Etapele acţiunii/Momentele subiectului

Într-o naraţiune, cele trei părţi ale acesteia (situaţie iniţială, succesiunea de întâmplări şi situaţia finală) pot fi
definite în cinci momente ale subiectului (în care se organizează subiectul textului narativ).
EXPOZIŢIUNEA - corespunde situaţiei iniţiale şi surprinde o stare de echilibru de dinaintea declanşării
acţiunii;
- de obicei, prezintă locul, timpul şi unele personaje;
- verbele folosite, de regulă, sunt la modul indicativ, timpul imperativ sau prezent.
INTRIGA – sau elementul declanşator este întâmplarea care provoacă succesiunea de evenimente (cauza
acţinii);
- modifică situaţia iniţială şi ameninţă echilibrul acesteia;
- de obicei, verbele folosite în intrigă sunt la modul indicativ, timpurile perfect compus
sau prezent (în operele literare mai vechi apare şi perfectul simplu).
DESFĂŞURAREA ACŢIUNII – sau dinamica acţiunii este cea mai întinsă parte a unei naraţiuni şi cuprinde
succesiunea de întâmplări provocate de elementul declanşator (intriga);
- timpurile verbelor utilizate: perfectul compus şi prezentul (uneori şi mai mult ca
perfectul, pentru evenimente mai puţin importante).
PUNCTUL CULMINANT – este momentul cel mai tensionat al acţiunii, care pune capăt acţiunilor
provocate de intrigă;
- poate fi alcătuit din mai multe episoade.
DEZNODĂMÂNTUL – sau situaţia finală surprinde încheierea acţiunii, stabilind o nouă stare de echilibru;
- verbe utilizate la: indicativ, timp perfect compus sau prezent.
Uneori, finalul textului surprinde momentele ulterioare încheierii acţiunii. Această parte se numeşte
EPILOG.
Momentele subiectului nu sunt întotdeauna foarte clar delimitate. În unele texte îşi schimbă ordinea sau se
pot suprapune. Alteori, unele momente ale subiectului lipsesc.