Inca mai simt caldura trupului tau, inca mai simt cum buzele tale le-au patruns pe ale

mele si cum
sarutul tau pasional mi-a dat fiori, m-a facut sa-mi incordez tot trupul si sa simt placeri nebanuite!
mai tii minte!Era iarna si desi afara era seara, zapada patrundea prin intuneric si dadea lumina parcului
in care ne aflam, lumina care ma ajuta sa descifrez misterele acelor ochii caprui patrunzatori!Pentru tine
eram o carte deschisa din care puteai sa citesti toata dragostea pe care o simteam pentru tine! Iar tu
stiai sa interpretezi fiecare vers din "Imnul dragostei mele", stiai cum sa ma aduci pe culmea fericirii si a
implinirii, stiai cum sa simti, sa primesti si sa daruiesti dragoste!Nici nu voiam sa-mi imaginez dragostea
fara tine!Tu ai fost singura care ai reusit sa-mi reintregesti inima, singura care a aprins o flacara in
intunericul sufletului meu!
A fost ca un vis...dar dupa orice vis vine realitatea, o cruda realitate, Doamne, cat imi doresc ca visul sa fi
continuat! Sunt sfasiat de durere, de ce mi-ai daruit un inger daca o voiai inapoi, de ce m-ai lasat sa ma
bucur de dragostea adevarata, care se presupunea ca tine toata viata, daca nu ne-ai permis sa fim
impreuna...inca este iarna, sunt afara, iar corpul meu este inghetat de durere, inima imi sangereaza,
tocmai o conduc pe ultimul drum....
Simt cum sufletul imi paraseste corpul...nu mai judec cu mintea, ci cu dorinta de a imbratisea moartea si
de a-i darui sufletul!S-a terminat, alerg in putietate, simt o caldura puternica desi trupul imi este
inghetat, sunt inconjurat de lumina desi e noapte!Ti-am jurat ca nimic nu ne va deaparti...m-ai tii minte
cum ne-am cunoscut?