VLADIMIR $CERBININ

VLADIMIR $CERBININ s-a niscut

in anul 1960 in regiunea Krasnoiarsk din INIMAZDROBITA
Siberia. A absolvit Facultatea de Scenaris-
tici a renumitului Institut Cinematografic
,,S.A. Gherasimov". A invigat si zugriveascS.
Destinul unui tatl
icoane la Mlnistirea Pesterilor din Pskov
de la un iconarvestit, pr.ZenonTeodor.
Este realizatorul a peste 80 de filme in memoria luntinoas,i
documentare cu tematicl ortodoxS.. afului rneu Tibon
in anul 1994 a deschis in Ministirea
Sretenski din Moscova un atelier de ico-
nografie ai cirui absolvengi au zugrivit
peste 18 biserici in Rusia, (Jcraina, Serbia
gi Polonia.
Thaducere din limba rusi de
Eugen Diaconu

E;F4
Bucuregti
I l.Pecelilaltmal... .........7
jl
.,;i'
il
2.Nagtereainchinuri.
a \T-. ------, 4-. .1.:, ,!
.....53
ea

. 3.FantomeledepeNeva. .........78
4.,,incearc5.,darsigtii...". .........87
5.Atingereacerului .......99
6.Vremeaperegrinirilor .........113
T.Chemareapegterilorstrivechi. ........160
8. Martorii .......175
9.Istoriiministiresti .....191
10. Iegirea ,,,,.,.,199
ll.De laicoanilafilm.. ,,,,,.,,211
l2.intAlniriledinMoscova ,,....23L
13. Aristocratul... . ...,..2A+
l4.Pelerinllvrljtgt.. .....262
15.Siria.Schtjele......,...,,r,,,,..,.,,,,,,,,.274
16.Soartaunulpcl€gdn,.r,,..,r.,.,.,,,,...,,282
17. Inimazdrobltl ,,,,.r.',,,,,-, i ..,..288
18. Viaga dc dupl mo$S .Irr.r |,,,, ..r..I.... ., ., .... 310
 CuvAnt inainte

Cartea aceasta e un poem. O curgere de frumusege

interioari cum rar mi-a fost dat si descopir in lecturile
coddiene. Autorul-personaj cregte sub ochii cititorului gi
se lasi prins in icoani. De altfel autorul cirEii este un om
care gi-a hrinit libertatea duhovniceasci din convertirea
imaginii in icoani. Un poem despre viagi curati, moarte
9i inviere, un poem despre Hristos in tot gi in toate. Un
poem-pathos ale cirui strofe, legate cu sAnge gi viaEi,
alcituiesc un comentariu la Evanghelia MAntuitorului
in cel mai personal mod cu putingi. Sunt cuvinte care
te cutremuri. invigim si respirim cu scribul acesta cu
Redactor: Diana- Cristina Vlad totul neagteptat. Fiecare frazLpare o colecEie de metafore,
lesituri de adevir asezatl.pe trupul costeliv al cuvintelor.
Tiaducerea a fosr fbcuri dupi originalul in limba rusi: Vladimir $cer- Un exemplu? Iati. Scrie - gAndegte pugtiul gintuit in
binin,SerdVe sokrufenno, Editura Mlnistirii Sretenski, Moscova, 2016.
patul suferingei: ,,Omul poate pierde totul; mAinile,
@ Editura Sophia, pentru prezenta editie picioarele, capacitatea de a vedea 9i a se migca, dar daci
inima lui este vie 9i mintea L:uiteazl, el poate crea, iubi gi
Descrierea CIP a Bibliotecii Nagionale a Rominiei trii deplin, poate vedea gi ingelege lumea diniuntru. I se
SHCHERBININ,WADIMIR
Inimi zdrobiti: destinul unui tati / Vladimir $cerbinin; trad. din lb. rusi
descoperi atunci ci forga lui nu este in oase sau in mu;chi,
de Eugen Diaconu - Bucuresti: Editura Sophia, 2017 nu este in bogigie 9i in sinitate, ci in ceea ce se pistreazi
ISBN 978-973- I 36-59 t -6
in strifundul inaccesibil al inimii..."
I. Diaconu, Eugen (trad.)
Cum si nu tresarS. inima in tine, cititor fiind, cend
2 in mAini gii o carte-inimi, un neagteptat poem-inimi?!
 CUVANTINAINTE

$i afi, cuprins de uimirea smereniei, cL ,yiaEa omului

este istoria unui grlunte care se alimenteazi, de undeva
din adAncuri, se umple de lumini cu o maruritate aurie
asemenea cerii de albini pentru ca, mai t|l:zil, dupi ce a
cilzutpepimAnt, si creascl inilgAndu-se pani la cer. Asta,
desigur, daci nu va putrezi in temniEa intune cati si umedi
ariului'. O carte-ciutare. Pe care, citind-o, te redescoperi Pe celilalt mal
altul. O ffaducere lini, dintr-o rusi pagnici 9i diruitoare
de milini inforigi in sufet.
Pdrinte le C o ns tantin Ne cu la

Aveam cinci ani. Prietenii mei, care erau pugin mai

mari, m-au intrebat intr-o zi,foarteseriogi:
- Ai vrea si pogi trece prin zid?
- Sigur, cine n-ar vrea?!
Mi-au legat ochii cu o batisti, ca unui copil prostinac,
m-au dat pe fagi cu bilegar, spunAndu-mi ci este un elixir
miraculos, mi-au goptit la ureche nigte cuvinte magice in-
r-o limbi inventati de ei, m-au invArtit bine gi mi-au zis:
,,Mergi inainte!" Eu i-am creztJt, am pigit apisat gi am in-
trat cu capul tn zid, fhcindu-mi un cucui zdravin.
Risplata a fost un hohot general de rAs, dar 9i invigitu-
ri de minte si nu mai incerc si trec prin ziduri, mai ales la
sfatul altora gi cu ochii legagi.
Totugi,la scurt timp dupi aceea, am uitat lecgia qi chiar
gi astizi tot mai incerc si sparg cu capul zidurile singuri-
tigii, alienirii 9i lipsei de ingelegere a lucrurilor. Toate in-
cercirile mele se incheie ca atunci, in copilirie, insi merg
inainte cu incipigAnare gi dau cu capul de zid in speranga
ci acesta se va deschide 9i eu voi vedea, in sftrgit, ce este
dincolo. Poate vi intrebagi de ce fac asta...
Ca si in;elegegi, trebuie s-o luim cu inceputul'
 VLADIMIRSCERBININ INIMAZDRoBITA

Paradisul pierdut OricAt de ciudat ar pilrea,din copilirie nu Ein mintepe

nimeni: nicipe marna, nicipe tata, nicipe fratele mai ma-
Bineingeles ci nu gin minte momentul nagterii, dar in
re 9i nici pe bunica. Mi Ein minte doar pe mine, senzagiile
mincea mea risar mereu reflexele soarelui pe geamurile si
gi triirile mele, care aproape intotdeauna erau neplicute 9i
obiectele din sticll de afarl., care apireau pe ravanul unei
dureroase. Mi se pirea ci am fost luat dintr-un loc cald gi
camere vopsite in alb, cu o nuangi de bleu deschis. Jin
confortabil 9i lisat unde era foarte frig 9i umezeali.
minte 9i perdelele transparente de la ferestre, care erau
Aceste triiri s-au schimbat foarte pugin de atunci.
purtate de vAnt si zburau asemenea unor aripi de ingeri
Chiar gi in cele mai luminoase momente de bucurie gi fe-
invizibili.
ricire tot mai am sentimente de teami si dor, care imi sfb-
Pisirile se aud atAt de frumos, cum numai in Rai se
gie inima.
poate auzi. Mai aud cum latri cAinii, mugesc vacile, zum-
Nu-mi dau seama cum, dar am gtiut intotdeauna gi gtiu
ziie albinele, gipi gAgtele din toari puterea lor, iar cocogii
9i acum ci tot ceea ce este bun in aceasti viafi e foarce ne-
cAnti vestind ruturor din lur ce s-a intAmplat.
sigur gi trece repede. Ci dupi liciririle luminoase vor ve-
Fiecare sunet este intipirit in mintea mea atAt de clar,
ni obligatoriu qi zile negre. Chiar 9i astizi sunt convins ci
cAt si poati trii in mine intreaga viagi.
viaEa nu este un dar, ci o pedeapsi, dar inci nu am reugit si
Dar asta nu e tot. Dincolo de zibrelele pitutului, lAngi
afu pentru ce. PimAntul e locul nosttu de exil, ca Siberia,
o sobl ruseasci, bunica face zgomot cu clegtele in foc, in
unde au fost trimigi prizonierii. E frumos acolo, insi e frig
timp ce ingani o melodie pe sub nas. Coace pAine, iar mi-
9ifoarte greu de triit.
rosul acesteia se rispAndegte in tot satul. E primul miros
OricAt ai incerca si-gi ineci amarul cu vin, oricAt ai in-
pe care-l tin minte...
cerca si-gi colorezi viaga cu pliceri, mahmureala survine
Din cAnd in cAnd, deasupra mea plutesc fegele mari gi
in mod obligatoriu, iar pedeapsa e inevitabili...
ciudate ale adulEilor. Privirea imi este incordatila maxim.
Vid fiecare semn de pe pielea lor, ca gi cum a$ avea o lupi Mai gin minte primul meu zbor sau, mai bine zis, prima
foarte mare. Adulgii se poarti foarte curios: se uiti la mi- mea cidere. Cred ci ffecuse deja ceva yreme de la aparigia
ne ciudat, cAnti, vorbesc tot felul de lucruri de care tot ei mea pe aceasti lume. Crescusem un pic gi mi puteam mig-
rAd qi incearci sl-mi atingi nasul firav cu degetele lor mari ca de unul singur in pitug. Pitugul era construit din bare
9i butucinoase. Simt repulsie gi frici. lip cu roati forfa de fier 9i agezat pe nigte obezi semirotunde, ca si 6e mai
mea de prunc. Mi iau in brage gi mi zgAlgiie atAt de tare, qor de leginat noaptea, atunci cAnd o tt:uzeampe mama.
incAt intreaga lume din jur mi se ci tresalti si urmea-
pare Mi leginam frri. giji,ginAndu-mi de marginile de fi er.
zi si se spargi in mii de buciEele. Aga ci, in loc si adorm, Mi simgeam ugor gi vesel, pentru ci inima micuti inci nu
imi pierd cunostinga. cunoscuse greutifile viegii, iar mintea imi era complet cu-
CAt si fi avut pe atunci: cAteva zile sau citeva luni ?! rati de gAnduri intunecate.
10 VLADIMIR$CERBININ
Covorul multicolor lntins pe dugumea pirea ci se
apropia de mine gi imediat se indepirta, pdni cAnd s-a re-
pezit cu silbiticie spre mine...
Ai mei spuneau ci am dat cu capul atAt de tare de du-
sumea, incAt bunica mea Iustina ziceatottimpul: ,,Egti un
ciudat acurn, pentru ci de mic te-ai lovit riu la cap.'
Poate ci, intr-adevir, asta 9i explici torul...
Am iegit mai tArziu din casi, am pigit prin curte 9i
m-am indreptat cu curaj spre prisaca pirinteasci. A fost
prima mea cilitorie, pentru ci abia deprinsesem mersul.
Cisuga noastri mi se pirea atunci a fi un castel imens,
iar curtea cu gAgtele vajnice gi glinile ciugulind imi api-
reacao gari de vis. Prisaca era pe atunci intr-o jungli de
netrecut pentru mine, unde cregteau zmelJra gi coacizele.
Lumea inconjuritoare imi pirea foarte bhndl, cilduroasi
si, desigur, insufe,titi. De bucuria aceasta care mi incerca
chiar cred ci ingA.nam o melodie. PAnilaprima albinl...
Desigur ci am ,tinut neapirat si prind micuga vietate
care zumzlia gi zbura de una singuri. Am prins prima al-
binn gi imediat am dat de veste in intreaga mahala despre
acest lucru printr-un Eipilt groaznic. Stiteam intre stupi 9i
dideam din mAini ca apucatul. lnsectele riuticioase mi
atacavfarn miln gi probabil m-ar fi ingepat pani la moarte,
pentru ci inci nu aveam minte si fug de langi ele. M-a sal-
vat virul tatei, care ajuta in vara aceea la constructia unei te-
rase la casi. Dupi cAteva decenii, cAnd igi va fi biut mingile,
acesta va muri inghegat nu departe de acel loc. Atunci insi a
fost salvatorul meu gi ii sunt recunoscitor pentru aceasta.
Mai gin minte cum a zbaretGagarin.
Aveam un an gi ceva. in capirul satului nostru, de cea-
lalti parte a rAului, se lucra la calea ferati. in lut .r"o mungi
INIMAZDROBITA 1l
gi stAnci, agaci drumul pentru tren trebuia croit prin mul-
tiple dinamitiri controlate ale terenului. Pentru ca gea-
murile si nu fie sparte de pietrele ce zburau la dinamitare
sau, gi mai grav, si nu loveasci vreo persoani, ferestrele din
zoni erau acoperite cu obloane, iar locuitorii din sat erau
dugi intr-un loc sigur. La postul de radio sitesc anungau
inainte aceasti operagiune. Pe urmi venea un camion cu
remorci de lemn gi ne ducea intr-o zoni numiti,,dincolo
de vAnturi", unde nu puteau ajunge pietrele dinamitate.
Nu mi-era frici de explozie, pentru ci era departe gi
abia se ilJzea. Dar intreaga pregitire, evacuarea satului gi
a$teptarea imi provocau o incordare groaznicl.
Ce seintAmpla oare atunci in cipgorul meu?
intr-o zi, cilndla postul de radio cenual au anun{at cu
voce gravi: ,,Atentiune, atengiune!", am crezut cS.urmeaze.
o noui explozie la gantier. Am inhigat din obignuingi pal-
tonagul si am inceput si-i rogpe pirin,ti si mi schimbe in
hainele de plecare, pentru a merge la locul sigur. Numai ci
adul,tii m-au ignorat. Ascultau fari intrerupere si cu incor-
dare vocea reporterului de la radio. Am strigat din togi ri-
runchii de supirare gi frici. Togi cei din casi au Eipat 9i au
venit la mine si mi imbrigigeze gi si mi sirute. Nu ingele-
geam nimic giplangeam mai abidr, insinimeninumicon-
sola. in tot Universul nu era atunci o persoani care si se
preocupe de micugul om care plangeape dugumea, intr-un
citun siberian uitat de lume. $i aceastapentru ci lumea in-
nebunea de fericire. Omul reugise si iasi din uterul pimdn-
tesc 9i se pirea ci se niscuse in infinitul Cosmosului.
Oare chiar aga era?!
$tiu sigur ceva: nu pogi desena cu o singuri culoare.
Pentru a picta un tablou, pe lAngi negru mai ai nevoie de
cel pugin o foaie curati sau de un perete alb.
12 WADIMIRSCERBININ
Nu toate lucrurile au fost atAt de negre in tabloul vie-
gii mele de copil. Foaia albi si paleta plinl de culori a fost
p€ntru mine natura inconjurltoare.
Am apirut pe lume intr-un loc superb de la poalele
mungilor Saian, pe malul unui rAu cu api cristalini. RAul
acela igi are izvorul in ghegarii mungilor din Eara enigma-
tici a Tofalariei, iar apoi curge prin mungi pAni la valea
Kuraghin unde, unindu-se cu alte doui rAuri, se revarsi
in fuviul Enisei. Desigur, in copilirie nu cunogteam toate
aceste detalii geografice. Cu ochii larg deschigi, priveam
luciul apei care curgea involburati peste bancurile de ni-
sip gi agita lipanii. Mi minunau apusurile purpurii care
colorau apele, devenind sAngerii. Priveam copacii inalgi
care, dupi cum mi se pirea atunci, susgineau bolta cereas-
ci, pentru ca aceasta si nu cadi peste mine.
Primivara, dealurile de acolo erau colorate in galben
de mulEimea bulbucilor de munte, iar pe malurile rAului
se intindeau, asemenea unei spume de lapte, forile de mi-
lin gi de cregugci.
Toamna, mun{ii de pe celilalt mal imi aminteau de o
plapumi pufoasi. Marginile ingilbenite ale dumbrivilor
de mesteceni alternau cu purpuriul milinului gi cu rogul
frunzelor de plop. Toate acestea erau inrimate in verdele
inchis al pinilor 9i braziloa deasupra cirora se tnilgau fal-
nice turnurile cedrilor seculari.
Iarna, toati aceasti bogigie era acoperiti cu un strat de
cAgiva metri de zLpadl,, aga ci togi copacii imi aminteau de
nigte imense stalagmite indreptate spre cer, in vreme ce
casele seminau cu nigte piramide introienite din care ie-
gea, ca niste coloane perfecte, fumul din hornuri.
in satul nostru nu a fost curent ele ctric pAni prin 1970,
aga ci ne luminam casele cu limpi de kerosen. Putegi inge-
INIMAZDROBITA 13
lege acum ci triiam intr-un bArlog de urs, unde uadiEi-
ca
ile gi modul de viagi al oamenilor erau pistrate neschim-
bate de veacuri.
in lumea mea pierduti gi tainici, undeva departe-de-
parte, se intimplau tot timpul lucruri neobignuite gi mi-
nunate. in orice caz, pot spune asta despre micuEa mea
viagi de copil. Nici nu gtiu daci toate acestea s-au petrecut
cu adevlrat ori s-au intAmplat doar in imaginagia mea de
copil, ca un ecou la povegtile de seari pe care mi le spunea
bunica la lumina limpii cu kerosen 9i in auzul lemnelor
care trosneau in sobi, ln timp tot invArtea fuiorul.
ce ea
Odati, toamna, am purces intr-o cilitorie dincolo de
gridini ca si mi-nfrupt din piducelul care e foarte dulce
dupi primele ingheguri de toamni. Pe una dintre crengi,
printre fructele dulci, am descoperit atunci un mir auriu,
mult mai mare decAt celelalte. De unde?
Tkebuie si spun ci in Einuturile unde am crescut nu
cregtea nici un fel de pom fructifer, pentru ci acestea se
afli la altitudine mare, in mungi, iar gerurile de iarni ajung
pAni la -60'C. in astfel de condigii orice pom ar inghega,
pur 9i simplu. Nu era nici magazin in sat, de unde si pogi
cumpira fructe proaspete, aga ci aveam parte de ele doar
cle Anul Nou sau cr ocaziaaltor sirbitori.
E adevirat gi ci in fiecare toamni de la centrul raional
vcnea un camion vechi plin cu mere mici, pe care gofe-
rul le didea cui apuca, ftri si ceari bani. Era o adevira-
t[ minune! JinAndu-mi respiragia, alfuuri de fratele meu,
strAngeam in mAni aceste fructe aromate 9i edenice, te-
mAndu-mi si mugc din ele, ca si nu le disuug frumusegea
fragili... $i cAnd colo, am gisit un mir intreg! $i inci pe
o ramuri... M-am uitat in jur, crezAnd ci cineva o fi ftcut
vreo glumi, agiEAnd mirul ca in pomul de Criciun, dupi
 t4 VLADIMIR$CERBININ
care am incercat si-l rup. finea tare, de parci ar fi
Mirul se
crescut acolo weme de veacuri, si nu a cedat din prima.
Dar ce gust, ce aromi! Au trecut de atunci mai bine
de cincizeci de ani si inci imi amintesc senzafia aceea de
fericire supreml pe care am triit-o gustend din fructul
nepimdntesc.
Altidati, vara, in timp ce eram pe un deal printre fo-
rile de mugegel gi prindeam futuri albagtri, chiar in faga
mea a cizut, de undeva de sus, o substanEi incolori gela-
tinoasi. Semina cu o bucati de marmeladi. Copiii foarte
mici au tendinga sI bage totul in guri 9i si guste, ceea ce
am ftcut gi eu, bineinteles. Substanga nu avea nici un fel
de gust, dar era totugi plicuti. Fapt pentru care am mAn-
cat-o pe toati.
Ce era? Fanteziamea, iesiti din comun, mani cereasci
sau altceva... nu pot ingelege nici pAni in ziua de azi, degi
gin minte bine acest episod. La fel de bine imi amintesc gi
de acel dragon infiorltor pe care l-am vizut printre nori
in timpul unei furtuni...
Cine afuratargintul?
intotdeauna m-a chinuit inffebarea: de ce oamenii, ca-
re triiesc in mijlocul naturii minunate, ferigi de viltoarea
gi zgomotele marilor orage gi ale celorlalte realiziri indo-
ielnice ale mireEei noastre civiliza,tii, nu vid frumusegea
care-i lnconjoari? Ei nu aud si nu ingelegdefel corulpisi-
relelor ln zori de zi, nici murmurul lin al unui pirAiag de
munte. Nu se bucuri de prima ninsoare care acoperi au-
riul mestecenilor si verdele brazilor, nici de furtuna de di-
lv
mineaEi care spali inu-un
^ guvoi totul: muntii, rAul, cerul...
in schimb, igi umplu golul interior cu ror felul de mizerii,
INIMAZDROBITA L5
se bagi singuri in la;, apasi pe trigaci Pentru a-gi arunca
in aer jumitate de cap sau a-9i umple inima de plumb.
Omul se nagte ca o foaie perfect curati, dar, daci te
uiEi mai atent, pe aceasti foaie albi pofi gisi gi pete intu-
necate: ba mogtenirea genetici nefericiti, ba picatul ori-
ginar sau altfel de probleme ori boli psihice. Omul crqte
absorbind din viaEa care-l inconjoari nu doar ceea ce este
curat 9i alb, ci gi multe lucruri rele 9i otrivitoare. Nimeni
nuJ lnvagi cum si lupte impotriva disperirii ;i a urAtului,
cum si scape de lucrurile de nimic, de gindurile distruc-
tive gi de patimi. Sufetul devine mai aspru, se intuneci,
se micgoreazi, insi lumea din jur este la fel de frumoasi
ca in primele ei zile. Grangurul cAnti la fel de frumos cu
vocea lui cereasci, iar rAul susuri la fel de lin, croindu-gi
drum printre pietrele lucioase. Ecoul se refecti de pere-
tele de copaci al pidurii gi se aude multi vreme, riticind
prin stAnci 9i mungi.
Noi, cei mici, in fiecare seari fugeam pe malul rAului gi
lipam cAt ne gineau rirunchii:
- Cine a furat argintu ?!
Iar ecoul intotdeauna rispundea acelagi lucru:
- Tu... tu... tu...
Credeam ci insigi pidurea cea nesftrgiti e cea care vor-
begte cu noi gi nimeni nu ar fi putut atunci si ne zdrun-
cine aceasti credingi naivi. $i asta pentru ci cei mici nu
cunosc moartea. Pentru ei toate sunt vii: oamenii, anima-
lele, iarba si pietrele...
ingelegeam intotdeauna cl triiesc in mijlocul unei
frumusegi incredibile, dar simgeam gi ci in liuntrul meu
este ceva groaznic gi intunecat, care imi strivegte adesea
pieptul mic 9i mi face si plAng fhri motiv gi fhri a putea fi
mingAiat. Uneori nu puteam iegi din aceasti stare zile in-
tregi, la care bunica spunea:
 T6 VLADIMIRSCERBININ
- E un ciudat. Bitut in cap...
Mama mai adiuga:
- E un risftEat. Are nevoie de o curea buni!
Doar tata, un tAmplar linigtit, mi lua de mAni gi mi du-
cea in atelierul lui. Acolo era intotdeauna miros pregnanr
de clei de oase gi lemn proaspfu tiiat. Mi bigam sub masa
de lucru gi ascultam cum fredoneazi rindeaua de deasupra
mea. Priveam cum cad inelele galbui de rumegus, iar mai
tirziastiteam lAngi soba micugl si urmiream cum mAini-
le tatilui meu alcituiau din diferite buciEi de lemn scaune
sau taburete. Si asdel, starea de depresie dispirea...
Mai erau si alte jocuri in copiliria mea. Iarna, imi pli-
cea si sar din vArfirl acoperigului, invArtindu-mi in aer, fard
si-mi rup gAtul. Vara, de pe acelasi acoperis, imi plicea si
fac aceeasi sirituri, fhri invArteali, cu umbrela chinezeasci
a tatei, insi incercAnd si evit gipcile gardului. Toamna tAr-
ziu, imi plicea si alerg pe gheaEa subgire a lacului, care se
auzea cripAnd in urmi gi care rorusi nu mi lisa si mi scu-
fund. Ne rupeam mAinile gi picioarele, ne scufundam sub
gheagi, eramriniri destul de rare, dar rimAneam vii...
Nici adulgii nu erau mai breji: de cele mai multe ori
din cauza inconstientei disperate a unora dintre ei. De
exemplu, primivara, in timpul ruperii ghegii de pe rAu, cu
sigurangi se gisea vreun curajos si treaci pe bucigile de
gheaEi plutitoare rAul periculos, care nu era nici prea lat,
nici prea ingust. Omul se scufunda sub gheguri, dispirea
multi vreme, dupi care iesea de acolo, se ciglra pe gheagi
gi o lua din nou la fugi. Grimada de guri-casci, adunati si.
vadi privelistea de pe mal, ofta si se infricoga de fiecare da-
ti, cu pumnii strAnsi, dar la sftrsit, cind viteazul ajungea
teafbr inapoi, ror ei ii turnau un pihirel de tirie, spunAnd:
,,Bi, dd fraier mai egri!"
INIMAZDROBITA T7
Saga, cici il chema pe curajos, bea apoi vreo sipti-
aga
mAni (mai ales ci gheaga incepea si se topeasci la sftrgitul
lui aprilie ;i inceputul lui mai, cAnd sunt gi sirbitori lega-
le), dupi care se arita lumii albasuu, nebirbierit gi abia
sufAnd. Probabil ci nici nu-gi amintea de ,,eroismul" siu,
darimite si ingeleagi gi si explice de ce s-a aventurat Pe
gheaga rAului...
Cdntecal granguralui
Memoria omului e foarte ciudati: uneori, ceea ce s-a
intAmplat cu foarte mulgi ani in urmi apare in amintiri
mult mai clar gi colorat decAt ceva recent, de parci s-ar fi
intAmplat chiar cu o zi inainte.
imi amintesc foarte limpede, de parci ag vedea acum,
casa noastri: micugi, cilduroasi, cu duqumelele scArgAind
9i cu o sobi tradigionali, care ocupa cea mai mare parte a
inciperii.
Primivara devreme, cAnd pe stradi inci mai scArgAia
zipada de ger, incepeau si aparl noile generagii de vigei,
iezi gi alte animale de pe lAngi casa omului. in primele zi-
le, pentru a nu inghega, animalele erau aduse in casi. Da-
ci mai adiugim gi bobocii galben-pufosi, care eclozau in
aceeagi perioadi, cigelul bleg gi o pereche de pisici, Putefi
ingelege ci nu aveam o gospodirie, ci arca lui Noe. imi
amintesc gi acum mogul moale al iedului cu care mi im'
pungeam pe cAnd inci mergeam de-a bugilea. Au dispirut
din mintea mea multe evenimente importante, dar mogul
acela a rimas pentru totdeauna... De ce oare?
imi aduc aminte cum tebuia si mi trezesc iarna ca si
ml duc la gcoali. inci nu se cripa d e ziui.,dar bunica Iusti-
na trebaluia deja cu focul Ia cuptor. Rupea doui bucigi de