Sunteți pe pagina 1din 27

Tehnica cu minge (elemente tehnice fundamentale) - baschet

Pasarea mingii

Pasarea mingii este elementul tehnic determinant in rezolvarea scopului jocului de baschet
asigurand caracterul colectiv prin legatura pe care o face intre actiunile individuale si cele
colective.

Prin esenta sa tehnico-tactica acest element tehnic, pe langa faptul ca prezinta o gama
larga de procedee, presupune neaparat prezenta partenerului, fiind conditionata de:

 pozitia si viteza de deplasare a acestuia;

 specificul fazei de joc;

 plasamentul adversarului.

Pasa este conditionata de existenta unui jucator care o efectueaza si a altuia caruia i se
adreseaza.

Jucatorul care efectueaza pasa trebuie:

 sa fie atent cu pasa pe care o executa sa fie transmisa unui coechipier demarcat;

 sa determine rapid ,,culoarul” de pasare;

 sa asigure protectia mingii in timpul pasarii;

 sa foloseasca pasele scurte;

 sa lucreze cu ambele maini(ambidextrie).

Jucatorul caruia i se adreseaza pasa trebuie:

 sa se demarce

 sa participe la obtinerea unui plan mai avansat;

 sa foloseasca momentul intrarii in posesia mingii ca faza initiala pentru actiunea viitoare.

Pentru ca o pasa sa fie utilizabila este necesar a se respecta o serie de conditii:

 sa aiba adresa;
 sa aiba adancime;

 sa aiba forta de transmitere;

 sa nu i se imprime efect;

 procedeul de pasare sa corespunda situatiei tactice.

Vom prezenta in continuare acele procedee de pasare care fac obiectul instruirii, in special
la nivelul ciclului gimnazial si liceal

a. Pasa cu doua maini din dreptul pieptului, de pe loc

Acest procedeu face parte din grupa paselor fundamentale, fiind folosit pentru pasarea
mingii la distante mici si medii (6-8 metri).

Este pasa de baza si specifica in baschet.

Prezentarea modelului

 din pozitia fundamentala, mingea tinuta

in dreptul pieptului, in priza cu doua maini,

 se incepe miscarea de extindere a bratelor

spre inainte;

 partea finala a executiei da un ultim im-

puls mingii, printr-o miscare de biciuire execu

tata din articulatiile pumnilor si de impingere din degete (mai putin degetele mari);

 datorita impulsului dat mingii(care paraseste mainile jucatorului)bratele, in partea finala a


executiei sunt intinse inainte, la inaltimea umerilor, catre directia de pasare, cu palmele orientate
in jos si cu degetele rasfirate.

Greseli frecvente

 tinerea mingii in pozitie pasiva;


 executarea din articulatiile pumnilor a unor miscari suplimentare cu mingea, inainte de
pasare, sau a unei miscari de rotare din brate prin coborarea mingii spre abdomen;

 actionarea in faza finala de impulsie a pasei prin indoirea falangelor degetelor si


impingerea mingii cu degetele mari;

 departarea exagerata a coatelor in lateral, in timpul executiei, ceea ce duce la anularea


fortei de pasare si la efectuarea unei miscari rigide.

Utilizarea tactica

Pasa este folosita:

 in atacul pozitional;

 in special impotriva apararilor individuale;

 impotriva apararii in zona;

 in actiunile de manevrare si pregatire a atacului.

b. Pasa cu doua maini de deasupra capului, de pe loc

Aceasta pasa este fundamentala pentru jucatorii consacrati, cu talie inalta, solicitand in
executie forta in brate.

Prezentarea modelului

 din pozitia fundamentala, mingea tinuta deasupra capului si in dreptul fruntii,


bratele usor indoite din coate orientate oblic inainte catre directia de pasare;

 printr-o usoara arcuire a trunchiului bratele se extind oblic inainte si in sus, impulsul
final dat mingii fiind executat prin miscarea de biciuire, din articulatia palmelor;

 pozitia finala a palmelor, cu degetele rasfirate, spre in jos si inainte.

Greseli frecvente

 ducerea mingii spre inapoi peste cap, fapt care intarzie si ingreuneaza pasa;
 miscarea prea ampla din brate in detrimentul celei de zvarlire din articulatiile pumnilor;

 orientarea coatelor in lateral si nu spre inainte si in jos.

Utilizarea tactica

Pasa cu doua maini de deasupra capului, de pe loc, este folosita de jucatorii inalti (centru
si extreme), pentru:

 a degaja mingea din aglomerarile de sub cos;

 transmiterea foarte rapida a mingii in faza nou aparuta (recuperarea cu pasa pentru
contraatac).

c. Pasarea mingii cu pamantul

La acest procedeu de pasare


pot fi

folosite atat pasele executate cu


doua mai-

ni cat si cele executate cu o mana,


cu ob-

servatia ca prizele initiale sa nu depaseas-

ca inaltimea pieptului executantului.

Prezentarea modelului

- in executia unei pase cu pamantul se recomanda ca mingea sa loveasca solul in ce-a de-a
doua treime a distantei dintre jucatorul care paseaza si primitor;

- mingii ii trebuie imprimata o forta care sa o faca ca din ricoseul cu solul sa ajunga
aproximativ la inaltimea abdomenului celui caruia ii este adresata.

La executie:

- mecanismul este asemanator procedeului de pasare directa, cu deosebirea ca bratele se


intind in jos si inainte;
- pozitia fundamentala a jucatorului este ceva mai coborata.

Greseli frecvente

- mingea este azvarlita sau lovita de sol in loc sa fie impinsa;

- miscarea de biciuire efectuata din articulatia pumnilor este lenta, imprimndu-i mingii un
impuls slab, ca urmare mingea ricoseaza putin din sol si la mica inaltime, creand dificultati in
prinderea ei de catre partenerul caruia ii este adresata pasa.

Utilizarea tactica

Reprezinta un procedeu al jocului modern folosit:

- pentru transmiterea mingii la distante mici si mijlocii;

- impotriva apararilor activ-agresive cu marcaj din fata al partenerului caruia ii este


adresata pasa.

d. Pasa cu doua maini din deplasare

Aceasta pasa se prezinta sub forma unui complex in care se imbina alergarea cu prinderea
mingii si executia propriu-zisa pasei – care nu difera cu nimic ca procedeu de cele descrise

mai inainte.

Elementul principal in
executarea

unei pase din deplasare il constituie


res-

pectarea regulilor pasilor, prin care


nu i

se permite sa efectueze mai mult de


doua pa-

siri cu mingea tinuta in maini.


Prezentarea modelului

- jucatorul in alergare (deplasare) executa in momentul prinderii mingii o pasire mai lunga,
mingea fiind prinsa in momentul de zbor al acestei pasiri;

- alergarea se continua in timp ce prinderea mingii este amortizata prin flexia bratelor, care
determina aducerea ei intr-o pozitie cat mai convenabila pentru executarea ulterioara a pasei;

- urmeaza o a doua pasire in alergare, dupa care se executa pasa inainte ca celalalt picior sa
ia contact cu solul.

Greseli frecvente

- nerespectarea regulii pasilor;

- intre cele doua pozitii , jucatorul nu pastreaza o pozitie stabila de tinere a mingii
balansandu-se, lucru ce duce la dezechilibrari;

- nu se tine seama de directia si viteza de deplasare a partenerului caruia ii este adresata


pasa, aceasta neexecutandu-se pe pozitii viitoare in care jucatorul respectiv va ajunge odata cu
mingea.

Utilizarea tactica

Datorita dinamicii de desfasurare, executia paselor din deplasare se face in majoritatea


fazelor de joc si cu deosebire in atacul bazat pe circulatii ale jucatorilor, in atacul rapid, in fazele
de atac in superioritate numerica, pe contraatac.

Indicatii metodice generale cu privire la invatarea paselor

Invatarea paselor incepe cu pasa cu doua maini de la piept si varianta cu pamantul,


urmate de pasa cu doua maini de deasupra capului si cu o mana de la umar.

O data cu invatarea paselor se consolideaza prinderea si tinerea mingii.

In cadrul invatarii paselor, distingem o esalonare metodica a conditiilor de executie:

- de pe loc;
- urmate de deplasare;

- din deplasare.

In invatarea pasei de pe loc se recomanda folosirea metodei globale, insistandu-se doar


asupra lucrului din articulatiile pumnilor.

In invatarea pasei din deplasare apare ca element suplimentar coordonarea dintre lucrul
picioarelor si cel al bratelor.

Se va urmari:

- invatarea regulilor pasilor sub aspect regulamentar;

- cat si ca executie propriu-zisa;

- precum si formarea si dezvoltarea simtului de apreciere a distantei, unghiului si


intensitatii cu care se transmite mingea, raportate la deplasarea jucatorilor.

La inceput distanta de pasare va fi mica (3-4 metri), urmarindu-se corectitudinea executiei


si nu viteza sau forta de transmitere.

Treptat se va trece de la pasele de studiu la cele executate mai rapid, in care nu se va mai
insista pe controlul prizei la minge, in paralel cu marirea distantei.

Metodica invatarii paselor de pe loc si urmate de deplasare

 Exercitii imitative(fara minge):

 de pe loc, imitarea pasei cu doua maini de la piept,insistand asupra


miscarii finale – de biciuire- din articulatia pumnilor;

 din mers si apoi usoara alergare, saritura imitand prinderea mingii,


aterizare pe ambele picioare, pasa;

 executarea pasei in formatii cu capitan:

 in linie;

 in semicerc;

 in cerc.

 Executarea paselor in formatii fara capitan:

 pe perechi;
 in triunghi;

 in patrat;

 in cerc;

 doua linii fata-n fata (varianta – dupa pasa, deplasare la coada sirului
opus).

 Circulatia mingii:

 spre dreapta;

 spre stanga.

 Circulatia jucatorilor:

 la sirul propriu;

 la sirul alaturat;

 spre dreapta;

 spre stanga.

Nota: se pot folosi mai mult mingi. Se recomanda ca prinderea mingii sa nu se faca intr-o
pozitie statica;la inceput cu ,,joc de picioare” dupa care, cu ,,iesire la minge”.

Metodica invatarii paselor din deplasare

Executii imitative (fara minge)

 din mers si usoara alergare, pasire mai lunga pe dreptul cu imitarea prinderii mingii,
pasire pe stangul, imitarea pasei si continuarea deplasarii;

Exercitii si formatii pentru invatarea si consolidarea paselor din deplasare:

 pe perechi la distanta de 3 metri unul de altul, jucatorii isi paseaza mingea alergand pe
loc;

 jucatorii asezati in sir cate unul, alearga pe rand catre antrenor, primesc mingea, o
paseaza inapoi si se deplaseaza la coada sirului;
 jucatorii asezati in cerc, cu un capitan la centru, se deplaseaza primind mingea pe raza
cercului;

 jucatorii in sir, paseaza din alergare, succesiv stanga-dreapta si reprimind mingea, se


reantorc in dribling la coada sirului;

 pase in 2-3 jucatori care se deplaseaza inainte (din mers si apoi din alergare);

 suveica;

 pase in trei jucatori cu schimbari de locuri.

Consolidarea insusirii paselor in relatie cu alte elemente tehnice

Pentru pasele de pe loc si urmate de deplasare:

 prindere-pivotare-pasa-deplasare;

 prindere-dribling-oprire-pasa-deplasare;

 prindere-pivotare-dribling-oprire-pasa-deplasare;

 prindere-fenta-pivotare-dribling-oprire-pasa-deplasare.

Pentru pasele din deplasare:

 alergare-prindere-dribling-pasa din deplasare;

 prindere de pe loc-plecare in dribling-pasa din deplasare;

 deplasare-prindere-oprire-dribling-pasa din deplasare.

Exercitii pregatitoare

Exercitii pentru prelucrarea artuculatiilor pumnilor:

 rotari in toate sensurile;

 inchiderea si deschiderea pumnilor;

 miscari de flexie si extensie prin presiunea unei palme asupra celeilalte;


 scurtari si biciuiri din articulatia pumnilor.

 flotari la perete si la sol;

 exercitii cu maciuci, mingi de tenis si mingi medicinale;

 exercitii cu cordonul elastic, extensorul;

 exercitii de pasare din pozitii nespecifice, din ghemuit, din sezand, din culcat inainte;

 pasarea mingii la tinta:

 cercuri trasate pe sol, pe perete;

 cutii de lada.

 concursuri in intreceri de transport si transmitere a mingii de baschet sau medicinale.

Aruncarile la cos

Aruncarea la cos reprezinta elementul cel mai important al jocului de baschet, prin care se
concretizeaza scopul final al jocului : inscrierea de puncte.

In joc, aruncarea la cos nu trebuie sa fie o actiune intamplatoare. Ea trebuie:

- sa aiba la baza un procedeu tehnic de aruncare bine insusit;

- sa aiba o justificare tactica a executiei in momentul dat al jocului.

Clasificarea aruncarilor la cos

1. din punct de vedere al pozitiei jucatorului:

 aruncari de pe loc;

 aruncari din alergare:

 precedate de prinderea mingii din pasa;

 precedata de prindereamingii din dribling;

 aruncari din saritura.


2. din punct de vedere al distantei:

 aruncari din apropierea cosului (sub 2 metri);

 arucari de la semidistanta (2-5 metri);

 aruncari de la distanta (peste 5 metri).

3. din punct de vedere al executiei:

 aruncari la cos cu doua maini;

 aruncari la cos cu o mana;

 aruncari la cos cu panoul;

 aruncari la cos cu inelul-directe;

 procedee de baza;

 procedee speciale.

Aruncarile la cos de pe loc

 nu mai au pondere mare datorita apararilor care au devenit mai active, mai agresive;

 ele raman procedee de baza in formarea mecanismului si a stereotipiei miscarii de


aruncare la cos in etapa de initiere;

 se folosesc cu precadere in aruncarile de la distanta ale juniorilor si seniorilor.

Aruncarea la cos cu o mana din fata

Aceasta aruncare prezinta o serie de avantaje:

- corespunde ca forma de exprimare celor trei stari ale pozitiei

jucatorului in teren: de pe loc, din saritura, din alergare;

- aduce prioritati de ritm in executia aruncarii la cos, corespun

zator jocului actual;

- pozitiile de exhilibru ale corpului pot fi usor compensate prin

orientarea unui singur brat pe directia cosului.


Ca urmare, aruncarea la cos a devenit un element funda-mental

al jocului modern, biomecanica de executie a partii finale a aruncarii fiind asemanatoare pentru
toate procedeele si conditiile de executie a aruncarii la cos.

Executia aruncarii la cos cu o mana de pe loc a capatat unele variante prin care doar
pozitia initiala este modificata.

Prezentarea modelului

In pozitia initiala:

 mingea este tinuta in priza asimetrica, in dreptul


pieptului,

la nivelul barbiei;

 palma mainii care executa aruncarea se afla inapoi


si putin

sub minge;

 degetele rasfirate si cu cotul orientat in jos;

 flexia bratului pe antebrat, formand un unghi de aproxima

tiv 90°;

 cealalta mana sprijina mingea din lateral;

privirea este indreptata spre inel si panou.

Jucatorul in pozitie fundamentala mediu:

 este orientat catre cos;

 cu trunchiul putin aplecat inainte;

 cu talpile paralele si departate la latimea umerilor;

 piciorul de pe partea bratului de aruncare este cu o jumatate de talpa inaintea celuilalt;


 greutatea corpului este egal repartizata pe ambele picioare, pe intreaga suprafata a
talpilor.

Executia aruncarii:

 incepe printr-o tripla flexie a membrelor inferioare care fac ca centrul de greutate al
corpului sa coboare;

 in acest timp mingea ramane la nivelul barbiei jucatorului.

In pozitia intermediara

 mingea continua sa fie tinuta cu ambele maini (priza asimetrica) pana ce cotul bratului de
aruncare ajunge la nivelul umarului;

 in continuarea miscarii in sus, mingea este tinuta pe palma bratului de aruncare ( care se
gaseste acum sub minge) si paraseste mana ca urmare a unei ultime impulsii date printr-o flexie
palmara pronuntata din articulatia pumnului;

 bratul stang ramane undeva in lateral si in sus, constituind elementul de protectie a mingii
pe ultima parte a aruncarii

In pozitia finala:

 corpul este extins usor pe varfuri cu greutatea deplasata pe piciorul din fata;

 bratul de aruncare este intins in sus si inainte, cu palma si degetele rasfirate, orientate in
jos si in afara;

 degetele index si mijlociu sunt orientate catre directia aruncarii.

Greseli frecvente

- priza la minge nu este asimetrica, mingea fiind tinuta in palme in forma de palnie;

- cotul bratului de aruncare este orientat lateral si nu pe directia aruncarii;

- degetele mainii care arunca nu acopera o suprafata cat mai mare, nefiind rasfirate
suficient pe minge;

- pozitia initiala incorecta: jucatorul tine inainte piciorul opus mainii de aruncare, iar
greutatea corpului este repartizata pe piciorul din fata;
- nu se imprima mingii, in partea finala a aruncarii, miscarea de biciuire care trebuie sa fie
data prin impulsia din articulatia pumnului, iar planul palmei nu este perpendicular pe directia
aruncarii.

Utilizarea tactica

 reprezinta procedeul cel mai folosit in jocul actual de baschet, pentru aruncarile efectuate
de la distante mici si mijlocii;

 reprezinta mecanismul de baza pentru aruncarile cu o mana executate din deplasare si din
saritura;

 acest procedeu trebuie sa fie insusit de toti jucatorii, indiferent de sex sau varsta.

Metodica invatarii aruncarilor la cos de pe loc

Executii imitative(fara minge)

 imitarea lucrului din brat si palma;

 imitarea lucrului de coordonare dintre brate si picioare;

 imitarea integrala a procedelului de aruncare.

Executii pentru invatarea aruncarii la cos de pe loc

 aruncarea mingii din apropiere – 1 metru -, din unghi de 45° fata de panou si cu panoul,
in care tinerea mingii se face numai cu mana de aruncare la cos (numai pe partea dreapta);

 schimbarea unghiului de aruncare, 3 unghiuri de baza (dreapta, stanga, fata);

 marirea distantei de aruncare, 2-3 metri, cu atentie asupra traiectoriei mingii;

 executia aruncarii fara panou, in care se introduce tinerea asimetrica.

Formatii

 in sir: se traseaza pe sol distanta de executie a aruncarii, cel care arunca isi urmareste
mingea pe care o paseaza urmatorului si se deplaseaza la coada sirului;

 in semicerc: 5 jucatori in 5 pozitii, cu un jucator recuperator-distribuitor sub cos, pot fi


folosite una sau mai multe mingi. Aceeasi formatie cu doi recuperatori;
 pe teren: se delimiteaza pozitiile de aruncare iar jucatorul care executa aruncarile schimba
permanent pozitiile, mingile fiindu-i continuu pasate de ceilalti doi: dupa un numar de aruncari
se schimba rolurile;

 doua siruri: cu cate o minge fiecare, dupa aruncare jucatorul urmareste mingea si o
paseaza trecand la coada sirului (propriu sau alaturat). Un sir recupereaza, iar celalalt arunca la
cos).

Concursul de aruncari la cos de pe loc

 individual sau pe echipe de 2-4 jucatori;

- cu aditionare:

 cine inscrie mai multe cosuri in ,,n” minute;

 cine inscrie mai multe cosuri din 20 de aruncari;

 cine inscrie mai multe cosuri la rand;

 cine termina mai repede circuitul (5 pozitii).

 prin eliminare: esti obligat ca din una, doua sau trei aruncari executate sa inscrii acelasi
numar de cosuri ca cei din inaintea ta.

Exercitii pentru consolidarea aruncarii la cos de pe loc

 aruncarea mingii in sus si inainte, saritura si prindere, oprire si aruncare la cos de pe loc;

 dribling, oprire, aruncare la cos de pe loc;

 variante: la oprire, aruncarea la cos va fi precedata de:

 fenta de pasa;

 fenta de depasire.

 alergare, prindere, oprire, pivotare, aruncare la cos de pe loc;

 jucatorii asezati pe un sir cu fata la cos, sub panou un recuperator – distribuitor cu o


minge pe care o paseaza in diferite directii. Fiecare jucator din sir se va deplasa dupa minge,
executand oprire, pivotare si aruncare la cos de pe loc. Dupa un numar de repetari se va schimba
jucatorul recuperator.

 jucatorii dispusi pe doua siruri, un sir paseaza, celalalt executa iesire la minge, prindere,
oprire, pivotare, aruncare la cos, urmarire, recuperare si deplasare in dribling la coada sirului.
Aruncarile la cos din deplasare

Din punct de vedere al mecanicii miscarii, aruncarile la cos din deplasare sunt formate
dintr-un complex de procedee:

 alergarea sau driblingul in alergare;

 prinderea mingii;

 cele doua pasiri;

 desprinderea;

 zborul;

 aterizarea.

a. Aruncarea la cos cu o mana de sus, din dribling

Prezentarea modelului

Executand dribling in alegare,


jucatorul:

 Va da un impuls mai puternic


mingii

la ultima bataie in sol pentru a avea


posibili

tatea sa efectueze o pasire mai lunga;

 impulsia mai puternica a mingii in sol,

coordonata cu aceasta pasire mai lunga, permi

te ca mingea sa poata fi usor prinsa cu doua

maini si adusa spre piept;

 alergarea este continuata cu o a doua pasire, pe celalalt picior, care la contact cu solul,
avand rolul de a bloca si frana viteza, pentru ca prin rularea calcaiului, talpii si varfului, aceasta
sa fie transformata in forta de ridicare in saritura;

 desprinderea de sol este ajutata si prin pendularea dinapoi spre inainte si in sus a
genunchiului celuilalt picior, cu ducerea coapsei acestuia pana la orizontala;
 corpul si piciorul de bataie se extind, miscarea de aruncare fiind inceputa de brat, prin
ducerea mingii deasupra capului, in dreptul fruntii, bratul formand cu antebratul un unghi drept;

 din momentul in care mana care sprijina mingea nu mai are contact cu aceasta, bratul
respectiv, flexat din cot si orientat spre inafara, constituie un element de protectie a mingii in
timpul aruncarii propriu-zise;

 aruncarea la cos este executata in punctul maximal sariturii, corpul fiind intins, bratul
orientat pe directia aruncarii, mingea parasind mana ca urmare a unui ultim impuls, dat prin
flexia palmara a articulatiei pumnului;

 aterizarea se face pe ambele picioare si pe cat posibil cat mai aproape de locul de
desprindere in saritura, aceasta pentru ca jucatorul in caz de nereusita a finalizarii sa poata
participa la recuperare.

b. Aruncarea la cos cu o mana de sus, din alergare

Prezentarea modelului

Se executa ca procedeu identic celui

descris mai inainte cu singura deosebire ca

mingea este pasata jucatorului care urmea-

za sa finalizeze.

Jucatorul in alergare:

 isi coordoneaza in asa fel pasii ca momentul de prindere a mingii sa coincida cu o pasire
mai lunga, pe piciorul de pe partea mainii de aruncare;

 in timpul zborului executa prinderea mingii cu doua maini, pe care o aduce spre piept;

 in continuare succesiunea complexului de miscari este identica celei descrise la aruncarea


la cos din dribling.

Greseli frecvente

 nu se respecta regula pasilor, jucatorul executand mai mul de doua pasiri cu mingea in
mana;
 genunchiul de pe partea bratului de aruncare nu este pendulat corespunzator, fapt care
determina o prea mica inaltare la saritura;

 bratul de aruncare nu se intinde complet, iar palma nu imprima mingii impulsul final;

 slaba coordonare dintre lucrul picioarelor si al bratului de aruncare, care determina o


dezechilibrare si aterizare pe un singur picior.

Utilizarea tactica

- sunt folosite ca finalizari din apropierea cosului sau de la distante mici;

- ca urmare a unor actiuni tactice individuale sau colective.

Metodica invatarii aruncarii la cos din deplasare

Metodica invatarii acestor aruncari abordeaza separat insusirea aruncarii la cos din
dribling si din alergare, insistandu-se asupra aspectelor legate de:

- respectarea regulii pasilor;

- prinderea mingii; coordonarea intre bratul de aruncare si piciorul din partea opusa in
momentul aruncarii propriu-zise.

Exercitii imitative (fara minge)

- alergare, desprindere pe un picior, lovirea cu palma mainii opuse piciorului de impulsie a


unui obiect suspendat (panou, plasa cosului);

- alergare, desprindere prin impulsia pe piciorul stang si aterizare pe ambele picioare;

- imitarea tehnicii de executie a aruncarii la cos din alergare:

 cele doua pasiri

 desprindere in saritura;

 imitarea miscarii de aruncare la cos;

 aterizare pe ambele picioare.

Invatarea aruncarii la cos din dribling


 din apropierea cosului (1,5 metri) din unghi de 45° fata de panou, cu mingea tinuta in
priza asimetrica cu doua maini, se executa pasire pe piciorul stang, desprindere in saritura si
aruncare la cos;

 acelasi exercitiu de la distanta de 2,5 metri de cos, cu pasire pe piciorul drept, apoi pe
stangul, desprindere in saritura, aruncare si aterizare simultana pe ambele picioare;

 se mareste distanta de la care se pleaca, la circa 3 metri de cos: pasire pe piciorul stang, se
executa o singura bataie a mingii in dribling dupa care pasirea pe piciorul drept, se prinde
mingea, pasire pe piicorul stang, desprindere in saritura si aruncare la cos.

Formatii de baza

 un sir, fiecare jucator cu cate o minge, se executa dribling si aruncare din apropierea
cosului, dupa aruncare fiecare jucator isi urmareste mingea cu care revine in dribling la coada
sirului;

 un sir, cu o minge, primul jucator din sir pleaca in dribling, arunca la cos, recupereaza
mingea pe care o paseaza urmatorului din sir, dupa pasa revenind la coada sirului;

 formatii de doua siruri, fiecare jucator al sirului 1 cu o minge, se executa dribling si


aruncare din apropierea cosului, dupa aruncare, deplasare la coada sirului 2, fiecare jucator din
acest sir dupa recuperare trece in dribling la coada sirului opus.

Invatarea aruncarii la cos din alergare

 alergare, prinderea mingii printr-o pasire mai lunga pe piciorul drept, pasire pe stangul cu
desprindere in saritura si aruncare la cos;

O succesiunea prinderii mingii urmeaza urmatoarea metodologie:

 mingea luata din mainile antrenorului;

 mingea aruncata in sus si inainte de catre jucator;

 mingea pasata din lateral de antrenor sau de partener;

 aruncarea la cos din alergare precedata de prindere din pasa.

Formatii
- doua siruri , fiecare jucator din sirul 2 cu cate o minge pe care o va pasa lui 1 care alearga
spre cos, dupa aruncare acesta recupereaza mingea cu care, in dribling, trece la coada sirului 2.

Consolidarea invatarii aruncarii la cos din dribling si alergare

 aruncarea mingii in sus si inainte, alergare, prindere, oprire, dribling si aruncare la cos;

 prinderea mingii din pasa precedata de schimbarea de directie in alergare sia runcarea la
cos din alergare;

 dribling, oprire, pivotare, pasa, alergare, prindere si aruncare la cos din dribling;

 exercitii complexe cu desfasurare pe tot terenul.

Aruncarile la cos din saritura

Aceste aruncari:

 ofera jucatorilor posibilitatea folosirii unor complexe variate de procedee tehnice;

 se pot executa cu o mana sau cu doua maini, din fata sau de deasupra capului;

O aruncarile la cos din saritura se pot executa:

 cu desprindere de pe loc;

 precedate de deplasare si oprire:

 intr-un timp;

 in doi timpi.

 din dribling;

 dupa prinderea mingii din pasa.

Aruncarea la cos din saritura, precedata de deplasare si oprire intr-un timp

Prinderea mingii
Jucatorul isi coordoneaza pasii ca momentul

prinderii mingii sa corespunda cu intervalul dintre

doua pasiri, intr-o saritura.

 mingea este receptionata in momentul de zbor;

 aterizarea se face printr-o oprire intr-un timp;

 picioarele luand simultan contact cu solul si ru

land calcai, talpa;

 gleznele si genunchii se flexeaza, aceasta aterizare

prin amortizare determinand momentul imediat urmator.

Bataia

Se executa simultan pe ambele picioare prin continuarea rularii calcai, talpa, varf, pentru a
se realiza o saritura cat mai echilibrata si inalta

Saritura (desprinderea de pe sol)

 se face cat mai aproape de verticala, prin impulsia puternica realizata din varfurile
picioarelor, prin extinderea articulatiilor trenului inferior, coordonate simultan;

 corpul ramane cat mai echilibrat vertical, miscarea fiind coordonata cu cea a bratelor care
incep aruncarea propriu-zisa;

 in timpul sariturii jucatorul cauta sa asigure o plutire, adica o intarziere in punctul maxim
al sariturii, pentru a pregati finalul aruncarii propriu-zise.

Aruncarea la cos

Este asemanatoare cu procedeul aruncarii la cos de pe loc.

 momentul de executie al bataii corespunde pozitiei de tinere a mingii in dreptul barbiei,


in dreptul umarului sau deasupra capului;

 in timpul sariturii, mingea va fi dusa deasupra capului, iar in punctul maxim al sariturii si
in timp ce se realizeaza plutirea bratul se destinde in sus si inainte;
 partea finala a aruncarii se executa pe momentul in care corpul incepe sa recada din
saritura si consta sin miscarea de biciuire, facuta prin flexia puternica si rapida din articulatia
pumnului.

Aterizarea

Se face in mod obisnuit, pe ambele picioare, care in timpul sariturii au fost putin
departate.

Metodica invatarii aruncarilor la cos din saritura

Aceasta aruncare se invata numai dupa consolidarea aruncarii la cos de pe loc.

Executii imitative(fara minge)

 saritura de pe loc cu imitarea aruncarii la cos din saritura;

 alergare, oprire intr-un timp si saritura cu imitarea aruncarii la cos din saritura.

Invatarea aruncarii la cos din saritura

 de pe loc, desprindere in saritura si aruncare la cos din apropiere (2 metri), din unghi de
45° fata de panou;

 aruncarea mingii in sus si inainte, alergare, prindere, oprire intr-un timp, desprindere si
aruncare la cos din apropiere (2 metri);

 dribling, oprire intr-un timp si desprindere cu aruncare la cos din saritura.

Formatii

Aceleasi care au fost prezentate la metodica invatarii aruncarii la cos de pe loc si din
deplasare.

Conducerea mingii (driblingul)

Driblingul consta dintr-o serie de impulsuri imprimate mingii, care o fac sa ricoseze din
sol in raport cu directia impulsiei si vitezei de deplasare a jucatorului.

Ca urmare, deosebim dribling inalt sau jos, executat pe loc sau in alergare, toate acestea
fiind determinate de situatia tactica impusa de momentul jocului.
Prezentarea modelului

De pe loc sau din deplasare, mecanismul de

executie al miscarii este acelasi, singura deosebire

consta in impulsia mingii.

In driblingul pe loc impulsia imprimata min

gii va fi pe verticala, iar in driblingul din alergare

impulsia va fi inapoia axei verticale a mingii, pe

partea dinspre executant.

- palma cu degetele rasfirate ia contact cu mingea inca pe tra

iectoria sa ascendenta (din ricoseul solului) acoperind o parte din

calota superioara, inapoia mingii;

- prin flexarea bratului din articulatia cotului si a mainii din

cea a pumnului, se amortizeaza forta ascensionala a mingii care

este totodata controlata; palma imprima mingii o noua impulsie

spre sol, printr-o miscare a antebratului din articulatia cotului,

a pumnului si a degetelor, conducand mingea spre aceasta traiec-

torie descendenta;

- impulsul dat mingii spre sol va fi orientat lateral, oblic si

inainte fata de jucator, unghiul de contact al mingii cu solul depinzand de viteza de deplasare a
jucatorului;

- sensul impulsiei este controlat de lucrul din articulatia pumnului si degetelor printr-o
miscare ferma, dar supla, ceea ce determina si inaltimea la care va ricosa mingea, viteza cu care
va ricosa din sol ca si distanta pe care o va capata;
- in timpul executiei corpul nu se balanseaza, lucrul bratelor fiind independent de miscarile
celorlalte segmente, corpul pastrand o pozitie echilibrata, usor aplecata, inclinarea fiind raportata
la viteza de deplasare a jucatorului;

- in dribling, corpul trebuie sa constituie principalul element de protectie a mingii, fiind


interpus intre minge si adversar;

- bratul opus celui cu care se dribleaza este usor indoit din cot si constituie elementul de
protectie a mingii din lateral;

- capul este ridicat, cu privirea cuprinzand un camp vizual cat mai mare pentru a observa
atat coechipierii cat si adversarii si niciodata mingea.

Greseli frecvente

- mingea este plesnita sau lovita si nu impinsa prin lucrul bratelor si al palmei;

- trunchiul prea aplecat din flexia bazinului micsoreaza campul de vizibilitate al


jucatorului;

- corpul se balanseaza vertical in timpul executiei driblingului;

- se priveste mingea si nu jocul in ansamblul lui.

Utilizarea tactica

- in trecerea mingii din terenul de aparare in atac;

- ca element de organizare a sistemului de atac;

- in superioritate numerica, in actiunile de depasire, pe contraatac;

- impotriva apararii agresive;

- pentru scoaterea mingii din zone aglomerate si dupa recuperarea la panou.

a. Schimbarea de directie in dribling

Driblingul rezolva acele situatii tactice care impun depasirea adversarului direct.

Schimbarea de directie in dribling este influentata de urmatorii factori:


- fenta;

- ritmul;

- viteza;

- protectia mingii.

Precedand schimbarea de directie, fenta , trebuie sa-l surprinda pe aparator, eficacitatea


ei rezida din datele false care se dau adversarului prin miscarile si pozitia corpului, prin privire.

In momentul executiei schimbarii de directie:

- ritmul: ricoseul mingii va fi schimbat;

- viteza de alergare: determinata de impulsul mingii in sol, va determina un dribling cat


mai coborat si mai ales ca mingea sa fie intampinata inca pe traiectoria ei ascendenta din ricoseu,
cu mana care o va controla.

In timpul executiei unei schimbari de directie deosebit de important este protectia


mingii, in care umarul celui ce dribleaza trebuie sa fie intre aparator si minge pentru a asigura
protectia ei.

Vom prezenta cateva procedee de baza, care pot fi folosite de jucatori in realizarea
schimbarii de directie in dribling.

b. Pirueta

Este procedeul cel mai eficient. Dificultatea consta in modul in care mana ”infasoara”
mingea pentru a-i schimba directia si ritmul de ricosare.

Invatarea driblingului

 dribling pe loc:

 cu mana dreapta, cu mana stanga;

 inalt, mediu, jos.

 dribling din mers si usoara alergare:

 cu mana dreapta, cu mana stanga;

 spre inainte, cu spatele;


 inalt, mediu, jos.

 dribling cu ocolire de obstacole

 dribling serpuit:

 la fantezia jucatorului;

 printre obstacole.

 dribling in teren cu tema:

 la semnal auditiv sau vizual;

 cu schimbari de directie, cu piruete.

Consolidarea invatarii driblingului

Executii precedate sau urmate de alte elemente tehnice: prindere, oprire, pasa, aruncare la
cos.

 dribling, oprire, pasa;

 dribling, pasa, deplasare;

 dribling, oprire, pivotare, pasa;

 dribling, oprire, aruncare la cos din saritura;

 iesire la minge , prindere, dribling, aruncare la cos din dribling.

Formatii

 suveica cu dribling, oprire, pasa si deplasare la coada sirului opus;

 pe lungimea terenului, incrucisare in dribling si pasa din alergare;

 pe doua siruri, cu doua mingi, dribling, oprire, pivotare, pasa si deplasare la coada sirului
de unde a plecat;

 incrucisare cu dribling, oprire, pasa si aruncare la cos efectuata de cel caruia i s-a pasat
mingea;
 iesire la minge, prindere, oprire, pivotare, dribling si aruncare la cos din dribling.