Regiunile rurale din România între dezvoltare şi subdezvoltare:

argumentați cauzele rămânerii în urmă a ruralului românesc

Anghelescu Daniel Mihai

Mai jos o să enumăr câteva dintre motivele pentru care consider ca ruralul
românesc a rămas in urmă, argumentele fiind unele personale, constatate din
interactiunea pe care o am cu spatial rural și oamenii din zonă:
- Primul motiv îl consider că este lipsa educației agricole. În zona in care
interacționez cel mai mult cu oamenii de la sat este o zonă cu un istoric
vechi in legumicultură dar o zona in care marea majoritate, din cauza
lipsei educației, nu au încredere in tehnologiile noi și lucrează
pamântul după metode care nu le aduc profituri care să le permită
eficientizarea muncii și maximizarea producției. Chiar dacă în ultimii
ani fermierii mai tineri înteleg avantajele accesării de fonduri europene
pentru dezvoltare, cei mai in vârsta sunt sceptici și privesc cu
neîncredere tot ce e nou.
- Un alt motiv consider ca este individualismul, majoritatea micilor
fermieri pe care îi cunosc au o teamă de asociere cu rudele, vecinii sau
prietenii din 2 cauze: în primul rand că se consideră atotștiutori și în al
doilea rând din cauza neîncrederii în asociere.
- Lipsa unei piețe de desfacere a produselor obținute în cazul fermierilor
mici, aici ma refer la legumicultorii care nu au loc in piețe din cauza
intermediarilor care au ocupat toate locurile și care le cumpară
produsele la prețuri cât mai mici astfel încât fermierul obține un profit
mic iar intermediarul un profit câat mai mare. Din nou lipsa unor
asocieri duce la lipsa unor parteneriate cu marii retaileri.
- Dorința de a avea câte puțin din fiecare și de a nu se specializa pe o
cultura anume – motiv pe care și dvs. l-ati prezentat intr-unul dintre
cursuri. Din cauza acestei dorințe, nu au timp să se ocupe suficient de
niciuna dintre activitațile pe care le au iar rezultatele răman medii fără
a le aduce un profit banesc, mulțumirea fiind aceea că nu cheltuie bani
pe produse agricole sau zootehnice preferând să și le producă singuri.
- Vârsta inaintată a fermierilor; majoritatea tinerilor de la sate sunt atrași
mai degrabă de contractele in afara granițelor si nu de dorința de a
prelua fermele de la parinți, bunici.
- Lipsa centrelor de informare si formare la nivel comunal duce la
imposibilitatea ca fermierilor care nu stiu să foloseasca un PC să se
informeze cu privire la ce programe nationale sau europene pot sa
acceseze pentru a-și dezvolta sau moderniza fermele.
- Lipsa unor utilaje performante sau în cazul unora lipsa totală a
utilajelor duce la o producție slabă, neaducătoare de profit.
 - Suprafețele mici ale fermelor îi pun de multe ori in dificultate pe
fermieri de a intra în posesia unor semnințe de soiuri certificate si
productive.
- Subdezvoltarea satelor duce la o migrare din ce in ce mai mare către
orașe și de a-și cultiva pământurile doar pentru consum propriu.
- Lipsa unui venit garantat duce la imposibilitatea micilor fermier de a-și
moderniza fermele si de a investi in tehnologia nouă fapt care ii lasă
din ce in ce mai în urmă fața de fermerii mari.
- Neajunsurile majore în asigurarea accesului la utilitațile publice si
serviciile publice, infrastructura slab dezvoltată sunt alți factori care
influențeaza deciziile tinerilor de a părasi rurarul in favoarea urbanului.
- Lipsa din multe zone a activitaților non-agricole care sa completeze și
să dezvolte comunitațile care acum traiesc preponderant din
agricultură.

Într-un fel de înţeles, ruralul şi agricultura sunt părţile cele mai puţin
dezvoltate ale unei societăţi ea însăşi insuficient dezvoltată. România nu a reuşit
să valorifice adecvat potenţialul său material şi uman de dezvoltare, situându-se
mult în urma unor ţări cu condiţii mai puţin favorabile. În viitor vor fi și mai
multe resurse pentru investiţii, dar ele nu sunt totul. Este necesară dezvoltarea
capitalului uman prin şcolarizare adecvată, profesionalizarea activităţii în
agricultură şi diversificarea ocupaţiilor în mediul rural.