Chirița

Personajul literar reprezintă o instanță narativă prin intermediul

căreia scriitorul își exprimă în mod indirect ideile, concepțiile în opera
literară (epică sau dramatică).
„În fruntea noii miscări e drept să punem pe Vasile Alecsandri.
Cap al poeziei noastre literare în generația trecută, poetul Doinelor si
Lacrimioarelor, culegătorul cântecelor populare păruse a-și fi terminat
chemarea literară. Și nici atenția publicului nu mai era îndreptată spre
poezie; o agitare stearpă preocupă toate spiritele.” (Titu Maiorescu)
În opinia mea, opera literară ”Chirița în provinție” de Vasile
Alecsandri prezintă un personaj simbol în Chirița, tipul snobului și a
parvenitului, deoarece prezintă toate trăsăturile acestui tip de om, atât
la nivel al substanței, cât și al formei.
Pe de o parte, cele două acte ale piesei o prezintă pe Chiriță în
două situații diferite. În primul act, aflată la moșia Barzoieni, ea
așteaptă vestea numirii lui Bărzoi că ispravnic și plănuiește căsătoria
lui Guiita cu Luluță. În actul al doilea, ajunsă isprăvniceasa într-un
târg, Chiriță "metahiriseste evrope-nesle" (practică obiceiuri
europene). Ca modalități clasice, autorul folosește în caracterizarea
personajului mai ales comicul de caracter, al situațiilor și comicul de
limbaj. Mentalitatea ei este proprie unei categorii sociale mai largi,
care - după 1848 - încearcă să adapteze forme de lux occidental la
obiceiurile noastre patriarhale. De la început, Chiriță da exemplu
celorlalți de ce înseamnă modă timpului: iese "la primblare" pe cal, îi
ia la fugă pe "mojicii"' și "țărănoii" care i se plâng de purtarea
"odraslei", fumează ("c-așa-i modă"), și-a luat profesor de franceză
pentru Guliță, pretinde să primească "răvașele" pe talger și vorbește
într-un jargon franco-român foarte pitoresc. Situațiile comice sunt
numeroase: cu toate că "a învățat la les la manejarie", Chiriță nu poate
coborî de pe cal și strigă după ajutor; deși fumează "comme un
caporal" cere "fosfor" de la mousiu Șarlă; plănuiește un voiaj la Paris
"să sperie nemții", dar se ascunde în spatele Saftei când "volintirur
Leonaș o amenință cu pistolul. Mai târziu, Chiriță acceptă
complimentele aceluiași Leonaș, travestit în "ofitar", își face în
"pașport" titlul de baroana, dansează cancan "comme un ours blanc" și
consimte la logodnă lui Leonaș cu Luluță, pentru că Bărzoi să nu afle
despre întâmplarea cu ofițerul.
Pe de altă parte, mijlocul cel mai frecvent în portretizarea
personajului rămâne totuși limbajul. Vorbirea Chiriței este un amestec
savuros de moldovenisme neaoșe, franțuzisme de epoca și uneori
grecisme. Ea se exprimă astfel: "țăst", "bețivilor", "sufletalu", "va ieu
de fugă cil calul'. Ea traduce liber în franceză expresii românești
intraductibile: "boire une cigare" ("a bea o țigară"), "tambour d
'instruction" ("tobă de carte"). Chiriță simbolizează arivismul micii
mosierimi care după Revoluția de la 1848 invocă meritele patriotice
pentru a ocupă funcții grase. Chiriță spune că la revoluție au "pătimit
că patrioți". Ie-a pierit "vro zace capete de vite", Bărzoi a avut
"friguri" și pe ea a durut-o "măseaua". Ea simbolizează în același timp
snobismul, imitând marea burghezie și modelele occidentale. Ajunsă
isprăvniceasa, crede că destul a "mocnit" la țară și pleacă ("să mai
fantaxasc și eu prin târg, că altele"), promițând "bontonuri și
tenechele". Față de Bărzoi, căruia "ii stă rugină de-o șchioapă la
ceafă", Chiriță își pierde ziua pe la modiste, da "masă mare" ("că mă
duc Ia Paris și că logodim pe Guliță cu Luluță") și se vaită: "m-am
uscat aici inprovinsaie să știi că-mi vine ipohondrie of! că nu mai pot
trăi in țară asta!".
”Datorită faptului că maturizarea mijloacelor creatoare s-a
întâlnit cu spiritul național și popular și cu năzuința lui fierbinte de a
elogia viață înnobilată prin muncă, rodnicie și puritate morală a
oamenilor simpli, Alecsandri a izbutit una din marile victorii ale sale
și ale liricii românești.” (G. C. Nicolescu)
În concluzie, pe baza argumentelor prezentate putem spune că
opera literară ”Chirița în provinție” de Vasile Alecsandri prezintă un
personaj simbol în Chirița, tipul snobului și a parvenitului.