 Cine a numit această teorie Big Bang?

În mod ironic, denumirea de Big Bang pentru această teorie cosmologică vine de la un
adversar al acesteia, astronomul britanic Fred Hoyle, care, în 1949, în cadrul unei emisiuni
radiofonice a luat în derâdere această teorie îndrăzneaţă pentru acel timp, teorie care explica
naşterea Universului.

 Consecintele Big Bang-ului

Gamow și studenții săi au ajuns la concluzia că unele elemente chimice din universul de azi
provin din primele timpuri ale formării acestuia. Unele radiații se presupune că datează din
perioada Big Bangului și încă mai circulă prin univers. S-a mai descoperit că cele mai ușoare
elemente, ca hidrogenul, deuteriul și heliul, au fost primele elemente în univers, iar celelalte
elemente mai grele s-au format ulterior. Cercetătorii susțin că elementele mai grele decât heliul și
mai ușoare decât fierul s-au format în procesul nuclear în stele, iar elementele mai grele decât
fierul s-au format în urma exploziilor supernovelor.
  Teorii care contrazic Big Bang-ul

I. Stephen Hawking propune ideea existentei unei evolutii in sens invers a unei gauri
negre, sau mai bine spus, a evenimentelor care s-au petrecut in interiorul acesteia, ce
a facut ca spatiul si timpul sa se concentreze intr-o singularitate, care la randul sau, a
suferit o expansiune permanenta in spatiul-timpul nostru. Se presupune ca inainte de
Big Bang a existat un Univers care se contracta cu o geometrie a spatiu-timpului,
similara cu cea a Universului nostru, aflat in prezent in expansiune.

II. Potrivit profesorului Cristof Wetterich, nu a existat un Big Bang, iar Universul nu a
luat naștere acum 13, 8 miliarde de ani. Nașterea Universului se întinde dintr-un
trecut infinit, este un proces continuu și nu a început cu o explozie, ci cu o
”dezghețare” treptată.

Cristof crede că Universul a existat dintotdeauna, dar într-o formă aproape statică și foarte rece.
El susține că particulele elementare devin în timp mai grele, iar forța gravitațională scade.

În plus, Universul nu este într-o continuă extindere, ci dimpotrivă, într-un proces de contracție
care se întinde pe o perioadă foarte îndelungată. ”Modelul meu presupune un Univers care a
evoluat foarte încet, dintr-o stare în care era extrem de rece, micșorându-se treptat în loc să se
extindă”, spune Wetterich.