Alunecare în neființă

Ucide-mi trupul, arde-l, jupuie-l!

Omoară-mi corpul efemer, dar tămăduiește-mi sufletul
Dacă ai putea să îmi devorezi carnea și te implor
Fă-mă pasăre!

Doar cordul aș vrea să rămână din mine,

Peste minte, ochi și gură să nu am cenzură
Să nu mi se spună încotro să privesc, ce să vorbesc și ce să gândesc.

Înșfacă-mi conștiința, distruge-o, arde-o

De ce să-mi pese de cosmogonie...
Doar arată-mi frumusețea morții și îți jur că am să trăiesc!

Dacă nu se poate și om ai de gând să mă lași,

Vreau ca vârful degetului meu să atingă fiecare ocean
Vreau ca talpa mea să atingă fiecare fir de iarbă
Vreau ca limba mea să simtă vibrația fiecărui gust
Vreau ca ochii mei să vadă tot ce le este permis și nepermis
Vreau ca urechile mele să audă fiecare sunet in registru' grav
Vreau să exist până la lacrimi și să nu mor realizând că nu am apucat sa trăiesc.
Se poate?
Psalm sadic

Un poem simfonic-ți scriu

Chemarea vidului interludiu
Lume paralelă in care mi-aud ecoul
Si de lebădă cântul.

De pe buze-ți ling elixir

In vene aud curgând ichor
Alei mele inocențe cimitir
De pielea ta ambrozie mi-e dor.

Grotesc mă faci să iubesc

Si mai grotesc să gândesc.
Un poem simfonic îți scriu
În eternitate îneacă-l, să rămână viu.

Mi-ai îmbătat sufletul în nectar

Iar bezna mă orbește vulgar.
Nu mai vreau sa ma întorc acasă
Stăm si așteptăm soarele sa iasă.

Îneacă-mă în sunet de mare

Sunet ezoteric de care nu am scapare
Sărută-mi mana serafim
Asta-i un psalm sadic, hai să trăim.
Eigengrau

Violator infernal al creierului meu,

Ma faci sa cred în Dumnezeu.
Îți simt gustul in gura mea
Vulgar îmi dezbraci mintea.

Al meu suflet tânjește

După săruturi și eternitate,
După vicii oarbe și depravare
După dragoste și mare
Conștiința faci sa-mi plângă cu ore.

Înger obscen cu aripi de marmură

De pe limbă iti curge numele meu
Orgasm sufletesc instantaneu.
Hainele parca îmi zgârie țesuturile
Si mi-se termină țigările.

Morbid sicriu de care ma tem,

Eterni nu putem sa sa rămânem.
Fa-mi creierul sa geamă
Masacru de cuvinte spurcate
Ale nictofililor cântece.

Nu înțelegi ca fără tine respir greu?

Vreau ca pielea ta să geamă numele meu
Joacă-te cu haosul grotesc din mine
O sa-mi fie dor de ziua de mâine.
A ars poetica

Logica este întrerupta brutal

Cand toți vor să evadeze din real
Spatiu profan plin de fețe opace
Sunt animale raționale gata să te-atace.

O iluzie devine adevărul

Si din lume dispare răul.
Avioane de hartie se-nalta în cer
Si eu transpir de la ger.

Filmul bate viața

Și de sânge-mi murdărește faianța.
Inima mi-o iau în mână
Ți-o jertfesc cu fața spre lună.
Zidiți în viață

Nu vreau sa cresc, să fiu mare

Ma jur, chiar mai am răbdare
Ma uit în sus și vad doar soare
Astăzi nimic nu ma doare.

Zaruri de plumb am aruncat

Și de blanc am scăpat
Viitorul-mi pare un ocean adânc
Să mă scufund nu am de gând.
- Și ce vrei sa te faci când o sa fi mare?
- Aș vrea sa fiu doctor sau pasăre călătoare...
- Aberezi, ești un visător.
- Și ce, sunt doar un călător trecător.

În față nu-i nicio potecă

Dar vad cum o stea din cer pică
O s-o folosesc pe post de barcă
Și-o sa vâslesc până când timpul n-o să mai treacă.

Nici nu mai contează banii

Și nici cat de repede trec anii.
M-am imbatat cu parfum de crini
Sarbatorim că pe pământ acum noi stăpânim.

Și dacă ar fi sa fug de viitor

Tot ce as putea să fac e să mor
Mai bine trăiesc viața în color.
Mai bine mă asfixiez cu umor,
Decât cu clor.
Infinoto feeric

În gara din Obor

Pe șine aștept sa mor
Lovită de al dimineții dor
De păsări și cântul lor.

Un mecanic m-a luat de mână

Mi-a zis că-n depărtare trenul sună
Nu înțelegea de ce sunt calmă
I-am răspuns că luna mă cheamă.

Normal, m-a văzut drept o nebună

Dar nu i-am spus o minciună.
Poate e din cauza crinilor, aroma lor obscenă
Căci noaptea trecută i-am uitat in cameră.

I-am lăsat să mă îmbete,

Parfumul lor sa mă cunune cu razele de lună.
Diabolică divină, ma cheamă si-mi urlă:
Eu eternă, tu efemeră!

Voiam sa țip la mecanic sa-mi dea drumul la mână

In schimb, in ochi mi-aparea lacrimă după lacrimă
Și nu înțelegeam dacă are vreo vină.
Mi-a întors privirea spre o asasină,
Lumina profană a dimineții îmi ucidea a mea stăpână.

Îmi ordona să plec, nu încerca să i-se opună.

Știu că ea nu mă abandonă,
Mi-a spus că noaptea vom fi iar împreună.
Dar așteptarea mă consumă,
Iar trenul îl aud cum sună.
Recviem

O sticla ce sta în picioare

In jur numai păsări călătoare
Vara vine și nu mai am răbdare
Stau numai cu gândul la mare

Așteptarea mă strânge de inimă

Ce spun poate nu are noimă
Vreau sa mă mut în vamă
Loc in care viața prinde aromă.

iarba e de vină,
Sunt așa de la vremea senină
Dorul ma trage de mână
Fumez o țigară și astept soarele să apună.

Luăm un tren până-n Constanța

Nu vrem să se termine vacanța
Stau în troleu și ascult vița
Vreau sa încep sa îmi trăiesc viața.
Numai cu acordul părinților

E la 9 F o fată,
Te și mușcă, te și lovește,
Știi că numai la tine se gândește.
Te iubește.

Pierde lucruri, nu le mai găsește

Se împiedică, se lovește
Din vorbit nu se oprește
Privirea ta o amețește.

Când o ți în brațe simte că ațipește,

De lângă tine nu se dezlipește
Ii pare rau dacă te obosește,
Să te supere nu dorește.

De cand ai păcălit-o că mergeți la mare

Te urăște, să te împuște e in stare.
Uneori plânge noaptea pe la doișpe, tot la tine se gândește
A doua zi la prima oră chiulește
Și cu gândul la tine se trezește.

Când e cu tine trăiește

Deschizi telefonul, ce aberații ti-a scris te uimește,
Dar pe la unu, două se plictisește
Și tot la tine se gândește.
În timp ce scrie ațipește
Iar sufletul ii șoptește un nume dulce pe care îl iubește, mihai,

Te iubește.
În cinstea ei

Toata ziua ne-a batut soarele-n cap

Și sticlele de Jack în rucsac nu ne-ncap
Stam pe plajă și dansăm
Hai, una mică să mai dăm

Suntem la mare
Hai, deschideți inc-o sticlă de bere
Griji sau regrete n-avem
Hai, una mică să mai bem

Vad în jur pupile dilatate

Nici urmă de fețe anoste
Dacă mi faci rost de iarbă
O sa îți dezvalui miracole celeste

Picioarele-mi sunt grele

Drumul nu mai merge pe ele
Aş sta aici o viață întreagă
Distracția prin vene să-mi curgă
Cat e ziua și noaptea de lungă

O secundă și murim
Lasă-ne acum sa trăim
Viața-i scurtă,
Până la chiștoc o fumăm
In cinstea ei hai, una mică să mai dăm
Ecoul inefabil

Nicio formă sau cuvânt aici

Niciun serafim sau zvon
Nicio cărare pe care s-o apuci
Pășești pe stratul de ozon

Nimeni nu te cheamă sau aude

Ești aici și orb și surd
Vezi doar un timp trecut
Care pentru tine rămâne mut

Îți atingi buzele care se mișcă

Nu îți poți da seama ce spun
Simți minutele care te mușcă
Dar amintirile li-se opun

E miros de sufl, te îneacă, prin vene-ti intră

Îți arde pielea până te conduce la consum
Gandurile se scurg din cap si întind o horă
Să scapi nu ai cum

Gaura în stratul de ozon n-o cauți

Te-ai întoarce, dar jos e mai mare chinul
Mai ai o singură voce cu care vorbesti
Înecat dintr-un puț răspunde doar ecoul
Urlă pământul

Dansează pe morminte dezbrăcate

Albă le e pielea parcă sunt moarte
Pe el fiindcă le-a văzut n-o sa-l ierte
Îl prind în horă şi-l învârt ore multe
ÎImpletesc un fir în liniște parcă sunt mute
Danseaza din picioare ca niște brute
Și când soarele începe să cânte
Îl lasă singur fără să se mai arate
Pleacă obosit, prin cap curg doar pofte
Acasă se învârt crucile întoarse pe spate
Pe perete urlă icoanele posedate
Se întinde și începe sa respire cu greutate
Stă si se gândește la cele întâmplate
E beat și așteaptă să se facă noapte
Îi e frică că poate nu le mai găsește
Ele danseaza pe morminte dezbrăcate
Iar pe el fiindcă s-a întors n-o sa-l ierte
Întind firul țesut cu o seară înainte
Și-l dansează în picioare ca niște brute
Simte ca organele i-se scurg pe jos toate
Aude pământului cum urlă, tremură pietrele, păcatele să-i fie iertate...
Beautiful words

Te-aș aștepta și zile și nopți

Te-aș iubi și un an sau anii toți
Niciodată nu te-aș lăsa să mă uiți.
Despre noi aș vorbi cu profeții morți
Despre inima mea ar scrie poeții beți
Și te-aș crede mereu când minți
Și nimic nu te-aș lăsa să regreți
Și daca nu ar fi destul aș strânge din dinți
Și în genunchi te-aș implora să mă ierți.
În lumea asta suntem cei mai bogați
Și ce avem noi să furi chiar nu poți
De dragostea noastră se tem hoții toți.
Lovește pământul trebuie sa asculți,
Sunt bătăi anormale ale inimii, le auzi.
Dacă asta e suferință, să nu mă cruți!
Cat doare vreau să-mi arăți
Te implor
Iubește-mă cât de tare poți!
La purgatoriu noi

La mine pe cer ruptă-n două e o lună

Nu m-ai crede și-ai zice că-s nebună
Dacă ți-as jura ca și ea tot la tine se gândește
Si d-aia se topește

In seara asta mirosi a praf de stele

Toate gândurile rele
Le înghit să rămână doar ale mele
Să nu te iubesc este peste puterile mele

Încerc sa reprar cuvintele defecte

De pe inimă sa intind orice cute
Atunci flămând să ma săruți
Și cât ma iubești sa-mi arăți

Ma forțez sa scriu
Dacă mai e ceva de zis nu știu
Doar lângă tine accept să îmbătrânesc
Până la lună te iubesc

Vreau sa știu de ce-ți pasă

Când știi ca timpul n-are casă
De ce-ți pasă
Când știi că viața e o glumă proastă
De ce-ți pasă
Când luna e asa frumoasă

Dacă aș avea aș renunța

La toată credința mea
Și la tine m-aș închina
Dar o fac deja
Te implor să-mi dai și tu asta

Sa aștept nu vreau
O sa fumez și-o să beau
La moarte n-o să mă gândesc
De abia aștept sa greșesc
Pentru că doar acum trăiesc