Maiori

Maiori a fost o statiune foarte populara, inca de pe vremea romanilor. Dupa aceea, era  renumit
pentru  flota sa si pentru productia de matase si lana. Este locul  in care ne-am cazat, ajungand
noaptea. Asta nu ne-a impiedicat sa nu iesim la o plimbare sub clar de luna, pe sub palmierii care
dadeau un aer exotic promenadei . Si tot plimbandu-ne… am ajuns pana in centru si deja era miezul
noptii. Dimineata, in schimb, vrajiti de ce descoperisem la lumina lunii, cum am deschis ochii ,
inainte de micul dejun am si plecat sa vedem cum arata orasul ziua. In Maiori se afla cea mai lunga
plaja naturala de pe Coasta Amalfi. Era intr-adevar goala, la acea ora matinala, dar nespus de
frumoasa, scaldata in lumina soarelui care deja rasarise. De vizitat: Biserica Santa Maria a Mare,
Santa Maria de Olearia si ruinele Abatiei benedictine.Roberto Rosellini a filmat aici o multime din
filmele lui care l-au facut celebru, la mijlocului secolului trecut, iar in memoria lui in ficerae an, in
noiembrie, are loc aici un Festival de film.

Maiori Localitatea are un aspect mai nou decât celelalte așezări de pe coastă, pentru că a fost
refăcută în mare parte după inundațiile din 1954. În Maiori, în afară de peisajele minunate și de
plajă se mai pot vedea: biserica Santa Maria a Mare, care ca și celelalte biserici din zonă are
cupola acoperită cu ceramică viu colorată.

Celelalte localități despre care nu prea am ce spune dar aș vrea măcar să le amintesc sunt: Minori
cea mai micuță localitate de pe coastă, Praiano cu superbul Port Praia, bisericile San Gennaro și
San Luca, Conca dei Marini recunoscut pentru Grotta della Smeraldo, Vietri sul Mare, ultima
localitate de pe coastă, este cunoscută pentru ceramica viu colorată. Și culorile sunt produse tot de
localnici, despre ''galbenul de Vietri'' se spune că este unic în lume și aproape că nu există obiect de
ceramică, cât de mic, care să nu aibă puțin galben. În Vietri sul Mare se mai pot vizita: Biserica Sf.
Ioan Botezătorul, Muzeul de Ceramică și Turnul Crestarella, vechi punct de observație al
coastei.

Minori -Peisajele care se succed in goana masinii sunt ametitoare si ma fac ca sa tin aparatul
de fotografiat tot deschis. Minori este vecinul lui Maiori  si este renumit pentru  fabrica veche de
paste si pentru barurile sale ampalsate in gradinile de lamai. In trecut era statiunea de vara preferata
de imparatii romani . Nu ratati  ruinele Vilei Maritime si superba Basilica Santa Trofimena .
Evident,  va recomand un Limoncello, celebrul lichior facut din lamai, care se serveste foarte rece.
Dar e pacat sa nu cereti  si-un expresso!

Amalfi Este statiunea de la care i se trage numele acestei coaste, supranumita si „Bijuteria
Coroanei’’ si se afla chiar in mijlocul coastei! Am intalnit aici capodoperele arhitecturale şi
artistice!  Este unul  dintre cele mai scumpe orase de pe Coasta Amalfitana, alaturi de Positano.Un
labirint de stradute pe care te poti pierde usor, o statiune aglomerata, plina de masini scumpe si mai
ales de scutere. De vizitat: Muzeul de Hartie si Domul din Amalfi. Din fiecare din aceste statiuni se
poate ajunge cu vaporul sau salaupa in insula Capri. Deplasarea intre statiuni se poate face foarte
usor si cu autobuzele locale.

Amalfi Este centrul istoric al coastei de la care și-a luat și numele. Amalfi este un oraș mic care se
poate vizita într-o după-amiază și mai rămâne vreme și pentru o pizza și un capucino servite la
frumoasele terase din Piazza del Duomo.

Nici nu-ți vine a crede că un oraș atât de mic (5.300 locuitori) a fost în epoca bizantină republică
independentă iar mai tarziu, în Evul Mediu, a fost una din cele patru mari puteri maritime ale Italiei.
În amintirea acelor vremuri, din patru în patru ani are loc Regata Storica delle Antiche Republiche
Marinare în care fostele puteri maritime Veneția, Genova, Pisa și Amalfi se întrec într-o cursă de
amabrcațiuni, ocazie cu care întregul oraș este în sărbătoare.

Simbolul orașului este impunătorul Dom care domină piața centrală. De fapt, este un ansamblu din
mai multe corpuri autonome legate între ele. Domul a fost construit în sec. IX și adăpostește o parte
din moaștele Sfântului Andrei. Fațada este foarte frumoasă, cu arcade policrome, lucrături în email
și mozaicuri. La fel de frumoase sunt și clopotnița, decorată cu ceramică verde și galbenă, și poarta
de bronz a catedralei, care a fost turnată la Constantinopole în anul 1100. Curtea interioară a
catedralei, numită Ciostro del Paradiso, are 120 de coloane din marmură care susțin arcade
împletite pintre care se strcoară lumina.

În afară de Dom, alte obiective: Torre di Amalfi, Antichi Arsenali, Museo Civico unde sunt
expuse La Tavole amalfitane, codul de legi maritime al Republicii Amalfitane.

Amalfi este alt orasel/satuc frumos de pe coasta unde am ajuns in aceeasi zi in care am vizitat
Positano luand un feribot din Positano si astfel am ajuns mai repede decat daca am fi luat bus-ul.
Distanta dintre Positano si Amalfi este de aprox 20 km. Amalfi nu este la fel de pitoresc precum
Positano dar compenseaza prin celebrele biserici Santa Maria Maggiore si Duomo Di Sant Andrea
Apostolo cu Chiostro del Paradiso (niste arcade in curtea interioara foarte frumoase)... La iesire din
Amalfi se gaseste pe o mica stanca Luna Convento o fosta manastire franciscana din secolul XIII.

Din Amalfi se poate face cu barca o excursie foarte interesanta spre o grota frumoasa pe care o poti
vedea si inauntru numita Grotta di Smeraldo...

Ravello Un alt colt de paradis, pe care si-ar dori sa-l imortalizeze orice pictor! Albul caselor si
culorile vii ale florilor stralucitoare care decoreaza zidurile, micii artizani, magazinele… toate
acestea creeaza o imagine aproape imposibil de descris! Apoi, mai sunt si mesterii locali care
confectioneaza sandalelor si restaurantele renumite pentru specialitatile din peste si fructe de mare,
si agitatia specifica fiecarei zi. De vizitat: cele doua vile: Catedrala din Ravello, Villa Cimbrone,
Villa Ruffolo, cu gradinile ei superbe si scena suspendata deasupra marii si Villa Cimbrione cu
Terasa infinitului.

Ravello Foarte aproape de Amalfi, la 5 km, se află altă perlă a coastei, Ravello. Se ajunge tot cu
autobuzele SITA, dar, schimbând în Amalfi. Drumul este superb, se părăsește șoseaua de coastă și
se urcă pe serpentine spre munte. Vile elegante, biserici, vestigiile vechiului castel fortificat, livezi
de lâmâi, toate acestea au făcut din Ravello preferatul artiștilor, cel mai celebru fiind Wagner care
și-a iubit mult reședința de aici.

Alte obiective: Duomo di San Pantaleone, aflat în piața centrală, construit din ordinul familiei
Rufolo, familie care a lasat orașului și cea mai frumoasă vila de pe Coasta Amalfi, Vila Rufolo.

Eu nu am vizitat-o, dar, din cate am citit, foarte puține elemente mai amintesc de vila care a fost
odata si care avea mai multe camere decât zilele unui an. Curtea și grădina vilei sunt foarte
apreciate de turiști. Gradina are foarte multe flori și plante exotice, și oferă o panoramă superbă
asupra orașului Amalfi și a întregii coaste. Vila are si un teatru în aer liber, unde au loc an de an,
concertele din timpul festivalului de la Ravello, festival în memoria lui Wagner.

Vila Cimbrone, pe aceasta am vizitat-o, în special pentru Belvedere dell’Infinita, terasa despre
care se spune că nu are egal în lume.
Este situată cam la 10-15 minute de centru, se ajunge ușor, nu prea sunt indicatoare. Cândva vila a
fost un un castel medieval, cu interioare somptuoase, grădini luxuriante și cea mai frumoasă
panoramă din lume. Astăzi doar gradina se mai vizitează pentru că în vila functioneaza un hotel de
5 stele.

Eu am fost foarte dezamagită de grădină, vazusem fotografii pe net cu trandafiri și hortensii

albastre. La fața locului m-a izbit diferența, câțiva trandafiri pricăjiți iar de hortensii nici pomeneală.
Eu zic că pentru cei 8 euro cât costă intrarea, ar fi putut să se ocupe mai bine de grădini dar ei
mizează pe spectaculoasa panorama de la Terasa Infinitului, și știu că, din acest motiv, vor avea
turiști în continuare.

Ravello este de departe cea mai tare locatie de pe Coasta Amalfitana, un mic satuc de munte, un
satuc al stilului si muzicii clasice unde au loc multe concerte de acest gen in aer liber. Se ia lejer un
bus din Amalfi care urca usor spre Ravello. Distanta dintre cele 2 comune este de aproximativ 7
km.

Ravello nu este la fel de popular si pitoresc precum Positano dar prin prisma celor 2 gradini superbe
si a posibilitatilor de panorama si peisaj ii este complet superior. Este inca underrated dar pe viitor
cred ca lucrurile se vor schimba odata ce lumea isi va da seama ce comori gazduieste aceasta
comuna.

Atractiile lui sunt cele 2 Vile cu gradinile aferente: Villa Rufolo si Villa Cimbrone cu iarba,flori,
vegetatie frumoasa, copaci mari si statui de zei romani..ce mai..o incantare pentru ochi pentru
iubitorii de natura verde si colorata.

Intrarea la ambele obiective este desgur cu plata dar merita fiecare banut.

Cand am vazut ce peisaje ofera gradinile si in special Vila Cimbrone... am ramas mut... Pur si
simplu stateam si ma uitam (holbam) ca boul la poarta-i noua... Asta e expresia perfecta :) Nu mi s-
a mai intamplat asta decat o singura data... si anume a doua zi cand am vazut insula Capri...

Ravello. Acest sătuc micut si linistit, pe care il putem considera o nestemata a coastei Amalfitane,
oferă panorame ametitoare asupra zonei. Având cardul de care v-am spus, am avut intrarea gratuita
la cele doua obiective de aici – vila Rufolo (fara card 5 euro) si vila Cimbrone (fara card 6 euro).
Le-am vazut in aceasta ordine si acum va pot spune ca daca nu aveti cardul (care asigura gratuitate)
puteti sa mergeti sa o vedeti direct pe a doua.

Vila Rufolo poarta numele familiei care a creat-o, undeva prin sec. XIII (este mentionat anul 1270).
Nu toate cladirile sunt deschise publicului, si astfel nu aveti ce face mai mult de o ora, desi pentru
unii este suficientă si o jumatate de ora. Gradinile terasate pe doua nivele reprezinta unul din
punctele de atractie – de aici se poate capta, imaginea celebra cu acel pin si marea in fundal. Fiind
sfarsit de martie, nu erau prea multe flori, dar cu siguranta, din luna mai, coloritul arata altfel.

De aici am plecat catre urmatorul obiectiv – villa Cimbrone. Din piazza Centrale urmariti
indicatoarele catre aceasta vila – aveti două cai de acces, una cu mai multe scari, dar mai scurta, si
una mai lunga. Ambele merita parcurse pentru a merge pe alei inguste, pietruite si a vedea casele
localnicilor. Noi am ales varianta mai lunga la dus si cealalta la intoarcere. Atentie la indicatoarele
catre vila – nu le ratati, ca s-ar putea sa coborati spre Amalfi si sa nu mai vedeti vila.

Villa Cimbrone a fost vizitată şi locuită de-a lungul timpului, de mai multe personalităţi, printre
care W. Churchill si Greta Garbo. Aceasta vila a fost construita la sfarsitul sec. al XIX-lea de un
englez (care avea si ceva avere, banuiesc), pe nume Ernest William Beckett. Acum vila este
transformata in hotel de 5 stele, dar gradinile sunt deschise publicului. Aici, pentru a vedea in toata
splendoarea aceste gradini aveti nevoie de vreo 2 ore – ele sunt terasate pe mai multe nivele si o sa
aveti ceva de mers pe aleile pline de verdeata, pomi si flori. Desigur ca veti ajunge si pe Terasa
Infinitului, de unde se spune ca puteti vedea cea mai frumoasa panorama din lume.

Revenind in Piazza Centrale din Ravello, mărginita de pini, ne răcorim cu o inghetata de la gelateria
de langa Duomo di Ravello. Acesta a fost construit spre sfârsitul sec. XI, si are portile de bronz
confectionate in anul 1179. In fata domului sunt masute unde puteti savura o cafea sau o prajitura.
Inapoi la autobuz, care trebuia sa vina la ora 14.40 – nu a venit, astfel ca dupa vreo 45 de minute de
asteptat am luat un taxi pana in Amalfi (5 euro/pers).

Amalfi este un orasel micut cu circa 5500 de locuitori, dar in sezon populatia se tripleaza. Aceleasi
strădute inguste si cochete cu multe magazine diverse: cu limoncello, cu artizanat, cu suveniruri,
cafenele si gelaterii. Aveti de unde alege câte ceva pentru voi si cei dragi – chiar puteti negocia
anumite preturi si asta doar pentru ca este extrasezon.

Centrul istoric al localitatii este dominat de Dom. Am urcat cele cateva zeci de scari pana la Duomo
– acesta se poate vizita contra unei taxe de 3 euro. Portile de bronz ale Domului sunt din sec. XI si
nu aveti voie sa le atingeti – exista o sfoara care nu vă permite să vă apropiati. O parte din
interioarele Domului ,,suferă’’ lucrari de restaurare, dar si asa veti fi impresionati de ceea ce veti
vedea. Superba este si curtea interioara a Paradisului, cu ale sale arcade sustinute de 120 de coloane
din marmura.

Puteti sa o luati pe oricare din stradute pentru a simti si trăi farmecul locului. Am umblat incă vreo
oră prin Amalfi, apoi am plecat spre statia de autobuz, dar am mai avut timp sa ajungem putin si pe
plaja. Ultimele fotografii si la drum spre Sorrento pentru o ora si jumatate.

Positano Daca prin anii’50 era doar un sat sarac de pescari, astazi lucrurile stau cu totul altfel,
fiind  supranumit „Perla coroanei’’ . Este un oras deosebit de frumos, plin de turisti. Dupa ce l-am
strabatut am reusit sa ajungem intr-un punct de belvedere de unde l-am fotografiat din lateral  si l-
am putut admira in toata splendoarea lui. Imi aminteam de-o multime de filme italiene care s-au
facut aici in care frumusetea naturala se imbina armonios cu luxul, rafinamentul si maretia. Nu
departe se afla  si Grotta dell Smeraldo , o pestera spectaculoasa pe care mi-as dori sa o pot vizita
candva, pe atunci find foarte aglomerat la intrare, deoarece am prins cateva autocare venite de la
Napoli cu grupuri de turisti straini aflati in croaziera pe Mediterana.

Positano Cu Positano începe Costiera Amalfitană, l-am zărit de sus de pe șosea, înainte să ajungem.
Îl văzusem în multe fotografii și filmulețe, așa de multe că nu credeam că mă va mai impresiona.
Dintre toate stațiunile de pe coastă, Positano este de departe cea mai romantică așezare.

Priveliștea depășește orice imaginație, cascada de căsuțe colorate de pe versantul abrubt, par a fi
construite unele peste altele, străduțe înguste, trepte abrupte ce coboară spre mare.

Este mai mult decăt o așezare omenească, este un loc de vis, un colț de rai. Nu îmi pot imagina cum
ar fi să locuiesc mereu acolo, să trăiesc într-una din căsuțele colorate de pe versant, să-mi beau
cafeaua în fiecare dimineață admirând marea, plaja, tufele de bougainvillea și livezile de lămâi. Să
cobor apoi pe plaja cu prundiș negru și să lenevesc plictisită pe unul din șezlonguri până când
soarele amiezii și foamea mă trimit într-unul din restaurantele tradiționale pentru o porție zdravănă
de spaghetti alla Positano, cu mult usturoi, peperoncino, anșoa și piper negru.

Of, gata, m-am trezit, sunt în pat, în pijamale iar afară nămeții au ajuns aproape la pervazul
ferestrelor. Ce mare, ce soare, ce bougainvillea, ce șezlong!!!

Positano este de departe cea mai populara destinatie de pe Coasta Amalfi si evident si cea mai
scumpa. Din Sorrento poti ajunge in Positano prin 2 modalitati: una mai ieftina, mai putin comoda
(cu bus-ul SITA) si alta putin mai scumpa dar mult mai comoda (cu feribot/hydrophoil) dupa
buzunarul fiecaruia. Fiind la inceput de drum am ales varianta ieftina si am ales sa mergem cu bus-
ul... Wrong move! Bus-ul e plin plin plin ochi tot timpul, merge incet si drumul mi s-a parut extrem
de lung cu multe curbe etc insa drumul a meritat pt ca am avut ocazia sa vad Positano pe care il
admiram doar din poze/vederi etc.

Ca sa iei autobuz spre Positano trebuie sa te duci in statia de tren din Sorrento si stai la o coada
infernala si lunga. Cu cat vii mai repede de dimineata cu atat ai sanse sa prinzi o coada mai mica.
Din pacate trebuie sa recunosc ca italienii nu stau deloc bine la capitolul transport public... dar asta
e... Distanta dintre cele 2 este de aproximativ 16 km

Satucul e f pitoresc si nu cred ca necesita descrieri. Am coborat pe jos pe un drum serpuitor, pe

scari abrupte, printre casutele de vis pana jos la plaja, unde am si facut baie. Satucul se vede superb
de jos cu toate casutele lui colorate si cocotate pe munte... O adevarata splendoare.

Pentru amatorii de plaja si baie Positano este cel mai bine dotat din acest punct de vedere dintre
atractiile de pe coasta. Dispune de doua plaje: Spiaggia Grande si Spiaggia del Fornillo, ambele cu
farmecul ei. Spiaggia Grande este plaja principala cu pietris langa port de unde poti lua si feribot
spre Amalfi si Sorrento.

La Spiaggia del Fornillo ajungi pe un drum spre dreapta cum ajungi la plaja, mergi putin si ajungi
intr-un golfulet frumos... Plaja e mai izolata si mai frumoasa si asta-i sporeste farmecul. Personal
mi-a placut mai mult plaja asta... Amatorii de plaje cu nisip nu vor gasi asa ceva pe Coasta Amalfi.

Ca sa ajungi din nou de unde am luat busul SITA trebuie sa urci sute de trepte de la plaja pana sus
asa ca pentru cei care vor conditie fizica ii indemn sa faca acest lucru. Reactie adeversa: febra
musculara puternica. Pt cei mai comozi este un minibus care te duce inapoi sus...

Casutele din Positano se vad splendid luminate seara iar o cina pe una din terasele de langa plaja cu
peisajul asta in fata ochilor te poate face sa te simti pentru cateva momente Regele Lumii...

Positano – cel mai celebru, dar si cel mai scump sat de pe Coasta. Drumul din Sorrento pana aici
dureaza circa 45-50 de minute, si asta doar pentru vreo 17 km. Poate putin prea mediatizat, de aceea
si preturile mari (ca de bar de noapte), Positano este ,,asezat’’ pe pantele stâncoase care se termina
in mare. Este ceva mai mic decat Amalfi si are o populatie de circa 4000 de locuitori. Din statia de
autobuz, aveti priveliste spectaculoasa asupra părţii de jos a satului. Trebuie sa o luati la vale pe
strada, dar la un moment dat veti vedea un indicator catre plajă (spiagge). Aceasta scurtatura vă
ajută sa micsorati timpul si distanta până la baza colinei, dar veti avea de coborât o multime de
trepte. Oricum traseul este foarte frumos – veti trece pe langa casele localnicilor, pe alei inguste,
pietruite, asa ca o intoarcere in timp – totusi nu ,,intrati’’ în visare, atentie la trepte!

Dupa ce ajungeti in zona ,,mai plata’’ a localitatii, veti merge printr-un labirint de stradute, cu
restaurante, baruri si ateliere de artizanat. Aici puteti vedea (că de cumpărat, mai greu…) sandale
din piele si rochii lucrate manual – se mentioneaza ,,made in Positano’’. În sfârşit ajungeti aproape
de plaja si treceti pe lângă Biserica Santa Maria Assunta sau dell’Assunta (Înălţarea Maicii
Domnului) cu cupola acoperita cu ceramica, fapt care o face vizibila din multe locuri, mai ales cand
străluceşte in soare.

De pe plajă, daca vă uitati sus spre sat veti vedea o ,,cascada’’ de casute colorate, care stau, parcă,
una peste alta. Norii se strângeau din ce in ce mai mult si prevesteau o altfel de cascada, de data asta
reala si cu apa. Ne-am ridicat cu greu de pe plaja si am pornit-o la deal catre statia de autobuz….
aici va dau un sfat – nu o luati spre statia in care ati coborat (se numeste Chiesa Nuova), ci mergeti
in dreapta spre statia Positano Sponda. Veti avea muuult mai putin de urcat si veti avea parte si de o
panorama minunata din aceasta statie

Sorrento De aici am luat vaporul pentru insula Capri, pentru ca este distanta cea mai mica de
la tarmul continental, masina ramanad aici intr-o parcare subterana, pe toata perioada sejurului,
deoarece Capri este o insula pietonala. Orasul e de-a dreptul seducator, la concluzia aceasta am
ajuns inca de la inceput, de cand eram in masina, in cautarea parcarii din apropiere portului
Marina Grande! Cand l-am parcurs la picior, m-am convins, iar cand l-am parasit, din vapor si l-
am lasat in urma …privelistea caselor construite pe o stanca imensa, rosiatica, ca un adevarat
perete, pe care se catara diverse plante mediteraneene, te lasa mut de uimire! Ca un adevarat orizont
prabusit in mare!!De vizitat: Piazza Tasso, Piazza della Vittoria, fabricile de facut mozzarella,
sau fermele de lamai si portocale. In rest, Sorrento este renumit pentru produsele agricole, cum ar
fi: maslinele, nucile, citricele si, nu in ultimul rand-vinul! Mai este denumit de unii si ‘’Patria
cantonetelor’’! Raiul, daca acesta exista, atunci e aici!

Daca aceste statiuni vi se par aglomerate sau scumpe, puteti alege unul dintre satele mai mici care
se afla printre ele: Conca dei Marini, Praiano,Vietri sul Mare,etc. Indiferent ce statiune veti
alege, sunt ferm convinsa sa vacanta petrecuta aici va va ramane in memorie ca o una dintre cele
mai frumoase amintiri, deoarece Coasta Amalfi este o atractie irezistibila, la fel ca si insulele din
apropiere: Capri, Procida si Ischia, pe care va sugerez sa le vizitati, daca timpul si bugetul va
permite! Italia ascunde multe surprize, fiind una dintre tarile preferate in care imi place sa-mi petrec
vacantele. Bineinteles….dupa Grecia!Vegetatia mediteraneana, gradinile suspendate, clima blanda,
mirosul lamailor adevarate, cantoneletele, mancarea traditionala italiana si felul lor deschis de-a fi,
sunt  cateva atu-uri care va vor vor face sa reveniti…Mai puteti citi pe blog un alt articol despre
Italia, intitulat 8 Destinatii romantice din Italia.

Sorrento -este orasul de baza langa care eu m-am cazat (vezi impresii). Este cel mai mare dintre
cele mai sus mentionate (restul fiind mai degrabe niste sate devenite statiuni de lux).

Cum l-as descrie? Un oras fermecator, plin de turisti de toate natiile (cel mai mult am vazut
americani, englezi si francezi) cu o piata centrala foarte frumoasa Piazza Tasso cu multe terase,
restaurante, cladiri cu arhitectura interesanta, calesti cu cai frumosi (sasa cai frumosi cum zice
celebrul gipsey cu al sau filmulet de pe youtube) si magazine de antichitati, ceasuri etc si desigur
peste tot vezi celebrul limoncelo... preferatul sotiei.

Aproape de Piazza Tasso pe o straduta se gaseste un obiectiv turistic foarte interesant denumit Il
Valone Dei Mulini (Deep Valley of the mills) foarte frumos care reprezinta niste structuri din piatra
inconjurate de verdeata situate sub nivelul drumului care reprezentau pe vremuri niste mori de apa.

Langa piazza tasso se afla un hotel luxos de 5 stele prin gradinile caruia ne-am plimbat si va
recomand sa faceti la fel cand veniti pe aici... Hotelul se numeste Grand Hotel Excelsior Vittoria si
nu vreau sa ma gandesc cat costa aici un sejur!
De la Piazza Tasso se poate ajunge usor in portul Marina Picola pe un drum usor serpuitor. Din
Marina Picolla poti lua feriboturi spre Ischia, Capri, Amalfi si Positano deci cu transportul nu e o
problema sa ajungi oriunde vrei in zona... Seara orasul e foarte animat si ai ocazia sa vezi foarte des
multe focuri de artifici. As dori sa fac o recomandare pentru cei care vor sa se relaxeze seara pe o
terasa la un limoncelo sau un peste spada (swordfish): Fauno bar din Piazza Tasso e alegerea
perfecta cu mancare fabuloasa si servire exemplara plus ca esti in centrul centrului si poti vedea
lumea si studia zona stand relaxat la masa preferabil si cu burta plina...

Pompei

Dupa 1 ora si ceva de drum iata-ne in fata maretului oras Pompei. Am parcat masina si cu un elan
“muncitoresc” am pornit sa urcam, prin Porta Marina, spre orasul ce “refuza sa moara”. Orasul
Pompei desi a fost oprit din evolutie in anul 79 d. H. continua sa ne fascineze. Cladirile ce au fost
acoperite de cenusa aruncata de Vezuviu pastreaza inca urme ale vietii ce se desfasura in aceste
locuri. Fresce deosebit de frumoase si bine conservate ne incanta si acum.

Plimbandu-ne pe strazile orasului ne asteptam sa vedem localnici defasurandu-si activitatile zilnice.

Fiecare cladire inca traieste si parca isi asteapta stapanii.

Pompeiul trebuie vizitat macar o zi, dar noi aveam doar cateva ore. Poate ca nu e bine cum ne
pregatim excursiile, dar totdeauna ne dorim sa prindem cat mai mult si asta in detrimentul unei
vizite cat mai amanuntite a obiectivelor vazute. Am trecut pe strazile pavate cu piatra si cu urme ale
canalizarii, oprindu-ne sa admiram multe dintre cladiri ce pastreaza inca frescele din incaperi, am
petrecut cateva minute in Forum asteptand parca sa apara mai marii orasului pentru o adunare
importanta, am ajuns in Amfiteatru, am intrat in baile publice ce pastreaza mozaicuri frumoase,
fresce si bazinele din marmura.

Coasta Amalfi

Am plecat din Sorrento urmand tarmul marii Tyrreniene. Marea de un albastru-azuriu in care
soarele se oglindea jucaus ne-a insotit o buna bucata de vreme. Drumul ingust si plin de serpentine
ne taia uneori respiratia alaturi de peisajele de vis. Localitatile catarate pe stancile ce stateau gata sa
plonjeze parca in apa de smarald se intindeau in calea noastra doar pentru a fi admirate. Am trecut
pe rand prin: Positano (scurta pauza la intoarcere), Praiano si urma Amalfi, apoi Ravello. Traseul
nostru urma sa se trmine in Ravello.

Dupa ce am trecut de Positano, peisajul mirific ne-a facut sa oprim in prima parcare si sa-l admiram
cu nesat. In parcare, un localnic isi vindea produsele agricole: lamai, portocale, ardei. Am cumparat
de la el doar 2 lamaii care cantareau mai bine de 1,5 kg, iar el s-a oferit sa ne faca fotografii si chiar
ne-a dat si informatii despre ce putem vedea in zona.

Dupa ce ne-am luat ramas bun de la “ghidul” nostru de ocazie am continuat drumul si urmatoarea
oprire a fost in Conca dei Marini, la Grota de Smarald. Aceasta este o pestera formata deasupra
nivelului marii (prezenta stalctitelor si a stalagmitelor atesta acest lucru) ce s-a scufundat partial in
mare. Accesul la grota se face din strada cu liftul. Intrarea se plateste 5 euro/persoana. In fata grotei
te preia un nenea barcagiu, care este si ghid si cu barcuta te plimba aproximativ 15-20 de minute pe
luciu de smarald. Grota a fost descoperita intamplator de un pescar in 1932. Plimbarea iti ofera
posibilitatea de a admira formatiunile castice (stalactitele si stalagmitele) dar si culorile deosebite
create de reflexia luminii in apa marii ce umple pestera. Barcagiul ghid lovea apa cu vasla iar in
urma rasareau mii de smaralde efemere ce doar sirenele de alta data si le puteau prinde in coliere.
Am plecat cu dorinta de a intalni poate si o sirena si urmatoarea oprire a fost in Amalfi. Dupa ce am
cautat loc de parcare si cand parea ca va trebui sa parcam in afara orasului a aparut un indicator de
parcare subterana. Din parcare am plecat printr-un tunel pana in oras.

Amalfi este un oras mic cu putin peste 5000 de locuitori dar plin de turisti, chiar daca noi am fost in
extrasezon. Principalul obiectiv al orasului este Domul, construit in sec IX si inchinat Sf. apostol
Andrei care este si protectorul orasului.

Noi am intrat in Dom venind pe un culuoar dintr-o piateta a orasului si surpriza a fost mai mare
cand ne-am trezit, la intrarea principala, cu treptele impozante ce se asterneau la picioarele noastre.
In interiorul lacasului se afla cripta Sf. Andrei ce adaposteste moaste ale sfantului, aduse in perioada
celei de apatra cruciade, de la Constantinopol. Curtea interioara a Domului este de inspiratie
orientala, cu fantani in care se zbenguie pestisori colorati, cu plante exotice si totul marginit de
frumoase coloane albe.

Am coborat apoi pe stradutele cochete ale orasului amestecandu-ne printre turisti grabiti ca si noi sa
prinda cat mai mult din farmecul acestui loc, admirand sau cumparand cate ceva din magazinele ce
ne asteptau. O cafea si o gustare frugala, servita pe treptele Domului si impartita cu porumbeii
autohtoni si din nou la drum.

Programul trebuia respectat si mai aveam Ravello. Dupa un drum care urca si urca si era atat de
ingust incat a trebuit sa mergem si inapoi pentru a face loc unei alte masini ce trecea pe langa noi
iata-ne in Ravello.

Orasul a fost fondat in sec. V ca loc de refugiu pentru familii romane ce se adaposteau de invaziile
barbare. Ravello a avut o istorie zbuciumata fiind atacat si distrus de dusmani, suferind de pe urma
cutremurelor sau a ciumei. Abia in sec. XIX a inceput sa-si revina si asta mai ales datorita
turismului. In prezent, orasul gazduieste numeroase manifestari artistice si cel mai important este
Festivalul Wagner ce se tine aici in fiecare an in lunile iulie-august.

Din piata centrala a orasului, dupa ce am colindat putin pe stradutele in panta, am intrat la Villa
Rufolo (intrare 5 E/pers). Vila este cunoscuta pentru scena de deasupra marii unde an de an are loc
Festivalul Wagner. Si pentru ca in multe locuri din Italia se reconstruieste si se repara si aici era
santier. Ne-am plimbat prin gradina - aflata in reorganizarea de primavara si ne-am bucurat de
panorama ce se deschidea in fata noastra. Cu regret am parasit aceste minunate locuri si tare mi-as
dori sa pot petrece macar o zi intreaga in acest oras!

Pe drumul de intoarcere am oprit pentru cateva minute in Positano, dar dupa o zi de alergat nu mai
eram in stare de nimic. Ne-am multumit cu o privire generala asupra catorva stradute si cu gandul
ca a doua zi trebuia sa plecam ne-am indreptat spre Sorrento.