101

Fără raţiune eşti,

Mi-ai zis că te grăbeşti
Unde ?
Bineînţeles la ea,
Să-ţi arunci toată durerea
Şi grijiile ce te-apasă,
Când eu îţi puneam mâncarea pe masă.

101
 102

Mi-ar plăcea
Să-mi las inima cusută în mâna ta,
Mi-ar plăcea
Dar m-am ofilit singură într-un paradis etern,la marginea focului ce-i infern,
Mi-ar plăcea
Dacă ai recunoaşte că-i vina ta,
Mi-ar plăcea
Să fim vindecaţi la poarta raiului ce nu va cădea
Mi-ar plăcea
Tu doar ai lăsat scrisoarea la tine,ai plecat şi nu te-ai mai întors la mine.

102
 103

Inima mi-e vindecată,

Sunt cu altcineva,
Pentru mine e doar liniştea,
nu prea-mi pasă
când în braţele lui mă simt ca acasă.

103
 104

oh,te-aş povesti frumos,

104
 105

Şi am decis să nu mai plâng după două pahare de vin,

Am simţit în tine acel venin
te-ai transformat ,nu te mai recunosc
poate îţi povestesc și eu am fost.

105
 106

Vrei să…?

Vrei să fi pacea mea?

În care să stau în braţe ghemuită,
Şi să uit totul de când am fost rănită
Poate îţi povestesc prin ce am trecut de mică.

vrei să ştii că trec prin toate stările când mă săruţi,

apoi suntem muţi cu un pahar de prosecco în mână.
tu mă ai și noaptea-i lungă..

vrei să auzi cum îţi zic că te iubesc

dintr-o poezie vei auzi fiecare vers,
şi liniştită mă ştii,n-ai vrea să-mi fii o bătaie a inimii.

106
 107

Uneori îmi lipseşti,

scriu aceste versuri
la 6 dimineaţa,
unde dimineţile de noiembrie sunt tot mai reci,
Le-ai încălzi tu dacă ai veni
Nici eu nu cred că ai reuşi în a mă iubi.

107
 108

Saruta-mi-ai mâinile ce sunt

Pline de răni şi cicatrici,
Rămase adânci,
La poveştile rămase în trecut.

108
 109

ce-o fi dacă îţi zic.

că mă mint singură
că nu mai vreau să te simt,
să-ţi zic apoi visele ce le ţin pentru mine,
singuri şi uitaţi în lume.

ce-o fi dacă,
îmi cade câte o mască
să-ţi arăt de fapt cine sunt,
cât iubesc.şi cum trăiesc.

Ce-o fi dacă,

îţi zic că mi-ai pus sare pe rană

Şi m-ai lăsat sfărâmată,
seacată de tot ce m-nconjoară
ca o floare ce are nevoie,
doar de apă să nu fie uscată..

109
 110

Sunt o speranţă vie,

Ce se numeşte empatie
care astupă inimile rănite,
cu versuri din poezie.

110
 111

E tot răul în spre bine

Ştiu e doar ultima primire,
dar aş vreau să-ţi mai simt şi ultima privire,
şi sărutul tău la noapte
ce mi-a lăsat amprentă pe piele.

111
 112

Dintr-o dată nu mi-a prea fost dor de tine,

am început să mă focusez pe mine
Apoi să-mi cumpăr o cămașă cu buline;
Și un ruj pe buzele mele pline.

112
 113

Îmi cer scuze dragostea vieţii mele,ne-am greşit reciproc, pentru noi n-a fost niciodată un noroc.

113
 114

Îţi fumai ultima ţigară,

Pe-o scară nou vopsită
îţi aruncai geaca pe jos
apoi te-a luat un dor.

Mă suni să-mi zici că mă vrei înapoi,

eu am fost un simplu pion pentru tine
şi acum începi să te scuzi,
nu mai am niciun pic de timp
că ne-am uitat de tot.

ai luat apoi un pahar şi ai aruncat în gol,

ai simţit nervi şi durere nemărginită
aşa eram eu când tu aveai ruj pe gât,
şi eu doar folosită.

114
 115

Bună iubire,
Ţii minte
ţi-am scris un roman cel mai neaşteptat
Acum n-ai apreciat,mi-ai dat doar speranţe,
acum am închis uşa din spate.

Ţii minte,
că am râs amândoi prostesc
acum eşti cu ea mă bucur că zâmbeşti
Ne -am regretat reciproc
ne-am uitat dar n-am spus un ultim bun rămas…

Ții minte
am făcut un selfie şters
a fost și va rămâne o amintire
ce o să ne rămână în memorie.

115
 116

Am nevoie de râsete şi siguranţă,

Am nevoie de doi ochi care să mă privească
Am nevoie de linişte și o carte,
Am nevoie de căldura unor braţe.

116
 117

Oare iubirea asta efemeră,

Se va ajunge la o stratosferă
Apoi să-mi frângi zâmbetele,
toate astea într-o milisecundă.

117
 118

Să dansez cu tine de mână,

Să spunem poveşti sub clar de lună
Să simţim focul iubirii,
Exact cum îţi simt bătăile inimii.

118
 119

La celălalt capăt de drum,

Sunt nişte flori
Ne-am cam îndepărtat,
Vezi nici ele nu mai înfloresc
De teamă să nu le călcăm,
S-au uscat dându-şi dovada să le udăm.

119
 120

Îl iubea atât de mult încât voia să ardă,doar să nu-i fie lui frig.

120
 121

El? M-a atins cu ochii înainte să-şi folosească mâinile,

Mi-a atins sufletul cu căldura lui
Am uitat că nu mai acum,
Suntem amândoi pe un alt drum.

121
 122

frunzele-s proaspăt îngălbenite,

dimineţi reci,pe străzile liniștite
astenie la inimile rănite,
cândva iubite,să uit de toate
şi de acele suspine..

122
 123

Eram o fărâmă din tine,

Şi tu la fel din mine
Suflete pereche,
Ce se pierd în mulţime
După atâta timp,
Rămânem doar o amintire.

123
 124

Ţine-mă în braţe până devenim nemuritori,

Ţine-mă o eternitate până în zori
Ţine-mă de mână astfel fără tine mor.

124
 125

Mi s-au dezghetat fluturii,

Au zburat îndepărtat
Uitasem tot ce s-a întâmplat
Să nu crezi că te-am uitat,
Las doar totul în urmă
Iată sunt din nou o nouă eu,
va fii greu,vei rămâne mereu
Un om drag sufletului meu.

125
 126

Am trecut pe lângă un străin,

Doar ce ne-am zâmbit
Aveam câteva amintiri
o îmbrățișare
două priviri,
o poză anostă
și niște cuvinte ce m-a cam lovit.

126
 127

Oglindă oglinjoară,
Sunt cu inima frântă
Seacă şi rănită
Trage-mă înapoi
Să nu mai duc acest război.

Oglindă oglinjoară,
Uneori uit să mă fardez
Căci mi-e dor de el,
Ştiu nu mă duc în trecut
Dar cum o sa mai duc
E lipsit de orice puţină,
Să mă înțeleagă la orice privinţă.

oglindă ,oglinjoară
am haina lui pusă pe scaun
Am sfâșiat şi am aruncat-o
făcutu-m-a să mor fără el,
ne uităm doar la același cer.

127
 128

Fluturii i-am scos,

Ţi-am dat block
Intersectări în miez de noapte
undeva într-o librărie,
inima mi-a stat pe loc
după 3 ani fără să te văd .
am rămas doar cu un gust amar şi mii de stări.

128
 129

Ai ştiut că nu-mi meriţi dragostea,

doar mi-e dor întruna de mine şi luna
ai m-ai aruncat un zâmbet timpuriu
acum aşa oricum eşti pustiu.

Nici nu mai reuşesc,să te merit eu,

când tu iubeşti un alt chip,eu în alt fel
Şi mă iei cu un simplu iartă-mă;
Cred că am rămas cu un singur lasă-mă.

Ştiu cum toate dor,

Şi mă lasă rece pe interior
Ţi-am zis din tot sufletul cum mor,
sau cât te ador.

129
 130

Mi-ar plăcea să-mi fi o pătură de dor şi iubire,

să mă acopăr cu ea să miros a tine,
de linişte şi câte–o privire
de dragostea ta nu m-aş sătura,
Acum mă poţi numi a ta.

130
 131

Pe unde eşti?
Ce trăieşti..?
Mă mai iubeşti?
Ahh,credeam că nu,
Ştiu te-a înșelat
Ce simţi acum?
Ură ? Frustrare
Vinovăție ?
Sau o nelinişte?

131
132

132
133

133
134

134
135

135
136

136
137

137
138

138
139

139
140

140
141

141
142

142
143

143
144

144
145

145
146

146
147

147
148

148
149

149
150

150
151

151
152

152
153

153
154

154
155

155
156

156
157

157
158

158
159

159
160

160
161

161
162

162
163

163
164

164
165

165
166

166
 167

Eşti doar poezie

ce sublim sună.
ochii tăi m-au durut,m-au transpus
uitasem de acel dor nebun după tine,
magia mâinilor tale ce-mi ştiu curbele obrazului meu fin şi cald,
era totul perfect lăsându-mi amprentă
pe buzele mele ce ţi-ai găsit meleaguri.
ne știam pe de rost,nu mai suntem ce am fost.
trist sună ,dar poţi ajunge la mine chit că e pe timp de furtună

167
168

168
 169

Vocea ta nu o mai aud,

dar telefonul mai sună
Din când în când;
Ştiu ţi-e dor de mine
sau poate ţi-e dor
De-o amintire.

169
 170

te-am ales pe tine dintre toţi,

îmbrăţişarea noastră prima amintire
doamne cât te-am vrut
nu mi-ai dat nici măcar un sărut,
doare iubirea uneori
dar ne pierdem în poze şi plângem deseori.

170
 171

Lasă măcar cămaşa ta pe scaun ,

Îţi spun mi-a fost dor de acest miros îmbietor,

Lasă paharul,şi-ţi voi amprenta de pe el

Mai apoi te vei simţi iubit prea mult de către mine,

Voi lua albumul tău cu un motiv să-ţi arăt eram predestinaţi,dar prea tineri copilaşi.

171
172

172
 173

cerul -i senin,

noaptea tu nu vii

ziua mă surprinzi,

luna știe ca tu nu m-ai iubit.

173
174

174
175

175
176

176
177

177
178

178
179

179
180

180
181

181
182

182
183

183
184

184
185

185
186

186
187

187
188

188
189

189
190

190
191

191
192

192
193

193
194

194
195

195
196

196
197

197
198

198
199

199
200

200
201

201
202

202
203

203
204

204
205

205
206

206
207

207
208

208
209

209
210

210
211

211
212

212
213

213
214

214
215

215
216

216
217

217
218

218
219

219
220

220
221

221
222

222
223

223
224

224
225

225
226

226
227

227
228

228
229

229
230

230
231

231
232

232
233

233
234

234
235

235
236

236
237

237
238

238
239

239
240

240
241

241
242

242
243

243
244

244
245

245
246

246
247

247
248

248
249

249
250

250
251

251
252

252
253

253
254

254
255

255
256

256
257

257
258

258
259

259
260

260
261

261
262

262
263

263
264

264
265

265
266

266
267

267
268

268
269

269
270

270
271

271
272

272
273

273
274

274
275

275
276

276
 277

277
 278

Câte inimi vei mai frânge oare?

Ajung eu pe la tine,să te vindec suntem amândoi la fel de bine,

Sufletele ne aparţin,dar vor să mai sufere încă puţin.

Nu întreba de ce e loc pentru amândoi într-un pat singuri şi goi uitându-ne la acelaşi cer.

278
 279

Ce te ţine oare ?

Ce mă ţine?

orgoliu sau teamă

Ne temem că ştim

Ne vom despărţi.

E mai bine să nu fim.

279
280

280
281

281
282

282
283

283
284

284
285

285
286

286
 287

Nu mai reușesc să dezleg,

Să înțeleg

Că s-au împletit toate

Și mi -au rămas doar stelele la noapte.

287
288

288
289

289
290

290
 291

Te-aș chema,

Aș cânta

Să fiu iar a ta..

291
292

292