PROBLEME

DE

ECOLOGIA SOLULUI

Prof.Dr. MIHAI BERCA

2008
 ÎNAINTE DE TOATE

Dragă cititorule,
Nu se poate să nu-Ġi fie cunoscut cât de important este solul pentru noi oamenii, pentru hrana,
habitatele, bunăstarea, securitatea úi sănătatea noastră úi a tot ce ne înconjoară. Nimic nu ni se poate
întâmpla bun sau normal în absenĠa solului. Răul sau nenorocirile vieĠii noastre au început o dată cu
degradarea úi pierderea solului. Orice tonă de pământ plecat din hectarele noastre - úi nu avem decât în jur
de 0,45 ha arabil pentru fiecare locuitor sau 0,7 ha agricol/locuitor - echivalează cel puĠin cu pierderea
unui membru drag al familiei noastre. Aúa ar trebui văzută problema de către toĠi locuitorii Ġării úi ai
planetei.
Este îngrozitor să constaĠi că din teritoriul naĠional pleacă anual în medie peste 100 milioane tone
sol fertil, o bogăĠie naturală pe care bunul Dumnezeu ne-a dat-o úi pe care noi niciodată nu vom putea s-o
mai recuperăm. Am pierdut-o pentru că n-am útiut s-o gestionăm, pentru că am fost fie neútiutori, fie
lacomi, fie amândouă deodată, oricum am fost foarte „RĂI” cu pământul care ne-a iubit úi ne-a hrănit
milenii de-a rândul.
M-am gândit să scriu această carte, alcătuită altminteri din úase module diferite, dar foarte
interconectate, cu scopul de a vă pune la dispoziĠie o parte din cunoútinĠele úi practica mea în a ne îngriji
de pământ, de sol, pe care, în străfundul sufletului dumneavoastră îl iubiĠi, dar pe care nu útiĠi încă a-l
preĠui la adevărata lui valoare. Solul este un organism viu, úi în relaĠiile noastre cu el trebuie să Ġinem cont
în primul rând de acest lucru, căci aúa cum ne-a dat viaĠă, solul poate să ne-o úi ia, prin simpla lui
dispoziĠie. Sintagma biblică cum că „omul s-a născut din pământ úi în pământ se va întoarce” explică
cum nu se poate mai bine filozofia reciclării materiei organice. Este important să útim că solul este cel
responsabil de această reciclare úi că în absenĠa lui materia organică, aúadar inclusiv omul, nici n-ar fi, úi
deci nici nu s-ar putea recicla, căci ceea ce nu există, nu se poate nici recicla.
De aceea, dragă cititorule, gândeúte-te bine ce faci atunci când îĠi tai copacii din spatele casei sau
îĠi abandonezi fără responsabilitate pământurile. Răul pe care Ġi-l faci Ġie se va prelungi într-un mod
agravant la copii, úi mai ales la nepoĠii tăi. Oare îĠi pasă cu adevărat de ei? Dacă da, citeúte această carte úi
schimbă-Ġi mentalitatea. ùi chiar dacă în această carte se repetă unele desene, fotografii úi concluzii,
aceasta este numai spre binele tău.
Autorul
 CUPRINSUL

Introducere
1. DESPRE BACTERII ùI FOLOSIREA AZOTULUI
LA CULTURILE AGRICOLE
1.1 INTRODUCERE
1.2 SOLUL ESTE UN MATERIAL VIU
1.2.1. Există însă soluĠii
1.2.2 Înlocuirea azotului industrial cu cel fixat biologic

2. SOLUL – ORGANISM VIU

2.1 DEFINIREA SOLULUI CA ORGANISM VIU
2.2 FORMAREA ùI EVOLUğIA SOLURILOR
2.3 COMPONENTELE SOLULUI
2.3.1 Scheletul sau textura solului
2.3.2 Structura solului
2.3.3 Detalii despre volumul porilor
2.3.4 Forme ale structurii solului úi modul lor de formare
2.4 APA DIN SOL
2.4.1. Indicatorii cei mai importanĠi legaĠi de circulaĠia apei în sol úi
disponibilitatea ei către plante.
2.4.2 PotenĠialul de apă al solurilor.
2.5 PARTEA VIE A SOLULUI
2.5.1 Biodiversitatea solului
2.5.2 Humusul úi fertilitatea solului
2.5.3 Descrierea etapelor care conduc la formarea humusului
2.5.4 FuncĠiile humusului
2.5.5 Formele de humus
2.6 FUNCğIILE SOLULUI
Bibliografie

3. COMPACTITATEA SOLULUI O PROBLEMĂ NA

NAğIONALĂ A SOLURILOR DIN ROMÂNIA
1. INTRODUCERE
2. CE ÎNğELEGEM PRIN COMPACTITATEA SOLULUI
Ce se înĠelege prin compactarea dăunătoare?
Cum pot fi recunoscute compactările dăunătoare ale solului
3. CE ÎNSUùIRI AR TREBUI SĂ OFERE UN SOL ECOLOGIZAT DIN SUDUL
ROMÂNIEI?
SituaĠia în câmp
Determinarea compactităĠii solului
 ùi ce se întâmplă cu producĠia?
3.4 CONCLUZII
Bibliografie

4. EROZIUNEA SOLULUI CEA MAI GRAVĂ BOALĂ A

SOLURILOR LUMII
4.1 DEFINIREA EROZIUNII ùI FORME ALE EROZIUNII SOLULUI
4.1.1 Eroziune cauzată de apă, sau hidrică
4.1.2 Eroziune cauzată de vânt
4.2 MECANISMELE EROZIUNII, ALE PIERDERILOR DE SOL
4.2.1 Capacitatea de erozivitate R
4.2.2 CondiĠiile sau parametrii topografici (L – S)
4.2.3 Indicator derivat din modul de utilizare a solului „C”
4.2.4 Indicele de protecĠie „P”
4.3 EVALUARE GENERALĂ A PIERDERILOR DE SOL
4.3.1 ImportanĠa eroziunii solului
4.3.2 InfluenĠa eroziunii solului asupra recoltelor
4.3.3 Pierderile de sol úi de producĠie datorită eroziunii din spaĠiul românesc
4.4 MECANISMELE EROZIUNII ùI LEGEA REVIZUITĂ
A ECUAğIEI UNIVERSALE A PIERDERILOR DE SOL (ECUAğIA
RUSLE) - DETALII TEHNICE
4.4.1 EcuaĠia revizuită a pierderilor universale ale solului, cu referinĠă la energetica
ploilor în câmpul erozional (USLE)
4.4.1.1 Energia generată de ploi
4.4.1.2 Factorul de erodabilitate K
4.4.1.3. Factorul LS (Length – Slope factor) sau factor, coeficient, legat de
mărimea úi lungimea pantei
4.4.1.4. Coeficientul C - factor management de protecĠie utilizând mulciul
4.4.1.5. Factorul „P” – suportul practic sau factorul de acoperire cu vegetaĠie
4.4.1.6. Calculul modelului conform ecuaĠiei universale
4.5 EROZIUNEA DATORITĂ MIùCĂRILOR DE AER (EOLIANĂ)
4.5.1 Mecanismele eroziunii prin vânt sau eoliene
4.5.1.1. Rularea particulelor
4.5.1.2. Plutirea particulelor
4.5.2 Calculul cantităĠii de sol erodat prin vânt
4.6 PROBLEME GENERALE ALE EROZIUNII SOLULUI
4.6.1 ImportanĠa prevenĠiei în combaterea eroziunii
4.6.2 Principiul combaterii directe a eroziunii
4.6.3 Metode concrete de combatere a eroziunii solului
4.6.3.1 Metodele legate de sistemul de cultură
4.6.3.2 Sistemul de lucrări ale solului
4.6.3.3 Alegerea culturilor úi asolamentele
4.6.3.4 Terasele úi terasarea
4.6.3.5 Mulcirea combate semnificativ eroziunea pe solurile agricole
4.6.3.6 ProtecĠia împotriva eroziunii prin vânt
4.6.3.7 Metode chimice de stabilizare a solurilor
 Bibliografie

5. MICORIZA ùI MICORIZAREA CONTROLATĂ

5.1 INTRODUCERE
5.2 DEFINIğIA MICORIZEI ùI UTILITATEA EI
5.3 FUNCğIILE MICORIZEI
5.3.1 Detalii asupra modului de exercitare a funcĠiilor micorizelor. AplicaĠii
practice
5.3.2 Creúterea rezistenĠei plantelor contra bolilor
5.3.3 Beneficiile sistemului simbiotic plante-ciuperci. Concluzie importantă
Bibliografie

6. AZOTUL ÎN NATURĂ ùI AGRICULTURĂ

6.1 INTRODUCERE
6.2 FIXAREA AZOTULUI DIN AER
6.2.1 Fixarea biologică a azotului
6.2.1.1 Fixarea nesimbiotică a azotului
6.2.1.1.1 Procesul de denitrificare úi importanĠa lui pentru ciclul azotului
6.2.1.2 Fixarea simbiotică a azotului în sol
6.2.1.2.1 Alte simbioze pentru fixarea azotului, genul Frankia
6.2.1.2.2 ùi monocotilele folosesc azot fixat
6.2.2 ImportanĠa economică úi ecologică a fixării simbiotice a azotului
6.3 STATISTICI NECESARE RECONSTRUCğIEI ECOLOGICE ÎN CAZUL
LIPSEI SAU SURPLUSULUI DE AZOT
6.4 EXEMPLE PRIVIND FORMULĂRI BACTERIOLOGICE PENTRU
ÎMBUNĂTĂğIREA ACTIVITĂğII BIOLOGICE A SOLULUI
Bibliografie

7. PROBLEME ALE MANAGEMENTULUI AZOTULUI

PENTRU SOIURILE DE GRÂU TIP PREMIUM
7.1 DEFINIğIE
7.2 CONSUMUL AZOTULUI DE CĂTRE GRÂU
7.3 PLANUL DE MANAGEMENT AL FERTILIZĂRII
7.3.1 Evaluarea formelor minerale ale azotului
7.3.2 Stabilirea dozelor de azot
7.3.3 Modul de aplicare al îngrăúămintelor cu azot la soiurile de grâu Premium
7.3.4 Când, cum úi sub de formă se aplică azotul la cereale tip Premium
7.3.4.1 De ce nu se aplică azot toamna
7.3.5 Sub ce formă se aplică îngrăúămintele cu azot
7.3.6 CorecĠii
Bibliografie
 Listă figuri úi tabele
Listă figuri
Capitolul 2
Figura 1 - De la stâncă la sol (după Klohn/Windhorst 1999 modificat)
Figura 2 - AcĠiunea comună a factorilor în pedogeneză (figură modificată după Schroeder, 1992).
Figura 3 - Fenomene actuale de formare a solului prin degradarea stâncilor în MunĠii Făgăraúului (stânga
– foto original) úi imposibilitatea formării solului din cauza lipsei de apă (dreapta – deúert – foto anonim).
Figura 4 – Structura minerală a solului (IFOAM)
Figura 5 – EvoluĠia de la structura minerală spre cea mineralo-organică
Figura 6 - Procese de pedogeneză în cadrul lanĠului cauzal. Factori, procese, însuúiri. (Modificat după
Schroeder, 1992)
Figura 7 – Fiecare sol are personalitatea sa.
Figura 8 – Model PEDON într-un sol de pădure complet format (Sursa: Enciclopedia Britanică, 1999)
Figura 9 – Un model PEDON pentru zona plană de câmpie, inclusiv agricolă. Sursa: modificat după
unc.edu/courses/2004ss1/geog/
Figura 10 – Raportul ideal între componente
Figura 11 - Reprezentare schematică a texturii solului (original)
Figura 12 - Triunghiul texturii. Sursa: http://www.payer.de/entwicklung/entw0314.gif
Figura 13 - RepartiĠia volumului solului în funcĠie de elementele componente
Figura 14 - Prezentare schematică a diferitelor forme de agregare a solurilor (modificat după Schroeder,
1992).
Figura 15 - Structura poliedrică într-o păúune din zona comunei Brebu (foto autor)
Figura 16 - CoerenĠa dată de acizii humici într-un sol cernoziomic ecologizat (Foto autor mai 2008)
Figura 17 - Agregate tip granulat fărâmiĠate în diferite dimensiuni sub o cultură de grâu ecologizat
(Foto autor mai 2008)
Figura 18 - Agregate tip granulat, cu un mare grad de fărâmiĠare, sub cultura de mazăre. Sunt vizibile
nodozităĠile de mazăre bine dezvoltate. Pe acest sol s-a obĠinut în 2008, 4280 kg mazăre, soiul Rosalia
(Foto autor)
Figura 19 – Forme de apă din sol
Figura 20 - Diferite forme de apă prezente în sol
Sursa: http:/www.xfaweb.baden-wuertemberg.de/Alfaweb/berichte/mza11/abb228.gif
Figura 21 – Legăturile apei cu solul
Figura 22 – Curba tensiunii (reĠinerii) úi a disponibilităĠii apei în sol; N = sol nisipos; L = sol lutos; A =
sol argilos.
Figura 23 - CorelaĠia între tipul structural de sol úi principalii parametri ai apei în sol (prelucrat după
Ehlers, 1996).
Figura 24 - PosibilităĠile de miúcare a apei în sol sub acĠiunea dimensiunilor porilor, adică ale forĠelor de
tensiune capilară.
Figura 25 - Ecologizarea prin structurare a unui sol cernoziom greu în Câmpia Burnasului. Foto original
Figura 26 – Arhitectura părĠii solide a solului. Sursa: wwwpoyer.de/entwicklung
Figura 27 - Organisme întâlnite în sol pe o suprafaĠă de 1 m2 în stratul superior de 30 cm
Grafică: Erhard PoEin (în Jedicke. R, 1989; Boden-Anstehung, Oekologie, Schulz Rovensburg; O. Meier,
pag. 68).
Figura 28 - Sinteză a componentei biodiversităĠii în soluri ecologice de sub pajiúti úi păúune.
Prelucrat după Schröder D., 1992.
Figura 29 - ConstrucĠia biostructurată a edafonului
Figura 30 - RepartiĠia edafonului pe grupe în viziunea Wikipedia 2008
Figura 31 - Biodiversitatea exprimată gravimetric. Exprimare în % a diferitelor segmente de populaĠii
Figura 32 - Indicatorul numărului mediu de organisme în sol în zonele climatice temperate (scala
logaritmică)
Figura 33 - CorelaĠia dintre activitatea biologică a solului úi temperatura lui (Göttringer Wald –
Makrofauna)
Figura 34 - InfluenĠa valorilor pH asupra compositului speciilor în cadrul unor viermi mici în solurile de
pădure. Sursa: Programul de monitorizare de durată a solului [NRW – (Nordrhein – Westfalen)]
Figura 35 - Schemă a formării úi degradării humusului (original)
Figura 36 - Formarea substanĠelor humice. Prelucrare după un manuscris al Institutului de Pedologie
Hanovra
Figura 37 - Schema reactivă a determinărilor radiometrice a grupărilor funcĠionale ale acizilor huminici
Figura 38 - Formarea complexului argilo-huminic, absorbĠie úi desorbĠie
Figura 39 - Asanarea solului prin transformările microbiologice úi transformarea în humus a TNT.
Sursa: D. Bruns-Nagel. DisertaĠie, 1997.
Figura 40 - Schemă a funcĠiilor solului
Figura 41 - CorelaĠia între fertilitatea solului úi productivitatea lui (Gisi úi colab., 1997)

Capitolul 3
Figura 1 – Raportul ideal între componente
Figura 2 - EvoluĠia de la compactitatea normală spre cea dăunătoare are loc, de regulă, antropic.
Figura 3 - Modificările densităĠii aparente a solului (DA) ca úi a volumului porilor (VP) în diferite
orizonturi ale unui sol argilo-luto-nisipos din lunca Rinului. ( Petelkau H., 2005; prelucrare avansată).
Figura 4 - CorelaĠia dintre numărul de rădăcini úi densitatea solului. Media a 134 cercetări efectuate pe
diferite soluri (Petelkau H., 2005)
Figura 5 - CorelaĠia generată de diverse niveluri DDC asupra mărimii recoltei – 104 determinări în
Germania (Petelkau H., 2005).
Figura 6 - Două variante extreme: stânga pozitivă, dreapta negativă, privind alcătuirea arhitectonică a
solului (original).
Figura 7 - Componentele unui microagregat de sol, văzute la microscop
Figura 8 - Penetrometru de teren Dickey John
Figura 9 - SecvenĠă de sol din stratul tasat
Figura 10 - Fenomenul de compactare afectează grav solul
Figura 11 - Distrugerea hardpanului măreúte accestul rădăcinilor úi al apei în profunzime, garantând
recolte de 3 – 4 ori mai mari, mai ales pe timp de secetă.
Figura 12 - Prin subsolare profundă, blocurile masive de sol dur vor fi ridate, deschizând în profunzime
căi de pătrundere a apei, rădăcinilor úi a altor forme de viaĠă. Se reface vitalitatea solului.
Figura 13 – CorelaĠia dintre compactitatea solului (kg/cm2) úi nivelul recoltei de grâu (Dt/ha) în anul 2007
în sudul României
Figura 14 - Starea fenologică a soiului de grâu Capo după împăiere pe un sol foarte compactat –
Alexandria 2007. (Compactare 35 kg/cm2/50 cm) condiĠii de secetă dură.
Figura 15 - Starea fenologică a soiului de grâu Capo înainte de recoltare pe un sol foarte compactat.
Alexandria 2007 (Compactare 30 kg/cm2/ 50 cm adâncime) recoltă 700 kg/ha.
Figura 16 - Starea fenologică a soiului de grâu Capo pe un sol puĠin compactat (14 kg/cm2/50 cm
adâncime sol), Modelu 2007. ProducĠia mai mare de 3500 kg/ha.

Capitolul 4
Figura 1 - Eroziune de impact (splash erosion). Sursa: http://plantandsoil.unl.edu/croptechnology2005
Figura 2 - Eroziune prin spălare la suprafaĠă. Este provocată de excesul de apă, neinfiltrată în sol, úi de
panta terenului úi lipsa de acoperire cu vegetaĠie sau mulci .
Sursa: http://plantandsoil.unl.edu/croptechnology2005 .
Figura 3 - Eroziune sub formă de rigole, determinată pe pante de distrugerea apei în curgere spre zone
mai slabe ale solului. (Foto autor, Malul cu flori, jud. DâmboviĠa)
Figura 4 - Eroziune sub formă de úanĠuri sau canale pe o păúune. Sursa:
http://plantandsoil.unl.edu/croptechnology2005 .
Figura 5 - Eroziune sub formă de úanĠuri pe o păúune de la Malul cu flori, judeĠul DâmboviĠa (foto autor).
Figura 6 - În funcĠie de tipul de vânt úi deplasarea particulelor de sol în aer úi pe sol apar trei forme de
eroziune.
Figura 7 - Modul cum se deplasează apa din precipitaĠii úi cum se realizează volumul de apă scurs pe
pantă (VSP) (original)
Figura 8 - Microcrater alcătuit din picături de ploaie mari (7 mm) la o viteză de 8 m/s în cursul unei ploi
torenĠiale.
Figura 9 - Trei situaĠii care ilustrează formarea catastrofelor prin ploi úi eroziuni (original)
Figura 10 - Factor de corecĠie concavitate/convexitate
Figura 11 - Schemă a unei zone în MunĠii Ciucului supusă unui complex proces de eroziune de suprafaĠă
de mare intensitate úi unor alunecări de profunzime (original).
Figura 12 - Estimarea pierderilor de sol. Sursa: Prasuhn V., Gruenig K., (2001), Evaluation der
Oekomassnahmen Phosphorbelastung der Oberflächengewässer durch Bodenerosion, p. 73.
Figura 13 - Reprezentare grafică a principalelor forme geometrice care influenĠează repartiĠia prin
eroziune a solului.
Figura 14 - EvoluĠia producĠiilor în funcĠie de poziĠionarea pe pantă
Figura 15 - CorelaĠia dintre producĠia de grâu (to/ha), panta terenului (%) úi cantitatea de sol antrenat
(to/ha)
Figura 16 - CorelaĠia dintre producĠia de porumb, mărimea pantei úi cantitatea de sol erodat România
multianual
Figura 17 - Eroziune de adâncime provocată de ploi abundente în SUA. Foto în 3D (Wikipedia)
Figura 18 - Harta pierderilor de sol în SUA (Hunt, 1974)
Figura 19 – CorelaĠia dintre mărimea pantei (%) úi nivelul producĠiei de grâu, media (to/ha) multianuală
România
Figura 20 - CorelaĠia dintre pantă (%) úi producĠia de porumb (to/ha) multianual România
Figura 21 - Pericolul adus de eroziune úi reflectat în pierderi de recoltă în SUA în funcĠie de tipul de sol.
Figura 22 - Creúterea eroziunii. Efectul eroziunii asupra producĠiei culturilor.
Figura 23 – CorelaĠia dintre panta terenului (%) úi pierderile de sol prin eroziune (to/ha)
Figura 24 - CorelaĠia dintre solul erodat (to/ha) úi nivelul producĠiei de porumb (to/ha) multianual
România
Figura 25 - CorelaĠia dintre panta terenului (%) úi pierderi de sol la grâu prin eroziune (to/ha)
Figura 26 - CorelaĠia dintre panta terenului (%) úi pierderi de sol (to/ha) la porumb multianual România
Figura 27 - Impactul picăturilor de ploaie asupra suprafeĠei de bază (solul, în cazul nostru). Prelucrat după
Springer, 1976.
Figura 28 - DistribuĠia tipică a picăturilor de ploaie (după Springer, 1976).
Figura 29 - Caracteristicile unei ploi naturale „ideale” constând din constantă sferică a diametrului
picăturilor distribuite uniform în aer (după Springer, 1976).
Figura 30 - Eroziune cvasiuniformă de suprafaĠă, predicĠionată de funcĠia RUSLE. Sursa: Planning
Library Soil – Erosion: www.leelanau.ec
Figura 31 - Eroziunea tip rigole predicĠionată úi ea de ecuaĠia RUSLE. Sursa: Planning Library Soil –
Erosion: www.leelanau.ec
Figura 32 - Eroziune concentrată generată de soluri neprotejate. Sursa: H. von Es: Nu este predicĠionată
de RUSLE.
Figura 33 - CorelaĠia între intensitatea ploii úi durata ei.
Figura 34 - Definirea lungimii pantei utilizată în Rusle (Renard úi colab. 1987) – prelucrare.
Figura 35 – Modelul erozional în funcĠie de energia ploilor (R) úi indicele „LS” în Valea Călugărească
Figura 36 - Nomograme USDA utilizate pentru calculul factorului „K”
Figura 37 - Triunghiul standard USDA privind textura solului.
Figura 38 - Prezentare schematică a acĠiunii combinate aer – particule de sol, în miúcare, úi producerea
eroziunii prin vânt (Breburda J., 1983)
Figura 39 – Prezentare schematică a cauzelor energetice ce provoacă „efecte tip avalanúe” în eroziunea
eoliană.
Figura 40 – Eroziune úi transport eolian prin miúcare în suspensie a pulberilor în aer. Depunerile au loc
atunci când vântul se reduce sub 10 km/h úi pot aduce pagube culturilor habitatelor úi solurilor rămase
fără stratul superficial.
Figura 41 - Eroziune úi transport eolian sub formă de furtuni de praf.
Figura 42 - Furtunile de nisip sunt foarte prezente în Pakistan, Sahara úi alte zone uscate úi produc
modificări mari ale reliefului. Combinate cu alte riscuri precum secete, uragane, cutremure úi explozia
vulcanilor crează o adevărată stare critică pentru ecosisteme úi habitate.
Figura 43 - EvoluĠia solurilor uscate spre deúerturi tip pavaj. Fenomenul are loc în trei etape.
Figura 44 - Nisipurile transportate de vânt se acumulează sub formă de dune, care se deplasează.
Figura 45 - Dune formate urmare a unei furtuni de nisip.
Figura 46 - RelaĠiile cauzale ale procesului de deflaĠiune (sol erodat úi transportat de vânt). Valorile
minimale se modifică în funcĠie de mărimea particulelor de sol (Chepil 1957).
Figura 47 - Schemă a sistematizării metodelor de control al eroziunii
Figura 48 - Sistemele de lucrare a solului frecvent prezente în agricultură (A.G. Borde úi colab., 2000)
Figura 49 - Teren terasat pe pantă într-un bazin hidrografic cu executarea lucrărilor paralel cu curbele de
nivel úi taluz înierbat cu ierburi perene. Eroziune integral stopată. Sursa: Nestor D. (2004)
Figura 50 - Utilizarea fâúiilor înierbate pentru controlul eroziunii într-un bazin hidrografic din Moldova,
România. Sursa: Nestor D., 2004.
Figura 51 - Alegerea culturilor în funcĠie de forĠa lor antierozională
Figura 52 – Structura culturilor (%) în funcĠie de panta terenului (x) úi forĠa antierozională a culturilor (y)
Figura 53 - Culturi în fâúii în viziunea cercetătorilor de la Perieni (Nestor D., 2004).
Figura 54 - Prezentare schematică în profil transversal a diferite tipuri constructive de terase
Figura 55 - Terase destinate culturii viei în Ahrtal
Figura 56 - Terase tip platformă pentru cultura orezului în China.
Figura 57 - Efecte pozitive asupra solului obĠinute ca urmare a mulcirii (original)
Figura 58 - Aparatura de scarificat solul până la 55-60 cm cu dislocarea buruienilor úi a altor resturi
organice, tăiere verticală a solului úi orizontală a buruienilor la adâncimea programată. De regulă însă
masa principală a rădăcinilor buruienilor se află în stratul de 5-15 cm. (Foto autor)
Figura 59 - Mulci obĠinut din tăierea vegetaĠiei naturale pentru protecĠia suprafeĠelor în pantă.
Figura 60 - Mulci obĠinut din tocarea tulpinilor de porumb care acoperă apoi cu un strat organic solul
Figura 61 - Perdea de protecĠie a culturilor agricole în Germania
Figura 62 - InfluenĠa perdelelor din salcâm asupra producĠiilor de grâu (2003). Sursa: NuĠă, 2007)

Capitolul 5
Figura 1 - Prezentare schematică a unei micorize (Lagrange, 2001)
Figura 2 - Lactarius deliciosus obĠinută prin micorizare pe conifere (pin) (Pepinierele Robin, 2007).
Figura 3 - FructificaĠii de lactarine delicioase (Lactarius deliciosus) în vârstă de un an pe plante tinere de
pin negru (Robin-ANTI-CHIGNON-R430).
Figura 4 - Detaliu sub microscop asupra micorizei de Lactarius pe pin.
Figura 5 - DiferenĠa între principalele două forme de micorize
Figura 6 - Modele de manifestare a ecto úi endomicorizelor (reĠeaua Harting). Sursa FAO.
Figura 7 - Hifele ciupercilor penetrează suprafaĠa în condiĠii potrivite úi specifice de climă úi formează
fructificaĠii (Simon Egli, Ivano Brunner – 2002).
Figura 8 - Ectomicoriză înregistrată în 31.05.2008 într-o pădure de fag în zona Văii Doftanei. (Foto autor)
Figura 9 - Ectomicoriză în solul din Pădurea Mostiútei. (Foto autor)
Figura 10 - Miceliu ectomicoritic în păduri de molid din Valea Doftanei, 31.05.2008 (Foto autor)
Figura 11 - Ectomicoriza foloseúte ca mediu nutritiv conurile coniferelor.
(Foto autor 31.05.2008)
Figura 12 - Hifele ciupercii formează o manta densă de jur împrejurul celor mai fine rădăcini ale arborelui
sau plantei, mărind considerabil forĠa úi cantitatea de nutrienĠi absorbiĠi (Sursa Uni. Hochenheim)
Figura 13 - Dezvoltarea rădăcinilor în funcĠie de micorizare. Dreapta: micorizat; stânga: fără micoriză.
Figura 14 - Plantă horticolă cu rădăcină micorizată (dreapta) úi fără micoriză (stânga).
Figura 15 - Dezvoltarea rădăcinilor în ghivece în varianta micorizată (stânga) úi nemicorizată (dreapta).
Sursa: Universitatea Giessen, www.biosicherheit.de
Figura 16 - Micoriză arbusculară (schemă)
Figura 17 - Stabilizarea agregatelor solului de către agenĠii de agregare puúi la dispoziĠie de un compost
micorizat aplicat solului (prelucrare după Annabi M, 2005).
Figura 18 - Efectul micorizei asupra creúterii biomasei la orz în experienĠele de laborator.
Recoltele de boabe s-au corelat cu biomasa. Sursa: Universitatea Giessen (www.biosicherheit.de)
Figura 19 - Efectul micorizei asupra creúterii diferenĠiate a florilor de clopoĠei (Foto autor)
Figura 20 - Efectul micorizei asupra creúterii diferenĠiate a petuniilor (Foto autor)
Figura 21 - AbsorbĠia elementelor nutritive în cazul micorizei se face predominant de către hifele subĠiri
ale ciupercii.
Figura 22 - Rădăcini micorizate la specia Cornus-mass.
Ele măresc de 2-3 ori absorbĠia din sol a elementelor nutritive (foto autor).
Figura 23 - Realizată pe mediu de agar-agar, micoriza s-a dezvoltat spre zona vasului bogată în elemente
nutritive. periúorul radicular este blocat. Ciuperca partener este Lactarius pubescent. Sursa:
www.helas.bto.ed.ac.uk
Figura 24 - Senna spectabilis în plină floare
Figura 25 - AbsorbĠia mărită a fosforului la doze mici, în condiĠiile plantelor cu micorize
(sursa Barrow J, 2005)
Figura 26 - Diagramă tip arbore a beneficiilor sistemului simbiotic plantă-ciuperci în natură úi agricultură
ANEXA 1 - ComparaĠie între o ectomicoriză úi o endomicoriză
ANEXA 2 - Micoriza serveúte la combaterea eroziunii
ANEXA 3 - Schemă privind interacĠiunea dintre ciuperci, bacterii úi viruúi în sol.

CAPITOLUL 6
Figura 1 - Circuitul terestru al azotului (după Griffiths)
Figura 2 - Complexul enzimatic hidrogenază
Figura 3 - Complexul enzimatic nitrogenaza
Figura 4 - Ordonarea cofactorului FeMo úi a clusterului calorimetru
Figura 5 - Modul de reacĠie al complexului nitrogenază
Figura 6 - LanĠuri de cyanobacterii
Figura 7 - Celule de Nitrosomonas europae unite câte două mărite de 39.000 de ori la microscop
(după filebox.vt.edu)
Figura 8 - Celule de Nitrosomonas oligotrophae sub formă de grupaje în sol (sursa: filebox.vt.edu)
Figura 9 - Specie de Nitrobacter care ajută la continuarea procesului de nitrificare úi de transformare a
nitritului în nitrat.
Figura 10 - Un arbore genealogic al unor gene nitroreductaze selecĠionale. Sursa: Broker Max Plank-
Institut für terrestrische Mikrobiologie, 2006.
Figura 11 - RelaĠia de fixare – nitrificare, denitrificare în sol
Figura 12 - Oxidarea úi reducerea azotului în plante úi sol. Sursa: Wikipedia
Figura 13 - Analiza populaĠiilor denitrificatoare prin tehnici biomoleculare
Figura 14 - Etapele infecĠiei cu Rhyzobium
Figura 15 - Nod-gene, Nod-proteine úi Nod-factori
Figura 16 - Structura chimică a factorilor Nod
Figura 17 - Semnalizarea căii de acces spre rădăcini de către factorul Nod
Figura 18 - NodozităĠi pe rădăcini. Pentru evitarea unui flux prea mare de energie de la plantă către
nodozităĠi, planta de soia (stânga) limitează fixarea de azot. În cazul unei mutante (dreapta) acest control
este redus.
Figura 19 - SecvenĠă microscopică prin nodozităĠi
Figura 20 - Dinamica formării nodozităĠilor pe rădăcinile de mazăre úi cantitatea de azot fixat pe solurile
din România (original)
Figura 21 – Dinamica acumulării azotului fixat simbiotic la mazărea Rosalia în sudul României - 2008
Figura 22 - Leghemoglobina, pigmenĠi roúii în nodozităĠi (foto original)
Figura 23 - Schimburile de substanĠe în relaĠia plante-bacterii.
Figura 24 - Starea naturală a plantelor cu nodozităĠi (dreapta) úi fără nodozităĠi (stânga). Cultură de soia
pe soluri sărace în azot
Figura 25 - Frankia alnus Cea mai studiată specie a bacteriilor din acest gen.
Figura 26 - Vezicule vizibile în simbioza Frankia – Ceanothus. Sursa: Las Pilitas Nursery
Figura 27 - NodozităĠi rezultate urmare simbiozei dintre Frankia alnus úi arbustul Alhus glutinosa (Sursa:
Las Pilitas Nursery).
Figura 28 - NodozităĠi rezultate în urma simbiozei dintre Frankia úi cătină (Hipophae rhamnoides) (foto
autor).
Figura 29 - Bacteria Azospirillium brasiliense. (Sursa: Biological Science, Missouri)
Figura 30 - Azospirillium brasiliense în culturile lui Bjermek
Figura 31 - Circuitul natural al azotului văzut de cercetătorii UniversităĠii Bielefeld – Germania
Figura 32 - Dinamica azotului în natură
Figura 33 - Disponibilizarea azotului prin amonificare úi pierderea acestuia.
Figura 34 - Circuitul úi dinamica azotului în natură (combinaĠii după mai mulĠi autori)
Figura 35 - Modul ideal de prezenĠă a azotului în sol
Figura 36 – Dinamica (cumulată) a azotului fixat asociativ în rizosfera soiului de grâu CAPO în sol
ecologizat
Figura 37 – Dinamica fixării azotului de către bacteriile asociative în rizosfera soiului CAPO în soluri
ecologizate
Figura 38 - Bactofil – un produs pentru ecologizarea solului
Figura 39 - Schema disponibilizării elementelor nutritive în sol prin activarea lui biologică cu preparate
speciale.
Figura 40 - Terenuri înerbate cu ierburi anuale úi perene. Se observă diferenĠa enormă între micorizat úi
nemicorizat.

Capitolul 7
Figura 1 - Schema consumului de azot, bază a managementului lui. Original.
Figura 2 - Schemă a unui plan de management al fertilizării culturilor de grâu Premium. Schemă tip
algoritm
Figura 3 - Semănătoare de mare productivitate asociată cu sistem de distribuĠie îngrăúăminte sub seminĠe
la 4-5 cm (original).
Figura 4 - Plante de orz semănate la adâncime de 8 cm (1) úi 4 cm (2). Dimensiunile rădăcinilor sunt
egale. (Original)
Figura 5 - 30 zile mai târziu se observă că plantele semănate superficial formează rădăcini puternice úi
fasciculate úi practic un singur nod atât pentru rădăcini cât úi pentru înfrăĠire. (Original)
Figura 6 - InfluenĠa adâncimii de semănat asupra formării nodurilor de înfrăĠire úi de înrădăcinare la
soiurile tip Premium (Capo).
Figura 7 - La 3 decembrie 2007 rădăcinile soiului de grâu Premium Capo atinseseră o adâncime de 20 cm,
în timp ce partea aeriană nu depăúea 5 cm înălĠime úi era uúor înfrăĠită. SituaĠie ideală pentru o recoltă
bună în 2008.
Figura 8 - Schema fertilizării cu azot.
Figura 9 - Utilizarea îngrăúămintelor cu azot în agricultură
Figura 10 - Modul de penetrare úi procesare a ureii în interiorul celulei plantei. (Sursa Uni – Hohenheim –
Germania).
Figura 11 – Circuitul azotului de nutriĠie
Figura 12 - Tehnica utilizării senzorului YARA.N – sau Crop-meter pentru corecĠia dozelor de azot la
cultura grâului (Sursa: Konrad Merk Stickhog).
Figura 13 - Distribuitor de îngrăúăminte tip Rauch - Axis, foarte potrivit pentru aplicări uniforme în plan
orizontal.

Listă tabele
Capitolul 2
Tabelul 1 - RepartiĠia texturii solului pe dimensiunile elementelor componente (H. Pallmont, 1938)
Tabelul 2 – ÎnălĠimea de urcare a apei prin capilare
Tabelul 3 - Gradul de umiditate al solului în funcĠie de valorile pF (prelucrat după Schroeder, 1992)

Capitolul 3
Tabelul 1 - RezistenĠa solului la penetrare – Alexandria 2007

Capitolul 4
Tabelul 1 - Efectele pantei terenului asupra pierderii de sol úi asupra nivelului recoltelor la porumb
(Kuren úi colab., 1957)
Tabelul 2 - ConĠinutul de humus în raport cu panta úi adâncimea % (Breburda J., 1983)
Tabelul 3 - Energia cinetică a ploii (m-tonă/ha/cm ploaie) (prelucrat după Wischmeier úi Smith 1978)
Tabelul 4 - CoeficienĠii LS în funcĠie de lungimea pantei (m) úi mărimea ei (%) pentru soluri neacoperite
úi neprotejate, necesari în calculul pierderilor de sol prin eroziune în România (recalculare după R – Pit,
2002)
Tabelul 5 - Factorul „C” în funcĠie de cantitatea de mulci aplicată
Tabelul 6 - Factorul P în funcĠie de acoperirea solului cu vegetaĠie (Wischmeier úi Smith, prelucrare)
Tabelul nr. 7 - RepartiĠia pe forme de miúcare a întregului transport erodat de vânt în funcĠie de tipul de
sol
Tabelul 8 - Modificarea repartiĠiei pe mărimi a particulelor solului în condiĠii de eroziune prin vânt
(Jakubov T.T., 1957)
Tabelul nr 9 - Modificări ale conĠinutului de humus în diferite soluri prin eroziunea eoliană
(Jakubov, 1957)
Tabelul 10 - Asolament de 3 ani pentru soluri cu pantă sub 18%
(Sursa: Nestor D., 2004)
Tabelul 11 - Asolament de 4 ani – antierozional, merge pe pante până la 24%
Tabelul 12 - Asolament antierozional cu solă înierbată cu perene pentru pante mai mari
Tabelul 13 - DistanĠe între perdelele forestiere de protecĠie în diferite Ġări úi culturile protejate
(Van der Linde, 1967) citat de NuĠă, 2007.

Capitolul 5
Tabelul 1 - Efectul inoculării unei micorize arbusco-veziculare asupra performanĠelor de creútere ale
speciei Senno spectabilis după 90 zile în casa de vegetaĠie. (Sursa Kungcu, parĠial modificat).
Tabelul 2 - Efectul inoculării micorizei arbusculare asupra concentraĠiei nutrienĠilor (NPK) în lăstarii
speciei Senna spectabilis după 90 de zile de la inoculare în casa de vegetaĠie

Capitolul 6
Tabelul 1 - RepartiĠia azotului în rezervele planetei. (Blumer/Lunberger – Stabile Isotope in der Welt. Uni
Bayreuth)
Tabelul 2 - Principalele fenomene fizico-chimice prezente în circuitul azotului
Tabelul 3 - BilanĠul anual al azotului disponibil al planetei
Tabelul 4 - O situaĠie comparativă între procedeul tehnic úi biologic privind consumurile energetice úi a
costurilor
Tabelul 5 - O clasificare a cantităĠilor de azot fixat în funcĠie de sistemul de fixare
Tabelul 6 - Evaluarea economică a speciilor de Rhyzobium
Tabelul 7 - Cantitatea de azot fixat de diferite bacterii

Capitolul 7
Tabelul 1 - Consumul specific de elemente nutritive la grâul de toamnă în funcĠie
de recolta de boabe (Borlan Z., Herra C., 1977)
Tabelul 2 - Model de evaluare al azotului din sol după % N total
Tabelul 3 - Dozele de azot necesare solurilor din România pentru soiurile de grâu Premium tip Capo,
Josef úi altele. Soluri normale, ecologizate, fără îngrăúăminte anorganice(original)
 1. DESPRE BACTERII ùI FOLOSIREA AZOTULUI
LA CULTURILE AGRICOLE

1.1 INTRODUCERE

În preocupările noastre de cercetare starea solului ocupă o importanĠă din ce în ce

mai mare după ce am observat, cu multă atenĠie, că în anul secetos 2007 majoritatea
recoltelor au fost compromise. Putem accepta că seceta a fost o cauză majoră a pierderilor
recoltelor de grâu, úi uneori un motiv pentru compromiterea totală a culturilor de vară,
porumb în mod deosebit. Nu putem accepta însă faptul că pe teritorii foarte mici în sudul
Ġării, în mijlocul Bărăganului sau în Câmpia Burnasului producĠia de grâu la aceleaúi
soiuri, cu aproximativ aceeaúi tehnologie, a variat între 700 úi 5100 kg/ha.
În aceste condiĠii calitatea solului úi a tehnologiilor sale poartă responsabilitatea
nivelului scăzut al recoltelor.
Când vorbim despre calitatea solului este obligatoriu să luăm în considerare
evaluarea unui minim de parametri care îi caracterizează:
- Activitatea biologică
- Starea fizică
- Starea chimică.
Fără a intra în detalii am constatat următoarele:
1. Starea fizică a solului era dezastruoasă în zonele cu producĠii foarte mici din
următoarele motive:
- Solul foarte compactat în care lipsa structurii este foarte prezentă (circa 98% din
volumul solului este lipsit de agregare).
- PrezenĠa unui hardpan extrem de compact úi dens cu o rezistenĠă la penetrare de peste
150 kgf/cm2, la adâncimea de 30-45 cm. Acesta nu permite nici pătrunderea apei úi nici
a rădăcinilor în profunzimea solului.
- Apa căzută din precipitaĠii are doar 2 variante:
a) să rămână în stratul permeabil de la suprafaĠă úi să se piardă repede prin evaporare
sau

1
 b) în cazul că suntem în pantă, apa nepenetrând în adâncime, antrenează la suprafaĠă
solul úi se deplasează spre emisarii naturali. Are loc un proces rapid de eroziune cu
pierderea humusului úi colmatarea apelor de suprafaĠă.
2. O stare fizică a solului ca cea descrisă mai sus conduce implicit úi la o activitate
biochimică úi chimică defectuoasă. În absenĠa conservării apei úi a unui raport apă/aer,
defavorabil activităĠii biologice aerobe, în sol se desfăúoară predominant procese
anaerobe prin care azotul nitric este redus prin denitrifiere până la azot molecular care
se pierde în atmosferă. Se pierde azotul existent, dar se pierde úi capacitatea de fixare
biologică, activă îndeosebi la un raport neconvenabil apă/aer. Un sol biologic activ se
află într-un raport de apă/aer de 1/1, amândouă urmărind să însumeze circa jumătate din
volumul solului.

1.2 SOLUL ESTE UN MATERIAL VIU

Într-un material separat am arătat că solul este decisiv un organism viu úi el trebuie
tratat ca atare. Marea problemă a secolului XXI, născută chiar din secolul XX este una
singură, úi anume PĂMÂNTUL, adică SOLUL.
Există numeroase probleme sociale úi politice, mai ales în România, dar úi în
întreaga lume. Există mai ales în România scandaluri politice groteúti úi un dezinteres
manifestat deschis faĠă de patrimoniul natural în general, úi faĠă de sol în special. Calculele
noastre, dar úi ale altor specialiúti arată că în medie se pierd anual 15 to sol/an/ha, adică
peste 300 milioane to la nivel naĠional. Dacă un hectar deĠine în medie în prezent circa
3000 to sol este de presupus printr-un singur calcul de împărĠire (3000 : 15 = 200) că în
200 de ani de jur împrejurul nostru vom avea un pustiu asemănător Saharei sau altuia ca
el. „Lucrurile nu sunt grave” spun mulĠi. ùi noi spunem că încă nu este sfârúitul lumii, dar
în faĠa unei asemenea atitudini el va fi nu peste mult timp, ci numai în 2-4 generaĠii. Repet,
nu este sfârúitul lumii, nici nu cred în el. Cred úi am constatat acest lucru de-a lungul
istoriei că „există civilizaĠii care se nasc, ating apogeul úi mor”. Nu útiu dacă civilizaĠia
românească úi-a atins apogeul, dar crizele ecologice actuale, „criza pământului” pare a ne
orienta spre un declin ecologic care conduce spre dispariĠia civilizaĠiei noastre.
Ar trebui să reacĠionăm urgent, căci natura însăúi reacĠionează puternic la impulsuri
favorabile redresării ei. Dar cine să o facă?

2
 Cred că civilizaĠia românească, ca úi alte civilizaĠii actuale ce populează planeta, aúa
cum sunt structurate astăzi vor fi incapabile să facă faĠă problemei mondiale nr. 1, úi
anume „Mediul natural al planetei”. Claude Bourguignon (PMO FranĠa) (director al unui
mare laborator de analize microbiologice) afirma încă din 1994 următoarele: „Dacă
civilizaĠia actuală nu se schimbă în atitudinea ei, atunci se află cu siguranĠă în faĠa morĠii
ei apropiate”.
Există mulĠi alĠi cercetători care susĠin această nefastă constatare în baza unor
cercetări extrem de amănunĠite. Dispar mii de specii pe an, de ce n-ar dispărea úi specia
care cauzează dispariĠia altor specii care populează aceeaúi planetă?
Avem de aceea, motive să afirmăm că „cu cât continuăm să negăm acest lucru,
cu atât avem mai mult drept la catastrofă”.
ReconstrucĠia úi reconservarea ecosistemelor naturale úi reecologizarea agriculturii
naĠionale úi în plan mondial ar fi o garanĠie a unui raport just între om úi mediu. Ea ar
conduce la o alimentaĠie sănătoasă úi la o justă retribuĠie a muncii fiecăruia. Jaful din
agroecosistemele româneúti denotă contrariul, úi anume un raport injust, agresiv, între
omul român úi mediul său, bazat pe lăcomie, acumulare nejustă de bogăĠii úi agravarea
existenĠei civilizaĠiei noastre. Fireúte că societatea umană úi-a selectat prin politică úi prin
primitivism educaĠional cei mai viguroúi germeni ai distrugerii naĠionale.

1. 2.1 Există însă soluĠii

Lipsa de educaĠie úi primitivismul deciziilor politice pot fi rezolvate numai prin
învăĠare úi educaĠie. Cei care distrug resursele naturale ale solului în scopul îmbogăĠirii
peste noapte vor învăĠa cu siguranĠă că bogăĠia lor nu le mai serveúte la nimic când nu vor
mai putea respira, când nu vor mai avea apă de băut úi când nu vor mai avea alimente
pentru hrană. Fireúte că atunci va fi prea târziu, iar răul cel mare va afecta în egală măsură
úi pe cei nevinovaĠi, adică pe aceia care fie au gândit úi activat pozitiv în favoarea
conservării resurselor naturale, sau a celor indiferenĠi. Pedepsirea crimelor úi criminalilor
distrugători de viaĠă úi resurse nu ar mai servi la nimic, ba dimpotrivă va declanúa marile
conflicte sociale pe plan mondial, solicitate de nevoia de supravieĠuire. Aceste conflicte
vor putea fi folosite de puternicii lumii ca un motiv al depopulării planetei. Cum se va face
acest lucru? E uúor de imaginat, dar greu de acceptat. De aceea preferăm să milităm pentru
elaborarea unor strategii úi măsuri urgente de conservare a solului úi a celorlalte resurse
naturale esenĠiale – apa úi biodiversitatea (îndeosebi pădurile).
3
 Salvarea solului are prioritatea nr. 1 pentru că prezenĠa (existenĠa) lui este decisivă
úi pentru biodiversitate, dar úi pentru reglarea circulaĠiei apei în ecosisteme úi în natură în
general. Să nu uităm că peste 90% din biodiversitatea planetei, evaluată numeric îúi are
habitatul în sol. Este úi motivul pentru care considerăm solul un „ORGANISM VIU”.

1.2.2 Înlocuirea azotului industrial cu cel fixat biologic

Este normal să dorim să avem producĠii mari. Cunoaútem că azotul este principalul
factor de creútere a producĠiei úi calităĠii ei. Analiza evoluĠiei azotului disponibil plantelor
în sol arată că în orice moment poate exista o lipsă de azot. Aceasta nu înseamnă însă că
trebuie să ne aruncăm asupra lui, a solului, cu îngrăúăminte de sinteză. Altminteri
cercetările úi statisticile arată că natura se poate autoaproviziona cu azot. În acest început
de secol necesitatea de azot a agroecosistemelor ca úi a sistemelor naturale este
aprovizionată astfel cu azot:
- 15% din atmosferă prin oxidarea chimică a azotului atmosferic în timpul
descărcărilor electrice,
- 25% prin fixarea chimică industrială (procedeul Haber-Bosch)
- 60% prin fixarea biochimică în sol.

Natura, solul poate mobiliza microorganismele pentru a sistetiza biologic

azotul, cu condiĠia ca ele să existe acolo în sol úi să existe úi bunele condiĠii de activare
a sintezei biologice. Natura este cel mai bun inginer úi nu lasă să treacă lucrurile pe
lângă ea. În sol există bacterii úi actinomicete care fixează azotul. Dar nu la întâmplare,
adică numai pe măsura necesarului plantelor. Există mai multe tipuri de bacterii, în general
necunoscute agronomilor din cauza lipsei de cunoútinĠe în domeniul microbiologiei
solului, care îúi fac conútiincios datoria. În fond, între plante úi numeroase bacterii se
realizează o adevărată colaborare, fie asociativă, fie simbiotică, ultima cu comandă
genetică dublă (plante + bacterii), care fixează azotul numai în măsura în care plantele au
nevoie de el.
În forma asociativă de exemplu, în cazul cerealelor úi a altor specii de graminaee,
întâlnim bacteria Azospirillium, care începe să fixeze azot numai dacă planta lansează în
sol un extrudat radicular format din proteine, gluco-proteine, zaharuri, stimulatori úi
atractanĠi care atrag bacteriile, le hrănesc, iar acestea produc din ce în ce mai mult azot pe
măsură ce plantele consumă mai mult. Azospirillium produce până la 80 kg azot s.a., ceea
4
ce înseamnă de fapt o producĠie de grâu de aproape 4 to. Dacă adăugăm úi faptul că alte
specii de azot cum ar fi Azotobacter, care fixează úi liber, dar úi asociativ, adaugă alte 20
kg/ha azot prin fixare în solurile cultivate cu cereale, rezultă că putem avea o producĠie de
5 to grâu/ha fără nicio îngrăúare cu produse de sinteză dacă procesele de fixare biologică
sunt bine conduse, sau mai degrabă protejate. Dacă însă solul este bogat în azot de sinteză
aplicat înainte de începerea fixării biologice, atunci acest veritabil sistem biocibernetic de
comandă a fixării biologice, atât în sistem asociativ cât úi simbiotic nu mai funcĠionează
pentru că plantele devin leneúe, au azot la dispoziĠie úi nu mai lansează în sol extrudatul
activant al bacteriilor úi cantitatea fixată biologic se reduce sau se blochează. În plus,
bacteriile au de suferit din cauza reziduurilor de fabricaĠie. În fond, are loc un simplu
proces de substituire a azotului fixat biologic cu cel fixat prin sinteză. Repet pentru bună
útiinĠă, vorbim despre solurile biologic active úi nu despre cele care au doar 10% activitate
biologică, aúa cum se întâmplă pe peste 90% din solurile noastre agricole.
Faptul că există fermieri care aplică cantităĠi mari de azot la cereale în toamnă, sau
cantităĠi mari de uree în iarnă pe sol îngheĠat, presupune o mare risipă de resurse care
dăunează culturii, mediului în general úi începerii fixării biologice în special. Căci pe
deoparte în toamnă este suficient azot, inclusiv în solurile noastre pentru a susĠine nutriĠia
de început, iar azotul de iarnă nu foloseúte nimănui, plantele în stare de hibernare în sol
îngheĠat sau sub zăpadă nefiind consumatoare de azot. Ele nu fac nicio presiune asupra
nutriĠiei. Peste iarnă bacteriile, la rândul lor, nu lucrează. Ca orice sistem viu, asocierea
sau simbioza între bacterii úi plante se activează la temperaturi de peste 5oC, se modelează
ca úi cantitate de azot fixat cu necesarul plantei úi se reduce semnificativ atunci când
plantele nu mai au nevoie de azot. Rezultă deci că omul agriculturii chimice aplică azotul
întâmplător. El nu-l fracĠionează, aúa cum fac bacteriile, deci el poluează. Deúi am
prezentat deseori acest aspect fermierilor români, se pare că foarte puĠini doresc a Ġine cont
de „noul management” al nutriĠiei úi îndeosebi al azotului, deúi toată lumea se plânge la
nivelul fermei că nu sunt bani, sau că nu-i ajută statul sau, úi mai rău, de faptul că am
devenit poluatori de nitraĠi, în condiĠii în care nutriĠia plantelor este insuficientă iar nivelul
producĠiilor cel mai mic din Europa.
Sinteza azotului pusă la punct de Haber a constituit o revoluĠie, exact în momentul
în care specia umană a început să neglijeze starea biologică a solului. Pădurile nu au
nevoie de azot de sinteză. Ele cresc úi produc úi îúi îndeplinesc excelent funcĠiile ecologice

5
în ecosisteme cu excelentă autoreglare. Ceea ce le-a distrus úi le distruge este exact
intervenĠia omului úi poluarea produsă de el.
Urmare a teoriei lui Justus von Liebig, prost înĠeleasă, s-a născut úi se aplică încă un
exces de îngrăúăminte de sinteză. Fondatorul agriculturii chimice n-a susĠinut deloc idea
dopării plantelor úi a solurilor cu azot. Scrierile sale au fost complet deformate iar vorbele
lui greúit interpretate de marea industrie chimică care s-a născut după aceea. Liebig a
demonstrat că plantele nu pot utiliza azotul decât sub formă de nitraĠi, forma fabricată de
bacterii. El nu a susĠinut niciodată că azotul trebuie adus de undeva, de către cineva, în
cantităĠi nemăsurate în sol. El a demonstrat că plantele aúteaptă ca bacteriile să fabrice
nitraĠii pentru a-i prelua. Acelaúi lucru se întâmplă cu formele de fosfaĠi úi sulfaĠi. Plantele
acceptă în permanenĠă forme „electromagnetice”, úi aceasta pentru probleme de nutriĠie.
NO3- este negativ. Pentru a-l prelua trebuie să fie încărcate pozitiv. ùi acest lucru este
realizat de către cationii monoatomici, prezenĠi în celule prin traversarea membranei, deci
în mod obiúnuit celulele nu conĠin nici sodiu, nici potasiu sau alte elemente metaloide.
Plantele se servesc de ele pentru a putea absorbi NO3-. Aúa se realizează nutriĠia cu azot.
În mod practic, este necesar să înĠelegem că azi, în pragul unor catastrofe majore
produse de poluare, nu putem renunĠa la azotul de sinteză. Solicităm însă fermierilor
următoarele două condiĠii esenĠiale pentru viitorul economic úi ecologic al agriculturii
noastre.
1. Să fie utilizat cu precădere azotul fixat natural la capacitate maximă, urmare unor
sisteme de lucrări de ecologizare a solurilor.
2. Azotul de sinteză să fie administrat numai dacă este nevoie de el úi numai atunci
când plantele îl solicită. Regula aplicării întâmplătoare a azotului în culturile agricole este
úi costisitoare úi poluantă. Ea este deci de două ori dăunătoare.

6
 II. SOLUL ORGANISM VIU

2.1 DEFINIREA SOLULUI CA ORGANISM VIU

Pedologia, útiinĠa care se ocupă cu studiul solurilor, ne oferă o serie de definiĠii care
consideră solul un strat subĠire poziĠionat între materialul geologic neviu úi stratul inferior
al atmosferei. O asemenea definiĠie este incompletă. De aceea, Schmidt úi Schleske în
lucrarea „Der Boden lebt” (Solul trăieúte) publicată în „Politische ėkologie: Sonderheft
10, 1999) au completat definiĠia astfel:
„Transformarea crustei planetei în sol fertil, cu ajutorul căruia plantele úi apoi
animalele úi oamenii úi-au creat bazele existenĠei, se datorează în primul rând activităĠii
organismelor vii care au contribuit úi care populează solul. Solul este deci un SISTEM,
UN SPAğIU DE VIAğĂ pentru o multitudine de organisme pe care noi din neglijenĠă úi
necunoaútere nu le tratăm cu atenĠia cuvenită”.
În 1984 Busch P. úi Marquardt D. spuneau, la rândul lor, despre sol astfel: „SOLUL,
pedosfera, este acea crustă de la suprafaĠa pământului umplută cu plante úi animale care
a făcut posibilă civilizaĠia planetei”.
Consiliul útiinĠific al parlamentului german definea, la rândul său, solul astfel:
„Solurile sunt sisteme complexe, fizice, chimice úi biologice care, sub influenĠa condiĠiilor
climatice a organismelor solului úi vegetaĠiei înainte de toate, dar úi sub influenĠa
permanentă a activităĠii umane, sunt în permanentă schimbare. Solul reprezintă spaĠiul
de viaĠă al oamenilor, animalelor úi plantelor úi deoarece fiecare om execută o anumită
activitate asupra solului, se poate spune că este un ACTOR al solului”.
Datorită individualismului său, omul poate influenĠa funcĠiunile solului uneori
excesiv de nedorit. Solul rămâne acea resursă de neînlocuit pentru alimentaĠia omenirii dar
úi pentru alte necesităĠi de bază sociale úi economice ce Ġin tot de civilizaĠia umană.
Kunze (1994) spunea: „Solul este un ecosistem complex aflat la interfaĠa
atmosferei, hidrosferei, litosferei, antroposferei úi biosferei. Orice modificare a acestor
sfere de influenĠă poate modifica úi funcĠiile solului”. Numărul definiĠiilor úi al criteriilor
de a filozofa pe marginea solului este extrem de numeros. Pentru omenirea conútientă de
azi este bine să fie reĠinute următoarele elemente semnificative din aceste definiĠii:

7
- Solul s-a format ca urmare a apariĠiei vieĠii pe pământ, s-a format ca urmare a
interacĠiunilor dintre materia vie úi materia nevie a litosferei, a constituit baza
dezvoltării ecosistemelor úi a civilizaĠiei umane.
- Solul conservă viaĠa úi va dispărea în absenĠa vieĠii. Deci este un organism viu.
- DispariĠia solului va conduce nemijlocit la dispariĠia civilizaĠiei úi a existenĠei planetei
în forma ei vie.
- Pentru omul inconútient solul este un mijloc de producĠie ce trebuie exploatat precum o
vită flămândă úi pentru care nu investeúte mai mult pentru că nu-i cunoaúte valoarea úi
funcĠiile úi nu-l interesează viitorul copiilor lui.
- Conservarea solului în forma sa foarte vie constituie singura garanĠie a viitorului
fiecărei naĠiuni, úi a planetei în ansamblul ei.

2.2 FORMAREA ùI EVOLUğIA SOLURILOR

Există două întrebări care se pun cu intensitate în cercetarea de specialitate, úi
anume:
- Când s-au format solurile?
- Cum s-au format solurile?
Istoriceúte nu este definit un moment al „formării solului”. În schimb este descris un
moment „geo-climatic”, úi anume solurile s-au format pe fondul acĠiunii condiĠiilor
climatice asupra rocii mamă, iar naúterea lui este considerată atunci când primele
organisme, inclusiv plantele, au apărut pentru a-i da viaĠă. În acel moment a apărut solul
ca „organism viu”

8
 Formarea solurilor continuă úi astăzi, stâncile cele mai dure ale munĠilor fiind
transformate în mii de ani în soluri mai mult sau mai puĠin fertile în funcĠie de condiĠiile
de formare úi roca mamă. Numai că dacă Ġinem cont de factorii care influenĠează
formarea solului, spre deosebire de cei din figura 1 care s-au referit la formarea solului
până la apariĠia speciei umane, astăzi trebuie să recunoaútem că prezenĠa societăĠii umane
îúi pune úi ea din plin amprenta asupra formării solurilor

Factorii antropogeni, cum ar fi emisiile de gaze úi influenĠele lor asupra modificării

climei accentuează azi procesul de degradare úi măcinare al rocii, care este mai rapid, dar
instalarea organismelor, inclusiv a plantelor, are loc cu mai multă dificultate din cauza
reducerii biodiversităĠii.
În zilele noastre roca măcinată nu poate evolua întotdeauna spre un sol, ci rămâne
pur úi simplu un areal fără vegetaĠie, fără microorganisme úi deci fără sol (figura 3).
Se observă că în partea stângă clima úi vegetaĠia lucrează împreună la degradarea stâncii úi
formarea solului. Bradul din figura de jos îúi trimite rădăcinile prin crăpăturile formate de
apă úi alternarea temperaturilor, emite acizi úi alte substanĠe dizolvante ale carbonaĠilor úi
9
silicaĠilor úi treptat transformă stânca într-un sol fertil de circa 30-40 cm adâncime pe care
se instalează ecosistemele forestiere. În partea dreaptă, lipsa apei din triunghiul climatic
(apă, căldură, aer) a făcut ca roca să se mărunĠească, dar vegetaĠia lipsind, solul nu s-a
format. Arealul este lipsit de viaĠă, úi deci de valoare ecologică úi economică.

10
 Urmare a unor procese permanente generate de climă úi a acĠiunii primelor

vieĠuitoare care s-au instalat, roca mamă este distrusă din ce în ce mai mult în profunzime

formând în urma sa solul atât de necesar aprovizionării cu elemente nutritive úi apă a

următoarelor etaje de vegetaĠie care sunt din ce în ce mai elaborate, mai mari, sub formă

de tufiúuri úi arbori.

Prin forĠa rădăcinilor úi prin eliberarea unor acizi în sol, procesul continuă până la

formarea completă a solurilor, proces care poate dura în medie până la 10.000 de ani, la

fiecare 400 de ani acumulându-se cu greu 1% humus

11
 EVOLUğIA DE LA STRUCTURA MINERALĂ SPRE CEA
MINERALO-ORGANICĂ

Stratul de vegetaĠie care a apărut la suprafaĠa solului protejează deja solul format
împotriva secetei úi căldurii, ca úi împotriva eroziunii prin vânt úi ploaie. Dar înainte de
toate plantele úi alte organisme care úi-au găsit habitatul în noua construcĠie livrează
materialul organic atât de necesar formării humusului.
Din roca de bază, datorită numeroúilor factori de influenĠă – relief, climă, apă,
organisme ale plantelor úi animalelor, úi mai recent sub influenĠa omului – apare
„TEXTURA” SOLULUI, baza de pornire a proceselor de pedogeneză, care conduc spre
formarea unui sol stabil (figura 6). Însă calea de ajungere la solul cel mai potrivit zonei úi
rocii mamă este permanent însoĠită de procese de transformare (în special degradare úi
reconstrucĠie – resintetizare) dintre care cele mai importante din punct de vedere ecologic
úi practic sunt următoarele:
- dezagregarea, distrugerea rocii sub influenĠa condiĠiilor climatice,
- mărunĠirea până la nivelul formării texturii,
- formarea de noi minerale,
- humificarea,
ca procese importante, úi numeroase alte procese secundare, cunoscute úi sub denumirea
de procese de translocare, cum ar fi: depozitare, repartiĠie úi activităĠi de amestecare.
12
Exemplu: depozitarea argilei, levigare, podzolizarea, carbonatizare, acumulare de săruri
(sărăturare), acumulare de calcar, gleizare, pseudogleizare, brunificare, feralizare,
turboficare, rubeficare.

În funcĠie de roca mamă, de locaĠie úi condiĠiile climatice care acĠionează, în

decursul zecilor de mii de ani se dezvoltă diferitele tipuri de sol care se caracterizează prin

13
profilul de sol, cunoscut úi sub denumirea de PEDON. Fiecare sol are personalitatea sa. Un
asemenea pedon îl puteĠi observa în figura 7, sau úi mai detaliat în figura 8 pentru zona
forestieră, sau în figura 9 pentru zonă neforestieră sau agricolă.
Deúi putem spune că în decurs de aproape 10.000 de ani, sau uneori mai mult, un sol
a ajuns la maturitatea sa, ca organism viu el rămâne un element dinamic, influenĠat în
permanenĠă de următoarele procese:
- Acumulare (adiĠie) de noi cantităĠi de materie organică ce se cere degradată,
resintetizată úi transformată în humus sau elemente de nutriĠie. Fenomenul este pozitiv,
iar în bilanĠul intrări-ieúiri din sol el ar trebui să domine pentru asigurarea conservării
biodiversităĠii, úi deci a viitorului arealului analizat.
- Pierderile (ieúirile) includ valorile date de evapotranspiraĠie, spălarea nutrienĠilor în
profunzime, sau preluarea lor de către plante.
- Translocarea presupune miúcarea argilei, materiei organice, sărurilor, nutrienĠilor,
dintr-un orizont în altul, fără a părăsi PEDONUL.
- Transformarea presupune formarea argilei úi a altor elemente de legătură úi aranjarea
componentelor solului în structuri agregate, singurele care asigură raporturile optime
între componentele solului.
 2.3 COMPONENTELE SOLULUI

Se cunoaúte deja că solul ca un organism viu are úi partea sa neorganică, aúa cum se
întâmplă la toate organismele superioare. În cazul solului putem vorbi de:
- scheletul solului
- apa solului
- aerul din sol
- materia organică a solului, vie úi nevie.

2.3.1 Scheletul sau textura solului

Este reprezentată prin materia minerală rezultată prin dezagregarea rocii mamă sub
influenĠa condiĠiilor climatice úi, mai recent, a celor antropice.
Textura solului este alcătuită din materiale de diferite mărimi care, în funcĠie de
procentul de participare la formarea pedonului pot imprima solului dimensiuni diferite ale
funcĠiunilor sale.
Mai toĠi cercetătorii sunt de acord că cele mai potrivite soluri sunt acelea care deĠin
45% din volumul solului în textură

16
 Tabelul 1
RepartiĠia texturii solului pe dimensiunile elementelor componente
(H. Pallmont, 1938)

Descrierea texturii Mărimea diametrului

Domeniul texturat
subiect atribut granulometric
bloc stâncă 200 mm
pietre 60 – 200 mm
Domeniu mare 20 – 60 mm
granulometrie grobă pietriú mijlociu 6 – 20 mm
(mare) fin 2 – 6 mm
diametru  0,06 mm mare 0,6 – 2,0 mm
nisip mijlociu 0,2 – 0,6 mm
fin 0,06 – 0,2 mm
mare 0,02 – 0,06 mm
Domeniu
loes (mâl) mijlociu 0,006 – 0,02 mm
granulometrie fină
fin 0,002 – 0,006 mm
diametru  0,06 mm
argilă  0,002 mm

17
 Cititorul acestei lucrări poate găsi mai ales în literatura elveĠiană dimensiuni uúor
modificate ale granulometriei solului. Ex.: 0,063 mm în loc de 0,06 mm sau 2,8 mm în loc
de 2,0 mm.
Procentul în care diferitele componente texturale participă la realizarea „stării
solului” are o importanĠă foarte mare în definirea calităĠii acestora.
Din acest punct de vedere solurile se împart în:
Soluri uúoare formate din amestecuri de pietriú úi nisip. Ele formează foarte greu
structură, nu reĠin apa, úi oferă condiĠii improprii pentru vegetaĠie úi organismele din sol.
Soluri mijlocii alcătuite în măsură egală din particule nisipoase, mâl úi argilă. Par a
fi cele mai potrivite soluri pentru agricultură úi oferă o dezvoltare ecologică foarte bună
dacă este respectat un minimum de reguli agro-ecologice.
Soluri grele – textural au în componenĠa lor peste 50% argilă, au densitate mare úi
se lasă greu structurate. Nu sunt soluri tocmai potrivite pentru agricultură. În figura 11 este
prezentat triunghiul texturii care indică o imensă posibilitate de alcătuire texturală a
solurilor, ceea ce se úi întâmplă în teren, fiecare tip de sol având personalitatea sa,
necesitând a fi lucrat úi conservat prin metode specifice.

2.3.2 Structura solului (organizarea texturii)

Prin structura solului este bine să înĠelegem o ordonare în spaĠiul volumetric al

solului a mineralelor (texturii) úi a materiei organice, născute într-o formă neregulată.
Aúadar volumul solului Vsol va fi atribuit prin structurare atât substanĠei volumetrice a
solului Vsub cât úi volumului porilor (Vp). Deci:

Vsol = Vsub + Vp toate în procente (figura 13)

Prin structurarea solului putem înĠelege în egală măsură o reducere a stării entropice
a solului úi evoluĠia lui spre un sistem organizat, în măsură să îndeplinească plastic úi
eficient funcĠiile multiple úi complexe pe care le are. Invers, prin distrugerea structurii,
deúi în sistem pare a se instala o ordine statică, entropia dinamică creúte iar funcĠiile
solului nu mai sunt îndeplinite.

18
 Distrugerea structurii solului poate intra úi sub incidenĠa „entropiei economice” care
presupune un proces complex de degradare continuă a potenĠialului de resurse naturale úi
creare de dezordine. Cum fenomenul implică concomitent conservarea sau pierderea de
energie el intră în categoria „TERMOECONOMIEI DE NATURĂ BIOLOGICĂ”.
În funcĠie de tipul de sol úi conĠinutul în substanĠe organice, în funcĠie de activitatea
organismelor solului (bioturbaĠia), ca úi de modul úi gradul de înmagazinare comună, a
componentelor minerale úi organice ale solului (vezi structura úi modul ei de formare)
diferitele soluri se prezintă cu o repartiĠie foarte diferită a propriului lor volum.
Geneza úi evoluĠia solului vor fi extrem de depenente de această repartiĠie a
volumului solului, úi la fel vor fi úi componentele principale care sprijină viaĠa din sol úi de
la suprafaĠa lui precum apă, aer, bilanĠul elementelor nutritive, penetrarea în adâncime a
rădăcinilor precum úi lucrările solului úi nivelul biomasei.

19
 SOL

volumul volumul
substanĠelor porilor
50% 50%

substanĠe minerale SubstanĠe organice aer apă

90-95% 2-10% 0 – 60% 40-100%

Figura 13
substanĠe organice substanĠe organice RepartiĠia volumului solului în
moarte úi vii (biomasă) funcĠie de elementele
heteropolicondensate 15% componente
(humus) 85%

2.3.3 Detalii despre volumul porilor

Prin volumul porilor Vp se înĠelege acea parte din volumul solului ocupată cu aer,
respectiv gaze sau apă, adică soluĠia solului. El se calculează ca o diferenĠă între volumul
solului (Vsol) úi volumul ocupat de diferitele substanĠe (Vsub).

Vp = Vsol – Vsub

Volumele ocupate de pori se diferenĠiază între ele prin diferite mărimi úi mod de
exprimare (Habitus), úi anume:
- Pori grobi (mari) al căror diametru este mai mare de 10 Pm, prin care apa se strecoară
în profunzime; după scurgerea celei de infiltraĠie locul ei este preluat de aer.
- Pori de dimensiuni medii: diametru 10 – 0,2 Pm, este locaĠia pentru conservarea apei
disponibile plantelor. În perioada de secetă locul apei este de asemenea preluat de aer.
- Pori fini: diametru mai mic de 2 Pm, nu garantează apă disponibilă, apa este reĠinută
cu forĠe mai mari decât capacitatea de absorbĠie a ei.

20
 Mărimea porilor este aceea care dictează sub ce formă de află apa în sol, precum úi
raportul apă/aer, capacitatea de apă conservată úi disponibilă plantelor, ca úi apa puternic
adsorbită úi necedabilă.
Mărimea porilor este în strânsă legătură cu felul structurii. În general, spaĠiile dintre
agregatele de sol sunt disponibile apei de infiltraĠie úi apoi aerului, iar cea din interiorul
agregatelor, denumită úi apă capilară, constituie apa din rezervă (conservată – Haftwasser
în limba germană). La nivelul particulelor foarte fine úi a coloizilor, aúa cum se va vedea
în subcapitolul „Apa solului” vom avea apa legată de sub coeficientul de ofilire,
indisponibilă plantelor.

2.3.4 Forme ale structurii solului úi modul lor de formare

Urmare a ordonării spaĠiale a texturii solului úi a densităĠii particulelor se pot întâlni
patru forme structurale:
1) Forma elementară, nelegată, formată din înseúi particulele texturate mari, cum
ar fi nisipul vrac. În acest caz, particulele minerale úi eventualele forme de humus se
plasează izolat úi alăturat.
2) Coerent sau agregate puternic legate. În acest caz particulele de sol formează
un sistem dens, strâns, sub forma unui pachet. De exemplu, granulaĠia minerală mare este
înconjurată úi fixată cu carbonat de calciu (CaCO3), cu coloizi ai acidului salicilic, cu
humus, cu coloizi argilici sau alte materiale.
3) Agregate sau structură fragmentată. În această situaĠie particulele minerale úi
organice printr-o cuplare întâmplătoare úi puĠin densă formează agregate de diferite forme
úi mărimi (firimituri diametrul 1 – 10 mm) sau fragmente (diametrul mai mare de 10 mm).
Este structura frecvent întâlnită sub solurile cu vegetaĠia formată din graminaee úi
leguminoase.

21
 4) Segregarea sau fărâmiĠarea. Particulele alcătuitoare sunt predominant minerale
úi formează prin segregare agregate mai mari sau mai mici (segregate) înainte de toate ca
urmare a unor procese de pierdere a apei sau concentrare, rezultând forme poliedrice,
prisme, coloane sau plăci.
Formele structurale prezentate mai sus se pot găsi în macroagregate vizibile cu
ochiul liber sau în microagregate care pot fi analizate numai sub microscop. Un raport
optim între volumul substanĠelor solului úi volumul porilor, adică un raport optim apă/aer
în sol poate fi întâlnit numai la agregarea fragmentară tip firimituri sau bob de mazăre cum
este uneori definită în România. Construirea, formarea structurii solului n-ar fi posibilă
fără:
- coloizii organici úi minerali
- organismele care formează edafonul
- rădăcinile plantelor superioare
- carbonatul de calciu.
Cercetările arată că aproape 70% din forĠa de coeziune a particulelor vine din partea
organismelor vii úi a coloizilor organici, úi sub 30% din zona coloizilor minerali úi a
carbonatului de calciu. Este un motiv în plus să considerăm solul ca un veritabil organism
viu. Pentru structurile obĠinute prin segregare, de negăsit în terenurile agricole acĠionează
îndeosebi forĠa de dehidratare úi de presiune la îngheĠ a apei.

2.4. APA DIN SOL

Componenta lichidă a părĠilor care alcătuiesc solul se numeúte apa solului. În fond
este vorba de o soluĠie apoasă în care se găsesc dizolvate o serie întreagă de componente
organice úi minerale care alcătuiesc „SOLUğIA SOLULUI”.
Fără apă în interiorul său, solul nu ar exista ca organism viu, pentru că apa însăúi
înseamnă viaĠă.
Apa solului provine direct sau indirect din precipitaĠiile atmosferice. În funcĠie de
textură úi structura solului, úi mai ales a aranjamentului spaĠial în care se ordonează
particulele solide ale solului se reĠine o cantitate mai mare sau mai mică.
Numeroúi autori au făcut diverse clasificări ale acesteia. În figura 14 ne permitem să
alcătuim o schemă care să cuprindă aproape toate noĠiunile întâlnite în domeniu.

24
 Prin apă legată trebuie să înĠelegem apa absorbită puternic úi nedistribuită plantelor
pF > 4.2. (Prin pF trebuie să înĠelegem logaritmul în baza 10 a forĠei cu care apa este
absorbită de particule sau coloizi. El reprezintă potenĠialul matrix al inerentei energii cu
care este reĠinută apa în sol).
Apa capilară este cea reĠinută în sistemul de pori ai solului urmare a meniscurilor
(intersecĠiilor capilarelor). Apa capilară poate proveni úi din baza profilului saturat cu apă
din care prin capilare se ridică în profilul solului. Deci:

Apa legată = apa absorbită + apa capilară (suspendată)

O parte din apa utilă intră în zona capacităĠii de apă utilă a solului úi poate fi folosită
de către plante.

Apa de infiltrare este apa liberă din sol, cea care de regulă ocupă spaĠiile pentru aer
în timpul precipitaĠiilor úi care, după un anumit timp „t” pătrunde în subsol. CondiĠia este
ca solul să fie permeabil úi să nu dispună de talpa plugului.

Interflow. Reprezintă acel flux de apă care provine din subsol úi se ridică în profilul
solului, aprovizionând plantele cu apă (solurile aluviale sau cernoziomurile din Banat).

Apa stangnantă. Apare de regulă în subsol, atunci când în infiltrarea ei întîlneúte

un strat impermeabil, de regulă argilă, pe care se acumulează. Ea se poate deplasa în
funcĠie de panta acestui substrat, sau poate rămâne la locul ei úi aprovizionează cu apă
capilară rădăcinile plantelor evitând riscul lipsei de apă úi energia mare pe care plantele o
folosesc pentru extragerea apei din sol atunci când aceasta se află în permanenĠă în jurul
coeficientului de ofilire.

Apa freatică. AparĠine mai degrabă factorului geologic, pentru că ea se află în

golurile, în scobiturile geologice ale rocii mamă unde formează uneori depozite foarte
importante, rezerve utile de apă, necesare aprovizionării comunităĠilor, dar úi irigării
plantelor (vezi úi figura 20). ùi totuúi apa freatică joacă un rol important în viaĠa solului úi
a plantelor, mai ales atunci când lipseúte apa stangnantă, ea fiind direct înlocuită de cea
freatică.

26
2.4.1 Indicatorii cei mai importanĠi legaĠi de circulaĠia apei în sol úi disponibilitatea
ei către plante

Din punct de vedere ecologic trebuie să vedem solul ca un sistem care calculează
bine relaĠiile dintre părĠile lui, de natură fizică, chimică úi biologică. De cele mai multe ori
noi vedem solul ca un suport pentru plante, aúa cum ar fi, de exemplu culturile agricole,
sau pentru o casă, úi cu greu ne putem imagina că relaĠiile plante-sol reprezintă un adevărat
sistem cibernetic, că plantele îúi aleg solurile în funcĠie de capacitatea lor de a convieĠui în
locaĠia analizată.

Solul nu poate ceda întreaga sa apă plantelor. Aúa cum spuneam, există o cantitate
de apă în sol care nu poate fi accesibilă plantelor, o alta care este greu accesibilă, úi o a
treia care este pasageră, foarte uúor accesibilă (vezi úi figura 16). Apa absorbită în sol este
supusă anumitor tensiuni care se măsoară fie în înălĠime coloană de apă (Ah), fie în bari,
fie în pF (logaritmul coloanei de apă în cm)

27
De exemplu: o tensiune a apei în sol de : 1 bar = 103 cm = pF3

Pornind de aici distingem în sol mai mulĠi indicatori foarte importanĠi pentru
definirea relaĠiilor plante-sol.
1. Coeficientul de ofilire (CO) este acea valoare sau interval de prezenĠă a apei în
sol care delimitează apa accesibilă de cea inaccesibilă. Cantitatea de apă din sol de sub
acest indice nu mai poate fi folosită de plante (apă moartă). El corespunde unei adsorbĠiuni
de circa pF = 4,2, adică între 12 úi 15 bari. În funcĠie de tipul de sol, cantitatea totală de
apă blocată din volumul total de apă al solului este:
cca 4% pentru solurile nisipoase
cca 18% pentru solurile lutoase
cca 30% pentru solurile argiloase

2. Capacitatea de câmp (CC) pentru apă este acea valoare, indicator al apei din sol
care redă cantitatea de apă reĠinută prin absorbĠie úi forĠele capilare, dar scoasă de sub
influenĠa gravitaĠiei. Cifra CC se află la circa 0,6 bari sau 1,8 pF, la valori mai mici, forĠa
gravitaĠiei devine mai puternică úi apa începe să se miúte în profunzime.
3. Capacitatea de apă utilă (CAU) este un coeficient, un indicator care exprimă
diferenĠa între CC úi CO, adică:

CAU = CC - CO

Rezultă că plantele pot absorbi apă în sol în intervalul pF 1,8 úi 4,2

În raport cu tipul textural de sol putem spune că, capacitatea de câmp se poziĠionează
astfel:
- la circa 12% în cazul solurilor nisipoase
- la circa 35% în cazul solurilor lutoase
- la circa 48% în cazul solurilor argiloase,
iar cantitatea de apă utilă ar fi deci de:
- de 12 – 4 = 8% în cazul solurilor nisipoase
- de 35 – 18 = 17% în cazul solurilor lutoase
- de 48 – 30 = 18% în cazul solurilor argiloase.

29
Cunoaúterea acestor parametri este foarte importantă pentru judecarea relaĠiei plantă-sol,
pentru conservarea apei úi gestionarea ei corectă. Să nu uităm că indicatorii mai sus
prezentaĠi pot varia esenĠial cu structura solului.
Cantitatea de apă care poate fi obĠinută în zona rădăcinilor depinde foarte mult de
înălĠimea de urcare a apei prin capilare, úi anume (tabel 2):
Tabelul 2
ÎnălĠimea de urcare a apei prin capilare

ÎnălĠimea de urcare a apei

Tipul de sol Mărimea particulelor mm
prin capilare
pietriú 2-6 < 20
pietriú fin <2 50 – 150
nisip mijlociu 0,6 – 0,2 100 - 300
nisip fin 0,2 – 0,06 150 - 1000
loes/mâl 0,06 – 0,002 1000 – 10.000
argilă < 0,002 > 10.000

În funcĠie de valoarea pF, ecologic se poate aprecia dacă solul este umed sau nu, úi
dacă apa este disponibilă sau nu plantelor.
Tabelul 3
Gradul de umiditate al solului în funcĠie de valorile pF
(prelucrat după Schroeder, 1992)

Apă accesibilă plantelor cu cheltuieli diferite de energie

pF1 pF2 pF3 pF4 pF5
sol foarte umed sol umed sol proaspăt sol uscat secetă

30
 ToĠi indicatorii apei din sol cresc cu creúterea conĠinutului de argilă până la solurile
lutoase – luto-argiloase. La interfaĠa dintre cele două forme texturale se găseúte cea mai
mare cantitate de apă disponibilă. Acestea sunt solurile cele mai potrivite ecologic pentru
creúterea plantelor agricole.

2.4.2 PotenĠialul de apă al solurilor

Despre relaĠia dintre apă úi sol s-au scris zeci de mii de pagini de literatură. În acest
material apa din sol interesează în măsura în care contribuie la îmbunătăĠirea stării
ecologice a solului. Parametrii fizici sunt mai puĠin importanĠi. Miúcarea apei în sol úi
disponibilitatea ei pentru plante sunt parametri, indicatori care interesează în mod
deosebit. În continuare prezentăm în rezumat aceúti indicatori.

PAT = potenĠial total de apă al solului

PAM = potenĠialul matrix, care reprezintă apa absorbită la suprafaĠa particulelor

organice úi anorganice care alcătuiesc matrixul solului. Acest potenĠial de apă
constituie apa parĠial disponibilă plantelor.
PAG = potenĠial gravimetric, reprezintă volumul apei ce se infiltrează sub
acĠiunea forĠei gravitaĠiei; se mai numeúte úi apă liberă, care după infiltrare lasă
spaĠiile la dispoziĠia aerului, aer necesar derulării proceselor aerobe din sol.
PAO = potenĠial osmotic úi reprezintă apa reĠinută numai de către forĠele
osmotice. Nu este disponibilă plantelor.
PAP = potenĠial de presiune generat de alte forĠe de presiune asupra particulelor
de sol inclusiv capilare mici

PAT = PAM + PAG + PAO + PAP

Din această formulă pe noi ne interesează în fond numai apa care se deplasează, úi în acest
caz:
PAT = PAM + PAG = potenĠial de apă disponibilă.

Deplasarea apei în sol se face datorită diferenĠelor de potenĠial ' PAT, generate de
conĠinutul diferit în apă al solului, fie în puncte diferite aúezate orizontal, fie aúezate pe
vertical.
Fluxul de apă „qa” care se poate deplasa dintr-o parte a solului spre o alta cu
diferenĠa de potenĠial de umiditate este descris de ecuaĠia lui Darcy, úi anume:

' PAT
qa = K
' PAG
31
 PotenĠialul gravitaĠional (PAG) are un comportament special în sensul că el are
valoarea „0” la suprafaĠa apei úi creúte cu creúterea înălĠimii de urcare a apei în capilare.
Cum în acelaúi loc forĠa gravitaĠiei rămâne constantă, înseamnă că urcarea – deplasarea
apei în sol pe verticală va depinde de forĠele capilare úi alte forĠe care acĠionează asupra
solului (forĠa de presiune a rădăcinilor úi alcătuirea lui structurală).

Putem să afirmăm deci că, dacă vom lăsa evoluĠia solurilor numai pe calculele
fizicienilor vom rămâne a judeca solul numai din punct de vedere fizic, ceea ce nu este
just. Idea ecologizării solurilor pleacă tocmai de la mărimea coloizilor organici din sol,
pentru solurile cu textură nisipoasă (uúoară), în sensul aglomerării particulelor în agregate
structurale stabile (vezi úi capitolul Eroziunea solului), úi, dimpotrivă, de a reduce coloizii
minerali bogaĠi în cationi hidrofili din solurile argiloase úi tamponarea lor cu material
organic în vederea realizării unei structuri elastice dar stabile, care să reducă potenĠialul
32
osmotic úi să-l transforme într-un potenĠial mixt capilar + gravimetric. Un asemenea
potenĠial mixt capilar + gravimetric ne conduce la realizarea unor soluri ecologice în care,
aúa cum se va vedea, factorul ecologic joacă un rol esenĠial.

2.5 PARTEA VIE A SOLULUI

De la începutul acestei lucrări am afirmat că solul este un organism viu. În el trăiesc

un număr imens de organisme vii, toate având un rol specific în acest extraordinar
ecosistem, încă insuficient cunoscut.
Dacă dăm la o parte apa úi aerul din sol, obĠinem constituĠia solidă a solului
alcătuită din (figura 26):
90% parte minerală
figura 26, a
10% parte organică
Partea organică, la rândul ei, are o componentă nevie, formată din humus
heteropolicondensat úi resturi de plante úi organisme moarte (80%), rădăcini vii, circa 15%
din greutate úi alte organisme vii 5%.

33
Referindu-ne numai la partea vie a solului constatăm, dacă ne exprimăm în procente din
greutatea lor, că ciupercile singure ocupă 40%, actinomicetele úi bacteriile fiecare câte
20% (în total 40%), râmele 12%, microfauna 2%, algele 1%, iar alte vieĠuitoare 5%.
Cantitatea totală de materie vie din sol alcătuieúte EDAFONUL solului. Procentele de
participare nu explică deloc dimensiunile populaĠiilor, dar se corelează destul de bine cu
activitatea lor, iar aúa cum sunt prezentate în figura 21 reprezintă însuúirile biologice ale
unui sol cu o bună „stare ecologică”.

34
2.5.1 Biodiversitatea solului
Numărul de specii vii care trăiesc în sol este foarte mare. Peste 20 de grupe de specii
sunt prezente în solurile noastre însumând mii de specii úi cifre de ordin astronomic în
ceea ce priveúte dimensiunile populaĠiilor mai ales de bacterii, ciuperci úi alge (figura 23).
În figura 23 este prezentată o grafică a principalelor vieĠuitoare ale solului numărate
úi cântărite pe 1 m2 de sol úi o adâncime de 30 cm (0,3 m). Cu o aproximaĠie de r 20%
pentru solurile considerate organice, cantitatea de organisme vii care se află în primii 30
cm la fiecare metru pătrat însumează circa 2650 kg/ha sau 2,650 to/ha.
 Conform lui Schröder (1992) cea mai importantă participare gravimetrică la
biodiversitatea solului de sub pajiúti o au bacteriile úi actinomicetele (40%), ciupercile úi
algele (40%), în timp ce alte organisme ocupă numai 8%)

Microfauna preia funcĠiile de mineralizare úi de stimulare a activităĠii microbiene.

Mesofauna se ocupă cu bioturbaĠia micilor spaĠii în sol, cu fragmentarea paielor úi a altor
materiale din sol, stimulează de asemenea activitatea microbiană úi pe cea de

36
bioacumulare. Macro úi megafauna se ocupă de bioturbaĠia spaĠiilor mari din sol, de
asemenea pentru fragmentarea paielor úi a altor materiale organice se ocupă de formarea
agregatelor (structuri) úi, fireúte, úi de structurarea activităĠii microbiene.

Conform altor autori, solul ca principal spaĠiu pentru propria lui viaĠă se prezintă
dinamic definit în ceea ce priveúte cantitatea de floră úi faună. Conform serviciului de
mediu din Dessau – Roßlau, flora úi fauna solurilor agricole brune úi cernoziomice se
prezintă ca în figura 31.

CondiĠiile de viaĠă ale

organismelor din sol depind de
numeroúi factori de influenĠă,
printre care avem pe cei de stimulare úi pe cei de inhibare a populaĠiilor.
Cele două categorii de factori sunt:
1. Factori naturali care depind de locaĠie precum:

37
 - microclima (umiditatea solului úi temperatura)
- starea de nutriĠie
- valorile pH
- relaĠiile de schimb din cadrul comunităĠilor de vieĠuitoare
2. Factori antropogeni, de regulă inhibitori ai poluanĠilor din sol.
- lucrările mecanice
- încărcarea solului cu substanĠe dăunătoare (exces de pesticide úi nutrienĠi cu
reziduuri toxice – metale grele), surplus de energie convenĠională
- deranjamente ale comunităĠilor de specii din ecosistem
- distrugerea elementelor favorabile habitatului solului, cum ar fi compactarea
solului úi degradarea echilibrului între apă úi aer.
Indicatorii úi indicii care măsoară activitatea biologică a solului sunt de natură
numerică úi gravimetrică.
1. În evaluarea numerică a indivizilor diferitelor populaĠii cel mai adesea se
foloseúte scala logaritmică prezentată în figura 32.

minicrustacee
bacterii

ciuperci

acarieni
alge

gândaci-larve

râme
viermiúori cilindrici

păianjeni
cărăbuúi

artropode

diptere
viermi sârmă

Figura 32
Indicatorul numărului mediu de organisme în sol în zonele climatice temperate (scala logaritmică)

2. Un indicator foarte important care măsoară nu numai cantitatea úi numărul de

organisme din sol ci úi activitatea acestora îl constituie respiraĠia solului. RespiraĠia solului

38
depinde foarte mult de temperatura acestuia úi ea este maximă la o umiditate a solului uúor
sub capacitatea de câmp pentru apă

RespiraĠia solului este în fond acel indicator care măsoară rata schimbului de
substanĠe. Ea arată totodată paúii parĠiali ai circuitului substanĠelor la care
microorganismele solului participă în mod esenĠial, cum ar fi mineralizarea proteinelor úi
diferite activităĠi enzimatice.

AlĠi indicatori importanĠi ai activităĠii biologice a solului sunt următorii:

3. Activitate de fixare a azotului care se determină prim măsurarea acĠiunii

nitrogenazei.
4. Activitatea de formare micorize, care se măsoară prin frecvenĠa úi intensitatea
activităĠii simbiotice úi a numărului de spori din sol.
5. Procesul de heteropolicondensare biocatalitică úi formare de humus (se măsoară
prin dinamica formării humusului).
ToĠi aceúti indicatori úi alĠii, nescriúi aici, conduc la un singur indice global denumit
“starea solului” care se măsoară prin indicele de fertilitate, despre care vom vorbi mai
târziu.

39
 AlĠi factori de natură chimică ai solului pot influenĠa úi ei compoziĠia speciilor în
cadrul unui gen sau în afara lui

AlĠi factori de natură chimică pot influenĠa populaĠiile cuprinse în edafon. Este vorba
de toată gama de factori de distrucĠie biologică a solului prin măsuri chimice, precum:
- metale grele,
- prea multe îngrăúăminte chimice,
- prea multe pesticide,
- poluări cu hidrocarburi úi alte deversări de substanĠe chimice, etc.

2.5.2 Humusul úi fertilitatea solului

DefiniĠia humusului este extrem de nuanĠată în funcĠie de zona de formare úi

utilizare a solurilor. Vom da câteva exemple.
În viziunea Lexiconului despre mediu al FAO, prin humus se înĠelege “totalitatea
substanĠelor organice prezente în sol ca rezultat al degradării biologice, resturilor de plante
úi animale”. Humusul conĠine o mare parte din substanĠele biologic superioare acceptate în
nutriĠia plantelor. În viziunea enciclopediei Wikipedia prin humus se înĠelege “totalitatea

40
substanĠelor organice moarte ale solului”. El, humusul, reprezintă o parte din întreaga
substanĠă organică a solului, úi exemplele ar putea continua.

În viziunea noastră, humusul este o substanĠă organică complexă formată în sute úi

mii de ani ca rezultat atât al proceselor de degradare microbiologică a solului, cu formare
de substanĠe organice simple, cât úi ca urmare a procesului de unire úi
heteropolicondensare biocatalitică a acestora în acel material organic complex úi stabil ce
asigură durabilitatea solurilor. De aceea noi denumim humusul ca fiind “petrolul” solului –
similar în compoziĠie dar diferit ca sfuncĠies faĠă de acesta din urmă. Solul prin humusul
său asigură baza existenĠei tuturor celorlalte organisme.

Elemente comune în cele două definiĠii:

- Formarea humusului porneúte de la reziduurile de plante (úi organismele

animalelor spunem noi), prin procese de transformare biochimică care implică
inclusiv degradarea unor substanĠe, greu degradabile.
- MetaboliĠii intermediari pot evolua spre heteropolicondensare.
- Pot fi implicaĠi în formarea unor legături complexe cu oxizii unor metale grele sau
complexe argilo-humice.
- Reziduurile de plante conĠin polizaharide care sunt hidrolizate enzimatic până la
zaharuri, care la rândul lor sunt metabolizate de către microorganisme. Legăturile
lignice pot fi secvenĠionate numai oxidativ. Prin ruperea în lanĠuri mici, circulare
úi în grupe metoxil, structura compactă a ligninei este puternic dezintegrată,
rezultând suplimentar grupări carboxi- úi hidroxi-. În felul acesta oxizii metalici
sau ionii metalici în soluĠia solului pot forma complexe apoase (hidroliĠi). Din
substanĠele huminice prin piroliză sau oxidare cu acid cupric se eliberează fenolii
de origine ligninică. Calitatea úi cantitatea acestora sunt indicatori care ne oferă
informaĠii despre gradul de humificare.

41
Schematic, formarea humusului se prezintă astfel:

Studiile făcute în mai multe universităĠi din Europa arată că substanĠa organică a
solului este repartizată astfel:

- 85% substanĠe organice moarte = humus. Această ecuaĠie o considerăm

nerealistă pentru că lipsesc procesele de degradare úi reconstrucĠie a humusului
prezentate în figura 35.

- 15% substanĠe organice vii, alcătuite la rândul lor din: 10% rădăcini úi resturi de
plante, 5% edafon.

SubstanĠele care alcătuiesc humusul depind foarte mult úi de starea chimică a

solului. Fără îndoială că formarea humusului porneúte de la biomasă. Ca úi în cazul

formării solului, există mai multe modele de desenare a procesului. Unul din ele, în

viziunea Institutului pentru útiinĠa solului din Hanovra, este prezentat în figura 36.

42
 Biomasă
Distrugere úi
mărunĠire
utilizare de
către
animale Transformare de Degradare de
către bacterii către ciuperci

ConstrucĠie chimică
sau biologică

Partea SUBSTANğE HUMICE

minerală a
solului
înglobare úi amestecare spălare

ReacĠia solului

neutră uúor acidă acidă

ConĠinutul în substanĠe nutritive

Figura 31 mare mediu mic

Figura 36
Formarea substanĠelor humice.
Prelucrare după un manuscris al Institutului de Pedologie Hanovra

Toate fenomenele cuprinse în “Transformări” de către bacterii implică reacĠii de

degradare biologică până la nivel de aminoacizi, peptide, proteine, acizi graúi, etc., toĠi
într-o formă energetică potrivită pentru a avea loc procesul de reconstrcuĠie prin
heteropolicondensare a substanĠelor huminice. Din partea dreaptă a figurii vor să se
adauge la acest proces úi contribuĠiile numeroaselor microorganisme din sol (ciupercile, de
exemplu).
Prin substanĠe huminice înĠelegem de fapt o combinaĠie între aminoacizii huminici
(inclusiv fulvici) úi o serie întreagă de alte substanĠe. Ele sunt legături moleculare foarte
mari, de culoare închisă, úi care constituie rezultatul procesului de humificare prezentat
mai sus. Datorită unei stabilităĠi foarte mari ele se prezintă în sol sub formă de sferocoloizi

43
(vezi úi figura 37). Componentele foarte diverse ale humusului pot fi relativ uúor separate,
deoarece au o solubilitate diferită în solvenĠi diferiĠi. Componenta importantă a
substanĠelor humice o constituie acizii humici (acizii humusului). Formele de bază se
constituie într-un sistem policiclic cel mai frecvent aromatic în care regăsim frecvent:
- grupări carboxil
- polizaharide carboxilice
- aminoacizi
- aminozaharide
- hidrocarburi
- metale, toate alcătuite sub formă de polimeri.
Datorită numeroaselor posibilităĠi de cuplare, nu a fost clar definit niciun acid
huminic. Masa moleculară relativă se situează între 20.000 úi 50.000. Acizii
himatomelanici úi grihuminici sunt acei acizi huminici cu cel mai înalt grad de
polimerizare úi deci de heteropolicondensare. Din acizii huminici se pot desprinde, mai
ales în condiĠii de aciditate, acizii fulvici, ca fiind cea mai mică fracĠiune moleculară cu o
bună solubilitate în sodă caustică. ConĠinutul în acizi huminici ai solurilor oscilează între
1-2% în solurile agricole sărace, la 4-6% pe cernoziomurile din România úi la 10-20% pe
solurile mlăútinoase.
SubstanĠele humice sunt cele care îúi aduc contribuĠia decisivă la stabilizarea
structurii solului, a realizării unui sistem tampon în interiorul acestuia, la realizarea
schimbului de ioni, la reglarea raportului apă/aer în sol úi la reglarea fluxului de elemente
nutritive către plante. Ele sunt, de asemenea, foarte importante, probabil cele mai
importante în menĠinerea úi creúterea fertilităĠii solului. Datorită marii lor rezistenĠe
împotriva degradării microbiologice (uneori mii de ani) (humus stabil, durabil), acizii
huminici găsesc úi alte utilizări, cum ar fi în protecĠia plantelor, ca îngrăúăminte, în
domeniul medicinei în zona antacidei sau antiplagistica (Lexicon der Biologie).

2.5.3 Descrierea etapelor care conduc al formarea humusului

Faza I cu 3 subfaze este denumită úi faza de decompoziĠie, adică de degradare a

materialului organic mort, úi anume:

44
 Faza Procese de hidroliză úi oxidare, înainte úi după moartea plantelor úi a altor
1 biochimică organisme, fără o observare clară a degradării celulelor (colorare,
iniĠială înmuiere, disipare)
Distrugerea pereĠilor celulelor prin solubilizare úi digestie de către
Faza
organismele macro úi mezofaunei, parĠială sau completă preluare de către
decantărilor
2 corpul animalelor úi eliminare sub formă de excremente (cazul râmelor).
mecanice úi a
Încorporarea paielor în sol, în principal de către râme, alĠi viermi úi
preamestecului
antropode.
Bacteriile pun la dispoziĠie enzimele necesare tăierii legăturilor organice
Faza degradării
3 úi crearea unor depozite de substanĠe (cărămizi) destinate recombinării úi
microbiene
formării polimerilor úi a altor legături huminice.
Faza analizei
Rezultatele degradărilor bacteriene, aceste cărămizi ale humusului, sub
fracĠiunilor
formă de aminoacizi, peptide, proteine, zaharuri, acizi graúi, etc., sunt
degradate úi
recombinate tot sub influenĠa unor enzime microbiene úi fungice în
începerea
4 molecule mari de tip biopolimeri prin procese dense de condensare
proceselor de
chimică, acizi humici. Sunt grupări moleculare foarte mari, purtătoare de
recombinare
oxigen, precum cele oferite de carboxil úi fenol care au putut fi
până în faza de
identificate …. . (vezi úi figura 32).
acizi huminici
De regulă se face sub influenĠa cationilor bivalenĠi îndeosebi de calciu
Faza stabilizării
5 dar úi magneziu, cationi monovalenĠi (Na+, K+) ajută la degradarea
humusului
acizilor humici în cei fulvici úi la solubilizarea humusului.

Figura 37
Schema reactivă a determinărilor
radiometrice a grupărilor
funcĠionale ale acizilor huminici
1. acid huminic natural
2. 14C acid huminic
permetilat
3. 14C acid huminic blocat
carbon-14 fenolic

Calitatea humusului este dată de calitatea “cărămizilor de formare” dar calitatea de a

rezista la degradare a humusului care se formează este dată în ordine de următoarele
substanĠe de plecare:

zahăr
amidon celuloză lignină, ceruri, răúini, tanini
proteine

Transformarea în humus a substanĠelor de plecare este cea mai intensivă în condiĠii

medii de umiditate, o bună aerisire a solului, temperatură optimală úi reacĠie neutră până la
slab alcalină.

45
 Humusul se formează cel mai uúor din resturile de leguminoase urmate de ierburi,
arbuúti, conifere úi caducifole.
În cazul paielor úi a altor resturi organice, material încorporabil în soluri (obligaĠie
pentru Ġările UE) parametrul vitezei de mineralizare a acestora este:
- Atunci când în sol sau în resturi există un conĠinut ridicat de azot (N).
De aceea se recomandă ca în vară târzie, o dată cu încorporarea paielor
Mare să se aplice 20-40 kg N – în funcĠie de volumul de material organic.
- Atunci când conĠinutul de lignină este redus iar cel de celuloză ridicat.
- Atunci când conĠinutul în proteină este ridicat.
- Atunci când lispesc substanĠele nutritive din sol.
- La valori foarte reduse sau foarte ridicate ale pH-ului.
- Dacă cantitatea de apă este prea mare sau prea mică úi se reduce
Mic
activitatea microorganismelor în primul caz, úi cantitatea de oxigen în al
doilea caz.
- În orice situaĠie în care oxigenul lipseúte.

2.5.4 FuncĠiile humusului

1. Sursă de azot
S-a demonstrat útiinĠific că materia organică, fie úi stabilizată a solului, este de o
mare importanĠă pentru nutriĠia úi creúterea plantelor. SubstanĠele nutritive legate în
humus, atunci când lipsesc alte surse de hrană, vor fi disponibilizate de către aceleaúi
microorganisme ale solului úi puse la dispoziĠia plantelor. În humus se află până la 95%
din azotul solului úi de aceea este considerat ca principala sursă de azot.

2. AbsorbĠia nutrienĠilor schimbabili

Capacitatea de absorbĠie a substanĠelor huminice, este de o mare importanĠă pentru
legarea úi cedarea elementelor nutritive. ImportanĠa acestor însuúiri creúte în cazul
solurilor mlăútinoase sau a celor sărace în argilă. De cele mai multe ori în cazul solurilor
normale úi bogate în argilă humusul formează cu argila úi cu alte părĠi minerale ale solului
aúa-numitele complexe argilo-minerale

46
Alături de o legare, cuplare în forme schimbabile, numeroúi cationi metalici ai substanĠelor
humice pot fi transferaĠi în legături stabile, neschimbabile de tipul chelaĠilor.

3. Activitatea biologică
Humusul constituie o bază esenĠială a organismelor heterotrofe ale solului. S-a
arătat că el constituie complexe active cu mineralele solului, se plasează pe diferite
orizonturi ale acestuia, în mod deosebit spre suprafaĠă, unde dezvoltă habitate foarte
47
active, pentru toate organismele descrise mai sus, transformând întregul ansamblu într-un
CORP VIU. ConĠinutul ridicat al humusului în sol favorizează creúterea organismelor
saprofite úi Ġine sub control, reduce, populaĠiile de paraziĠi.

4. Stabilitatea agregatelor, a structurii

Ca liant al texturii, humusul contribuie la formarea structurii, la agregarea
particulelor texturale în forme structurale, mai ales în solurile mâloase, lutoase úi
argiloase. În felul acesta se reglează úi se optimizează raportul dintre apă úi aer din sol.

5. Capacitatea de înmagazinare a apei

Humusul deĠine o mare capacitate de a lega apa. El poate absorbi de 3 – 5 ori mai
multă apă decât propria sa greutate. Pentru solurile nisipoase, capacitatea pentru apă este
generată exclusiv de cantitatea úi calitatea humusului.

6. BilanĠul termic
Datorită culorii închise a substanĠelor huminice, în orizontul de suprafaĠă îndeosebi
este favorizată încălzirea solului în primăvară. Se prelungeúte în felul acesta perioada de
vegetaĠie.

7. Capacitatea de tamponare
În anumite limite solul, prin activitatea sa biologică, are capacitatea de a metaboliza
anumite substanĠe periculoase úi de a le transforma în humus. Sunt numeroase asemenea
exemple. Sunt metabolizate reziduuri de petrol, de pesticide, reziduuri alimentare.
În teza sa de doctorat, Bruns-Hagel (1997) prezintă modul în care un exploziv (TNT
– trinitrotoluen) este transformat în humus úi cum acesta devine dintr-o substanĠă
periculoasă un donator de azot pentru nutriĠia plantelor. ùi totul numai datorită acestor
miraculoase microorganisme ale solului.

48
 2,4,6-Trinitrotoluen

4,4 Azoxy-2,2,6,6- 2,2 Azoxy-2,2,6,6-

tetranitrotoluen tetranitrotoluen

ReducĠie ReducĠie
în 4-Amino-2,6-dinitrotoluen 2-Amino-4,6-dinitrotoluen în
continu- continuare
are a a
grupărilor grupărilor
Nitro Nitro
2,4-Diamino-6- 2,4-Diamino-6-
nitrotoluen nitrotoluen

2,4,6-
Triaminotoluen

HUMIFICARE

HUMUS Mineralizarea substanĠelor

toxice legate. Derularea
Eliberarea úi în final mineralizării humusului.
reintegrarea substan-
Ġelor toxice legate CO2, H2O, legături cu azot

Figura 39
Asanarea solului prin transformările microbiologice úi transformarea în humus a TNT.
Sursa: D. Bruns-Nagel. DisertaĠie, 1997.

Capacitatea solului de a tampona microbiologic substanĠele toxice este redusă. De

aceea, grija pentru conservarea solului, úi mai ales a biodiversităĠii lui, este necesar a fi una
de mare responsabilitate.

2.5.5 Formele de humus

Acelaúi colectiv al UniversităĠii din Hanovra împarte humusul în următoarele forme:

- Humus sub formă terestră – humus brut

- Humus sub formă semiterestră – trecere spre soluri turboase
- Humus sub formă subhidrică – humus noroios, turbos

49
 Pentru zona agricolă interesează humusul brut, heteropolicondensat într-o dinamică
conservare úi stabilizare, acela care asigură echilibrul vieĠii solului úi al plantelor.
S-a prezentat deja că acesta este format din:
- acizi humici
- humine
- acizi fulvici

Din punct de vedere al stării de policondensare, humusul poate fi:

1. Humus de nutriĠie
- puĠin condensat úi deci
- uúor transformabil de către microorganisme
- se degradează relativ rapid cu livrarea de CO2, N, S, P úi altele

2. Humus durabil
- înalt polimerizat úi heteropolicondensat
- se mineralizează foarte greu
- formează complexe argilo-humice stabile cu capacitate mare de schimb
- liant excelent pentru agregare
- ideal pentru agricultura durabilă.

2.6 DESPRE FUNCğIILE SOLULUI

FuncĠiile solului sunt tot atât de numeroase úi importante încât se poate afirma pe
drept că “FĂRĂ SOL NU POATE EXISTA VIAğĂ TERESTRĂ PE PLANETĂ”. ùi
cine contrazice această afirmaĠie are úi obligaĠia de a o argumenta.

În acest material ne interesează în mod deosebit funcĠiile ecologice úi biologice ale

solului, deúi el poate avea úi numeroase funcĠii de susĠinere, de construcĠie, de tezaurizare,
etc. Din punctul nostru de vedere solul are următoarele funcĠii:

50
 FuncĠia de producĠie
FERTILITATEA
SusĠinerea Filtru pentru
agriculturii úi substanĠe toxice
silviculturii

Arhivarea culturii
Depozit pentru arealelor
nutriĠia plantelor SOL
Depozit pentru apă
(conservare, protecĠie, cedare)

SuprafeĠe
pentru locuinĠe Regulator al
úi odihnă climei

SpaĠiu de viaĠă úi
transformări
dinamice

Figura 40 Schemă a funcĠiilor solului

Unele funcĠii prezentate în figura 40 sunt exclusiv naturale, precum:

- spaĠiu de viaĠă
- filtru úi tamponare substanĠe toxice
- depozitar de apă
- regulator al climei
iar altele sunt funcĠii tip utilităĠi pentru activităĠi antropice precum:
- funcĠia de nutriĠie
- utilităĠi în construcĠii úi în suprastructură
- sursă de materii prime
- arhivare a activităĠii umane.

În funcĠiunea generală spaĠii de viaĠă úi transformări dinamice întâlnim în întregime

procesele de creútere úi dezvoltare a plantelor úi animalelor dar úi cele de degradare úi
reconstrucĠie a humusului, prezentate mai sus.
Foarte importantă pentru agroecologia solului este funcĠia de FERTILITATE.
Prin fertilitatea solului înĠelegem capacitatea acestuia de a produce recoltă,
adică de a fi productiv. Aceasta înseamnă că plantele fie ele agricole, horticole úi
forestiere au dreptul de a fi aprovizionate cu elemente nutritive, apă úi utilităĠi úi de a fi
ferite de intoxicări úi daune de orice fel provenind din sol. NoĠiunea în sine include
51
bilanĠul elementelor nutritive (al azotului în mod deosebit), bilanĠul apei, circuitele apei,
CO2, H2 úi al altor substanĠe, bilanĠul căldurii úi al aerului, precum úi capacitatea solului de
a permite o ancorare úi o înrădăcinare cât mai profundă a plantelor. Deoarece în realizarea
producĠiei plantelor îngrăúarea, mijloacele de întreĠinere, alegerea culturilor, a soiurilor pot
influenĠa nivelul producĠiei, suntem obligaĠi să vorbim despre fertilitatea naturală a solului,
în condiĠiile unei agrotehnici optime din care elementele interne trebuie stimulate (fixarea
azotului, mobilizarea fosforului, reglarea raportului apă/aer, etc.
Pornind de la îmbinarea factorilor interni cu cei externi solului, Gisi úi colab., ne
pun la dispoziĠie o schemă a relaĠiilor dintre fertilitatea solului úi capacitatea de producĠie
într-un agroecosistem (figura 41). În noua concepĠie privind intensificarea agriculturii,
elementele de creútere a fertilităĠii se bazează îndeosebi pe seama stimulării factorilor
naturali de susĠinere ai acesteia, úi mult mai puĠin, úi uneori deloc, pe inputuri periculoase.
Intensificarea agriculturii se va face în deplin respect faĠă de mediu (A.K. Bartmer, 2008)
(Vezi capitolul Fixarea azotului).

Roci mamă úi Organisme

relief Climă

Fertilitatea naturală a solului

ActivităĠi agricole de durată

(îngrăúăminte, asolamente, lucrări ale solului)

Fertilitate a solului dobândită

InfluenĠe naturale actuale Măsuri antropogene de scurtă

(climă, calitatea aerului, durată (lucrări ale solului,
dăunători, patogeni) îngrăúare, asolamente, mijloace
de protecĠie a plantelor)

Capacitatea de a produce recoltă

- PRODUCTIVITATE -

Figura 41
CorelaĠia între fertilitatea solului úi productivitatea lui (Gisi úi colab., 1997)
52
 Modelele naturale de hrănire a plantelor sunt de sorginte naturală úi ele trebuie
însuúite úi promovate antropic. Modelul ia în considerare următoarele activităĠi în sol:

plante Plante animale

macrofitofagic zoofagic
substanĠe
dejecĠii moarte
(materie
cropofagic, organică) macrofitofagic, necrofagic
saprofitofagic

microorganisme

Numeroase societăĠi de cercetare úi producĠie au pus pe piaĠă nu numai substanĠe

huminice care să sprijine o fertilizare cât mai naturală, ci úi elemente naturale moderne

care imprimă stimulări ale proceselor naturale de nutriĠie, precum micorizarea úi

bacterizarea cu bacterii fixatoare de azot nu numai în nodozităĠi ci úi în formele asociative

rizosferice. O nouă gândire se impune acum úi privind stimularea unor asociaĠii bacterii-

ciuperci care să mărească esenĠial capacitatea de ecologizare a solurilor úi de reducere a

inputurilor naturale. Încet dar sigur marile fabrici producătoare de îngrăúăminte úi

pesticide vor fi înlocuite cu laboratoare moderne, în care microbii úi alte microorganisme

vor lucra în folosul agriculturii mult mai eficient úi sigur.

53
BIBLIOGRAFIE
1. A.G. Boden, 1994:
2. Bauer J., úi colab.
(2002):
3. Bergstedt C., Dietrich
V., Liebers K. (Hg),
1998:
4. Birkeland P.W., 1984:
5. Blume H.-P., Felix-
Henningsen, P/Fischer,
R., Friede, H.-G., Horn,
R., Stahr., K(1996):
6. Böhlmann D., 1982:
7. Bohn H., McNeal B;
O'Connor G., 1985:
8. Brauns, A. 1968:
9. Buringh P., 1979:
10. Dunger W., 1964:
11. Eidg. Forschungsanstalt
für Agrarökologie und
Landbau, FAL (1997):
12. Ensslin W., Krahn R.,
Skupin S., 2000:
13. Frei E., Peyer K., 1991:
14. Gisi U., Schenker R.,
Stadelmann, F.X.,
Sticher, H., 1997:
15. Gisi U., Schenker R.,
Stadelmann, F.X.,
Sticher, H., 1997:
16. Hintermaier-Erhard G.,
Zech W. , 1997:
17. Hintermaier-Erhard G.,
Zech W. , 1997:
18. Klohn W.,Windhorst H.-
W., 1999:
19. Kuntze H., Roeschmann
G, Schwertfeger G.,
1994
20. Neef E., 1997:
21. Scheffer F.,
Schachtschabel P., 1992:
22. Scheffer F.,
Schachtscabel P., 2002:
23. Schlichting, E., 1993:
24. Schmidt-Lorentz R,
1986:
25. Schroeder D., 1992:
Bodenkundliche Kartieranleitung. Hannover.
Physiche Geographie kompakt. Heidelberg, Berlin: Spektrum.
Boden. Naturwissenschaften Biologie-Chemie-Physik. Berlin: Volk
uns Wissen.
Soils and Geomorphology: Oxford. Univ. Press, 372 S. H/E
Hanbuch der Bodenkunde. Landsberg/Lech:ecomed.
Oekophysiologisches Praktikum; Paray, 201 S. H/E
Soil Chemistry; 2nd Ed., John Wiley, 341 S. G7H/E
Praktische Bodenbiologie, Stuttgart: G. Fischer
Introduction to the study of soils in tropical and subtropical regions
3. Aufl., Centre for agr. Publishing, Wageningen, 124 S. H/E
Tiere im Boden. Wittemberg: A. Ziemsen
Kartieren und Beurteilen von Landwirtshaftsböden, Schriftenreihe
Nr. 24.
Böden untersuchen. Wiebelsheim: Quelle & Mayer
Boden-Agrarpedologie; 2. Auf., P. Haupt, 190 S. G/H.E
Bodenökologie. 2. Auflage. Stuttgart; New York: Thieme.
Bodenökologie. 2. Aufl., G. Thieme, 350 S. G/H/E
Wörterbuch der Bodenkunde. Stuttkart: Enke
Wörterbuch der Bodenkunde, Emke Verlag, 338 S.G
Physische Geographie: Böden, Vegetation, Landschaftsgürtel. –
Vechtaer Materialien zum Geographieuntericht (VMG), H. 6.
Vechta.
Bodenkunde. Stuttgart: Ulmer. Lexicon der Geowissenschaften in
sechs Bänden (2000): Erster Band A bis Edi. Heidelberg; Berlin:
Spektrum.
Das Gesicht der Erde. Thun, Frankfurt/M: Harri Deutsch.
Lehrbuch der Bodenkunde; 13. Auf., Enke, 491 S. G/H.E.
Lehtbuch der Bodenkunde. Stuttgart: Spektrum.
Einführung in die Bodenkunde; 3. Auf., P. Parey, 131 S.H/E
Die Böden der Tropen und Subtropen; in: Grundlagen des
Pflanzenbaues in den Tropen und Subtropen (Hrsg. S. Rehm),
Ulmer, S. 47-92. E
Bodenkunde in Stichworten. 5. Auflage. Berlin; Stuttgart:
Bornträger
54
26. Schroeder D., 1992: Bodenkunde in Stichworten; 5. Auf., Ferd. Hirt Verlag, 175 S.
G/H/E.
27. Trautz, D., 1992: Böden als Lebensraum von Organismen. in: Blume, H.P. (Hrsg.)
(1992): Handbuch des Bodenschutzes. 2. Auflage. Landsberg/Lech:
Ecomed, S. 58-71.
28. Weischet W. (1980): Die Oekologische Benachteiligung der Tropen; Teubner, 2. A.,
127S. H/E

55
 3. COMPACTITATEA SOLULUI
O PROBLEMĂ NAğIONALĂ A SOLURILOR DIN ROMÂNIA

Rezumat

În managementul întreprinderilor agricole, dar úi al arealelor de diferite dimensiuni,

calitatea ecologică a solului joacă un rol esenĠial. Multe din problemele generate de
fenomenele climatice, în dramatică modificare negativă în prezent, pot fi evitate sau
semnificativ diminuate dacă este bine conservată calitatea ecologică a solurilor. S-au
efectuat numeroase cercetări asupra calităĠii solului în sudul Câmpiei Române privind
indicatorii de calitate ai acestuia. În această lucrare se prezintă rezultate asupra
compactităĠii solului úi efectele ei în zone diferite din sudul Ġării. Mai ales în sud
compactitatea generată de hardpan, ca urmare a unei defectuoase lucrări a solului, a
condus la formarea unor soluri defecte în care sunt alterate procesele biologice,
biochimice, de aprovizionare cu apă úi elemente nutritive, úi deci este blocată realizarea
unei recolte competitive, indiferent de celelalte elemente ale tehnologiilor. Asemenea
soluri ocupă în sudul, estul úi centrul României peste 5 mil. Ha.

3.1 INTRODUCERE

Calificativul de sol ecologic (sau sol ecologizat, în cazul în care s-au întreprins
măsuri în acest sens) se adresează acelor categorii calitative de soluri a căror entropie úi
funcĠionalitate se apropie de cea a solurilor naturale de origine. Degradarea lor s-a datorat
fenomenelor úi activităĠilor antropice.

56
 Un sol ecologic acceptat pentru zonele din România destinat agriculturii ar trebui să
îndeplinească condiĠiile din figura 1 în care componentele texturale ar trebui să se
întâlnească în procent de 45% (nisip, mâl, lut, argilă), 25% să fie alcătuit din aer (spaĠii
interstructurale), 25% să fie destinat apei (spaĠii intrastructurale, capilare) úi 5%
componentei vii, alcătuită din humus (material foarte valoros, obĠinut prin
heteropolicondensarea materiei organice brute din sol), rădăcini úi diverse microorganisme
úi macroorganisme (de la bacterii trecând prin protozoare, alge ciuperci, insecte,
lumbricide úi până la mamifere).

Un sol sănătos, viu, activ, conĠine 50% din spaĠii libere destinate apei úi aerului).

57
 3.2 CE ÎNğELEGEM PRIN COMPACTITATEA SOLULUI

Compactitatea solului reprezintă acel fenomen prin care arhitectura structurală a

acestuia este modificată până în faza în care se schimbă în direcĠie negativă principalele
funcĠii ale solului. Exprimarea acesteia se realizează prin modificări semnificative ale
sistemului de pori úi spaĠii, úi deci a raportului apă/aer, prezentat în figura 1. Nu orice
compactare a solului produce pagube ci numai aceea care schimbă radical funcĠiile úi
rapoartele. Compactarea gravimetrică nu este dăunătoare. Cea cauzată însă de maúini,
utilaje, inundaĠii, staĠionări de apă schimbă radical funcĠiile solului cauzând DUNELE
COMPACTĂRII. Solurile umede sunt cele mai sensibile la fenomenul de compactare.

3.2.1 Ce se înĠelege prin compactarea dăunătoare?

- În sol normal compactat (natural generat îndeosebi de gravitaĠie) funcĠiile solului nu

sunt semnificativ modificate.
- În solurile compactate antropic funcĠiile solului pot fi semnificativ modificate. Acest
gen de compactitate generează un deranjament al structurii solului, în aúa măsură încât
sistemul poros este puternic redus încât în mod durabil funcĠiile vitale, regulate ale solului
ca úi productivitatea sa sunt influenĠate semnificativ negativ. Aceasta înseamnă că o
cultură va fi prost aprovizionată cu apă úi aer, úi deci úi cu elemente nutritive iar producĠia
va fi cu mult mai mică. InfiltraĠia apei în sol este îngreunată úi la fel úi conservarea ei.
Modificări dramatice vor avea loc în zona condiĠiilor de viaĠă pentru flora, fauna úi
microorganismele solului. Spunem deci că STAREA ECOLOGICĂ A SOLULUI ESTE
PUTERNIC ÎNRĂUTĂğITĂ.

58
Compactitatea se exprimă în:
- grame/cm3/sol
- volumul % al porilor.
- rezistenĠă la penetrare kgf/cm2/sol

În funcĠie de presiunile mecanice, extragravitaĠionale care se execută asupra solului,

densitatea aparentă ca úi volumul porilor se modifică. În figura 3 se prezintă un asemenea
exemplu pentru un sol luto-argilo-nisipos pe adâncimea profilului de 70 cm (0,7 m).

59
 0
KN
20
KN 45
0
DA/Vp KN 100
1,29/52,1 DA/Vp KN
10
DA/Vp
1,25/51,6 1,39/46,3 1,51/41,6 DA/Vp
20
Adâncimea orizontului

1,68/36,2
1,20/53,5 1,38/47,4 1,50/42,0 1,62/37,3
30

1,17/54,5 1,34/48,1 1,48/42,7 1,59/38,8

40

1,15/54,9 1,30/49,7 1,44/44,3 1,56/39,6

50

1,14/55,0 1,26/51,2 1,41/45,4 1,52/41,2

60

1,12/55,4 1,19/54,0 1,36/47,4 1,48/42,0

70

medie 1,19/53,9 1,31/49,45 1,45/43,5 1,57/39,3

profil
100,0/100,0 110,0/91,7 121,8/80,7 131,9/72,9
presiunea rotilor tractorului

Figura 3
Modificările densităĠii aparente a solului (DA) ca úi a volumului porilor (VP) în diferite orizonturi ale unui
sol argilo-luto-nisipos din lunca Rinului.
KN= presiune exercitată exprimată în kilonewtoni ( Petelkau H., 2005; prelucrare avansată).
1 Newton = 1 kgm/s2

Datele din figura 3 demonstrează următoarele:

1. O presiune de circa 20 kN exercitată asupra solului arabil măreúte cu 10% densitatea
acestuia úi reduce cu 8,3% volumul porilor. Această compactare este considerată în
evaluările ecologice ca fiind limita maximă a compactării nedăunătoare; înălĠimea
profilului se reduce cu circa 4 cm.
2. La o presiune de 45 kN care corespunde presiunii pe care o exercită pneurile
tractoarelor úi ale maúinilor agricole asupra solului agricol, densitatea aparentă creúte cu
22% iar volumul porilor se reduce cu 20%. În aceste condiĠii vorbim de o compactare
medie care provoacă daune atât în ceea ce priveúte nivelul recoltelor cât úi al stării
ecologice a solului. Raportul apă-aer se înrăutăĠeúte iar activitatea biologică, inclusiv cea

60
de fixare a azotului se reduce cu circa 25%. ÎnălĠimea profilului solului se reduce cu 10
cm.
Dacă presiunea antropică se ridică la 100 kN, situaĠie întâlnită în hardpanuri sau
atunci când se deplasează maúini foarte grele în condiĠii de umiditate excesivă, densitatea
aparentă creúte cu 32%, volumul porilor se reduce cu 27%, solul trecând în faza de
compactitate mare cu o reducere esenĠială a nivelului producĠiilor, cu pierderi mari de sol
prin eroziune, úi o înrăutăĠire de până la 50-60% a activităĠii biologice. Starea ecologică
este rea.

3.2.2 Cum pot fi recunoscute compactările dăunătoare ale solului

Primul úi cel mai important indicator al degradării arhitecturii structurale a solului

este însăúi planta de cultură, úi anume:
- Plante galbene úi insuficient dezvoltate, deúi nu sunt boli úi s-au aplicat îngrăúăminte.
- Rădăcini nedezvoltate. Plantele se rup uúor când se încearcă scoaterea lor prin
tragere din sol.
- În cazul rădăcinoaselor, sfeclă, morcov, din cauza densităĠii mari a solului, rădăcinile
rămân nedezvoltate sau se ramifică úi nu mai prezintă valoare economică.
- Cercetări de lungă durată au demonstrat suficient că există o corelaĠie între
dezvoltarea rădăcinilor úi densitatea, respectiv compactitatea solului (figura 4).
Datele sunt credibile pentru că ele s-au efectuat în 134 locaĠii din Germania.
- AlĠi indicatori care ne pot da informaĠii despre compactitate este însăúi modul de
comportare a solului.
a) Structura este compactă (de fapt lipseúte), săracă în pori úi se sparge în unghiuri
bruúte.
b) Lipsesc cu desăvârúire indicatorii biologici, cum ar fi râmele.

61
 FuncĠia de regresie
y = 25,329 – 61,849 x
Nr. repetiĠiilor = 134
Coef. corelaĠie r = 0,74
Nr. de rădăcini

Modificarea densităĠii solului

(compactitate) (g/cm3)

Figura 4
CorelaĠia dintre numărul de rădăcini úi densitatea solului. Media a 134 cercetări efectuate pe diferite
soluri (Petelkau H., 2005)

t Solul este lipsit de elasticitate

Domeniul Daunelor CompactităĠii (DDC) este împărĠit conform numeroaselor cercetări în
:
- mediu o reducerea producĠiilor cu 2-5%. DDC = 1 (verde în figura 5)
- ridicat o reducerea producĠiilor cu 5-10% . DDC = 2 (albastru în figura 5)
- puternic o reducerea producĠiei cu peste 10%. DDC = 3 (roúu în figura 5).

(Datele se referă la spaĠiul german. În România, aúa cum se va vedea, compactitatea

combinată cu seceta provoacă daune mult mai mari).
În figura 5 prin domeniu optim înĠelegem că nutriĠia plantelor úi celelalte funcĠii ale
solului se desfăúoară în optim.
CorelaĠia dintre creúterea compactităĠii úi nivelul recoltelor este una negativ
logaritmică, manifestată pe trei niveluri DDC pe care le prezentăm în continuare.

62
 r2 = 0,72
n = 104

Domenii de densitate optimă pentru sol

Daune ridicate generate de compactitate

Daune puternice generate de compactitate

Nivelul recoltelor

Daune medii generate de compactitate

Domeniile ecologice ale
compactităĠii dăunătoare
(DDC)

DDC 1
DDC 2
DDC 3

Figura 5
CorelaĠia generată de diverse niveluri DDC asupra mărimii recoltei – 104
determinări în Germania (Petelkau H., 2005).

DDC1 - începe la limita inferioară domeniului optim úi indică faptul că dezvoltarea

rădăcinilor plantelor poate fi influenĠată negativ.

DDC2 – începe la o compactare cu 0,05g/cm2, superioară domeniului optim. Ecologic se

manifestă prin pagube ridicate provocate dezvoltării plantelor úi indirect sunt influenĠate
funcĠiile solului.
DDC3 – începe la o compactare cu 0,10 g/cm2 deasupra domeniului optim. Ecologic se
manifestă printr-o puternică influenĠare a dezvoltării plantelor úi indirect prin puternice
úi foarte puternice dereglări ale celorlalte funcĠii ale solului.
ğinând cont de textura solului (vezi triunghiul texturii) úi degradarea arhitecturii
structurale au putut fi evaluate pentru zone diferite CLASELE DOMENIULUI
DAUNELOR COMPACTITĂğII (CDDC). Folosirea acestui indicator ajută practicienii,
úi mai ales proiectanĠii în domeniul reconstrucĠiei ecologice să realizeze o bancă de date
extrem de necesară pentru domeniul de proiectare a refacerii solurilor afectate. Nu vom
intra în detalii pe această temă.

63
 3.3 CE ÎNSUùIRI AR TREBUI SĂ OFERE UN SOL ECOLOGIZAT
DIN SUDUL ROMÂNIEI?

Exemplu: cernoziomurile din Câmpia Burnasului din sudul României.

- O compactitate ridicată pentru reĠinerea, deplasarea în profunzime úi înmagazinarea
apei (conservarea apei) úi punerea la dispoziĠia plantelor în mod treptat, economic úi
fără pierderi semnificative prin evaporaĠie. Această problemă este azi foarte
importantă pentru spaĠiul românesc úi ei i se va acorda o atenĠie foarte mare.
- O capacitate biologică ridicată, capabilă să degradeze resturile organice din sol, să
conserve sub formă de humus úi să le disponibilizeze, treptat úi echilibrat vegetaĠie
supraterestră, sub formă de elemente nutritive.
- O capacitate fizică ridicată, stabilă, care să ofere posibilitatea susĠinerii, a ancorării în
profunzime a rădăcinilor plantelor, în vederea desenării unui viguros raport plante/sol,
care să ofere areale naturale úi antropice stabile úi durabile. Pentru ca constituienĠii
solului să se menĠină în limitele descrise în figura 1 este necesar ca textura solului să
fie organizată în structură a solului, formă de organizare arhitectonică a acestuia
reprezentată prin agregate sau glomerule

64
 Structurarea solului poate avea loc numai în prezenĠa rădăcinilor úi a
microorganismelor din sol. Acest aspect va face însă obiectul unui alt studiu.
În zona analizată de noi am întâlnit situaĠii dintre cele mai diverse, între cele două
extreme, A úi B. În timp ce arhitectura de tip A conduce spre echilibrarea fenomenelor
biologice, biochimice, chimice úi fizice din sol, cu efecte deosebit de favorabile asupra
producĠiei de biomasă, varianta arhitecturală B conduce la compactarea solului, la refuzul
permeabilităĠii apei în profunzime, la reducerea până la eliminare (soluri tip asfalt) a
absorbĠiei úi conservării apei úi la pierderea ei prin evaporare úi curgere. Solurile de tip B
sunt uúor supuse eroziunii din cauza cantităĠii mari de apă disponibilă la suprafaĠa acestuia
úi a miúcărilor de suprafaĠă.

Figura 7
Componentele unui microagregat de sol, văzute la
microscop

Din punct de vedere tehnic, cu cât solurile

evoluează negativ de la A o B, cu atât creúte
compactitatea solului, indicatorul fizic care face
obiectul acestui material.

3.3.1 SituaĠia în câmp

Studiind direct în câmp, am întâlnit o serie de corelaĠii care se cer explicate, úi
anume:
- Nivelul producĠiei de grâu s-a corelat negativ cu creúterea compactităĠii solului.
- Activitatea biologică s-a corelat negativ cu creúterea compactităĠii solului. Acumularea
úi disponibilitatea apei în sol s-au corelat úi ele negativ cu compactitatea solului.
Acelaúi lucru putem spune úi despre disponibilitatea elementelor nutritive.

Prin compactitatea solului înĠelegem rezistenĠa acestuia atât vis-à-vis de lucrările

necesare, cât úi vis-à-vis de penetrarea rădăcinilor în profunzime. Specialistul agricol
trebuie să útie că rezultatele aduse de o cultură agricolă sunt în primul rând úi în mai mare
măsură dependente de dezvoltarea în profunzime a masei de rădăcini, decât de o
provizorie dezvoltare la suprafaĠă a biomasei.

65
3.3.1.1 Determinarea compactităĠii solului
S-a efectuat în câmp cu un penetrometru de teren Dickey John (vezi figura 8),
prevăzut cu posibilitate de testare a rezistenĠei solului la penetrare până la 60 cm.

Figura 8 Penetrometru de teren Dickey John

Fără a intra în detalii, în viziunea USDA (Departamentul American pentru

Agricultură), din punct de vedere al compactităĠii, solurile se împart în:

a) Soluri puĠin úi foarte puĠin compactate până la 200 psi* 7-14 kg/cm2
b) Soluri moderat compactate 200 – 300 psi 4- 24 kg/cm2
c) Soluri compacte, nepotrivite culturii 300 – 400 psi 22 – 29 kg/cm2
d) Soluri improprii, compactate excesiv (tip asfalt) > 400 psi > 29 kg/cm2
* psi = pounds per square inch (livre per inch pătrat)
1 psi = 0,07 kg/cm2

Determinările efectuate în Câmpia Burnasului au scos în evidenĠă următoarele

rezultate obĠinute la sfârúitul verii 2007 după recoltarea păioaselor úi la 10 zile de la
căderea unei ploi de 93 mm în 4 zile (tabel 1).

Tabelul 1
RezistenĠa solului la penetrare – Alexandria 2007

Media
RezistenĠa 0– 50 cm
Adâncime ObservaĠii
Variante solului kg/cm2 adâncime în
kg/cm2
10 cm 14
Nelucrat, determinări pe 20 cm 22 Sol compact nepotrivit pentru
28,2 kg/cm2
miriúte grâu 30 cm 35 cultura grâului
> 30 cm 35
10 cm 14 O îmbunătăĠire a fizicii solului
20 cm 14 cu 25% dar insuficientă pentru
Scarificare la 35 – 40 cm
30 cm 22 că depăúeúte cu peste 50%
după miriútea de rapiĠă 21,2
40 cm 27 limitele unui sol bun pentru
premergătoare grâu
cultura de grâu care urmează
> 40 cm 29 să se semene.
10 cm 14
După floarea-soarelui 20 cm 14 Sol insuficient pregătit fizic
scarificat 2006 35-40 cm, 30 cm 18 23,6 pentru obĠinerea unei culturi
discuit 2007 urmează rapiĠa 40 cm 32 optime pentru rapiĠă.
> 40 cm 40
10 8 Este singura variantă de
Scarificare cu subsolier 20 8 lucrare a solului care a dus
austriac la 55 cm după 30 16 14,4 solul pe adâncimea de 50 cm
miriúte de grâu 40 16 într-o stare ecologică foarte
50 16 bună.
66
Din datele înscrise în tabel rezultă următoarele:

a) Din cauza lucrărilor de arat efectuate în sectorul micilor producători la adâncimi

constante de 15-20 cm, talpa plugului s-a format începând cu această adâncime. Fermele
mai mari de până la 4000 ha (1000 – 4000 ha) au făcut arături mai adânci de până la 25
cm, de data aceasta talpa plugului se formează începând cu această adâncime.
În ultimii 30 de ani nu s-au mai efectuat lucrări de subsolaj în zonă, din care cauză
terenul s-a tasat pe adâncimea de 30 – 45 cm, existând un strat a cărui compactitate se află
între 30-50 kg/cm2, complet impermeabil pentru apă úi rădăcini. Prin
urmare, pe adâncimea de 35 cm se desfăúoară întreaga activitate a solului, zona din
profunzime fiind practic sterilă. Acolo nu pătrund nici rădăcini, úi nu există nici activitate
biologică. Indicatorul principal al ecologizării solului - râma lipseúte cu desăvârúire.

67
 Compactarea solului a fost accentuată úi de stagnările de apă, de trecerile prea
frecvente cu maúinile pe sol úi, fireúte, de abandonarea în formă de pârloagă puternic
îmburuienată a unor importante suprafeĠe de sol (figura 10).

Având în vedere cele spuse mai sus insistăm asupra a două componente economice
foarte importante legate de compactare:

a) RelaĠia solului cu apa. ğinând cont de profilul adânc al solurilor cernoziomice

din Câmpia Burnasului (până la 3 m) din care până la 2 m rădăcinile cerealelor
pot pătrunde cu uúurinĠă dacă solul le permite acest lucru, ne permitem să facem
următoarele calcule:

a1) Pentru un sol ecologizat, o suprafaĠă de 1 m2 sol, pe adâncimea de 1 m poate

accesa 0,5 m3 apă, din care 0,250 m3, adică 2500 m3/ha constituie apă utilă conservabilă.
ğinând cont că apa de sub coeficientul de ofilire nu poate fi consumată de plante, rămâne
totuúi disponibil plantelor un potenĠial de aproape 2000 m3/ha. El se dublează dacă apa
poate pătrunde în profunzimea profilului până la 2 m.

a2) În cazul unui sol neecologizat, nepermeabil, în care nici apa úi nici rădăcinile nu
pătrund mai adânc de 30 - 40 cm, cantitatea de apă accesibilă solului se reduce la 0,35 m
x 0,5 = 0,175 m3 apă, din care numai jumătate, adică 0,078 m3/m2 = 780 m3/ha – 234 (co)
= 546 m3/ha ar putea rămâne pentru puĠină vreme la dispoziĠia plantelor. PuĠină vreme
pentru că în stratul de suprafaĠă evaporaĠia este foarte mare úi pierderile zilnice ajung în
vară la aproape 100 m3/zi/ha.

Acest lucru simplu explică unele paradoxuri negândite úi necercetate în România.

Numai aúa se explică de ce după secete îndelungate, aúa cum a fost în Platoul Alexandriei
în acest an, o ploaie de 93 mm căzută în 4 zile a inundat oraúul în luna august, transportând
cu apa o cantitate imensă de sol.

68
 Figura 10. Fenomenul de compactare afectează grav solul

În primii 35 cm de sol afânat, surplusul de apă de circa 15 mm = 150 m3/ha, adică

78 mm, surplusul de apă, de circa 15 mm = 150 m3/ha a creat miúcări laterale de apă spre
emisarii naturali, transportând cu ei circa 0,2 kg sol/litru de apă = 200 kg sol/1000 l apă =
30 to/ha sol cărat spre Alexandria de pe o suprafaĠă de peste 20.000 ha din platou.
MenĠionăm că ploile au continuat úi după aceea, agravând situaĠia.
În luna septembrie, ploi relativ mici de 30-50 mm căzute pe soluri cu profil scurt din
zonele de dealuri au provocat inundaĠii catastrofale, cauzând inclusiv morĠi úi pierderi
materiale importante. Să nominalizăm numai zona Tecuci de la începutul lui septembrie
2007, un caz simptomatic de inundaĠii catastrofale, după secete catastrofale, din cauza
neabsorbĠiei apei în sol. Nu e de mirare că în mai puĠin de 10 zile, dacă arealul respectiv
nu a primit ploi mici, locuitorii úi autorităĠile se vor plânge din nou de secetă, iar ciclul se
va repeta.

69
 Figura 11
Distrugerea hardpanului măreúte accestul
rădăcinilor úi al apei în profunzime,
garantând recolte de 3 – 4 ori mai mari, mai
ales pe timp de secetă.

Există însă soluĠii: O asemenea soluĠie este prezentată în figura 11. Distrugerea tălpii
plugului prin subsolare la cel puĠin 55 – 60 cm este obligatorie în Câmpia Burnasului
pentru refacerea echilibrului apă – aer din sol. Dacă acest lucru se face corect, apa
pătrunde în profunzime, iar rădăcinile plantelor vor face acelaúi lucru.

Figura 12
Prin subsolare profundă, blocurile masive
de sol dur vor fi ridate, deschizând în
profunzime căi de pătrundere a apei,
rădăcinilor úi a altor forme de viaĠă. Se
reface vitalitatea solului.

O dată cu extinderea în profunzime a rădăcinilor pătrund úi microorganismele (bacterii,

ciuperci) úi apar gelurile úi excreĠiile bacteriene úi miceliene iar masa de rădăcini úi
excreĠii organice va contribui la refacerea pe profil a structurii solului, iar la suprafaĠă se
va dezvolta o biomasă activă úi durabilă. Subsolarea profundă va crea în egală măsură
riduri profunde (vezi figura 12) în blocul de sol dur, prezentat în figura 9, prin care
rădăcinile úi apa îúi vor face loc pentru a pătrunde în profunzime. În felul acesta, întreg
profilul de sol este împânzit de rădăcini úi micorize úi alte organisme, va conserva apă úi

70
va deschide calea spre un sol ecologizat, baza durabilităĠii agroecosistemelor úi a
ecosistemelor naturale.

3.3.1.2 ùi ce se întâmplă cu producĠia?

Anul 2007 a fost extrem de secetos, mai ales în sudul Ġării. Cu toate acestea, în baza
cercetărilor efectuate putem afirma că acest an de excepĠie a fost defavorabil numai acelor
cultivatori de cereale care nu au respectat principalele reguli prezentate mai sus cu privire
la recepĠia apei din ploi, transferul úi conservarea ei în sol úi consumarea ei raĠional prin
respectarea celorlalte verigi ale managementului agricol (managementul azotului jucând
un rol foarte important, aúa cum se va vedea într-un material viitor). MenĠionăm că studiile
efectuate de noi în douăzeci de locaĠii din sudul Ġării prin corelaĠia dintre compactitatea
solului în primii 50 cm ai solului úi nivelul recoltei, supuse unui calcul statistic în 2D a
condus la rezultatele din figura 13.

Figura 13

Cultivatorii, inclusiv din centrul Bărăganului, care au menĠinut o bună stare

ecologică a solului unde compactitatea solului s-a situat între 8 – 14 kg/cm2 sol – producĠia
a depăúit în toate cazurile 3500 kg/ha (vezi cazurile de la Râmnicelu úi Modelu, ambele în
judeĠul Călăraúi). Creúterea compactităĠii solului până la 25 kg/cm a condus la
înjumătăĠirea recoltei, iar dacă compactitatea a depăúit 35 kg/cm2, recolta nu a mai contat
în ecuaĠia economică a întreprinderii, în ciuda preĠului ridicat din acest an. În final, în
figura 14 úi 15 se prezintă starea fenologică a culturii grâului după împăiere (figura 14) úi
înainte de recoltare (figura 15). La Alexandria la o compactare de circa 30 g/cm2 sol
adânc de 50 cm (recoltă 700 kg/ha) úi la Modelu (figura 16) două soiuri, ambele cu
71
productivitate de peste 3500 kg/ha la o compactare de 14 kg/cm2/sol adânc 50. În
amândouă locaĠiile cu 70 de zile înainte de recoltare nu a căzut nici o ploaie mai mare de 5
mm.

AtenĠie! Tehnologiile au fost identice.

3.4 CONCLUZII

1. Fenomenul de compactare a solurilor este prezent în România pe peste 5 mil. Ha.

Acest lucru conduce la degradarea ecologică a acestora úi a evoluĠiei până la
pierderea totală a fertilităĠii, úi deci a valorii economice a terenului. Fenomenul
poate fi redus iar solul refăcut prin măsuri speciale de lucrare a solului, în care
scarificarea la adâncimea de 10-20 cm sub talpa plugului are cea mai mare
importanĠă. Lucrarea poate fi completată cu îngrăúăminte chimice, îngrăúăminte
verzi sau mulcire.

72
 2. Monitorizarea compactităĠii solurilor se face cu ajutorul penetrometrelor,
instrumente extrem de simple úi eficiente.
3. Prin reducerea compactării în limitele normale se reface arhitectura structurală a
solului pe întregul său profil úi creúte capacitatea de reĠinere úi conservare a solului
úi, în consecinĠă, aprovizionarea normală a plantelor cu apă úi nutrienĠi.
4. Refacerea activbiologică úi creúterea biodiversităĠii sunt elemente notabile care arată
că solul revine la o stare ecologică bună úi durabilă.
ATENğIE:
RECOLTELE AGRICOLE ÎNCEP CU FORMAREA ùI DEZVOLTAREA ÎN
PROFUNZIME A RĂDĂCINILOR. NU TREBUIE PRIVITĂ NUMAI PARTEA
SUPERIOARĂ A PLANTEI (TULPINA). DIMPOTRIVĂ, NIVELUL RECOLTEI
DEPINDE APRIORI DE GRADUL DE EXPANSIUNE ÎN PROFUNZIME AL
RĂDĂCINILOR, DE A CĂROR BUNĂ DEZVOLTARE E NECESAR SĂ AVEM
GRIJĂ DEOSEBITĂ.

Bibliografie
Beste, A. (2005):
Beste, A. (2006):
Frielinghaus, M. (2001):
Grossmann, M. (1999):
Handbuch der Bodenkunde
Handbuch des Bodenschutzes
Leinweber, P.; Menning, P.
(1992):
Neubauer W.; Gruber, H.
Hofhansel, A. (2001):
Robert Bosch Stiftung,
Hg.(1994):
Schweder, ĂP.; Poeplau, R.:
(2001):
Landwirtschaftlicher Bodenschutz in der Praxis. Grundlagen, Analyse, Management. Erhaltung der
Bodenfunktionen für Produktion, Gewässerschutz und Hochwasservermeidung.
Wieviel Wasser kann mein Boden bei Starkregen speichern? Wieviel Trockenheit fängt mein Boden
auf? Verbesserung der Bodenfunktionen und Erhöhung der Bodenfruchtbarkeit mit Hilfe der
Qualitativen Bodenanalyse. Anleitung für Praktiker. 35 S. mit farbigen Abb., incl. CD-Rom mit
Beispielbildern
Grundsaetze des Bodenschutzes auf Jungmoraenenstandorten und Empfelungen fuer ihre prakische
Umsetzung in Mecklenburg-Vorpommern. Mitteilungen der Landesforschungsanstalt fuer
Landwirtschaft und Fischerei Mecklenburg-Vorpommern, Heft 24, S.17-22.
Die Ermittlung von altuellen Schadverdichtungen auf Ackerflaechen der noerdlichen Uckermark mit
gleicher potentieller Gefaehrdung. Diplomarbeit. Universitaet Potsdam, Institut fuer Geooekologie. 80
S.
ISBN 3-609-72210-X
ISBN 3-609-65853-3
Charakter krumennaher Verdichtungszonen in Ackerboeden auf lehmigen Moraenenstandorten in
Mecklenburg. In: f. Kulturtechnik und Landentwicklung 33, Verlag Paul Parey, Berlin und Hamburg.
S. 100-107.
Beurteilung der pfluglosen Bodenbearbeitung fuer Mecklenburg-Vorpommern als wichtiges Element
der guten fachlichen Praxis der landwirtschaftlichen Bodennut-zung. Mitteilungen der
Landesforschungsanstalt fuer Landwirtschaft und Fischerei Mecklenburg-Vorpommern, Heft 24, S.
23-34.
Schwäbisch Haller Agrarkolloquium zur Bodennutzung, den Bodenfunktionen und der
Bodenfruchtbarkeit. Denkschrift für eine umweltfreundliche Bodennutzung in der Landwirtschaft.
Gerlingen
Bodenschutz als eine Arbeitsaufgabe in der Beratung. Mitteilungen der Landesforschungsanstalt fuer
Landwirtschaft und Fischerei Mecklenburg-Vorpommern, Heft 24, S. 7-16.

73
 editie on-line www.cartesiarte.ro
Aceasta carte poate fi comandata la adresa de e-mail : general@agrovetmang.ro