“ Romanul adolescentului miop ”

- fisa de lectura –

Partea I I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Prima scriere a reputatului istoric al religiilor este “Romanul adolescentului miop”, aparut din grija de a nu uita vremurile trecute: “Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi ‹‹Romanul adolescentului miop››”. Mircea Eliade crede ca inspiratia nu este absolut necesara, ci este nevoie numai de a inregistra toate faptele de viata, incepand din clasa a IV –a de liceu, cand scriitorul avea “pistrui ca un ovrei” si invata chimie intr-un laborator situat in firida sobei. Incercand sa gaseasca un personaj feminin pentru romanul sau, adolescentul cere sfatul verisoarei sale si prietenului sau, Dinu. “M-am tulburat mult la inceput, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decat pe fetele cizmarului vecin, care in nici un caz nu pot trece intr-un roman.”. Dupa inca un “insuficient” la matematica si amenintarea corigentei, cei doi prieteni gandeau “ca singura mea nadejde nu ramane decat Romanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecat de lucru.”. Astfel nimeni nu va mai cuteza sa-l lase corigent. II. GLORIA LUI ROBERT Al doilea capitol se intituleaza “Gloria lui Robert”, personaj care il citeste pe D’Annuzio, italianul “cu carti frumoase si femei frumoase in amintiri”. Robert e adolescentul care vrea sa devina faimos si “el ne spune ca citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Noi toti il tulburam cu glume rele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si antipatic in acelasi timp”. In fond, este personajul care isi schimba in mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri: de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se in cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati shcizofrenice (“Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine, in cateva saptamani, ca sa-mi schimb parerile si sa nu fac din el un erou ridicul de roman”). Autorul povesteste “prima aventura” traita in Parcul Carol, cu Robert, Perri si Dinu, “am intalnit in aceea dupa-amiaza patru fete”. La scurt timp perechile se formasera, “eu ramasesem cu [...] o bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ochii negri”. Sfarsitul intalnirii nu a fost unul placut. Incercand sa o sarute, fata “s-a ridicat, si-a scuturat rochia si mi-a spus, lacramand, ca pleaca sa-si caute sora”. Povestind asta prietenilor sai, acestia au fost de parere ca “a fost ceva interesant, dar nu prea mult”. De atunci adolescentul nu-l mai intovaraseste pe Robert “in intalniri cu fetele”. Acesta raspandeste zvonul ca s-ar teme, iar autorul marturiseste ca “zvonul nu e cu totul in afara de adevar”. III. JURNAL DE CLASA

“care sta in spatele lui”. invata bine. nerozi”. pe care il citeste chiar si atunci cand profesorul explica. “Baietii il cred prost si ii spun.”. pentru ca e schiop. elevul terorizat de chimie. deoarece ii considera pe acestia “fara exceptie. “Baietii il indragesc. Fosil. Fosil il reclama pedagogului. pe care il intalnea in aceeasi familie. pentru ca romanul trebuie citit”.” Caleia. “aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale”. Intreaga operatiune sa transforma intr-un hohot de ras. IV. si raspunde profesorului cu seninatate ca “nu stie”. care il pedepseste ca a tulburat ora: “Caleia va face o ora de arest”. “nu e simpatizat. paraste baietii. UN PRIETEN In al cincilea capitol. Totul se petrece intr-o atmosfera englezeasca a domnilor care fumeaza tigari selecte. cunoaste chimie si –pe deasupra. vine cu un roman la scoala. insa.Ora de muzica. INTRE DON JUANI Acest capitol prezinta doi dandy de Bucuresti. de doua ori pe an: la Sf-tul Dumitru si a treia zi de Pasti. si voia sa-si recupereze banii pentru tipar cerandu-le elevilor sa-i cumpere brosura: “o bucata costa sase lei”. la cererea profesorului: “S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. cu ochii mari si bulbucati. la care citeste de zece-cincisprezece ori fiecare lectie si nu intelege nimic. Si pentru ca nu a obtinut. focalizata in acest capitol este plina de avatarurile nesupunerii varstelor tinere. mainile lungi. Pentru ca. schimbandu-si doar imbracamintea si comportamentul in functie de epoca. in care era rapit de pe strada de o servitoare si dus in alcovul unei tinere dornice sa-l cunoasca. iar pentru ca e evreu. numita “Crinul”. In ziua cand trebuie sa fie ascultat se intereseaza de lectie. afara de chimie si matematica. ii trage o palma peste ceafa. elevii urmaresc fetele si doamnele de pe bulevard. pe motiv ca face 2 . Dupa cum afirma Robert. V. Discutia se desfasoara in jurul unor teme din lumea scolareasca: geniile sunt nefericite. Robert vorbeste despre posibilitatea de a tine o femeie de brat. Unul din ei ‹‹a cerut voie afara››. intorcandu-se in banca sa. Nimeni nu stie. Tandarica. pentru ca e inteligent si sperios. adolescentul vorbeste despre prietenul sau Marcu: “Prietenul meu Marcu e inalt. pretinde ca nu poate canta. Profesorul de muzica publicase o romanta. caruia autorul notase “o suma de versiuni”. Rade in toate orele. aceiasi dintotdeauna. Sylvia este “o frumoasa si veche “simpatie” de a lui Dinu. Dinu povesteste o intamplare enigmatica. fiind poate cel mai semnificativ exemplu al invatamantului bazat pe teroare si exceland prin rigiditate. Cunoaste cele mai abile formule de introducere cand trebuie sa ceara scuze profesorilor. parul cret. din pricina lungimii nasului. il mai striga si Marcala”. de ce i se spune Cocos”. In fiecare dimineata. de a se simti impreuna in al noualea cer. Marcu nu sufera pe Furtuneanu si Furtuneanu nu sufera pe Marcu. uscat. Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica. picioarele lungi”. e zgarcit. Nu trebuie “sa-l tina mult la lectie. un alt personaj – oarecum grotesc. ceea ce se petrece la liceul acesta!››”. ca e ‹‹o adevarata barbarie si abuz de putere. in urma cu un an cand toti baietii trebuiau sa se tunda cel putin numarul 3.e so evreu. pentru ca baritonii clasei incep sa vocifereze. copiaza la teze. dar considerata de autor “vulgara”.

Pentru acest premiu invatasera tot anul.. Fanfara era prezenta. tine de soarta. PREMIANTII “Azi-dimineata s-a randuit banci in curtea liceului. colegii premiantilor ii felicitau. Intre timp.. La sfarsitul orei Furtuneanu “l-a insultat. CORIGENTA . nu e un om rau”.otita Frurtuneanu venea la scoala “cu aceleasi plete negre. “Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt. cateva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii”. Marcu “completa confidential”: “sa-l tina ma-sa in vata”. Le daruieste tuturor media “suficient”: “Magarilor!. Autorul marturiseste ca din clasa I gimnaziala “germana ma obsedeaza”. O alta corigenta. Nu avea decat saisprezece ani.Hai?” VII. LUNI 8-9. s-a adus o catedra.. in care nu patrunsese masina de doi ani”.”. ramane corigent la matematica.. unde cei mai silitori paseau curajosi sa-si ia diploma si cartile. apare la matematica.10 iulie Capitolul descrie o experienta extrema a insusi autorului: ramane corigent la germana din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare. isi propune sa o invete la vara si considerand ca “e foarte inteligent ceea ce fac. [. Isi propune sa lucreze intens si sa ispraveasca trigonometria. pentru profesor. palmuieste elevii”. care il face sa uite lectia intr-o clipita. Cuprins de disperare. sa cunoasca mai bine detaliile acestui obiect subtil. “Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla”. unui timp ireversibil./ -Unu. l-a facut lipsit de buna crestere si a incheiat formidabil: -Sa nu-mi mai intinzi mana pe strada!”. Marturiseste cu ura in jurnal ca “uram pe acei adolescenti cu fruntile inguste... La toate acestea.. “domnul director. profesorul ajunsese director. Scopul corigentei. algebra. se gandeste chiar la sinucidere. VIII.] Munca mea si torturile mele. In acel an isi exasperase profesorul: “-Domnule. vioara”. se duc la cinematograf si se masturbeaza in fiecare noapte.. autorul recunoaste ca. Inauntrul adolescentului miop se dadea o lupta apriga intre gandurile si sentimentele sale. In finalul capitolului.. incluti si impersonali. “Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami. de data asta mai tarzie si aproape inevitabila. Adolecentul isi face. care isi invata lectiile.”.. VI. insa. la fel cum moartea este data oamenilor supusi destinului. cand se infurie.. binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. va rog. Nerespectand acest program. eu mi-am uitat caietul acasa. marturiseste adolescentul.”. este simplu: ca elevul sa se pregateasca mai bine la matematici. 3 . si rezultatele mele nu erau pretuite”. Autorul a fost palmuit o singura data cand isi uitase umbrela in clasa si a sarit pe fereastra. “glasul ii rasuna formidabil in fiecare dimineata si. citea pe Nick Winter. in ciuda tuturor. dar invata la scoala evanghelica si.. Era serbarea de sfarsit. la Conservator. juca inca nasturi. sfarseam intotdeauna cu insuficient”. plin de entuziasm un program prin care isi propune “in trei zile invat ce n-am invatat un an si scap. GERMANA Considerandu-se “persecutat” de profesorul “cu o tunica ofitereasca” adolescentul trebuia sa invete cu un meditator pentru a nu ramane corigent. Impricinatul crede insa ca a nu sti bine matematica este un dat.

Nu mai voia sa iubeasca fictiv. dar cu o zi inainte incearca sa se convinga. prost imbracat. Acasa a trebuit sa se prefaca trist din cauza corigentei. am dormit nopti frumoase in Dobrogea. in timp ce citea pe Panait Istrati cunoaste un vagabond cu care a “petrecut patru ceasuri de vorba”. ma sinucid”. Dumbrava ii placea . JURNAL DE VARA . pentru ca cititorului sa placa romanul. nu se gandeste deloc la corigenta. este ispitit. el. IX. Acum. gandind: “poate am sa pricep la toamna. poate. Se intelege cu Dinu sa amane pregatirea pana la inceputul lunii urmatoare. Trei zile mai tarziu. dar a fost iubit de sapte”. drumuri lungi impreuna. probabil pentru a-si insufla incredere in sine. Din clasa lor erau patru corigenti la matematica: Dinu. pentru ca la Bucuresti ma sufocau miresmele si patimile”. Dinu ii “povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. departe de viata pe care o ducea atunci. de niste carti imprumutate pe care trebuie sa la sfarseasca cat mai repede. isi petrece citind zilele pana cand se intorc ceilalti din Dumbrava. alimentand visele adolescentului de a-si crea propriul drum in viata. totusi. Aceea cu existenta unei eroine. “In roman voi scrie ca doream Dumbrava. Inceperea studiului este amanat la nesfarsit. Resemnat renunta la idee. sa plec in tabara de la Dumbrava Sibiului. intalnirile cu prietenii se rarisera. isi propune. In vacanta. “Astept cu resemnare sfarsitul lui iulie. Se va apuca de matematica la sfarsitul lui august. isi petrecea timpul citind si visand. Ba chiar intr-o dimineata. care ratacise mult si indurase multe”. i se pare stupida ideea din primul capitol. Bonas. 4 . Cercetasia mi s-a parut intotdeauna o institutie exaltata si dubioasa. A invatat cateva capitole. I-a povestit aventurile sale. Am facut. X. O saptamana mai tarziu baietii se intorc din tabara. lucrul la roman incetase. ia o hotarare foarte mare: ”daca pana la 15 septembrie nu invat de la un capat la altul toata materia. slujbele (picolo intr-o cafenea. paznic la o magazie. Profita de vacanta pentru a citi tot ce-i place. El a iubit in Sibiu numai trei fate. Desi nu avea vointa. am colindat in muntii Neamtului”. Nici prin gand nu-i trece sa piarda “prilejul lecturii unor carii pe care doream de mult sa le cunosc”. citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbrava. In restul zilelor pana la examen adolescentul este incercat de ganduri. se intoarce mai devreme din tabara pe motiv ca i s-au terminat banii. ucenic intr-o ceainarie). Nu deschisese caietele de matematica. ca “de la toamna am sa incep sa invat serios”. iar in ultimul moment. Gandul ii ramasese acolo. Ultimii doi erau “cei mai prosti din intreaga clasa”.5 august “Am ajuns acasa”. Chioreanu. am ratacit in Bucegi. iar acum dorea sa invete psihologie in incercarea de a se intelege pe el insusi. Reintorcandu-se in mansarda sa. sunt cu adevarat trist…”.Mai tarziu a “cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam”. ca poate de repetentie are nevoie in acest moment din viata sa. sentimente si ciudate trairi. Dand putine lamuriri. cand voi studia psihologia”. Constient ca se apropie corigenta.o credea “ispititoare si curata”. Afla ca examenul de corigenta trebuie sa-l sustina pe 15 septembrie. Vagabondul – “un evreu tanar. VACANTA Desi a ramas corigent la matematica. “sau. totusi.

datorita faptului ca fiecare dorea sa iasa cat mai mult in evidenta. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica Muza”. Ideea scrierii unui roman ramane obsesiv in mintea sa. discutii. Nu trebuie sa ma gandesc.“Teza”. Vanciu i-a “pedepsit filozoficeste” . de cufundare in lectura. ci sa scriu”. rolurile fiind impartite de autorul piesei.Ce sa scriu. Insa. “MUZA” – SOCIETATE CULTURAL . se creeaza o atmosfera tensionata intre Robert si Dinu. sum “sotul aduce prajituri la amiazi” si “sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa”. liceenii afla ca “Dinu. “Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirand alt vazduh decat acela al odaitei in care am invatat slovele pe o tablie de carton. • SFARSITUL PARTII I • Partea a II –a I. Petrisor. “tine sedinta in fiecare sambata. face o confesiune. Insa. ”. observa cum lumina se aprinde si se stinge brusc in “iatac”. adolescentul participa si lucra cu entuziasm: “muzica. “a scris o revista. “poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice”. Orgoliile amandurora au avut. Personajele sunt chiar profesorii lor. la un moment dat. nimeni nu a observat micile incuracari si incurcarea versurilor. Dupa pregatiri si repetitii intense. in final Robert biruieste. Dorinta lor ascunsa era de a impresiona pe domnisoarele prezente la spectacol. La o zi de la spectacol. prin fereastra mansardei sale. adolescentul povesteste cum colegul sau Fanica. activitatea societatii din care autorul facea parte atunci. piese de teatru.. sa puna in scena Don Juan. cursul vietii vecinilor sai: “doi tineri. Toate acestea il fac sa adoarma.. obisnuit cu ideea ca va ramane repetent. Autorul surprinde. Autorul il va juca pe Toivinovici. ii alungau orice fel de emotii. Citind pana tarziu in noapte. MANSARDA Partea a doua a romanului incepe cu prezentarea cadrului in care adolescentul petrece cea mai mare parte a timpului sau – mansarda.DRAMATICA Acest capitol prezinta amplu. Desi. dar intarzie a se concretiza: “. Lia. Incantat ca. Societate cultural-dramatica. Sasa. Cand ma intorc din strada. Marturiseste cititorului sentimentele fata de lacasul sau. Aceasta ii ofera protectie.”. Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfantul Spiridon”. ceaiul. II. III. mangai cu ochii zidurile”. Muza. La sfarsit.“ne-a promovat pe toti”. ca societate dramatica ce este. declamatii. Au hotarat. conferinte. ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop il voi scrie din acelasi indemn.. de la patru la opt”. fata de mansarda. 5 . Dar nu trebuie sa ma gandesc. pe care nu-i cunoaste nimeni”. in ultima vreme aceasta societate cunoscuse un avant puternic. Experientele sale anterioare.. de suferit. in dorinta sa trecatoare de izolare. Incertitudinea viitorului il sperie – “Ce se va intampla daca mansarda va fi stapanita de altul!?. dispretuindu-si “bland” vecinii. In final. FANICA In acest capitol. Reprezentatia adolescentului este reusita. Autorul marturiseste: “am incercat sa acopar pagini cu calcule absurde”. spectacolul sa dovedit a fi un real succes. Adolescentul priveste viata lor linistita.

“In ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu”. NOIEMBRIE Soarele de noiembrie. langa noi”. el tine la prietenii sai.”). el ii tot “fagaduia” articole. raspunsul ce l-a primit nu era unul incurajator: “Am vorbit. Povesteste si despre plimbarea la Valea Calugareasca. chiar de se stia un talent -putand sa scrie despre orice – lua o decizie. apoi. insa baietii nu au putut profita “pentru ca parintele lui Morariu a ramas. incercand sa miste pe autor. trist in aceasta perioada a anului. adolescentul incearca sa redevina fiinta puternica si hotarata de alta data: “Hotarat ca o stanca. Chiar dupa cateva insistente. Desi acesta ii anuntase ”ca vor fi culegatoare tinere si must”. Douazeci si cinci de lei de articol. Iti spun eu ca se face. cu ochii inclestati de tinta. sa-l socheze cu gandirea sa: “Pastram franghia dupa un raft cu carti. incepeam sfertul acela de dulci si dureroase desfatari”. adolescentul considera cele mai frumoase zile zilele in care se biciuia. redactorul ce poarta numele capitolului. sunt trist”. invocand o “afacere familiala” tanarul se invoieste de la ora de gimnastica cu scopul de a-i face o vizita domnului Leontescu: “Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca. ca toti oamenii slabi. “Urma.. baietii nu s-au aratat prea incantati la final. la via lui Morariu. prieteni”. Nefiind la prima incercare de a obtine un onorariu (“Intr-o zi am precizat: pentru douazeci de articole. cu pumnii stransi gata de a se pravali si a-mi indurera carnea”. “Ma umilisem mult si fara nici o izbanda. prin durerea trupului devenea stapanul propriului sau suflet. Culegatoare au fost din belsug.Unul dintre cuplete este dedicat elevului bolnav de galbinare din cauza chimiei. Si spre mirarea cititorului. [. Melancolia il cuprinde pe de-a intregul ca o mana ce ta strange. marcheaza parca lipsa de vitalitate a personajelor dintr-un oras cu o mitologie inca nedescoperita: “In dupa-amiaza aceasta de noiembrie. In fiecare noapte. cand se forta sa faca ceva. inainte de a stinge lampa. incruntat. Chiar si asa. Prin minte ii trec momentele in care. marturiseste adolescentul. devenit comic tocmai prin coincidenta dintre culoarea bolnavului si specificul multor substante ale acestui obiect de studiu. I-am spus dlui director cum stau lucrurile. si cunoscandu-l pe domnul redactor de “asta-vara” porneste increzator spre redactie. cu buzele strivite de furie. care erau si publicate. Domnul Leontescu ma stie student”. o clipa de extaz. Se face. Cu toate acestea. DOMNUL REDACTOR Domnul Leontescu. Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice. iar o eventuala despartire 6 . IV. Gandurile ce ii ravaseau mintea in acel moment. lucru real.”..” A renuntat la acest obicei si. Trist. simtindu-se “dezgustat si obosit”. cate publicasem pana atuncim ceream cinci sute de lei. Insa. lucreaza la o revista unde adolescentul trimitea constant articole. cum chiar el marturiseste:” “Mi-am cautat si eu. insa nici cateva saptamani nu a indraznit acest lucru. Se simtea mai puternic..“ V. Marturiseste cu seninatate. cu ajutorul durerii fizice: “Cand imi alungam somnul cu pumnii. Cand citeam pana ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele”. tot timpul. Desi am talent cu carul.] Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic dlui Ilie Leontescu....

Minculescu. sunt tinute de un maestru ocultist si filozof. sa-i atraga pe elevi. Un personaj deosebit este Bratasanu. singura mea nadejde”. toata dupa-amiaza. in care. pana acum ii era teama ca nu va reusi sa o cucereasca. adolescentul incerca sa sa gaseasca si sa se inteleaga. Ii mintim ca facem repetitii in fiecare zi. deci. REPETITII Viata liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elevetian. Acum a redevenit el. Uneori. in alte zile de fiecare data. VIII. dl Boloveanu ar fi trebuit sa-si faca repetitiile cu fanfara. viniete risipite priun reviste).il doare. fara succes. “cate unii. intristat fara motiv. [. il intristau lucruri simple. Actorii. gaseste sentimente si conceptii contradictorii. Orele de latina. Era sufletul si mintea sa. DRUMUL CATRE MINE INSUMI “Drumul catre mine insumi” este capitotul in care scriitorul incearca sa patrunda intr-o lume. De mai multe ori. In banci.” VII. care ii trezeau intrebari de sine (melodii.. impartasindu-le macar o farama de entuziasm. Dar cum sa ajung la el?”. multi fara a intelege nimic. cu preocupari stintifiice. Profesorii. amintiri care l-au scos din lumea in care tristetea il tarase. fac observatii cu glas tare. aprinde lampa si atunci “odaita reinviaza. Acest lucru il deznadajduieste in ideea de a scrie un roman: “Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop. care stie sa traduca din latina. VI. spre exemplu. iese din aceasta stare de continua cautare. “Ne adunam in sala de muzica. Traduce 7 . ca sa-i auda si dl Boloveanu”. Unii elevi sunt mai expansivi. gasindu-si masuratoare in repetitiile pentru spectacolul “Un liceu model”. din clasa a VIII-a. se mai gasesc cativa baieti care ne dau ajutor. ca exista un singur suflet in mine. altii mai timizi. gasesc si o parte foarte buna in faptul ca joaca in piesa: “Profesorii nu indraznesc sa ne asculte. “Melancolia a fost izgonita de amintiri”. din care nimeni nu intelege o boaba. adolescentul de saptisprezece ani. in care elvii invata pe rupte.” Scenele care se repeta. drumuri de tara marginite cu plopi.] Asa sunt profesorii: oameni cumsecade. Privind in el. vine printre cei dintai. si cartile din rafturi imi vorbesc. Profesorii ne cruta. iar sufletul meu se intoarce”. dupa cum este firea fiecaruia. INCIPIT VITA NOVA Mircea Eliade evoca lumea liceelor din Bucuresti. chiar auzind fraza care se concepe (“Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text.. trairile si sentimentele: “Eu simt. Insa. de la Teatrul National”). datorita lipsei acute de dictie a lui Pake. in afara de “actori”. Ba chiar. erau si ei alaturi de actori. “de aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre”. Incearca sa-si inteleaga simtirile. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la fereastra mansardei prin care se strecoara lumina unui nou inceput. In acelasi timp si in acelasi loc. mai rautaciosi. dau o oarecare bataie de cap regizorului (“Regizorul este Dl Filimon. Ramane cu regretul timpului pierdut. Insa acesta incearca. cu preocupari obisnuite.

Au injurat pe proprietari si au iesit trantind poarta. CU MOS-AJUNUL Unul dintre putinele capitole vesele si pline de vitalitate. iar “baietii au fost revoltati. Acolo alegi fata dupa bunul plac. unde “se educa fortele masculine”. ce se prelungeau mult in noapte. Chiar si asa. Dinu. ia doar premul intai cu cununa: “De fapt. • SFARSITUL PARTII A II –A • Partea a III-a I. mandre. SAMBATA Sambata este o zi in care liceenii se plimba prin oras.” Altii. in constrast cu el. scriitorul a trecut pe bunul sau prieten. unde baietii au fost servitii cu ceai cu cozonac si au luat alte produse traditionale (nuci. i-au poftit chiar in casa.” Trupurile feminine sunt de toate felurile: “trupuri plapande sau provocatoare – mignone. Nu stie decat lectia.chiar fara sa se uite in carte. s-au despartit si fiecare s-a dus la casa sa. dobandesc imaginea unor zane din povesti. Iar Poprisan. lacom. la aniversarea lui Fanica. 8 . Insa. s-au intors acasa la adolescentul miop. este elevul cel mai lenes. Marcu e mult mai bine informat: “a cetit pe tot Tacit. in imaginatia adolescentilor. Nu pentru ca e urmata de duminica. momentul de relaxare a familiilor inainte de a intra in tulburarea altor zile monotone. solduri si sani tainuiti. Dar nu stie de ce Horatius a scris “Carmen Saeculare”. sfioase. care nu ascund nimic. ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. adolescentul nu il invidiaza pentru ca.” Marcu. despre lume in general: ”De ce sa ascund? Am privit adesea. au inceput sa cante cu voiosie. cred eu. lasi banii pe masa si pleci. erau un prilej foarte bun de a comenta repetitiile pentru Un liceu model si pentru a-l barfi pe Robert :”Toti simtim o deosebita bucurie sa barfim pe Robert. unde masa era pusa si vinul in pahare. singura consolare o constituie contemplarea acestora.” IX. Sambata nu este provinciala ca duminica. Am sorbit mireasma feminina cu ochi inghetati. “Incepem repetitiile sub bagheta lui Fanica. si dupa ce au stabilit o viitoare intalnire. pe care nu o are mereu.” In noaptea pentru care se pregatisera intens au pornit la colindat pe la case. Cu toate acestea. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de cand spune ca va fi iubit in curand de o printesa. ipocrite – sau inalte. mergea cu prietenii sai la cate o “casa cu felinare rosii”. ci numai ascultand fraza”). adunarile baietilor in mansarda sa ii da adolescentului o stare de spirit. in fiecare sambata. senine”. avand insa insuficient la limba latina. pentru casele batranesti: “A ruginit frunza in vii” si alte cantece traditonale). ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti. smochine). mandarine. “Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sambata ca pe o zi rara. impartasindu-si impresiile despre femei. care doar adumbresc. Robert ar spune a dragostii. zi premergatoare inceperii unei noi saptamani de lucru. de cand a venit la liceu. a femeilor isterice. Si a cetit multe volume de Boissier. Aceste intalniri. Dupa ce au baut aproape tot vinul. nu stie nimic. restul se petrece fara emotii.” Repertoriul baietilor este bogat si contine cantece pentru fiecare tip de oameni (pentru patriotici: “Pe-al nostru steag e scris Unire”. ci pentru ca sambata e ziua trupului. La sfarsit. In orasul monoton. Unii oameni nu i-au primit. care. tolerat de toti profesorii.” Fara prea mult entuziasm.

N-a scapat nimeni. Recunoaste ca se minte. in sufletul autorului. PAPINI.Scriitorul insa era constient: aceasta nu era dragostea. “Dar e anul meu. cu Furtuneanu si Bricterian. UN AN “A trecut un an. Hotararea de schimbare a personalitatii pare irevocabila: “In curand.” IV. recunoaste ca sufera. Intr-un an s-au intamplat multe. baietii afla cu stupoare cazul lui Radu. “Un om sfarsit”. PRIETENII Jurnalul se extinde pe durata unui an intreg: un an lung. voi fi altul. Chiar lui Giovanni Papini”.” Reintalnindu-se in vechea mansarda peste care timpul nu parea ca trecuse. Increzator sustine: “Nu mi-e teama de nimeni. Tanarul Eliade este si bucuros si suparat. Ceilalti au trecut si sunt acum la facultate. Si l-am iubit. miop. Recunoaste ca s-a schimbat. pentru ca scriitorul italian i-a luat initiativa a ceea ce ar fi vrut el sa scrie. Insa. Era. aproape toti prietenii mei au iubit. si a cazut.. insa. pentru a descoperi noi radacini acolo unde nu sunt. poate. fiind “sarbatoritul”. cititorii l-ar putea acuza de pagiat dupa ce i-ar citi cartea.”. II. Personajul “cu chipul lui de tobosar. Nici macar amintirile nu i-au mai ramas. EU SI LUMEA In “Papini. S-a inscris la Conservator. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele. Intentia de identificare cu Papini este totala. adolescentul vrea sa-si formeze. L-am urat.” Adolescentului i se pare acum inutila si haioasa ideea de a scrie Romanul adolescentului miop. iar el a facut cinste intr-o berarie. Numai eu. care exprima exact starea de spirit a autorului. El (Dinu) a dat clasa a VIII-a in particular. cu dinti 9 .” Lupta se duce. Voi rodi pretutindeni roade noi. Sambata devenea din ce in ce mai putin emotionanta.. o alta personalitate. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si in alta matca. eu si lumea”.” Revederea cu ei sta sub semnul unui bun ramas: “Pasii mei ma instrainau de prieteni. plin de reflectiile unui adolescent care traieste experimentele cele mai bizar. Drumurile celor sapte prieteni deveneau din ce in ce mai departate: “Nu mai suntem nici colegi. I se pare revoltator faptul ca. III. dragostea de trup. si l-am calit cu gandurile mele. Dar Robert n-a mai voit sa se inscrie iarasi la liceu. Sau i-au ramas prea putine. pentru crearea unei personalitati diferite. Prietenii se indeparteaza treptat: “Am fost atat de singur in ultimele luni. pentru ca mia scris viata”). pentru ceilalti nu conta asta. pe care eu l-am dospit cu sangele meu si l-am insufletit cu viata mea. ca duce o viata dubla si marturiseste cu regret ca: ”dupa un an.” Incearca sa se incurajeje gandindu-se ce “e dovada de virilitate”. si pasii lor ma departau. dar si pentru ca l-a descris asa cum este (“L-am urat si l-am iubit o dupa-amiaza intreaga. incat ma socoteam aproape fara prieteni. Prietenii l-au laudat. pentru ca el cuvantase lumii ceea ce voiam sa cuvant eu. Un caz tragic: el fugise de la internatul din Brasov “pentru ca isi stie sigur repetentia”. e anul vointei mele. se insista asupra cartii lui Giovanni Papini.

adolescentul isi da seama ca “eroul ar aparea vesnic contradictoriu”. Incertitudinea ii pune stapanire pe ganduri: “Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa luni. “Sunt obosit si trist. Unii spera la “tomnateca promovare”. corigenta devenisa o certitudine sperantele ii erau indreptate spre “tomnateca promovare”. Incearca sa gaseasca adevaratul inteles pentru credinta.” Realizeaza cum insemnarile adolescentei se apropie cu pais repezi de sfarsit. dupa trei ani. 10 .lati si buze mari. stiind de acum ca Vanciu ii va lasa corigenti. “Vanciu biruise. Simte ca stintele care odata il fascinau (istoria. invataseram matematica”. trist dupa despartirea de prietenii sai. si dusmanii rasar din mine..”). iar caietele cu amintiri sunt din ce in ce mai numeroare (“Cand voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfarsesc caiete dupa caiete. dezamagit. isi deschide in totalitate sufletul.” Nu accepta credinta obisnuita in Sfinti. “ajunsese cinic si vulgar” si nu putea manca fara sa bea tuica fuma multe tigari si “spunea anecdote stupide”. V. Motivul pentru care nu poate sa invete il dezvaluie. Pentru prima oara scriitorul povesteste aproprierea bacalaureatului. si nimic nu inteleg. din pricina noului regulament. Nu va mai scrie. Au trecut si timpurile lui Felix Le Dantec si Haeckel. IN VARA Acum. Se lasa o tacere apasatoare in mansarda. pentru ca nu va mai fi adolescent. grea de amintiri. de prieteni. Nu stia ce avea sa faca in continuare. crapate”. “pentru ca mi-a murit mama”. Printre ei si adolescentul miop. neparand miscat. MA CLATINA VANTURILE Capitolul prezinta schimbarile de mentalitate si preocupari prin care trece adolescentul. pentru credinta sa. ce ii sperie. “Am ramas sa sfarsesc singur lupta. dupa examenul de corigenta pentru care atat el cat si Marcu invatasera. si fiecare poarta alata luna sau alt an. filozofia) sunt inutile. Romanul nu l-a inceput. BACALAUREATUL “Bacalaureatul” infatiseaza partea finala a epocii de scolaritate. si iarasi inaltat. zile sfarsite inocent in fata bocalului cu tritoni. asteptand noi examene. in Biserica. Amintirile il napadesc. TRISTETI. Ar vrea sa-si stie soarta ca sa stie cum sa procedeze. “Nu stiu daca ceea ce imi lipseste este credinta. ”Au trecut de mult timpurile cand chimia si insectele imi odihneau creierul. iar baietii il considera cinic pentru ca nu-si arata adevarat suferinta. si sunt singur in casa aceasta. multimi. Datorita schimbarilor sufletesti.” Retraind amintirile pastrate in caiete se simte departe de lumeea aceea descrisa.” Se simte altul. in Mantuitor.. Jurnalul nu mai prezinta interes. confesandu-se: “Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase. De ce ma napadesc amintirile?” VI. Si nu stiu nimic alt.” VII. noptile istovite langa cartile cu scoarte rosii din Bibliothèque de Philosophie scientifique.] la Isus?” In final. “Cum as putea ajunge [. si lasat iar in suflet. poarta suferinta in suflet ca o cruce grea ce ii apasa umerii.

m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop.. de febra nestapanita a lecturilor pripite. se hotaraste: “Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop... care il desconsidera. il intristau dulapurile cu carti de unde citise.” VIII.] M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani. a fiselor. isi amintea lecturile sale stintifiice si anii petrecuti in laborator. atunci. Privind cum ploua incheie Jurnalul. a rasfoirilor nervoase. a sublinierilor cu creion rosu. ii dau note mici. mult...... Elevul este singur in fata profesorului: “Sunt aproape trecut. sfarsitul perioadei de liceu: “Mi-am cetit numele pe listam cu ochi tulburi.” Capitolul “Final” consfinteste rotund.” In timpul probelor de oral.” Realizeaza cu nostalgie si durere ca il intristau clasele unde nu vor mai fi fete cunoscute. Si de aceea scriu in caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu. FINAL “Am scapat.. Si nu simt nici o bucurie. si asta ma doare: mult. in aceasta zi de toamna.O viata se inchide. firesc si dramatic.. pentru a incepe sa scrie la roman: “Pentru ca am ramas singur. a memorizarilor.Adolescentul care citise atat de mult se simte ofensat de atitudinea indiferenta a profesorilor. [.” Vrea sa surprinda realitatea.” 11 . “Am fost cuprinsi.” La acel sfarsit de toamna. intr-o simetrie a textului. Ideea de sfarsit il cutremura: “Cine ar putea intelege tristetea salbatica a acestui sfarsit pentru totdeauna?.” O farama de indoiala ii ramane insa in suflet: “Daca nu voi trece?. Nu vrea sa renunte la adolescenta. am scapat!.