Sunteți pe pagina 1din 2

Costache Ioanid - Dac-o Vrea Dumnezeu

1.Un satean, ntr-o vreme prins de-al banilor dor, se porni de cu noapte cu doi boi la obor. 2.i plecnd, zise : - Leano, vezi de vaci, d la porc, c eu vnd iute boii si la prnz m si-ntorc. 3.Ea n poarta-i rspunse, nchiznd cu un reteu : - Zi si tu, mi brbate, dac-o vrea Dumnezeu ! 4.- Ei ! Vorbii s nu taci. Greu s prinzi un temei. Ce s vrea Dumnezeu ? C doar boii-s ai mei ! 5.- Sunt ai ti, ai dreptate, si s-i vinzi n-o fi greu. Dar tu zi, mai barbate, dac-o vrea Dumnezeu ! 6.- Hai ! Destul ! Am plecat. Si, lund un cocean, tnos omul porni : - Hai, Lunei, Hai, Duman ! 7.Iar la trg cnd vazu c se strng musterii, hai sa tin la pret. - Cum i dai ? Zece mii ! 8.Zece mii ? Esti ntng ? i vorbir pe leau. Dar i-a zis unul gras : - Zece mii ? Zece-ti dau,

9.dar asteapt, c-nti vreau sa cumpar nutre. Si ranul inu si mai tare la pret. 10.Se facu de amiazi ! Toti plecara curnd. Musteriul cel gras sa mai vie nici gnd. 11.Si abia n amurg i-a soptit un cocar : - Boii-s buni, dar bolnavi ... vrei pe ei un miar ? 12.I-a vndut speriat. Iar prin trg, dup-un ceas, l zrii pe cotcar cu clientul cel gras, 13.povestind la un han ntre alti negustori : - L-am prostit pe tran, de-l trecura sudori ! 14.Zece mii ! Zece ti dau ! l legarm la cap. Si i-am dat pe doi boi Un miar, ca pe-un ap. 15.Bietul om, auzind, i srir scntei. - Hotii ! Tlharii ! M-au prdat ! Punei mna pe ei ! 16.Se fcu trboi. l lovir abra. Dup toate, pltea Si-un cinstit adalmas... 17.Se trezi catre zori ntr-un sant cu nmol, fra boi, fra bani si btut ca un ol ...

18.Si gemnd de dureri se porni catre sat. Cte-un cine ltra la vreun gard departat ... 19.Iar cnd zorii urcau prima zare de foc, Leana-n somn auzi la fereastr : Boc ! Boc ! 20.Ea, din pat : - Cine e ? El, de-afar, cu greu : - Eu, brbatu-tau Leano, dac-o vrea Dumnezeu !...

C.S-ntelegi nu e greu Ce-a-nvat omul nost: S nu faci niciun pas far de Dumnezeu S-nelegi c tu ai Un Stpn Creator i in toate s spui: Dac-o vrea Dumnezeu!