Teoria protolitica a acizilor si bazelor.

Formarea stalagmitelor si stalactitelor

1. Introducere

Apa este considerata cea care a favorizat miracolele si pe cel mai minunat din toate: viata! Apa este un mediu in care traiesc organismele acvatice si care mijloceste incorporarea in plante a sarurilor minerale. Totodata, apa este si materia primara pe care o folosesc toate vietuitoarele in sinteza substantelor organice care le asigura nutritia si cresterea. Numai unele organisme inferioare si superioare (semintele) pot trai intr-un mediu aparent uscat, putandu-si relua functiile in prezensa apei si a unei temperaturi propice. La majoritatea celulelor ocupa in jur de 60% din masa celulara. Ea este principalul solvent si mediul de dispersie al diferitelor substante. Apa ajuta la transportul substantelor in celula si la numeroase reactii chimice. Continutul in apa al diferitelor celule variaza mult. Apa este prezenta in corpul uman in procent de 60% deoarece majoritatea tesuturilor contin apa (94% din plasma sangelui, 80% din tesutul muscular, 60% din celulele rosii ale sangelui, peste jumatate din alte tesuturi), iar consumul zilnic al unui om este de 2,5 l (alimente si lichide). 2. Structura apei

Apa este substana chimic anorganic, format din molecule obinute prin combinarea a doi atomi de hidrogen i un atom de oxigen.

Apa a fost initial considerata un element asemeni celor din Sistemul Periodic, insa descoperirea fizicianului englez H. Cavendish in 1781 evidentia ca apa ia nastere cu ajutorul scanteii electrice, printr-o explozie a unui amestec de hidrogen si oxigen. In 1783, Lavoisier a repetat experienta lui Cavendish, realizand pentru prima oar sinteza cantitativ a apei si anume 16 grame oxigen se combin cu 2 grame de hidrogen pentru a da 18 grame de ap. Humboldt si Gay-Lussac au aratat in 1805 c apa este format din dou volume de hidrogen si un volum de oxigen. Insa formula pe care o cunoastem astazi H2O (2 atomi de hidrogen sunt legati de un atom de oxigen) a fost stabilita de italianul Stanislau Cannizzarro.

Fig.2: Molecula de apa In stare lichida fiecare molecula de apa este asociata cu alte doua molecule de apa prin legaturi de hidrogen. Intre atomii de H si O prezenti in molecula de apa este un unghi de 104,5o. Legatura dintre acestia este covalenta si prezinta o miscare continua sub forma de vibratii. Molecula are o forma asimetrica datorita tendintei celor patru perechi de electroni din invelisul electronic al oxigenului de a se aranja simetric sub forma unui tetraedru (la varfurile acestuia) in jurul nucleului de oxigen. Acesta dispunere duce la o molecula polara sub forma de "V". Atomii de hidrogen sunt mai usori decat atomul de oxigen. Configuratia electronica a moleculei de apa prezinta 4 perechi hibride sp3- aproximativ tetraedrice. De asemeni are doua dublete de electroni neparticipante. Cele doua legaturi O-H sunt legaturi covalente polare. Aceasta au o marime de 0.096 nm (nanometri). Legatura covalenta realizata pe baza unui dublet de electroni pus in comun numai de unul dintre partenerii de legatura se numeste legatura covalenta coordinativa (donor-acceptor). In ionul H3O+, protonul (H+) este acceptor.

Fig.3: Polaritatea moleculei de apa

3. Ionizarea apei

Din reaciile de mai sus, rezult c apa poate funciona i ca acid (n prima), i ca baz (n a doua). Asemenea substane, care se comport ca acizi fa de baze i ca baze fa de acizi se numesc substane amfotere sau amfolii. Deci apa este un amfolit. Datorit acestei proprieti, producerea reaciei dintre dou molecule de ap este posibil, ea fiind reversibil.

Reacia de mai sus se numete reacia de ionizare a apei, pentru c moleculele se transform n ioni. Deoarece este o reacie reversibil, avem constanta de echilibru:

Apa este un acid i o baz foarte slab, de aceea echilibrul reaciei de ionizare este mult deplasat spre stnga. Cantitatea de ap are valoare mare i se poate introduce n K c, obinndu-se astfel o constant nou, Kw, care se numete produsul ionic al apei.

La o temperatur t=25C,

. n cazul apei distilate, .

n funcie de concetraiile ionilor de hidroniu dintr-o soluie, ele se mpart n:

soluii acide, unde soluii bazice, unde soluii neutre, unde

; ; .

Exist dou mrimi cu ajutorul crora se apreciaz caracterul soluiilor: ; 4. Proprietati fizice ; .

Este un lichid incolor, inodor si insipid (la temperatura obisnuita). Fara miros, gust, este un lichid transparent, dar care in cantitati mari are culoarea albastru. 5. Proprietati chimice

Apa (Proprietati) Punctul de topire: 0C. Punctul de fierbere: 100C. Densitatea maxima: 1g / cm3. Densitatea la 25C: 0,99701g / cm3. Tensiunea de suprafata: 72.75 4

mJ/m2 Temperatura critica: 674K Masa: 18.01g Neelectrolit: apa pura nu conduce curentul electric. In stare naturala apa nu este un bun conductor al electricitatii, dar mai bun decat alte lichide datorita ionizarii proprii si anume abiliatea de a rectiona si a forma ioni de hidroxid OH- si hidroniu H3O+. Apa la temperatura obisnuita reactioneaza cu: metale cu caracter electropozitiv puternic si formeaza baze plus hidrogen; metale cu caracter electronegativ mai slab rezultand oxizi bazici si hidrogen; oxizi acizi formand oxiacizi si cu oxizi bazici formeaza baze. 6. Teoria protolitica a acizilor si bazelor Apa are rol esential. Teoria lui Arrhenius a insemnat un mare pas inainte pe calea intelegerii chimiei acizilor si a bazelor, definindu-i numai in solutie apoasa. In anul 1923, chimistul danez Brnsted si chimistul englez Lowry propun o definitie mai generala a acizilor si bazelor (valabila pentru solutii apoase si neapoase). Ei arata ca in solutie apoasa, ionul de hidrogen se gaseste sub forma de ion de hidroniu (H 3O+), are rol de baza. Acizii si bazele pot fi definite si in absenta apei sau in alt solvent. Reactii care implica apa: 1) dizolovarea unei baze in apa se stabileste urmatorul echilibru, iar deoarece apa cedeaza un proton, are rol de acid. B + H2O BH+ + HO2) acizii care pot ceda un singur proton unei baze (HCl, HNO3, HClO4). HNO3 + H2O H3O+ + NO33) intr-o reactie de echilibru acida-bazica (Brnsted), in mediul de reactie exista doua specii de acizi si doua specii de baze. HCl (aq) + H2O (l) = H3O H3O+(aq) + Cl-(aq) HCl pierde un proton si formeaza ionul clorura, Cl-, care este baza sa conjugata. In solutie se formeza cuplul HCl/Cl-. H2O accepta un proton si se formeza astfel ionul hidroniu, H 3O+, 5

care este acidul sau conjugat, se formeaza cuplul H2O/H3O+. Acestea se numesc cupluri acido-bazice. In functie de mediul de reactie apa poate participa la doua cupluri acidobazice: H2O/H3O+ apa cu rol de baza si H2O/HO- apa cu rol de acid. 4) formarea stalactitelor si stalagmitelor, formatiuni carstice atat de spectaculoase, are la baza reactia CaCO3 + CO2 + H2O CA(HCO3)2 in care este prezent cuplul acid-baza HCO3/CO32-.

7. Principiul de formare al stalactitelor si stalagmitelor Apa, infiltrandu-se in substrat, in zonele calcaroase in care se gasesc cel mai adesea pesteri si galerii, acumuleaza gaz carbonic. In apa, acest gaz se transforma in acid carbonic, care ataca si dizolva calcarul. Transportat de apa, calcarul dizolvat se depune pe peretii, pe tavanul sau pe podeaua pesterilor. In timp, aceste depuneri creeaza formatiuni spectaculose, numite concretiuni, cum sunt stalactitele si stalagmitele. Apa care picura din tavan depune pe aceste minuscule cristale de calcar care se aduna, formand incetul cu incetul tije lungi si grele care atarna: acestea sunt stalactitele. Picaturile care cad pe podea lasa depuneri care cresc putin cate putin: acestea sunt stalagmitele. Cand stalactitele si stalagmitele se unesc, ele formeaza coloane. Concretiunile au de multe ori forme ciudate: draperii, tuburi de orga, pisolite asemenea unor perle mari Ele sunt de obicei de culoare alba, dar au si o tenta galbena, portocalie sau ocru, cand apa contine oxid de fier. De cele mai multe ori, viteza lor de formare este foarte lenta.