Telefon peste moarteAdrian Paunescu

n lumea numelor strine, M simt, i eu, un strinez, Iau telefonul lng mine i n-am ce numr s formez. Triesc, fr speran, drama C neamul meu, acum, e frnt, Mi-e dor de tata i de mama, Dar nu au numr, la mormnt. De convorbiri cu ei sunt gata i n necunoscut m zbat, i sun pe mama i pe tata, Dar crucea sun ocupat. Au numere secrete parc i aparatul n-are ton, Deodat aflu i tresar c Nici moartea n-are telefon. Mi-e dor de voi, prini din moarte, Cu lacrimi bine v cuvnt, i uit c ai plecat departe i n-avei roaming, sub pmnt. Formez un numr, oarecare, ntreb precipitat de voi, Dar tiu c mort e cel ce moare i nu mai vine napoi. i, vai, de-atta timp ncoace, V chem i-n visuri, s v-ascult, Dar iarba pe morminte tace, Cu numr desfiinat demult. i, dac o s inem minte, Probabil, cnd o fi s mor, Am s v caut n morminte, Pe-un numr de interior.