“ Romanul adolescentului miop ”

- fisa de lectura –

Partea I I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Prima scriere a reputatului istoric al religiilor este “Romanul adolescentului miop”, aparut din grija de a nu uita vremurile trecute: “Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi ‹‹Romanul adolescentului miop››”. Mircea Eliade crede ca inspiratia nu este absolut necesara, ci este nevoie numai de a inregistra toate faptele de viata, incepand din clasa a IV –a de liceu, cand scriitorul avea “pistrui ca un ovrei” si invata chimie intr-un laborator situat in firida sobei. Incercand sa gaseasca un personaj feminin pentru romanul sau, adolescentul cere sfatul verisoarei sale si prietenului sau, Dinu. “M-am tulburat mult la inceput, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decat pe fetele cizmarului vecin, care in nici un caz nu pot trece intr-un roman.”. Dupa inca un “insuficient” la matematica si amenintarea corigentei, cei doi prieteni gandeau “ca singura mea nadejde nu ramane decat Romanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecat de lucru.”. Astfel nimeni nu va mai cuteza sa-l lase corigent. II. GLORIA LUI ROBERT Al doilea capitol se intituleaza “Gloria lui Robert”, personaj care il citeste pe D’Annuzio, italianul “cu carti frumoase si femei frumoase in amintiri”. Robert e adolescentul care vrea sa devina faimos si “el ne spune ca citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Noi toti il tulburam cu glume rele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si antipatic in acelasi timp”. In fond, este personajul care isi schimba in mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri: de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se in cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati shcizofrenice (“Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine, in cateva saptamani, ca sa-mi schimb parerile si sa nu fac din el un erou ridicul de roman”). Autorul povesteste “prima aventura” traita in Parcul Carol, cu Robert, Perri si Dinu, “am intalnit in aceea dupa-amiaza patru fete”. La scurt timp perechile se formasera, “eu ramasesem cu [...] o bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ochii negri”. Sfarsitul intalnirii nu a fost unul placut. Incercand sa o sarute, fata “s-a ridicat, si-a scuturat rochia si mi-a spus, lacramand, ca pleaca sa-si caute sora”. Povestind asta prietenilor sai, acestia au fost de parere ca “a fost ceva interesant, dar nu prea mult”. De atunci adolescentul nu-l mai intovaraseste pe Robert “in intalniri cu fetele”. Acesta raspandeste zvonul ca s-ar teme, iar autorul marturiseste ca “zvonul nu e cu totul in afara de adevar”. III. JURNAL DE CLASA

un alt personaj – oarecum grotesc. “nu e simpatizat. Nimeni nu stie.” Caleia.Ora de muzica. din pricina lungimii nasului. in urma cu un an cand toti baietii trebuiau sa se tunda cel putin numarul 3. picioarele lungi”. In fiecare dimineata. Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica. In ziua cand trebuie sa fie ascultat se intereseaza de lectie. invata bine. Discutia se desfasoara in jurul unor teme din lumea scolareasca: geniile sunt nefericite. de a se simti impreuna in al noualea cer. vine cu un roman la scoala. fiind poate cel mai semnificativ exemplu al invatamantului bazat pe teroare si exceland prin rigiditate. Cunoaste cele mai abile formule de introducere cand trebuie sa ceara scuze profesorilor. ii trage o palma peste ceafa. Fosil. pe care il intalnea in aceeasi familie. Tandarica. nerozi”. deoarece ii considera pe acestia “fara exceptie. Dinu povesteste o intamplare enigmatica. pentru ca e inteligent si sperios. UN PRIETEN In al cincilea capitol. Robert vorbeste despre posibilitatea de a tine o femeie de brat. schimbandu-si doar imbracamintea si comportamentul in functie de epoca. iar pentru ca e evreu. dar considerata de autor “vulgara”. adolescentul vorbeste despre prietenul sau Marcu: “Prietenul meu Marcu e inalt. ceea ce se petrece la liceul acesta!››”. elevii urmaresc fetele si doamnele de pe bulevard. uscat. aceiasi dintotdeauna. intorcandu-se in banca sa. Pentru ca. in care era rapit de pe strada de o servitoare si dus in alcovul unei tinere dornice sa-l cunoasca. de doua ori pe an: la Sf-tul Dumitru si a treia zi de Pasti. Dupa cum afirma Robert. pe care il citeste chiar si atunci cand profesorul explica. Rade in toate orele. e zgarcit. Sylvia este “o frumoasa si veche “simpatie” de a lui Dinu. Si pentru ca nu a obtinut. la cererea profesorului: “S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. mainile lungi. “Baietii il indragesc. INTRE DON JUANI Acest capitol prezinta doi dandy de Bucuresti. Nu trebuie “sa-l tina mult la lectie. Marcu nu sufera pe Furtuneanu si Furtuneanu nu sufera pe Marcu. Unul din ei ‹‹a cerut voie afara››. Fosil il reclama pedagogului. paraste baietii. si raspunde profesorului cu seninatate ca “nu stie”. ca e ‹‹o adevarata barbarie si abuz de putere. cunoaste chimie si –pe deasupra. “aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale”. pentru ca romanul trebuie citit”. V. de ce i se spune Cocos”. la care citeste de zece-cincisprezece ori fiecare lectie si nu intelege nimic. pentru ca baritonii clasei incep sa vocifereze. il mai striga si Marcala”. pentru ca e schiop. si voia sa-si recupereze banii pentru tipar cerandu-le elevilor sa-i cumpere brosura: “o bucata costa sase lei”. Profesorul de muzica publicase o romanta. Intreaga operatiune sa transforma intr-un hohot de ras. elevul terorizat de chimie. “Baietii il cred prost si ii spun. cu ochii mari si bulbucati. Totul se petrece intr-o atmosfera englezeasca a domnilor care fumeaza tigari selecte. “care sta in spatele lui”. focalizata in acest capitol este plina de avatarurile nesupunerii varstelor tinere. insa. care il pedepseste ca a tulburat ora: “Caleia va face o ora de arest”. afara de chimie si matematica. copiaza la teze. pe motiv ca face 2 . pretinde ca nu poate canta. IV. numita “Crinul”.”. parul cret.e so evreu. caruia autorul notase “o suma de versiuni”.

Autorul a fost palmuit o singura data cand isi uitase umbrela in clasa si a sarit pe fereastra.] Munca mea si torturile mele. sa cunoasca mai bine detaliile acestui obiect subtil. [. Impricinatul crede insa ca a nu sti bine matematica este un dat. Nu avea decat saisprezece ani. Autorul marturiseste ca din clasa I gimnaziala “germana ma obsedeaza”.. algebra.”. “glasul ii rasuna formidabil in fiecare dimineata si. unde cei mai silitori paseau curajosi sa-si ia diploma si cartile. Scopul corigentei.. ramane corigent la matematica.. tine de soarta.otita Frurtuneanu venea la scoala “cu aceleasi plete negre. dar invata la scoala evanghelica si. la Conservator. incluti si impersonali. este simplu: ca elevul sa se pregateasca mai bine la matematici.. sfarseam intotdeauna cu insuficient”./ -Unu. “Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt. Pentru acest premiu invatasera tot anul. marturiseste adolescentul. VI. in care nu patrunsese masina de doi ani”. autorul recunoaste ca. In finalul capitolului. unui timp ireversibil. palmuieste elevii”. La toate acestea.. eu mi-am uitat caietul acasa. CORIGENTA . “Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla”. “domnul director. Marturiseste cu ura in jurnal ca “uram pe acei adolescenti cu fruntile inguste. plin de entuziasm un program prin care isi propune “in trei zile invat ce n-am invatat un an si scap. Intre timp.. va rog. pentru profesor. PREMIANTII “Azi-dimineata s-a randuit banci in curtea liceului. Era serbarea de sfarsit.. Fanfara era prezenta. si rezultatele mele nu erau pretuite”. profesorul ajunsese director.”.. GERMANA Considerandu-se “persecutat” de profesorul “cu o tunica ofitereasca” adolescentul trebuia sa invete cu un meditator pentru a nu ramane corigent. Nerespectand acest program. se duc la cinematograf si se masturbeaza in fiecare noapte. “Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami. citea pe Nick Winter.. 3 . in ciuda tuturor. care il face sa uite lectia intr-o clipita. Le daruieste tuturor media “suficient”: “Magarilor!. isi propune sa o invete la vara si considerand ca “e foarte inteligent ceea ce fac. de data asta mai tarzie si aproape inevitabila. care isi invata lectiile. se gandeste chiar la sinucidere. cand se infurie. La sfarsitul orei Furtuneanu “l-a insultat. LUNI 8-9. O alta corigenta. binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. VIII. juca inca nasturi.”.Hai?” VII. l-a facut lipsit de buna crestere si a incheiat formidabil: -Sa nu-mi mai intinzi mana pe strada!”.10 iulie Capitolul descrie o experienta extrema a insusi autorului: ramane corigent la germana din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare. insa. la fel cum moartea este data oamenilor supusi destinului.. In acel an isi exasperase profesorul: “-Domnule. apare la matematica.. cateva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii”. vioara”.. Inauntrul adolescentului miop se dadea o lupta apriga intre gandurile si sentimentele sale. Marcu “completa confidential”: “sa-l tina ma-sa in vata”. s-a adus o catedra. Isi propune sa lucreze intens si sa ispraveasca trigonometria. Adolecentul isi face. colegii premiantilor ii felicitau. Cuprins de disperare. nu e un om rau”.

O saptamana mai tarziu baietii se intorc din tabara. drumuri lungi impreuna. gandind: “poate am sa pricep la toamna. isi propune. In restul zilelor pana la examen adolescentul este incercat de ganduri. ucenic intr-o ceainarie).o credea “ispititoare si curata”. se intoarce mai devreme din tabara pe motiv ca i s-au terminat banii. Aceea cu existenta unei eroine. ca poate de repetentie are nevoie in acest moment din viata sa. JURNAL DE VARA . Ba chiar intr-o dimineata. ia o hotarare foarte mare: ”daca pana la 15 septembrie nu invat de la un capat la altul toata materia. Gandul ii ramasese acolo. am ratacit in Bucegi.Mai tarziu a “cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam”. am colindat in muntii Neamtului”. Trei zile mai tarziu. Nu mai voia sa iubeasca fictiv. iar acum dorea sa invete psihologie in incercarea de a se intelege pe el insusi. Se intelege cu Dinu sa amane pregatirea pana la inceputul lunii urmatoare. departe de viata pe care o ducea atunci. totusi. Am facut. Profita de vacanta pentru a citi tot ce-i place. Nici prin gand nu-i trece sa piarda “prilejul lecturii unor carii pe care doream de mult sa le cunosc”. prost imbracat. Se va apuca de matematica la sfarsitul lui august. iar in ultimul moment. sa plec in tabara de la Dumbrava Sibiului. Acasa a trebuit sa se prefaca trist din cauza corigentei. pentru ca la Bucuresti ma sufocau miresmele si patimile”. Ultimii doi erau “cei mai prosti din intreaga clasa”. lucrul la roman incetase. Desi nu avea vointa.5 august “Am ajuns acasa”. el. isi petrecea timpul citind si visand. probabil pentru a-si insufla incredere in sine. sunt cu adevarat trist…”. Dinu ii “povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. am dormit nopti frumoase in Dobrogea. in timp ce citea pe Panait Istrati cunoaste un vagabond cu care a “petrecut patru ceasuri de vorba”. de niste carti imprumutate pe care trebuie sa la sfarseasca cat mai repede. Din clasa lor erau patru corigenti la matematica: Dinu. ma sinucid”. ca “de la toamna am sa incep sa invat serios”. Afla ca examenul de corigenta trebuie sa-l sustina pe 15 septembrie. El a iubit in Sibiu numai trei fate. poate. slujbele (picolo intr-o cafenea. Cercetasia mi s-a parut intotdeauna o institutie exaltata si dubioasa. “In roman voi scrie ca doream Dumbrava. dar a fost iubit de sapte”. VACANTA Desi a ramas corigent la matematica. Chioreanu. X. intalnirile cu prietenii se rarisera. este ispitit. paznic la o magazie. Inceperea studiului este amanat la nesfarsit. totusi. IX. Dumbrava ii placea . 4 . In vacanta. I-a povestit aventurile sale. Acum. i se pare stupida ideea din primul capitol. Resemnat renunta la idee. Constient ca se apropie corigenta. citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbrava. Nu deschisese caietele de matematica. alimentand visele adolescentului de a-si crea propriul drum in viata. care ratacise mult si indurase multe”. “sau. A invatat cateva capitole. cand voi studia psihologia”. pentru ca cititorului sa placa romanul. nu se gandeste deloc la corigenta. isi petrece citind zilele pana cand se intorc ceilalti din Dumbrava. “Astept cu resemnare sfarsitul lui iulie. Vagabondul – “un evreu tanar. sentimente si ciudate trairi. Bonas. Dand putine lamuriri. Reintorcandu-se in mansarda sa. dar cu o zi inainte incearca sa se convinga.

Experientele sale anterioare. ci sa scriu”. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica Muza”. 5 . discutii. Muza. Ideea scrierii unui roman ramane obsesiv in mintea sa. in final Robert biruieste.Ce sa scriu. declamatii. in ultima vreme aceasta societate cunoscuse un avant puternic. de suferit. Societate cultural-dramatica. piese de teatru. Personajele sunt chiar profesorii lor. mangai cu ochii zidurile”. Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfantul Spiridon”. • SFARSITUL PARTII I • Partea a II –a I. Toate acestea il fac sa adoarma. Au hotarat. in dorinta sa trecatoare de izolare. adolescentul povesteste cum colegul sau Fanica. spectacolul sa dovedit a fi un real succes. Dorinta lor ascunsa era de a impresiona pe domnisoarele prezente la spectacol. conferinte. ceaiul. ”. La o zi de la spectacol. La sfarsit.“Teza”. Sasa. rolurile fiind impartite de autorul piesei. dispretuindu-si “bland” vecinii. Desi. In final. sa puna in scena Don Juan. fata de mansarda. ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop il voi scrie din acelasi indemn.. “a scris o revista. Aceasta ii ofera protectie. face o confesiune. activitatea societatii din care autorul facea parte atunci. Petrisor. “Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirand alt vazduh decat acela al odaitei in care am invatat slovele pe o tablie de carton. datorita faptului ca fiecare dorea sa iasa cat mai mult in evidenta. Vanciu i-a “pedepsit filozoficeste” . Insa. se creeaza o atmosfera tensionata intre Robert si Dinu. Dupa pregatiri si repetitii intense. nimeni nu a observat micile incuracari si incurcarea versurilor.. III. Autorul il va juca pe Toivinovici.”. FANICA In acest capitol. Incertitudinea viitorului il sperie – “Ce se va intampla daca mansarda va fi stapanita de altul!?. Insa.“ne-a promovat pe toti”. Reprezentatia adolescentului este reusita. Cand ma intorc din strada. liceenii afla ca “Dinu. Orgoliile amandurora au avut. Citind pana tarziu in noapte.. Dar nu trebuie sa ma gandesc. observa cum lumina se aprinde si se stinge brusc in “iatac”. “tine sedinta in fiecare sambata. sum “sotul aduce prajituri la amiazi” si “sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa”. dar intarzie a se concretiza: “. obisnuit cu ideea ca va ramane repetent. de la patru la opt”. Lia. de cufundare in lectura. MANSARDA Partea a doua a romanului incepe cu prezentarea cadrului in care adolescentul petrece cea mai mare parte a timpului sau – mansarda. “MUZA” – SOCIETATE CULTURAL . Nu trebuie sa ma gandesc. ii alungau orice fel de emotii. Adolescentul priveste viata lor linistita. prin fereastra mansardei sale. “poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice”. adolescentul participa si lucra cu entuziasm: “muzica. la un moment dat.. Autorul marturiseste: “am incercat sa acopar pagini cu calcule absurde”. Marturiseste cititorului sentimentele fata de lacasul sau.DRAMATICA Acest capitol prezinta amplu. ca societate dramatica ce este. cursul vietii vecinilor sai: “doi tineri. II. Incantat ca. pe care nu-i cunoaste nimeni”. Autorul surprinde.

redactorul ce poarta numele capitolului. incruntat.“ V. si cunoscandu-l pe domnul redactor de “asta-vara” porneste increzator spre redactie. sa-l socheze cu gandirea sa: “Pastram franghia dupa un raft cu carti. [. cu ochii inclestati de tinta. Chiar dupa cateva insistente.] Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic dlui Ilie Leontescu. Domnul Leontescu ma stie student”.” A renuntat la acest obicei si. raspunsul ce l-a primit nu era unul incurajator: “Am vorbit. insa nici cateva saptamani nu a indraznit acest lucru.. I-am spus dlui director cum stau lucrurile. marcheaza parca lipsa de vitalitate a personajelor dintr-un oras cu o mitologie inca nedescoperita: “In dupa-amiaza aceasta de noiembrie. Se simtea mai puternic. devenit comic tocmai prin coincidenta dintre culoarea bolnavului si specificul multor substante ale acestui obiect de studiu. incepeam sfertul acela de dulci si dureroase desfatari”. Gandurile ce ii ravaseau mintea in acel moment. tot timpul. invocand o “afacere familiala” tanarul se invoieste de la ora de gimnastica cu scopul de a-i face o vizita domnului Leontescu: “Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca.. insa baietii nu au putut profita “pentru ca parintele lui Morariu a ramas. Se face. “Ma umilisem mult si fara nici o izbanda. prin durerea trupului devenea stapanul propriului sau suflet. o clipa de extaz. Nefiind la prima incercare de a obtine un onorariu (“Intr-o zi am precizat: pentru douazeci de articole. marturiseste adolescentul. Cu toate acestea. incercand sa miste pe autor. cu ajutorul durerii fizice: “Cand imi alungam somnul cu pumnii. inainte de a stinge lampa. apoi. DOMNUL REDACTOR Domnul Leontescu. ca toti oamenii slabi. Prin minte ii trec momentele in care. simtindu-se “dezgustat si obosit”.. langa noi”. la via lui Morariu. Insa.Unul dintre cuplete este dedicat elevului bolnav de galbinare din cauza chimiei. Douazeci si cinci de lei de articol. el tine la prietenii sai. Culegatoare au fost din belsug. lucru real. Desi acesta ii anuntase ”ca vor fi culegatoare tinere si must”. care erau si publicate. Si spre mirarea cititorului. iar o eventuala despartire 6 . Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice. Marturiseste cu seninatate.. “In ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu”. trist in aceasta perioada a anului. Melancolia il cuprinde pe de-a intregul ca o mana ce ta strange. Desi am talent cu carul. “Urma. adolescentul considera cele mai frumoase zile zilele in care se biciuia. adolescentul incearca sa redevina fiinta puternica si hotarata de alta data: “Hotarat ca o stanca... prieteni”. cu buzele strivite de furie. cand se forta sa faca ceva. cu pumnii stransi gata de a se pravali si a-mi indurera carnea”.”). Chiar si asa. lucreaza la o revista unde adolescentul trimitea constant articole. sunt trist”.”. Trist. Cand citeam pana ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele”. cate publicasem pana atuncim ceream cinci sute de lei. baietii nu s-au aratat prea incantati la final. NOIEMBRIE Soarele de noiembrie. Povesteste si despre plimbarea la Valea Calugareasca. In fiecare noapte. chiar de se stia un talent -putand sa scrie despre orice – lua o decizie. cum chiar el marturiseste:” “Mi-am cautat si eu. el ii tot “fagaduia” articole. Iti spun eu ca se face. IV.

chiar auzind fraza care se concepe (“Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. sunt tinute de un maestru ocultist si filozof. Minculescu. Profesorii ne cruta. il intristau lucruri simple. multi fara a intelege nimic. Insa acesta incearca. care ii trezeau intrebari de sine (melodii.. Acum a redevenit el. “Ne adunam in sala de muzica. toata dupa-amiaza. gasindu-si masuratoare in repetitiile pentru spectacolul “Un liceu model”. “cate unii.. dupa cum este firea fiecaruia. in care. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la fereastra mansardei prin care se strecoara lumina unui nou inceput. Uneori. Incearca sa-si inteleaga simtirile. iese din aceasta stare de continua cautare. REPETITII Viata liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elevetian. in alte zile de fiecare data. Unii elevi sunt mai expansivi. aprinde lampa si atunci “odaita reinviaza. adolescentul de saptisprezece ani. In acelasi timp si in acelasi loc. viniete risipite priun reviste). Dar cum sa ajung la el?”. ca sa-i auda si dl Boloveanu”. din care nimeni nu intelege o boaba. Era sufletul si mintea sa. dl Boloveanu ar fi trebuit sa-si faca repetitiile cu fanfara.il doare. De mai multe ori. VI. drumuri de tara marginite cu plopi. ca exista un singur suflet in mine. DRUMUL CATRE MINE INSUMI “Drumul catre mine insumi” este capitotul in care scriitorul incearca sa patrunda intr-o lume. VIII. din clasa a VIII-a. care stie sa traduca din latina. gasesc si o parte foarte buna in faptul ca joaca in piesa: “Profesorii nu indraznesc sa ne asculte. in afara de “actori”. Profesorii. gaseste sentimente si conceptii contradictorii. impartasindu-le macar o farama de entuziasm. singura mea nadejde”. [. fara succes. deci. intristat fara motiv. si cartile din rafturi imi vorbesc. pana acum ii era teama ca nu va reusi sa o cucereasca. adolescentul incerca sa sa gaseasca si sa se inteleaga.” VII. de la Teatrul National”). Ii mintim ca facem repetitii in fiecare zi. iar sufletul meu se intoarce”. fac observatii cu glas tare. dau o oarecare bataie de cap regizorului (“Regizorul este Dl Filimon. “de aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre”. INCIPIT VITA NOVA Mircea Eliade evoca lumea liceelor din Bucuresti. cu preocupari obisnuite. Traduce 7 . trairile si sentimentele: “Eu simt.] Asa sunt profesorii: oameni cumsecade. cu preocupari stintifiice. In banci. Insa. spre exemplu. in care elvii invata pe rupte. Privind in el. Ramane cu regretul timpului pierdut. erau si ei alaturi de actori. altii mai timizi. Orele de latina. vine printre cei dintai. datorita lipsei acute de dictie a lui Pake. amintiri care l-au scos din lumea in care tristetea il tarase. Acest lucru il deznadajduieste in ideea de a scrie un roman: “Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop. “Melancolia a fost izgonita de amintiri”. Ba chiar.” Scenele care se repeta. Actorii. sa-i atraga pe elevi. mai rautaciosi. Un personaj deosebit este Bratasanu. se mai gasesc cativa baieti care ne dau ajutor.

ci pentru ca sambata e ziua trupului. Sambata nu este provinciala ca duminica. a femeilor isterice.chiar fara sa se uite in carte. solduri si sani tainuiti. “Incepem repetitiile sub bagheta lui Fanica. pentru casele batranesti: “A ruginit frunza in vii” si alte cantece traditonale). Dinu. unde baietii au fost servitii cu ceai cu cozonac si au luat alte produse traditionale (nuci. “Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sambata ca pe o zi rara. ipocrite – sau inalte. s-au despartit si fiecare s-a dus la casa sa. ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. unde masa era pusa si vinul in pahare. mandarine. adunarile baietilor in mansarda sa ii da adolescentului o stare de spirit. Si a cetit multe volume de Boissier. ia doar premul intai cu cununa: “De fapt. care doar adumbresc. Dupa ce au baut aproape tot vinul.” Fara prea mult entuziasm. la aniversarea lui Fanica. smochine). Am sorbit mireasma feminina cu ochi inghetati. SAMBATA Sambata este o zi in care liceenii se plimba prin oras. si dupa ce au stabilit o viitoare intalnire. Acolo alegi fata dupa bunul plac.” Marcu.” Trupurile feminine sunt de toate felurile: “trupuri plapande sau provocatoare – mignone. senine”. Cu toate acestea. Au injurat pe proprietari si au iesit trantind poarta. singura consolare o constituie contemplarea acestora. mandre. 8 . mergea cu prietenii sai la cate o “casa cu felinare rosii”. pe care nu o are mereu. despre lume in general: ”De ce sa ascund? Am privit adesea. impartasindu-si impresiile despre femei. avand insa insuficient la limba latina. in fiecare sambata. adolescentul nu il invidiaza pentru ca. care. Unii oameni nu i-au primit. in constrast cu el. este elevul cel mai lenes. ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti. • SFARSITUL PARTII A II –A • Partea a III-a I. de cand a venit la liceu. Marcu e mult mai bine informat: “a cetit pe tot Tacit. In orasul monoton. Nu stie decat lectia.” In noaptea pentru care se pregatisera intens au pornit la colindat pe la case. unde “se educa fortele masculine”. cred eu. Nu pentru ca e urmata de duminica. in imaginatia adolescentilor. lasi banii pe masa si pleci.” Repertoriul baietilor este bogat si contine cantece pentru fiecare tip de oameni (pentru patriotici: “Pe-al nostru steag e scris Unire”. zi premergatoare inceperii unei noi saptamani de lucru. ce se prelungeau mult in noapte. Insa. s-au intors acasa la adolescentul miop. CU MOS-AJUNUL Unul dintre putinele capitole vesele si pline de vitalitate. au inceput sa cante cu voiosie. lacom. Robert ar spune a dragostii. nu stie nimic. sfioase. care nu ascund nimic.” Altii. Dar nu stie de ce Horatius a scris “Carmen Saeculare”. Aceste intalniri. ci numai ascultand fraza”). iar “baietii au fost revoltati. i-au poftit chiar in casa. La sfarsit. tolerat de toti profesorii. erau un prilej foarte bun de a comenta repetitiile pentru Un liceu model si pentru a-l barfi pe Robert :”Toti simtim o deosebita bucurie sa barfim pe Robert. dobandesc imaginea unor zane din povesti. restul se petrece fara emotii.” IX. scriitorul a trecut pe bunul sau prieten. Iar Poprisan. Chiar si asa. momentul de relaxare a familiilor inainte de a intra in tulburarea altor zile monotone. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de cand spune ca va fi iubit in curand de o printesa.

pentru crearea unei personalitati diferite. Voi rodi pretutindeni roade noi. PRIETENII Jurnalul se extinde pe durata unui an intreg: un an lung. Increzator sustine: “Nu mi-e teama de nimeni. Sau i-au ramas prea putine. Hotararea de schimbare a personalitatii pare irevocabila: “In curand. Ceilalti au trecut si sunt acum la facultate. El (Dinu) a dat clasa a VIII-a in particular. EU SI LUMEA In “Papini. adolescentul vrea sa-si formeze.. pe care eu l-am dospit cu sangele meu si l-am insufletit cu viata mea. N-a scapat nimeni. Numai eu. Tanarul Eliade este si bucuros si suparat. cu dinti 9 . iar el a facut cinste intr-o berarie. “Dar e anul meu. Intr-un an s-au intamplat multe. poate. e anul vointei mele. Personajul “cu chipul lui de tobosar. “Un om sfarsit”.”. pentru ca scriitorul italian i-a luat initiativa a ceea ce ar fi vrut el sa scrie. Intentia de identificare cu Papini este totala. UN AN “A trecut un an. cu Furtuneanu si Bricterian. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si in alta matca. pentru a descoperi noi radacini acolo unde nu sunt. eu si lumea”.” IV. Nici macar amintirile nu i-au mai ramas. dragostea de trup. si a cazut. pentru ceilalti nu conta asta.” Reintalnindu-se in vechea mansarda peste care timpul nu parea ca trecuse. dar si pentru ca l-a descris asa cum este (“L-am urat si l-am iubit o dupa-amiaza intreaga. ca duce o viata dubla si marturiseste cu regret ca: ”dupa un an.” Adolescentului i se pare acum inutila si haioasa ideea de a scrie Romanul adolescentului miop.Scriitorul insa era constient: aceasta nu era dragostea. o alta personalitate.. incat ma socoteam aproape fara prieteni.” Revederea cu ei sta sub semnul unui bun ramas: “Pasii mei ma instrainau de prieteni. baietii afla cu stupoare cazul lui Radu. III. Si l-am iubit. Recunoaste ca se minte. insa. S-a inscris la Conservator. recunoaste ca sufera. aproape toti prietenii mei au iubit. pentru ca mia scris viata”). fiind “sarbatoritul”. pentru ca el cuvantase lumii ceea ce voiam sa cuvant eu. cititorii l-ar putea acuza de pagiat dupa ce i-ar citi cartea. se insista asupra cartii lui Giovanni Papini.” Lupta se duce. Drumurile celor sapte prieteni deveneau din ce in ce mai departate: “Nu mai suntem nici colegi. Chiar lui Giovanni Papini”. plin de reflectiile unui adolescent care traieste experimentele cele mai bizar. Sambata devenea din ce in ce mai putin emotionanta. I se pare revoltator faptul ca. voi fi altul. PAPINI. Era. Insa. Dar Robert n-a mai voit sa se inscrie iarasi la liceu. Un caz tragic: el fugise de la internatul din Brasov “pentru ca isi stie sigur repetentia”. care exprima exact starea de spirit a autorului. Recunoaste ca s-a schimbat. L-am urat. in sufletul autorului. si l-am calit cu gandurile mele. Prietenii se indeparteaza treptat: “Am fost atat de singur in ultimele luni. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele.” Incearca sa se incurajeje gandindu-se ce “e dovada de virilitate”. Prietenii l-au laudat. II. si pasii lor ma departau. miop.

lati si buze mari. iar caietele cu amintiri sunt din ce in ce mai numeroare (“Cand voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfarsesc caiete dupa caiete. Incertitudinea ii pune stapanire pe ganduri: “Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa luni. Romanul nu l-a inceput. “pentru ca mi-a murit mama”. Se lasa o tacere apasatoare in mansarda. Pentru prima oara scriitorul povesteste aproprierea bacalaureatului. Jurnalul nu mai prezinta interes. Nu stia ce avea sa faca in continuare. dezamagit. Unii spera la “tomnateca promovare”. invataseram matematica”.. “Nu stiu daca ceea ce imi lipseste este credinta. Datorita schimbarilor sufletesti. in Biserica. si nimic nu inteleg. Si nu stiu nimic alt. BACALAUREATUL “Bacalaureatul” infatiseaza partea finala a epocii de scolaritate. iar baietii il considera cinic pentru ca nu-si arata adevarat suferinta.”). ”Au trecut de mult timpurile cand chimia si insectele imi odihneau creierul. “Sunt obosit si trist. noptile istovite langa cartile cu scoarte rosii din Bibliothèque de Philosophie scientifique. confesandu-se: “Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase. asteptand noi examene. Nu va mai scrie. zile sfarsite inocent in fata bocalului cu tritoni. adolescentul isi da seama ca “eroul ar aparea vesnic contradictoriu”. stiind de acum ca Vanciu ii va lasa corigenti. de prieteni. ce ii sperie.. Printre ei si adolescentul miop. multimi. “ajunsese cinic si vulgar” si nu putea manca fara sa bea tuica fuma multe tigari si “spunea anecdote stupide”. Ar vrea sa-si stie soarta ca sa stie cum sa procedeze. si iarasi inaltat.” Retraind amintirile pastrate in caiete se simte departe de lumeea aceea descrisa.” Se simte altul. dupa examenul de corigenta pentru care atat el cat si Marcu invatasera. si lasat iar in suflet.” Nu accepta credinta obisnuita in Sfinti. V. dupa trei ani. “Vanciu biruise. pentru ca nu va mai fi adolescent. in Mantuitor.” VII.” Realizeaza cum insemnarile adolescentei se apropie cu pais repezi de sfarsit. pentru credinta sa. De ce ma napadesc amintirile?” VI. isi deschide in totalitate sufletul. poarta suferinta in suflet ca o cruce grea ce ii apasa umerii. “Am ramas sa sfarsesc singur lupta. 10 . “Cum as putea ajunge [. crapate”. TRISTETI. Amintirile il napadesc. si dusmanii rasar din mine. Motivul pentru care nu poate sa invete il dezvaluie. Au trecut si timpurile lui Felix Le Dantec si Haeckel. trist dupa despartirea de prietenii sai. corigenta devenisa o certitudine sperantele ii erau indreptate spre “tomnateca promovare”. din pricina noului regulament.] la Isus?” In final. neparand miscat. Simte ca stintele care odata il fascinau (istoria. MA CLATINA VANTURILE Capitolul prezinta schimbarile de mentalitate si preocupari prin care trece adolescentul. grea de amintiri. si sunt singur in casa aceasta. filozofia) sunt inutile. IN VARA Acum. si fiecare poarta alata luna sau alt an. Incearca sa gaseasca adevaratul inteles pentru credinta.

O viata se inchide. pentru a incepe sa scrie la roman: “Pentru ca am ramas singur. sfarsitul perioadei de liceu: “Mi-am cetit numele pe listam cu ochi tulburi.. a fiselor.. Si de aceea scriu in caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu. ii dau note mici. [.. intr-o simetrie a textului.” Capitolul “Final” consfinteste rotund.. atunci..” 11 . si asta ma doare: mult. in aceasta zi de toamna.” In timpul probelor de oral.” Realizeaza cu nostalgie si durere ca il intristau clasele unde nu vor mai fi fete cunoscute.. Nu vrea sa renunte la adolescenta.. care il desconsidera. il intristau dulapurile cu carti de unde citise. FINAL “Am scapat.” VIII. de febra nestapanita a lecturilor pripite.Adolescentul care citise atat de mult se simte ofensat de atitudinea indiferenta a profesorilor. a sublinierilor cu creion rosu. Ideea de sfarsit il cutremura: “Cine ar putea intelege tristetea salbatica a acestui sfarsit pentru totdeauna?.” Vrea sa surprinda realitatea. se hotaraste: “Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop. m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop. a rasfoirilor nervoase.. firesc si dramatic.” La acel sfarsit de toamna. “Am fost cuprinsi. am scapat!. isi amintea lecturile sale stintifiice si anii petrecuti in laborator. Elevul este singur in fata profesorului: “Sunt aproape trecut..] M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani. a memorizarilor..” O farama de indoiala ii ramane insa in suflet: “Daca nu voi trece?. Si nu simt nici o bucurie. Privind cum ploua incheie Jurnalul. mult.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful