Modificarea unghiului de îndoire.

Deoarece zona îndoită este solicitată în domeniul elasto-plastic, după

încetarea acţiunii forţei exterioare piesele îndoite se relaxează elastic, fenomen cunoscut sub numele de
îndoire. Una dintre urmările arcuirii este modificarea unghiului de îndoire după încetarea acţiunii forţei
exterioare asupra piesei de prelucrat. Mărimea arcuirii se calculează prin semidiferenţa
dintre unghiul  al piesei îndoite şi cel p al poansonului matriţei. Mărimea arcuirii este dependentă de
forma pieselor şi de aceea nu pot fi elaborate relaţii de calcul general valabile pentru toate tipurile de
îndoiri. Unghiul de arcuire a pieselor îndoite depinde de mai mulţi factori între care cei mai
importanţi sunt:
- proprietăţile mecanice ale materialului de prelucrat;
- grosimea materialului;
- gradul de deformare a pieselor în zona de îndoire, exprimat prin raportul r/g;
- forma pieselor;
- construcţia matriţei de îndoire;
- modul de îndoire (cu sau fără calibrare).
Experimental s-a stabilit că cu cât unghiul de îndoire este mai mic, cu atât arcuirea este mai mare. În
fig.U3.8 este prezentată variaţia unghiului de arcuire în funcţie de r/g şi . Dependenţa arcuirii de
materialul pieselor este ilustrată în fig.U3.9. În ambele cazuri sereflectă o dependenţă liniară a unghiului
de îndoire  de starea materialului prelucrat.