Dorel Haraga

3 ore ·
Democrația – Realitate sau fabulație?
Încă din cele mai vechi timpuri, începând cu Comuna Primitivă – când nu era definită ca formă de guvernare,
continuând cu Timpul Antic, apoi cu Evul Mediu, până în zilele Epocii Moderne, începând cu sec. XVII și
până azi, democrația a constituit și constituie în continuare cel mai tentant mod de guvernare – dar… are cele
mai grave deficiențe de ordin valoric și moral. De ce?
După cum definea marele savant în filozofie și istorie logică, democrația nu are nici un criteriu de selecție a
valorilor, fiind practic o elecție (alegere) a maselor amorfe și fără conștiință temeinică. Este vorba de marele
Petre Țuțea.
În practică, departe de a fi ceea ce se definește ca realitate subiectivă, este doar o fabulație cu caracter
perpetuu, dând iluzia de libertate, dar în realitate libertate ( libertinare ) în cel mai decadent sens trăit și aplicat,
egalitate într-un mod total aberant și grotesc, în care valorile sunt marginalizate, iar nonvalorile impuse, iar la
ultima formulare de fraternitate, frizează un ridicol revoltător, încercând cu de-a sila o fraternizare între
răufăcători, retardați, codoși și cârcotași, cu oamenii corecți, onești, cinstiți și pricepuți în domeniile sociale.
Această despotizare liberală – „apucă cum poţi apuca” a fost lansată la sfârşitul sec.XVIII de America prin
„iluminaţii” (franc – masoni), în Războiul (Revoluţia) 1776 – 1784 Anti + Britanic, culminând cu fatidicul
1789 prin „Marele” Maestru marchizul de La Fayette (mason grad 32) în Franţa cu „Revoluţia” (lovitura de
stat) Anti – monarhistă în care s-au îngemănat lozincile nord – americane cu „drepturile” omului , cu utopicași
criminala doctrină a decadenței umane: libertate, egalitate, fraternitate – doctrină care după cum se observă azi
este sortită unui total eșec. Până în 1796 cât a durat terorismul „democratic” revoluţionar au fost lichidaţi în
Franţa peste 800.000 de oameni, din care cam 60% elite intelectuale şi politice.
Dar în America – „dreptatea” s-a făcut cu coltul şi carabina Winchester, fiind mai ales în Vestul Sălbatic
masacraţi peste 2.000.000 de amer – indieni, aproximativ 400.000 mexicani, peste 250.000 albi colonişti şi
circa 200.000 afro-americani (negri) . Mai poate fi oare valabilă democraţia? De unde începe oare, şi mai ales
unde se termină ea? <să nu mă pronunţ sceptic!: Dracu ştie!
Marele Friedrich Nietzsche spunea sarcastic dar în mod logic obiectiv: nedreptatea nu se găseşte niciodată în
drepturile inegale, dar se găseşte în pretenţia absurdă la drepturi egale şi impuse a celor mulţi fără valoare,
frază care este scrisă în „GENEALOGIA MORALEI”.
Practic democraţia este un curent utopic, total de tip anarhist, care încurajează dezbinarea, delaţiunea,
agresiunea şi mai cu seamă demagogia.
„Democraţia” se manifestă doar politic printr-o multitudine de partide – care mai de care legate într-un cerc
vicios, care se învârte ca ruleta într-un cerc vicios, care se învârte ca ruleta în acelaşi centru real de putere: cel
financiar-economic. Economic însă n-ai nici un drept real, căci eşti dependent financiar-economic atât de
factorul public (puterea de Stat) şi mai ales de factorul privat(patronat)- care deţine pârghiile puterii totale. Nu
ai nici o garanţie şi nici o siguranţă reală a zilei de mâine şi a celor ce urmează. Este deci în mod clar o
dictatură de tip economic-financiar exprimată în libertate de întrunire a cuvintelor, dar fără urmări practice.
Presa „liberă” este dirijată în funcţie de interese materiale înguste. Orice afirmaţie liberă real, sau o presă
obiectivă nepărtinitoare a unor oameni cu conştiinţă naţională, civică, politică, rasială- este dur sancţionată prin
lovituri directe financiar-economice, prin care eşti supus morţii lente dar sigure şi chinuitoare prin lipsuri
materiale şi alimentare, lipsuri de adăpost, lipsuri de igienă şi dezrădăcinare.
Democraţia a înlocuit dictatura în modul că nu recurge direct la opresiune pe care a înlocuit-o cu obstrucţiune
prin „democratul” restricţiune. Nu se mai minte intenţionat dictat, dar se minte în mod deliberat (liber). Atunci
care-i diferenţa? Toate acestea arată foarte clar şi mai ales limpede că diferenţa este total irelevantă.
Democraţia este faptic o dictatură a nonvalorilor exprimată numeric, în dauna valorilor autentice. Deci
dictatura majorităţii submediocre, în dauna minorităţii supra-măreţe. Iată cum democraţia înlocuieşte calitatea
cu cantitatea. Dar progresul pe toate planurile nu-l face, nu l-a făcut şi nici nu-l va face majoritatea-deci
cantitatea, ci doar minoritatea - deci calitatea.
Slăbiciunea şi prostia exprimate fatidic în votul universal egal şi secret este un total regres, nicidecum un
progres.
Libertatea trebuie înlocuită cu luciditatea (responsabilitatea). Egalitatea înlocuită cu echitatea ce poate fi lesne
aplicată. Iar fraternitatea înlocuită cu fidelitatea de a separa natural şi valoric elitele de lichele.
Dacă vrem să înlocuim democraţia ea este posibil să fie schimbată cu demofilia- ca formă obiectiv-umanistă de
guvernare şi convieţuire progresistă.
Toate acestea arată că nu este nici o diferenţă de fond ideologic între capitalism şi comunism, ambele fiind
două variante ale aceluiaşi sistem monopolist şi a orânduirii monopoliste globale.
Soluţia este doar schimbarea rapidă a orânduirii politico-sociale printr-o orânduire corporatist-distributivă
(meritocraţia).
Pentru a vă lămuri concret cercetaţi profund doctrinele şi gândiţi obiectiv-logic.
B.M.
01.XI.2011