ARGUMENT

Prelucrarea metalelor este una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale omului. De-a lungul istoriei
abilitatea de prelucrare a metalelor utilizate în special pentru construcția de arme și unelte casnice a
condus unele civilizati la o dezvoltare economica accentuată.
În ziua de azi prelucrarea cu mașini-unelte este una dintre cele mai importante activități pentru
susținerea și dezvoltarea industrială . Dintre industriile beneficiare ale produselor executate cu aceste
maşini-unelte cea mai importantă este industria constructoare de maşini.
Industria auto aeriană si navală utilizează motoare care au în compunere piese mecanice prelucrate
foarte precis . Componentele hidraulice și pneumatice motoarele electrice echipamentele mecanice din
liniile de producție automatizate iar în domeniul casnic mașinile de cusut de spălat toate acestea sunt
construite cu piese prelucrate cu control numeric prin aceea ca mişcarile robotului sunt comandate cu
acelasi tip de controller cu care sunt echipate si mașini-unelte. Diferența rezidă în limbajul de
programare utilizat .
Maşini-unelte controlate numeric se mai numesc și mașini CNC. Controlul numeric rezidă într-un
proces de alimentare continuă a unui controller programabil în constructive specială cu un set de
instrucțiuni astfel încat să poată fi controlate mișcările unei mașini-uneltă.
Mișcarile mașinii trebuie să conducă o sculă tăietoare :
-pe un anumit traseu
-cu o viteză precisă de rotaţie a sculei
-cu o viteză precisă de înaintare a sculei. CNC este abreviată de la Computer Numerically Controlled .
Denumirea CNC se referă întodeauna la modul unic de operare al unei maşini adică la metoda de bază
pentru controlul mişcărilor şi nu spune nimic despre tipul maşini freză strung sau altceva .
Cea mai importantă funcţie a oricărei maşini CNC este controlul riguros al mişcarii.
Am ales aceasta tema pentru ca e strict legata de domeniul mecanic şi se refera la o operaţie concretă de
prelucrare prin aşchiere- operaţia de rectificare. iar un tehnician mecanic trebuie să poată identifică
maşinile şi utilajele şi recunoaste parţile componente elemntele lor de acţionare. Lucrarea conţine
capitole care descriu operaţia de rectificare, noţiuni despre maşinile unelte corespunzatoare operaţiei,
precum şi despre piesele care se pot prelucra prin aceasta operaţie. Operaţia de rectificare detine rol
important în cadrul procesului tehnologic, fiind o operaţie finală- de finisare, ea sporind caracteristicile
tehnice şi estetice ale produsului, contribuind astfel la o valorificare superioară a acestuia.
Maşinile de rectificat fac parte din categoria maşinilor-unelte care prelucrează materialul prin aşchiere
(alaturi de strunguri, freze, etc).
Maşinile de rectificat prezintă o mare varietate constructivă şi funcţională.Se aplica rectificarea pieselor
cu suprafeţe de revoluţie exterioare şi interioare, cu suprafeţe plane, caneluri, suprafeţe profilate, roţi
dinţate. Se utilizeaza ca procedeu de prelucrare unic, la semifabricate turnate sau forjate, care au adaos
de prelucrare mic şi duritate mare a materialului.Prelucrarea suprafeţelor de rotaţie, interioare, cilindrice
şi conice prin rectificare se aplică atunci când se impun condiţii de precizie şi calitate ridicate, care nu
pot fi obţinute prin alte procedee, sau în cazul când materialul piesei, având o duritate ridicată, impune
folosirea acestui procedeu.
De obicei, rectificarea se aplică pieselor tratate termic sau care au fost executate din materiale dure
precizia de prelucrare ce se obţine prin rectificarea interioară se încadrează în clasele 5 -8 ISO, iar
rugozitatea suprafeţei Ra=1,6 … 0,4 µm.
 Capitolul I: Noțiuni generale despre prelucrarea prin așchiere
1.1.Prelucrarea pieselor prin aschiere

1.1.1. Procesul formării aşchiei

În procesul de prelucrare desprinderea aşchilor are loc ca urmare a acţiuni forţei F aplicată
asupra sculei aşchietoare .Apăsarea exercitată de sculă creşte treptat ,producînd la început deformarea
locală ,în stare elastică a materialului ,după care, pe măsură ce apăsarea creşte ,deformaţiile trec în stare
plastică alunecînd pe suprafaţa sculei aşchietoare .Datorită frecărilor intense ce apar între suprafaţa
sculei şi materialul îndepărtat apar modificări structurale atît la materialul desprins cît şi în suprafaţa
suprficială a piesei .Procesul intens de comprimare a metalului la formarea aşchilor poartă numele de
tasare aaşchiei şi este rezultatul direct al deformări plastice la care este supus, local ,materialul în timpul
prelucrării Fenomenul de tasare este ifluenţat de natura materialului piesei ,geometria sculei şi viteza de
aşchiere.
1.1.2.Tipuri de aşchii.
Forma aşchii lor rezultate la prelucrarea prin aşchiere depinde de natura materialului de prelucrat
,de forma geometrică a sculei ,de regimul de aşchiere,etc.
După forma lor aşchiile pot fii :
-de rupere ,care se prezintă sub formă de părţii izolate rupte una de alta. Aceste aşchii se obţin de regulă
la prelucrarea materialelor fragile ,cum ar fii fonta ,bronzurile,etc.
- de forfecare sau de fragmentare ,care se prezintă sub forma unor elemente unite între ele ,avînd o
suprafaţă zimţată pe partea concavă a aşchiei. De obicei aceste aşchi se obţin la prelucrarea
materrialelor dure şi semidure .
- continue sau de curgere care se prezintă sub forma unor pamblici continui netede ,aşchi ce se obţin la
prelucrarea materialelor moi ,a alamelor ,etc.
Fig. 1.1.

1.2. Mişcări necesare la aşchiere şi dimensiunile aşchiei

Desprinderea aşchiilor de pe suprafaţa unui semifabricat presupune o mişcare relativă între scula
aşchietoare şi piesa de prelucrat. Mişcarea imprimată sculei aşchietoare (la frezare),sau piesei de
prelucrat (la strunjire),în vederea detaşării aşchiilor ,se numeşte mişcare principală de aşchiere. Mişcarea
principală poate fii :de rotaţie sau de translaţie pe lîngă mişcarea principală de aşchiere este necesară şi o
mişcare de avans care asigură detaşarea continuă a aşchilor . Această mişcare poate fi executată de scula
aşchietoare (la strunjire ,rabotare)sau de piesa de prelucrat (la frezare ,mortezare ). Suprafaţa de pe care
se îndepărtează aşchile se numeşte suprafaţă de aşchiere iar suprafaţa rezultată în urma aşchieri se
numeşte suprafaţă aşchiată .Dimensiunile aşchilor depind de regimul de aşchiere ales ,regim ce include
avansul sculei aşchietoare şi viteza de rotaţie a piesei (la strunjire ) sau viteza de rotaţie a sculei şi viteza
de avans a piesei (la frezare) . Lăţimea aşchiei reprezintă distanţa dintre suprafaţa de aşchiat şi suprafaţa
aşchiată ,măsurată pe suprafaţa de aşchiere .Grosimea aşchiei este dată de avansul făcut de scula
aşchietoare în suprafaţa de aşchiat la o rotaţie completă a piesei . Aceste dimensiuni se măsoară în
milimetri
Fig. 1.2. Mișcările necesare la așchiere
 1.3.Scule aşchietoare

Cu ajutorul sculelor aşchietoare are loc desprinderea stratului de material de pe suprafaţa unei piese şi
generarea unei suprafeţe de o anumită formă şi dimensiuni .pentru ca procesul de aşchiere să poată fii
realizat este necesar ca scula aşchietoare să îndeplinească anumite condiţii legate de forma sa geometrică
şi de proprietăţiile materialului din care este executată. În general sculele au două părţii principale , una
activă(A) cu care se realizează desprinderea aşchiilor şi una pasivă(B) care este partea de prindere .
Elementele geometrice ale capului de strung.
-Faţa de degajare 1 pe care alunecă aşchile în timpul procesului de prelucrare
-Faţa de aşezare principală 2 îndreptată spre suprafaţa de aşchiere
-Faţa de aşezare secundară 3 îndreptată spre suprafaţa prelucrată
-Tăişul principal 4.
-Tăişul secundar 5
-Vîrful cuţitului 6
 Fig. 1.3. Elementele geometrice ale cuțitului de strung

1.4. Regimul de aşchiere

Reprezintă totalitatea parametrilor ce caracterizează desfăşurarea procesului de aşchiere

.Aceştii parametri sunt viteza de aşchiere ,avansul şi adîncimea de aşchiere . Avansul este spaţiul
parcurs de scula aşchietoare în decursul unei rotaţi complete a piesei şi se măsoară in mm/rot.Adîncimea
de aşchiat este distanţa dintre suprafaţa de aşchiat şi suprafaţa aşchiată ,măsurată în direcţia normală pe
suprafaţa prelucrată. Se exprimă în milimetri .Viteza de aşchiere v este spaţiul parcurs de tăişul sculei în
raport cu piesa de prelucrat ,în unitate de timp şi se măsoară în m/min.Stabilirea raţională a acestor
parametri ai regimului de aşchuiere este de mare importanţă pentru calitatea pieselor prelucrate ,precum
şi pentru realizarea lor în condiţii cât mai avantajoase .În acest caz avansul se stabileşte în funcţie de
netezimea cerută pentru suprafaţa ce se prelucrează Există două tipuri de avansuri ,unul pentru degroşare
şi unul de finisare .Mărimea vitezi de aşchiere se alege în funcţie de felul prelucrări ,materialul de
prelucrat şi scula aşchietoare din normative sau se determină cu ajutorul unor relaţii experimentale .Cu
viteza v aleasă din normative se calculează numărul de rotaţii n pe care trebuie să le facă piesa de
prelucrat :

1000 v
n= [ rot /min ]
π∗d
în care : v – este viteza de aşchiere
d – este diametrul piesei de prelucrat în mm.
Între dimensiunile aşchiei şi elementele regimului de aşchiere există relaţia :q=a*b=t*s [mm2]
determinată din condiţii geometrice ştiind că
 l
b=
sin x iar a=s sin x

1.5.Forţele de aşchiere

Aşchierea se realizează datorită efortului aplicat sculei aşchietoare care învinge rezistenţa
materialului .Mărimea efortului aplicat asupra sculei ,pentru a produce aschierea ,depinde de materialul
piesei de prelucrat ,de materialul şi geometria sculei aşchietoare ,de parametrii regimului de aşchiere .
Direcţia forţei de aşchiere aplicată asupra cuţitului este orientată în spaţiu în funcţie de geometria sculei
aşchietoare,poziţia acesteia în raport cu piesa etc. In teoria aşchieri se obişnuieşte ca efrtul aplicat asupra
sculei să se descompună în trei componente.Fx,Fy,Fz după trei direcţii principale x,y,z adică după
direcţia avansului ,după direcţia normală pe suprafaţa de prelucrat şi după direcţia vitezei de aşchiere.
Componenta Fx se numeşte forţă de avans,Fy forţă radială ,Fz forţă tangenţială. Componenta Fx se mai
numeşte forţa principală de aşchiere.

Fig. 1.4. Forțele de așchiere

 CAPITOLUL II: Prelucrarea pe mașini de rectificat cu comandă
numerică
2.1. CLASIFICAREA MASINILOR DE RECTIFICAT

Maşinile de rectificat fac parte din categoria maşinilor-unelte care prelucrează materialul prin
aşchiere (alaturi de strunguri, freze, etc). La maşinile de rectificat aşchierea se produce cu ajutorul
materialelor abrazive. Sunt folosite la prelucrarea materialelor dure şi foarte dure, cât şi la operaţii de
finisare şi superfinisare.
Prelucrarea prin aşchiere constă în modificarea formei şi dimensiunilor pieselor, prin
îndepartarea unui strat de material, sub forma de aşchii, acest proces fiind realizat pe maşini-unelte, cu
ajutorul sculelor aşchietoare. Aşchierea se produce în timpul mişcarii relative a sculei în raport cu piesa
(turaţie, viteza, avans) , sub acţiunea unei forţe, duritatea tăişului fiind superioară duritaătii materialului
de prelucrat. Maşinile de rectificat folosesc scule abrasive. Sculele abrasive au urmatoarele caracteristici
de bază:
- materialul abraziv
- liantul
- duritatea sculei abrasive
- structura
- forma
- dimensiunile
Materialele abrasive pot fi naturale sau sintetice. Rolul lor este de a detasa aşchii mici si
numeroase dintr-un semifabricat, datorită varfurilor sşi taişurilor pe care le prezintă.
Clasificarea materialelor abrasive:
- şmirghelul = oxid de aluminiu cristalin (25-30%)+magnetita, cuarţ si silicate. Se prezinta sub forma
unor granule lipite pe panza sau pasla
- cuarţul = SiO2 (bioxid de siliciu), cristalin, anhidru;
- cremenele = la panzele abrazive;
- piatra ponce = este sticla vulcanica poroasa – pentru rodare;
- diamantul = varietate de carbon cristalizat natural sau sintetic – se utilizeaza la diferite scule
abrazive, pentru materiale mai dure;
- corindonul sintetic = oxid de aluminiu cristalin, cu conţinut mic de impuritati. Utilizat atat la
degrosare, cât şi la finisare;
- carbura de siliciu = mai fragila decat corindonul. Utilizata la prelucrarea materialelor cu rezistenta
mica (alama, cupru, etc.);
- carbura de bor = operatii de rodare
Maşinile de rectificat plan fac parte din gama de maşini care prelucreaza piese avand suprafeţe
plane.
Maşinile de rectificat plan se pot clasifica în funcţie de modul de generare a suprafeţei plane la
rectificare în:
- maşini de rectificat plan cu ax orizontal şi masă de translaţie;
- maşini de rectificat plan cu ax vertical şi masa de translaţie;
- maşini de rectificat plan cu ax orizontal şi masa rotativă
- maşini de rectificat plan cu ax vertical şi masa rotativă.

2.2. MODUL DE NOTARE A UNUI CORP ABRAZIV PRINCIPII DE CARE

TREBUIE TINUT CONT ÎN ALEGEREA CORPULUI ABRAZIV

Fig. 2.1.
 2.3. MAŞINI DE RECTIFICAT PLAN

Operaţiile de finisare şi superfinisare necesare obţinerii unei precizii dimensionale înalte şi a unei
calităţi ridicate a suprafeţei se realizează printr-un proces de abrazare. În majoritatea cazurilor aceste
operaţii sunt precedate de operaţii de degroşare, semifinisare şi de tratamente tehnice dar există şi situaţii
în care procesul de abrazare oferă unica metodă de prelucrare (prelucrarea materialelor foarte dure). Una
din aceste operaţii este şi operaţia de rectificare.
Maşinile de rectificat plan sunt destinate finisării suprafeţelor plane(orizontale, frontale, verticale
etc).
În cadrul maşinilor de rectificat plan orizontal mişcarea de rotaţie a corpului abraziv se poate
obţine fie prin cuplarea directă a motorului pe axa broşei de rectificare, fie prin utilizarea unei transmisii
cu curele. Mişcarea de du-te-vino a mesei (avansul longitudinal ) se poate realiza fie hidraulic fie
electromecanic.
Avansul longitudinal se mai poate realiza şi de la motorul electric de turaţie variabilă MB, printr-
o transmisie de curele dinţate şi un mecanism de transformare , de tip şurub - piuliţă (sau melc
cremalieră melcată).
Se mai şi utilizează motoare cu posibilităţi de reglare a turaţiei, dar utilizează ca mecanism de
transformare o curea lata, ale cărei capete sunt fixate de masa maşinii.
Fig.2.2.Mașina de rectificat plană
 2.4. MASINI DE RECTIFICAT PLAN CU AX ORIZONTAL SI MASA DE
TRANSLATIE

Maşina de rectificat plan cu ax orizontal şi masa de translaţie are ca elemente principale de construcţie:

- batiul;

- masa de lucru (care poate efectua o mişcare de avans rectiliniu longitudinal;

- coloana
Fig.2.3.

2.4.1. Principiul actionarilor si mecanismelor acestei masini.

Piatra de rectificat S este montată pe arborele principal, care este antrenat in mişcarea principală
de rotaţie de un motor electric. Transmisia se face cu ajutorul unei curele late pentru a evita vibratiile.
Capul de lucru efectueaza avansul de poziţionare (mişcarea de translaţie verticală) cu ajutorul unui
motor electric care antrenează un mecanism de transformare a mişcari de tip surub-piulită. Avansul
transversal (mişcarea de translaţie transversală) – St- a capului de lucru se face la fel ca şi la avansul
vertical , sau cu un sistem hidraulic. SL – avansul longitudinal – al mesei de lucru este realizat de catre
un hidromotor linear cu acţiune bilaterala actionat de la un sistem de comandă hidraulic – SCH.

2.5. MASINA DE RECTIFICAT PLAN CU AX VERTICAL SI MASA DE

TRANSLATIE

Aceasta este o variantă a maşinii de rectificat care foloseste pietre de tip oala. Din punct de
vedere constructiv este foarte asemanatoare cu maşina de recificat cu ax orizontal, diferenţa consta în
faptul ca mişcarea principală de aşchiere va fi o mişcare de rotaţie în jurul unui ax vertical. Adică
arborele principal al capului de lucru este în poziţie verticală.
 2.6. MASINI DE RECTIFICAT PLAN CU AX ORIZONTAL SI MASA
ROTATIVA

Acest tip de maşină de rectificat se utilizeaza la prelucrarea suprafeţelor plane înclinate fata de
suprafaţa de aşezare a piesei prin aducerea, prin miscarea de rotire a mesei, a suprafeţei înclinate într-o
poziţie corespunzatoare (paralela cu direcţia de avans de lucru longitudinal).
Elementele constructive ale acestei maşini sunt: batiul, coloana (piese portante), capul de lucru
(se poate deplasa vertical), sania longitudinală, pe care se afla montata masa rotativă şi care la randul ei
susţine masa de lucru.

2.7. MASINI DE RECTIFICAT PLAN CU AX VERTICAL SI MASA ROTATIVA

Aceste maşini sunt foarte asemanatoare din punct de vedere constructiv cu maşinile de rectificat plan cu
ax vertical şi masa de translaţie, singura diferenţă consta în faptul ca masa de lucru este de forma
circulara şi efectueaza o mişcare de avans circular de lucru.
Ceea ce este caracteristic acestei maşini este faptul ca prelucreaza piese de dimensiuni mici şi
are o inchidere mai buna a spaţiului de lucru.

2.8. MASINILE DE RECTIFICAT PLAN CU COMANDA NUMERICA (CNC)

Comanda numerica este un program informatic scris într-un limbaj mai rudimentar şi prin care maşina-
unealta primeşte coordonatele şi unele instrucţiuni care ţin de procesul ce trebuie facut (turaţia, avansul,
etc.). Aceste noi tipuri de maşini de rectificat ofera o mai buna calitate şi o precizie ridicată în ceea ce
priveşte operaţia de rectificare. În ceea ce priveşte elementele constructive de baza, ele sunt aceleaşi,
doar ca reglajele sunt facute cu ajutorul calculatorului.

2.8.1. CONDIŢIILE ERGONOMICE, ELEMENTE DE ESTETICĂ

INDUSTRIALĂ, PROTECŢIA MUNCII

În construcţia de maşini se impune ca producţia să fie mare, să corespundă calitativ, şi să aibă un

preţ de cost scăzut, să corespundă din punct de vedere estetic, ergonomic şi al protecţiei muncii.Se
menţionează că estetica şi ergonomia contribuie la o mai bună eficienţă economică, în sensul că se
manifestă o eleganţă a formei şi culorii, acestea ducând la o mai mare plăcere a muncitorului de a lucra,
astfel că în final se va mării şi productivitatea muncii.Se mai menţionează mărimea indicelui de utilizare
a maşinii, reducerea consumului energiei electrice, creşterea durabilităţii maşinilor între reparaţii, căci o
maşină estetică şi ergonomică este uti1izată şi păstrată cu o mai mare grijă de către muncitor.În ceea ce
priveşte estetica maşinilor - unelte, acestea trebuie să îndeplinească unele condiţii ca împletirea
frumosului cu utilul, având ca scop fundamental uşurarea muncii, protecţia muncitorului contra
accidentelor, crearea unor stări plăcute, de satisfacere, pentru eliminarea sau reducerea oboselii fizice.
Realizarea acestor cerinţe se obţine, în general, printr-o intensă automatizare, care uşurând munca fizică
permite creşterea muncii intelectuale, creşterea atenţiei şi a posibilităţii de a reacţiona mai repede în
cazurile neprevăzute.Satisfăcând cerinţele automatizării în lumina esteticii maşinilor unelte înseamnă
folosirea, Ia exterior, a unor manete, roţi de mană, panouri de comandă, butoane uşor manevrabile,
dispuse la îndemână.Trebuie avut în vedere că muncitorul lucrează zi de zi 8 ore la aceeaşi maşină
unealtă şi că formele acesteia, butucănoase sau nu, finisate sau zgrunţuroase, le priveşte sau ia contact cu
ele mereu, ceea ce poate avea influenţe psihice negative sau pozitive, influenţe care se răsfrâng asupra
modului său de lucru şi în final asupra calităţii produselor pe care le confecţionează pe maşina - unealtă
respectivă.O problemă importantă, relevată de estetica industrială se referă la culorile în care sunt
vopsite maşinile unelte. Referindu-ne la acoperirea şi colorarea suprafeţelor pieselor componente în
frecare, aceasta le face atât în scopuri decorative - estetice cât ăi funcţionale ca de exemplu protecţia
anticorozivă, acoperiri pentru micşorarea coeficientului de frecare, etc.Culoarea se alege în funcţie de
maşina respectivă, precum şi în funcţie de faptul dacă este plasată în hală sau în aer liber. Din acest
punct de vedere există culori ca alb, negru sau gri, care sunt mai puţin agresive, mai discrete şi astfel mai
agreate de muncitori, deoarece între diferite culori şi compararea anului în producţie există o legătură
strânsă care se poate manifesta prin acţiuni pozitive sau negative, ca de exemplu, accelerarea ritmului de
lucru, respectiv întârzieri în efectuarea lucrării.
În acest sens, având în vedere cele indicate mai sus se recomandă:
- în ateliere mici maşini în albastru.
- în hale mari se recomandă culori ca portocaliu, galben sau roşu.
- pentru munci monotone care cer migală se preferă culoarea roşie care este în acelaşi timp şi un stimul.
- pentru muncile care cer un efort nervos sau intelectual, se recomandă culorile pastelate, asociate cu
elemente decorative.
- în sectoarele calde se utilizează verde şi albastru chiar dacă halele sunt mari
- în hale mari, deschise şi friguroase se aplică culori care dau senzaţia de căldură ca roşu sau portocaliu.
- în hale 390 motoare se prefera culori nesaturate.
- în medii uscate se recomandă verde şi albastru, deoarece sunt apropiate de culoarea apei.
- în medii umede se utilizează culoarea nisipului şi galben, respectiv portocaliu deschis.În concluzie se
poate afirma că ambianta culorilor se face pentru a exista un echilibru între natura efortului fizic sau
intelectual şi efectul pe care-l are acesta asupra reacţiilor din subconştientul omului.Protecţia muncii
impune unele norme care au drept scop ocrotirea personalului muncitor de eventualele accidente. În
munca pe maşini - unelte în funcţiune există multe surse de accidentare dintre care se amintesc
următoarele:
-prezenţa unor muchii proeminente.
-prezenţa aşchiilor şi a prafului abuziv.
-neechilibrarea pieselor în mişcare de rotaţie.
-posibilitatea electrocutării.
Fată de aceste surse de accidentare trebuiesc luate o serie de măsuri:
-proiectantul trebuie să conceapă în mod corespunzător echilibrarea pieselor în mişcare de rotaţie.
-prevenirea accidentelor datorită posibilităţii de electrocutare, care constă în primul rând din legarea
maşinii unelte de pământ iar iluminatul pe maşina se face sub 24V.trebuie să existe un sistem de
decuplare a manetelor respectiv roţilor de mâna (a avansului manual) în cazul acţionării de la motor. În
caz contrar ele rotindu-se odată cu arborele (la o rotaţie cu turaţie mare) ar prezenta o sursă de
accidentare.trebuie evitat sursele de zgomot. Zgomotul este adesea cauza oboselii a nervozităţii
muncitorului, fapt care face să scadă cantitativ şi calitativ rezultatele producţiei.Pentru acestea se pot
aplica unele măsuri ca:
-echilibrarea sau amortizarea forţelor parazite care se pot produce într-un mecanism.
-utilizarea unor roţi dinţate cu dinţi înclinaţi în loc de roţi dinţate cu dinţi drepţi.
-executarea cu precizie şi rugozitate mică a suprafeţelor cuplelor de frecare, care pot produce zgomot, ca
de exemplu roţile dinţate, şi a echilibrare precisă a maselor.
-alegerea mai prejudicioasa a materialelor.
-evitarea sau proiectarea corectă a suprafeţelor care pot provoca vibraţii.
Aspectele ergonomice au drept scop economisirea mişcării şi reducerea oboselii muncitorului. n
timpul deservirii maşinii, muncitorul deseori oboseşte, oboseala ce provine din risipa de forţă musculară
datorită modului cum sunt executate mişcările. Cu cât mişcările sunt mai greoaie, cu atât oboseala
creşte.
Studiile ergonomice privind natura mişcărilor în timpul lucrului pe maşină au dus la următoarele
principii:
-mâinile trebuie eliberate de orice sarcină.
-mişcări1e trebuie să fie cât mai uşoare, scurte şi cât mai rare în măsura în care situaţia respectivă o
permite.
-mărirea randamentului maşinilor, trebuie să conducă la îmbunătăţirea securităţii muncii, adică producţie
şi productivitate mărită, care nu trebuie făcute cu riscuri de accidentare în muncă.
-muncitorul trebuie să poată lucra pe scaun sau în picioare după dorinţă, observând astfel întregul proces
de producţie.
-manivelele, roţile de manevră trebuie să fie uşor de mânuit şi accesibile.
-trebuie evitat controlul muscular şi mintal al mişcărilor.

CAPITOLUL III: Norme de securitatea și sănătatea muncii

 1. PREVEDERI GENERALE

Art. 1. - (1) Normele specifice de securitate a muncii pentru preluarea metalelor prin aschiere
cuprind masuri de prevenire a accidentelor de munca si bolilor profesionale specifice activitatii
de preluare a metalelor prin aschiere pe masini-unelte actionate electric,hidraulic,pneumatic sau
electropneumatic,pe masini si dispozitive manuale actionate electric sau pneumatic si pentru
preluari manuale.
(2) Masurile de prevenire cuprinse in prezentele norme au ca scop eliminarea factorilor
periculosii existenti in sistemul existenti in sistemul de munca, proprii fiecarui element
component al acestuia ( executant-sarcina de munca-mijloace de productie-mediu de munca).
Art. 2. - Prezentele norme se aplica in toate unitatile economice in care exista activitatea de
preluare a metalelor prin aschiere, indiferent de forma de proprietate asupra capitalului social si
de modul de organizare a acestora.
Art. 3. - (1) Prevederile prezentelor norme se aplica cumulativ cu prevederile Normelor
Generale de Securitate a Muncii.
(2) Pentru activitatile nespecifice sau auxiliare activitatii de preluare a metalelor prin
aschiere,desfasurate in unitati, se vor aplica prevederile normelor prezentate in anexa 1.
Art. 4. - Prezentele norme se vor revizui periodic si vor fi modificate ori de cite ori este
necesar,ca urmare, a modificarilor de natura legislativa,tehnica etc., survenite la nivel national
sau proceselor de munca.

NORME PENTRU PRELUAREA METALELOR PRIN ASCHIERE

2.1. Repartizarea sarcinilor de munca la preluarea metalelor prin aschiere

Realizarea sarcinii de munca

Art. 5. - (1) Deservirea masinilor-unelte este permisa numai lucratorilor calificati si instruiti special
pentru acest scop.
(2) Lucratorii in formare (calificare) vor fi supravegheati o perioada de timp de 1-3 luni, in functie de
complexitatea lucrului, de un lucrator calificat si vor lucra singuri numai dupa ce conducatorul locului
de munca il va testa practic si teoretic asupra cunoasterii normelor si exploatarii corecte a utilajului.
Art. 6. - Se interzice lucrul la masini-unelte fara ca lucratorii sa posede documentatia necesara ( desene,
fise tehnologice , planuri de operatii , schema de ungere si instructiuni speciale de securitate a muncii
corelate cu prevederile din cartea tehnica a masinii-unelte) cu exceptia lucrului dupa piese model.
Art. 7. - Ajutorul de lucrator va lucra numai in prezenta lucratorului.
Art. 8. - Ridicarea , montarea, demonstrarea subansamblelor si dispozitivelor, a accesoriile, sculelor si
pieselor de pe masini-unelte, care depasesc 20 kg se vor face cu mijloace de ridicat adecvate, tinindu-se
cont de prescriptiile Normelor de Igiena Muncii privind efortul fizic.De la caz la caz, in functie de
frecventa operatiilor de ridicare, se va aprecia necesitatea dotarii cu mijloace ajutatoare de ridicat si
transportat , chiar daca sarcinile sunt mai mici de 20 kg.
Art. 9. - Inainte de inceperea lucrului,lucratorul va controla starea masinii, a dispozitivelor de comanda
(pornire-oprire si schimbarea sensului miscarii), existenta si starea dispozitivelor de protectie si a
gratarelor din lemn.
Art. 10. - Lucratorul care deseveste o masina-unealta actionata electric va verifica zilnic:
a) integritatea sistemului de inchidere a carcaselor de protectie (usi, capace etc);
b) starea de contact intre bornele de legare la pamant si conductorul de protectie ;
c) modul de dispunere a cablurilor flexibile ce alimenteaza partile mobile, cu caracter temporar, precum
si integritatea invelisurilor exterioare ;
d) continuitatea legaturii la centuraa de impamantare.
Art. 11. - Se interzice lucratorilor care deservesc masinile-unelte sa execute reparatii la masini sau
instalatii electrice.
Art. 12. - In mod obligatoriu , masina-unealta , agregatul, linia automata vor fi oprite si scula indepartata
din piesa in urmatoarele cazuri :
a) la fixarea sau scoaterea piesei de prelucrat din dispozitivele de prindere atunci cand masina nu este
dotata cu un dispozitiv special care permite executarea acestor operatii in timpul functionarii masinii :
b) la masurarea manuala a pieselor ce se prelucreaza ;
c) la schimbarea sculelor si a dispozitivelor;
d) la oprirea motorului transmisiei comune in cazul cand masina este actionata de la aceasta transmisie.
Art. 13. - In mod obligatoriu, se vor deconecta motoarele electrice de antrenare ale masinii-unealta,
agregatului, liniei automate in urmatoarele cazuri:
a) la parasirea locului de munca sau zonei de polideservire, chiar si pentru un timp scurt ;
b) la orice intrerupere a curentului electric ;
c) la curatirea si ungerea masinii si la indepartarea aschiilor ;
d) la constatarea oricaror defectiunii in functionare.
Art. 14. - In cazul cand in timpul functionarii se produc vibratii, masina se va opri imediat si se va
proceda la constatarea si inlaturarea cauzelor. In situatia in care acestea sunt determinate de cauze
tehnice, se va anunta conducatorul procesului de munca.
Art. 15. - Dupa terminarea lucrului sau la predarea schimbului, lucratorul este obligat sa curete si sa
unga masina, sa lase ordine la locul de munca si sa comunice schimbului urmator , toate defectiunile
care au avut loc in timpul lucrului, pentru a nu expune la accidente lucratorul care preia masina.
Art. 16. - Inlaturarea aschiilor si pulberilor de pe masinile-unelte se va face cu ajutorul maturilor,
periilor speciale sau carligelor. Se interzice inlaturarea aschiilor cu mana. Se interzice suflarea aschiilor
sau pulberilor cu jet de aer ; aceasta operatie este permisa numai cu justificari tehnologice sau
constructive si cu folosirea aerului comprimat de maxim 2 atm.
Art. 17. - Evacuarea deseurilor de la masini se va face ori de cate ori prezenta acestora este stanjenitoare
pentru desfasurarea procesului de productie sau pentru siguranta operatorului si cel putin o data pe pe
schimb.
Art. 18. - Piesele prelucrate, materialele , deseurile se vor aseza in locuri stabilite si nu vor impiedica
miscarile lucratorilor, functionarea masinii si circulatia pe caile de acces. Piesele prelucrate, materialele
si deseurile cu dimensiuni mai mici se vor depozita in containere.
Art. 19. - (1) Gratarele din lemn de la masini vor fi mentinute curate si in buna stare, evitandu-se petele
de ulei.
(2) Petele de ulei de pe gratare sau paviment se inlatura prin acoperire cu rumegus.
Art. 20. - Se interzice spalarea mainilor cu emulsii sau uleiuri de racire , produse inflamabile ( benzina,
tetraclorura de carbon, silicat de sodiu etc.) precum si stergerea lor cu bumbac utilizat la curatare
masinii.
 Bibliografia
1. Alexandru Epureanu ș.a., Tehnologia construcției de mașini. Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1983, p. 206
2.Dan Ștefănescu, Mașini și turbine cu abur - navale. Vol. VI: Tehnologia de fabricație a turbinei. Cap.
IX/4. Prelucrarea de finisare a arborelui. 1958, pp. 117- 120
3.Spravocinik tehnologa-mașinostroitelia. (trad. Indrumătorul tehnologului constructor de mașini) V
dvuh tomah. Sub redacția A.G.Kosilova și R.K. Meșceriakov, Moscova, Editura „Mașinostroenie”,
1985, vol. 1, p. 389
4. Gherman Drăghici, Tehnologia construcțiilor de mașini. Editura Didactică și Pedagogică, București,
1984, pp. 408-409
5. S. Korsakov, Osnovî tehnologhii mașinostroenia (trad. Bazele tehnologiei construcției de mașini).
Ucebnik dlia vuzov. Moscova, Izdatelstvo "Vîsșaia șkola", 1974, p. 285
6. I. M. Baranciukova i dr. Proektirovanie tehnologhii (trad. Proiectarea tehnologiei). Sub redacția Iu. M.
Solomențev. Moscova, Editura Mașinostroenie, 1990, p. 222, ISBN 5-217-01009-6
7. Slonimski, W. I., Theorie und Praxis des spitzenlosen Schleifens (trad. Teoria și practica rectificării
fără vârfuri), Verlag Technik, Berlin, 1956
8. Fritz Klocke, Manufacturing Processes 2. Grinding, Honing, Lapping. Springer-Verlag Berlin
Heidelberg, 2009, p. 198. ISBN 978-3-540-92258-2
9.Brandin, H., Pendelschleifen und Tiefschleifen - vergleichende Untersuchungen beim Schleifen von
Rechteckprofilen, PhD-Thesis, TU Braunschweig, 1978
10. Manualul inginerului mecanic. Tehnologia construcțiilor de mașini. Coordonator A. Nanu. Editura
Tehnică, București, 1972, p. 637
11.St. Enache, La qualité des surfaces usinées. (Trad. Calitatea suprafețelor prelucrate). Ed. Dunod,
Paris, 1972, pp. 273-274

Anexe

Tipuri de așchii

Cuțitul de strung
Forţele de aşchiere

Corp abraziv
 Masina de rectificat plană

Mașina de rectificat plana cu ax orizontal și masa de translație

Mașină de rectificat plana cu comandă numerică