“ Romanul adolescentului miop ”

- fisa de lectura –

Partea I I. TREBUIE SA SCRIU UN ROMAN Prima scriere a reputatului istoric al religiilor este “Romanul adolescentului miop”, aparut din grija de a nu uita vremurile trecute: “Pentru ca am ramas singur, m-am hotarat sa incep chiar azi ‹‹Romanul adolescentului miop››”. Mircea Eliade crede ca inspiratia nu este absolut necesara, ci este nevoie numai de a inregistra toate faptele de viata, incepand din clasa a IV –a de liceu, cand scriitorul avea “pistrui ca un ovrei” si invata chimie intr-un laborator situat in firida sobei. Incercand sa gaseasca un personaj feminin pentru romanul sau, adolescentul cere sfatul verisoarei sale si prietenului sau, Dinu. “M-am tulburat mult la inceput, pentru ca nu stiam cum sa fie fata care va strabate sufletul adolescentului miop. Eu n-am cunoscut decat pe fetele cizmarului vecin, care in nici un caz nu pot trece intr-un roman.”. Dupa inca un “insuficient” la matematica si amenintarea corigentei, cei doi prieteni gandeau “ca singura mea nadejde nu ramane decat Romanul adolescentului miop, si ca trebuie sa ma apuc numaidecat de lucru.”. Astfel nimeni nu va mai cuteza sa-l lase corigent. II. GLORIA LUI ROBERT Al doilea capitol se intituleaza “Gloria lui Robert”, personaj care il citeste pe D’Annuzio, italianul “cu carti frumoase si femei frumoase in amintiri”. Robert e adolescentul care vrea sa devina faimos si “el ne spune ca citeste pe Balzac, Ibsen si Victor Eftimiu. Noi toti il tulburam cu glume rele, pentru ca tuturor Robert ne e simpatic si antipatic in acelasi timp”. In fond, este personajul care isi schimba in mod deliberat mastile, omul care joaca mai multe roluri: de personaj care nu este ridicol, apropiindu-se in cele din urma chiar de manifestarile unei personalitati shcizofrenice (“Ar fi interesant de notat toate mastile pe care Robert si le-a pus fata de mine, in cateva saptamani, ca sa-mi schimb parerile si sa nu fac din el un erou ridicul de roman”). Autorul povesteste “prima aventura” traita in Parcul Carol, cu Robert, Perri si Dinu, “am intalnit in aceea dupa-amiaza patru fete”. La scurt timp perechile se formasera, “eu ramasesem cu [...] o bruna cu palarie alba, cu obrajii albi si ochii negri”. Sfarsitul intalnirii nu a fost unul placut. Incercand sa o sarute, fata “s-a ridicat, si-a scuturat rochia si mi-a spus, lacramand, ca pleaca sa-si caute sora”. Povestind asta prietenilor sai, acestia au fost de parere ca “a fost ceva interesant, dar nu prea mult”. De atunci adolescentul nu-l mai intovaraseste pe Robert “in intalniri cu fetele”. Acesta raspandeste zvonul ca s-ar teme, iar autorul marturiseste ca “zvonul nu e cu totul in afara de adevar”. III. JURNAL DE CLASA

mainile lungi. care il pedepseste ca a tulburat ora: “Caleia va face o ora de arest”. pe care il intalnea in aceeasi familie. Marcu nu sufera pe Furtuneanu si Furtuneanu nu sufera pe Marcu. picioarele lungi”. si voia sa-si recupereze banii pentru tipar cerandu-le elevilor sa-i cumpere brosura: “o bucata costa sase lei”. In ziua cand trebuie sa fie ascultat se intereseaza de lectie. In fiecare dimineata. e zgarcit. focalizata in acest capitol este plina de avatarurile nesupunerii varstelor tinere. la care citeste de zece-cincisprezece ori fiecare lectie si nu intelege nimic. UN PRIETEN In al cincilea capitol. copiaza la teze. nerozi”. fiind poate cel mai semnificativ exemplu al invatamantului bazat pe teroare si exceland prin rigiditate. schimbandu-si doar imbracamintea si comportamentul in functie de epoca. “aventura lui Dinu aduce oarecum cu Pacatul lui Caragiale”. invata bine. dar considerata de autor “vulgara”. Pentru ca. pentru ca baritonii clasei incep sa vocifereze. Robert vorbeste despre posibilitatea de a tine o femeie de brat. de doua ori pe an: la Sf-tul Dumitru si a treia zi de Pasti. din pricina lungimii nasului. intorcandu-se in banca sa. caruia autorul notase “o suma de versiuni”. Rade in toate orele. Si pentru ca nu a obtinut. V. Totul se petrece intr-o atmosfera englezeasca a domnilor care fumeaza tigari selecte. ceea ce se petrece la liceul acesta!››”. de ce i se spune Cocos”. “Baietii il indragesc. Nimeni nu stie. il mai striga si Marcala”. numita “Crinul”. Dinu povesteste o intamplare enigmatica. un alt personaj – oarecum grotesc. vine cu un roman la scoala. IV. Profesorul de muzica publicase o romanta. Cunoaste cele mai abile formule de introducere cand trebuie sa ceara scuze profesorilor. la cererea profesorului: “S-au adunat sase baritoni care se sprijina unul de altul si se prefac ca-si scapa partiturile pe jos. afara de chimie si matematica. uscat. Dupa cum afirma Robert. si raspunde profesorului cu seninatate ca “nu stie”. cunoaste chimie si –pe deasupra. deoarece ii considera pe acestia “fara exceptie. “care sta in spatele lui”. aceiasi dintotdeauna. Un alt caz simptomatic este cel al lui Fanica.” Caleia. pe motiv ca face 2 . cu ochii mari si bulbucati. “nu e simpatizat. pe care il citeste chiar si atunci cand profesorul explica. Intreaga operatiune sa transforma intr-un hohot de ras. pentru ca romanul trebuie citit”. paraste baietii. in care era rapit de pe strada de o servitoare si dus in alcovul unei tinere dornice sa-l cunoasca. Unul din ei ‹‹a cerut voie afara››. Nu trebuie “sa-l tina mult la lectie. INTRE DON JUANI Acest capitol prezinta doi dandy de Bucuresti. Fosil. Fosil il reclama pedagogului. elevii urmaresc fetele si doamnele de pe bulevard.Ora de muzica.e so evreu. parul cret. ii trage o palma peste ceafa. Tandarica. in urma cu un an cand toti baietii trebuiau sa se tunda cel putin numarul 3. pretinde ca nu poate canta. insa.”. “Baietii il cred prost si ii spun. adolescentul vorbeste despre prietenul sau Marcu: “Prietenul meu Marcu e inalt. iar pentru ca e evreu. pentru ca e schiop. Discutia se desfasoara in jurul unor teme din lumea scolareasca: geniile sunt nefericite. ca e ‹‹o adevarata barbarie si abuz de putere. de a se simti impreuna in al noualea cer. Sylvia este “o frumoasa si veche “simpatie” de a lui Dinu. elevul terorizat de chimie. pentru ca e inteligent si sperios.

Fanfara era prezenta. PREMIANTII “Azi-dimineata s-a randuit banci in curtea liceului. sfarseam intotdeauna cu insuficient”. GERMANA Considerandu-se “persecutat” de profesorul “cu o tunica ofitereasca” adolescentul trebuia sa invete cu un meditator pentru a nu ramane corigent. in ciuda tuturor. la fel cum moartea este data oamenilor supusi destinului. Intre timp. La toate acestea. Era serbarea de sfarsit. “domnul director. marturiseste adolescentul. isi propune sa o invete la vara si considerand ca “e foarte inteligent ceea ce fac. O alta corigenta.. algebra. CORIGENTA . colegii premiantilor ii felicitau..otita Frurtuneanu venea la scoala “cu aceleasi plete negre.. VIII. “Dupa un rastimp mai lung sau mai scurt. vioara”.. Nerespectand acest program.”. [. Scopul corigentei.. autorul recunoaste ca. “glasul ii rasuna formidabil in fiecare dimineata si. si rezultatele mele nu erau pretuite”. La sfarsitul orei Furtuneanu “l-a insultat. Cuprins de disperare. insa. profesorul ajunsese director. s-a adus o catedra. Impricinatul crede insa ca a nu sti bine matematica este un dat. Inauntrul adolescentului miop se dadea o lupta apriga intre gandurile si sentimentele sale. juca inca nasturi.. Autorul marturiseste ca din clasa I gimnaziala “germana ma obsedeaza”. “Eram fericit ca cel putin nu ma mai chinuia la tabla”./ -Unu. de data asta mai tarzie si aproape inevitabila. dar invata la scoala evanghelica si. pentru profesor. cand se infurie. palmuieste elevii”.10 iulie Capitolul descrie o experienta extrema a insusi autorului: ramane corigent la germana din cauza unui profesor cu o privire ingrozitoare. eu mi-am uitat caietul acasa. nu e un om rau”.”. VI.. plin de entuziasm un program prin care isi propune “in trei zile invat ce n-am invatat un an si scap. Isi propune sa lucreze intens si sa ispraveasca trigonometria.] Munca mea si torturile mele. Marturiseste cu ura in jurnal ca “uram pe acei adolescenti cu fruntile inguste. care il face sa uite lectia intr-o clipita.. Pentru acest premiu invatasera tot anul. Nu avea decat saisprezece ani..Hai?” VII. tine de soarta.. apare la matematica. In finalul capitolului. incluti si impersonali. Marcu “completa confidential”: “sa-l tina ma-sa in vata”..”. cateva scaune si o masa pe care s-au asezat cartile de premii”. se gandeste chiar la sinucidere. l-a facut lipsit de buna crestere si a incheiat formidabil: -Sa nu-mi mai intinzi mana pe strada!”. ramane corigent la matematica. care isi invata lectiile. “Meditatorul era baiatul unui croitor evreu si-l chema Sami. Le daruieste tuturor media “suficient”: “Magarilor!. Autorul a fost palmuit o singura data cand isi uitase umbrela in clasa si a sarit pe fereastra. unde cei mai silitori paseau curajosi sa-si ia diploma si cartile. unui timp ireversibil. binomul lui Newton si triunghiul lui Pascal. LUNI 8-9. sa cunoasca mai bine detaliile acestui obiect subtil. In acel an isi exasperase profesorul: “-Domnule. citea pe Nick Winter.. la Conservator. se duc la cinematograf si se masturbeaza in fiecare noapte. este simplu: ca elevul sa se pregateasca mai bine la matematici. in care nu patrunsese masina de doi ani”. Adolecentul isi face. 3 . va rog.

alimentand visele adolescentului de a-si crea propriul drum in viata. “In roman voi scrie ca doream Dumbrava. “sau. Nu mai voia sa iubeasca fictiv. se intoarce mai devreme din tabara pe motiv ca i s-au terminat banii. Nu deschisese caietele de matematica. ca poate de repetentie are nevoie in acest moment din viata sa. Dinu ii “povesteste cu amanunte complicatiile ivite din dragostele sale. Se va apuca de matematica la sfarsitul lui august. Resemnat renunta la idee. totusi. Constient ca se apropie corigenta. am ratacit in Bucegi. Reintorcandu-se in mansarda sa. Desi nu avea vointa. gandind: “poate am sa pricep la toamna. In restul zilelor pana la examen adolescentul este incercat de ganduri. sa plec in tabara de la Dumbrava Sibiului. ca “de la toamna am sa incep sa invat serios”. Dumbrava ii placea . slujbele (picolo intr-o cafenea. IX.Mai tarziu a “cercetat cu Dinu listele ce se lipisera la un geam”. pentru ca cititorului sa placa romanul. In vacanta. de niste carti imprumutate pe care trebuie sa la sfarseasca cat mai repede. Acum. Ba chiar intr-o dimineata. X. Se intelege cu Dinu sa amane pregatirea pana la inceputul lunii urmatoare. dar a fost iubit de sapte”. dar cu o zi inainte incearca sa se convinga. totusi. “Astept cu resemnare sfarsitul lui iulie.o credea “ispititoare si curata”. iar in ultimul moment. Chioreanu. paznic la o magazie. VACANTA Desi a ramas corigent la matematica. Dand putine lamuriri. JURNAL DE VARA . ma sinucid”. citeste dezamagit ce scrisese la intoarcerea din Dumbrava. Ultimii doi erau “cei mai prosti din intreaga clasa”. Nici prin gand nu-i trece sa piarda “prilejul lecturii unor carii pe care doream de mult sa le cunosc”. isi petrecea timpul citind si visand. i se pare stupida ideea din primul capitol. O saptamana mai tarziu baietii se intorc din tabara. isi petrece citind zilele pana cand se intorc ceilalti din Dumbrava. am dormit nopti frumoase in Dobrogea. Aceea cu existenta unei eroine. pentru ca la Bucuresti ma sufocau miresmele si patimile”. nu se gandeste deloc la corigenta. Acasa a trebuit sa se prefaca trist din cauza corigentei. El a iubit in Sibiu numai trei fate. A invatat cateva capitole. departe de viata pe care o ducea atunci. am colindat in muntii Neamtului”. Bonas. intalnirile cu prietenii se rarisera. lucrul la roman incetase. sunt cu adevarat trist…”. Vagabondul – “un evreu tanar. care ratacise mult si indurase multe”. probabil pentru a-si insufla incredere in sine. cand voi studia psihologia”. ia o hotarare foarte mare: ”daca pana la 15 septembrie nu invat de la un capat la altul toata materia. Profita de vacanta pentru a citi tot ce-i place. sentimente si ciudate trairi. drumuri lungi impreuna. el. ucenic intr-o ceainarie).5 august “Am ajuns acasa”. Trei zile mai tarziu. Din clasa lor erau patru corigenti la matematica: Dinu. Afla ca examenul de corigenta trebuie sa-l sustina pe 15 septembrie. este ispitit. iar acum dorea sa invete psihologie in incercarea de a se intelege pe el insusi. in timp ce citea pe Panait Istrati cunoaste un vagabond cu care a “petrecut patru ceasuri de vorba”. isi propune. Am facut. Cercetasia mi s-a parut intotdeauna o institutie exaltata si dubioasa. poate. prost imbracat. I-a povestit aventurile sale. Inceperea studiului este amanat la nesfarsit. Gandul ii ramasese acolo. 4 .

Ideea scrierii unui roman ramane obsesiv in mintea sa. Au hotarat. se creeaza o atmosfera tensionata intre Robert si Dinu. Autorul surprinde. dispretuindu-si “bland” vecinii. Petrisor. ce sa scriu ca sa uit tristetea? Poate chiar Romanul adolescentului miop il voi scrie din acelasi indemn. ca societate dramatica ce este. mangai cu ochii zidurile”. Cand ma intorc din strada. FANICA In acest capitol.DRAMATICA Acest capitol prezinta amplu. ceaiul.. liceenii afla ca “Dinu. observa cum lumina se aprinde si se stinge brusc in “iatac”. Adolescentul priveste viata lor linistita. “tine sedinta in fiecare sambata. dar intarzie a se concretiza: “. fata de mansarda.. Irina fusesera exclusi din Societatea cultural-dramatica Muza”. Sasa. in ultima vreme aceasta societate cunoscuse un avant puternic. conferinte. sa puna in scena Don Juan. Insa. Nu trebuie sa ma gandesc. III. • SFARSITUL PARTII I • Partea a II –a I. Citind pana tarziu in noapte. Incantat ca. declamatii. “a scris o revista. sum “sotul aduce prajituri la amiazi” si “sotia pregateste ceaiul pe o masuta joasa”. discutii. “MUZA” – SOCIETATE CULTURAL . Dupa pregatiri si repetitii intense. nimeni nu a observat micile incuracari si incurcarea versurilor. Desi. La o zi de la spectacol. Insa.”. MANSARDA Partea a doua a romanului incepe cu prezentarea cadrului in care adolescentul petrece cea mai mare parte a timpului sau – mansarda. ci sa scriu”. cursul vietii vecinilor sai: “doi tineri. ii alungau orice fel de emotii. In final. Se numeste Un liceu model si se va juca la Sfantul Spiridon”. activitatea societatii din care autorul facea parte atunci. “Nimeni nu stie ca eu m-as sufoca respirand alt vazduh decat acela al odaitei in care am invatat slovele pe o tablie de carton. piese de teatru.Ce sa scriu. Autorul il va juca pe Toivinovici. de suferit.. Reprezentatia adolescentului este reusita. Personajele sunt chiar profesorii lor. II. rolurile fiind impartite de autorul piesei. Marturiseste cititorului sentimentele fata de lacasul sau. 5 . Incertitudinea viitorului il sperie – “Ce se va intampla daca mansarda va fi stapanita de altul!?. adolescentul participa si lucra cu entuziasm: “muzica. pe care nu-i cunoaste nimeni”. “poate pentru ca am parul rosu si cunosc formulele seriilor aciclice”. Vanciu i-a “pedepsit filozoficeste” . Muza. spectacolul sa dovedit a fi un real succes.“Teza”. la un moment dat. datorita faptului ca fiecare dorea sa iasa cat mai mult in evidenta. Dar nu trebuie sa ma gandesc. prin fereastra mansardei sale. La sfarsit. Lia. ”. Aceasta ii ofera protectie. Toate acestea il fac sa adoarma. face o confesiune. de cufundare in lectura.“ne-a promovat pe toti”. Societate cultural-dramatica. Dorinta lor ascunsa era de a impresiona pe domnisoarele prezente la spectacol. adolescentul povesteste cum colegul sau Fanica. in dorinta sa trecatoare de izolare. obisnuit cu ideea ca va ramane repetent. in final Robert biruieste. Orgoliile amandurora au avut.. de la patru la opt”. Autorul marturiseste: “am incercat sa acopar pagini cu calcule absurde”. Experientele sale anterioare.

Si desi ma cunoaste el si as putea scrie orice. cand se forta sa faca ceva. tot timpul. “Urma. Desi am talent cu carul. cum chiar el marturiseste:” “Mi-am cautat si eu. devenit comic tocmai prin coincidenta dintre culoarea bolnavului si specificul multor substante ale acestui obiect de studiu..”. Prin minte ii trec momentele in care. Marturiseste cu seninatate. In fiecare noapte.. Culegatoare au fost din belsug. IV. Domnul Leontescu ma stie student”. cu ajutorul durerii fizice: “Cand imi alungam somnul cu pumnii.. la via lui Morariu.Unul dintre cuplete este dedicat elevului bolnav de galbinare din cauza chimiei. o clipa de extaz.. Iti spun eu ca se face. “Ma umilisem mult si fara nici o izbanda. Nefiind la prima incercare de a obtine un onorariu (“Intr-o zi am precizat: pentru douazeci de articole. care erau si publicate. Cand citeam pana ce-mi lacramau ochii si ma usturau pleoapele”. Cu toate acestea. langa noi”. lucreaza la o revista unde adolescentul trimitea constant articole. Se simtea mai puternic. el ii tot “fagaduia” articole. Gandurile ce ii ravaseau mintea in acel moment. si cunoscandu-l pe domnul redactor de “asta-vara” porneste increzator spre redactie. sa-l socheze cu gandirea sa: “Pastram franghia dupa un raft cu carti. incepeam sfertul acela de dulci si dureroase desfatari”.. inainte de a stinge lampa. simtindu-se “dezgustat si obosit”. insa baietii nu au putut profita “pentru ca parintele lui Morariu a ramas. Melancolia il cuprinde pe de-a intregul ca o mana ce ta strange.. sunt trist”. Douazeci si cinci de lei de articol. DOMNUL REDACTOR Domnul Leontescu. prieteni”. insa nici cateva saptamani nu a indraznit acest lucru. redactorul ce poarta numele capitolului. raspunsul ce l-a primit nu era unul incurajator: “Am vorbit. incercand sa miste pe autor.”). prin durerea trupului devenea stapanul propriului sau suflet. [. lucru real. cate publicasem pana atuncim ceream cinci sute de lei.] Dar de astazi mi-am fagaduit solemn sa nu mai trimit nimic dlui Ilie Leontescu. adolescentul considera cele mai frumoase zile zilele in care se biciuia. Insa. I-am spus dlui director cum stau lucrurile. cu pumnii stransi gata de a se pravali si a-mi indurera carnea”. trist in aceasta perioada a anului. adolescentul incearca sa redevina fiinta puternica si hotarata de alta data: “Hotarat ca o stanca. baietii nu s-au aratat prea incantati la final. Si spre mirarea cititorului. Chiar dupa cateva insistente. cu buzele strivite de furie. Desi acesta ii anuntase ”ca vor fi culegatoare tinere si must”. el tine la prietenii sai. NOIEMBRIE Soarele de noiembrie. Povesteste si despre plimbarea la Valea Calugareasca. Chiar si asa. iar o eventuala despartire 6 . incruntat. Se face. apoi.“ V. Trist. invocand o “afacere familiala” tanarul se invoieste de la ora de gimnastica cu scopul de a-i face o vizita domnului Leontescu: “Am alergat acasa ca sa-mi schimb tunica si sa-mi las sapca. ca toti oamenii slabi. marcheaza parca lipsa de vitalitate a personajelor dintr-un oras cu o mitologie inca nedescoperita: “In dupa-amiaza aceasta de noiembrie. chiar de se stia un talent -putand sa scrie despre orice – lua o decizie. “In ziua aceea nu i-am pomenit nimic de onorariu”.” A renuntat la acest obicei si. marturiseste adolescentul. cu ochii inclestati de tinta.

De mai multe ori.” VII. DRUMUL CATRE MINE INSUMI “Drumul catre mine insumi” este capitotul in care scriitorul incearca sa patrunda intr-o lume. Unii elevi sunt mai expansivi. cu preocupari stintifiice. Ramane cu regretul timpului pierdut. Ii mintim ca facem repetitii in fiecare zi. care stie sa traduca din latina. dl Boloveanu ar fi trebuit sa-si faca repetitiile cu fanfara. “Ne adunam in sala de muzica. datorita lipsei acute de dictie a lui Pake. din care nimeni nu intelege o boaba. Actorii. erau si ei alaturi de actori.. viniete risipite priun reviste).il doare. dupa cum este firea fiecaruia. Toate aceste impresii sunt culese de scriitor de la fereastra mansardei prin care se strecoara lumina unui nou inceput. Privind in el. Minculescu. se mai gasesc cativa baieti care ne dau ajutor. Dar cum sa ajung la el?”. in care. adolescentul de saptisprezece ani. dau o oarecare bataie de cap regizorului (“Regizorul este Dl Filimon. si cartile din rafturi imi vorbesc. iar sufletul meu se intoarce”. In banci. fac observatii cu glas tare. adolescentul incerca sa sa gaseasca si sa se inteleaga. Acest lucru il deznadajduieste in ideea de a scrie un roman: “Iata de ce nu voi putea scrie niciodata Romanul adolescentului miop. amintiri care l-au scos din lumea in care tristetea il tarase. pana acum ii era teama ca nu va reusi sa o cucereasca. trairile si sentimentele: “Eu simt. “de aceea se ocupa prea putin de cunostintele noastre la gramatica si ne cerceteaza mai cu placere logica si calitatea stiintei noastre”. vine printre cei dintai. Insa. gaseste sentimente si conceptii contradictorii. in alte zile de fiecare data. in care elvii invata pe rupte.” Scenele care se repeta. ca exista un singur suflet in mine. il intristau lucruri simple. altii mai timizi. Uneori. Acum a redevenit el. intristat fara motiv.] Asa sunt profesorii: oameni cumsecade. [. In acelasi timp si in acelasi loc. REPETITII Viata liceului se scurge cu exactitatea unui ceas elevetian. VI. care ii trezeau intrebari de sine (melodii. Ba chiar. toata dupa-amiaza. “cate unii.. Incearca sa-si inteleaga simtirile. sa-i atraga pe elevi. spre exemplu. deci. ca sa-i auda si dl Boloveanu”. gasesc si o parte foarte buna in faptul ca joaca in piesa: “Profesorii nu indraznesc sa ne asculte. Traduce 7 . Profesorii ne cruta. gasindu-si masuratoare in repetitiile pentru spectacolul “Un liceu model”. Profesorii. sunt tinute de un maestru ocultist si filozof. de la Teatrul National”). aprinde lampa si atunci “odaita reinviaza. “Melancolia a fost izgonita de amintiri”. chiar auzind fraza care se concepe (“Bratasanu cunoaste toate exceptiile si traduce orice text. impartasindu-le macar o farama de entuziasm. iese din aceasta stare de continua cautare. din clasa a VIII-a. Orele de latina. multi fara a intelege nimic. VIII. Era sufletul si mintea sa. Insa acesta incearca. drumuri de tara marginite cu plopi. mai rautaciosi. in afara de “actori”. cu preocupari obisnuite. INCIPIT VITA NOVA Mircea Eliade evoca lumea liceelor din Bucuresti. fara succes. singura mea nadejde”. Un personaj deosebit este Bratasanu.

unde “se educa fortele masculine”. la aniversarea lui Fanica. Nu pentru ca e urmata de duminica.” IX. Si a cetit multe volume de Boissier. care. mandarine. Acolo alegi fata dupa bunul plac.” Repertoriul baietilor este bogat si contine cantece pentru fiecare tip de oameni (pentru patriotici: “Pe-al nostru steag e scris Unire”. CU MOS-AJUNUL Unul dintre putinele capitole vesele si pline de vitalitate. s-au intors acasa la adolescentul miop. erau un prilej foarte bun de a comenta repetitiile pentru Un liceu model si pentru a-l barfi pe Robert :”Toti simtim o deosebita bucurie sa barfim pe Robert. unde masa era pusa si vinul in pahare. in constrast cu el.” Altii. Aceste intalniri. pentru casele batranesti: “A ruginit frunza in vii” si alte cantece traditonale). avand insa insuficient la limba latina.chiar fara sa se uite in carte. care doar adumbresc.” Trupurile feminine sunt de toate felurile: “trupuri plapande sau provocatoare – mignone. restul se petrece fara emotii. Am sorbit mireasma feminina cu ochi inghetati.” Marcu. Sambata nu este provinciala ca duminica. ceea ce iarasi n-a facut aproape nimeni. i-au poftit chiar in casa. dobandesc imaginea unor zane din povesti. despre lume in general: ”De ce sa ascund? Am privit adesea. Dupa ce au baut aproape tot vinul.” Fara prea mult entuziasm. ceea ce n-a facut nici unul dintre premianti. au inceput sa cante cu voiosie. iar “baietii au fost revoltati. Nu stie decat lectia. SAMBATA Sambata este o zi in care liceenii se plimba prin oras. care nu ascund nimic. pe care nu o are mereu. Cu toate acestea. “Trebuie sa scriu aceasta: asteptam sambata ca pe o zi rara. in fiecare sambata. adolescentul nu il invidiaza pentru ca. Dar nu stie de ce Horatius a scris “Carmen Saeculare”. Pentru ca Robert a ajuns nesuferit de cand spune ca va fi iubit in curand de o printesa. ci numai ascultand fraza”). momentul de relaxare a familiilor inainte de a intra in tulburarea altor zile monotone. ci pentru ca sambata e ziua trupului. senine”. Unii oameni nu i-au primit. scriitorul a trecut pe bunul sau prieten. smochine). cred eu. in imaginatia adolescentilor. de cand a venit la liceu. s-au despartit si fiecare s-a dus la casa sa. Iar Poprisan. nu stie nimic. • SFARSITUL PARTII A II –A • Partea a III-a I. sfioase. Insa. La sfarsit. Chiar si asa. impartasindu-si impresiile despre femei. Au injurat pe proprietari si au iesit trantind poarta. mandre. lasi banii pe masa si pleci. ce se prelungeau mult in noapte. ia doar premul intai cu cununa: “De fapt. Marcu e mult mai bine informat: “a cetit pe tot Tacit.” In noaptea pentru care se pregatisera intens au pornit la colindat pe la case. lacom. 8 . Robert ar spune a dragostii. solduri si sani tainuiti. ipocrite – sau inalte. zi premergatoare inceperii unei noi saptamani de lucru. Dinu. singura consolare o constituie contemplarea acestora. a femeilor isterice. unde baietii au fost servitii cu ceai cu cozonac si au luat alte produse traditionale (nuci. tolerat de toti profesorii. adunarile baietilor in mansarda sa ii da adolescentului o stare de spirit. si dupa ce au stabilit o viitoare intalnire. In orasul monoton. “Incepem repetitiile sub bagheta lui Fanica. mergea cu prietenii sai la cate o “casa cu felinare rosii”. este elevul cel mai lenes.

aproape toti prietenii mei au iubit. “Un om sfarsit”. II. care exprima exact starea de spirit a autorului. Drumurile celor sapte prieteni deveneau din ce in ce mai departate: “Nu mai suntem nici colegi. III. adolescentul vrea sa-si formeze. Intentia de identificare cu Papini este totala. eu si lumea”. poate. Ceilalti au trecut si sunt acum la facultate. Nici macar amintirile nu i-au mai ramas. baietii afla cu stupoare cazul lui Radu. Prietenii l-au laudat. Recunoaste ca se minte. I se pare revoltator faptul ca. Increzator sustine: “Nu mi-e teama de nimeni. pentru ca scriitorul italian i-a luat initiativa a ceea ce ar fi vrut el sa scrie.”.” Adolescentului i se pare acum inutila si haioasa ideea de a scrie Romanul adolescentului miop. si l-am calit cu gandurile mele. S-a inscris la Conservator. pentru crearea unei personalitati diferite. PRIETENII Jurnalul se extinde pe durata unui an intreg: un an lung. ca duce o viata dubla si marturiseste cu regret ca: ”dupa un an. Numai eu. in sufletul autorului. voi fi altul.” Incearca sa se incurajeje gandindu-se ce “e dovada de virilitate”. cititorii l-ar putea acuza de pagiat dupa ce i-ar citi cartea. Tanarul Eliade este si bucuros si suparat. cu Furtuneanu si Bricterian. Voi rodi pretutindeni roade noi. se insista asupra cartii lui Giovanni Papini. pentru ca el cuvantase lumii ceea ce voiam sa cuvant eu. Intr-un an s-au intamplat multe. Si l-am iubit.Scriitorul insa era constient: aceasta nu era dragostea. pentru a descoperi noi radacini acolo unde nu sunt.” Revederea cu ei sta sub semnul unui bun ramas: “Pasii mei ma instrainau de prieteni.” IV. El (Dinu) a dat clasa a VIII-a in particular. incat ma socoteam aproape fara prieteni. Era.” Reintalnindu-se in vechea mansarda peste care timpul nu parea ca trecuse. o alta personalitate. dragostea de trup. Personajul “cu chipul lui de tobosar. Sunt gata sa dovedesc oricui aurul si bijuteriile mele. Recunoaste ca s-a schimbat. si a cazut. “Dar e anul meu. cu dinti 9 . e anul vointei mele. Insa. pe care eu l-am dospit cu sangele meu si l-am insufletit cu viata mea. plin de reflectiile unui adolescent care traieste experimentele cele mai bizar. UN AN “A trecut un an. PAPINI. N-a scapat nimeni.. iar el a facut cinste intr-o berarie. miop. insa. Dar Robert n-a mai voit sa se inscrie iarasi la liceu. Prietenii se indeparteaza treptat: “Am fost atat de singur in ultimele luni. L-am urat. pentru ca mia scris viata”). Chiar lui Giovanni Papini”. Sambata devenea din ce in ce mai putin emotionanta.. recunoaste ca sufera. dar si pentru ca l-a descris asa cum este (“L-am urat si l-am iubit o dupa-amiaza intreaga. pentru ceilalti nu conta asta. Voi arata celorlalti ca fluviul sufletului meu se poate revarsa si in alta matca. si pasii lor ma departau.” Lupta se duce. EU SI LUMEA In “Papini. Sau i-au ramas prea putine. Un caz tragic: el fugise de la internatul din Brasov “pentru ca isi stie sigur repetentia”. fiind “sarbatoritul”. Hotararea de schimbare a personalitatii pare irevocabila: “In curand.

si sunt singur in casa aceasta.. pentru ca nu va mai fi adolescent. Printre ei si adolescentul miop.” Se simte altul. “Sunt obosit si trist. grea de amintiri. TRISTETI. asteptand noi examene. “pentru ca mi-a murit mama”. Incearca sa gaseasca adevaratul inteles pentru credinta. Amintirile il napadesc. De ce ma napadesc amintirile?” VI. multimi. ”Au trecut de mult timpurile cand chimia si insectele imi odihneau creierul. IN VARA Acum. zile sfarsite inocent in fata bocalului cu tritoni.” VII. pentru credinta sa. si lasat iar in suflet. MA CLATINA VANTURILE Capitolul prezinta schimbarile de mentalitate si preocupari prin care trece adolescentul. Au trecut si timpurile lui Felix Le Dantec si Haeckel. in Biserica. adolescentul isi da seama ca “eroul ar aparea vesnic contradictoriu”. “Nu stiu daca ceea ce imi lipseste este credinta.” Retraind amintirile pastrate in caiete se simte departe de lumeea aceea descrisa. confesandu-se: “Iata ce simt: ca sunt ridicat din mine si izbit de colturi dureroase. dupa examenul de corigenta pentru care atat el cat si Marcu invatasera. V. 10 . si dusmanii rasar din mine. Nu stia ce avea sa faca in continuare. Se lasa o tacere apasatoare in mansarda. neparand miscat. “ajunsese cinic si vulgar” si nu putea manca fara sa bea tuica fuma multe tigari si “spunea anecdote stupide”. corigenta devenisa o certitudine sperantele ii erau indreptate spre “tomnateca promovare”. Si nu stiu nimic alt.” Nu accepta credinta obisnuita in Sfinti. Motivul pentru care nu poate sa invete il dezvaluie.” Realizeaza cum insemnarile adolescentei se apropie cu pais repezi de sfarsit. Simte ca stintele care odata il fascinau (istoria. Romanul nu l-a inceput. crapate”.”). Datorita schimbarilor sufletesti. “Vanciu biruise. si iarasi inaltat. Incertitudinea ii pune stapanire pe ganduri: “Voi pasi la anul la Universitate sau voi pierde luni dupa luni.] la Isus?” In final. Unii spera la “tomnateca promovare”. dupa trei ani. noptile istovite langa cartile cu scoarte rosii din Bibliothèque de Philosophie scientifique. si fiecare poarta alata luna sau alt an. BACALAUREATUL “Bacalaureatul” infatiseaza partea finala a epocii de scolaritate. Ar vrea sa-si stie soarta ca sa stie cum sa procedeze. stiind de acum ca Vanciu ii va lasa corigenti. trist dupa despartirea de prietenii sai. de prieteni.lati si buze mari. “Cum as putea ajunge [. ce ii sperie. dezamagit. filozofia) sunt inutile. isi deschide in totalitate sufletul. “Am ramas sa sfarsesc singur lupta. Jurnalul nu mai prezinta interes. poarta suferinta in suflet ca o cruce grea ce ii apasa umerii. Nu va mai scrie. invataseram matematica”. din pricina noului regulament. in Mantuitor.. iar caietele cu amintiri sunt din ce in ce mai numeroare (“Cand voi cuteza sa-mi scriu romanul? Se sfarsesc caiete dupa caiete. si nimic nu inteleg. Pentru prima oara scriitorul povesteste aproprierea bacalaureatului. iar baietii il considera cinic pentru ca nu-si arata adevarat suferinta.

il intristau dulapurile cu carti de unde citise. a memorizarilor. care il desconsidera. [. in aceasta zi de toamna. sfarsitul perioadei de liceu: “Mi-am cetit numele pe listam cu ochi tulburi.. a sublinierilor cu creion rosu. Ideea de sfarsit il cutremura: “Cine ar putea intelege tristetea salbatica a acestui sfarsit pentru totdeauna?. ii dau note mici.. Si de aceea scriu in caiet: ca sa nu uit durerea din ziua examenului meu. a fiselor. am scapat!.” VIII. de febra nestapanita a lecturilor pripite. Si nu simt nici o bucurie.O viata se inchide. Privind cum ploua incheie Jurnalul..” O farama de indoiala ii ramane insa in suflet: “Daca nu voi trece?...” Vrea sa surprinda realitatea. Nu vrea sa renunte la adolescenta. firesc si dramatic. a rasfoirilor nervoase. si asta ma doare: mult. pentru a incepe sa scrie la roman: “Pentru ca am ramas singur. atunci.” La acel sfarsit de toamna.. FINAL “Am scapat. intr-o simetrie a textului..” In timpul probelor de oral. mult. isi amintea lecturile sale stintifiice si anii petrecuti in laborator. m-am hotarat sa incep chiar azi Romanul adolescentului miop.” Capitolul “Final” consfinteste rotund. se hotaraste: “Eu am sa scriu Romanul adolescentului miop.. “Am fost cuprinsi.Adolescentul care citise atat de mult se simte ofensat de atitudinea indiferenta a profesorilor..” 11 ..] M-a cuprins deodata un dor puternic de a vedea liceul unde am petrecut opt ani.” Realizeaza cu nostalgie si durere ca il intristau clasele unde nu vor mai fi fete cunoscute. Elevul este singur in fata profesorului: “Sunt aproape trecut.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful