Compuneri imaginative SFATURI

1. descriptive
- pentru a redacta o descriere literară a unui peisaj ţine cont de aspectele:
 precizarea coordonatelor spaţio-temporale;
 exprimarea unor stări şi sentimente prin crearea unei atmosfere;
 folosirea unor mijloace de expresivitate care să ilustreze caracterul subiectiv al
textului
 folosirea verbului la indicativ prezent sau imperfect
 folosirea verbului la gerunziu pentru a evidenţia continuitatea acţiunii

2. narative
a) cu început dat ( naraţiune construită prin respectarea succesiunii
evenimentelor, pornind de la momentul subiectului dat)

structura:

- pentru realizarea unei compuneri narative cu început dat se respectă următoarele

repere:
* stabilirea momentului subiectului căruia îi aparţine începutul naraţiunii;
* stabilirea personajului principal şi, eventual, a celui secundar;
* stabilirea stilului narării şi a naratorului,
* precizarea coordonatelor spaţio-temporale;
* identificarea celorlalte momente ale subiectului

- interdicţii:
* nu ignoraţi începutul compunerii!
* nu treceţi brusc de la un moment al subiectului la altul, renunţând la secvenţele
intermediare!
* nu amestecaţi evenimentele verosimile (credibile) cu cele fantastice!
* nu introduceţi prea multe personaje pe care nu le puteţi implica în acţiune!
* nu schimbaţi stilul narării pe parcurs!
* nu plasaţi acţiunea în mai multe locuri, pentru că nu o puteţi dezvolta!
* nu faceţi salturi temporale foarte mari!

Reguli de redactare:
- utilizarea verbelor dinamice (a merge, a se duce, a se grăbi)
- crearea unor momente de tensiune în rezolvarea conflictului prin
interogaţii retorice (ce era de făcut?), descrierea unor stări, impresii
(teama că s-ar putea rătăci nu-i dădea pace)
- utilizarea corectă a timpurilor verbale (prezent, perfect compus, imperfect)
- inserarea unor momente descriptive la precizarea reperelor spaţio-
temporale
- crearea unui scurt portret al personajului principal
 - îmbinarea vorbirii directe (dialogul) cu cea indirectă, în mod concret

b) compunere liberă (naraţiune construită creativ de către autor; îmbină

modurile de expunere şi pot avea la bază întâmplări reale sau imaginare)

Particularităţile unei naraţiuni libere sunt similare oricărei compuneri narative şi se

dezvoltă în jurul următoarelor elemente:
- personaje reale sau fantastice
- narator obiectiv sau subiectiv
- acţiune reală sau fantastică, punctată pe momentele subiectului
- coordonatele spaţio-temporale

Structura unei compuneri libere:

- introducere
- descriptivă ( punctează expoziţiunea)
- spontană (punctează intriga)
- prin rememorarea deznodământului unei întâmplări din trecut
- descriptivă (analiza stărilor personajului principal provocate de un pretext ce
leagă trecutul de prezent)

- încheiere
- deznodământul acţiunii prin rezolvarea conflictului
- revenirea la momentul iniţial al narării, la expoziţiune, mai ales când
evenimentul petrecut aparţine trecutului
- ipotetic, prin interogaţie retorică, creându-se o anticipare a consecinţelor faptelor
petrecute

Atenţie!
 momentele subiectului pot fi redate integral sau parţial, iar descrierea şi portretul
sunt mijloace necesare construirii cadrului narat
 nu întotdeauna introducerea coincide cu expoziţiunea şi încheierea compunerii cu
deznodământul; depinde de încadrarea în limitele de spaţiu
 în cazul în care se optează pentru o compunere imaginativă, fantastică, nu exageraţi
cu numărul evenimentelor prezentate şi nici nu pierdeţi din vedere succesiunea lor
 fantasticul se poate asocia des cu visul, jocul, dacă este vorba de o naraţiune
subiectivă, în care să vă simţiţi implicaţi; dacă se doreşte obiectivitatea narării,
folosiţi persoana a treia