Sunteți pe pagina 1din 6

UNIVERSITATEA „STEFAN CEL MARE”

FACULTATEA DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI SPORT

VOLEI

Voleiul este un sport (al doilea în lume ca popularitate) în care două echipe,
separate de un fileu înalt, trebuie să treacă mingea deasupra acestuia, folosind
doar mîinele, cu scopul de a face ca mingea să atingă terenul advers. Fiecărei
echipe îi sunt permise doar trei loviri pentru a trimite mingea către terenul
celeilalte echipe. Un punct se câștigă dacă mingea atinge terenul advers sau dacă
nu respectă regula celor trei atingeri. Voleiul este totuşi unic printre jocurile la
fileu prin faptul că se insistă ca mingea să fie păstrată cât mai mult timp în
aer şi prin faptul că oferă posibilitatea paselor între membrii aceleiaşi
echipe înainte ca mingea să fie returnată adversarilor
În jocul de volei, obținerea unei performanțe este de neconceput fară dezvoltarea
corespunzătoare a factorului fizic sub toate aspectele.
Aşadar, în antrenamentul contemporan, putem vorbi de: pregătirea fizică, pregătirea tehnică,
pregătirea tactică, pregătirea teoretico-metodică, pregătirea psihologică, pregătirea artistică şi
pregătirea biologică pentru concurs, care se constituie în factorii antrenamentului sportiv.
Pregătirea fizică este componenta cu un rol deosebit de important în procesul de
pregătire sportivă, constituindu-se în elementul de bază pentru ceilalţi factori ai
antrenamentului.
Acestea au fost diferenţiate şi aplicate după reguli precise, după specificul şi
adresabilitatea lor, constituind apoi elemente de conţinut ale antrenamentului sportiv.
Exerciţiile fizice şi-au găsit astfel domeniile: tehnica, tactica, sfera psihică, teoretică, artistică,
biologică, capacitatea de efort.
Pregătirea fizică este prezentă în antrenamentul tuturor categoriilor de sportivi,
ponderea ei şi tipul mijloacelor folosite fiind diferite de la o ramură sportivă la alta.
Jocul de volei solicită din partea celor care-l practica o bună pregătire fizică a cărei
dezvoltare trebuie să se facă atât sub aspectul general-multilateral, cât și sub aspectul
specific, legat de conținutul tehnico-tactic al jocului.
Cele două laturi ale pregătirii fizice se condiționează reciproc, fiind într-o strasă
interdependentă.
Pregătirea fizică contribuie la siguranța și eficacitatea unor acțiuni din apărare și la
viteza celor din atac. În același timp ea contribuie la mărirea preciziei și a constanței jocului
din atac și apărare, precum și la o perfecționare mai rapidă a acestota în ceea ce privește
factorul psihologic. Buna pregătire fizică contribuie și la educarea voinței, dârzeniei, curajului
și a perseverenței.
Cele patru calități motrice de bază: forță, viteză, îndemânare și rezistență se manifestă
în volei sub diferite aspecte.
Viteza este o calitate motrică foarte importantă în jocul de volei, ea manifestându-se
într-o gamă variată de forme, atât simple: de reacție, execuție, de deplasare și schimbarea
direcției, de oprire, de repetiție.
În volei predomină reacții complexe în cadrul cărora semnalul nu este
cunoscut dinaite și uneori nici mișcarea de răspuns. Reacțiile specifice
volebaliștilor sunt legate mai ales de deplasarea jucătorilor și de situațiile inedite și
imprevizibile din derularea jocului. Deși este o reacție complexă, viteza poate fi dezvoltată
aproape tot atât de mult ca și la reacțiile simple, datorită faptului că volebalistul anticipează
acțiunile coechipierilor, adversarilor și traiectoria mingii. Anticiparea poate fi efectuată în
funcție de poziția centrului de greutate, de orientarea privirii, de poziția segmentelor, de
traiectoria ascendentă a mingii.
Pentru viteza de execuție din cadrul diferitelor acțiuni, o mare importanță o are
însușirea la un nivel înalt a tehnicii.
Viteza de repetiție se manifestă în joc și la antrenamente, în cadrul săriturilor din linia
I-a, al repetărilor și a alternărilor acțiinilor de atac și de apărare.
Viteza de deplasare și de schimbare a direcție se manifestă în cadrul majorității
acțiunilor, preluare din serviciu, din atac, lovitura de atac, blocaj, dublare.
Deși viteza de deplasare la volebaliști este mai putin perfectibilă se poate intervenii
prin ameliorarea tehnicii specifice, prin dezvoltare complexului de forță-viteză și mai ales prin
mișcare continuă pregătitoare intervenției la minge.
Mijloacele pentru dezvoltarea vitezei au fost alese în funcție de specificul de
manifestare a vitezei și de condițiile în care acesta se manifestă. Mijloace pentur dezvoltarea
vitezei de reacție și execuție:
Exerciții fără minge:
 starturi din diferite poziții, la semnale vizuale și auditive;
 deplasări în toate direcțiile, la indicațiile sau semnalizările rofesorului sau ale
partenerilor de lucru;
 schimbări rapide de poziții la semnale auditive și vizuale;
 stafete și jocuri dinamice;
Exerciții cu minge:
 aruncări și pase sub formă de întrecere;
 pase intercalate cu deplasări sau cu elemente de gimnastică acrobatică;
 prinderea si preluarea mingii ricoșate sau aruncate de la partener;
 jocuri dinamince;
B. Mijloace pentru dezvoltarea vitezei de deplasare, schimbare de direcție, oprire:
Exerciții fără minge:
 exerciții din școala alergării;
 sprinturi pe distanțe scurte;
 deplasări în diferite direcții cu oprire, întoareceri, pivotări, urmate de alte
sprinturi scurte;
 deplasări combinate cu elemente din tehnica jocului de volei;
Execiții cu minge:
 deplasări cu jonglarea sau pasarea mingii;
 deplasări la minge, fără fileu sau pe sub fileu;
 deplasări la mingi pasate și atacate pe diferite direcții, de către profesor și de
partener;
C. Mijloace pentru dezvoltarea vitezei de reacție:
Viteza de reacție presupune efectuarea unui mare număr de repetări într-un timp cât
mai scurt. Exercțiile propuse au un caracter ciclic și aciclic, iar unele dintre acestea au fost
combinate cu elemente din volei.
Exerciții fără minge:
 alegări pe loc;
 sărituri simple;
 sărituri succesive în lungime de pe loc;
 sărituri la blocaj;
 combinații de sprinturi cu sărituri;
Exerciții cu minge:
 aruncări, pase și preluări de jos de la perete, sau cu partener, cu una sau cu
două mingi;
 sărituri cu mingea la blocaj;
 lovituri succesive de atac;

Forța musculară este una dintre cele mai importante calități de care dispune
organismul uman, fiind solicitată în majoritatea domeniilor de activitate, dar foarte frecvent
în activitatea motrică. Studiile și cercetările de specialitate au confirmat că nu există mișcare
care să se poată realiza fără forță, dezvoltarea necorespunzătoare a acestei calități făcând chiar
imposibilă formarea , dar mai ales consolidarea depreinderior motrice.
Dintre formele de manifestare ale forței, volebaliștii trebuie să se ocupe în special de
forța explozivă.
Dententa este o calitate fizică perfectibilă, deoarece una din componentele sale este
forța. Ritmul de dezvoltare ale detentei,în general, este lent, datorită celeilalte calități
componente: viteza. De aici și preocuparea pentru menținerea și dezvoltarea ei la multe
antrenamente de dezvoltare fizică.
Dezvoltarea detentei se poate realiza fără utilizarea în pregătire a unor aparate
sauinstalații speciale, fiind propuse:
Exerciții fără minge:
 sărituri de pe loc și cu elan;
 sărituri pe aparate, peste și de pe aparate;
 sărituri cu coarda;
 sărituri cu 1 sau cu 2 picioare;
 genuflexiuni; ridicări pe vârfuri;
 extensii; aplecări;
 întinderi; flotări; tracțiuni;
Exerciții cu minge:
 aruncări și pase lungi, înalte și rapide;
 servicii și lovituri de atac executate cu forță maximă;
 jocuri dinamice;

Îndemânarea este o calitate motrică complexă, cu multe aspecte încă insuficinet


studiate. Având multiple interferențe cu celelalte calități, cu deprinderi și priceperi motrice,
unii specialiști îi contestă existența.
Îndemânare este o calitate motrică indispensabilă practicării jocurilor sportive, cu
ajutorul căreia se efectuează mișcări rapide, precise și complexe.
Dintre acestea menționăm coordonarea ochi-minge, simțul mingii, capacitatea de anticipare a
mișcării și a jucătorilor, ambidextria, capacitatea de reproducere a mișcării, dirijarea mișcării.
În jocul de volei, îndemânarea îmbracă forme specifice pentru acțiunile de atac și
pentru cele de apărare, având un important rol în desfășurarea situațiilor de joc.
A. Mijloace pentur dezvoltarea gândirii rapide:
 deplasări, opriri, porniri, întoarceri, sărituri, schimbări de direcție la diferite
semnale vizuale și auditive;
 deplasări cu mingea pe perechi în diferite poziții;
 pase diferite între 2-3 jucători
B. Mijloace pentur dezvoltarea coordonării:
 jonglerii cu mingea : - cu 1 sau cu 2 mâini;
 pase în doi cu două mingi;
 executarea de acțiuni motrice cu brațul neîndemînatic;
Dacă pregătirea fizică generală constituie un suport, pregătirea fizică specială întăreşte,
consolidează deprinderile tehnico-tactice. Ea este strâns legată şi condiţionează direct
perfecţionarea deprinderilor specifice jocului, alături de lucrul specific destinat pregătirii
fizice.
Prin urmare, pregătirea fizică trebuie privită ca un factor indispensabil al
antrenamentului, al unui sistem de antrenament care începe să se contureze ca ştiinţă, cu
obiectiv marea performanţă, cu legi proprii, cu ştiinţe ajutătoare etc