Daniil Sihastrul - Andrei Ciurunga

Ajuns n vale, pe un ru n spume, Aa cum scris-a pana de poet, Btrnul tefan glsui ncet Ctre sihastrul ce-a fugit de lume: Cnd am simit pe-al rii trup nepace m-am rsucit la Putna n mormnt i-am rsturnat cinci veacuri de pmnt de pe pieptarul meu, s vin ncoace. Au m smintete ochiul ce se bate sau nu-mi ajut mintea s dezleg? Hotarul drept vi l-am lsat ntreg i aflu-acum Moldova jumtate. Vnduta-i oare hoardelor de-afar, n trgul vremii, una din moii? Eu nu cunosc pe lume avuii s-mi poat preui un col de ar. Sau nu cumva pe platoe oelul a ruginit prin sutele de ani, de-au spart zgazul vechii mei dumani i-au slobozit din sulie mcelul? De ce nu bate ceasul de vecernii n pieptul Putnei clopot necuprins? Au taci i tu, btrne? Sau i-au stins fclia vieii, viscolele iernii? Trziu abia, n noaptea de crbune, cu ochii grei de-atta neptruns, s-a ndurat sihastrul cu rspuns: Mria Ta, eram n rugciune. Ci nu pstra n inim sminteal, c nu plieii i-au ieit din mini precupeind Moldova pe argini, cum le-ai adus la cuget bnuial. Ei zac n lanuri, lng hul mrii, i trag n juguri puse de cli. Bicele ns nu le in ai ti i mna ce izbete nu-i a rii. Potop cumplit de neamuri fr cruce se npustesc acum spre crucea ta, dar n zadar se-ncrncen sub ea cci prea e sus i nu pot s-o apuce. Mria Ta. nsenineaz-i faa, pucaii n-au uitat s dea la semn, ci doar ateapt chiot de ndemn s rup lanul i s ia sneaa. Atunci vor arde estele dumane

cu vlvti de snge i de fum i nu va fi zgaz pe nici un drum s ne opreasc iureul, tefane. i-i vom zidi biseric frumoas sub nesfritul cerului safir s intre neamul tot sub patrafir ca s-l primeti, cuminecat, acas.