo c u l R eg a l Şi L ucrarea Interioară
ani de m uncă grea, studiind şi practicând jocul. Un jucător de club bun va ajunge,
în general, la un scor de clasam ent în jur de 1.500 şi .1800. Un punctaj peste 2.000
necesită eforturi serioase şi în special studiu intens. De punctajul de 2.200 (începutul
aproximativ al rangului de maestru) poate să treacă num ai cineva care îi dedică jo ­
cului o cantitate considerabilă de timp.
După cum recunoştea Crowley, el chiar a dedicat o perioadă semnificativă
şahului, făcând, după cum se exprimă el, „un studiu sălbatic asupra jocului". Din
cât am putut să-mi dau seama (sunt şi eu jucător de şah de clasa A), în special ana­
lizând unele din jocurile publicate ale lui Crowley, este că el a ajuns la o forţă de
joc undeva între 1.900 şi 2.100 (între clasa A şi expert sau maestru candidat). în sine,
aceasta nu este o realizare măruntă şi este posibilă doar pentru cineva care a dedicat
multe sute de ore jocului şi studiului.
Iată mai jos două jocuri pe care le-a susţinut Crowley în 1894; primul, în care
Crowley era unul din cei câţiva adversari care jucau împotriva bine-cunoscutului maes­
tru englez Joseph Blackburne într-un simultan, prezintă şi câteva din comentariile lui:
Blackburne, J - Crowley, A
Blackburne sim ultan Eastbourne, 1894
l.e 4 c5 2.Nf3 Nc6 3.d4 cxd4 4.Nxd4 e6 5.Nc3 Bb4?
Crowley: „N einspirat."
6.Nxc6 bxc6 7.Qd4 Bxc3+ 8.bxc3 Nf6 9.Ba3 Qa5!
Crowley: „Un contra-atac puternic."
10.Bb4 + = c5? ll.B x c 5 Nxe4 12.Bb4 Qd5
Crowley: „Mai bine decât Qf5 din cauza lui g3."
13.Qxd5 exd5 14.R d l Bb7 += 15.Be2?! a5 16,Ba3 Nxc3 17.Rd3
Nxe2!
Crowley: „Poate mai bine decât să iei al doilea pion. Cei doi nebuni sunt în­
totdeauna periculoşi, iar pionul ar fi putut fi recâştigat cu jocul mai bun."
18.Re3+ Kd8 19.Kxe2! d4
Crowley: „Nebunie temporară."
20.Re7 Re8 21.Rxe8+ Kxe8 22.Kd3 f6 23.Kxd4 Kf7 24.c3 Re8 25.R bl
Bc6 26.c4 Re2!
Crowley: „Asta forţează schimbul de ture şi în consecinţă remiza. Nebunii
de culori opuse şi pionii egali nu mai pot să ducă la nim ic."
27.Rb2 Rxb2 28.Bxb2
Crowley: „Dl. Blackburne a propus o remiză care a fost acceptată."
28...Kc6= V2 -V2 (remiză).
463
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Crow ley-Shoosm ith, 1894
l.e 4 e5 2.f4 exf4 3.Nf3 g5 4.Bc4 C37 KGA: Gambitul calului regelui
4...d6 5.0-0 h6 6.d4 Ne7 7,Nc3 Bg7 8.e5 OOB 8...d5 9.Bb3 c6
10.Ne2 Ng6 ll .g 3 g4 12.Nxf4 Nxf4 13.Bxf4 gxf3 14.Qxf3 Be6
15.c3 Nd7 16.Bc2 Nf8 17.Qh5 Qd7 18.Bd2 Bg4 19.Qh4 Ng6
20,Bxg6 fxg6 21.e6 Bxe6 22.Rael g5? 23.Qg4 0-0-0 24.Rxe6 h5
25.Qe2 h4 26.Bxg5 Rdg8?? 27.Re7 Qh3 28.g4 Bxd4+ 29.cxd4
Rxg5 30.Re8+ Rxe8 3'l.Qxe8+ Kc7 32.Qe7+ 1-0 (albul câştigă).
Faptul că Aleister Crowley juca şah şi că îl juca bine este o altă parte din enigma
acestui om. Eu cunosc foarte puţini căutători spirituali, mistici sau filosofi serioşi, ca
să nu mai vorbim de învăţaţi ezoterici avansaţi, care să fie şi jucători de şah competenţi.
Cele două tărâmuri, pur şi simplu, nu sunt prea compatibile. însă, evident, Crowley
nu era un tip obişnuit. Şi deşi şahul este menţionat de obicei doar ca o curiozitate, eu
cred că el dezvăluie un element din caracterul lui care merită analizat mai atent.
Au existat m ai multe încercări de a analiza psihologia şahului. îm i amintesc
că am citit lucrarea lui Alexander Cockburn, Idle Passion: Chess and the Dance o f Death
[Pasiune inutilă: Şahul şi jocul morţii] demult, la sfârşitul anilor '70. Autorul aplică o
interpretare oarecum aspră şi foarte freudiană la elem entele de bază ale jocului,
însă eu am găsit în carte câteva observaţii excelente şi am suspectat că au fost încă
şi mai multe când, în anii următori, am auzit reacţia ostilă pe care au avut-o unii
jucători de şah faţă de carte. Reacţiile defensive exagerate presupune adesea că
există ceva de apărat şi, ca urmare, în aceeaşi măsură, sugerează existenţa unor pro­
bleme subiacente care nu au fost abordate.
S-au făcut încercări de a interpreta simbolismul şahului ca având legătură în
principal cu lupta de a-ţi depăşi tatăl (regele). Se ştie că regulile jocului s-au schim­
bat în secolul al XV-lea, când reginei i s-au dat pentru prima oară puterile mari de
care se bucură de atunci, fiind cea mai puternică piesă de pe tablă (această modifi­
care a reprezentat naşterea şahului modern, aşa cum îl cunoaştem noi). Cockburn
citează ideea lui Kenneth Colby: „Inovatorul [noilor puteri ale reginei] probabil că
a fost un molâu care s-a identificat cu Regele cel slab şi a dorit să creeze o femeie
puternică, să poată să stea împotriva lumii pentru el". Astfel de teoretizări psihoa-
nalitice ar putea părea forţate, dar, la fel ca în cazul tuturor teoriilor psihologice,
tot ce contează este aplicabilitatea lor.
în acest caz, putem vedea la Crowley o nevoie de a se asocia cu femininul,
într-un efort de a „sta împotriva" lumii? Fără îndoială, el a încercat acest lucru într-o
oarecare m ăsură, cu diferitele lui iubite, dintre care câteva (cel puţin în mintea lui)
au deţinut poziţia pe care el o numea „Desfrânata". (După cum am explicat în altă
parte în această carte, Crowley nu punea semnul egal între Desfrânată şi „prosti­
tuată", ci mai degrabă o echivala cu Babalon, termen pe care îl considera a repre­
zenta arhetipul Marii Mame şi, în sfârşit, cu însuşi universul manifestat).
464
C rowley Şi Şa h u l : J o c u l R e g a l Şi L u c r a r e a I n t e r i o a r ă
Alexander Cockburn a teoretizat că mulţi jucători serioşi de şah bărbaţi au
un puternic impuls homosexual latent, dar eu aş sugera o modificare la această ipo­
teză. Este mai probabil ca mulţi jucători serioşi de şah (bărbaţi sau femei) să aibă o
asociere psihologică puternică cu principiul feminin şi să caute să se împace cu el
- încercând să ajungă la măiestrie într-un joc ce are regina ca piesa cea mai puternică
- şi, astfel, să exercite această putere în interiorul lor. Crowley, cu toate părerile lui
negative despre fem ei şi cu împotrivirea lui clară la angajarea într-o relaţie, cu si­
guranţă că niciodată nu a fost liber de ele. Ba chiar femeile au avut o importanţă
profundă pentru el. El pare să fi exemplificat tipul de dans iubire-ură care este spe­
cific multor bărbaţi care au mai multe iubite şi mai multe relaţii de-a lungul vieţii
lor.
în şah, poate că regina este piesa cea mai puternică, dar nu este şi cea mai im­
portantă. Jocul se învârte în totalitate în jurul regelui şi nu poate exista fără el. în
momentul în care regele este „prins" şi imobilizat, jocul se termină. Mai mult, re­
gina, în ciuda puterilor ei, este sacrificată uneori, pentru a putea câştiga jocul. Adică,
ea este un mijloc ce serveşte unui scop. Ea poate să „moară" (să fie capturată), poate
să se „reîncarneze" (atunci când un pion ajunge la căsuţa a opta şi se transformă în
regină) şi să „ucidă" (să dea şah mat) regele adversar, dar universul tablei de şah
nu se învârte în jurul ei, ci se centrează pe rege.
Cum se raportează acest simbolism la Marea Lucrare de transformare căreia
Crowley (cel puţin) şi-a dedicat viaţa? Când tânărul Aleister a ieşit de la turneul
de şah de la Congresul de Şah de la Berlin, în 1897, hotărât să nu mai joace niciodată
şah de turneu, atât de mult i-au repugnat diferitele personalităţi prezente din lumea
şahului, el făcea un salt - parcurgea un soi de iniţiere - de la un simplu jucător de
şah la unul care este pregătit să lucreze cu tabla de şah vie, respirândă, a „Marii
Lucrări" ezoterice. Iar aceasta este o tablă de şah care este sim bolizată cel mai bine
de străvechea artă a alchimiei.
Ş ah u l şi a lch im ia
Marea Lucrare, după cum avea să declare însuşi Crowley, constă în „unirea
contrariilor". Dacă nimic altceva, şahul este o reprezentare vie a acestei idei, m ani­
festată într-o formă rigidă - armate adversare care mărşăluiesc una împotriva ce­
leilalte pe un câmp de luptă, identificat cu pătrate albe şi negre. Podeaua cu
pătrăţele văzută adesea în imaginile m asonice reflectă acest mister esenţial şi re­
prezintă în acelaşi timp şi miezul alchimiei, din care face parte un proces numit
mystcrium coniunctionis - „misterioasa conjuncţie".
Alchimia este o artă străveche care, în multe feluri, stă la temelia procesului de
transformare interioară. Ca ştiinţă interioară, ea este comună multor forme de lucrare
transformaţională, inclusiv celor din timpurile moderne, ea fiind recognoscibilă în
discipline variate, de la sistemul lui Gurdjieff până la psihoanaliza lui Jung. Cuvântul
„alchimie" are origini incerte, dar uneori este considerat a proveni din cuvântul arab
465
 C ei T rei M agi P ericuloşi
a\-khimia, care ar putea să derive din cuvântul coptic khem, care înseamnă „pământ
negru", un alt nume dat Egiptului. Astfel, „alchimie" s-ar putea să însemne pur şi
simplu „din Egipt". Pământul negru se referă la solul din jurul văii Nilului, care era
bogat în substanţe nutritive când se retrăgeau apele Nilului, după revărsarea anuală.
O altă perspectivă susţine că primii care au practicat această artă sunt chinezii din
Antichitate, iar cuvântul chinez kim - care se referă la producţia de aur - a migrat în
Orientul Mijlociu, unde a devenit kem şi, mai târziu, al-klumia?
Term enul arab al-kliimia mai înseam nă şi „arta transform ării", iar asta se
aplică atât la nivelurile fizice (astfel fiind baza ştiinţei ulterioare a chimiei), în care
alchim istul din vechim e era interesat să transform e m ateriale de bază, precum
plumbul, în materiale m ai elevate, ca aurul, cât şi la practica interioară a alchimiei,
care implică transformarea individului dintr-un „material brut" inconştient în „ma­
terialul mai rafinat" al realizării de sine şi al iluminării divine. Ceea ce ne intere­
sează aici este această din urmă perspectivă asupra ştiinţei alchim iei - arta
interioară a transformării.
Scopul preţuit al alchimiei, în sensul mai tradiţional, era substanţa cunoscută
drept aur. Aurul are proprietăţi chimice interesante - este cel mai flexibil dintre toate
metalele, adică poate fi remodelat la nesfârşit în diferite forme, fără a fi fracturat. De
asemenea, în mare măsură, este imun la cei mai mulţi agenţi corozivi din aer sau din
apă şi rezistent la distrugerea prin foc (motiv pentru care a fost întotdeauna preţuit
la producerea de bijuterii). Astfel, tăria lui extraordinară şi culoarea strălucitoare fac
din el un simbol puternic pentru ceea ce străluceşte şi, în acelaşi timp, este indestruc­
tibil în noi, i.e. natura noastră cea mai înaltă şi şinele nostru interior adevărat.
Alchimia postulează că toate lucrurile din univers îşi au originea în prima ma­
teria (Materia Primordială). Lucrurile par să fie diferite doar pentru că ele conţin
combinaţii diferite de material, dar când aceste combinaţii sunt date la o parte, ceea
ce rămâne este Materia Primordială. Această „Materie Prim ordială", luată ca simbol
spiritual, este foarte asemănătoare cu ideea de „Unul" a lui Plotin (dezvoltată pe
baza conceptului lui Platon de „Bine" sau Sursă supremă a tuturor lucrurilor). Toate
acestea indică procesul de decondiţionare care reprezintă miezul celor mai multe
dintre căile de transformare spirituală - adică, destructurarea a ceea ce este fals sau
neadevărat despre noi, pentru a dezvălui ceea ce este adevărat şi real, i.e. şinele
nostru real, divin.
Acest proces de destructurare poate fi văzut şi ca un proces constructiv, iar în
unele şcoli ermetice de alchimie aşa şi era perceput - corpul fizic, asociat cu Saturn
(sau plumbul) este transm utat într-un „corp solar" sau aur. Misticismul creştin nu­
meşte acest corp „corpul de înviere", un corp de lumină care este nemuritor şi pe
care îl obţinem num ai printr-o practică profundă şi temeinică.
Până la urm ă, fie că alegem să vedem procesul de transform are ca decon-
structiv (ca dizolvând impurităţile egoului) sau constructiv (transformându-ne şi,
astfel, elevându-ne „vibraţia" pentru a ajunge la o conştiinţă mai rarefiată) este mai
C rowley Şi Şa h u l : J o c u l R egal Şi L ucrarea Interioară
degrabă o chestiune de perspectivă şi mai puţin importantă decât angrenarea în
lucrarea efectivă. Dar, de fapt, procesul alchimiei implică, practic, ambele acţiuni,
prin ceea ce se num eşte solve et coagula - dizolvarea şi coagularea - destructurarea
şi reconstruirea fiinţei noastre interioare. Sau, în cuvinte mai simple, a separa şi a
recombina. Există o paralelă simbolică interesantă şi clară aici cu mitul egiptean al
lui Osiris, care este ucis de fratele lui, Set, îi dezmembrează corpul, acesta fiind apoi
reconstruit de zeiţa Isis şi de zeul Thoth, ca parte din învierea lui în duat (Lumea
Cealaltă) - sim bolism care este pur şi sim plu procesul alchem ic solve et coagula. El
defineşte miezul procesului spiritual de a te „descompune" şi de a „renaşte". Marea
Lucrare a alchimiei este, până la urmă, realizarea relaţiei fundamentale dintre minte
şi materie, dintre sine şi lume, dintre cer şi pământ, ajungând în cele din urmă la
realizarea nonduală (Totul este Una) care reprezintă miezul tuturor căilor spiri­
tuale.
Dacă, din întâmplare, Lord Pentland avea dreptate şi şahul este într-adevăr un
legominism - adică un soi de învăţătură spirituală păstrată codificat - atunci este re­
zonabil să speculăm că însuşi dualismul jocului, bazat pe forţele albe şi negre care
joacă pe 64 de pătrate negre şi albe, reprezintă această luptă atemporală de echilibrare
a „forţelor contrarii" din cadrul personalităţii. Atunci când jucăm un joc de şah, pier­
dem piesele una câte una - fie că pierdem doar câteva, ca într-un joc rapid, când una
din părţi este învinsă rapid, fie că este o luptă epuizantă în care, la sfârşit, mai rămâne
pe tablă doar scheletul unei armate. Războiul de orice fel nu este doar distructiv, ci
şi un proces deconstructiv, în mare măsură ca şi Marea Lucrare de transformare - o
exfoliere a elementelor personalităţii, o reducere la nivel de personal, pentru a ajunge
la un soi de trecere la un alt nivel. Acest „alt nivel" poate fi reprezentat superficial
prin victorie sau pierdere, fiecare conţinând lecţiile sale fireşti. Cel care pierde este
umilit, cel care câştigă este mândru. în ceea ce priveşte învăţăturile alchimiei spiri­
tuale, cel care pierde este cel care învaţă lecţiile cele mai grele, deoarece mândria câş­
tigătorului va fi, în cele din urmă, distrusă de ceva.
în alchimie, sim bolurile principale ale regalităţii, regele şi regina, poartă o
semnificaţie bogată. Regele este în mod obişnuit asociat cu principiul solar, cu Soa­
rele care se află în centrul a toate. La fel ca în şah, şi în sistem ul nostru solar, Soarele
este în centrul a toate şi este de neînlocuit. Regina este asociată de obicei cu princi­
piul lunar, corpul care reflectă lumina Soarelui. Crowley a ales num ărul „666" ca
numărul lui reprezentativ, în parte pentru că în unele sisteme ezoterice, acest număr
simbolizează Soarele sau principiul masculin. De asemenea, el se identifica cu acest
număr şi pentru că în interpretarea lui reprezenta o cheie pentru a ieşi din vechiul
Eon al patriarhatului şi a pătrunde într-un nou Eon, al conştiinţei iluminate care se
bazează pe îmbinarea forţelor contrarii, la fel ca în îm binarea forţelor contrarii de
pe tabla de şah.
Şahul este o expresie m atematică, geom etrică a artei relaţiilor. Jocul repre­
zintă, în întregim e, dansul relaţionării între cele două forţe opuse ale alchimiei, po-
467
 C ei T rei M agi P ericuloşi

lurile primordiale ale dualităţii - alb şi negru, masculin şi feminin, activ şi pasiv,
creator şi distructiv - în contrast şi în luptă. Ca orice altceva, el are o faţă pozitivă
şi una negativă. Faţa pozitivă a şahului are legătură cu măiestria contrariilor şi a
contrastului, învăţând să nu ne identificăm cu jocul - în cuvinte simple, să nu ne Anexa III
ataşăm de rezultat. Suferim în viaţă pentru că ne identificăm prea m ult cu rolul pe
care îl jucăm şi apoi devenim ataşaţi de cum „ar trebui" să se termine lucrurile - Gurdjieff, Beelzebub şi Zecharia Sitchin
fie că e vorba de un joc de şah, de o relaţie de iubire, de un parteneriat de afaceri
sau de un proiect de creaţie. Imaginea pe care ne-o form ăm în minte nu se potri­
veşte niciodată cu felul în care se desfăşoară lucrurile. Aşa că ori ne abandonăm şi îngrop osul atât de adânc, încât câinii vor trebui să scurme după el.
lăsăm lucrurile aşa cum sunt, ori ne împotrivim, ne consumăm în interior, luptăm G.I. Gurdjieff

şi suferim, dorind ca lucrurile să fie altfel decât cum sunt.

Şahul, suprasaturat de simbolism arhetipal, este cel mai com petitiv dintre
toate jocurile. Pe câmpul de luptă intelectual, este egoul încarnat. Ca atare, este o O pera principală a lui Gurdjieff, Beelzebub's Tales to His Grandson: An Ob­
jectively Impartial Criticism o f the Life o f Man [Poveştile lui Beelzebub pentru
nepotul său: O critică obiectivă imparţială a vieţii om ului]1, este volumul întâi din trilo­
cheie alchemică puternică ce stăpâneşte competiţia - cum să pierzi cu graţie şi cum
gia lui All and Everything [Tot şi tonte]. Cartea este o lectură extrem de dificilă -
să câştigi cu înţelepciune. Pierderea ne pregăteşte pentru înţelepciune, aşa cum fac
lungă, încâlcită şi plină de neologisme ciudate (cuvinte inventate de Gurdjieff). El
toate „pierderile" în viaţă. Victoria cultivă terenul pentru graţie, aşa cum fac toate
a scris-o şi a rescris-o de multe ori, de-a lungul unei perioade de aproximativ 10
„triumfurile" în viaţă. Astfel, sacra „nuntă interioară" este împlinită, iar noi ajun­
ani, între 1924 - 1934. Cartea nu a fost publicată până în 1950, dar timp de mulţi
gem să fim - într-o zi - deopotrivă plini de graţie şi de înţelepciune.
ani, la unele întâlniri se făceau lecturi după manuscris pentru studenţii lui Gurdjieff,
adesea în apartamentul acestuia din Paris, după ce Institutul de la Fontainebleau
s-a închis în anul 1932.
Cartea este o alegorie despre un înger pe nume Beelzebub, care, în tinereţe,
s-a răzvrătit împotriva nedreptăţilor evidente, de modul în care era proiectat şi or­
donat universul. El încercase să rezolve problemele singur, lucru care avusese ca
rezultat o mulţime de daune peste tot, iar ca pedeapsă, este exilat în sistemul solar
„Ors" (sistemul nostru solar), unde trăieşte pe Marte şi i se dau mijloacele necesare
pentru călătoria interplanetară. Alţii care au mai fost exilaţi odată cu el au fost tri­
mişi să trăiască pe Pământ. Unii din aceşti îngeri retrogradaţi pe Pământ (amintind
de Nefdim, „giganţii" sau îngerii „alungaţi" ai Vechiului Testament) au cauzat pro­
bleme interferând cu civilizaţiile umane. în cele din urmă, aceşti îngeri legaţi de
Pământ l-au chemat pe Beelzebub de pe Marte să îi ajute, iar aici, acesta îşi începe
observaţiile tăioase despre omenire.
Mai jos este o scurtă prezentare a câtorva din ideile şi neologismele principale
predate şi create de Gurdjieff îii Beelzebub:

Evoluţia şi involuţia: O cheie pentru a înţelege ideile lui Gurdjieff se află în în­
ţelegerea relaţiei dintre evoluţie şi involuţie. Cel mai simplu mod de a vedea această
relaţie este în raport cu ideea lui Gurdjieff de Rază a Creaţiei (a se vedea Capitolul 5).
Evoluţia este procesul care se desfăşoară de la nivelul cel mai de jos (reprezentat de
Lună) şi până la cel mai de sus (Absolutul). Procesul trece de la inconştient şi semi-
469
468
 C ei T rei M agi P ericuloşi
conştient la conştiinţă deplină şi trebuie să facă eforturi pentru a depăşi natura meca­
nică a forţelor inconştiente în acest timp. Aceasta reprezintă călătoria-standard de tre­
zire, aşa cum este ea descrisă în cele mai multe tradiţii de înţelepciune. Involuţia
descrie procesul invers, deplasarea de la Absolut la cea de-a şaptea şi cea mai de jos
dimensiune, simbolizată (în sistemul lui Gurdjieff) de Lună. Acest proces este trecerea
de la conştiinţă deplină la niveluri din ce în ce mai mari de mecanicitate şi inconştienţă.
Gurdjieff subliniază că omenirea nu este separată de procesele organice ale Na­
turii şi că, astfel, nu este menită, în sensul colectiv, să evolueze spiritual, pentru că
dacă ar face acest lucru echilibrul lumii planetare mai vaste, din care face parte şi ea,
ar fi perturbat. Acesta este motivul pentru care tărâmul trezirii spirituale a aparţinut
dintotdeauna doar indivizilor - câte unei persoane pe ici, pe colo, care se străduieşte
să se trezească - şi de aceea a existat întotdeauna şi continuă să existe, chiar şi în această
epocă „mai avansată", din punct de vedere ştiinţific şi social, o împotrivire uriaşă la
procesul de trezire. Gurdjieff susţinea că există forţe planetare reale, care inhibă în­
cercările de a deveni mai conştient - idee care apare şi în unele învăţături gnostice, în
care aceste forţe se numesc „arhoni". Filmul science-fiction Matrix se baza pe această
idee, forţele inhibatoare fiind personificate de „Agenţi".
în ceea ce priveşte Luna, ideea lui Gurdjieff că omenirea este „hrană pentru
Lună" a fost satirizată frecvent. (Un psihiatru respectabil, studiind teoria lui Gur­
djieff, a făcut odată o remarcă - de bun-simţ, trebuie să recunoaştem: „Cum poate
cineva să adere la astfel de aberaţii?"). La prima vedere, teoria pare, într-adevăr,
absurdă şi ar trebui să amintim că Gurdjieff a încetat efectiv să o mai predea cu câ­
ţiva ani înainte să deschidă Institutul de la Fontainebleau, în 1922. Ideea lui era că
Luna „evoluează" şi că îşi ia energia de la Soare şi de la Pământ, iar Luna „contro­
lează" toate evenimentele negative de pe Pământ. Poate că cel mai bine am putea
să o înţelegem ca pe un simbol al dimensiunii celei mai de jos. în acest fel, ea ar co­
respunde interpretărilor mitice şi psihologice ale simbolismului lunar, care, de obi­
cei, privesc Luna ca reprezentând mintea inconştientă şi impulsurile ei primitive şi
haotice (semnificaţie care se găseşte de obicei în tarot, de exemplu).
K undabuff er: Acesta era termenul lui Gurdjieff pentru un organ special care,
conform protagonistului cărţii, Beelzebub, fusese odată pus la baza şirei spinării
oamenilor. Efectul era acela de a-i ţine pe oameni închişi din punct de vedere spi­
ritual şi psihologic, contractaţi în interior, mecanici, inconştienţi şi, practic, orbi -
în esenţă, înrobiţi. Organul a fost introdus în fiinţele um ane de o „putere supe­
rioară" cu o intenţie anume, şi anume să ne îm piedice să ne vedem starea actuală,
aceea că suntem doar „hrană pentru Lună". Se credea că dacă oamenii şi-ar fi văzut
condiţia reală ar fi fost prea mult pentru ei, astfel că a fost introdus organul Kun-
dabuffer, ca să ne îm piedice să vedem realitatea crudă a situaţiei. în acest sens,
putem să îl privim ca pe un tampon care ne împiedică să vedem adevăruri mai pro­
funde. O analogie relevantă se poate vedea în film ele M atrix, unde oamenii sunt
470
G urdjieff, B e e l z e b u b Şi Z echaria Sitchin
ataşaţi la nişte capsule, hrăniţi şi programaţi cu programe care le perm it să trăiască
într-o lume im aginară - fără să îşi dea seama de adevărata lor condiţie, care este,
pur şi simplu, aceea de a servi drept sursă de energie (o „baterie um ană") pentru
maşinile care controlează lumea.
Gurdjieff spunea că, de fapt, „organul Kundabuffer" a fost îndepărtat de la oa­
meni demult, dar efectele lui încă mai există şi împiedică omenirea să se trezească. Un
alt mod în care putem să înţelegem aceasta este prin felul în care mintea-ego ne ţine
adormiţi prin extraordinara ei capacitate de a fi distrasă de banal şi de lumesc şi să
extragă din aceasta o aparentă satisfacţie. Există în budism o învăţătură care spune că
„numai cel care a suferit cu adevărat are motivaţia să se trezească". însă dacă nu ne
vedem suferinţa nu avem nicio motivaţie. Kundabuffer este un simbol potrivit pentru
acel element al egoului care ne blochează să vedem „groaza din situaţie" - adevărata
şi reala noastră suferinţă, care este inerentă în condiţia noastră de om. De fapt, ne pă­
căleşte şi ne amorţeşte să acceptăm lumescul, ceea ce este mediocru şi fără valoare -
ba, mai mult, să credem că nu merităm să vedem mai departe de asta.
Există o oarecare relaţie între ideea de Kundabuffer a lui G urdjieff şi ideea
hindusă de kundalini. Aceasta din urmă este privită de cele m ai multe şcoli hinduse
de yoga ca o energie subtilă sau forţă, care se află „încolăcită" la baza şirei spinării.
Această forţă poate fi trezită prin exerciţii de yoga şi meditaţie, ni se spune, ceea ce
duce la o accelerare a evoluţiei noastre spirituale generale. însă Gurdjieff nu vedea
prea bine kundalini, spunând că este vorba doar de forţa im aginaţiei - ciudata ca­
pacitate pe care o avem noi, oamenii, de a „visa că suntem treji". După cum înţeleg
eu, el spune aici că trezirea nu înseamnă cultivarea unor stări modificate de conşti­
inţă. Acestea sunt căi lăturalnice sau ceea ce tradiţia zen num eşte makyo - fenomene
impresionante care apar în mod natural în practica de meditaţie, dar care trebuie
lepădate. în vremea lui Gurdjieff, ocultismul, spiritismul (mediumship) şi ceea ce
este cunoscut astăzi ca parapsihologie erau din ce în ce mai la modă, ca un soi de
versiune timpurie a deceniului new age, 1980. în concordanţă, el a căutat să m ini­
malizeze im portanţa noţiunii de stări m odificate de conştiinţă şi o percepea, pe
bună dreptate, ca o distragere majoră de la stări de trezire mai profunde.
Hasnumuss: Un Hasnumuss era termenul pe care îl folosea Gurdjieff pentru
a descrie o persoană distructivă din naştere sau, după cum spunea el, căreia îi lip­
seşte „Conştiinţa-O biectivă". Un Hasnum uss este similar, într-un fel, cu ceea ce
Crowley num ea „Fratele întunecat". El este m ânat de dorinţa nestăpânită de a-i
distruge pe alţii şi îşi obţine satisfacţia din a-i duce pe alţii în rătăcire.
Hanbledzoin: „Sângele" corpului Kesdjan (astral). Este energia vitală, mag­
netismul animal şi poate fi înţeles ca o forţă naturală, ce emană de la un individ să­
nătos, echilibrat şi puternic. G urdjieff susţinea că are din această forţă, din
abundenţă; de asemenea, el m ai susţinea şi că din această forţă se dezvoltă în mod
471
 C ei T rei M agi P ericuloşi
firesc anumite puteri, cum ar fi capacitatea de a hipnotiza (sau de a capta atenţia
altora), cât şi puterea de a citi în mintea altora. El a mai spus că a renunţat în mod
conştient la aceste puteri în 1911, pentru a dezvolta alte aspecte ale fiinţei lui. O
analogie aproximativă ar fi cu o persoană care renunţă la bogăţie pentru a experi­
menta lecţiile pe care le aduc greutăţile vieţii.
Heropass: Acesta era termenul folosit de Gurdjieff pentru „tim p". Conform
lui Bennett, este un cuvânt compus din termenii greceşti hero („sfânt") şi pass (forma
masculină a lui „Tot"), astfel însemnând „Cel Sfânt care este Totul". Gurdjieff se
exprima numindu-1 „nemilosul Heropass", referindu-se la curgerea timpului şi la
epuizarea inevitabilă a tuturor lucrurilor (similar cu învăţăturile despre efemeritate
ale lui Buddha). Gurdjieff spunea că, lucrând cu sine, este posibil să „depăşim ne­
milosul H eropass" - adică să depăşim limitările timpului.
Kesdjan: Termenul lui Gurdjieff pentru corpul „astral" sau corpul de energie
subtilă. Cele mai multe tradiţii ezoterice îl recunosc ca fiind un corp compus dintr-un
tip de energie care, în prezent, depăşeşte capacitatea de detectare a ştiinţelor noastre.
Trogoautoegocrat: Acest termen este folosit de Beelzebub pentru a descrie
„Legea întreţinerii reciproce". Ideea de bază aici este că „fiinţă" şi „tim p", în starea
lor naturală, sunt reciproc distructive. Fizica modernă vorbeşte despre aceasta în
conceptul de entropie, care are legătură cu ideea că, într-un timp suficient, lucrurile
se epuizează din punctul de vedere al energiei (de la cald la rece, de la organizat la
dezorganizat şi aşa mai departe). Tot acest proces este contracarat de universul care
„se consumă pe sine", ca să spunem aşa. în tot cosmosul are loc un schimb de sub­
stanţe şi de energii - organismele supravieţuiesc mâncând alte organism e astfel ţi­
nând la distanţă efectele naturale de descompunere a timpului. în cuvinte simple,
universul este o chestiune de reciprocitate, de a da şi de a primi. A ne angrena în
acest proces înseamnă a câştiga energie, a-1 evita înseam nă a pierde energie.
Triamazikamno: Legea lui Trei. A se vedea Capitolul 5.
Heptaparaparshinokh: Legea lui Şapte. A se vedea Capitolul 5.
Djartklom: Un termen complex care sugerează câteva lucruri: este o forţă
care împarte Okidanokh (a se vedea mai jos) în trei părţi esenţiale - afirmativ, ne­
gativ, reconciliant - şi ne dă ocazia să le „reamestecăm" în noi, ajungând la o stare
superioară de conştiinţă. Astfel de treziri pot să aibă loc spontan - de exemplu,
când ne plimbăm în natură şi, brusc, ne simţim vii şi nespus de prezenţi dar tre­
cem la simpla delectare, în loc să le folosim ca pe o ocazie de a ne m enţine dorinţa
că nu mai vrem să revenim la starea de a fi adormiţi. Aceasta are legătură cu ideea
472
G urdjieff, B e e l z e b u b Şi Z echaria Sitchin
de „rem uşcări", un tip de angoasă interioară generată de realizarea interioară că
eram adormiţi profund.
Etherokrilno: A ceasta este baza amorfă a tot ce este material în univers. Un
echivalent aproxim ativ în terminologia hindusă ar fi akaslm.
O kidanokh: Cauza din spatele tuturor fenomenelor, elem entul activ. O pa­
ralelă hindusă ar fi prana.
N esfârşirea C om ună a Tatălui: Sursa a Tot.
între anii 1999 şi 2001, am făcut parte dintr-un grup online privat şi neoficial
de cercetători din toată lumea, angrenaţi în studiul a ceea ce se num ea „istoria se­
cretă" a rasei umane. Asta presupunea, printre altele, analizarea unor scripturi şi
texte vechi din surse sanscrite, sumeriene şi ebraice. în decursul acestei cercetări,
am ajuns inevitabil şi la câteva dintre ideile m ai speculative şi mai radicale, precum
cele ale lui Zecharia Sitchin, Immanual Velikovsky, W illiam Bramley şi alţii. Sitchin
şi Velikovsky, în special, au avut reputaţii dubioase printre cercurile academice de
istorici şi de savanţi şi, într-adevăr, cele mai multe din speculaţiile lor lingvistice,
istorice şi astronom ice nu stau în picioare la o abordare ştiinţifică riguroasă. Cu
toate acestea, pe când analizam interpretările lui Sitchin asupra textelor sumeriene
străvechi, rn-au izbit câteva asemănări pe care le-am descoperit, printre aceste surse,
şi ideile cosmologice ale lui Gurdjieff, aşa cum le prezintă el în Beelzebub. Desigur,
nu se poate pune în discuţie care text este mai vechi. Sitchin nu era născut înainte
de 1922; prima lui carte, The 12th Planet [A 12-a planetă], a avut un mare succes şi a
fost publicată prima dată în 1976. De atunci, a mai scris o serie de lucrări în care îşi
prezintă teoriile.2 Nu există dovezi că Sitchin ar fi ştiut de existenţa lui Gurdjieff.
Corelaţiile sunt izbitoare şi interesant de remarcat, în parte pentru că Gurdjieff sus­
ţinea că Frăţia Sarm oung (legendara societate ezoterică despre care susţine că l-a
pregătit) îşi avea originile în Babilon, în jurul anului 2500 î.Hr. Sitchin susţinea că
sursele lui provin din înregistrările sum eriene, ce datează cu aproxim aţie din
aceeaşi perioadă.
C o sm o lo g ia în P oveştile lui Beelzebub pentru nepotul său
în trecutul îndepărtat, în tinereţea sistemului solar, pe M arte există o civili­
zaţie. în acea vreme, m i corp mare asemănător cu o com etă, num it Kondoor, cu o
„orbită m are", pătrunde pentru prima oară în sistemul solar. Din cauza unor greşeli
de calcul ale „Persoanelor Sacre" (inteligenţe avansate) care se ocupă cu chestiuni
de „crearea şi întreţinerea lum ii", Kondoor intersectează orbita Pământului prea
aproape şi are loc o coliziune. Rezultatul ciocnirii violente este că două fragmente
din Pământ se desprind.
4 73
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Ca urmare a dezastrului, în sistemul solar este trimisă o comisie de fiinţe foarte
avansate, în frunte cu un arhanghel, pe nume Sakaki. Urmează o serie complexă de
evenimente, care include substanţe sacre şi comisii speciale ale protectorilor supra­
veghetori ai Pământului. Cel mai mare dintre cele două fragmente desprinse de Pă­
mânt, numit Loonderperzo, devine ulterior Luna din zilele noastre. Cel de-al doilea
fragment, mult mai mic, deocamdată este nedetectat - deşi era cunoscut de civilizaţia
care existase pe Atlantis - şi este cunoscut sub numele de Kimespai, care înseamnă
„a nu lăsa niciodată pe cineva să doarmă în pace" (poate o referinţă obscură la puterea
potenţial letală a unui asteroid sau a unei comete în coliziune).
Beelzebub relatează că acestea s-au întâmplat în vremuri extrem de demult şi
că, înainte de coliziune, Pământul se putea vedea cu uşurinţă de pe Marte (i.e. era
mai aproape). Beelzebub continuă explicaţiile, spunând că orbitele Pământului şi ale
Lunii, acum instabile, puteau fi stabilizate numai dacă erau alimentate cu substanţa
sacră „Askokin". Pentru a produce această substanţă, Pământul are nevoie de exis­
tenţa unor anumite fiinţe inteligente (oameni), care sunt create corespunzător de către
A rhanghelul Sakaki. La acest punct din povestea lui Gurdjieff, Beelzebub află că
înalta Comisie decide că dacă oamenii creaţi aveau să descopere vreodată scopul
umil al existenţei lor ar putea să se distrugă în masă. Pentru a împiedica această po­
sibilitate, un Arhanghel implantează în toţi oamenii organul Kundnbuffcr, la baza şirei
spinării. Acest organ îi menţine pe oameni, practic, într-o stare limitată de conştiinţă,
pentru a nu putea niciodată să îşi cunoască originile şi adevărul că substanţa pe care
o produc este mult mai importantă decât sunt ei.
Şi apoi există o turnură în povestea lui Gurdjieff. La un moment dat, nu mai
este nevoie să fie produsă substanţa, iar organul Kundabuffer este extirpat de la toţi
oamenii. însă pentru că om enirea fusese năpăstuită atât timp de efectele acestui
organ s-a cristalizat o amprentă de memorie, astfel că efectele negative continuă.
T e z a lu i S itch in
în „tinereţea" Sistemului Solar (în vârstă de cinci sute de milioane - un miliard
de ani) apare o planetă-intrus (numită de sumerieni Nibiru şi de babilonieni Marduk).
Nibiru pătrunde în sistemul solar în orbită retrogradă. Prima sa coliziune este cu Nep-
tun, în care Sitchin speculează că o „protuberanţă" din Nibiru s-a desprins şi a devenit
Luna planetei Neptun, Triton. Următoarea coliziune este cu Uranus, unde rezultatul
este formarea celor patru Luni principale ale lui Uranus şi neobişnuita înclinaţie a or­
bitei planetei. Trecând prin orbitele lui Saturn şi Jupiter, orbita lui Nibiru este modi­
ficată permanent. în interacţiunea sa cu sistemul lui Saturn, o Lună a lui Saturn este
dislocată şi după ce face o călătorie întortocheată sfârşeşte în afara sistemului solar şi
devine planeta Pluto. Nibiru continuă să se deplaseze în interior, de la Jupiter către
planeta pe care sumerienii o numeau Tiamat. După Sitchin, înregistrările sumeriene
susţin că atunci când a venit prima dată planeta Nibiru, Tiamat era un sistem tânăr,
instabil, care avea numeroase Luni, cea mai mare fiind numită Kingu. Pe măsură ce
G u r d j i e f f , B e e l z e b u b Şi Z echaria Sitchin
Nibiru împreună cu cele şapte Luni ale sale se apropia de sistemul Tiamat, a avut loc
o coliziune masivă. Una dintre Lunile lui Nibiru s-a lovit de Tiamat. în coliziune, toate
Lunile mai mici ale lui Tiamat (cu excepţia Lunii mai mari, Kingu) au fost redirecţio-
nate pe noi orbite şi au devenit comete cu orbite eliptice retrograde. Kingu rămâne pe
orbită, în jurul planetei Tiamat, deteriorată grav.
Nibiru îşi continuă călătoria în jurul Soarelui, dar acum este prinsă într-o or­
bită solară. Pe o orbită de revenire, Tiam at este lovită din nou de o altă Lună a lui
Nibiru şi este spartă în două. Una din jum ătăţi devine Pământul, în jurul căruia se
învârte Kingu, Luna din zilele noastre. Cealaltă jumătate a planetei Tiamat este sfă­
râmată în bucăţi mici şi devine „brăţara forjată" sau centura de asteroizi. Ieşind din
sistemul solar, Nibiru are ultimele coliziuni cu Uranus, N eptun şi Pluto, care au ca
rezultat modificări ale conformaţiei şi orbitei acestora. Intervalul de orbitare a pla­
netei Nibiru este de 3.600 de ani.
Comparaţia nr. 1:
G u rd jieff: Cu m ult timp în urmă, Kondoor, un corp mare cu o orbită largă,
pătrunde în tânărul sistem solar.
S itchin : Cu mult timp în urmă, Nibiru, un corp mare cu o orbită largă, pă­
trunde în tânărul sistem solar.
G: Kondoor intră în coliziune cu Pământul.
S: Lunile planetei Nibiru intră în coliziune cu Tiam at (Pământul din trecut).
G: Când Kondoor loveşte Pământul, se desprind două bucăţi: una mare şi
una mai mică.
S: Pământul este lovit de două ori, iar a doua oară este spart în două.
G: Se creează sistemul Pământ-Lună, ca rezultat direct al interacţiunii cu Kon-
door.
S: Se creează sistemul Lună-Păm ânt (jumătate din Tiamat şi Kingu), ca rezul­
tat direct al interacţiunii cu Nibiru.
Comparaţia nr. 2
G u rd jieff: O catastrofă iniţială (în urma interacţiunii dintre Kondoor şi Pă­
mânt) are ca rezultat o situaţie în care de pe Păm ânt se extrage o substanţă
specială (askokin), în scopul stabilizării (între Păm ânt şi Luna sa, cu ramifi­
caţii cosmice m ai vaste).
Sitchin: O catastrofă iniţială (în urma unei interacţiuni dintre Nibiru şi Lunile
acesteia şi Tiamat/Kingu) are ca rezultat o situaţie în care de pe Pământ se
extrage o substanţă specială (aurul), în scopul stabilizării situaţiei pe Nibiru.
G: Este creată rasa umană şi i se permite să evolueze strict în scopul de a ge­
nera această substanţă specială deosebit de im portantă (askokin).
S: Este creată rasa umană, strict în scopul generării şi accelerării creării acestei
substanţe speciale deosebit de importante (aur).
47 5
 C ei T rei M agi P ericuloşi
G: Rasa umană este pur şi simplu o rasă de serviciu, o „roată dinţată cosmică"
şi nu a fost creată pentru nicio cauză divină extraordinară.
S: Rasa umană este pur şi simplu o rasă de serviciu, o rasă-dronă, proiectată
iniţial să funcţioneze pentru a sluji unei cauze mult mai măreţe (Anunnaki
sau Nephilim, „îngerii căzuţi" ai Bibliei).
G: Unii dintre Supraveghetori (înalta Comisie şi un Arhanghel) consideră că
omenirea nu este calificată şi nu este capabilă să înţeleagă scopul suprem pen­
tru care există pe Pământ. Lucrurile sunt ascunse, iar consecinţele se întind
până departe.
S: Se înţelege de la sine că unii dintre Supraveghetori (Anunnaki) consideră
că omenirea este inferioară şi nu este calificată să îşi înţeleagă adevăratele ori­
gini, nefiind considerată vrednică de adevărata libertate. Lucrurile sunt as­
cunse, iar consecinţele se întind până departe.
Există unele diferenţe (Sitchin face legătura între Luna noastră şi Kingu, fostul
satelit al planetei Tiamat), însă coliziunea, modificarea de orbită şi scăderea în di­
mensiune a Pământului se regăsesc atât în relatarea lui, cât şi în povestirea lui Gur­
djieff. De asemenea, misteriosul fragment care s-a desprins de Pământ şi pe care
Beelzebub îl num eşte „Anulios" este similar cu „Brăţara Forjată", centura de aste-
roizi a lui Sitchin.
Mesajul esenţial al scrierii lui Gurdjieff era în întregime concentrat pe sfârşitul
înrobirii şi toată munca vieţii lui s-a bazat pe elaborarea de metode psihospirituale
interioare pentru depăşirea efectelor acestei „înrobiri": pe Sitchin nu l-au interesat
astfel de chestiuni. Deşi detaliile cosmologiei lor sunt diferite, sim ilaritatea temelor
între modelul lui Gurdjieff şi cel al lui Sitchin de istorie a sistem ului nostru solar
ne face să ne întrebăm dacă nu cum va există o origine mitică şi arhetipală comună.
Lucrarea lui Sitchin a fost discreditată masiv de savanţi şi multe din ideile lui
sunt considerate incom patibile cu legile cunoscute ale fizicii (deşi Sitchin neagă
adesea acest lucru). Lucrarea lui Gurdjieff este acceptată ca fiind pură ficţiune, o
alegorie spirituală. Dacă dăm la o parte elementele astrofizice din cele două modele,
rămâne un num itor comun, şi anume că omenirea este un pion al unei rase mai
vechi. Aceasta este o temă veche, prezentă în multe mitologii ale lumii, care poate
fi văzută ca o metaforă puternică a ideii centrale a lui Gurdjieff că în starea noastră
prezentă nu suntem capabili să. facem , pentru că nu suntem capabili să fim . Cu alte
cuvinte, nu avem cu adevărat liber-arbitru şi astfel suntem controlaţi de forţele din
jurul nostru. Miturile lumii tind să personifice aceste forţe ca zei sau ca extratereştri,
dar dacă aceşti zei sau extratereştri există sau nu este un lucru secundar, faţă de
chestiunea principală a inconştienţei şi a înrobirii noastre interioare.
Anexa IV
Osho, John Dee şi cea mai mare
bibliotecă din lume
ără îndoială, Osho a fost cel mai cult guru oriental cunoscut şi poate cel
F mai erudit m istic ce a existat vreodată. A început să adune cărţi încă din
anii adolescenţei, iar până să ajungă la 20 de ani, deja citise foarte mult. în anii
lui de facultate, atât ca student, cât şi mai târziu, ca profesor de filosofie, colecţia
lui de cărţi a continuat să crească. Aproape de sfârşitul vieţii, la finele anilor '80,
se estim a că aceasta conţinea în ju r de 100.000 de volume. Osho m enţiona cifra
de 150.000. Profesorul danez Pierre Evald, care este şi discipol al lui Osho, a făcut
un studiu al bibliotecii lui Osho şi a estim at că num ărul real este mai aproape de
80.000 de volum e.1 El raportează că aproxim ativ 70.000 dintre acestea fuseseră ci­
tite, sem nate şi datate de Osho. Celelalte 10.000 au fost adunate după 1987, când
Osho nu m ai citea (într-un interviu din 1985 a spus că, practic, se oprise din citit
în 1981).
Pentru o bibliotecă privată, cifra de 80.000 de volum e este extraordinar de
mare (într-adevăr, Evald sugera că ar putea fi cea mai mare colecţie privată din
lume). Ca o com paraţie, toată biblioteca principală a unui oraş de dim ensiune
medie deţine în jurul unui milion de volume - doar de 10 ori mai mult decât colecţia
lui Osho.2 Cea mai importantă bibliotecă a lumii antice, cea din Alexandria, în nor­
dul Egiptului, este estimată a fi deţinut o colecţie de câteva sute de mii de manus­
crise. însă o scriere întreagă - ceea ce astăzi am numi „carte" - ar conţine câteva
manuscrise, astfel că num ărul efectiv de „cărţi" din biblioteca din Alexandria era
mai mic, poate în jur de 100.000, asemănător cu dim ensiunea bibliotecii lui Osho.
Biblioteca din Alexandria a fost distrusă, se ştie, într-o serie de calamităţi, în special
în ceea ce se bănuieşte să fi fost incendii instigate de Iulius Cezar (accidental), un
episcop creştin din secolul al IV-lea (intenţionat) şi un calif musulman din secolul
al Vll-lea (intenţionat).
în Anglia, la sfârşitul secolului al XVI-elea, în timpul reginei Elizabeta 1 şi al
lui Shakespeare, cea mai mare bibliotecă din ţară (şi posibil din toată Europa) apar­
ţinea astrologului de curte, sfătuitor şi mag al reginei, John Dee. El deţinea în jur
de 4.000 de volume.3 Mare parte din această colecţie a fost distrusă în cele din urmă
de o bandă, convinsă că Dee era un invocator de spirite. Era şi asta, printre altele,
477
 C ei T rei M agi P ericuloşi
O sho, John D ee Şi C ea M ai M are B ibliotecă D in L ume
dar ceea ce astăzi ar fi privit ca „channeling", din păcate, în acele zile, era ceva foarte
reţină aproxim ativ 150 - 300 de cuvinte pe minut; cei cu perform anţe mai mari pot
suspect şi era temei posibil pentru a fi ars pe rug. Dee a supravieţuit, însă, vai, multe
să ajungă la 600 de cuvinte pe minut. însă cititorii rapizi sunt capabili de viteze
din cărţile lui, nu.
spectaculoase: actualul deţinător al recordului este un bărbat pe num e Howard
Ca să ne facem o idee de cât de impresionantă era colecţia lui Dee, biblioteca
principală de la Universitatea Cambridge avea la sfârşitul secolului al XVI-lea Berg, care poate să citească (dacă vă vine să credeţi) 25.000 de cuvinte pe m inut.7
numai vreo 4.500 de cărţi.4 De fapt, biblioteca lui Dee era adevăratul centru acade­ El a fost testat în repetate rânduri şi şi-a demonstrat capacitatea de a reţine în detaliu
mic al Angliei în acea vreme şi se ştie că a primit vizitele a numeroase personalităţi ceea ce citeşte. Această viteză este suficientă pentru a citi Biblia într-o jum ătate de
oră şi Război şi pace a lui Lev Tolstoi în ceva mai mult de 20 de minute.
remarcabile, printre care şi regina însăşi. Cât priveşte conţinutul, colecţia lui reflecta
faptul că era un mag renascentist: avea lucrări de ştiinţă (a fost unul dintre princi­ Sam, în Viaţa lui Osho, spune că, pe la jum ătatea anilor '70, Osho era un „pus­
palii matematicieni, cartografi şi navigatori ai timpului său), precum şi operele com­ tnic". El observa am eninţător: „După prelegerea de seară se ducea înapoi la el
plete ale principalilor filosofi greci, ale neoplatonienilor, poezie, teologie, alchimie, acasă... şi stătea singur la el în cameră. Nimeni nu ştia ce face acolo."8. Poate că mis­
magie şi aşa mai departe. terul este rezolvat acum. Totuşi, cel mai remarcabil paradox cu privire la Osho a
Osho poate că nu era invocator de spirite (cel puţin nu în sensul clasic) şi nici fost întotdeauna substanţa învăţăturilor lui: el a subliniat Firea, inima, observarea
şeful de stat al Indiei nu era suficient de deschis încât să îl folosească drept sfătui­ atentă, corpul - dar niciodată intelectul. Şi cu toate astea, iată-1 deţinând una dintre
tor5, dar un lucru pe care l-a avut în comun cu Dee este că era un om cu o perspec­ cele mai extraordinare capacităţi intelectuale în rândul misticilor din toate timpurile
- şi, pe deasupra, iată-1 şi bibliofil.
tivă universală şi (mai ales în anii de tinereţe) cu un interes de a citi orice lucrare
de calitate care îi cădea în mână. Cu puţin timp înainte să moară, Osho a dat instrucţiuni cu privire la biblio­
Osho spunea că, mare parte a vieţii lui, citise câte 12 ore pe zi, uneori chiar teca lui: nu se puteau împrumuta mai m ult de trei cărţi simultan, la orice moment.
optsprezece.6 Şi acest lucru ne aminteşte de Dee, care spune că îşi perm itea doar Se pare că, la părăsirea corpului, i-a rămas cel puţin un ataşament de această lume.
patru ore pe noapte pentru dormit, două ore pentru m âncat şi alte lucruri esenţiale
şi 18 ore pe zi pentru studiu. Presupunând că estimările lui Pierre Evald sunt exacte
şi că Osho citise aproximativ 70.000 de volume din colecţia lui - şi presupunând că
Osho a citit constant de pe la vârsta de 15 ani şi până la 50 de ani (adică între 1946
şi 1981, când a încetat să mai citească), asta ar însemna că în aproximativ 35 de ani
a citit în jur de 2.000 de cărţi pe an - cam şase cărţi pe zi. Şi dacă ne gândim că nu
avea în bibliotecă o copie a tuturor cărţilor pe care le-a citit - Evald spune că există
biblioteci în nordul Indiei care încă mai au numele lui Osho ca fiind singura per­
soană care a îm prum utat cartea vreodată - atunci putem presupune fără probleme
că numărul de cărţi pe care le-a citit este şi mai mare. Osho era cunoscut ca un cititor
rapid, iar cei din jurul lui, care obişnuiau să-i furnizeze cărţi, relatează că devora
între 10 şi 15 cărţi pe zi. Aşa că cifrele de mai sus ar părea legitime, într-adevăr. In
orice fel am privi acest lucru, realizările lui Osho în acest domeniu sunt extraordi­
nare. Evald - în studiul lui bine echilibrat şi susţinut de o cercetare critică - îl nu­
meşte pur şi simplu „cel mai mare om de carte din India şi cel mai lacom cititor din
lume din secolul XX". în continuare, el susţine că, de fapt, Osho a citit în toată viaţa
lui între 150.000 şi 200.000 de cărţi. într-adevăr, aceste cifre corespund cu cele rela­
tate de adepţii lui, care susţin că a citit între 12 şi 15 cărţi pe zi, de-a lungul a 35 de
ani. Chiar dacă luăm şi o limită „inferioară" de zece cărţi pe zi, ajungem la aproxi­
mativ o carte pe oră din timpul disponibil pentru citit. O carte medie are aproxi­
mativ 60.000 - 80.000 de cuvinte. Asta înseamnă că cititul rapid al lui Osho ajungea
la cel puţin 1.000 de cuvinte pe minut. Un cititor obişnuit poate să înţeleagă şi să
47 8
479
 R esurse

Aprobate de Gurdjieff: In Search o f the Miraculous [în căutarea miraculosului]

de P.D. Ouspensky
„Gurdjieff International Review " este un website excelent, plin de informaţii
utile despre Gurdjieff, lucrarea lui şi câţiva dintre studenţii lui:
www.gurdjieff.org
Anexa V
Pagina de mai jos conţine URL-urile de contact pentru toate website-urile
Resurse Fundaţiei Gurdjieff:
http://www.gurdjieff.org/foundation.htm

O sh o
xistă foarte multe materiale publicate şi atribuite lui Osho ca autor - apro­
E ximativ 650 de titluri în 2010. Acestea sunt transcrieri a mii de prelegeri
pe care el le-a ţinut zilnic, din 1968-1981 şi din 1985 până în 1989. Pentru că sunt
rile lui mai cunoscute:
transcrieri, în general au un ton de conversaţie şi tind să fie o lectură uşoară. Reco­
mandată cu căldură este Autobiography o f a Spiritualiy Incorrect M ystic [Autobiografia
unui mistic incorect din punct de vedere spiritual] (St. M artin's Griffin, 2000), o compi­
laţie de discuţii în care Osho se cufundă în amănunt în povestea şi în lucrarea vieţii
lui. Pe lângă cărţi, Osho este o prezenţă populară pe site-urile de video sharing de
pe internet, precum YouTube, unde se pot viziona o serie de prelegeri ale lui (atât
în engleză, cât şi în hindi), precum şi câteva interviuri cu media din 1985. Clipurile
video sunt de mare valoare. Osho era foarte impresionant la nivel personal, într-un
fel care nu poate fi surprins pe deplin în cărţi, în CD-urile audio sau în fotografii.
Există câteva site-uri de calitate dedicate lucrării lui:
www.osho.com (website-ul Centrului Osho din Pune, fostul ashram principal
al lui Osho)
www.sannyas.net
www.oshoworld.com
www.sannyasnews.com
www.oshoviha.org
www.rebelliousspirit.com
G u rd jie ff
Scrierile lui Gurdjieff cuprind următoarele:
The Herald o f Coming Good [Mesagerul binelui ce va să vină] (Această carte a fost
scrisă în 1932, după ce Gurdjieff terminase principalele lui trei lucrări, şi a
fost publicată prima oară în 1933. Ulterior a repudiat-o).
Beelzebub's Tales to His Grandson [Poveştile lui Beelzebub pentru nepotul său]
Meetings with Remarkable Men [întâlniri cu oameni remarcabili]
Life is Real, Only Then, When I Am [Viaţa e reală doar când eu sunt]
Views from the Real W orld: Early Talks o fG .l. G u rdjieff [Perspective din lumea
reală: Dintre prim ele prelegeri ale lui G.l. Gurdjieff] (O com pilaţie de prelegeri)
C ro w le y
Crowley a fost un autor prolific. Mai jos sunt enumerate câteva dintre lucră­
The Collected Works o f Aleister Crowley [Lucrări alese ale lui Aleister Crowley], Pri­
mele expresii de proză şi poezie ale lui Crowley.
Liber AL vel Legis: The Book o f the Law [Cartea Legii], Textul lui principal, primit
în 1904 la Cairo, cu ajutorul soţiei lui de la acea vreme, Rose Kelly. Textul se
regăseşte şi inclus în alte cărţi, mai ales în ediţiile mai recente ale lucrării
M agia (a se vedea m ai jos), precum şi în excelenta lucrare Portable Darkness:
An Aleister Crowley Reader [întuneric la purtător: O antologie Aleister Crowley]
(editată cu com entarii de Scott Michaelson)
The Law is fo r All [Legea e pentru toţi]
The Vision and the Voice [Viziunea şi vocea]
Magick: Liber ABA: Book 4, Parts I-IV (includes M agick in Theory and Practice)
[Magia: Liber ABA: Cartea 4, Părţile 1-IV (include Magia în teorie şi practică)]
The Confessions o f A leister Crowley [Confesiunile lui Aleister Crowley]
Eight Lectures on Yoga [Opt prelegeri despre yoga]
The Diary o f a D rug Fiend [Jurnalul unui dependent de droguri]
Moonchild [Copil de duminică]
The Book o f Lies [Cartea minciunilor]
The Holy Books o f Thelema [Sfintele cărţi ale Thelemei]
777 and Other Qabalistic Writings [777 şi alte scrieri cabaliste]
M agick W ithout Tears [Magie fă ră lacrimi]
The Book ofT hoth [Cartea lui Thoth]
Website-ul Ordo Tem pli Orientis este:
www.oto.org
Pentru a contacta Preşedintele A. •.A. •:
BM ANKH
London W C1N 3XX ENGLAND
Alte site-uri de interes:
http://lib.oto-usa.org (site care conţine multe texte ale lui Crowley în format
online)
481

Anexa VI
Lucrări biografice
C antitatea de materiale publicate despre aceşti trei oam eni şi despre as­
pecte ale muncii lor este mare - deşi, în mod ciudat, după anul 2000 nu
s-au mai publicat prea multe despre ei. Cele mai multe din lucrările de jos au fost
publicate în ultimul sfert de secol XX. Ceea ce urmează nu este deloc o listă precisă,
ci mai degrabă selecţia subiectivă a unui scriitor de lucrări, pe care le consideră cele
mai bune, despre aceste personalităţi şi despre ideile lor.
C ro w ley :
Oricine a aflat câte ceva despre Crowley ştie că despre el s-au scris multe
lucruri rele, însă acea tendinţă s-a transformat treptat, începând cu eforturile lui
Regardie şi, din ce în ce mai mult, cu câteva studii obiective care au apărut aproape
de sfârşitul secolului XX. Probabil că tendinţa va continua în acea direcţie, pe mă­
sură ce creşte numărul persoanelor care dau mai multă atenţie ideilor lui decât nes­
fârşitelor interpretări ale comportamentului său.
The Confessions o f Aleister Crowley [Confesiunile lui Aleister Crowley], de Aleister
Crowley, editată de John Symonds şi Kenneth Grant. (Publicată iniţial în 1929 de
Mandrake Press; mai recent în 1989 de Penguin Arkana, într-un volum paperback
de 950 de pagini). Autobiografia detaliată (sau „autohagiografia", cum o numea
Crowley) a unui m ag şi filosof foarte controversat.
Cartea acoperă doar primii aproximativ patruzeci şi opt de ani din viaţa lui
Crowley, până la sfârşitul Abaţiei Thelema, dar putem spune fără problem e că ma­
joritatea experienţelor lui interesante şi munca cea mai im portantă s-a desfăşurat
loc în decursul acestor ani. Crowley nu numai că a avut o viaţă fascinantă, în care
a înghesuit aventuri pentru care celor mai mulţi le-ar fi trebuit cel puţin două sau
trei vieţi, ci este şi un scriitor excelent, ceea ce face din carte o lectură foarte plăcută.
Singurul neajuns este lungimea, dar este genul de povestire care poate fi reluată la
orice moment, Crowley făcând frecvent digresiuni îndelungi. Este un document
nepreţuit, cazul rar al unui mistic adevărat şi controversat care ne spune în detaliu
propria poveste. Lucrarea se aliniază alături de Confesiunile Sfântului Augustin,
de Confesiunile lui Jean-Jacques Rousseau şi de The Knee o f Listening [Genunchiul as­
cultării], a lui Adi Da Samraj.
L ucrări B iografice
The Legend o f Aleister Crowley [Legenda lui Aleister Crowley], de Israel Regardie şi
P.R. Stephenson (publicată prima dată în 1930 de Mandrake, cea mai recentă ediţie în
1990, la New Falcon). Din câte ştiu eu, aceasta a fost prima din multele „biografii" ale
lui Crowley; deşi, ca să fim mai exacţi, este vorba, de fapt, de o colecţie de multe re­
cenzii de presă scrise despre Crowley în prima parte a secolului XX, împreună cu co­
mentariile şi obiecţiile lui Stephenson şi Regardie. Desigur, cele mai multe din
recenziile de presă de la acea vreme erau critice la adresa Fiarei, iar unele erau scrise
în aşa fel, încât este greu să nu râzi când le citeşti. Stephenson însă trebuie lăudat (el a
scris cea mai mare parte din carte) pentru că şi-a dat seama de geniul lui Crowley şi
pentru că a avut curajul să răspundă multora din criticii acestuia. Introducerea la carte,
scrisă de Regardie în 1969, este plină de maniera lui deschisă şi de vehemenţa încăpă­
ţânată care îl face întotdeauna atât de plăcut de citit.
The Great Beast: The Life and Magick o f Aleister Crowley [Marea Fiară: Viaţa şi
magia lui Aleister Crowley], de John Symonds (publicată iniţial în 1951, la doar câteva
luni după abrogarea Legii Vrăjitoarelor în M area Britanie). Colin W ilson s-a referit
la această carte ca fiind o „înfricoşătoare lucrare clasică". Symonds l-a cunoscut pe
Crowley târziu în viaţă, iar bătrânul mag l-a num it agentul lui literar. In mare m ă­
sură, el a ajuns să îl respingă atât pe Crowley ca om, cât şi doctrina lui thelemică.
Symonds a murit în 2006, la vârsta de 92 de ani. Consensul istoric general este că
Crowley a făcut o gafă m ajoră numindu-1 pe Symonds, iniţial entuziast, dar până
la urmă defavorabil, ca agentul lui literar, deşi se poate ca Sym onds să fi fost cel
mai bun candidat care să împiedice dispariţia totală a numelui lui Crowley în per­
cepţia publică, accentuându-i faima. Ediţia din 1951 a Marii Fiare evita discuţii pe
marginea unor chestiuni precum magia sexuală, date fiind vrem urile; o ediţie pa­
perback, revizuită, care include şi aceste chestiuni a fost publicată în 1973, iar cartea
a fost retipărită în 1989 cu un nou titlu, The King o f the Shadow Realm [Regele Tărâ­
mului Umbrei], Israel Regardie s-a referit la Marea Fiară a lui Sym onds ca fiind „o
carte dezgustătoare... o lucrare răutăcioasă, vrednică de dispreţ, plină de interpre­
tări greşite deliberate şi de o proastă şi ignorantă înţelegere a ceea ce reprezenta
Crowley." (Legenda lui Aleister Crowley, p. vi). Lăsând la o parte patosul lui Regardie,
cei mai mulţi discipoli ai lui Crowley sau thelemiţi dedicaţi recunosc importanţa
lucrării lui Symonds.
A leister Crowley. The Man, the Mage, the Poet [Aleister Crowley: Omul, magul,
poetul], de Charles R. Cammell, 1951, retipărită în 1962. Cartea a fost publicată din
nou în 1969, cu un titlu nou, lugubru: Aleister Crowley: The Black Magician [Aleister
Crowley: Magicianul negru],
The M agick o f Aleister Crowley [Magia lui Aleister Crowley], de John Symonds
(Muller, 1958). Aceasta a fost încercarea lui Sym onds de a transm ite câteva din
 C ei T rei M agi P ericuloşi
ideile lui Crowley legate de lucrarea interioara, în special de magia sexuală, pe baza
jurnalelor şi scrisorilor private ale lui Crowley.
The Beast [Fiara], de Daniel P. Mannix (Ballantine Books, 1959). O biografie
lugubră, cu nuanţe de tabloid. Prezentarea de reclamă de pe prima copertă a ediţiei
originale din 1959 de la M annix este foarte clară, în ceea ce priveşte poziţia autoru­
lui: „Scandaloasa viaţă a lui Aleister Crowlev, care practica magia sexuală şi îl adora
pe Satan, a fondat o religie bazată pe droguri şi pe dezmăţ şi şi-a etichetat soţiile şi
le-a dus la nebunie". Scott M ichaelson a num it această carte, în mod foarte potrivit,
„distracţie stupidă".
The Eye in the Triangle: An Interpretation o f Aleister Crowley [Ochiul din triunghi:
O interpretare a lui Aleister Crowley], de Israel Regardie (New Falcon, 1970, cea mai
recentă retipărire în 1993). Aceasta este probabil cea mai interesantă dintre toate
biografiile lui Crowley (deşi nu acoperă toată viaţa lui), în mare măsură datorită
experienţei personale a lui Regardie cu Crowley, dar şi datorită observaţiilor psi­
hologice utile ale lui Regardie. Introducerea la carte, scrisă de Robert Anton Wilson,
este foarte distractivă. Regardie începe cartea cu un atac la adresa lui John Symonds
şi a lui Daniel Mannix, doi dintre cei mai ostili biografi ai lui Crowley. Cartea lui
Regardie este cea care a oprit valul de comentarii negative despre viaţa lui Crowley
şi a direcţionat părerea către o viziune mai profundă şi mai favorabilă asupra vieţii
Fiarei.
The Magical W orld o f Aleister Crowley [Lumea magică a lui Aleister Croxuley], de
Francis King (Coward, McCann & Geoghegan (1978). O abordare m ai scurtă şi mult
mai com pătim itoare la adresa Fiarei, în comparaţie cu lucrarea lui Symonds şi a
doua, până la acel moment, care încearcă să acopere întreaga lui viaţă. La fel ca Re­
gardie, King era şi un practicant al lucrării interioare.
Portable Darkness: An Aleister Crowley Reader [întuneric la purtător: O antologie
Aleister Crowley], editată de Scott M ichaelson (Harmony Books, 1987; retipărită de
Solar Books, 2007).
Nu este o lucrare biografică, ci mai degrabă o colecţie din principalele scrieri
ale lui Crowley (inclusiv textul complet al Cărţii Legii), cu com entariile pătrunză­
toare şi pline de duh ale lui M ichaelson, cu o introducere de Robert Anton Wilson.
A leister Crowley: The Nature o f the Beast [Aleister Crowley: Natura Fiarei], de
Colin W ilson (Aquarian Press, 1987; retipărită de Aeon Books în 2005). O biografie
scurtă, scrisă cu am estecul idiosincretic al lui Wilson de scepticism şi interes mistic
autentic. Cartea este considerată necorespunzătoare de cei care au un interes real
pentru viaţa şi ideile lui Crowley, dar în apărarea lui W ilson, el a scris întotdeauna
484
L ucrări Biografice
pentru cititorul general inteligent - pentru misticul de fotoliu - nu pentru practi­
cantul efectiv al căilor de transformare. Scrierea pentru m isticul de fotoliu nu tre­
buie dispreţuită automat, căci, pentru mulţi, astfel de cărţi sunt punctul care îi face
să pornească într-o căutare autentică.
The Legacy o f the Beast: The Life, Work, and Influence o f Aleister Crowley [Moşte­
nirea Fiarei: Viaţa, munca şi influenţa lui A leister Crowley], de G erald Suster (W.G.
Alien, 1988; retipărită de W eiser în 1990). Se poate spune că Suster a întocm it prima
lucrare rezonabil de cinstită şi de echilibrată care acoperă întreaga viaţă a lui Crow­
ley (scrierile lui Regardie nu acoperă toată viaţa lui Crowley). A ceastă carte a fost
criticată ca fiind prea favorabilă, dar cu certitudine că aşa ceva era necesar, după
decenii de defăimare exagerată a Fiarei.
The M agick o f Aleister Crowley: A Handbook o f Rituals o f Thelema [Magia lui Aleis­
ter Crowley: Un manual de ritualuri thelemice], de Lon Milo DuQuettc (publicată iniţial
în 1993 de W eiser Books, retipărită în 2003 cu o mică schimbare în titlu). DuQuette
este genul acela de fiară rară, un ocultist care este, în acelaşi timp, şi un excelent
scriitor. El are o mare afecţiune pentru Crowley şi o capacitate rem arcabilă de a
transpune idei dificile în form ă simplă. Scrisul lui Crowley era inaccesibil pentru
cititorul mediu - DuQuette îl „coboară" pe mag în aşa fel, încât îl face digerabil.
Ceea ce a făcut Ouspensky pentru Gurdjieff, a făcut DuQuette pentru Crowley.
The Beast 666: The Life o f Aleister Crowley [Fiara 666: Viaţa lui A leister Croioley],
de John Sym onds, 1997. Bănuiesc că această ediţie a fost făcută ca să valorifice
curentul de la trecerea în mileniul următor, în care au fost prinşi mulţi participanţi
la subculturile new age, la sfârşitul anilor '90. Ca să folosim cuvinte blânde,
Symonds nu era tocmai un susţinător al muncii lui Crowley.
Aleister Crowley: The Great Beast Demystified [Aleister Crowley: M area Fiară de­
mascată], Roger Hutchinson, 1998. Această carte este în mare m ăsură o incriminare
a lui Crowley şi, ca şi cele mai multe din lucrările care îl prezintă aşa, este susţinută
de cercetări defectuoase, concentrate mai degrabă pe confirm area concluziilor pe
care autorul deja le trăsese despre acest subiect. Cu toate astea, ea m erită m enţio­
nată din două motive: unul, pentru cineva suficient de neataşat de chestiune şi cu
o apreciere de connoisseur a elementelor de teatru absurd din viaţa lui Crowley,
cartea poate fi o sursă de divertisment, iar doi, întotdeauna e bine să îţi înfrunţi ata-
şamentele. Uneori, citirea unor scrieri care par să fie critice în mod gratuit poate fi
o bună ocazie de a-ţi analiza reacţia şi de a vedea cât de m ult din ea provine
dintr-un ataşament emoţional faţă de obiectul-erou pe care îl adori. La urma urmei,
cel care aspiră să fie liber în interior trebuie să se elibereze şi de asta, iar critica (în
orice direcţie ar fi îndreptată) poate fi de nepreţuit în acest sens.
485
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Do What Thou Wilt: A Life o f Aleister Crowley [Fă ceea ce voieşti: Viaţa lui Aleister
Crowley], de Lawrence Sutin (St. M artin's Griffin, 2000). Autorul susţine că a petre­
cut 10 ani făcându-şi cercetările şi scriindu-şi cartea - lucru care se vede. Aceasta
este probabil cea mai cuprinzătoare dintre toate biografiile Fiarei (alături de cea a
lui Richard Kaszynski), scrisă cu un echilibru frumos, între obiectivitate şi simpatie.
Un volum necesar şi esenţial pentru orice persoană care studiază serios viaţa lui
Crowlev.
A M agick Life [O viaţă de magie], de Martin Booth (Hodder and Stoughton,
2000). O biografie solidă. La fel ca Sutin, Booth era scriitor, nu mistic sau ocultist,
însă abordarea lui este plină de compasiune, iar distanţa lui faţă de subiectul pe
care îl tratează îi perm ite o obiectivitate plăcută.
Perdurabo, de Richard Kaczynski, (New Falcon, 2002). Din câte ştiu eu, aceasta
este a doua biografie a lui Crowley scrisă de un practicant efectiv al învăţăturilor
lui (după cea a lui Gerald Suster) şi primul material care îi acoperă viaţa în între­
gime. Kaczynski este şi un învăţat de primă clasă, ceea ce este un bonus rar şi bine­
venit. Pentru cine este interesat să practice efectiv câteva din învăţăturile şi
disciplinele conexe ale lui Crowley, aceasta este biografia de referinţă. (Cartea este
tipărită într-o ediţie revizuită de North Atlantic Books, în 2010).
Understanding Aleister Crowley's Thoth Tarot Deck [Să înţelegem tarotul Thoth al
lui Crowley], de Lon Milo DuQuette, 2003. O altă lucrare excelentă a lui DuQuette.
Titlul m inimalizează cumva lucrarea, care acoperă m ult mai mult decât renumitul
set de tarot al lui Crowley.
Secret Agent 666: Aleister Crowley, British Intelligence, and the Occult [Agentul
secret 666: Aleister Crowley, serviciile secrete britanice şi ocultismul], de Richard Spense
(Feral Publishing, 2008). O încercare interesantă de a arunca lumină asupra înde­
lungilor speculaţii referitoare la activităţile de spionaj ale lui Crowley. Din păcate,
în ciuda cercetărilor extensive şi sincere, până la urmă cartea se bazează în mare
măsură pe deducţii şi speculaţii, autorul nereuşind să ajungă la documente de sub­
stanţă care să confirm e cu adevărat activităţile lui Crowley în acest domeniu. In
plus, trebuie să spun că orice lucrare care subliniază activităţile secundare ale lui
Crowley (confirmate sau nu) reprezintă pur şi simplu incapacitatea de a înţelege
ce înseamnă viaţa şi m unca lui.
The Weiser Concise Guide to Aleister Crowley [Ghid concis despre Aleister Crowley
- Weiser], de Richard Kaczynski (Weiser Books, 2009). Aceasta este versiunea Coles
Notes a lucrării lui Kaczynski, Perdurabo. Cel mai bun abecedar scurt pentru oricine
este curios să afle mai multe despre Fiară şi ideile sale.
486
L ucrări B iografice
Initiation in the Aeon o f the Child: The Inward Journey [Iniţiere în Eonul Copilului:
Călătoria interioară], de J. Daniel Gunther (Ibis Books, 2009). Nu este o lucrare bio­
grafică, dar merită să fie menţionată şi ea, pentru că oferă o evaluare inteligentă a
ideilor lui Crowley, alături de o serie de observaţii originale ale autorului. Mate­
rialul este avansat, dar Gunther scrie cu un talent elegant, care îl face digerabil.
Aleister Crowley and Dion Fortune: The Logos o f the Aeon and the Shakti o f the Age
[Aleister Croioley şi Dion Fortune: Logosul Eonului şi Shakti-ul erei], de Alan Richardson
(Llewellyn Publications, 2009). Un scurt studiu comparativ Crowley-Fortune, scris
cu stil şi duh, deşi, după cum recunoaşte deschis autorul, el îl preferă pe „Shakti-ul
e rei".
G u rd jieff:
In cazul lui Gurdjieff, de-a lungul anilor au apărut o serie de cărţi scrise de
oameni care i-au studiat sau i-au observat viata,/ dar cele mai multe nu se califică
drept lucrări biografice în adevăratul sens al cuvântului, fiind doar comentarii asu­
pra unor aspecte din învăţăturile lui sau amintiri personale despre perioadele pe­
trecute cu el.
Mai jos sunt enumerate câteva dintre lucrările mai bune despre acest om şi
viata
/ lui:
In Search o f the Miraculous: Fragments o f an Unknown Teaching [în căutarea mi­
raculosului: Fragmente dintr-o învăţătură necunoscută], de P.D. Ouspensky, (Harcourt,
Brace, Javonovich, 1949). Nu este o biografie, dar merită, totuşi, menţionată, în vir­
tutea faptului că este cel m ai bun rezumat general al ideilor lui G urdjieff din pri­
mele faze ale învăţăturii lui. Deşi G urdjieff este citat extensiv în toată cartea,
formularea este în stilul lui Ouspensky, iar cartea este mai degrabă o reconstruire
a ideilor lui Gurdjieff de către acesta. Ouspensky este un scriitor lucid, iar descrierea
pe care o face întâlnirii lui, într-o cafenea din M oscova anului 1915, pe o stradă
„zgomotoasă, dar nu centrală", cu un bărbat „de tip oriental, care nu mai e tânăr,
cu o mustaţă neagră şi cu ochi pătrunzători" face parte din textele clasice ale lite­
raturii spirituale.
Teachings o f Gurdjieff: A Pupil's Journal [învăţăturile lui Gurdjieff: Jurnalul unui
elev], de C. S. Nott (Arkana, 1961). Una dintre primele şi cele m ai bune relatări des­
pre viaţa lui Gurdjieff, scrisă de un student direct al maestrului. Stilul este sinecr,
direct şi captivant.
The Unknowable G urdjieff [Incognoscibilul Gurdjieff], de M argaret Anderson (Ar­
kana, 1962). O carte micuţă, un memoriu sincer şi captivant al zilelor petrecute de
autor cu Gurdjieff în ultima parte a carierei de profesor a acestuia din urmă.
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Gurdjieff: A Venj Great Enigma [Gurdjieff: O enigmă foarte mare], de John Bennett
(1963; ediţia revizuită publicată în 1984 de Samuel Weiser): Aceasta este doar mar­
ginal o lucrare biografică; este un volum subţire, de 90 de pagini, care reprezintă o
colecţie de trei prelegeri ţinute de Bennett în Anglia, în 1963. La momentul acestor
prelegeri, Bennett avea vreo 65 de ani şi îşi transmitea cunoştinţele despre anii mai
de început ai lui Gurdjieff. Dintre toţi studenţii de primă generaţie ai lui Gurdjieff,
el a fost, fără îndoială, cel mai meticulos analist atât al omului Gurdjieff, cât şi al
învăţăturilor lui.
Our Life With Mr. G urdjieff [Viaţa noastră cu domnul Gurdjieff], de Thomas şi
Olga de Hartmann (Penguin Books, 1964): Aceasta este o carte subţire, dar o lucrare
importantă, care documentează relaţia apropiată între maestru şi doi dintre cei mai
devotaţi studenţi ai lui. Dintre toate povestirile despre viaţa lui Gurdjieff, s-ar putea
spune că aceasta are cel mai mult suflet.
Boyhood With G urdjieff [Adolescenţa cu Gurdjieff], de Fritz Peters (Dutton, 1964;
cea mai recentă retipărire la Arete Communications, 2006). O lucrare clasică, autorul
amintindu-şi cu afecţiune de copilăria lui, petrecută la com unitatea lui Gurdjieff
din Fontainebleau.
Gurdjieff Remembered [Gurdjieffrememorat], de Fritz Peters (Gollancz, 1965). Un alt
memoriu al lui Peters. Aceasta este lucrarea în care el povesteşte o versiune fabuloasă
(şi aproape sigur foarte distorsionată) a întâlnirii dintre Gurdjieff şi Crowley în 1926.
Journey Throughout This World: Meetings With Gurdjieff, Orage, and
Ouspensky [Călătorie prin această lume: întâlniri cu Gurdjieff, Orage şi Ouspensky],
de C.S. Nott (Weiser Books, 1969). Reflecţiile lui Nott cu privire la timpul în care era
angrenat în Lucrare. Cartea a fost retipărită în 1984 de Red Wheel/ Weiser, cu un titlu
nou: Further Teachings o f Gi4 rdjieff: journey Through Tins World Including an Account o f
Meetings With G. I. Gurdjieff, A. R. Orage and P. D. Ouspensky [Alte învăţături ale lui Gur­
djieff: Călătorie prin această lume şi o relatare a întâlnirilor cu G. I. Gurdjieff, A. R. Orage şi
P. D. Ouspensky], Cărţile lui Nott merită lăudate, în special pentru preocuparea lor sin­
ceră, mai presus de orice altceva, pentru chestiunea transformării personale.
Gurdjieff: M aking a New World [Gurdjieff: Facerea unei lumi noi], de John Bennett
(Harper and Row, 1973): O perspectivă excelentă şi cuprinzătoare asupra vieţii şi
învăţăturilor lui Gurdjieff. Pentru un om căruia, conform soţiei lui, „îi era greu să
scrie", Bennett a fost, ca şi Crowley, la fel de prolific, ceea ce spune multe.
The Harmonious Circle: The Lives and Work ofG .I. Gurdjieff, P.D.
Ouspensky and Their Followers [Cercul armonios: Viaţa şi munca lui G. I. Gurdjieff,
488
L ucrări B iografice
P. D. Ouspensky şi ale adepţilor lor], de Jam es Webb (G.P. Putnam, 1980; retipărită de
Sham bhala Publications în 1987): O lucrare substanţială, de peste 600 de pagini.
Webb a lucrat mult la ea, apoi s-a sinucis, în anul în care a fost publicată, la vârsta
de 34 de ani. Cartea este susţinută de cercetări temeinice şi scrisă inteligent, însă ci­
tatele sunt sporadice; în multe cazuri, Webb nu m enţionează sursele informaţiilor
controversate pe care le relatează. Scrisul este uneori pătrunzător, iar alteori oco­
leşte şi conţine un pic prea multă speculaţie. Cu toate astea, este o lucrare valoroasă,
poate cea mai mare încercare a unui student din afara tradiţiei lui Gurdjieff de a
analiza fenomenul maestrului, al asociaţilor şi al m uncii lui.
Gurdjieff: A M aster in Life [Gurdjieff: Un maestru al vieţii], de Tcheslaw Tchek-
hovitch (Dolman, 1990, retipărită în 2006). Autorul a fost unul dintre primii stu­
denţi, ruşi, ai lui Gurdjieff; a m urit în 1958.
Idiots in Paris: Diaries ofJ.G . Bennett and Elizabeth Bennett, 1949 [Idioţi la Paris:
jurnalele lui ]. G. Bennett şi Elizabeth Bennett, 1949], de J.G. Bennett şi Elizabeth Ben­
nett (Weiser Books, 1991). O povestire fascinantă despre ultim ele zile ale lui Gur­
djieff la Paris, în 1949, şi despre ospăţurile ritualice şi toasturile pentru Idioţi care
erau o parte singulară a învăţăturii lui către final.
Gurdjieff: Anatom y o f a Myth [Gurdjieff: Anatomia unui mit], de Jam es Moore
(Element Books, 1991): Pe lângă lucrările lui Bennett şi Patterson, aceasta este fără
îndoială cea mai cuprinzătoare şi mai precisă dintre biografiile lui Gurdjieff - şi cea
mai bună a unui scriitor care nu a făcut parte din prima generaţie de studenţi ai lui
Gurdjieff. Se sprijină pe o cercetare foarte temeinică şi are o secţiune vastă de note.
La fel ca în cazul lucrării lui Webb, aceasta este o lucrare substanţială, nu una pe
care să o citeşti într-o noapte.
Struggle o f the M agicians: Why Uspenskii Left G urdjieff [Lupta magicienilor: De ce
Uspenskii l-a părăsit pe Gurdjieff] (William Patrick Patterson, Arete Communications,
1996). O redare excelentă a relaţiei dintre Gurdjieff şi cel mai renum it student al
său între anii 1914-1949. Patterson este un student dedicat din a doua generaţie de
studenţi ai lui Gurdjieff şi a scris mai multe cărţi interesante despre primul lui maes­
tru. Această carte este scrisă liniar, cu evenimentele globale im portante din prima
jumătate a secolului XX, împletindu-se cu povestea despre Gurdjieff şi „Uspenskii"
(grafia pe care o foloseşte Patterson). Cartea are şi un capitol final interesant despre
Uspenskii, Orage şi Bennett, precum şi o secţiune excelentă de note.
G urdjieff and Orage: Brothers in Elysium [Gurdjieff şi Orage: Fraţi în Elysium], de
Paul Beekman Taylor (W eiser Books, 2001). Un studiu captivant despre relaţia din­
tre Gurdjieff şi importantul lui student A. R. Orage, având ca sursă numeroase scri-
489
 C ei T rei M agi P ericuloşi
sori personale scrise de Orage şi de prietena acestuia Jesse Dwight. Autorul era pre­
zent în evenim entele din apartamentul lui Gurdjieff de la sfârşitul anului 1940.
Gurdjieff: The Key Concepts [Gurdjieff: Conceptele principale], de Sophie Wellbelo-
ved (Routledge, 2003). O lucrare de referinţă foarte utilă, practic un glosar cuprinzător
al tuturor ideilor importante predate de Gurdjieff. Secţiunea de încheiere oferă un si-
nopsis biografic util al multora dintre studenţii importanţi ai lui Gurdjieff.
Gurdjieff: An Introduction to His Life and Ideas [Gurdjieff: O introducere Ia viaţa şi
ideile lui], de John Shirley (Tarcher/Penguin, 2004): O abordare ceva mai populari­
zată asupra vieţii lui Gurdjieff. Shirley este un scriitor cizelat. Este o carte care me­
rită să stea alături de cărţile lui Moore, Patterson şi Bennett şi probabil că este cea
mai bună dintre toate pentru cine caută un abecedar simplu.
Self-Observation: The Axuakening o f Conscience [Observarea de sine: Trezirea con­
ştiinţei], de Red Hawk (Hohm Press, 2009). Această carte face pentru ideile şi me­
todele practice ale lui Gurdjieff ceea ce a făcut cartea lui J. Daniel Gunther pentru
ideile lui Crowley: o interpretare excelentă şi la zi şi o aplicare utilă care, dacă este
studiată temeinic, poate să genereze o pătrundere profundă.
O sh o
Sincer vorbind, în ceea ce priveşte biografiile despre Osho, situaţia este şi mai
precară decât în cazul lui Gurdjieff sau al lui Crowley. Asta pentru că, până acum,
biografiile despre Osho au avut tendinţa să fie polarizate, fiind scrise fie de foşti
adepţi dezamăgiţi, cu topoarele scrâşnind, şi de jurnalişti incapabili să îl vadă pe
Osho într-o lum ină altfel decât sinistră, fie de discipoli devotaţi, care, în mod natu­
ral, îl vedeau pe Osho ca fiind ireproşabil în ceea ce priveşte ideile, cuvintele şi ac­
ţiunile lui. In cazul acestora din urmă, este vorba despre Osho îm potriva Marilor
Guverne, a Nenorocitelor de Religii şi a Lumii - un soi de piesă de teatru mormonă.
O carte scrisă la sfârşitul anului 1980 de Juliet Forman, o discipolă apropiată a lui
Osho, se intitula: Bhagwan: One Man Against the W hole Ugly Past o f H umanity [Bhag-
wan: Un singur om îm potriva întregului trecut urât al omenirii]. Acum , titlul poate
părea mai degrabă exagerat, însă la vremea respectivă era o redare foarte exactă a
modului în care îl percepea majoritatea adepţilor lui.
O lucrare care s-a apropiat cumva de o perspectivă cu adevărat obiectivă asu­
pra lui Osho şi a mişcării lui este The Way o f the Heart [Calea inimii], scrisă de antro­
pologii Judith Thompson şi Paul Heelas, publicată în 1988 (a se vedea mai jos), dar
este prea scurtă şi a fost scrisă prea devreme ca să semene măcar cu o biografie cu­
prinzătoare.
Adevărul simplu este că încă nu s-a scris o biografie detaşată, echilibrată şi
cuprinzătoare despre Osho şi munca lui - în genul lucrărilor lui Jam es M oore (Gur-
490
L ucrări B iografice
djieff: Anatomy o f a Myth [Gurdjieff: Anatomia unui mit]), James Webb (The Harmonious
Circle [Cercul armonios]) sau Lawrence Sutin (Do What Thou Wilt: A Life o f Aleister
Crowley [Fă ceea ce voieşti: Viaţa lui Aleister Crowley]). Fără îndoială că astfel de bio­
grafii vor apărea în viitor; postura lui Osho ca unul dintre cei mai importanţi învă­
ţători spirituali ai secolului XX o garantează, cu siguranţă. Poate că adepţii devotaţi
ai lui Osho o să jelească ziua în care învăţaţii vor începe să îl reinterpreteze pe Osho
prin filtrele mai distante şi mai largi ale istoriei, dar în unele cazuri este nevoie de
distanţă ca să vezi m ai clar. Adevăratul căutător pe calea transformării va trebui
întotdeauna să meargă dincolo de simpla apreciere şcolărească, însă mulţi nu pot
să ajungă la acest punct de trecere fără să parcurgă mai întâi această etapă de studiu
clar şi nepărtinitor. Astfel, studentul inteligent funcţionează ca mediu important
pentru cei care sunt aproape să pornească pe calea Lucrării interioare.
Cele m ai m ulte din lucrările de mai jos nu se mai tipăresc, însă se pot obţine
copii uzate ale celor m ai multe dintre ele, pe Amazon.
The M ystic o f Feeling: A Study in Rajneesh's Religion o f Experience [Mistica sim­
ţirii: Un studiu al religiei experienţei a lui Rajneesh], de Dr. Ram Chandra Prasad (Mo-
tilal Banarsidass, 1970). Una dintre primele, dacă nu chiar prima evaluare a lucrării
lui Osho făcută de un nondiscipol. Din călătoriile mele în India, încă mai am copia
îngălbenită după The M ysteries o f Life and Death [M isterele vieţii şi ale morţii], de
Acharya Rajneesh, publicată prima oară în 1971; pe spatele acelei cărţi este men­
ţionată cartea Dr. Prasad, cu următorul rezumat, care este interesant de citit:
„Această carte oferă, într-o cuprindere rezonabilă, o analiză clarificatoare a învăţă­
turilor lui Bhagvan (sic) Rajneesh. Ea arată că, deşi unele din foarte bunele lui în­
văţături se regăsesc esenţialmente şi în budismul zen şi la Krishnamurti, el merge
dincolo de acestea, în discuţia lui pertinentă despre problem ele noi şi nu prea noi
legate de sex şi de politică în India..".
Lead Kindly Light: Some Enlightened M oments with Bhagwan Shree Rajneesh
[Dulce lum ină dulce: M omente iluminate cu Bhagivan Shree Rajneesh] de Ma Yoga
Kranti (Jeevan Jagruti Kendra, 1972). Una dintre primele cărţi despre Osho publi­
cată de un discipol, scrisă în zilele petrecute la apartamentul din Mumbai, la înce­
putul anilor '70. Jeevan Jagruti Kendra („Centrul de trezire a vieţii/sufletului") a
fost numele prim ei organizaţii spirituale formată de Osho în anii '60, pe când era
cunoscut cu numele de Acharya Rajneesh; în mare măsură, se ocupa cu structurarea
prelegerilor şi discuţiilor lui în cărţi. (In 1974, numele a fost schimbat în Fundaţia
Rajneesh).
I Am the Gate [Eu sunt poarta], de Osho (publicată prima dată de Ishwarlal N.
Shah în 1973, retipărită de multe ori). Eu am citit această carte în jurul anului 1980,
ca tânăr student la universitate, iar la vrem ea aceea, alături de Ouspensky şi de
491
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Castaneda, a fost pentru mine cartea care mi-a „schimbat viaţa", cum se spune. Pri­
mele lucrări ale lui Osho au fost cele ezoterice. în aceasta, pe lângă descrierile inci­
sive pe care le face condiţiei de iluminat, Osho se adânceşte în chestiuni fantastice,
cum ar fi legăturile oculte dintre budiştii tibetani şi nazişti. însuşi titlul cărţii, „Eu
sunt poarta", am inteşte de cuvintele lui Iisus, „Eu sunt calea" şi reflectă abordarea
centrată pe guru (predă-te mie) pe care a adoptat-o Osho în primii lui ani de profesor
- abordare pe care a respins-o decisiv în ultimii ani ai vieţii lui.
Dimensions beyond the Known [Dimensiuni dincolo de cunoscut], de Osho (Raj­
neesh Foundation, 1975). O colecţie interesantă de discursuri ţinute de Osho, la
sfârşitul anilor '60 şi la începutul anilor '70. Aceasta, alături de cartea Eu sunt poarta,
este cea mai ezoterică dintre toate publicaţiile lui, pătrunzând profund în teme pre­
cum ultima lui încarnare (presupusă) din Tibet, în secolul al XIII-lea e.n., forţe oculte
secrete, sarcinile m aeştrilor spirituali, adevărata natură a iluminării şi aşa mai de­
parte. Este o lectură captivantă şi are parfumul inocenţei şi al exuberanţei tinereţii,
reflectând o vreme din cariera fulgerătoare a lui Osho, dinainte de profundele de­
zam ăgiri şi suferinţe prin care a trecut pe la jumătatea anilor '80, după care a făcut
faimoasa declaraţie, „ezoterismul este raa-hat".
Dying fo r Enlightenment: Living with Bhagwan Shree Rajneesh [Să mori pentru ilu­
minare: Viaţa cu Bhagwan Shree Rajneesh], de Bernard Gunther (Harper & Row, 1979).
Un titlu mai degrabă ironic în retrospectivă. Cele mai multe dintre cărţile scrise des­
pre Osho nu au apărut decât după prăbuşirea comunităţii Oregon; la sfârşitul anilor
'70, atmosfera în mişcarea Osho era plină de promisiuni şi de entuziasm pentru viitor.
Această carte a fost scrisă de un discipol şi descrie detaliat profunda lucrare de trans­
formare care se desfăşura la ashramul din Pune la acea vreme.
Drunk on the Divine: An Account o f Life in the Ashram o f Bhagwan Shree Rajneesh
[îmbătat de divinitate: O poveste despre viaţa în ashramul lui Bhagwan Shree Rajneesh],
de Ma Satya Bharti (Grove Press, 1980). O relatare devotată a unui discipol apropiat
la acea vreme; titlul explică totul de la sine. (Această carte a fost publicată de Wil­
dwood House în Anglia, cu titlul The Ultimate Risk [Riscul suprem]).
Death Comes Dancing: Celebrating Life With Bhagwan Shree Rajneesh [Moartea
vine dansând: Sărbătorind viaţa cu Bhagwan Shree Rajneesh], de Ma Satya Bharti (Rout-
ledge, 1981). O altă lucrare a lui Satya Bharti. Zece ani m ai târziu, acelaşi autor, cu­
noscut sub num ele de Satya Bharti Franklin, avea să scrie o relatare m ult mai
obiectivă şi mai critică (a se vedea mai jos).
The Awakened One: the Life and Work o f Bhagwan Shree Rajneesh [Cel iluminat:
Viaţa şi munca lui Bhagxoan Shree Rajneesh], de Vasant Joshi (Harper & Row, 1982).
492
L ucrări B iografice
După ştiinţa mea, această carte a fost prima tentativă de biografie completă a vieţii
lui Osho de până atunci. A fost scrisă înainte de anii comunităţii Oregon, astfel că, fi­
reşte, nu acoperă deceniul final şi extraordinar de dramatic din viaţa lui Osho. Au­
torul este un devotat (habotnic), termen care descrie de obicei pe cei mai dedicaţi şi
mai loiali discipoli ai unui guru. Cartea nu se mai tipăreşte, iar eu am pierdut exem­
plarul meu demult, dar îmi amintesc că era scris cu certitudine într-un stil habotnic:
în acest caz, inteligent, bine structurat şi profund favorizant pe tot parcursul.
Life as Laughter: Following Bhagivan Shree Rajneesh [Viaţa ca râs: Urmându-l pe
Bhagwan Shree Rajneesh], de Bob M ullan (Routledge & Kegan Paul, 1983). Cea mai
bună şi cu siguranţă cea mai distractivă dintre multele relatări din anii '80 despre
Osho şi lucrarea lui, făcută de un nondiscipol. Fidel titlului cărţii, autorul scrie cu
mare umor (desigur, asta se putea face cu uşurinţă în vrem urile m ai inocente
dinainte de dezastrul cu comunitatea din 1985). Câteva exem ple amuzante:
Lady Zara, 33, a călătorit în India şi s-a alăturat ashramului de iubire liberă al lui
Bhagwan... Lady Zara mă informează că acum doreşte să fie cunoscută ca M a Preem
[sic] Pratiti, ceea ce sună ca numărul 38 dintr-un meniu tandoori...
în 1979 l-am întâlnit pe primul meu rajncesh-ian, la Cambridge. „Am şi chiloţi por­
tocalii", s-a lăudat el cu mândrie. Numele lui era ceva de nepronunţat. „în ce crezi
tu?", l-am întrebat eu cu inocenţă. „în nimic, frate; e vorba de un gaz".
Glimpses o f a Golden Childhood [Amintiri dintr-o copilărie de aur], Tao Publishing,
1985. Bazată pe o serie de prelegeri inform ale ţinute de Osho la începutul anilor
'80, care documentează evenimente din prima parte a vieţii lui. Este singura carte
în care Osho vorbeşte în detaliu despre copilăria lui şi prima parte a vieţii lui adulte.
Deosebit de interesante sunt secţiunile în care el vorbeşte de mentorii spirituali pe
care i-a avut, temă pe care, altfel, o aborda rareori. Câteva extrase din această carte
sunt retipărite în Autobiography o f a Spiritually Incorrect M ystic [Autobiografia unui
mistic incorect din punct de vedere spiritual].
Rajneeshpuram and The Abuse o f Power [Rajneeshpuram şi abuzul de putere], de
T.L. Schay (Scout Creek Press, 1985). Eu nu îm i amintesc să fi citit această carte în
anii '80, dar presupun că titlul este unul clar în sine, în ceea ce priveşte conţinutul.
Bhagivan: The God that Failed [Bhagwan: Dumnezeul care a eşuat], de Hugh
Milne, Caliban Books, 1986. După ştiinţa mea, această carte a fost prima dintre re­
latările semiautobiografice despre viaţa dinainte, din tim pul şi de după perioada
petrecută cu Osho, scrisă de cineva care odinioară i-a fost student apropiat. De ase­
menea, este de departe şi cea mai critică. Milne este un fost discipol care s-a întors
împotriva maestrului său într-un mod care aminteşte cum va de Andrew Cohen şi
493
 C ei T rei M agi P ericuloşi
despărţirea acestuia de gurul lui, Harilal Poonja. Lucrarea lui Milne a fost, bineîn­
ţeles, condamnată de cei mai mulţi dintre discipolii lui Osho când a fost publicată
prima dată, la sfârşitul anilor 1980, când Osho încă mai era în viaţă. Nici mie nu
mi-a plăcut cartea când am citit-o atunci. însă recitind-o după 20 de ani cred că este
probabil ca M ilne să fi fost răutăcios pe nedrept, într-o anum ită măsură. El a scris
cartea la scurt timp după amarele dezamăgiri de la comunitatea Oregon, lucru care
este evident în sentim entul de scrâşnit din dinţi pe care îl transmite cea mai mare
parte din carte, însă cel puţin anumite secţiuni sunt scrise cu o anum ită inteligenţă
a bunului-sim ţ şi sunt mai logice acum, decât erau în urmă cu un sfert de secol.
Principalul punct slab al cărţii este că ignoră aproape com plet elementul transfor-
m aţional al prezenţei alături de un guru - ceea ce, la urma urmei, este ideea prin­
cipală în a fi discipol. Indiscutabil, titlul cărţii este absurd, având în vedere că Osho
cu siguranţă că nu a susţinut niciodată că este „Dumnezeu".
The Rajneesh Story: The Bhagxvan's Garden [Povestea lui Rajneesh: Grădina Bhag-
wan-ului], de Dell M urphy (Lindwood Press, 1986). O redare plină de compasiune
a zilelor comunităţii Oregon, prin ochii unui nondiscipol. (Obiceiul enervant al jur­
naliştilor de a-1 numi pe Osho „Bhagwan-ul", în loc de „Bhagw an" pur şi simplu,
se repetă şi în titlul cărţii - cu siguranţă, un semn clar că autorul nu a fost discipolul
lui Osho).
The Golden Guru: The Strange Journey o f Bhagwan Shree Rajneesh [Gurul de aur:
Ciudata călătorie a lui Bhagwan Shree Rajneesh], de James S. Gordon (Stephen Green
Press, 1987). Considerată în general a fi una dintre cele m ai bune cărţi „obiective"
scrise de un non-discipol. Se poate spune despre cei m ai m ulţi guru-şi că lucrarea
lor nu poate fi înţeleasă cu adevărat în profunzime de cineva din exterior (adică, de
cineva care nu a fost iniţiat oficial ca discipol), având în vedere im portanţa verigii
de legătură dintre m aestru şi discipol. Desigur, ideea a fost abuzată îngrozitor de
multe ori, dar tot este valoroasă şi valabilă în orice domeniu al vieţii (desigur, este
adevărat faptul că şi cel care se află prea aproape de subiectul său suferă de distor-
sionări perceptuale). Gordon era psihiatru şi observator al vieţii şi m uncii lui Osho
(deşi unul care îl sim patizează foarte mult), astfel că, fireşte, punctul lui de vedere
este oferit de la o oarecare distanţă, lucru care ajută în unele feluri, iar în altele este
un neajuns.
Bhagwan: The M ost Godless Yet The Most Godly Man [Bhagwan: Omul cel mai fără
de Dumnezeu şi totuşi, omul cel mai dumnezeiesc], de George M eredith (Rebel Publis­
hing, 1987). O altă carte din şirul de lucrări publicate în 1987. Meredith a fost doc­
torul personal al lui Osho şi unul dintre cei mai loiali discipoli ai lui. El a fost alături
de Osho când acesta a murit, în 1990. în 1991, a publicat un sum ar excelent al câ­
torva dintre ideile lui Osho (a se vedea mai jos).
494
L ucrări B iografice
The Ultimate Game: The Rise aud Fall o f Bhagxvan Shree Rajneesh [Jocul suprem:
înălţarea şi căderea lui Bhagwan Shree Rajneesh], de Kate Strelley (HarperCollins 1987).
Această carte este com parabilă cu lucrarea lui Hugh Milne, fiind scrisă de o fostă
discipolă dezamăgită.
Bhagwan Shree Rajneesh: The Most Dangerous Man Since Jesus Christ [Bhagxvan
Shree Rajneesh: Cel mai periculos om de la Iisus Hristos încoace] (Rebel Publishing, 1987)
şi Whs Bhagxvan Shree Rajneesh Poisoned by Ronald Reagan's America? [A fo st Bhagxvan
Shree Rajneesh otrăvit de America lui Ronald Reagan?] (Rebel Publishing, 1988), ambele
scrise de Sue Appleton. Titlurile cărţilor spun totul - relatări habotnice, scrise de
un discipol apropiat în vremurile dificile şi traumatizante care au urmat prăbuşirii
comunităţii din Oregon şi bizarului „tur mondial" al lui Osho.
The Way o f the Heart: The Rajneesh M ovement [Calea inimii: M işcarea Rajneesh],
de Judith Thom pson şi Paul Heelas (Borgo Press, 1988). Această cărţulie este în
mare măsură un giuvaer nedescoperit. Scrisă de doi antropologi care au avut o sim­
patie rem arcabilă pentru Osho, este o evaluare m etodică a ideilor şi a m uncii lui.
Capitolul de încheiere, în care autorii prezintă argumentele pro şi contra în ches­
tiunea com unităţii Oregon, m erită preţul întregii cărţi. Ar fi fost interesant ca
Thompson şi Heelas să mai fi aşteptat câţiva ani şi să fi scris o carte mai amplă, însă
chiar şi aşa, ceea ce au produs este valoros, deşi nu este scris din punctul de vedere
al unor participanţi im plicaţi efectiv în lucrarea de transformare.
Bhagxvan: the Buddha fo r the Future [Bhagxvan: Buddha pentru viitor]; Bhagxvan:
Txoelve Days That Shook the World [Bhagxvan: Douăsprezece zile care au zguduit lumea]
şi Bhagxvan: One Man Against the Wlwle Ugly Past o f H umanity [Bhagxvan: Un singur
om împotriva întregului trecut urât al omenirii], toate scrise de Juliet Forman (Rebel
Publishing House, 1988-1990): Dintre toate cărţile scrise de discipoli şi foşti discipoli
în care este descrisă viaţa şi munca lui Osho, aceste trei cărţi sunt cele mai ambiţioase.
Luate laolaltă, ele însumează 1.500 de pagini şi o jum ătate de m ilion de cuvinte -
mai m ult decât m onumentalul Beelzebub al lui Gurdjieff. Juliet Forman, cunoscută
sub numele de Maneesha, a fost o discipolă apropiată a lui Osho şi unul dintre cei
mai credincioşi adepţi ai lui. Lăsând la o parte acestea, ea nu era o adeptă fără
minte, ci o fem eie inteligentă, cronicar dedicat; astfel, cărţile ei merită citite pentru
cineva care este dispus să investească timpul necesar. După cum se pare, ea oferă
cea mai exactă relatare, din punct de vedere tehnic, despre cine şi ce a făcut în zilele
foarte controversate dinainte de prăbuşirea com unităţii Oregon în 1985 şi imediat
după aceea. Acestea fiind spuse, se poate ca ea să fi fost prea aproape de maestrul
ei şi prea ataşată de el ca să poată să scrie într-o manieră pur obiectivă. Totuşi, eu
recomand cărţile ei, din niciun alt motiv decât acela că oferă o relatare fascinantă a
unei vieţi din cercul apropiat al unui personaj profund şi foarte controversat. Nu
495
 C ei T rei M agi P ericuloşi
există o lucrare comparabilă despre viaţa lui Gurdjieff sau a lui Crowley scrisă de
studenţii lor apropiaţi. în special în cazul lui Gurdjieff, toate relatările scrise de stu­
denţii lui acoperă de obicei doar felii mici din viaţa lui; Forman a surprins o bucată
foarte mare din povestea lui Osho.
The Choice is Ours: The Key to the Future [Alegerea este a noastră: Cheia către vii­
tor], de George Meredith (Rebel Publishing, 1991). Scrisă de medicul personal al lui
Osho, această cărţulie este o prezentare inteligentă şi lucidă a câtorva dintre ideile
esenţiale ale lui Osho. Ceea ce a făcut Ouspensky pentru Gurdjieff şi DuQuette pen­
tru Crowley, Meredith face pentru Osho - singurul defect fiind, după părerea mea,
acela că lucrarea este mult prea scurtă.
The Promise o f Paradise: A Woman's Intimate Story o f the Perils o f Life with Rajne­
esh [Promisiunea Paradisului: Povestea intimă a unei fem ei despre pericolele vieţii cu Raj­
neesh], de Satya Bharti Franklin (Station Hill, 1993): O lectură lungă şi captivantă,
care este mai degrabă autobiografia autoarei decât o biografie a lui Osho, dar pentru
că ea a fost o discipolă apropiată a lui în timpul unora dintre cei mai dramatici ani
ai m uncii lui, cartea oferă şi un rezumat bun al ultimei jum ătăţi a vieţii lui Osho.
Această carte este poate cea mai fascinantă dintre povestirile scrise de foşti discipoli
ai lui Osho şi, cumva, cea mai cinstită.
Diamond Days with Osho: The New Diamond Sutra [Zile de diamant cu Osho: Noua
Sutra a Diamantului], de Ma Prem Shunyo (Motilal Banarsidass, 1993): Această carte
este similară ca ton cărţilor lui Forman, deşi este mai puţin o lucrare de istorie şi
mai mult o lucrare de memorii personale. Cartea ei oferă cea mai interesantă rela­
tare despre ultimele zile ale lui Osho.
A Passage to America: a Radically New Look at Bhagivan Shree Rajneesh and a Con­
troversial American Commune [O trecere către America: o perspectivă radicală şi nouă asu­
pra lui Bhagivan Shree Rajneesh şi a unei controversate comunităţi americane], de Max
Brecher (Book Quest, 1993). Aceasta este o lucrare interesantă, care, din păcate, nu
se mai tipăreşte. Brecher a făcut cercetări extensive şi a intervievat mulţi oameni,
concluzionând în cele din urmă că exista o conspiraţie profundă, la niveluri înalte
din guvern şi din religia organizată, pentru a-1 persecuta pe Osho.
The Rajneesh Papers: Studies in a N cîu Religious Movement [Documentele Rajneesh:
Studii asupra unei noi mişcări religioase], de Susan J. Palmer şi Arvind Sharma (Motilal
Banarsidass, 1993). O lucrare academică, seacă, dar inform ativă pe alocuri.
One Hundred Tales fo r Ten Thousand Buddhas [O sută de poveşti pentru zece mii
de Buddha-şi], de Ma Dharma Jyoti (Shamsunder Singh, 1994). O carte de devoţiune
496
L ucrări B iografice
scrisă de una dintre primele discipole ale lui Osho, care fusese iniţiată de el în 1970.
Este o relatare a am intirilor despre perioada petrecută cu maestrul ei, povestite la
timpul prezent. Dacă s-ar putea spune despre o carte scrisă despre Osho că este la
polul opus, în ceea ce priveşte tonul, cu lucrarea lui Hugh Milne, probabil că acea
carte ar fi aceasta.
Life o f Osho [Viaţa lui Osho], de Sam, 1997, Sannyas Press: Aceasta este prefe­
rata mea dintre biografiile scrise despre Osho de discipolii lui din „primul val", cei
care au fost cu el la Pune în zilele ameţitoare ale anilor '70. „Sam " este pseudonimul
literar al lui Swami Paritosh, discipol englez al lui Osho care a m urit în 2009. Pari-
tosh nu a însoţit caravana Osho de la Pune în Oregon la începutul anilor '80, astfel
că îi lipseşte experienţa la prima mână a fazei americane a experimentului. însă el
com pensează excelent acest lucru cu geniala sa relatare despre ashramul din Pune,
în anii '70 şi cu com entariile despre ultimele zile ale lui Osho. El şi-a scris relatarea
într-un stil foarte informai, ca şi cum ar sta de vorbă cu cititorul la o cafenea (lucru
care, în parte, o şi face atât de eficientă). Cartea este plină de observaţii pătrunză­
toare şi este echilibrată. După estimarea mea, cărţulia lui este cea mai bună încercare
de a-1 percepe pe Osho într-o lumină cu adevărat umană şi echilibrată. De la scrierea
ei, cartea este disponibilă gratuit oiiline, la
www.lofo.connectfree.co.uk/info.html
Hellbent fo r Enlightenment [Al dracului de hotărât pentru iluminare], 1998, White
Cloud Press, de Rosemary Hamilton: O redare concludentă şi fidelă a anilor petre­
cuţi de discipolă cu m aestrul ei. Rosemary Hamilton a fost bucătăreasa personală
a lui Osho timp de mai mulţi ani - o poziţie de încredere, de unde a avut acces la
multe din lucrurile care se întâmplau în organizaţie. în comparaţie cu cei mai mulţi
dintre discipolii care au scris despre anii petrecuţi cu Osho, Hamilton era mai în
vârstă, deja trecuse de 60 de ani când s-au desfăşurat dram aticele evenimente cu
com unitatea Oregon; pe lângă asta, ea a aşteptat ceva mai mult până să îşi scrie po­
vestea. Această experienţă suplimentară de viaţă se vede, povestea ei fiind, după
părerea mea, cea mai bună dintre relatările de tip „am fost acolo", ale cuiva care
provine din cercul interior al lui Osho. Ea este introspectivă şi nu descrie totul în
termeni de „noi împotriva lor", dar cu toate astea, nici nu arată că ar avea resenti­
mente. Ea nu pierde niciodată din vedere realitatea mai profundă că în primul rând
comunităţile lui Osho erau şcoli de mistere, unde te duceai să te înfrunţi cu propria
minte, să „te cunoşti pe tine însuţi".
Autobiography o f a Spiritually Incorrect M ystic [Autobiografia unui mistic incorect
din punct de vedere spiritual], de Osho (St. M artin's Press, 2000). în ciuda lecturilor
lacome ale lui Osho, se ştie că el nu a scris niciodată nicio carte - toate cele peste
650 de cărţi (inclusiv aceasta) tipărite au fost transcrise conştiincios de discipoli, pe
497
 C ei T rei M agi P ericuloşi
baza num eroaselor prelegeri pe care le-a ţinut de-a lungul a două decenii. Această
carte nu face nici ea excepţie; în ciuda titlului de „autobiografie", ea nu a fost com ­
pilată de Osho, ci a fost publicată la zece ani după moartea lui. Lăsând la o parte
acestea, este o carte construită meticulos de discipoli devotaţi şi anonim i, care do­
cumentează cu acurateţe cea mai mare parte din viaţa lui Osho, pe baza propriilor
cuvinte. O resursă indispensabilă pentru cei care doresc o perspectivă neîmpopo-
ţonată, rezonabil de obiectivă asupra vieţii lui şi, mai ales, una care este în ordine
cronologică.
Bibliografie
Anderson, M argaret, The Unknowable Gurdjieff (Penguin Arkana, 1991).
Avabhasa, Da, The Heart's Shout: The Liberating Wisdom o f Da Avabhasa (Sri Love-
Anandashram, 1993).
Bakan, David, Sigm und Freud and the Jeioish M ystical Tradition (Schocken Books,
1965).
Batchelor, Stephen, The Awakening o f the West (Parallax Press, 1994).
Beck, Charlotte Joko, Everyday Zen: Love and Work (Harper and Row, 1989).
Bennett, J.G., The M asters o f Wisdom (Turnstone Press, 1982).
Bennett, J.G., Witness: The Story o f a Search (Turnstone Press, 1983).
Bennett, J.G., Gurdjieff: A Very Great Enigma (Samuel Weiser, 1984).
Bennett, J.G., Gurdjieff: M aking a Neiu World (Bennett Books, 1992).
Bennett, J.G. and Bennett, Elizabeth, Idiots in Paris: Diaries ofJ.G .
Bennett and Elizabeth Bennett, 1949 (Samuel Weiser, 1991).
Booth, Martin, A M agick Life (Hodder and Stoughton, 2001).
Brecher, Max, A Passage to America (Book Quest, 1993).
Brunschwig, Jacques and Lloyd, Geoffrey E.R., A Guide to Greek Thought (Harvard
University Press, 2003).
Butterfield, Stephen T., The Double Mirror: A Skeptical Journey into Buddhist Tantra
(North Atlantic Books, 1994).
Carswell, John, Lives and Letters (New Directions Books, 1978).
Cicero, Chic, and Cicero, Sandra Tabatha, The Essential Golden Dawn: An Introduction
to High Magic (Llewellyn Publications, 2003).
Cohen, Andrew, M y M aster is Myself: The Birth o f a Spiritual Teacher (Moksha Press,
1989).
Cohen, Andrew, Autobiography o f an Awakening (Moksha Foundation, 1992).
Cohen, Andrew, An Unconditional Relationship to Life (Moksha Press, 1995).
Conger, John P., Jung and Reich: The Body as Shadow (North Atlantic Books, 1988).
Cooper, Rabbi David, God is a Verb: Kabbalah and the Practice o f M ystical Judaism (Ri-
verhead Books, 1997).
Crowley, Aleister, The Confessions o f Aleister Crowley (Penguin Arkana, 1979).
Crowley, Aleister, Diary o f a Drug Fiend (Weiser, 1996).
499
 C ei T r e i M a g i P e r i c u l o ş i
Crowley, Aleister, The Book o f Lies (Weiser, 1986).
Crowley, Aleister, M agick Without Tears (New Falcon Publications, 1994).
Crowley, Aleister, M agick: Book Four, Liber ABA (Weiser Books, 1998).
Crowley, Aleister, Book 4 (Weiser Books, 1980).
Crowley, Aleister, 777 and other Qabalistic Writings o f Aleister Crowley (Weiser Books,
1986).
Crow lev, Aleister, The Book o f Thoth (Samuel Weiser, 1992)
Crowley, Aleister, The Law is For All (Thelema Media, 1996).
Crowley, Aleister, w ithNeuberg, Victor B., and Desti, Mary, The Vision and the Voice
(Red W heel/W eister, 1998).
de Hartmann, Thomas and Olga, Our Life with Mr. G urdjieff (Penguin Books, 1972).
Del Campo, Gerald, The Heretic's Guide to Thelema (Megalithica Books, 2008).
Deida, David, The Way o f the Superior Man (Sounds True, 1997).
DuQuette, Lon Milo, The M agick o f Aleister Crowley: A Handbook o f Rituals o f Thelema
(Weiser Books, 2003).
DuQuette, Lon Milo, Understanding Aleister Crowley's Thoth Tarot (W eiser Books,
2003).
Fairfield, Richard, Communes USA: A Personal Tour (Penguin Books, 1972).
Fontana, David, Is There an Afterlife? A Comprehensive Overview o f the Evidence (O-
Books, 2005).
Forman, Juliet, Bhagwan: The Buddha fo r the Future (Rebel Publishing, 1990).
Forman, Juliet, Bhagwan: One Man Against the W hole Ugly Past o f Humanity (Rebel
Publishing, 1990).
Fortune, Dion, Psychic Self-Defence (Samuel Weiser, 1997).
Fortune, Dion, The Mystical Qabalah (Weiser Books, 1998).
Franck, Frederick, Zen and Zen Classics (Vintage Books, 1978).
Franklin, Satya Bharti, The Promise o f Paradise (Station Hill Press, 1992).
Freke, Timothy, and Gandy, Peter, The Hermetica: The Lost Wisdom o f the Pharaohs
(Piatkus Publishers, 1997).
French, Peter, John Dee: The World o f an Elizabethan M agus (Ark Paperbacks, 1987).
Feuerstein, Georg, The Encyclopedic Dictionary o f Yoga (Paragon House, 1990).
Feuerstein, Georg, Wholeness or Transcendence? Ancient Lessons fo r the Emerging Glo­
bal Civilization (Larson Publications, 1992).
Feuerstein, Georg, Holy Madness: Spirituality, Crazy-Wise Teachers, and Enlightenment
(Hohm Press, 2006).
Feuerstein, Georg, Tantra: The Path o f Ecstasy (Shambhala Publications, 1998).
Greer, John Michael, The Long Descent (New Society Publishers, 2008).
Grof, Christina, and Grof, Stanislav, The Stormy Search fo r the S elf (Jeremy P. Tarcher,
1990).
B iblio g rafie
Gunther, J. Daniel, Initiation in the Aeon o f the Child: The Inward journey (Ibis Books,
2009).
Gurdjieff, G.I., The Herald o f Coming Good (The Book Studio, 2008).
Gurdjieff, G.I., Beelzebub's Tales to His Grandson (Viking Arcana, 1992).
Gurdjieff, G.I., Meetings ivith Remarkable Men (Penguin Compass, 2002).
Gurdjieff, G.I., Life Is Real Only Then, When I Am (Penguin Arkana, 1999).
Gurdjieff, G.I., Vicios from the Real W orld (Penguin Arkana, 1984).
Hamilton, Rosemary, H ellbent For Enlightenment (White Cloud Press, 1998).
Hixon, Lex, Coming Home: The Experience o f Enlightenment in Sacred Traditions (The
Putnam Publishing Group, 1989).
Hogue, John, Nostradamus: The Complete Prophecies (Element Books, 1999).
H om ey, Karen, N eurosis and Human Growth (W.W. N orton and Com pany, Inc.,
1991).
Hutchinson, Roger, Aleister Crowley: The Beast Demystified (Mainstream Publishing,
1998).
Hutton, Ronald, The Triumph o f the Moon: A History o f Modern Pagan W itchcraft (Ox­
ford University Press, 2001).
James, W illiam , The Varieties o f Religious Experience (Barnes and N oble Classics,
2004).
Jensen, Fem e, ed., C.G. Jung, Emma Jung and Toni Wolff, A Collection o f Remembrances
(The Analytical Club of San Francisco, 1982).
Jung, C.G., Man and His Symbols (Dell Publishing, 1962).
Jung, C.G., Aion (Princeton University Press, 1978).
Jung, C.G., M ysterium Coniunctionis (Princeton University Press, 1989).
Kaczynski, Richard, Perdurabo (New Falcon Books, 2002).
Kaczynski, Richard, The W eiser Concise Guide to Aleister Crowley (Red Wheel/Wei-
ser, 2009).
Kapleau, Roshi Philip, The Three Pillars o f Zen (Anchor Books, 2000).
Kaufman, Walter, The Portable Nietzsche (Penguin Books, 1982).
Kripal, Jeffrey J., Esalen: America and the Religion o f No Religion (The University of
Chicago Press, 2007).
Krishna, Gopi, Kundalini: The Evolutionary Energy in Man (Shambhala Publications,
1970).
Layton, Bentley, The Gnostic Scriptures (Doubleday, 1995).
Lisiewski, PhD, Joseph C., Ceremonial M agic and the Power o f Evocation (New Falcon
Publications, 2006).
Maharshi, Ramana,Talks With Sri Ramana Maharshi (Inner Directions, 2000).
Martin, Benjamin F., France in 1938 (Louisiana State University Press, 2005).
501
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Masters, Robert Augustus, The Way o f the Lover (Xanthyros Foundation, 1989).
Mathers, S.L. M acGregor, editor, The Key o f Solomon the King, (Dover Publications,
2009).
M athers, S.L. M acGregor, translator, Crowley, Aleister, editor and introduction
by, The Goetia: The Lesser Key o f Solomon the King,
(Ordo Tem pli Orientis, 1997).
Mathers, S L MacGregor, translator, The Book o f the Sacred M agic o f Abramelin the
M age, (Dover Publications, 1975).
M axwell-Stuart, P .G ., The Chemical Choir: A History o f Alchem y (Continuum Books,
2008).
Messadie, Gerard, A History o f the Devil (Kodansha International, 1996).
Milne, Hugh, Bhagwan: The God That Failed (Caliban Books, 1986).
Mitchell, Stephen, translator, Tao Te Ching (HarperPerennial, 1988).
Moore, James, Gurdjieff: Anatomy o f a Myth (Element Books, 1991).
Moore, Robert (Red Hawk), S elf Observation: The Awakening o f Conscience (Hohm
Press, 2009).
Naydler, Jerem y, Shamanic Wisdom in the Pyramid Texts: The M ystical Tradition o f
Ancient Egypt (Inner Traditions, 2005).
Needleman, Jacob (editor), The Szuord o f Gnosis: Metaphysics, Cosmology, Tradition,
Symbolism (Arkana, 1986).
Nott, C.S., Teachings o f Gurdjieff: A Pupil's Journal (Penguin Arkana, 1990).
Nydahl, Lama Ole, Riding the Tiger: Twenty Years on the Road: The Risks and Joys o f
Bringing Tibetan Buddhism to the West (Blue
Dolphin Publishing, 1992).
Osho, Autobiography o f a Spiritually Incorrect M ystic (St. M artin's Griffin, 2000).
Osho, From Sex to Superconsciousness (Full Circle Publishing, 2008).
Osho, I Am the Gate (Harper and Row, 1977).
Osho, Meditation: The First and Last Freedom (St. M artin's Griffin, 2004).
Osho (Bhagwan Shree Rajneesh), Notes o f a Madman (Rajneesh Foundation Inter­
national,1985).
Osho, Communism and Zen Fire, Zen Wind (Rebel Publishing House, 1989).
Osho, The Book o f Understanding (Harmony Books, 2006).
Osho, The Book o f Woman (Penguin Books, 2002).
Osho, M editation: The Art o f Ecstasy (Tao Publishing, 2006).
Osho, Tao: The Three Treasures, Volume I (Rajneesh Foundation International, 1983).
Osho, Books I have Loved (Tao Publishing, 2005).
Osho, Tantra: The Supreme Understanding (Rebel Publishing, 1991).
Osho (Bhagwan Shree Rajneesh), I Teach Religiousness not Religion (Rebel Publishing
House).
502
Bibliografie
Ouspensky, P.D. , In Search o f the M iraculous: Fragments o f an Llnknown Teaching
(Harcourt Brace Jovanovich, Inc., 1949).
Ouspensky, P.D., Tertium Organum: A Key to the Enigmas o f the World (The Book
Tree, 2004).
Palmer, Susan ]., and Sharma, Arvind, The Rajneesh Papers: Studies in a New Religious
M ovement (Motilal Banarsidass, 1993).
Patterson, W illiam Patrick, Eating the 'I' (Arete Communications, 1992).
Patterson, W illiam Patrick, Struggle o f the M agicians: Why Uspenskii Left Gurdjieff
(Arete Communications, 1996).
Patterson, W illiam Patrick, Taking With the Left Hand: Enncagram Craze, People o f the
Bookmark, and the M ouravieff Phenomenon
(Arete Communications, 1998).
Patterson, W illiam Patrick, Voices in the Dark: Esoteric, Occult, and Secular Voices in
Nazi-Occupied Paris 1940-1944 (Arete
Communications, 2000).
Patterson, W illiam Patrick, The Life and Teachings o f Carlos Castaneda (Arete Com­
munications, 2008).
Peters, Fritz, G urdjieff Remembered (Samuel Weiser, 1971).
Peters, Fritz, Boyhood with Gurdjieff (Arete Communications, 2006).
Plato, The Republic (Dover Publications, 2000).
Plato, The Last Days o f Socrates (Penguin Books, 2003).
Plotinus, The Enneads (Penguin Classics, 1991).
Rabelais, Francois, The Five Books o f Gargantua and Pantagruel (Random House,
1944).
Rawlinson, Andrew, The Book o f Enlightened Masters: Western Teachers in Eastern Tra­
ditions (Carus Publishing, 1997).
Regardie, Israel, and Stephenson, P.R., The Legend o f Aleister Crowley (New Falcon
Publications, 1990).
Regardie, Israel, The Eye In The Triangle: An Interpretation o f A leister Crowley (New
Falcon Books, 1993).
Reich, W ilhelm, Character Analysis (Farrar, Straus, and Giroux, 1990).
Rinpoche, Dzogchen Ponlop, Wild Awakening: The Heart o f Mahamudra and Dzogchen
(Shambhala Publications, 2003).
Robbins, Rossell, The Encyclopedia o f Witchcraft and Demonology (Crown Publishers,
1959).
Sam, Life o f Osho (Sannyas Press, 1997).
Schoch, Robert, Voices o f the Rocks (Harmony Books, 1999).
Scholem, Gersholm, Kabbalah (Penguin Books, 1978).
503
 C ei T rei M agi P ericuloşi Bibliografie

Segal, Suzanne, Collision loith the Infinite: A Life Beyond the Personal S elf (Blue Dove Waite, Dennis, Back to the Truth: 5000 Years o f Advaita (O Books, 2007).
Press, 1996). Walker, Kenneth, A Study o f G u rdjieff s Teaching (Award Books, 1969).
Seldes, George, The Great Thoughts (Ballantine Books, 1996). Wapnick, Kenneth, Love Does Not Condemn: The World, the Flesh, and the Devil Ac­
Shah, Idries, A Perfumed Scorpion, (Octagon Press, 1978). cording to Platonism, Christianity, Gnosticism, and A Course In M iracles (Foun­
Sheldrake, Rupert, The Sense o f Being Stared At and Other Aspects o f the Extended dation for A Course In Miracles, 1989).
Mind (Hutchinson, 2003). Webb, James, The Harmonious Circle: The Lives and Work o f G.I. Gurdjieff, P.D. Ous­
Shirer, W illiam L., The Rise and Fall o f the Tlurd Reich: A History o f Nazi Germany pensky, and Their Followers (G.P. Putnam 's Sons, 1980).
(Ballantine Books, 1983). Wellbeloved, Sophie, Gurdjieff: The Key Concepts (Routledge, 2003).
Shunyo, Ma Prem, Diamond Days zuith Osho (Motilal Banarsidass, 1993). West, John Anthony, The Serpent in the Sky: The High Wisdom o f Ancient Egypt (Quest
Sitchin, Zecharia, The 12th Planet (Avon Books, 1978). Books, 1993).
Sitchin, Zecharia, Genesis Revisited (Avon Books, 1990). Wilkinson, Toby, Thames and Hudson Dictionary o f Ancient Egypt (Thames and Hud­
Smoley, Richard, Forbidden Faith: The Gnostic Legacy from the Gospels to The DaVinci son Ltd., 2008).
Code (HarperSanFrancisco, 2006). Wilson, Colin, The Outsider (Jeremy P. Tarcher, 1982).
Storr, Anthony, Feet o f Clay: A Study o f Gurus (HarperCollins, 1997). Wilson, Colin, The Occult (Grafton Books, 1972).
Suster, Gerald, The Legacy o f the Beast: The Life, Work, and Influence o f Aleister Crowley
Wilson, Robert Anton, Cosmic Trigger, Volume I (New Falcon Publications, 1995).
(Samuel W eiser, 1990). Wilson, Robert Anton, Sex, Drugs & M agick (New Falcon Publications, 2008).
Sutin, Lawrence, Do What Thou Wilt: A Life o f Aleister Crowley (St. M artin's Griffin,
Woolly, Benjamin, The Queen's Conjurer: The Science and M agic o f Dr. John Dee, Ad­
2000 ). visor to Queen Elizabeth I (Henry Holt and Co., 2001).
Sutin, Lawrence, All Is Change: The Two-Thousand Year Journey o f Buddhism to the
W est (Little, Brown, and Company, 2006).
Swimme, Brian, and Berry, Thomas, The Universe Story (HarperCollins, 1994).
Taylor, Paul Beekman, G urdjieff and Orage: Brothers in Elysium (Weiser Books, 2001).
Thring, M. W., Quotations from G.l. G urdjieffs Teaching (Luzac Oriental, 2002).
Thomson, Garrett, On G urdjieff (Wadworth, 2003).
Thompson, Judith and Heelas, Paul, The Way o f the Heart: The Rajneesh M ovement
(The Borgo Press, 1988).
Tracol, Henri, The Search fo r Things that are True (Element Books, 1994).
Trungpa, Chogyam, Crazy Wisdom (Shambhala Publications, 1991).
Trungpa, Chogyam, The Lion's Roar: An Introduction to Tantra, (Shambhala Publi­
cations, 1992).
Vaughn-Lee, Llewellyn, The Face Before I was Born (The Golden Sufi Center, 1998).
Vivekananda, Swami, Raja Yoga (Ramakrishna-Vivekananda Center, 1982).
Yates, Francis, The Rosicrucian Enlightenment (Routledge & Kegan Paul, 1972).
Yates, Francis, Giordano Bruno and the Hermetic Tradition (University of Chicago
Press, 1991).
Yukteswar, Sw am i Sri, The Holy Science (Self-Realization Fellowship, 1990).
Waggoner, Robert, Lucid Dreaming: Gateway to the Inner S elf (M oment Point Press,
2009).
Waite, Dennis, The Book o f One (O Books, 2004).
504 505

Note
C a p ito lu l 1: A le ister C ro w ley : M ag u l cel straşn ic
1. Aleister Crowley, Diary o f a Drug Fiend [Jurnalul unui dependent de droguri] (Lon­
don: Sam uel Weiser, 1996), p. 364. Regele Lamus este un personaj din carte,
bazat in mare măsură pe Crowley însuşi. In ceea ce priveşte descrierea fizică
a lui Crowley ca adult, probabil că acest extras din dosarele „cărţii negre" ale
MI5 este la fel de bun ca oricare altul: „Crowley, Aleister... înălţim e lm 80
cm, vârsta aproxim ativ 40, chel, cu excepţia unei şuviţe ridicate pe frunte;
ochi negri; constituţie atletică, dar cu un aer efeminat; mâini moi şi durdulii;
poartă multe inele." (Richard Spense, Agent 666: A leister Croivley, British In­
telligence, and the Occult, Feral Publishing, 2008, ilustraţia nr. 14).
2. Israel Regardie, The Eye In The Triangle: An Interpretation o f A leister Crowley
(Pheonix: New Falcon Books, 1993), p. XXIII.
3. Ibid, pp. X-XI.
4. Roger H utchinson, Aleister Crowley: The Beast D em ystified (Edinburgh: M ain­
stream Publishing, 1998), p. 5.
5. Israel Regardie and P.R. Stephenson, The Legend o f Aleister Crowley (Las Vegas:
New Falcon Publications, 1990), p. xi.
6. O demitizare bună şi temeinică a acestor lucruri se poate găsi la Lon M ilo Du­
Quette, The M agick o f Aleister Crowley: A Handbook o f Rituals o f Thelema (San
Francisco: W eiser Books, 2003), pp. 2-10.
7. Citat de Robert Anton W ilson în Introducerea lui la lucrarea lui Regardie, The
Eye In the Triangle, p. XIII.
8. Aleister Crowley, The Confessions o f Aleister Crowley (London: Penguin Arkana,
1979), pp. 42-43.
9. Crowley, Confessions, p. 172.
10. Law rence Sutin, Do W hat Thou Wilt: A Life o f A leister Crowley (New York: St.
M artin's Griffin, 2000), p. 4.
11. Yeats, dintr-o scrisoare către Thomas Sturge-M oore, 1925.
12. Cea mai bună abordare ştiinţifică a perioadei de intensă activitate rozicruciană
din jurul anului 1600 se găseşte îxi lucrările lui Francis Yates, mai ales în The
Rosicrucian Enlightenment (London & New York: Routledge & Kegan Paul,
1972).
N ote
13. Crowley, Confessions, p. 440.
14. Richard Kaczynski, The W eiser Concise Guide to Aleister Crowley (San Francisco,
Red W heel/W eiser, 2009) p. 23.
15. Sutin, Do What Thou Wilt, p. 157.
16. Crowley, Confessions, pp. 427-444.
17. Regardie şi Stephenson, The Legend o f Aleister Crowley, p. 91.
18. A se vedea
http:/ /web.archive.org/web/20040409082405/ww w.redflamc93.com/Gar-
dner.html. sau A lan Richardson, Aleister Crowley and Dion Fortune: The Logos
o f the Aeon and the Shakti o f the Age (Woodbury: Llewellyn Publications, 2009),
pp. 177-184.
19. Gerald Suster, The Legacy o f the Beast: The Life, Work, and Influence o f Aleister Croiv­
ley (York Beach: Samuel Weiser, 1990), pp. 75-79.
20. Regardie and Stephenson, The Legend o f Aleister Crowley, p. xii.
C ap ito lu l 2: G .I. G u rd jie ff: D ia v o lu l n e g ru d in A sh k h a b a d
1. W illiam Patrick Patterson, Eating the T' (San Anselmo: Arete Communications,
1992, p. 36).
2. Colin W ilson, The Occult (London: Grafton Books, 1972, retipărită de multe ori).
3. P.D. Ouspensky, In Search o f the Miraculous: Fragments o f an Unknown Teaching
(Orlando: Harcourt Brace Jovanovich, Inc., 1949).
4. Gurdjieff a avut diferite paşapoarte de-a lungul anilor, în care erau înscrise date
de naştere diferite. Anii citaţi frecvent ca an de naştere sunt 1872 şi 1877.
Jam es Moore, în cuprinzătoarea lui biografie (Gurdjieff: Anatom y o f a Myth)
susţinea că anul naşterii lui Gurdjieff ar fi fost 1866, iar de la publicarea cărţii
lui Moore, în 1991, se pare că această dată este preferată tuturor celorlalte,
pe baza următoarelor argumente ale lui Moore:
A. Gurdjieff susţinea că are 78 de ani în 1943 şi 83 de ani în 1949 (anul morţii lui).
B. Fotografiile făcute la puţin timp înainte de moartea lui (în 1949) par să arate (cel
puţin pentru Moore) un om pe la optzeci şi ceva de ani decât un om la 70-75
de ani.
C. Gurdjieff susţinea că, pe când avea şapte ani, cireada de vite a tatălui său a fost
distrusă de o boală. într-adevăr, a existat o epidemie catastrofală de pestă bo­
vină în 1872-1873, în Asia Minor.
D. Gurdjieff şi familia lui au sosit în oraşul turcesc Kars, la scurt timp după o vic­
torie m ilitară ţaristă în 1877, la un m om ent când Gurdjieff deja avea patru
fraţi
/ mai mici.
E. Acest element nu este menţionat de Moore, dar merită enumerat: când Ouspensky
l-a întâlnit prima dată pe Gurdjieff la Moscova, în 1915, el l-a descris pe Gur-
5 07
 C ei T rei M agi P ericuloşi
djieff ca pe un om care pare că „nu mai e tânăr". Dacă Gurdjieff s-a născut în
1877, înseamnă că avea 38 de ani când s-a întâlnit cu Ouspensky; dacă s-ar fi
născut în 1872, atunci ar fi avut 43 de ani, iar dacă s-ar fi născut în 1866, atunci
ar fi avut 49 de ani. Cred că putem să presupunem în siguranţă că „nu mai e
tânăr" se potriveşte mai degrabă cu 43 sau 49 de ani decât cu 38. Ouspensky
însuşi avea 37 de ani la momentul acestei întâlniri; este improbabil că ar fi des­
cris o persoană aproape de vârsta lui ca pe cineva care „nu mai e tânăr".
Gurdjieff avea într-adevăr un paşaport în care data lui de naştere era 1877, dar,
după cum am menţionat, ei deţinea mai multe paşapoarte, unele cu date de
naştere diferite - una indicând chiar 1864 - şi la toate le-a dat foc în 1930, în­
aintea unei călătoriile în America (a se vedea Patterson, Struggle o f the M agi­
cians, p. 216). Deşi argum entele lui M oore sunt interesante, ele nu sunt
imbatabile, iar el pare într-adevăr să facă o greşeală. Contraargumentele sunt
după cum urmează:
A. Faptul că G urdjieff susţinea că are o anumită vârstă nu înseamnă mult, fiind
bine ştiut faptul că nu îi era frică să spună ceea ce gândea, în orice moment,
indiferent dacă avea sau nu baze reale. Prim ul argum ent al lui M oore, că
Gurdjieff susţinea că avea 78 de ani în 1943, nu se coroborează din punct de
vedere aritm etic - 78 de ani în 1943 ar fi însem nat că a fost născut în 1864
sau 1865, nu în 1866. Şi aceasta pare să fie greşeala lui M oore, pentru că el
afirm ă că unul din paşapoartele lui Gurdjieff avea m enţionată ca dată de
naştere „anul extrem de discrepant 1864" - când se pare că Gurdjieff însuşi
a stipulat acest an (sau 1865) când şi-a descris vârsta în 1943. în continuare,
J. G. Bennett spune în autobiografia lui că, în ianuarie 1949, Gurdjieff susţine
că acum are 80 de ani. Asta ar însemna că anul lui de naştere este 1869, nu
1866. Bennett indică şi că el consideră că Gurdjieff nu spunea adevărul şi că,
în realitate, era „cu destul de m ult mai tânăr" (A se vedea J.G. Bennett,
Witness: The Autobiography o f John Bennett (Wellingborough: Turnstone Press,
1983), p. 251.
B. Fotografiile în care Gurdjieff arată ca de 83 de ani ar fi putut fi cu uşurinţă poze
ale unui om de 72 sau 77 de ani care a avut o viaţă foarte dură (ceea ce era
adevărat în cazul lui Gurdjieff). Acest lucru este sugerat mai departe şi de
doctorul care a făcut autopsia pe cadavrul lui Gurdjieff, declarând că el ar fi
trebuit să moară cu ani înainte, deoarece cele mai multe din organele lui erau
într-o stare foarte proastă.
C. La începutul anilor 2000 a apărut pe internet un video cu G urdjieff - în mare
parte videoclipuri scurte şi fără sunet, în care el interacţionează cu studenţii
în locuri publice, în ultimii ani ai vieţii lui (1947-1949). Analizând acele vi­
deoclipuri, este surprinzător să ne gândim că bărbatul scund şi corpolent
508
N ote
(cum se prezenta la acea vreme) are optzeci şi ceva de ani. Foarte puţini oa­
meni supraponderali ajung până la 80 de ani. El se m işcă destul de agil şi
pare puţin cam rapid pentru un bătrân de 82 sau 83 de ani. (Dar, la urma
urmei, era „profesor de dans", după cum îi plăcea să spună despre sine, şi
este clar că era un om foarte robust, astfel că nu este imposibil).
J.G. Bennett susţinea ca an de naştere 1872. în cartea sa Gurdjieff: Â Veri/ Great
Enigma, el scria:
Din câte pot eu să concluzionez pe baza diferitelor surse, din ceea ce ne-a
spus el şi familia lui, pare într-adevăr probabil ca el să se fi născut în 1872, la
Alexandropol şi ca tatăl lui să se fi mutat la Kars, la scurt timp după ce oraşul
fusese ocupat de ruşi, adică undeva în jurul anului 1878, pe când Gurdjieff
avea şase sau şapte ani. (Bennett, 1963).
La vreo zece ani după aceea, Bennett a scris dezlânata biografie a lui Gurdjieff (Gur­
djieff: M aking a New World), unde avea de spus următoarele:
Data naşterii lui Gurdjieff, aşa cum este trecută în paşaportul lui, este 28 de­
cem brie 1877. El spunea că este mult mai bătrân şi susţinea că este născut pe
data de 1 ianuarie după calendarul vechi. Mie mi-a fost greu să împac cro­
nologia vieţii lui cu data de 1877, însă familia lui susţine că este corectă. Dacă
este aşa, el şi-a început căutarea la vârsta timpurie de 11 ani, pentru că se re­
feră la anul 1888 ca la o perioadă în care i s-au deschis noi perspective. A
mers prima oară la Constantinopol în 1891 şi spune că la vremea acelei călă­
torii era „băiat", astfel că data nu prezintă o neconconrdanţă evidentă. Totuşi,
pare ciudat că, dacă s-a născut în 1877, el nu a m enţionat că acest lucru s-a
petrecut în timpul războiului ruso-turc (Bennett, 1973).
în ciuda acestor îndoieli, Bennett continuă şi afirmă:
în octombrie 1877, oraşul [Kars] era în ultimele lui zvâcniri, iar ţarul l-a trimis
pe fratele lui, marele Duce Nicolai, să conducă atacul final. Cu o superioritate
num erică şi de arm e copleşitoare, apărarea a fost depăşită în noaptea de
17-18 noiembrie. Şase săptămâni mai târziu, s-a născut Gurdjieff, la Gumru,
deja redenumit Alexandropol, în onoarea tatălui ţarului (Bennett, 1973).
Astfel, se pare că Bennett fie a uitat că 10 ani mai înainte, declarase că anul probabil
al naşterii lui G urdjieff este 1872, fie şi-a schim bat punctul de vedere. La
moartea lui Gurdjieff, în 1949, Jeanne de Salzmann, adm inistratora-şefă a lui
Gurdjieff şi persoana pe care a desemnat-o să administreze comunitatea mon-
509
 C ei T rei M agi P ericuloşi
dială Gurdjieff, a susţinut ca an al naşterii 1877.
Toate acestea sunt contrazise din nou într-o altă carte a lui Bennett, în autobiografia
lui din 1961 (W itness: The Autobiography o f John Bennett), unde scrie despre
prima lui întâlnire cu Gurdjieff, în 1920:
Abia după ce şi-a dat jos kalpakul, după masă, am văzut că era ras în cap.
Era scund, dar cu o constituţie foarte robustă. M -am gândit că are în jur de
50 de ani, dar doamna Beaumont era sigură că e mai în vârstă. El mi-a spus
mai târziu că se născuse în 1866, dar sora lui a contestat acest lucru şi a afir­
mat că se născuse în 1877. Vârsta lui era o enigmă, la fel de mult ca orice avea
legătură cu el. (Bennett, 1961, p. 55).
Această anecdotă anume nu se potriveşte prea bine cu data de 1866, deoarece, în
general, sora unui om ar avea slabe m otivaţii să m intă într-o asemenea
chestiune şi nici nu ar face o eroare de unsprezece ani în estim area vârstei fra­
telui ei mai mare (Deşi este imaginabil, dacă nu era bună la aritmetică - i.e.,
o greşeală sinceră).
în sfârşit, merită să menţionăm aici că unul dintre cronicarii recenţi mai buni ai lui
Gurdjieff şi ai Lucrării lui, William Patrick Patterson (care a scris câteva cărţi
şi a produs trei clipuri video bune pe această temă), înclină către 1872. în sec­
ţiunea de note de la Lupta magicienilor, el remarcă:
Eu cred că Gurdjieff s-a născut nu în 1877, nici în 1866, ci în 1872. Asta se ba­
zează pe datele pe care le dă Gurdjieff în întâlniri cu oameni remarcabili (Pat­
terson, 1996).
Apoi continuă cu o serie de argumente bazate pe evenimente din întâlniri care con­
tracarează cu uşurinţă argumentele lui Moore, în sprijinul anului 1866. Lucru
amuzant, el observă că şi Olga de Hartmann, o studentă apropiată a lui Gur­
djieff, crezuse întotdeauna că el era mai în vârstă (1877, ca an de naştere), dar
nu putea să o dovedească - în ciuda faptului că anul naşterii din propriul ei
paşaport era 1896, deşi, ea era născută în 1885. în orice caz, pentru mine, data
cea mai logică pare într-adevăr mai apropiată de 1872, mai ales dacă ne luăm
după clipurile video din ultimii ani ai lui Gurdjieff. Bennett, deşi iniţial a pro­
m ovat acest an, nu oferă niciun argument care să îl susţină. Patterson (1872)
şi Moore (1866) par să fie singurii cercetători care oferă argumente rezonabile
în sprijinul datelor pe care le avansează.
5. G.I. Gurdjieff, M eetings with Remarkable Men (London: Routledge Kegan Paul,
1963). Retipărită cel mai recent de Penguin Compass, 2002.
N ote
6. Pentru o abordare interesantă cu privire la o posibilă legătură între ideile lui Gur­
djieff şi cele ale lui Castaneda, a se vedea W illiam Patrick Patterson, The Life
and Teachings o f Carlos Castaneda [Viaţa şi învăţăturile lui Carlos Castaneda] (Fair­
fax: Arete Communications, 2008).
7. Gurdjieff, Meetings, pp. 89-91.
8. Ibid., p. 99.
9. Ibid., p. 119.
10. Ouspensky, In Search o f the Miraculous, p. 302.
11. James Moore, Gurdjieff: Anatomy o f a Myth (Rockport: Element Books, 1991), p.
216.
12. P.D. Ouspensky, Tertium Organum: A Key to the Enigmas o f the World (London:
Kegan Paul, Trench and Trubner & Co., 1922). Retipărită cel mai recent de
The Book Tree, 2004.
13. W illiam Patrick Patterson, Struggle o f the M agicians: Why Uspenskii Left Gurdjieff
(Fairfax, Arete Communications, 1996), p. 94.
14. G.I. Gurdjieff, Beelzebub's Tales to His Grandson (New York: Viking Arcana, 1992).
15. Eu însum i pot să confirm puterea ideii lui de Artă Obiectivă, am intindu-m i de
vizitele mele în locuri, precum Taj Mahal, Marea Piramidă, Sfinxul, Cupola
Stâncii din Ierusalim , Petra din Iordania şi Catedrala G otică din Palma de
Mallorca. Puterea pură a acestor forme arhitecturale este evidentă, iar reacţia
pe care am avut-o la ele părea în concordanţă cu învăţăturile lui Gurdjieff
despre „corpul emoţional superior". Am simţit acest lucru îndeosebi la Cu­
pola Stâncii; moscheele islamice par să fi fost proiectate iniţial cu intenţia de
a atrage atenţia în sus, către chakrele superioare ale corpului subtil.
16. ww w.gurdjieff.org/wrightl.htm
17. John Carswell, Lives and Letters (New York: New Directions Books, 1978), p. 185.
C ap ito lu l 3: O sh o: C e l m ai p e ricu lo s o m de la Iisu s H risto s în co a ce
1. Sam, Life o f Osho (London: Sannyas Press, 1997), p. 60.
2. Conform lui H igh Milne, acest lucru este incert. El susţine că nimeni, nici măcar
m ama lui, nu îşi am intea ziua exactă în care se născuse Osho. A se vedea
High Milne, Bhagwan: The God that Failed (Caliban Books, 1986), p. 110.
3. Anthony Storr, Feet o f Clay: A Study o f Gurus (London: HarperCollins 1997), p.
xiii.
4. Osho, Autobiography o f a Spiritually Incorrect M ystic (New York: St. M artin's Grif­
fin, 2000), p. 25.
5. Vasant Joshi, The Awakened One (New York: Harper & Row, 1982), p. 27.
6. Bhagwan Shree Rajneesh, I Teach Religiousness, not Religion (Pune: Rebel Publis­
hing House, 1988), p. 128.
511
 C ei T rei M agi P ericuloşi
7. Un koan este o afirmaţie sau o întrebare care nu are rezolvare raţională - de exem­
plu, „Arată-mi chipul tău înainte să se fi născut părinţii tăi". Ideea este că,
atunci când contemplăm o astfel de întrebare, până la urmă vom ajunge la
un punct în care mintea logică „se dă bătută" şi are loc o epifanie, o intuiţie
profundă, cu privire la starea de interconectare (sau „U nim e") a tuturor lu­
crurilor. Genul ăsta de realizare, dacă este suficient de profund, se numeşte
satori, care înseamnă „iluminare bruscă".
8. Suzanne Segal, Collision with the Infinite: A Life Beyond the Personal S elf (San Diego:
Blue Dove Press, 1996).
9. Osho, Autobiography o f a Spiritually Incorrect Mystic, p. 63.
10. Descrierea completă a experienţei de iluminare a lui Osho se poate citi în Auto­
biography o f a Spiritually Incorrect Mystic, pp. 68-76.
11. Storr, Feet o f Clay, pp. 49-50.
12. Osho, Autobiography o f a Spiritually Incorrect Mystic, p. 62.
13. Roshi Philip Kapleau, The Three Pillars o f Zen (New York: Anchor Books, 2000),
p. 231.
14. Ibid., p. 254.
15. Lex Hixon, Coining Home: The Experience o f Enlightenment in Sacred Traditions
(New York: The Putnam Publishing Group, 1989), p. xi.
16. Osho, Autobiography o f a Spiritually Incorrect Mystic, p. 89.
17. Ibid., p. 136.
18. Osho, From Sex to Superconsciousness (New Delhi: Full Circle Publishing, cea
mai recentă tipărire 2008).
19. Ouspensky, In Search o f the Miraculous, p. 227.
20. Juliet Forman, Bhagwan: The Buddha fo r the Future (Cologne: Rebel Publishing,
1990), p. 270.
21. Milne, Bhagwan: The God That Failed, p. 179.
22. Osho, Autobiography o f a Spiritually Incorrect Mystic, p. 157.
23. Sam, Life o f Osho, p. 134.
24. Osho, I Am the Gate (New York: Harper and Row, 1977), pg 2.
C ap ito lu l 4: M a g ia şi T h elem a lui C ro w ley
1. Aleister Crowley, M agick Without Tears (Tempe: New Falcon Publications, 1994),
p. 244.
2. Aleister Crowley, Magick: Book Four, Liber ABA (Weiser Books, ediţlia revizuită
din 1998 este cea mai recentă), Introducere.
3. Ibid., Introducere.
4. Ibid., Introducere.
5. Ibid., Introducere.
N ote
6. Din pledoaria de autoapărare a lui Hitler de la procesul lui din 1924 pentru înaltă
trădare, după eşuarea Putsch-ului de la Berărie. A se vedea William L. Shirer,
The Rise and Fall o f the Third Reich: A History o f Nazi Germany (New York: Bal-
lantine Books, 1983), p. 116.
7. Crowley, M agick: Book 4, Introducere.
8. P.D. Ouspensky, In Search o f the Miraculous: Fragments o f an Unknown Teaching
(Orlando: Harcourt Brace Jovanovich, Inc., 1949), p. 14.
9. Francois Rabelais, The Five Books o f Gargantua and Pantagruel (New York, Random
House 1944), p. 154
10. Pentru o privire de ansamblu cuprinzătoare asupra acestor eoni, a se vedea Lon
Milo DuQuette, The M agick o f Aleister Crowley: A Handbook o f Rituals o f Thelema
(San Francisco: W eiser Books, 2003), pp. 16-21.
11. A se vedea J. Daniel Gunther, Initiation in the Aeon o f the Child: The Inward journey
(Lake Worth: Ibis Books, 2009), pp. 159-190.
12. Aleister Crowley, Magick Without Tears (Tempe: New Falcon Productions, 1994),
p. 302.
13. Aleister Crowley, The Confessions o f Aleister Crowley (London: Penguin Arkana,
1979), p. 398.
14. Crowley, M agick Without Tears, p. 95.
15. Ibid., p. 303.
16. Ibid., pp. 281-282.
17. Ibid., p. 282.
18. Aleister Crowley (redactor) şi Samuel Liddell M acGregor M athers (traducător),
The Goetia: The Lesser Key o f Solomon the King (San Francisco: Weiser Books,
1997), p. 17.
19. J.G. Bennett, The M asters o f Wisdom (Wellingborough: Turnstone Press, 1982).
20. Crowley, Magick Without Tears, pp. 77-78.
21. Ibid., p. 78.
C a p ito lu l 5: L u cra re a G u r d jie f f
1. G.I. Gurdjieff, Views from the Real World (London: Penguin Arkana, 1984), p. 42.
2. Jam es Moore, Gurdjieff: Anatomy o f a Myth (Rockport, Element Books, 1991), p.
318.
3. P.D. Ouspensky, In Search o f the M iraculous: Fragments o f an Unknown Teaching
(Orlando: Harcourt Brace Jovanovich, Inc., 1949), p. 21.
4. Kenneth Walker, A Study o f G u rdjieff s Teaching (New York: Award Books, 1969),
pp. 149-150.
5. Ouspensky, In Search o f the Miraculous, p. 123.
6. Ibid., pp. 82-86.
513
 C ei T rei M agi P ericuloşi
7. Ibid., pp. 294-295 şi 376-378.
8. Un bun exemplu din aceste M işcări se poate vedea în filmul din 1979 al lui Peter
Brook, Meetings with Remarkable Men [întâlniri cu oameni remarcabili], care aco­
peră prima parte a vieţii lui Gurdjieff, înainte ca acesta să fi început să predea.
Interesant despre acest film este că rolul unuia dintre primii mentori ai lui
Gurdjieff, Prinţul Yuri Lubovedsky, este jucat de bine-cunoscutul actor en­
glez Terence Stamp, care a fost discipolul lui Osho la sfârşitul anilor '70.
C ap ito lu l 6: în v ă ţă tu rile lui O sho
1. Osho, Autobiography o f a Spiritually Incorrect Mystic (New York: St. M artin's Grif­
fin, 2000), 171.
2. Extras dintr-un interviu cu Howard Sattler, 6PR Radio, Australia, la Rajnees-
hpuram în 1985.
www.youtube.com/watch?v=5ocbZhRQS9I
3. Osho, Socrates Poisoned Again A fter 25 Centuries (Cologne: Rebel Publishing
House, 1986), Capitolul 10.
4. Alan W atts, Psychotherapy East and West, (New York: Vintage Books, 1975), pp.
2-3.
5. Gopi Krishna, Kundalini: The Evolutionary Energy in Man (Berkeley: Shambhala
Publications, 1970).
6. Grof era specializat, printre altele, pe lucrul cu stări tulburătoare generate de
practica spirituală prea zeloasă. A se vedea Christina Grof şi Stanislav Grof,
The Stormy Search fo r the S elf (Los Angeles: Jerem y P. Tarcher, 1990).
7. A se vedea W ilhelm Reich, Character Analysis (New York: Farrar, Straus, and Gi­
roux, 1990).
8. Osho, Autobiography o f a Spiritually Incorrect Mystic, pp. 196-197.
9. Jeffrey J. Kripal, Esalen: America and the Religion o f No Religion (Chicago: The Uni­
versity of Chicago Press, 2007), pp. 364-365.
10. Osho, From Sex to Superconsciousness (New Delhi: Full Circle, cea mai recentă
retipărire 2008).
11. Bhagwan Shree Rajneesh, The Rajneesh Bible, Volume III (Rajneeshpuram: Raj­
neesh Foundation International, 1985), p. 770.
12. Osho, M editation: The First and Last Freedom (New York: St. M artin's Griffin,
2004), p. 4.
13. Osho, M editation: The First and Last Freedom, p. 53.
14. Osho, Communism and Zen Fire, Zen Wind (Cologne: Rebel Publishing House,
1989), p. 256.
15. O relatare bună despre „aleşii iluminaţi" selectaţi de Osho se poate găsi la Juliet
Form an, Bhagwan: The Buddha fo r the Future (Pune: The Rebel Publishing
House, 1991) pp. 345-358.
N ote
Pentru anecdota despre G urdjieff, a se vedea Fritz Peters, G u rdjieff Remembered
(New York: Samuel Weiser, 1971), pp. 112-113.
C ap ito lu l 7: R eg ii n o p ţii
1. Din Introducerea scrisă de John Sym onds la The Confessions o f A leister Croioley
(London: Penguin Arkana, 1979), p. 25.
2. Din Introducerea scrisă de George Meredith la Juliet Forman, Bhagwan: The Bud­
dha fo r the Future (Pune: The Rebel Publishing House, 1991), p. xix.
3. Israel Regardie şi P.R. Stephenson, The Legend o f Aleister Crowley (Las Vegas: New
Falcon Publications, 1990), p. xiii
4. G.I. Gurdjieff, Beelzebub's Tales to His Grandson (New York: Viking Arkana, 1992).
5. A se vedea ww w.youtube.com /watch?v=Gq7IUM 41Crs. Tom Robbins a fost
cazul rar al unui autor popular consacrat care a adoptat deschis o poziţie de
apărare elocventă a lui Osho. Arătându-i-se un transcript al rem arcilor lui
Robbins despre el, Osho a comentat odată: „el este sannyasin-ul (discipolul)
m eu". Sigur că Robbins nu era, cel puţin nu oficial, dar Osho a făcut remarca
pentru a-şi exprim a punctul de vedere că Robbins este acordat la modul lui
de înţelegere.
6. Georg Feuerstein, Tantra: The Path o f Ecstasy (Boston: Sham bhala Publications,
1998), p. 4.
7. Acest punct de vedere a fost contestat de mai mulţi, în special de gurul lui Para-
mahansa Yogananda, Sri Yukteswar, precum şi de studentul contemporan
al Vedelor, David Frawley. Yukteswar susţinea în cartea sa, The Holy Science
[Ştiinţa sfântă] că noi am ieşit din Kali Yuga şi am intrat în Dwaparu Yuga, în
jurul anului 1700 e.n., ceea ce, lucru interesant, corespunde cu începutul Erei
Raţiunii în Europa. Totuşi, chiar şi în această interpretare a yuga-urilor, tot
ne aflăm într-o perioaă întunecată, aproximativ echivalentă cu ivirea zorilor.
Lumina apare, dar încă e foarte întuneric.
8. Pentru o discuţie bună pe această temă, mai ales despre cum se aplică ea la criza
energetică viitoare, a se vedea John Michael Greer, The Long Descent (Gabriola
Island: New Society Publishers, 2008).
9. Pentru o explicaţie în profunzim e despre forţele evoluţiei, a se vedea Brian
Swim m e şi Thom as Berry, The Universe Story (New York: HarperCollins,
1994) pp. 118-130.
10. Osho, The Book o f Understanding (New York: Harm ony Books, 2006).
11. Steele, James & Mays, Simon (1995).
http://web.archive.Org/web/20021208040702/http://www.soton.ac.uk/~tjms/h
anded.html
12. Pentru un studiu bun pe această temă, a se vedea Gerard Messadie, A History o f
515
 C ei T rei M agi P ericuloşi
the Devil (New York: Kodansha International, 1996). Dar scurta remarcă a lui
Messadie în cartea lui Crowley poate fi ignorată fără probleme sau, alternativ,
studiată ca un exemplu bun de dezinformare savantă despre Crowley.
13. Aleister Crowley, Magick: Book Four, Liber ABA (Weiser Books, ediţia revizuită
din 1998 este cea m ai recentă), Capitolul 21.
14. Ibid., Capitolul 21.
15 Aleister Crowlev, The Book o f Thoth (York Beach: Samuel Weiser, 1992), p. 106.
16. John P Conger, Jung nud Reich: The Body as Slmdow (Berkeley: North Atlantic
Books, 1988), p.85.
17. C.G. Jung, Man and His Symbols (New York: Dell Publishing, 1962), p. 72.
18. C.S. Nott, Teachings o f G urdjieff (London: Routledge & Kegan Paul, 1961), p. 86.
19. Pentru am eninţarea lui Gurdjieff către Jesse Orage, a se vedea W illiam Patrick
Patterson, Struggle o f the M agicians (Fairfax: Arete
Communications, 1996), p. 123. Deşi Osho a vorbit respectuos despre Iisus ca maes­
tru iluminat în cele mai multe din discursurile lui din anii '70, până pe la ju ­
mătatea anilor '80 ajunsese să fie din ce în ce mai tăios la adresa creştinismului
şi a lui Iisus. Acest lucru a părut să coincidă cu anii petrecuţi în Oregon şi mai
ales cu perioada de sfârşit, chiar înainte de distrugerea comunităţii. Pentru un
bun exemplu în acest sens, a se vedea The Rajneesh Bible, Volume III (Rajnees­
hpuram: Rajneesh Foundation International, 1985), pp. 308-317.
20. C.G. Jung, Aion: Researches into the Phenomenology o f the S elf (Princeton: Princeton
University Press, 1978), p. 42.
21. Pentru o discuţie excelentă pe această temă din punctul de vedere al unui stu­
dent dedicat al Thelemei, a se vedea J. Daniel Gunther, Initiation in the Aeon
o f the Child: The Inward Journey (Lake Worth: Ibis Books, 2009), pp. 159-191.
22. Dintr-o scrisoare către Gerald Kelly. A se vedea Lawrence Sutin, Do W hat Thou
Wilt: A Life o f Aleister Crowley (New York: St. M artin's Griffin, 2000), p. 160
23. Benjamin F. Martin, France in 1938 (Louisiana State University Press, 2005), p.
128.
24. Aleister Crowley, Magick Without Tears (Tempe: New Falcon Productions, 1994),
p. 277.
25. Ibid., p. 278.
26. Aşa a semnat o scrisoare către studentul lui apropiat A. R. Orage. A se vedea
Paul Beekman Taylor, G urdjieff and Orage: Brothers in Elysium (York Beach:
W eiser Books, 2001) p. 159.
27. Osho, Autobiography o f a Spiritually Incorrect Mystic (New York: St. Martin's Grif­
fin, 2000), p. 18.
28. M. W. Thring, Quotations from G.I. G urdjieffs Teaching (Oxford: Luzac Oriental,
2002), p. 188.
516
N ote
C ap ito lu l 8: A u top erfecţion area şi m itul gu ru lu i in fa ilib il
1. P.D. Ouspensky, In Search o f the Miraculous: Fragments o f an Unknown Teaching
(Orlando: Harcourt Brace Jovanovich, Inc., 1949), pp. 71-73.
2. G.I. Gurdjieff, Viezus from the Real World (London: Penguin Arkana, 1984), p. 78.
3. A di Da Sam raj, controversat guru am erican şi contem poran cu Osho. El şi-a
schimbat num ele de câteva ori de-a lungul anilor (Bubba Free John, Da Free
John, Da Avabhasa etc., rămânând până la urmă la Adi Da Samraj). Şi el a
fost unul din m agii obraznici de înţelepciune nebună, alături de Chogyam
Trungpa. Autobiografia lui spirituală, intitulată The Knee o f Listening [Genun­
chiul ascultării], este excelentă şi mai lucidă decât Confesiunile lui Crowley sau
întâlniri cu oameni remarcabili a lui Gurdjieff. La sfârşitul anilor '70 şi în anii
'80, Adi Da era considerat principalul „guru rival" al lui Osho. însă în ulti­
mele două decenii ale vieţii lui a ieşit din zona publică şi a ales să locuiască
pe-o insulă îndepărtată din Pacificul de Sud, înconjurat de un grup mic de
adepţi. De asemenea, com unicarea lui a început să fie stranie, scriind mici
tratate în care îşi declara suprem aţia spirituală, scriind fiecare cuvânt din
frază cu literă mare şi, în general, punându-se într-o poziţie din ce în ce mai
inaccesibilă. Cu toate acestea, scrierile lui sunt de valoare pentru un căutător
serios şi merită studiate. Cartea lui despre moarte şi procesul morţii, numită
Easy Death [Moarte uşoară] este, după părerea mea, cea mai bună carte scrisă
vreodată pe această temă.
4. Pentru discuţia care urmează despre schema de niveluri de conştiinţă a lui Adi
Da, a se vedea The Heart's Shout: The Liberating Wisdom o f Da Avabhasa (Nai-
tauba: Sri Love-Anandashram, 1993), pp. 74-86, precum şi
www.adidam.org/ teaching/seven-stages.aspx
5. Ouspensky, In Search o f the Miraculous, p. 66.
6. Karen Horney, Neurosis and Human Growth (New York: W.W. Norton and Com­
pany, Inc., 1991) p. 111.
7. Ibid., p. 110.
8. Maeştrii tibetani sunt greu de întrecut când e vorba de explicaţii precise şi cu­
prinzătoare despre natura realităţii şi a minţii. Pentru o discuţie pertinentă
despre nivelurile de realitate „relativ" vs. „absolut", a se vedea Dzogchen
Ponlop, Wild Awakening: The Heart ofM aham udra and Dzogchen (Boston: Sham-
bhala Publications, 2003), pp. 232-235.
9. Georg Feuerstein, Holy Madness: Spirituality, Crazy-Wise Teachers, and Enlighten­
ment (Prescott: Hohm Press, 2006), p. 396.
C ap ito lu l 9: C o m u n ita te a sp iritu a lă I: P a ra d iso şi In fern o
1. Richard Fairfield, Communes USA: A Personal Tour (Baltimore: Penguin Books,
1972), p. 3.
51 7
 C ei T rei M agi P ericuloşi N ote

C ap ito lu l 10: C o m u n ita te a sp iritu a lă II: P arad iso şi In fern o

2. Ibid., pp. 12-13.
3. Aleister Crowley, The Confessions o f Aleister Crowley (London: Penguin Arkana, 1. Rosemary Hamilton, Hellbent For Enlightenment (Ashland: W hite Cloud Press,
1998) p. 87.
1979), pp. 864-865.
4. Lawrence Sutin, Do W hat Thou Wilt: A Life o f Aleister Crowley (New York: St. Mar­ 2. Term enul sanscrit satsang este compus din cuvintele sat („adevăr") şi sangha
(„com panie", „grup") şi înseamnă, în traducere literală, „compania adevă­
tin's Griffin, 2000), p. 289.
5. Martin Booth, A M agick Life (Great Britain: Hodder and Stoughton, 2001), pp. rului" sau, m ai precis, „adunare împreună în num ele adevărului spiritual".
3. Există multe versiuni tipărite ale acestor lucruri. Un sum ar bun şi nepărtinitor
366-367
se găseşte la www.lang.nagoya-u.ac.jp/proj/genbunronshu/29-2/potter.pdf.
6. Crowlev, Confessions, p. 881.
A se vedea şi M ax Brecher, A Passage to America (Mumbai: Book Quest Pu­
7. Booth, A M agick Life, p. 376.
blishers, 1993). O altă prezentare generală bună se găseşte la Osho, Autobio­
8. Această atracţie anume pare să fi fost liberă de nevoile im perioase ale libidoului
graphy o f a Spiritually Incorrect M ystic (New York: St. M artin's Griffin, 2000),
lui Crowley: nu există dovezi că interesul lui pentru Loveday mergea dincolo
pp. 246-259. Pentru cititorul neatent, aceasta ar putea să pară o sursă dubioasă
de cel spiritual-magic. A se vedea Sutin, Do What Thou Wilt, p. 302.
pentru o informaţie exactă despre această chestiune, dar de fapt cartea a fost
9. Gerald Suster, The Legacy o f the Beast: The Life, Work, and Influence o f Aleister Crow­
scrisă de alţii, la 10 ani după moartea lui Osho şi surprinde corect evenimen­
ley (York Beach: Sam uel Weiser, 1990), p. 67.
tele. O altă sursă care documentează aceleaşi evenimente, la fel de precis, dar
10. Richard Kaczynski, The Weiser Concise Guide to Aleister Crowley (San Francisco,
cu o atitudine mai critică faţă de Osho, este Satya Bharti Franklin, The Promise
W eiser Books, 2009), p. 29. o f Paradise (New York: Station Hill Press, 1992), pp. 291-309.
11. Sutin, Do W hat Thou Wilt, pp. 303-304. 4. Există o serie de surse pentru aceste întâmplări ulterioare, dar probabil că cea
12. Booth, A Magick Life, pp. 389-390. mai detaliată este Juliet Forman, Bhagxvan: The Buddha fo r the Future (Cologne:
13. Crowley, Confessions, pp. 917-919. Rebel Publishing, 1990).
14. Roger Hutchinson, Aleister Crowley: The Beast Demystified (Edinburgh: Mains­ 5. Brecher, A Passage to America, p. 206-207.
tream Publishing, 1998), p. 181 6. Ma Prem Shunyo, Diamond Days with Osho (Delhi: Motilal Banarsidass, 1993), p.
15. Israel Regardie şi P.R. Stephenson, The Legend o f Aleister Crowley (Las Vegas: 86 .
New Falcon Publications, 1990), pp. 146- 7. www.justice.gov/opa/pr/2005/Septem ber/05_crm _502.html
148. (Publicată iniţial de M andrake în 1930). 8. Franklin, The Promise o f Paradise, pp. 193-194.
16. www.gurdjieff.org/sharpe.htm 9. www.iosho.com/oBook/The% 20Life% 2 0 0 f%2 00 sho/ 08-25-sheela.htm
17. ww w.gurdjieff.org/roberts.htm 1 0 . www.iosho.com / o B o o k / T h e % 2 0 L i f e % 2 0 0 f % 2 0 0 s h o / 1 0 - 4 2 - je a l o u s y . h t m
18. G.I. G u rdjieff s Institute fo r the Harmonious Development o f M an: Prospectus No. 1, 11. William Golding, Lord o f the Flies (publicată prima dată de Pedigree Books în
p. 3 (tipar privat 1922). 1953). Un rom an clasic despre un grup de tineri băieţi naufragiaţi pe o insulă,
19. Janies Moore, Gurdjieff: Anatomy o f a Myth (Great Britain: Element Books, 1991, care, treptat, formează două grupuri concurente, unul „bun" şi celălalt „rău".
p. 178). 12. Sam, Life o f Osho (London: Sannyas Press, 1997), p. 147.
20. John Carswell, Lives and Letters (London: Faber, 1978), p. 213. 13. Hamilton, Hellbent fo r Enlightenment, p. 95.
21. W illiam Patrick Patterson, Struggle o f the Magicians: Why Uspenskii Left Gurdjieff 14. Ibid., p. 63.

(Fairfax: Arete Communications, 1996), pp. 89-90. 15. Christopher Calder, Osho, Bhagwan Rajneesh, and The Lost Truth,
22. Thomas and Olga de Hartmann, Our Life with Mr. G urdjieff (Baltimore: Penguin (http://hom e.att.net/~m editation/Osho.htinl).
Books, 1972), p. 121. 16. The Oregon History Project (www.ohs.org/education/oregonhistory/histori-
cal_records/ dspD o c u m e n t . c f m ? d o c _ I D = 4 5 2 B 9 9 4 2 - l C 2 3 -
23. Ibid., p. 121.
24. G.I. Gurdjieff, Life Is Real Only Then, When I Am (London: Penguin Arkana, B 9 D 3 -68ABFC4C434B91C1)
17. Lawrence Sutin, All Is Change: The Two-Thousand Year Journey o f Buddhism to the
1999), pp. 80-81.
West (New York: Little, Brown, and Company, 2006, p. 315).

518 519
 C ei T rei M agi P ericuloşi N ote

14. Ibid., p. 96.

18. Ibid., p. 315.
19. Stephen T. Butterfield, The Double M inor: A Skeptical Journey into Buddhist Tantra 15. Deida, The Way o f the Superior Man, p. 116.
(Berkeley: North Atlantic Books, 1994) p. 183. 16. Crowley, The Confessions o f Aleister Crowley, pp. 96-97.
20. Judith Thom pson and Paul Heelas, The Way o f the Heart: The Rajneesh Movement 17. Deida, The W ay o f the Superior Man, p. 178.
(San Bernardino: The Borgo Press, 1988), p. 123. 18. Fem e Jensen ed„ C.G. Jung, Emma Jung and Toni Wolff, A Collection o f Remem­
21. Osho, Autobiography o f a Spiritually Incorrect Mystic (New York: St. Martin's Grif­ brances (San Francisco: The Analytical Club of San Francisco, 1982), p. 53.
fin, 2000) p. 254. 19. Llewellyn Vaughn-Lee, The Face Before I ivas Born (Inverness: The Golden Sufi
22. Ibid., p. 255. Center, 1998), p. 102.
23. Henri Tracol, The Search fo r Things that are True (London: Elem ent Books, 1994), 20. Aleister Crowley, The Law is For All (New York: Thelema Media, 1996), Comen­
p. 114. tarii introductive.
24. Robert Augustus Masters, The Way o f the Lover (West Vancouver: Xanthyros 21. Ibid., Com entarii introductive.
Foundation, 1989), p. 148. 22. Fritz Peters, Boyhood with G urdjieff (Fairfax: Arete Communications, 2006), pp.
25. Robert A nton W ilson, Cosmic Trigger Volume I (Tempe: New Falcon Publica­ 136-137.
tions, 1995), p. 163. 23. Bentley Layton, The Gnostic Scriptures (New York: Doubleday, 1995), p. 399.
24. www.gurdjieff-legacy.org/40articles/vitvitskaia.htm
C a p ito lu l 11: D e sp re fem ei şi sex 25. G.I. G urdjieff, M eetings with Remarkable Men (New York: Penguin Compass,
1. Aleister Crowley, The Confessions o f Aleister Crowley (London: Penguin Arkana, 2002), p. 127.
1989), p. 48. 26. J.G. Bennett, W itness: The Story o f a Search (W ellingborough: Turnstone Press,
2. Lawrence Sutin, Do What Thou Wilt: A Life o f Aleister Crowley (New York: St. Mar­ 1983), p. 250.
tin's Griffin, 2000), p. 263. 27. James Webb, The Harmonious Circle: The Lives and Work o f G.I. Gurdjieff, P.D. Ous­
3. Lon Milo DuQuette, Understanding Aleister Crowley's Thoth Tarot (San Francisco:
pensky, and Their Followers (New York: G.P. Putnam 's Sons, 1980), p. 384.
W eiser Books, 2003), p. 127. 28. Sutin, Do What Thou Wilt, p. 230.
4. Dion Fortune, The Mystical Qabalah (San Francisco: W eiser Books, 1998), p. 132.
29. Webb, The Harmonious Circle, p. 245.
5. Rabbi David Cooper, God is a Verb: Kabbalah and the Practice o f M ystical Judaism 30. Ibid., p. 247.
(New York: Riverhead Books, 1997), p. 214. 31. Ibid., p. 251.
6. G eorg Feuerstein, Tantra: The Path o f Ecstasy (Boston: Sham bhala Publications,
32. Ibid., p. 253.
1998), p. 135.
33. Cea m ai bună sursă de informaţii despre triunghiul complex dintre aceştia trei
7. Ibid., pp. 224-225.
8. Israel Regardie, The Eye In the Triangle: An Interpretation o f Aleister Crowley (Phoe­ este Paul Beekm an Taylor, G urdjieff and Orage: Brothers In Elysium (York
Beach: Weiser Books, 2001).
nix: New Falcon Publications, 1993), pp. 274-280.
9. Crow ley's quoted com m ents for each wom an are taken from 34. G.I. Gurdjieff, Vieivs From the Real World (London: Penguin Arkana, 1984), pp.
126-127.
www.hermetic.com/220/crowley-comments.html
35. J.G. Bennett, Gurdjieff: M aking a New World (Santa Fe: Bennett Books, 1992), pp.
10. Sutin, Do What Thou Wilt, p. 360.
179-180.
11. Deida nu aparţine „mişcării bărbaţilor", tehnic vorbind, el fiind m ai degrabă
36. Ibid., p. 179.
un profesor de relaţii de tip tantric, dar unele din cărţile lui abordează idei
despre care se vorbeşte frecvent în grupurile de dezvoltare personală ale băr­ 37. Cea m ai bună descriere a ultimelor zile ale lui Vivek - ea îşi schimbase numele
baţilor. în Nirvano la acel moment - se găseşte la Ma Prem Shunyo, Diamond Days
12. David Deida, The W ay o f the Superior Man (Boulder: Sounds True, 1997), p. 27. With Osho (Delhi: Motilal Banarsidass, 1993), pp 243-247. Autoarea a fost una
13. Aleister Crowley, The Confessions o f Aleister Crowley (London: Penguin Arkana, din prietenele cele mai apropiate ale lui Vivek şi a coroborat afirmaţia lui
1979), p. 96. Osho cu privire la depresia lui Vivek. Conform lui Shunyo, Vivek s-a luptat
520 521
 C ei T rei M agi P ericuloşi
multă vreme cu ceea ce pare să fi fost un dezechilibru chimic. Ironic, ea avea
ceva în comun cu Sheela, şi anume „nu medita niciodată" şi era „o persoană
foarte dificilă", deşi era capabilă şi de momente de uluitoare claritate, căldură
şi înţelepciune. După cum descrie Shunyo schimbările de dispoziţie ale lui
Vivek, ne întrebăm ce ar fi putut să facă pentru ea nişte simple antidepresive,
calitatea şi gradul de acceptare socială ale acestor medicamente crescând con­
siderabil abia în anii 1990, după moartea lui Vivek.
38 Hugh Milne. Bhagwan: The God That Failed (New York: St. M artin's Press, 1986),
pp. 115-116.
39. Ibid., p. 118.
40. Juliet Forman, Bhagwan: The Buddha fo r the Future (Cologne, Rebel Publishing,
1990), p. 275.
41. Georg Feuerstein, W holeness or Transcendence? Ancient Lessons fo r the Emerging
Global Civilization (Burdett: Larson Publications, 1992), pp. 114-115.
42. Osho, The Book o f Woman (New Delhi: Penguin Books, 2002), pp. 25-26.
43. Osho, From Sex to Superconsciousness (New Delhi: Full Circle Publishing, 2008),
p. 108.
44. Crowley, The Confessions o f Aleister Crowley, p. 851.
45. Osho, From Sex to Superconsciousness, pp. 43-44.
46. Osho, The Book o f Woman, p. 214.
47. Ibid., p. 214.
C ap ito lu l 12: D e sp re în ţelep ţi d rogaţi, idioţi b eţi şi m o rţi m isterio ase
1. Pentru o bună privire de ansamblu despre toate acestea în contextul lucrării in­
terioare şi al altor chestiuni conexe, a se vedea Robert Anton W ilson, Sex,
Drugs & M agick (Reno: New Falcon Publications, 2008).
2. Martin Booth, A M agick Life (Great Britain: Hodder and Stoughton, 2001), p. 477.
3. Totuşi, în tinereţe, Hubbard fusese membru al ramurii din Los Angeles a OTO
(organizaţia lui Crowley) şi astfel, cel puţin pentru o vreme şi tehnic vorbind,
a fost studentul lui. Expresia „prieten foarte bun" era fără îndoială felul lui
de a spune că admira ideile lui Crowley.
4. Grant, scriitor prolific şi genial, a fost considerat la un moment dat a fi moşteni­
torul legitim al lui Crowley. Până la urmă, el a părăsit OTO şi şi-a fondat pro­
pria organizaţie, după o dispută cu moştenitorul lui Crowley de la OTO, Karl
Germer.
5. A se vedea www.beyondcommunion.com/path/020819jour.htrnl
6. Israel Regardie, The Eye In the Triangle: An Interpretation o f Aleister Crowley (Phoe­
nix: New Falcon, 1993), pp. 114-117.
7. P.D. Ouspensky, In Search o f the Miraculous (Orlando: Brace, Harcourt, Jovano-
vich, 1949), p. 271.
522
N ote
8. Ibid., p. 8.
9. W illiam Patrick Patterson, Voices in the Dark: Esoteric, Occult, and Secular Voices
in Nazi-Occupied Paris 1940-1944 (Fairfax: Arete Communications, 2000), p.
22 .
10. J.G. Bennett, Gurdjieff: Making a Neiu World (Santa Fe: Bennett Books, 1992), p.
120 .
11 Ibid., p. 71.
12. William James, The Varieties o f Religious Experience (New York: Barnes and Noble
Classics, 2004), p. 334.
13. Bennett, Gurdjieff: M aking a Nezu World, p. 121.
14. Idiots in Paris: Diaries o f J.G. Bennett and Elizabeth Bennett, 1949 (York Beach: Sa­
muel Weiser, 1991), pp. ix-x.
15. Ibid., p. x.
16. Janies Moore, Gurdjieff: Anatomy o f a Myth (Rockport: Element Books, 1991) p.
354.
17. Sam, Life o f Osho (London: Sannyas Press, 1997), p. 158.
18. Satya Bharti Franklin, The Promise o f Paradise (New York: Station Hill Press,
1992) p. 324.
19. ww w.hom e.att.net/~nieditation/W eaver.htm l
20. Bhagwan Shree Rajneesh, Notes o f a Madman (Rajneeshpuram: Rajneesh Foun­
dation International, 1985), pp. 15-16.
21. Aleister Crowley, M agick Without Tears (Tempe: New Falcon Publications, 1994)
p. 476.
22. W illiam Jam es, The Varieties o f Religious Experience (New York: Barnes and
Noble, 2004), p. 335.
23. Juliet Forman, Bhagwan: One Man Against the Wlwle Ugly Past o f Humanity (Co­
logne: Rebel Publishing, 1990), p. 418.
24. Franklin, The Promise o f Paradise,, p. 295.
25. http://em edicine.niedscape.com/article/204930-overview
26. http://eniedicine.niedscape.com/article/821465-overview
27. ww w.sannyasnews.coni/Articles/OshoDentalChair.htm l
28. Forman, Bhagwan: One Man Against the Whole Ugly Past o f Humauih/, p. 145.
29. Osho, M editation: The Art o f Ecstasy (Pune: Tao Publishing, 2006), p. 87.
30. Ibid., pp. 87-88.
31. M a Prem Shunyo, Diamond Days until Osho (Dehli: M otilal Banarsidass, 1993),
pp. 252-253.
32. Osho, Tantra: The Supreme Understanding (Cologne: Rebel Publishing, 1984), pp.
33-34.
33. A se vedea Rupert Sheldrake, The Sense o f Being Stared At and Other Aspects o f
the Extended M ind (London: Hutchinson, 2003), sau David Fontana, Is There
523
 C ei T rei M agi P ericuloşi
an Afterlife? A Comprehensive Overview o f the Evidence (Ropley: O-Books, 2005),
pp. 22-23.
34. Dion Fortune, Psychic Self-Defense (York Beach: Samuel W eiser, 1997), p. 5.
C a p ito lu l 13: A rm e m ag ice
1. Din Aşa vorbit-a Zarathustra. W alter Kaufman, The Portable Nietzsche (New York:
Penguin Books, 1982) p. 321
2. C.S. Nott, Teachings o f Gurdjieff: A Pupil's Journal (London: Penguin Arkana, 1990),
pp. 121-122.
3. Crowley folosea magia ceremonială „solomoniană" standard. în general, asta
presupune un magician care stă într-un cerc fortificat cu numele sfinte (de
obicei ebraice). în afara cercului se află „triunghiul artei", în care de obicei
se află o bucată de sticlă vopsită în negru mat, care funcţionează ca instru­
m ent pe care să te concentrezi. Se rostesc sau se incantează diferite formule
magice, care transpun văzătorul sau m agicianul într-o stare m odificată de
conştiinţă. Ceea ce urmează apoi poate fi înţeles ca o călătorie şamanică sau
comunicare cu inteligenţe neîncarnate, sau ceea ce Jung numea imaginaţia
activă - com unicarea directă cu elementele propriei noastre m inţi subcon-
ştiente. Dar ideea este să dobândeşti măiestrie asupra unor aspecte ale sinelui
tău, pe măsură ce te confrunţi cu experienţa care se desfăşoară în ceremonie.
Forme inferioare ale acestui tip de magie presupun evocarea de entităţi pen­
tru a dobândi putere asupra situaţiilor din viaţă sau chiar asupra altora.
Ocazional, Crowley a explorat şi acest tip de „magie inferioară", dar intere­
sul lui covârşitor era invocarea Sfântului înger Păzitor, sau a Sinelui Supe­
rior - i.e. m agia înaltă. G rim oarele clasice care se preocupă de m agia
solom oniană sunt recunoscute în general a fi The Key o f Solomon the King
[Cheia lui Solomon Regele], editată de S.L. M acGregor M athers (M ineola,
Dover Publications, 2009); The Goetia: The Lesser Key o f Solomon the King [Goe-
tia: Cheia inferioară a lui Solomon Regele], tradusă de S.L. M acGregor Mathers
şi editată şi prefaţată de Aleister Crowley (Austin: Ordo Tem pli Orientis,
1997) şi The Book o f the Sacred M agic o f Abramelin the M age [Cartea magiei sacre
a lui A bram elin M agul], tradusă de S.L. M acG regor M athers (New York:
Dover Publications, 1975).
4. Aleister Crowley, Magick: Book Four, Liber ABA (Weiser Books, ediţia revizuită
din 1998 este cea mai recentă), Capitolul 21.
5. P.D. Ouspensky, In Search o f the Miraculous: Fragments o f an Unknown Teaching
(Orlando: Harcourt Brace Jovanovich, Inc., 1949), pp. 226-227. Unii l-au mai
acuzat pe Gurdjieff şi că făcea magie neagră. Rom Landau l-a com parat cu
Rasputin. A se vedea ww w.gurdjieff.org/m unsonl.htm
N ote
6. C.S. Nott, Teachings o f Gurdjieff: A Pupil's Journal, p.122.
7. James Moore, Gurdjieff: Anatomy o f a Myth (Rockport: Element Books, 1991), p.
204.
8. Lawrence Sutin, Do What Thou Wilt: A Life o f Aleister Crowley (New York: St. Mar­
tin's Griffin, 2000) p. 317.
9. James Webb, The Harmonious Circle: The Lives and Work o f G.I. Gurdjieff, P.D. Ous­
pensky and Their Folloivers (New York: G.P. Putnam 's Sons, 1980), p. 315.
10. Sutin, Do W hat Thou Wilt, p. 318. într-un schimb scurt pe care l-am avut cu un
alt autor consacrat care spunea că a petrecut 20 de ani în Lucrarea lui Gur­
djieff, acesta spunea că avea cunoştinţă de sursele lui Webb, dar că „nu era
liber să le dezvăluie". El credea că versiunea lui W ebb descria ceea ce se în­
tâmplase de fapt. După cum a caracterizat-o el, „Crowley nu a fost tratat prost
de către Gurdjieff - el a fost tratat cum se cuvine de către Gurdjieff. Gurdjieff
l-a dat afară aşa cum se cuvine".
11. J.G. Bennett, Gurdjieff: M aking a New W orld (Santa Fe: Bennett Books, 1992), p.
168.
12. Citind Webb, The Harmonious Circle, acest lucru devine clar. Este o lucrare mo­
numentală la nivel academic, mai ales ultima secţiune a cărţii, unde el dez­
groapă unele din sursele probabile ale lui Gurdjieff pentru partea teoretică a
sistemului său. Totuşi, caracterul intens intelectual al lucrării sugerează o per­
soană dezechilibrată, cineva care tânjeşte să pătrundă învăţăturile, dar care
nu poate să facă trecerea de la observator intelectual la participant efectiv.
Acesta a fost multă vreme elementul esenţial care diferenţiază misticul de în­
văţat. Cel dintâi participă direct la lucrarea de transformare (indiferent de
„reuşită"), pe când acesta din urmă priveşte şi ia notiţe (deşi, se înţelege de
la sine, este foarte posibil să fii mistic şi învăţat, deopotrivă).
13. Fritz Peters, G urdjieff Remembered (New York: Samuel Weiser, 1971), pp. 67-68.
14. Gerald Suster, The Legacy o f the Beast: The Life, Work, and Influence o f Aleister Crow­
ley (York Beach: Samuel Weiser, 1990), pp. 92-93. Deosebit de amuzantă este
referirea la „am uşinare", care este în mod natural asociată cu câinii. Gurdjieff
folosea câinele ca simbol al omului care moare înainte să „îşi facă un suflet",
în multe culturi, câinele este adesea asociat simbolic cu moartea.
15. Pentru gândurile sinucigaşe ale lui Crowley, a se vedea Sutin, Do What Thou
Wilt, p. 311; pentru ale lui Gurdjieff, a se vedea G.I. Gurdjieff, Life Is Real Only
Then, Wlien I Am (London: Penguin Arkana, 1999), pp. 33-34; sau Moore, Gur­
djieff: Anatomy o f a Myth, p. 222.
16. A fost publicată în 1933, dar ulterior repudiată de Gurdjieff şi retrasă din circu­
laţie. Acum este disponibilă din nou, la Book Studio, cea mai recentă ediţie
fiind 2008. W ebb (1980) sugera că lucrarea dezvăluia partea de umbră a lui
525
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Gurdjieff, şi anume capacitatea lui de a manipula. Pentru un eseu scurt inte­
resant despre această carte, a se vedea Sophie Wellbeloved, Gurdjieff: The Key
Concepts (London: Routledge, 2003), pp. 92-94.
17. Andrew Cohen, M y M aster is Myself: The Birth o f a Spiritual Teacher (Larkspur:
Moksha Press, 1989).
18. Andrew Cohen, Autobiography o f an Awakening (Corte Madera: Moksha Foun­
dation, 1992).
19. www.oshoworld.com/biography/innercontent.asp?FileName=biography9/09-
09-krishnamurti.txt
C a p ito lu l 14: T ra n sm isiu n e a şi m o şten irea
1. Aleister Crowley, The Confessions o f Aleister Crowley (London: Arkana Penguin
Books, 1979), p. 399.
2. Aleister Crowley, cu Victor B. Neuberg şi Mary Desti, The Vision and the Voice
(Boston, Red W heel/W eister, 1998), pp. 12-13.
3. A se vedea Jam es Moore, Neo-Sufism: The Case ofld ries Shah at www.gurdjieff-
legacy.org/40articles/neosufism.htm; şi J.G. Bennett, Gurdjieff: Making a New
World (Santa Fe: Bennett Books, 1992), pp. 61-62.
4. Bennett, Gurdjieff: M aking a Neio World pp. 39-82.
5. Cuvântul sadhu, conform lui Feuerstein (1990), înseamnă „plin de virtuţi"; Waite
(2007) oferă o definiţie mai explicită: „Un sfânt, înţelept, om sfânt care, lite­
ralmente, duce direct la obiectiv, atinge ţinta". Interesant, acesta este opusul
înţelesului cuvântului „sin", care înseamnă „a rata ţinta".
6. Pentru com entariile lui Osho despre cei trei maeştri m enţionaţi în această sec­
ţiune, a se vedea Osho, Glimpses o f a Golden Childhood (Rebel Publishing
House, 1998).
7. Sam, Life o f Osho (London: Sannyas, 1997), p. 31.
8. Pentru mai multe despre acestea, a se vedea Robert Schoch, Voices o f the Rocks
(New York: Harm ony Books, 1999), sau John Anthony W est, The Serpent in
the Sky: The High Wisdom o f Ancient Egypt (New York: Harper and Row, 1979;
retipărită de W heaton: Quest Books, 1993).
9. Pentru o discuţie cuprinzătoare pe această temă, a se vedea Jerem y Naydler, Sha-
manic Wisdom in the Pyramid Texts: The Mystical Tradition o f Ancient Egypt (Ro­
chester: Inner Traditions, 2005).
10. Eseul lui Rene Guenon despre Hermes este disponibil în The Sword o f Gnosis:
M etaphysics, Cosmology, Tradition, Symbolism, editată de Jacob N eedlem an
(London: Arkana, 1986), pp. 370-375.
11. Andrew Rawlinson, The Book o f Enlightened Masters: Western Teachers in Eastern
Traditions (London: Carus Publishing, 1997), p. 159.
N ote
12. A se vedea John Hogue, Nostradamus: The Complete Prophecies (Shaftesbury: Ele­
ment Books, 1999), pp. 145-150.
13. Ibid., p. 145.
14. Lon Milo DuQuette, The Magick o f Aleister Crowley: A Handbook o f Rituals o f The­
lema (San Francisco: W eiser Books, 2003), p. 9.
15. Charlotte Joko Beck, Everyday Zen: Love and Work (San Francisco: Harper and
Row, 1989), p. 93.
16. J. Daniel Gunther, Initiation in the Aeon o f the Child: The Inward Journey (Lake
Worth: Ibis Books, 2009), p. 124.
17. Pentru o viziune pertinentă asupra chestiunii guru-şilor care se prezintă într-un
fel care nu corespunde modului în care îşi trăiesc viaţa şi asupra problemei
dezvoltării efective şi reale a studenţilor lor, a se vedea Andrew Cohen, An
Unconditional Relationship to Life (Larkspur: Moksha Press, 1995).
18. Joseph C. Lisiewski, PhD, Ceremonial M agic and the Power o f Evocation (Tempe:
New Falcon Publications, 2006), p. 18.
19. Pentru o analiză completă pe această temă, a se vedea W illiam Patrick Patterson,
Taking With the Left Hand: Enneagram Craze, People o f the Bookmark, and theM ou-
ravieff Phenomenon (Fairfax: Arete Communications, 1998), pp. 47-61.
20. A se vedea rezumatul excelent al lui Needleman, la ww w.gurdjieff.org/need-
leman2.htm. Totuşi, ar trebui ţinut seama că articolul a fost scris în 1992.
21. Osho, Notes o f a Madman (Rajneeshpuram: Rajneesh Foundation International,
1985), p. 8.
22. Funcţia Karmapa a fost m ânjită de dispute, de la sfârşitul anilor 1980 încoace,
iar în prezent există doi bărbaţi care sunt recunoscuţi a fi al 17-lea Karmapa
de către grupuri concurente, deşi unul dintre aceste grupuri este susţinut de
majoritate.
23. Relatarea lui Swam i Siddharth este disponibilă la www.sannyasnews.coni/ Ar­
ticles / Lama % 20Karmapa.html
24. Lama Ole Nydahl, Riding the Tiger: Twenty Years on the Road: The Risks and Joys
o f Bringing Tibetan Buddhism to the West (Nevada City: Blue Dolphin Publis­
hing, 1992), p. 127.
25. Hogue, Nostradamus: The Complete Prophecies, p. 180.
26. Susan J. Palmer şi Arvind Sharma, The Rajneesh Papers: Studies in a Nezv Religious
M ovement (Delhi: M otilal Banarsidass, 1993), pp. 155-156.
27. Juliet Forman, Bhagwan: One Man Against the Wl:ole Ugly Past o f Humanity (Co­
logne: Rebel Publishing, 1990), p. 148.
28. M otivul obişnuit asum at este că mulţi nu vor să fie asociaţi cu dezastrul Oregon
din 1985, dar, ca întotdeauna, asta pentru că fostul discipol caută să iasă în
întregime de sub umbra maestrului şi crede că poate să facă acest lucru cu
527
 C ei T rei M agi P ericuloşi
adevărat doar dacă nu se mai asociază cu numele maestrului. Acest lucru nu
a fost ilustrat nicicând mai bine decât în cazul lui Ouspensky, care, după ce
s-a despărţit de Gurdjieff, le-a interzis studenţilor lui să-i mai m enţioneze
numele.
C ap ito lu l 15: în to a rce re a m ag ilo r: D esp re excro ci p ro feţi şi p ro feţie
1 J.G. Bennett, The Masters o f Wisdom (Wellingborough: Turnstone Press, 1982), p.
11 .
2. M argaret Anderson, The Unknowable Gurdjieff (London. Penguin Arkana, 1991),
p. 133.
3. Bennett: The M asters o f Wisdom, p. 25.
4. Lama Ole Nydahl, Riding the Tiger (Nevada City: Blue Dolphin Publishing, 1992),
p. 202.
C a p ito lu l 16: Im p o rtan ţa p racticii
1. J.G. Bennett, Witness: The Autobiography o f John Bennett (London: Turnstone Press
Limited, 1974), pp. 57-58.
2. A se vedea Dennis Waite, Back to the Truth: 5000 Years o f Advaita (Winchester: O
Books, 2007); sau Dennis Waite, The Book o f One (Winchester: O Books, 2004).
C a p ito lu l 1 7: L u cra re a p ractică a lu i O sho
1. Acestea şi multe altele sunt redate în Osho, Meditation: The First and Last Freedom
(St. M artin's Griffin, 2004 - versiunea anterioară, mai puţin cuprinzătoare a
acestei cărţi se numea The Orange Book). Timp de vreo 20 de ani după moartea
lui, aceste meditaţii au fost protejate de o marcă comercială (aparţinând Osho
International Foundation, organizaţia care reprezintă oficial lucrarea lui
Osho), dar la începutul lui 2009 marca comercială a fost anulată de comisia
de Procese şi Apeluri a Biroului SUA pentru Patente şi M ărci Comerciale.
Acesta a fost rezultatul eforturilor de un deceniu ale unui alt grup Osho,
num it Osho Friends International. Pentru mai multe inform aţii cu privire la
chestiunea mărcii comerciale Osho, a se vedea
www.sannyasnews.org/latest/archives/341
2. A se vedea Sam, Life o f Osho, pp. 20-23 şi pp. 30-32 pentru o redare interesantă a
M editaţiei Dinamice la începutul anilor 1970.
C ap ito lu l 18: E x e rciţii p ractice din L u crarea lu i G u rd jieff
1. Pentru o lucrare pertinentă şi la zi despre visatul lucid, a se vedea Robert W ag­
goner, Lucid Dreaming: Gateway to the Inner S elf (Needham: M om ent Point
Press, 2009).
528
N ote
C ap ito lu l 19: E x e rciţii p ractice din L u crarea lui C ro w le y
1. Aleister Crowley, Book 4 (San Francisco: Weiser Books, 1980), p. 23.
2. Swami Vivekananda, Raja Yoga (New York: Ramakrishna-Vivekananda Center,
1982), p. 34.
3. Crowley, Book 4, p. 22.
4. George Feuerstein, The Encyclopedic Dictionary o f Yoga (New York: Paragon
House, 1990), pp. 409-410.
5. Crowley, Book 4, p. 23.
6. A se vedea Dennis Waite: Back to the Truth: 5000 Years o f Advaita (Winchester: O-
Books, 2007), p. 570. ; sau Feuerstein, The Encyclopedic Dictionary o f Yoga, p.
14.
7. Crowley, Book 4, p. 24.
8. Dzogchen Ponlop Rinpoche, Wild Awakening: The Heart o f M ahamudra and Dzog­
chen (Boston: Sham bhala Publications, 2003), p. 84.
9. Crowley, Book 4, p. 38.
10. Modificările de conştiinţă nu duc la modificări cu ridicata în realitatea exterioară
a persoanei, decât în sensul cel mai teoretic. Un produs al fundamentalismu-
lui new age care a rezultat în urma anilor '80 este exagerarea şi distorsionarea
inevitabilă a ideii că „poţi să îţi creezi realitatea" şi că, în consecinţă, trebuie
să fii în stare să îţi transformi total realitatea gândind în alt fel. Această vi­
ziune neglijează faptul că există mai multe niveluri de cauză şi efect (karma),
dintre care unele sunt total invizibile şi fără legătură cu realitatea personală
- exem plele evidente sunt catastrofele naturale, schim bările politice com ­
plete, predispoziţiile genetice moştenite şi aşa mai departe. Asta nu înseamnă
că nu putem să producem schimbări în realitatea noastră prin intenţie con­
ştientă - cu siguranţă că putem şi, într-adevăr, această idee este baza magiei
şi a tehnicilor de manifestare. Ideea pe care o subliniez aici este că astfel de
schimbări sunt cel mai adesea tăcute şi treptate, iar uneori sunt anulate total
de factori la scară mare.
C ap ito lu l 20: In flu e n ţe isto rice a su p ra m ag iei şi T h e le m e i lu i C ro w ley
1. Rossell Robbins, The Encyclopaedia o f W itchcraft and D em onology (New York:
Crown Publishers, 1959), p. 4.
2. A se vedea Plotin, The Enneads (London: Penguin Classics, 1991).
3. Pentru o discuţie interesantă despre gnosticism în com paraţie cu mai multe alte
tradiţii, a se vedea Kenneth Wapnick, Love Does Not Condemn: Tlie World, the
Flesh, and the Devil According to Platonism, Christianity, Gnosticism, şi A Course
In Miracles (Roscoe: Foundation for A Course In Miracles, 1989).
4. O abordare pertinentă recentă despre principiile erm etice se găseşte la Timothy
529
 C ei T rei M agi P ericuloşi
Freke şi Peter Gandy, The Hermetica: The Lost Wisdom o f the Pharaohs (London:
Piatkus Publishers, 1997).
5. Există multe cărţi de calitate despre misticismul evreiesc. O lucrare clasică îi apar­
ţine remarcabilului învăţat Gersholm Scholem, Kabbalah (New York: Penguin
Books, 1978). Pentru o lucrare excelentă despre versiunea ermetică, a se vedea
Dion Fortune, The Mystical Qabalah (Weiser Books, 1998). Cu privire la orto­
grafia cuvântului, există trei forme principale: Kabbalah în iudaismul tradi­
ţional, Cabala pentru versiunea creştină şi Qabalah pentru versiunea ermetică.
Cea din urmă ortografie (pe care o folosea Crowley) este cea mai frecventă
în învăţăturile ezoterice moderne.
/
6. David Bakan, Sigmund Freud and the Jewish Mystical Tradition (New York: Schoc-
ken Books, 1965), pp. 248-270.
7. Stephen Mitchell, Tao Te Ching (New York: HarperPerennial, 1988).
8. The Key o f Solomon the King, editată de S.L. M acGregor Mathers (Mineola, Dover
Publications, 2009), şi The Book o f the Sacred M agic o f Abramelin the Mage, tra­
dusă de S.L. M acGregor M athers (New York: Dover Publications, 1975).
9. Jeffrey J. Kripal, Esalen: America and the Religion o f No Religion (Chicago: Univer­
sity of Chicago Press, 2007), p. 481.
10. Pentru un studiu pertinent despre Dee, a se vedea Peter French, John Dee: The
World o f an Elizabethan Magus (London: Ark Paperbacks, 1987). Un efort mai
recent este al lui Benjamin Woolly, The Queen's Conjurer: The Science and Magic
o f Dr. John Dee, Advisor to Queen Elizabeth I (New York: Henry H olt and Co.,
2001).
11. Pentru mai multe date despre Bruno, a se vedea Francis Yates, Giordano Bruno
and the H ermetic Tradition (London: University of Chicago Press, 1991).
12. Stephen Batchelor, The Awakening o f the West (Berkeley: Parallax Press, 1994),
pp. 40-41.
13. Aleister Crowley, The Confessions o f Aleister Crowley (London: Penguin Arkana,
1979) p. 403.
14. Aleister Crowley, Magick Without Tears (Tempe: New Falcon Publications, 1994)
p. 198.
15. Aleister Crowley, Book Four (San Francisco: W eiser Books 1980), Partea întâi:
M isticism, pg 7.
16. Ibid., p. 7.
17. Ibid., p. 10.
18. Ibid., p. 10.
19. Osho, Tao: The Three Treasures, Volume I (Rajneeshpuram: Rajneesh Foundation
International, 1983).
20. Crowley, M agick W ithout Tears, p. 69.
21. Ibid., pp. 227-228.
530
N ote
C ap ito lu l 21: In flu e n ţe istorice asupra Lucrării G u rd jie ff
1. Acesta a fost răspunsul nepoliticos al lui Gurdjieff la întrebarea sceptică a lui
Boris M ouravieff despre sursa învăţăturilor sale. Pentru o perspectivă inte­
resantă asupra lui M ouravieff vizavi de Gurdjieff, a se vedea W illiam Patrick
Patterson, Taking with the Left Hand (Fairfax: Arete Communications, 1998),
pp. 63-95.
2. P.D. Ouspensky, In Search o f the Miraculous: Fragments o f an Unknown Teaching
(Orlando: H arcourt Brace Jovanovich, Inc., 1949), p. 36.
3. Plato, The Republic (Mineola, Dover Publications, 2000).
4. Ibid., p. 173.
5. P.D. Ouspensky, In Search o f the Miraculous, p. 30.
6. Ibid., p. 102.
7. Ibid., p. 302.
8. www.aquarian-age.org.ua/en/Hesychasm /hesychasm - 2 .html
9. G.I. Gurdjieff, Views from the Real World, (London: Penguin Arkana, 1984), pg
273.
10. Ibid., p. 275.
11. Jerem y Naydler, Shamanic Wisdom in the Pyramid Texts, (Rochester: Inner Tra­
ditions, 2005), p. 7; Thames and Hudson Dictionary o f Ancient Egypt (London:
Thames and Hudson Ltd., 2008), p. 16.
12. J.G. Bennett, Gurdjieff: A Very Great Enigma (York Beach: Sam uel Weiser, 1984),
pp. 28-29.
13. Idries Shah, A Perfumed Scorpion, (London: Octagon Press, 1978), p. 86.
14. Jam es Moore, Gurdjieff: Anatomy o f a Myth (Rockport: Elem ent Books, 1991), p.
31.
15. www.m innesotabuddhistvihara.org/PDF/newsletters/Newsletter2.pdf
16. Gurdjieff, Vieius From the Real Word, p. 275.
17. Ibid., p. 275.
18. W illiam Patrick Patterson, Eating the T (San Anselmo: Arete Communications,
1992), p. 62. Trungpa făcea şi el parte din categoria de „m ag periculos" sau
„maestru de înţelepciune nebună". Considerat a fi atât genial, cât şi contro­
versat, el a m urit în 1987, la vârsta de 48 de ani, în mare parte din cauza de­
teriorării ficatului, în urma anilor îndelungaţi de exces de alcool.
19. Ouspensky, In Search o f the Miraculous, p. 302. A se vedea şi documentarul video
al lui W illiam Patrick Patterson, G urdjieff in Egypt: The Origin o f Esoteric Know­
ledge (Fairfax: Arete Communications).
C a p ito lu l 22: In flu e n ţe isto rice a su p ra în v ă ţă tu rilo r lu i O sh o
1. Osho, Books I have Loved (London: Tao Publishing, 2005).
2. Ibid., p. 4.
531
 C ei T rei M agi P ericuloşi N ote

3. W alter Kaufman, The Portable Nietzsche (New York: Penguin Books, 1982), pp. 6. Osho, Autobiography o f a Spiritually Incorrect M ystic (New York, St. M artin's Grif­
115-116. fin, 2000), p. 157. Numărul nu era fix; i se aduceau regulat noi maşini. S-a în­
4. Jacques Brunschwig şi Geoffrey E.R. Lloyd, A Guide to Greek Thought (Cambridge: tâmplat că autodistrugerea comunităţii a avut loc atunci când el ajunsese la
Harvard University Press, 2003), p. 227. numărul de 93 de Rolls Royce-uri.
5. Platon, The Last Days o f Socrates (London: Penguin Books, 2003), p. 56.
N ote la A n e x a II
6. Ibid., p. 60.
7. Osho, Autobiography o f a Spiritually Incorrect M ystic (New York: St. M artin's Grif­ 1 Aleister Crowley, The Confessions o f Aleister Crowley (London: Arkana Penguin
Books, 1979), p. 140.
fin, 2000), p. 105.
8 Pentru o perspectivă exactă şi foarte metodică asupra tantrei, a se vedea Georg 2. Israel Regardie, The Eye in the Triangle (Phoenix: New Falcon Publications, 1993),
p. 14.
Feuerstein, Tantra: The Path o f Ecstasy (Boston: Shambhala Publications, 1998).
3. P.G. M axwell-Stuart, The Chemical Choir: A History o f Alchem y (London: Conti­
9. Tantra a fost o temă majoră în învăţăturile lui Osho - m ai mult decât orice, pu­
nuum Books, 2008), p. 1.
blicul inform at în general tinde să îl considere un „m aestru tantric", iar
această etichetă poate că e la fel de bună ca oricare alta. Pentru o prezentare
N ote la A n e x a III
bună a câtorva din ideile lui mai clare despre această chestiune, a se vedea
1. G.I. Gurdjieff, Beelzebub's Tales to His Grandson (New York: Viking Arkana, 1992).
Osho, Tantra: The Supreme Understanding (Cologne: Rebel Publishing, 1991),
2. Pentru cel mai bun rezumat al ideilor lui, a se vedea Zecharia Sitchin, The 12th
pp. 94-149. Această carte a fost intitulată iniţial Only One Sky.
Planet (New York: Avon Books, 1978), sau Genesis Revisited (New York: Avon
10. Feuerstein, Tantra: The Path o f Ecstasy, p. 243.
Books, 1990).
11. Stephen Mitchell, Tao Te Ching (New York: HarperPerennial, 1988).
12. Frederick Franck, Zen and Zen Classics (New York: Vintage Books, 1978), p. 217.
N ote la A n e x a IV
13. Osho, Autobiography o f a Spiritually Incorrect Mystic, pp. 274-275.
1 •Singura tentativă de studiu metodic al bibliotecii lui Osho de care am cunoştinţă
14. Chogyam Trungpa, The Lion's Roar: An Introduction to Tantra, (Boston: Sham ­
este cea a lui Pierre Evald. Excelentul lui articol se poate vizualiza la
bhala Publications, 1992), p. 21.
www.pierreevald.dk/osho.php
15. Chogyam Trungpa, Crazy Wisdom (Boston: Shambhala Publications, 1991), p.
2. Cea mai mare bibliotecă din lume este Biblioteca Congresului din Washington,
3.
D.C. In 2008 deţinea în jur de treizeci şi două de milioane de volume.
16. Osho, M editation: The First and Last Freedom (New York: St. M artin's Griffin,
3. Peter French, John Dee: The World o f an Elizabethan Magus (New York: Routledge
2004), p. 20. & Kegan Paul, 1987), pp. 43-44.
17. A se vedea Talks With Sri Ramana Maharshi (Carlsbad: Inner Directions, 2000).
4. Ibid., p. 44.
Pentru o prezentare cuprinzătoare şi în profunzim e despre Advaita, a se
5. Asta ar sugera fie că regina Elizabeta era neobişnuit de deschisă la minte pentru
vedea Dennis Waite, Back to the Truth: 5000 Years o f Advaita (Winchester: O
un şef de stat, fie că John Dee era un tip blând în comparaţie cu Osho. Cumva,
Books, 2007). suspectez mai degrabă această din urmă variantă. Deşi, cu siguranţă, Osho
nu trebuia să îşi facă griji că avea să fie ars pe rug (cel puţin, nu genul acela
N o te la A n e x a I de rug). Dee a fost considerat norocos că a scăpat de Inchiziţie.
1. Aleister Crowley, Magick Without Tears (Tempe: New Falcon Publications, 1994),
6. ww w.oshoworld.com/biography/innercontent.asp?FileName=biography6/06-
p. 303. 10-library.txt
2. Osho, Books I have Loved (Tao Publishing, 2005). 7. www.docstoc.com /docs/10454192/Speed-Reading-Study
3. A se vedea Sam: Life O f Osho (Sannyas Press, 1997) pentru mai multe amănunte. 8. Sam, Life O f Osho (London: Sannyas, 1997), p. 37.
4. Satya Bharti Franklin, The Promise o f Paradise (New York: Station Hill Press, 1992),
pp. 38-39.
5. Israel Regardie şi P.R. Stephenson, The Legend o f Aleister Crowley (Las Vegas: New
Falcon Publications, 1990), p. 111.
532 533
 Mulţumiri
j
Despre autor

O lucrare de această natură depinde de eforturile biografilor, studenţilor tra­ P.T. Mistlberger este terapeut specialist în psihologie transpersonală, profesor
diţiilor de înţelepciune perenă şi observatorilor anteriori ai vieţilor acestor trei în­ de m editaţie, scriitor şi student de-o viaţă al tradiţiilor de înţelepciune perenă, care
văţători, iar pentru aceasta le sunt îndatorat lui Georg Feuerstein, Israel Regardie, a avut legături îndeaproape cu lucrarea şi cu ideile lui Osho, ale lui Gurdjieff, Crow­
P.R. Stephenson, Gerald Suster, Martin Booth, Lawrence Sutin, Richard Kaczynski, ley şi ale altor învăţători spirituali controversaţi din anii '70 încoace. El este autorul
Lon Milo DuQuette, John Sym onds, Kenneth Grant, Roger Hutchinson, Robert unei lucrări anterioare, A Natural Awakening: Realizing the True S elf in Everyday Life
Anton W ilson, James Moore, William Patrick Patterson, Jam es Webb, Sophie Wel- [O trezire naturală: Realizarea sinelui adevărat în viaţa de zi cu zi]. De la sfârşitul anilor
lbeloved, M argaret Anderson, C.S. Nott, P.D. Ouspensky, J.G. Bennett, Maurice Ni- '80 oferă seminarii de dezvoltare personală în America de Nord, Europa şi Israel,
coll, Fritz Peters, John Shirley, G arrett Thom son, G ary Lachm an, Rosem ary iar în prezent locuieşte în Vancouver, Canada. Poate fi contactat prin
Hamilton, Satya Bharti Franklin, Juliet Forman, Ma Prem Shunyo, George M ere­ www.ptm istlberger.com
dith, Paritosh (Sam), Satya Vedant, Max Brecher, Pierre Evald, Judith Thompson,
Paul Heelas, James Gordon, Hugh Milne şi discipolilor fără nume care au compilat
autobiografia lui Osho, Autobiography o f a Spiritually Incorrect M ystic [Autobiografia
unui mistic incorect din punct de vedere spiritual]. M ulţumirile m ele următorilor, pen­
tru comentariile la manuscris sau pentru ajutorul oferit în alte feluri: Dennis Waite,
John H unt şi oam enii buni de la O-Books, John Anthony W est, Donald M ichael
Kraig, Satyen Raja, Shivam Skipper, Sharon Bloedorn, Amy Ash, Karen Epp, Yona
Bar-Sever, Prem Pramod, Tatiana Nemchin şi, nu în ultimul rând, personalului de
la cafenelele W aves, J.J. Bean, Saltspring şi Solley's, de pe Main, unde a fost scrisă
mare parte din această carte... alimentată de cofeină şi de spiritul nopţii. Toate ero­
rile sau inexactităţile din volumul de faţă, desigur, m i se datorează doar mie.

534 535