VALORI EXPRESIVE ALE MODURILOR SI TIMPURILOR VERBALE

I. INDICATIVUL- exprima o actiune sigura, reala, oferind impresia de certitudine

1. Prezentul- poate sugera:
- Un adevar general valabil (cu caracter etern”
Ex: “Ce e val, ca valul trece.”
- Prezentul istoric, folosit in locul trecutului pentru a oferi o imagine dinamica, plina
de viata
Ex: “ Lanci scanteie lungi in soare, arcuri se intind in vant”
- Prezentul narativ sau dramatic, pentru a crea iluzia de prezent
Ex: “ si eu fuga si ea fuga, pana ce dam canepa toata la pamant”
- Prezentul instantaneu, marcheaza o actiune inceputa si terminata foarte rapid.
Ex: marcheaza pentru oaspeti jucatorul cu numarul 9
2. Imperfectul – exprima o actiune trecuta, cu aspect durativ, al carei final nu este clar
marcat (neterminata)
Ex: daca stiam, veneam si eu.
3. Perfectul compus – indica o actiune trecuta, incheiata, sigura si trimite la un prezent al
actului comunicarii.
ex: voi ati dormit, noi am mers
4. Perfectul simplu – exprima o actiune efectuata in trecut si terminata de curand. Este
considerat prin excelenta timpul povestirii, el desemnand evenimente recente.
Ex: Unde ai fost? întrebă el.
M-am plimbat în parc, răspunse ea.
Așteptai autobuzul zgribulit de frig.
5. Mai mult ca perfectul – arata ca o actiune s-a desfasurat intrecut si s-a incheiat inaintea
alteia din trecut. Rolul stilistic este acela de a diferentia trecutul indepartat al
intamplarilor de timpul istorisirii, creand o tensiune narativa.
Ex: Terminasem de scris când ai venit tu.
6. Viitorul indica o actiune care se va petrece dupa momentul vorbirii. Rolul stilistic
principal este acela de a crea o perspectiva anticipativa, reprezentarea unui plan interior
al dorintei.
Ex: eu am sa scriu un roman.
7. Viitorul anterior construieste o succesiune de secvente anticipative, situand starea sau
evenimentul inaintea altei actiuni proiectate in viitor.
Ex: Maria va fi învățat să meargă pe bicicletă.

II. CONJUNCTIVUL – indica o actiune posibila, probabila, sub semnul ipotezei.

Ex: “ Sa nu inceteze deodata/ Si chinul sa-nceapa cu n-cetul.”
III. CONDITIONAL OPTATIV- indica o actiune dorita, in intampinarea careia intervine un
obstacol, o conditie.
Ex: As merge la munte, dar nu am timp.
IV. IMPERATIVUL- se foloseste pentru a exprima un indemn, o porunca, o rugaminte.
Ex: Vino iar la sanu-mi, nepasare trista!
V. GERUNZIU – imprima actiunii un sens durativ, raportand-o la alta. Poate dobandi in
context un efect de muzicalitate lenta, un ritm apasat.
Ex: Iubind in taina, am pastrat tacerea.

ADVERBUL – Are, de obicei, valoare stilistica de epitet al verbului, cu rolul de a reda mai
expresiv modul de desfasurare a actiunii. Acesta determină sensul unui verb, al unui
adjectiv (ex. aproape încheiat) sau pe cel al unui alt adverb (ex. prea devreme). Orice
verb și adjectiv pot fi însoțite de un adverb.

INTERJECTIA- are ca principale efecte expresive crearea de imagini auditive, imprimand

discursului diferite nuante afective : mirare, furie, aprobare etc.