Inima mi-e vindecată

Sunt cu altcineva,
Pentru mine e doar liniştea
nu prea-mi pasă
când în braţele lui mă simt ca acasă.
 101

apoi îmi zici că sunt frumoasă

iar mă minţi şi îmi faci inima de gheaţă
Ştiu doar te prefaci că nu-ţi pasă.

te comporţi fals pe lângă mine

Şi mă-ntrebi cu cine mă iubesc,
Ar fii de înţeles că pentru tine sunt doar bucăţi de carne,dar sunt o fărâmă din tine.

Şi nu aş vrea câtuşi de puţin,

Să-mi vezi cicatricile
inima frântă ce a simțit ea
a uitat toată lupta.

101
 102

Şi am decis să nu mai plâng după două pahare de vin,

Am simţit în tine acel venin
te-ai transformat ,nu te mai recunosc
poate îţi povestesc și eu am fost.

102
 103

Vrei să…?

Vrei să fi pacea mea?

În care să stau în braţe ghemuită,
Şi să uit totul de când am fost rănită
Poate îţi povestesc prin ce am trecut de mică.

vrei să ştii că trec prin toate stările când mă săruţi,

apoi suntem muţi cu un pahar de prosecco în mână.
tu mă ai și noaptea-i lungă..

vrei să auzi cum îţi zic că te iubesc

dintr-o poezie vei auzi fiecare vers,
şi liniştită mă ştii,n-ai vrea să-mi fii o bătaie a inimii.

103
 104

Mi-ar plăcea
să-mi las cusută inima în mâna ta
Mi-ar plăcea
Dar m-am ofilit,singură într-un paradis etern,la marginea focului ce-i infern,
Mi-ar plăcea,dacă ai recunoaşte că-i vina ta,
Mi-ar plăcea
Să fim vindecaţi la poarta raiului ce nu va cădea,
Mi-ar plăcea
tu doar ai lăsat scrisoarea la tine,ai plecat şi nu te-ai m-ai întors la mine

104
 105

Săruta-mi-ai mâinile ce sunt

Pline de răni şi cicatrici,
Rămase adânci,
La poveştile rămase în trecut.

105
 106

ce-o fii

106
107

107
108

108
109

109
110

110
111

111
112

112
113

113
114

114
115

115
116

116
117

117
118

118
119

119
 120

frunzele-s proaspăt îngălbenite,

dimineţi reci,pe străzile liniștite
astenie la inimile rănite
cândva iubite,să uit de toate
şi de acele suspine..

120
121

121
 122

Ţine-mă în braţe până devenim nemuritori,

Ţine-mă o eternitate până în zori
Ţine-mă de mână astfel fără tine mor..

122
 123

Mi s-au dezghetat fluturii

Au zburat îndepărtat
Uitasem tot ce s-a întâmplat
Să nu crezi că te-am uitat
Las doar totul în urmă
Trecutul rămâne undeva în beznă
Iată sunt din nou o nouă eu
va fii greu,vei rămâne mereu
Un om drag sufletului meu

123
 124

Am trecut pe lângă un străin,

Doar ce ne-am zâmbit
Aveam câteva amintiri
o îmbrățișare.
două priviri
o poză anostă
și niște cuvinte ce m-a cam lovit.

124
 125

Oglindă oglinjoară,
Sunt cu inima frântă
Seacă şi rănită
Trage-mă înapoi
Să nu mai duc acest război.

Oglindă oglinjoară,
Uneori uit să mă fardez
Căci mi-e dor de el,
Ştiu nu mă duc în trecut
Dar cum o sa mai duc
E lipsit de orice puţină,
Să mă înțeleagă la orice privinţă.

oglindă ,oglinjoară
am haina lui pusă pe scaun
Am sfâșiat şi am aruncat-o
făcutu-m-a să mor fără el,
acum îmi încetineşte şi inima din loc.

125
 126

Fluturii i-am scos

Ţi-am dat block
Intersectări în miez de noapte
undeva într-o librărie
inima mi-a stat pe loc
după 3 ani fără să te văd
am rămas doar cu un gust amar şi mii de stări.

126
 127

Ai ştiut că nu-mi meriţi dragostea,

doar mi-e dor întruna de mine şi luna
ai m-ai aruncat un zâmbet timpuriu
acum aşa oricum eşti pustiu.

Nici nu mai reuşesc,să te merit eu

când tu iubeşti un alt chip,eu în alt fel
Şi mă iei cu un simplu iartă-mă;
Cred că am rămas cu un singur lasă-mă.

Ştiu cum toate dor

Şi mă lasă rece pe interior
Ţi-am zis din tot sufletul cum mor
sau cât te ador.

127
128

128
129

129
130

130
131

131
132

132
133

133
134

134
135

135
136

136
137

137
138

138
139

139
140

140
141

141
142

142
143

143
144

144
145

145
146

146
147

147
148

148
149

149
150

150
151

151
152

152
153

153
154

154
155

155
156

156
157

157
158

158
159

159
160

160
 161

Eşti doar poezie

ce sublim sună.
ochii tăi m-au durut,m-au transpus
uitasem de acel dor nebun după tine,
magia mâinilor tale ce-mi ştiu curbele obrazului meu fin şi cald,
era totul perfect lăsându-mi amprentă
pe buzele mele ce ţi-ai găsit meleaguri.
ne știam pe de rost,nu mai suntem ce am fost.
trist sună ,dar poţi ajunge la mine chit că e pe timp de furtună

161
162

162
 163

Vocea ta nu o mai aud,

dar telefonul mai sună
Din când în când;
Ştiu ţi-e dor de mine
sau poate ţi-e dor
De-o amintire.

163
 164

te-am ales pe tine dintre toţi,

îmbrăţişarea noastră prima amintire
doamne cât te-am vrut
nu mi-ai dat nici măcar un sărut,
doare iubirea uneori
dar ne pierdem în poze şi plângem deseori.

164
 165

Lasă măcar cămaşa ta pe scaun ,

Îţi spun mi-a fost dor de acest miros îmbietor,

Lasă paharul,şi-ţi voi amprenta de pe el

Mai apoi te vei simţi iubit prea mult de către mine,

Voi lua albumul tău cu un motiv să-ţi arăt eram predestinaţi,dar prea tineri copilaşi.

165
166

166
 167

dulce efemer suntem legaţi de univers,

vers cu vers te scriu

cum petalele de trandafiri se usucă pe

sicriu.

167
168

168
169

169
170

170
171

171
172

172
173

173
174

174
175

175
176

176
177

177
178

178
179

179
180

180
181

181
182

182
183

183
184

184
185

185
186

186
187

187
188

188
189

189
190

190
191

191
192

192
193

193
194

194
195

195
196

196
197

197
198

198
199

199
200

200
201

201
202

202
203

203
204

204
205

205
206

206
207

207
208

208
209

209
210

210
211

211
212

212
213

213
214

214
215

215
216

216
217

217
218

218
219

219
220

220
221

221
222

222
223

223
224

224
225

225
226

226
227

227
228

228
229

229
230

230
231

231
232

232
233

233
234

234
235

235
236

236
237

237
238

238
239

239
240

240
241

241
242

242
243

243
244

244
245

245
246

246
247

247
248

248
249

249
250

250
251

251
252

252
253

253
254

254
255

255
256

256
257

257
258

258
259

259
260

260
261

261
262

262
263

263
264

264
265

265
266

266
267

267
268

268
269

269
270

270
 271

271
 272

Câte inimi vei mai frânge oare?

Ajung eu pe la tine,să te vindec suntem amândoi la fel de bine,

Sufletele ne aparţin,dar vor să mai sufere încă puţin.

Nu întreba de ce e loc pentru amândoi într-un pat singuri şi goi uitându-ne la acelaşi cer.

272
 273

Ce te ţine oare ?

Ce mă ţine?

orgoliu sau teamă

Ne temem că ştim

Ne vom despărţi.

E mai bine să nu fim.

273
274

274
275

275
276

276
277

277
278

278
279

279
280

280
 281

Nu mai reușesc să dezleg,

Să înțeleg

Că s-au împletit toate

Și mi -au rămas doar stelele la noapte.

281
282

282
283

283
284

284
 285

Te-aș chema,

Aș cânta

Să fiu iar a ta..

285
286

286