Am avut jucatori care, cu trecerea timpului au pasit in legenda.

Fiecare generatie are idolii ei si toti veneram trecutul pe care-l pastram in suflet ca pe o icoana sfanta. Astazi il iubim pe Nicolae, ieri il idolatrizam pe Pancu sau Iencsi, inaintea lor erau alintati de tribune Lupu, Chirita si Vladoiu si, mergand asa pe firul timpului ajungem la cei care jucau pentru Rapid nu pentru contracte si prime ci pentru ca erau ca noi, iubeau culorile clubului, iubeau Rapidul. Sigur ca erau alte vremuri si alti oameni. Si fotbalul era altul. Numai noi am ramas aceeasi. Am luat locul parintilor si bunicilor care ne-au adus prima oara la stadion si, cu aceeasi patima si dragoste nemarginita, traim azi victoriile si infrangerile echipei noastre. Suntem alte figuri in tribune, acelasi suflet. Indiferent de contracte, de jucatori care vin ca sa aiba de unde pleca spre un castig mai mare, Rapidul traieste in fiecare dintre noi, exista hranindu-se cu dragostea noastra si nu va pieri niciodata. Rapid iubire fara sfarsit! cel mai iubit jucator de la rapid stiti care este?dupa parerea mea....cel care din 1923 a purtat numarul 12 la tricou si a stat in tribuna ;)!!!!jucatorul asta a fost poate vreun bunic d'al nostru,poate tatal nostru sau de ce nu chiar unul dintre noi!!!jucatorul cu numarul 12 pe tricou a fost si atacant si fundas si mijlocas...a fost la bine si la rau parte componenta a echipei!!!RAPID e o singura echipa din 1923 pana acum si in viitor...asa ca eu iubesc cei 12 jucatori rapidisti ;) Nu stiu daca putem sa facem un astfel de clasament, RAPID inseamna iubire, Rapid mai intai de toate a fost, este si va fi o echipa ci nu o gasca de idividualitati. Mai degraba putem vorbi de jucatori cu mare notorietate ......... si aici nea Rica cred ca este in frunte Ziarul Sportul din 6 decembrie 1988 Cei 4000 Poate ca niciodata un derby Dinamo-Steaua nu a exercitat o atractie mai mare asupra publicului. Daca s-ar fi jucat pe vremea florilor de cires, stadionul "23 August" ar fi avut spectatori si in virful reflectoarelor. Si asa insa, stadionul Dinamo a fost arhiplin, mult inainte ca norii sa se desfaca si sa-si pravaleasca sacii cu fulgi peste stogurile vii. Ningea des, ca in globurile stravezii ale copiilor, care isi pornesc "ninsorile" la cea mai mica miscare. Ningea vertical, in suvoaie subtiri, hasurind chipurile estompate ale jucatorilor. Dar derbyul s-a jucat. Pe un teren mai greu decit ne putem inchipui. Insa nu despre acest meci am vrea sa scriem acum, dupa ce caseta ni l-a redat imagine de neuitat cu o tehnica TV atingind deseori arta, tablouri vii pe fundalele copacilor desfrunziti. Sigur ca s-ar mai putea scrie mult despre driblingurile usoare ca un fulg ale lui Lupu, despre eleganta nestirbita a lui Belodedici, care juca de parca gazonul ar fi fost imaculat, despre inaltarile de pe trambulina ale lui Camataru, in duel cu vechiul sau prieten Iovan, despre Ilie Dumitrescu, care respingea parca ideea ca se afla pe o plapuma de zapada, incercand sa dribleze cu binecunoscuta lui "fenta Vanenburg", despre detenta extraordinara a lui Rednic, amintindu-l pe marele Picchi despre despre despre In mod sigur, derbyul a avut milioane de telespectatori Dovada si faptul ca pe un stadion din tara au fost 50 de platitori, ca pe un altul au fost 200, 300, 400. Dar dincolo de aceste cifre, exista una care sugereaza mai bine decat orice, adevarata dragoste fata de club: pe Giulesti, in ziua marelui derby, in ziua in care barometrul coborase spre furtuna, iar ninsoarea curgea in valuri, au fost 4.000 de spectatori, pe care nu i-a putut abate nimic. Si poate ca suferintele celor patru mii la gindul ca "Realul" i-a necajit timp de 90 de minute, dau o dimensiune in plus acestui formidabil record al dragostei, fata de o echipa care, acum 65 de ani, a ales violetul, pentru ca fumul garii sa nu innegreasca albul visat.

In aceeasi zi, pe acelasi stadion: teren excelent; timp calduros; spectatori - circa 15.000 meciul Rapid-Petrolul 5-1,s-a jucat in Ghencea,cu recordul de spectatori al stadionului dintre cimitire,care nu a cazut nici pana astazi:35000!!! 2

O istorie frumoasa,nepatata de trecerea anilor comunisti in care clonele aveau momente de glorie.A rezistat ,zbatanduse prin mocirla B`ului,dar a trecut peste toate greutatile. "GALERIA LU` RAPID oooooo N-A FOST MEMBRA DE PARTID oooooo Avem cea mai frumoasa istorie pentru ca suntem nascuti liberi, nu am cedat in fata comunistilor si ne-am pastrat IDENTITATEA. Tudor Octavian "M-am gandit ca trebuie sa scriu despre toate astea, vazand cat de exuberant, de coerent si de expresiv s-a manifestat publicul Rapidului la castigarea campionatului. Exceptand stadioanele pline - la unele meciuri insa, nu la toate - din Arad, Timisoara sau Craiova, am avut usoare tresariri de orgoliu. Publicul, vasazica, exista. El trebuie doar motivat. Nu cu premii si subventii, ca la Dinamo; nu cu memoria duplicitara a unui trecut patronat de un minister influent si de un Valentin Ceausescu, ca la Steaua; nu de utopiile unui primar, care se tine cu tot dinadinsul in prima divizie fortand nu numai regulamente, ci si bunul simt, ca la Bacau. Ci cu un joc bun. Si, mai presus de orice, cu toate sentimentele la vedere. La Rapid, tot ce-i al echipei e de cativa ani si al tribunelor. Publicul mare si entuziast din Giulesti e actionar majoritar la sentimente, la motivatii, la vointa de afirmare a clubului. E singurul public din Romania, caruia i se poate face portretul, intocmai cum i se poate scrie portretul la caracter unui Pancu sau unui Bratu. Are o definitie, o traire colectiva, ce-l deosebeste de alte categorii de public. Are un nume si un chip. Si, ce-i mai important, e mare si constant in manifestari. Putem spune oare acelasi lucru despre publicul de cateva sute de suflete de la meciurile Sportului, ale Nationalului si chiar despre cele cateva mii de simpatizanti ale unor team-uri, care trag la primele locuri din clasament, ca Brasovul sau Gloria? Nici despre tribunele cu suporteri dinamovisti, indelung inselate in asteptari de patronii de toata mna ai clubului, nu putem vorbi in termenii cuveniti unui public de referinta. Prin public intelegem o umanitate mai complexa, nu o grupare de fani." Miau,e acceptabil pentru tine sa nu cunosti.Dar noi am fost prima echipa intr-o finala europeana,un fel de cupa campionilor astazi.Asta a fost in 1939,finala nedisputata din cauza inceperii razboiului.Am fi jucat acea finala cu Ujpest Budapesta,deci sorry,noi santem prima echipa romaneasca intr-o finala europeana.Finala care o castigam cinstit,nu cum au facut aurolacii,cand partidul a platit milioane de dolari ca sa castige.Stim toti ce era pe atunci,cand se cumparau chiar titluri de Doctor Honoris Cauza,pe la mari universitati din lume.Asa ca santem mandrii de istoria noastra,si de faptul ca nu am cedat in fata comunistilor.Apii clubul nostrui a fost infiintat din dragoste si pasiune,nu a fost creat ca cele doua clone la ordin de partid,de aceea suporterii nostrii sant cei mai nobili si mai curati suporteri. Daca cu cele doua mari echipe e clar si am stabilit ca ele au reprezentat pana in `89 niste simboluri comuniste si au fost privilegiatele regimlui trecut prin :baza materiala , jucatori , etc ., cu celelalte a fost alta problema.Craiova reprezenta o regiune puternica a tarii care de altfel a fost si puternic industrializata de PCR, si trebuia sa existe si un suport sociocultural acolo (unde sa trimiti 20-30000 de olteni ,... la teatru ?)Sportul Studentesc era sub "patronajul " lui Nicu Ceausescu si facea misto de steaua si de dinamo cand dorea el , iar UTA, a scos si ea odata ochii in Europa , eliminand pe Feynord (mare jmecherie )Asa am eliminat si noi pe AC.Napoli si Legia Varsovia in `70 si am pierdut in sferturi cu Tottenham , cea care avea sa devina castigatoarea de atunci a cupei UEFA. O alta performanta notabila a Rapidului a fost in 1940 cand a ajuns in Finala Cupei Europei Centrale , dupa ce a eliminat pe Hungaria Budapesta (2-1 si 3-0)si apoi pe Gradjonski Zagreb dupa doua egaluri . Finala nu s-a mai disputat din cauza 3

razboiului . Vei zice ca sunt "performante " vechi , dar trebuie sa-ti spun ca dupa castigarea campionatului din editia 66/67 Rapidului i s-au luat sistematic jucatorii , a fost trimisa de mai multe ori prin ordin de la partid in B . De ce asta ? Pentru ca Rapidul era cea mai iubita echipa . Era o echipa muncitoreasca , iar organelor de-atunci nu le convenea sa se stranga 20-30-40 000 de spectatori la un meci al Rapidului . Pe cand steaua si dinamo aduceau soldati in tribuna ca sa strige si sa faca "atmosfera". Cu toate astea , chiar si in B , adevaratii rapidisti veneau la meciuri si isi sustineau echipa , ba o insoteau si in deplasare pe chltuiala lor ... In aceste conditii ce performante mai putea sa aiba Rapidul ,fara jucatori si chiar si fara stadion intr-o perioada ? Tinerii care tin acum cu steaua si dinamo ,au "prins performantele" celor doua echipa care jucau si faceau legea in tara .Deja Ceausescu si partidu` bagase-ra`n B Rapidul . Cu toate astea dragostea pentru Rapid s-a mentinut , s-a perpetuat , avand astazi una dintre cele mai frumoase si adevarate galerii din tara , care insoteste pretudindeni echipa si o incurajeaza , din dragoste pentru Rapid si nu ca aurolacii care primesc sandviciuri si 50 000 ca sa insoteasca steaua la meciuri. Faptul ca suntem mai buni ca ei am demonstrat-o de fiecare data , in confruntarile directe prin coregrafie si numeric. Este adevarat in 1923 sa nascut un MIT dar fiecare zi este o noua pagina de istorie. In 1923 s-a nascut o legenda Putine cluburi din Romania se pot lauda astazi cu o traditie atat de indelungata ca a Rapidului. Dar ceea ce face din Rapid un club cu adevarat unic este felul in care s-a impletit in cazul sau istoria cu mitul. Clubul s-a nascut din pasiunea catorva muncitori ceferisti pentru sportul cu balonul rotund. Aceasta pasiune a fost suficienta pentru a-l tine in viata opt decenii. Intr-o zi de septembrie, in toamna lui 1923, maistrul Teofil Covaci si strungarii Grigore Grigoriu si Geza Ginzer, de la atelierele Grivita, semnau actul de fuziune intre "Atelierele" si "Excelsior". Numele pe care l-au ales a fost Rapid. Culoarea visinie aleasa pentru echipament chiar de sotia lui Grigoriu avea sa devina in timp simbolul giulestenilor si al unei iubiri fara seaman. Din 1932, meciurile si antrenamentele au inceput sa se desfasoare sub Podul Grant. Arena a fost terminata abia in 1939, cu ambitia de a reproduce la o scara mai mica stadionul lui Arsenal. Era timpul sa isi faca aparitia si celebra galerie a Rapidului. Clubul a evoluat, in timp, si sub alte denumiri, dar, lucru sugestiv, toate aveau o unica semnificatie, fie ca se numeau "Locomotiva", "CFR" sau, in fine, "Rapid" Spiritul Rapidului Rapid a inceput destul de repede sa exercite o fascinatie asupra publicului. Chiar si adversarii simteau ca e "ceva" deosebit in legatura cu aceasta echipa. Se vedea din ardoarea cu care se luptau in fiecare meci impotriva "feroviarilor" . Pentru cei crescuti in suieratul locomotivelor din Calea Grivitei, Rapid reprezenta esenta sportivitatii si posibilitatea de a se simti invingatori in fata unui adversar mai puternic. O evadare dintr-un trai deloc usor, la fiecare sfarsit de saptamana, si o raza de speranta. Cu timpul, oameni de toate conditiile au inceput "sa se simta giulesteni". Rapid a devenit echipa cu cei mai multi simpatizanti din randul vedetelor si artistilor, oameni ce au iubit sincer spiritul alb-visiniu. Era si greu sa nu fii atras de arena de sub Podul Grant, cand pe ea evoluau nume de legenda ca Baratki, Ionica Bogdan, Bazil Marian, Ozon sau Fanica Filote. Era vremea cand pe Giulesti se inventa fotbalul spectacol. O reteta care s-a dovedit de succes in Cupa Romaniei, competitia predilecta a clubului, si care avea sa-i aduca pe alb-visinii in finala Cupei Europei Centrale in 1940, nedisputata din cauza razboiului. Marele vis al Giulestiului, cucerirea campionatului, s-a implinit abia in 1967, cu Valentin Stanescu la carma si cu jucatorii Raducanu, Lupescu, Motroc, Dan Coe, Greavu, Dinu, Jamaischi, Nasturescu, Neagu, Codreanu, Nichi Dumitriu, Puiu Ionescu si altii. Pe gazonul Potcoavei (pe atunci, actuala tribuna din dreptul tabelei de marcaj nu exista) au pasit de-a lungul timpului echipe ca Juventus, Rapid Viena, Leeds United, Anderlecht, AC Napoli, Legia Varsovia, Totenham, Inter Milano, Charleroi, Eintracht Frankfurt, Karlsruhe, nu putine trebuind sa se recunoasca invinse de exuberanta formatie a romanilor 4

Zorii primului deceniu de dupa caderea comunismului gaseau Rapidul in suferinta celei de-a doua divizii, cu o baza materiala aproape inexistenta. Ceea ce a urmat ar putea fi numit drept "deceniul marilor sperante" pentru Giulesti. Sperantele suporterilor ce animau tribunele batranului stadion, nemodernizat de zeci de ani, au renascut odata cu implicarea investitorilor animati de o pasiune comparabila cu a lor. Dupa preluarea clubului, George Copos s-a impus ca investitorul cel mai important din fotbalul romanesc. An de an, milioane de dolari au fost investiti in crearea unui lot competitiv, a bazei de selectie, pornind de la nivelul juniorilor, in stadion si in ultramodernul cantonament de la Pro Rapid. Rezultatele nu au intarziat sa apara. O participare laudabila in Cupa UEFA cu Viorel Hizo la timona, o finala a Cupei Romaniei si o clasare constanta in fruntea clasamentului. Devenise limpede pentru toata lumea ca Rapid era din nou o forta respectabila in fotbalul romanesc. Adevaratele performante au purtat, insa, marca unui antrenor pe care Inter Milano si Galatasaray aveau sa ni-l "rapeasca" pe rand, ultima, pentru a-si trece in palmares o Supercupa a Europei. Mircea Lucescu a insemnat o cupa dupa 23 de ani in vitrina clubului, un campionat pierdut in ultimele secunde in urma erorilor flagrant de arbitraj, si - dupa o asteptare de 32 de ani - al doilea titlu in Giulesti. Astazi, Rapid beneficiaza de conditii de pregatire la nivel european, in baza de la Pro-Rapid, iar potcoava de sub Podul Grant a fost reintregita cu o peluza noua (unde s-a plasat galeria), scaune din plastic si instalatie de nocturna. In Europa, giulestenii au incercat marea aventura, dupa meciuri fara gol primit in deplasare, pe doua mari arene ale lumii, in compania legendarelor Liverpool si Paris Saint-Germain. Giussy Baratki, "minunea blonda" In 1930 a fost declarat cel mai bun mijlocas din Europa. A activat pe toate posturile, inclusiv pe cel de portar. A imbracat cu aceeasi daruire tricourile a doua selectioate nationale, a Romaniei si a Ungariei, demonstrand ca fotbalul poate fi o punte a prieteniei. A fost, deci, un jucator emblematic pentru Rapidul interbelic. S-a nascut la Oradea, la14 mai 1910. A inceput fotbalul la OSK, echipa cartierului orasului. Dupa o ascensiune fulgeratoare, trece pe la cluburile oradene Staruinta si CAG. Pleaca in Ungaria pentru a activa la Hungaria Budapesta, de unde va reveni in orasul natal, la Crisana. Din 1936, cel care a fost supranumit "minunea blonda", a ajuns in potcoava Giulestiului jucand la Rapid pana in 1944. Intr-un meci impotriva Spaniei se remarca aparand buturile nationalei maghiare. In nationala Romaniei a jucat de 20 de ori inscriind 14 goluri, iar in cea a Ungariei de 8 ori. In campionatul Diviziei A figureaza cu un numar de 100 de goluri marcate si a participat la editia din 1938 a Campionatului mondial din Franta. S-a stins din viata in 1962. Rapidistii au facut cunostina cu Baratki in 1936, la Oradea, cand respectivul le inscria un gol de la 40 de metri. Cei care au prins acele timpuri nu pot uita maiestria loviturilor libere de la mare distanta, pe care Baratki le transforma cu o uimitoare precizie in goluri de o rara frumusete. Sau de un meci la Cluj, contra Universitatii. Atunci, la pauza, sepcile rosii conduceau cu 2-0. In vestiar, Giussy a promis ca in zece minute va fi restabilita egalitatea In partea secunda a intalnirii, Baratki a pasat la primul gob al Rapidului si l-a inscris pe cel al egalarii. Trecusera noua minute! Intr-o semifinala de Cupa cu Venusul, presedintele Rapidului, Alfred Fulga, i-a promis lui Baratki dezlegarea pentru francezii de la Olimpique Lille daca se vor califica si va juca bine. Dupa o partida senzationala, reusita de minunea blonda, acelasi presedinte a facut o criza de nervi jurand ca nu va da niciodata drumul unui asemenea jucator. Inaintea unei semifinale, contra Venusului (un fel de Dinamo al perioadei interbelice), Baratki, alaturi de Vintila, Auer si Rafinschi a fost arestat din ordinul prefectului Gabriel Marinescu, presedinte de onoare la Venus, pentru ca a eliminat echipa condusa de acesta. Partida s-a rejucat la cererea Rapiodului, iar Baratki si Auer au promis ca vor marca fiecare cate doua goluri. Partida s-a incheiat cu scorul de 4-2 pentru Rapid, prin golurile inscrise de cei doi, iar Marinescu a cerut postul de presedinte de onoare al formatiei din Giulesti. Auer, Moldoveanu, Baratki, Barbu, Bogdan 5

Acesta este atacul Rapidului deceniului trei, un Rapid care ocupa locul 2 in campionat, dar aducea Cupa Romaniei de sase ori consecutiv in vitrina clububui din Giulesti. Erau vremurile cand victoriile mari si mici se sarbatoreau la restaurantul "Luther" de langa Gara de Nord, iar Maria Tanase canta "Glasul rotilor de tren. Erau vremurile cand Ionica Bogdan urca o orchestra intr-un copac pentru ca Wetzer sa nu stie de unde se aude muzica. Nae Manea - omul care aduce Cupa Nicolae Manea s-a nascut in Bucuresti, la 11 martie 1954. In 1965 descoperea Rapidul, iar doi ani mai tarziu era deja legitimat la club. Ceea ce inseamna ca destinul sau a fost legat de formatia feroviara inca de la varsta de 13 ani. A facut parte din echipa de baza a Rapidului deceniului opt. O extrema stanga clasica, etala patrunderi in mare viteza, dribling, si centrari precise. Porecla de "Mutul" nu i se trage de la timiditate, asa cum s-ar crede, fiind de altfel o persoana sociabila, ci mai curand de la duelurile din teren, carora le cadea victima. De multe ori era "luat pe sus" de fundasii adversi, cand se dovedea mai impetuos, dar aproape ca niciodata nu protesta, colegii simtindu-se obligati sa intervina pentru el. "Este adevarat ca am prins un schimb de generatii. Daca ma gandesc bine chiar doua. Ca pozitie in teren, eu l-am inlocuit pe Codreanu, ceea ce nu era putin lucru. Am prins si una dintre cele mai bune formatii ale Rapidului, cu Neagu, Savu, Rica Angelescu, cand in acelasi an am reusit o performanta rara : sa promovam si sa castigam un trofeu national", isi aminteste el. De numele lui Manea se leaga castigarea ultimei Cupe a Romaniei inainte de Revolutie, intr-o editie in care trecea de Jiul, Dinamo, Ceahlaul, Steaua, pentru a invinge Craiova in finala. Dupa ce oltenii deschisesera scorul prin Ion Oblemenco, tanarul Manea a egalat in minutul 70, rasturnand situatia de unul singur printr-un gol in minutul 100. Cu 193 de goluri marcate, este al doilea golgeter din istoria clubului. A fost ofertat si de Dinamo si de Sportul. Povesteste cu amuzament episodul cand a fost inrolat in armata si a evadat din spital pentru a nu ramane sa joace la Steaua. "Nu a existat un motiv anume, nu am vrut sa joc si asta este". Giulesteni, luptati giulesteni !" a devenit strigatul de lupta al patimasilor suporteri ai feroviarilor pentru ca legatura cu locul nasterii acestei pasiuni a ramas, fie ca fanii sunt astazi din Bucuresti sau din Timisoara. In timpul celui de-al doilea razboi mondial una dintre peluze a fost complet distrusa de bombardamente. Mai bine de o jumatate de secol, chiar in timpul partidelor se puteau zari locomotivele ce treceau pe langa stadionul numit datorita formei sale "Potcoava din Giulesti". O forma ca un semn al norocului s-ar putea spune. Dupa Revolutie, schimbarile de care s-a bucurat au fost spectaculoase. Scaunele de plastic au inlocuit bancile rupte de lemn, a doua peluza s-a ridicat, in lumina noii instalatii de nocturna. Baza ProRapid Situata la marginea orasului, pe malul Lacului Straulesti, departe de agitatia Bucurestiului, Baza ProRapid este locul ideal de refacere si antrenament. Probabil, cel mai modern cantonament de la noi din tara, este si un motiv de mandrie pentru club. A fost ridicata din temelii, aratand ca si in Romania se poate construi un complex la asemenea standarde. Este dotat cu trei terenuri de antrenament iluminate de o instalatie de nocturna. Dispune de un mini-hotel destinat sportivilor, restaurant si teren de agrement cu iesire catre Lacul Straulesti. Tot aici se afla si sala de conferinte unde au loc intalnirile cu presa. Pentru mentinerea in cea mai buna forma a sportivilor, exista o sauna si sali de forta. In fapt, este locul unde se desfasoara partea nevazuta de pregatire a performantelor clubului. Totusi, suporteri au si ei acces, periodic, cand antrenamentele sunt cu public. Legione Granata 6

In aproape 80 de ani de existenta, chiar si norocul i-a mai parasit, din cand in cand, pe rapidisti, dar niciodata publicul. Galeria i-a insotit peste tot in tara si oriunde s-a nimerit sa joace, in lume. Este de fapt ceea ce da personalitate clubului. Era singura galerie a unei echipe romanesti care inaibte de Revolutie colinda tara intreaga, ca sa vada lumea toata, dragoste adevarata. Mai mult, avea curaj sa se duca pe stadioanele rivalelor din Bucuresti, dar recirproca nu a fost valabila decat la ceva vreme dupa Decembrie 89. Locul unor adevarate personaje ale tribunei, ca Mache Sulamita sau Tudorica Trompetistul, ce faceau deliciul Potcoavei din Grant, a fost luat de vedetele ce s-au perindat in tribuna oficiala si de pustii entuziasti de la peluza. Un lucru a ramas neschimbat: pasiunea pentru culorile alb-visinii. Impreuna reprezinta cea mai numeroasa galerie din tara, recunoscuta pentru spectacolele puse in scena, care eclipseaza de multe ori ce se intampla pe teren. Suporterii reusesc in dese randuri sa ii faca pe favoriti sa nu simta ca joaca in deplasare la sute de kilometri de casa, acestia marturisind ca le e, de fapt, cel mai greu sa evolueze in vulcanul Giulestiului. Mai staruie probabil in amintire momentele cand "insurgentii" isi alergau idolii pe calea ferata din apropiere dupa o serie de meciuri care ii dezamagisera. Liga Suporterilor Rapidisti Prima liga a suporterilor din Romania a luat fiinta in zorii lui '90, cand altii alergau sa infiinteze partide. Modelul l-a constituit organizarea celebrei Juventus Torino, iar initiatori au fost Andrei Teodor, Constantin Mincea, Vivi Sindrilaru si alti cativa suporteri ai "feroviarilor". Recunoasterea juridica a venit la 14 februarie 1990, din partea Judecatoriei Sectorului 1 (Sentinta nr. 252). La ora actuala, Liga Suporterilor Rapidisti numara 15.000 membrii cotizanti din toata tara. Consideram ca am fost prima uniune de suporteri din Europa de Est, spune Andrei Teodor, in prezent conducatorul acestei ligi. Rolul LSR este sa sprijine activitatea clubului Rapid, atat pe plan fotbalistic, cat si in celelalte sporturi. si se ocupa de modul in care se prezinta galeria , deplasari in tara si strainatate. De remarcat, ca la sediul LSR se lucreaza numai pe baza de voluntariat. De altfel, a fost lesne de constatat ca in urma eforturilor depuse de Liga, galeria Rapidului se numara printre cele mai disciplinate si sportive din tara. Ne intelegem cu majoritatea suporterilor din provincie si ne respectam adversarii pentru ca trebuie sa existe o rivalitate sportiva. Pe de alta parte, am luptat si luptam pentru demilitarizarea cluburilor departamentale care fac prea mult rau fotbalului romanesc, mai spune Andrei Teodor. Singuri impotriva tuturor A fost strigatul de lupta al fanilor, insa, din pacate, mai mult o constatare decat un slogan. Este modul in care s-ar putea rezuma o buna bucata din istoria clubului. A fost vremea cand, dupa caderea cortinei de fier, Rapid lupta cu armele sportivitatii, cu forte inegale, in fata cluburilor departamentale sustinute din rasputeri de autoritati. Jucatorii cei mai valorosi erau "inrolati" prin metode oculte, lasand echilibrarea balantei in seama entuziasmului si daruirii cu care jucau in meciurile directe rapidistii. Pentru acestia din urma, o victorie impotriva mai marilor zilei valora mai mult decat un campionat. Iar, cum avea sa constate mai tarziu, Ion Ionescu, "oamenii din cartier munceau cu mai multa tragere de inima si pareau mai fericiti in acea saptamana". In vreme ce altii alergau dupa "performante" cu orice pret, Rapidul "se multumea" cu titlul de cea mai iubita echipa din Romania. Fara a fi o fatalitate, "Singuri impotriva tuturor", a devenit, in timp, un titlu de glorie, semnificand neimplicarea in jocuri de culise, cultul pentru fair-play si ideea de competitie. NFIINAREA I DRUMUL PN LA DIVIZIE Anul 1923 constituie un an de progres pentru fotbalul bucuretean. Apar alte cluburi i numrul spectatorilor la meciurile de fotbal crete semnificativ, consfinind ptrunderea definitiv a fotbalului n viaa bucuretenilor. Se inaugureaz i arena Romcomit, proprietate a Bncii Comerciale Romno-Italiene, i, n aceast conjunctur, n vara lui 1923 ia fiin Asociaia cultural i sportiv CFR, adic Rapidul de azi. 7

Atunci, n 25 iunie 1923, ciocnarii de la Grivia s-au ntlnit la coala primar din cartier i au semnat actul de natere al echipei CFR Bucureti. Prin 1922 exista o echip de fotbal care se antrena i juca la Rampa Militari, pe locul unde se afl acum Gara Basarab. Civa dintre juctorii acelei echipe (Tudor Stan, Tudor Petre, Gheorghe Florescu, Gogu Alexandru) aveau s fac parte i din trupa nscut n iunie 1923. Adunai ntr-o sal a colii primare din cartierul Grivia, cei amintii mai sus, dar mai ales lucrtorii de la Atelierele Grivia (Dumitru Constantinescu, Geza Ginger, Franz Hladt, Grigore Grigoriu sau Teofil Copaci) au luat hotrrea de a ntemeia un club sportiv. O alt echip, Excelsior, activa n cartier. Juctorii de la Rampa Militari i de la Excelsior (Emil Dobrescu, Vasile Constantinescu, Gheorghe Mrculescu, Dumitru Itu) au venit la noua echip CFR Bucureti, care i l-a ales ca preedinte pe maistrul Teofil Copaci, iar cpitan al echipei pe strungarul Grigore Grigoriu. Secretar al clubului a fost numit inginerul Aurel Fotiade. Dup fuziunea dintre Rampa Militari i Excelsior, s-a nchiriat terenul CAB, de la osea, unde au fost susinute primele antrenamente i jocuri. Cele dinti tricouri au fost confecionate din pnz viinie, n casa lui Grigoriu. Una dintre povetile lansate pe aceast tem a fost aceea c nevasta lui Grigoriu a ales culoarea viinie, mai rezistent la... murdrie, prefernd-o celei albe, mult prea pretenioas pentru ritmul n care femeia trebuia s spele echipamentul ciocnarilor! Iar ghetele cu crampoane au fost obinute din recondiionarea bocancilor uzai ai muncitorilor de la Ateliere. n anul debutului i n cel urmtor, 1923 i 1924, ceferitii bucureteni au disputat 36 de meciuri, iar printre echipele nvinse au figurat i nume cu taif: Unirea Obor, Prahova Ploieti, Val-Vrtej, CFR Cluj. n toamna anului 1923, CFR debuteaz n campionatul districtual al Bucuretiului, dar dup nici un an apar necazurile. Majoritatea juctorilor, lucrtori la Atelierele Grivia, fiind din Transilvania, s-au napoiat acas. La 25 ianuarie 1925, Comisia districtului Bucureti exclude formaia ceferitilor din campionat pentru neprezentarea la meciuri. Cauzele absenelor au fost lipsa echipamentului i imposibilitatea de a aduna 11 juctori! ncepnd cu 1926, CFR Bucureti activeaz n Categoria a II-a a campionatului Capitalei. n 1926, CFR a terminat pe locul 3, iar n 1927 un loc mai jos. Campionatul Bucuretilor avea urmtoarea configuraie: Categoria I - Divizia de Onoare Categoria I - Divizia de Promoie Categoria a II-a - Campionat (n care juca CFR) Categoria a II-a - Promoie Categoria a III-a - Campionat Categoria a III-a - Promoie n 1928, CFR Bucureti a ctigat ntrecerea cu Avntul Sportiv, Vrtejul (sau Val-Vrtej, cum se mai numea), Renaterea, Apollon i Ovidiu Oituz, dar a pierdut barajul cu Colea (1-1 i 1-7). n anul urmtor ns, CFR-ul i-a spulberat adversarii i a promovat n Promoie. ntruct valoarea la care ajunsese formaia giuletean depea cu mult nivelul Categoriei Promoie, conducerea clubului a intervenit la federaia de fotbal pentru a se admite trecerea n Onoare. Asta, cu att mai mult cu ct i rezultatele meciurilor amicale disputate n compania unor cluburi puternice confirmau saltul valoric al CFR-ului. Federaia nu a admis ns cererea clubului CFR, motivnd c, potrivit dispoziiunilor n vigoare, o echip nu poate trece ntr-o categorie superioar dect dup ctigarea categoriei respective i a meciurilor de baraj! CFR n-a dat deloc impresia unei nou-promovate n Promoie, surcalsndu-i rivale cu vechi tate n aceast categorie.

Clasament : l. CFR Bucureti - 22 puncte (cu un singur meci pierdut) 2. Sparta CAB - 19 puncte 3. Viforul Dacia - 14 puncte 4. Belvedere - 13 puncte 5. Generala - 6 puncte 6. Avntul sportiv - 5 puncte 7. Colea - 3 puncte 8. Val-Vrtej - 0 puncte Baraj cu Turda, pentru intrarea n Onoare. Turda, echipa cartierului Ghencea, se clasase ultima n Onoare (sau Liga de Sud, cum era denumit campionatul de vrf al Capitalei), iar CFR ctigase Promoia. Dubla man n-a avut istoric: dou victorii zdrobitoare ale feroviarilor, 5-1 i 5-0, care au adus intrarea n lumea bun a fotbalului din Bucureti! n toamna lui 1931, am nceput meciurile din Onoare cu Venus, echip nelipsit, ncepnd cu 1919, din campionatul Romniei, pe care l i ctigase n anii 1920, 1921 i 1929. Formaia din Splai a i ctigat apoi turneul final al campionatului naional din acel an, ns marea revelaie s-a numit CFR, care abia promovase n Liga de Sud. Rezultatele excelente ale feroviarilor aveau s-i propulseze pn n Divizia Naional, care lua fiin n vara anului 1932.

1933-1940 Pe 9 august 1932, Comisia Campionatului Naional adopta decizia final n privina organizrii Diviziei Naionale. Anterior, fusese tras la sori componena celor dou serii, care, pn la urm, au reunit fiecare cte apte formaii. CFR Bucureti era n seria I, alturi de cunoscute grupri ale vremii, majoritatea din Ardeal i Banat. Meciul de debut al CFRului n Divizie a fost cu Ripensia, ai crei juctori Ripensiei jucaser sau vor juca, aproape n totalitate, n echipa naional, n anii imediat urmtori. Aadar, 11 septembrie 1932, ora 18:00, pe Arena Romcomit, CFR Bucureti Ripensia Timioara. Cel mai senzaional match de foot-baal al Diviziei Naionale, cum era scris pe afiul meciului. La pauz, profesionitii Ripensiei conduceau cu 20, dar n al doilea mitan ceferitii au ntors rezultatul, meciul intrnd ntr-un final dramatic n care timiorenii au ratat un penalty, prin Ciolac, iar Dobay a avut o bar. Scor final deci 3-2 (0-2), marcatorii fiind Boro (minutul 48) i Attila I (56 i 80-11m), respectiv Dobay (9) i Beke (34). CFR termin nenvins turul, naintea Ripensiei, realiznd i un incredibil 91 pe terenul oimilor din Sibiu. Cu un retur mai slab, CFR s-a clasat ns pe locul doi la final, dup Ripensia. Surprinztor, al doilea an (1933/1934) n Divizie n-a mai fost att de reuit i CFR abia a reuit, la baraj, s se salveze de la retrogradare. n primul tur al barajului, Juventus a btut de dou ori (1-3 i 0-2) CFR-ul, care s-a impus ns n faa lui ACFR Braov (2-0 i 4-2) i continua, astfel, n primul ealon. Traseul dezastruos (locul 10) din campionatul urmtor, 1934/1935, a fost salvat de reuita din Cupa Romniei, CFR izbutind s cucereasc primul su trofeu. Dup patru victorii obinute n faa unor echipe din ealonele secunde, finala cu Ripensia avea s rmn celebr prin dramatismul ei (6-5). CFR: Theimler - Ujlaky, Rocule - Vintil, Wetzer II, Cuedan - Georgescu, Barbu II, Strock III, Medve, Attila. Ediia 1935/1936 n-a adus mari realizri, cu un loc modest, 7, n campionat i eliminare prematur n Cup, n faa Ripensiei. Totui titlul de golgeter a fost ctigat de tefan Barbu II (CFR), cu 23 de goluri, ntrerupnd astfel supremaia lui tefan Dobay, care acaparase primul loc al tunarilor Diviziei A n primele trei ediii de campionat. Dac feroviarii au ratat de puin ctigarea titlului n 1937, capotnd n retur pe terenurile principalelor contracandidate, n Cup destinul le-a hrzit ca adversare, n semifinale i final, tocmai pe Venus i Ripensia,
9

pe care efectiv le-au zdrobit (5-1 de dou ori). Rapid: Petre Rdulescu - tefan Wetzer II, Nicolae Rocule Vintil Cossini, Gheorghe Rinaru, Alexandru Cuedan (Ladislau Raffinsky) - tefan Auer, Ioachim Moldoveanu, Iuliu Baratky, tefan Barbu II, Ionic Bogdan. Pentru ediia 1937/1938, Federaia a decis s se revin la sistemul cu dou serii. Astfel c participantelor din ediia trecut, 12 la numr, li se vor aduga primele patru din cele dou serii ale Diviziei B i se vor forma astfel dou grupe a cte l0 formaii. Bucuretiul avea cinci reprezentante, iar celelalte orae cu cte dou echipe au rmas cu cte una n fiecare serie. Rapid a avut evoluii remarcabile, ctignd seria I, dar pierznd (0-2 i 0-2), n august 1938, finala n dubl man, cu aceeai Ripensia. Revana alb-viiniilor a venit tot cu ajutorul Cupei: 2-1 i 4-2 (rejucare) cu Venus, n semifinale, i 3-2 n finala cu CAMT. Rapid: Negru - Wetzer II, Rocule - Vintil, Rinaru, Raffinsky - Bogdan, Moldoveanu, Auer, Lengheriu, Cuedan. Pn la ediia urmtoare de campionat, merit tratat aparte debutul rapidist oficial n Europa. Eliminarea celebrei Ujpest Budapesta (1-4 n Ungaria i 4-0 n Giuleti) a fost urmat de confruntarea cu Genoa. Dup 0-3 n Italia, giuletenii au jucat n Grant unul dintre cele mai bune meciuri din istorie, dar n-au reuit dect o victorie de palmares (2-1). n 1938/1939 s-a trecut din nou la organizarea campionatului cu o singur serie, de l2 echipe. Rapid a terminat n cele din urm pe 2, dup Venus, rzbunarea venind din nou n Cup, ctigat dup 2-0 n finala cu Sportul. Rapid: P. Rdulescu Lengheriu, Marton Vintil, Rinaru, Costea - Sipos, Auer, Baratky, D. Gavrilescu, Bogdan. Un mic moment de glorie este trit naintea startului ediia 1939/1940, stadionul Giuleti (proiectat nc din 1935) fiind, n sfrit, inaugurat n mod oficial, pe 10 iunie 1939, cu ocazia Ceferiadei. La inaugurare au luat parte Regele Carol al II-lea, Mihai I, Mare Voevod de Alba Iulia, Prinul Paul al Greciei, membri ai Guvernului, corpul diplomatic, delegaii strine. Niciodat la noi nu fuseser attea personaliti i atta fast la inaugurarea unui stadion. Rapidul a terminat din nou pe locul doi, ceea ce nsemna totui nc o participare n Cupa Europei Centrale, i a ateptat, conform obiceiului, revana din Cup, n care finala cu Venus, disputat n 4 episoade (2-2, 4-4, 2-2 i 2-1), a devenit memorabil. Rapid (din cel de-al patrulea joc al finalei): Sadowski Sliv, Lengheriu Vintil, Rinaru, I. Moldoveanu - Sipos, I. Bogdan, Baratky, D. Gavrilescu, Jurc. i nc o izbnd giuletean: Rici Auer, antrenorul-juctor al Rapidului, a devenit golgeter al Diviziei A, cu 21 de goluri marcate. Graie locului secund obinut n campionat, Rapid prinsese din nou participarea n Cupa Europei Centrale, care i-a adus cea mai mare performan european din istorie: calificarea n finala CEC, un meci (cu Ferencvaros) care n-a mai avut loc din cauza rrboiului! Pn aici, giuletenii eliminaser pe Hungaria (2-1 la Budapesta i 30 la Bucureti) i pe Gradjanski Zagreb (0-0 la Zagreb, 0-0 n Giuleti i 1-1 la Subotia, Rapid calificndu-se prin tragere la sori!). 1941-1950 Romnia tria vremuri grele, de rzboi, Doar terenurile de fotbal adunau ceva mai mult lume la un loc, oamenii ncercnd s mai uite n compania balonului rotund de necazurile, multe, din acea perioad neagr. Dup Diktatul de la Viena, din vara anului 1940, dar i dup cel al Federaiei, care desfiinase echipele evreieti i muncitoreti, de pe harta fotbalului au disprut, pur i simplu, sau au trecut n componenta statului maghiar mai multe echipe. Numai U Cluj n-a acceptat Diktatul i a rmas n ar, jucnd la Sibiu sub denumirea de Universitatea Cluj-Sibiu. Rapid a terminat, n ediia 40/41, pentru a cincea oar pe locul doi, dar succesele n Cup au continuat i n Giuleti a sosit cel de-a cincilea trofeu consecutiv. Obinut nota bene n faa a cinci adversare diferite (ultima era Unirea Tricolor)! n ciuda rzboiului care pusese stpnire i pe ara noastr, fotbalul n-a capitulat. Muli juctori au fost concentrai i au ajuns pe front, de unde unii nu s-au mai ntors. Federaia suspend campionatul, dar organizeaz Cupa Basarabiei, sau Cupa de Rzboi, competiie nceput n toamna lui 1941 i ncheiat n luna mai a anului urmtor, pe care Rapid a ctigat-o, devenind campioan
10

(neoficial) a Romniei: 2-1 n final cu CFR Tr. Severin (goluri Radu Florian, din penalty, i Baratky). Echipa nvingtoare: Sadowski - Ghiurian, Moldoveanu - Costea, Rinaru, Wetzer III - Sipos, Radu Florian, Baratky, D. Gavrilescu, Bogdan. Rapid i-a reconfirmat valoarea i n Cupa Romniei. ducnd, astfel, la apte numrul succeselor din Cup, ultimele ase fiind consecutive, o performan unic n fotbalul romnesc! Ca i n unele ri beligerante, la noi s-a disputat, dup Cupa Basarabiei, o competiie denumit Campionatul de Rzboi, dotat cu Trofeul Theodor Davila. La ea au luat parte 12 echipe, jumtate dintre acestea provenind din Bucureti. ntrecerea a nceput n iulie 1942 i s-a ncheiat n aceeai lun, un an mai trziu, Rapid terminnd pe 2. Nici n Cup n-a mai avut noroc Rapid de aceast dat. Dup ce dominaser ultimele ase ediii, giuletenii ratau intrarea n final, stopai n semifinale de dubla lui Gheorghe Popescu (Sportul Studenesc). ntrecerea 1943/1944 a nceput totui cu 12 echipe, dar competiia s-a ntrerupt n primvara lui 1944, cnd n frunte se afla Rapid, cu un singur meci pierdut pn la ora aceea, cel cu Universitatea, de la Sibiu! Nici Cupa na mai avut via lung. Optimile de final, programate pentru primvara lui 1944, nu s-au mai disputat. Federaia hotrte ca n campionatul 1946/1947 s participe acum 14 echipe. Echipa antrenat de Cibi Braun a terminat turul pe podium i a continuat apoi s se bat pentru efie. Presa i marile rivale din campionat ncepeau s ia din nou n considerare echipa ceferist ca pe o potenial candidat la titlu, printre argumente strecurndu-se i performana reprezentativei feroviare a Romniei (n fapt, formaia giuletean), care a ocupat locul II n Campionatul Feroviar European. n ediia 1947/1948 apar nume noi la CFR, dar i n prima divizie. Carmen este desfiinat abuziv. n locul echipei lui Mociornia, ocupanta locului doi n campionatul anterior, un club de dumani ai poporului, este inclus n primul ealon echipa armatei, ASA Bucureti. Dup desfiinarea Carmenului, cel mai bun juctor al lui Mociornia, Bazil Marian, a optat pentru Giuleti, asemenea lui Valentin Stnescu. Amndoi vor face carier lng Podul Grant, devenind figuri legendare ale fotbalului rapidist. Feroviarii bucureteni au pierdut la musta poziia a doua, dei, dac ar mai fi jucat i cele dou restane din deplasare, cu U i FC Ploieti (declarate pierdute de FRF), poate c i-ar fi putut depi pe colegii de breasl din Timioara (CFR). Ceferitii termin din nou campionatul pe locul doi n ediia 1948/1949, dup ICO, dar ordenii pierduser trei puncte din patru n faa bucuretenilor. Federaia copiaz sistemul sovietic i, ncepnd cu ediia 1950 i pn n 1956, turul se va juca primvara, iar returul toamna, n acelai an. Numrul echipelor se reduce la 12, iar CFR i schimb din nou numele n Locomotiva. Pentru a umple golul competiional, n toamna lui 1949 se organizeaz o competiie de tranziie, denumit Cupa de toamn, la care au luat parte cele 36 de divizionare A i B prevzute pentru ediia 1950. Cupa Romniei a fost, la rndul ei, aliniat la acest sistem. Ultimul meci al campionatului din 1950, cel de la Arad, cu Flamura Roie, de pe 19 noiembrie, s-a transformat ntr-o veritabil final. Cum n tur, pe Giuleti, fusese 1-1, Locomotiva trebuia acum s nving cu 5-0 pentru a deveni campioan. Victorie a fost, dar numai cu 3-1, i titlul a luat drumul Aradului. Meciul decisiv se disputase ns cu o etap mai devreme, cnd cuvntul hotrtor l-au avut trei dintre cele patru Locomotive din campionat. Pe 11 noiembrie, Locomotiva Bucureti a nvins Locomotiva Timioara doar cu 1-0 (n tur btuser bnenii cu 1-0), n timp ce, o zi mai trziu, Locomotiva din Tg. Mure pierdea n faa ardenilor cu 1-2 i, uite aa, din disputa locomotivelor, care trgeau n direcii opuse, a avut de ctigat Flamura Roie. Un campionat pierdut la golaveraj, dei, paradoxal, Andrei Rdulescu al nostru ctigase titlul de golgeter al Diviziei A, cu 18 reuite! 1951-1960 Apar primele semne de neputin ale unei echipe ce prea s-i fi pierdut suflul dup cursa epuizant din campionatul precedent. n tot turul ediiei 1951, Locomotiva nu adun dect un punct acas (!) i dup mai bine de 18 ani, n care indiferent c s-a numit Rapid, CFR sau Locomotiva, echipa giuletean a fost mereu n primplanul ntrecerii interne, i nu numai, acum tria umilina de a ajunge n divizia secund. O ct de palid consolare a existat totui. Dac echipa de seniori retrograda din A, echipa de juniori a Locomotivei reuea s ctige pentru prima dat titlul naional la aceast categorie de vrst.
11

Pn la urm, se pare c scurtul voiaj, de doar un an, n B (media golurilor marcate a fost de trei i ceva pe meci) le-a prins bine bieilor din Giuleti. Revenit rapid din B, Locomotiva ia lucrurile n serios i termin turul cu o singur nfrngere, dar i cu doar trei victorii, la care se adugau nu mai puin de apte remize. Pentru c n luna august era programat la Bucureti Festivalul Mondial al Tineretului, Federaia a hotrt ca meciurile din ultimele trei etape ale turului s se dispute la Bucureti. Aa se face c meciul de la Arad, cu Flamura Roie, se mut la Bucureti, unde Locomotiva ctig cu 1-0. Returul a fost un adevrat comar pentru giuleteni, care au terminat pe o poziie modest, 5. Cui i-ar fi trecut mcar prin cap ideea c, n 1954, dup nceputul de rapid al Locomotivei din Giuleti (2-0 acas cu Locomotiva Tg. Mures i 3-0 la Petroani), feroviarii se vor ntoarce, dup numai dou ani, n Divizia B? Dar, ca i cu trei ani n urm, exilul n-a durat dect un an. Cu mai multe goluri marcate dect ocupantele locurilor doi i trei la un loc i cu nou puncte avans, la final, n faa Progresului din Sibiu, Locomotiva Bucureti, cu maestrul Ronnay revenit la comand, s-a plimbat prin prima serie a Diviziei B. Nici n Cup nu s-a mers foarte ru, Locomotiva ajungnd, din nou, dup mai muli ani, n semifinale, dup ce pe traseu fusese eliminat una dintre marile rivale ale acelei perioade, Flamura Roie Arad. Finalul a fost ns mai puin fericit, cu un 0-4 ncasat de la CCA. Unul dintre regretele anului 1956, n care Divizia a fost ncheiat doar pe 4, rmne poticnirea din semifinalele Cupei, n faa modestei echipe din Cmpia Turzii, mai ales c adversarul din final ar fi fost unul mai mult dect accesibil, Progresul Oradea. Prin decizie federal, urma ca din ediia viitoare, 1957/1958, s se treac din nou la sistemul toamn primvar. Se abandona, astfel, sistemul sovietic impus n 1949. Pentru a se umple golul competiional din primvara lui 1957, FRF a organizat Cupa Primverii.. Finala, de pe 7 iulie 1957, au jucat-o Rapid i tiina Timioara i a fost ctigat de alb-viinii cu 3-1 (0-1,1-1), golurile nvingtoarei fiind semnate de Copil, Seredai i Gic Ene. Interesant este c acest succes venea dup alte dou performane oarecum asemntoare (Cupa Basarabiei, n 1942, i Campionatul de Rzboi ntrerupt n primvara lui 44), neomologate oficial, dar care puteau fi asimilate, practic, ctigrii unui titlu de campioan, avnd n vedere prezena in corpore a echipelor din primul ealon. Campionatul 1957/1958 a fost mai strns ca niciodat. ntre Petrolul, care a ctigat n cele din urm titlul, i UTA, abia salvat de la retrogradare, diferena a fost de doar apte puncte! Echipa din Grant a terminat departe de podium, pe locul 8. n vara lui 1958, echipa i schimb (de data asta definitiv) numele, revenindu-se la cel de Rapid, purtat i ntre anii 1936 i 1944. ntr-un an n care a fost ratat i cellalt obiectiv, Cupa, singura satisfacie major a reprezentat-o ncoronarea lui Gic Ene ca tunar al Diviziei A, cu 18 goluri. n toamna lui 1959, Rapid n-a adunat dect nou puncte, mulumindu-se, ntr-un fel, doar cu victoria (2-0) mpotriva Progresului, pe 23 August, i cu remiza scoas la Ploieti n faa campionilor, imediat dup ce Dinamo capotase pe terenul viiniilor. Returul (n care victoriile au fost doar dou) a fost ncheiat n genunchi, ns deasupra liniei, Cupa punnd capac unui sezon puin spus modest: eliminare n faa echipei pompierilor, Dinamo Obor Bucureti! Dac echipa de seniori a gfit din greu, juniorii Rapidului au cucerit un nou titlu de campioni ai rii, dup 4-0 n finala cu UTA. 1961-1970 Banca tehnic se primenete din nou, n vara lui 1960, dup doar un an, ocupanii ei fiind mai vechi cunotine ale Rapidului, fotii si juctori Ion (Michi) Mihilescu i Fnic Filote. n centrul liniei de atac apare viitorul golgeter Ion Gh. (Puiu) Ionescu, care i lua locul lui Gic Ene, trecut n curtea lui Dinamo la schimb cu Nelu Motroc. Marele tun al sezonului trebuia s fie rectigarea Cupei, dup 19 ani, chiar dac, strict cronologic, evenimentele din competiia intern nr. 2 s-au consumat de fapt, n marea lor majoritate, n prima jumtate a sezonului urmtor, 1961/1962! n ziua fatidic de 12 noiembrie 1961, Rapid a pierdut (1-2) finala cu Arieul Turda, ai crei fotbaliti izbuteau ceea ce Titus Ozon a sperat o via ntreag i n-a fost n stare: s ctige un trofeu al fotbalului romnesc!
12

n finalul unui sezon urmtor cenuiu, pe 8 iulie 1962, cei 70.000 de pe spectatori venii pe 23 August la finala Cupei au asistat la revana zdrobitoare a Stelei pentru cele cinci nfrngeri consecutive suferite n faa Rapidului, n ultimii doi ani. Grarii pierdeau cea de-a doua final de Cup n doar opt luni! Pentru a doua oar dup rzboi (precedentul fusese comis n 1956, anul apariiei efemere a CA Cmpulung Moldovenesc), campionatul 1962/1963 pleac la drum cu un numr impar, 15, de competitoare. Dup ce ctigase Turneul UEFA de la Bucureti, echipa naional de juniori este nscris de FRF n Divizia A, sub denumirea de Viitorul Bucureti. Dup cteva victorii de rsunet (3-1 cu Rapid, 1-0 cu Dinamo Bucureti, 7-1 cu Steagul Rou i 7-0 cu Minerul Lupeni), Viitorul devine periculoas pentru unele echipe care trgeau la titlu i, drept urmare, n retur este pur i simplu desfiinat! Rapid profit din plin, achiziionnd doi juctori de mare valoare, Dumitriu II i Jamaischi. Cu destule rezultate contradictorii, Rapid termin pe un loc modest, 8. Evenimentele importante ale finalului de sezon le-au oferit ns cutremurele de pe banca tehnic. Dup nfrngerea umilitoare din Cup, cu Steaua, Nicolae Rocule i-a dat demisia. I-a urmat, pentru scurt vreme, Urechiatu, dup care antrenor principal a fost numit fostul portar al Rapidului, Valentin Stnescu, cu Victor Stnculescu secund, cei doi avndu-l drept consilier tehnic pe un mare tehnician, Emerich Vogl. Numele acestea vor nsemna enorm n viitorul apropiat al Rapidului. n campionatul 1963/1964, la doar trei zile dup o nfrngere specialitatea casei, cu Siderurgistul (ultima clasat atunci, care a i retrogradat ulterior!), 10 juctori ai Rapidului plus un clujean, Grjdeanu, care ns abia plecase din Giuleti, alctuiau echipa nvingtoare, 2-1, cu Iugoslavia, la Belgrad! Federaia noastr rspunsese solicitrii vecinilor notri de a desemna o formaie care s le testeze reprezentativa olimpic n perspectiva participrii la turneul final al JO din Mexic. i trupa lui Tinel Stnescu a fost desemnat s reprezinte Romnia, pe 17 iunie 1964, n meciul cu numrul 174 din palmaresul echipei naionale. Merit niruii cei ce au reuit frumoasa victorie de la Belgrad: Andrei - Lupescu, Grjdeanu, Dan Coe, Greavu - C-tin Dinu, Nae Georgescu Nsturescu, Dumitriu II, Ion Ionescu, Codreanu. Pe parcurs, n echipa condus de Valentin Stnescu au mai intrat dinamovistul Octavian Popescu (fost i el la Rapid), care l-a nlocuit pe Dinu, i Haidu (Dinamo), introdus pentru ase minute n locul lui Nichi Dumitriu. Finalul de sezon n-a fost grozav, cu trei poticneli, n campionat i n Cup, dar lucrul cel mai important al concluziilor a fost revenirea, dup 14 ani, n postura de vicecampioan. n toamna lui 64 a intervenit o pauz probabil unic n istoria Diviziei A. Cu echipa naional calificat la turneul final al Olimpiadei de la Tokyo (unde au fost deplasai n marea lor majoritate de la Dinamo, Rapid i Steaua), campionatul a continuat fr aceste trei echipe, din 13 septembrie i pn pe 1 noiembrie. Dinamo dorea cu tot dinadinsul s ia acel campionat i n-a mai stat s-i fac procese de contiin, trecndu-i n cont i un memorabil 10-1 cu Steagul Rou Braov. La ediia a III-a, 1964/1965, a Cupei Balcanice intercluburi, printre participante s-a numrat i Rapid, care a ctigat, nenvins (patru victorii i dou remize), seria I-a: 2-0 i 1-0 cu Levski Sofia, 1-1 i 2-1 cu Dinamo Tirana, 3-0 i 0-0 cu Beikta Istanbul. Seria a II-a a fost adjudecat de Spartak Plovdiv, giuletenii ctignd apoi trofeul dup o dubl man, 1-1 i 2-0. Dup doi ani n care se prea c locul secund devine o barier de netrecut n cursa pentru ctigarea primului titlu din istorie, echipa giuletean a plecat ca din puc n ediia 1965/1966. Din pcate, viiniii s-au mpiedicat din nou de Siderurgistul Galai, care i-a btut acum chiar la Bucureti i soarta a fcut ca, pentru a treia oar consecutiv, Rapid s termine pe treapta a doua a podiumului. Sezonul n-a fost ratat n totalitate, chiar dac i n Cup necul s-a produs aproape de mal (0-3 n semifinala cu Steaua). Au existat i consolri pentru acest eecuri. Puiu Ionescu (realizatorul unei medii excepionale, cu 24 de goluri n 24 de meciuri!) a devenit din nou tunarul Diviziei A, iar echipa de juniori i-a adjudecat iari titlul naional. n plus, Cupa Balcanic a ajuns pentru a doua oar n vitrina Grantului. Participant n calitate de ctigtoare a ediiei precedente, Rapid a disputat finala cu o alt echip romneasc, Farul Constana, prima confruntare, programat n Giuleti, ncheindu-se la egalitate, 3-3. Returul de pe malul mrii a consfinit superioritatea bucuretenilor (Rducanu tefan, Lupescu, Motroc, Greavu Jamaischi, Georgescu Nsturescu, Dumitriu, Ionescu, Codreanu), nvingtori cu 2-0. Trupa lui Valentin Stnescu i Victor Stnculescu ajunsese la maturitate, parc fortificat moral i de eecurile, pe linie, din ultimele trei ediii de campionat. De fapt, muli apropiai ai fenomenului nc mai susin teoria conform creia Rapid a fost, de departe, cea mai bun garnitur a deceniului apte. n ultimii ani, Rapid a fost una din puinele echipe care au emis idei. n primul rnd,
13

feroviarii au respins schema rigid a lui 4-2-4. Rapid joac de trei ani 4-4-2, prin graia lui Nsturescu i Codreanu, care au admis s cnte din off, pentru ca tenorii Dumitriu i Ionescu s primeasc toate luminile reflectoarelor. n fond, Rapidul ultimilor ani e, n primul rnd, actul de generozitate al extremelor sale. Sunt rnduri i aprecieri semnate de marele Ioan Chiril. n ultima etap a ediiei 1966/1967, pe 11 iunie 1967, albviiniii s-au deplasat la Ploieti, n timp ce Dinamo a avut de jucat acas, cu UTA. Ardenii n-au mai ridicat steagul alb, precum... stegarii braoveni, cu doi ani n urm, i au terminat la egalitate, 1-1, ncheind, practic, conturile n lupta pentru titlu. Chiar dac, teoretic, lund n calcul rezultatul lui Dinamo, jocul de la Ploieti n-ar mai fi avut importan, el nu avea cum s nu fie trit de ctre toat suflarea rapidist din Romnia la cele mai nalte cote de dramatism. Stadionul ce-i poart astzi numele antrenorului petrolist din acea vreme, Ilie Oan, sa umplut pn la refuz, cota de participare a suporterilor viinii fiind impresionant. Sub titlul Bravo, Rapid!, Florin Bretan consemna n Sportul popular: Cnd de la Bucureti a sosit vestea c Dinamo marcase din primele minute, deci diferena de golaveraj se micora, fotbalitii feroviari s-au mobilizat i mai mult... A fost un meci cu faze de gol la ambele pori, emoionant. Nu s-a marcat, dar atributele meciului au plcut zecilor de mii de spectatoriFluierul final al arbitrului bulgar Stavrev a pus capt unei partide crncene, un adevrat final de campionat. Iat i lotul de juctori care a adus primul titlu n Giuleti: Rducanu (24 jocuri-0 goluri marcate), Andrei (3-0) Lupescu (26-1), Motroc (25-0), Coe Dan (26-0), Greavu (25-0), V. tefan (3-0), S. Costea (1-0) C-tin Dinu (23-1), Jamaischi (21-2), N. Georgescu (6-0) Nsturescu (25-3), Dumitriu II (26-12), I. Ionescu (22-15), Neagu (8-1), Codreanu (23-2), Kraus (12-2), Mitroi (3-0). Antrenori: Valentin Stnescu i Victor Stnculescu; consilier tehnic: Emerich Vogl. Conducerea clubului: Mihai Vlceanu preedinte, Emil Spirea preedinte secia fotbal, Eugen Sipos. n buna tradiie a Rapidului, dup numai dou sptmni de la succesul din campionat, giuletenii au fost scoi din Cupa Romniei de anonima Foresta Flticeni! n calitatea sa de campioan, echipa rapidist a debutat, la nceputul toamnei lui 1967, i n Cupa Campionilor Europeni: 0-2 i 3-0 (dup prelungiri) cu Trakia Plovdiv, 0-1 i 0-0 cu Juventus Torino. n urmtoarea ediie de campionat, linia de sosire a fost trecut pe cea mai slab poziie din ultimii opt ani, locul 9. Iar n Cup a fost trit o alt mic dram, dup ce, n ultimul minut al finalei cu Dinamo, Sandu Neagu a ratat un penalty, la scorul de 1-1, iar dinamovitii au ctigat n prelungiri cu 3-1. n vara lui 1968, rmas fr temutul su cuplu su de atacani, Ionescu (plecat la Alemania Aachen) Dumitriu (bolnav), echipa rapidist a plecat ru n campionat i rezultatele proaste au dus la demiterea lui Valentin Stnescu, cruia nu i se putea ierta nici eecul din finala Cupei, cu Dinamo. La captul unui adevrat tur de for, n retur, umbrit doar de nfrngerile n faa Craiovei i a Stelei, Rapid a reuit s termine din nou pe podium, dup o ntrerupere de un an. Prima jumtate a ediiei 1969/1970 a fost terminat pe primul loc, dar, cu aproape jumtate de echip (Rducanu, Lupescu, Dan Coe, Dumitru i Neagu) aflat la dispoziia lui Angelo Niculescu pentru Mundialul mexican, din vara lui 1970, Rapid a fost forat de decizia discutabil a Federaiei s joace, n retur, dup turneul final al Mundialului, nu mai puin de opt meciuri n patru sptmni! Pierznd cu Dinamo, pe Republicii, i mai apoi la Constana, giuletenii au spus adio titlului, acontat de UTA. n Cup, alt mare ruine. Tot fr juctorii de la lot (meciul s-a jucat pe 27 mai 1970, naintea turneului final al CM), Rapid a fost eliminat nc din aisprezecimi, 3-4 (1-3), de divizionara C CIL Gherla! 1971-1980 n ediia 1970/1971 avea s se scrie cntecul de lebd al unei mari echipe, poate cea mai mare din istoria Rapidului. Giuletenii terminau din nou pe locul doi. Vicecampioana a pornit cu stngul (0-1 la Cluj, cu U), dar a fost de neoprit timp de 12 etape, n care s-a meninut invincibil! Debutul n retur a fost i el excelent: invincibilitate meninut timp de ase etape i doar dou goluri primite. Ric i confirma statutul de titular de drept al porii naionalei. Cel mai valoros rezultat a fost acel 1-1 de la Arad, lupta cu Dinamo ducndu-se n continuare la baionet. nfrngerea din Bnie a deschis ns o serie neagr, cu cinci eecuri n ultimele nou etape. Rezultatul care a decis, n mare msur, titlul a fost cel cu Braovul, 1-3 acas, n care Dumitriu II, tocmai el, a dat tonul ntr-un meci jucat n doar nou minute (30-38), perioada golurilor marcate de Nichi,
14

Gyorffi i Ivncescu! n vara lui 1971, pe banca tehnic apare fostul tunar Bazil Marian, un nume legat de Giuleti, dar defensiva sufer dou pierderi grele prin plecrile lui Dan Coe (ministrul aprrii semnase un contract de juctor profesionist, n Belgia) i a lui Iliu Greavu (la finiul carierei), devenit ulterior vicepreedinte al clubului. n locul lor vine Sandu Boc (unul dintre cei mai elegani fotbaliti romni ai tuturor timpurilor), convins s joace la Rapid doar pentru c aici i s-a dat voie s-i continue activitatea dup ispirea condamnrii la nchisoare. n atac i face apariia Daniel Ene, fratele unui alt fost nainta de marc al Rapidului, Gic Ene. Campionatul este terminat dezamgitor, pe locul 10, dar, dup exact 30 de ani, Cupa Romniei revenea n vitrina Giuletiului, echipa lui Bazil Marian izbutind s ctige finala cu Jiul Petroani (2-0). n acelai an, Rapid a avut i un parcurs remarcabil n Cupa UEFA, eliminnd dou nume mari ale Europei, Napoli i Legia Varovia, capotnd n faa mult prea puternicei grupri engleze Tottenham Hotspur. Performana a fost repetat n sezonul urmtor (1972/1973), n care, participant n Cupa Cupelor, Rapid a ajuns n primvara european, dup ce le lsase pe drum pe Landskrona BoIS i Rapid Viena, fiind eliminat tot de o formaie englezeasc, Leeds United. Din pcate, n campionat salvarea de la retrogradare a venit numai cu ajutorul golaverajului. A fost ns doar o amnare a prbuirii. n vara lui 1974, Rapid ajungea din nou, dup aproape dou decenii, n ealonul secund, de unde, din fericire, a revenit, dup doar un campionat, la finele cruia a reuit s triumfe i n Cupa Romnie (2-1, dup prelungiri, n finala cu Universitatea Craiova, cu dou goluri ale lui Nae Manea), dar i n competiia rezervat juniorilor. Lotul cu care Rapid a revenit n Divizia A i a ctigat Cupa: Rducanu, M. Ioni, V. Roca - Pop, Grigora, Fl.Marin, Oct. Ni, Iordan, Puri, Fl. Costea, Opri Angelescu, Rni, M. Savu, G. Petcu, Naghi, Pleoianu, Cihodaru, Tudosie - G. Constantinescu, M. Stelian, Neagu, Manea, Bartales, Mihalache, Stanca, D. Ioni, Nicoloff, Rdoi. Antrenori: Ion Motroc i Vasile Copil. Entuziasmul s-a risipit totui iute i, la captul a dou ediii chinuite, s-a ajuns (n vara lui 1977) n faa celei mai negre perioade din viaa Giuletiului: ase campionate n Divizia B!
Sintem peste tot acasa" In anii '80, visiniii au jucat mai multe meciuri considerate acasa, chiar in Ghencea, invingind de cele mai multe ori acolo. Feroviarii au reusit sa adune 33.000 de spectatori la un joc cu Petrolul, in Divizia B. Fanii isi amintesc ca primul vers din imnul rapidist a fost scris dupa o partida de pe Steaua. Rapidistii preferau sa joace pe arena rivalilor, deoarece era mult mai incapatoare Rivalitatea dintre Rapid si Steaua nu este una ancestrala, ci s-a cladit in timp si spatiu de-a lungul anilor. Intr-o vreme cind cele doua grupari se diferentiau evident ca forta, dar, paradoxal, invers ca numar al suporterilor, stelistii si rapidistii nu se iubeau, dar macar se acceptau. "Rapidisti si stelisti, omorim dinamovisti", era un slogan la moda in anii '80. Mai mult decit atit, ceferistii au disputat mai multe intilniri pe arena din Ghencea, partidele respective fiind trecute in statistici ca "acasa" pentru giulesteni. "Imi amintesc de mai multe meciuri pe care le-am disputat acolo. Si in Divizia A si in B. Nu aveam probleme cu stadionul nostru, ci pur si simplu era neincapator. Eram in Divizia B si veneau 40.000 de oameni la meci. Unde sa incapa asemenea puhoi? Rapid era cu adevarat cea mai iubita echipa. In schimb, stelistii abia se adunau cite 5.000. Abia dupa 1986 au inceput sa se inmulteasca", isi aminteste Stefan Popa, fostul jucator al Stelei si al Rapidului. Pentru fanii rapidisti, exilul acceptat pe actualul stadion al ros-albastrilor nu era considerat o corvoada. "La vremea respectiva am stabilit un adevarat record. Ne-am strins 35.000 de suporteri in Ghencea la un meci disputat dimineata, la ora 11:00. Eram in Divizia B, jucam cu Petrolul. I-am batut cu 5-1. A fost pentru prima oara in istoria fotbalului romanesc cind o galerie s-a strins la peluza. Primul vers din imnul nostru, "sintem peste tot acasa", a fost scris dupa acest meci", povesteste Andrei Teodor, fondatorul Ligii Suporterilor Rapidisti.

15

domnii de la aceste cluburi - jucatori, antrenori, arbitrii, conducatori si suporteri NU VOR SIMTI NICIODATA PARFUMUL PE CARE TI-L OFERA PRIVILEGIUL DE A FI SUPORTERUL UNEI ECHIPE ATAT DE FRUMOASE CUM ESTE RAPID! IN GIULESTI SE SIMTE ENTUZIASMUL CELOR CARE AU PUS BAZELE ACESTEI ECHIPE IN 1923, ACEA EMOTIE PE CARE O TRAIAU ATUNCI RAPIDISTII SI TRANSMISA IN TIMP DE GENERATII DE OAMENI. MA SIMT ATAT DE BINE CA SUNT RAPIDIST...SUNT SIGUR CA NICI O MIE DE TITLURI NU-I VA FACE SA SIMTA CE SIMTIM NOI - DOAR PENTRU CA SUNTEM NORMALI, SUPORTERII UNEI ECHIPE ADEVARATE!

16