Sunteți pe pagina 1din 2

Prietenia

Pentru mine subiectul acesta este unul extrem de important si la care tin enorm. Desi poate pare oarecum
cliseica alegerea pe care am facut-o cu privire la tema eseului meu, pentru mine este ceva special si voi incerca sa-
mi exprim opinia cat de clar pot, dar sincer.

Odata cu trecerea timpului si cu ajutorul oamenilor pe care i-am cunoscut de a lungul acestuia, "cunoscut"
fiind mult spus(nu stiu daca ajungem vreodata sa cunoastem in totalitate o persoana), cu ajutorul gandirii lor ce
vine insotita de anumite opinii, principii, am reusit sa-mi "incadrez" prietenii si cunoscutii in anumite categorii. Suna
superficial, insa repet, este un eseu sincer. Prima categorie ar fi cea a prietenilor adevarati. Stiu ca multe persoane
nu cred in asa ceva, pana si parintii mei considera ca nu exista prieteni adevarati, ci doar prieteni. Insa nu sunt de
acord, desi sunt constienta ca mai am multe de experimentat pana sa pot spune cu certudine ca am dreptate, dar
eu asta vreau sa cred. Acesti prieteni sunt acel gen de oameni pe care daca ii sun la 04:00 imi raspund si ar fi
capabili sa vina la mine acasa sa ma ajute daca patim eu sau cineva drag mie ceva. Oamenii de incredere, care dau
dovada de bunatate, care ma incurajeaza, care imi cer inregistrari cu mine cantand si care apreciaza ce fac, oamenii
interesati de ce povestesc, oamenii care incearca sa caute solutii pentru a ma ajuta in diverse lucruri si, bineinteles,
oamenii care in acelasi timp imi spun: "Bai, nu ai procedat corect, incearca sa analizezi putin situatia si sa fii
obiectiva", pe scurt, oameni care contribuie semnificativ la evolutia mea. Persoane care ofera respect si cu care ma
simt comod sa zic orice si sa fiu eu, fara retineri. Si, desigur, toate acestea sunt reciproce. Ei sunt oamenii cu care
vorbesc non-stop sau poate deloc in unele zile, dar de care sunt la fel de atasata.Pot spune cu tarie ca acesti
oameni imi sunt prieteni adevarati, si desi exista discutii uneori si poate avem atitudini nejustificate din n motive,
discutam si intelegem ca suntem oameni diferiti, si ca automat reactionam diferit la anumite situatii si gresim unii
fata de ceilalti. Astfel, decidem sa vedem multitudinea de parti bune pe care le avem, sa cerem iertare cand este
cazul, sa trecem peste respectiva situatie si sa nu o lasam sa ne strice prietenia. Asta numesc eu prietenie
adevarata, prietenia in care doi oameni sunt rationali si inteleg ca nu orice om care le greseste trebuie imediat
considerat un tradator si sa ajunga la concluzia ca :"GATA, nu exista prieteni! ". Clar nu trebuie sa fim asa
perfectionisti si sa persecutam un om care face o greseala pe care probabil si noi am facut-o cuiva si pe care poate o
vom mai face. Vreau sa specific aici ca acesti oameni sunt foarte, foarte rari. Al doilea tip de prietenie il numesc
"prietenie relativa", in care eu si anumite persoane vorbim destul de des, ne contrazicem la fel de des si clar nu
putem avea o prietenie mai stransa fiindca avem conceptii mult prea diferite si uneori apar si fel de fel de rautati
din cauza antitezei dintre noi, insa continuam sa fim uniti datorita momentelor frumoase care ne leaga si datorita
influentei pe care am avut-o unul asupra celuilalt in diferite perioade din viata, care isi vor lasa amprenta asupra
noastra (gimnaziu, liceu etc.). Iar ultima categorie e constituita de prietenii "trecuti", care de fapt nici nu sunt
prieteni si se impart in doua subcategorii, ori amici, mai exact cei cu care nu m-am putut pur si simplu intelege si pe
care am decis sa ii indepartez, astfel ne rezumam la salut si la o conversatie din cand in cand, ori fostii-apropiati,
oameni ce mi-au fost si le-am fost aproape, carora le-am facut rau sau mi-au facut rau, intentionat sau nu, pe care
nu i-am putut ierta sau/si nici ei pe mine, cu care am o multitudine de amintiri, dar cu care nici macar nu ma mai
salut, insa inca ii consider niste persoane speciale datorita impactului pe care l-au avut asupra mea si datorita
contributiei lor la maturizarea mea.

Acest eseu reprezinta 15%, sau poate chiar mai putin, din cate pot spune despre prietenie, insa pentru mine ce
am scris este foarte important si prin intermediul acestei teme am ajuns sa ma gandesc si sa-mi
amintesc/remintesc cu placere de ce a fost, ce este in prezent si ce cred eu ca va fi, de oamenii importanti sau mai
putin importanti, ce m-au ajutat intr-o mica, respectiv mare masura sa devin eu, evidentiinu-se clar importanta
acestuia "fenomen" in vietile noastre numit prietenie.

S-ar putea să vă placă și