“ Romanul adolescentului miop ”

- fisa de lectura –

Partea I I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Prima scriere a reputatului istoric al religiilor este “Romanul adolescentului miop”, aparut din grija de a nu uita vremurile trecute: “Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi ‹‹Romanul adolescentului miop››”. Mircea Eliade crede ca inspiratia nu este absolut necesara, ci este nevoie numai de a inregistra toate faptele de viata, incepand din clasa a IV –a de liceu, cand scriitorul avea “pistrui ca un ovrei” si invata chimie intr-un laborator situat in firida sobei. Incercand sa gaseasca un personaj feminin pentru romanul sau, adolescentul cere sfatul verisoarei sale si prietenului sau, Dinu. “M-am tulburat mult la inceput, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decat pe fetele cizmarului vecin, care in nici un caz nu pot trece intr-un roman.”. Dupa inca un “insuficient” la matematica si amenintarea corigentei, cei doi prieteni gandeau “ca singura mea nadejde nu ramane decat Romanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecat de lucru.”. Astfel nimeni nu va mai cuteza sa-l lase corigent. II. GLORIA LUI ROBERT Al doilea capitol se intituleaza “Gloria lui Robert”, personaj care il citeste pe D’Annuzio, italianul “cu carti frumoase si femei frumoase in amintiri”. Robert e adolescentul care vrea sa devina faimos si “el ne spune ca citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Noi toti il tulburam cu glume rele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si antipatic in acelasi timp”. In fond, este personajul care isi schimba in mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri: de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se in cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati shcizofrenice (“Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine, in cateva saptamani, ca sa-mi schimb parerile si sa nu fac din el un erou ridicul de roman”). Autorul povesteste “prima aventura” traita in Parcul Carol, cu Robert, Perri si Dinu, “am intalnit in aceea dupa-amiaza patru fete”. La scurt timp perechile se formasera, “eu ramasesem cu [...] o bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ochii negri”. Sfarsitul intalnirii nu a fost unul placut. Incercand sa o sarute, fata “s-a ridicat, si-a scuturat rochia si mi-a spus, lacramand, ca pleaca sa-si caute sora”. Povestind asta prietenilor sai, acestia au fost de parere ca “a fost ceva interesant, dar nu prea mult”. De atunci adolescentul nu-l mai intovaraseste pe Robert “in intalniri cu fetele”. Acesta raspandeste zvonul ca s-ar teme, iar autorul marturiseste ca “zvonul nu e cu totul in afara de adevar”. III. JURNAL DE CLASA

e so evreu. paraste baietii. ca e ‹‹o adevarata barbarie si abuz de putere. focalizata in acest capitol este plina de avatarurile nesupunerii varstelor tinere. de ce i se spune Cocos”. e zgarcit. care il pedepseste ca a tulburat ora: “Caleia va face o ora de arest”. ceea ce se petrece la liceul acesta!››”. Dinu povesteste o intamplare enigmatica. “Baietii il cred prost si ii spun. in care era rapit de pe strada de o servitoare si dus in alcovul unei tinere dornice sa-l cunoasca. pentru ca e schiop. vine cu un roman la scoala. afara de chimie si matematica. Tandarica.”. Fosil il reclama pedagogului. Unul din ei ‹‹a cerut voie afara››. intorcandu-se in banca sa. la cererea profesorului: “S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. Intreaga operatiune sa transforma intr-un hohot de ras. “nu e simpatizat. Discutia se desfasoara in jurul unor teme din lumea scolareasca: geniile sunt nefericite. Pentru ca. “Baietii il indragesc. INTRE DON JUANI Acest capitol prezinta doi dandy de Bucuresti. dar considerata de autor “vulgara”. invata bine. cu ochii mari si bulbucati. la care citeste de zece-cincisprezece ori fiecare lectie si nu intelege nimic. insa. Fosil. numita “Crinul”. IV. il mai striga si Marcala”. Nu trebuie “sa-l tina mult la lectie. Nimeni nu stie. in urma cu un an cand toti baietii trebuiau sa se tunda cel putin numarul 3. Robert vorbeste despre posibilitatea de a tine o femeie de brat. “care sta in spatele lui”. ii trage o palma peste ceafa. elevul terorizat de chimie. In ziua cand trebuie sa fie ascultat se intereseaza de lectie. fiind poate cel mai semnificativ exemplu al invatamantului bazat pe teroare si exceland prin rigiditate. Rade in toate orele. Totul se petrece intr-o atmosfera englezeasca a domnilor care fumeaza tigari selecte. pe care il citeste chiar si atunci cand profesorul explica. picioarele lungi”. Profesorul de muzica publicase o romanta. In fiecare dimineata. mainile lungi. si raspunde profesorului cu seninatate ca “nu stie”. deoarece ii considera pe acestia “fara exceptie. uscat. pe care il intalnea in aceeasi familie. de a se simti impreuna in al noualea cer. din pricina lungimii nasului. elevii urmaresc fetele si doamnele de pe bulevard. Marcu nu sufera pe Furtuneanu si Furtuneanu nu sufera pe Marcu. schimbandu-si doar imbracamintea si comportamentul in functie de epoca. pretinde ca nu poate canta.Ora de muzica. parul cret. pentru ca romanul trebuie citit”. nerozi”. pentru ca baritonii clasei incep sa vocifereze. copiaza la teze. Cunoaste cele mai abile formule de introducere cand trebuie sa ceara scuze profesorilor.” Caleia. “aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale”. Dupa cum afirma Robert. Si pentru ca nu a obtinut. Sylvia este “o frumoasa si veche “simpatie” de a lui Dinu. si voia sa-si recupereze banii pentru tipar cerandu-le elevilor sa-i cumpere brosura: “o bucata costa sase lei”. cunoaste chimie si –pe deasupra. un alt personaj – oarecum grotesc. iar pentru ca e evreu. pe motiv ca face 2 . de doua ori pe an: la Sf-tul Dumitru si a treia zi de Pasti. aceiasi dintotdeauna. pentru ca e inteligent si sperios. Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica. adolescentul vorbeste despre prietenul sau Marcu: “Prietenul meu Marcu e inalt. V. caruia autorul notase “o suma de versiuni”. UN PRIETEN In al cincilea capitol.

. nu e un om rau”. si rezultatele mele nu erau pretuite”.”. citea pe Nick Winter. Nerespectand acest program. 3 . Autorul marturiseste ca din clasa I gimnaziala “germana ma obsedeaza”. l-a facut lipsit de buna crestere si a incheiat formidabil: -Sa nu-mi mai intinzi mana pe strada!”. este simplu: ca elevul sa se pregateasca mai bine la matematici. apare la matematica. care isi invata lectiile.. Pentru acest premiu invatasera tot anul.”. se duc la cinematograf si se masturbeaza in fiecare noapte. s-a adus o catedra. Marturiseste cu ura in jurnal ca “uram pe acei adolescenti cu fruntile inguste.. va rog.] Munca mea si torturile mele. tine de soarta. Fanfara era prezenta. In finalul capitolului. Intre timp. in ciuda tuturor. juca inca nasturi. binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal.”.. cateva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii”. profesorul ajunsese director. de data asta mai tarzie si aproape inevitabila. Cuprins de disperare. Inauntrul adolescentului miop se dadea o lupta apriga intre gandurile si sentimentele sale. algebra. “Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami.. VI. isi propune sa o invete la vara si considerand ca “e foarte inteligent ceea ce fac. “glasul ii rasuna formidabil in fiecare dimineata si. eu mi-am uitat caietul acasa. In acel an isi exasperase profesorul: “-Domnule. insa.. “Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla”.. pentru profesor.. La toate acestea. la fel cum moartea este data oamenilor supusi destinului. se gandeste chiar la sinucidere. la Conservator. Scopul corigentei. GERMANA Considerandu-se “persecutat” de profesorul “cu o tunica ofitereasca” adolescentul trebuia sa invete cu un meditator pentru a nu ramane corigent. Isi propune sa lucreze intens si sa ispraveasca trigonometria. in care nu patrunsese masina de doi ani”. sfarseam intotdeauna cu insuficient”. ramane corigent la matematica. plin de entuziasm un program prin care isi propune “in trei zile invat ce n-am invatat un an si scap. VIII. Autorul a fost palmuit o singura data cand isi uitase umbrela in clasa si a sarit pe fereastra.otita Frurtuneanu venea la scoala “cu aceleasi plete negre. Impricinatul crede insa ca a nu sti bine matematica este un dat. autorul recunoaste ca. unui timp ireversibil.10 iulie Capitolul descrie o experienta extrema a insusi autorului: ramane corigent la germana din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare.. vioara”./ -Unu.Hai?” VII. [. colegii premiantilor ii felicitau. dar invata la scoala evanghelica si. PREMIANTII “Azi-dimineata s-a randuit banci in curtea liceului. marturiseste adolescentul. Adolecentul isi face. Nu avea decat saisprezece ani. incluti si impersonali.. Le daruieste tuturor media “suficient”: “Magarilor!. palmuieste elevii”.. O alta corigenta. cand se infurie. care il face sa uite lectia intr-o clipita. Era serbarea de sfarsit. La sfarsitul orei Furtuneanu “l-a insultat. sa cunoasca mai bine detaliile acestui obiect subtil. “domnul director. Marcu “completa confidential”: “sa-l tina ma-sa in vata”. “Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt. unde cei mai silitori paseau curajosi sa-si ia diploma si cartile. LUNI 8-9. CORIGENTA ..

ma sinucid”. i se pare stupida ideea din primul capitol. se intoarce mai devreme din tabara pe motiv ca i s-au terminat banii. Am facut. “sau. in timp ce citea pe Panait Istrati cunoaste un vagabond cu care a “petrecut patru ceasuri de vorba”. cand voi studia psihologia”. ca “de la toamna am sa incep sa invat serios”. Ultimii doi erau “cei mai prosti din intreaga clasa”. dar a fost iubit de sapte”. Trei zile mai tarziu. Gandul ii ramasese acolo. Aceea cu existenta unei eroine. Afla ca examenul de corigenta trebuie sa-l sustina pe 15 septembrie. Reintorcandu-se in mansarda sa. Bonas. Resemnat renunta la idee. El a iubit in Sibiu numai trei fate. prost imbracat. sentimente si ciudate trairi. probabil pentru a-si insufla incredere in sine. totusi. Chioreanu.5 august “Am ajuns acasa”. “Astept cu resemnare sfarsitul lui iulie. pentru ca cititorului sa placa romanul. VACANTA Desi a ramas corigent la matematica.Mai tarziu a “cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam”. isi petrecea timpul citind si visand. dar cu o zi inainte incearca sa se convinga. ca poate de repetentie are nevoie in acest moment din viata sa. este ispitit. Profita de vacanta pentru a citi tot ce-i place. Constient ca se apropie corigenta. citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbrava.o credea “ispititoare si curata”. Cercetasia mi s-a parut intotdeauna o institutie exaltata si dubioasa. “In roman voi scrie ca doream Dumbrava. Nu deschisese caietele de matematica. intalnirile cu prietenii se rarisera. isi propune. Desi nu avea vointa. Acasa a trebuit sa se prefaca trist din cauza corigentei. totusi. iar acum dorea sa invete psihologie in incercarea de a se intelege pe el insusi. isi petrece citind zilele pana cand se intorc ceilalti din Dumbrava. gandind: “poate am sa pricep la toamna. poate. el. X. Dinu ii “povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. Vagabondul – “un evreu tanar. Se intelege cu Dinu sa amane pregatirea pana la inceputul lunii urmatoare. Nici prin gand nu-i trece sa piarda “prilejul lecturii unor carii pe care doream de mult sa le cunosc”. care ratacise mult si indurase multe”. 4 . Inceperea studiului este amanat la nesfarsit. sa plec in tabara de la Dumbrava Sibiului. iar in ultimul moment. A invatat cateva capitole. am colindat in muntii Neamtului”. Din clasa lor erau patru corigenti la matematica: Dinu. Nu mai voia sa iubeasca fictiv. ia o hotarare foarte mare: ”daca pana la 15 septembrie nu invat de la un capat la altul toata materia. am dormit nopti frumoase in Dobrogea. nu se gandeste deloc la corigenta. pentru ca la Bucuresti ma sufocau miresmele si patimile”. In vacanta. alimentand visele adolescentului de a-si crea propriul drum in viata. JURNAL DE VARA . IX. slujbele (picolo intr-o cafenea. I-a povestit aventurile sale. Dumbrava ii placea . Ba chiar intr-o dimineata. de niste carti imprumutate pe care trebuie sa la sfarseasca cat mai repede. am ratacit in Bucegi. In restul zilelor pana la examen adolescentul este incercat de ganduri. Se va apuca de matematica la sfarsitul lui august. Dand putine lamuriri. sunt cu adevarat trist…”. paznic la o magazie. drumuri lungi impreuna. departe de viata pe care o ducea atunci. O saptamana mai tarziu baietii se intorc din tabara. Acum. lucrul la roman incetase. ucenic intr-o ceainarie).

fata de mansarda.. Aceasta ii ofera protectie. Insa. dar intarzie a se concretiza: “. observa cum lumina se aprinde si se stinge brusc in “iatac”. de cufundare in lectura. Desi. Adolescentul priveste viata lor linistita. Incertitudinea viitorului il sperie – “Ce se va intampla daca mansarda va fi stapanita de altul!?. II. activitatea societatii din care autorul facea parte atunci. In final. ceaiul. in final Robert biruieste. se creeaza o atmosfera tensionata intre Robert si Dinu. Toate acestea il fac sa adoarma. Petrisor.DRAMATICA Acest capitol prezinta amplu. Insa. mangai cu ochii zidurile”. • SFARSITUL PARTII I • Partea a II –a I. ci sa scriu”. “tine sedinta in fiecare sambata. Societate cultural-dramatica.. Reprezentatia adolescentului este reusita. FANICA In acest capitol. 5 . adolescentul povesteste cum colegul sau Fanica. Cand ma intorc din strada. ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop il voi scrie din acelasi indemn. sa puna in scena Don Juan. face o confesiune. conferinte. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica Muza”. la un moment dat. Dar nu trebuie sa ma gandesc. in dorinta sa trecatoare de izolare. liceenii afla ca “Dinu. Au hotarat. rolurile fiind impartite de autorul piesei. ca societate dramatica ce este. piese de teatru. ”. “a scris o revista. de suferit. pe care nu-i cunoaste nimeni”. datorita faptului ca fiecare dorea sa iasa cat mai mult in evidenta. “MUZA” – SOCIETATE CULTURAL . de la patru la opt”. “poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice”. Personajele sunt chiar profesorii lor. Marturiseste cititorului sentimentele fata de lacasul sau. dispretuindu-si “bland” vecinii. III. La sfarsit. Muza. sum “sotul aduce prajituri la amiazi” si “sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa”. Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfantul Spiridon”.. Autorul il va juca pe Toivinovici. ii alungau orice fel de emotii. obisnuit cu ideea ca va ramane repetent. declamatii. “Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirand alt vazduh decat acela al odaitei in care am invatat slovele pe o tablie de carton. nimeni nu a observat micile incuracari si incurcarea versurilor. Sasa. cursul vietii vecinilor sai: “doi tineri. Autorul marturiseste: “am incercat sa acopar pagini cu calcule absurde”. in ultima vreme aceasta societate cunoscuse un avant puternic. spectacolul sa dovedit a fi un real succes.”. Lia. Vanciu i-a “pedepsit filozoficeste” .. Experientele sale anterioare.Ce sa scriu. La o zi de la spectacol. adolescentul participa si lucra cu entuziasm: “muzica. Nu trebuie sa ma gandesc.“Teza”. Autorul surprinde. MANSARDA Partea a doua a romanului incepe cu prezentarea cadrului in care adolescentul petrece cea mai mare parte a timpului sau – mansarda. discutii. Dorinta lor ascunsa era de a impresiona pe domnisoarele prezente la spectacol. Orgoliile amandurora au avut. Citind pana tarziu in noapte.“ne-a promovat pe toti”. Ideea scrierii unui roman ramane obsesiv in mintea sa. Dupa pregatiri si repetitii intense. prin fereastra mansardei sale. Incantat ca.

devenit comic tocmai prin coincidenta dintre culoarea bolnavului si specificul multor substante ale acestui obiect de studiu. cu ajutorul durerii fizice: “Cand imi alungam somnul cu pumnii. chiar de se stia un talent -putand sa scrie despre orice – lua o decizie. redactorul ce poarta numele capitolului. In fiecare noapte. insa baietii nu au putut profita “pentru ca parintele lui Morariu a ramas. I-am spus dlui director cum stau lucrurile. invocand o “afacere familiala” tanarul se invoieste de la ora de gimnastica cu scopul de a-i face o vizita domnului Leontescu: “Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca. Insa.”. sa-l socheze cu gandirea sa: “Pastram franghia dupa un raft cu carti. baietii nu s-au aratat prea incantati la final. Si spre mirarea cititorului. Chiar si asa. la via lui Morariu. sunt trist”. Cu toate acestea. langa noi”. cu pumnii stransi gata de a se pravali si a-mi indurera carnea”. Se face. DOMNUL REDACTOR Domnul Leontescu. Iti spun eu ca se face.”). cu buzele strivite de furie. incercand sa miste pe autor. lucru real.. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice. inainte de a stinge lampa...“ V. “Urma. simtindu-se “dezgustat si obosit”. Prin minte ii trec momentele in care. trist in aceasta perioada a anului. [. adolescentul considera cele mai frumoase zile zilele in care se biciuia. cu ochii inclestati de tinta. incruntat. ca toti oamenii slabi. cand se forta sa faca ceva. o clipa de extaz. el ii tot “fagaduia” articole. lucreaza la o revista unde adolescentul trimitea constant articole. Gandurile ce ii ravaseau mintea in acel moment. Desi am talent cu carul. el tine la prietenii sai. Povesteste si despre plimbarea la Valea Calugareasca. Marturiseste cu seninatate. tot timpul.. Douazeci si cinci de lei de articol. iar o eventuala despartire 6 . marturiseste adolescentul. Melancolia il cuprinde pe de-a intregul ca o mana ce ta strange.. incepeam sfertul acela de dulci si dureroase desfatari”. prin durerea trupului devenea stapanul propriului sau suflet.] Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic dlui Ilie Leontescu. cate publicasem pana atuncim ceream cinci sute de lei. prieteni”. cum chiar el marturiseste:” “Mi-am cautat si eu. Desi acesta ii anuntase ”ca vor fi culegatoare tinere si must”.Unul dintre cuplete este dedicat elevului bolnav de galbinare din cauza chimiei. NOIEMBRIE Soarele de noiembrie. Domnul Leontescu ma stie student”. marcheaza parca lipsa de vitalitate a personajelor dintr-un oras cu o mitologie inca nedescoperita: “In dupa-amiaza aceasta de noiembrie. Se simtea mai puternic. care erau si publicate. “In ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu”. adolescentul incearca sa redevina fiinta puternica si hotarata de alta data: “Hotarat ca o stanca. Culegatoare au fost din belsug. Trist. IV. si cunoscandu-l pe domnul redactor de “asta-vara” porneste increzator spre redactie. Nefiind la prima incercare de a obtine un onorariu (“Intr-o zi am precizat: pentru douazeci de articole. raspunsul ce l-a primit nu era unul incurajator: “Am vorbit. Chiar dupa cateva insistente.” A renuntat la acest obicei si. “Ma umilisem mult si fara nici o izbanda. insa nici cateva saptamani nu a indraznit acest lucru. apoi. Cand citeam pana ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele”..

Privind in el. in alte zile de fiecare data. Insa acesta incearca. datorita lipsei acute de dictie a lui Pake. Traduce 7 . in afara de “actori”. dau o oarecare bataie de cap regizorului (“Regizorul este Dl Filimon. se mai gasesc cativa baieti care ne dau ajutor. Orele de latina. Incearca sa-si inteleaga simtirile.] Asa sunt profesorii: oameni cumsecade. DRUMUL CATRE MINE INSUMI “Drumul catre mine insumi” este capitotul in care scriitorul incearca sa patrunda intr-o lume. din clasa a VIII-a. chiar auzind fraza care se concepe (“Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text.” VII. toata dupa-amiaza.. Unii elevi sunt mai expansivi. Ii mintim ca facem repetitii in fiecare zi. altii mai timizi. fara succes. sunt tinute de un maestru ocultist si filozof. Un personaj deosebit este Bratasanu. intristat fara motiv. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la fereastra mansardei prin care se strecoara lumina unui nou inceput. in care.. aprinde lampa si atunci “odaita reinviaza. In banci. vine printre cei dintai. in care elvii invata pe rupte. Dar cum sa ajung la el?”. Acest lucru il deznadajduieste in ideea de a scrie un roman: “Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop. [. Actorii. gasesc si o parte foarte buna in faptul ca joaca in piesa: “Profesorii nu indraznesc sa ne asculte. iese din aceasta stare de continua cautare. Ba chiar. singura mea nadejde”. sa-i atraga pe elevi. gasindu-si masuratoare in repetitiile pentru spectacolul “Un liceu model”. VI. erau si ei alaturi de actori. Profesorii ne cruta. cu preocupari obisnuite. “cate unii. ca exista un singur suflet in mine. pana acum ii era teama ca nu va reusi sa o cucereasca. si cartile din rafturi imi vorbesc. din care nimeni nu intelege o boaba. Ramane cu regretul timpului pierdut. “de aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre”. REPETITII Viata liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elevetian. Profesorii. Acum a redevenit el. mai rautaciosi. Uneori. Minculescu. impartasindu-le macar o farama de entuziasm. Insa. “Ne adunam in sala de muzica. care ii trezeau intrebari de sine (melodii. dupa cum este firea fiecaruia. INCIPIT VITA NOVA Mircea Eliade evoca lumea liceelor din Bucuresti. deci. cu preocupari stintifiice. il intristau lucruri simple. ca sa-i auda si dl Boloveanu”. adolescentul de saptisprezece ani. In acelasi timp si in acelasi loc. viniete risipite priun reviste). spre exemplu. “Melancolia a fost izgonita de amintiri”. adolescentul incerca sa sa gaseasca si sa se inteleaga. iar sufletul meu se intoarce”. De mai multe ori. Era sufletul si mintea sa. dl Boloveanu ar fi trebuit sa-si faca repetitiile cu fanfara. care stie sa traduca din latina.il doare. de la Teatrul National”). drumuri de tara marginite cu plopi. gaseste sentimente si conceptii contradictorii. amintiri care l-au scos din lumea in care tristetea il tarase. fac observatii cu glas tare. multi fara a intelege nimic.” Scenele care se repeta. VIII. trairile si sentimentele: “Eu simt.

” Trupurile feminine sunt de toate felurile: “trupuri plapande sau provocatoare – mignone. • SFARSITUL PARTII A II –A • Partea a III-a I. “Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sambata ca pe o zi rara. restul se petrece fara emotii. in imaginatia adolescentilor. solduri si sani tainuiti.” IX. adunarile baietilor in mansarda sa ii da adolescentului o stare de spirit. Sambata nu este provinciala ca duminica. au inceput sa cante cu voiosie. Am sorbit mireasma feminina cu ochi inghetati. Iar Poprisan. “Incepem repetitiile sub bagheta lui Fanica. i-au poftit chiar in casa. ci pentru ca sambata e ziua trupului. momentul de relaxare a familiilor inainte de a intra in tulburarea altor zile monotone. mandarine. scriitorul a trecut pe bunul sau prieten. zi premergatoare inceperii unei noi saptamani de lucru. sfioase. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de cand spune ca va fi iubit in curand de o printesa. senine”.” Marcu. erau un prilej foarte bun de a comenta repetitiile pentru Un liceu model si pentru a-l barfi pe Robert :”Toti simtim o deosebita bucurie sa barfim pe Robert. care. Unii oameni nu i-au primit. lacom. Au injurat pe proprietari si au iesit trantind poarta. care doar adumbresc. 8 . despre lume in general: ”De ce sa ascund? Am privit adesea. mergea cu prietenii sai la cate o “casa cu felinare rosii”. nu stie nimic. pe care nu o are mereu. ci numai ascultand fraza”). si dupa ce au stabilit o viitoare intalnire. ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti. smochine). in constrast cu el. unde baietii au fost servitii cu ceai cu cozonac si au luat alte produse traditionale (nuci. mandre. dobandesc imaginea unor zane din povesti. in fiecare sambata. de cand a venit la liceu.” Repertoriul baietilor este bogat si contine cantece pentru fiecare tip de oameni (pentru patriotici: “Pe-al nostru steag e scris Unire”. Chiar si asa. unde “se educa fortele masculine”. Nu stie decat lectia. s-au despartit si fiecare s-a dus la casa sa. Cu toate acestea. impartasindu-si impresiile despre femei. ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. CU MOS-AJUNUL Unul dintre putinele capitole vesele si pline de vitalitate. cred eu. s-au intors acasa la adolescentul miop. iar “baietii au fost revoltati. avand insa insuficient la limba latina. care nu ascund nimic. la aniversarea lui Fanica. a femeilor isterice. ipocrite – sau inalte. Dar nu stie de ce Horatius a scris “Carmen Saeculare”.chiar fara sa se uite in carte. tolerat de toti profesorii. Robert ar spune a dragostii. lasi banii pe masa si pleci. Acolo alegi fata dupa bunul plac. Marcu e mult mai bine informat: “a cetit pe tot Tacit. singura consolare o constituie contemplarea acestora. La sfarsit. este elevul cel mai lenes. pentru casele batranesti: “A ruginit frunza in vii” si alte cantece traditonale).” In noaptea pentru care se pregatisera intens au pornit la colindat pe la case. Insa. adolescentul nu il invidiaza pentru ca. ce se prelungeau mult in noapte. Dinu. Dupa ce au baut aproape tot vinul. Aceste intalniri. unde masa era pusa si vinul in pahare. Nu pentru ca e urmata de duminica. SAMBATA Sambata este o zi in care liceenii se plimba prin oras.” Fara prea mult entuziasm. ia doar premul intai cu cununa: “De fapt. Si a cetit multe volume de Boissier.” Altii. In orasul monoton.

si pasii lor ma departau. care exprima exact starea de spirit a autorului. pentru ca scriitorul italian i-a luat initiativa a ceea ce ar fi vrut el sa scrie. PAPINI.. Prietenii l-au laudat. o alta personalitate. III. insa. eu si lumea”. pentru ca el cuvantase lumii ceea ce voiam sa cuvant eu. Recunoaste ca se minte. EU SI LUMEA In “Papini. Numai eu. El (Dinu) a dat clasa a VIII-a in particular. Sambata devenea din ce in ce mai putin emotionanta. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele. Sau i-au ramas prea putine. Intentia de identificare cu Papini este totala.” Revederea cu ei sta sub semnul unui bun ramas: “Pasii mei ma instrainau de prieteni. Insa. “Dar e anul meu. plin de reflectiile unui adolescent care traieste experimentele cele mai bizar. Hotararea de schimbare a personalitatii pare irevocabila: “In curand. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si in alta matca. iar el a facut cinste intr-o berarie. Chiar lui Giovanni Papini”. UN AN “A trecut un an. Recunoaste ca s-a schimbat. Dar Robert n-a mai voit sa se inscrie iarasi la liceu. e anul vointei mele. S-a inscris la Conservator. PRIETENII Jurnalul se extinde pe durata unui an intreg: un an lung. dragostea de trup. Si l-am iubit. baietii afla cu stupoare cazul lui Radu. in sufletul autorului.Scriitorul insa era constient: aceasta nu era dragostea. Ceilalti au trecut si sunt acum la facultate. ca duce o viata dubla si marturiseste cu regret ca: ”dupa un an.”. pentru ca mia scris viata”). Personajul “cu chipul lui de tobosar. pentru ceilalti nu conta asta. pe care eu l-am dospit cu sangele meu si l-am insufletit cu viata mea. Un caz tragic: el fugise de la internatul din Brasov “pentru ca isi stie sigur repetentia”. adolescentul vrea sa-si formeze. “Un om sfarsit”. II. cititorii l-ar putea acuza de pagiat dupa ce i-ar citi cartea. incat ma socoteam aproape fara prieteni.” Adolescentului i se pare acum inutila si haioasa ideea de a scrie Romanul adolescentului miop. poate. si a cazut. cu Furtuneanu si Bricterian. miop. si l-am calit cu gandurile mele. fiind “sarbatoritul”. recunoaste ca sufera.” IV.” Lupta se duce. se insista asupra cartii lui Giovanni Papini. Voi rodi pretutindeni roade noi. pentru a descoperi noi radacini acolo unde nu sunt. N-a scapat nimeni..” Reintalnindu-se in vechea mansarda peste care timpul nu parea ca trecuse. aproape toti prietenii mei au iubit. dar si pentru ca l-a descris asa cum este (“L-am urat si l-am iubit o dupa-amiaza intreaga. Drumurile celor sapte prieteni deveneau din ce in ce mai departate: “Nu mai suntem nici colegi. L-am urat. pentru crearea unei personalitati diferite. cu dinti 9 . Nici macar amintirile nu i-au mai ramas. Increzator sustine: “Nu mi-e teama de nimeni.” Incearca sa se incurajeje gandindu-se ce “e dovada de virilitate”. Intr-un an s-au intamplat multe. voi fi altul. Tanarul Eliade este si bucuros si suparat. I se pare revoltator faptul ca. Prietenii se indeparteaza treptat: “Am fost atat de singur in ultimele luni. Era.

MA CLATINA VANTURILE Capitolul prezinta schimbarile de mentalitate si preocupari prin care trece adolescentul.” VII. “Vanciu biruise. in Biserica. Romanul nu l-a inceput. si fiecare poarta alata luna sau alt an.] la Isus?” In final. din pricina noului regulament. Datorita schimbarilor sufletesti. pentru ca nu va mai fi adolescent. “Sunt obosit si trist. Incearca sa gaseasca adevaratul inteles pentru credinta. corigenta devenisa o certitudine sperantele ii erau indreptate spre “tomnateca promovare”. crapate”.” Nu accepta credinta obisnuita in Sfinti.” Retraind amintirile pastrate in caiete se simte departe de lumeea aceea descrisa. grea de amintiri. De ce ma napadesc amintirile?” VI. si sunt singur in casa aceasta. iar baietii il considera cinic pentru ca nu-si arata adevarat suferinta.” Se simte altul. dupa examenul de corigenta pentru care atat el cat si Marcu invatasera.”). iar caietele cu amintiri sunt din ce in ce mai numeroare (“Cand voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfarsesc caiete dupa caiete. de prieteni. Printre ei si adolescentul miop. si lasat iar in suflet. Amintirile il napadesc. Unii spera la “tomnateca promovare”.. Simte ca stintele care odata il fascinau (istoria. “pentru ca mi-a murit mama”.lati si buze mari. BACALAUREATUL “Bacalaureatul” infatiseaza partea finala a epocii de scolaritate. Ar vrea sa-si stie soarta ca sa stie cum sa procedeze. noptile istovite langa cartile cu scoarte rosii din Bibliothèque de Philosophie scientifique. zile sfarsite inocent in fata bocalului cu tritoni. si iarasi inaltat. “ajunsese cinic si vulgar” si nu putea manca fara sa bea tuica fuma multe tigari si “spunea anecdote stupide”. trist dupa despartirea de prietenii sai. V. Si nu stiu nimic alt. Nu stia ce avea sa faca in continuare. Motivul pentru care nu poate sa invete il dezvaluie. Au trecut si timpurile lui Felix Le Dantec si Haeckel. Nu va mai scrie. Se lasa o tacere apasatoare in mansarda. neparand miscat. confesandu-se: “Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase. in Mantuitor. invataseram matematica”. dupa trei ani. pentru credinta sa. multimi. ce ii sperie. filozofia) sunt inutile. 10 . stiind de acum ca Vanciu ii va lasa corigenti.. adolescentul isi da seama ca “eroul ar aparea vesnic contradictoriu”. Incertitudinea ii pune stapanire pe ganduri: “Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa luni. “Cum as putea ajunge [. TRISTETI. “Am ramas sa sfarsesc singur lupta. IN VARA Acum.” Realizeaza cum insemnarile adolescentei se apropie cu pais repezi de sfarsit. dezamagit. si nimic nu inteleg. “Nu stiu daca ceea ce imi lipseste este credinta. Jurnalul nu mai prezinta interes. si dusmanii rasar din mine. isi deschide in totalitate sufletul. Pentru prima oara scriitorul povesteste aproprierea bacalaureatului. poarta suferinta in suflet ca o cruce grea ce ii apasa umerii. ”Au trecut de mult timpurile cand chimia si insectele imi odihneau creierul. asteptand noi examene.

a sublinierilor cu creion rosu.” La acel sfarsit de toamna.” Realizeaza cu nostalgie si durere ca il intristau clasele unde nu vor mai fi fete cunoscute. Ideea de sfarsit il cutremura: “Cine ar putea intelege tristetea salbatica a acestui sfarsit pentru totdeauna?..” Capitolul “Final” consfinteste rotund. isi amintea lecturile sale stintifiice si anii petrecuti in laborator. ii dau note mici.] M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani.” Vrea sa surprinda realitatea. [. sfarsitul perioadei de liceu: “Mi-am cetit numele pe listam cu ochi tulburi. atunci. am scapat!.. m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop. de febra nestapanita a lecturilor pripite. a rasfoirilor nervoase. pentru a incepe sa scrie la roman: “Pentru ca am ramas singur. firesc si dramatic.” VIII. Si nu simt nici o bucurie. Elevul este singur in fata profesorului: “Sunt aproape trecut.Adolescentul care citise atat de mult se simte ofensat de atitudinea indiferenta a profesorilor..” 11 . “Am fost cuprinsi. mult. a fiselor. care il desconsidera.. in aceasta zi de toamna. FINAL “Am scapat..... si asta ma doare: mult.” O farama de indoiala ii ramane insa in suflet: “Daca nu voi trece?. intr-o simetrie a textului. Privind cum ploua incheie Jurnalul..O viata se inchide.” In timpul probelor de oral. Nu vrea sa renunte la adolescenta. se hotaraste: “Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop. il intristau dulapurile cu carti de unde citise. a memorizarilor.. Si de aceea scriu in caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful