DRIBLING BASCHET

Reprezintă elementul tehnic care dă posibilitatea jucătorului cu minge să se deplaseze în teren,

fără a se abate de la „regula paşilor” (înaintarea cu mingea).
Modul de execuţie a driblingului se regăseşte într-un articol din regulamentul jocului, care, după
ce arată ce se înţelege prin dribling, enunţă ceea ce reprezintă abatere de la această regulă şi
anume:
– un dribling se termină în momentul în care un jucător atinge simultan mingea cu ambele mâini
sau când reţine mingea cu una sau ambele mâini.
Un jucător nu poate dribla a doua oară după ce a terminat primul dribling, doar dacă a pierdut
controlul mingii ca urmare:
 a unei aruncări la coş;
 a lovirii mingii de către un adversar;
 a unui control slab sau a unei pase, când mingea atinge sau a fost atinsă de un alt jucător.
Conform prevederilor regulamentare, driblingul poate fi executat prin împingerea, rostogolirea
sau lovirea mingii în sol. Propriu-zis, driblingul constă dintr-o serie de impulsuri imprimate
mingii, care o fac să ricoşeze din sol în raport cu direcţia impulsiei şi viteza de deplasare a
jucătorului.
Ca urmare, deosebim driblingul înalt sau jos, executat pe loc sau în alergare, toate acestea fiind
determinate de situaţia tactică impusă de momentul jocului.

TEHNICA DE EXECUȚIE
De pe loc sau din alergare, mecanismul de execuţie al mişcării este acelaşi. Singura deosebire
constă în unghiul sub care este impulsionată mingea spre sol, acesta fiind determinat de viteza de
deplasare a jucătorului
În driblingul pe loc, de aşteptare, impulsia imprimată mingii va fi verticală; în cazul driblingului
din alergare, impulsia va fi înapoia axului vertical al mingii, pe partea dinspre jucător, impactul
mingii cu solul având un unghi cu atât mai mare cu cât viteza de deplasare a atacantului este mai
mare.
 Palma, cu degetele răsfirate – formând o cupă inversă – , ia
contact cu mingea încă pe traiectoria ei ascendentă (din ricoşeul solului), acoperind o parte din
calota superioară, puţin înapoi, a mingii. prin flexarea braţului din articulaţiile cotului şi ale
mâinii (cea a pumnului) se amortizează forţa ascensională a mingii care este totodată controlată;
imediat, palma imprimă mingii o nouă impulsie spre sol printr-o mişcare a antebraţului din
articulaţia cotului, a pumnului şi degetelor, conducând mingea pe această traiectorie ascendentă.
Impulsul dat mingii spre sol va fi orientat puţin lateral, oblic şi înainte faţă de jucător, unghiul de
contact al mingii cu solul depinzând de viteza de deplasare a jucătorului.
Sensul impulsiei este controlat de lucrul din articulaţiile pumnului şi degetelor, ceea ce
determină, totodată, înălţimea şi viteza cu care mingea va ricoşa din sol precum şi direcţia pe
care aceasta o va căpăta.
Întreg acest ansamblu de mişcări (lucrul braţului, antebraţului şi al palmei pe traiectoria
ascendentă şi descendentă a mingii) este cunoscut sub denumirea plastică de „mişcare de
pompare” (figura 68), fiind asemuită celei specifice scoaterii apei cu ajutorul unei pompe de tip
american. În timpul execuţiei, corpul nu se balansează, lucrul braţului fiind independent de
mişcările celorlalte segmente ale corpului. Acesta păstrează o poziţie uşor plecată, înclinarea lui
fiind raportată la viteza de deplasare a jucătorului: la o viteză de deplasare mai mare, corpul este
mai ridicat, cu trunchiul mai drept.
Braţul opus celui cu care se driblează este uşor îndoit din cot şi constituie un element de protecţie
a mingii din lateral.
Capul este ridicat, cu privirea cuprinzând un câmp vizual cât mai mare.
UTILIZARE TACTICĂ DRIBLING BASCHET
Folosirea acestui element ofensiv de mişcare în teren a jucătorului cu mingea trebuie să fie
motivată tactic în timpul jocului:
 de trecerea mingii din apărare în terenul de atac;
 ca element de organizare a sistemului de atac;
 în atacul în superioritate numerică, în acţiunile de depăşire”, pe contraatac;
 împotriva apărărilor agresive;
 pentru scoaterea (degajarea)mingii din zone aglomerate şi după recuperarea la panou.
 Folosirea nemotivată tactic a driblingului conduce la întârzierea acţiunilor de atac şi la
posibilitatea organizării apărării în vederea contracarării acţiunilor ofensive.
GREŞELI FRECVENTE DRIBLING BASCHET
 Mingea este plesnită sau lovită şi nu împinsă prin lucrul braţului şi al palmei.
 Trunchiul prea aplecat din flexia bazinului micşorează câmpul vizual al jucătorului.
 Corpul se balansează vertical în timpul executării driblingului.
 Se priveşte mingea şi nu jocul în ansamblul lui.