NICHITA STANESCU

Unul dintre cei mai importanti scriitori este Nichita Stanescu, reprezentant al
neomodernismului.. Acesta a realizat numeroase opere printre care se evidentiaza poezia
„Leoaica tanara, iubirea’.
Aceasta opera este un poem care face parte din din volumul „ O viziune a
sentimentelor” si are ca tema iubirea, care este definita ca forma de cunoastere. Poezia
sugereaza consecintele pe care iubirea, navalind ca un animal de prada in spatiul sensibilitatii
poetice, in lumea imaginara a constiintei, le are asupra raportului eului poetic cu lumea
interioara si cu sinele. Ideea este sugerata si de titlu, prin apozitia ce o contine „iubirea”-
„leoaica tanara” pune semnul egalului intre cei doi termeni, unul cu sens concret, material iar
celalalt definind un sentiment.
Iubirea inseamna corporalizarea a tot ce exista. Textul poetic incepe cu o
imagine care ilustreaza schimbul dintre obiect si reflectarea lui:”Leoaica tanara, iubirea”, in
sensul ca eu liric recunoaste la aceasta prima intalnire cu iubirea, atributele unei tinere
leoaice: agresivitate, posesivitate, forta, cruzime, agilitate.
Se creeaza astfel un spatiu al sentimentelor. Un spatiu al aventurii poetice,daca
avem in vedere simbolul vanatorii vadit in prima strofa. Universul se insufleteste treptat si sub
presiunea sentimentului iubirii se schimba in cuvinte.In arta cunoasterea e sinonima
cunoasterii spatiului interior,dupa cum spune Nichita insusi: ”Eu te cunosc prin poezie,
tocmai de aceea am inventat poezia, ca un organ al evolutiei simturilor omului”. Cei doi
termeni ”Leoaica/Iubirea” vin din doua lumi diferite: una a concretului, alta a abstractului.
Dar tocmai acest fapt impune dinamism imaginii prin vorbe ca:”sarit in fata”,”pandise”,”a
infipt”,”a muscat”
Leoaica tanara,iubirea
Mi-a sarit in fata
Ma pandise-n incordare mai demult
Coltii albi mi i-a infipt in fata,
M-a muscat,loaica azi de fata.
In text se regasesc trasatui specifice neomodernismul. In primul rand este vorba
despre tematica, ce implica atat iubirea cat si creatia ca rmodalitati de cunoastere. De
asemenea, sunt folosite simboluri preferate ale scriitorilor neomodernisti: leoaica, curcubeul,
pustiul, ciocarlia. O alta trasatura a acestui current literar o reprezinta combinatiile inedited de
cuvinte, ‘natura s-a facut un cerc’, si auzul o-ntalni’. Limbajul este metaforizat: ‘leoaica
tanara’, curcubeu taiat in doua’, ‘strangere de ape’. Se remarca inovatia prozodica ce consta in
masura variabila, strofe inegale. Lirismul este subiectiv, reliefat prin marcile eului liric,
precum verbe si pronume la persoana I: mi, ma, am dus, dar si prin sentimentele profunde si
variate exprimate: surpriza, teama, durere, neliniste, placere.
Sesizam in aceasta unitate poetica reluarea ritmica a substantivului”fata”: in fata, de
fata aparent o redundanta a textului. Dar aceasta reluare motiveaza schimbarile starii poetice
ce se vor petrece:”Si deodata-n jurul meu,natura/Se facu un cerc de-a-dura/ Cand mai larg,
cand mai aproape/Ca o strangere de ape/ Si privirea-n sus tasnii/ Curcubeu taiat in doua si
auzul o-ntalni/ Tocmai langa ciocarlii”.
In centrul acestui univers nou creat, se afla eul poetic ca un nou demiurg care
redimensioneaza lumile, dar chiar eul liric isi pierde el insusi concretetea sub puterea
devastatoare a iubirii. Simturile (vazul,auziul,pipaitul),se estompeaza,par a se detasa de
trup,abstractizandu-se si intalnindu-se intr-o armonie originara: un desert in stralucire.
Sintagma „si privirea-n sus tasni” sugereaza meditatia cu privire la conditia umana limitata de
o exterioritate ultima,inaccesibila,acea imposibilitate de a atinge absolutul. Complementara ei
este secventa cercului taiat in doua care ilustreaza relatia dintre spatiul launtric si lumea din
afara.Spatiul eului si spatiul lumii sunt intr-o stransa interdependenta.
Sesizam ca imaginea acestui poem se conjuga rar in unitati ritmice.Puterea lor sta in
esenta actului poetic care genereaza o realitate noua,exprimata intr-un limbaj aparte,limbaj in
care cuvintele au materialitate, corporalitate.Nichita Stanescu prim poezia sa raspunde
indemnului lui:sa visezi imaginea in profunzime,sa retraiesti cea mai ampla dintre integrari
cea a visului si o semnificatie,lasand visului ragaz sa-si gaseasca semnul sa-si formeze incet
semnificatia.