100% au considerat acest document util (2 voturi)
1K vizualizări3 pagini

Fanus Neagu

Încărcat de

Gabriela Visan
Drepturi de autor
© Attribution Non-Commercial (BY-NC)
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd
100% au considerat acest document util (2 voturi)
1K vizualizări3 pagini

Fanus Neagu

Încărcat de

Gabriela Visan
Drepturi de autor
© Attribution Non-Commercial (BY-NC)
Respectăm cu strictețe drepturile privind conținutul. Dacă suspectați că acesta este conținutul dumneavoastră, reclamați-l aici.
Formate disponibile
Descărcați ca DOC, PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

A murit Fanus Neagu.

Dumnezeu sa-l ierte si sa-l


odihneasca-n pace !!!

"Am cancer, dar fii si tu intelectual si scrie neoplasm", ii spunea marele Fanus Neagu lui
Ovidiu Ioanitoaia intr-unul din ultimile sale interviuri, intre desele episoade de spitalizare
de la Institutul Oncologic din Bucuresti. La 79 de ani, insa, trupul i-a cedat si scriitorul şi
dramaturgul Fănuş Neagu a murit în noaptea de luni spre marţi, la spitalul Elias din
Capitală, în urma unei îndelungi suferinţe. Fănuş Neagu a fost internat mult timp din
cauza unui cancer, iar în ultimele săptămâni a fost în comă. Familia n-a dorit sa se afle
despre aceasta stare, care a survenit la putin timp dupa ziua sa de nastere din acest an.

În 2008, aflat pe patul de spital, Fănuş Neagu i-a trimis o scrisoare jurnalistului Marius
Tucă, în care acuza agresivitatea presei faţă de situaţia sănătăţii lui. "Draga Marius Tucă,
În numele amiciţiei ce ne leagă, te rog să inserezi în Jurnalul National aceste rânduri
adresate multor ziarişti sau reporteri din mass-media centrală, tineri sau mai putin tineri,
dar toţi de o seamă cu barbaria. O fac atât în numele meu, cât şi al unor prieteni ca
Radu Beligan, Sergiu Nicolaescu şi Ştefan Iordache, hărţuiţi, ca şi mine, cu neruşinare
tenace, de nişte condeie butucănoase", îşi începea scriitorul mesajul.
"Vă e foame de moarte de ne căutaţi prin toate spitalele? Aşteptaţi-o cu încredere în
pragul casei voastre, va veni, n-a lipsit la nicio întâlnire. Cei care nu mă credeţi, puneţi
mâna pe o lamă şi ascuţiţi-o pe venele de la o mână. Straniu e faptul că majoritatea
dintre voi vor muri fără sa se fi născut", continuă acesta. "Da, sunt bolnav - cancer de
prostată cu diseminări - mă tratez la Spitalul Elias (mă opresc să fac o plecăciune în faţa
medicilor, asistentelor, infirmierelor şi tuturor slujitorilor acestui spital pentru imensa lor
dragoste de oameni) şi nu doresc altceva decât să mă lasaţi în pace cu nenorocul,
suferinţa, spaimele şi sperantele mele. Eu ştiu să îndur, vârsta m-a învăţat multe,
dar am o familie, rude, prieteni pe care-i îngroziţi când mă îngropaţi a doua oară în
decurs de şase luni. Vă întreb: o faceţi din pustiu sufletesc sau din cea mai elementară
lipsă de conştiinţă profesională? Apoi, ce bucurie vă trezeşte suferinţa altora? Şi, mai
ales, pentru ce ne vreţi dincolo de dincolo? Literatură nu citiţi, prin urmare nici cărţile
mele, la film nu mergeţi, la teatru nici atât. Îmi închipui cu toată sinceritatea ca nici de
urât nu ne urâţi. Atunci nu încape decât o singură explicaţie: sunteţi mânaţi cu biciul de
patronii voştri să aduceţi ştiri ce să sature aşteptările unui public, de voi înşivă format
metodic, de-a lungul timpului, ca amator de telenovele imbecile, senzaţionalism ieftin,
erotism vulgar etc".
Născut la Grădiştea de Sus, judeţul Brăila, într-o familie de ţărani, Fănuş Neagu a fost
unul dintre cei mai importanţi scriitori români contemporani. Romancier (”Îngerul a
strigat”, “Frumoşii nebuni ai marilor oraşe” etc.), dramaturg (”Scoica de lemn”, “Paiaţa
soseşte la timp” etc.), memorialist (”Cartea cu prieteni” etc.), distins în mai multe rînduri
cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Fost redactor la Scînteia tineretului, director al
săptămînalului Ţara, al cotidianului Cronica română şi al Teatrului Naţional din Bucureşti.
Membru titular al Academiei Române din 2001.
Bolnav de mai multi ani, boala lui s-a agravat, iar el si-a petrecut ultimele luni in spital.
Fanus Neagu era casatorit si avea o fiica, Anita Ruxandra. A fost un microbist pasionat,
dar a renuntat de mult timp sa mai scrie despre fotbal suparat de decaderea acestuia. In
urma cu cateva zile a trimis o scrisoare emotionanta cititorilor Gazetei Sporturilor. Intr-
un interviu din anul 2008, Fanus Neagu spunea: "Omenia pe care am descoperit-o in
spitale ma face sa cred ca tara asta nu poate sa piara". In noiembrie 2010 cand a murit
Adrian Paunescu, Fanus Neagu a spus: "Astăzi, eu vorbesc despre Adrian Păunescu,
mâine, va vorbi altul despre mine!".

Biografie
Povestitor, memorialist, nuvelist, romancier si dramaturg, Fanus Neagu s-a nascut la 5
aprilie 1932, in satul Gradistea de Sus din Braila, intr-o familie de tarani. A studiat primii
cinci ani de scoala primara in satul natal. Isi continua studiile intre anii 1944-1948 la
Liceul Militar din Iasi Urmeaza apoi Scoala Pedagogica nr. 2 din Bucuresti, iar in 1952
devine cursant al scolii de literatura "Mihai Eminescu" pana in anul 1953, fiind coleg de
generatie Nicolae Labis, Radu Cosasu. Intre anii 1954-1957 invata la Facultatea de
Filologie din Bucuresti, dar nu isi incheie studiile. A fost director al Teatrului National din
Bucuresti intre 1993 si 1996). El a fost ales membru al Academiei Romane.
Volume publicate:
In anul 1954 debuteaza cu povestirea "Dusman cu lumea", in revista "Tanarul scriitor".
In anul 1960 are loc debutul editorial cu volumul de povestiri "Ningea in Baragan", volum
retiparit in 1964 sub titlul "Cantonul parasit".

In anul 1960 publica "Somn de la amiaza", iar in 1962 "Dincolo de nisipuri". In anul 1967
publica "Vara buimaca", piesa "Scoica de lemn" la Teatrul Nottara din Bucuresti. In anul
1979, "Cartea cu prieteni". In anul 1981, "Insomnii de matase". In anul 1985 "A doua
carte cu prieteni".

In anul 1985 i se joaca piesele "Echipa de zgomote" la Teatrul Majestic si "Olelie" la


Teatrul National din Bucuresti.

In anul 1987 "Intamplari aiurea si calatorii oranj", volum de publicistica. In anul 1988
"Scaunul singuratatii", roman. In anul 1993 i se joaca la Teatrul National din Bucuresti si
la Teatrul National din Timisoara piesa "Casa de la Miezul Noptii sau Paiata soseste la
timp". In anul 1994 "Dincolo de nisipuri", nuvele, la Editura Porto-Franco, Galati.

Premii si distinctii:

Premiul Uniunii Scriitorilor pentru volumul Cantonul parasit


Premiul Uniunii Scriitorilor pentru romanul Acei nebuni ai marilor orase
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru piesa Echipa de zgomote
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru piesa Casa de la Miezul Noptii sau Paiata soseste la
timp
Activitatea profesionala
Decembrie 1993 - este numit director al Teatrului National din Bucuresti
Noiembrie 1993 - devine membru corespondent al Academiei Romane
21 decembrie 2001 - devine membru titular al Academiei Romane.

S-ar putea să vă placă și