Respectul

Respectul pentru mine este o valoare superiuoară, care mă caracterizează cel mai bine și
care a stat la baza formarii propriei personalitați, fiind cea mai importantă în construcția
societă ții.Respectul este ca o că ramidă din temelia unei case care dacă nu ai pus-o sau ai
pus-o strâ mb atunci nu functionează totul la fel de bine.Cu ajutorul acestei calitați putem
diferenția prietenii adevă rați de cei falși.De mic copil am fost învațată că dacă voi respecta
pe cei din jur voi fi la râ ndul meu respectată .Eu consider că fiecare om ar trebui să posede
această valoare doar așa va putea fi OM .Pot confirma cu verticalitate că ci respectul m-a
ajutat de multe ori: oamenii din jur si-au ciștigat încrederea în mine și mereu puteau vorbi
despre orice că ci eu eram o persoana de încredere în viziunea lor .Cu ajutorul respectului
mi-am facut prieteni adevarați care mă susțin în tot ce fac și mă incurajează de fiecare dată .
.  Respectul, deși se vede cel mai des în relație cu ceilalți, vorbește mult despre propiile valori și
despre noi înșine.Învățăm respectul încă din copilărie, implicit, printr-o serie de comportamente
acceptabile social pe care TREBUIE să le urmăm (să salutăm, să ne ridicăm de pe scaun în autobus
când cineva mai în vârstă stă în picioare, să nu vorbim tare în librărie sau la bibliotecă etc). La un
moment dat în viață, conștientizăm respectul ca fiind parte din sistemul nostru de valori, înțelegem
că VREM să ne definească. Una dintre societățile cele mai orientate spre respect este societatea
japoneză. Ei cultivă respectul încă de la vârstă foarte mică, învățând copiii nu neapărat CE TREBUIE
SĂ FACĂ, ci cum SĂ GÂNDEASCĂ. Forma lor de internalizare a respectului este una mai de
profunzime. Copiilor li se cere să se comporte în așa fel încât să nu deranjeze, să se gândească mereu
astfel: „tot ce fac, să fac ținând cont de cum se simte celălalt când mă vede sau interacționează cu
mineO persoana care nu are respect de sine este una care nu se cunoaste, care
nu are pareri proprii, care accepta orice fara sa puna intrebari. Nu are obisnuinta
de a avea cerinte nici de la sine si nici de la ceilalti. Ca si cum nimic nu i se
cuvine. De fapt, oricine suntem, avem dreptul sa ne respectam pe sine si unii pe
altii ca fiinte umane. Ca persoane care gandesc, care decid, care aleg. Si care isi
traiesc vietile in virtutea conceptiilor si deciziilor lor. Poate au pareri gresite in
anumite privinte, dar stiu sa-si asume riscul de a gresi si de plati pentru propriile
greseli.

In popor o persoana cu respect de sine e definita intr-un mod un pic amuzant ca

fiind una care “ia taurul de coarne”. Adica are puterea de a se confrunta cu
propria situatie, de a se evalua si de a lucra la schimbarile necesare. Sau i se
mai spune ca e “pe picioarele ei”… nu ale altuia. Adica nu depinde de altii in a-si
trai viata. Este independenta atat cat e necesar conform varstei pe care o are,
face ceea ce trebuie sa faca si isi asuma raspunderea. Dupa cum vedeti
respectul de sine e mai complex decat respectul fata de ceilalti, fata de munca,
fata de autoritate, etc. Are multe laturi. Si poti excela la unele, iar la altele sa fii
un dezastru. Respectul de sine are legatura si cu maturizarea unei persoane. Pe
masura ce avanseaza in varsta isi da seama mai bine cine este, ce vrea de la
viata, cum isi poate atinge scopurile si ce e dispusa sa ofere in aceste
demersuri.

Respectul de sine nu se construieste pe bani, aspect fizic, relatii cu persoane

sus-puse. Respectul este o stare complexa interioara, care are legatura cu
propria persoana. Daca te simti bine cu tine insati / insuti numai cand ai bani in
buzunar, cand arati ca o vedeta, cand ai o masina noua sau o casa cu etaj…
Aceasta stare nu mai e respect de sine. Este mandrie, este snobism, este
monden, este… o minciuna sa crezi ca doar atat te-ar putea face vreodata fericit
daca nu stii in adancul fiintei tale cine esti cu adevarat. Atata vreme cat toate
lucrurile materiale ti se servesc pe tava, fara sa fii muncit vreodata pentru ele.
Respectul de sine se descopera prin adversitati pe care ai invatat sa le
depasesti. Cand stii ce poti, la ce esti bun, care iti sunt valorile.

Daca vrem sa fim respectati, tratati cu politete, suntem si noi datori sa oferim
acelasi lucru. Orice om trebuie respectat ca valoare in sine. Daca esti in
compania unei persoane care ti-a castigat respectul prin valorile sale morale,
prin capacitatea sa profesionala, prin generozitatea sa… inseamna ca de fapt
acea persoana ti-a devenit model, mentor si ca merita sa-i acorzi o atentie
deosebita. Si sprijin daca va avea vreodata nevoie.