Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Referat
Istoria maşinilor Ford începe cu povestea lui Henry Ford, care a schimbat viaţa multor oameni,
datorită maşinilor practice şi accesibile pe care le-a produs. Linia mobilă de asamblare şi
tehnicile de producţie de masă pe care le-a inventat au stabilit standardele prin care avea să fie
evaluată activitatea industrială în toată prima jumătate a secolului XX.
Henry Ford s-a născut în Springwells Township, Wayne County, Michigan, la 30 iulie 1863,
fiind primul dintre cei şase copii ai familiei William şi Mary Ford. Crescând la o fermă prosperă
de familie, el a fost educat într-o şcoală sătească, ce avea o singură clasă; încă de pe-atunci a
arătat un interes deosebit pentru absolut tot ce ţinea de mecanică. Acest interes avea să devină
geniu desăvârşit şi să îi aducă lui Henry recunoaşterea ca unul dintre cei mai mari industriaşi ai
lumii.
Când avea 12 ani, Henry îşi petrecea cea mai mare parte a timpului într-un mic atelier de
mecanică, pe care îl amenajase de unul singur. Aici şi-a construit primul motor cu aburi, în 1878,
când avea doar 15 ani. Un an mai târziu, avea să plece la Detroit, ca să lucreze ca ucenic
maşinist.
Ucenicia sa a ţinut trei ani, după care Henry s-a întors la Dearborn. În următorii câţiva ani, Henry
s-a ocupat cu repararea şi operarea motoarelor pe aburi, cu diverse slujbe de scurtă durată într-o
fabrică din Detroit, dar şi cu îmbunătăţirea utilajelor folosite la ferma tatălui său. Anul 1888 a
marcat o decizie majoră în viaţa sa, şi anume cea de a se căsători cu Clara Bryant; pentru a-şi
întreţine familia, Henry a preluat conducerea unui gater din regiune.
Următoarea schimbare majoră nu avea să întârzie prea mult: în 1891, Ford lucra, deja, ca inginer
la Edison Illuminating Company, în Detroit. Doi ani mai târziu, după ce a fost promovat inginer-
şef, Ford avea, în sfârşit, suficient timp şi suficiente fonduri pentru a se ocupa mai intens de
experimentele personale legate de funcţionarea motoarelor cu ardere internă.
Culminarea experimentelor
sale a constat în construirea
unui vehicul auto-propulsat -
Quadricycle - în 1896. Primul
motor Ford a intrat în istorie
direct de pe masa de bucătărie
a lui Henry Ford şi a fost urmat,
în scurt timp, de următorul său
proiect - un motor montat pe
un cadru cu patru roţi de
bicicletă - prima maşină Ford.
După ce a demisionat de la Edison, în 1898, Ford a înfiinţat Detroit Automobile Company.
Din nefericire, compania a dat faliment. Dar cum nu-i stătea în obicei să dea înapoi când întâlnea
o piedică, el a construit mai multe maşini de curse şi a condus, pe 10 octombrie 1901, celebrul
''Sweepstakes'', smulgându-i victoria campionului Americii, Alexander Winton.
Ulterior, în 1903, Henry Ford punea în sfârșit bazele companiei Ford Motor Company, cu
ajutorul investițiilor în valoare de 28.000 dolari primite de la un număr de 12 investitori.
Istoria maşinii avea să se schimbe pentru totdeauna odată cu înfiinţarea Ford Motor
Company, în anul 1903 - moment la care Henry Ford deţinea 25.5% din acţiuni şi devenea
vicepreşedinte şi inginer şef. La început, fabrica Ford de pe Mack Avenue din Detroit
producea numai câteva maşini pe zi - cu doi sau trei oameni la fiecare maşină, cu
componente fabricate la comandă de către alte companii. Prima maşină construită de
companie a fost vândută pe 23 iulie 1903; iar Henry a devenit preşedinte şi, trei ani mai
târziu, acţionar majoritar.
Ajungem iată și la primul automobil produs de către Ford, și anume la Model A, vehicul a cărui
producție avea să înceapă în același an 1903.
Potrivit datelor din presă, aflăm că primul Ford Model A a fost vândut pe 23 iulie 1903 lui Ernst
Pfennig, un dentist din Chicago ce avea să se mândrească cu noua sa achiziție ani buni. În
perioada 1903 – 1904 au fost dezvoltate un număr de doar 1750 automobile, perioadă după care
a urmat Model B, un vehicul de tip succesor.
Ca și versiuni, Ford Model A sosea pe piață atât în varianta cu două locuri denumită –runabout–
(termen dat automobilelor de mici dimensiuni), dar și într-o variantă tonneau ce oferea 4 locuri
pentru pasageri și șofer. Aceasta din urmă putea fi echipată și cu un plafon. Sub capota
automobilului cu greutate de doar 562 kg se afla un motor în 2 cilindri capabil să producă 8 cai
putere.
Aveam parte de o transmisie planetară în două viteze + marșarier. Datorită greutății reduse,
mașina dezvoltată de către Henry Ford prindea o viteză maximă de 45 km/h. Tot Henry Ford s-a
aflat și în spatele designului lui Model A, vehicul ce nu arăta deloc rău pentru acea vreme. Ca
opționale puteam alege o portieră spate pentru 100$, un plafon din cauciuc pentru 30$, sau unul
realizat din piele pentru suma de 50$.
Întregul cost pentru un Ford Model A se ridica la suma de 750 dolari, preț cu 150$ mai mare față
de al principalului său competitor de la acea vreme, și anume Oldsmobile Curved Dash. Datorită
acestui preț ceva mai ridicat, vânzările lui Model A nu aveau să fie impresionante.
Totuși, Ford Model A avea să revină agresiv pe piață 23 ani mai târziu, moment în care
compania americană anunța cea de-a doua generație a acestui vehicul, și totodată cel de-al doilea
mare succes înregistrat (după Ford Model T). Cu un preț ce varia între 385 – 1400 dolari, noul
Ford Model A, a devenit foarte rapid un hit, cu 2 milioane de unități vândute până la data de 24
iulie 1929.
Intentia lui Henry a fost aceea de a produce cel mai mare numar de masini, cu design simplu,
pentru cel mai mic cost posibil. In epoca in care masina era o proprietate care se adresa in
principal oamenii foarte bogati, visul lui Henry Ford a fost acela de a "pune lumea pe roti" si de a
produce un vehicul accesibil pentru publicul larg.
Henry Ford a continuat să experimenteze până ce fiecare activitate a fost rafinată, iar viziunea sa
asupra producţiei de masă a devenit o realitate. Pentru a reduce dependenţa de forţa de muncă
calificată, Henry a folosit piese interschimbabile, ce puteau fi asamblate cu uşurinţă de lucrătorii
necalificaţi. Experimentele au continuat cu glisierele şi cu transportoarele. A fost meticulos
analizată atât amplasarea oamenilor, cât şi a uneltelor, pentru a asigura o linie de producţie care
să opereze cât mai eficient posibil.
Fiecare departament din
procesul de producţie a
fost împărţit în
componente. Aceste linii
de sub-asamblare au fost
amplasate în fiecare
zonă, până ce Henry a
fost auzit rostind remarca
"totul în uzină se mişcă."
Viteza de producţie s-a
mărit - aceasta fiind, în
unele cazuri, de patru ori
mai mare.
Ultimul pas a fost creearea liniei mobile de asamblare finală. Şasiul se deplasa de-a lungul liniei
şi pe la fiecare staţie de lucru, până când maşina completă ieşea de pe linia de producţie pe
propriile roţi. O parte esenţială a acestui proces era aceea ca toate liniile de aprovizionare de-a
lungul traseului erau sincronizate, pentru a oferi componentele potrivite la momentul potrivit.
Modelul T
În 1908, Ford a anunţat că va construi un automobil pentru toată lumea, bine realizat, dar la un
preţ moderat. În 1908, modelul Ford T costa 950 de dolari dar, datorită inovaţiilor lui Ford la
linia de producţie şi posibilităţii de a-şi plăti muncitorii cu salarii duble faţă de ceilalţi
producători de automobile, fapt care a încurajat creşterea productivităţii, a reuşit în 1927 să
vândă modelul Ford T cu mai puţin de 300 de dolari. Regulile fabricării în serie erau aplicate atât
de strict, încât toate maşinile erau vopsite în negru. Ford spusese: „Clientul nostru poate cere
orice culoare… cu condiţia să fie neagră”.
Pentru obţinerea pieselor necesare construirii automobilelor, Ford a cumpărat tot ceea ce putea să
îi furnizeze materiile prime de care avea nevoie, precum şi vapoarele şi trenurile cu care acestea
erau transportate. Venitul său ajunsese acum la un nivel atât de ridicat, încât putea finanţa aceste
achiziţii din propriul său buzunar.
Henry Ford a conceput Modelul T astfel încât să fie ușor de condus, deoarece se adresa unor
oameni care nu se pricepeau la arta șofatului. Ford-T beneficia de un motor plasat în față, care
producea 20 de cai putere și permitea o viteză maximă de 72 km/oră.
În prima perioadă a existenței acestui model, Ford vopsea mașinile doar în negru pentru că
această culoare se usca foarte repede. Ulterior, cromatica s-a diversificat.
Ford în România
Ford Motor Company şi-a început relaţiile cu România în anul 1928, atunci când Andrei
Popovici, secretarul Legaţiei Române la Washington, îi decernează lui Henry Ford un înalt ordin
al Casei Regale ca ''binefăcător al omenirii, pentru dezvoltarea industriei, a relaţiilor sociale şi
internaţionale''.
În 1931, Ford deschide o firmă de vânzări în România, iar un an mai târziu, în 1932, Guvernul
României comunică filialei Ford din Anglia (care patrona firma din România) disponibilitatea de
a deschide la Bucureşti o linie de asamblare.
Astfel, ca urmare a acestei invitaţii, în 1935, Ford a achiziţionat un teren în cartierul bucureştean
Floreasca, unde a construit o uzină modernă, dotată cu prima linie de montaj operaţională din
Europa de Est, şi peste 100 de muncitori, care putea asambla anual 2.500 de automobile şi
camioane.
Ford România organiza cursuri de specializare pentru inginerii săi. Astfel se urmărea ca piesele
să fie fabricate şi montate în întregime în fabrica din Floreasca sub stricta observaţie a
specialiştilor. Pregătirile pentru acest pas important au început din 1939, când mostre de
tapiţerie, acumulatori, şuruburi, vopsea şi alte repere, fabricate în România, fuseseră trimise la
Detroit spre examinare şi sosiseră înapoi cu observaţiile corespunzătoare; sub acest aspect,
investiţiile Ford se ridicau la zeci de milioane de lei.
Răspândirea automobilelor Ford pe glob s-a datorat fiabilităţii, preţului şi, nu în ultimul rând,
versatilităţii extraordinare. Astfel, modelul Ford A putea fi uşor adaptat pentru rularea pe zăpadă,
iar camioanele Ford puteau deservi brigăzile de pompieri prin adaptarea unei scări acţionate
hidraulic.
Sigla Ford
Sigla ovala Ford este unul dintre cele mai cunoscute simboluri din lume si este folosita in mod
regulat de peste 50 de ani. Ovalul nu a fost folosit insa de la inceputul companiei – iata cum a
evoluat logo-ul Ford de-a lungul anilor.