Sevilia (pronunțat se-'vi-lia; în spaniolă Sevilla) este al patrulea oraș ca mărime al Spaniei, cu

o populație de 699.451 locuitori (în oraș) și peste 1.458.731 (în zona metropolitană). Sevilia
este de asemenea capitala și principalul oraș al Andaluziei și al provinciei Sevilia.

Este situată în partea de sud-vest a peninsulei Iberice. Sevilia este capitala Comunității
Autonome a Andaluziei precum și a provinciei Sevilia. De asemenea, Sevilia este considerată
centrul artistic, cultural, financiar, economic și social al sudului Spaniei.

Interesante sunt numeroasele obiective turistice (monumente, parcuri, grădini, biserici etc.).
Printre monumentele cele mai faimoase se numără Giralda (Clopotul Catedralei) și Turnul de
Aur. Cartierul Triana este unul dintre cele mai cunoscute cartiere ale Seviliei.

Catedrala, Alcazarul și „Archivo de Indias” din Sevilia au fost înscrise în anul 1987 pe lista
patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Printre punctele principale de atracție se mai află: cartierul Santa Cruz, Tribunalul Antic
(vechi), Piața Spaniei, biserica El Salvador, biserica della Maddalena, biserica Santa Ana (în
cartierul Triana), Piața de Toros (cea de a doua incintă de coridă din lume, ca mărime, după
cea din Mexic), Piața de America, palatul de las Dueñas, casa Pilatos și Alameda de Hercules
(Grădinile lui Hercules).

Acțiunea a 4 renumite opere se petrec în acest oraș:

 "Don Giovanni" (de Mozart)

 "Nunta lui Figaro" (Mozart)
 "Bărbierul din Sevilla" (Rossini)
 "Carmen" (Bizet)

MALAGA- Vedere de ansamblu

În 2005 populația orașului Málaga propriu-zis era de 558.287 de locuitori. Populația zonei
urbane era de 814.000 de locuitori, iar zona metropolitană avea 1.074.074 de locuitori în
același an, situându-se astfel pe locul al cincilea în Spania. Málaga este înconjurată de munți,
aflându-se la baza sudică a dealurilor Axarquía, și de două râuri, Guadalmedina (se află pe
malul său stâng) și Guadalhorce, care curg pe lângă oraș în Marea Mediterană. (În arabă,
"guadal" înseamnă "râu".)

Climatul este blând, media anuală a temperaturii fiind de circa 25 ° Celsius.

Centrul Málagăi se află în spatele portului, fiind înconjurat de cartierele El Perchel, La

Trinidad și Lagunillas. Orașul are venituri importante din turism și din sectorul agricol.

Istorie
Fenicienii au fondat orașul "Malaka" aici, în jurul anului 1000 î.Hr. Acest nume provine
probabil din cuvântul fenician pentru "sare", deoarece peștele era sărat în apropiere de port; în
alte limbi semitice, cuvântul "sare" încă se traduce, în ebraică ‫" מלח‬mélaḥ" sau în arabă ‫ملح‬
"milḥ".
Șapte secole mai târziu, romanii au cucerit acest oraș împreună cu alte zone spaniole de la
Cartagina din Africa. Începând cu secolul al V-lea d.Hr. s-a aflat sub stăpânirea vizigoților.

În secolul al VIII-lea, Spania a fost cucerită de mauri, iar orașul a devenit un important centru
comercial. Inițial, Málaga a aparținut de Califatul de Cordoba. După căderea dinastiei
umayyazilor, a devenit capitala unui regat separat, dependent însă de Granada. În această
perioadă, orașul a purtat numele de "Mālaqah" (arabă ‫)مالقة‬.

La sfârșitul Reconquistei, recucerirea Spaniei, Málaga a redevenit creștină, în 1487.

Orașul a fost puternic bombardat de forțele aeriene italiene și franciste în tmpul războiului
civil spaniol în 1936. Turismul de pe Costa del Sol din apropiere a impulsionat economia
orașului în anii 1960.

Turismul
Orașul este o destinație turistică populară, în principal datorită apropierii de Costa del Sol.
Țările din Europa Nordică au zboruri foarte ieftine către Málaga, mai ales Regatul Unit,
Irlanda, Olanda și Germania.

Din Málaga se poate ajunge și la alte orașe din Andaluzia, cum ar fi Sevilla, Córdoba,
Granada, și Jaén, cu trenul, autobuzul sau mașina.

Locuri de vizitat în Málaga

Alcazaba (fundal) şi teatrul roman (prim plan)

 Alcazaba (în limba arabă - fortăreață)
 Castelul Gibralfaro

 Catedrala, în stil greco-roman, pe locul unei vechi moschei maure, a fost începută în
1528 și terminată în 1719
 Portul, unul dintre cele mai importante din Spania.
 Casa natală a lui Picasso
 Museo Picasso Málaga
 CAC Málaga (muzeul de artă modernă)
 Museo Interactivo de la Música (MIMMA)
 Museo Municipal (muzeul orașului).
 Museo de Artes y Tradiciones Populares (Museul de Arte și Tradiții Populare)
o Palacio Episcopal (Palatul episcopal)

 Iglesia del Sagrario (biserică)

 Palacio de los Condes de Buenavista
  Plaza de Toros (arena de coridă)

Personalități marcante născute în Málaga -

 (1881-1973), pictor
 Antonio Cánovas del Castillo (1828-1897), politician
 Antonio Banderas (născut 1960), actor
 María Carmen Barea (born 1966), jucător de hochei pe iarbă
 María Peláez Navarrete (născut 1977), înotător

 Granada este capitala provinciei Granada din comunitatea autonomă Andaluzia

în Spania de sud, și se află la poalele muntelui Sierra Nevada la o altitudine de 670 m
față de nivelul mării în văile Darro și Genil. Orașul are aproximativ 241.000 de
locuitori, majoritatea ocupați cu agricultura și turismul.

Istorie
Granada a fost menționată pentru prima oara în cca 500 î.C., ca o colonie iberică. Inițial
Granada s-a numit "Iliberra", o colonie mixtă de fenicieni și iberici. După cucerirea de către
romani a Spaniei, colonia a fost redenumită "Iliberis", însă nu există detalii despre aceasta din
timpul stăpânirii romane.

În 711 Granada a fost cucerită de mauri, și redenumită "Ilbira Garnata", în 756 a fost
reconstruită (sub numele de „Garam Garnata”) iar după căderea Califatului Cordobei a
devenit de câteva ori reședintă a unor dinastii importante ale Andaluziei. Astfel, în secolul XI
dinastia Ziri s-a extins de aici peste o mare parte din sudul Andaluziei, înainte să fie învinși de
almoravizi. După alungarea almohazilor, din 1238 până în 1492 a fost capitala nasrizilor.

Prin cucerirea Granadei la 2 ianuarie 1492 (Data este disputată, de exemplu Columb a primit
contractul său pentru un viceregat în nou-descoperitele părți ale Indiei mult mai târziu în acel
an, contract care a fost semnat în câmpul de luptă Santa Fe, unde regii catolici așteptau
cucerirea) de către Izabela și Ferdinand Catolicii și trupele lor creștine din Castilia
Reconquista (Recucerirea) Peninsulei Iberice s-a încheiat.

După ce au fost alungați și moriscos, orașul a căzut într-o importantă criză economică.

Din anul 1492, în Granada se află o arhiepiscopie. Universitatea a fost construită între 1526 și
1531 și a fost în secolul XX una dintre cele mai importante surse de venit ale Granadei; la
finalul dictaturii generalului Franco, turismul a crescut în importanță.

Prin îmbinarea pașnică a mai multor culturi, Granada este astăzi un exemplu viu de
oportunități multiculturale. Pe de altă parte, aici, ca oriunde altundeva există ocazional o
anumită reținere față de străini, mai ales pentru că în oraș se fac simțite comunități de
marocani și musulmani spanioli.
Obiective turistice
Granada - Palatul Alhambra

Granada este faimoasă datorită construcțiilor sale istorice, din vremea maurilor, dar și din
perioada gotică sau renascentistă. Orașul mai este celebru și pentru numeroșii săi cântăreți de
chitară.

Cele mai importante construcții din perioada maurică aparțin Palatului Alhambra (Medinat al-
hambra = orașul roșu; datorită stâncilor roșii pe care este construit). Reprezintă o aglomerare
de palate, cele mai mari lăcașe de cult de acest tip din Spania. Alhambra a fost construită în
secolele XIII și XIV, pentru a servi ca reședință a regilor mauri. Este celebră pentru tavanele
sale din stuc și fântâna cu lei. Deși regele Carol al V-lea a ordonat construcția palat aici - care
nu a fost niciodată terminat - ansmablul s-a conservat bine.

Un alt obiectiv turistic este Palacio de Generalife (literal Yannat al-arif înseamnă "Grădina
Arhitectului"), reședința de vară a califilor.

Palatul Alhambra, Grădinile Generalife (Alhambra) și cartierul Albaicín din Granada au fost
înscrise în anul 1984 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. În Albaicin se găsesc
cuevas, renumitele locuințe ale rromilor din peșteri.

În centru se află catedrala din timpul Renașterii. Lângă ea se află Capilla Real (terminată în
1521), în interiorul care se află mormânturile regilor catolici. Izabela și Ferdinand au fost
înmormântați acolo în 1521. Ioana cea Nebună și Filip cel Frumos au fost de asemenea
îngropați acolo.

Alhambra din Granada este unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură
islamică. Acesta, împreună cu Marea Moschee din Cordoba sunt cele mai prestigioase dovezi
ale prezenței musulmane în Spania din secolul VIII până în secolul XV. Cuvântul Alhambra
provine de la Al Hamra (‫)الحمراء‬, " roșu " în arabă, datorită culorii stâncilor pe care este
construit palatul.

Alhambra este un ansamblu de clădiri într-o fortăreață care domină câmpia și orașul Granada,
situat în fața un cartier popular și pitoresc, Albaicin. De acolo se văd vârfurile înzăpezite din
Sierra Nevada. Printre aceste clădiri se află un palat maur care glorifică acest complex,
precum și palatul baroc al lui Karl V. și o biserică ridicată pe amplasamentul unei foste
moschei. Numele său vine din arabă, unde Qalat al Hamra care înseamnă literalmente
"castelul roșu". Alhambra originează în intrarea în 1238 în Granada a primului suveran nasrid,
Muhammed ben Nazar. Fiul său Muhammed al II-lea o va fortifica. Stilul nasrid atinge
apogeul în secolul XIV, în timpul regilor Youssouf I și Muhammed al V-lea care ridică cele
mai prestigioase părți ale edificiului, între 1333 și 1354. În ciuda dorinței Regilor Catolici de a
șterge urmele Islamului din teritoriile recucerite de către creștini după căderea Granadei în
1492, palatul maur era atât de frumos încât nu a putut fi distrus și a rămas în folosință ca palat
regal al acestora.
Planul de construcție al palatului este confuz. El se organizează în mai multe săli
dreptunghiulare, parțial integrate în incintă, legate între ele prin vestibule și dispuse în jurul
celor două bijuterii, curtea mirților (patio de los arrayanes) și curtea leilor (patio de los
leones). Se poate vorbi mai degrabă de o artă a decorațiunii decât de una arhitectonică.
Exteriorul este sobru, în timp ce decorul interior este fascinant, bazat pe trei componente ale
artei arabe clasice: caligrafia, decorarea florală stilizată, și motive geometrice.