“ Romanul adolescentului miop ”

- fisa de lectura –

Partea I I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Prima scriere a reputatului istoric al religiilor este “Romanul adolescentului miop”, aparut din grija de a nu uita vremurile trecute: “Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi ‹‹Romanul adolescentului miop››”. Mircea Eliade crede ca inspiratia nu este absolut necesara, ci este nevoie numai de a inregistra toate faptele de viata, incepand din clasa a IV –a de liceu, cand scriitorul avea “pistrui ca un ovrei” si invata chimie intr-un laborator situat in firida sobei. Incercand sa gaseasca un personaj feminin pentru romanul sau, adolescentul cere sfatul verisoarei sale si prietenului sau, Dinu. “M-am tulburat mult la inceput, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decat pe fetele cizmarului vecin, care in nici un caz nu pot trece intr-un roman.”. Dupa inca un “insuficient” la matematica si amenintarea corigentei, cei doi prieteni gandeau “ca singura mea nadejde nu ramane decat Romanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecat de lucru.”. Astfel nimeni nu va mai cuteza sa-l lase corigent. II. GLORIA LUI ROBERT Al doilea capitol se intituleaza “Gloria lui Robert”, personaj care il citeste pe D’Annuzio, italianul “cu carti frumoase si femei frumoase in amintiri”. Robert e adolescentul care vrea sa devina faimos si “el ne spune ca citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Noi toti il tulburam cu glume rele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si antipatic in acelasi timp”. In fond, este personajul care isi schimba in mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri: de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se in cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati shcizofrenice (“Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine, in cateva saptamani, ca sa-mi schimb parerile si sa nu fac din el un erou ridicul de roman”). Autorul povesteste “prima aventura” traita in Parcul Carol, cu Robert, Perri si Dinu, “am intalnit in aceea dupa-amiaza patru fete”. La scurt timp perechile se formasera, “eu ramasesem cu [...] o bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ochii negri”. Sfarsitul intalnirii nu a fost unul placut. Incercand sa o sarute, fata “s-a ridicat, si-a scuturat rochia si mi-a spus, lacramand, ca pleaca sa-si caute sora”. Povestind asta prietenilor sai, acestia au fost de parere ca “a fost ceva interesant, dar nu prea mult”. De atunci adolescentul nu-l mai intovaraseste pe Robert “in intalniri cu fetele”. Acesta raspandeste zvonul ca s-ar teme, iar autorul marturiseste ca “zvonul nu e cu totul in afara de adevar”. III. JURNAL DE CLASA

in urma cu un an cand toti baietii trebuiau sa se tunda cel putin numarul 3. pentru ca e schiop. Totul se petrece intr-o atmosfera englezeasca a domnilor care fumeaza tigari selecte.” Caleia. V. cu ochii mari si bulbucati. un alt personaj – oarecum grotesc. il mai striga si Marcala”. Discutia se desfasoara in jurul unor teme din lumea scolareasca: geniile sunt nefericite. parul cret. invata bine. afara de chimie si matematica. INTRE DON JUANI Acest capitol prezinta doi dandy de Bucuresti. si voia sa-si recupereze banii pentru tipar cerandu-le elevilor sa-i cumpere brosura: “o bucata costa sase lei”. Nu trebuie “sa-l tina mult la lectie. la cererea profesorului: “S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. pe motiv ca face 2 . adolescentul vorbeste despre prietenul sau Marcu: “Prietenul meu Marcu e inalt. “nu e simpatizat. intorcandu-se in banca sa. “Baietii il cred prost si ii spun. Marcu nu sufera pe Furtuneanu si Furtuneanu nu sufera pe Marcu. elevii urmaresc fetele si doamnele de pe bulevard. iar pentru ca e evreu. pentru ca baritonii clasei incep sa vocifereze.”. Intreaga operatiune sa transforma intr-un hohot de ras. pentru ca e inteligent si sperios. focalizata in acest capitol este plina de avatarurile nesupunerii varstelor tinere. e zgarcit. mainile lungi. pentru ca romanul trebuie citit”. Cunoaste cele mai abile formule de introducere cand trebuie sa ceara scuze profesorilor. si raspunde profesorului cu seninatate ca “nu stie”. In ziua cand trebuie sa fie ascultat se intereseaza de lectie. in care era rapit de pe strada de o servitoare si dus in alcovul unei tinere dornice sa-l cunoasca. cunoaste chimie si –pe deasupra. Sylvia este “o frumoasa si veche “simpatie” de a lui Dinu. Si pentru ca nu a obtinut. In fiecare dimineata. Fosil il reclama pedagogului. Dupa cum afirma Robert. “Baietii il indragesc. Dinu povesteste o intamplare enigmatica. din pricina lungimii nasului. paraste baietii. pretinde ca nu poate canta. care il pedepseste ca a tulburat ora: “Caleia va face o ora de arest”. “aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale”. IV. Pentru ca. elevul terorizat de chimie. Tandarica. nerozi”. fiind poate cel mai semnificativ exemplu al invatamantului bazat pe teroare si exceland prin rigiditate. schimbandu-si doar imbracamintea si comportamentul in functie de epoca. uscat. pe care il intalnea in aceeasi familie. dar considerata de autor “vulgara”. UN PRIETEN In al cincilea capitol. ii trage o palma peste ceafa. Fosil. pe care il citeste chiar si atunci cand profesorul explica. de doua ori pe an: la Sf-tul Dumitru si a treia zi de Pasti. de a se simti impreuna in al noualea cer. ceea ce se petrece la liceul acesta!››”. Nimeni nu stie. numita “Crinul”. insa. deoarece ii considera pe acestia “fara exceptie.Ora de muzica. vine cu un roman la scoala. la care citeste de zece-cincisprezece ori fiecare lectie si nu intelege nimic. Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica. de ce i se spune Cocos”. ca e ‹‹o adevarata barbarie si abuz de putere. picioarele lungi”. Unul din ei ‹‹a cerut voie afara››. caruia autorul notase “o suma de versiuni”.e so evreu. “care sta in spatele lui”. Rade in toate orele. copiaza la teze. Robert vorbeste despre posibilitatea de a tine o femeie de brat. aceiasi dintotdeauna. Profesorul de muzica publicase o romanta.

“glasul ii rasuna formidabil in fiecare dimineata si. binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. si rezultatele mele nu erau pretuite”. in ciuda tuturor. VI. va rog. profesorul ajunsese director. care il face sa uite lectia intr-o clipita. Autorul marturiseste ca din clasa I gimnaziala “germana ma obsedeaza”. dar invata la scoala evanghelica si./ -Unu. PREMIANTII “Azi-dimineata s-a randuit banci in curtea liceului. 3 . autorul recunoaste ca.”. Le daruieste tuturor media “suficient”: “Magarilor!. “Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt. Marturiseste cu ura in jurnal ca “uram pe acei adolescenti cu fruntile inguste.. Fanfara era prezenta.10 iulie Capitolul descrie o experienta extrema a insusi autorului: ramane corigent la germana din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare. nu e un om rau”. citea pe Nick Winter.] Munca mea si torturile mele.. O alta corigenta. Era serbarea de sfarsit. “Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla”. “Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami. palmuieste elevii”. Scopul corigentei. “domnul director. tine de soarta. insa. Nerespectand acest program. Cuprins de disperare.”. se duc la cinematograf si se masturbeaza in fiecare noapte. In finalul capitolului. vioara”. sfarseam intotdeauna cu insuficient”..”. Impricinatul crede insa ca a nu sti bine matematica este un dat. la fel cum moartea este data oamenilor supusi destinului. apare la matematica. pentru profesor. unde cei mai silitori paseau curajosi sa-si ia diploma si cartile. [. CORIGENTA . algebra.. juca inca nasturi.... eu mi-am uitat caietul acasa. unui timp ireversibil. cand se infurie. de data asta mai tarzie si aproape inevitabila. Inauntrul adolescentului miop se dadea o lupta apriga intre gandurile si sentimentele sale. In acel an isi exasperase profesorul: “-Domnule. isi propune sa o invete la vara si considerand ca “e foarte inteligent ceea ce fac. plin de entuziasm un program prin care isi propune “in trei zile invat ce n-am invatat un an si scap. incluti si impersonali. care isi invata lectiile. Adolecentul isi face. ramane corigent la matematica. s-a adus o catedra. Nu avea decat saisprezece ani. se gandeste chiar la sinucidere. marturiseste adolescentul..Hai?” VII. Intre timp.. la Conservator. colegii premiantilor ii felicitau. GERMANA Considerandu-se “persecutat” de profesorul “cu o tunica ofitereasca” adolescentul trebuia sa invete cu un meditator pentru a nu ramane corigent. Isi propune sa lucreze intens si sa ispraveasca trigonometria. in care nu patrunsese masina de doi ani”.otita Frurtuneanu venea la scoala “cu aceleasi plete negre. Autorul a fost palmuit o singura data cand isi uitase umbrela in clasa si a sarit pe fereastra... l-a facut lipsit de buna crestere si a incheiat formidabil: -Sa nu-mi mai intinzi mana pe strada!”. La sfarsitul orei Furtuneanu “l-a insultat. este simplu: ca elevul sa se pregateasca mai bine la matematici. LUNI 8-9. Pentru acest premiu invatasera tot anul. cateva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii”. VIII. La toate acestea. Marcu “completa confidential”: “sa-l tina ma-sa in vata”. sa cunoasca mai bine detaliile acestui obiect subtil..

nu se gandeste deloc la corigenta. VACANTA Desi a ramas corigent la matematica. lucrul la roman incetase. slujbele (picolo intr-o cafenea. Bonas. Inceperea studiului este amanat la nesfarsit. am colindat in muntii Neamtului”. poate. Constient ca se apropie corigenta. IX. Chioreanu. gandind: “poate am sa pricep la toamna. pentru ca la Bucuresti ma sufocau miresmele si patimile”. I-a povestit aventurile sale. “In roman voi scrie ca doream Dumbrava. Am facut. pentru ca cititorului sa placa romanul. Acasa a trebuit sa se prefaca trist din cauza corigentei. JURNAL DE VARA . O saptamana mai tarziu baietii se intorc din tabara. departe de viata pe care o ducea atunci. Profita de vacanta pentru a citi tot ce-i place. Se intelege cu Dinu sa amane pregatirea pana la inceputul lunii urmatoare. “sau.o credea “ispititoare si curata”. sa plec in tabara de la Dumbrava Sibiului. isi petrece citind zilele pana cand se intorc ceilalti din Dumbrava. el. drumuri lungi impreuna. Resemnat renunta la idee. ia o hotarare foarte mare: ”daca pana la 15 septembrie nu invat de la un capat la altul toata materia. Nu deschisese caietele de matematica. cand voi studia psihologia”. citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbrava. Nici prin gand nu-i trece sa piarda “prilejul lecturii unor carii pe care doream de mult sa le cunosc”. iar in ultimul moment. totusi. in timp ce citea pe Panait Istrati cunoaste un vagabond cu care a “petrecut patru ceasuri de vorba”. El a iubit in Sibiu numai trei fate. am dormit nopti frumoase in Dobrogea. sentimente si ciudate trairi. intalnirile cu prietenii se rarisera. este ispitit. alimentand visele adolescentului de a-si crea propriul drum in viata. Desi nu avea vointa. dar cu o zi inainte incearca sa se convinga. Vagabondul – “un evreu tanar. 4 . Dand putine lamuriri. ca poate de repetentie are nevoie in acest moment din viata sa. In restul zilelor pana la examen adolescentul este incercat de ganduri. Acum. ca “de la toamna am sa incep sa invat serios”. Reintorcandu-se in mansarda sa. isi petrecea timpul citind si visand. Din clasa lor erau patru corigenti la matematica: Dinu. Aceea cu existenta unei eroine. iar acum dorea sa invete psihologie in incercarea de a se intelege pe el insusi. In vacanta. Ba chiar intr-o dimineata. se intoarce mai devreme din tabara pe motiv ca i s-au terminat banii.Mai tarziu a “cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam”. ma sinucid”. i se pare stupida ideea din primul capitol. Cercetasia mi s-a parut intotdeauna o institutie exaltata si dubioasa. dar a fost iubit de sapte”. Trei zile mai tarziu. Dinu ii “povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. am ratacit in Bucegi. isi propune. care ratacise mult si indurase multe”. totusi. Gandul ii ramasese acolo. de niste carti imprumutate pe care trebuie sa la sfarseasca cat mai repede.5 august “Am ajuns acasa”. prost imbracat. X. A invatat cateva capitole. sunt cu adevarat trist…”. Dumbrava ii placea . Ultimii doi erau “cei mai prosti din intreaga clasa”. ucenic intr-o ceainarie). paznic la o magazie. “Astept cu resemnare sfarsitul lui iulie. Afla ca examenul de corigenta trebuie sa-l sustina pe 15 septembrie. Nu mai voia sa iubeasca fictiv. probabil pentru a-si insufla incredere in sine. Se va apuca de matematica la sfarsitul lui august.

dar intarzie a se concretiza: “. mangai cu ochii zidurile”. fata de mansarda. rolurile fiind impartite de autorul piesei. Desi. in ultima vreme aceasta societate cunoscuse un avant puternic. Autorul marturiseste: “am incercat sa acopar pagini cu calcule absurde”. in final Robert biruieste. Aceasta ii ofera protectie. Ideea scrierii unui roman ramane obsesiv in mintea sa. Lia. Petrisor. Citind pana tarziu in noapte. “tine sedinta in fiecare sambata. in dorinta sa trecatoare de izolare. Experientele sale anterioare. III. adolescentul povesteste cum colegul sau Fanica. Reprezentatia adolescentului este reusita. La o zi de la spectacol. In final. Adolescentul priveste viata lor linistita. MANSARDA Partea a doua a romanului incepe cu prezentarea cadrului in care adolescentul petrece cea mai mare parte a timpului sau – mansarda. Dar nu trebuie sa ma gandesc. de cufundare in lectura. Insa. Incantat ca. 5 .Ce sa scriu. Toate acestea il fac sa adoarma. se creeaza o atmosfera tensionata intre Robert si Dinu. Au hotarat. Muza. datorita faptului ca fiecare dorea sa iasa cat mai mult in evidenta. Nu trebuie sa ma gandesc. adolescentul participa si lucra cu entuziasm: “muzica. activitatea societatii din care autorul facea parte atunci. la un moment dat. “MUZA” – SOCIETATE CULTURAL . Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfantul Spiridon”.“Teza”. FANICA In acest capitol. Dupa pregatiri si repetitii intense.”. • SFARSITUL PARTII I • Partea a II –a I. ii alungau orice fel de emotii. Orgoliile amandurora au avut.. Insa. conferinte.“ne-a promovat pe toti”. Societate cultural-dramatica. sa puna in scena Don Juan.. ca societate dramatica ce este. de la patru la opt”. ci sa scriu”. obisnuit cu ideea ca va ramane repetent. piese de teatru. face o confesiune. Personajele sunt chiar profesorii lor. declamatii. pe care nu-i cunoaste nimeni”. Marturiseste cititorului sentimentele fata de lacasul sau. spectacolul sa dovedit a fi un real succes. dispretuindu-si “bland” vecinii. liceenii afla ca “Dinu. cursul vietii vecinilor sai: “doi tineri. ceaiul. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica Muza”. II. nimeni nu a observat micile incuracari si incurcarea versurilor. Autorul surprinde. ”. Dorinta lor ascunsa era de a impresiona pe domnisoarele prezente la spectacol. Autorul il va juca pe Toivinovici. “a scris o revista. “poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice”. discutii. La sfarsit. prin fereastra mansardei sale. sum “sotul aduce prajituri la amiazi” si “sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa”..DRAMATICA Acest capitol prezinta amplu. Vanciu i-a “pedepsit filozoficeste” . Incertitudinea viitorului il sperie – “Ce se va intampla daca mansarda va fi stapanita de altul!?. Sasa. de suferit. Cand ma intorc din strada. “Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirand alt vazduh decat acela al odaitei in care am invatat slovele pe o tablie de carton.. ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop il voi scrie din acelasi indemn. observa cum lumina se aprinde si se stinge brusc in “iatac”.

“Urma. care erau si publicate. cu ajutorul durerii fizice: “Cand imi alungam somnul cu pumnii. cum chiar el marturiseste:” “Mi-am cautat si eu.”). tot timpul. Chiar dupa cateva insistente. cu ochii inclestati de tinta. prieteni”. Douazeci si cinci de lei de articol. cu pumnii stransi gata de a se pravali si a-mi indurera carnea”. incercand sa miste pe autor.. invocand o “afacere familiala” tanarul se invoieste de la ora de gimnastica cu scopul de a-i face o vizita domnului Leontescu: “Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca. langa noi”.“ V. devenit comic tocmai prin coincidenta dintre culoarea bolnavului si specificul multor substante ale acestui obiect de studiu. Si spre mirarea cititorului. Povesteste si despre plimbarea la Valea Calugareasca.. Marturiseste cu seninatate. Trist. Gandurile ce ii ravaseau mintea in acel moment. I-am spus dlui director cum stau lucrurile. baietii nu s-au aratat prea incantati la final.. marcheaza parca lipsa de vitalitate a personajelor dintr-un oras cu o mitologie inca nedescoperita: “In dupa-amiaza aceasta de noiembrie. si cunoscandu-l pe domnul redactor de “asta-vara” porneste increzator spre redactie. simtindu-se “dezgustat si obosit”. “Ma umilisem mult si fara nici o izbanda. apoi. insa nici cateva saptamani nu a indraznit acest lucru. In fiecare noapte. ca toti oamenii slabi. “In ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu”. incepeam sfertul acela de dulci si dureroase desfatari”.”. adolescentul considera cele mai frumoase zile zilele in care se biciuia. cand se forta sa faca ceva. Cand citeam pana ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele”. la via lui Morariu. Iti spun eu ca se face. chiar de se stia un talent -putand sa scrie despre orice – lua o decizie. cu buzele strivite de furie. Nefiind la prima incercare de a obtine un onorariu (“Intr-o zi am precizat: pentru douazeci de articole. raspunsul ce l-a primit nu era unul incurajator: “Am vorbit. o clipa de extaz. lucru real. Domnul Leontescu ma stie student”. sunt trist”. Se face.] Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic dlui Ilie Leontescu. sa-l socheze cu gandirea sa: “Pastram franghia dupa un raft cu carti. Culegatoare au fost din belsug.” A renuntat la acest obicei si. Prin minte ii trec momentele in care. inainte de a stinge lampa. insa baietii nu au putut profita “pentru ca parintele lui Morariu a ramas. Insa. incruntat. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice. DOMNUL REDACTOR Domnul Leontescu. Chiar si asa.Unul dintre cuplete este dedicat elevului bolnav de galbinare din cauza chimiei. Melancolia il cuprinde pe de-a intregul ca o mana ce ta strange. redactorul ce poarta numele capitolului. lucreaza la o revista unde adolescentul trimitea constant articole.. Desi acesta ii anuntase ”ca vor fi culegatoare tinere si must”. Se simtea mai puternic. Desi am talent cu carul. prin durerea trupului devenea stapanul propriului sau suflet. trist in aceasta perioada a anului. adolescentul incearca sa redevina fiinta puternica si hotarata de alta data: “Hotarat ca o stanca. NOIEMBRIE Soarele de noiembrie.. iar o eventuala despartire 6 . IV. Cu toate acestea.. el ii tot “fagaduia” articole. cate publicasem pana atuncim ceream cinci sute de lei. [. el tine la prietenii sai. marturiseste adolescentul.

singura mea nadejde”. Acest lucru il deznadajduieste in ideea de a scrie un roman: “Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop. in care elvii invata pe rupte. VIII. multi fara a intelege nimic. cu preocupari stintifiice. spre exemplu. fara succes. iar sufletul meu se intoarce”. ca exista un singur suflet in mine.. dau o oarecare bataie de cap regizorului (“Regizorul este Dl Filimon. gaseste sentimente si conceptii contradictorii. il intristau lucruri simple. chiar auzind fraza care se concepe (“Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. dupa cum este firea fiecaruia. vine printre cei dintai. toata dupa-amiaza. gasindu-si masuratoare in repetitiile pentru spectacolul “Un liceu model”. aprinde lampa si atunci “odaita reinviaza. Unii elevi sunt mai expansivi. De mai multe ori. sunt tinute de un maestru ocultist si filozof. DRUMUL CATRE MINE INSUMI “Drumul catre mine insumi” este capitotul in care scriitorul incearca sa patrunda intr-o lume. [. se mai gasesc cativa baieti care ne dau ajutor. VI. iese din aceasta stare de continua cautare. ca sa-i auda si dl Boloveanu”. intristat fara motiv. adolescentul incerca sa sa gaseasca si sa se inteleaga. erau si ei alaturi de actori. Uneori. Orele de latina. Incearca sa-si inteleaga simtirile. trairile si sentimentele: “Eu simt. Era sufletul si mintea sa. pana acum ii era teama ca nu va reusi sa o cucereasca. in alte zile de fiecare data. datorita lipsei acute de dictie a lui Pake. Traduce 7 . amintiri care l-au scos din lumea in care tristetea il tarase. Profesorii. INCIPIT VITA NOVA Mircea Eliade evoca lumea liceelor din Bucuresti.” VII.il doare. Ramane cu regretul timpului pierdut. de la Teatrul National”). Insa. din care nimeni nu intelege o boaba. mai rautaciosi. Un personaj deosebit este Bratasanu. fac observatii cu glas tare. altii mai timizi. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la fereastra mansardei prin care se strecoara lumina unui nou inceput. “de aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre”. deci.. in care. dl Boloveanu ar fi trebuit sa-si faca repetitiile cu fanfara. “Ne adunam in sala de muzica. “cate unii. Actorii. Minculescu. viniete risipite priun reviste). Ii mintim ca facem repetitii in fiecare zi. drumuri de tara marginite cu plopi. impartasindu-le macar o farama de entuziasm. Ba chiar.] Asa sunt profesorii: oameni cumsecade. adolescentul de saptisprezece ani. cu preocupari obisnuite. Dar cum sa ajung la el?”. In banci. sa-i atraga pe elevi. si cartile din rafturi imi vorbesc. REPETITII Viata liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elevetian. care ii trezeau intrebari de sine (melodii.” Scenele care se repeta. “Melancolia a fost izgonita de amintiri”. Insa acesta incearca. Acum a redevenit el. Privind in el. in afara de “actori”. Profesorii ne cruta. din clasa a VIII-a. In acelasi timp si in acelasi loc. gasesc si o parte foarte buna in faptul ca joaca in piesa: “Profesorii nu indraznesc sa ne asculte. care stie sa traduca din latina.

Cu toate acestea. sfioase. singura consolare o constituie contemplarea acestora.” In noaptea pentru care se pregatisera intens au pornit la colindat pe la case. i-au poftit chiar in casa. avand insa insuficient la limba latina. este elevul cel mai lenes. Acolo alegi fata dupa bunul plac. In orasul monoton. zi premergatoare inceperii unei noi saptamani de lucru. pe care nu o are mereu. momentul de relaxare a familiilor inainte de a intra in tulburarea altor zile monotone. ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti.” Fara prea mult entuziasm. solduri si sani tainuiti. in fiecare sambata. Marcu e mult mai bine informat: “a cetit pe tot Tacit. s-au despartit si fiecare s-a dus la casa sa. Robert ar spune a dragostii.” IX. si dupa ce au stabilit o viitoare intalnire. ci numai ascultand fraza”). care nu ascund nimic. dobandesc imaginea unor zane din povesti. tolerat de toti profesorii.chiar fara sa se uite in carte. s-au intors acasa la adolescentul miop. impartasindu-si impresiile despre femei. Nu pentru ca e urmata de duminica. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de cand spune ca va fi iubit in curand de o printesa. erau un prilej foarte bun de a comenta repetitiile pentru Un liceu model si pentru a-l barfi pe Robert :”Toti simtim o deosebita bucurie sa barfim pe Robert. de cand a venit la liceu. au inceput sa cante cu voiosie. in imaginatia adolescentilor. Am sorbit mireasma feminina cu ochi inghetati. unde masa era pusa si vinul in pahare. smochine). cred eu. Nu stie decat lectia. ci pentru ca sambata e ziua trupului. Insa. La sfarsit. mergea cu prietenii sai la cate o “casa cu felinare rosii”. iar “baietii au fost revoltati. a femeilor isterice. la aniversarea lui Fanica. Si a cetit multe volume de Boissier. scriitorul a trecut pe bunul sau prieten. “Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sambata ca pe o zi rara. pentru casele batranesti: “A ruginit frunza in vii” si alte cantece traditonale). adolescentul nu il invidiaza pentru ca. Dinu. 8 .” Repertoriul baietilor este bogat si contine cantece pentru fiecare tip de oameni (pentru patriotici: “Pe-al nostru steag e scris Unire”. in constrast cu el. Sambata nu este provinciala ca duminica. unde baietii au fost servitii cu ceai cu cozonac si au luat alte produse traditionale (nuci. adunarile baietilor in mansarda sa ii da adolescentului o stare de spirit. Chiar si asa. senine”. ia doar premul intai cu cununa: “De fapt. ipocrite – sau inalte. lacom.” Trupurile feminine sunt de toate felurile: “trupuri plapande sau provocatoare – mignone. Au injurat pe proprietari si au iesit trantind poarta. CU MOS-AJUNUL Unul dintre putinele capitole vesele si pline de vitalitate. Dupa ce au baut aproape tot vinul. nu stie nimic. despre lume in general: ”De ce sa ascund? Am privit adesea. lasi banii pe masa si pleci.” Marcu. unde “se educa fortele masculine”. SAMBATA Sambata este o zi in care liceenii se plimba prin oras. care. Aceste intalniri. • SFARSITUL PARTII A II –A • Partea a III-a I. mandre. care doar adumbresc. ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni.” Altii. mandarine. Unii oameni nu i-au primit. Iar Poprisan. “Incepem repetitiile sub bagheta lui Fanica. restul se petrece fara emotii. Dar nu stie de ce Horatius a scris “Carmen Saeculare”. ce se prelungeau mult in noapte.

recunoaste ca sufera. cu dinti 9 . Recunoaste ca se minte. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele. Hotararea de schimbare a personalitatii pare irevocabila: “In curand. L-am urat. Sambata devenea din ce in ce mai putin emotionanta. Sau i-au ramas prea putine. fiind “sarbatoritul”. Nici macar amintirile nu i-au mai ramas. pentru ca mia scris viata”). eu si lumea”. El (Dinu) a dat clasa a VIII-a in particular. Voi rodi pretutindeni roade noi. S-a inscris la Conservator.” Adolescentului i se pare acum inutila si haioasa ideea de a scrie Romanul adolescentului miop. plin de reflectiile unui adolescent care traieste experimentele cele mai bizar.. in sufletul autorului. “Dar e anul meu.” Reintalnindu-se in vechea mansarda peste care timpul nu parea ca trecuse. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si in alta matca. Ceilalti au trecut si sunt acum la facultate. Insa. pentru ca scriitorul italian i-a luat initiativa a ceea ce ar fi vrut el sa scrie. II. III.” IV.. Increzator sustine: “Nu mi-e teama de nimeni.Scriitorul insa era constient: aceasta nu era dragostea. adolescentul vrea sa-si formeze. miop. pentru crearea unei personalitati diferite. si l-am calit cu gandurile mele. Si l-am iubit. baietii afla cu stupoare cazul lui Radu. PRIETENII Jurnalul se extinde pe durata unui an intreg: un an lung. si pasii lor ma departau. cititorii l-ar putea acuza de pagiat dupa ce i-ar citi cartea. N-a scapat nimeni. UN AN “A trecut un an. ca duce o viata dubla si marturiseste cu regret ca: ”dupa un an. voi fi altul. dar si pentru ca l-a descris asa cum este (“L-am urat si l-am iubit o dupa-amiaza intreaga.”. o alta personalitate. Chiar lui Giovanni Papini”. iar el a facut cinste intr-o berarie. Recunoaste ca s-a schimbat. pe care eu l-am dospit cu sangele meu si l-am insufletit cu viata mea. I se pare revoltator faptul ca. PAPINI.” Incearca sa se incurajeje gandindu-se ce “e dovada de virilitate”. insa. Dar Robert n-a mai voit sa se inscrie iarasi la liceu. pentru a descoperi noi radacini acolo unde nu sunt. Prietenii l-au laudat. si a cazut. “Un om sfarsit”. aproape toti prietenii mei au iubit. Un caz tragic: el fugise de la internatul din Brasov “pentru ca isi stie sigur repetentia”. Personajul “cu chipul lui de tobosar. se insista asupra cartii lui Giovanni Papini. pentru ca el cuvantase lumii ceea ce voiam sa cuvant eu. pentru ceilalti nu conta asta. care exprima exact starea de spirit a autorului. Numai eu. incat ma socoteam aproape fara prieteni. Tanarul Eliade este si bucuros si suparat.” Revederea cu ei sta sub semnul unui bun ramas: “Pasii mei ma instrainau de prieteni. dragostea de trup. e anul vointei mele. cu Furtuneanu si Bricterian.” Lupta se duce. poate. Drumurile celor sapte prieteni deveneau din ce in ce mai departate: “Nu mai suntem nici colegi. EU SI LUMEA In “Papini. Intentia de identificare cu Papini este totala. Intr-un an s-au intamplat multe. Prietenii se indeparteaza treptat: “Am fost atat de singur in ultimele luni. Era.

”Au trecut de mult timpurile cand chimia si insectele imi odihneau creierul. din pricina noului regulament. iar caietele cu amintiri sunt din ce in ce mai numeroare (“Cand voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfarsesc caiete dupa caiete. Datorita schimbarilor sufletesti. Simte ca stintele care odata il fascinau (istoria. asteptand noi examene.” Nu accepta credinta obisnuita in Sfinti. Si nu stiu nimic alt. Se lasa o tacere apasatoare in mansarda. si nimic nu inteleg. iar baietii il considera cinic pentru ca nu-si arata adevarat suferinta. Amintirile il napadesc. Incearca sa gaseasca adevaratul inteles pentru credinta. crapate”. “Nu stiu daca ceea ce imi lipseste este credinta. V.” VII. dupa examenul de corigenta pentru care atat el cat si Marcu invatasera. in Biserica. filozofia) sunt inutile. De ce ma napadesc amintirile?” VI. Ar vrea sa-si stie soarta ca sa stie cum sa procedeze. MA CLATINA VANTURILE Capitolul prezinta schimbarile de mentalitate si preocupari prin care trece adolescentul.. TRISTETI. “pentru ca mi-a murit mama”. Romanul nu l-a inceput. invataseram matematica”. si fiecare poarta alata luna sau alt an. “ajunsese cinic si vulgar” si nu putea manca fara sa bea tuica fuma multe tigari si “spunea anecdote stupide”.” Realizeaza cum insemnarile adolescentei se apropie cu pais repezi de sfarsit.. pentru ca nu va mai fi adolescent. si lasat iar in suflet. dezamagit. BACALAUREATUL “Bacalaureatul” infatiseaza partea finala a epocii de scolaritate. Unii spera la “tomnateca promovare”. zile sfarsite inocent in fata bocalului cu tritoni. “Am ramas sa sfarsesc singur lupta. multimi. Incertitudinea ii pune stapanire pe ganduri: “Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa luni.] la Isus?” In final. dupa trei ani. confesandu-se: “Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase. si dusmanii rasar din mine.” Se simte altul. Nu stia ce avea sa faca in continuare. “Sunt obosit si trist. IN VARA Acum. trist dupa despartirea de prietenii sai. Au trecut si timpurile lui Felix Le Dantec si Haeckel. “Vanciu biruise. “Cum as putea ajunge [. ce ii sperie.lati si buze mari. Pentru prima oara scriitorul povesteste aproprierea bacalaureatului. si iarasi inaltat.”). 10 . Motivul pentru care nu poate sa invete il dezvaluie. in Mantuitor. noptile istovite langa cartile cu scoarte rosii din Bibliothèque de Philosophie scientifique. corigenta devenisa o certitudine sperantele ii erau indreptate spre “tomnateca promovare”. poarta suferinta in suflet ca o cruce grea ce ii apasa umerii. neparand miscat. adolescentul isi da seama ca “eroul ar aparea vesnic contradictoriu”. stiind de acum ca Vanciu ii va lasa corigenti.” Retraind amintirile pastrate in caiete se simte departe de lumeea aceea descrisa. Printre ei si adolescentul miop. grea de amintiri. Nu va mai scrie. pentru credinta sa. isi deschide in totalitate sufletul. si sunt singur in casa aceasta. Jurnalul nu mai prezinta interes. de prieteni.

.” Capitolul “Final” consfinteste rotund.. isi amintea lecturile sale stintifiice si anii petrecuti in laborator.. atunci.. se hotaraste: “Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop.. am scapat!.” La acel sfarsit de toamna. mult.] M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani. a sublinierilor cu creion rosu..O viata se inchide.” O farama de indoiala ii ramane insa in suflet: “Daca nu voi trece?.. a memorizarilor. FINAL “Am scapat.” Realizeaza cu nostalgie si durere ca il intristau clasele unde nu vor mai fi fete cunoscute. Nu vrea sa renunte la adolescenta.” 11 . a fiselor. ii dau note mici.. si asta ma doare: mult. intr-o simetrie a textului.. “Am fost cuprinsi. firesc si dramatic. Si nu simt nici o bucurie.” VIII. m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop. Privind cum ploua incheie Jurnalul. Si de aceea scriu in caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu.” In timpul probelor de oral. sfarsitul perioadei de liceu: “Mi-am cetit numele pe listam cu ochi tulburi. care il desconsidera.” Vrea sa surprinda realitatea. il intristau dulapurile cu carti de unde citise. a rasfoirilor nervoase. de febra nestapanita a lecturilor pripite.Adolescentul care citise atat de mult se simte ofensat de atitudinea indiferenta a profesorilor. [. in aceasta zi de toamna. Ideea de sfarsit il cutremura: “Cine ar putea intelege tristetea salbatica a acestui sfarsit pentru totdeauna?. pentru a incepe sa scrie la roman: “Pentru ca am ramas singur.. Elevul este singur in fata profesorului: “Sunt aproape trecut.