Iubire magica

de Vasile Voiculescu

1. Rezumat.

I.Poetul, doctorul, pictorul stateau la soare, iar chibitul lor cerceta zona. Apar
doua tataroaice care vor sa le ghiceasca in ghioc, ceea ce si fac, apoi pleaca dupa
ce sunt platite. In urma unei discutii, poetul incepe si povesteste despre plecarea
lui impreuna cu un prieten folclorist la munte, unde acesta voia sa si regaseasca
linistea si concentrarea pentru o lucrare importanta. Desi a fost sfatuit sa-si ia mai
multe lucruri, acesta si-a luat doar o valiza mica, pe cand prietenul sau era mult
mai echipat. Dupa o noapte si o zi de mers, acestia nu au mai avut parte de
drumuri practicabile, din contra, au avut nevoie de ajutor. Ajung la un han unde
sunt anuntati ca oamenii la care merg sunt rai. Apoi a doua zi, cu ajutorul
primariei si al localnicilor, cei doi sunt insotiti pe acele meleaguri pustii de Ion
Onisor, ce era mereu atent la discutiile celor doi si care le propune sa stea la el,
avand un spatiu generos, cei doi acceptand. Ajunsi seara la gospodaria lui Onisor,
cei doi il platesc pentru gazduire si drum, apoi dupa ce duc cufarul, se pun sa
doarma, pictorul avand un somn agitat, cu cosmaruri.

II. A doua zi, la indemnul gazdei, cei doi viziteaza satul, care era foarte sarac si
inapoiat, dar care parea ca ascunde ceva, curtile avand ziduri foarte mari. Acel sat
nu avea scoala, nici carciuma, iar in biserica nu slujea niciun preot, din cauza lipsei
banilor, spune Onisor. Toate acestea erau in comuna noua, dezvoltata, care era
mult mai jos localizata. Acest sat, in schimb, era neingrijit si sarac, uitat de lume,
ramanand mereu la fel de mic. Poetul este dat peste cap de ce vede, insa prietenul
sau ia apararea acestor meleaguri, spunand ca oamenii nu poarta povara bogatiei
si ca sunt liberi. Apoi, cei trei intra intr-o curte unde erau niste copii si un batran
care certa si se chinuia sa tintuiasca aripile unui uliu pe o cruce de lemn, animalul
chinuindu-se ingrozitor. Crucea cu animalul viu a fost legata de o prajina inalta
langa un stalp, iar batranul inca certa animalul. La vederea celor trei, batranul
inceteaza si la rugamintea lor le povesteste despre fapta sa, amicul poetului
scotandu-si carnetelul pentru a nota. Batranul urmareste de cateva zile uliul
pentru a-l impusca, fiindca i-a mancat pasarile de curte, si l-a ridicat pe prajina
pentru a vedea si ceilalti ulii ce a patit si sa nu se apropie. Apoi cei doi relizeaza ca
satul era plin de pasari crucificate si ridicate.

III. Dupa ce au mers si au colindat satul, cei trei barbati s-au intors la pranz
acasa la Onisor, unde au mancat si au baut ce le-a ramas poetului si folcloristului
de pe drum. Dupa aceasta, prietenul poetului a deschis cufarul, in care se aflau tot
felul de lucruri, de care Onisor era uimit si captivat. Apoi, folcloristul il intreaba pe
Onisor despre basme, vraji si cantece ale locului, iar acesta se intristeaza,
deoarece au disparut odata cu membrii familiei sale, care au murit sau s-au
instrainat. Apoi marturiseste ca unul dintre baietii sai nu este in armata, asa cum a
spus initial, ci este la inchisoare fiindca a omorat un om din cauza ca nu o lasa pe
sotia lui in pace. Apoi le spune ca are si el taina lui si trebuie sa le-o impartaseasca
rapid, fiindca el va pleca ziua urmatoare in munte dupa nora sa. Cei trei pornesc la
drum, printr-o padure si ajung la un loc cu apa, iar Onisor vorbeste depre o plasa,
ceilalti doi gandindu-se ca face referire la o plasa de peste, insa scoate din apa un
valatuc, mai exact o blana de berbec pe care o lasa la soare sa se usuce. Spune
despre material ca este o capcana pentru ceva mai scump. Ajunsi acasa, ei
mananca tot mancarea oaspetilor, apoi la lasarea noptii, ia blana pe care o loveste
intr-un anumit mod si din care iese un fel de nisip, poetul avand impresia ca
Onisor face un soi de vraja. La indemnul gazdei, cei doi ating materialul si li se
spune ca acel nisip este aur curat, de pe malul raului. Poetul nu crede si Ion isi da
seama de acest lucru, urmand sa ii spuna ca este aur cu adevarat fiindca
negustorul ii da la schimb alimente pe aceste pulbere. Apoi gazda le ureaza noapte
buna si pleaca. Dupa aceasta, drumetii discuta despre ce au vazut, intrebadu-se de
ce tocmai lor le-a spus Onisor aceasta taina straveche, si merg la culcare.
 IV. Calatorii nu au dormit deloc din cauza unor pureci care nu le-au dat pace,
ziua urmatoare gazda promitandu-le ca se va ocupa el de asternuturi si ca nu se va
mai atinge nimic de patul lor. A dat peste tot prin camere cu pelin, desi cei doi
erau neincrezatori. In acea dimineata folcloristl si pictorul s-au certat pe tema
folclorului, iar dupa-amiaza s-au pus in pat ca sa se odihneasca, unde purecii au
navalit asupra lor. Gazda le promite ca de aceasta data va functiona ce va face si
vor scapa de pureci. Ion aduce un batran vrajitor, care, cu multa munca de
convingere si diferite obiecte primite, ii lasa pe drumeti sa priveasca
vraja/descantecul pe care urma sa-l faca in casa. In timpul acesta, in curte
trebuiau indeplinite diferite sarcini pe care gazda le-a executat imediat. In casa,
mosul a asezat cu grija un cutit mare din argint la fereastra, pe care a acoperit-o cu
o batista neagra, lasand doar o raza de lumina sa pice pe cutit. In urma unui
descantec, pe care cei doi nu l-au inteles, toti purecii s-au asezat pe lama cutitului,
iar batranul i-a scuturat afara. La final. dupa ce a curatat totul de insecte, cei doi,
fascinati, il conduc pe mos pentru a afla mai multe despre ceea ce a facut, insa
acesta nu le-a spus nimic. Seara, cand Ion deja plecase la munte sa o aduca pe
nora sa, dupa ce au luat masa, s-au culcat si au dormit linistiti, nederanjati.

V. Ziua urmatoare,pictorul se trezeste tarziu si il vede pe colegul sau care a scris

foarte mult, in comparatie cu el, fapt ce il deranja putin. Apoi discuta despre ce s-a
intamplat cu o zi in urma, poetul fiind convins ca nu exista vraji si ca ce a facut acel
mos poate face oricine, fiind convins ca sunt niste tactici ale unor tarani sireti, pe
care ulterior ii jigneste, insa amicul sau nu este de acord deloc, cei doi certandu-
se. Poetul, fiind pesimist, este rugat si avertizat de celalalt sa nu mai voreasca asa
de magie, insa acesta, enervat, pleaca si abandoneaza discutia, mergand sa
mediteze si sa scrie in camera lui, pana cand simte o prezenta. Deschide ochii si
observa ca cineva era in odaie si il privea, desi a incuiat usa. Pictorul o priveste si
este captivat de frumusetea fetei, care tinde spre perfectiune, crezand initial ca
aceasta este o zeitate ce a aparut din mintea lui, gandurile sale fiind vraiste. Apoi
fata, pe nume Margarita, isi repeta numele si spune ca este nora lui Onisor, toate
gandurile magice disparand. Insa, barbatul era foarte atras de fata, parca vrajit,
incat de abia se putea stapani.
 VI. Odata aparuta Margarita, pictorul era tot timpul dupa ea considerand-o
perfecta si devenind obsedat de ea, insa fata il indeparta mai rau pe masure ce el
insista. De cand a venit din munte, si traiul oaspetilor era mai bun, fiindca multi
barbati o admirau si o tratau ca pe o regina, savarsind diferite sarcini prin
gospodarie, iar satul era din ce in ce mai plin de viata, insa poetul era cel mai
afectat. Renuntase la scris si statea numai sa o priveasca si ii oferea mereu
ajutorul, insa fata il ignora si pleca de langa el. Poetul era atat de vrajit incat nici sa
doarma nu mai putea si se gandea continuu la Margarita, dezvoltand o psihoza,
acesta gandinu-se la suicid. Insa, din fericire, gandul a disparut rapid, dar barbatul
nu se lasa si merge noaptea in odaia fetei si o iplora sa il ia de barbat, ea
alungandu-l. Folcloristul a observat plecarea prietenului sau si l-a luat sa doarma
in patul lui, in timp ce el scria, pentru a-l supraveghea. A doua zi, cand voia sa
mearga in camera sa, folcloristul il avertizeaza si ii spune ca este vrajit fiindca
Margarita a auzit jignirile adresate vrajitorilor si se razbuna, insa barbatul initial
nu-l crede, apoi brusc a devenit interesat de subiect si afla ca exista o vrajitoare
buna in sat cu care amicul sau s-a imprietenit si care l-ar putea ajuta. Odata iesiti
din gospodarie, ceva il retinea si un dor puternic l-a cuprins pe barbat, fiind mai
mult tarat de amicul sau la vrajitoare, care, ulterior il convinge ca vrajitoarea o va
face pe Margarita sa fie a lui. In timp ce ii vorbeste vrajitoarei Sibila, gandurile sale
se amesteca si ii vin diferite intrebari in mine si se vede cat de afectat este de vraja
acestei fete. Batrana il ajuta si il pune sa stea pe un scaun, apoi il vrajeste, pictorul
simtindu-se anesteziat. Apoi acesta primeste un talisman, un os, si este pus sa
mearga acasa singur, fara sa se intalneasca cu vreun om, iar cand fata nu il observa
si nu e atenta, sa puna talismanul pe ea. Urmeaza spusele vrajioarei si fuge la casa
gazdei, folcloristul ramanand acasa la Sibila. Ajuns la gospodarie cand inca era
dimineata, o vede pe fata care statea cu spatele la el pe prispa, si apuca sa ii puna
talismanul la brau si sa rosteasca cuvintele pe care i le-a spus batrana, iar fata tipa.
Desi a luat dinainte un gandac pentru a-si motiva gestul, dupa ce a pus talismanul,
in fata lui nu mai era acea fata frumoasa, ci era un strigoi ce reprezenta moartea.
Terifiat, fuge singur pana cand ajunge in satul de jos, in care l-a intalnit pe Onisor,
iar de acolo pleaca cu trenul spre Bucuresti, unde devine brusc constient si
realizand cu greu cele intamplate. Dupa ce termina de povestit, le marturiseste
celorlalti ca de atunci nu mai poate suporta femile si ca merge doar la mare, iar de
prietenul sau nu mai stie nimic. In urma discutiei, afla de la doctor ca folcloristul a
fost pacientul sau si ca a murit din cauza unei psihoze, bolnavul vorbind doar de
vraji pana la ultima suflare. Dupa aceasta, asupra barbatilor s-a napustit o tacere
infioratoare, urmand ca acestia sa plece de pe plaja.

2.Elemente de fantastic.

Pe parcursul acestei opere se regasesc mai multe elemente de fantastic, printre

care si aparitia brusca a Margaritei in camera poetului ce era incuiata, care arăta si
purta numele femeii pe care el si-o imagina a fi perfecta, fapt ce l-a tulburat pe
barbat. Acest element mi-a atras atentia datorita spontaneitatii actiunii redata
prin integrarea aceastei intamplari in poveste, mai exact, descrierea zeitei,
anterioara scenei, a fost intrerupta brusc de aparitia acesteia, iar contiuarea
povestii a fost altfel decat m-as fi asteptat. Un alt element ce mi-a atras atentia, de
aceasta data datorita stilului naratorului, il reprezinta descantecul pe care Sibila i l-
a facut poetului pentru a o privi altfel pe Margarita, cu adevarata sa fata, deoarece
vraja a fost descrisa pas cu pas si dadea impresia cititorului ca si el a fost prezent.

3.Demonstratie-povestire in povestire.

Un argument ce demonstreaza ca textul "Iubire magica" de Vasile Voiculescu

este o povestire in povestire il constituie caracterul de confesiune, naratorul
alegand sa relateze cu sinceritate intamplari care i-au marcat existenta, mai exact
venirea in acest sat inapoiat si suferinta provocata de iubirea pe care i-o purta
Margaritei. Initial, poetul le-a marturisit amicilor sai in cele relatate diferite
sentimente, dar si atitudinea sa in anumite momente, pe care le avea cand
observa viata acelor oameni, fiind vizibil implicat in firul narativ: "Priveam cu
uimire sălbătecia locurilor". Un alt exemplu relevant ce ilustreaza implicarea
naratorului este momentul in care povesteste ce l-a facut sa simta Margarita:"Din
acea clipă nu am mai trăit eu, a continuat să trăiască în mine frenezia mea pentru
Mărgărita", observandu-se astfel caracterul de confesiune.

4.Antiteza.

Antiteza care se stabilește între poet și prietenul lui pornind de la atitudinea lor
total diferită față de credina, superstitii si farmece este ilustrata inca de la
inceputul relatarii, cand cei doi au mers impreuna cu Onisor sa viziteze satul, iar
poetul nu parea miscat de ce vede, din contra. Pe cand folcloristul era captivat de
aparentele si simplitatea acelui loc, caruia ii lua apararea. Ulterior, cand au avut in
odai pureci, la vederea modalitatii prin care batranul a scos insectele din incaperi,
poetul sustinea ca oricine putea face ce a facut omul si ca nu este o taina, ci un
truc al unor tarani sireti, jignind asa-zisii vrajitori si tratand aceste farmece cu
pesimism. In schimb, folcloristul era convins ca batranul are har si ca exista
oameni care fac vraji, iar amicul sau ar trebui sa aiba grija pentru a nu se razbuna
acesti oameni pe care tot ii jigneste pe el, antiteza dintre mentalitatile celor doi
fiind clara.

5.Mesajul.

In opinia mea, prin intermediul textului, naratorul urmareste sa transmita doua

lucruri: atat obiceiurile si metalitatea specifice acelor vremuri, dar si faptul ca este
important sa ne urmarim intuitia, iar atunci cand avem o presimtire sau primim
anumite semnale cu privire la diferite lucruri, ar trebui sa le luam in considerare.
in opera, poetul, inca de la inceputul povestirii sale, mentioneaza ca au fost
avertizati de oamenii de la han despre localnicii satului in care urmau sa mearga,
iar in prima seara in acel loc, a avut un somn agitat si cosmaruri. A doua zi a vizitat
impreuna cu folcloristul si Onisor satul, ce era mai mult pustiu, nu avea scoala, iar
in biserica nu slujea nimeni, si care parea ca ascunde ceva. Insa acesta nu a tinut
cont de aceste aspecte, desi le-a observat, ajungand astfel sa ramana in acel loc, in
care a suferit o serie de chinuri provocate de dragostea nebuna, magica pe care o
purta Margaritei. Pe cealalta parte, prin dragostea ce era privita ca o vraja din
cauza mentalitatii acelor timpuri si a gandirii oamenilor, naratorul vrea sa ilustreze
un alt posibil mesaj. Iubirea pura nu era un lucru obisnuit in acele comunitati
atunci, iar oamenii se indragosteau rar, avand mai multa importanta statutul
sociala, iar in putinele cazuri in care iubirea chiar exista, oamenii credeau ca
indragostitii si-au facut vraji.