Sunteți pe pagina 1din 6

VIATA CA O PRADA MARIN PREDA =REZUMAT=

Autorul reuseste sa treaca primele patru clase printre premianti, desi lui I se parea ca nu stie nimic si asta in ciuda faptului ca era descult si din aceasta cauza lipsea mult de la scoala iarna, iar tatal sau nu avea bani sa-I dea pentru carti. Pleca cu tatal sau sa se inscrie la scoala la Campu-Lung, dar e respins la vizita medicala din cauza ochilor. Se hotarasc sa-si incerce norocul la Scoala de arte si meserii din Mirosi, dar intr-o librarie intalnesc un fals librar, care le promite sa inscrie copilul la o scoala de invatatori din tara, unde or mai fi ramas locuri contra sumei de o mie de lei. Dupa examen, librarul se intoarce de la Bucuresti cu inscrierea la scoala din Abrud. Il ia pe copil la Bucuresti dupa ce ii cere bani de tren tatalui, unde pierd vremea vreo doua saptamani, dupa care pornesc cu trenul spre Abrud. Aici Marin isi ia examenul de bursa cu zece, fiind primul pe lista. Il au ca invatator pe domnul Georgescu din Balaci. Marin se evidentiaza scriind un eseu de optsprezece pagini despre inventatori, descopera eternitatea naturii, puterea cuvantului, si asculta o poveste neobisnuita scrisa de colegul sau Ion M. Ion. A ramas corigent doua trimestre la matematica, fiindca nu-I placea profesorul, dar in cel de-al treilea s-a mobilizat si a luat zece la teza, spre surprinderea generala. A fost transferat la Cristur-Odorhei, deoarece scoala din Abrud s-a desfiintat. Profesorul de istorie era putin mai mare decat un pitic, dar reusea sa inspire respect. A venit un inspector sa asiste la ora lui si a plecat foarte multumit, dar profesorul a fost concentrat ulterior deoarece se apropia razboiul. Are loc un incident cu profesorul de geografie, un domn bland,elegant, care rabufneste si se indarjeste impotriva lui Marin, dupa care in pauza il cheama si-si cere scuze lacrimand. Se desfiinteaza scoala de la Cristur-Odorhei iar Marin se transfera la Bucuresti, unde pleaca fara un ban deoarece tatal sau ii spune ca nu are de unde sa-I dea, in schimb ii da o multime de povete. Sare peste ani si-si aminteste o intalnire cu prietenul Paul Georgescu, cu care are polemici privitoare la alti scriitori si ce reprezinta scriitorul in sine.

Debutase cu oarecare succes si acum la recomandarea ministerului unde lucra, a lui Mihai Novicov in special, a plecat la Balcesti, unde era o casa donata de o ruda a lui Balcescu, unde a incercat sa scrie. Presedintele Societatii Scriitorilor unde lucra Marin Preda, era Zaharia Stancu, care i-a dat o luna libera pentru a scrie, dar inspiratia ii lipsea. A fost dat afara de la serviciu dar in septembrie a fost angajat de Novicov la minister, ca secretar de presa. Aici ii cade in mana Descult al lui Zaharia Stancu, cerandu-i-se sa faca o recenzie asupra lui. Dupa cateva luni isi da demisia si pleaca la Sinaia unde incearca sa scrie din nou. Isi aminteste de Miron Paraschivescu, Constantin Streia, Sen Alexandrescu, dar in special de Ion Caraion cel care i-a dat fericita veste ca I se va publica volumul de nuvele Intalnirea din Pamanturi. Isi aminteste cum a sosit la Bucuresti si s-a inscris la Scoala Normala, de pe strada Sfanta Ecaterina, promitand sa dea mai tarziu banii de taxe. Cu ajutorul directorului care era intelegator cu el, a reusit sa ramana in scoala. Dupa ce s-a inchis scoala a ramas in Bucuresti la frate-sau Nila, la bloc algiu, de pe Cheia Roseti. Trebuia sa poarte ochelari. Intr-o zi il intalneste pe Gheorghe de la el din sat, un baiat mai mare cu cativa ani mai mare decat el, care il invita sa mearga cu el in Ferentari. Acolo ajung la sediul miscarii legionare, unde Marin il cunoaste pe Capitan si are discutii legate de miscarea legionara cu un baiat chemat de capitan sa-I explice. Pavel era fratele orb al sotiei librarului ce-l ajutase pe Marin sa intre la scoala. Lui Marin ii placea sa discute cu acesta. Vorbeau despre Dostoievski, Gogol, Tolstoi, Cezar Petrescu, Sadoveanu, Camil Petrescu, Eliade, Doamna Bengescu, Balzac, Flaubert s.a. Pavel avea o prietena careI citea si care dorea sa se casatoreasca cu el. Citeste pe Swift, ceea ce-I aminteste de prietenia unui tanar scriitor caruia ii lasase lucrurile sale in pastrare cand plecase in armata, dar cand se intorsese acesta I le vanduse pentru a bea. Amintirea ii lasa un gust amar ca cea din copilarie, cand baiatul cu care se perinda la ingrijitul cailor, i-a manat pe tarlaua altuia si a plecat, pentru ca Marin sa incaseze bataia proprietarului tarlalei. Il viziteaza pe fratele sau Ilie care-si schimbase ibovnica si statea acum cu o tiganca. Aici afla ca legionarii il omorasera pe Iorga. Marin s-a dus in vizita la Florica prima ibovnica a lui frate-sau Ilie. Aceasta fusese fata in casa, iar acum se angajase la Filatura, dar era suparata de ce o parasise Ilie. Desi Marin a incercat, N-a putut sa-I alunge tristetea despartirii.

La cautat pe Gheorghe din nou, dar negasindu-l acasa, sotia l-a indrumat catre unul Megherel. Ajuns aici au baut vin dupa care Gheorghe si Marin au plecat impreuna oprindu-se intr-o bodega. Gheorghe era speriat si-I povesti si spaima lui Megherel care era sofer la Prefectura si fusese martor la uciderea unora. Se temea de razbunarea legionara. Marin isi cumpara prima pereche de ochelari la indemnul fratelui sau Nila, fiind foarte impresionat de frumusetea doamnei care-I facuse controlul. Lumea I se pare schimbata acum si merge pentru prima data la cinematograf. Citeste pe Gogol si Dostoievski si La vie souteraine care-l scarbeste, dar isi revine amintindu-si ca Dialogurile si Descartes ii sadisera in minte ideea ca prin gandire putem descoperi noi, lumina. Nu umilinta ci flacara cugetarii ne poate inalta. A intalnit o doamna careia ii placea Krishnamurti, amintindu-I de o alta, Sorana Topa, cu care purta polemici legate de acesta. Acum se plimba prin Sinaia cu aceasta doamna recent cunoscuta purtand discutii si nereusind sa se apuce sa scrie romanul pentru care primise un avans de 10.000 lei de la editura de stat. Au venit in vizita Jar, Popper si Alfredo Varella, un scriitor latino-american, apoi Jorge Amado insotit de Corin Grossu. Sosise Nicolae Moraru, fost sef prin minister, care ii invita pe rand la el. Se duse si Marin si acesta il chestiona in legatura cu romanul pe care dorea sa-l scrie, canalizandu-I intr-un fel ideiile, facandu-l sa gandeasca ce fel de roman vrea sa fie. Nila pleaca la nevasta-sa in sat si-l cheama si pe Marin cu el,dar ajuns acasa simte ca nu e bine venit si se intoarce la Bucuresti.Aici se intalneste cu Dobrinescu,colegul sau-seful clasei,cu care ajung la cantina refugiatilor ardeleni.Aici il intalnesc pe Codrin,fostul sau coleg de banca din Cristur-Odorhei,care le povesteste de ce a plecat din Ardeal.Bunicul sau fusese popa si in primul razboi,ungurii i-au taiat capul pentru ca nu a vrut sa vorbeasca ungureste in biserica si in scoala.Tatal lui Codrin a asistat la executie si acum a recunoscut pe unul din calai si impreuna cu niste consateni l-au urmarit si l-au prins cand se intorcea din oras si au trecut cu trasura peste el de doua ori.Astfel,de teama represaliilor au fost nevoiti sa se refugieze.Parintii au ramas in Brasov,iar el a venit la Bucuresti,lucrand ca pedagog intr-un internat.Au discutat apoi toti trei despre relatiile romano-maghiare aparute in scrierile lui Slavici si Rebreanu.Dobrescu si Marin au plecat spre locuinta primului,cumparand o sticla de vin,pe care au baut-o,incalzinde-se la focul facut dintr-un dulap vechi ce se afla in camaruta.

Marin se duce impreuna cu Lila la taica Lazar,un negustor de haine,de unde isi cumpara un costum,o camasa,pantofi si o cravata pe deasupra,cu o mie de lei,bani ce-i primise de la tatal sau,cand fusese acasa inainte de sarbatori. Marin asista in zilele urmatoare la caderea legionarilor si se intreaba ce vor face acum Gheorghe si Mereghel. Gheorghe scapa si se angajeaza la Uzinele Centrale Bucuresti,tot ca sofer,in timp ce despre Mereghel auzisera ca fugise in strainatate cu alti sefi legionari.In aprilie Gheorghe fu incorporat . Lua note proaste la toate examenele,dar reusi sa ia totusu examenul final de capacitate cu media 6,26 iar la purtare 6-razbunarea domnului Lascar.Se angajeaza la deschiderea santierului CFR Fierbinti.Il ajuta pe inginerul topograf si castiga cateva mii de lei.Nemaiavand ce lucra,fiindca palmas nu dorea sa fie,se intoarce la Bucuresti cu o mie in buzunar. Intalneste pe Diaconescu,fost coleg la Cristur-Odorhei,care lucra acum la UCB,pentru a castiga niste bani in plus pentru studiile surorii lui.Nila e concentrat si pleaca pe front,de unde nu se mai intoarce,fiindca moare in anul urmator. Se intalneste cu cate un fost coleg,unii erau mai norocosi si-si gasisera de lucru,dar majoritatea tot mai cautau.In iarna lui 1949 statea la masa de scris din Sinaia si se gandea sa scrie despre un tanar care isi cauta drumul singur in marele oras. Marin se duce la Nechifor Crainic,care era ministru acum, incercand sa-si vanda o nuvela pentru revista Gandirea al carei coordinator era ministrul.Acesta il refuza. Ratacind pe Calea Victoriei,se duce la Teatrul National si vede Faust,cu George Vraca in rolul savantului care nu isi traise tineretea.Impresionat in zilele urmatoare mai vede cateva piese.Incearca sa se angajeze corector la un ziar,dar nu da randament si nu e angajat. Marin a ajuns cu o recomandare la Institutul de Statistica,incercand sa se angajeze aici.Ajunge pe mana domnului Pavel care incearca sa-l instruiasca si-i inoculeaza idei comuniste.Geo Dumitrescu fusese angajat la redactia ziarului Timpul si cautandu-l,acesta il invita pe Marin impreuna cu inca cativa la Gambrinus,un local la moda pe atunci. Cu bani imprumutati de la Niculescu,seful tipografiei la Tiparul universitar,Marin a reusit sa se mute intr-o odaita cu caldura pe strada Traian.Cu ajutorul lui Geo Dumitrescu s-a angajat corector la ziarul Timpul,iar ulterior s-a angajat si la Institutul de Statistica.In sfarsit avea bani sa se mute intr-o camera singur,nu cu alti locatari ca pana acum si sa isi cumpere haine.

Era obositor cu doua servicii odata,dar a reusit sa si scrie si i-a adus lui Geo Dumitrescu intr-o zi schita Parlitu. La intalnit pe Miron Radu Paraschivescu,care era seful paginii a doua, Popasuri a ziarului Timpul,care i-a publicat schita Parlitu.A iestit impreuna cu alti colegi sa sarbatoreasca. Sergiu Filerot publica un volum de poezii oprit de cenzura si e condamnat la moarte,pedeapsa ce e comutata ulterior in munca silnica pe viata. Prietenia cu Miron Radu Paraschivescu a continuat,purtand lungi discutii literare si filozofice. Se hotareste sa o viziteze din nou pe oculista care-I prescrisese ochelarii si care-I ramasese in minte,obsedandu-l frumusetea si calmitatea ei.Aceasta il invita acasa la ea,unde traiesc o adevarata poveste de iubire. Marin leaga o frumoasa prietenie cu Ion Caraion,care in final e urmarit de Gestapo pentru ideile sale si vrea sa fuga in Moldova. Marin se prezinta la recrutare la Turnu Magurele, dar neavand studii nu e recrutat pentru scoala de ofiteri.Nu trebuia sa plece decat in primavera lui 43 cand trebuia sa se prezinte la recrutare din nou.Pierde serviciu la ziar si participa la cenaclu lui Lovinescu.Devine secretar de redactie la ziarul Evenimentul Zilei.In primavera lui 43 se incorporeza si in iulie se intoarce in permisie,revine la ziar pentru aceasta perioada si pagineaza intr-o noapte moartea lui Musollini. In 1949 la Sinaia ,gandurile I se impleteau printre amintiri si zilele prezente.Domnul Pavel si Ion Caraion au fost arestati.Marin era obsedat de ceea ce trebuia sa scrie si nu se putea hotari.A plecat la Bucuresti si in tren gandul il indemna sa scrie ,sa caute,sa afle ce s-a intamplat.A inceput sa scrie si in Bucuresti si la Sinaia si in sfarsit manuscrisu a prins contur.Intors la Bucuresti se imbolnaveste si e internat in spital vreo doua saptamani.Terminase manuscrisu dar simtea ca ii lipseste ceva si astfel l-a pus intr-un sertar unde a zacut cinci ani.Pana intr-o zi cand puterea si amintirea i-au revenit intregi si a inceput sa lucreze din nou la manuscris.Era primavera lui55.Fiind redactor la Viata Romaneasca isi i-a concediu pentru a termina cartea.Dupa opt luni,in decembrie,Morometii apareau.