Veronica Porumbacu - Vor trece ani

Nici cupele de-argint nu-mi plac,

nici auritele pocale,
ci dintre toate cel mai drag
imi e causul palmei tale.
Vor trece ani. Si-nnoitoare,
cu-aceeasi dragoste de fata,
voi bea din palma ta, de care
n-am sa ma satur niciodata.
Pe-acelasi drum, ca la-nceput
vom dogori mereu la fata.
Si-ntaia brazda-am sa-ti sarut
pe-obrazul insemnat de viata !
Dar daca, in aceeasi zi,
mi-ai da sa beau din mari pocale,
eu, dintre toate, m-as opri
tot la causul palmei tale.

Nicolae Iorga - Ci de-am fi singuri ... pusa

Ci, de-am fi singuri amndoi
Si nime sa ne asculte,
Uitndu-ma n ochii tai,
Ti-as spune asa de multe...
Ar trece vremea si n'am sti
Ce e aceia vreme
Si n'ar fi nimene din vis
n lume sa ne cheme.
Am fi departe tare dusi,
Straini de lumea'ntreaga:
Pe vesnicie ti-as fi drag,
Tu vesnic mi-ai fi draga;
Cu sarutari am sterge'n ochi
A'lacrimilor urme,
Si cine oare s'a'ndura

Al nostru raiu sa-l curme?

Ti-as spune vorbe dulci ncet:
Ca sa le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tau de mine.
Si-atuncea de ne-om saruta,
A cui sa fie vina?
Nici tu, ca nu ma auziai,
Nici eu n'oiu fi pricina.

Rudyard Kipling Dac

Dac-i rmne mintea cnd cei din jur i-o pierd
i fiindc-o ai te apas sub vorbe care dor,
Dac mai crezi n tine cnd alii nu mai cred
i-i ieri i nu te superi de ndoiala lor,
Dac de ateptare nu osteneti nicicnd,
Nici de minciuna goal nu-i clatini gndul drept,
Dac, izbit de ur, nu te rzbuni urnd
i totui nu-i pui masc de sfnt sau nelept,
Dac visezi, dar visul stpn de nu i-l faci,
Sau gndul, dei judeci, de nu i-e un el,
Dac-ncercnd triumful sau prbuirea taci
i poi, prin amndou trecnd, s fii la fel,
Dac nduri s afli cinstitul tu cuvnt
Rstlmcit, naivii s duc n ispit,
Sau truda vieii tale, nspulberat-n vnt,
De poate iar s-o nale unealta-i prea tocit,
Dac poi strnge toate ctigurile tale
Ca s le joci pe-o carte i s le pierzi aa,
i iari de la capt s-ncepi aceeai cale
Fr s spui o vorb de neizbnda ta,
Dac poi gndul, nervii i inima s-i pui
S te slujeasc nc peste puterea lor,
Dei n trupul firav o alt for nu-i
Afar de voina ce le impune spor,
Dac te vrea mulimea, dei n-ai linguit,
i lng ef tu umbli ca lng-un oarecare,
Dac de ri sau prieteni nu poi s fii rnit,

Dac nu numai unul, ci toi i dau crezare,

Dac ajungi s umpli minutul trector
Cu asezeci de clipe de venicii,
Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pmntul deplin stpnitor
i, mai presus de toate, un OM copilul meu!

Fa-ti timp....Rudyard Kipling

In trecerea grabita prin lume catre veci,

Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzind
Fa-ti timp sa poti, cu mila, sa te alini oricind!
Fa-ti timp pentru-adevaruri si adincimi de vis,
Fa-ti timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti linga izvor,
Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor!
Fa-ti timp, pe-un munte seara, stind singur sa te rogi,
Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!
Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tata tau - batrini....
Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru ciini....
In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp macar o clipa sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,
Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat!
Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai,
Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai!
Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa inveti,
Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul sens!
Fa-ti timp, ACUM!
Sa stii: zadarnic ai sa plingi,
Comoara risipita a a vietii, n-o mai stringi!

Prea trziu, la Paris pusa

- Adrian Paunescu
Prea trziu am ajuns la Paris, prea btrn,
n-am avut nici noroc, nici chemri, nici curaj,

unde sunt, m trezesc doritor s rmn

i, cu grele picioare, m-ating de pavaj.
Nu-i de mine nimic din infernul modern,
eu n peteri, acum, a avea locul meu,
pe o piatr de ru mi-ar fi dor s-mi atern,
orice drum la Paris mi se pare prea greu.
E trei sferturi sub ierbi generaia mea,
ce s caut aici, fr nimeni din toi?
invalizi glorioi, lng voi a cdea,
dar m cheam absurd nebunia pe roi.
Prea trziu am ajuns, prea btrn, la Paris,
amintirea s-a ters, n memorie-i gol,
era bine s-l gust, ct mi-a fost inetrzis,
de pe oricare loc, azi, abia m mai scol.
i mi-e dor de Brncui, cel mai mult de Brncui,
dac nu-ntrziam, ntr-un straniu pariu,
i umblam la fereti, i dormeam pe la ui,
pentru opera lui, mcar piatr s-i fiu.
Condamnat, pentru veci, s fiu numai romn,
noapte bun, ora al eternei lumini,
prea trziu am ajuns la Paris, prea btrn,
hai acas, eu plec, n-are rost s rmn,
e prea scump pentru mine s mor n strini.
1995

REPETABILA POVARA
Cine are printi, pe pmnt nu n gnd
Mai aude si-n somn ochii lumii plngnd
C am fost, c n-am fost, ori c suntem cuminti,
Astzi mbtrnind ne e dor de printi.
Ce printi? Niste oameni ce nu mai au loc
De attia copii si de-att nenoroc
Niste cruci, nc vii, respirnd tot mai greu,
Sunt printii acestia ce ofteaz mereu.
Ce printi? Niste oameni, acolo si ei,
Care stiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, dup actele lor,
Nu conteaza deloc, ei albir de dor

S le fie copilul c-o treapt mai domn,

Ct munc n plus, si ce chin, ct nesomn!
Chiar acuma, cnd scriu, ca si cnd as urla,
Eu i stiu si i simt, ptimind undeva.
Ne-amintim, si de ei, dup lungi sptmni
Fii btrni ce suntem, cu printii btrni
Dac lemne si-au luat, dac oasele-i dor,
Dac nu au murit tristi n casele lor...
ntre ei si copii e-o prsil de cini,
Si e umbra de plumb a preazilnicei pini.
Cine are printi, pe pmnt nu n gnd,
Mai aude si-n somn ochii lumii plngnd.
C din toate ce sunt, cel mai greu e s fii
Nu copil de printi, ci printe de fii.
Ochii lumii plngnd, lacrimi multe s-au plns
ns pentru potop, nc nu-i de ajuns.
Mai avem noi printi? Mai au dnsii copii?
Pe pmntul de cruci, numai om s nu fii,
Umiliti de nevoi si cu capul plecat,
ntr-un biet orsel, ntr-o zare de sat,
Mai asteapt si-acum, semne de la strmosi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocosi,
Si ca niste stafii, ies arare la porti
Despre noi povestind, ca de mosii lor morti.
Cine are printi, nc nu e pierdut,
Cine are printi are nc trecut.
Ne-au fcut, ne-au crescut, ne-au adus pn-aci,
Unde-avem si noi nsine ai nostri copii.
Enervanti pot prea, cnd n-ai ce s-i mai rogi,
Si n genere sunt si nitel pislogi.
Ba nu vd, ba n-aud, ba fac pasii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult s le spui si explici,
Cocosati, cocrjati, ntr-un ritm infernal,
Te ntreab de stii pe vre-un sef de spital.
Nu-i asa c te-apuc o mil de tot,
Mai cu seam de faptul c ei nu mai pot?
C povar i simti si ei stiu c-i asa
Si se uit la tine ca si cnd te-ar ruga...
Mai avem, mai avem scurt vreme de dus
Pe constiint povara acestui apus
Si pe urm vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor mputina cei ce n-au si ne cer.

Iar cnd vom ncepe si noi a simti

C povar suntem, pentru-ai nostri copii,
Si abia ntr-un trist si departe trziu,
Cnd vom sti disperati vesti, ce azi nu se stiu,
Vom pricepe de ce fiii uit curnd,
Si nu vd nici un ochi de pe lume plngnd,
Si de ce nc nu e potop pe cuprins,
Desi plou mereu, desi pururi a nins,
Desi lumea n care printi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduit de plns.
Adrian Paunescu

In ochii tai ma vindec

si ma scald,
Ne tinem,unul altuia,
de cald
Sau noaptea,poate,
numai de urat
Eu nu te-ntreb
de unde-ai coborat,
Tu nu ma-ntrebi cat stau
si unde plec
Si,uite-asa,trec zilele,
cum trec,
Si, uite-asa,vin noptile
cum vin,
Dar daca inca vreau sa te mai tin,
Din cand in cand,visand,
pe bratul meu,
O alta zi se va-ntampla mereu
Si-o alta noapte se va-ntoarce-n noi,
Sa ne convinga, totusi, pe-amandoi,
Cat de frumos e cerul si de-nalt
Privit, prin somn,cu ochii celuilalt.
(George Tarnea )

Heinrich Heine Am plns prin somn

Am plns prin somn. Visasem
C tu ai fi murit.

i m-am trezit, i iar

Am plans i m-am mhnit.
Am plns prin somn. Visasem
Din viaa-mi c dispari,
i m-am trezit n noapte,
i-am plns cu lacrimi mari.
Am plns prin somn. Visasem
C iar la piept mi cazi,
i m-am trezit n bocet,
i zu c plng i azi
(traducere Petru Crare)

A.E. Baconsky - Miraj de iarna

Aicea totul seamana cu tine
Sau poate eu asemanari iti caut;
Flori de ninsoare mari, diamantine,
Suavi mesteceni-melodii de flaut.
Brazii inalti si coplesiti de nea
Par crini enormi acoperiti de floareCu dorul meu de pretutindenea
Te caut ca o planta suitoare.
In sarpele de fum ce suie lin
Faptura ta subtire se mladie,
Vantul de nord in fulgii care vin
Te spulbera, te-adoarme si te-nvie.
Ceturi tarzii - flori de ninsoare, flori
Tresar si se-nfioara omeneste,
Si parca insasi noaptea uneori
Cu ochii tai de-aproape ma priveste.
O, ceas de taina - clipele dispar,
E numai gandul meu umbland aiurea.
Si neaua cu sclipiri de nenufar
Trecand prin mine, bantuie padurea.
Sunt numai eu care mi-aduc aminte
Din toate-ai disparut, nu te mai vezi.
Doar inima cu dorul ei fierbinte
Topeste-n jur imensele zapezi.

Omar Khayam Ulciorul

Ramii sa mai ciocnim o cupa
La hanul vechi de pe coclauri
Caci pentru vin si pentru tine
Mai am in sin trei pumni de aur.
Ramii sa-nmormintam tristetea
Si setea fara de-alinare
Cu vinul negru de la hanul
Din valea umbrelor fugare.
Stii tu, frumoaso, ca ulciorul
Din care bei infrigurata
E faurit din taina sfinta
Din taina unui trup de fata.
L-a faurit cindva olarul
Cel inspirat de duhul rau
Din taina unui trup de fata
Frumos si cald ca trupul tau.
Inmiresmeaza-te, frumoaso,
Ca pe-un altar de mirodenii
Cit zarea-i plina de albastru
Si lumea plina-i de vedenii
Si-atit cit drumurile vietii
Mai au pe margini bucurii
Ca miine in zadar vei bate
La porti de suflete pustii.
Iubeste-ma acum caci anii
Nebanuiti vor pune friu,
Iar clipele iubirii noastre
Se scurg ca undele pe riu.
Ca miine-om putrezi-n morminte
Uitati, nepomeniti de nimeni,
Ca miine vor veni olarii
Sa fure lut din tintirime.
Iar trupul tau care mi-e astazi
Cel mai iubit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumetii pe la hanuri.
In fiecare zi
In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, n loc,
Ramane un desert de disperare.
Ne amageste lenea unui vis
Pe care-l anulam cu-o sovaire;

Ne reculegem intr-un cerc inchis

Ce nu permite ochilor s-admire;
Ne rasucim pe-un asternut posac,
Insingurati in doi, din lasitate,
Mintindu-ne cu guri care prefac
In zgura sarutarile uzate;
Ne pomenim prea goi intr-un tarziu,
Pe-o nepermis de joasa treapta trista:
Prea sceptici si prea singuri, prea-n pustiu,
Ca sa mai stim ca dragostea exista.
In fiecare zi, ne batem joc
De pasari, de iubire si de mare,
Si nu bagam de seama ca, in loc,
Ramane un desert de disperare.
Romulus Vulpescu
******* Saadi
''Am auzit din voia intamplarii
pe-un fluture spanandu-i lumanarii;
-Iubesc si daca ard nu-i de mirare,
dar tu de ce versi lacrimi arzatoare?
Raspunse lumanarea: - de durerea
de a-mi fi pierdut pe dulcea-mi sora -mierea.
Decand mi-a fost luata-a ei dulceata
un foc a devenit intreaga-mi viata.
De-aceea lumanarii-n orice clipa
pe-obrazui lacrimi i se infiripa.
Si i-a mai spus: - nu stii ce e iubirea,
caci n-ai curaj sa-i suferi parjolirea.
Tu fugi de flacara, desi ti-e draga,
eu neclintita stau si ard intreaga.
Doar aripa iubirii foc iti aprinde,
din talpi si pana-n crestet ma cuprinde.
Asa vorbea in noapte-acea faclie
si-un fluture-i tinea tovarasie.
dar noaptea inca nici nu se sfarsise
cand mana unei fete o ucise.
Si lumanarea scoase-un fum subtire
spunandu-i: - asa sfarseste-orice iubire.
Sa-nvete cel ce dragostea o cere
c-arzand ucis, gasi-va mangaiere.
Nu plange pe mormantul dragei moarte,
ci razi, de-ai fost alesul ei si-n moarte.''