Sunteți pe pagina 1din 1

Fişă de lectură: Domnişoara Christina

Autor: Mircea Eliade


-13 martie 1907—22 aprilie 1986
- a fost un gânditor şi scriitor român
- opera lui completă ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele
sale intime şi manuscrisele inedite.
Tema : una folclorică -> existenţa strigoilor
Locul acţiunii: la conacul familiei Moscu
Personaje: Egor Paşchievici, Sanda Moscu , doamna Moscu, Simina Moscu domnul Nazarie,
doctorul Panaitescu
Rezumat:
În timpul mesei de seară Egor şi domnul Nazarie aud pentru prima data de domnişoara
Christina, moartă cu 30 de ani în urmă.
O dată cu vedera tabloului aceştia realizează că stările doamnei Moscu şi prezenţa mistică din
casă se leagă de faptura enigmatică din tablou.
În ieşirile prin sat ale domnului Nazarie, acesta descoperă cum a murit Christina. Ea a fost ucisă
de iubitul ei deoarece aceasta se „dăruia” ţăranilor ca să nu o omoare.
Într-o noapte Egor işi visează prietenul mort care îl avertizează de primejdia în care se află. În
acelaşi vis apare şi Christina care îi recită versuri din „ Luceafărul” de M. Eminescu. El se
trezeşte şi realizează prezenţa Christinei în camera care exercita o putere asupra lui şi îi citeşte
gândurile. Acesta începe să se roage şi ea pleacă nu înainte de a se uita în ochii lui încă o dată.
Odată cu îmbolnăvirea Sandei, Egor işi dă seama că întreaga familie se află sub puterea
domnişoarei Christina şi hotărăşte să cheme un medic în ciuda împotrivirii fetei.
Christina continuă să apară în visurile lui Egor şi îi spune ca dragostea pentru Sanda nu are nici
un rost, că ea va muri în curând, făcându-l să simtă o altă prezenţă care aducea o teroare mai rea
şi mai drăcească.
Doctorul işi dă seama de starea proastă a Sandei şi simte prezenţa terifiantă din casa
încat preferă să doarmă cu domnul Nazarie.
Simina îl atrage pe Egor în pivniţă unde îl sărută şi îl zgârie şi îl sfătuieşte să închidă uşa, că
domnişoara Christina îl va vizita.
Noaptea, târziu, aude bătăile sfioase ale une femei, care intrând în cameră răspândi
binecunoscutul miros puternic de violete. În timp ce îi recita versuri din “Luceafarul”, el îi
desfăcea corsetul , simţind pe spatele ei o rană deschisă din care curgea sânge, care totuşi nu-i
murdărea corsetul. Speriat şi buimăcit sare in piciore urlă la ea că este o moartă, dar este
apostrofat că este un muritor fricos care va muri de dorul ei căutând-o în lume, cu aceste cuvinte
ea părăsi camera cuprinsă de o tristeţe imensă.
Focul răspândit atrage sătenii care nu încearca să-l stingă, convinşi fiind că aşa vor scăpa
de strigoiul care le omoră animalele. Işi dă seama că Simina a dispărut, dar ştie unde să o
găsească , aşa că se îndreaptă spre pivniţă înarmat cu o rangă de fier. Aici spre goaza fetei
loveşte pământul cu ranga în locul unde credea el că se afla strigoiul, în acele momente văzându-
şi din nou prietenul mort cu trupul mort al Siminei în braţe.
Aude cu durere de moartea Sandei şi vede cum focul a mistuit întreaga casă, dar se simţea purtat
în braţe prin odăi care se schimbau vrăjite şi auzea vocile oamenilor ca prin vis, încerca să vadă
cine vorbea atât de aproape de el, dar nu vedea decat foc.

După părerea mea, cartea este una fascinantă pe care ar trebui ca fiecare tânăr să o citească.