Viata ca o prada

1. Autorul începe cartea cu conștientizarea existenței sale. Apoi explică cum a fost școala
pentru el. Familia nu își dorea ca el să continue învățătură și să îi ajute pe camp. Insă prin
propria voință a reușit să devină premiant.
2. După ce și-a terminat cei patru ani de școală la țară, este trimis să încerce să intre la școala
din Câmpulung. El este respins să intre la examen pentru că nu avea ochi buni.
3. După acest eșec, a încercat să intre la o școală de meserii din Miroși. Acolo s-a întâlnit cu
falsul librar care era și un fals profesor. El le-a comunicat lui Marin Preda și tatăl lui sau că
pentru 2000 de lei îl bagă în altă școală, dacă nu intră cu o notă destul de mare pentru bursă.
Protagonistul a luat o notă prea mică pentru bursă așa că a fost nevoie să meargă cu falsul
librar.
4. Marin și cu falsul librar nu au plecat direct la Abrud, ci s-au oprit la București. Acolo au
stat două săptămâni, în care protagonistul este impresionat de capitală. Aflăm că acest fals
librar este un profesor suplimentar la Liceul Mihai Viteazul. Apoi au călătorit până la Turda
și de acolo am mers până la Abrud cu o mocăniță. El a intrat la această școală fără un examen
deoarece nu erau destule locuri. Însă acesta a dat un examen pentru bursă și-a luat cea mai
mare notă. Într-o seară îl ia aceeași boală ca și în Câmpulung, Care îl face să sară pe geam.
Este mirat cum n-a murit.
5. Autorul este fascinat de un coleg de-al său din ciclul primar, Ion M. Ion. El avea o
imaginație incredibilă, iar Mircea îl compara cu un artist. Apoi acesta ne explică despre
fascinația sa despre complexitatea limbajului și a sentimentelor umane.
6. Protagonistului îi plăcea matematică și Istorie, dar nu îi îndrăgea pe profesori, Mayer la
istorie si Lockspeiser la matematica. La matematică în primele două trimestre a luat media
trei, iar la teză din cel de-al treilea trimestru a luat 10, iar colegii și profesorii erau șocați de
reușita lui Mircea.
7. Marin Preda are un nou profesor de istorie la școala din Cristur-Odorhei, fosta școală din
Abrud s-a desființat. La o inspecție, noul dascăl are încredere în protagonist că o să zic că
lecția exemplar, asa ca il pune pe el sa o zica. Ora a decurs bine și la finalul ei toată lumea era
fericită.
8. Profesorul de geografie îl pune pe Mircea la răspuns. El, cum nu prea s-a silit să învețe la
această materie, nu a știut să-i răspundă la toate întrebările. Autorului i se părea ciudat
oricum, pentru că de obicei răspundeau trei oameni odată la harta, dar de această dată a fost
singur. După o vreme, profesorul s-a enervat pe protagonist și l-a lovit cu pumnii în față și
apoi l-a aruncat în hartă. După oră, dascălul a trimis un elev ca să-l cheme în biblioteca sa.
Acolo și-a cerut iertare de la autor.
9. Acuma autorul ne povestește despre ultima sa discuție cu tatăl său înainte de război. Cei
doi au mers până la gară, ca Marin să ia trenul până în București. Ei nu apuca să-și ia rămas
bun.
10. Marin Preda ne duce în viitor cu opt ani. El se întâlnește cu Paul George, un prieten de-al
său, și încep să vorbească despre ignoranță protagonistului față de insultele altul prozatori de
la debutul său.
11. Cu ajutorul lui Mihai Novicov, un ministru, el merge la Bălcești pentru a scrie următorul
sau roman. El a fost concediat din Societatea Scriitorilor pentru că a stat mai mult de o lună la
Băcești. Romanul a fost un eșec. După este angajat la minister unde i se cere să faca o
recenzie scrierii lui Zaharia Stancu. În iarna își dă demisia și merge în Sinaia pentru a isi scrie
următorul roman.
12. El se întoarce înapoi în anul 1940 și ne spune că el a urmat școala normală din București.
Din cauză că era sărac, el abia a reușit să rămână la internat, mai mult pe baza de milei
directorului. Subdirectorul avea o ură față de el, iar când protagonistul l-a înjurat de mamă pe
acesta, Marin aproape a fost exmatriculat, dar directorul nu a aprobat acest lucru.
13. Pentru ca școlile s-au închis din cauza cutremurului, acesta nu avea nimic mai bun de
făcut decât să se plimbe pe străzile magice din București. Într-o seară s-a întâlnit cu un vechi
prieten de la sat, Gheorghiță. El era un legionar, iar acest lucru l-a surprins pe autor. Aceștia
doi au mers la un sediu legionar. Acolo se întâlnesc cu căpitanul, iar Marin este curios de
ideologia lor.
14. După ce autorul a rămas singur cu căpitanul, el începe să-i pună întrebări despre regim.
Conducătorul l-a dat pe mâna unui alt membru. Ei au avut o discuție aprinsă, iar la sfârșit
autorul a plecat dezamăgit pentru că nu aflase nimica util.
15. După ce a ieșit din sediu, Marin s-a întâlnit cu un orb numit Pavel. Acesta era un
cunoscător a literaturii, care a încercat sa-l îndrume pe autor. Pavel i-a spus să nu citească
Swift, Gogol și Dostoievski, ci să citească Tolstoi. Marin Preda a făcut fix pe dos.
16. Autorul a început să citească din Swift și Gogol. I s-a părut că erau geniale. Înainte să
plece în armată, i-a dat celui mai bun prieten al său hainele, cărți, fotografii, povestirile și
manuscrisele sale. Acesta le-a vândut pe toate cat timp autorul era plecat. După acest
eveniment prietenul său a devenit foarte rece cu el.
17. Soția lui Nila s-a dus să nască, iar fratele lui Marin i-a spus să meargă pe la Ilie. Acesta
avea o iubită foarte frumoasă, numită Florica, dar s-au despărțit. Când a mers la noua casă a
lui Ilie a găsit o țigancă grasă. Aceasta era noua iubită a lui barbatului. După o vreme în care
au discutat apărut și Ilie beat. Acesta l-a anuntat pe autor ca legionarii l-au asasinat pe
Nicolae Iorga.
18. În aceeași zi, protagonistul a căutat-o și pe Florica. Ea lucra la filatură, așa că a așteptat-o
până la trei. După ce a ieșit de la lucru cei doi s-au dus la noua locuinta a fetei. Acolo au
discutat despre relația ei cu Ilie, iar Florica și nu știa cu ce ii greșise barbatului. Marin a
încercat să îi dea un motiv, dar nu a reușit. După un scurt timp, Florica a început să iasă cu un
alt bărbat pe care protagonistul nu-l plăcea.
19. În duminica următoare autorul și-a adus aminte că Gheorghe îl invitase la el acasă, dar
uitase așa că s-a dus în duminica asta. Cu greu a găsit casa, Iar apoi soția lui Gheorghe îi
spuse locația acestuia. Protagonistul s-a dus acolo și l-a găsit pe acesta cu Megherel. După ce
au băut un pahar de vin Marin și Gheorghe au mers la un bar. Acolo legionarul i-a spus
autorul lui că cu o seară înainte Megherel și cu alți legionari au omorat cativa oameni.
20. Nilă îl prinde pe autor că stă prea aproape de carte, așa că îl pune să-și facă ochelari.
După ce și-a făcut ochelarii el era recunoscător doctorilor. Apoi s-a dus la primul său film,
“Neverosimil". A fost încantat. După s-a dus la anticar care i-a dat cărțile dorite.
21. El se apuca să citească acele cărți și își dă seama rapid că Dostoievski este un geniu, iar
acesta devine noul său autor preferat.
22. Ne întoarcem din nou în 1948, iar autorul discută cu Sorana Topa, o actriță la Teatrul
Național despre piesa ei, “Calatorie pe intuneric”. Ei au avut o discuție filozofică puternice
despre iubire și sentimentele care sunt create de dragoste. La Sinaia l-au vizitat mai mulți
autori străini, ca și J. Popper, Alfredo Varella si Jorge Amado. Nicolae Moraru l-a invitat pe
autor pe la el acasa.
23. Cum Nicolae Moraru era comunist, îl întrebasem pe protagonist ce părere are despre
lucrările marxiste și leniniste. Autorul ii spuse ca nu le citise, chiar daca le-a citit, ca sa vada
unde bate redactorul. Marin încă credea ca artistul e un supraom, la modul de viziune asupra
lumii. Nicolae încearcă să-i schimbe părerea, dar în sine autorul nu și-a pierdut credința sa.
Acesta a batut o haita de lupi.
24. După ce s-a luptat cu lupii, acesta s-a apucat să lucreze la roman. Cum nu îi venise nici o
idee a început să contempleze asupra trecutului, mai ales asupra Crăciunului din 1944. El
împreună cu fratele său Nilă s-au dus acasă, Dar după o ceartă cu tatăl său, el a plecat spre
București cu 1500 de lei de la tatăl său pentru a plăti taxele scoli. Astfel el și-a petrecut anul
nou cu Dobrinescu, șeful clasei. El îi spuse lui Marin că școala va începe la 1 februarie. După
ce s-au plimbat o vreme ei au mers la cantina refugiaților ardeleni. Acolo se întâlnește cu un
prieten de la abrud, Codrin. Autorul află că ungurii terorizează Transilvania din nou, iar
majoritatea oamenilor au fugit spre România. După ce a discutat cu Codrin, protagonistul a
plecat cu Dobrinescu intr-o darapanatura, unde au sarbatorit impreuna anul nou, visand sa
devina regi.
25. Cum banii dați de tată nu acopereau taxă pentru școală, Nila s-a gândit să meargă să-i
cumpere autorului haine din Taica Lazăr. Acolo au reușit să negocieze pentru 1000 de lei un
set decent de haine. După cumpărături, ce doi au mers la o berărie, iar acolo Marin îl întreabă
pe frate său ce părere are despre legionari, iar acesta i-a răspuns că sunt oameni răi și că nu
vrea să aibă de-a face cu ei.
26. Autorul aude afară un ta–ta–ta–ta. Așa că se repede afară și observă că e haos, tancuri pe
stradă, oameni morți. Fratele său îl ia și îl duce la el în cameră. Acesta doarme ca un bebeluș.
27. În dimineața următoare, protagonistul află că Guvernul a omorât pe toți legionarii care au
participat la revoluție. După această știre, Marin se duce la Gheorghe să vadă dacă mai în
viață, iar spre fericirea sa încă era. Aceștia doi au fost fericiți să se vadă unul pe altul, iar apoi
au discutat despre Megherel și restul liderilor care au scăpat nevătămați.

28.Autorul a luat note proaste la toate examenele, însă reuși să-și ia examenul final de
capacitate. El avuse media generală 6,26 , iar la purtare 6. După aceea el a părăsit școala și și-
a găsit de lucru pe un șantier a C.F.R.-ului Ferbinți. Împreună cu un coleg de gimnaziu,
Niculescu, au plecat spre Fierbinți pentru lucru. Odată ajunși acolo, trecuse o săptămână până
să ajungă și blondul inginer. Când au început să lucreze, Marin și-a dat seama că el trasa
locul pentru crearea șantierului. După câteva zile, ei își terminaseră lucrul ca și ajutoare și au
primit 1000 de lei, ca salariu. Domnii Jumanca și ionescu le spuseseră că pot să se angajeze
ca și pontatori. Niculescu a rămas, iar autorul s-a întors în București. El credea că va mai
primi 1000 de lei de la C.F.R.
29.Marin se întoarse în București, iar Nilă i-a lăsat apartamentul pentru că a fost chemat în
armată. Dupa un an, acesta moare pe frontul rusesc. La anticar autorul îl întâlnește pe
Diaconescu, cel mai deștept elev din Scoala normală. Ei stau de vorbă și se deplasează spre
apartamentul elevului. Acolo băiatul îi dezvăluie lui Marin secretele gătitului. Diaconescu îi
spune autorului că in ziua urmatoare îi va arăta piață.

30.Diaconescu îi arată piața și arta negocierii autorului. Ei doi s-au tot întâlnit în luna august
vorbind despre mari poeți și filozofi și despre fete. Marin îi cere cu împrumut 500 de lei de la
Diaconescu pentru că a rămas fără bani, cu condiția că atunci când își va primi salarul, îi va
da banii înapoi . După câteva zile, autorul se duce la sediul C. F. R. ca să-și încaseze mia de
lei. Acolo își dă seama că Niculescu l-a fraierit și apoi, fiind panicat, se ascunde de viitorul
invatator . După două săptămâni, Diaconescu a venit la autor să-și ceară banii înapoi, iar
Marin îi spune ce s-a întâmplat și că îi pare rău. Cei doi au vorbit despre viitorul autorului, iar
pentru că acesta vroia sa isi paraseasca garsoniera sa, Diaconescu a venit cu ideea ca Marin să
se mute la internat. El nu a fost primit. După aceea întâmplare, cei doi nu s-au mai întâlnit, iar
autorul nu știe ce s-a întâmplat cu Diaconescu.

31.Autorul a citit la casa anticarilor cartea “Cum am cucerit viață” de Georgescu Delafras.
Acesta a fost impresionat și a încercat să se angajeze la editura lui Delafras. Marin a fost
respins și apoi s-a gândit să-și încerce norocul și să aplice la revista “Gândirea”. Ca să ajungă
la această editură, trebuia să fie acceptat de ministru. După o discuție lungă, a fost respins și
aici pentru că era un debutant.

32.Pentru că e în odăiță autorului nu era sobă, a fost nevoit să se mute. Acesta s-a mutat pe
Pantelimon, numărul 64, unde mai erau trei chiriași ca si el. De Revelion, unul dintre băieții
plecă și venise în schimbul lui un băiat care să plătească pentru lemne. După o vreme, el s-a
dus la sediul revistei Albatros, cei care au vrut să-i publice schiță. Acolo s-a întâlnit cu Geo
Dumitrescu, singurul redactor. Acesta îl trimite pe Marin la un domn cu numele de Alexandru
Cerna-Rădulescu ca să-l angajeze ca și corector. Este respins și aici, iar când se întoarce la
Geo, redactorul îi dă o pereche de pantofi.

33.Geo Dumitrescu îl trimite pe autor la poetul comunist de la statistică. După o discuție mai
aprinsă, dansul îl cheamă pe Pavel, un angajat. Cei doi stau de vorbă și au luat cina la angajat
acasă. Autorul și-a dat seama că Pavel era comunist.

34.Dumitrescu s-a angajat la revista timpul, iar geo îi promite autorului un loc la tipar. Cei
doi împreună cu trei colegi de-a lui Dumitrescu s-au dus la tipografie cu lucrul și apoi,
împreună cu tipograful s-au dus la un bar. S-au simțit bine, iar Marin a primit cateva sute de
lei de la tipograf ca si imprumut.

35.Cu acei bani primiți, autorul s-a mutat într-o încăpere cu încălzire pe stradă Traian cu încă
trei chiriași. El a stat câteva zile să scrie nuvela cu care să debuteze la “Popasuri”, o pagină a
ziaurului pentru scriitori anonimi. După ce a terminat să-și scrie opera, s-a dus la timpul ca
să-l caute pe Geo Dumitrescu. Acolo Geo îi spune că i-a găsit un loc la Tipar si să se
grăbească jos pentru că a întârziat. Așa că cei doi au coborât la tipar și acolo s-a întâlnit cu
viitorii săi colegi: domnul Orleanu domnul Sachelarie, domnule Ecovescu. Marin s-a
împrietenit cu Orleanu. Cei doi se distrau pe seama domnului Pisani spunându-i neologisme.
El a primit leafa și își plătea datoriile, iar ultimul din listă era un tânăr poet numit Sergiu
Filerot. El s-a supărat pe autor, pe Geo și pe restul din grupul lor și le-a spus că o să le arate
lor ce înseamnă poezia adevarata. La începutul lui martie, domnul Pavel îl anunță pe Marin
că va putea lucra și la Institut. E; lucrează la ambele.

36.El s-a mutat din nou, de data asta în Ferentari. Un coleg de la Institut i-a spus autorului că
domnul Bosch, șeful de la corectare, era supărat pe el pentru că nu-l saluta la venire și la
plecare.

37.Nuvela autorului, “Pârlitu" este plăcută de șeful paginei a doua Miron Paraschivescu și îi
spune lui Geo Dumitrescu să publice pentru numărul de duminică. Geo este gelos pentru că
nu l-a debutat pe Marin la revista sa "Albatros".

38.Marin a mai publicat încă patru sau cinci nuvelă. Într-o zi, autorul la vizitat pe Sergiu file
rot pentru a-și sonda volumul. Acolo a văzut că Sergiu a lucrat pe un volum de poezii
împotriva sistemului. Acesta a publicat volumul fără cenzură și a primit ca și sentință moarte,
insă scăpase viu.

39.Autorul ne povestește despre prietenia sa intelectuală cu Miron Paraschivescu.

Amândurora le plăceau să filozofească pe anumite subiecte. Lui Miron ii era foarte dor de
fosta sa iubită.

40.Pentru că terminaseră cu filozofia și nu prea mai aveau multe subiecte de discutat, autorul
îi răspunse cu da la o întrebare pe care i-o pusese de mai multe ori în acea vară. Întrebarea era
dacă marin iubea pe cineva și să-i dea detalii. Autorul ne dezvăluie că acea femeie era chiar
opticiana de la “Amicii orbilor“, de unde și-a făcut ochelarii inițial. Apoi ne explica cum a
decurs intalnirea lor romantica.

41.Autorul demisionează de la statistică pentru că pierdea foarte mult timp din timpul zilei,
iar de bani nu ducea lipsă. La revista “Timpul“ s-a împrietenit cu Ion Caraion. Acesta a scris
un articol bun despre ultima carte a lui Arghezi, iar cu ajutorul marelui poet a devenit
redactor. Ion împreună cu Constantin Virgil Gheorghiu au început să publice stiri false la
revista “Poporul”.

42.Autorul s-a prezentat la recrutare la Turnul-Măgurele, însă un majur l-a făcut simplu
soldat din cauza lipsei practicii. Acest lucru i-a salvat viața. Când a revenit în București, șeful
lui l-a anunțat pe autor că la 1 ianuarie il va concedia. El a reușit să găsească un loc de muncă
la ziarul ”Evenimentul zilei" unde a fost secretar de redacție. El a fost primul să scrie despre
moartea lui Mussolini, însă cenzura l-a făcut să scrie pasajul ca și cum nu ar fi ceva
important, limitând-use doar la 5 rânduri. Prietenul său Ion, era căutat de gestapo și Armata
română.

43.Și ne întoarcem din nou la Sinaia în ianuarie 1949. Autorul s-a întors în București ca să
mai lucrez. Pe tren spre capitală și-a adus aminte de o schiță de-a sa,” Salcâmul”, secretul
său. Așa că pe drum a început să-și scrie toate ideile, începând cu Ilie Moromete . Acesta nu
mai putea sta la masă așa că s-a internat la spital pentru a vedea ce se întâmplă. Doctorul i-a
spus că are Hiposurenalism. De fapt nu avea nimic, numai se îngrășase. După cinci ani s-a
reapucat să scrie și a reușit să-și termine cartea, Moromeții.