“ Romanul adolescentului miop ”

- fisa de lectura –

Partea I I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Prima scriere a reputatului istoric al religiilor este “Romanul adolescentului miop”, aparut din grija de a nu uita vremurile trecute: “Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi ‹‹Romanul adolescentului miop››”. Mircea Eliade crede ca inspiratia nu este absolut necesara, ci este nevoie numai de a inregistra toate faptele de viata, incepand din clasa a IV –a de liceu, cand scriitorul avea “pistrui ca un ovrei” si invata chimie intr-un laborator situat in firida sobei. Incercand sa gaseasca un personaj feminin pentru romanul sau, adolescentul cere sfatul verisoarei sale si prietenului sau, Dinu. “M-am tulburat mult la inceput, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decat pe fetele cizmarului vecin, care in nici un caz nu pot trece intr-un roman.”. Dupa inca un “insuficient” la matematica si amenintarea corigentei, cei doi prieteni gandeau “ca singura mea nadejde nu ramane decat Romanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecat de lucru.”. Astfel nimeni nu va mai cuteza sa-l lase corigent. II. GLORIA LUI ROBERT Al doilea capitol se intituleaza “Gloria lui Robert”, personaj care il citeste pe D’Annuzio, italianul “cu carti frumoase si femei frumoase in amintiri”. Robert e adolescentul care vrea sa devina faimos si “el ne spune ca citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Noi toti il tulburam cu glume rele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si antipatic in acelasi timp”. In fond, este personajul care isi schimba in mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri: de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se in cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati shcizofrenice (“Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine, in cateva saptamani, ca sa-mi schimb parerile si sa nu fac din el un erou ridicul de roman”). Autorul povesteste “prima aventura” traita in Parcul Carol, cu Robert, Perri si Dinu, “am intalnit in aceea dupa-amiaza patru fete”. La scurt timp perechile se formasera, “eu ramasesem cu [...] o bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ochii negri”. Sfarsitul intalnirii nu a fost unul placut. Incercand sa o sarute, fata “s-a ridicat, si-a scuturat rochia si mi-a spus, lacramand, ca pleaca sa-si caute sora”. Povestind asta prietenilor sai, acestia au fost de parere ca “a fost ceva interesant, dar nu prea mult”. De atunci adolescentul nu-l mai intovaraseste pe Robert “in intalniri cu fetele”. Acesta raspandeste zvonul ca s-ar teme, iar autorul marturiseste ca “zvonul nu e cu totul in afara de adevar”. III. JURNAL DE CLASA

Nimeni nu stie. paraste baietii. afara de chimie si matematica. Marcu nu sufera pe Furtuneanu si Furtuneanu nu sufera pe Marcu.”. “care sta in spatele lui”. mainile lungi. Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica. pretinde ca nu poate canta. fiind poate cel mai semnificativ exemplu al invatamantului bazat pe teroare si exceland prin rigiditate. “nu e simpatizat. intorcandu-se in banca sa. ca e ‹‹o adevarata barbarie si abuz de putere. elevii urmaresc fetele si doamnele de pe bulevard. Dupa cum afirma Robert. uscat. Fosil. INTRE DON JUANI Acest capitol prezinta doi dandy de Bucuresti. de a se simti impreuna in al noualea cer. Intreaga operatiune sa transforma intr-un hohot de ras. vine cu un roman la scoala. nerozi”. deoarece ii considera pe acestia “fara exceptie. numita “Crinul”.Ora de muzica. Si pentru ca nu a obtinut. Tandarica. il mai striga si Marcala”. IV. focalizata in acest capitol este plina de avatarurile nesupunerii varstelor tinere. Totul se petrece intr-o atmosfera englezeasca a domnilor care fumeaza tigari selecte. Rade in toate orele. adolescentul vorbeste despre prietenul sau Marcu: “Prietenul meu Marcu e inalt. pe motiv ca face 2 . pentru ca e schiop. si voia sa-si recupereze banii pentru tipar cerandu-le elevilor sa-i cumpere brosura: “o bucata costa sase lei”. pe care il intalnea in aceeasi familie.e so evreu. Discutia se desfasoara in jurul unor teme din lumea scolareasca: geniile sunt nefericite. pentru ca e inteligent si sperios. din pricina lungimii nasului. Dinu povesteste o intamplare enigmatica. pentru ca romanul trebuie citit”. pe care il citeste chiar si atunci cand profesorul explica. e zgarcit. un alt personaj – oarecum grotesc. Nu trebuie “sa-l tina mult la lectie.” Caleia. Unul din ei ‹‹a cerut voie afara››. pentru ca baritonii clasei incep sa vocifereze. “Baietii il cred prost si ii spun. Pentru ca. de ce i se spune Cocos”. Cunoaste cele mai abile formule de introducere cand trebuie sa ceara scuze profesorilor. copiaza la teze. cunoaste chimie si –pe deasupra. insa. “aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale”. Fosil il reclama pedagogului. In ziua cand trebuie sa fie ascultat se intereseaza de lectie. UN PRIETEN In al cincilea capitol. la care citeste de zece-cincisprezece ori fiecare lectie si nu intelege nimic. si raspunde profesorului cu seninatate ca “nu stie”. ceea ce se petrece la liceul acesta!››”. invata bine. schimbandu-si doar imbracamintea si comportamentul in functie de epoca. care il pedepseste ca a tulburat ora: “Caleia va face o ora de arest”. Sylvia este “o frumoasa si veche “simpatie” de a lui Dinu. aceiasi dintotdeauna. iar pentru ca e evreu. picioarele lungi”. parul cret. In fiecare dimineata. Profesorul de muzica publicase o romanta. ii trage o palma peste ceafa. caruia autorul notase “o suma de versiuni”. de doua ori pe an: la Sf-tul Dumitru si a treia zi de Pasti. dar considerata de autor “vulgara”. V. la cererea profesorului: “S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. Robert vorbeste despre posibilitatea de a tine o femeie de brat. in urma cu un an cand toti baietii trebuiau sa se tunda cel putin numarul 3. in care era rapit de pe strada de o servitoare si dus in alcovul unei tinere dornice sa-l cunoasca. elevul terorizat de chimie. “Baietii il indragesc. cu ochii mari si bulbucati.

/ -Unu. “Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla”.. va rog. La toate acestea. care isi invata lectiile.] Munca mea si torturile mele. “Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami. CORIGENTA . se duc la cinematograf si se masturbeaza in fiecare noapte. cateva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii”.. GERMANA Considerandu-se “persecutat” de profesorul “cu o tunica ofitereasca” adolescentul trebuia sa invete cu un meditator pentru a nu ramane corigent. profesorul ajunsese director. incluti si impersonali. marturiseste adolescentul. unde cei mai silitori paseau curajosi sa-si ia diploma si cartile. Nu avea decat saisprezece ani. s-a adus o catedra. Pentru acest premiu invatasera tot anul.. palmuieste elevii”. Le daruieste tuturor media “suficient”: “Magarilor!. insa. Marturiseste cu ura in jurnal ca “uram pe acei adolescenti cu fruntile inguste.”. Scopul corigentei. Adolecentul isi face. “Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt. “domnul director. eu mi-am uitat caietul acasa. l-a facut lipsit de buna crestere si a incheiat formidabil: -Sa nu-mi mai intinzi mana pe strada!”. Fanfara era prezenta. de data asta mai tarzie si aproape inevitabila. unui timp ireversibil. tine de soarta..”. in ciuda tuturor. isi propune sa o invete la vara si considerand ca “e foarte inteligent ceea ce fac. care il face sa uite lectia intr-o clipita. [..otita Frurtuneanu venea la scoala “cu aceleasi plete negre. la Conservator.. in care nu patrunsese masina de doi ani”. este simplu: ca elevul sa se pregateasca mai bine la matematici. Autorul marturiseste ca din clasa I gimnaziala “germana ma obsedeaza”. nu e un om rau”. citea pe Nick Winter. 3 . ramane corigent la matematica. cand se infurie. O alta corigenta. colegii premiantilor ii felicitau... Era serbarea de sfarsit. “glasul ii rasuna formidabil in fiecare dimineata si. Marcu “completa confidential”: “sa-l tina ma-sa in vata”. binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal.. Autorul a fost palmuit o singura data cand isi uitase umbrela in clasa si a sarit pe fereastra. Cuprins de disperare. LUNI 8-9. In acel an isi exasperase profesorul: “-Domnule.. apare la matematica. sa cunoasca mai bine detaliile acestui obiect subtil. algebra. Inauntrul adolescentului miop se dadea o lupta apriga intre gandurile si sentimentele sale. pentru profesor. si rezultatele mele nu erau pretuite”. dar invata la scoala evanghelica si. Intre timp.. la fel cum moartea este data oamenilor supusi destinului.. autorul recunoaste ca. In finalul capitolului. vioara”. La sfarsitul orei Furtuneanu “l-a insultat.Hai?” VII. plin de entuziasm un program prin care isi propune “in trei zile invat ce n-am invatat un an si scap. se gandeste chiar la sinucidere. sfarseam intotdeauna cu insuficient”. juca inca nasturi. PREMIANTII “Azi-dimineata s-a randuit banci in curtea liceului. Impricinatul crede insa ca a nu sti bine matematica este un dat.”. Nerespectand acest program. VIII. VI. Isi propune sa lucreze intens si sa ispraveasca trigonometria.10 iulie Capitolul descrie o experienta extrema a insusi autorului: ramane corigent la germana din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare.

care ratacise mult si indurase multe”. Cercetasia mi s-a parut intotdeauna o institutie exaltata si dubioasa. Chioreanu. totusi. drumuri lungi impreuna.5 august “Am ajuns acasa”. de niste carti imprumutate pe care trebuie sa la sfarseasca cat mai repede. lucrul la roman incetase. A invatat cateva capitole. O saptamana mai tarziu baietii se intorc din tabara. Se va apuca de matematica la sfarsitul lui august. Resemnat renunta la idee. el. isi propune. Gandul ii ramasese acolo. am colindat in muntii Neamtului”. ca “de la toamna am sa incep sa invat serios”. Acum. pentru ca la Bucuresti ma sufocau miresmele si patimile”. poate. I-a povestit aventurile sale. in timp ce citea pe Panait Istrati cunoaste un vagabond cu care a “petrecut patru ceasuri de vorba”. 4 . In restul zilelor pana la examen adolescentul este incercat de ganduri. In vacanta. este ispitit. am ratacit in Bucegi. Inceperea studiului este amanat la nesfarsit. Se intelege cu Dinu sa amane pregatirea pana la inceputul lunii urmatoare. alimentand visele adolescentului de a-si crea propriul drum in viata. X. intalnirile cu prietenii se rarisera. se intoarce mai devreme din tabara pe motiv ca i s-au terminat banii. Ultimii doi erau “cei mai prosti din intreaga clasa”. VACANTA Desi a ramas corigent la matematica. Desi nu avea vointa. departe de viata pe care o ducea atunci. ca poate de repetentie are nevoie in acest moment din viata sa.o credea “ispititoare si curata”. Constient ca se apropie corigenta. Din clasa lor erau patru corigenti la matematica: Dinu. am dormit nopti frumoase in Dobrogea. i se pare stupida ideea din primul capitol. IX. “Astept cu resemnare sfarsitul lui iulie. ia o hotarare foarte mare: ”daca pana la 15 septembrie nu invat de la un capat la altul toata materia. paznic la o magazie. Acasa a trebuit sa se prefaca trist din cauza corigentei. ucenic intr-o ceainarie). Bonas. iar in ultimul moment. dar cu o zi inainte incearca sa se convinga. Profita de vacanta pentru a citi tot ce-i place. ma sinucid”. sunt cu adevarat trist…”. dar a fost iubit de sapte”. citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbrava. Nici prin gand nu-i trece sa piarda “prilejul lecturii unor carii pe care doream de mult sa le cunosc”. isi petrecea timpul citind si visand. isi petrece citind zilele pana cand se intorc ceilalti din Dumbrava. “sau. Nu deschisese caietele de matematica. Reintorcandu-se in mansarda sa. Aceea cu existenta unei eroine. “In roman voi scrie ca doream Dumbrava. probabil pentru a-si insufla incredere in sine. Trei zile mai tarziu. El a iubit in Sibiu numai trei fate. gandind: “poate am sa pricep la toamna. iar acum dorea sa invete psihologie in incercarea de a se intelege pe el insusi. sa plec in tabara de la Dumbrava Sibiului. Dinu ii “povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. JURNAL DE VARA . cand voi studia psihologia”. slujbele (picolo intr-o cafenea. prost imbracat. Nu mai voia sa iubeasca fictiv. Dand putine lamuriri. Afla ca examenul de corigenta trebuie sa-l sustina pe 15 septembrie. sentimente si ciudate trairi. totusi. Am facut. pentru ca cititorului sa placa romanul. Ba chiar intr-o dimineata. Vagabondul – “un evreu tanar. Dumbrava ii placea .Mai tarziu a “cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam”. nu se gandeste deloc la corigenta.

declamatii. Ideea scrierii unui roman ramane obsesiv in mintea sa. prin fereastra mansardei sale. ceaiul. MANSARDA Partea a doua a romanului incepe cu prezentarea cadrului in care adolescentul petrece cea mai mare parte a timpului sau – mansarda. mangai cu ochii zidurile”. Incantat ca. cursul vietii vecinilor sai: “doi tineri. Sasa. Lia. Orgoliile amandurora au avut. Dorinta lor ascunsa era de a impresiona pe domnisoarele prezente la spectacol.“ne-a promovat pe toti”. Desi. in final Robert biruieste. FANICA In acest capitol. Petrisor. ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop il voi scrie din acelasi indemn. se creeaza o atmosfera tensionata intre Robert si Dinu. ”. spectacolul sa dovedit a fi un real succes. Nu trebuie sa ma gandesc. II. in ultima vreme aceasta societate cunoscuse un avant puternic. Toate acestea il fac sa adoarma. observa cum lumina se aprinde si se stinge brusc in “iatac”. ca societate dramatica ce este.. Personajele sunt chiar profesorii lor. adolescentul participa si lucra cu entuziasm: “muzica.“Teza”.. Reprezentatia adolescentului este reusita. ii alungau orice fel de emotii. “tine sedinta in fiecare sambata.”. Insa.DRAMATICA Acest capitol prezinta amplu. de cufundare in lectura. Cand ma intorc din strada.Ce sa scriu. de la patru la opt”. Marturiseste cititorului sentimentele fata de lacasul sau. “MUZA” – SOCIETATE CULTURAL . La o zi de la spectacol. Autorul surprinde. 5 . rolurile fiind impartite de autorul piesei. dispretuindu-si “bland” vecinii. Societate cultural-dramatica. Adolescentul priveste viata lor linistita. “a scris o revista. Autorul il va juca pe Toivinovici. in dorinta sa trecatoare de izolare. adolescentul povesteste cum colegul sau Fanica. sa puna in scena Don Juan. Vanciu i-a “pedepsit filozoficeste” . In final. • SFARSITUL PARTII I • Partea a II –a I. nimeni nu a observat micile incuracari si incurcarea versurilor. dar intarzie a se concretiza: “. “poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice”.. Dupa pregatiri si repetitii intense. La sfarsit. discutii. Autorul marturiseste: “am incercat sa acopar pagini cu calcule absurde”.. ci sa scriu”. piese de teatru. Au hotarat. Aceasta ii ofera protectie. Experientele sale anterioare. Incertitudinea viitorului il sperie – “Ce se va intampla daca mansarda va fi stapanita de altul!?. Insa. de suferit. obisnuit cu ideea ca va ramane repetent. liceenii afla ca “Dinu. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica Muza”. Citind pana tarziu in noapte. Muza. “Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirand alt vazduh decat acela al odaitei in care am invatat slovele pe o tablie de carton. Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfantul Spiridon”. pe care nu-i cunoaste nimeni”. activitatea societatii din care autorul facea parte atunci. sum “sotul aduce prajituri la amiazi” si “sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa”. conferinte. face o confesiune. la un moment dat. datorita faptului ca fiecare dorea sa iasa cat mai mult in evidenta. III. fata de mansarda. Dar nu trebuie sa ma gandesc.

. prin durerea trupului devenea stapanul propriului sau suflet. devenit comic tocmai prin coincidenta dintre culoarea bolnavului si specificul multor substante ale acestui obiect de studiu. Melancolia il cuprinde pe de-a intregul ca o mana ce ta strange. cate publicasem pana atuncim ceream cinci sute de lei.. Iti spun eu ca se face. Marturiseste cu seninatate. Nefiind la prima incercare de a obtine un onorariu (“Intr-o zi am precizat: pentru douazeci de articole. care erau si publicate. cum chiar el marturiseste:” “Mi-am cautat si eu. incepeam sfertul acela de dulci si dureroase desfatari”. apoi. raspunsul ce l-a primit nu era unul incurajator: “Am vorbit. In fiecare noapte. el ii tot “fagaduia” articole. Desi acesta ii anuntase ”ca vor fi culegatoare tinere si must”.”). cu buzele strivite de furie. la via lui Morariu. insa nici cateva saptamani nu a indraznit acest lucru. marcheaza parca lipsa de vitalitate a personajelor dintr-un oras cu o mitologie inca nedescoperita: “In dupa-amiaza aceasta de noiembrie. DOMNUL REDACTOR Domnul Leontescu. insa baietii nu au putut profita “pentru ca parintele lui Morariu a ramas. trist in aceasta perioada a anului. incruntat. ca toti oamenii slabi. si cunoscandu-l pe domnul redactor de “asta-vara” porneste increzator spre redactie. Douazeci si cinci de lei de articol. o clipa de extaz. chiar de se stia un talent -putand sa scrie despre orice – lua o decizie.. cu ochii inclestati de tinta. Domnul Leontescu ma stie student”. redactorul ce poarta numele capitolului. sa-l socheze cu gandirea sa: “Pastram franghia dupa un raft cu carti.] Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic dlui Ilie Leontescu. adolescentul considera cele mai frumoase zile zilele in care se biciuia. lucru real.. NOIEMBRIE Soarele de noiembrie. prieteni”. baietii nu s-au aratat prea incantati la final.”. sunt trist”. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice. Gandurile ce ii ravaseau mintea in acel moment. adolescentul incearca sa redevina fiinta puternica si hotarata de alta data: “Hotarat ca o stanca. Se simtea mai puternic. Povesteste si despre plimbarea la Valea Calugareasca. Trist.. cu pumnii stransi gata de a se pravali si a-mi indurera carnea”.Unul dintre cuplete este dedicat elevului bolnav de galbinare din cauza chimiei. [. IV. Si spre mirarea cititorului. Desi am talent cu carul. Chiar si asa. incercand sa miste pe autor. inainte de a stinge lampa. Se face. Cand citeam pana ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele”. marturiseste adolescentul..” A renuntat la acest obicei si. el tine la prietenii sai. cu ajutorul durerii fizice: “Cand imi alungam somnul cu pumnii. “Ma umilisem mult si fara nici o izbanda. invocand o “afacere familiala” tanarul se invoieste de la ora de gimnastica cu scopul de a-i face o vizita domnului Leontescu: “Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca. iar o eventuala despartire 6 . I-am spus dlui director cum stau lucrurile. cand se forta sa faca ceva. simtindu-se “dezgustat si obosit”. “Urma. Cu toate acestea.“ V. Prin minte ii trec momentele in care. langa noi”. Insa. lucreaza la o revista unde adolescentul trimitea constant articole. “In ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu”. Culegatoare au fost din belsug. Chiar dupa cateva insistente. tot timpul.

pana acum ii era teama ca nu va reusi sa o cucereasca. DRUMUL CATRE MINE INSUMI “Drumul catre mine insumi” este capitotul in care scriitorul incearca sa patrunda intr-o lume. il intristau lucruri simple. Acest lucru il deznadajduieste in ideea de a scrie un roman: “Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop.. Dar cum sa ajung la el?”. Insa. ca sa-i auda si dl Boloveanu”. impartasindu-le macar o farama de entuziasm. in alte zile de fiecare data. VIII. adolescentul de saptisprezece ani. Profesorii. dupa cum este firea fiecaruia. altii mai timizi. dl Boloveanu ar fi trebuit sa-si faca repetitiile cu fanfara. “de aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre”. in care elvii invata pe rupte. Privind in el. de la Teatrul National”). “Melancolia a fost izgonita de amintiri”. iar sufletul meu se intoarce”. toata dupa-amiaza. cu preocupari obisnuite.” Scenele care se repeta. gasesc si o parte foarte buna in faptul ca joaca in piesa: “Profesorii nu indraznesc sa ne asculte. iese din aceasta stare de continua cautare. Un personaj deosebit este Bratasanu. spre exemplu. intristat fara motiv. care stie sa traduca din latina. Acum a redevenit el. Actorii. si cartile din rafturi imi vorbesc. deci. Uneori.” VII. sa-i atraga pe elevi.. multi fara a intelege nimic. Era sufletul si mintea sa. gaseste sentimente si conceptii contradictorii. trairile si sentimentele: “Eu simt. chiar auzind fraza care se concepe (“Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. cu preocupari stintifiice. Orele de latina. viniete risipite priun reviste). care ii trezeau intrebari de sine (melodii. “cate unii. Ba chiar. fara succes. Traduce 7 . Minculescu. singura mea nadejde”. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la fereastra mansardei prin care se strecoara lumina unui nou inceput. in afara de “actori”. In banci. VI.] Asa sunt profesorii: oameni cumsecade. amintiri care l-au scos din lumea in care tristetea il tarase. Profesorii ne cruta. REPETITII Viata liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elevetian. mai rautaciosi. adolescentul incerca sa sa gaseasca si sa se inteleaga. gasindu-si masuratoare in repetitiile pentru spectacolul “Un liceu model”. erau si ei alaturi de actori. De mai multe ori. In acelasi timp si in acelasi loc. fac observatii cu glas tare. in care. Insa acesta incearca. [.il doare. Ramane cu regretul timpului pierdut. din clasa a VIII-a. drumuri de tara marginite cu plopi. Unii elevi sunt mai expansivi. sunt tinute de un maestru ocultist si filozof. “Ne adunam in sala de muzica. INCIPIT VITA NOVA Mircea Eliade evoca lumea liceelor din Bucuresti. aprinde lampa si atunci “odaita reinviaza. vine printre cei dintai. din care nimeni nu intelege o boaba. se mai gasesc cativa baieti care ne dau ajutor. dau o oarecare bataie de cap regizorului (“Regizorul este Dl Filimon. Incearca sa-si inteleaga simtirile. Ii mintim ca facem repetitii in fiecare zi. ca exista un singur suflet in mine. datorita lipsei acute de dictie a lui Pake.

dobandesc imaginea unor zane din povesti. ia doar premul intai cu cununa: “De fapt. 8 . ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. senine”.” Marcu. in constrast cu el. Nu stie decat lectia. sfioase. care nu ascund nimic. CU MOS-AJUNUL Unul dintre putinele capitole vesele si pline de vitalitate. tolerat de toti profesorii. mergea cu prietenii sai la cate o “casa cu felinare rosii”. la aniversarea lui Fanica. zi premergatoare inceperii unei noi saptamani de lucru.” IX. care. ci numai ascultand fraza”). Aceste intalniri. a femeilor isterice. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de cand spune ca va fi iubit in curand de o printesa. Unii oameni nu i-au primit. Nu pentru ca e urmata de duminica.” In noaptea pentru care se pregatisera intens au pornit la colindat pe la case. solduri si sani tainuiti. erau un prilej foarte bun de a comenta repetitiile pentru Un liceu model si pentru a-l barfi pe Robert :”Toti simtim o deosebita bucurie sa barfim pe Robert. s-au intors acasa la adolescentul miop. Marcu e mult mai bine informat: “a cetit pe tot Tacit. Dinu. scriitorul a trecut pe bunul sau prieten. s-au despartit si fiecare s-a dus la casa sa. adolescentul nu il invidiaza pentru ca. “Incepem repetitiile sub bagheta lui Fanica. unde masa era pusa si vinul in pahare. iar “baietii au fost revoltati. • SFARSITUL PARTII A II –A • Partea a III-a I. cred eu. ipocrite – sau inalte. i-au poftit chiar in casa. “Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sambata ca pe o zi rara. lasi banii pe masa si pleci. Sambata nu este provinciala ca duminica. Iar Poprisan. pe care nu o are mereu. Dupa ce au baut aproape tot vinul. mandarine. si dupa ce au stabilit o viitoare intalnire. de cand a venit la liceu. in imaginatia adolescentilor. ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti. Chiar si asa.” Altii. ce se prelungeau mult in noapte. lacom. momentul de relaxare a familiilor inainte de a intra in tulburarea altor zile monotone.” Fara prea mult entuziasm. despre lume in general: ”De ce sa ascund? Am privit adesea. adunarile baietilor in mansarda sa ii da adolescentului o stare de spirit. Robert ar spune a dragostii. nu stie nimic. restul se petrece fara emotii. pentru casele batranesti: “A ruginit frunza in vii” si alte cantece traditonale). ci pentru ca sambata e ziua trupului. Si a cetit multe volume de Boissier. SAMBATA Sambata este o zi in care liceenii se plimba prin oras. smochine). unde “se educa fortele masculine”. La sfarsit. unde baietii au fost servitii cu ceai cu cozonac si au luat alte produse traditionale (nuci. este elevul cel mai lenes. Insa. mandre. Dar nu stie de ce Horatius a scris “Carmen Saeculare”. Acolo alegi fata dupa bunul plac.” Repertoriul baietilor este bogat si contine cantece pentru fiecare tip de oameni (pentru patriotici: “Pe-al nostru steag e scris Unire”.chiar fara sa se uite in carte. singura consolare o constituie contemplarea acestora. in fiecare sambata. impartasindu-si impresiile despre femei. Au injurat pe proprietari si au iesit trantind poarta. care doar adumbresc. avand insa insuficient la limba latina. Cu toate acestea. Am sorbit mireasma feminina cu ochi inghetati. In orasul monoton.” Trupurile feminine sunt de toate felurile: “trupuri plapande sau provocatoare – mignone. au inceput sa cante cu voiosie.

” Revederea cu ei sta sub semnul unui bun ramas: “Pasii mei ma instrainau de prieteni. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si in alta matca. Intr-un an s-au intamplat multe. pentru ca scriitorul italian i-a luat initiativa a ceea ce ar fi vrut el sa scrie.Scriitorul insa era constient: aceasta nu era dragostea. recunoaste ca sufera. Era. o alta personalitate. Ceilalti au trecut si sunt acum la facultate. dar si pentru ca l-a descris asa cum este (“L-am urat si l-am iubit o dupa-amiaza intreaga. Intentia de identificare cu Papini este totala. “Un om sfarsit”. Un caz tragic: el fugise de la internatul din Brasov “pentru ca isi stie sigur repetentia”. iar el a facut cinste intr-o berarie. UN AN “A trecut un an. pentru ca el cuvantase lumii ceea ce voiam sa cuvant eu. Numai eu. I se pare revoltator faptul ca. Nici macar amintirile nu i-au mai ramas. Tanarul Eliade este si bucuros si suparat. pentru ceilalti nu conta asta. si l-am calit cu gandurile mele. in sufletul autorului. pentru crearea unei personalitati diferite. Sau i-au ramas prea putine. aproape toti prietenii mei au iubit. fiind “sarbatoritul”. care exprima exact starea de spirit a autorului.” Reintalnindu-se in vechea mansarda peste care timpul nu parea ca trecuse. Insa. baietii afla cu stupoare cazul lui Radu. EU SI LUMEA In “Papini. pentru ca mia scris viata”). Si l-am iubit. Voi rodi pretutindeni roade noi.. II. e anul vointei mele. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele. incat ma socoteam aproape fara prieteni. dragostea de trup. Chiar lui Giovanni Papini”. pentru a descoperi noi radacini acolo unde nu sunt. cu dinti 9 . eu si lumea”. III. adolescentul vrea sa-si formeze. Prietenii l-au laudat. cu Furtuneanu si Bricterian. Increzator sustine: “Nu mi-e teama de nimeni. voi fi altul. Sambata devenea din ce in ce mai putin emotionanta. L-am urat.”. Dar Robert n-a mai voit sa se inscrie iarasi la liceu. pe care eu l-am dospit cu sangele meu si l-am insufletit cu viata mea. “Dar e anul meu. PAPINI. Recunoaste ca s-a schimbat. Hotararea de schimbare a personalitatii pare irevocabila: “In curand. PRIETENII Jurnalul se extinde pe durata unui an intreg: un an lung. poate. ca duce o viata dubla si marturiseste cu regret ca: ”dupa un an.. insa. se insista asupra cartii lui Giovanni Papini. Personajul “cu chipul lui de tobosar. El (Dinu) a dat clasa a VIII-a in particular. si pasii lor ma departau. cititorii l-ar putea acuza de pagiat dupa ce i-ar citi cartea. Recunoaste ca se minte. miop. plin de reflectiile unui adolescent care traieste experimentele cele mai bizar. Drumurile celor sapte prieteni deveneau din ce in ce mai departate: “Nu mai suntem nici colegi. N-a scapat nimeni.” Lupta se duce. si a cazut.” IV. Prietenii se indeparteaza treptat: “Am fost atat de singur in ultimele luni.” Adolescentului i se pare acum inutila si haioasa ideea de a scrie Romanul adolescentului miop. S-a inscris la Conservator.” Incearca sa se incurajeje gandindu-se ce “e dovada de virilitate”.

] la Isus?” In final. pentru credinta sa. ce ii sperie. Au trecut si timpurile lui Felix Le Dantec si Haeckel. pentru ca nu va mai fi adolescent. zile sfarsite inocent in fata bocalului cu tritoni. si fiecare poarta alata luna sau alt an. asteptand noi examene. iar caietele cu amintiri sunt din ce in ce mai numeroare (“Cand voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfarsesc caiete dupa caiete.. isi deschide in totalitate sufletul. din pricina noului regulament. stiind de acum ca Vanciu ii va lasa corigenti. Incearca sa gaseasca adevaratul inteles pentru credinta. “ajunsese cinic si vulgar” si nu putea manca fara sa bea tuica fuma multe tigari si “spunea anecdote stupide”. “Cum as putea ajunge [.” VII. grea de amintiri. TRISTETI. “Am ramas sa sfarsesc singur lupta. Jurnalul nu mai prezinta interes. “Nu stiu daca ceea ce imi lipseste este credinta. filozofia) sunt inutile. si lasat iar in suflet. de prieteni. si dusmanii rasar din mine. 10 . Incertitudinea ii pune stapanire pe ganduri: “Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa luni. dezamagit. multimi. “pentru ca mi-a murit mama”. confesandu-se: “Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase. corigenta devenisa o certitudine sperantele ii erau indreptate spre “tomnateca promovare”. MA CLATINA VANTURILE Capitolul prezinta schimbarile de mentalitate si preocupari prin care trece adolescentul. “Vanciu biruise. si nimic nu inteleg. Si nu stiu nimic alt.”).” Nu accepta credinta obisnuita in Sfinti. Amintirile il napadesc. in Biserica.. Nu stia ce avea sa faca in continuare.” Realizeaza cum insemnarile adolescentei se apropie cu pais repezi de sfarsit. dupa examenul de corigenta pentru care atat el cat si Marcu invatasera. in Mantuitor. Simte ca stintele care odata il fascinau (istoria. trist dupa despartirea de prietenii sai. neparand miscat. “Sunt obosit si trist. noptile istovite langa cartile cu scoarte rosii din Bibliothèque de Philosophie scientifique.lati si buze mari. V. Romanul nu l-a inceput. crapate”. si iarasi inaltat. De ce ma napadesc amintirile?” VI. ”Au trecut de mult timpurile cand chimia si insectele imi odihneau creierul.” Retraind amintirile pastrate in caiete se simte departe de lumeea aceea descrisa. Se lasa o tacere apasatoare in mansarda. adolescentul isi da seama ca “eroul ar aparea vesnic contradictoriu”. poarta suferinta in suflet ca o cruce grea ce ii apasa umerii. Pentru prima oara scriitorul povesteste aproprierea bacalaureatului. dupa trei ani.” Se simte altul. Motivul pentru care nu poate sa invete il dezvaluie. Nu va mai scrie. invataseram matematica”. Datorita schimbarilor sufletesti. Unii spera la “tomnateca promovare”. BACALAUREATUL “Bacalaureatul” infatiseaza partea finala a epocii de scolaritate. si sunt singur in casa aceasta. IN VARA Acum. iar baietii il considera cinic pentru ca nu-si arata adevarat suferinta. Printre ei si adolescentul miop. Ar vrea sa-si stie soarta ca sa stie cum sa procedeze.

a memorizarilor. si asta ma doare: mult.. pentru a incepe sa scrie la roman: “Pentru ca am ramas singur. m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop. “Am fost cuprinsi.” Capitolul “Final” consfinteste rotund.” VIII..] M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani. ii dau note mici. am scapat!. firesc si dramatic. Elevul este singur in fata profesorului: “Sunt aproape trecut. sfarsitul perioadei de liceu: “Mi-am cetit numele pe listam cu ochi tulburi. atunci.. mult. il intristau dulapurile cu carti de unde citise.O viata se inchide.” La acel sfarsit de toamna. [...” Vrea sa surprinda realitatea.” 11 ...” Realizeaza cu nostalgie si durere ca il intristau clasele unde nu vor mai fi fete cunoscute.. Ideea de sfarsit il cutremura: “Cine ar putea intelege tristetea salbatica a acestui sfarsit pentru totdeauna?. isi amintea lecturile sale stintifiice si anii petrecuti in laborator. in aceasta zi de toamna. a sublinierilor cu creion rosu. de febra nestapanita a lecturilor pripite. intr-o simetrie a textului. care il desconsidera.. a rasfoirilor nervoase. Si nu simt nici o bucurie. FINAL “Am scapat. Si de aceea scriu in caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu. a fiselor. Privind cum ploua incheie Jurnalul. Nu vrea sa renunte la adolescenta.” O farama de indoiala ii ramane insa in suflet: “Daca nu voi trece?.Adolescentul care citise atat de mult se simte ofensat de atitudinea indiferenta a profesorilor.” In timpul probelor de oral.. se hotaraste: “Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful