Caracteristicile jocului de volei

Voleiul este un joc sportiv n care cele dou echipe au posibilitatea de a aciona cu
mna liber asupra mingii, sub form de lovire sau respingere, fr a fi mpiedicai de
ctre adversari n timpul desfurrii fazei.
Voleiul este un joc sportiv practicat de mai muli sportivi ( n numr de 6), reunii ntr-o
echip, ceea ce-i confera caracterul de joc colectiv i care prin aciuni individuale i
colective urmresc ctigarea punctului i a serviciului sau ctigarea punctului prin
pstrarea serviciului.
Echipele sunt desprite de fileu, iar n teren fiecare juctor, dup terminarea unei faze
de joc, schimb zonele ntr-o rotaie specific (n sensul acelor de ceasornic) i strict,
impus prin regulament, ceea ce a dus la formarea unor juctori complei i compleci,
cu o pregtire multilateral specific atacului i aprrii.

Plecnd de la descrierea voleiului de la nceputurile sale to volley the ball back and
forth over the net, gsim o alt caracteristic, respingerea mingii, neexistnd momentul
de inere a mingii. Deci n volei timpul de reacie este scurt, la fel momentul de gndire
i de rspuns. Acest lucru duce la o ndemnare deosebit, datorit faptului c juctorii
trebuie s transmit mingea precis partenerului de joc. Toate acestea pe un suport de
deprinderi motrice de baz, manifestate ntr-o combinaie specific, datorate faptului c
deplasrile sunt scurte, cu multe schimbri de direcie i efectuate ntr-un spaiu
restrns, fr a reine mingea i transmind-o prin respingere.
Manifestarea ndemnrii n cadrul mijloacelor tehnicotactice, trebuie s se fac cu o
anumit vitez ce trebuie s aib la baz for i rezisten.

O alt caracteristic a jocului de volei este faptul c n organizarea jocului ntr-un teren
nu sunt permise mai mult de trei lovituri a mingii sau patru lovituri (cnd mingea atinge
blocajul, juctorii echipei respective mai au dreptul la nc trei lovituri), fa de alte jocuri
unde trecerea din atac n aprare este condiionat de timp.
Voleiul se joac pe puncte i seturi, iar nvingtoarea setului este aceea care a
acumulat prima 25 de puncte sau diferen de 2 puncte ( 26-24 etc.) n primele IV seturi
iar n setul V, 15 puncte sau diferen de 2 puncte i apoi ctigtoarea meciului este
aceea care i-a trecut n cont trei seturi ctigate.
Punctele se realizeaz n sistemul TIE-BREAK, fiecare aciune ctigat constituie un
punct.
Astfel, durata unui joc variaz ntre 50 120 min.

Rezumnd cele prezentate, principalele caracteristici generale al jocului de volei ar fi:

1. Accesibilitatea este reprezentat prin numr redus de reguli, de elemente i procedee
tehnice, tactice; se poate practica la orice vrst; cere un echipament sumar i puin
costisitor; necesit instalaii puine (2 stlpi, un fileu ); o minge.
2. Variabilitatea la efort juctorii necesit o pregtire multilateral datorit numrului
mare srituri, prin deplasri rapide i scurte, prin procedee acrobatice efectuate pentru
recuperarea mingilor n aprare.
3. Obligativitatea rotaiei.
4. Mingea nu trebuie s cad n terenul propriu i trebuie trimis peste fileu prin maxim
trei lovituri sau patru n anumite condiii prevzute de regulament.

Sistematizare
n volei exist o serie de aciuni individuale i colective, difereniate ntre ele, fiecare
realizndu-se printr-un ir de procedee tehnice, care de fapt reprezint moduri diferite
de lovire a mingii, n diverse faze( structuri) ale jocului.
Putem spune tehnica jocului de volei este sistematizat pe elemente specifice atacului
i aprrii, dar i pe elemente comune sau mixte atacului i aprrii. Elementele
tehnice, arat lucrurile n general (serviciul, pasa, etc.), iar concretizarea lor sunt
procedeele tehnice (serviciul de jos din fa, de sus din fa etc.).
Vom prezenta astfel elementele i procedeele tehnice specifice atacului i aprrii ct i
cele mixte sau commune atacului i aprrii.
1. Elementele specifice atacului sau aciuni individuale de atac, prin care se realizeaz
transmiterea mingii peste fileu astfel nct s nu-i permit adversarului s joace mingea,
cu scopul de a ctiga punctul. Acestea sunt:
Serviciul;
Ridicarea mingii;
Lovitura de atac.

I. Serviciul
n funcie de contactul picioarelor cu solul, putem vorbi despre:
serviciu de pe sol;
serviciu din sritur.

Dup locul unde este plasat punctul de lovire a mingii, ncomparaie cu planul umerilor
executantului, serviciul poate fi:
serviciu de jos;
serviciu de sus
n funcie de plasarea liniei umerilor fa de minge i fileu avem:
serviciu din fa;
serviciu din lateral.
n funcie de traiectoria mingii, avem:
serviciu de sus planat (plutitor);
serviciu n for.
n afara acestora mai exist i alte aciuni de serviciu:
serviciu prin rotarea braului.

II. Ridicarea mingii

Ridicarea nainte de pe sol, avem:
lung cu traiectorie nalt i ntins;
scurt cu traiectorie nalt, ntins i n urcare.
Ridicare peste cap de pe sol, avem:
lung, cu traiectorie nalt i ntins;
scurt cu traiectorie nalt, ntins i n urcare.
Ridicare din sritur, avem:
lung, cu traiectorie nalt i ntins (nainte i peste cap);
scurt nainte i peste cap cu traiectorie nalt, ntins i n urcare.
Ridicare lateral de pe sol, avem:
lung, cu traiectorie nalt i ntins;
scurt cu traiectorie nalt, ntins i n urcare.

III. Lovitura de atac

Lovitura de atac pe direcia elanului (procedeu drept).
Lovitura de atac pe alte direcii:
ntors din articulaia umrului (peste umr);
ntors prin rsucirea trunchiului.
Lovitura de atac prin rotarea braului.

2. Elemente specifice aprrii sau aciuni individuale i colective de aprare, prin care
se urmrete, fie respingerea mingii din atacul advers, fie salvarea mingii prin preluare
din atac, preluare din serviciul advers sau blocaj (propriu sau advers) , crearea
condiiilor optime de construcie a unui atac a echipei proprii. Acestea sunt:
Preluarea;
Blocajul;
Plonjonul;
Autodublajul.
I. Preluarea
Preluarea din serviciu, avem:
cu dou mini de sus;
cu dou mini de jos.
Preluarea din lovitur de atac:
cu dou mini de sus;
cu dou mini de jos;
cu o mn de jos
Preluare din plas
cu dou mini de sus;
cu dou mini de jos;
cu o mn de jos.

II. Blocajul
individual;
n grup de doi juctori sau de trei juctori.

III. Plonjonul
Plonjonul lateral:
cu rulare pe spate;
cu rostogolire peste umr.
Plonjonul pe spate:
cu rulare;
cu rostogolire napoi.
Plonjonul nainte.

IV. Autodublajul
cu lovire de sus cu dou mini;
cu lovire de jos cu dou mini;
cu lovire de jos cu o mn.

3. Elemente comune atacului i aprrii sau aciuni fr minge. Acestea sunt:

poziii;
deplasarea n teren.
3. Procedee comune atacului i aprrii:
Poziii:
poziia nalt (serviciul de sus, blocaj etc);
poziia medie (ridicarea, serviciul de jos etc);
poziia joas (preluarea din serviciu i atac).

Deplasri:
mers;
alergare;
pas adugat, ncruciat;
fandare;
sritur.

Biomecanica

Pasa cu doua maini de sus inainte este procedeul cel mai des intalnit in jocul de volei.
Se executa in mod fracvent in pozitie medie, de pe loc sau precedata de o deplasare si
oprire, printr-o miscare de intampinare a mingii, care consta intr-o usoara intindere a
articulatiei gleznelor, genunchilor si coatelor. Lovirea propriu-zisa are loc in dreptul
fruntii cu primele falange, in special a primelor patru degete, degetul mic atingand
tangential mingea, formand o cupa dupa care miscarea de intindere continua cu
trecerea greutatii corpului spre inainte si in sus.

In momentul lovirii degetele se incordeaza putin, pastrandu-si insa elasticitatea

necesara in amortizare. Dupa pasarea mingii bratele isi continua miscarea pana ajung
aproape intinse. Corpul este in usoara extensie, iar privirea urmareste mingea.
Pozitie:
- oprirea cu fata in directia pasarii; picioarele departate la aproximativ latimea umerilor,
unul putin in fata celuilalt, greutatea egal repartizata pe ambele picioare, trunchiul
aplecat inainte, bratele indoite cu palmele inainte fruntii;
- cupa adanc formata in palmele in flexie, degetele desfacute, usor flexate; lovirea se
executa in draptul fruntii cu toate degetele;
- segmentele corpului aflat in flexie asigura transmiterea mingii prin extensia simultana
a membrelor inferioare si superioare, ultima articulatie extinsa este cea a incheieturii
mainii. Cand mingea paraseste degetele, miscarea bratelor continua dupa minge,
picioarele se intind pana pe varfuri, fara a parasi contactul cu solul.

Pentru a fi executata corect trebuie ca:

- orice faza a jocului sa fie anticipata;

- deplasarea la minge sa se faca in pozitie corespunzatoare;

- oprirea sa se efectueze cu fata in directia pasarii;
- picioarele si bratele sa se indoaie si sa se intinda concomitent (cu cat distanta de
pasare va fi mai mare, cu atat mai accentuata si indoirea picioarelor);
- lovirea mingii sa se faca cu palmele in acelasi plan si sub forma de cupa, cu degetele
desfacute, flexate, cele mai mari fiind orientate inapoia celorlalte;
- dupa lovirea mingii, bratele sa continue miscarea pe directia pasarii. (Tarchila N.,
Serban M., 1973)

Exercitii pentru initere, fixare si consolidare

- din pozitie fundamentala, simularea pasei de sus, de pe loc, precedata de deplasare;
- jucatorul cu mingea in mana, imita pasa prin aruncarea mingii in sus si inainte ,
deplasarea si prinderea ei in pozitie de pasare;
- acelasi exercitiu cu mingi diferite ( baschet, fotbal, handbal);
- pe perechi, tinerea mingii in cupa corecta si aruncarea ei de la unul la altul, punanduse accent pe actiunea picioarelor si pe momentul final al bratelor;
- exersarea pasei de sus la o minge suspendata cu un cablu de panoul de baschet, la
inaltimi diferite;
- pase de control de pe loc si din deplasare;
- pase la perete, deasupra unei linii trasate la apoximativ 50-100 cm, accentul punanduse pe actiunea picioarelor si traiectoria corecta a mingii.

Cauzele greselilor si corectarea lor

1. miscarea la intampinarea mingii nu este facuta corect si un exista coordonare intre
brate si picioare.

Metodica de corectare:
- simularea pasarii mingii cu accent pe executia corecta , plecand din pozitia
fundamentala;
- din sezand pe banca pasarea mingii odata cu ridicarea de pe banca;
- pasarea mingii oferita de partener;

- pasa executata la minge suspendata la diferite inaltimi.

2. lipsa miscarii finale a antebratelor si palmelor care trebuie sa imprime viteza si

derectia necesare zborului mingii, mai ales pentru pasele lungi; coatele departate sau
trunchiul prea aplecat.

III - 2. Serviciul de sus din fata este folosit atat la nivelul incepatorilor cat si la nivelul
de performanta.Prin traiectoria, forta, viteza si precizia care poate fi imprimata mingii, se
creeaza posibilitatea utilizarii acestui serviciu intr-un numar mare de situatii, terenul
advers fiind mult mai usor de observat. Pozitia initiala a jucatorului este cu linia umerilor
paralela cu fileul, picioarele paralele cu linia umerilor, cel opus bratului de lovire asezat
mai inainte, greutatea corpului fiind repartizata in mod egal pe ambele picioare. Mingea
este tinuta in palma mainii care nu loveste la nivelul pieptului. Bratul de lovire se afla
ridicat intins la nivelul capului, cu palma orientata spre minge pregatita pentru lovire.
Mingea se arunca in sus si in fata la o distanta de cca.40-60 cm, timp in care se trece
greutatea pe piciorul din spate si trunchiul executa o usoara extensie. Mingea se
loveste cu toata palma, cand se afla la momentul maxim al inaltarii ei, intr-un punct aflat
putin sub axul ei orizontal pe calota inferioara, imprimamdu-se o traiectorie ascendenta
cu rotatii inainte.