[Nume de familie]1

Studiucomparativprivindsistemul de consultanțăagricolă –
- Romania vs Ungaria -

Sistemul de consultanta agricola este un sistem complex format din diferite organisme de

consultanta coordonate de un organism sau o autoritate centrala. Acest sistem garanteaza ca

fiecare fermier din orice stat membru poate sa solicite si sa primeasca consultanta privind

standardele obligatorii, cel putin privind toate cerintele legate de eco-conditionalitate.

Sistemul cumprinde organizarea globala si diferiti operatori publici/privati care furnizeaza

servicii de consultanta agricola fermierilor dintr-un stat membru.

Serviciile de consultanta agricola reprezinta un element vital in domeniul

transferluiinformational si tehnologic in agricultra oferind fluxuri de informatii care pot

contribui la imbunatatireaniveluli de trai al fermierilor si al populatiei din mediul rural. Dupa

o perioada de indiferenta, serviciile de consultanta agricola au revenit in forta in agenda

dezvoltarii mondiale. Pe langafunctiaconventionala de furnizare a cunostintelor pentru

imbunatatireaproductivitatiiagricole, se asteapta ca serviciile de

consultantaagricolasaindeplineascadiferitenoifunctii, precum : asociereamicilorfermieri la

pietele de expert, promovareatehnicilor de productiedurabile fata de mediu, provocari legate

de sanatate care afecteaza agricultura.

Noile abordariprivindfurnizareasifinantareaserviciilor de consultantaagricolainclud:

descentralizareapana la nivelurileinferioare, implicareaasociatiilor de fermierişi a

 [Nume de familie]2

organizatiilorneguvernamentale, subcontractareaserviciilor de extensie,

parteneriatelepublicprivat, privatizarea, includereaserviciilor de consultanta in altetipuri de

contracteşiextindereatipurilor de metode de consultantaaplicate,

inclusivfolosireatehnologiilormoderne de informaresi comunicare.

Romaniaeste o tarasituata in sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunarii,

latnord de peninsula Balcanicasi la tarmulnord-vestic al Marii Negre. Pe

teritoriuleiestesituataaproapetoatăsuprafataDelteiDunariisiparteasudicăsicentrală a

MuntilorCarpati. Se învecinează cu Bulgaria la sud, Serbia la sud-vest, Ungaria la nord-vest,

Ucraina la nordestsi Republica Moldova la est, iartarmul Marii Negre se gaseste la sud-est.

Suprafa a agricolă a Românieieste de 14,7 milioane de hectare, dintre care 9,4 milioaneț

hectare terenarabil (63,9%), 3,3 milioane hectare păuni (22,4%), 1,5 milioane hectare fâneeș ț

(10,2%), 218.000 hectare vii (1,5%) i206.000 hectareliveziipepiniere (1,4%ș ș )

Pe plan naţional, agriculturareprezintăunadintreramurileimportante ale economieiromâneşti.

Contribuţiaagriculturii, silviculturii, pisciculturiiînformareaProdusului Intern Brut se

situeazăînjurulvalorii de 6% din PIB, iarînstatelemembre ale UE se situează la aproximativ

1,7%.

Potrivitdatelorfurnizate de către APIA, suprafata medie aexploatatiiloragricole din

Româniaeste de 3.6 ha/exploatatie (de treiorimaimică fata de media UE, care este de 14.2),

ceeaceînseamnăcă la nivelulăriinoastreexistă un numărfoarte mare de fermemicii, in paralel,

un numărnesemnificativ de fermefoartemari. Acestfenomen duce la un dezechilibru structural

iesteafectatăcompetivitateagriculturii.ș

Totu i, numărul exploataţiilor agricole de mici dimensiuni, care au utilizat o suprafaţăș

agricolă de până la 1 hectar, s-a diminuat în anul 2013 faţă de anul 2010 cu circa 76 de mii de

exploataţii agricole, respectiv 3,8%, ele deţinând, în continuare, o pondere foarte importantă
 [Nume de familie]3

(54,5% din totalul acestora). La scăderea numărului de exploataţii agricole de mici

dimensiuni a contribuit numărul celor care au utilizat o suprafaţă agricolă mai mică de 0,1 ha,

acestea deţinând o pondere de circa 11% din totalul exploataţiilor cu suprafaţă agricolă.

Pe clase de mărime a suprafeţei agricole utilizate, în anul 2013, structura exploataţiilor

agricole a fost diferită atât ca număr cât şi din punct de vedere a suprafeţei agricole utilizate

astfel:

-exploataţiileagricole sub 1 ha deşi au reprezentat 54,5% din numărul total, au utilizatnumai

5% din suprafaţa agricolă utilizată;

-exploataţiileagricole cu dimensiuniîntre 1 şi 5 ha au avutponderimaiapropiateatât ca număr,

câtşi ca suprafaţă (37,5% din numărul total şi 23,5% din suprafaţaagricolăutilizată);

-exploataţiileagricole de dimensiunimari, peste 50 ha, deşi cu o ponderemică (0,6%)

înceeacepriveştenumărul, au deţinutpeste 52,1% din suprafaţaagricolăutilizată.

ConsultanțaagricolăînRomâniaaapărutabiadupăcăderearegimuluicomunist. Înainte de 1989,

agricultura ca parteaeconomieicentralizate nu beneficia, practic, de

consultanțăînadevăratulsens al cuvântului. Existaudoarcursuri de specializarepentrușefii de

IAS și CAP organizate de DirecțiileJudețene Agricole și de Casa Agronomului,

iaracesteaerau de celemaimulteori orientate cătreaspecteletehnice ale producției.

DupăRevoluția din 1989 agriculturaromâneascăaintratîntr-un proces de

restructurareradicalășiabiaîn 1998 s-au pus

bazeleprimelorstructuriorganizatoricespecializateînconsultanţăagricolă,

aflateînsubordineaMinisteruluiAgriculturiișiDezvoltării Rurale (MADR). Atunci a

fostcreatăAgențiaNaționalăpentruConsultanțăAgricolă (ANCA) încadrulproiectuluifinanțat

de Comisia Europeanăprinfondurile de pre-aderare PHARE, cu scopul de aasiguraservicii de

consultanțăagricolăfermierilorromâni. Conform hotărârii nr. 676/1998 privind înființarea,

 [Nume de familie]4

organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Consultanță Agricolă, ANCA se adresa

producătorilor agricoli, cu precădere celor din fermele familiale mici şi mijlocii, precum şi

specialiştilor şi altor agenţi economici din mediul rural. ANCA era gândită ca instituție-liant

între ceilalți actori din piață care acordau într-o formă sau alta servicii de consultanţă

agricolă, precum institutele şi staţiunile de cercetare, universitățile de agronomie, formele

asociative ale fermierilor, societăţile agricole şi de industrie alimentară, precum şi firmele de

consultanţă agricolă private și avea ca scop organizarea de acţiuni gratuite de popularizare,

consultanţă, asistenţă tehnică, instruire şi pregătire profesională pentru producătorii agricoli.

La nivel regional, ANCA avea în subordinea sa Oficiile Județene pentru Consultanță

Agricolă (OJCA) în cele 41 de județe ale țării, precum și Casele Agronomului. La rândul lor,

OJCA -urile aveau în structura lor 546 de Centre Locale de Consultanţă Agricolă (CLCA) la

nivel comunal. Dintre atribuţiile generale ale OJCA, mai importante erau următoarele: •

aplicarea strategiei ANCA la nivel judeţean şi comunal; • dezvoltarea şi menţinerea legăturii

cu Universităţile Agronomice, staţiunile de cercetare, cu furnizorii de materii prime şi

materiale, cu industria de prelucrare; • realizarea unei baze de date cu informaţii din

managementul agricol la nivel de judeţ; • identificarea nevoilor educaţionale şi de instruire

ale fermierilor; Centrele locale de consultanţă agricolă erau cele care asigurau, la nivel

comunal, implicarea şi participarea fermierilor în activităţi de extensie şi consultanţă,

colectau și analizau datele tehnice şi financiare din sate pentru a fundamenta activităţile de

extensie, pregăteau terenul pentru intervenţia echipelor judeţene de la OJCA, în situaţia în

care CLCA nu putea rezolva unele situaţii complexe. De asemenea, Casele Agronomului se

ocupau de: • organizarea periodică a unor cursuri de scurtă durată pentru perfecţionarea

tehnică şi economică a specialiştilor şi producătorilor agricoli; • calificarea postliceală pentru

meseriile deficitare; • atestarea unor persoane fizice în vederea dobândirii calităţii de arendaş;

• organizarea unor activităţi de comerţ pentru produse agroalimentare şi utilaje de profil

 [Nume de familie]5

agricol; • sprijinirea activităţilor de comercializare a input-urilor pentru fermieri şi

valorificarea produselor agricole obţinute de către aceştia. În 2001 sistemul de consultanță

agricolă a fost centralizat: OJCA-urile şi CLCA-urile au trecut în subordinea consiliilor

județene, deși din punct de vedere tehnic și metodologic au rămas în coordonarea ANCA. În

2004 aceste instituții au revenit în subordinea ANCA şi a MADR. Începând cu acest an,

ANCA a primit atribuțiuni legate de integrarea în Uniunea Europeană – informarea

fermierilor în legătură cu legislația europeană în domeniul agriculturii, în dezvoltarea de

planuri de afaceri multianuale etc. Începând cu 2007, a inclus cursuri legate de protecția

mediului, bunăstarea animalelor etc. 3 În 2009 se înființează Camerele Agricole Judeţene

(CAJ) prin reorganizarea OJCA-urilor, care au revenit în subordinea consiliilor județene, iar

ANCA a fost din nou decuplată de oficiile din teritoriu. Camerele agricole urmau să se

constituie în urma alegerilor organizate la nivelul fiecărui colegiu zonal. În 2010, ca urmare a

unei restructurări masive de personal la nivelul MADR, au fost disponibilizați aproximativ

300 de specialiști din cadrul direcțiilor agricole. ANCA a fost desființată, iar o parte a

personalului și a activității sale au fost preluate de către Ministerul Agriculturii, mai precis de

un nou departament denumit „Consultanță, Extensie și Pregătire Vocațională”. Principala

justificare privind restructurarea a fost de natură financiară, la care se adaugă faptul că

măsurile de sprijin gestionate de către direcțiile agricole nu mai erau compatibile cu regulile

UE. Legea Camerelor Agricole nr. 283/2010 a suferit mai multe modificări până a fost

adoptată și a preluat modelul francez de organizare, sistem care prevedea organizarea

alegerilor libere pentru alegerea membrilor camerelor agricole. În forma sa finală, legea

prevedea ca fiecare comitet judeţean de iniţiativă pentru alegerea membrilor camerei agricole

urma să aibă în componenţă 7 membri, dintre care numai 3 reprezentanţi ai formelor

asociative ale fermierilor. Puterea decizională era atribuită reprezentanţilor ministeriali.

Aceste reforme succesive au avut loc în contextul nemulțumirilor din ce în ce mai mari ale
 [Nume de familie]6

fermierilor, care solicitau înființarea unor entități care să le servească cu adevărat interesele,

și nu pe cele ale birocrației la nivel național și județean. Practic, noua lege a preluat doar

modelul francez de funcționare, nu și sistemul de finanțare4 unde 75% din fonduri provin din

zona publică și doar 25% din privat, ceea ce a determinat o serie de blocaje la nivelul

funcționării camerelor agricole. Procesul de constituire propriu-zisă a acestor Camere

Agricole în accepțiunea legii din 2010 a trenat, ceea ce a condus la o nouă schimbare

legislativă: O.U.G. nr. 58/2013 acorda statutul de utilitate publică camerelor agricole, pentru

a putea fi finanțate de la bugetul de stat într-o primă fază, dar apoi îi obliga pe proprietarii de

terenuri agricole, pe cei care desfăşoară activităţi în agricultură, să plătească o cotizaţie prin

care să-și poată întreţine activitatea Camerelor Agricole. Însă această adeziune financiară a

agricultorilor la noile Camere Agricole care ar fi trebuit să reprezinte un pas în plus în

direcția reprezentativității lor în instituțiile de consultanță agricolă nu s-a produs conform

așteptărilor. Pe plan național s-au înființat Camere Agricole de tip nou, „ale fermierilor” în

doar 14 județe. Astfel, în aceste județe există de atunci câte două camere agricole: una care

provine din fosta OJCA și una privată. Din păcate, înacest moment, din lipsă de finanțare,

noilecamere private nu desfășoarăactivitățiefective de consultanțăagricolă.

Conform unuistudiurealizat de IRES în 201011, există 3 maridomenii de

consultanțășiextensieagricolă de care România are nevoie:

i) sprijinireaagricultorilorpentruaccesareafondurilorProgramului European de

DezvoltareRuralăprinelaborareaaplicației, asigurareaprocedurilorbirocratice etc.

ii) consultanțăînproducțiavegetalășianimală;

iii) consultanțăpentruproblemelejuridice, de cadastru, studii de fezabilitate, marketing,

management, instruire etc. De asemenea, un sondajrealizatînmartie 2013 de

cătreMinisterulAgriculturiiînrândul a 146 de micifermieri din 11

judeţeaarătatcăopțiunileacestora sunt destul de împărțiteîntresursele „oficiale” șiacreditate –

 [Nume de familie]7

Camere Agricole, agronomul de la primărieșisursedifuze, care furnizează o consultanță de o

calitateîndoielnică – ziare, media etc. La întrebarea „Dacă ai nevoie de

consultanțătehnicăînagricultură, la cine ai apela?”, 28% dintrerespondenţi au spusCamerele

Agricole, 18% au indicatziarele, televizorulşiInternetul, 17% un consultant privat/firmă de

consultanţă, 16% au ziscă l-arîntreba pe specialistulagronom de la primărie, 10% un furnizor

de materii prime, alți 10% arîntreba un vecinsau un prietenmaiexperimentat, iar 1% arapela la

un universitateagricolă/colegiu/centru de cercetare

Ungariaeste un stat situatînCentrul Europei, înCâmpiaPanonicăși la poalelesudice ale

CarpațilorOccidentaliInteriori, la o distanțăegală de Oceanul Atlantic șiMunții Ural, respectiv

de Marea Mediteranăși Marea Nordului.[necesităcitare] Pe

teritoriuleiestesituatăaproapetoatăsuprafațaCâmpieiPanonice, din care face

parteParculNaționalHortobágy, înscris pe listapatrimoniuluimondial UNESCO. Ungaria se

învecinează cu Serbia la sud, Croațiași Slovenia la sud-vest, Austria la vest, Slovacia la nord,

România la estși cu Ucraina la nord-est.

Ungaria este o republicăparlamentară. Capitalațării, Budapesta, esteșicelmai mare oraș al

eidupăpopulație (1,7 milioanelocuitori). În 2010, orașul Pécs a fost ales CapitalăEuropeană a

Culturii. Țara face parte din NATO, iar din mai 2004 estemembră a UniuniiEuropene.

Ungaria s-a număratprintreinițiatoriiGrupului de la Visegrád (V4), o organizație de

cooperareeconomicăformată din patru state central-europene: Cehia, Polonia, Slovaciași

Ungaria.

Spredeosebire de Romania, în Ungaria serviciul de consultanțăagricolăaapărutîncepând cu

anii 1990, și, conform Global Forum for Rural Advisory Services15, în 2005 a

începutprocesul de reformă. Înprezentarhitecturainstituționalăînacest sector estecompusă din:

1. Sistemul public: MinisterulAgriculturiișiDezvoltării Rurale are însubordineInstitutul de

Training șiConsultanță (care se ocupă cu organizareașicoordonareaactivităților de

 [Nume de familie]8

consultanță), 7 centreregionale de consultanță (care oferăconsultanțășiservicii de

formareprofesionalăfermierilor la nivel regional), 51 de centreteritoriale de consultanță la

nivel local, precum șiagențiileagricolejudețeneșicentre de cercetare. 2. Sistemulprivat: •

Camera de Agricultură, AlimentațieșiDezvoltareRurală a Ungariei16 care are însubordine 19

camereagricoleregionale.

Acesteaoferăsprijinmembrilorșialtorproducătoriprinintermediuluneirețele de 202 consultanți;

• Asociațiile de producători; asociațiile de fermieriși cooperative agricole. De exemplu,

producătoriișidistribuitorii de mașinișiechipamenteagricoleorganizeazăexpoziții,

demonstrațiișidistribuieinformații cu privire la produseleșimetodele de utilizareaacestorași,

uneori, furnizeazăconsultanțăgratuită, în special pentrumariiproducători, cu scopul de a-

șiextindeafacerile. • Companii de consultanțăagricolă care oferă o varietate de servicii de

consultanță, formareprofesională, sprijinîncreare de planuri de afacerișiagro-business.

Sistemul de finanțareeste mixt în Ungaria, principalelesurse de finanțare a

consultanțeiagricolefiind: fondurilepublice (la nivelnaționalsau regional), finanțareprivată

(plățidirectepentruservicii de la fermieri, ONG-uri), șifonduri UE17. Conform

studiilorîndomeniu, cu toatecăîn Ungaria sistemul de consultanțăagricolă se

adapteazătreptatevoluțiilorîndomeniu, acesta se confruntăîncă cu o serie de neajunsuri18. În

principal, există o lipsă de

încredereîntreagricultorișiconsilieriînceeacepriveștecalitateainconsecventă a serviciilor de

consultanțăoferite. De pildă, fermelemari au consultanțiproprii, deci nu apelează la serviciul

public de consultanță, iarfermelefoartemici nu solicităpracticconsultanțătehnică. Sistemul de

consultanțăagricolă din Ungaria esteunulfragmentat, existândurmătoareletipuri de

consultanţăagricolă (Kozári, 2014): - consultanţăagricolăgratuită, care se

realizeazăprinintermediul: - Serviciului de ConsultanţăComunală, care se

realizeazăprinconsultanţiangajaţi (câte un consultant la 1 - 20 de localităţi); - Camera

 [Nume de familie]9

Agricolă din Ungaria, care are angajaţiconsultanţiagricoli; -

consultanţăagricolăsubvenţionată, care la nivelnaţional se

realizeazăprinintermediulInstitutului de DezvoltareRurală, FormareProfesionalăşiConsultanţă

- NAKVI (Rural Development, Training and Consultancy Institute), la nivel regional se

realizeazăprinşapte Centre Regionale, iar la nivel local prin 82 Centre Sub-Regionale de

ConsultanţăAgricolă; - consultanţăagricolăcomercială, care estemaipuţinrăspândităşi care

esterealizatăîn mod deosebit la nivelulfermelormari; - consultanţăagricolărealizată de

furnizorii de inputuripentruagricultură.

Concluziisirecomandari

(Re)construcțiaunuisistem de consultanțăagricolă functional și performant

înRomâniareprezintă o urgență, nu doar din perspectivanevoilor de dezvoltare ale fermierilor,

ci și din însușiaccesulRomâniei la viitorelefonduripentruagricultură post-2020. Propunerile de

regulamenteuropean care

vorreglementaviitoarelePlanuriStrategicenaționaleincludînlistacondiționalităților ex-ante de

accesare a banilor de cătrefiecare stat existențaunuisistem AKIS eficient. Prin urmare,

consultanțaagricolătrebuiesădemonstrezecăîndeplineștecondițiileminimale de performanță –

ceeaceînacest moment nu se poateafirma. Astfel, îmbunătățireaperformanțelor

(calitativeșinumerice – număr de fermiericonsiliați / formați)

consultanțeiagricoleînRomâniaesteunuldintreelementele-cheiepentruimplementarea cu succes

a viitorului Plan Național Strategic post-2020. Fermierii au nevoie de sprijin, înafară de

domeniileclasice, și de cunoștințeîndomeniifoartenoi, esențialepentru a respectaregulile,

darșipentru a fructificaoportunitățileviitoarei PAC privind eco-condiționalitățile,

bunăstareaanimalelor, energieregenerabilă, OrganismeModificate Genetic, agricultură de

precizie, bioeconomie, IMM-uriînmediul rural. Pe toateacesteaestenevoie de

investițiiînformareaconsultanților din sistemul public de consultanță. După cum reiese din

 [Nume de familie]10

cercetările de acumcâțiva ani citate înacestraport, fermierii sunt relativconfuzi cu privire la

sursa la care artrebuisăapelezepentrudiverseletipuri de consultanțăpentruafacerea lor, paleta

fiindeterogenăînacestsens – de la Camereagricole, la consultanțaprivatăși la media.

Acesteevaluări a nevoilorfermierilor, atât din punct de vedere al conținutului de knowhow

necesar, câtși al surselorpreferate de consultanțăagricolă,

trebuieactualizateșiconstruitînfuncție de acestea. Pentru a veniînsprijinulfermierilor,

estenecesarsă se dezvolte un sistem de consultanțăintegratîntr-un ecosistem regional care

săaibăîncomponențășiclustere, universități, centre de informare institute de cercetare etc. Mai

mult, consultanțatrebuiesă fie accesibilă la firulierbii, să fie înproximitateafizică a

fermierului. ÎnRomâniaexistă 2686 de comuneșidoar 450 de Centre de

ConsultanțăAgricolăLocală (care de obicei sunt reprezentate de un singuringineragronom de

la primărie). Problemaresurselorumaneînconsultanțaagricolă nu maipoate fi ignorată: acum

un consultant agricol din sistemul public deservește 12 000-13 000 de fermieriînscriși pe

listele APIA.de fermieri. Experiențastateloreuropenearatăcă o proporție optima ar fi de 1

consultant la 65-100 fermieri.

Bibliografie
Curs Consultanta Agricola, Conf. Univ. Dr. Angelescu Carmen
Consultantaagricola in Romania, Alexandra Toderita