TAORMINA -SICILY

Taormina, magnetul aristocratilor din Europa, statiunea preferată de Marcello Mastroiani, Elizabeth
Taylor, F. F. Coppola, Marlene Dietrich,Alexander Dumas,etc.Documentandu-ma despre acest loc
pitoresc, cocotat de pe malul marii Ionice, pana aproape in varful muntelui Tauro,unde au fost
grecii,romanii,bizantinii,arabii,spaniolii si francezii... am zis ca ii voi acorda timp, pt a-l cerceta, "gusta"
fara grabă. Casele, arhitectura au o clasa aparte, mi s-a parut "chic". Stradutele ce coboară din varf cu
sute de trepte sunt spectaculoase, unele adăpostesc terase si restaurante, altele tablouri, picturi... sunt
atat de vii si colorate...

Aproape 6 zile am revăzut aceleasi locuri, dar de fiecare data ma minunau ca prima data. Strada
principala, Corso Umberto, mărginită la un capăt de Porta Messina (directia spre orasul Messina,
capitala proviniciei cu acelasi nume) iar la celalalt capat de Porta Catania (directia Catania) era ca un
5th Avenue, multa lume, din toate colturile, in zilele de weekend perechi de miri si mirese, invitati la
patru ace (asa mi-am dat seama ca sunt in Italia) care "defilau" zâmbind la fiecare... Piata IX Aprile, mi
s-a parut un punct din care aveai o vedere spre mare si Giardini Naxos de neuitat. Puteai sta ore, sa
admiri totul in jur, sau sa bei o cafea, sa gusti un gelato, un cannolo siciliano si sa asculti muzica
buna... sau chiar sa dansezi.

Noi am vizitat Taormina la sf. de septembrie, era f cald, umeditate mare, si peisajele nu erau de fiecare
data clare. Din Taormina, se vede cel mai bine Muntele Etna, dar pe care noi il intrezaream doar
dimineata devreme, apoi aparea un fel de ceata.

Daca vorbim despre mancare, ai de unde alege, restaurante, trattorii, pizzerii la fiecare pas... Respectiv
si preturile pe masura maretiei Taorminei, dar o data pe zi cred ca-si permite fiecare sa se respecte :)))
Noi aveam micul dejun inclus, asa ca ne tinea pana mai tarziu, pe la 2,3 mancam uneori la" Strid fud",
un fast food italian, adica felii de pizza, arancini (specialitate siciliana) paste, suc, bere la preturi mai
mult decat acceptabile 2,50-3 eur -pizza si arancini, 5 eur paste, 2,50 eur- berea :) Seara preferam un
restaurant dragut, la care analizam meniul inainte sa ne asezam, si neaparat si costul pt "coperto" de
la 1-3 eur de persoana. Recomand "Gambero Rosso", a fost unicul restaurant la care am stat de 2 ori,
preferam sa mergem de fiecare data la altul.

Tot la capitolul cafenele, vinarii, profitati sa beti un vino alla Mandorla, pe o terasa pitita intre flori. Nu
ma omor dupa vinurile de desert, mai ales din migdale, dar nu puteam ajunge la el acasa si sa nu-l
gust :)

Must to visit este Teatrul Antic, cu o priveliste de milioane, poate aveti noroc sa prindeti si un concert,
ceea ce e destul de obisnuit, Villa Comunale (parcul), Isola Bella, si neaparat o excursie la muntele
Etna (despre, voi povesti aparte, a fost de 10+ si a meritat banii).

Dupa cum spuneam la inceput, am fost fara masina, in Taormina, e mai complicat cu condusul si
parcatul, dar nici n-a fost necesara, daca nu va miscati din perimetrul 60-100 km Taormina. Autobuzele
circulau des si ieftin, zic. De ex. din Catania, aeroport pana in Taormina, am platit 7,50 eur/persoana.
Orasul l-am vizitat in ultima zi, dimineata am ajuns in Catania, si pana la 4 pm am vazut punctele de
interes. Din Taormina in Giardini Naxos, unde am petrecut o zi la. plaja, am platit 3 eur dus-intors de
persoana.
Alta zi am fost la. plaja Mazzeo din Taormina, cu un minibus, de la un beach bar "Sole e Luna", ne-a
luat de la vila, am platiti 7,50 eur de persoana, in care intra sezlong si umbrela, dupa care stabileam
ora de intoarcere, pret bun, avand in vedere distanta, doar ca plaja in sine ca si intrarea in apa nu m-a
vrăjit. Apa si plaja din Giardini Naxos, a fost superba. O alta zi i-am dedicat insulitei Isola Bella. Acolo
am ales sa mergem cu Funivia, telecabina, 6 eur dus-intors de persoana, scump, dar pt o data
merita :) Nu recomand sa mergeti la. plaja acolo, de ce? Pt ca e scump, apa cu pietre, desi cristalină,
deci trebuie sa va cumparati papuci de apa (15 eur 2 perechi, de la "indieni", sunt pe plaja multi, nu
trebuie căutati :)) Dar merita sa vizitati insula, care e cu plata 4 eur de persoana, de pe insula sunt
privelisti superbe... Ahh si cu acest bilet, puteti vizita muzeul arheologic din Giardini Naxos.

Tot cu autobuzul am mers din Taormina in Castelmola, 1,90 eur dus, ne-am intors pe jos, 2 km, e f
usor sa cobori si frumos, mai ales ca era seara, si era si fiesta la Madonna de la Roca, asa ca ne:am
oprit la fiesta sa papam un carnats si o bere :)

Cred ca-mi scapa cate ceva, totusi va îndemn sa vizitati Taormina, si sa-i acordati macar 2,3 zile...

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Taormina este cel mai promovat oras sicilian. Asta nu inseamna ca daca ai vazut Taormina ai vazut
totul. Dar trebuie sa recunosc ca o vizita in Sicilia fara Taormina nu se poate. Parca la intrarea in oras,
la o bariera invizibile, tuturor li se cere sa lase grijile si li se da un pasaport al bunei dispozitii.
Atmosfera este relaxanta, toti se simt in vacanta, nimeni nu se grabeste, …. toata lumea zimbeste.

Cu siguranta centrul Taorminei, Piata IX Aprilie, este locul in care se afla cei mai multi turisti in orice
moment al zilei sau al noptii. Asta datorita mai multor lucruri: in primul rand pentru ca de aici se
deschide cea mai frumoasa panorama asupra marii, Etnei si asupra zonelor ce inconjoara orasul. Apoi
pentru ca aici trubadurii incanta cu cantece italiene, nemuritoare, publicul. Turistii canta odata cu
trubadurii, iar spectacolul este garantat. De la prima plimbare prin Piata IX Aprilie am vazut un golf si o
insula. Golful din Mazzaro si Isola Bella. Mi-am zis ca nu am sa plec din Taormina fara sa cobor acolo.
Insa nu stiam ca un mod mult mai placut decat sa cobori pe jos (dar mai ales sa urci) este funicularul
- site oficial. O coborarea costa 3 euro (la fel si urcarea). Veti ajunge in doar citeva minute in Mazzaro
si va puteti bucura de privelistile ce le ofera acesta plimbare inedita.

De cum ati coborat din funicularul ce va aduce din Taormina, un indicator va va indruma catre plaja din
Mazzaro. Se trece printr-un mic tunel, pe sub sosea. Plaja este destul de pitoreasca, amenajata cu
seturi sezlong+umbreluta, iar apa este curata. De-a lungul plajei se gasesc mai multe restaurante si
baruri, iar iubitorii sporturilor acvatice pot inchiria barci sau pot opta pentru o excursie in imprejurimi
(preturi negociabile). Plaja Mazzaro este un loc intr-adevar relaxant, fara galagie, fara tipete de copii si
cu o pozitionate ideala.

Vazuta de sus sau de jos, Isola Bella ofera un peisaj incredibil si daca Taorminei ii mai trebuia ceva
pentru a fi perfecta, Isola Bella este acel ceva. Insula se afla la mica distant de plaja Mazzaro, distant
ce se parcurge pe marginea soselei. Aici se poate face plaja si baie, locul fiind preferat mai ales de cei
care iubesc snorkeling-ul. De pe plaja se fac cativa pasi prin apa, pe o limba de nisip, pina pe insulita.
Aceasta insula se aflat in proprietate private, iar la intrare am gasit doar niste porti ferecate. Am
preferat acest loc pentru o baie si o ora de plaja cu toate ca a trebuit sa ne punem prosoapele pe niste
bolovani. Si in apa sunt bolovani si va recomand sa nu intrati fara cipici de baie. In schimb, datorita
bolovanilor, in apa o sa zariti zeci de pesti.
Ce sa nu ratam in Taormina? Orasul in sine! Plimbati-va peste tot, pe toate stradutele, coborati pentru
plaja sau urcati cu autobuzul in Castelmola atat pentru privelistea minunata cat si pentru a descoperi
un mic orasel minunat dar si un bar inedit.

Daca in Mazzaro se poate ajunge cu funicularul, in Castelmola se ajunge cu autobuzul (linia albastra)
contra unei sume de 1.7 euro / drum. Am vazut ca alti pasageri aveau bilet dus / intors cu care, cu
siguranta, poti economisi cativa centi. Drumul pina pe acoperisul Taorminei - Castelmola - este foarte
pitoresc si daca autobuzul nu intalneste alte masini mari in drumul sau (putin probabil) se ajunge cam
in 20 de minute. In antichitate numele acestui oras era Myle. Castelmola vine de la numele castelului
ce se afla situate aici. De pe marea terasa din Castelmola am putut admira de la inaltime vulcanul Etna,
orasul Taormina si Isola Bella. De la magazinele din Castelmola va puteti intoarce cu multe souvenir-uri
dar si cu vin din migdale, specific locului.

Nu pot spune ca am vizitat Castelmola pentru a vedea Castelul si nici ca o vizita in micutul orasel
medieval ar fi incompleta fara a il vedea. Dar daca tot ai ajuns acolo trebuie sa urci cele cateva trepte
pina la el. Castelul se inalta pe Muntele Tauro, la 398m deasupra nivelului marii si ofera o panorama de
360 de grade. Din vechiul castel au mai ramas cateva ziduri, un turn si donjon-ul. Este un loc linistit, iar
de-a lungul celor cateva trepte ce suie din oras catre castel va puteti bucura de frumusetea florilor si
fructelor de cactus.

Poate nu te-ai astepta ca intr-un oras medieval sa gasesti un bar in care sunt expuse toate mataringile
adunate la un loc. Manerele de chiuveta, veiozele, lampadarele si cam…totul au forme din cele mai
diverse dar infatiseaza acelasi organ masculin - La Minchia. Daca sunteti curiosi totusi, el se afla in
Piazza Duomo si se numeste Barul Turrisi vezi impresii.

Dar sa ne intoarcem in Taormina pentru a admira inca odata Domul San Nicolo ce se afla situat, asa
cum era de asteptat, in Piata Domului, acolo unde se mai afla si Palatul Municipal si Fantana
Baroca unde se afla simbolul orasului - un personaj mitic, jumatate femeie, jumatate taur. De aici
incepe practic frumusetea orasului. Unde se termina... inca nimeni nu a reusit sa afle. Domul se poate
vizita in fiecare zi (inchis intre orele 12 / 16). In jurul Domului se afla mai multe terase si restaurante la
care puteti servi cea mai buna portie de spaghete, garantat!

Palatul Corvaja se afla in centrul orasului Taormina si este una dintre atractiile pe care nu aveti cum
sa o ratati. Palatul se afla in Piazza Vittorio Emanuele, alaturi de Biserica Sfanta Caterina d'Alessandria,
teatrul comunal si Palatul Congreselor. Palatul a fost construit in sec. al XV-lea si se poate vizita. In
general aici au loc mici expozitii de ceramica, pictuta, etc. Nu este un palat mare, are o fatada placuta
cu ferestre cu doua arcade si niste cornise ce delimiteaza clar etajele. Palatul este mult mai interesant
din afara decat in interior.

Cu siguranta cel mai cautat loc din Taormina este Teatrul Grec, monument sapat in stanca. Citind
cateva informatii referitoare la acest teatru am gasit undeva ca, contrar numelui, acest teatru a fost
construit de romani dupa niste schite grecesti. Informatiile din pliante spun insa ca el a fost construit
de catre greci in sec. al II-lea i. Hr. si renovat de romani. Teatrul este inca functional si cu putin noroc
puteti urmari o piesa sau un concert (eu n-am avut norocul).

Pentru a nu rata evenimentele ce au loc in timpul vizitei voastre in Taormina, puteti consulta site-ul
oficial
Intrarea este de 8 euro, iar turistii care vor sa il viziteze il vor gasi fara doar si poate, orasul fiind
impanzit de indicatoare care ii vor conduce acolo. Impresionante sunt si belvederile ce se deschid de
aici. Program: vara 9/19, iar iarna 9/16.

Mai puteti vizita Naumachia la care puteti ajunge plecand din Piata Vittorio Emanuele pe Calea
Umberto I, Vila comunala donata orasului de catre englezoaica Florance Trevelyan sau o veche
manastire de calugari la care puteti ajunge de la poarta Saraceno. Sau puteti lasa pur si simplu
orice plan de vizitare deoparte si va puteti relaxa, obligatoriu cu o inghetata in mana, pe celebra strada
Corso Umberto.

-----

Frumusetea Taorminei a fost relevata de Goethe care in 1787 a descoperit frumusetile Siciliei si s-a
indragostit fulgerator si definitiv de Taormina. In romanul sau “Italian Journey” a descris frumusetile
locurilor si a oamenilor sai spunand despre Taormina ca este “drumul paradisului”. Pictorul german
Otto Geleng a dus la Paris in expozitie lucrarile reprezentand Taormina trezind interesul pentru aceasta
zona iar mai tanarul sau conational fotograful Wilhelm von Gloeden care a trait si lucrat aici a facut de
asemenea orasul cunoscut prin lucrarile sale expuse in cluburile exclusiviste din Europa mai ales prin
celebra fotografie care reprezinta un tanar cioban pe fundalul reprezentat fabulous de Vulcanul Etna.

De atunci, o serie de persoane celebre din politica dar si scriitori celebri, actori, pictori au trecut prin
orasul cosmopolit al Siciliei l-au iubit si apreciat, Truman Capote, Alexandre Dumas, Anatole France,
Andre Gide, Guy de Maupassant, Luigi Pirandello, Oscar Wilde, Wagner, Brahms, Francis Coppola,
Greta Garbo, Ingrid Bergman, Fellini, Cary Grant, Marcelo Mastroianni, Elisabeth Taylor, etc. Inca de la
deschiderea in 1874 a primului hotel zona a fost luata cu asalt de familii celebre si bogate ale

PORTILE ORASULUI

In timpurile vechi, orasul era protejat de un zid cu fortificatii triple. Urmele acestuia le-am vazut nu
numai in centrul orasului unde se afla turnul cu ceas dar si in zona celor 2 porti ale cetatii denumite
Porta Messina si Porta Catania. Prima a fost restaurata la inceputul sec. 19 si a fost numita Porta
Ferdinanda fiind inaugurata in 1808 de regele Ferdinand IV de Bourbon. Pe frontispiciul arcadei se afla
o tablita inagurala. Cealalta poarta Catania a suferit multe schimbari si restaurari fata de cea mai
importanta infatisare a sa de la 1440 data de aragonezi. Sigla este sculptata pe partea centrala zonei
frontale a portii.

TEATRUL GREC – ROMAN sau mai bine Teatrul Antic – 8 eur/biletul

Originile grecesti ale Taormnei sunt stiute asa incat ca orice cetate greaca si aceasta trebuia sa aiba un
teatru unde se prezentau tragediile lui Eschil, Soflocle si Euripide dar si comediile lui Aristofan ca sa
amintim numai pe cei mai faimosi autori ai antichitatii in domeniu.

Este situat in stanga dupa intrarea in oras prin poarta Catania, mergand paralel cu zidul antic al cetatii.
Romanii care au populat zona dupa greci au marit teatrul pentru ca li s-a parut prea mic. Au latit cu 50
m, au lungit cu 20 m si inaltat tot cu 20 m asa incat au dislocat aproape 100.000 mp. de piatra. Pentru
a face marturie ca este un teatru grec dovada este zona de caramida bine taiata din piatra specifica
Taorminei cu marmura de Siracusa exemplu tipic de constructie antica greaca. Teatrul are 3 sectiuni
scena, orchestra si locurile pentru public. In centrul scenei este un loc lung de 10 m, amplu, conceput
ca refugiu in caz de atacuri ale dusmnailor, de razboi.

Teatrul ofera o superba vedere asupra Muntelul Vulcan Etna dar si a tarmurilor marii cu celebra zona
Giardini Naxos. Scena avea coloane corintice decorate cu acanthus o planta salbatica mediteraneana.
Orchestra, zona pentru muzicieni se afla intre scena si locurile publicului si adapostea muzicantii care
asigurau partitura muzicala a oricarui spectacol antic grec. Locul publicului este alcatuit din randuri de
trepte acum in reabilitare oarecum moderna. Treptele initiale asezate semicircular au fost lucrate direct
in piatra. Adapostea peste 5400 de spectactori. Adeptii originii grecesti ai teatrului apreciaza
constructia acestuia la jumatatea sec. III IH., in timpul tiranului Hiero din Siracusa. Alti specialisti sustin
insa ca acesta a fost construit de inginerii romani doar pentru folosinta exclusiva a spectacolelor
grecesti. Aceasta poate explica inscrisurile grecesti din interiorul teatrului. Constructia era insa si un loc
preferat al cetatenilor orasului de intalnire, de schimb de opinii si de ce nu, de putina politica. Teatrul
este functional si acum are o acustica foarte buna iar vara se tine aici un festival denumit “Taormina
arte” cu spectacole de teatru , balet, muzica simfonica, cinema.

La mica distanta de teatrul antic se afla ruinele unui temple antic si ANTEQUARIUM un sit arheologic
cu resturi adunate din toata cetatea. Acest mic muzeu arheologic are doua parti. Intr-una din ele am
vazut o statuie a unui campion olimpic participant intr-o cursa cu cai, asa dupa cum era inscrisa , doi
pilastri – prima denumita ‘’Tavola degli Strateghi” cu numele unui fruntas de natura juridica a orasului
si “Tavola dei Gimnasiarchi” in onoarea unor magistrati care aveau sarcina de a administra scoala si
educarea tinerilor cetatii. La intrarea in zona teatrului antic se afla hotelul cel mai vechi din oras asezat
intr-o gradina generoasa si o vedere superba asupra marii si coastei siciliene.

Intorcandu-ma spre intrarea in oras pe dreapta se afla PALAZZO CORVAIA dateaza din perioada
aventurii arabe in Taormina intre anii 900 si 1079 pana la venirea normanzilor.Este un fel de castel din
sec. XVIII care poarta numele familiei nobiliare care l-a construit. Se afla usor in afara zidurilor antice
ale orasului dar in apropierea teatrului antic,adapostind azi biblioteca orasului dar si un generos centru
de informare turistica. Are o fatada incoronata de creneluri si ferestre in trei colturi. Arhitectura poarta
amprenta mai multor stiluri, cu o zona cubica in zona centrala care aminteste de perioada araba ca si
laterala stanga cu scara care duce la primul nivel precum si laterala dreapta mai recenta care avea rolul
de a duce la zona de intalnire a parlamentului Sicilian. Turnul cubic in stil maur te duce cu gandul la
templul lor sacru ‘Al Ka’Bah”. Poarta de intrare si salonul sunt intr-un autentic stil gotic catalan. Am
remarcat trei panouri in relief de un farmec deosebit care reprezinta evenimente din Geneza referitoare
la creatia Evei, pacatul original si izgonirea lui Adam si a Evei din paradis.

ODEONUL este un teatru antic mic si cochet situat pe colina Santa Caterina d’Alessandria d’Egitto in
vecinatatea Palazzo Corvaia. Este o constructie romana descoperita intamplator in 1800, avand scena si
locul pentru spectator la fel ca la teatrul grec.

BASILICA SANTA CATERINA D’ALESSANDRIA aflata in imediata apropiere a Odeonului si Palazzo

Corvaia trebuie vizitata. Biserica este din sec. XVII si restaurata cu elemente interesante precum
statuia dedicata sf. Caterina asezata intr-o nisa pe fatada exterioara. In interior se afla de asemenea
cateva piese de valoare precum o lucrare intitulata “Triumful Crucii”, o alta “La madona in Gloria I Santi
Carmelini”.

PALAZZO DEI DUCHI DI SANTO STEFANO construit de familia nobiliara de origine spaniola De
Spuches Duchi de Santo Stefano e Principi di Galati, o parte integrata in zona zidurilor antice o alta
recent restructurata a fost urmatorul punct de vizita. Structura puternica este remarcabila o adevarata
fortareata care include un amestec de elemente gotice, arabe, normande. Din arhitectura araba se vad
zone in care alterneaza piatra din lava si cea care provine din Siracusa care recreaza frumoase figuri
geometrice. Dintre elementele normande se disting creneluri cu coada de randunica. Palatul se afla in
imediata apropiere a Portei Catania si are in apropiere in parculetul aferent o fantana care aduna apa
de ploaie necesara vietuitorilor cetatii. Constructia are aparent contradictoriu cateva elemente
deosebite si spectaculoase, doua dintre laturile sale spre exteriorul zidului orasului par a fi o fortareata
inaccesibila altele doua sunt mai pitoresti cu ferestre imprejmuite de rozete. Fatada edificiului este de
asemenea bogata in arcuiri si frize bicrome foarte frumoase. Am putut vedea numai zona de la parter a
constructiei. In anii ’60 municipalitatea a preluat constructia achizitionand-o de la un urmas al familiei
De Spuches. Se afla acum aici Fundatia artistului local G. Mazzullo care are expuse opera de sculptura
si grafica. In acest spatiu se mai organizeaza temporar si alte expozitii de arta.

GYMNASIUM se afla in zona numita Giardinazzo” unde pot fi admirate ruinele numite si Naumachie.
Numele acesta vine din greaca si se refera la posibilitatea ca acolo sa fi fost un rezervor de apa pentru
aprovizionarea nu numai a Gymnasiumului ci si a orasului in sine. Este o constructie sub forma
rectangulara sustinuta in toate cele 4 laturi de arcade sprijinite de coloane. Aici se desfasurau
antrenamente sportive, competitii, se participa la diferite jocuri publice. Erau educati tinerii atat pentru
viata civila, militara cat si cea religioasa. Atletii care participau la olimpiade erau antrenati in acest
spatiu. Sunt evidente 18 nise cu arcade rotunde si alte 18 nise mai mici de forma rectangulara.Locul
transmite un sentiment frumos de destindere si este foarte interesant.

PALAZZO CIAMPOLI aflat in apropierea centrului istoric este una dintre cele mai vechi constructii
datate dupa inscriptie din 1412. Nu este intr-o stare foarte buna, din contra destul de modesta. Cateva
elemente decorative amintesc de influenta spaniola, precum fereastra in arc cu decoratiuni sculptate.

BADIA VECCHIA a fost achizitionat de municipalitatea orasului in 1960 pentru 12 milioane de lire
italiene ale vremii. Arhitectul napoletan Armando Dillon sustine ca are acest nume datorita faptului ca a
fost initial casa –manastire – Mother Abbess Euphemnia regent a regelui Siciliei din 1355 fratele mai
tanar Frederic IV numit si “The Simple”. Este numai o ipoteza oricum aici s-a aflat o manastire .
Remarcabila este o pictura ascunsa care se spune ca apara orasul de invaziile piratilor si ale
cuceritorilor vremii. Nisele sunt considerate a fi nu niste simple spatii de depozitare ci locuri in care se
aflau icoane. Constructia este asemanatoare cu Palazzo Duca di S. Stefano, gotica cu influente arabe si
normande. Cele 3 camere au aceeasi suprafata. Marmura alba de Siracusa si piatra din lava fac
departajarea intre primul si al doilea etaj. Trei ferestre au ramas in frize si par a fi o singura fereastra
cu 6 deschideri. Arcurile decorative sunt ogive. Frontonul fatadei este decorat cu imagini de merlons
care isi inghit coada dand senzatia de cel mai frumos turn fortareata a orasului.La fel ca si Palatul Duca
a fost construit ca un bastion de-a lungul peretilor de delimitare asa incat sa protejeze mai intai partea
de nord si mai tarziu partea de sud a orasului.

CORSO UMBERTO I este artera principala, perpendiculara a orasului care leaga Porta Catania de
Porta Messina dand posibilitatea de a patrunde pe stradutele laterale in zone absolut superbe cu case
autentice impodobite cu flori, ornate si viu colorate, cu magazine si restaurante la parter.

Ajungand in piateta principala de intalnire din mijlocul orasului PIAZZA IX APRILE am facut un necesar
popas caci aici am avut tot ceea ce mi-a trebuit pentru o fabuloasa zi siciliana. Soarele care saruta
marea, aceasta scaldand tarmul sicilian dantelat impodobit cu statiuni zambind in soare precum
Giardini Naxos dar si contempland Isola Bella ca sa nu mai amintesc de imperialul varf inzapezit al
Muntelui Vulcan Etna. Pe cealalta latura a piatetei se afla basilica dedicata lui San Giuseppe , a 3-a
dedicata sf. Agustino si ultima din faimoasa Torre dell’Orologio constructie istorica.

Piateta are o deschidere frumoasa si este punctul de intalnire al turistilor caci aici fie la o cafea, o
inghetata sau o racoritoare poti asculta o muzica de buna calitate si admira frumusetea muntelui si a
marii intand parca intr-o alta lume.

TURNUL CU CEAS a fost ridicat in secolul XII si reconstruit de populatia orasului in secolul XV dupa
invazia franceza sub Loudovic XIV care l-a distrus. Fundatia este din piatra veche vulcanica de
Taormina deci este cea initiala. Primul turn a fost construit pe ruinele vechiului zid in sec. IV IH. Este
poarta de intrare in zona istorica a cetatii denumita “zona secolului XV”.

La cateva zeci de metri se afla un alt punct de intalnire al orasului PIAZZA DUOMO in mijlocul ei
aflandu-se fantana baroca, symbol al orasului cu figura mitologica a centaurului si Palazzo Comunale.

FANTANA DIN PIAZZA DUOMO este emblema orasului, se mai cheama si “4 fantani” numele ii vine
de la cele 4 coloane care sustin 4 caluti de mare, personaje biblice care arunca apa pe gura.Este
ridicata la 1635 din marmura, in stil baroc, cu 3 trepte la baza .Un mic bazin octagonal in mijlocul
fantanii .Pe o parte 2 din acesti heruvimi sustin alti 2, fiecare formand baza unui bazin octagonal
decorat cu figuri mitologice care isi sustin capetele si cozile. Cele 3 figuri mitologice seaman cu tritonii
stand in mijlocul acestui ultim bazin cu bratele sale trecute peste captelele lor asa incat sa sustina alt
bazin. Decorat in relief pe o baza rotunda se afla un cos cu fructe reprezentat si el de altfel pe multe
insemne ale orasului. Figura centrala in mod normal un centaur mascul in acest caz a fost transformata
in femela centaur in doua picioare purtand o coroana si un sceptru in mana dreapta si un glob in mana
stanga, semne ale puterii.Minotaurul jumatate om jumatate cal este reprezentat pe stema orasului.

BASILICA SAN NICOLO – Duomul orasului are forma de cruce latina cu 3 nave, cu un veritabil
aspect romanic cu 6 coloane, constructie din sec. XIII careia I s-au adus nenumarate modificari. Usa
autentica din sec. XVI este remarcabila. Aparent biserica pare a fi o adevarata fortareata. Sunt aici
cateva opere de arta remarcabile datand de la 1400 printre care “Isus si apostolii” care m-a
impresionat in mod deosebit.

BASILICA SAN AGOSTINO se afla in incinta fostei biserici San Sebastian, constructie din anul 1400.
La venirea in oras a calugarilor augustini aceasta a fost transformata in manastirea lor. Acum aici se
afla biblioteca comunala.

Despre VILLA COMUNALE gradina superba a orasului s-a scris mult si bogat. Gradina de deasupra
Marii Ionice este intradevar superba si mesajul ei de iubire se transmite la cotele cele mai inalte. Este
expresia unei mari iubiri a unui primar al Taorminei pe nume Cacciola indragostit de o contesa
surghiunita de la curtea unui print. Si pentru ca aceasta era foarte trista primarul s-a gandit in marea
lui daruire pentru ochii indurerati ai contesei sa-i umple un loc special cu flori si arbori asa incat
tristetea ei sa paleasca la vederea palmierilor, curmalilor si glicinelor. Astfel Florence Trevelyan si-a
uitat tristetea si a devenit sotia primarului, gradina conceputa in stil englezesc insa cu plante
mediteraneene fiind pana la moartea sa privata. Este vizitata de turisti pentru ca intradevar este un mic
colt de rai bine intretinut si respectat.

Orasul are un mare numar de magazine cu obiecte de artizanat, restaurante si gelaterii care te inbie cu
oferte generoase la preturi accesibile.
UNDE MANANCI BINE IN TAORMINA

- Restaurant Al Duomo (chiar in centrul vechi al orasului, cu vedere la mare)

- Restaurant Licchio si Rosso Peperoncino (preferatele localnicilor, au gradina in aer liber si sunt cele
mai bune locuri sa savurezi un vin Nero D’Avola)

- Pizzeria Vecchia (ascunsa printre stradutele ce coboara spre mare)

- Pasticeria D’amore (in centrul Taorminei – cea mai buna inghetata din oras, lucru confirmat si de
celebrul “Cake Boss”

CUM AJUNGI IN TAORMINA

Distanta dintre Catania si Taormina este de aproximativ 40 de km.

Poti ajunge din Catania in Taormina si cu:

- autobuz Interbus, pe care-l iei direct din aeroportul Catania, face aproximativ 1 ora 20min, circula din
40 in 40 minute si costa 5 EUR/bilet one-way. Verifica orarul AICI

Urmatoarea zi a inceput cu un rasarit de soare superb (surprins de la ferastra hotelului), apoi cu

drumul catre Etna – un drum de vreo 60 km parcursi in aproximativ 75 de minute. Drumul pana la
Rifugio Sapienza, care este la altitudinea de 1910 m, este asfaltat, iar parcarile de aici sunt generoase
si gratuite – nu stiu daca si in sezon este free of charge. Din acest punct luati telecabina (reconstruita
in totalitate dupa eruptia devastatoare din 2003, care a distrus-o complet) care va duce pana la 2504
m, iar ultima etapa (pana la 2900 m) se parcurge cu un camion special adaptat conditiilor dificile de
aici. Acest drum a fost ,,sapat’’ in zapada inca inalta de vreo 2 metri. La coborarea din camion veti fi
preluati de un ghid care vă conduce pe un traseu prestabilit. De pe aceasta poteca veti putea vedea
conul principal aflat la 3342 m, dar si alte cratere/conuri formate in timpul unor eruptii anterioare.

Aici sus se simte mirosul de sulf, iar daca atingeti solul cu mana, veti beneficia de caldura solului – desi
era aprilie si erau cam 0 grade, se simtea foarte bine si puteai sa-ti incalzesti mainile. Dintr-o scobitura
in pamant, ghidul a luat ,,o mana’’ de pietricele calde si le-a impartit celor din grup. Inca era destula
zapada, iar pe traseele pe care veti fi dusi de ghid aceasta este topita pe multe portiuni, datorita
fenomenului de mai sus.

Toata aceasta ,,distractie’’ a costat 62 euro de persoana, dar aceasta experienta merita - ca doar o
data-n viata ajungeti pe aici si e pacat sa ratati ocazia de a vedea si de a fi langa cel mai mare vulcan
activ din Europa. Inainte de a intra a telecabina pentru coborare, veti face o trecere prin magazinul de
suveniruri, unde foarte multe produse sunt confectionate din lava, deci sunt de culoare neagra, dar
gasiti si produse locale. Mai multe detalii aici:

A doua parte a zilei a insemnat o vizita in Catania, mai precis centrul istoric al acestui oras. In
apropierea centrului sunt mai multe parcari semnalizate (in Piazza della Republica si Piazza Grenoble),
iar pentru ceva mai mult de 4 ore am platit 4 euro. Pentru cele mai multe strazi din centrul istoric,
materialul de culoare neagra, cu care au fost pavate a fost ,,furnizat gratuit’’ de catre vulcanul Etna,
de-a lungul numeroaselor eruptii. Aceasta piatra este extrem de rezistenta si nu necesita reparatii (cred
ca la noi se scotea si se inlocuia cu asfalt, care se poate reface la fiecare 2 ani).

Una din strazile principale din centrul vechi este Via Etnea, o strada cu multe magazine si pe care noi
am mers din Piazza Stesicoro (unde sunt ruinele Amfiteatrului Roman) pana in Piazza Duomo. In
aceasta piata, Via Etnea isi ,,da intalnire’’ cu alte doua importante strazi – Vittorio Emanuele si
Garibaldi – si ele pline de monumente istorice. In Piazza Duomo isi au sediul si Primaria si Seminarul.
Din aceasta piata puteti lua un trenulet (noi am facut-o) care va face un tur de circa 40 minute in zona
centrala a Cataniei, tur in care puteti vedea cele mai importante obiective de aici. Daca nu sunteti cazat
in Catania, plimbarea cu titicarul (initial ni s-a cerut un pret de 6 euro, dar vazandu-ne indecisi s-a
ajuns la 5 euro) este cel mai bun mod de a vedea esenta Cataniei. Apoi ramane la alegerea fiecaruia sa
aleaga obiectivele de care este interesat.

Ultima zi petrecuta in Taormina a inceput cu o vizita la malul marii in golful Mazzaro – aici ajungeti cel
mai repede cu telecabina, care va lasa foarte aproape de mare. Orar, preturi si altele gasiti aici:
gotaormina.com/en/taormin ... /cable_car.html.

Va asteapta o mica plaja, in mare parte cu nisip, cu sezlonguri pentru oaspetii hotelului Mazzaro, dar
cu ape linistite. Probabil ca in sezon aici nu ai loc sa arunci un ac. Ceva mai departe este Isola Bella
unde aveti o plaja mai mare, dar cu multe pietre atat in apa cat si pe plaja. Pe o limba de pietris si
nisip se ajunge pe insula, un loc linistit destinat relaxarii. De aici aveti o vedere de ansamblu asupra
amplasarii Taorminei. O locatie foarte frumoasa care trebuie vazuta, chiar daca nu este sezon de plaja.

Urmatorul obiectiv al zilei, aflat la circa 20 km sau 30 de minute de Taormina, a fost Gole Alcantara.
De pe autostrada A 18 urmati iesirea spre Giardini Naxos si apoi drumul SS 185. Aici este un parc
botanic si geologic, cu multe flori, cactusi, lamai, portocali (in general vegetatie mediteraneeana) unde
puteti vedea si cheile Alcantara – un canion din lava cu pereti inalti de vreo 50 m (dupa aprecierea
mea), prin care curge raul Alcantara. Formele ciudate ale rocilor bazaltice de provenienta vulcanica,
atrag privirile si obiectivele aparatelor foto. Jos, la baza cheilor se poate ajunge la pas pe scari sau cu
liftul. Prima varianta este mai interesanta pentru ca puteti vedea mai bine rezultatul actiunii apei de-a
lungul anilor.

Chiar la iesirea din chei o mica plaja cu pietris asteapta amatorii de bronz – poate ca vara te poti racori
in apa, dar in aprilie este exclus. In perioada iunie-septembrie, cand apa este scazuta, cheile pot fi
parcurse la picior – se inchiriaza cizme de pescar. La iesire un restaurant cu terasa poate fi o optiune
binevenita pentru cei care doresc o gustare, un suc sau o cafea. Biletul de intrare a costat 10 euro, iar
mai multe amanunte gasiti aici: golealcantara.com

Dupa circa 2 ore petrecute aici, am plecat catre satul Savoca, devenit celebru datorita unui film la fel
de celebru - The Goodfather. O parte din filmari au fost realizate in Savoca de catre Francis Ford
Coppola, care are aici un loc dedicat. Urmati drumul national SS 114, si in localitatea Santa Teresa
faceti stanga (aveti indicator) catre Savoca pe SP 19. Acest drum (SP19) de 4 km, este spectaculos, cu
multe curbe, care trebuie abordate cu atentie, in special la scutere si motociclete. Satul medieval,
parca uitat de lume, se parcurge la pas, pe stradute inguste, si in cele din urma veti ajunge in varful
dealului, unde este Chiesa di San Nicolo, a carei ,,silueta’’ se zareste de departe. Renumitul bar Vitelli
este ,,mentinut’’ in aceeasi stare ca acum mai mult de 40 de ani – la intrare gasiti si fotografii cu
secvente din film. Se aud acordurile muzicii siciliene si nu ar fi rau sa beti ceva chiar aici sub vita de
vie. Poate va amintiti ca de aici, alaiul lui Don Corleone a plecat spre biserica, unde a dus-o la altar pe
Apollonia. In mica piateta din fata barului este ,,dedicatia’’ lui F. F. Coppola si tot de aici se deschid
cateva frumoase panorame. Nu aveti nevoie de mai mult de o ora ca sa strabateti tot satul (daca nu va
opriti sa mancati), dar merita. In aceasta perioada a anului satul este mult mai aerisit (pare chiar
parasit), doar cativa turisti care venisera cu masina. Mi-a placut foarte mult acest satuc linistit si va
recomand sa includeti pe lista voastra acest obiectiv turistic.

Din nou la drum spre ultimul obiectiv al zilei – satul Forza d’Agro, si el gazda unor secvente din acelasi
film. Mai mare decat Savoca, si Forza d’Agro este pozitionat sus si are multe stradute medievale si
exclusiv pietonale pe care este bine/relaxant sa te plimbi linistit, eventual cu o inghetata la purtator.
Din micul parc Villa Comunale aflat pe o stanca aveti peisaje minunate spre coasta Marii Ionice si cu
satele de langa mare. Am plecat catre Taormina cu multe amintiri frumoase dupa o zi incarcata, in care
am vazut multe locuri frumoase.

In fiecare seara ne plimbam prin Taormina si alegeam mereu alte stradute pe care sa ne plimbam, fara
a putea evita strada principala, Corso Umberto. Aceasta strada se intinde de la Porta Messina si pana la
Porta Catania, este frecventata de foarte multa lume si beneficiaza de magazine cu ,,nume grele’’ in
lumea modei. Din piazza IX Aprile aveti o panorama spectaculoasa spre Marea Ionica si spre Giardini
Naxos. In Piazza Duomo se afla o fantana ,,vegheata’’ de simbolul Taorminei, un centaur. Seara este
un moment excelent pentru o plimbare pe Corso Umberto, savurand o inghetata delicioasa de lamaie
sau portocale – va marturisesc ca nu a fost zi de concediu fara sa fac acest ,,sacrificiu’’ ... uneori de
doua ori.

In Sicilia veti mânca celebrele portocale rosii la preturi cuprinse intre 0,8 euro si 2 euro/kg (cele la 2
euro bineinteles in Taormina), iar pe drumurile din insula (mai ales in sud-est) am vazut pe suprafete
mari renumitele solarii care produc foarte multe legume. Drumurile sunt in general bune, mai
aglomerate in orasele mari si in jurul acestora si de multe ori destul de inguste. Atentie marita la
scutere si motorete, care apar de unde nu te astepti. Ca produse specifice veti gasi: limoncelo (dar nu
din supermarket), migdale, fistic, smochine, masline (cresc pe pantele vulcanului Etna, pe un sol
extrem de fertil), iar din categoria dolce incercati canoli (mai ales cu ricotta), casatine si gelato
(recomand de migdale, fistic, lamaie si portocale rosii).

ISOLA BELLA

Isola Bella este într-adevăr o insulă frumoasă pe care am putut sa o admir atât de la înălţime, de la o
belvedere superbă aflată pe Via Luigi Pirandello, cât şi de aproape, când am ajuns pe insulă. Aventura
a început într-o zi cam mohorâtă, când picura când sta ploaia dar nu o să mă plâng din cauza vremii
pentru că era cald şi peisajul superb m-a făcut să uit de orice... Am spus „aventura” pentru că nu
aveam în plan să ajung la Isolla Bella pe jos din Taormina dar... mergând la belvederea de lângă
hotelul unde am fost cazaţi, am văzut nişte scări şi eu, curioasă din fire am vrut să văd unde duc acele
scări... lângă belvedere era un monument micuţ şi lângă avea indicatorul cu numele străzii: Via
Guardiola Vecchia. Am început coborârea şi la un moment dat, după ce coborâsem la scări de nu mai
puteam de picioare mi s-a părut că se înfundă drumul şi am zis că asta mi-a fost, că acum trebuie să
urc înapoi toate scările alea... dar am avut noroc şi drumul ducea către... ceva... Era pustiu, nu tu
picior de om, nici de animal măcar... doar vegetaţie luxurianta: cactuşi, palmieri, flori şi Isola Bella în
depărtare... care, pe măsură ce mai coborâm o treaptă părea mai aproape. Am ajuns într-un final, la o
oră după ce începusem coborârea, aproape de Isolla Bella. Am văzut indicatorul: Benvenuti Nella
Riserva Naturale Orientata ISOLA BELLA. Qui la natura e’ protetta . Nici nu vă imaginaţi ce fericită
eram... dar... fericirea mi s-a tăiat într-o clipită când am văzut că iar am scări de coborât pentru a
ajunge pe plajă şi la insulă... şi acele scări le aveam şi de urcat cu siguranţă... Ca o paranteză, un
domn din grupul nostru a făcut şi el acest traseu după noi şi el a avut curiozitatea să numere scările:
520 de trepte până jos din Taormina plus 130 până la Isola Bella... deci în total, dacă stau bine cu
matematica ar însemna 650 de scări... Până la urmă am ajuns pe acea zisă plajă... pentru că eu una nu
aş merge vara acolo nici să îmi dea cineva bani sau un sejur gratis... nu are pic de nisip, in afata de
acea limbă unde probabil vara toti se inghesiue acolo, doar pietre şi bolovani... de abia puteam merge
încălţată... nu vreau să îmi imaginez cum este vara, când toate acele pietre se încing... Dar să revin la
Isola Bella... era într-o zi de luni... când lunea este închisă insula şi nu se poate vizita... ştiam asta
pentru că citisem pe site dar aşa s-a nimerit pur şi simplu... îmi plac lucrurile spontane şi coborârea din
Taormina către Isola Bella a fost un lucru spontan. Plaja nu era foarte populată de turişti, câţiva rătăciţi
care încercau apa cu picioarele sau admirau ca şi noi, peisajul. Fiind în jurul orei 15:00 limba de nisip
nu era acoperită de apă, aşa că am putut ajunge până aproape de insulă trecând peste acea limbă de
nisip... era şi o băncuţă acolo, ne-am tras sufletul, am făcut multe poze şi am zis să ne aventurăm
până nu este nisipul acoperit de apă. Nu ştiam că marea Ionică are flux şi reflux dar am aflat pe...
picioarele mele... Eu mergeam liniştită, mai pozam în stânga şi în dreapta când din spatele meu se
urlă:” mişca din picioare, o să vină apa peste noi! ”... nici nu apucase să termine fraza când... poc...
apa este în bocancul meu... în momentul respectiv am uitat şi de poze şi de orice şi am luat-o la fugă
pentru a nu fi udată mai tare... Oricum, fiind cald afară imediat mi s-au uscat papucii şi şosetele... Am
mai stat şi am mai contemplat puţin acel loc mirific, cu o apă de o culoare pe care de mult nu o
văzusem, apa limpede, curată, cu puţine valuri, cu un pescăruş în depărtare care se aşezase liniştit pe
o stâncă, cu un domn cu o bărcuţă de pescuit ce se plimba pe acolo... superb... După aceea ştiam ce
mă aşteaptă... şi anume: urcatul a celor 130 de scări (din fericire eu nu le numărasem şi nu ştiam câte
sunt la momentul respectiv că altfel mă pescuiau cu undiţă de acolo haha, glumesc, desigur!). Mai
urcam o treaptă şi mai făceam o poză, încă una şi simţeam cum îmi tremură genunchii, încă una şi mai
stăteam şi până la urma ajunsesem la şosea. Am spus că nu urc până în Taormina pe jos să ştiu că
rămân acolo şi dorm în noaptea aceea. Nu sunt o fire sedentară şi îmi place mişcarea şi de obicei nu
mă plâng de picioare, dar urcatul şi coborâtul scărilor mă omoară... Ştiam de telefericul din Mazzaro şi
am mers să vedem dacă este deschis... şi mă rugam să fie deschis... şi spre norocul meu era deschis...
Am plătit 3 euro de persoană şi urcarea cu Funivia a fost, din păcate, extrem de scurtă si rapidă,
dar...un peisaj superb şi un doi am ajuns în Taormina. Staţia din Taormina era extrem de aproape de
hotelul nostru aşa că am avut noroc. Am rămas cu amintiri frumoase, de care voi zâmbi şi voi râde ori
de câte ori îmi voi aduce aminte...

CASTELMOLA

Într-o zi frumoasă cu soare ne-am hotărât să ajungem în Castelmola... am luat Interbus-ul din fata
hotelului, din staţia de pe Via Pirandello, am plătit 3 euro dus întors (este mai ieftin dacă se cumpără
bilet dus întors decât doar dus şi apoi întors).

La ora 09:45 am plecat din Taormina şi în maxim 20 de minute am ajuns în Castelmola.

Ca şi orar de întoarcere aveau autobuz la ora 14:00,15:15,17:15,19:15 şi 21:15. La fiecare ghişeu unde
vând bilete puteţi lua orarul autobuzelor, care circulă la ore fixe şi chiar respecta acest program.

Ne gândisem iniţial să urcăm cu autobuzul şi să coborâm pe jos dar ni s-a spus de la ghişeu că este
cam departe şi am zis să nu facem experienţe să ne rupem picioarele pe acolo, de aceea am luat dus-
întors biletul.
Autobuzul are o singură oprire în Castelmola, la Porta Mola, în Piazza Sant’Antonio.

Această piaţă a fost construită în 1954, şi are o vedere incredibilă asupra oraşului Taormina. Pe jos
pavajul este din mozaic din piatră albă și lavă. Tot acolo am văzut o doamnă poliţistă, care săraca
stătea şi se plimba prin piaţa respectivă, vorbind cu localnicii... cred că acolo criminalitatea este zero...

În piaţă este şi o biserică, care acelaşi nume (Sant'Antonio) care recent a fost transformată în
auditorium municipal. Vis-a-vis de biserică este cafeneaua San Giorgio, fondată în 1700 de către
călugări, fiind la vremea respectivă o tavernă. Mulți ani mai târziu, Don Vincenzo Blandano a
transformat această tavernă în una dintre cele mai tipice din ţară, aducând o bogată colecţie de
"albume" din 1907 unde sunt colectate semnături și gândurile oaspeților, inclusiv ale unor oameni
iluștri ai secolului XX.

Pe partea dreaptă cum se iese din biserică este un centru de informare turistică, Pro Loco se numeşte,
unde, bineînţeles nu se vorbeşte engleza, dar sunt foarte amabili şi săritori. Mi-au dat o hartă a
Castelmolei, cu cele mai importante obiective de vizitat.

Mi-a plăcut foarte mult să mă „pierd” printre străduţe, să fiu salutată de localnicii voioşi, care doar
după ora 11:00 îşi deschideau magazinele, ca mai apoi la 13:30-14:00 să le închidă iar... că doar na...
trebuie să îşi facă oamenii siesta.

Din piaţă, pe lângă cafeneaua San Giorgio am coborât câteva trepte şi am descoperit Chiesa di San
Giorgio, adică Biserica San Giorgio. Aceasta biserică a fost construită în 1450 și prezintă stil arhitectural
simplu. Cea mai importantă parte este reprezentată de turnul clopotniţă, un mic turn cu patru piscuri
piramidale la colţuri.

Pe lângă această biserică, se coboră pe o scară din fier, destul de abruptă, unde am descoperit un
punct de belvedere superb de unde am putut admira Taormina în toată splendoarea ei. Cu un zoom
bun la aparatul foto am reuşit să văd până şi teatrul grec din Taormina.

După aceea ne-am continuat drumul spre Piazza Duomo şi spre catedrala oraşului, care datează din
anul 500, dar a fost reconstruită recent pe ruinele catedralei existente la mijlocul anilor '30. Cheisa
Madre (după cum este denumită), adică Biserica Mamă este dedicată Sf. Nicolae din Bari (Nicola di
Bari) și are mai multe stiluri arhitecturale care combină caracteristicile gotice, romane, arabe și
normande.

Când am ajuns noi, bineînţeles că era închisă biserica, dar până la urmă am aşteptat şi am reuşit să
vedem interiorul care este frumos, dar nu spectaculos.

În această piaţă, pavată cu marmură şi bucăţi de lavă se află mai multe baruri, cafenele, magazine. Tot
cu ajutorul site-ului am aflat de Turrisi Bar şi citind acel review am decis că trebuie să intru să beau o
cafea acolo!

Zis şi făcut... Intrăm noi frumos, o doamnă amabilă ne conduce la primul etaj, vedem noi nişte scaune
mai ciudate (din plastic, albe şi la spate cu formă de fund)... ne aşezăm pe ele, primim un meniu, la fel
de... nonconformist (forma sa)... Comandăm o cafea (3 euro) şi un pahar de vin de mandorla (4 euro),
acel vin de migdale care mi-a plăcut la nebunie. Preţurile mi s-au părut totuşi decente, nu ştiu dacă şi
vara păstrează aceleaşi „scoruri” dar din când în când merită să ne răsfăţăm, nu? Urc şi la celălalt etaj
să descopăr şi celelalte „nebuni”... fel de fel de statui, scaune până şi mânerul de la uşa de la toaletă
sau balustradă... toate acestea aveau formă de... putulici (ca să nu scriu ceva mai vulgar). M-am
amuzat teribil... până şi masa avea nişte desene mai „obscene”... iar vi- a- vis era biserica... hahaha.
Oricum este un loc „must see” dacă nu aveţi concepţii, idei şi inhibiţii... După acea odihnă plăcută ne-
am continuat drumul spre Castello... şi acolo este de urcat, dar nu foarte mult. Nu se ştie cu exactitate
de când datează acest castel. Singurul lucru cert, cu privire la construirea acestui fort de apărare, vine
de la cuvântul grecesc bizantin din secolul al X-lea, gravat în placa de marmură pe fațada Catedralei
din Taormina, care spune: "Castelul a fost construit sub imperiul lui Constantin, patrician și strateg de
Sicilia. "

O altă referință istorică provine de la emblema de pe partea de sus a arcului de intrare care are
gravată cuvintele "Castelul credincios a Majestăţii sale - anul 1578".

Intrarea la acest castel este gratuită... de fapt nu este un castel ci mai mult ruine... eu mă aşteptam la
o fortificaţie în toată regulă dar nu...

După ce am admirat peisajul superb, din toate părţile posibile, am ajuns din nou în oraş, unde ne-am
apucat să facem ceva cumpărături. Magneţi de frigider nu am cumpărat de acolo pentru că 3 euro sau
3.5 euro mi s-a părut enorm de mult să dau pentru un magnet... în schimb, am luat Vino de Mandorla,
acel vin de migdale pe care din păcate nu îl găsiţi în supermarketuri, ci doar în magazine cu produse
tradiţionale sau care vând suveniruri. În Castelmola aveau cel mai bun preţ la acest vin, 8 euro sticla
de 1 litru. În Taormina sub 9 euro nu găseam acest vin, care avea doar 75 cl. Eu spun că am făcut o
afacere bună.

Ce mi-a plăcut în mod deosebit în Castelmola? Liniştea... peisajul... străduţele... atmosfera relaxantă
care mi-a „purificat” gândurile...

Cele aproape 4 ore petrecute în acest orăşel aflat la 529 m, cu o populaţie de doar 1.082 locuitori m-au
făcut să mă simt că... ” acasă” şi să îmi doresc să revin...

Aflandu-ne in Taormina vezi impresii si interesandu-ne despre ce mai avem de vazut in imprejurimi,
receptionera ne-a recomandat sa urcam in Castelmola, o frumoasa asezare ce se afla chiar deasupra
Taorminei, iar acolo sa nu ratam barul Turrisi. Recomandarea mea este sa nu ratati Castelmola daca
ajungeti in Taormina. Cu ajutorul autobuzelor se ajunge foarte usor.

Noi am ascultat sfatul ei si am plecat un pic nedumeriti despre acel bar. Recunosc ca nici unul dintre
noi nu statea bine la capitolul “limba italiana”, dar, asa, printre picaturi, intelesesem ca este vorba
despre ceva erotic. Si nu intelegeam ce legatura are asta cu Taormina, cu peisajele acelea fantastice
sau cu Castelmola si stradutele sale medievale.

Totusi ne-am oprit la Bar Turrisi pentru ca ni s-a parut foarte frumoasa ideea de a bea un aperol spritz
la unul dintre balcoanele cladirii. Am intrat in barul pe care este imposibil sa nu-l nimeriti intr-un orasel
atat de mic si am fost uluiti de ideea decorarii. Ne-am asezat la o masa de la balcon, ni s-a recomandat
vinul casei (mmm, ce bunatate!!!) si nu am putut sa nu ne ridicam din nou pentru a inspecta intregul
bar, cu etaj cu tot.

Barul a fost deschis de un anume Cavalier Salvatore Turrisi care, intors in Castelmola dupa razboi,
si-a transformat casa intr-un mic magazin in care a incercat sa vanda tot ce putea vinde: scaune
lucrate manual, papusi traditionale siciliene, vin, migdale... Nu i-a fost usor, dar intotdeauna a incercat
sa inventeze lucruri noi si sa aduca marfa care sa fie pe placul clientilor sai. Pentru asta a si deschis o
carte de oaspeti in care orice client care trecea pe acolo isi putea scrie impresiile. In curand a reusit sa
produca vinul sau, un vin alb cu infuzii de migdale, esente de citrice si ierburi aromate, vin ce a ajuns
destul de repede apreciat de toti cei care ii treceau pragul. Barul serveste si astazi acest vin, fabricarea
lui fiind un secret de familie. Vinul se serveste rece, cu o bucata de portocala sau o coaja de lamaie ce
ii da si o mai puternica aroma.

In 1958 a aparut in presa internationala un mic articol despre acest bar in care un jurnalist scria
“frumos si relaxant, Bar Turrisi este bogat in tot felul de obiecte interesante care dau turistului un
sentiment de placere si intimitate”.

Cavalier Salvatore Turrisi a lasat barul pe mana fiului sau Peppino, un personaj extravagand ce isi
dorea sa plece din oras pentru a se face actor. Totusi el a ramas in Castelmola, iar in anul 1975 s-a
casatorit cu sotia sa Rosa si impreuna au renovat barul aducandu-l la forma sa actuala. Rosa a nascut
in 5 ani trei baieti, iar treburile mergeau foarte bine pentru familie.

In anul 1880 celebrul fotograf german Wilhelm von Gloeden (1856-1931) surprindea intreaga lume
cu expozitia sa din Berlin ce cuprindea fotografii alb-negru ce reprezentau tineri tarani la munca, tineri
pastori si nuduri ale baietilor tineri si foarte tineri printre ruine antice. Din acel moment faima
Taorminei a crescut considerabil, iar valul de turisti a fost atras catre locurile minunate aparute in poze,
fotograful reusind sa impartaseasca in intreaga lume valoarea artistica a insulei. (Asta este probabil
istoria romantata... oare care era procentul turistilor care veneau pentru peisaj si care era procentul
turistelor care veneau pentru tinerii din poze? Reproduceri ale fotografiilor lui von Gloeden le puteti
vedea la magazinele de souvenir-uri din Taormina.)

Peppino a vrut sa continue ideea lui Wilhem von Gloeden de a face lumea sa inteleaga ca penisul nu
este un simbol vulgar, el gasindu-si radacinile in cultura greaca, cultura ce a influentat zona, acolo
unde Priapus este zeu al fertilitatii, fecunditatii si regenerarii naturii.

Astfel ca penisul, in mod vulgar spus in siciliana La Minchia, a devenit un simbol reprezentativ pentru
acest bar. Ideea a avut un impact mare asupra vecinilor, dar mai ales a preotulului. Cu toate acestea,
in urmatorii ani, simbolul a fost acceptat de toata lumea, iar La Minchia a devenit o parte importanta
din bar. Se gaseste in toate formele si marimile si este confectionat din toate materialele: lemn,
ceramica, fier, etc. Frescele cu Neptun, lampile de pe masa, robinetul de la chiuveta, toate reprezinta
acelasi lucru.

In prezent barul este condus de Massimo si Carlo Turrisi, doi oameni speciali care, impreuna cu
familiile lor, continua visul lui Cavalier Salvatore Turrisi. Zeci de carti de oaspeti stau marturie ca de la
deschiderea barului pina in prezent pe acolo au trecut nu multi ci foarte multi turisti.

Am sorbit pe indelete vinul de migdale (Vino alla Mandorla), am mai comandat unul, am apreciat
ospitalitatea, am semnat si noi in imensa carte de oaspeti, dar nu am inteles prea bine semnificacia
cocoseilor de pe mese, de sub mese, de pe pereti si de pe tavane (si nici acum nu inteleg cum de o asa
idee a prins printre turisti si rezista de atatia ani).

Dar poate ca, asa cum Wilhem von Gloeden a reusit sa aduca faima Taorminei cu ajutorul unor
putulici, familia Turrisi o pastreaza astazi, prin barul lor, cu ajutorul aceluiasi simbol.
ETNA

O tipă blondă în jur de 35 de ani, îmbrăcată în haine de montagnard, ne aștepta în holul hotelului la
orele 3 ale amiezii. După 5 zile în care ne rugasem zilnic de personalul hotelului să ne ajute să ajungem
pe Etna, minunea se întâmpla: urma să vedem cel mai activ vulcan din Europa. Tipa ne-a dus în
parcare, unde noi credeam că vom găsi un autocar plin de oameni. Ne-am bucurat și ne-am mirat de
Jeep-ul cu anvelope zdravene ce ne aștepta în parcare. Am luat un cuplu de studenți nemți de la un
camping din apropiere pentru a umple Jeep-ul.  5 oameni și un drum spre Etna. Am pornit excursia
către Etna fără nicio idee despre ce avea să ne aștepte. Iar de la primul popas, mai sus de Zafferana,
am rămas impresionați. Un câmp de lavă lung de 7 km și lat de 5 km ni se întindea în fața ochilor. Am
aflat că acest câmp de lavă fusese format în timpul erupției din 1991-1993. Mici arbuști verzi, iubitori
de roci vulcanice, pe numele lor Genisteae, populau zona, iar ghidul nostru ne tot povestea într-o
engleză cam chinuită ce urma să vizităm. Chiar dacă înțelegeam cu greu ce zicea, atitudinea ei era cea
potrivită: zâmbitoare, mereu încerca să ne ofere cât mai multe informații. Așa am aflat că poți identifica
ușor vârsta unui câmp de lavă: cu cât lava este mai veche, cu atât culoarea ei este mai închisă.

După câmpul de lavă de la Zafferana, ghidul ne-a dus printr-o pădurice din care se vedeau văi întregi
de lavă. Am coborât de pe munte și-am ajuns în Zafferana, unde ghidul nostru ne-a ademenit cu Oro
d’Etna – miere preparată cu tot felul de fructe. Locul era plin de bunătăți: ulei de măsline, vin cu
migdale, roșii cherry uscate la soare și sărate, miere și pesto-uri din fistic. Ne-am umplut bagajele cu
tot ce-am poftit, iar apoi am plecat către o peșteră de ciocolată.

Zic de ciocolată pentru că fix așa mi s-a părut că arată o peșteră vulcanică. Ghidul ne-a oferit căști și
lanterne și ne-a purtat până la jumătatea peșterii Grota Cassone, explicându-ne cum a luat naștere.

După 2 ore și jumătate am ajuns în partea Sud Estică a Etnei, mai precis la Montirossi, situat la 2.000
m altitudine. Am rămas uimită văzând zecile de cratere care compuneau relieful. Ghidul nostru ne-a
povestit că ar fi în jur de 300 de cratere vechi, care au erupt o singură dată (monogenetice) și 5
cratere active care împart o singură cameră de magmă, acestea reprezentând partea activă a
vulcanului. Ne-am cocoțat pe unul dintre cratere și-am avut parte de cea mai frumoasă priveliște.
Oriunde priveai, vedeai zeci de cratere de toate dimensiunile și nuanțele: arămiu, ciocolatiu, roșu și
galben. Coloritul lor frumos era dat de numeroși mușchi și licheni ce-și găsiseră loc prielnic pe pante și
în interiorul conurilor vulcanice. După 4 ore de plimbat pe Etna, am coborât pe la 1.000 m ca să
admirăm apusul. Se zice că este cel mai prielnic moment al zilei pentru a vizita Etna. Și așa a fost.

Ghidul ne-a vorbit și pe drumul de întoarcere în Catania. Ne-a arătat numeroasele refugii de pe Etna și
ne-a spus că sunt singurele așezăminte, ținând cont că este rezervație naturală. Ea ne-a arătat câteva
case norocoase, adică cele unde lava s-a oprit la doar câțiva metri de ziduri, dar și case vechi,
ghinioniste, înghițite de lavă. Din discuții am aflat că tipa făcea parte dintr-o organizație montană și se
ocupa de trekking pe Etna sau de însoțirea specialiștilor vulcanologi în colectarea informaților noi
despre vulcan. Ne-a mărturisit că era fostă profesoară de echitație și că îngrijea câțiva cai la ferma sa,
aflată într-o comună de la marginea Etnei. M-am gândit atunci că are o viață tare simplă și frumoasă.
Tot ea e-a recomandat să mergem la unul dintre restaurantele de pe plaja Giovanni Li Cuti – Cutilisci,
parteneri ai organizației, un locșor frumos din Catania, pe care nu-l descopeream fără ajutorul
ei.Excursia pe Etna a costat 50 Euro și a meritat toți banii.
CATANIA

LOCALIZARE:

Al doilea oras ca marime al Siciliei insula miraculoasa a Italiei este situat pe coasta de est in sudul
vulcanului Etna. Insula care se afla la 140 km distanta de nordul Africii are o lungime de 290 km, o
latime de 190 km. si are peste 6 milioane de locuitori

In scriptele orasului Catania erau inregistrati la ultimul recensamant 350.000 locuitori insa acum cred
ca sunt…. fara numar de cand cu debarcarea in valuri atat la propriu cat si la figurat a imigrantilor
veniti din nordul Africii si din alte zone ale continentului negru si nu numai.

TRANSPORT

AEROPORT: VICENZO BELLINI - Catania Fontanarossa aeroporto.catania.it

Un aeroport de dimensiuni medii destul de inghesuit, relativ curat dar si foarte aglomerat. Are cateva
cafenele si biroului de schimb valutar, inchirieri auto si in afara pe peronul de unde pleaca autobuzele
spre diferitele destinatii ale insulei se afla chioscul de unde se poate procura cardul cataniapass,
biletele de autobus si biletul de Alibus. In zilele de sarbatoare (precum 1 Mai din experienta proprie) nu
sunt deschise majoritatea magazinelor din aeroport. Imi place la plecare sa ajung cu ceva timp inaintea
decolarii avionului spre a “vizita” magazinele din aeroporturi. La sicilieni insa comoditatea lor
caracteristica isi spune cuvantul asa incat nu se obosesc foarte mult cu munca fie chiar si in magazinele
din aeroport, mare parte din magazine fiind inchise.

ALIBUS : 4 eur/bilet valabil 90 de minute cu bagaj inclus, la fiecare 25 minute cu statie principala pe
peronul din fata Stazione Centrala (gara orasului) Biletele se cumpara de la chioscul din zona peronului
de autobuze al aeroportului sau direct de la sofer. Recomandabil bani marunti, in fise. In zile de
sarbatoare nu circula. In ziua de 1 Mai nu a circulat. Are un traseu destul de generos prin oras
atingand puncte importante din centrul istoric al acestuia in unele dintre ele facand legatura cu statii de
metrou si autobuze intre localitati ale coastei siciliene. Statiile sunt pe traseu circular pornind de la
aeroport :Stazione Centrale, Liberta, Italia, Verga, Trento, Viale, Bellini ovest, Stesicoro, Sicilia,
Republica Sud, Stazione Ovest, Cutelli, Civita, Dusmet (voi atasa o harta de deplasare a alibusului in
asa fel incat in cazul in care sunteti interesati de cazare in oras sa va puteti orienta cat mai bine pentru
folosirea acestui mijloc de transport de la aeroport).

AUTOBUZELE locale sunt numeroase. In statii este afisat orarul de circulatie insa nu trebuie luate
datele in mod obligatoriu ca fiind exacte. In Sicilia timpul este tratat mai relativ. E important sa aveti
monede pentru plata biletelor in cazul in care nu aveti cataniapass-ul care va confera posibilitatea sa
circulati pe toate liniile urbane fara restrictie. Nu sunt foarte agglomerate, in general sunt curate si
aerisite iar soferii sunt amabili si veti primi raspuns la orice intrebare le adresati. Oricum in autobus se
converseaza non stop, fie ca sunt localnici, turisti, participantii la calatorie intra in dialog intre ei sau cu
soferul ca si cum s-ar cunoaste de o viata. Puteti intreba pe oricine, orice, veti avea raspunsuri variate,
condimentate cu fel de fel de sfaturi mai mult sau mai putin pertinente despre orice domeniu nu numai
despre cel la care ati pus intrebarea. Pe distante mai lungi puteti face o adevarata teorie a timpului
probabil, a gospodaririi orasului sau pur si simplu a ....orice....
IL TRENINO TURISTICO – 5 eur/bilet, 35 minute cu plecare din zona laterala a Catedralei orasului,
atingand urmatoarele puncte; Fontana dell’Elefante, Palazzo Biscari, coborand spre zona portuara Porto
– Vecchia dogana, Piazza dei Martiri pe Via Landolina spre Teatro Bellini pe Via Antonio di Sangiuliano
spre Monumento Bellini Via Etnea cu Amfiteatro Romano si Villa Bellini cu parcul afferent Piazza Dante
Aleghieri spre Teatro Greco atingand returul prin Arco di via Crociferi si Cattedrale di S. Agata. Daca va
doriti o plimbare cu trenuletul local veti fi placut impresionati de atmosfera de vacanta pe care o
transmite acesta si de traseul generos, bineinteles mai putin de comoditatea mijlocului de transport.

CATEVA REPERE ISTORICE

Orasul are o istorie vasta si fabuloasa fiind fondat in secolul VIII IH de catre greci care si-au manifestat
aici civilizatia lor de inalta clasa. A fost apoi sub dominatia romana, araba, in sec. XV a fost sub
stapanirea Regatului de Aragon si integrat in vastul Imperiu Spaniol. Eruptia vulcanului Etna din 1669,
vulcan care guverneaza viata insulei si apoi cutremurul care a distrus complet orasul in 1693 au marcat
viata orasului infloritor candva. A fost reconstruit in stil baroc precum mare parte a localitatilor din estul
si sud-estul insulei trecand sub dominatia normanda si a Imperiului Habsburgic iar in sec. XIX a devenit
parte a Italiei contemporane. In cel de al II-lea razboi mondial a fost bombardat si chiar evacuat. Dupa
1946 orasul a incercat precum toate celelalte orase din sud sa prinda din urma civilizatia nordului. Sigur
drumul este lung si anevoios si acum sunt reminiscente ale marilor tragedii pe care orasul le-a trait in
intreaga sa istorie, cutremure, eruptii ale vulcanului, ciuma, atacurile piratilor marii. Orasul respira un iz

Cele mai importante strazi comerciale sunt strazile istorice, Etna,Via Umberto, Corso Italia cu zona de
fashon cu magazinele Riccioli e Riccioli pentru femei si barbati dar si Via Monfalcone si Piazza
Europa .Nu exista un mare centru commercial dar toate magazinele presarate pe strazile si bulevardele
mai sus amintite sunt magazine de firme cu marfuri de calitate si preturi in consecinta.

PARCURI:

GIARDINO BELLINI pentru localnici “In villa Bellini” este cel mai vechi dintre cele 4 parcuri ale orasului.
Printul Ignazio Paterno Castello din marea familie Biscari a inaugurat in sec. XVIII partea cea mai
veche a gradinii actuale cu statui, fantani si jocuri de apa, cu labirinturi de garduri vii. Parcul a trecut in
proprietatea municipalitatii dupa 1854 prin cumpararea si a altor zone limitrofe. Dupa alocarea
finantarii parcului au intervenit discutii intre peisagistii de renume desemnati finalizandu-se cu stabilirea
ca si executant a arhitectului Ignatie Landolina. In componenta noului parc pe langa vechile labirinturi
au intrat si terenuri ale calugarilor dominicani, gradina de legume a calugarilor capucini. Unificarea
terenurilor a respectat dorinta de comunicare a labirintului verde cu noile zone adaugate. In anii 1880
au fost amplasate busturile marilor personalitati ale Siciliei iar la capatul bulevardului a fost inaugurata
statuia de bronz a lui Giuseppe Mazzini. Parcul se remarca printr-o intrare monumenta din Via Etna cu
statui reprezentand artele, realizate de sculptorul Domenico Maria Lazzaro. Gradina are un aspect floral
desavarsit cu modele si inscriptii in straturile de flori. A fost populat cu pasari exotice si pasari de apa,
rate , lebede care se zbenguie in bazinele mari si fantanile gradinii. La un moment dat la sfarsitul sec.
XIX parcul a avut o mica gradina zoologica cu pasari si animale migratoare, maimute etc. Aceasta a
fost insa dezafectata in timp, azi ramanand numai un parc cu arbori si arbusti, flori dar si loc propice in
care se organizeaza evenimente culturale, religioase, concerte de canto, sarbatori si festivaluri ale
orasului.

Parcul are o forma dreptunghiulara cu o suprafata generoasa de 72000 mp. Intrarea prin Via Etna se
face pe o scara cu laterale cu suprafete inflorite care duce la baza. Pe dealul din fata se afla un ceas cu
cadran floral, deasupra un calendar care este actualizat zilnic de catre gradinari. Parcul are doua
dealuri simetrice pe care se afla chioscuri de lemn cu functie de biblioteca. Flora este spectaculoasa
alcatuita din palmieri de diferite soiuri, ficusi, magnolii, platani, pini.

PIATA DE PESTE aflata in imediata apropiere a unei dintre cele 7 porti ale orasului Porta di Carolo V si
cum altfel ar putea fi, decat un spectacol de mirosuri si culori, forme si miscare continua a vanzatorilor
si cumparatorilor care dau un adevarat spectacol sonor si olfactiv.

TEATRUL Massimo “Vicenzo Bellini” construit sub proiectul arhitectului milanez Carlo Sada si-a deschis
usile in 1890. In cei peste 100 de ani de existenta a fost centrul vietii muzicale din Catania locul unde
au calcat si cantat unii dintre cei mai mari muzicieni ai lumii. Orchestra este alcatuita din 105
instrumentisti de mare clasa, 84 de coristi si un corp de regizori si personal tehnic numeros si foarte
dedicat muncii lor. Sala teatrului are 1200 de locuri si o acustica perfecta.Stagiunea de opera are cate
7 spectacole pe opera si cate 2 spectacole pentru stagiunea simfonica.

Ziua Portilor Deschise la ARHIVELE Cataniei.a fost un moment deosebit petrecut fara a fi planificat. In
ultima zi, inainte de plecare am avut toata dimineata zilei de 1 mai libera asa incat mi-am propus sa
mai vad cateva locuri deosebite ale orasului inainte de imbarcarea pentru intoarcerea acasa.
Intamplarea a facut ca aflandu-ma in fata cladirii sa vad deschise largi portile de intrare (in acea zi nu a
functionat transportul public in oras si nici muzeele nu au fost deschise). Am patruns cu emotie si
oarecare retinere. Erau turisti dar si localnici veniti sa viziteze nu un muzeu ci o cladire istorica dar mai
ales arhivele siciliene aflate in Catania. Bogatia de documente arhivate aici a fost fabuloasa. Am vazut
documente de o mare valoare istorica care atesta existenta pe acele meleaguri ale marilor familii
nobiliare ale secolelor XV-XVI,documente care atesta istoria unor familii regale implicate in evolutia
economica, culturala a insulei, documente de inregistrare a unor domenii princiare ale regiunii istorice
Catania.