VITICULTURA IN ROMANIA

 Vinul e otradiţie atât de veche în zona actuală a României, încât

 aproape că se confundă cu istoria acestei regiuni. Sunt mai bine
 de 2.700 de ani de când se consumă vin în această parte a lumii,

astfel încât, deşi în prezent e concurat puternic de alte licori mai
 puţin nobile, vinul îşi continuă relaţia profundă cu oamenii şi e
 prezent în toate momentel importante ale vieţii, de la cele
 ezoterice, la sărbătorile tradiţionale.
Istoria cultivării viței de vie în spațiul carpato-danubiano-pontic începe cu Vitis
vinifera silvestris. Este vița de vie sălbatică, care a apărut aici în jurul anului
7000 î.Hr. Din aceasta s-au extras importante soiuri care se cultivă și în prezent,
printre acestea, Feteasca Neagră.

Și geto-dacii apreciau această băutură străveche. Foloseau coarne de bou,

ulcele și o suită de alte vase, pentru a o consuma în cadrul unui adevărat
ceremonial. Aprecierea pentru vin explică și contribuția semnificativă a geto-
dacilor în dezvoltarea tehnicilor de cultură a viței de vie și contribuția acestora
la dezvoltarea soiurilor.

Deși regele Burebista (82 i.Hr. - 44 i.Hr.) a decis dezrădăcinarea viței de vie, au
existat suprafețe considerabile care au continuat să fie cultivate.
 VITICULTURA IN ROMANIA
Viticultura dispune de areale bine delimitate, iar în cadrul acestora, de areale în interiorul
cărora se pot produce vinuri cu drept de origine controlată.
Unităţile de habitat viticol din România sunt:

Regiunea viticolă este un habitat de mare întindere

care, de regulă, coincide cu provincia istorică. Ea
prezintă unele caracteristici comune în ceea ce
priveşte condiţiile ecologice, sortimentul de soiuri,
gamă de vinuri care se pot obţine.
Podgoria este unitatea viticolă al cărui areal
întruneste caracteristici comune privind climatul şi
ansamblul de microclimate, de regulă tipurile de sol,
soiurile cultivate, tehnologiile de cultură şi de
vinificare. Podgoria dispune de îndelungată tradiţie,
iar vinurile obţinute într-o anumiă podgorie se bucură
Centrul viticol cuprinde un areal maide reputaţie.
restrâns şi de obicei mai concentrat.
Unitatea climă-sol, tehnologia în cadrul Plaiul viticol face parte integrantă dintr-un
centrului viticol este şi mai bine pusă in centru viticol şi este cea mai mică unitate
evidenţă. Ca regulă, o podgorie are două de habitat viticol. Este situat pe o anumită
sau mai multe centre viticole, dar există şi formă de relief, are acelaşi microclimat şi
centre viticole independente care sunt în mod normal imprimă aceeaşi calitate
situate în afara podgoriilor. Pentru vinurile produselor care se obţin.
cu denumire de origine controlată, vinul
poartă denumirea podgoriei sau a centrului
viticol respectiv.
Regiuni viticole
PODGORIE
Regiunea viticolă a Podişului Transilvaniei are în compunere
podgoriile
Podgoria Târnave, Podgoria Alba, Podgoria Sebeş-Apold, Podgoria Aiud şi
Podgoria Lechinţa.
In cadrul acestora se afla 17 centre viticole, separat de care se gaseste si un
centru viticol independent (Dej), iar in componenta lor exista numeroase
plaiuri viticole. Directia principala de productie a regiunii o constituie vinurile
albe, obtinute intr-o gama larga, de la cele de consum curent pana la cele de
mare marca, dintre care unele pot fi demi-dulci si chiar dulci. Alaturi de
acestea, recunoscute in tara si peste hotare, sunt si vinurile spumante de tip
Jidvei, Alba etc.
Regiunea viticolă a Dealurilor Moldovei este cea mai mare şi mai
renumită regiune viticolă din România. Ea înglobeaza numeroasele plantaţii
din spaţiul predominant deluros-colinar, cuprins între Subcarpaţii Moldovei,
Carpaţii de Curbură, valea Prutului si valea Siretului inferior. Regiunea viticolă
a Dealurilor Moldovei cuprinde un număr de 12 podgorii si anume: Podgoria
Cotnari, Podgoria Iaşi, Podgoria Huşi, Podgoria Colinele Tutovei, Podgoria
Dealul Bujorului, Podgoria Nicoreşti, Podgoria Iveşti, Podgoria Covurlui,
Podgoria Zeletin, Podgoria Panciu, Podgoria Odobesti si Podgoria Coteşti.
Încadrate în aceste podgorii se află un număr de 44 centre viticole la care se
adaugă şi 8 centre independente: Hlipiceni, Plugari şi Probota in nord, Vaslui
în centru, Griviţa şi Nămoloasa în sud, Bozieni şi Răcăciuni în vestul regiunii.
Regiunea este profilată pe producerea vinurilor şi, în mai mică măsură, a
strugurilor de masă. Vinurile obţinute, în cea mai mare parte albe, sunt într-o
paletă largă, începand cu cele de consum curent, până la cele de calitate
superioară în mod natural dulci, care pot sta alături de cele mai bune vinuri
ale lumii (Sauternes, Lacrima Cristi s.a.). În acest sens, trebuie remarcat faptul
că, vinul de Cotnari este înscris în catalogul celor mai bune vinuri ale lumii.
Vinurile seci sunt realizate în principal în podgoriile Odobeşti, Coteşti, Panciu.
Productia de vinuri roşii are un caracter insular.
Dealurile Munteniei şi Olteniei
Această regiune corespunde teritorial aproape în întregime cu marea unitate de
dealuri şi coline cunoscute geografic sub numele de Podişul (sau Piemontul)
Getic. Ea se întinde între Subcarpaţii Getici de la nord şi Câmpia Română. În
cadrul Regiunii viticole există un număr de 8 podgorii (Dealurile Buzăului,
Dealu Mare, Ştefaneşti, Sâmbureşti, Drăgăşani, Dealurile Craiovei, Severin şi
Plaiurile Drancei), în cuprinsul cărora se disting 32 de centre viticole din care
trei centre viticole independente (Segarcea, Tg. Jiu şi Poiana Cruşetu).
Producţia de vinuri este destul de diversificată. Cu excepţia podgoriei
Sâmbureşti, profilată preponderent pe producerea de vinuri roşii, toate celelalte
podgorii produc o gamă largă de vinuri în principal albe, începând de la cele de
consum curent, până la cele superioare îndreptăţite la denumire de origine şi
trepte de calitate.
Dealurile Banatului
Situată în sud-vestul României, în triunghiul format de apa Mureşului cu
Munţii Banatului şi frontiera cu Iugoslavia, această regiune întruneşte,
întrucâtva, condiţiile unei singure podgorii. Cu toate că regiunea este profilată
în principal pe producerea de vinuri, soiurile pentru struguri de masă nu
lipsesc din plantaţie. Dintre acestea de o mai largă răspândire şi o mai bună
apreciere se bucură cele din grupa Chasselas, iar pe alocuri se întâlnesc şi
soiurile Muscat Hamburg şi Muscat de Adda. Şi unele şi altele sunt folosite
mai mult pentru consum local în centrele populate ale zonei şi mai puţin
pentru export.
Crişana şi Maramureşul
Regiunea cuprinde 4 podgorii (Miniş-Maderat, Diosig, Valea lui Mihai,
Silvaniei) şi un număr de 13 centre viticole dintre care două (Halmeu şi Seini)
sunt independente. Soiurile dominante în cultură sunt cele pentru vinuri şi în
mai mică măsură pentru masă. Dintre soiurile pentru vinuri se amintesc:
Fetească albă, Riesling italian, Fetească regală, Furmint, Pinot gris, Mustoasă
de Maderat şi Iordana. Dintre soiuri pentru vinuri roşii mai importante sunt
Cadarcă şi Burgund. Condiţiile eco-climatice permit producerea unei game
largi de vinuri, începând de la cele albe şi roşii de consum curent până la cele
de calitate superioară. O favorabilitate bună pentru producerea vinurilor roşii
se întâlneşte în sudul regiunii, mai ales la Miniş. În podgoria de la Şimleul
Silvaniei şi parţial la Zalău şi Maderat s-a impus şi producerea de vinuri
spumante.
Colinele Dobrogei

Situată în sud-estul României, corespunde în întregime Podişului Dobrogean, clar

delimitat între Dunăre, Marea Neagră şi frontiera cu Bulgaria. Cadrul natural
constituie, desigur, condiţia de bază în dezvoltarea viticulturii acestei regiuni, multe
dintre vinurile sale fiind solicitate la export încă din antichitate. Pentru calitatea lor
superioară pledează întreaga ambianţă a factorilor ecologici, dar suveran se impune
climatul cu potenţialul său caloric deosebit de avantajos, mai puţin componenta sa
hidrică care rămâne deficitară sub aspect natural dar nu dificil remediabilă antropic.
Regiunea viticolă a Colinelor Dobrogei cuprinde podgoriile Sarică-Niculiţel, Istria-
Babadag, Murfatlar. În cadrul acestora se află 9 centre viticole (Măcin, Niculiţel,
Tulcea, Valea Nucarilor, Babadag, Istria, Cernavodă, Medgidia, Murfatlar), iar exterior
acestora, încă 5 centre viticole independente (Dăeni, Hârşova, Mangalia, Adamclisi,
Chirnogeni). Sub aspect social-economic, reţeaua internă de căi ferate şi rutiere,
conectată la cea naţională, asigură circulaţia şi consumul produselor viti-vinicole pe
plan local (inclusiv în zona turistică a litoralului) şi în restul ţării, iar căile năvale
dunărene şi maritime înlesnesc exportul. Motivat de faptul că regiunea are două
direcţii principale de producţie (struguri de masă şi vinuri), se justifică de ce într-o
regiune restrânsă şi-au găsit loc numeroase soiuri. Dintre cele de masă se cultivă
Cardinal, Regina viilor, Chasselas, Muscat Hamburg, Muscat de Adda, Afuz Ali, ş.a.
Dintre soiurile pentru vinuri albe se amintesc Aligote, Fetească albă, Fetească regală,
Pinot gris, Chardonnay, iar dintre cele roşii Cabernet Sauvignon, Pinot noir, Merlot,
Sangiovese ş.a. Din acest sortiment larg de soiuri se produc numeroase categorii şi
tipuri de vin, dintre care unele, ca de exemplu cele de la Murfatlar şi, în parte, cele de
la Sarica-Niculiţel, sunt de notorietate mondială.
Terasele Dunării
Această regiune este situată în cea mai mare parte pe terasele Dunării din sud-estul
Câmpiei Române şi cuprinde în aria ei podgoriile Ostrov şi Greaca şi 5 centre viticole în
cadrul podgoriilor (Aliman, Băneasa, Oltina, Ostrov, Greaca) şi 3 centre viticole
independente: Zimnicea, Giurgiu şi Feteşti. Deşi unele centre sunt distanţate între ele,
prezenţa unor vii răzleţe de legătură şi plasate în condiţii ecologice similare, certifică
conturarea unei regiuni viti-vinicole distincte cu numele de mai sus. Regiunea are ca
direcţie principală de producţie obţinerea de struguri pentru masă. În acest scop şi mai
ales în podgoria Greaca, se cultivă mai multe soiuri, începând cu cele de coacere
extratimpurie până la cele târzii. Producţia vinicolă este variată, constituită în mare parte
din vinuri de consum curent, între care dominante sunt cele albe. Parte din cele roşii pot
atinge şi calitatea ce se cere unui vin superior. Cuprinde podgoriile Ostrov şi Graca.

Nisipurile şi alte terenuri favorabile din sudul ţării

Această regiune se suprapune, în principal, pe larga zonă de nisipuri din sudul Câmpiei
Olteniei, vecinătatea nordică, mediană şi tabulară a Câmpiei Române dintre Oltul inferior
şi Siretul inferior. În cadrul acestei regiuni viticole se diferenţiază trei podgorii (Dacilor,
Calafat, Sadova-Corabia) care cuprind un număr de opt centre viticole. Sortimentul de
struguri cultivat aici este constituit în principal de soiuri pentru vinuri şi în mai mică
măsură din soiuri pentru struguri de masă. Din prima categorie se amintesc soiurile
Aligote, Fetească regală, Saint Emilion, Riesling italian, Sauvignon, Rkatiteli, Roşioară,
Babeasca neagră, Muscat Ottonel şi San Giovese. Pentru struguri de masă se cultivă
soiurile Perla de Csaba, Cardinal, Chasselas dore, Muscat de Adda, Coarnă neagră şi
Italia.