I.

LUDO • REGELE PALAELIBUS

 Coperta şi ilustraţiile de Eugen Taru

Din ciclul
P A R A V A N U L DE A UR
au a p ă ru t:
D om nul general guvernează, ed. 1, 1953;
ed. a Il-a , 1954; ed. a 111-a, 1961. Starea
de asediu, ed. I, 1955; ed. a Il-a , 1956;
ed. a I lI - a , 1962. Regele Palaelibus,
ed. I, 1957. Salvatorul, 1959. U ltim ul
batalion, 1960
 I. L U D O

REGELE
PALAELIBUS
Ediţia a ll-a

E D I T U R A P E N T R U L I T E R A T U R A
 L a m iezul n o p ţii, p rin ţu l Carol, d u p ă ce se îm băie, îşi
puse uniform a de general de av iaţie, îşi înfipse în piept
to a te decoraţiile şi trecu în bibliotecă, unde-1 a ştep ta
dom nul D acu, preşedintele Consiliului de m iniştri.
— D om nule D acu, am s o s it! făcu el, vioi, şi scutură
energic m ina prim u lu i m inistru.
D acu, d re p t, solem n şi, în glas fă ră nici u n fel de
accent care i-ar p u te a tră d a v re u n sentim ent ori vreun
gînd oarecare, îi răspunse:
— B ine aţi v en it, a l t e ţ ă ! Cred că sîn teţi m ul­
ţu m it !
— În c în ta t, dom nule D acu ! Mai m u lt decît m ă aştep­
tam . N -am destule cuvinte să-ţi m ulţum esc. Te rog să m ă
crezi.

6
 Garol era, în tr-ad ev ăr, u im it de ordinea în care
au decurs lucrurile. A p a ratu l care-1 aducea, fusese
sem nalizat deasupra aerodrom ului de la P ip era pe
la no u ă şi ju m ă ta te seara, cu o în tîrziere de tre i cea­
su ri peste ora convenită cu cei care făceau p arte din
conjuraţie. D upă o a şte p ta re a tît de lungă, ofiţerii,
in fru n te cu colonelul R âu l P an aitescu , ad u n a ţi pe
cîm p să-l prim ească, se înapoiară, am ărîţi, in oraş,
convinşi că lo v itu ra, p re g ă tită cu a tîta grijă, ratase.
P aşcanu, directorul aerodrom ului, dăduse ordin să fie
stinse to a te lum inile şi se preg ătea să plece acasă şi
el, cînd auzi p e sus zum zetul un u i m otor. U n avion
vroia să aterizeze şi, din pricina întunericului, n u
ş tia unde. în d a tă , lum inile fu ră aprinse din nou şi,
p este cîteva m in u te, P aşcanu se găsi în fa ţa a doi
in şi: u n ul, cu obrazul ascuns de o eşarfă pînă la
ochi şi al doilea, p ro b ab il pilotul, care i se recom andă:
— S înt căp itan u l M ăcriş ! . . . T reb u ia să fim aştep ­
ta ţi ! . . . N -au fost n işte dom ni ofiţeri pe aici?
— B a da ! răspunse P aşcanu, care, cuprins de b ă ­
nuială, că u tă să-l recunoască, sub eşarfă, pe celălalt.
Au f o s t .. . d ar au p lecat m ai adineauri.
B rusc, călătorul îşi descoperi fa ţa . P aşcanu, zăpă­
cit, făcu u n pas înap o i:
— A lteţa v o astră ?
— D a ! S înt p rin ţu l C a ro l!
Şi cu o m înie p rin care stră b ă te a îngrijorarea, îi
spuse p ilo tu lu i:
— M ăcriş ! . . . A m fo st t r ă d a ţ i ! . . . Ce facem ?
N u a ştep tă răspunsul căpitan u lu i M ăcriş şi se întoarse
că tre P aşcanu:
— T rebuie să m ă p r e d a u ! T e rog condu-m ă p în ă la
Cotroceni.
D ar Paşcanu, ceva m ai calm , se îm p o triv i:
— B a nu, a lte ţă ! . . . V ă duc la m ine ! Acolo v eţi fi
în s ig u ra n ţă .. . Şi în tre tim p îi a n u n ţ pe o fiţe ri! Nu
v-a tră d a t nim eni ! . . . T o ţi v ă a şte a p tă !
P este o oră, Carol se convinse că P aşcanu are d re p ta te :
to ţi îl aştep tau . L a cazărm ile regim entelor 9 şi 2 V înători,
de sub com anda p rietenilor săi, colonelul R âul P anaitescu
şi colonelul S piru M aram ă, trupele îl aştep ta u spre a-1

6
aclam a şi a-1 duce la Cotroceni în trium f. L a p alatu l
Cotroceni îl aştep ta u , to t ca să-l aclam e, regim entul 6
M ihai V iteazul, d em nitarii cu rţii, garda, valeţii. I a r sus,
în capul scării, îl a ştep ta fratele său, p rin ţu l Nicolae, care-i
spuse, stran g u lat de em oţie:
— î n s f îr ş it! B ine că s-a isp răv it şi cu porcăria asta !
î n m om entul acesta se produse u n incident vesel.
î n p o a rta p alatu lu i in tră în m are viteză o m aşină care
aducea pe Crai-Yoievod, m inistrul de in tern e şi pe P ri-
coleanu, prefectul Capitalei. Nicolae zări de d ep arte pe
noii sosiţi şi-i spuse lui Carol, rîz în d :
— Te ca u tă p o liţia ! . . . A v en it să te aresteze !
N u greşea. M inistrul de in tern e şi prefectul veniseră
să-l aresteze pe Carol, convinşi că afacerea a eşuat. D ar
cînd v ăzu ră a tîta a rm a tă şi a tîta ofiţerim e, Crai-Yoievod
şi Pricoleanu lu ară poziţia de d re p ţi şi începură să strige:
— T răiască p rin ţu l Carol al n o stru !
Şi mii de glasuri le răspunseră:
— U raaaa !
D acu îşi in struise, deci, oam enii bine: să fie g ata la
orice surp riză şi în to t cazul, să n u facă p rin ţu lu i dificul­
tă ţi decît n um ai dacă v a fi p ierd u tă p a rtid a . D acu m erita
to a te felicitările. Şi p rin ţu l ar fi v ru t să-l asigure că nu-i
debitează sim ple form ule de politeţă, ci-i m ulţum eşte
din inim ă. E ra v ă d it, însă, că vorbele lui nu-şi avură
efectul d o rit: p rim ul m inistru, cu p rivirea în g h eţată,
stă te a nem işcat, p arcă ar m ai fi a ş te p ta t ceva. O arecum
je n a t, Carol cău tă o expresie m ai elocventă a recunoştin­
ţe i lui.
— D om nule D acu, zise el, te-ai p u rta t ca u n ad ev ărat
p a trio t!
D eodată, preşedintele D acu se însenină şi, dacă n-ar
fi a v u t co n ştiin ţa grelei sale răsp u n d eri în s ta t, şi-ar
fi perm is, poate, chiar să zîm bească. G răbit, îşi scoase,
d in c u tiu ţa pe care o ţin e a în b u zu n a ru l de la jiletcă,
u n p ă m ă tu f şi-şi p u d ră nasul care, de plăcere, începuse
să-i tran sp ire , apoi se înclină:
— A lteţă, n iciodată n u voi fi în stare să iubesc p a tria
m ai m u lt decît o p u te ţi iubi dum neavoastră. P a t r i a ...
Carol îşi făcu aspre m u strări că i-a pom enit lui Dacu
despre p atrie , p en tru că ştia că preşedintele se v a lansa

7
într-o lungă şi foarte duioasă evocare a v irtu ţilo r patriei
şi m ai cu seam ă a v irtu ţilo r m am ei lui de la B ădăcin.
P rin ţu lu i, însă, n um ai de p a trie şi de m am a lui D acu nu-i
ardea acum . N -avea tim p de p ierd u t cu to a te prostiile.
T rebuia lu cra t repede. Cea m ai m ică întîrziere ar p u tea
com prom ite m om entul acesta istbric. Carol, deci, se repezi
să-l re ţin ă pe D acu să n u cadă în p ră p a stie :
— P a tria , dom nule D acu, d o ar p en tru asta-i fă c u tă :
să fie iu b ită. D e aceea şi cred că nu treb u ie s-o lăsăm să
aştep te p re a m u lt. Ce facem ?
D acu îşi m ai dăd u o d a tă cu păm ătuful pe nas şi
ră sp u n se:
— A lteţă, răm îne aşa cum ne-am înţeles la N euilly:
A lteţa sa p rin ţu l Nicolae se retrage din regenţă. Locul
e liber. D acă v re ţi, guvernul este g ata să v ă p ro ­
clame im ed iat regent.
Cu obrajii acoperiţi de o roşeaţă vie, Carol îl în treb ă
pe D acu:
— D om nule preşedinte, d um neata de ce crezi că
m -am d e ra n ja t pînă aici?
P rin ţu l n u m ai zîm bea şi nici glasul lui n u m ai avea
rezo n an ţa clară, tinerească, de m ai în ain te, ci era aspru,
îngroşat, aproape ră g u şit — şi tăios, ca o som aţie.
Senin, D acu răspunse:
— Y -aţi d eran jat, alteţă, ca să fiţi aici p rin tre n o i .. .
şi să se term ine o d a tă cu chestia închisă. P a t r i a . . .
— L asă p a tria în pace, dom nule D acu ! se ră sti Carol la
prim ul m in istru al ţă rii. E u v re au să ştiu : ce ca u t aici?
D acu u ită de păm ătuf, deşi ar fi a v u t nevoie de el
m ai m u lt ca orieînd. P rin ţu l îl strîngea cu uşa, d ar dem ni­
ta te a lui de preşedinte al consiliului şi de şef al partidului
n aţio n al-ţărăn ist nu-i perm itea să cedeze cu u n a cu două.
— A lteţă !. . . încercă el să 'se explice.
— Nici o altetă, » '
dom nule D acu ! E u n u vreau să
ştiu decît a tît: ce ca u t aici?
— D oar ne-am înţeles o d a tă , a l t e ţ ă !
— Ce ne-am înţeles, dom nule D acu? Ne-am înţeles să
vin în ţa ră , ca să ocup locul ce m i se cuvine. Şi eu îmi cer
locul. S înt fiul regelui F erdinand şi m oştenitorul de d rep t
al tro n u lu i. .. Şi d u m n eata v ii să-m i spui că ne-am înţeles.
Ce ne-am înţeles, dom nule D acu? Ce ne-am înţeles?

8
 Preşedintele consiliului de m iniştri, cu pleoapele
pe ju m ă ta te incluse, îşi scru tă sufletul, curios şi el să
ştie cam ce sen tim en t îl stăpîneşte, acum cînd p rin ţu l
răcneşte la el ca la o slugă. In d ig n are? A m ărăciune?
D ezgust? R eg retu l că s-a b ăg a t de bunăvoie în această
av e n tu ră? Şi ce av en tu ră ! Şi m ai ales cu cine ! . . . Cu cel
m ai p ro st crescut p rin ţ d in cîţi a d a t cîndva in stitu ţia
m onarhică, în to t cursul istoriei. D acă, acum , cînd nu-i
decît u n C araim an oarecare, 6trecurat în ţa ră clandestin,
cu p aşa p o rt fals, în d răzneşte n u num ai să-l m in tă cu
a tîta neruşinare, d a r să şi urle la el, la prim ul m iniştrii al
ţării, ce-ar m ai fi în stare acest p rin ţişo r să facă atu n ci cînd
v a fi r e g e ? .. . V edea lucrurile clar dom nul D acu, p en tru
că dom nul D acu avea u n p uternic sim ţ al realităţilor.
D a r tocm ai p e n tru că era u n realist, cu capul bine înfipt
în tre um eri, dom nul D acu vedea la fel de bine şi cealaltă
fa ţă a problem ei: că acum a to a te sînt de prisos. Să per-
tracteze cu Carol? N -ai cu cine. Cu u n Carol n u p o ţi per-
tra c ta . Carol n u te lasă nici să vorbeşti. P rin u rm are —
ce? Să-l alunge? A r fi p rea t î r z i u ! T o ată ofiţerim ea
este cu el. De voie, de nevoie, deci, p rin ţu l treb u ie lăsat
în pace. D ar dacă este lăsat în pace, să fie cel p u ţin folosit.
P e n tru că p rin ţu l, în pofida sau tocm ai d a to rită im en­
selor sale cu su ru ri, p o ate fi de m are folos partid u lu i
n aţio n al-ţărăn ist. D acă p a rtid u l n aţio n al-ţărăn ist va
tre b u i să ţin ă seam a la to t pasul de C arol— v a fi şi Carol
silit să ţin ă seam a la to t pasul de n aţio n al-ţărăn işti. Şi
Carol şi n aţio n al-ţărăn iştii au în F ra n ţa şi în Anglia
aceiaşi p rieten i com uni, care v ăd în Carol şi în Dacu
nişte re p rez en tan ţi d ev o taţi ai intereselor lor în
R om înia. Şi Carol şi n aţio n al-ţărăn iştii au în ţa ră acelaşi
duşm an com un: liberalii. U ra în v erşu n ată a lui Carol
îm p o triv a liberalilor, care i-au făcu t a tîta ră u în trec u t,
îl vor obliga pe Carol să se sprijine pe D acu — cel p u ţin
to t a tît cît ad v ersitatea firească fa ţă de liberali îi va
îm pinge p e n aţio n al-ţărăn işti să se sprijine pe Carol.
D in această in terd ep en d en ţă d in tre Carol şi D acu ce poate
re zu lta? Ce a lta ar p u tea să rezulte decît o guvernare
perm an en tă, n eîn tre ru p tă şi n elim itată a n aţio n al-ţără-
niştilor, sub oblăduirea regelui lor C a ro l! A şadar, e bine !
A tunci, de ce să regrete şeful n aţio n al-ţărăn iştilo r că

9
l-a adus pe Carol aici? B a n u re g retă de loc. Că p rin ­
ţu l e u n b ă d ă ra n ? Aşa este e l ! D ar u n b ăd ă ran care
prezin tă m ai m u lte av an taje decît neajunsuri !. . . U n
b ăd ăran necesar. Ceva m ai m u lt: indispensabil. Şi
să te indigneze m ojiciile u n u i b ăd ă ran indispensabil?
Să te am ărască ? Să te dezguste ? De loc ! Să fim realişti.
N oi sîntem oam eni politici, n u nişte fe tiţe sentim en­
tale de pension. P a tria n u ne perm ite să fim sentim en­
tali. P a tria . . .
Şi vesel că în altu l său sim ţ politic a ieşit din nou
învingător şi că n u l-a lăsat să cadă, p rosteşte, p rad ă
indignării, am ărăciunii, dezgustului, ori m ustrărilor
de cuget, Dacu, la zbieretele lu i Carol, răspunse — zîm-
b ind p en tru în tîia oară de la începutul întrevederii:
— A lteţă, sîn t şi eu de acord că, din clipă în clipă,
condiţiile politice, p rin fo rţa îm prejurărilor, se schim ­
bă. . . şi aş p u tea afirm a că ne îndepărtează, to t m ai
m ult, precum , desigur, crede şi alte ţa voastră, de con­
diţiile în care am făcu t înţelegerea. E v id en t că, în îm ­
p reju rările de azi, n u m ai poate fi v o rb a de u n loc în
regenţă. D espre reg en ţă am tr a t a t în perioada vorbelor.
Acuma, însă, n u m ai sîntem în perioada vorbelor, ci a
faptelor. F iul m arelui rege F erd in an d cel loial n u p oate
fi decît rege. . . şi n u sim plu regent. Aşa că la în treb a rea
alteţei v oastre de ce a ţi v en it în ţa ră , v ă ră sp u n d : aţi
v en it spre a fi rege !
P atetism u l candid cu care D acu vorbise, îl făcu pe
Carol să izbucnească în tr-u n prelung hohot de r î s :
— B a bine că nu, dom nule D acu ! S înt aici ca să
fiu rege ! Şi atu n ci, ce m ă m ai în treb i dacă v re au să
fiu re g en t?
— C onstituţia, a l t e ţ ă ! răspunse D acu, im p e rtu r­
babil. N um ai considerente constituţionale. A lteţa v o a­
stră este u n ce tă ţean al R om îniei M ari. Şi în R om înia
Mare oricare ce tă ţean se bucură, d u p ă co n stitu ţie , de
lib ertate deplină în to a te — deci şi de lib e rta te a de a
alege ce v rea să fie: rege sau num ai regent. Aşa că num ai
în num ele acestei lib e rtă ţi constituţionale m i-am perm is
să în treb pe a lte ţa v o astră ce v re a să fie: reg en t sau rege ?
Carol se u ită cu ad m iraţie la D acu şi, plin de e n ­
tuziasm , izb u cn i:

10
 — D om nule D acu, am fost d in to td eau n a de părere
că singurul om care m erită stim ă in ţa ra rom înească,
eşti du m n eata. C onstituţia ! . . . D ar evident, dom nule
D acu ! . . . C o nstituţia ! . . . P e baza constituţiei am venit
eu a i c i ! . . . Şi to t pe baza co n stitu ţiei 'vreau să dom ­
nesc ! î n această p riv in ţă, dom nule D acu, voi fi in tra n ­
sigen t.
Şi cu grija de a fi înţeles, sublinie:
— In -tra n -s i-g e n t! Ca şi dum neata, dom nule D acu 1
D acu prim i asigurările p rin ţu lu i cu satisfacţie.
— î n acest caz, a lte ţă , v eţi găsi în m ine sluga dum ­
n eav o astră cea m ai d ev o tată ! . . . C onstituţia !. . . P re ­
cum zicea m am a m ea: fără con stitu ţie, p a t r i a . . .
P e rege îl cuprinse p an ica: D acu începe iar cu m am a
şi cu p atria .
— D a, dom nule D a c u ! in terv e n i el, precipitat.
E ste şi p ărerea m ea. A şadar, ne-am înţeles.
— N e-am înţeles, a l t e ţ ă ! în tr e ca litatea de rege
şi cea de regent, alte ţa vo astră optează, în m od liber
şi nesilit de nim eni, ci num ai în v irtu te a drep tu rilo r
pe care i le conferă co n stitu ţia, p e n tru cea de rege.
V oinţa alteţei vo astre v a fi îm plinită !
— C înd?
— Mîine d u p ă a m ia z ă ! Consiliul de m in iştri m ă
a şte a p tă acum la prezidenţie, ca să aduc răspunsul
a lte ţe i v o astre, spre a p u te a lua to a te m ă s u rile .. .
— . . .constituţionale ! îl com pletă Carol.
— N um ai co n stituţionale, alteţă. A lteţa v o a stră să
n-aibă nici o grijă. N um ai constituţionale. Vor fi, desigur,
şi divergenţe.
P rin ţu l se în c ru n tă :
— D iv erg en ţe? Pe ce chestie?
— Pe chestie constituţională. P u r constituţională.
G uvernul nu v a fi u n a n i m de acord să trea că tronul
în m îinile alteţei v o astre. . .
L ui Carol i se urcă sîngele în obraz.
— N u v a fi de acord ! ţip ă el. De ce?
— V -am spus: to t d in m otive constituţionale. F ie­
care d in tre m iniştri este liber să-şi m anifeste părerea,
d u p ă cum i-o dictează conştiinţa. E ste, aşadar, de p re ­
v ăz u t, că nu to ţi v o r adopta u n a şi aceeaşi s o lu ţie .. .

11
Mai ales că. . . şi asta rog pe alte ţa v o astră să re ţin ă . . .
oriunde este lib e rta te constituţională, se presupnne
că sîn t d iv e rg e n ţe .. . B a, e şi de d o rit să fie asem enea
d iv e rg e n ţe .. .
Carol nici n u m ai auzea ce-i spune Dacu. Ş tia n u ­
m ai că gulerul ăsta în a lt şi ta re îi vorbeşte de d iver­
genţe — şi asta îl făcea să v ad ă num ai roşu în ain tea
ochilor.
— De d o rit? Cum aşa, dom nule D acu? De dorit
să n u fie de a c o rd ? .. . Şi apoi, dom nule D acu, aş vrea
să ştiu : cine v a fi acela care v a îndrăzni să voteze îm po­
triv ă ?
Preşedintele de consiliu, cu ochii d re p t în ochii p rin ­
ţu lu i, răsp u n se:
— î n p rim u l r î n d . . .eu !
Carol sim ţi că se sufocă.
— D u m n eataaaa? făcu el, stupefiat.
— D a, a lte ţă ! . . . E u ! . . . Şi probabil că şi B agra-
d i a n ,. . . şi Crai-Yoievod.
A cum Carol îşi re căp ă tă glasul ca să-şi p o ată striga
in d ig n a re a :
— D ar atu n ci, dom nule D acu, p e n tru ce-mi sp u ­
neai că d o rin ţa m ea v a fi satisfăcu tă?
— P e n tru că avem nevoie de u n rege, alteţă. P e n tru
că d in p ricina n estab ilităţii m onarhice, suferă creditul
nostru din s tră in ă ta te . P e n tru c ă . . .
Carol se apucă de cap:
— D ar n u m ai pricep nim ic, dom nule D acu ! Care
rege, ce r e g e .. . cînd b a sp u i u n a, b a sp u i alta. în a ­
inte m ă asigurai că m îine voi fi proclam at rege şi d u p ă
un m in u t m ă p rev ii că vei v o ta îm potrivă. Şi dacă te
în treb de ce vei v o ta îm potriva proclam ării m ele ca rege,
îmi răsp u n zi că o faci p e n tru că ţa ra are nevoie de un
r e g e .. . Ce-i asta, dom nule D a c u ? .. . E ste u n fel al
du m it ale de a glum i. . . sau ce?
— Nu-i nici o glum ă, a lte ţă l răspunse D acu, n e v i­
novat. E u trebuie să votez îm potrivă, tocm ai spre a
da tărie principiului dem ocratic de lib ertate constitu­
ţională. E u şi B agradian şi Crai-Yoievod vom fi îm ­
p otriv ă. D ar ceilalţi, to ţi, se vor declara pentru. în
urm a acestui v o t, eu îm i voi da dem isia pe loc, p e n tru

12
că este cinstit, alteţă, eate constituţional, ca un guvern
să dem isioneze atu n ci cînd n u obţine u n acord pe o
chestie c o n s titu ţio n a lă .. .
— D ar de ce să dem isionezi, dom nule D acu?
— N u v-am spus, a lte ţă ? . . . P e n tru că aşa cere con­
stitu ţia ! D ar, în afară de considerentul co n stitu ţio ­
nal care-m i dictează să dem isionez, m ai este şi unul
m oral la fel de im p o rtan t. E u , care sîn t prim ul m inistru
al m aiestăţii sale regelui M ihai I, n u p o t prezida, to t eu,
detro n area m aiestăţii sale regelui M ihai I, şi înlocuirea
lui cu m aiestatea sa regele Carol al II-lea. A r fi indecent,
a lte ţă ! . . . N u face ! A ceastă form alitate treb u ie s-o
îm plinească u n altu l. . .
— Cine? făcu p rin ţu l. V reun liberal?
— N u alte ţă ! T o t noi n aţio n al-ţărăn iştii.
— A, b u n ! zise Carol, care-1 p riv i cu u n surîs to t
m ai larg pe acest neasem uit produs al fa c u ltă ţii de
d re p t d in B u d ap esta şi al societăţii canonice d in B laj.
Vrasăzică num ai d u m n eata demisionezi, n u şi p a r tid u l!
— D a, alte ţă !
P rim u l m in istru răspunsese cu a tîta convingere,
în cît Carol îşi spuse că de la om ul acesta a r avea de
în v ă ţa t m u lte asupra bogăţiei de su b tilităţi pe care •
oferă m orala. C onducătorul n aţional-ţărăniştilor, dornic
să se p rezinte, cînd îi v a suna ceasul, în fa ţa celui-de-sus,
cu sufletul cît m ai cu rat, se străd u ia, el, fiinţă fizică
supusă p ăcatelor, să se p u n ă cît m ai în cu ren t cu m orala.
Cu p a rtid u l său, însă, lucrurile se schim bă. P a rtid u l său
ce este ? O ab stracţie, im ponderabilă şi insezisabilă, care
se găseşte dincolo de to t ce p oate fi m oral sau im oral —
şi care, de aceea, n-are cum să păcătuiască, deci n-arc
nici cum să se team ă de ju d eca ta lui D um nezeu.
T o tu şi, Carol m ai era n ed u m erit:
— Şi cum , dom nule D acu?. . . D um neata m ă p ă ră ­
seşti ?
— B a n u ! Im ed iat ce form alitatea de m îine v a fi
săvîrşită, stau la dispoziţia alteţei voastre şi a tro n u ­
lui. . . I m e d ia t! . . . C hiar de a doua zi.
— Aşa da ! răspunse Carol, în cîn tat de felul cum
ştie D acu să îm pace m orala cu politica lu i constitu­
ţională. E ste foarte bine ! . . . T rebuie să dăm de la

13
început u n exem plu: sta tu l este d ato r să se sprijine p e
m o ralitate şi c o n s titu ţie .. . Şi pe cine p ro p u i ca şef al
guvernului, în locul d u m itale?
— Cred că cel m ai p o triv it a r fi M arinescu.
— M arinescu? E b u n ! S înt de a c o rd ! Ce face
nepo ată-sa? A m ai c re s c u t!
— A crescut, alteţă, a c re s c u t! A cum a e dom nişoară
în to a tă regula !
— T o t frum oasă?
— Mai frum oasă ca oricînd, a lte ţă !
— 0 ! exclam ă Carol, cu u n gest de nelinişte. Cum
o cheam ă ?
— M a rg a re ta !
— M a rg a re ta ! Aş d ori s-o văd.
In teresu l pe care p rin ţu l i-1 a ră ta , spontan, M argaretei,
înveselea orizonturile prim ului m inistru. M argareta n u
este L u p e a sc a .. . Lupeasca era acum dep arte şi v a tre b u i
să răm în ă d ep arte. Aşa s-a an g ajat Carol fa ţă de naţio-
n a l-ţă ră n işti: că se v a întoarce în ţa r ă fără « R oşcata».
Aşa s-a an g a ja t şi însăşi R oşcata fa ţă de colonelul
Sîrbescu, om ul lui D acu de la am basada rom înă din
P aris.
— D om nule colonel, a spus L upeasca lu i Sîrbescu,
ştiu de ce n u lucrează dom nul D acu p e n tru întoarcerea
p rin ţu lu i. Se tem e că voi veni şi eu d u p ă el. D ar
te rog să-i spui dom nului D acu din parte-m i, că, atunci
cînd p rin ţu l se v a duce în ţa ră , eu nu-1 voi însoţi.
P rin ţu l, care era m arto r la scena aceasta, îşi dăd u
confirm area:
— P o ţi să-l asiguri pe domAul D acu că cele spuse de
doam na sîn t p erfect adevărate.
Şi ia tă că p rin ţu l s-a ţin u t de cuvînt, reflectă D acu.
A înţeles, în sfîrşit, că în căp ăţîn area n u poate decît
6ă-i strice. Cu R oşcata a r fi co n tin u at să răm înă un
vagabond, p rin tre străin i. F ă ră ea, p oate fi rege. N u­
m ai fără ea. Fem ei sîn t destule şi aici. L iber să aibă
oricîte ar vrea. B a, cu cît vor fi m ai m ulte, cu a tît m ai
bine p en tru p rin ţ şi p en tru ţa ră — şi p en tru naţional-
ţără n işti. P o ate fi şi M argareta şi Lili şi Mimi şi F i f i . . .
D acă n u v a avea destule la îndem înă, îşi ia răspunderea
el, D acu — şi o d a tă cu el în treg p a rtid u l naţional-

14
ţă ră n ist — să i le procure. Zece, douăzeci, o m ie, zece
m i i . . . N um ai să n u fie una. P rim ejdia m are este să fie
doar u n a .. . u n a s in g u ră .. . şi m ai ales cînd una aceasta
este tocm ai R oşcata. Şi D acu num ai de R oşcata să n-audă.
R oşcata treb u ie sm ulsă definitiv pînă şi din a m i n t ir e a
p rin ţu lu i Carol. N u p e n tru că ea ar fi stricat casa p rin ţu lu i
şi a r f i î n v e n i n at, v ia ţa p rin ţesei E lena. D acă n -a r fi
e x istat R oşcata, s-ar fi iv it o alta — şi m am a lui M ihai to t
nefericită a r fi fost. N u o femeie sau alta e v in o v ată că
p rin ţu l s-a d e sp ă rţit de soţia lui — ci p e n tru că nim ic
nu-1 lega de ea. D e cînd s-au cunoscut, p rin ţu l n-a av u t
p e n tru m am a fiului 6ău nici cel m ai slab sentim ent de
dragoste, de stim ă, de m ilă .. . nim ic !.. . Şi Carol nu
făcea nici u n secret din an tip a tia ce i-o inspira p rin ţesa
E lena. B ineînţeles, p rin ţu l n u a ră ta oricui şi originea
acestei an tip atii. In iţia ţii — şi erau d estui — susţineau
că p rin ţu l n-o p o ate suferi pe p rin ţesa E lena, p e n tru că
ea refuză să se su p u n ă capriciilor lui erotice. Deci, nu
considerente de n a tu ră conjugală îi d ictau lui D acu să
fie îm p o triv a R oşcatei — ci considerente stric t m orale.
R evenirea în ţa ră a acestei femei, îşi spunea D acu, ar
fi pro fu n d im orală, m ai în tîi p e n tru că e jidoafcă — şi
apoi, p e n tru că p re a are obiceiul să se am estece în to ate.
D acă a r fi liberă să v in ă înapoi, s-ar am esteca din prim a
zi şi în conducerea ţă rii. O femeie la conducerea ţă rii !
D acu — D acu, fostul jurisconsult al M itropoliei U nite —
să guverneze ţa ra cu o femeie !
Aşa că, la d o rin ţa ce şi-o exprim a Carol de a o vedea
pe M argareta, D acu, tran sfig u rat de sp eran ţa că regele
e, în sfîrşit, pe drum ul cel d rep t, răspunse cu nem ărginită
solicitu d in e:
— O ricînd, a lte ţă , oricînd ! î i v a face m u ltă plăcere !
— Sper ! făcu, scu rt, Carol, ducîndu-şi in v o lu n tar
m îna la m u staţă. D ar, deocam dată, dom nule D acu, e
vorb a de unchi, n u de n epoată. Cine v a alcătui guvernul
lui M arinescu?
— P oftim , lista, alte ţă ! Mai to ţi fac p a rte din guver­
n u l actu al.
Carol cercetă h îrtia cu aten ţie.
— N u, n u ! zise el, deodată, nem ulţum it. L a a r­
m ată eă n u mi-1 p u i pe Pisoski. î l vreau pe P anaitescu !

15
 — Am înţeles, a lte ţă !
— Şi la in tern e. . . B ăleanu? N u !. . . N u m erge !
T rebuie să răm înă Crai-Voievod !
Aici deveni m ai vesel:
— Cu to a te că a v r u t să m ă aresteze !
— î l v e ţi avea, a l t e ţ ă ! V a reveni în guvern, o d ată
cu m ine ! B ineînţeles, dacă a lte ţa v o astră v a avea n e­
voie de n o i !
— Desigur, desigur ! . . . Şi de d u m n e a ta .. . şi de p a r ­
lam ent ! .. . E u n p arla m en t sigur?
— G arantez p e n tru e l ! N u u ita ţi, a lte ţă , că este u s
p arlam en t n aţio n al-ţărăn ist, n u u n u l liberal.
— N u u i t . . . şi tocm ai de aceea v re au să răm înă.
Avem nevoie de u n p arla m en t serios, care să p o ată
face fa ţă u n o r problem e gingaşe, de m are ră s p u n d e re .. .
Mai în tîi şi-întîi, în zestrarea arm atei, dom nule D acu.
A rm ata e baza ! . . . Cu Skoda cum m erge?
P riv irile p rin ţu lu i şi ale lui D acu se încrucişară
— şi am îndoi în to arseră în acelaşi tim p capul spre o
direcţie opusă. îş i citiseră reciproc gîndurUe. Fiecare
ştia cîte ceva despre celălalt. Carol cunoştea relaţiile
prim ului m in istru cu firm a Skoda d in Cehoslovacia şi
D acu cunoştea rolul ju c a t de Skoda în în toarcerea
p rin ţu lu i. U nul şi acelaşi personaj făcea leg ătu ra am în-
durora cu Skoda: Fialkow ski, rep rez en tan tu l uzinelor
de arm am ent cehoslovace în R om înia, care a a v u t o
p arte activ ă în com plot. L a în treb a rea p rin ţu lu i, deci,
preşedintele consiliului de m in iştri p u tu să ră sp u n d ă cu
m îna pe co n ştiin ţă :
— Bine, a lte ţă !
— D ificu ltăţi?
— Nici u n a !
— Te felicit, dom nule D acu ! . . . Şi telefoanele?
— A lteţă ! T otu-i în ordine ! în c ă de ieri, cînd al­
te ţa v o astră se m ai găsea la M iinchen, am adus ches­
tiun ea în consiliul de m iniştri. Am accep tat oferta g ru ­
p ului M organ. E x p e rţii m ei au declarat-o ca fiind cea
m ai av an tajo asă. E x p u n erea de m otive a proiectului de
lege a şi fost re d a c ta tă şi va fi supusă p arlam en tu lu i,
im ediat. . .
— I m e d ia t.. . cînd?

16
 — Mîine d im ineaţă I A m re v iz u it şi co n tra c tu l de
concesiune care urm ează să fie sem n at de reprezen­
ta n ţii am ericani.
— C înd?
— T o t m îine d im in eaţă !
— D ificu ltăţi?
— Nici u n a !
Carol tresă ri de bucurie. Mîine dim ineaţă, în ain te
de a fi pro clam at rege, v a fi sem nat contractul cu Mor­
gan. Vor vedea am ericanii — care, la început, n u a ră ta u
prea m are încredere în el — că p rin ţu l Carol este u n om
de cuvînt. F ericit, p rin ţu l strînse cu m u ltă căldură m ina
lui D acu:
— D om nule D acu, noi doi sîntem d estin aţi să facem
lucruri m ari p e n tru ţa ra aceasta !
— S înt convins, a lte ţă !
Uşa se deschise şi în cam eră năvăli p rin ţesa Ileana,
cea m ai m ică d in tre surorile p rin ţu lu i:
— Cînd ai v en it, d rag ă?
Şi se repezi în b raţele lu i Carol. E ra d ră g u ţă Ileana.
A tît de d ră g u ţă , în cît în prim ele clipe Carol u ită pe ce
lum e se află şi o să ru tă m ai m u lt decît s-ar fi cuvenit
să-şi săru te o soră. D ar gîndul la ziua de m îine îl a ju tă
să-şi rev in ă repede în fire. Vesel, o în d ep ărtă niţeluş pe
p rinţesă, ca s-o adm ire în perspectivă:
— F ă ! îi zise el, cu incîntare. E ş ti d ată-n paştile
m ă -ti!
Ilean a roşi de plăcere şi-i făcu lui Carol cu ochiul
înspre p rim u l m in istru , care, ru şin a t, îşi întoarse capul
şi se prefăcu că n-aude. D ar lu i Carol p u ţin îi păsa.
Ţinînd-o de m înă, cu b ra ţu l în tin s, o îm boldi pe Ilean a să
facă o p iru etă . D ar, pe n ea şte p tate, îşi retrase m ina cu
a tîta b ru ta lita te , în cît tîn ă ra p rin ţesă m ai-m ai să cadă.
— Ai în n eb u n it ? strigă ea, rîzînd, convinsă că fratele
ei glum eşte.
T otuşi, du p ă c ă u tă tu ra piezişă şi crîncenă pe care
p rin ţu l i-o aru n că, Ilean a îşi dăd u seam a în d a tă că
n-a fo st o glum ă.
— Ce-i cu tin e ? făcu ea, în g rijo rată.
D ar Carol tăcea. Cu pum nii strîn şi şi gura încleş­
ta tă , continua să arunce p riv iri duşm ănoase Ilenei

2 - c. 1223 17
Acum, sub lum ina d irectă a lam padarului cu zeci de
b ra ţe , îi vedea bine chipul: soră-sa, Ileana, fa ta asta
frum oasă, Ilean a, sem ăna le it lui Ciubuc-Bey. P rin
urm are, to t ce s-a spus era ad ev ărat. . . D uşm anul lui
de m oarte C iubuc-B ey. . . era. . .
Carol sim ţea că dacă Ilea n a îi m ai spune u n singur
cuvînt, se v a repezi la ea şi o v a lua la b ătaie. î n acea
clipă, prim ul m in istru tu şi scurt. P rin ţu l tresă ri. U itase !
D acu e aici. . .
Şi încă o d a tă , gîndul la ziua de m îine îl a ju tă să-şi
recapete calm ul.
— E şti frum oasă ! zise el fetei. P ă c a t num ai că te-ai
îngrăşat.
Se răzbunase !
P e Ilean a o p o d id iră lacrim ile.
— T o t g răjd ar ai răm as ! îi strigă ea — şi roşie ca
focul, fugi din odaie.

P rin ţu l îşi p etrecu n o aptea bînd cu fratele său Nicolae

şi prim in d în au d ien ţă pe cîţiva d in tre cei m ai im p o rtan ţi
factori de răsp u n d ere ai ţă rii. Cel d in tîi care se prezentă
fu generalul P rezan . A cest stîlp străvechi al coroanei şi
al p artid u lu i naţional-liberal îl îm b răţişă pe Carol,
trem u rîn d de em oţie şi b ătrîn e ţe .
— Acum a p o t să m or lin iştit, a lte ţă ! Ş tiu că ţa ra a
în căp u t pe m iini bune.
Carol p ro te stă :
— D om nule general, n u vorbi de m oarte. Ţ ara mai
are nevoie de d u m n eata !
P rezan începu să p lîngă:
— De m ine?
— De d u m n eata ! Ne aştea p tă zile m ari ! T rebuie
să ne răfuim cu b o lşev icii! Şi fără generalul P rezan
îţi dai seam a că. . .
— î l ai pe N eaţă, a lte ţă !
Carol rîse :
— T o t n u v ă în ţeleg eţi?
— E u n m izerabil şi u n b an d it, a lte ţă ! Nu-1 cu­
noşti. D acă ai şti cît a lu cra t îm potriva alteţei tale !

18
 — Ş tiu , dom nule g e n e ra l! D ar am venit să îm pac
şi să liniştesc spiritele. N u am nici u n gînd de u ră san
răzbunare. D im p o triv ă ! Doresc să înlesnesc u nirea şi
îm păcarea tu tu ro r, în interesul superior al ţă rii. E u
nu sîn t co n tra n im ănui şi vreau să lucrez cu to a tă
lum ea.
— Cu to a tă lum ea, a lte ţă , cu to a tă lum ea. N um ai
cu N eaţă, n u !
D upă P rezan, sosi generalul N eaţă.
— A lteţă, m -ai ch em at şi am venit. La ordinele
alteţei tale !
— B ine te-am găsit, dom nule general. Ce p ărere ai?
— N u p o t d ecît să te felicit, a lte ţă ! . . . Ai v en it
tocm ai la m om entul o portun. Cu guvernarea acestui
D acu p ro st şi îngîm fat, a d isp ăru t orice urm ă de de­
m ocraţie.
P rin ţu l era in fo rm at asupra noii orien tări a erou­
lui de la M ărăşti. D e şase luni, de cînd S afta, m ena­
je ra lui, a m u rit, N e aţă re n u n ţa se să m ai facă revo­
luţie în sufragerie p e n tru u n regim de d ic ta tu ră m us-
soliniană, deoarece n u avea cine să-i m ai schim be fa ţa
de m asă — şi se aruncase cu to tu l în braţele dem ocraţiei.
Ca p rim ă acţiune pozitivă pe tărîm u l dem ocraţiei, gene­
ralul N eaţă a d a t de ştire ţă rii că v a înfiinţa în curînd o
m are in stitu ţie financiară, cu u n capital de m ai m ulte
m iliarde şi că b an ii aceştia v o r fi îm p ru m u ta ţi aproape
fără dobîndă tu tu ro r ţă ra n ilo r care vor p articip a la apro­
p iatu l congres al p artid u lu i poporului. Ca tîn ă r dem ocrat,
generalul N eaţă, p lin de elan şi de am biţii, îşi p u n ea to a te
speranţele în p rin ţ: p rin ţu l v a lu a p u tere a din m iinile
reacţiu n ii n aţio n al-ţărăn iste şi o v a pred a, necondiţionat,
p artid u lu i poporului, deci dem ocraţiei, de care ţa ra
a fost pe n ed rep t şi în chip p re m a tu r lip sită acum p a tru
ani. Cel p u ţin aşa s-a înţeles cu p rin ţu l în u rm ă cu şase
săptăm în i, cînd s-a dus să-l v ad ă la B ellinzona.
— Ţ ara, i-a spus el p rin ţu lu i, nu-i m u lţu m ită de felul
cum o guvernează re g en ţa aceasta. Mi-a m ărtu risit-o
chiar p a tria rh u l: « Ţ ara n u m erge p e n tru că n u are c a p :
p rin ţu l Nicolae îşi fum ează ţigările, S ărăţeanu cercetează
cărţile, eu, u n p reo t, n u p o t decît să încerc o îm păcare !»...
Cineva treb u ie sch im b at în reg en ţă, a lte ţă , şi să v ină

19
altu l în loc. T o ate gîndurile ţă rii sîn t în d rep ta te spre
tin e, a l t e ţ ă ! . . . Vino în a p o i! E u îţi p u n la dispoziţie
to ate puterile m ele şi ale p artid u lu i, în m od n elim ita t şi
n e c o n d iţio n a t.. . N eco n diţionat, a lte ţă ! . . . Cu a lte ţa ta
în reg en ţă şi cu m ine în fru n te a guvernului, ţa ra îşi va
regăsi e c h ilib ru l!
P rin ţu l a asc u lta t cum inte, apoi i-a ră s p u n s:
— Ia u a c t cu re cu n o ştin ţă de declaraţiile dum itale,
care n u p o t p o m i decît din tr-o inim ă cu ad e v ăra t p a ­
triotică. D in p rim u l ceas în care voi călca pe p ă m în-
tu l scum pei m ele R om înii, te voi chem a !
Şi l-a chem at. N eaţă era n e c lin tit: tro n u l şi dem ocra­
ţia. Carol că u tă u n accent cît m ai inim os, ca să-l lin i­
ştească pe N e aţă:
— D oar p en tru a s ta am şi v en it în ţa ră , dom nule
general: să restabilesc dem ocraţia în drepturile ei.
— Şi să-i pedepseşti pe liberali, a lte ţă . . . şi în prim ul
rînd pe generalul acela de paie, P rezan ! . . . D acă ai
şti, a lte ţă . . .
— Ş tiu ! D ar n -am v e n it să pedepsesc, ci să îm pac
şi să liniştesc spiritele. N u am nici u n gînd de ră zb u ­
nare ! D im p o triv ă ! Doresc să înlesnesc unirea şi îm pă­
carea tu tu ro r, în in teresul superior al ţării.
N eaţă p ărea n em u lţu m it, d a r se înclină:
— A lteţă, am to a tă încrederea în înţelepciunea ta .
P rin venirea alteţei ta le în ţa ră , am cred in ţa că jaful
şi b u n u l plac v or lu a sfîrşit. Aşa că voi f i cel dinţii
să aclam alegerea alteţei ta le în r e g e n ţă .. .
Carol schim bă o p riv ire cu Nicolae, care-şi înfundă
repede nasu l în p a h a r, şi-i răspunse lui N e aţă:
— E ra m sigur, dom nule general, şi-ţi m ulţum esc.
D a r N eaţă n u voia să plece.
— în c ă o chestiune, a lte ţă ! zise el, fă ră să se m işte
de pe scaun. L a Bellinzona, a lte ţa t a îşi am inteşte c ă . . .
N u m ai era nevoie să continue. P rin ţu l îşi aducea
bine am inte.
— F ir e ş te ! făcu el. T e asigur, că foarte curînd,
m ai curînd decît te aştep ţi, eu şi ţa r a vom apela la
serviciile dum itale.
P e la tre i d im in eaţa se prezen tă şi doctorul B ratu ,
preşedintele p artid u lu i ţărăn esc ru p t din m arele p artid

20
naţional-ţărănist. B ratu, om cu veche experienţă politică,
venea Bă depună la picioarele prinţului nu numai
partidul, dar şi ultim ul Bău program democratic:
— A lteţă, cred că tre i m ăsuri capitale a r p u tea
reda ţă rii liniştea şi p ro sp e rita tea de care are nevoie:
suprim area p artid u lu i n aţio n al-ţărăn ist, în tărire a arm atei
şi răspindirea B ibliei în m ilioane de exem plare.
— D octore, replică p rin ţu l, în principiu, este u n
program dem n de a fi lu a t în consideraţie şi cred că
d u m n eata ai fi cel m ai in d icat să-l pu i în aplicare. N u
sîn t, însă, în to tu l de acord cu privire la suprim area
n aţio n al-ţărăn iştilo r. . .
— Să m ă ie rta ţi, a lte ţă ! N -am înţeles suprim area
fizică a n aţio n al-ţărăn iştilo r, ci num ai suprim area p a rti­
dului n aţio n al-ţărăn ist, care ne-a ru in a t ţa ra .
— A ! A sta-i altceva ! P e n tru că eu n-am v en it să
pedepsesc, ci să îm pac şi să liniştesc spiritele. N u am
nici u n gînd de răzb unare. D im p o triv ă ! Doresc să
înlesnesc u n irea şi îm păcarea tu tu ro r, în interesul supe­
rio r al ţă rii.
*

I n zori, Carol p u tu să răm înă, în sfîrşit, singur cu

fratele său N iky. A şezaţi la o m ăsu ţă scundă, garnisită cu
o serioasă colecţie de sticle, cei doi p rin ţi îşi îm p ărtăşiră
în linişte părerile, im presiile şi sentim entele stîrn ite de
această n o ap te istorică. P rim ul gînd al p rin ţu lu i Carol
fu p e n tru m am a lui, v ăd u v a M aria.
— Şi m ă-ta unde-i acum ? îl în treb ă el pe Nicolae.
Nicolae d ăd u din um eri, p lictisit:
— A p lecat !
— A ha ! m orm ăi Carol. S-a s u p ă r a t. . . N u-i place
că v in în a p o i! I 6e spulberă ultim ele visuri.
— P ro b a b il! făcu Nicolae, im pasibil.
— Şi încotro a luat-o dum neaei? P rin s tră in ă tă ţi?
Să facă film ?
— E i, şi t u ! . . . F ilm ! . . . Cînd n u m ai are u n d in te
în gură !
— P rin u rm are, n u după film a şters-o în stră in ă ­
ta te . A tunci, p e n tru ce? Te pom eneşti că, de necaz,

21
 o fi alerg at să se refugieze in braţele vreunui p rie te n . . .
Ca în 1926 ! . . . Ce sp u i?
M ulte ar fi to le ra t Carol m am ei lui, d ar num ai asta
n u i-o ie rta : că în 1926, în d a tă după actu l istoric de
la 4 ian uarie, ea s-a ap u c at să-l facă de rîs în ochii
s tră in ă tă ţii. î n fa ţa oricui avea urechi să audă — om
politic, diplom at, g azetar stră in — ea-şi declam a aceleaşi
cuvinte d ra m a tic e :
— Carol, copilul m eu, pe care-1 dăruisem ţă rii acum
treizeci şi doi de ani, acela care a fost m îndria şi speranţa
Rom îniei, să aju n g ă u n fiu ră tă c ito r ! Ne-a p ă ră sit pe noi,
şi-a p ă ră s it casa, copilul, p ărin ţii, dato ria, onoarea,
p e n tru a tr ă i du p ă capul lui. î n m in tea m ea, îl văd
ră tă c in d în p u stiu , u n p aria , d ep arte de to t ce a fost
al lui. î n inim a m ea de m am ă este o dragoste care nu
poate, n u treb u ie şi n u v a m uri. Cînd, la u n m om ent
d a t, durerea îm i devine in suportabilă, cau t alinarea
în lacrim i şi în b raţele u n u i prieten , unde poţi să-ţi
ascunzi capul şi să plîngi 1
L u i Carol, cuvintele acestea îi erau adînc săpate
în m in te şi oricît a r fi v ru t, n -a r fi p u tu t să le uite.
— î n b raţele u n u i p rieten ! strig ă Carol, care începea
să se sim tă p ro st în u n iform a de general. N eruşinata ! . . .
Şi t a t a m ai tră ia ! . . . î n b raţele un u i p rie te n . . . Şi-şi
m ai făcea şi reclam ă p rin presă, ca să se u ite lum ea
la m ine ca la u n caraghios ! . . . F iu ră tă cito r, hai ? . . .
Ce spui, N iky ? . . . F iu ră tă c ito r ! . . . Ca şi cum nu
dum neaei a fost aceea care m -a alungat, ca să Tămînă
sing u ră stăp în ă pe ţa ră , după ce-o m uri t a t a . . . Şi â
propos ! T o ţi ăia care au v en it la m ine la P aris mi-au
p ovestit că, d u p ă co n stituirea regenţei, ea zbiera peste
t o t : « M ie m i se cuvenea o reg en ţă şi ţa ra a r fi tre b u it
să mi-o d e a . . . A sta e şi părerea fiului m eu ! » . . . Ia
spune-m i, N iky ! . . . A d ev ărat ? A sta a fost şi părerea
ta , că ei i se cuvenea o re g en ţă?
N ik y îşi um plu p ah a ru l şi răspunse, p la c id :
— M inte !
— Mi-am în c h ip u it! Şi acum a, nici n u vrea să m ă v ad ă.
Cum m -a sim ţit că v in , a şters-o ! . . . O pt cu-a b r în z e i.. .
T otuşi, in d iferen ţa lui n u era decît de îm p ru m u t.
Lipsa Măriei îl preocupa. Cine ştie ce in trig i p u n e la

22
cale îm p o triv a lui, acolo, pe unde se află ! D ar unde
se află?
— Vrei să ştii cu to t dinadinsul? făcu Nicolae care-i
citea cu riozitatea în ochi. E în drum spre M iin ch en .. .
— D a r ce cau tă la M iinchen? P e cine cau tă la
M iinchen ?
Nicolae chicoti.
— Se duce la O beram ergau, în B avaria, la specta­
colele te a tra le religioase care încep acolo peste două zile.
— A lta acu ! Au lovit-o spectacolele religioase ! . . .
A iurea ! . . . A stea sîn t poveşti de-ale e i ! S-a dus să
înşire ia r v ru te şi n ev ru te pe socoteala m ea !
— E i şi? P o ţi să-i interzici?
Carol, care băuse peste m ăsură, sări în sus şi începu
să zbiere la N icolae:
— F ireşte că p o t ! E u sîn t acum a şeful v o stru ! E u
sînt stăp în u l v o stru ! E u sînt regele v o stru ! U n rege
şi-o lege ! . . . Şi aş v rea să v ă v ăd că faceţi cea m ai
m ică m işcare fă ră învoirea m ea !
Nicolae răm ase ca îm p ietrit, cu p ah aru l în m ină.
A re d re p ta te, fratele C a ro l! Aşa treb u ie să-i vorbească
fratele Carol. N ici n-avea voie să se aştepte să-i. v o r­
bească altfel fratele Carol, p en tru a cărui înscăunare
ca rege se zb ate de an i ! F ratele Carol p en tru care a
lu p ta t cu colegii săi din regenţă, a com plotat cu D acu,
s-a d eplasat de n en u m ărate ori în provincie ca să stea
de vo rb ă cu ofiţerii, sub p re te x tu l stabilirii u b o r relaţii
m ai strînse în tre coroană şi arm a tă ! F ratele Carol
de care a a v u t grijă pînă şi acum cîteva ore, cînd a
aflat că a sosit, ca să-l pu n ă în sig u ran ţă ! D a r bine !
Cum a p u tu t el să u ite cine e fratele Carol ? Cum a p u tu t
fi el a tît de p ro st încît să-şi închipuie că pe fratele Carol
anii de pribegie şi v îrsta l-ar p u te a schim ba cu ceva?
în cetişo r, Nicolae se ridică şi cu glas m oale, aproape
blînd, d a r plin de dezgust, îi spuse fratelui Carol, peste
u m ăr:
— H a i sictir !
Apoi, cu p ah aru l în m înă, se în d rep tă încet în­
spre uşă.
 n

In c in ta era goală. E ste ad e v ăra t că şedinţa Came­

relor reu n ite fusese convocată p en tru orele zece, dar
a r fi fost de d o rit ca dom nii d e p u ta ţi şi senatori să se
a ra te ceva m ai g ră b iţi — cel p u ţin astăzi, cînd corpurile
legislative aveau să ia o h o tărîre de care a tîra ă destinele
ţării. E nouă şi ju m ă ta te — şi încă n -a v en it nim eni.
A rghir trem u ra de revoltă. M intea îi era plină de gînduri,
inim a plină de sentim ente, gura plină de vorbe — dar
gîndurile erau am are, sentim entele am are, vorbele am are,
cu a tît m ai am are cu cît vedea că n-are p en tru cine gîndi,
nici p en tru cine sim ţi şi nici cu cine vorbi. E ra singur şi
m ai su p ărat ca oricînd. Azi dim ineaţă la cinci, m aiorul P ar-
tenie, ag h io tan tu l lui Nicolae, a v en it să-i b a tă în g ea m :
— D om nule profesor, dom nule profesor !

24
 Arghix care era tre z it de m u lt şi lucra, ca de obicei,
la isto ria rom înilor, sări în d ată la fereastră:
— E i, ce s-a în tîm p lat, d ra g ă?
— V este m are, dom nule profesor. A sosit prinţul
Carol, cu a v io n u l.. .
— Cineeee?
— P rin ţu l C a ro l!
— Cînd ?
— A seară !
— Şi a trim is du p ă m ine?
-N u !
A rghir îngălbeni. Cu m u ltă dem nitate, d a r foarte
în ţe p a t, îl adm onestă pe P arten ie :
— Cum vii, dom nule, să m ă deranjezi cu noaptea-n
cap, de la treb u rile m ele?
— A m v e n it. . . ca să ş t i ţ i ! răspunse ofiţerul,
care se u rcă în m aşină şi o porni m ai departe, în viteză.
A rghir se aşeză iar la birou, d a r fu ria şi dezolarea
îl îm piedicau să lucreze. A v en it şi n u l-a c h e m a t! . . .
Ce so artă, ce so artă ! . . . Cu două luni înainte, cînd se
înapoia d in călătoria fă cu tă în S tatele U nite, A rghir
avusese, în m ijlocul oceanului, u n vis ciu d at: p rin ţu l,
în uniform ă şi cu to a te decoraţiile, venea către el.
Ca om de ştiin ţă, ilu stru l profesor d ăd u visului o in te r­
p re ta re s tric t ştiinţifică: era un caz u i m i t o r de telepatie
sau, cum spunea el, de « transm isiune de la d istan ţă
a unei voinţi om eneşti peste m ăsură de încordate».
A cui era v o in ţa aceasta peste m ăsură de în co rd a tă?
A lu i? A p rin ţu lu i? Sau p oate a am îndurora?
î n m od practic, A rghir n u avea cum să-şi dea un
răspuns la chestiunea aceasta, cît tim p se m ai afla pe
vapor. D a r de în d ată ce sosi la P aris, trim ise vorbă
lui P u iu Florescu, secretarul p rin ţu lu i, că se află acolo.
N -avea nici o p reten ţie, d ar se sim ţea singur-singurel
în această gălăgioasă capitală a F ran ţei — şi se gîndea
că e bine să ştie şi altu l că este singur şi trist. P o a te . . .
p o a te __ cine ştie !
T otuşi, m ari speran ţe n-avea. Aflase că o seam ă de
ticăloşi l-au descris în ochii lui Carol ca pe u n .prieten
făţarn ic, în care n u trebuie să aibă încredere. D ar,
spre m area lui bucurie, P uiu, u n tîn ă r cuviincios şi

26
inteligent, i-a adus peste cîteva ore o scrisoare din p a rte a
p rin ţu lu i Carol, care-1 poftea la el în term en i n ea şte p tat
de stăru ito ri. E i ! A cum a, cînd ştie că p rin ţu l v rea să-l
vadă şi să reia legăturile cu el, lucrurile se schim bă !
Se schim bă radical. D e aceea, îi spuse lui P u iu :
— D ragul m eu, com unică p rin ţu lu i Carol că n u e
bine, nici p e n tru m ine, nici p en tru el, să ne vedem
acum . D ar îl sfătuiesc să se în to arcă în ţa ră şi să aştepte
voinţa legală a poporului de a-i red a tronul. D acă la
h o tar i se interzice in trare a, atu n ci se v a deschide în
fa ţa lum ii în treg i u n m are proces, pe care, poţi să-l
asiguri pe p rin ţ, că-1 v a cîştiga el — şi n u altul.
De atu n ci, n -a m ai au zit nim ic de in ten ţiile lui
Carol, pînă a v en it acest ofiţer obraznic să tu lb u re
v iaţa lui tris tă . I a r cînd i s-a telefonat că P arlam en tu l
trebuie să se adune la zece ca să decidă asupra situaţiei
prin ţu lu i, s-a g răb it, de team ă să n u i-o ia altu l înainte.
Vroia să fie p rim u l.D a r p rim u l n u î n s e a m n ă să stai de un
ceas singur, absolut singur, fă ră să se ivească după tine
unul, m ăcar u n u l d in politicienii aceştia nem ernici care
conduc ţa r a cu to a te că pînă la deschiderea şedinţei
nu m ai e decît o ju m ă ta te de oră. Cît ţin la dinastie şi
tro n frip tu riştii a c e ştia . . . N ouă şi ju m ă ta te . . . ş i. . .
— D om nule profesor !
A rghir întoarse capul şi se lum ină la fa ţă . E ra doctorul
B ratu ! U n om de inim ă acest B ra tu ! . . . U n p a t r i o t !
— B ratu le, d rag ă, îmi p are bine că te v ă d ! U ită-te,
dragă ! în c ă n-a v en it nim eni. S ă-ţi iei lum ea-n cap !
Ăştia-s o a m e n i? .. . N iş te .. .
— N u te necăji, dom nule profesor ! . . . Vin ei
în d ată ! . . . Ce spui de p rin ţ ? . . .
— Ce să-ţi spun, doctore? S înt su p ărat. Sînt
zdru n cin at pînă în adîncul inim ii mele. A m u n trec u t
de care s-a u ita t şi o experienţă de care nim eni n-are
nevoie. Mă u it la greşelile pe care le face ţa ra .
— Care greşeli, dom nule profesor?
— Cum, care? P arc ă n -ai şti care? M ai în tîi nim eni
nu m -a în tre b a t, n im eni n u m i-a cerut sfatul. Aşa că
eu nu-m i p o t d a adeziunea la u n fa p t îm plinit. Problem a
trebuie cercetată. P rin ţu l a u za t de d re p tu l oricărui
rom în de a fi acasă la el, lîngă ai lui. Şi v a găsi, desigur.

26
pe lîngă aclam aţiile am atorilor de lucruri noi, d ev o ta­
m en tu l fals al celor care i-au fă cu t m ai m u lt ră u , dar
şi sfa tu l bu n , uneori neplăcut al cui l-a a p ă ra t cînd
to ţi erau îm p o triv a lui. Se pare, însă, că p rin ţu l n-are
nevoie de sfatu ri, p en tru că, p înă la ora aceasta, nu
m -a c h e m a t.. . Şi nechem at, n u m ă duc. E u aştept
să fiu c h e m a t. . . P în ă n u m ă cheam ă cineva de trei
ori, n u sîn t sigur că m -a chem at în tr-ad ev ăr. S-au întîm -
p la t şi unele cazuri cînd regele F erdinand, de pildă,
m -a chem at de tre i ori, sau m -a chem at num ai de două
ori şi a re g re ta t că n u m -a chem at a tre ia o a r ă . . . D ar
acu, p rin ţu l n u m -a chem at nici o singură d a t ă . . .
B ra tu îşi strecu ră p rin tre gene u n zîm bet care-1
u stu ră pe A rghir m ai ta re decît cuvintele care aveau să
urm eze:
— P e d u m n eata n u te-a chem at, dom nule profesor?
ţu rio s ! P e m ine m -a1c h e m a t!
— C înd? strig ă Â rghir, ca înjunghiat.
— A st-noapte la t r e i !
 rghir sim ţi că se scufundă p ăm în tu l sub el. Pe
B ra tu nu-1 m ai vedea. N u m ai vedea nici fotoliile, nici
d e p u ta ţii şi senatorii, care începuseră să in tre în s a lă . . .
U n singur lucru ved ea: tră d a re a ! T răd are de sus pînă
j os ! . . . R ăsuflă d in greu ca să p o ată vorbi, şi îi spuse
lui B ra tu , cu violen ţă:
— N u, d o c to re ! V ăd posibilitatea ca p rin ţu l să
fie regent. Rege, însă, n u !
— P ă c a t ! reflectă B ra tu , cu acelaşi zîm bet subţire.
— D e ce?
— P e n tru că g re ş e ş ti! P rin ţu l are num ai cuvinte
bune despre d u m n e a ta . . . şi n u te u ită de loc !
O brajii lui A rg h ir se încinseră de o flacără vie.
— D e unde ştii? îl întrebă el pe doctorul B ratu,
cu glasul în tre tă ia t de em oţie.
— Mi-a spus-o c h ia r el.
A rghir îl apucă pe doctor de b ra ţ:
— Ce ţi-a sp u s?
— « H e h e i! m i-a spus el. D e-am avea cîţiva A rghiri,
altfel a r m erge treb u rile ţă rii !»
— P e onoarea d u m itale?
— P e onoarea m ea !

8?
 L u i A rghir i ae um eziră ochii de bucurie. A spus-o
chiar p rin ţu l. P rin u rm are, p rin ţu l îl pune în fru n te a
tu tu ro r.
— Un ad ev ărat rege ! făcu el. N um ai cine e născut
p en tru a fi rege, p o ate fi a tît de b u n cu nişte b ieţi
oam eni m odeşti ca m ine, care sînt m u lţu m iţi să fie
lăsaţi în pace la treb u rile lor. U n ad e v ăra t rege ! Ce
spui, B ratu le d rag ă?
D ar B ra tu nu-1 m ai auzea. T o ată a te n ţia lui era
în d rep ta tă înspre m ulţim ea de p arlam en tari care dădea
năv ală în incin tă. Cît ai b ate din palm e Cam era, p înă m ai
adineauri goală, se um plu de d e p u ta ţi şi senatori, care,
în ţin u tă de zile m ari, discutau cu aprindere evenim entele.
F ără să v rea, A rghir şi B ra tu se găsiră în m ijlocul un u i
grup, în fa ţa căruia Crai-Voievod îşi expunea p unctul
său de vedere:
— P ăi, să ved eţi, dragilor, că eu, ca m in istru de
intern e, pus să păzească ordinea constituţională, adică
să am grijă ca chestia închisă să n u se deschidă, eram
ta re n em u lţu m it de felul cum se facea propaganda
carlistă. M ai ales broşurile alea care proslăveau pe
Carol, ce să v ă spun ? Le cunoaşteţi şi dum neavoastră ! . . .
O nenorocire. . . P arc ă a r fi fost scrise cu picioarele, no
de n işte oam eni de m e s e rie .. . Şi i-am spus-o lui D acu:
« S tai să-ţi a ră t cum se face o broşură care să ne a ju te
să deschidem chestia în c h is ă » ... Şi chiar în seara
aceea, am ticluit-o şi am im prim at-o la o tipografie
de la m arginea oraşului, să n u afle nim eni, şi am pus
nişte b ăieţi de încredere s-o îm prăştie p rin căzărm i şi
prin m ahalale. A doua zi, şeful siguranţei îmi telefonează
că oam enii lu i au confiscat o b ro ş u ră .« S-o v ăd I» i-am
spus. Mi-a adus-o. E ra aia scrisă de m in e .« B ine, fra te !
zic. Cum este posibil să circule asem enea lu c ru ri? »
« Se în tîm p lă ! îm i zice şeful. D ar cred că ştiu cine sînt
a u to rii!» , « C in e ? » « C o m u n iştii! Am şi lista lo r!»
Şi-mi în tin d e o h îrtie cu vreo p a tru num e necunoscute.
A m strîm b a t din n a s :« Să m ă i e r ţ i ! D ar n u sîn t de loc
m u lţu m it de felul cum îţi faci du m n eata d a to r ia !»
Şi m -am dus direct la regenţă. « Ce-i nou, dom nule
m in istru ? » A ră t regenţilor b ro şu ra : « I a r propagandă
C arlistă!» — zic. « P ă i cum a şa ? » « I a c ă a ş a ! N -am

28
 un şef de sig u ran ţă ca lum ea !» « A i d u m n eata pe ub
a ltu l? » « A m ! » « P e c i n e ? » ... « P e B elciu g !» Cind
a au z it de Belciug, S ărăţean u a făcu t nişte ochi ! . . .
« B elciug? D ar Belciug e c a r lis t!» A m p ro te sta t: « Car-
lis t? De ce? F iin d că l-a v ăz u t p e p rin ţ la P a ris? E ra
o d ato rie elem entară de curtoazie s-o facă. 0 obligaţie
m orală şi cetăţenească. N u cred înălţim ile vo astre că u a
asem enea procedeu ar tre b u i să fie u rm a t de oricine?»...
P a tria rh u l era de p a rte a m e a : « F ireşte ! Aşa e ! E de
d ato ria o ric u i!» De p rin ţu l Nicolae ce să m ai sp u n ?
« Aş v re a să v ăd , zice el, să fiu la P aris şi să m i se facă
repro şu ri că-1 vizitez pe fratele m e u !» Mie, m ai m ult
n u m i-a tre b u it: « A ţi v ă z u t? S înteţi cu to ţii de acord !
Şi d acă sîn teţi de acord, sîn teţi cu to ţii c a r liş ti! Aşa
că d aţi-m i voie şi m ie să fiu al p atru le a c a r lis t!» Şi
l-am n u m it pe Belciug şeful siguranţei, pus să păzească
chestia în ch isă. . . şi să deschidă drum ul lu i Carol.
T o ţi cei d im prejur, în tr-o dispoziţie de sărbătoare,
rîdeau cu p o ftă de cele ce povestea m inistrul de interne.
D ar veselia lor fu în tre ru p tă de B ra tu , care-i spuse lui
C rai-Y oievod:
— D a r du p ă cîte ştiu, p arcă um blai aseară să-l
arestezi pe p rin ţ la C otroceni !
Crai-Voievod pufăi d in lulea şi, p rin tre norii de fum ,
re p lic ă :
— M-aş fi m irat să n u ai du m n eata ceva de spus în
afacerea asta ! . . .
— T e-ai fi m irat, n u , dom nule Crai-Voievod ? N um ai
că te-aş ru g a să te m iri m ai p u ţin şi să-m i spui
ce-ai v o rb it acum a zece zile la prînzul de la legaţia
franceză !
— E i, ce-am v o rb it?
— N u ştii? L as’ că-ţi spun. De fa ţă cu to a tă lum ea
ai d e c la r a t.. . ţi-o red au cuvînt cu cu v în t:« 0 re sta u raţie
n u este posibilă n u n um ai p e n tru că n u o vrem , d ar m ai
ales fiindcă n u se p o ate concepe o m onarhie cu u n rege
fă ră re la ţii cu celelalte dinastii din E uropa. Or, p rin ţu l
Carol, din nenorocire p en tru el, p rin im o ralitatea p u rtării
«ale, este astăzi la in dex şi re p u d ia t de to a te casele
do m n ito are.»
Crai-Voievod n u p ărea de loc tu lb u ra t.

29
 — N u contest ! zise el. Aşa am v orbit. D ar am făcut-o
cu u n s c o p .. . T reb u ia să a b a t a te n ţia lu m ii.. .
— A ten ţia? Ca să a b a ţi a te n ţia p u teai face orice,
dar n-aveai d re p tu l să-l in su lţi pe p rin ţ.
— A sta o v a aprecia p rin ţu l, n u du m n eata !
Scos din fire de calm ul lu i Crai-Yoievod, doctorul
B ratu ţip ă :
— 0 v a aprecia, n-avea grijă, o v a aprecia !
D ar n u m ai p u tu continua, din pricina aplauzelor
zgom otoase la care p artic ip a to a tă ad u n area în picioare.
— Ce s-a în tîm p la t? în tre b ă -doctorul M ihăescu,
independentul, care stă te a lîngă Crai-Yoievod.
— A sosit M ihai T eianu ! îl inform ă B ratu .
— A ha ! O m ul z ile i! făcu profesorul A rghir cu năduf.
— U n ad e v ăra t om al z ile i! zise B agradian, arun-
cînd fulgere de m înie p rin ochelari. C analia asta şi-a
găsit tim p azi d im ineaţă să alerge la p rin ţ să-i spună
că am pus la cale asasinarea lui, dacă vine în ţa ră ! . . .
L icheaua !
— Să m ă ierţi, dom nule B agradian ! in terv e n i N eaţă.
D ar a a v u t şi T eianu rolul lui în reîntoarcerea p r in ţu lu i!
— Vrei să spui a regelui ! îl rectifică B ratu .
— Ce ai sp us? îşi aplecă urechea N eaţă, care crezu
că n-a au zit bine. A regelui? Care rege?
— A regelui Carol I I !
E ra u a tît de categorice cuvintele doctorului B ra tu ,
încît N eaţă pricepu. Carol l-a înşelat. De necaz şi ruşine,
bătrîn u l ab ia m ai p u tu să vorbească.
— Şi m i e .. . p r i n ţ u l .. . ast-n o ap te n u m i-a spus un
cuvînt. Credeam că se v a m ulţum i cu u n loc în regenţă.
Aşa ne-am în ţ e l e s ... E ste d re p tu l l u i . . .
Aici, generalul începu să se însufleţească.
— D rep tu l l u i ! re p etă el. î n 1927, cînd regele F er-
dinan d se afla în tre v ia ţă şi m oarte, Ionel V iziru m-a
în tre b a t: « Ce ai face d u m n eata dacă regele a r v re a să
vadă pe Carol în ain te de m o a rte ? » I-am ră sp u n s:
« D om nule Y iziru, m i s-ar p ărea odios, . . . odios, dom nule
Y iz iru .. . să opresc pe fiu să v ină la p a tu l de m oarte
al ta tă lu i său, m ai ales dacă însuşi regele F erd in an d îşi
exprim ă această d o rin ţă !» D ar am m ai spus ceva lui
Viziru: « A ş adm ite lui Carol să v in ă, însă i-aş cere ca

30
el să n u agite ţa ra , şi să dea voie ţă rii să se p ronunţe
ea s i n g u r ă » ... D e altfel, cînd eu eram încă la guvern,
în sufletul lu i F erd in an d se produsese o s c h im b a re ...
Mi-a d e stă in u t-o . . . Ţ inea să se îm pace cu p rin ţu l şi
să-i redea titlu rile de m oştenitor !
— Cînd zici că ţi-a d estăinuit-o? îl in terp e lă B ratu
care era p o rn it pe ceartă.
— î n 1926.
— Şi cu V iziru cînd zici c-ai v o rb it ?
— î n 1927 !
— A ş a ! P rin u rm are în u rm ă cu tre i-p a tru ani.
A tunci de ce ai tă c u t p înă azi, dom nule general?
D isp reţu ito r, N eaţă răspunse:
— E x istă, dom nule doctor, pînă şi-n politică o a n u ­
m ită d ecenţă pe care d u m n eata n-o cunoşti.
— D e cen ţă? strig ă B ratu .
Şi c ă tre ceilalţi:'
— D om nul general N eaţă vorbeşte de decenţă. Cît
a tră it F erd in an d , dum nealui n-a spus n i m ic ... Cît a
tră it Ionel, to t n-a spus n im ic .. . A a ş te p ta t m ai întîi
să m oară amândoi, ca să ne spună că de ani de zile a
lu p ta t p en tru în to arcerea p rin ţu lu i. . . Şi asta se cheam ă
la dom nul N eaţă decenţă. D ecenţă se cheam ă la dum nea­
lui ca noi să fim p ro şti cu to ţii şi să credem în toate
bazaconiile a s t e a . . . D acă e vorba de decenţă, dom nule
general, d u m n eata care zici că ai fost p en tru întoarcerea
p rin ţu lu i încă d in 1926, de ce ai tr a t a t acum o lună
u n p a c t cu liberalii, p rin care te angajai să te opui la
întoarcerea p rin ţu lu i, dacă reg en ţa te cheam ă pe dum ­
n ea ta la p u te re ?
— N u-i a d e v ă r a t! sări T ra ia n S ăpunaru, care se
apropiase la ultim ele cuvinte de grup. Ai luat-o cu
şp riţu l de d im ineaţă, dom nule B ra tu ! . . . N u te laşi
de n ă ra v nici m ăcar în tr-o zi ca asta !
— D u m n ea ta ? răcn i B ra tu către T raian S ăpunaru.
D um neata ai n eru şin area să-l aperi pe general? D ar
cine altu l, dacă n u d u m neata, a ce ru t liberalilor să
prev ad ă în p a c tu l cu p artid u l poporului, că dum neata,
T raian S ăp u n aru , vei fi n u m it m in istru de in tern e,
p en tru ca m ăsurile îm potriva p rin ţu lu i Carol să fie
m ai eficace?

31
 T raian S ăp u n aru păli, d ar nu-şi pierdu cum pătul.
— B eţivule ! îi strig ă el cu scîrbă, lui B ratu .
— P u n g a ş u le ! îi răspunse pe acelaşi to n B ratu .
Te-ai u m p lu t de parale cît ai fost la p u t e r e .. . şi a c u m .. .
M ihăescu, in d ep en d entul, interveni.
— D om nilor, dom nilor, m ai m are ruşinea ! . . . Nu
u ita ţi că a s tă z i.. .
Cu u n gest blînd d a r h o tă rît, N eaţă îl d ăd u la o
p arte pe M ihăescu:
— Lasă, dom nule M ihăescu ! . . . N u vezi că doctorul
B ra tu este p o rn it îm p otriva t u t u r o r ? . .. D ar eu îl
înţeleg, fiindcă sîn t şi eu om politic. U n om politic,
fără să v rea, este n ed rep t sau s u b ie c tiv .. . D in cauza
aceasta, p a rtid u l n o stru a a v u t a tîte a de ră b d a t din
p arte a oam enilor politici, care i-au adus to t felul de
acuzaţii. D ar adevărul e că în tim p u l celor două guver­
nări pe care le-am p rezid at, p a rtid u l m eu a răm as sărac
şi ziarul m eu a fă cu t datorii.
— P artid u l, da ! aprobă A rghir. D ar n u şi condu­
căto rii p a r tid u lu i!
— In ex act, dom nule profesor ! î n afară de excepţii
posibile, pe care eu n u le cunosc, noi n-am p artic ip a t
la acest p erm an en t ospăţ de sub regim ul plutocratic
liberal şi cel demagogic n aţio n al-ţărăn ist. Ceea ce doresc
din to a tă inim a este să-i p u n c a p ă t !
C unoscutul critic lite ra r şi fost, p în ă la recenta
rem aniere a guvernului n aţio n al-ţărăn ist, director general
al teatrelo r, Leahu, care asistase de la în cep u t la disputa
d in tre aceşti şefi politici, se adresă lu i N e aţă:
— F ii pe pace, dom nule g e n e ra l! A cum are cine si-i
pună cap ăt.
— Cine? în treb ă N eaţă cu sim plitate de copil.
— M aiestatea sa regele Carol I I !
E ra m ereu acelaşi L eahu, tîn ă r şi en tu ziast, lacom
să creadă, n um ai să aibă în ce şi în cine. Sufletul lui,
sim ţito r la to t ce este b u n şi cu rat, era u n nesecat izvor
de credinţă care se cerea în v estită. î n u rm ă cu ani,
L eahu crezuse în N eaţă. Sub regim ul lu i N e aţă —
spunea el — v a fi o ad e v ăra tă revărsare a N ilului peste
acest nefericit p ăm în t ro m â n e sc ... Sub regim ul lui
N eaţă v a fi m uncă, cinste, d re p ta te , belşug. Sub regim ul

32
lui N eaţă, m asele, sătule, îşi vor întoarce ochii cu scîrbă
de la bolnăvicioasele ispite bolşevice. Sub regim ul lui
N eaţă, se v a reface creditul ţării. Sub regim ul lui N eaţă,
în sfîrşit, se va realiza acea solidaritate cinstită şi tra i­
nică în tre to ate clasele sociale — acel vis frum os de
arm onie socială, la care aspiră to ţi cei cu dragoste
ad e v ăra tă de neam şi de ţa ră . Aşa l-a cîn ta t el pe N eaţă
p înă a v en it N eaţă la p u tere : ca pe un idol, care în tru n ea
în el to a te v irtu ţile unui m în tu ito r. N eaţă era în ţelep t,
cinstit şi dinam ic. D ar d u p ă o lu n ă, a v en it dezam ăgirea:
N eaţă n u era nici în ţelept, nici cinstit, nici dinam ic,
ci o sim plă lichea. Şi idolul se p ră b u şi la p ăm în t în
bucăţi. T otuşi p o stam entul lui de cristal răm ăsese
in ta c t. L eahu, în focul credinţei, ardea de d o rin ţa să
aşeze pe el un a lt idol.
D orinţa-i fu repede îm plinită. Noul m în tu ito r era
Î e aproape. J u g ă n a r u ! Omul n o u ! Omul o g o r u lu i! ...
nţelep t, cin stit şi dinam ic ! Cum de n u l-a recunoscut
pe Ju g ă n a ru p în ă a c u m ! .. . J u g ă n a r u ! ... D ar ştie
ţa ra ce-ar fi u n regim Ju g ă n a ru ? Sub regim ul lui J u g ă ­
n aru v a fi o a d e v ăra tă revărsare a N ilului p este acest
nefericit p ăm în t rom înesc ! Sub regim ul lui Ju g ă n a ru
v a fi m uncă, cinste, d re p ta te, belşug. Sub regim ul lui
Ju g ăn a ru , m asele, sătule, îşi vor întoarce ochii cu scîrbă
de la bolnăvicioasele ispite bolşevice. Sub regim ul lui
Ju g ă n a ru se v a refaoe creditul ţării. Sub regim ul lui
Ju g ăn a ru , în sfîrşit, se v a realiza acea solidaritate cin stită
şi train ică în tre to ate clasele sociale — acel vis frum os
de arm onie socială, la care aspiră to ţi cei cu dragoste
a d e v ăra tă de neam si • de ta t ră .
Aşa l-a cîn ta t L eahu pe Ju g ăn a ru pînă acum cîteva
luni, cînd aceiaşi n aţio n al-ţărăn işti care l-au n u m it
director general al teatrelo r, l-au în lă tu ra t, ca să
num ească în locul lui pe stîrp itu ra aceea de Ionescu-
Ciurcheni. Spre m area lui durere, L eahu tre b u i să constate
că Ju g ăn a ru nu-i m ai b u n decît N e a ţă : to t o lichea.
Şi al doilea m în tu ito r se prăbuşi la p ăm în t în fărîm e.
T otuşi, acel p o stam en t de cristal stă te a neclin tit în
picioare şi aşte p ta un alt idol. De astă d a tă , L eahu nici
n u treb u i să-l caute. B ătea la p o a rta inim ii lui m ai de
m u lt: p rin ţu l Carol. De luni şi luni, în treag a fiinţă a

8 - 0 . 1223 83
lui L eahu se scălda în im aginea p rin ţu lu i. D acă ar
veni p rinţul î n a p o i ! . .. D acă p rin ţu l a r fi proclam at
r e g e ! . . . D acă p rin ţu l a r lua frînele ţă rii în m i n ă ! . . .
Ducă acest p rin ţ Carol, în ţelep t, cin stit şi dinam ic cum
este, a r pune m ina în gîtul acestor lichele !
Cu a tît m ai m are frenezie, deci, începu să facă elo­
giul lui Carol, acum a cînd avea în fa ţa lui pe idolii lui
d ă rîm a ţi:
— D a ! M aiestatea sa regele Carol I I ! . . . Sub regi­
m ul lui Carol I I v a fi o ad e v ăra tă revărsare a N ilului
peste accst nefericit p ăm în t rom înesc. Sub regim ul lui
Carol I I va fi m uncă, cinste, d re p ta te , belşug. Sub regim ul
lu i Carol I I , m asele, sătule, îşi vor întoarce ochii cu
scîrbă de la bolnăvicioasele ispite bolşevice. Sub regim ul
lui Carol I I se v a reface creditul ţă rii. Sub regim ul lui
Carol I I , în sfîrşit, se va realiza acea solidaritate cin stită
şi train ică în tre to a te clasele sociale, acel vis de arm onie
socială, la care asp iră to ţi cei cu dragoste ad e v ăra tă
de neam şi de ţa ră !
P u n ea atît.a căldură în to t ce spunea, în cît nici
unul d iu tre cei de fa ţă n u îndrăzni să-l în treru p ă . D ar,
din nefericire, tocm ai atu n ci se ivi Gogu E lefterie,
care se m u lţu m i să p rin d ă doar ultim ele cuvinte ale
lui Leahu, ca să in te rv in ă :
— T o ţi, în afară de liberali !
— A d e v ă r a t! zise şi M ihăescu. Ia u ita ţi-v ă în sală I
Nici un liberal !
î l zări pe Serafim M ărunţelu şi-i strig ă:
— M ărunţelule, ce-i cu liberalii dum itale?
— B a, or fi ai dum itale ! îi răspunse directorul zia­
ru lu i D rum ul nostru, care ee apropie iîzîn d şi strînse
m ina tu tu ro r.
— D um neata treb u ie să ş t i i ! făcu A rghir. U nde mi
8-au ascuns liberalii ?
— E la tă ră u , dom nule p ro fe so r! răspunse M ărun­
ţelu . S înt în plină rebeliune !
N eaţă se a ră tă in teresat la culm e:
— Ia spune-ne şi nouă ce ş t i i !
Serafim M ărunţelu îşi aju sta c rav ata care n u vroia
să stea locului peste plastronul lui alb şi povesti cele
ce s-au în tîm p lat la liberali. A seară, com itetul execu­

84
tiv al p artid u lu i naţional-liberal se întrunise p en tru
a discu ta asupra unei decizii a C urţii de conturi cu
privire la neco n stitu ţio nalitatea legii C reditului agri­
col, cînd M acrodi, directorul oficiosului liberal Viito­
rul, telefonă că p rin ţu l Carol este în capitală. Ş tirea
căzu ca un tră sn e t peste şefii liberali. D acă p rin ţu l e
în ţa ră , ei sînt p ierduţi.
— Z vonuri ! zise doctorul Gherlescu spre a linişti
pe ceilalţi şi o d a tă cu ceilalţi, pe sine.
Se p ărea că G herlescu, fără să vrea, are d re p ta te.
E ra u zvonuri. Z vonuri care curgeau cu duium ul şi se
b atea u cap în cap : b a că p rin ţu l a sosit, ba că n-a sosit,
b a că a sosit şi a fugit, ba că a fost a re sta t. P în ă veni
P ricoleanu, prefectul capitalei:
— P rin ţu l e aici şi a rm a ta e cu c l !
U rm ară scene de panică pe care b ătrîn ii n u le-au
m ai tr ă it decît în to am n a anului 1916, cînd a rm a ta ger­
m ană a lui W ilhelm I I era la porţile B ucureştilor. De
spaim ă şi furie, fiecare arunca asupra celuilalt vina că s-a
ajuns în situ a ţia aceasta. Cine a cerut alungarea p rin ­
ţu lu i C arol? E u ? N u ! T u !.. . Cine a făcu t apoi o p ro ­
pag an d ă in su ltăto are îm potriva p iin ţu lu i Carol ? E u ? N u !
T u ! . . . Cine a am en in ţat că dacă p rin ţu l Carol se
întoarce, v a fi rev o lu ţie? E u ? N u ! T u ! . . . Şi acum a ce-i
de fă cu t? Să se închine lui C arol? Să se ascundă? Să
fu g ă? E ra jaln ic. î n cele din u rm ă, însă, oam enii,
obosiţi de a tîte a încrim inări şi insulte, stă tu ră cum inţi
cînd V intilă Viziru dăd u cuvîntul lui Muică să preci­
zeze atitu d in e a p artid u lu i liberal fa ţă de Carol. Muică
se a ră tă bătăios şi tra n şa n t.
— Am fost prea strîns legat de opera regelui Fer-
din an d şi a lui Io n Io n Viziru, ca să nu ţin seam a de
actu l de re n u n ţa re la tro n sem nat de p rin ţ acum 4
ani şi cunoscut sub A ctul de la 4 ianuarie. Aş consi­
dera că m ă înjosesc dacă aş proceda altfel. N u vreau
eă-mi închei cariera cu un a c t dezonorant. R eîntor-
cerea p rin ţu lu i este cea m ai prim ejdioasă av en tu ră din
cîte cunosc şi este to t ce poate aduce m ai m u lt ră u
consolidării naţionale şi situaţiei ţă rii în to a te priv in ­
ţele. L a o asem enea av e n tu ră n u p o t să iau p arte .
Prefer să m i se taie m ina decît să-l servesc pe p rin ţu l

>• 86
 Carol. Refuz să m ă duc la p rin ţ chiar dacă v ia ţa m ea
politică ar lu a astăzi s fîrş it. . .
U n glas ascu ţit de m înie întrerupse povestirea lui
M ăru n ţelu :
— Sînt n e b u n i! N ebuni de l e g a t !
E ra Naie N aie, nu m it Filozofa, p en tru că era p ro ­
fesor de logică la ’ F a c u ltatea de filozofie şi p en tru că
a tît în v ia ţa p articu lară cît şi în cea publică făcea m are
risipă de filozofie spre a asigura gazetei Vorba romi-
n ulu i — şi, pe lîngă gazetă, lui însuşi — o existenţă
dem nă de u n om care cugetă.
A rghir, care de ani de zile n u m ai vorbea cu Naie
Naie, a tîta scîrbă îi inspira colegul său u niversitar, ţin u
seam a de îm prejurările excepţionale de astăzi şi-l aprobă
din to t sufletul:
— A b s o lu t! N ebuni de l e g a t ! /
— Şi încă nu v-am spus t o t ! făcu M ărunţelu. A seară,
George Yiziru, care se afla la Iaşi, a fost p o ftit să se
prezinte u rg en t la P alat. George a sosit azi dim ineaţă
— şi s-a rep ezit la unchiu-său, V intilă, să-i spună că se
duce să-l v ad ă pe Carol. Y intilă parcă şi-a ieşit din
m in ţi.« Să n u te m ai v ăd ! Nici tu nu-m i m ai eşti nepot,
nici eu n u -ţi m ai sîn t unchi ! . . . Şi o să te m ai dau afară
şi din p a rtid !»
— A d ev ărat nebuni ! zise Leahu.
— Nu-i aşa? ţip ă Naie. D ar mie n u mi-e a tît de
V in tilă . . . cît mi-e de Muică ! . . . U n grecotei m u rd ar
ca Muică, u n fan ario t aciuiat pe lîngă stăpînii lui fa n a ­
rio ţi de la B rătieni, să-l terfelească pe C a ro l! . . . Pe
stăp în u l n o stru Carol I I !
— E ste o obrăznicie de slugă fa ţă de u n stăpîn
generos, care to tu şi n u le vrea r ă u l ! com entă A rghir.
în tre tim p , grupul crescu cu Grigore A rţag, care-şi
m anifestă şi el rev o lta pe acelaşi to n rid ic a t:
— D ar şi ră b d are a stăpînului are o m argine !
D octorul B ra tu care-1 zări abia acum pe Grigore
A rţag , îl salu tă zgom otos:
— 0 , Gligore ! Ce faci, Gligore ? Te vedem sau nu
m inistru în viito ru l g uvern?
— P refer să fiu p r e fe c t!
— D e ce ?

86
 — S în t destui, p o ate chiar p rea m u lţi oam eni poli­
tici, b u n i să fie m iniştri, d ar foarte p u ţin bu n i sa fie

Pre^_ \ nţelep t c u v în t! strigă Curelea de la Democratul

ro m în . M erită să fie n o t a t . . .
Şi dispăru to t a tît de su b it pe cît apăruse.
— M ha ! exclam ă M ărunţelu. U ite u n lib e r a l.. . Ce
faci dom nule colonel ? . . . P oftim m ai aproape !
Colonelul în rezervă Costachc R aiciu, ales al
Camerei de com erţ, se apropie. ^
— D u m n eata aici? îl în tre b ă doctorul B ra tu . P arca
ai ordin de la Y iziru şi Muică să sta i acasă !
D a r colonelul R aiciu era u n om m îndru:
— C onştiinţei mele n u i se poate dicta, dom nule d o c to r.
Sîntem chem aţi aici n u p en tru o chestie de p a rtid , ci
p en tru u n m are a c t n aţional. M ai în tîi naţiu n ea şi dupa
aceea p a r tid u l.. . Şi p e n tru m ine, p rin ţu l Carol şi n a ţi­
unea sîn t u n a. A m iu b it to td eau n a naţiu n ea, deci i-am
iu b it to td e a u n a pe Carol. S înt carlist, ca să zic aşa, de
la naştere. Am su p t carlism ul o d ată cu laptele m am ei.
De altfel, n u sîn t singurul liberal aici. U itaţi-v ă . A
v en it şi generalul P r e z a n !
Strîns în uniform a lui de p arad ă, pe care străluceau
zeci de decoraţii, P rezan, radios, dădu m îna cu to ţi.
în tin se m îna şi lui N eaţă, d ar N eaţă, p rin tr-o abuă
m işcare strateg ică se retrase la tim p şi se^ pierdu în
m ulţim e. P rezan n u d ăd u fap tu lu i nici o im p o rtan ţa
şi zise vesel:
— î n sfîrşit, ne-a a ju ta t D um nezeu şi am apucat
ceasul cel m are ! ^
— Se cunoaşte că eşti u n erou al războiului de în tre ­
gire ! îl lu ă B ag rad ian peste picior. Ai m ult curaj .
_Dc cc ?
— D oar eşti lib e r a l.. . şi to tu şi, ai călcat consemnul
p a r tid u lu i!
— D om nule ! răspunse el, grav. E u n u fac politica.
P e m ine n u m ă interesează decît chestiunile naţionale.
B ra tu îi şopti lui A rghir:
— î ţ i place ? Ca şi R aiciu ! P arc ă s-ar fi înţeles .
— O fi v reu n co n tra co n sem n ! răspunse A rghir,
răutăcios.

97
 U n nou ro p o t de aplauze făcu pe to ţi sâ-şi Întoarcă
ochii spre in trare . A păruse Dacu.
— Uite-I ! zise A rghir către B ratu , în tim p ce Crai-
Yoivod şi B agradian se desprinseră de grup spre a-1
întîm p in a pe şeful p artid u lu i n aţional-ţărănist. Marele
om ! . . . D a, d a ! Aşa se scrie istoria ! Acum o să
m ai iasă că el a fost singurul carlist consecvent de la
început p în ă la sfîrşit.
— C onsecvent? p ro testă B ra tu cu aprindere. D ar
în to am n a trec u tă, cînd şi-a ales regentul pe care
l-a v ru t, cine a d a t din atîte a sute şi sute de voturi,
num ai optsprezece v o tu ri p rin ţu lu i C arol? N u m a­
jo rită ţile lui n aţio n al-ţărăn iste ? Şi cine a confiscat
jurnalele care v o rbeau de chestia închisă? N u dom nul
D acu ?
P e doctorul M ihăescu îl su p ăra vehem enţa cu care
B ra tu vorbea despre D acu.
— P ăi dacă ar fi să trecem aşa p rin filtru conşti­
in ţa fiecăruia, zise el, unde o să ajungem , dom nule
B ra tu ? D upă m odesta m ea părere, azi e zi de sărb ă­
to are p en tru to a tă ţa ra , p en tru că to ţi rom înii sînt
carlişti. E u , cel p u ţin , am fost carlist de cînd m ă cunosc !
— D um neata carlist? fîse M ărunţelu. E u cred că
nici nu ştii cu ce se m ănîncă.
— Ba tocm ai că ştie el cu ce se m ă n în c ă ! zise
A rghir. D e aia şi este carlist I

Ş edinţa Cam erelor reunite, convocată p en tru ora

zece, începu la unsprezece. L a acea oră, Dacu m ai era
prim m inistru. D upă tu n etele de aplauze care salu tară
ap a riţia lui la trib u n ă, D acu luă cuvîntul:
— D om nilor senatori, dom nilor d ep u taţi ! Cer ier­
ta re că am în tîrziat. G uvernul a a v u t în ain tea lui o
problem ă dificilă: treb u ia să stabilească sub ce form ă
să fie repus p rin ţu l Carol în drepturile sale legitim e.
Se puneau în discuţie două m o d alităţi: aceea de a in tra
în regenţă şi aceea de a ocupa im ediat tro n u l care de
fa p t i se cuvine. P rin ţu l Carol m i-a spus încă de aseară
care este opinia şi d o rin ţa sa — şi m -a în tre b a t care

88
este d o rin ţa guvernului. D ar, în acelaşi tim p , p rin ţu l
Carol, m in at de sentim entul său adînc constituţional
şi p arlam en tar şi de respcctul său nem ărginit faţă de
voinţa naţională, m i-a d eclarat că oricare a r fi voinţa
reprezen tan ţei naţionale şi a guvernului parlam en tar,
i se va supune şi v a re n u n ţa la părerea şi d o rin ţa sa
proprie.
A clam aţiile entuziaste ale adunării îl siliră pe D a c u '
să-şi în treru p ă expunerea p en tru cîteva m inute. Cînd
reprezen tan ţii poporului se potoliră, prim ul m inistru
c o n tin u ă :
— G uvernul, în conform itate cu d orinţa alteţei sale,
ho tărăşte ca, observîndu-se formele s tric t legale de
d rep t constituţional pretinse de aşezăm intele noastre,
p rin ţu l Carol să fie proclam at rege pe baza drepturilor
sale constituţionale. Nu trebuie dccît să ne înclinăm
cu recunoştinţă în frfţa adîncului sim ţ constituţional şi
p arla m en tar al p rin ţu lu i, care ne dă cele m ai frum oase
speranţe în ce priveşte principiile pe baza cărora este
h o tă rît să dom nească.
In trib u n a ziariştilor, M ărunţelu se folosi de zarva
aplauzelor ca să-i spună lui M acrodi:
— D acă ai şti cit au lucrat juriştii n aţio n al-ţărăn işti
nu ca să adapteze situ aţia la constituţie, ci co n stitu ţia
la situ aţie ! T o ată noaptea au s ta t cu nasul în colec­
ţiile M onitorului oficial, p en tru a găsi o formă ju ri­
dică p o triv ită p en tru redactarea decretului. înţelegi că
nu-i glum ă să găseşti o soluţie constituţională pentru
o problem ă nouă, necunoscută şi neprevăzută în con­
stitu ţie.
— E ste ad ev ărat ! confirmă A ristotel de la Demo­
cratul romîn. T o ţi, cu m inistrul de ju stiţie în frunte,
au stu d iat pe brînci to ate codurile rom îneşti. şi franceze.
P înă şi cel de d re p t civil.
— S înt convins, făcu N ectarie, că a r fi găsit form ula
m ult m ai uşor, dacă a r fi stu d iat, p u r şi sim plu, codul
p e n a l!
Jos, în rîndurile din fa ţă , doctorul B ratu îi şopti lui
A rg h ir:
— Auzi ce-mi spune generalul M alacu ! Cică Teianu
a depus u n p roiect d in in iţiativ ă p arlam en tară după
care regele M ihai a r u rm a să p o arte de aci în ain te titlu l
de « Voievod şi principe de A lba Iu lia» şi să i se spună
« m ă ria t a ! »
A rghir sim ţi cum in su lta i se înfige în inim ă ca un
cu ţit. Cum îl ra b d ă p ăm în tu l pe acest ig n o ran t de
T eianu să se ocupe de titlu ri dom neşti, fără să-l întrebe
pe el, pe profesorul de istorie A rghir ! Unde tră im ?
In ce ţa ră ne a flă m ! Ce este această nouă necuvi­
in ţă ? P în ă cînd o să-şi facă fiecare de cap în ţa ra
aceasta ?
— N u, dragă ! şuieră el p rin tre d in ţi către B ratu .
Ţ i-am spus-o şi ţi-o re p e t: v ăd posibilitatea ca p rin ţu l
să fie reg en t, d a r n u rege !

Ş edinţa fu re lu a tă im ediat şi formele prelim inare

expediate rapid. î n locul lui D acu, luă cuvîntul Mari-
nescu, care citi un u l după altu l decretul de demisie a
guvernului D acu, decretul de num ire a guvernului
M arinescu, decretul p en tru abrogarea a rt. 6 şi 7 prin
care se anulează re n u n ţa rea p rin ţu lu i Carol la tro n —
şi decretul p rin care regele M ihai I n u m ai este rege,
ci Voievod de A lba Iulia. T o ată adunarea se pregăti
să voteze, d a r A rghir, în culm ea supărării, sări să ceară
cu v în tu l:
— Cred că guvernul a r fi fost dato r, ca, în ain te de
a depune u n asem enea proiect, să ne fi consultat şi pe
n o i ! A ţi găsit un titlu n ep o triv it şi ridicol: Mare Voievod
de Alba Iulia. Ce leg ătu ră are titlu l de M are Voievod
cu A lba Iu lia ? D acă m -aţi fi consultat, v-aş fi oprit
să com iteţi o asem enea eroare, care transform ă v ia ţa
n o astră de s ta t în tr-o operetă vieneză. « D o m n » ar
fi fost u n titlu acceptabil cu care m -aş fi m u lţum it.
N u M are Voievod ! D estul jucăm la T eatru l N aţional
piese bulgăreşti, ca să m ai acceptăm şi procedee bu l­
găreşti. T rebuie să judecăm lucrurile cu seriozitate şi
v ă rog să nu nesocotiţi um ila m ea com petenţă, rezul­
t a tă d in tr-u n lung co n tact cu istoria lum ii.
De pe b anca m inisterială se ridică J u g ă n a ru să-i
ră sp u n d ă :

40
 — în tr e dom nul A rghir şi dom nul T eianu, care este
auto ru l poiectului de lege, evident că noi n u putem
trag e în v ăţăm in te decît din ceea ce spune m arele nostru
istoric. R ugăm , însă, pe dom nul A rghir să ţin ă seam a
că este o chestiune de o p o rtu n itate. H o tărîrea este lu a tă
şi îm plinirea ei treb u ie realizată urgent.
— D om nul Ju g ă n a ru , replică A rghir, reprezintă în
istoria politică rom înească bunul sim ţ al poporului
n ostru. D e aceea soluţiile dum isale sînt to td eau n a
dem ne de a fi lu a te în seam ă, în special cînd dom nia-
ea guvernează. E u n-am guvernat. A sta, însă, nu
înseam nă că nu p o t să dau şi eu o soluţie ju stă .
— D acă n-ai g u v ern at pînă acum , vei guverna ! îl
asigură Stănescu, m inistrul ju stiţiei. De aceea se află
m aiestatea sa regele Carol I I p rin tre noi: spre a
rep ara n ed rep tăţile. Vei guverna, dom nule A rghir, vei
guverna.
— î n nici u n caz în guvernul dom nului N e a ţ ă !
strigă Arghir,- tu lb u ra t de cuvintele lui S tănescu, care
probabil era in fo rm at asupra in ten ţiilo r lui Carol.
— Nici n o i ! făcu Ju g ăn a ru .
M işcat pînă la lacrim i, A rghir capitulă:
— B ine ! S înt de acord cu proiectul. D ar cer să mi
se dea o satisfacţie: să se treacă în procesul verbal
propunerea m ea, care să fie trad u să în fa p t im ediat
ce lucrurile îşi v o r relua cursul norm al. P înă atunci,
strig : T răiască M ihai, Marele Voievod de A lba Iulia.
E ntuziasm ul ad u n ării se transform ă în delir. A du­
narea se repezi la u rn ă şi v otă proiectul în unan im itate,
cu un singur v o t îm potrivă. E ra v o tu l lui Dacu.
Apoi se citi proiectul p en tru proclam area lui Carol
ca rege. D ar şi aici, A rghir ţin u să-şi spună cuvîntul.
— D u m neavoastră recunoaşteţi că actul de la 4
ianuarie n u a a v u t niciodată o p u tere legală. M ulţi o spun,
d ar nu ştiu de ce. Să le spun eu de ce, p e n tru că argu­
m entul . m i l-a d a t, chiar a doua zi du p ă 4 ianuarie,
m inistrul n o stru în Italia. R enunţarea — spunea el — a
fost sem nată la V eneţia, pe terito riu l italian. D ar sem ­
n ă tu ra , spre a fi valabilă, treb u ia să fie aplicată în p re­
zenţa m inistrului R om îniei în Ita lia — sau cel p u ţin
a unui n o ta r italian . Şi n-a f o s t ! Deci, valoarea actului

41
de re n u n ţa re este n u l ă . . . Şi tncă ceva, dom nilor, aş
v rea să vă spun: în dim ineaţa zilei de 4 ianuarie, regele
F erd in an d mi-a v o rb it un ceas, scăldîndu-m i m îna cu
lacrim ile lui. N iciodată un suflet de p ărin te nu s-a frînt*
aşa cum s-a frîn t sufletul regelui F erdinand. Am u ita t
un m om ent că eu nu sînt decît un sim plu, un m odest
profesor şi că el este suveranul Rom îniei şi i-am să ru ta t
lacrim ile. D ar i-aş fi să ru ta t încă o d ată aceste lacrim i,
dacă ar fi răm as la ho tărîrea lu ată atunci, dim ineaţa, de
a nu accepta ren u n ţarea p rin ţu lu i. D ar sub două influenţe
m izerabile — regele a v en it în consiliu cu hotărîrea de a
accepta. I-am spus: « Sire, nu v a ieşi bine !» La asta,
regele mi-a ră sp u n s: « Mi-a spus şi P etre Carp, în 1916,
cînd am declarat război G erm aniei, că nu v a ieşi bine — şi
to tu şi, a ieşit bine !» « D a ! i-am replicat eu regelui
F erd in an d . D ar să nu u ite m aiestatea v o astră că P etre
Carp n-a iu b it în v ia ţa lui pe nim eni, pe cînd eu pe
fiul m aiestăţii vo astre îl i u b c s c ! » ... A sta am v ru t să
v ă spun, dom nilor ! . . . Şi ca încheiere vreau să ştiţi că
ceea ce se h o tără şte astăzi nu este decît un a c t de
d re p ta te ce se face unui om care a suferit ani de
zile, d ep arte de ţa ră . P rin ţu l Carol este, din voinţa
lui Dum nezeu şi a n aţiei, regele nostru. Trăiască
regele Carol I I !
Zise şi păşi cel din tîi, sub ochii adunării dezlănţu ite,
să-şi p u n ă bila în u rnă.

î n du p ă am iaza acelei zile de 8 iunie, preşedintele

Camerei luă cuvîntul în fa ţa C orpurilor legiuitoare:
— D om nilor d ep u taţi, dom nilor senatori ! S în teţi
în tru n iţi în ad u n are n aţională p en tru a prim i jurăm în-
tu l m aiestăţii sale regelui Carol al II-lea !
în acest m om ent, Carol apăru pe uşa din d re ap ta
a estradei prezidenţiale, în so ţit de principele Nicolae.
Sala în treagă începu să-l ovaţioneze prelung:
— T răiască regele n o stru ! Trăiască regele Carol I I !
Carol se înclină adînc în faţa adunării, apoi, d rep t,
b ărb ăteşte, sclipind în uniform a strînsă pe tru p u l lui
zvelt, începu, cu sig u ran ţa lin iştită a om ului care nu

42
ia tn p rim ire decit u n d re p t cîştigat, eS-şi plim be p ri­
virea p rin tre băncile de parlam entari, apoi ceva m ai
a te n t, prin tribunele în ţesate de lum e. Cîte femei tinere,
frum oase, elegante, se găse6C în ţa ra rom înească ! . . . Şi
el, care a fost silit să-şi piardă p a tru din cei m ai fru ­
moşi ani ai săi, d ep arte de p a tria în care s-a născut
şi a crescut. Ce bine e să te întorci a c a să . . . şi să te
sim ţi iar p rin tre ai t ă i ! . . . De pildă, cine o fi fetişcana
a c e e a .. .
D ar glasul preşedintelui Camerei îi am inti că se
află aici, nu p en tru a d a curs liber sim ţăm intelor lui
p atrio tice — ci p en tru a îm plini o form alitate, plicticoasă,
birocratică, absurdă, to tu şi obligatorie.
— Corpurile legiuitoare, spuse preşedintele Camerei,
în tru n ite în re p rez en tan ţă naţională, au h o tă rît că
drep tu rile la tro n u l Rom îniei vi se cuvin vouă, m aies­
ta te ! Vă rog să binevoiţi a depune ju răm în tu l !
Şi-i întinse te x tu l ju răm în tu lu i. Carol rosti form ula
sacram entală, să ru tă crucea pe care i-o întinse p a tria r­
hul — şi începu să citească u n discurs, ridieîndu-şi to t
m ai des ochii spre trib u ne.
— Dom nilor senatori, dom nilor d ep u taţi, prim irea
a tît de em oţionantă ce mi-o faceţi (A ! . . . uite-o pe
V alentina ! . . .T o t nostim ă ! .. .T rebuie s-o văd n e a p ă ra t!)
m ă em oţionează cu a tît m ai a d în c . . . cu cît sînt fericit
de a p u tea resim ţi p rin glasul dom niilor v o a s tr e .. .
(D ar asta cine e ? . . . E i, fire-ar ! . . . Stai ! . . . E M a rg o t! . .
Să n-o recunosc ! . . . E grozavă !__ P arcă-i m ai fru ­
m oasă ca în ain te ! . . . T rebuie s-o văd n e a p ă r a t!) sen­
tim entele acelora care v-au trim is aici şi de a co n stata
încă o d a tă leg ătu ra sufletească şi naţională care m-a
u n it şi m ă va uni c u . . . (Virginica ! . . . Să fiu al dracului
dacă nu-i Virginica ! . . . E a e ! . . . Superbă ! . . . Şi ce bine-i
şade p ălăriu ţa a s ta ! O ad ev ărată pariziancă ! . . . T re­
buie s-o văd n e a p ă r a t! ) ... c u . . . (D ar, b ab a aia de
colo, care se u ită aşa fix la m in e ? .. . A ! E M iţa ! . . .
M iţa biciclista ! . . . A oleo! Ce s-a ales de e a ! . . . Mai
m ult oase ! D ar şi prin cîte a t r e c u t ! . . . Şi m ai lu p tă,
nenorocita, să fie f r u m o a s ă ! ... N um ai ochii i-au m ai
răm as ! . . . D ar ce faci cu o c h ii! . . . P ă c a t ! . . . O am intire
frum oasă, de la t a t a . . . ) c u . . . c u . . . poporul m eu ! . . .

43
 Ju ră m în tu l ce l-am depus astăzi în fa ţa re p rezen tan ţilo r
naţiu n ii depăşeşte zidurile acestui lăcaş istoric şi p en tru
sufletul m eu devine un legăm înt strîns în tre m ine,
regele v o s tru . . . ş i. . .
Aici, Carol îşi plecă ochii asupra h îrtiei, h o tă rît
să-şi citească în linişte discursul pînă la cap ăt, d ar im bol­
duri m ai ta ri decît el îl făcură să-şi ridice iar privirea
înspre trib u n e şi să răm înă, o clipă, ca fascin at: sus,
acolo, în prim ele rîn d u ri, u n chip alb, alb, u n p ăr blond,
blond şi n işte o c h i. . . Să ju ri că-i Priscilla, fa ta lui
H anem ecker, rep rezen tan tu l grupului Morgan, cu care
a fixat la P aris punctele principale ale acestui d iscu rs. . .
Cine o fi ? Cum o cheam ă ? . . . Şi cum să-i com unice că
o iu b eşte? S im ţea regele o nevoie u rgentă, indispen­
sabilă, chinuitoare, s-o v a d ă pe această necunoscută.
Trebuie s-o v ad ă ! . . . T rebuie ! . . . C uprins de am eţeală,
regele făcu u n efort dureros şi-şi term in ă fraza:
— . . . şi poporul m eu ! . . .
în g rijo ra t, B ra tu îi şopti lui A rghir:
— U ită-te ce congestionat e ! Ce i s-o fi în tîm p la t?
A rghir, însă, n u era în g rijo rat, ci in d ig n at:
— N u ştiu ! m orm ăi el. D um neata eşti doctor. T re­
buie să ştii m ai b in e . . . Pe m ine m ă supără d is c u rs u l! . . .
Ce s t i l ! . . . Ce com poziţie ! . . . O ruşine ! . . . De ce n u m -a
chem at să i-1 redactez eu ?
— A v ru t să-l scrie el singur ! îi explică B ratu .
D ar regele, cu glasul d eodată îngroşat, n u se u ita
în acest m om ent la stil, ci to t la tribune.
— U rm înd, continuă el, pilda din S fînta S criptură
(E x trao rd in ar ! . . . E şi M arcelica a i c i .. . P asiunea m ea
de tre i zile şi tre i n o p ţi, oacheşa şi în d răc ită de M ar­
celica, pe care m i-a suflat-o răposatul m eu ta tă , F e r­
dinan d cel lo i a l ! . . . T rebuie s-o v ăd n e a p ă r a t!__ N eapă­
r a t !) zic: N u v re au m oartea celor ce au greşit, ci
întoarcerea lor la m atca din care nim eni n-ar fi tre b u it
să iasă ! E u nu am v en it să m ă răzb u n pe nim eni, ci,
cu inim a caldă şi iu b ito a re . . .
T ăcu b rusc şi u itîn d că to ţi ochii ţă rii sînt acum
în d re p ta ţi spre el, răm ase ca v ră jit, cu gura p u ţin în tre ­
deschisă şi cu p riv irea înfiptă în tr-u n p u n ct din stînga
tribunelor. U n obraz oriental, în cad rat cu graţie de un

44
p ă r negru, o n d u lat, care cădea p este nişte um eri tin eri,
albi, r o t u n z i ... r o t u n z i ... şi r u g ă t o r i ! .. . R u g ă to rii
î n aceşti um eri Carol vedea însăşi chem area P a trie i. . .
E ra u um eri noi, u m eri fragezi, care au înflorit în lipsa
lui şi care p arcă şi-ar cîn ta bucuria că el s-a în to ţs tocm ai
la tim p să-i c u le a g ă ! ... T rebuie s-o vadă în d a tă !
C hiar a s tă z i!__ N e ap ăra t a s tă z i! . . . T rebuie ! . . .
T o a tă sala aşte p ta , m u tă, respectuoasă, dar la
încep u t stu p efiată. N im eni n u pricepea ce se petrece.
Încet-în cet însă d e p u ta ţii şi senatorii, călăuziţi de tra ie c ­
to ria p rivirii regelui, se dum eriră şi începură, cu m u ltă
delicateţe, să-şi dea coate. Se pare, însă, că tăcerea
adîncă d im prejur îl trezi pe Carol. S cuturîndu-şi capul
cu energie, noul rege îşi reluă cu v în tarea:
— . . . cu inim a caldă şi iubitoare, să strîng in tr-u n
m ănunchi pe to ţi cei care au v o in ţa şi p u tere a de a
colabora la propăşirea p a t r i e i.. . F ă ră u nirea tu tu ro r n u
vom p u te a apare în fa ţa celor ce ne pizm uiesc, ca o
fo rţă indisolubilă, care, sp rijin ită de o a rm a tă d u p ă
ultim ele cerin ţi şi care se v a p u tea b u cu ra to td eau n a
de în treag a m ea grijă şi d ragoste, spre a păşi definitiv la o
m uncă paşnică şi h arnică, cu colaborarea fără p reget a
tu tu ro r forţelor v ii ale n a ţiu n ii.. .
— Ai v ă z u t? şopti B ra tu cu satisfacţie lui A rghir.
Acum a citeşte fă ră nici o întrerupere !
— D a ! m orm ăi A rghir. D ar to t în stilul ăsta şcolăresc.
Şi-apoi de ce este aşa de g ră b it?
Regele, în tr-ad ev ăr, era foarte grăbit. V iolentîndu-şi
isp ita chinuitoare de a-şi ridica ochii spre trib u n e,
regele citi te x tu l în ritm de m arş fo rţa t, înfulecînd v o r­
bele, cu glas alb, scăzut, fără nici o intonaţie, aproape
im p erceptibil:
— . . . Mai am o bucurie pe care ţin să v-o îm p ă rtă ­
şesc, bu cu ria cea m are care în clipele acestea de re în ­
toarcere îm i um ple sufletul. E ste term in area celui m ai
m are chin ce l-am a v u t de în d u ra t în anii m ei de p rib e­
gie . . . î n sfîrşit, m i-am regăsit fiul, scum pul m eu
fiu pe care voi p u tea, cu to a tă iubirea, să-l cresc în
sentim entele care au ilu stra t pe străm oşii săi: dragostea
nesfîrşită de ţa ră .
B ra tu se aplecă spre A rghir:

45
 — D e alaltăaeară de cînd a v en it, n u şi-a fă cu t încă
tim p să-l v ad ă pe fiu-său !
A rghir se u ită la el tris t, fără să-i spună un cuvînt,
şi ascultă m ai d ep arte pe rege, care ajunsese la încheiere.
— Sfirşind cu v întul m eu, citi regele, încă o d ată fac
cel mai călduros apel ca to ţi să lucrăm îm preună p en tru
bun u l cel m ai scum p al n o stru : P a tria ! Rom îni din cele
p a tru unghiuri, u n iţi-v ă în gînduri, u n iţi-v ă în sim ţiri,
în a in te , spre m uncă !
— T răiască regele Carol I I ! U ra ! U raaa ! U raaaa !
îi răspunseră m iniştrii, d ep u taţii, senatorii, femeile,
care începură să intoneze im nul regal.
P a tria rh u l se apropie de rege şi-i spuse:
— Să trăie şti, m aiestate !
Apoi, îi lu ă capul în tre m îini să-l sărute. D ar, cum
avea ochi b u n i, se c u tre m u ră : pe fru n tea tîn ăru lu i rege
se desena u n p ro n u n ţa t ru j de buze. Carol văzu că
p a tria rh u l şovăie şi păli de necaz: asta e N orica. î n grabă,
în ain te de a-şi pune uniform a, uitase să se m ai uite o
d a tă în oglindă. V ru să facă u n pas înapoi, spre a scuti
în alta fa ţă bisericească de îm brăţişare. D ar p atriarh u l,
m işcat, îl strînse la p iep t, ridică ochii la cer, apoi îi
închise şi-i să ru tă de cîteva ori fru n tea exact pe sem nul
in fam an t, spre a-i şterge păcatu l. Carol, supus, se
în tre b ă : d ar de ce m ă să ru tă a tîta ?
D upă p a tria rh , se apropie de Carol iu b itu l său frate,
p rin ţu l Nicolae, care-i spuse vesel:
— A cum a zic şi eu că am scăpat de Comisia in te ­
rim ară.
Şi-l îm b răţişă pe Carol. Regele se folosi de prilej, ca
eă-i sufle la ureche:
— Ia spune-m i, N iky dragă, cine-i turcoaica aia din
t r i b u n ă . .. Acolo în s t i n g ă ... Aia cu um erii g o i ! . . .
D iscret, N iky se u ită peste um ărul lui Carol' şi o găsi
pe « tu rc o a ic a » în d ată.
— A, îi şopti el lui Carol, asta nu-i turcoaică ! A sta-i
miss R om înia !
— O cunoşti?
-N u !
— P e onoarea ta ?
— P e onoarea m ea !
 Publicul din sală atâtea în picioare şi cu lacrim i în
ochi aplauda această prelungă îm brăţişare fratern ă,
care dem onstra dragostea m are d in tre m em brii dinastiei
rom îne de H ohenzollern. Cînd se sm ulseră unul din
braţele celuilalt, Carol declară m iniştrilor care-1 felicitau:
— Nicolae este p en tru m ine m ai m ult decît un frate !
Cum ajunse la p alat, regele nici n u avu răb d are
să-şi schim be uniform a — şi-l chem ă la el pe aghio­
ta n tu l său , generalul M ateescu:
— Generale, îi porunci Carol, să mi-o aduci în d ată
pe miss R om înia !
 III

A doua zi dim ineaţa, Crai-Voievod veni la D acu cu

ochii a tît de înroşiţi, d ar cu o fa ţă a tît de radioasă,
în cît fratele Iu lian îl m u stră prieteneşte:
— E i, bravo ! Ia r ţi-ai p ierd u t n o aptea cu revistele
alea pornografice !
Crai-Voievod rîse:
— î n principiu, aproape că ai g h icit. . . D ar num ai
în p rin c ip iu .. . A ltfel nu m -ai fi v ăzu t la ora asta a i c i .. .
— T o c m a i! Mă m i r ! Ce s-a în tîm p la t?
— Ceva m are, m are dc t o t . . . Cred că e cazul să ne
felicităm ! Miss R om înia a fost p rim ită aseară în au d ien ţă
de r e g e .. .
— Şi? făcu D acu, în sufletul căruia începu 6ă m ijească
o bucurie, pe care încă n u îndrăznea 6ă şi-o arate.

48
 — Şi au d ien ţa 8-a prelungit pînă d im ineaţa la
ş a p te . . .
— Ş i ? . . . strig ă D acu, n erăb d ăto r să afle am ănunte.
— Ce « ş i» ? îi răspunse Crai-Voievod, care se îneca
de rîs. A tîta ştiu ! . . . Că doar n-am fost de fa ţă . D ar
Belciug a tre c u t acu o ju m ă ta te de oră pe la m ine să-mi
spună că regele Carol, în loc să se odihnească după
atîte a em oţii, a fost auzit de valeţii care trăg e au cu
urechea, cum spunea în tr-u n a : Scum pa m ea Rom înie ! . . .
D ulcea m ea Rom înie ! . . . F rum oasa m ea Rom înie ! . . .
N ep reţu ita m ea R o m în ie ! ... 0 să te iubesc p înă la
m oarte, R om înia m ea d rag ă ! . . . şi aşa m ai d e p a r te .. .
D acu îl ascultă pe Crai-Voievod — ai cărui ochi
p arcă se înroşiseră şi m ai ta re , probabil din pricina
rîsului — şi fa ţa lui, de obicei severă şi în g h eţată, se
to p i sub căldura un u i inefabil sentim ent de m ulţum ire.
— F ra te A lexandre, frate A lexandre ! se surprinse
el strig în d la Crai-Voievod cu v ib raţii euforice pe care
Crai-Voievod n u i le-a cunoscut nici pe vrem ea cînd
erau am îndoi tin eri stu d en ţi la U niversitatea din B uda­
p esta. Ai d re p ta te, frate A le x a n d re ! T rebuie să ne
felicităm ! N u m ai e o femeie, ci u n sim bol, miss R om î­
n ia . . . Regele şi m iss R o m în ia .. . Regele şi R o m î n i a ! . . .
N um ai D um nezeu, în în alta lui înţelepciune, a p u tu t
să-i apropie de la început. Să ştii că am călcat cu d reptul,
frate A lexandre ! P o ate aşa o d a cel de sus s-o u ite regele
cu to tu l pe R oşcata lui de la P aris.

L a ora în care D acu începea să spere că regele o va

u ita cu to tu l pe R oşcata — regele o şi uitase cu to tu l
pe miss R om înia. P e R oşcata, n u num ai că n-o uitase
u n singur m om ent, d a r o dorea m ai m u lt ca oricînd.
Şi, parcă n -a r fi fost destul că sufletul lui o chem a oricum,
din to a te puterile, d ar a m ai in terv e n it un fa p t — un
fa p t o a re c a re .. . o n im ic a .. . o prostie — care a tu rn a t
ulei peste foc. D upă ce s-a d esp ă rţit de miss Rom înia,
regele socoti că în p rim a sa zi de dom nie, n u este frumos
să se ducă la culcare, ci a r fi m u lt m ai bine să stea dt
veghe la interesele neam ului. In tră , deci, în cam era dt

4 - c. 1229 4»
lucru, dar, în ain te de a se atinge de m orm anul de dosare
care-1 aştepta pe birou, se adinei în lectura ziarelor de
dim ineaţă, abia ieşite de sub teasc. T oate — şi Globul
şi N ăzuin(a şi Vorba rom înului şi D rum ul nostru şi Demo­
cratul romîn — descriau în pagini lungi şi entuziaste
condiţiile şi atm osfera in care prinţul Carol a fost repus
în drepturile lui şi to ate erau de acord că, prin urcarea
lui Carol II pe tronul lui Carol I cel înţelept şi al lui
F erd in an d I cel loial, a fost înscrisă cea m ai m ăreaţă
pagină din istoria ţării. Deşi reportajele se repetau pină
la m onotonie, regele cili fiecare rînd cu nesaţ — şi
num ai după ce epuiză to t ce s-a scris asupra evenim en­
telor de ieri, începu să se uite şi prin celelalte pagini.
A cum a, răsfoia Democratul r o m in ... Ca şi to ate con­
curentele lui de m are tira j, Democratul romîn era plin
de asasinate, jafu ri, violuri, accidente, sinucideri, incendii,
b ătăi, procese. . . P asionat citito r de rom ane poliţiste,
regele studia cu interes, în gazetă, am ănuntele unei
dram e pasionale încheiate cu vitriol, cînd, deodată,
îngălbeni şi rîndurile începură să-i joace sub ochi.
D e p atru zile se afla în ţa ră , de o zi este reg e. . . şi
e a . . . ea s tă acolo, la P aris, singură şi înlăcrăm ată şi
a ş t e a p t ă ... E a . . . să a şte p te ! E a ! . . . Furios, Carol
zvîrli cît colo ziarul, sări în picioare şi începu să stră b a tă
cam era în lung şi în lat, cu paşi iuţi, aproape gem înd.
Ce-i de făcut, ce-i de f ă c u t ? . .. Să-i pună Dacu ase­
m enea co n d iţii. . . Cui ? Lui, regelui Carol al II-lea al
Rom îniei ! C o n d iţii! ... U nui rege, c o n d iţii... A, n u !
A sta poate s-o creadă num ai un ascet ridicol şi respin­
g ăto r ca D acu, care în v iaţa lui n-a cunoscut femeie ! . . .
Condiţii ! . . .
— Condiţii ! rep etă Carol în gura m are.
Cuvîntul ii sună a tît de caraghios la ureche, îneît îl
facu să rîdă. Condiţii ! îi va a ră ta el lui Dacu condiţii ! . . .
H o tărîrea îl linişti dintr-o d ată. în v io ra t, reveni la
birou şi trase spre el dosarele pe care i le pregătise, cu
grijă, secretarul său Puiu. E rau diverse referate poliţie­
neşti asupra stării de spirit din ţa ră în ultim ele 48 de ore.
Fiecare rap o rt a ră ta că peste to t dom neşte liniştea cea
m ai perfectă. D ar de fiecare rap o rt era a ta şa t cîte un
m anifest, care-1 făcu pe Carol să-şi p iardă din nou calm ul.

60
 — C o m u n iştii! îşi zise el, cu fălcile încleştate. N u
se p u t e a ! . . . F ără ei n u se p o a t e ! . . . « Aventurierul
Carol s-a întors în Rom înia. Domnia fascistă a lui M aniu
f i a partidului naţional-ţărănesc a pregătit, sub condu­
cerea directă a imperialiştilor asasini, a marilor puteri,
întoarcerea lu i C a r o l...» . D e s ig u r ! ... T rebuia să-i
întreb e m ai întîi pe com unişti dacă vor ! . . . « Chiar a
treia z i după sosire el a fo st proclamat rege. Ce înseamnă
aceasta pentru masele largi de trudiţi? î n R om înia va începe
o dictatură fascistă deschisă. . . ». Ba nu ! D om nia bolşe­
vică ! A sta v a începe ! . . . « Ce va aduce această dictatură?
O şi m ai sîngeroasă exploatare, întărirea şi m ai grozavă
a teroarei îndreptate împotriva organizaţiilor revoluţionare
de sub conducerea P artidului Comunist, înăbuşirea in
sînge a luptelor pentru revendicările politice şi economice
ale maselor muncitoreşti şi ţă ră n eşti» .. . P rin u rm are, ei
îm i cunosc program ul ! Cu a tît m ai bine ! « D ar p rin ci­
palu l în proclamarea dictaturii fasciste deschise este ascu­
ţirea prim ejdiei de război. A sa sin ii poporului muncitor
sînt din nou setoşi de sînge muncitoresc şi ţărănesc, au
nevoie de noi victime omeneşti. . . Dictatura fascistă
deschisă, în fru n te cu Carol, este un inel din lanţul de
pregătire al războiului antisovietic. . . »
Carol închise, scu rt, dosarul — şi răm ase pe g în d u r i.. .
R ăzboi antisovietic ! . . . R ăzboiul este h o tă rît p en tru
acest a n . . . sau cel m u lt p en tru anul u rm ă to r ! E ste
u n război necesar ! . . . Cel p u ţin p en tru el, războiul
antisovietic este o chestie de v iaţă şi m oarte ! . . . Altfel
ce şi pe cine ar cău ta el aici în lum ea aceasta stră in ă ?
P op o ru l? Care p o por? P artid u l com unist şi bolşevicii
lui care scriu m anifeste obraznice? Ţ ăranii aceia în
izm ene şi în opinci, la care, num ai cît te gîndeşti — tre ­
buie să-ţi duci m îna la n a s? B andele de politicieni care
ieri l-au b îrfit şi azi îl ridică în slăvi, p en tru ca mîine,
dacă nu le va face pe plac, să-l tr ă d e z e ? .. . D a r ce are
el cu to a tă om enirea aceasta care, în fond, îl urăşte,
fiecare din alte m otive — şi pe care el îi ignorează, pe to ţi
lao laltă,d in tr-u n singur m o tiv :p e n tru câ-i sînt indiferenţi.
T oţi ! In diferenţi cum ţi-e indiferent praful din m ijlocul
drum ului, sau frunza din copac, sau cotcodăcitul unei
găini ! In -d i-fe -re n ţi! . . . Nu-i iubeşte, nu-i u ră şte , nu-i

«• 61
aude, nu-i vede, nu-i sim te I In d ife re n ţi! . . . A tunci,
ce l-a îm pins să-şi părăsească v ia ţa lui tih n ită ,
liniştea lui, d re p tu l lui de a tră i cum şi cu cine
v re a el, fără nici o obligaţie de a d a cuiva cont
şi să v in ă aici? Ce? îş i am inti că, o săptăm înă după
m oartea ta tă lu i său, a v en it la el în vizită, la vila
lui de lîngă P aris, M ihail T eianu, care, după ce i-a
povestit ce se petrece în ţa ră , îi spuse, â propos de
m oştenire:
— 0 în tîm plare nostim ă, alte ţă ! N u de m u lt a m u rit
la noi u n funcţionar, u n om perfect cum secade. N u s-a
plîns nim eni de el. N -a în ju ra t, n-a am en in ţat, n-a b ă tu t,
n -a f u r a t . . . U n om cinstit — to t ce poate fi m ai
cinstit cu p u tin ţă . L a locul lui, discret, m odest, bine­
v o ito r. . .
Carol n u înţelegea unde v rea să ajungă T eianu cu
istoria asta despre u n om n esărat şi nepiperat.
— F o arte frum os ! zise el, cu politeţă.
— Aşa s-a spus şi la noi, alteţă ! F o arte frum os !
A tră it şi a m u rit cum a t r ă i t : m odest şi co rect. . . şi
cînd i s-a deschis te s ta m e n tu l.. . fiindcă avea şi te s ta ­
m e n t. . . s-a aflat că lasă m oştenire o avere de şasezeci
de milioane.
Carol deveni, deodată, a te n t:
— Şasezeci de m ilio ane? Şi în ciţi ani a ad u n a t
b an ii aceştia?
— î n tre i an i !
_î n tre i a n i? se m inună Carol. D ar, p en tru D um ­
nezeu, ce slujbă av ea? E ra m inistru de in t e r n e ? ...
M inistru de fi. . .
îş i m uşcă lim ba. E ra să 'spună: « finanţe» — cînd
în fa ţa lui s tă te a M ihail Teianu. Zim bi, je n a t d ar
M ihail T eianu p ărea m u lt m ai p u ţin je n a t decît el:
_N u era nici m in istru de interne, nici m inis tru de
finanţe (rosti cuvîntul, p arcă m ai apăsat ca oricare altul),
ci u n b iet com isar de siguranţă, a ta şa t la serviciul
em ig ră rilo r! . . .
— Comisar de s ig u ra n ţă ? .. . I n tre i am ! . . . Şi m ai
era şi c o r e c t!
— T o t ce p o ate fi m ai corect, alteţă ! . . . O lum e
întreag ă îl reg retă I. . .

62
 T eianu relatase acest caz lui Carol cu u n scop bine
definit — şi izb u ti: îl în tristă pe p rin ţ peste m ăsură.
P arab o la om ului corect punea într-o lum ină cum nu
se p oate m ai trag ică sacrificiul pe care-1 face p rin ţu l
de a sta d eparte de ţa ră , tocm ai în anii aceştia cît m ai
este capabil să arate ce poate face în ţa ra lui un om
tîn ă r, cînd este energic şi ştie ce vrea. î n tre i a n i . . .
şasezeci de m ilioane. . . u n sim plu com isar oarecare. . .
şi lum ea îl reg retă, p en tru că, pe lîngă to ate, m ai era
şi c o r e c t! . . . î n tre i a n i. . . şasezeci d e . . . E ra a tît de
chinuit de cifrele astea, încît seara, E lena îl în treb ă
în g rijo ra tă :
— Ce-i cu tin e, drag u l m e u ? .. . A necdota?
— D a ! îi răspunse el, sincer, deoarece cu ea era
sincer. A necdota ! T u -ţi dai seam a ce-i a sta ? U n m odest
com isar. . . fără b ătaie, fără în ju rătu ri, şi num ai în trei
a n i . . . E f a n ta s ti c ! ...
— D a ! zise Lupeasca. E im p re sio n a n t!
— Im p resio n an t? N um ai a tît? Adică, tu ce spui?
N ouă, ca să fim pe deplin fericiţi, ce ne treb u ie?
— B a n i ! făcu ea, sim plu.
— A sta e ! răspunse Carol, fericit că ea îl înţelege
to td eau n a. B ani, b an i m u l ţi ! . . . Cu cît vom avea bani
m ai m ulţi, cu a tît vom fi m ai fe ric iţi! Deci, b ani m u l ţi !
T rebuie să fim bogaţi, E l e n o ! ... F o arte b o g a ţi! D acă
n u cei m ai bogaţi, m ăcar p rin tre cei m ai bogaţi oam eni
din lu m e . . .
Carol n u era străin de problem ă. Cunoştea pe de rost
pe to ţi stăpînii financiari ai om enirii: pe nizam ul indian
din H aiderabad, care, în fruntea unui m odest şi aproape
necunoscut p rin cip at de num ai treisprezece m ilioane de
locuitori, era socotit d rep t cel m ai bogat om din lum e;
pe Rockefellerii, Ford-zii şi E llm anii am ericani; pe
C itroenii, R enault-zii, Cotty-ii fran cezi; pe K reugerii
su ed ezi; pe Thyssenii şi H uggenbergii g erm a n i; pe
Volpii italien i; pe P o totzkii şi R adziw ilii polonezi;
pe E sth erh azy ii unguri, pe L ichtenşteinii austrieci
— şi n-avea decît această am biţie: să fie p rim it în
rîndurile lor.
— A r fi b i n e ! zise ea, cu ta n d re ţă . N um ai să te v ăd
fericit.
68
 — Şi eu pe tin e, drag a m ea ! D ar de unde să luăm
atîţia b an i? D in veniturile din ţa r ă ? Cu sau fă ră veni­
tu rile a s t e a .. .
Nici nu m ai continuă. Ştia şi ea, ca şi el, că veni­
tu rile din ţa ră le ajung a tîta cît să nu m oară de foame.
E ra, deci, tim p u l să se grăbească. T a ta a m urit şi
ţa ra are nevoie de un rege. Carol era cu a tît m ai convins
că ţa ra are nevoie de u n rege, cu cît ştia că şi bancherii
francezi, am ericani şi englezi care-i dădeau tîrcoale m ai
de m ult, au şi ei nevoie de un rege în R om înia. B ancherii
străini nu p u teau adm ite, nici pentru capitalurile lor deja
inv estite în ţa ră , nici pen tru proiectele lor politice şi
economice de viitor, şubredul provizorat al unei regenţe.
Lor le treb u ie în Rom înia u n rege m atu r, lucid şi de
m u ltă, m u ltă încredere. Un rege al Rom îniei, care să
fie al l o r . . . E ra ceea ce urm ăreau şi naţional-ţărăniştii,
care aveau nevoie şi ei de un rege al lor, un rege naţional-
ţă ră n ist exclusiv. Interesele lor com une, care, pînă în
1927, cît trăise regele F erdinand, nu făceau pe viitorii
parten eri decît să se adulm ece, începură, după m oartea
lui, să-i apropie to t m ai m ult, spre a da o form ă concretă
aşa-zisei lor conspiraţii. P rin ţu l Carol conlucră cu febri­
lita te şi subscrise la to a te c o n d iţiile ... în trei a n i . . .
şasezeci de m ilioane. . . . şi să fii re g re ta t de to a tă ome­
nirea . . . face să accepţi orice, cu ochii închişi, m ai cu
seam ă că nu ţi se dă o slujbă de com isar oarecare, ci
u n a de rege. Şi ce să accepţi? Să-i laşi pe bancheri să-şi
aducă banii lor în ţa ră şi să-şi facă în to a tă lib ertatea
afacerile. în schim b, tu , tu 6ă nu Ie dai nim ic, decît
cel m u lt soldaţi ! D ar soldaţi sînt destui şi ţa ra nu are
ce face cu ei, aşa că p o ţi da oricîţi, că to t n u pierde
nim eni nim ic ! . . . Şi în tre tim p tu , ca rege, să te scalzi
în zahăr, în grîne, în petrol, în tex tile, în t o a t e ! . . .
Să nu iasă şi să nu in tre nim ic în şi din buzunarul cuiva,
fără să-ţi iei p arte a ta ! . . . Rege ! . . . A fi rege ! . . . E ste
cea m ai isp itito are afacere pe care a r putea-o visa cineva.
A fi rege ! . . . Regele-vam eş ! . . . Carol I I , regele-vameş !...
In tre i a n i . . . şasezeci de m ilio a n e .. . un biet c o m isa r.. .
re g re ta t p en tru corectitudinea l u i ! . . . Ce ţa ră sublim ă !
Im aginea acestui b iet com isar dăd u m editaţiilor
regelui u n curs optim ist. Vesel, Carol puse din nou m ina

64
pe Democratul romin spre a se convinge că în tr-ad ev ăr
el, el. fostul p rin ţ în bejenie acum p atru zile, este astăzi
regele unei ţări de optsprezece m ilioane de suflete —
şi fu a tît de uim it de cele ce văzu, încît răm ase cu
m îna în ţepenită în aer: pen tru întîia oară observă,
că alătu ri de fotografia lui, se m ai găseşte o foto­
grafie. Curios ! Cum de nu şi-a d a t seam a pînă
a c u m !. . . In trig a t, cercetă şi Vorba ro m in u lu i:
aceeaşi fotografie stătea lîngă a l u i . . . Şi ciudăţenia
se r e p e t ă ... şi în G lo b u l... şi în D rum ul n o s tr u ... şi
în Trăiască R om înia M a r e ... N em aipom enit! Şi în
to a te , aceeaşi explicaţie sub poză: M ăria Sa Marele
Voievod M ihai de Alba Iulia /
Carol dădu ziarele de o p arte , se sprijini de spatele
fotoliului — şi închise ochii. Va să zică, are un fiu:
Mihai. Aşa spun ziarele: că m aiestatea sa regele Carol II
are un fiu. Deci, fiul acesta, despre care el a vorbit în
discursul ro stit ieri la Cam eră, nu este o sim plă legendă,
născocită spre a mişca inim a poporului, ci o re alita te
pe care fotografia o a te s tă : un b ăiat cu m îini, cu picioare,
cu ochi, cu nas, cu urechi. Şi băiatul acesta a ocupat tronul
Rom îniei pînă ieri după a m ia z ă ... M d a ! .. . Chestia
e n e p lă c u tă .. .T rebuie să se ducă să-l vadă ! . . . E absurd,
d a r aşa-i obiceiul: un ta tă trebuie să-şi vadă copiii ! . . .
Va treb u i să-şi facă, n eap ărat, tim p să-l vadă. P înă
acum , n-a fost cu p u tin ţă . E d re p t că azi se îm plinesc
p atru zile de cînd se află in ţa ră . d ar în astea p atru zile
cîte n-a a v u t el pe cap ! . . . A tre b u it să fie constituţional,
să schim be guvernul, să înlăture regenţa, să-l detroneze
pe regele m inor, să se proclam e pe sine însuşi r e g e ...
to t num ai treb u ri care privesc viaţa şi viitorul ţării, şi
care nu i-au d a t răgaz un singur m om ent să-şi aducă
am in te că are un copil ! . . . Acum a, însă, da ! . . . Acum a
p oate şi trebuie să-I vadă ! . . . Regele îşi vede copilul ! . . .
D upă cît stăruie presa asupra bucuriei regelui că şi-a
re c ă p ă ta t fiul, se pare că şi asta place m ult poporului:
să audă b ătăile p atern e ale inimii re g e lu i... Va trebui,
prin urm are, să-i b ată inima de ta tă , în public. F o arte
bine ! Dacă asta-i place poporului, să-i facem poporului
pe plac. D ragostea d in tre regele-tată şi prinţul moşte-
nitor-fiu nu este de dispreţuit. P o ate aduce profituri

56
im e n s e ... P oporul este u n c o p i l ! . .. Să-i dăm ju cării
să se joace !
Cu cît gîndea m ai m u lt la foloasele ce i le-ar p u tea
aduce M ihai, cu a tît se trezeau în rege sentim entele
lui de ta tă . Cum a p u tu t el să-şi uite c o p ilu l? ... D in
pricina ţă rii ? . . . A sta n u este o scuză ! . . . Ţ ara l-ar
fi ie rta t dacă şi-ar fi ru p t o ju m ă ta te de oră, ca să alerge
să-l îm brăţişeze pe scum pul său M ihăiţă. î i şi zicea:
« M ihăiţă» în gînd ! . . . M ihăiţă al său ! N u se m ai poate !
P e M ihăiţă al său treb u ie să-I v ad ă chiar a z i . . . Nu-1 m ai
ra b d ă inim a să nu-1 v ad ă pe M ih ăiţă. . . Pe M ihăiţă al său I

M ihăiţă stă te a în fa ţa lui Carol şi n u îndrăznea să

scoată o vo rb ă ! I s-a spus că om ul acesta i-ar fi ta tă ,
d a r cuvîntul ta tă n -av ea nici u n răsu n et în inim a lui.
L a cîţiva paşi de el s tă te a u n ofiţer blond, cu ochi albaştri,
în uniform ă albă — d a r ta t a ? Unde-i ta ta ? T a ta n u era
nicăieri. P în ă la v îrsta de p a tru ani îl văzuse pe t a ta
foarte ra r — iar în u ltim ii cinci ani n u l-a m ai v ăz u t
de loc. I s-a m ai spus lui M ihai că de ieri, n u m ai este el
regele ţă rii, ci ta ta . D ar pe M ihai asta nu-1 tu lb u ră.
L a v îrsta de nouă ani, p rea m are lucru n u p o ţi să
înţelegi ce im p o rtan ţă are dacă ieri ai fost t u rege
şi dacă azi este altu l rege în locul tă u — şi nici ce înseam nă
dacă cel care te-a d a t jo s de pe scaun este un străin
oarecare, sau chiar propriul tă u ta tă . D e a tîţia ani n-a
m ai d a t ochi cu t a t a — aşa că, oricum , nu-i m ai ducea
dorul. B a, în aceşti cinci ani a văzut-o pe m aică-sa,
p rin ţesa E lena, plîngînd de a tîte a ori din pricina ta te i,
încît p riv ea pe om ul acesta n u num ai ca pe u n străin,
ci ca pe u n străin rău.
Carol, plictisit, se u ita la băieţaşul acesta în uni­
form ă de cercetaş şi n u ştia ce să-i spună. î n drum ul
de la Cotroceni p în ă aici, în p alatu l de la şosea, unde
locuia M ihăiţă cu m am ă-sa E lena, regele îşi propusese
ca de în d ată ce-1 v a vedea pe fecioru-său, să-l strîngă
în b ra ţe . D a r cînd v ăzu că lucrurile fuseseră aran jate,
cu delicateţă, de frate-său Nicolae, ca să nu fie nim eni
de fa ţă , Carol socoti de prisos s& se cheltuiască în ase­

56
m enea efuziuni sentim entale. Cum in tră , închise uşa
după el, făcu u n pas în cam eră, răm ase pe loc, la doi
m etri de M ihai şi se u ită la el cîteva m om ente lungi,
fără să deschidă gura. P rin u rm are acesta e M ihăiţă al
m eu ! îşi zise el. Scum pul m eu M ihăiţă ! Sînge din sîngele
m eu ! F iul m eu M ihăiţă ! H m ! Scum pul m eu M ihăiţă ! . . .
Şi inim a, să zici că-m i b a te m ăcar un pic m ai iu te !
Se m i r a însuşi Carol cum , după o lipsă de cinci ani,
îşi revede fiul — şi cu to a te astea, în loc să se repeadă
la el şi să-l strîn g ă în b ra ţe , stă liniştit cu m îinile în
buzu n ar şi-l exam inează cu răceala cu care a r exam ina
u n căţeluş de p o rţelan . R ev o ltat de propria lui indife­
re n ţă , Carol v ru să zică ceva care l-ar încălzi şi pe el
şi pe M ihai. '
— N u v ii să m ă îm brăţişezi? îşi în treb ă el copilul.
Cu ochii în jos, M ihai răspunse:
— N u!
Regele prim i răsp u n sul cu recunoştinţă. A r fi fost
o scenă la fel de penibilă p en tru el, ca şi p en tru M ihai.
D re p t ră sp lată, Carol făcu ia r o pauză, pînă găsi o altă
în treb are, to t a tît de ta n d ră ca şi cea d in tîi:
— Ce m ai faci, M ihăiţă?
D upă p u ţin ă gîndire, copilul regal răspunse, to t cu
ochii-n jo s:
— B ine !
E ra to t ce-şi p u teau spune. Regele se u ită la ceasornic:
îşi pierduse aici zece m inute întregi. P e n tru o p rim ă întîl-
nire ajunge. Se apropie g ră b it de M ihai şi-l luă de m înă:
— H a i!
F ă ră nici o rezisten ţă, M ihai îl urm ă.
Cînd coborî scările, Carol văzu că jos este a şte p ta t.
Se opri p en tru cîteva secunde, apoi se în d re p tă spre
m aşină, ţinîndu-1 de m înă pe M ihăiţă al său şi cu nişte
ochi înroşiţi, din care curgeau şiroaie de lacrim i. V aleţii
şi gazetarii se d ăd u ră respectuoşi la o p a rte , şi, m işcaţi,
începură să plîngă şi ei.

î n tim p ce gonea spre Cotroceni, Carol nici n u se

u ită la M ihai care şedea alătu ri de el. E ra p rea m u lţu m it

W
de succesul cu care a plîns. E ra prim ul exam en d a t in
ţa ră — şi încă prim ul exam en d a t ca rege. Plîngea m ai
m u lt decît m u lţu m ito r: plîngea excelent. D ar cît de m ult
a tre b u it să m uncească spre a ajunge la această desă-
vîrşire. Se pregătea p en tru tro n încă din prim ele zile
ale anului 1926, cînd a sem nat actul de ren u n ţare la
tro n . E ra convins că, m ai curînd sau m ai tîrziu, to t va
fi rege şi ştia că un rege nu poate fi m are, decît num ai
dacă ştie să plîngă. D ar să nu plîngă oricînd. Se pricepea
şi ta ta să p lîn g ă. . . şi to tu şi, n-a fost m a re : plîngea în
m od prea anarhic. Se potrivea, nu se p otrivea — el
plîngea. Un ad ev ărat rege, însă, trebuie să plîngă num ai
la m om entul oportun. M înat de principiul acesta, Carol
a stu d iat la P aris, cu m arele a rtis t P ierre Dubois de Ia
Comedia F ranceză, a rta de a se em oţiona, de a-şi înroşi
nasul, de a-şi trem u ra buzele, de a-şi deschide robinetul
glandelor lacrim ogene şi de a-şi um ple ochii cu lacrim i,
oricînd credea că a r fi necesar.
D ar pe lîngă a rta aceasta de a plînge, pe care şi-o
însuşise p rin 6tudii, prin ţul mai era în zestrat şi cu d aru ri
fireşti, care. Ia nevoie, pu teau suplini to t ce a în v ă ţa t
de la P ierre D ubois: în afară de tro n , p rin ţu l m oştenise
de la ta ta şi nişte hem oroizi. E ra u in tern i, nu externi,
aşa că nu se vedeau. D ar dacă nu se vedeau, asta nu-i
îm piedica să-l m ănînce. Şi cum să-I m ănînce ! Avea
p rin ţu l Carol nişte m încărim i, de-i venea să urle ! N um ai
m area lui stăp în ire de sine şi d em nitatea lui de p rin ţ
regal îl îm piedicau să se scarpine în public şi să înjure
cum în ju ră omul de rînd la durere. D ar, suferinţa era
suferinţă, aşa că atunci cînd îl apuca m încărim ea, dacă
p ă s tra o ţin u tă discretă, i se um pleau ochii de lacrim i.
La înccput, Carol s-a sp eria t: ştia că ta ta , care a
m u rit de cancer rectal, suferise şi el ani de zile, înainte
de a m uri, de acest beteşug. A consultat, deci, Carol
to a te som ităţile m edicale franceze şi a c ă p ă ta t u n singur
ră s p u n s :
— E ste o re ctită ! D acă v reţi să scăpaţi de ea, supri
m aţi b ău tu rile alcoolice şi suprim aţi condim entele:
m u ştaru l, piperul, ardeii iuţi şi aşa mai departe !
D a r cum se întîm plă şi m uritorilor de rînd, lui Carol,
exact ce-i interziceau doctorii, asta-i plăcea lui m ai

68
m u lt: ardeii iu ţi, piperul, m uştarul. D e re n u n ţa t b&
m ănînce nici nu p u tea fi vorba. D ar nici « ă ia » n u
re n u n ţa u să-l m ănînce. Cu cît bea şi m înca el m ai m ult,
eu a tît îl m încau şi ei m ai m ult.
Carol, care-şi urm ărea destinul cu atenţie şi-i dădea
to t concursul, aprofundă chestiunea şi ajunse la con­
cluzia că şi această m încărim e — fatală, inevitabilă şi
inexorabilă — a r p utea fi de m are folo9 coroanei şi T ro­
nului. T rebuia num ai condusă şi disciplinată. Şi p rin ţu l
izb u ti şi de d a ta aceasta. Cu răbdare, Carol ajunse în
scu rtă vrem e 6ă aibă m încărim i nu num ai cînd m înca
şi bea ce nu trebuie, ci şi prin sim plă sugestie: ajungea
să-şi concentreze gîndurile înspre locul sensibil şi să-şi
spună că-1 m ănîncă, p en tru ca de în d a tă să-l m ănînce
aşa de rău încît să-l podidească plînsul.
A şadar, rectita îl servea pe Carol to t a tît de bine ca
şi cele în v ă ţa te de la Pierre Dubois. Din întîm plare,
însă, lacrim ile v ărsate acum cinci m inute de regele
Carol I I , nu se d ato rau nici cursurilor de a rtă d ram atică,
nici forţei de sugestie a lui Carol asupra rectitei — ci
unei fericite coincidenţe: în ain te de a fi venit să-şi v ad ă
fiul băuse a tîta coniac şi m încase atîte a feluri picante,
încît m încărim ile l-au ap u cat exact cînd avea m ai m are
nevoie de ele. Şi a fost destul să nu se scarp in e,.ca să
obţin ă efectul d orit. Carol, care ţinea m ult la Cel-de-sus,
vedea aici un sem n îm bucurător. Dum nezeu îl a ju tă !
D e aici şi satisfacţia n eţărm u rită care i se citea pe obraz.
P în ă acum , to a te au m ers bine. Mai răm înea de rezolvat
o problem ă: fosta lui soţie, p rin ţesa E lena. Nicolae
stă ru ia p en tru îm păcare:
— A scultă-m ă pe m ine ! i-a spus el azi dim ineaţă.
A nulează d iv o rţu l. E bine şi p en tru tin e şi p en tru ea
şi p en tru M ih a i!__ Ţ ara o să se b u c u r e ! . .. Nim eni
n-o să se m ai bage du p ă aceea în treb u rile ta le p a rti­
culare !
Ca să evite o discuţie, Carol îi replică:
— B ine ! Să m ă m ai gîndesc !
D ar cum plecă Nicolae, îl chem ă pe secretarul eăn
P uiu . Carol ţin ea m u lt la P uiu. E ra d eştept, vorbea
porcării, îi făcea ro st de femei — şi se bucura de pro­
tecţia R oşcatei, ceea ce era în ochii lui Carol u n titlu .

6»
 — Auzi, P uiule, ce-mi spune N icolae: să m ă îm pac
c u u u .. .
E ra in u til să continuie. P u iu ştia despre ce este vo rb a:
despre o îm păcare ale cărei urm ări a r fi p en tru el catas­
trofale. D acă regele redevine iar soţul legal al prinţesei
E len a — nici n -ar m ai p u tea fi vorba vreodată de reîn­
toarcerea Elenei Lupescu în ţa ră . Şi dacă E lena Lupescu
n u m ai revine în ţa ră , au to rita te a lui P u iu pe lîngă
rege a r fi definitiv com prom isă. P en tru P uiu, aşadar,
chestiunea îm păcării nu era o problem ă care privea
num ai pe Carol şi pe p rin ţesa E lena, ci pe el cel dintîi.
— Sire, răspunse P uiu, cu zîm betul Iui de b ăiat
cum secade, care-i plăcea a tîta Iui Carol. A r fi bine dacă
m aiestatea v o astră a r p u te a redeveni iar s o ţu l.. . (aici
suspendă fraza pe care o reluă num ai după cîteva
secunde) alteţei sale principesa E l e n a ! . . . Ţ a ra a r fi
fe ric ită . . .
P u iu ştia pe ce treb u ie să apese, ca să-i fie lui Carol
pe plac.
— Soţul ei ? făcu regele. În c ă n-am ajuns aşa de r ă u . . .
Id eea unei îm păcări îl scandaliza şi-l îngrozea. Nicolae
n u ştie ce spune. Să se îm pace cu E lena ! Cu o femeie,
c a re . . . D ar nici n u p oate fi vorba ! A r fi cea m ai m are
prostie. P roblem a îm păcării n u este o problem ă, p en tru
că nici n u există. P roblem a e a lta : care v a fi de aici
în ain te situ aţia legală a prinţesei E lena. P în ă în prezent
ea avea titlu l de p rin ţesă şi i se spunea a lte ţă . A cum a,
Carol era rege — şi e a . . . ? . . . Ce era ea ? E ra m am a
fiului său ! P o ate fi m am a fiului său p rinţesă, cînd ta tă l
e rege? P oate, de vrem e ce sînt despărţiţi. D ar Nicolae
este de altă părere. Şi D acu. Am îndoi îi scot ochii cu
acelaşi arg u m en t: Ţ a r a ! . . . M da, d a ! . . . Ţ a r a ! . . . Cel
p u ţin dacă a r fi n um ai ţa ra ! D ar m ai e şi m am a la m ij­
loc ! . . . Scum pa lui m am ă ! M aria. . . Şi m am a nu-i
com odă de loc ! . . . A cum a se plim bă p rin stră in ă tă ţi
şi se ţin e de in trig i, ca să v ad ă prietenii lui că aici, în
ţa ră , cu to a tă R estau ra ţia — nu există nici o stab ilita te
dinastică. Tocm ai acum ! . . . A sta-i m am a ! . . O neno­
rocire ! . . . Şi nu p o ţi să scapi de ea, decît dacă-i astupi
gura ! . . . C um ? Mai în tîi treb u ie s-o aduci înapoi. Şi
după a c e e a ? ... D u p ă aceea, cu ce o îm p a c i? .. . F iindcă

80
nici ea n u v a accepta o stare civilă oarecare. M am a 1
M am a v re a titlu ri, o n o ru ri. . .
— A m ajun9 ! zise Carol, către M ihai, in trîn d cu
m aşina pe p o arta p alatu lu i de la Cotroceni. D ă-te jos !
Supus, M ihai coborî din m aşină. Carol, cu ochii plini
de lacrim i, îl luă pe M ihai de m înă şi trecu pe lîngă soldaţii,
ofiţerii şi d em nitarii p alatu lu i, care-i ieşiseră în întîm -
pinare.
R ăm as singur cu fiul său, Carol îi spuse:
— De m îine o să sta i aici. V rei?
— N u ! răspunse M ihai cu ochii pe fereastră.
Carol p arcă nici nu-1 auzi.
— B ine ! făcu el. Aşa dar, de m îine, sta i a ic i. . . Şi
acum a, haide în a p o i!
î l urcă pe M ihai din nou în m aşină şi-l conduse pînă
la p a la tu l m am ei lui. D espărţirea fu sim plă, d ar zgu­
d uito are :
— B u n ă seara, M ihăiţă !
— B ună seara !
S ingur în m aşină, Carol răsuflă u şu ra t. O făcuse
şi pe asta ! Şi nu-i p ărea ră u — fiindcă abia acum s-a
convins că acest M ihăiţă îi v a fi de m are folos. Mîine,
gazetele v or povesti ţă rii cîte lacrim i de fericire a v ărsat
ta tă l cînd şi-a rev ăzu t fiul — şi ţa ra v a plînge şi ea.
Ţ ara e sentim entală şi se em oţionează uşor. E bine !
S entim entalism ul acesta al ţă rii îi v a fi de m are folos. . .
Va treb u i, deci, să aibă grijă să-i servească scene em oţio­
n a n te I . . . A cum a, ce u rm ează? . . . Să plece la C urtea
de Argeş ! . . . Acolo e m orm întul t a t i i ! . . . M in u n a t! . . .
î i v a fi şi m orm întul ta tii de m are folos ! . . . F iu l se duce
din p rim a zi de dom nie la m orm întul ta tă lu i s ă u . . .
iubitu lu i său ta tă F erdinand, de care a fost d esp ărţit
în m od a tît de c r u d .. . S traşnic 1 Ţ ara v a avea iar de
ce lă c r im a ... V a pleca chiar astăseară la C urtea de
Argeş ! . . . Şi v a pleca singur. Să ştie ţa ra că vrea să fie
singur ! . . . Singur el şi t a t a __ F ără m arto ri ! . . . E m ai
de e f e c t! . . . Aşa să scrie p re sa: că regele nu v rea să facă
p arad ă cu pelerinajul lui la C urtea de Argeş, ci, singur,
dep arte de ochii lum ii, vrea să îngenunche la mor-
mÎTit.iil ta tă lu i său şi să-şi plîngă durerea, d is c re t. . .
Singur 1

61
 — P u iu ! ii spuse el secretarului său cum ajunse la
Cotroceni. Să mi se pregătească trenul ! Plec peste o
oră la C urtea de A rg e ş !__ Trimite-mi-1 pe Mateescu.
G eneralul M ateescu se prezentă in d a tă :
— G enerale, plec la C urtea de Argeş, la m orm întul
t a t i i . . . Să nu m ă însoţească n im e n i... V reau să fiu
singur ! . . . în ţe le g i? .. . S in g u r ? .. . Convoacă-mi-o
u rgen t pe V alentina ! . . . S-o găsesc în tre n ! . . . N eapă­
r a t ! . . . V reau să fiu singur !

î n tre n , du p ă o n o apte de pioasă reculegere în staţia

C urtea dc Argeş, alătu ri de pioasa V alentina, a cărei
inim ă era plină de recunoştinţă pen tru m arele F erdinand,
care, cu şap te ani în urm ă, i-a fost un ocrotitor şi deschi­
zăto r de d rum uri spre M inisterul de război, Carol era
a tît de obosit, încît d im ineaţa cînd îşi puse pantofii,
începu să se în treb e dacă m ai e necesar să se
ducă pînă la m orm întul ta tii, sau dacă n -a r fi mai
bine să se în to arcă în d a tă la B ucureşti. D ar cînd
scoase capul pe fereastră şi văzu ofiţerii, soldaţii şi
agenţii pe care M ateescu îi trim isese o d ată cu trenul
regal spre a veghea ca regele să fie singur, înţelese că
n u m ai are încotro.
Singur, deci, aşa cum a cerut, o porni încet, cu capul
în jos înspre lăcaşul de veci al m arelui său părinte,
u rm a t de la d ista n ţă de cîteva plutoane de soldaţi şi
agenţi. A juns la m orm înt, Carol îngenunchie şi gînduri
care de care m ai triste îl n ăp ă d iră: el este aici s in g u r .. .
şi ea e singură acolo ! E a nu ştie ce face el aici, el nu ştie
ce face ea acolo ! . . . Apoi, banii ! . . . Perspectivele sînt
m ari, d ar pînă u na alta , e de cinci zile aici — şi încă
n-a făcut nici o is p r a v ă ... Şi m a m a ... Şi prinţesa
E lena . . şi M ih a i.. . şi partidele p o litic e ! D ar cîte
chestiuni încurcate nu-i stau pe cap !
Carol o ftă ! Greu să fii r e g e ! . .. D acă i-ar fi spus
cineva acest lucru cu o săptăm înă înainte, n -ar fi crezut.
Acu, însă, crede ! E greu !
Cu frun tea lip ită de p iatră , Carol sim ţi în m od vag
că n en u m ăraţi ochi sînt fixaţi asupra lui. A runcă pe

62
furiş o p riv ire ra z a n tă îm prejur şi zări eizme, pantofi
şj opinci. Mai răm ase nem işcat cîteva clipe, după care
ge ridică şi cu obrazul roşu şi ud de lacrimi îm belşugate,
ee îndreptă spre uşă, fără să se uite nici în d re ap ta, nici
în stînga. D urerea îi d icta să nu vadă pe cei care, în
ciuda dispoziţiilor regale, veniseră să plîngă alătu ri de el,
pe m u lt re g retatu l său ta tă .

D upă v izita la C urtea de Argeş, unde comunicase

atît de in tim cu sp iritu l părintelui său, regele se înapoie
la B ucureşti cu n en u m ărate idei şi cu m ultă d orinţă
de m uncă. D upă o oră, com andantul regim entului 9
V înători era la el.
— Spirule ! îi vorbi regelî. V reau să-ţi com unic m ai
întîi că l-am num it pe Belciug secretar general la interne...
şi că va avea în subordine S iguranţa generală a statu lu i.
Cum ţi se p are?
— E o m ăsură e x c e le n tă ! Bclciug e u n b a ia t de
ispravă. î l cunosc !
— B un ! făcu regele, vesel. Şi acum , o chestie care
te priveşte pe tin e. T u ap a rţii de M inisterul de ră z­
boi, n u ?
— D a!
— De azi treci la jan d arm erie ! . . . E şti inspector al
jandarm eriei. Aşa că, de azi a p a rţii de M inisterul de
interne.
— D ar p arcă Pricoleanu este inspector la ja n d a r­
m erie !
— Bine, bine ! N -avea tu grija lui Pricoleanu ! D e azi
el nu va m ai fi inspector. î l trec la M inisterul de război.
— A tunci n-o să m ai p o ată funcţiona ca prefect de
poliţie al Capitalei.
— Tocm ai de aia ! Ca să n u m ai funcţioneze, l-am
şi scos de azi de la prefectură.
— Şi în locul lui cine vine?
-T u !
— Eu?
— A dică, ce? Te tem i cum va că n-o să p o ţi fi un
prefect cel p u ţin to t a tît de d eştep t ca P ricoleanu?

63
 S piru M aram ă îşi trecu m îna p rin m u sta ţă , cu aerul
că s-ar codi să ră s p u n d ă . . . A uzi în treb are ? D eştept
ca Pricoleanu ! . . . P arcă cine n u cunoaşte deşteptă-
ciunea lui Pricoleanu ! N u era crim ă, n u era accident,
n u era incendiu sau m anifestaţie — să n u afli a doua
zi că peste cinci m in u te cel d in tîi la fa ţa locului a fost
dom nul prefect Pricoleanu. Să se fi p etrecu t în aceeaşi
clipă o su tă de nenorociri — şi la to a te dintr-o d ată
se afla la fa ţa locului, p este cinci m inute, dom nul pre­
fect Pricoleanu ! Se m inuna o lum e în treag ă cum se
a ran ja Pricoleanu să fie în acelaşi tim p p retu tin d en i
peste cinci m inute, d ar adevărul nu-1 cunoşteau decît
foarte p u ţin i: dom nul prefect Pricoleanu p u tea fi si­
m u lta n în o m ie de locuri, p en tru că n u era prezent
nicăieri. Nici n u se m işca de pe scaun. Avea grijă presa
de el. î n cei zece ani de prefectorat i-a educat în
aşa fel pe gazetari, în cît aceştia adăugau, în m od au to m at,
la to ate rep o rtajele lor, că cel d intîi la fa ţa locului a
sosit dom nul prefect P ric o le a n u ... D eşteptăciunea lui
Pricoleanu 1
— De, ştiu eu ? răspunse, în sfîrşit, cu u n zîm bet
m odest colonelul M aram ă. M-oi străd u i să fiu şi eu la
fa ţa locului p este cinci m in u te . . .
D ar Carol n-avea azi chef de glume.
— L asă prostiile, S p iru le ! P o ţi să fii, să n u fii,
trea b a ta ! . . . E u alta te -n tre b : ştii tu ce făcea P rico­
leanu p e n tru bu căţica de pîine a ta tii?
M aram ă îşi p riv i vîrful pantofilor şi n u îndrăzni să
răsp u n d ă. Mai bine l-ar fi în tre b a t Carol ce n u făcea
Pricoleanu p en tru bu căţica de pîine a t a t i i . . . F iindcă,
de făcu t, făcea m u l t e ... T ripouri, bordeluri, case de
rendez-vous, to a te fuseseră declarate de el moşie
regală — şi pe to a te le ad m in istra el personal, a ju ta t
de o seam ă de com isari vrednici şi de încredere. N u
era client să in tre în casele acestea cu ferestrele
închise, fără a lăsa, in direct, u n im pozit p en tru casa
regală. R ăfuiala d in tre Pricoleanu, vechilul coroanei şi
m atroanele ori patro n ii acestor stabilim ente, care nu erau
consideraţi decît nişte concesionari ai com erţului regal
de plăceri interzise, se făcea, de obicei, într-o atm osferă
cordială, ca în tre n işte oam eni oneşti şi cum inţi care-şi

64
cunosc interesele. A făcut, deci, to t ce p u tea Pricoleanu
p en tru bucăţica de pune a regelui F erdinand. Şi colo­
nelul M aram ă ştia că, din acest p unct de vedere, Carol
nu-i poate şi nici nu-i reproşează lui Pricoleanu că l-ar
fi servit prost pe ta ta . D im potrivă ! îi reproşează că
l-ar fi servit b in e! în că prea bine ! Pricoleanu a fost
sluga iu b itu lu i său ta tă F erdinand, care l-a alungat
acum cinci ani din ţa ră şi, im plicit, a fost şi a m ai răm as
sluga fam iliei Viziru. Şi asta nu i-o poate ierta Carol lui
Pricoleanu !
— E i, Spirule, ce? strigă regele, pe care discreţia
şi jen a lui M aram ă îl scoteau din sărite. Ţi-ai în g h iţit
lim ba ? Zi-i ? Ştii sau nu ştii ? . . . H ai, lasă m ofturile că
doar sîntem în tre n o i . . . Vechi p rie te n i!
M aram ă îşi ridică ochii, întîlni p rivirea su p ă ra tă a
regelui — şi -începu să rîdă.
— P ăi, ştiu ! Cum să nu ştiu !
— Aşa te v reau , Spirule ! Să ştii ! . . . Să ştii că am
nevoie de bani. B ani m u l ţi ! Ţ ara are nevoie de bani.
Am nevoie de b an i chiar p en tru tin e . . . zece la su tă e al
t ă u ! . . . B ani m u lţi, Spirule, b a n i . . . Mă înţelegi?
B ani ! . . . B ani ! . . . B ani ! . . .
Şi, ca-n friguri, continuă să bolborosească: B a n i .. .
b a n i... b a n i... b a n i! ...
Noul prefect de poliţie al capitalei îl lăsă pe rege
eă se m ai potolească n iţel şi, lipindu-şi călcîiele, răspunse
m ilită re şte :
— Sire, ordinul se v a executa. Vor fi b a n i !
— M ulţi? se ag ăţă Carol, ca un copil, de m îneca lui
S piru M aram ă.
— M u lţi! M ulţi de to t, sire !

Misiunea guvernului M arinescu era îm plinită. Con­

sultările p en tru noul m inister începură im ediat la p ala­
tu l de pe Calea V ictoriei. Cel d in tîi fu prim it în aud ien ţă
profesorul Arghir, care, cum in tră , spuse regelui grav:
— Sire, de alaltăieri am început să scriu istoria
dom niei ta le . . . Dă-m i voie să te num esc Carol cel
curajos !

B — «. 1228 66
 Regele se supuse:
— Dom nule profesor, nu u ita că eu nu sînt decît
elevul dum itale, şi că de la dum neata nu po t decît să
învăţ !
— M ulţumesc, sire !
— Şi eu, dom nule profesor. De altfel, se p are că
însuşi Cel-de-sus vrea ca dum neata, profesorul meu,
să iii cel dintîi pe care-1 prim esc în casa mea.
A rghir oftă.
— Casă, da, s i r e ! . . . Nu p a l a t ! . . . O b ia tă casă,
părăsită, neîngrijită, cu covoare ru p te ! Se cunoaşte
că n-a fost stăpîn pe aici ! N u, sire, ţa ra n-ar fi dem nă
de regele ei, dacă regele n-ar avea un p a la t dem n de
ţa ră . . .
Cele ce spunea A rghir îi plăcură m u lt lui Carol,
p en tru că traduceau propriile lui gînduri. T rebuie un
alt p alat, alte covoare, altă c a p ita lă ...
— Dom nule profesor, zise el, într-o zi vom exam ina
m ai pe îndelete această problem ă care-mi stă şi mie la
in im ă .. . Azi, te-aş ruga să-m i spui ce părere ai despre
un nou guvern?
— Dacă mi-aş perm ite să dau sfatu ri regelui meu,
i-aş spune că trebuie n eap ărat un nou guvern. S-a
pctrecu t o revoluţie p en tru care sînt absolut necesare
forţe noi. Un guvern de oam eni cinstiţi. Cu condiţia
ca regele m eu să nu-i ro a g e. . . Cine e cin stit v a veni
s in g u r. . .
— S înt convins ! zise Carol. Ai d re p ta te. T rebuie
un guvern de oam eni cin stiţi. Aş vrea un m inister care
să nu aibă în fru n te un şef de p artid !
— Negreşit, sire ! Nu este bine ca ţa ra să aibă u n
guvern de clasă ori de p artid .
— Tocmai ! Şi de aceea m -am gîndit la Ju g ăn a ru .
Ce zici de un guvern Ju g ă n a ru ?
— Sire, omul acesta a fost rid icat peste puterile
lui. Mai m u lt nu merge. Şi apoi, Ju g ăn a ru nu m ai
reprezintă azi un simbol al ţărănim ii. Prestigiul lui a fost
ros de Dacu pe trei sferturi, pe d in ău n tru . Un guvern
Ju g ăn a ru ar însem na să avem m ai m ult ţărănism , aşa
cum un guvern D acu ar însem na să avem m ai m u lt
naţionalism . A cum a, însă, a sosit vrem ea unor form ule

66
noi, nu a formulelor vechi pentru care a fost de ajuns
şi regenţa.
— D ar un guvern T itulescu?
— Nu se poate, sire ! replică A rghir cu o p ro m p ti­
tu d in e în care se citea enervarea. Aduce m ulte servicii
în stră in ă ta te . Să răm înă acolo. Aici n-are ce căuta.
— De ce?
— V orbeşte p rea m u lt !
Regele, am uzat de argum entul lui A rghir, zîm bi:
— D a, da ! Ai d re p ta te . P rin urm are a r treb u i
să m ă gîndesc la un guvern N eaţă !
— Im posibil, m aiestate ! U iţi, probabil, care a fost
atitu d in e a lui N eaţă la 4 ianuarie. Că acum a încearcă
să dea e x p lic a ţii.. . Şi în nici u n caz un guvern N eaţă
cu T raian S ăp u n aru !
— D ar ce ai cu T raian S ăp u n aru ?
— Sire, află că T raian S ăpunaru zbiera că te
îm puşcă dacă îndrăzneşti să vii înapoi.
— Şi pe cine recom anzi d u m n eata?
— P e Prezan ! N um ai pe generalul P rezan. U n
m are general şi un m are p atrio t. Lui P rezan sînt gata
să-i dau sprijinul m eu nelim itat şi necondiţionat. P re­
zan, da ! . . . E ste un om cinstit ! . . . Lui nu-i fac opozi­
ţ i e . . . aşa cum nu fac n im ă n u i... Mie, după recunoa­
şterea m eritelor mele, în stră in ă ta te , ţa ra n u m ai are
ce-mi da. De d a t, îi pot da eu.
Carol, m işcat, luă de pe birou o cutie şi i-o în tin se:
— Dom nule p ro fe so r! P e n tru m eritele dum itale
culturale, ţi-am aco rd at cordonul Carol I . . . Ia r p en tru
sfaturile dum itale, îţi m ulţum esc din to a tă inim a. Te
asigur că voi ţin e seam a de ele.
A rghir se înclină.
— M ulţumesc p en tru cordon, sire ! . . . D ar sîn t sigur
că to t pe Dacu îl vei num i prim m inistru.
S urprins o clipă, regele pufni de rîs:
— Te ştiam apostol, dom nule profesor, d ar nici­
decum profet. Va treb u i să-l pun pe D acu. N-am încotro.
Sînt obligat. N u ştii? în politică porneşti de la o ideie
şi eşti silit să ajungi la alta. D ar să ştii că m ă gîndesc
şi la P re z a n . . . D acă a r fi să-l num esc pe P rezan, ai
accepta vice-preşedinţia ?
 A rghir roşi de u m ilinţă. P rezan preşedinte, şi el
num ai vicepreşedinte ! Nu ! Decît o asem enea situ aţie
ruşinoasă, m ai bine num ai m inistru.
— N u, sire ! Nici să nu pom eneşti despre aşa ceva.
S-ar speria ceilalţi. Mă m ulţum esc cu un sim plu m inisteriu.
— Care?
— Acela pe care nu-1 v a prim i nim eni. P e n tru că
eu, sire, sîn t u n b iet profesor care-şi vede de trea b a
lui. Un b iet occidental, ră tă c it în această ţa ră orien­
tală. Cînd u niversităţile am ericane văd în m ine pe cel
m ai proem inent rep rezen tan t al culturii contem porane
— în ţa ra m ea n u mi se dă nici m ăcar a tîta aten ţie cît
se acordă cu tărei doam ne care se agită în saloanele
pariziene.
Cel din u rm ă d in tre şefii de p artid e consultaţi de
rege fu D acu.
— D om nule D acu, începu regele, m i-ai spus că-mi
sta i oricînd la dispoziţie. A sosit m om entul.
— R egret, sire, că nu p o t să a c c e p t!
— De ce, dom nule D acu? P arcă ne-am înţeles !
— S înt bolnav. De cîteva săptăm îni duc pe picioare
o gripă cu tem p eratu ră de 38 de grade.
Regele a r fi v ru t să găsească pe fa ţa lu i D acu
urm ele gripei, d ar se osteni în za d ar: D acu p ărea p er­
fect sănătos.
— Sper, dom nule D acu, că acum a n u m ai ai tem ­
p e ra tu ră .
— A cum a n -a m ! D ar s-ar p u tea să am d is e a r ă ...
sau m îin e. . .
E ra a tît de n e a şte p ta t răspunsul lui D acu, încît
regele, in stin ctiv , făcu u n pas înapoi:
— D oam ne fe re ş te !
— D esigur ! zise D acu, pe care zîm betul ironic al
regelui nu-1 stingherea. Şi apoi, tem p eratu ra pe care
am avut-o şi n-am îngrijit-o, m -a slăbit te rib il. . . Sim t
că am urgentă nevoie de o d ih n ă . . .
— Te vei odihni, dom nule D acu, te vei o d ih n i!
in sistă regele. De fa p t, p u tem suspenda lucrările
P arlam en tulu i, ca să-ţi p o ţi lu a un concediu.
— Va fi greu, s i r e . .. N u se p o a t e ! . . . Ca prim
m inistru , m ai ales în prim ele zile de dom nie a m aiestăţii

66
v oastre, n u m i-aş p u te a perm ite u n concediu* • • N um iţi
p e u n a ltu l. . .
Regele îl asculta şi citea în vorbele lui îngîm farea
om ului care, fiindcă se sim te tare , este decis să n u cedeze
decît dacă este im plorat.
— Am înţeles 1 zise regele, cu o p o liteţă rece. G ripa
te îm piedică să iei o h otărîre. D ar eu înţeleg să m ă
conduc în dom nia m ea num ai după norm ele constituţio*
nale. Şi norm ele acestea constituţionale cer ca d um neata
să formezi guvernul, p en tru că du m n eata d eţii majori*
ta te a în P arlam en t. De aceea, dom nule D acu, te r o g . . .
şi in s is t. . . eă prim eşti însărcinarea de a face guvernul.
P reşedintele n aţio n al-ţărăniştilor îşi epuizase to ate
obiecţiile posibile spre a putea să apară în ochii rege­
lui d re p t un om care n u se îndeasă la p u tere aşa
că acum a p u tea să accepte. F rîngindu-şi tru p u l ţeap ă n
în două, răsp u n se:
_Jn fa ţa voinţei m aiestăţii voastre, m ă închin I
— M ulţum esc ! zise regele.
Şi adăugă, pe u n to n glum eţ:
— Ştiam că p atriotism ul dum itale.va învinge g r i p a .. .
Şi acum a, dom nule preşedinte, ca să n u ne pierdem
vrem ea, ce părere ai despre situ aţia ju rid ică a m am ei
m ele şi a m am ei copilului m eu ? . . . E ste o problem ă
care m ă supără. Ţ ara vrea să fie lă m u r ită .. .
— Sire, soluţia e p re g ătită ! M ama m aiestăţii voastre
se v a num i regină — regina M aria — fă ră a i se spune
m aiestatea s a . . . Ia r m am a m arelui voievod Mihai se va
num i m aiestatea sa E lena, fără a i se da titlu l de regină 1
F orm ula i se p ăru lui Carol a tît de ingenioasă, m cît
scu tu ră m îna lui Dacu de cîteva ori:
— Te fe lic it! S per că pînă şi m am a v a fi satisfăcută.

Soarele am iezii de iunie se prelingea ca o p a stă de

plum b to p it peste capetele şi feţele jandarm ilor şi
agenţilor ad u n aţi în p iaţa Gării de N ord s-o intim pine
pe regina M aria. E ra încă un m om ent em oţionant în
istoria re sta u raţiei: regina M aria îşi întrerupea brusc
voiajul în stră in ă ta te , unde avea trea b ă şi se întorcea

69
grftbitft In ţa ră , spre a-1 îm b răţişa pe iu b itu l ei fiu. De
aceea, to ţi a ştep ta u , asu d aţi şi n erăbdători, trenul.
— Mă, cînd vine odată tren u l ăla, că ne topim de
sete 1 ... U raaaa ! . . .
Sosise în capul pieţii p atria rh u l care se dădu jos
din m aşină şi urcă scările dinspre peron. P este cinci
m inute sosi şi fostul regent S ărăţeanu, salu tat de m ul­
ţim ea fiartă şi dornică de o lim onadă, cu un « u ra aa !»
p re lu n g .. . P este alte cinci m inute apăru şi regina Elisa-
b eta a G reciei. . . Şi, aşa, din cinci în cinci m inute,
ap ăru ră, unul du p ă altul şi D acu şi Crai-Voievod şi
Ju g ăn a ru şi Spiru M a r a m ă ... pînă sosi însuşi regele
Carol I I , îm preună cu voievodul Mihai şi p rin ţu l
Nicolae. De aici înain te, jan d arm ii lui M aram ă şi agenţii
lui Belciug îşi deplasară uralele spre peronul de sosire,
unde m em brii familiei regale, m iniştrii, au to rităţile,
stătea u cu gîtul în tins şi se u itau cum se apropie trenul
m ult a ş t e p t a t.. . M aiestuos, sclipitor, pufăind cu im por­
ta n ţă , tren u l regal in tră , cu viteză din ce în ce
m ai scăzută în gară, şi lunecă lin iştit de-a lungul
peronului.
D in uşa vagonului, regina M aria, radioasă în to aleta
ei gris aso rta tă la p ălăriu ţa ei de aceeaşi culoare, salută
de d eparte m ulţim ea. Apoi, nerăbdătoare să-l strîngă la
p iep t pe Carol al ei, nu a ştep tă ca trenul să se oprească,
ci sări jos din m ers, şi, îm b u jo rată de fericire, alergă spre
rege, cu braţele deschise:
— Carol ! D ragul meu !
Şi sărutîndu-l cu p atim ă pe am îndoi obrajii, de
cîteva ori, îi şo p ti:
— Secătură !
Carol, cu ochii a tît de in u n d aţi de lacrim i încît n u
p u tu distinge exact pe cine are în b raţe, strigă sfîşietor:
— M amă ! . . .
Şi, în plină îm b răţişare, îi strecură, cu năduf, în
ureche:
— Ia r ai în cep u t cu m ahalagism ele d u m itale?
 Deşi pe birou cu două v en tilato are : unul în d reap ta
şi celălalt în stînga, lui Stănică Popescu to t îi era
cald. Cald de nu mai putea. A şteptarea aceasta îl în­
nebunea. De azi dim ineaţă scrisese regelui C arol:« Maies­
ta te , Am Servit pe Gloriosul Marele Vostru Unchi Carol
I, în v in g ăto ru l Oastei Lui Osman Paşa La P levna, L-am
Servit Pe Marele Vostru T ată Glorios, Regele Ferdinand I
Cel Loial, învin g ăto ru l N em ţilor La M ărăşeşti, Vreau
Din T ot sufletul meu De Romîn Să Servesc Pe M aiestatea
V oastră Cu T oată dragostea m ea. P en tru A ceasta Nu
Solicit M aiestăţii Voastre Decît 0 aud ien ţă.»
Scrisoarea aceasta i-a scos peri albi lui Stănică
Popescu. 0 viaţă întreagă a ştiu t că dacă te adresezi rege­
lui, scrii cu iniţiale m ari num ai anum ite cuvinte. Cum

71
a r fi « M aiestate» sau « T ro n » , sau « D inastie», sau
alte su b stan tiv e sfin te de felul acesta. D ar de trei zile,
de cînd i-a ad resat lui Carol II o cerere de au d ien ţă şi
n-a p rim it nici un răspuns, S tănică nu m ai ştia ce să
creadă. Şi cînd aseară l-a m ai inform at şi un binevoitor
de la p alat că regele e foc su p ărat pe el, S tănică Popescu
şi-a p ierd u t capul cu to tu l. S u p ăra t — de ce? De ce?
De ce să fie su p ărat regele pe un cetăţean d ev o tat şi
cinstit ca Stănică Popescu, p ro p rietaru l celui m ai m are
ziar rom înesc: Globul?
Şi-a stors creierii Stănică P o p escu . . . p oate o fi asta,
poate o fi a ila ltă . . . degeaba ! . . . P rostii ! Nu asta l-a su­
p ă ra t pe m aiestatea sa regele Carol I I . 0 fi altceva. C e ? .. .
Şi s-a oprit la scrisoare ! . . . Să ştii că regele s-a su p ărat
că în scrisoare i-a pus şi cuvinte cu iniţiale mici ! . . .
A sta e ! . . . T oate treb u iau să înceapă cu litere m ari ! . . .
T o a te ! Şi « su fletu l m e u » ... Şi « dragostea m e a » ...
şi « audienţă » . . . to a te ! . . .
M ulţum it că a d a t de fir, Stănică Popescu a aştern u t
pe h îrtie o nouă cerere de audienţă şi l-a trim is cu ea la
p a la t, personal, pe consilierul său intim Mihail Ghiora,
zis Segălică. Şi acum a, năduşea aşteptînd. E ra chestie
de o n o are! E l şi t r o n u l ! . . . T ronul şi d i n a s t i a ! ...
T ot program ul g a z e t e i ! ... T ronul şi d i n a s t i a ! ...
F ără asta, vorba a i a . . .
E ra să şi spună şi vorba aia, dacă în clipa aceea n-ar
fi in tra t Segălică.
— E i? sări Stănică din fotoliu. Ce-ai fă cu t?
— Nimic ! zise G hiora, trist.
Cu un leşin la inim ă, Stănică abia m ai p u tu bîlbîi:
— Ce-i aia nim ic, Segălică? Spune !
— Nimic ! . . . A ru p t scrisoarea m atale în bucăţi-
b u că ţe le. . . uite-aşa !
— Cine?
— Begele !
— Chiar regele?
— Chiar el ! Cu m îinile l u i . . .
— De unde ştii?
— Mi-a spus-o generalul M ateescu. Zicea că era
aşa de furios regele, că s-a făcut galben ca ceara şi că
i-au ieşit ochii din o rb ite . . . uite aşa !

72
 — P ăi de ce? în treb ă Stănică, m ai m u lt m o rt decît
viu. N-a spus nim ic?
— B a de spus a spus el c e v a !
— Ce ?
— E i, ce !
Aici, Stănică redeveni Stănică. Cu u n m uget de
m înie, sări la G hiora, îi puse m îna în piept şi începu să-l
sc u tu re :
— Mă, spune m ă, că acuş u it cine e ş t i ! . . . Spune,
m ă, că te ucid !
G hiora în d ep ărtă încetişor m îna lui S tănică şi
ră sp u n se:
— P ăi, să-ţi spun ! D acă ţii a t î t a . . . îţi spun ! A zis
o singură v o rb ă: peştele !
D in to t obrazul lui Stănică nu se m ai vedea decît
albul ochilor, căscaţi de groază şi disperare.
— Peştele ! bolborosi directorul Globului. M aiestatea
sa regele Carol I I să m ă facă peşte ! . . . M aiestatea sa
regele Carol I I !
— D a, da ! îl asigură Ghiora căruia-i sîngera inim a
de m ila patro n u lu i său. M aiestatea sa regele Carol I I . . .
U n urlet jaln ic ţîşni din gura lui Stănică Popescu:
— D e ce, m ă? De ce? Zi t u : de ce? Ce i-am fă cu t?
D upă ce-şi aprinse o ţig ară , G hiora îi răspunse:
— E i, de ce !__ N um ai de m am ă nu l-ai în ju r a t!
Lui Stănică îi veniră lacrim i în ochi de n ed rep tatea
care i se face.
— Să-l în ju r de m a m ă ? ... E u să în ju r de m am ă
pe m aiestatea sa regele Carol I I ! . . . Adică c u m ? . ..
A sta ar însem na s-o în ju r pe m aiestatea sa regina
M a r ia .. . Se p o ate să zici tu u n a ca a s ta ? T u, să zici
u n a ca a sta ?
— D ar cine zice, coane S tă n i c ă ? ... Tocm ai că
M ateescu zicea că pe m aiestatea sa regele Carol I I num ai
de m am ă nu l-ai în ju rat. Da-ncolo, cine a su sţin u t, în
to ţi anii din urm ă, cam pania an ticarlistă dusă de liberali,
dacă nu d u m n eata?
Spre uim irea lui G hiora, chipul lui S tănică, în loc
să se întunece şi m ai m ult, se lum ină dintr-o d ată.
— Ce-ai spus, m ă Segălică? strig ă directorul Glo­
bului, vesel. D e aia e s u p ă r a t ? ... P ă i d u -te-n d ată la

73
M ateescu şi spune-i că aia a fost politică, m ă . . . P olitică,
mă ! . . . Politică ! . . . Mă auzi, m ă, sau nu ? . . . Politică ! ...
Şi în politică nu se mai supără n i m e n i ! ... Şi să se
supere tocm ai o m inte lum inată ca m aiestatea sa regele
Carol I I ? . . . P o li t i c ă ! ... L-am în ju ra t pentru că aşa
cereau atunci interesele ţ ă r ii. . . D ar acum , s-a isp ră v it. . .
M aiestatea sa regele Carol I I e regele n o 6 t r u ! ... Stă-
pinul n o s t r u ! . .. Să îndrăznească cineva să se atin g ă
de el, că-1 ta i ! . . . Aşa să-i spui lui M ateescu: că aia a
fost politică, m ă, nu ceva serios ! . . . Politică ! . . . D u-te,
m ă, la Mateescu şi spune-i că pun gazeta la dispoziţia
m aiestăţii sale regelui Carol I I . . . Ce-o vrea, aia să
facă din e a . . . N-o să ies din cuvîntul lui nici m ăcar
c-o i o t ă . . . H ai, d u -te !
D ar Ghiora nici nu se m işca.
— D egeaba, coane Stănică ! făcu el. I-am spus-o
şi asta lui M ateescu: « D o m n u le general, te rog com u­
nică m aiestăţii sale regelui Carol I I că dom nul S tănică
Popescu îi stă cu tru p şi suflet la dispoziţie şi că nu va
ieşi din cuvîntul lui niciodată ! N iciodată ! N um ai să-l
prim ească !» M ateescu m-a ascultat, a in tra t la rege şi
cînd a ieşit, ce crezi că mi-a spus?
— H ai, spune o dată ! zise S tănică Popescu, care
m ai m u lt horcăia decît vorbea.
— « Spune-i peştelui — aşa a zis m aiestatea sa regele
Carol I I — spune-i peştelui că oricum , fie că-1 prim esc,
fie că nu-1 prim esc în audienţă, to t n-o să-l las să iasă
din cuvîntul m e u » .. .
De d ata aceasta, directorul Globului a înţeles. F ără
p u tere, se tîrî pînă la birou şi se lăţi ca un alu at moale
în scaunul lui de director. Acuma nu-i mai era cald,
ci rece. îngh eţaseră în el şi sîngcfe şi inim a şi creierii.
G heaţă ! . . . De ju r îm p rejur num ai gheaţă ! . . . Maies­
ta te a sa regele nu vrea să-l prim ească. . . Şi-l mai şi
a m e n in ţă ... M aiestatea sa r e g e l e ! ... Şi m intea, m in­
tea refuză să-i vină în tr-aju to r. Regele Carol II trebuie
î n d u lc it... d ar c u m . .. cînd mei nu-ţi dă voie să te
apropii de el ?
— Mă, Segălică ! zise directorul Globului, cu ju m ă ta te
de gură. Ce-ar fi să-i tragem un articol de omagii la adresa
m aiestăţii sale regelui pe chestia declaraţiilor lui D acu?

74
 V orbea, d ar fă ră convingere, cu to tu l lipsit de spe­
ra n ţă ;
G hiora se strîm b ă, p lictisit:
— Lasă fleacurile astea, coane Stănică !
P e Stănică îl apucă un nou acces de revoltă.
— E i cum , m ă? strigă el bă tind cu pum nul în m asă.
P ăi aşa m erge tre a b a ? E u să zac aici, în tim p ce m ii
de lichele să se p o ată îndesa la pom ana regală? T oţi
derbedeii să p o ată ajunge la el şi eu, eu, S tănică
P o p escu . . . eu, care sînt cineva în ţa ra rom înească, să
fiu aru n c a t ca o o trea p ă?
D ar în sufletul lui sim ţea că u rlă în d eşert. T ăcu,
deci, şi răm ase iar nem işcat, cu privirea goală şi cu
obrajii căzuţi, ca un om care nu vede în ain tea lui decît
ştreangul sau f a lim e n tu l! ... F a lim e n tu l! ... C uvîntul
îi apăru în m inte cu litere de foc şi-l galvaniză ! S tănică
Popescu fa lit? Nu ! Nu ! Nu ! . . . Nu se poate ! Stănică
Popescu e firmă solidă ! Stănică Popescu m ai ştie să
lu p te ! A trec u t el, Stănică Popescu, şi prin altele, m ai
grele ! . . . Nu ! . . . în că n-a m u rit S tănică Popescu ! . . .
S tănică Popescu m ai are i d e i ! . . . Idei ! . . .
— Segălică ! strigă el voios. Am găsit ! . . . Ceva di-
g ra n d a !... 0 idee p rim antîi... Să i-o recom anzi lui M ateescu
p e N ineta p en tru m aiestatea sa regele Carol I I . . .
Lui Segălică începură să-i joace ochii în o rb ite:
— Pe N in e t a ? ... F ina dum itale?
— E a ! . . . G îndeşte-te, Segălică ! . . . Şaptesprezece
anişori m ă ! . . . T rufanda ! . . . P ro sp ătu ră ! . . . 0 bom ­
b o a n ă ! .. . Să ştie m aiestatea sa regele Carol II ce-i
în stare să facă Stănică Popescu pentru ţ a r ă . . . Ş ap te­
sprezece a n iş o r i... Să răscoleşti to t B ucureştiul şi nu
găseşti două ca N ineta m ea ! . . . H ai, du-te fuga ! . . . N u
sta, că nu-i tim p de p ie r d u t!
Ghiora, căruia ideea îi dădea şi lui m ari speranţe,
era acum dincolo de uşă, cînd Stănică alergă după el:
— M ă. . . şi să ştie m aiestatea sa că-i de la m îna
m e a . . . Auzi ? . . . C-alm interi n-am făcu t nici o brînză !
S u p ărat, Segălică îi răspunse:
— Ia nu mă mai m uştrului a tîta , coane, că doar
nu-s copil ! . . . Ştiu eu ce-i aia ! . . . Chestie m are, coane !
Ce ? . . . E p e n tru în tîia oară ?

75
 S tănică n u m ai spuse o vorbă. A vea to a tă încre­
derea.
*

C ras şi greoi, A ureanu, condus de p rin ţu l Nicolae,

urca scările din dos ale p alatu lu i, gîfîind şi gem înd
de oboseală, cu exageraţie o sten tativ ă, ca să-şi arate
nedum erirea: de ce pe scările din dos? N u înţelegea
rostul acestci m ăsuri conspirative. P e n tru în tîia oară
în lunga lui v iaţă politică i se întîm pla să fie p rim it
în au d ien ţă de rege pe altă uşă decît cea din fa ţă . In trig a t
de ciudăţenia fap tu lu i, îl întrebase pe p rin ţu l N icolae:
— De ce pe aici, a lte ţă ?
D ar Nicolae îi răspunsese evaziv:
— E ste v o in ţa fratelui m eu !
A ureanu îşi d ăd u seam a că m ai m u lt n u v a p u tea
scoate de la p rin ţ şi, resem nat, începu să urce tre a p tă
cu tre a p tă , tam ponîndu-şi m ereu cu b a tista fru n tea
şi gîtul.
Regele îi făcu o prim ire m ai m u lt decît prietenească:
— D om nule A u rean u . . . dom nule A u re an u . . . te văd
în sfîrşit ! . . . P e unde ai fost ? . . .
— M-au prins evenim entele, sire, tocm ai p rin Bos­
nia şi H erţeg o v in a. . . D ar cum am aflat, am lăsat
to tu l b a ltă . . .
— Bine ai f ă c u t ! Avem trea b ă m u ltă, dom nule
A u r e a n u ! ... T rebuie să curăţim grajdurile, dom nule
A u re an u . . . Şi în prim ul rîn d , cele liberale !
A ureanu ascultă şi înregistră cuvintele regale cu
o ureche com plezentă. Ştie că regele u răşte to t a tît
de m ult pe Viziri, cît îl urăsc şi Vizirii pe el, încă din
1919, de la prim a lui re n u n ţa re la tro n — şi că cea m ai
obsedantă preocupare a lui Carol este să le dezm em ­
breze p artid u l. Deşi de trei ani fru n taş liberal, A ureanu
nu avea nici el nim ic îm potriva dislocării p artid u lu i
naţional-liberal, în care im igrase doar provizoriu. T o ată
v ia ţa lui, A ureanu a ad erat sau a în tem eiat cîte u n
p artid politic, sub rezerva provizoratului. A ureanu îşi
făcuse din acest provizorat o v irtu te, p en tru că nu şi-a
pus niciodată experienţa politică la dispoziţia unui p artid ,
ci num ai la dispoziţia regelui. Ia r dacă din 1927, A ureanu

76
părea că se stabilizează în p artid u l liberal, în care â m ai
fost m em bru fru n taş cu m ulţi ani în urm ă, aceasta s-a
p u tu t întîm pla num ai p en tru că, de cînd a m urit regele
F erd in an d , nu se m ai găsea la p alat un alt suveran pe
care să-l p o ată servi şi care să-şi dea seam a că el îl ser­
veşte. Acum a, însă, palatul era din nou locuit — şi
A ureanu avea cu cine vorbi.
— A propos de liberali, sire ! zise el. C unoaşte m aies­
ta te a v o astră declaraţiile făcute aseară de Sorcoveanu?
De cînd s-a în ap o iat în ţa ră , Carol nu prea auzise
m ulte despre Sorcoveanu. T o t ce ştia era că Dacu,
p en tru a se debarasa de bunul său prieten Sorcoveanu,
care-şi perm itea oarecare independenţă în p a rtid , i-a
a ra n ja t o farsă: în tr-o seară, cînd ştia că Sorcoveanu
Be duce la O peră, D acu a trim is acolo cîţiva generali
n aţio n al-ţărăn işti, care, cum îl vor vedea pe Sorco­
veanu, să se ridice cu to ţii şi să părăsească sala, dem on­
strativ , în văzul lum ii întregi. A doua zi, generalii — to t
după indicaţiile lui D acu — au explicat prin presă că
m anifestaţia lor ostilă de aseară se datoreşte indignării
ce-a stîm it-o în sufletul lor de rom îni, prezenţa într-o
sală de operă rom înească a unui filogerm an, care a
pactizat cu nem ţii în tim pul războiului de întregire.
Incidentul a a v u t consecinţele urm ărite de şeful naţional-
ţără n iştilo r: Sorcoveanu, dezgustat nu a tît de gestul
generalilor care n u erau decît nişte unelte, cît de fă ţă r­
nicia lui D acu, dem isionă în aceeaşi zi din p artid . A sta
era to t ce ştia regele despre Sorcoveanu.
— N -am au z it nim ic ! zise Carol.
— E p u r şi sim plu s e n z a ţio n a l! rîse A ureanu. în c h i­
puiţi-vă, sire, că Sorcoveanu a devenit scutierul Vizirilor !
— Sorcoveanu? făcu regele, sincer uim it. Tocm ai el?
Doar V izirii s-au p u rta t cu el şi m ai ră u decît D acu ! . . .
— Ce-are aface ! replică A ureanu. Ca să se răzbune
pe D acu ! . . .
— D a ? Şi ce spune în declaraţiile lu i?
— Justifică atitu d in e a de rezisten ţă a liberalilor fa ţă
de re s ta u ra ţie . . .
— Serios? zise regele pe care b u n a dispoziţie îl
părăsi brusc.
— D a 1 Şi d ă arg u m ente d estul de pican te 1

77
 Şi  ureanu a ră tă regelui cum Sorcoveanu este u im it
că se găsesc unii care dezavuează pe liberali, cînd
liberalii ar trebui de fapt felicitaţi. Să presupunem
— zice Sorcoveanu — că reîntoarcerea lui Carol şi lovi­
tu ra de sta t din 6 iunie n-ar fi întîm pinat nici o rezis­
te n ţă . D ar cine garantează că peste o săptăm ână nu
s-ar da o nouă lovitură de s ta t, p en tru răstu rn area lui
C arol? Şi cum ar trebui să fie în tîm p in ată acea contra-
lovitură ? T o t fără rezistenţă ? Din această lipsă de
rezisten ţă, ce s-ar deduce? Că în ţa ra rom înească nu
există o opinie publică şi că poporul rom în este lipsit
de orice sim ţ dem ocratic care să-l aju te să cîntărească
o schim bare, în ain te de a o accepta sau respinge. Aşa
că, p artid u l liberal, opunîndu-se în prim ele m om ente
loviturii de s ta t, nu num ai că şi-a salvat onoarea sa de
p artid dem ocratic, d ar a salvat însăşi ideea dem ocra­
ţiei — şi prin aceasta a servit ţa ra şi tronul. Ceea ce dă
valab ilitate restau raţiei, aşadar, este însăşi opoziţia p a r­
tidului naţional-libera), care, dacă iese înfrînt de m a jo ­
rita te a ţării favorabilă revenirii lui Carol în ţa ră , iese
m ărit prin curajul său de a ţine sus, cu orice p re ţ,
drapelul dem ocraţiei !
— D ar ştii că e abil Sorcoveanu ! rîse regele. Cum
s-ar zice, Vizirii cad iar pe p atru l a b e ...
— C a-ntotdeauna, sire ! Din d orinţa de a da procla­
m ării m aiestăţii voastre ca rege un caracter desăvârşit
de legalitate, v-au făcut această opoziţie. P rin aderarea
m ajo rităţii celorlalte p artide şi prin rezistenţa naţional-
liberalilor, a fost realizată a d e v ăra ta expresie a voinţii
poporului !
— B un ! Şi acum a?
— Şi acum a, s i r e . . . a c u m a .. .
Regele se aplecă, in teresat de cele ce ascunde zîm-
betu l şiret al lui A ureanu.
— Acum a, sire, continuă fru n taşu l liberal, p artid u l
liberal bate în retragere.
D ar Carol, în loc să se bucure, cum s-ar fi a şte p ta t
A ureanu, se a ră tă foarte în g rijo rat:
— Cum a s t a . . . b a t în retragere ?
— D a ! E i zic acum a că p artid u l liberal este prea
conştient de în d atoririle sale către p atrie şi este prea

78
m u lt un p artid de ordine, ca să îm pingă ţa ra la dezor­
dine şi la război civil.
— Auzi, auzi ! Acuma găsesc că re sta u ra ţia este
o stare de o r d in e ... Ş i . . .
— De aia, zic ei. partidul naţional-liberal răm îne
in ex p ectativă binevoitoare şi patriotică.
Carol se cruci:
— Fereşte-m ă, doam ne, de b u n ăv o in ţa V iz ir ilo r ! ...
A sta-i to t?
— Ba mai este ceva ! . . . P artid u l liberal, zic libe­
ralii, nu este un p artid revoluţionar, ci unul m onarhic.
P artid u l liberal socoteşte că ceea ce s-a petrecu t este
o re v o lu ţie ... D ar recunoaşte situ aţia de fapt.
— Ce? Cum ? Recunosc situ a ţia de fa p t? D ar cîte
zile sînt de cînd răcneau liberalii că nu recunosc situ a ţia
de fa p t?
— Cinci zile !
— Şi cîte zile eînt de cînd l-au exclus din p a rtid
pe Ceorge Viziru p en tru vina de a fi recunoscut situ aţia
de fa p t?
— P a tru !
— Şi în p atru -cin ci zile s-au şi răzgîndit fanarioţii
ăştia ?
— Categoric, sire ! . . . Au rem uşcări ! . . . în a in te de
a veni aici am s ta t de vorbă şi cu Muică şi cu V intilă.
M uică e d istrus.
— O ! făcu regele, scurt.
A ureanu, care vedea cum creşte curiozitatea lui
Carol, îi relată, cu lux de am ăn u n te, to t ce a vo rbit
cu M uică.
— D ar ce ţi-a ven it, l-a în tre b a t el pe M uică, să
spui că m ai bin e-ţi ta i m ina decît să i-o întinzi
regelui ?
— Nu m ă m ai în treb a ! S înt destul de nenorocit
de ceea ce am făcut. Nu ştiu nici eu ce m -a apucat.
M-a lu at gura pe dinainte. Şi apoi, n-am v ru t să se
creadă că m ă desolidarizez de V intilă şi că vreau să-i
iau locul.
— D ar de ce ai v o ta t p en tru excluderea lui George?
— E u am fost co ntra. D ar aşa a u v ru t V intilă şi
D inu . M ai ales D in u 1

79
 — D e ce? P e n tru că s-a dus George la rege? E i,
bine, dragă Muică, află că eu m ă duc chiar azi la re g e . . .
Să văd ! 0 să m ă d a ţi şi pe m ine afară din p artid ?
— Ba n u, ba nu ! i-a răspuns Muică. D u-te ! . . . E
chiar foarte bine că te d u c i .. . De aia am şi venit să-ţi
vorbesc ! Te rog, vezi dacă regele ar fî dispus să m ă p ri­
m ească. E u aş vrea să-i cer o au d ien ţă şi să m ă explic !
A ureanu se opri, ca să v ad ă ce spune regele. D ar
regele parcă nici n-auzise.
— Şi V intilă? îl îndem nă el pe A ureanu.
— V intilă a fost şi mai lim pede. « Spune regelui
că-i d au to t concursul dacă este de părere că acest
concurs ar fi u til p en tru binele ţării ! Dacă regele vrea
să m ă vadă, sîn t g ata să m erg la el. D ar nu voi cere
audien ţă, decît dacă regele-şi exprim ă d o rin ţa să m ă
v ad ă !»
S pontan, regele, fără să se întrebe dacă A ureanu
m ai are sau nu ceva de ad ău g at, consim ţi:
— Spune-i lui V intilă că doresc să-l văd. P o ate
să-m i ceară o au d ien ţă.
— Şi M uică?
— Muică e o lic h e a ! Să m ai a ş te p te ! Am să-l
prim esc m ai tîrziu. V intilă e altceva. Pe V intilă poţi
să-l u răşti, p o ţi să-l iu b e ş ti.. . d ar este un dom n !
A ureanu se în treb a ce se petrece în capul regelui,
care abia cu cîteva m inute în ain te schim ba feţe-feţe
de furie cînd i se vorbea de b ătrîn ii Viziri — V intilă
şi D inu — şi acum a vrea să se îm pace cu ei. Şi cu George ?
Cum răm îne cu tîn ăru l George despre care to a tă lum ea
politică ştie că a fost in stig a t de rege să provoace sp ăr­
tu ra în p artid u l bunicului, ta tă lu i şi unchilor săi — spre
a-şi face, din fărîm ătu ri, u n p a rtid propriu ! Ce gînduri
are Carol fa ţă de George?
— A fost şi George Viziru la m ine ! insinuă A ureanu.
— George ! zise Carol, cu un aer decepţionat. D upă
cîte îm i spunea, am crezut că dacă el pleacă, sare p artid u l
în aer. Şi cînd colo ştii cîte din cele şaptezeci şi una de
organizaţii liberale îl urm ează?
— Ş tiu ! U na !
— P oftim ! . . . U n a . Şi cu u n a o să facă u n p a r tid ?
A ureanu, milos, in terv en i p en tru George:

80
 — S înt num ai p a tru zile, sire ! . . . Mai are tim p ! . . .
— Să fie sănătos ! zise regele. D acă are el tim p, am
şi e u . . . D eocam dată, dom nule A ureanu, avem treb u ri
m u lt m ai urgente. Cum vezi dum neata situ a ţia ?
— Ce să vă 6pun, sire? E ste situ aţia care a făcut
im perioasă revenirea m aiestăţii voastre în ţa ră ! . . . A ţi
v en it, sire, în ceasul al doisprezecelea, sau cum spune
poporul, tocm ai la ţa n c . . . în c ă o clipă de întîrzicre,
şi ţa ra s-ar fi p răb u şit ! Lipseşte, sire, o m înă ta re , care
să facă p u ţin ă ordine aici. O rdine în ain te de to ate !
O rdine peste p artid e şi în contra partidelor ! F ă ră m ilă
şi fără cru ţare ! . . . R e p e t: peste p artid e şi îm potriva
p artid elo r ! P artidele 6Înt u n balast ! De parlam en t, să
n u m ai vorbim ! P arlam entul este o in stitu ţie care nici
n u se p o ate ad a p ta la spiritul ad ev ărat rom înesc. Se
flecăreşte m u lt şi nu se face nim ic. Ia r parlam entarii
sîn t nişte pungaşi. ■T o ţ i ! . . . M aiestatea v o astră are
d re p ta te cînd spune că trebuie să se înceapă o acţiune
de cu răţen ie în ţa ră . C urăţenie m are, sire ! . . . F ă ră m ilă
şi fără c ru ţa re . . . îm p o triv a partidelor şi contra p a rti­
delor . . . P en tru o asem enea operă, sire, eu sta u cu tru p
şi suflet la dispoziţia vo astră !
R egelui îi creştea inim a de bucurie cînd auzea cum
îi vorbeşte, în sfîrşit, u n om care nici n u -ţi pom eneşte
despre dem ocraţie, ci-ţi spune cin stit, fără ocol, to t ce
gîndeşte. D uşm an al partidelor, duşm an al parlam entului,
duşm an al p arlam en tarilor — şi p en tru curăţenie, fără
m ilă şi fără c ru ţa re . . . E ste ceea ce şi-a spus şi regele
cu un ceas în ain te, cînd Belciug i-a făcut u n ra p o rt
asupra situ aţiei din ţa ră . T o ată lum ea — zicea Belciug —
e fericită că are u n nou rege, în afară de m uncitorim e.
Tocm ai în zilele acestea de sărbătoare p en tru ţa ră , ei
şi-au găsit să se ţin ă de greve. G revă la B uhuşi, grevă
la R eşiţa, grevă la C îm pina. . . A gitaţii p en tru grevă
la O rav iţa, la Cluj, la Tim işoara, p rin tre m uncitorii
de la căile ferate. Vor ziua de 8 ore, respectarea repau­
sului dum inical, acordarea concediilor în afară de calea
pensionării — şi în lătu rarea şom ajului. La o întrebare
a regelui, Belciug i-a precizat: Şomeri sînt ! C îţi? Nu se
ştie ! D ar m uncitorii z ic : De ce 6ă fie, de pildă, la Ploeşti
aproape două m ii de m uncitori şom eri, în tim p ce la

« - c. 1221 81
to ate rafinăriile, m uncitorii folosiţi fac cîte două-trei ore
pe zi su p lim en tar? Sau în capitală ! Zece m ii de m unci­
tori se plim bă în capitală şi se uită cum fabricile, to ate,
lucrează cîte zece-douăsprezece ore zilnic. De aceea,
p en tru ca să p o ată fi folosiţi şi şom erii, m uncitorii cer
interzicerea orelor suplim entare, interzicerea de a se
com anda în s tră in ă ta te ceea ce se face în ţa ră , in te r­
zicerea concedierilor, in terzicerea. . .
— Ce ne m ai interzic dum nealor? se ră sti Carol,
a cărui răb d are ajunsese la lim ită. Să ne 6pălăm ? Să
fum ăm ? Să m încăm ? . . . P o ate că nici să stră n u tă m
nu ne dau v o ie ? .. . Acum îmi dau seam a cît de bine au
m ers treburile pe aici, dacă nişte n eţesălaţi au ajuns
să-şi perm ită să ne înveţe pe noi ce este perm is şi ce este
interzis ! Şi d u m ne a v o a stră . . . dum neavoastră ce faceţi ?
D orm iţi ? . . .
— Nu dorm im , sire ! s-a a p ă ra t Belciug. Facem
to t ce putem ! îi arestăm , îi închidem , îi m ai tragem
n iţrlu ş de urcchi, să se înveţe m i n te ... D ar nu-i vina
no astră, dacă lor n u le in tră în cap şi zbiară că asta-i
d ic t a t u r ă ... Şi se mai bagă şi com uniştii la m ijlo c ...
— D ar cine-ai vrea să se bage, dacă n u com uniştii?
strigă Carol. Asta-i o scuză?
— Nu-i nici o scuză, d a r . . .
— D ar, ce ? . . . Să nu m ai aud altă d a tă prostiile
astea, B e lc iu g .. . Te rog ! . . . Ţi-o spun p en tru în tîia şi
ultim a oară ! Să curm i to a te porcăriile astea cît m ai
d e g r a b ă ! ... F ără milă şi fără c ru ţa re !
E rau exact vorbele lui A ureanu: fără m ilă şi fără
cru ţare ! P en tru acest program de guvernare, A ureanu
părea ca tu rn a t. N-a rep rim at el greva generală din
1920 — şi n-a are sta t el întreg congresul socialist din
1921?
— Dom nule A ureanu, îi răspunse el, voi ţin e seam a
de oferta dum itale, m ai curînd decît crezi.
Şi la uşă, ad ăugă:
— Noi doi, dom nule A ureanu, sîntem d estin aţi să
faccm lucruri m ari p entru ţa ra aceasta.
A fară, aştep ta M ateescu, să-l conducă pe A ureanu
to t pe scara din dos. A ureanu n u se m ai p u tu stăpîni
să-i sp u n ă:
 — T o ate bune, M ateescule d r a g ă ! D ar de ce pe
scara din dos ? . . .
G eneralul M ateescu, prieten in tim al lui A ureanu,
rîse b lîn d :
— Aşa a ceru t regele care ţin e la tin e : ca tu să fii
p rim it în secret. î n se c re t__ ş t i i ! . . . e m ai senzaţional
şi află lum ea m ai repede !

D iscuţia de dim in eaţă, m ai în tîi cu Belciug, apoi

cu A ureanu, îl conduse pe Carol să dezbată mai pe
larg, cu D acu, în după am iaza aceleiaşi zile, proble­
m ele economice.
— D om nule D acu, ţa ra e s tră b ă tu tă de şom aj şi
de criză. Poporul rom în o duce prost. De ce? Ş tiu m ai
de m u lt de la profesorul A rghir că poporul r o m î n o
duce prost, p en tru că n u ştie să fie econom. Ceea ce
este foarte ră u , p en tru că to t de la profesorul A rghir
am în v ă ţa t că economia este baza economiei — sau,
dacă vrei, vicev ersa: economia este baza econom iei. . .
Şi aşa este ! N um ai cine ştie să facă economii, îşi poate
rezolva problem ele economice. P oporul rom în nu ştie
să-şi rezolve problem ele economice. V a treb u i să-l
în v ă ţ eu. Cum ? D eocam dată, p rin exem plul m eu p er­
sonal . . . Aşa că, dom nule Dacu, ţin să te inform ez
că V T eau să încep p rin a face economii în b ugetul casei
regale. Şi a s t a . . . im e d ia t!
D acu tăcea şi asculta.
— D upă calculele mele sum are, dom nule D acu, pot
realiza o economie de cel p u ţin douăzeci şi p a tru de
m ilioane pe an. E ste o sum ă, n u ?
D acu deschise gura.
— Douăzeci şi p a tru de m ilioane, desigur, este o
sum ă ! D ar de un d e economia aceasta?
— Din personal, dom nule D acu ! C urtea regală are
u n personal prea num eros. V reau să-l reduc. U ită-te
şi dum n eata ! M embrii casei mele civile şi m ilita re . . .
nu vorbesc de v aleţi, de cam eriste, de şoferi, de păd u rari
şi aşa m ai d e p a rte . . . ci num ai înalţii dem nitari ai
c u rţii se ridică la şaptesprezece, este e n o r m ! Ş apte­

«■ 03
 sprezece ! Ce-mi treb u ie mie a tîţia ? . . . De pildă, ce-mi
trebuie mie un m inistru, sau u n m are şam belan al casei
regale ! E ste absurd.
D acu dăd u sceptic din cap:
— Nu-i chiar aşa, s i r e ! U n m in istru al p alatu lu i
r e p r e z in tă ... m ă r o g . . .
Carol, care n u vroia să risipească tim pul ţă rii în
p ertractări sterpe cu prim ul m inistru, nici nu-i m ai
îngădui să term ine.
— Bine, am înţeles, zise el. II păstrez. U n m inistru,
în ţe le g ! E n e c e s a r! D ar u n consilier regal ? Ce-mi
treb u ie u n consilier regal?
— Nu u ita ţi, sire, obiectă D acu, că u n consilier
regal nu este sim plu consilier regal, ci m ai este şi m are
m aestru al cu rţii şi ad m inistrator al dom eniilor regale.
F u n cţie grea, răspundere m a r e ! . . . Cine să se ocupe
de to a te treb u rile acestea?
— B un ! căzu regele de acord. L as’să răm înă. In
definitiv, îşi scoate leafa ! D ar ce-mi trebuie u n m are
m aestru de cercm onii?
— M aiestatea vo astră doar n-o fi vrînd ca funcţiile
m arelui m aestru de cerem onii să fie îm plinite de m inis­
tru l palatu lu i, sau de consilierul regal. S înt funcţii şi
funcţii. U na nu p oate fi confundată cu cealaltă.
— A dm it ! D ar un m are m aestru de vîn ăto are?
— E ste acelaşi lucru, sire ! U n m are m aestru de
vînătoare îşi are sarcinile lui perfect definite. V înătoarea
face bine m aiestăţii voastre !
— Nici vorbă ! Ai d re p ta te ! . . . D ar spune dum ­
n ea ta ce ro st arc să m enţin un m areşal al curţii re g a le ? .. .
— . . .care e şi m in istru plenipotenţiar, sire ! îi atrase
D acu aten ţia.
— E i şi? N-am un m inistru al p alatu lu i? Ce-mi m ai
trebuie u n m inistru p len ip o ten ţiar?
— Sire, m ă m ir ! E ste o constituţie a curţii ! E ste
o trad iţie de secole. Nici unul din m arii voştri s tră ­
moşi n-a găsit că dacă există un m inistru al casei regale,
a r treb u i sup rim at m inistrul plenipotenţiar. Sub Ludovic
al X lV - le a .. .
— B un, bu n ! Fie ! . . . D ar ai să adm iţi că funcţia
de secretar al p alatu lu i e, intr-adevăr, de prisos !

•A
 — N -adm it de loc ! replică energic prim ul m inistru.
S ecretarul p alatu lu i e şi prefectul p alatului. A adm ite
u n p a la t fără prcfect, a r însem na să ad m it u n p alat
fă ră ordine. Nu se poate !
— J u s t ! zise regele cu resem nare. V a treb u i să-l
p ă s t r e z ... Şi acum a, a d ju ta n ţii! Am trei. N u e prea
m u lt ?
— D im p o triv ă ! Găsesc că e p rea p u ţin . T rebuie
p a tru ! 0 cere prestigiul coroanci. Ţ ara poate suporta
un ag h io tan t în plus p en tru regele ei. N -ar fi u n sacri­
ficiu prea m are.
— A tunci ce fac cu ofiţerii de ordonanţă, dom nule
D acu ? Am p a tru !
— V or fi cinci, sire ! C in c i! E ste ridicol ca m aies­
ta te a v o astră să aibă p a tru a d ju ta n ţi şi to t p a tru ofi­
ţe ri de o rd o n an ţă. S înt necesari cinci !__ Cel p uţin cinci !
Regele vedea că D acu are d re p ta te. Cinci ofiţeri
de o rd o n an ţă sîn t indispensabili. P rin urm are, eco­
nom ia treb u ia făcu tă aiurea. Carol mai parcurse o d ată
tabloul m em brilor casei lui civile şi m ilitare — şi con­
s ta tă că un singur post a m ai răm as în discuţie: cel
de bibliotecar. E x tra o r d in a r! Tocm ai pe bibliotecar
îl uitase, cînd treb u ia 6ă înceapă cu el. Auzi ! Un biblio­
teca r ! Cînd ţa ra m oare de foame, el să-şi ţin ă un biblio­
tecar ! . . . E rev o ltăto r ! Nu-i vrem e azi de bibliotecari !...
A fară cu b ib lio te c a ru l!... D esigur că D acu o să aibă
ceva de zis şi cu bibliotecarul. D ar să şi-o scoată D acu
din cap. P o ate să dea dom nul D acu to a te argum entele
din lum e ca 6ă-şi păstreze bibliotecarul, v a fi în zadar.
Aici nu cedează !
— D om nule D acu ! făcu el, h o tă rît să se certe cu
prim ul său m inistru. Am găsit ! . . . B ibliotecarul ! îl
conccdiez pe bibliotecar. Mă pot lipsi de el. Ce p ărere ai?
Şi se pregăti de lu p tă. D ar, spre m area sa satis­
facţie, Dacu se supuse im ediat.
— E xcelent, s i r e ! E ste o m ăsură care v a face o
foarte b u n ă im presie asupra ţă rii. O s-o ad o p t şi eu
pen tru bibliotecile publice. B ibliotecarii sînt u n lux
prea m are p en tru criza de azi.
D acu vorbea cu a tîta entuziasm , încît regele avu
im presia că-n acea clipă îl iubeşte.
 — Mă b u c u r ! zise el. Şi acum a, să trecem Ia lista
civilă.
— Da ! zise prim ul m inistru şi desprinse din dosarul
pe care-1 scoase din m apă, o b îrtie. P înă la 8 iunie,
lista civilă a casei m aiestăţii sale regelui Mibai şi a
regenţei s-a rid icat la cifra de douăzeci şi două de mili­
oane lei pe an. De la re sta u raţie această listă civilă a
căzu t şi a fost înlocuită cu u n a nouă !
— C ît? făcu n erăb d ăto r regele care n u p u tea suporta
intro d u ceri prea lungi.
— Ne-am gîndit la treizeci de m ilio a n e .. .
De indignare, Carol se întoarse scu rt în călcîie, cu
spatele la D acu.
— Nu ! strigă el către fereastră. V reau cincizeci de
m ilioane.
Se pare că su p ărarea lui Carol eTa p en tru D acu un
incident p rev ăzu t, deoarece îi răspunse regelui calm ,
d ar fără nici u n fel de ezitare:
— Aşa am şi h o tă rît, sire, în consiliul de m iniş­
tr i: p atruzeci de m ilioane !
Cifra îl îm păcă pe rege cu soarta. D e fap t, nici nu
s-a gîndit că ar p u tea obţine m ai m ult de patruzeci
de m ilioane. A sta l-a şi făcu t să ceară cincizeci. În ­
senin at, se în to arse cu fa ţa spre Dacu.
— Să n u ne m ai tocm im , dom nule D acu ! D acă
zici d u m n eata p atruzeci, fie patruzeci. D ar fă ră nici
o sarcină !
— E v id en t, sire ! E lege ! M aiestatea sa regele nu
p lăteşte im pozite.
— Nu asta m ă interesează, dom nule D acu ! A tîta
lucru mai ştiu şi e u . . . că regele nu plăteşte im pozite.
D ar nu v reau să mi se dea pe cap, în lista a6ta civilă,
pe n im en i. . . P e n im en i. . . Am destule nevoi şi aşa !
D acu desprinse din dosar încă o hîrtie.
— Nici nu încape discuţie, sire ! Ştiu că m aiestatea
v o astră are g reu tăţi. Aşa că va avea ţa ra grijă de fiul
m aiestăţii v oastre ca şi de so ţie . . .
— . . . şi de m am a ! îl com pletă, repezit, Carol.
— Şi de m am a, sire ! îl linişti prim ul m inistru care
desprinse din dosar încă o hîrtie. E ste o datorie a ţă rii
de a o onora pe regina M aria, care, p rin m unca ei fără

86
preget la to a te operele m ari şi generoase, este legată
p en tru to td eau n a de suferinţele acestui popor. G uver­
nul, luînd în consideraţie acest lucru, a h o tărît să-i
acorde o listă civilă de douăzeci de milioane lei anual.
N um ai de ruşinea lui Dacu, regele se reţinu să nu
trag ă o în ju ră tu ră zdravănă la adresa iubitei lui m am e:
el, regele ţă rii, num ai patruzeci de milioane şi m am a
lui, această fe m e ie ... în sfîrşit, această femeie im po­
sibilă. . . douăzeci de m ilio a n e ...
— Douăzeci de m ilioane? strigă, to tu şi, Carol, care
nu-şi p u tea m asca indignarea. Ce-i trebuie m am ei
a tîţia b an i?
— P e n tru obligam ente de re p re z e n ta re ! răspunse
D acu, solem n.
Carol rîse de necaz:
— A sta ce-o m ai fi ? « O bligam ente de reprezen­
ta re !»
— Regina M aria, sire, are de executat dispoziţiuni
costisitoare din testam entul regelui F erdinand,
— Costisitoare, înţeleg, d ar a tît de costisitoare, asta
mi-e m ai greu să înţeleg ! . . . Dacă ar fi vorba de o
sum ă de douăzeci de m ilioane, o d ată pentru totd eau n a,
da ! . . . Ar m ai merge ! D ar să i se asigure pe to t restul
vieţii cîte douăzeci de milioane pe an ! Şi dacă m am a
m ai trăieşte douăzeci-treizeci de ani, înseam nă că tim p
de douăzeci-treizeci de ani, adică pînă la adînci b ătrîn cţe,
să-i to t dai cîte douăzeci de milioane Ici anual, p e n tru . . .
cum îi z i c e ? ... d a ! . . . p en tru obligam ente de repre­
zentare în legătură cu testam entul talălu i m eu. E de-a
d rep tu l ridicol, dom nule Dacu ! P u r şi sim plu ridicol !
Opoziţia lui Carol îl am ărî pe D a cu :
— Sire ! Mai p u ţin nu-i putem da. Ţ ara ar fi revol­
ta tă dacă a r afla că am lăsat-o pe regina M aria pe
d ru m u ri !
Carol, în m intea căruia începu să şi încolţească o
idee isp ititoare, nici nu mai ascultă răspunsul lui Dacu.
— Şi p en tru m am a copilului m eu ce-aţi h o tă rît?
îl în treb ă el pe prim ul m inistru.
Dacu desprinse o nouă hîrtie din dosar:
— P en tru a-i răsp lăti m arele devotam ent cu care
l-a crescut şi în g rijit pe voievodul M ihai şi p en tru a-i

87
înlesni să-şi continue operele de binefacere, ţa ra a h o tă rît
să acorde m aiestăţii sale E lena, şapte m ilioane pe an.
— Ş i fiului m e u . . . ?
— T o t şap te m ilioane ! zise D acu.
Şi adunîndu-şi bîrtiile în m apă:
— N u m ă îndoiesc că poporul va prim i cu însufleţire
propunerea n o astră, p en tru că sînt convins că aceste
sum e corespund cu sentim entul unanim al ţ ă r i i . . .
în tre tim p ,« ideea» se şi copsese în m intea lui Carol,
care deveni din nou agresiv:
— B a eu n u sînt aşa de convins ! Decizia guver­
nului de a fixa el listele civile, m ă jigneşte. Rolul acesta
m i-ar reveni mie de d rep t, ca şef al casei regale. G uvernul,
însă, priveşte lucrurile altfel. Nu-mi răm îne, dcci, decît
să trag concluzia că guvernul n-are încredere în sim ţul
m eu de echitate. Consider aceasta ca o in s u ltă .. . 0
gravă in su ltă, dom nule D acu !
— Şi ce a r dori m aiestatea v o astră ? în treb ă prim ul
m in istru , u lu it de in terp re tare a n ea şte p tată pe care o
dădea Carol h o tărîrilo r guvernului.
— Să mi se încredinţeze mie sum ele acestea şi să
le îm p art eu, du p ă cum îmi dictează conştiinţa m ea
şi interesele ţă rii.
*

î n aştep tarea lui Carol, care m ai avea în au d ien ţă

pe D acu, corespondenţii presei străine stătea u de vorbă
cu p rin ţu l Nicolae. F ostul regent, bine dispus, n-avea
astîm păr. M ereu se ridica, trecea din fotoliu în fotoliu,
îşi strivea în scrum ieră ţig a ră du p ă ţig ară şi făcea
confidenţe:
— Am dc gînd să în trep rin d u n voiaj în Anglia.
N -am m ai ieşit din ţa ră de doi ani şi ju m ă ta te şi m ă
sim t obosit.
— A ţi m u n cit m u lt ca re g en t? în treb ă un u l din
corespondenţi.
— Ei aş ! S înt obosit de plictiseală. R egenţa a func­
ţio n a t cît se poate de prost. Cum nu se poate m ai prost.
Şi înveselit de uim irea cu care gazetarii îl ascultau,
îşi în tă ri d eclaraţia:
 — Cred că în v ia ţa m ea n-am fu m at atîte a ţig ări
ca în tim pul regenţei.
— De ce aţi ac ccp tat?
— Am fost 6ilit ! S înt m em bru al casei regale şi
am obligaţii. T răiam fericit o v ia ţă de ofiţer pe bordul
u nui vas de război englez, cînd am fost chem at, pe
n ea şte p tate, acasă. M-au d esp ărţit de prietenii mei
englezi şi m -au silit să ocup o funcţie în altă aici, în ţa ra
aceasta, unde nu am prieteni, n u am pe nim eni. Sînt
singur. Şi mi-a fost greu. M-am sim ţit izolat. Ce m ă
privesc pe m ine toate, a s t e a !
Şi rîse discret:
— Aici sînt u n englez în orient. Cînd o să m ă v ăd
ia r în Anglia, o 6ă m ă sim t ca nou născut.
N u m ai continuă, p en tru că ap ăru Carol care, vioi
şi am ical, se adresă corespondenţilor:
— La dispoziţia dum neavoastră, dom nilor !
J u rn a liştii profitară cu lăcomie de in v ita ţie :
— Am vrea să ştim , în treb ă unul din ei, dacă m aie­
sta te a v o astră v a lua p arte activă la guvernare, sau
dacă este p en tru o guvernare strict parlam entară.
Regele m edită un m om ent, apoi răspunse:
— Personal, sîn t convins că un suveran treb u ie
să răm în ă în lim itele constituţiei. D in parte-m i, voi
face to a te eforturile p en tru o colaborare 6inccră cu
guvernul şi cu parlam entul. D atoria unui rege este
să se înţeleagă cu oam enii politici din ţa ra lui, p en tru
a face fa ţă dificultăţilor şi în prim ul rînd, p en tru a
în lătu ra birocratism ul. Personal 6Înt îm potriva biro­
cratism ului . . . şi p en tru m uncă. De cînd m -am în a ­
p o i a t . . . şi nu-i nici o să p tă m în ă __ lucrez regulat
cîte optsprezece ore pe zi la această m asă.
Regele se opri u n m om ent spre a-şi a ră ta m asa
în cărcată cu dosare, apoi reluă:
— Cîte optsprezece ore pe zi ! . . . S în t u n om ener­
gic şi m u n c i t o r ! ... N u-m i p ierd niciodată răb d area
şi c u r a j u l ! .. . C aut m ijloacele cele m ai bune p en tru
în treb u in ţare a cît m ai f o l o B i t o a r e a banului public şi
a forţelor n oastre de lu cru. E ste m etoda oam enilor de
afaceri am ericani şi in te n ţia m ea este să conduc Ro-
m înia d u p ă principiile un u i om de afaceri am erican.

89
 — D ar p resa? în treb ă u n corespondent. E ste ade­
v ă ra t că lib ertatea presei v a fi red u să?
— Cum ? făcu regele, scandalizat. E u să reduc
lib ertatea presei? Eu care am suferit de pe urm a cenzurii
şi a stării de asediu? N iciodată ! Nu voi adm ite nici
o cenzură şi nici o confiscare. T oată lum ea poate să
scrie ce vrea. T o ată lum ea e liberă să m anifesteze p en tru
sau îm potriva cui îi place. A rm ata nu va fi scoasă în
6tradă. Nici jan d arm ii. Chiar dacă s-ar m anifesta la
p a la t. Da ! Să vie şi la p alat. Să poftească şi în curtea
palatu lu i. D ar cu o condiţie: nim eni să n u provoace
scandal. Nici m ăcar un geam să nu s p a r g ă .. . D a c ă .. .
T rebui să se în treru p ă , p en tru că secretarul lui p a rti­
cular, P u iu , in tră fără să b a tă în uşă şi cu un aer foarte
aferat se apropie din doi paşi de Carol şi-i şopti la ureche:
— Un m om ent, sire !
Carol, care ştia că P uiu nu-1 deranjează decît n u ­
mai din în alte ra ţiu n i de s ta t, se ridică, îl luă de b ra ţ
şi se retrase cu el în tr-u n co lţ:
— Ce s-a în tîm p lat?
— Ceva colosal, sire ! . . . 0 f e t i ţ ă . . . u n b ib e lo u .. .
şaptesprezece a n i . . . îi zicc N ineta ! . . . Liceancă, sire ! . . .
D i v i n ă ! ... B lo n d ă ... c u . . .
Lui Carol începură să-i clănţănească măselele.
— De unde ai lu at-o?
- M i - a predat-o M a te e sc u ...
— D ar el de unde o are?
— Să nu vă su p ăraţi, sire ! zise P u iu şovăitor. E
fina l u i . . . Stănică P o p escu!
D ar regele, nici n-avea de gînd să se supere:
— F ina lui Stănică Popescu ? Cu a tît m ai b i n e !
De ce să mă su p ăr? Una e S tănică, şi alta e f i n a ...
Să m ă aştep te f in a .. . Viu im ediat !
î n tim p ce P u iu zbura pe uşă, regele se apropie de
corespondenţi, şi-şi ceru scuze:
— Mă veţi ierta, dom nilor ! Mai înainte de to ate
sînt rrge şi am datorii urgente fa ţă de ţ a r ă ! . . . î n
altă zi, oricînd, cu plăcere.
Şi o luă cu paşi iu ţi, du p ă secretarul său P uiu.
 V

D upă ce dom nul m inistru de in tern e Crai-Voie­

vod îi rep etă, cu un mic com entariu, cuvintele
regelui precum că « ccva trebuie făcut», Auroliu
Cziucziewicz, fără eă întrebe, fără să se tocm cască,
fără să stea pe gînduri un singur m om ent, ră s­
punse :
— Bine, dom nule m in istru ! Să facem !
— U nde?
— T o t în A rdeal !
Crai-Voievod urm ări cîteva secunde rotocoalele de
fum care-i ţîşn eau din lulea, apoi m orm ăi, cu o m a­
nifestă lipsă de entuziasm :
— A rd e a lu l... A r d e a lu l! ... H m ! . . . A rd e a lu l...
î n cele d in u rm ă se h o tărî:

91
 — î n o r d i n e ! ... F ie şi A r d e a lu l! ... D ar n u m ai
în ju d e ţu l A rad, n u ! Te rog să laşi în pace ju d e ţu l
A rad.
Dom nul m inistru de in tern e vroia pace în ju d e ţu l
A rad. A a v u t destule necazuri p rin regiunea A rd e a lu lu i!
Şi ce necazuri ! . . . Şi cît au ţin u t necazurilc astea !....
N u o zi, nici două, ci trei ani la rînd. T ot cu
chestia aia nenorocită a O lreţului ! Olreţul era al
lui. Moşia O lreţ ! P e n tru că orice ai spune, to t moşie
ee cheam ă că este. Că m oşia este ea plină de rîpi
şi ponoare, că e m ai m u lt nisip şi p ia tră şi că n u
prea ai ce face cu păm întul de acolo, nu-i vina
lui Crai-Voievod. N u cl a făcu t păm întul. L-a făcut
D um nezeu. P o ţi să te iei de gît cu Dum nezeu ? De
asta şi Crai-Yoievod, suflet pios, nici n-a în d răzn it să
aibă p re te n ţii la D um nezeu — şi s-a gîndit, ca om ul,
să-şi aranjeze lucrurile singur, cum s-o putea. Întîm -
plarea făcea ca în ju d e ţu l A rad să se afle nişte proprie­
tă ţi de-ale arhiducelui Iosef. N u m are lucru: şase sute
şaptezeci şi p a tru de ju găre teren arabil, la Dohingia,
cincisprczece clădiri în tîrguşorul C hişinău, o m oară cu
tu rb in e şi m otor la N ădab, o grădină de pom i fru cti­
feri Ia H a id a .. . T oate în ju d e ţu l A rad. D acă arhiducele
Ioscf a r fi fost rom în, n-ar fi a v u t Crai-Voievod a tîta
necaz pe el. D ar arhiducele Iosef era austriac, din apriga
familie im perială de H absburg, care tim p de sute de
ani a ţin u t pe fraţii rom îni din A rdeal sub robie. Şi
a sta n-a mai p u tu t ră b d a Crai-Yoievod, care n u era u n
ardelean oarecare, ci u nul din cei care au pus um ărul
la dezrobirea A rdealului. N u unul din m iile de lu p tă to ri
ardeleni, ci unul din cei doi-trei care au s ta t în frunte.
E ra fru n tea frunţilor. Şi p en tru to t ce a făcut, a tîta
cerea de la ţa ră : să i se dea lui averea arhiducelui Iosef,
care to t de la rom îni a fost jefu ită. B a, ceva şi m ai
frum os: nu cerea nim ic de pom ană. î n schim bul averii
h absburgului, el oferea statu lu i moşia O lreţ. Şi au început
alergăturile, p în ă ce, acu tre i ani, com itetul agrar s-a
în d u ra t şi l-a satisfăcu t. D ar cînd să treacă la fa p te . . .
asta s-a în tîm p lat în 1 9 2 7 ... se nim ereşte să vină la
p u tere liberalii care, ca să nu-i facă lui, adversar politic,
pe plac, au su sp en d at executarea.

09
 — Cu ce d re p t, dom nilor? a ră cn it Crai-Voievod.
— Cu d rep tu l cinbtei, i-au răspuns liberalii. D acă
O lreţul dum itale face, să zicem, o su tă de lei, averea
arhiducelui Iosef face, pe p u ţin , o mic de lei. Aşa că
m ai pune-ţi po fta-n cui, dom nule lu p tă to r al A rdea­
lului !
Şi s-a în fu riat Crai-Voievod ! Ce s-a m ai în fu riat
Crai-Voievod ! N um ai seîntei ieşeau din el. Şi pe d rep t
c u v in t! Ce naiba ! Sîntem farm acişti să cîntărim to ate
cu m iligram ul, sau rom îni ? . . . R om îni ! Că o fi avînd
averea arhiducelui o valoare m ai m are, se poate.
D oar nu degeaba e arhiduce ! . . . D ar, tre a b ă românească
este să p re ţă lu eşti cu aceeaşi m ăsură averea unui aus­
triac asu p rito r, şi sărăcia unui biet rom în asu p rit ca
el, care şi-a irosit, sub călcâiul habsburgilor, cei m ai
frum oşi ani din tin ere ţe ? Au înnebunit liberalii — sau
ce? Să nu-i recunoască lui, rom în, în ţa ra rom înească,
d re p tu l de a tră i ceva m ai bine decît sub regim ul lui
F ran z Iosef?
D ar el ţip a şi liberalii m ugeau. Şi, în tre tim p , şi-au
găsit şi ţă ra n ii să-i p u n ă beţe-n roate. Cică păm întul,
m oara, grădina, li s-ar cuveni lor. Că ei aştea p tă de
ani de zile să fie îm p ro p rietăriţi şi n u cap ătă nim ic —
şi cum vine dom nu Crai-Voievod, g ata ! I se dă to t
ce cere. . . Şi au v en it grăm adă la prim ărie, cu furci
şi ciomege, să am eninţe că dacă boierul le suflă proprie­
ta te a arhiducelui Iosef, fac m oarte de om. R ăn it în
m îndria lui de fru n ta ş ardelean, Crai-Voievod a lăsat-o
în cu rcată pînă acum două săptăm âni, cînd a crezut
că a sosit m om entul să i se facă d re p ta te. î n calitatea
lui de m inistru de in terne a cerut m inisterului agricul­
tu rii şi dom eniilor să num ească u n nou ex p ert — şi
to t el a in d icat şi expertul. U n om de încrcdere. U n
neam de-al lui, din Cluj. U n inginer Niculcscu. Nicu-
lescu şi-a făcut expertiza şi a v en it în d a tă la B ucureşti.
— î n regulă, nene A lexandre ! i-a com unicat el
voios lui Crai-Voievod. D upă cîte am v ăz u t, to a te alea
ale arhiducelui nu fac nici două parale faţă de O lreţ.
O lreţul e moşie în lege, cu păm înt gras, cu păd u ri, cu
păşune, cu iaz plin de p e ş te .. . pe cînd nenorocita ceea
de p ro p rie ta te a n e a m ţu lu i.. .

93
 Crai-Voievod asculta şi aproape că uitase despre
ce este vorba, aşa de tare se m inuna. Auzi, a u z i ! . . .
O lreţul l u i . . . Şi el nici nu ş t i e . . .
— Le-ai scris tu to ate astea pe h îrtie ? îl în treb ă
el, tim id , pe Niculescu.
— Am scris ! De ce să nu scriu?
D ar Crai-Voievod încă nu îndrăznea să se bucure.
— Şi ţă ra n ii? în treb ă el cu îngrijorare.
— P ăi, nene A lexandre, m ă m ir de d um neata că n u
te-ai gîndit singur. C hestia-i doar sim plă ca bunăziua.
D upă legea ag rară, sta tu l poate declara ori ce p ăm în t
ferm ă de sta t. T o t du p ă lege, ţăra n ii au d rep t să reclam e
păm în t, dar n-au d re p t să se atingă de o ferm ă a s ta tu ­
l u i . . . E clar? Cere la dom enii 6ă se dea un decret că
to a tă averea arhiducelui este ferm ă a s t a t u l u i.. . şi
cu asta ai a stu p a t gura ţăranilor.
D ecretul a a p ă ru t a doua zi şi peste alte trei zile,
Crai-Voievod era m oştenitorul arhiducelui Iosef, în
ju d e ţu l A rad. De aceea, m inistrul de interne Crai-Voie­
vod vroia pace în ju d eţu l A rad. Ţ ăranii arădeni, care
au cam priceput ce se ascunde în d ără tu l dccretului,
sînt prea în d îrjiţi co ntra lui, ca să-l m ai pună pe A ureliu
să facă p rin tre ei ag itaţie co n tra jidanilor. P en tru sau
contra, ag itaţia este ag itaţie şi ţăran ii lui nu-i bine să
fie, în nici u n fel, ag itaţi în m om entul acesta, fiindcă
ţă ra n u l răm îne ţă ra n : de început cu el ştii cum începi,
d ar nu ştii niciodată cum isprăveşti. Să facă, deci, A ureliu
Cziucziewicz instigaţie antisem ită oriunde o fi, în afară
de ju d eţu l Arad. Va avea to t sprijinul lui, m ai ales că
este şi v o inţa expresă a regelui. Azi dim ineaţă, regele,
foarte nervos, l-a în tre b a t pe n ea şte p tate:
— Spune-m i, te rog, dom nule Crai-Voievod: ai
dum n eata im presia că aş fi jid o v it?
M inistrul de in tern e nu vedea rostul întrebării.
Carol nu-i rege decît de două săptăm îni şi Crai-Voie­
vod, ca şef suprem al ordinei şi siguranţei statu lu i, n-a
aflat că s-ar găsi în ţa ră cineva care să-i aducă regelui
o asem enea acuzaţie. Nici n-a fost cînd — şi nici n-a fost
de ce. A tunci, ce i-a venit regelui 6ă fie aşa de su p ă ra t?
— M aiestatea 6a regele Carol I I jid o v it? făcu el
m irat. Cine îndrăzneşte ?

94
 — A sta nu-i trea b a m ea, domnule m in istru de
in te rn e ! replică regele, a cărui nervozitate creştea. E u
văd că îndrăzneşte ! Cine îndrăzneşte, e6te de datoria
dum itale să afli !
P en tru Crai-Voievod nu mai încăpea nici o îndoială:
regele nu ştie nim ic, n-a auzit nim ic şi to a tă nem u lţu­
m irea lui se întem eiază pe nimic. D ar cu a tît m ai m are
era acum confuzia m inistrului de interne.
— Sire ! făcu el, fără convingere. Voi cerceta.
— Mersi ! replică regele care, în culmea supărării,
p ărea că nici nu-şi m ai dă seam a că are în faţa sa pe
însuşi m inistrul de interne. Cercetări ! Ce să cercetezi,
dom nule Crai-Voievod? Ca să aflu peste o lună sau peste
un an că l-ai a restat pe S tan P ăpuşă pentru lese-m ajestate ?
Şi în tre tim p, să se înm ulţească şoaptele că sînt jido-
v i t ? . . . Te rog, dom nule C rai-V o ie v o d !... Orice, n u ­
m ai de cercetări s ă .n -a u d ! V reau fapte, nu c e rce tă ri!
F ap te ! Să v ad ă ţa ra că eu sînt rom în ad ev ărat, nu
rom în de sîm bătă ! ,
M inistrul de intern e, fam iliarizat cu lim bajul cifrat
al suveranilor, plecă de la rege de-a dreptul la D acu:
— F ra te Iuliane, regele îm i cere să organizez un
pogrom !
Şi-i povesti de-a fir-a-păr cum a decurs discuţia
cu Carol. Cînd Crai-Voievod sfîrşi, Dacu era lăm u rit:
— F ra te A lexandre, vrei să ştii ceva? T are m ă
tem că regele şi-a pus de gînd să ne trag ă pe sfoară
şi să ne-o aducă pe R oşcata înapoi !
Iz b it de cuvintele fratelui Iulian, fratele A lexan­
d ru , ca să-şi ascundă necazul, plecă ochii în jos. P rin
urm are, D acu e mai deştept decît el. Dacu a înţeles —
şi el nu ! Un pro st să înţeleagă — şi el, să se în treb e:
dc ce? D ar mai e loc de întrebare, cînd pînă şi un D acu
p oate să vadă că regele um blă cu ş o a ld a ? ... T oată
furia regelui n-a fost decît teatru . Nu i-a spus nim eni
că ar fi jid o v it. E născocire cu rată. Carol are nevoie
de un pogrom îm potriva jidovilor ca s-o p oată aduce
înapoi pe jidoavea. El vrea să arate ţă rii că R oşcata e
R oşcata, d ar pe jid an i nu-i poate înghiţi.
— Ai d re p ta te, frate Iuliane ! recunoscu Crai-Voie­
vod. Şi ce crezi că a r fi de fă cu t?

95
 Consecvent cu înclinaţiile lu i epre p e rtra c ta re , D acu
răsp u n se:
— D eocam dată, să n u faci nim ic !
S en tin ţa lui D acu îl nem ulţum i adînc pe Crai-
Voievod.
— A sta n u-i o soluţie, să n u fac nim ic, zise el plic­
tisit. C hiar dacă aş vrea, n u s-ar p u tea, p e n tru că e
ordinul regelui. Şi-apoi, gîndeşte-te b i n e ! R evenirea
R oşcatei nu-i decît o 6implă prezum ţie. P o ate vine,
p oate n u vine. P e cînd pogrom ul depinde de in tere­
sele n oastre, spre a fi o re alitate. Şi interese avem , slavă
D om nului, destule ! . . . G revele. . . ţă r a n ii. . . ce să-ţi
m ai spun ! . . . Şi tu vii să-m i ceri să calc interesele
n o astre în picioare, num ai de team a R oşcatei ! . . .
Aşa vrei tu : să-i p u p ăm pe to ţi jid an ii din ţa ră , n u ­
m ai să nu-1 laşi pe rege să-şi pupe ovreica. Şi stai, că
nici nu e sigur dacă se gîndeşte m ăcar la R oşcata. P oate
i-a ajuns, în tr-ad ev ăr, la ureche că-1 ia lum ea d re p t
j i d o v i t ! . . . D ar tu , cu în căg ăţîn area ta , n u vrei să
ştii de nim ic ! P e o sim plă bănuială, m usai să-l indis-
punem pe r e g e .. . N u ţi se pare că exagerezi? D acă
n -a r fi vorba decît n um ai de tin e şi de m ine, m ă rog !
D ar aici e în joc însuşi p artid u l, frate Iuliane ! P a r­
t i d u l ! . . . în ţeleg i tu ce-i a sta ? P a r t i d u l ! .. . Să p ă ră ­
sească p artid u l p u tere a tocm ai acum , cînd sîntem singura
fo rţă politică pe care se sprijină regele, n -a r fi cam
parad o x al şi ridicol?
î n sinea lui, D acu tre b u i să a d m ită că fratele
A lexandru are perfectă d re p ta te : dacă 6-ar îm po­
triv i astăzi regelui — şi încă fă ră nici o m o tiv are
concretă — riscă să nenorocească p artid u l. T otuşi,
ca să nu cedeze d in tr-o d a tă , D acu m ai încercă
o m ică re ziste n ţă:
— Şi ce ne facem dacă o aduce1înapoi?
Crai-Voievod satisfăcut că D acu îi dă, în sfîrşit,
m ină liberă să dem onstreze ţă rii că regele nu-i jid o ­
v it, îi răspunse:
— Om tră i şi-om vedea, frate Iuliane ! Ce să ne
facem griji de pe acum ?
Blînd şi resem nat, D acu se m ulţum i doar să dea
din um eri, cu co n ştiin ţa îm p ăcată că dacă o fi să se

90
întîm ple ceva, n u v a fi din v ina lui. A oricui, num ai
nu a lui. E l n-a v r u t !
P este două ore, A ureliu, convocat urg en t de Mi-
ch id u ţă la m inisterul de interne, se afla în fa ţa lui Crai-
Voievod, care-i v o rb i categoric. O riunde, în afară de
ju d e ţu l A rad.
— Bine, dom nule m in is tru ! îi răspunse A ureliu.
N u vom face nim ic în A rad ! . . . Ce-ar fi să încercăm
în M aram ureş?
M aram ureşul îi plăcea şi m inistrului de interne.
— P erfect ! Să fie în tr-u n ceas bun. M aram ureş ! . . .
Şi m anifestul ? . . . Mi-ai adus m anifestul ?
— L -am adus !
Crai-Voievod îşi şterse bine ochelarii, luă un creion
şi începu să citească:
— « î n cazul cînd venim la p u te re . . . în cîteva zile
încărcăm to a te liftele străin e în vagoane de v ite şi le
tra n sp o rtă m în ţă r i s tră in e . . . ia r averile lor le îm-
p ă rţim în tre voi şi s t a t » . . .
Se opri, m ai citi o d a tă fraza şi 6e declară m ul­
ţu m it:
— B un ! P în ă aci m erge ! . . . Mai d ep arte ! . . .
A şaaa ! . . . « O d a tă cu plecarea liftelor se vor desfiinţa
cîrcium ile şi fiecare rom în v a p u tea să-şi fabrice singur
r a c h i u » .. .
Aici, Crai-Voievod se opri iar, îşi scoase ochelarii
şi, m ed itativ , începu să se b a tă cu ei, încetişor, peste
bărb ie:
— Să-şi fabrice singur rach iu ! . . . H m ! . . . Adică
cum vine a s t a . . . să-şi fabrice singuri rach iu ?
D ar fiindcă nu-i dădea de cap ăt, îşi puse la loc
ochelarii şi co n tin u ă:
— « Nici u n ţă ra n n u v a m ai p lă ti im pozite, căci
sta tu l v a avea b an i suficienţi din averile confiscate
de la s t r ă i n i .. . De aceea, e bine ca ţă ra n ii să n u m ai
plătească de pe acum a im p o z ite » .. . B un ! . . . « S ă nu
m ai plătească de pe acum a im pozite ! . . . Fiecare ţă ra n
care se înscrie în ligă v a prim i în d a tă ce garda de fier
v a veni la p u tere, cîte o leafă lunară de tre i m ii de l e i » . . .
N em ulţum it, Crai-Voievod se u ită la A ureliu şi-i
spuse tr a n ş a n t:

7 - •. iau 97
 — P u ţin ! . . . T rei m ii de lei e o b ătaie de joc ! . . .
Cu trei mii de lei pe lună rom înul n u face nimic ! . . .
în ţa ra românească, rom înul trebuie să aibe cel p u ţin
şapte mii ! . . . U ite aşa ! . . . Ş ap te mii !
Corijă el însuşi cifra cu grijă şi citi m ai d ep arte:
— « P e n tr u aceasta, to ţi ţăra n ii care se înscriu în
ligă, p en tru a p u tea fi deosebiţi de ceilalţi, vor treb u i
să p o arte la căciuli pene de curcan !»
Penele de curcan îl înveseliră pe m inistrul de interne.
— A sta-m i p la c e ! D ar de unde lu a ţi voi atîtea
pene de curcan ?
M icbiduţă, care s tă te a lîngă el, îi explică cu g ra­
v ita te :
— Am făcu t o com binaţie cu fabrica de p u f şi fulgi
« Leibovici & B ercovici» de pe V ă c ă re ş ti!
Ca să p o ată rîde în voie, Crai-Voievod treb u i să
p u n ă creionul pe m asă şi să-şi scoată ochelarii.
— Mă, M ichiduţă, u ite m ă, să n-am p a rte de tin e
dacă nu te-a făcut m ă-ta cu dracu !
D upă ce se potoli, reluă lectu ra:
— « Cine face slujba în arm a ta lui A u ric ă » .. .
R idică ochii la A ureliu:
— Ă sta eşti tu ? . . . A urică, hai ? . . . Te alin tă po­
porul ! B ravo ! îm i place ! Care v a să z ic ă . . . « în arm a ta
lui A urică n u face decît doi ani serviciu m ilita r» . . .
î n regulă ! . . . B un ! . . . Se aprobă ! . . .
îm p ă tu ri m anifestul şi i-1 re stitu i lui A ureliu:
— Dă-i d r u m u l! U r g e n t! . . . Şi vezi să iasă ceva
frum os, că se u ită vodă la noi, A urică 1
Şi abia se porni pe rîs:
— A urică 1 ... B ună idee ! A urică ! Auzi, dom nule I
A urică ! . . . S traşn ic. . . A urică ! . . . P hiii ! . . .
N u m ai p u te a de invidie !

T răsn etu l căzu din senin asupra caselor cu perdele

trase. Asemenea glum e şi-a m ai perm is cîteodată şi
fostul prefect Pricoleanu. D ar ştiai că-i glum ă, p en tru
că b ietu l P ricoleanu era om de omenie. îşi răsucea el,
nervos, m u stăţile lui lungi de un cot, şi holba el deasu­

98
p ra m u stăţilo r, nişte ochi fioroşi de să te bage în boală,
d a r nu ţin ea m u lt. P este o clipă îi trecea şi to t el
izbucnea în tr-u n hohot de r îs :
— Te-ai speriat, nu, m adam ? P ăi, ia v e z i ! . . . R îd,
rîd, d a r şi cînd n-oi m ai ride !
Şi dintr-o vorbă-două, erau ca frate cu soră. T o t­
deauna ! A s ta t nea Pricoleanu zece ani la prefectură
şi nu s-a în tîm p lat nim ic. Legea san itară ? Care lege
san itară, dacă era nea Pricoleanu la m ijloc? Controlul
auto rizaţiilo r? Care control, dacă era nea Pricolcanu Ia
m ijloc? M ăsuri co ntra exploatării m inorelor? Care m ăsuri,
dacă era Pricoleanu la m ijloc? Cît a s ta t Pricoleanu, to ate
au m ers ca pe ro ate. Serviciul san itar îşi avea p arte a lui
şi tăcea. Serviciul controalelor îşi avea partea lui şi
tăcea. P oliţia de m oravuri uşoare îşi avea p arte a ei şi
tăcea. Cît despre nea P ricoleanu. . . să (im noi sănătoşi !
T ăcea cel m ai m ult. Aşa că, oricine vroia, putea să facă
traficul ăsta oricît poftea, cu control san itar, fără control
san itar, cu au torizaţie, fără autorizaţie, cu m inore, fără
m in o r e ... că ajunsese oraşul să fie plin de asem enea
ca se. . . şi m ai ales c e n tru l. . . B rezoianu, Im prim eriei,
B elv ed ere. . . Cît era nea Pricoleanu, puteai să dorm i
pe o ureche. Şi deodată, s-a ră stu rn a t lum ea pe dos. A
v en it vodă ăsta nou, Carol ! O ad e v ăra tă nenorocire !
— Auzi, m aică ! Cică o să ne închidă pe to a te şi o să
ne trim ită la sare.
— Am auzit, arză-l-ar focu de n e p ric o p sit! D a’ ce
are cu noi?
— P ăi are ! in tră în vorbă P irpirica, fa tă cultă, care
citea zilnic Globul.
— De ce?
— P e n tru că-i « d ictato r» .
— D ic ta to r? Ce-i aia, soro, « d ic ta to r» ?
— Ia , u nul care se leagă de noi, că altă tre a b ă nu
are, tră z n i-l-a r. . . decît să facă d ic ta tu ră !
— D -aia a venit de la P aris ?
— Vezi bine că d-aia ! Să facă curăţenie m are ! . . .
Aşa zice ! . . .
— Şi începe cu noi?
— Cu noi, soro ! Cu n o i ! Zice că de la noi vine
to t r ă u l!

7' 99
 — S ta-i-ar rău l în gît, de sifilitic, să-i stea, D um ne­
zeule m aică ! . . . Să se lege de nişte biete femei care-şi
v ăd de trea b ă, cin stit !
î n u rm ă cu cîteva zile aflaseră ele că boierii a r fi
v en it cu o nouă lege san itară care zice că oricine v a
m ai în drăzni de aci în ain te să ţin ă vreo casă de to le­
ra n ţă , v a înfunda puşcăria — d a r ele, nici m ăcar să rîdă
n u şi-au d a t osteneala. O nouă leg e. . . p u şcărie. . . apă
de ploaie ! . . . Să se afle ăia în tre a b ă !__ Cîte legi de
astea au făcu t ! . . .
D ar spaim a a in tra t în ele num ai acu o ju m ă ta te de
ceas cînd au au zit că o evacuează pe S iţa V îrtelniţă.
— Auzi, Froso d ragă ! A u scos-o pe S iţa din Bel­
vedere !
Coana F rosa, fără să m ai asculte ce i se spune, şi-a
pus pălăria, şi-a lu a t poşeta de pe m asă din zbor şi
a alergat în tr-u n suflet la fa ţa locului. Aici, prăp ăd
m are ! P oliţia, lum e şi to t calabalîcul coanei S iţa în
stra d ă : lucruri, fete, pisici, colivii, claie peste grăm adă.
Siţa zbiera, fetele plîngeau, pisicile m ieunau, curioşii
ad u n a ţi îm p reju r glum eau şi rîd e a u . . . N um ai poliţia
se ţin ea serioasă:
— D aţi-vă la o p a rte ! D aţi-vă la o p arte !
Coana Frosa îşi croi drum pînă la S iţa:
— Ce-i, Siţo d ragă !. . . Ce-ai p ă ţit ?
Coana Siţa, cînd o văzu pe bu n a ei prietenă F rosa,
izbucni în lacrim i şi-i căzu în braţe.
— Vai, soro, m -au nenorocit ! Mi-au lu a t co n tractu l
de închiriere şi m -au scos din casă !
La durerea Siţei, coana F rosa răspunse cu şi m ai m are
d u re re :
— D a’ ce au cu noi, D um nezeule sfinte? Ce le-am
fă c u t? Să ne scoată din case, aşa ca sub t u r c i ? . . . D a’
unde sîntem ?
î n m ulţim e, u n oltean îşi săltă cobiliţele goale şi-i
ră sp u n se:
— P ăi, coană m a re . . . Cred că ţi-a v en it vrem ea să
te m ă r i ţ i !
în tre ru p tă în jalea ei nem ărginită, coana F rosa îşi
puse mîinile în şolduri şi plină de dem nitate îi strig ă:
— Ia-n ascultă, m ă golane ! N u ţi-e ruşine ? . . .

100
 E ra cît p-aci să-i m ai zică ceva, d ar îl zări de de­
p a rte p rin m ulţim e pe subcom isarul Berlescu, şi-l strigă
d is p e ra tă :
— Ţ u m b u r u ş ! ... Allo ! Ţ u m b u le ! ... Vino-ncoa !
L a apelul Frosei, Ţ um buruş se repezi în d ată la ea şi
o lu ă de b ra ţ:
— Ce-i, coană F roso? Ce te-a ap u cat plînsul?
Frosa îl trase pe subcom isar ceva m ai la o p a rte :
— D um nezeu m i te-a trim is, Ţ um buruş dragă ! Ce-i
cu ăştia ? D ictatu ră ? Ce-i beleaua asta care a d a t peste
n o i: d ic ta tu ră ! . . . Şi dacă-i d ic ta tu ră trebuie să ne
zvîrle pe d rum uri ? . . .
Ţ um buruş rîse cu in d ife re n ţă :
— D ă-i dracului, coană Froso !
— P ăi cum să-i d au ? Nu vezi?
— D acă-ţi spun eu să-i dai, să-i d a i ! N u te lua după ei.
— Să nu m ă iau du p ă ei, cînd ne aruncă în stra d ă ?
— Pe dracu ! P e cine ai v ăzu t dum neata că aruncă
în stra d ă ?
F rosa se u ită b ăn u ito are la subcom isar:
— î ţ i b aţi joc de m ine,Ţ um buruş d r a g ă ? .. . D a’ S iţa?
— S iţa ? se m iră subcom isarul. Spune drep t, ai v ăzu t
dum n eata, de cînd eşti, vreo cu tră m ai m are ca S iţa?
Frosa-şi zise că h aim anaua asta de subcom isar a
nim erit-o: cu tră ca S iţa, m ai ra r ! în su fleţită de cu­
vintele subcom isarului, F rosa vroia să cunoască ade­
v ărul.
— A tunci ce-i to a tă panoram a a sta ?
— U ite ce ! îi vorbi subcom isarul. P e M iţa G ăzaru
o ştii ?
— E i, asta-i b u n ă . . . dacă o ştiu !
— Bine ! M iţa s-a înţeles cu S iţa să-i dea o sum ă,
ştii, colea din gros, ca să ren u n ţe la contractul de închi­
riere, fiindcă vrea ea să cum pere casa.
— S-o cum pere? Şi ce să facă cu ea?
— Ce a făcu t şi pînă acum . N um ai că o renovează.
V rea să facă ceva l u x . . . N em aivăzut şi n e m a ip o m e n it!...
Cu p o rta r la u ş ă . . . cu saloane, cu alte fe te . . .
— Ce v orbeşti ?
— Ce a u z i! Azi M iţa a şi cum părat casa. A fost la
trib u n a l şi a v ă rsa t pro prietarului to ţi banii.

101
 — Şi Siţei?
— Şi Siţei !
— D ar atu n ci de ce plînge S iţa ?
Ţ um buruş se aplecă să-i vorbească la ureche:
— Froso, îţi vorbesc m atale ca la o soră. N u scoţi
o vorbă !
— E u ? A tunci n u m ă cunoşti !
— Ei bine, Siţa se văietă, ca să scape de fete, să
n-aibă p reten ţii la e a . . . şi apoi, p en tru că a pus-o p re­
fectul ăsta nou al n o stru să facă scandal ca să se adune
lum ea îm p reju r şi să afle că el, colonelul Spiru M aram ă,
desfiinţează casele de p ro stitu ţie.
— De unde ştii?
— Mi-a spus-o chiar ea !
î n inim a coanei Frosa n u m ai încăpeau atîte a senti­
m ente cîte o n ăpădeau tu m u lto s: m irare, invidie, năduf,
curiozitate — to a te o presau fără m ilă şi cereau un ră s­
puns. Şi ea, săraca, n u ştia ce să facă m ai în tîi: să se
b a tă cu palm a peste gură, să îngălbenească de ciudă,
s-o acopere de sudălm i pe S iţa, ori să-l pună pe Ţ um buruş
să deşerte to t sacul. D ar cum era de aşte p ta t, din lu p ta
sîngeroasă ce se dădea în sufletul acestei biete femei,
ieşi învin g ăto are cu rio zitatea:
— Şi cum , n ene? îl în treb ă ea pe subcom isar. S iţa
se lasă de afacere?
— Aş ! cău tă s-o liniştească subcom isarul. Cu banii
pe care-i ia, îşi face u n a n o u ă .. . N ou-nouţă ! . . . î n alt
c a rtie r. . . cu alte fe te . . . A şi in tra t în vorbă p en tru o
casă p rin B atiştei !
C uriozitatea, satisfăcută, se dădu la o p a rte ca să
facă loc larg nădufului. Cu o m înă în şolduri şi cu alta
repezită cam înspre direcţia prefecturii, coana F rosa
şuieră p rin tre d in ţi:
— Zi-i aşa: curăţenie m a r e .. . h a i? C urăţi-l-ar m aica
d o m n u lu i... « D i c t a t u r ă » .. . h a i . . . Curg iniile, h a i?
D esperarea Frosci înduioşă pe subcom isar:
— Cît îmi dai, ta n ti dragă, îi şopti el la ureche,
să-ţi grăbesc şi ţie o « curăţenie» ca a sta ?
N um ai sentim entul de pudoare o îm piedică pe coana
F rosa să-i sară de g ît subcom isarului şi să-l îm brăţişeze
în public.

102
 — Să-ţi dea D um nezeu săn ă ta te, Ţ um buruş dragă !
îi şopti ea congestionată de recunoştinţă — a lt senti­
m en t care-i ieşea în v ingător în com petiţia vijelioasă
din inim a ei. Aşa, da ! . . . Grăbcşte-m i-o, m aică, gră-
beşte-m i-o. . . că ta re sîn t g ră b ită să gust şi eu din
« d ic ta tu ra » asta a v o astră !

î n tim p ce to a tă stra d a Belvedere era a g ita tă de

d ram a Siţei şi a Frosei, în tr-u n a lt p u n ct, nu prea în ­
d e p ă rta t al capitalei, în halele centrale din P ia ţa Mare,
nim ic nu prevestea ce avea să se întîm ple peste cîteva
m inute. Soarele acelei după-am iezc de iunie îşi vărsa
flăcările, cu sălbăticie, peste barăci, peste m ărfuri şi
p este cîinii din ju ru l m ăcelăriilor. Nimic nu m işca în
acest incendiu solar în afară de m uşte şi albine, care
lucrau de zor, fără să le supere nim eni.
D eodată — cam pe la orele p a tru — răsăriră ca din
p ăm în t şi începură să se îndrepte din to a te direcţiile
înspre hale, grupuri-grupuri de femei şi b ă rb a ţi, unii
desculţi, alţii în pantofi ru p ţi, d ar to ţi, femei şi b ărb aţi,
m urd ari, puşi în zdrenţe şi neţesălaţi. N egustorii, care
m oţăiau în u m b ra barăcilor, săriră în sus, speriaţi. De
unde a tîţia m uşterii — şi to ţi dintr-o d a tă — pe o ase­
m enea a rşiţă ?
D ar m u lt tim p n -av u ră să se întrebe, p e n tru că
num aidecît se auzi un glas de fem eie:
— Regele !
S trig ătu l trecu repede din gură în g u ră:
— Regele ! Regele pe jos ! . . .
N egustorii îşi p ierdură capul: regele pe j o s * . . . Şi
u n d e? Tocm ai la e i! Z ăpăciţi, u ita ră şi de m uşterii
şi de m ărfuri şi începură şi ei să strige laolaltă cu sutele
de desculţi d im p reju r:
— U ra ! T răiască regele ! U raaa ! . . .
Regele trecu p rin m ulţim ea care, foarte disciplinată,
se despicase, respectuos, în două şi, îm p ărţin d salu­
tu ri şi zîm bete prieteneşti în d re ap ta şi-n stînga, urcă
scările înspre h ala de peşte, în so ţit de u n dom n care-i
dădea explicaţii.

103
 — D om n’ p rim ar Gănescu ! îşi ziseră entuziasm aţi
negustorii. Ce om cum secade dom n’ p r im a r ! Să ni-1
aducă pe rege a i c i ! . . .
D upă cinci m inute, regele şi prim arul ieşiră din hala
de peşte şi coborîră scările, p en tru a se în d rep ta spre
barăci. Uralele reîncepură:
— U raaa ! T răiască regele !
î n uniform a lui albă, care sclipea, regele se plim ba
ca o lu m in iţă vie p rin acest am estec cenuşiu de zdrenţe,
barăci şi cîini speriaţi. P rim aru l îi vorbea în tr-u n a — şi
suveranul clătina din cap, zîm bea şi-şi ducea necontenit
m îna la chipiu. Ce-i spunea p rim arul, chiar dacă i-ar
fi v o rb it m ai ta re , nu s-ar fi p u tu t auzi. P rea erau m ulte,
entuziaste şi n eîn treru p te uralele. Încet-încet, regele
trecu în rev istă brînzeturile, fructele şi zarzavaturile,
şi cînd ajunse la cap ătu l pieţei, făcu u n salut larg către
m ulţim e, se u rcă în lim uzină şi în cîteva clipe dispăru
dup ă colţ.
în d a tă , dispăru şi poporul, spre nedum erirea negus­
torilo r care se în treb a ră unul pe a ltu l:
— D a’ vînzare ai fă cu t?
— Vînzare ? D a ! . . . Mi-au şterpelit în înghesuială
cîteva b o tu » ri de brînză !

M aşina regală goni spre P ia ţa Victoriei, trav ersă

ca u n fulger şoseaua şi n u se opri decît la B ăneasa.
Aici regele sări sprin ten din m aşină şi, fără să m ai aş­
te p te să coboare şi p rim arul, o luă, n erăbdător, înainte.
Cînd părintele capitalei îl ajunse din urm ă, Carol v ă ­
zuse to t ce era de v ăzu t.
— Da, dom nule p rim ar ! Ai d re p ta te ! Aici sîn t de
făcu t m ulte ! Şi pe ş o s e a .. . şi peste to t, de ju r îm pre­
ju r ! . . . Să-m i aduci cît m ai degrabă proiectele. Nu-i
tim p de p ierd u t ! . . .
E ra încă u n cu vînt istoric pe care-1 crease de cîteva
zile: Nu-i tim p de p ie r d u t! T înăr, energic şi înfrigu­
r a t, n u îngăduia ca vrem ea să fie risip ită în zadar. Vroia
o cap itală m are, nouă, cu blocuri, cu lacuri, cu m onu­
m ente. Vedea n um ai exproprieri, dărîm ări, am enajări,

104
alinieri, construcţii, devize, concesii, fonduri, bugete.
Nim ic d in ce-ar p u tea fi de folos ţă rii şi suveranului ei,
nu-i scăpa din vedere. Cerceta, n o ta, c a lc u la ... şi
cerea tu tu ro r m uncă, energie, urgenţă !
— U rgenţa, dom nule p rim ar, zise el, sentenţios, este
prim a condiţie a succesului. Aşa lucrează şi am ericanii:
u rgen t. Aşa să lucrezi şi d u m n eata: urg en t ! Cînd crezi
că am p u tea începe lucrările?
— Sire, la to am n ă !
R ăspunsul îl decepţionă pe Carol:
— L a to a m n ă ? D ar este enorm !
— Sire, pînă la to am n ă n u m ai avem decît două
luni !
P rim aru l avea d rep tate. N um ai două luni. T otuşi, să
aştep ţi două lu n i !
— N u s-ar p u tea m ai devrem e?
— Ne vom străd u i, sire ! P o ate în august !
Cum u rcară în m aşină, regele se interesă de criza
din in d u stria zahărului.
— Ce e cu zahărul, dom nule p rim ar?
— V a tre b u i să-i urcăm p r e ţu l !
Cu u n zîm bet mic de to t în colţul gurii, aşa de mic
în cît p rim aru l n u i l-ar fi p u tu t surprinde, Carol îl
în treb ă pe G ănescu:
— Cu cît?
— Cu 5 lei la k ilo g ram . . .
— A dică?
— Z ahărul to s de la 33 lei kilo, la 3 8 . . . şi zahărul
cubic de la 36, la 4 1 . . .
Regele n u răspunse în d ată, p e n tr u ' că tre b u i să
ocolească o căru ţă. D ar după cîteva sute de m etri, îi
zise lui G ănescu:
— Nu-i bine ! Z ahărul trebuie u rc a t cu 7 lei. S ta tu l
are nevoie de b ani. Ai v ăz u t ce ne aşteap tă ! Aşa că,
te rog să faci un ra p o rt către p rezid en ţie. . . 7 le i. . .
Nici u n b an m ai p u ţin . N -avem de unde !

L a p alat, regele găsi gazetele de seară, care aduceau

ţă rii la cuno ştin ţă că azi după m asă regele a v en it singur

105
in haleJ* entrale, în m ijlocul poporului, fără a fi p ăzit
nici de arm ată, nici de jan d arm i, nici de poliţie. F a p tu l
era subliniat cu m are satisfacţie, în special în presa
dem ocratică. P rin v izita lui în P ia ţa M are — zicea ea
— regele Carol a d a t din nou dovadă că a fost şi răm îne
a ta ş a t ideei dem ocratice şi că înţelege să dom nească
în tr-u n spirit absolut dem ocratic. în că o d a tă , aşadar,
regele, prin actele lui publice, dezm inte zvonurile la n ­
sate de duşm anii dem ocraţiei că a r urm ări să in stitu ie
u n regim de d ic ta tu ră fascistă.
Vesel, regele îl chem ă la telefon pe S pira M aram ă,
prefectul poliţiei:
— Spirule, îţi m u lţu m esc! T oate au m ers b i n e ! . . .
Şi-n p i a ţ ă . . . şi-n p r e s ă ... N um ai peştele ăla m iroase
al naibii ! îm i venea să leşin !
P refectul rîse:
— îm i pare ră u , sire ! . . . A doua oară o să luăm
m ăsuri îm p o triv a lui !
D upă ce isprăvi cu M aram ă, regele îşi scoase u n i­
form a, îşi puse u n costum civil şi in tră în bibliotecă,
unde treb u ia să prim ească în audienţă pe V intilă Viziru.
Se u ită pe fereastră şi-i veni să rîdă. P ia ţa era neagră
de lum e. P robabil, oam eni de-ai lui V intilă care se
bucu rau că-1 văd pe şeful lor călcînd iar pragul p ala­
tu lu i. Va călca, d ar cum ? în p a tru labe ! Aşa v a veni
şeful m arelui p a rtid al V izirilor: de-a b u ş il e a ! ... Cu
fru n tea-n ţă rîn ă ! Şi to tu şi, nu 6Înt decît tre i săp tă-
m îni de cînd Muică zicea că preferă să-şi taie m ina
decît să i-o în tin d ă noului re g e . . . şi de cînd V intilă
ţip a că v a fi revoluţie, dacă p rin ţu l se înscăunează
rege. Credeau că-1 sperie. Şi uite că nu el s-a speriat.
S-au sp eriat ei şi au ca p itu lat ei. V intilă num ai că n-a
plîns să fie p rim it în au d ien ţă şi a u ita t să-i m ai pună
condiţia că nu v a încerca să instituie d ictatu ra . « A sta
aş m ai fi v ru t să v ăd ! îşi zise regele. Să-mi ceară el
mie g aran ţii !» D ar V intilă n-a m ai cerut nim ic. V intilă
e m u lţu m it să p o ată veni la p a la t, şi fără g aran ţii —
num ai să fie p rim it. P oftim ! Să vină ! Regele-1 prim eşte,
Î e n tru că nici n u treb uie întinsă coarda prea m ult.
ncă nu-i m om entul să dai cu piciorul în tr-u n p a rtid
a tît de p u tern ic ca cel liberal. Cu George, nepotul Vizi­

106
rilor, n u e nim ic de făcu t. P înă acum , cel p u ţin , George
n-a izb u tit să facă nici cel m ai mic rău partid u lu i unchilor
săi. P u ţin ii care s-au lu a t după el sînt nişte profesoraşi
şi avocăţei, pe cît de lipsiţi de orice valoare electorală,
pe a tît de grăb iţi să ajungă. D ar vechiul p artid liberal
răm îne la fel dc solid pe tem eliile lui bancaro-industriale,
deocam dată in ta c te . Ia r dacă V intilă, şeful acestui
p a rtid este el cel care-i cere ie rta re . . .
Carol întoarse capul spre uşă. In tra se P u iu care-i
aducea un plic volum inos.
— Ce ai aici? îl în trebă regele.
— De la dom nul Crai-Voievod !
Carol desfăcu plicul. E rau telegram e transm ise de
prefectul ju d eţu lu i M aram ureş. Tîrguşorul evreiesc Borşa
a lu a t foc şi a fost prefăcut în scrum , laolaltă cu
lucrurile, vitele, păsările şi cîţiva locuitori surprinşi
de flăcări în som n. N um ai cinci case au scăpat. A
ars pînă şi ro a ta m orii, pe ju m ă ta te în apă. P refectul
com unica m inistrului de in tern e că a cerut aju to r
p en tru m enţinerea ordinei şi că i s-au trim is de la
Sighet, im ediat, tre i cam ioane cu soldaţi, sub com anda
locotenentului H oria Cziucziewicz.
— P e cine? se m iră Carol. P e H oria Cziucziewicz?
Nu-i fratele lui A ureliu?
— D a, sire ! E x a c t !
P e Carol îl pufni rîsul:
— Şi pe el l-a trim is să m enţină ordinea la B orşa?
T eribil m ai e şi dom nul Crai-Voievod ăsta ! N um ai de
glum e se ţine.
Se u ită la ceasornic.
— O ! E şap te fără două m inute. Şi dom nul V intilă
încă n-a sosit !
P u iu făcu u n gest scu rt cu capul înspre u şă:
— B a a sosit ! Şi aşteap tă !
— Aşa ? A şteap tă ! . . . A tunci să m ai aştepte cinci m i­
n u te, că nu-i strică ! Să ştie şi el ce înseam nă să a ş t e p ţ i .. .

L a şap te şi tre i m inute V intilă V iziru păşi pragul

bibliotecii spre a închina steagul naţional-liberal în

107
fa ţa noului rege. P e n tru acest evenim ent unic în istoria
Vizirilor, V intilă îşi pusese o v estă albă cu cîteva pete
galbene destul de vizibile, pe care spălătoreasă nu
izbutise să i le scoată, o h ain ă gri, p u ţin verzuie pe
la subsuori, nişte p an talo n i v ărg aţi în care piciorul
părea m ai m u lt în făşu rat şi despre care se spunea la
Corso şi la Capşa că fratele său, Ionel, i-ar fi p u rta t
în tim p u l cam paniei electorale din 1919 şi nişte ghete
de stofă m aron pe care şeful p artid u lu i naţional-liberal
era h o tă rît să le schim be la prim a ocazie. Ţ in u ta lui
de au d ien ţă era com pletată de v estita lui servietă
căreia îi lipseau curelele, d ar cu o încuietoare care func­
ţio n a ca în prim ele tim puri.
Regele se apropie, zîm bitor, de V intilă, îi scutură
m îna de cîteva ori şi-l în treb ă vesel:
— Sănătos, voinic, dom nule V iziru?
V intilă îngălbeni. Acest to n de fam iliaritate exce­
sivă, în care străb ă te a dispreţul regal, îl um ilea.« Sănătos,
voinic ! » . . . Acest b ăietan n eisprăvit şi stricat, să-i
vorbească lui, u nui V intilă Viziru, şeful p artid u lu i
naţional-liberal, p arcă ar vorbi vreunuia din colegii
lui de beţie şi poker ! D ar, p e n tru că V intilă Viziru,
ca to ţi Vizirii, a ştiu t din to td e a u n a că nu e bine să
confunzi m onarhul cu m onarhia, răspunse respectuos:
— Vă m ulţum esc, sire ! î n prim ul rîn d trebuie să
avem noi grijă de săn ă ta tea m aiestăţii voastre !
— A sta n u p o ate decît să m ă bucure ! răspunse
regele, cu un zîm bet am abil.
Şi arătîn d spre serv ietă:
— Ce lu cruri bune ai în v aliză?
A ceastă nouă necuviinţă răsună în inim a lui V intilă
ca un pocnet de puşcă. D ar încă o d a tă interesele ţă rii
îi interziceau lui V intilă să se arate jig n it. în g h iţi,
deci, în sec şi scoase din servietă nişte h îrtii:
— Sire, am aici u n m em oriu asupra felului în care
p artid u l m eu vede situ a ţia politică şi economică a ţă rii.
— O, o ! exclam ă regele. T rebuie să fie foarte in te ­
resan t. Mie îm i place să cunosc p ărerea oricui. Te rog,
citeşte ! . . . Te a s c u lt!
Şi se trîn ti în fotoliu cu aerul că se p regăteşte să
asculte.

108
 D in galben ce era, V intilă se făcu roşu ca sfecla.
In im a începu să-i b a tă iute-iute. A r fi fost fericit să
p o ată fugi, ca să nu-1 m ai v ad ă pe Carol cum se hlizeşte
la el cu a tîta satisfacţie drăcească. D ar o d a tă pornit
pe dru m u l Canossei, n u m ai era chip să se oprească.
T recu, fă ră răsp u n s, p este această nouă im p ertin en ţă
a regelui şi puse h îrtiile pe m asă.
— Memoriul acesta, sire, răm îne la m aiestatea
v o astră spre cercetare. E u v ă rezum num ai în cîteva
cuvinte cuprinsul.
— P erfect ! Spune !
— Sire, ţa ra am eţită de făgăduielile din opoziţie
ale p artid u lu i n aţional-ţărănesc, vede că a fost înşe­
la tă . O pera de consolidare a R om îniei în treg ite este
în tre ru p tă şi am en in ţată.
B u n a dispoziţie a lui Carol pieri dintr-o d ată.
— în tre ru p tă ? în treb ă regele, nervos. Ce-i aia
« în tre ru p tă » ? A în ceput v reo d ată ? Cînd ? Sub dum nea­
v o a stră ? Sub liberali?
V intilă îngheţase. Regele, tîrît de m înie, continuă
pe u n to n din ce în ce m ai ră s tit:
— Sub lib e r a li? .. . Un m om ent, dom nule V iziru ! . . .
Ţ in m inte u n am ăn u n t. E ra încă în 1923. D um neata
ţi-ai lu a t an g ajam en tu l să salvezi leul. Te-am în tre b a t:
« C e se aude cu leul, dom nule V in tilă ? » ... Şi dum ­
n ea ta , în loc să-m i răspunzi, ai roşit ! . . . S înt şapte
ani de atunci. Ce-aţi făcut în tre tim p , dom nule Viziru,
ca să consolidaţi R om înia -întregită? M -aţi alungat
din ţa ră ! Şi altcev a? L -aţi a ju ta t pe Ciubuc-Bey să
se um ple de b an i ! Şi altcev a? L -aţi b ăg a t în puşcărie
pe M ihail Teianu, p en tru că cerea să m i se dea tronul
care m i se cuvenea de d rep t ! Şi altceva ? L -a ţi. . .
Se în treru p se p en tru că i se făcuse m ilă de V intilă
Viziru. G îfîind, Cu capul în jos, cu fru n tea asudată,
cu obrazul livid, V intilă părea, p u r şi sim plu, în agonie.
Regele se ridică şi se apropie de el.
— Ce-i cu d u m n eata, dom nule V iziru? Ţi-e ră u ?
Vrei u n p a h a r cu ap ă ?
V intilă îşi ridică ochii:
— M u lţu m e s c !... N -am fost în ţeles! Spuneam că
refacerea este am en in ţată !

109
 — A m en in ţată? zise regele pe u n to n conciliant.
A m e n in ţa tă .. . este altceva ! Deşi nu v ăd de ce !
— Ţ ara e în p rad a anarhiei, sire.
— H m , hm ! făcu regele, sceptic.
— D a, sire ! insistă V intilă. A ţi aflat, de pildă, ce
s-a p ctre cu t astă-n o ap te la B orşa?
Regele părea foarte surprins: V
— L a Borşa ? H a b ar n-am ! Ce-i cu B orşa ?
— A ars !
— E i şi? A ars ! N enorociri de astea se întîm plă
peste to t.
— Nu e vo rb a de o nenorocire, ci de u n incendiu
a ra n ja t de guvern cu aju to ru l legionarilor.
— D e unde ştii?
— Sire, vă asigur ! M emoriul este în tem eiat pe fapte
controlate.
— Nu c o n te s t! D ar de la unele incidente, desigur
regretabile, pînă la anarhie, m ai este !
Şi cu ochii ţin tiţi în ochii lui V intilă:
— Spune-m i d rep t, dom nule V iz iru ! Sub guver­
narea dum neavoastră nu s-au în tîm p lat niciodată ase­
m enea in c id e n te ? ... Vezi că ta c i? S-au în tîm p la t! Şi
încă foarte des. Şi cu to ate astea, nim eni n-a su sţin u t
că guvernele naţional-liberale a r fi guverne de anarhie.
S tingherit, V intilă treb u i să facă o pauză în ain te
de a p u tea să răspundă.
— Sire, zise el, după cîteva clipe. Mă preocupă m ai
m u lt risipa şi jaful. Oamenii regim ului fură !
— Oamenii regim ului fu ră? D ar cînd n-au fu ra t
oam enii indiferent cărui regim ? Ai p u tea să-m i spui,
dom nule V iziru? C înd?
Şi pînă să deschidă gura V intilă, regele avu to t
tim p u l să revină la birou şi să se aşeze în fotoliu.
— în tre a fura şi a jefui, sire, este o m are diferenţă,
răspunse V intilă în cele din urm ă. A fura este o întîm -
plare, pe cînd a jefui este un sistem .
Definiţia lui V intilă avu d arul să redea regelui
întreag a lui bu n ă dispoziţie:
— D ar dacă am spune tocm ai pe dos, ce s-ar întîm plă,
dom nule V iziru?
V intilă în g h iţi, cuviincios, încă u n nod şi continuă:

110
 — D in p ricina nepriceperii, sire, agricultura se
ruinează. L a fel şi com erţul. In d u stria e la păm înt.
Şom ajul e în creştere. C reditul în a f a r ă .. .
P lictisit, Carol îl în trerupse:
— C reditul în afară ? Ai răbdare, dom nule Viziru.
R ăb d are. în ţa ra aceasta m ai sîn t şi eu ! . . . N u trebuie
să u iţi asta, dom nule Viziru !
Şeful liberalilor se cutrem ură. Carol n u era Dacu.
Carol era finanţa anglo-franco-am ericană care l-a trim is
aici cu o m isiune precisă şi creditul de care v a avea
nevoie, p en tru a-şi îm plini m isiunea aceasta, i se v a
da. F ără m isiţi, fără sprijinul vreunui p a rtid politic
şi fără lum inile cuprinse în tr-u n m em oriu oarecare.
Memoriile au aici, la p alatid regal, un sunet sec, sini­
stru , de coşciug peste care cad bulgări grei de p ă m în t. . .
în ţeleg ea bine V intilă ce-i spunea Carol. D ar orgoliul
Vizirilor îl silea să continue:
— Sire, cu to a te că dezvoltarea culturii se im pune
to t m ai m u lt ca un suprem interes n a ţio n a l.. .
— P en tru ce? îl întrerupse, nemilos, Carol.
V intilă, care n u se aştep ta la această în treb are,
am uţi.
— P e n tru ce? rep etă regele. Sau, dacă vrei, p en tru
ce azi m ai m u lt ca a ltă d a tă ? P en tru că este D acu la
p u tere şi ca să aibă opoziţia ce-i reproşa?
— Sire, noi, naţional-liberalii, nu vrem să facem
lui D acu nici o dificultate ! răspunse V intilă, cu glasul
stins. D ar, este un fa p t: num ărul şcolilor sub naţional-
ţă ră n işti este m ai mic decît în tre c u t. Am cifre !
Regele glum i:
— Mă în treb , dom nule V intilă, ce-ai face d um neata
dacă D um nezeu n -ar fi in v en tat cifrele !
P e n tru şeful liberalilor lucrurile erau acum defi­
n itiv clare. P o ate să-şi arunce m em oriul la coş. D ar,
p en tru ca hîrtiile acestea să aibă un sfîrşit eroic, Vin­
tilă se m ai ag ăţă de un ultim argum ent:
— Sire, ordinea publică este am en in ţată de organi­
zaţiile m ilitare de p a rtid , de mişcările subversive şi de
curentele care nu fac decît să aju te uneltirile com uniste.
— Vechiul cîntec al dum neavoastră, al liberalilor,
replică regele. C o m u n iştii! Ce com unişti, cînd pînă şi

111
presa dem ocratică susţine că n u există com unism in
ţa ră .
— E x istă nem ulţum iri, sire, şi nem ulţum irile duc la
com unism .
— E i aş ! N em ulţum irile duc la puşcărie, dom nule
V intilă. A sta am în v ăţat-o chiar de la dum neavoastră,
lib e ra lii. . .
— Sire ! făcu V intilă, deznădăjduit. Se b ate în
arm a tă. F ra ţii şi fiii noştri sînt b ă tu ţi în arm a tă, sire !
— Cum, cum ? Ce-ai spus? strig ă regele care nu-şi
m ai p u tu stăp în i rîsul. F ra ţii şi fiii d u m ita le ? ... S înt
dezolat, dom nule Viziru, că fratele dum itale D inu e
b ă tu t în arm ată. Cît despre copii, n u ştiam că ai. Sau
p oate în lipsa m e a .. .
V intilă închise ochii ca să n u v ad ă rîn jetu l sadic al
regelui şi continuă, sleit de p u te ri şi de orice convin­
gere:
— î n concluzie, sire, se sim te nevoia grabnică a
unei redresări m o rale. . .
Regele era sigur că V intilă v a ajunge aici: la redre­
sarea m orală. Vechiul lor n ă ra v : să vorbească despre
redresarea m orală. Le ajunge să stea la p utere u n an,
sau o lună, sau o săp tăm înă, ca să sim tă o nevoie urg en tă
să plece în E lv eţia să se refacă, şi după ce-şi depun
fru ctu l m uncii lor guvernam entale pe la băncile din
Basel sau din G eneva, se sim t perfect refăcuţi — în
orice caz, destul de refăcuţi să se p o ată întoarce în d a tă
în ţa r ă spre a chem a poporul să lupte p en tru o red re­
sare m orală. A sta au făcut-o şi în ain te de re sta u raţie
şi asta o fac şi acum . De tre i săptăm îni de cînd s-a
în ap o iat el în ţa ră , to a te partidele au început, deodată,
să sim tă nevoia de a lu p ta p en tru o urg en tă redresare
m orală — şi to a te au g ata, în acest scop şi cîte u n p lan :
şi N eaţă, şi Ju g ăn a ru , şi George. D e doctorul B ratu
nici vorbă. D octorul B ra tu este a tît de înflăcărat de
idee, încît p en tru succesul ei e h o tă rît să recurgă pînă
şi la d ictatu ră . « P este u n an — striga el — sau voi fi
d ictato ru l ţă rii rom îneşti, la dispoziţia regelui, sau
călugăr la m untele Atos !» B ratu , se înţelege, e p en tru
redresare m orală p rin d ictatu ră p u r dem ocratică. D ar
m ai există şi u n alt pasionat al redresării m orale: Grigore

112
A rţag . N um ai că acesta o vrea p rin d ic ta tu ră fascistă.
A rţa g a şi d a t declaraţii presei engleze: vTea să creeze
u n p a rtid fascist n u m it V lad Ţepeş, în slujba regelui,
care nu e6te n um ai u n Carol I I , ci şi un Vlad Ţepeş II .
Carol, a ju ta t de o organizaţie ad m in istrativ ă discipli­
n a tă şi in coruptibilă, nu v a treb u i să tra g ă m u lţi oam eni
în ţeap ă . î i aju n g şi cîţiva, ca exem plu, p en tru ca lum ea
să v ad ă că noul rege al ţă rii este îm potriva corupţiei
şi p en tru redresarea m orală. Şi acum a, vine şi acest
bătrîn el, şeful u n u i p a rtid faim os p rin program ul
lui trad iţio n al de ja f şi corupţie, să-i vorbească
despre o redresare m orală. D espre o grabnică redre­
sare m orală.
— O fi « grab n ică» nevoia aceasta, dom nule Viziru,
răspunse regele, d a r cred că p en tru a tîta lucru n u m erita
să te deranjezi pînă aici. P robabil că ai v en it să-m i
spui ceva m u lt m ai « g rabnic» 1
— D a, sire 1 făcu V intilă, cu glasul înăbuşit.
Şi, disp erat, cu g rab a de a scăpa de-o corvoadă,
începu să recite pe nerăsuflate:
— A m ven it să declar m aiestăţii voastre că p a trio ­
tism u l lu m in at al p artid u lu i naţional-liberal îi im pune
să fie şi azi ap ă răto r neclintit al regim ului fixat de
constitu ţie, sub ale cărei principii dinastia s-a conso­
lid a t şi neam ul s-a în treg it. De aceea, p artid u l naţional-
liberal v a răm îne un slujitor leal al p u rtăto ru lu i
coroanei, m aiestatea sa regele Carol I I , pe care îl va
a ju ta să p o ată ap ăra şi în tă ri opera glorioasă începută
sub cei doi m ari regi dezrobitori şi întregitori de ţ a r ă . . .
Regele se u ită la ceasornic şi în tim p ce V intilă m ai
vorbea, se rid ică:
— Aşa da, dom nule V iziru ! zise el, fără să se m ai
întreb e dacă V intilă a isprăvit. D acă o spuneai asta
de la început, n -a r m ai fi fost nevoie să ne risipim în
v orb ării inutile. D u m n eata declari că o să m ă ajuţi.
F o arte bine ! 0 să ţin seam a de acest lucru. N u u it,
dom nule Viziru, n u uit.
D ar p riv irea lui V intilă era a tît de lipsită de orice
expresie, încît regele, în g rijo rat că n-a fost auzit bine,
ridică to n u l ca să rep ete:
— Regele n u u ită, dom nule V iz iru !

8 — ». 1SS8 118
 *
V intilă ieşi din p a la t şi se urcă în m aşină, fără să-şi
dea seam a ce se petrece cu el. A m eţit, trem urînd din
to t tru p u l, cu degetele crispate dureros, pe servietă,
V intilă o singură d o rin ţă lucidă avea: să se vadă acasă,
cu to a te că ştia că fru n taşii p artid u lu i îl aşteap tă cu
nerăb d are, la club. D ar m ulţim ea de afară era nem iloasă.
Amicii lui politici şi am icii am icilor lui, cum îl zăriră,
începură să strig e:
— U ra ! T răiască regele! T răiască dom nul V iziru!
T răiască p artid u l n a ţio n a l-lib e ra l!
G azetarii, m ai nem iloşi încă, se şi aflau pe scara
m aşin ii:
— Cum a fost, dom nule V iziru?
V intilă, care se înghem uise în tr-u n colţ din fundul
m aşinii, răspunse îm b u fn at:
— N -am obiceiul să spun ce-am v o rb it cu regele I
_T otuşi, dom nule V iziru, o declaraţie, oricît de
m ic ă . . . . . .
_N -ar fi cuviincios nici p en tru nune, m ei p en tru
rege, să fac declaraţii. ^ ^
Cum ajunse acasă, îl cbem ă pe M uica la el.. D upă
u n sfert de oră M uică sosi.
_E i, cum a m ers, dom nule V iziru?
Întins pe sofa, V intilă o ftă: _
— Credeam că dacă a p ărăsit atm osfera palatului
şi a s ta t cinci ani la P aris, o să se m ai şlefuiască p u ţin .
M-am înşelat ! . . . E şi m ai prost crescut ca în a i n t e .. .
D e g e a b a ! ... D in p ă r de cîine, greu să faci sită de

— D ar d eclaraţia, dom nule V iziru? în treb ă Muică

pe care nu-1 in teresa ce crede V intilă despre rege. D ecla­
ra ţia ai făcu t-o ? ^
— Am făcut-o ! răspunse V iziru in sila.
— A tunci e bine ! sări Muică, entuziast.
— D a, bine ! m orm ăi V intilă. D um neata vezi num ai
b i n e .. . şi cu am ieşit de acolo pe ju m ă ta te leşinat
D ar şi aceasta p rezenta u n interes secundar p en tru
Muică. Im p o rta n t este ca m om entul să fie speculat cu
folos de p a rtid .

114
 — îm i p are nespus de ră u , dom nule V iziru că,
personal, ai a v u t de suferit ! D ar să nu uităm interesele
ţării. Ţ ara vrea să ştie cum a decurs întrevederea.
V intilă se u ită chiorîş la M uică:
— Ţ ara ? Bine ! A tunci dă u n com unicat că p artid u l
liberal şi-a r e l u a t .. .
Gem înd, se întoarse cu fa ţa spre perete şi încheie:
— . . . şi-a re lu a t relaţiile norm ale cu tr o n u l !
 VI

P rim ul m inistru D acu nu-1 m ai văzuse din iulie pe

contele B ethlen, care fusese plecat în stră in ă ta te . De
aceea, conversaţia lor lunecă, de la prim ele fraze, spre
evenim entul care tu lb u ra E uropa de cîteva săp tăm în i:
alegerile din G erm ania. Social-dem ocraţii, care guvernau
republica germ ană, căzuseră în alegerile din septem ­
brie, de la 9.151.029 v oturi, cîte au în tru n it în 1929,
la 8.572.016. în schim b, naţional-socialiştii lui H itler,
care, în 1929 obţinuseră num ai 603.904 voturi, acum a
înregistraseră 6.461.210 voturi, adică aproape de unspre­
zece ori m ai m ult.
— Şi asta num ai în tr-u n an ! com entă B ethlen, cu
adm iraţie.
Mai stăp în it, D acu răspunse:

116
 — E ste colosal, d e s ig u r! D ar s& n u ne scape din
vedere că în acest an au crescut m ult şi c o m u n iştii!
Avea cifra sub ochi: de la 3.263.154 de v o tu ri în
1929, com uniştii au crescut la 4.587.808.
— D a, d a ! reflectă B ethlen, posom orit. Şom ajul
are două tăişuri.
D acu tăcu . Contele nu-i releva nim ic nou. Şom ajul
are două tăişu ri la fel de ascuţite.
— V a fi lu p tă grea ! continuă B ethlen, după o pauză.
Dacu-şi privi cu m u ltă înţelegere partenerul. P en tru
prim ul m inistru al Rom îniei, discuţia cu contele B ethlen
era în to td e au n a o ad e v ăra tă reconfortare. B ethlen
era om de lum e, plin de ta c t, bine inform at şi cu relaţii
în cercurile politice engleze. D acu găsea, prin urm are,
n en u m ărate p u n cte com une în tre el şi şeful m inori­
tă ţii m aghiare. D ar ceea ce-i făcea o deosebită plăcere
să constate şi să sublinieze ori de cîte ori se întîlnea
cu B ethlen, era asem ănarea fra p a n tă în tre com po­
ziţia p artid u lu i n aţio n al-ţărăn ist şi cea a partid u lu i
m aghiar. Ca şi în p artid u l n aţional-ţărănist, se găseau
în p artid u l m aghiar to a te clasele sociale posibile: optzeci
la su tă ţăra n i, iar restul meseriaşi, funcţionari, negu-
storaşi, liber profesionişti. în cap stătea , fireşte, m area
burghezie ca p italistă: bancheri, industriaşi şi m em bri
ai vechii aristocraţii feudale. Contele B ethlen, conţii
Teleki, baronul B anffy, A brudbanyay, Iakabfi etc. —
în acelaşi p a rtid , cot la cot cu ţăra n ii, cu potcovarii,
cu zugravii ca şi cu negustorii, cu profesorii, cu medicii,
cu avocaţii. Ceea ce-i aduna pe to ţi aceştia sub acelaşi
acoperiş nu erau nici convingerile lor politice, nici in te­
resele lor sociale şi economice a tît de opuse — ci originea
lo r m aghiară. B ancherii şi conţii unguri susţineau că
num ai p rin u n ire — adică num ai p rin gruparea lor
în tr-u n singur p artid — m aghiarii vor p u tea obţine
drep tu rile culturale şi civile ce li se cuvin pe baza s ta tu ­
tu lu i m inorităţilor, sem nat la Versailles. Cît despre
d rep tu l ce-1 reclam au de a sta, exclusiv, în fruntea
acestui p artid , bancherii şi conţii unguri şi-l întem eiau
pe argum entul că num ai ei au experienţa politică de
care este nevoie spre a p utea sta de vorbă cu guver­
n a n ţii rom îni. Ca urm are a acestei politici duse strict

117
pe tărim u l n aţional, candidaţii partid u lu i m aghiar n u
se recru tau decît din rîndurile nobilim ii feudale sau
financiare. Astfel că, în parlam entul rom în, veneau să
vorbească în num ele celor trei m ilioane de unguri din
A rdeal, aceiaşi conţi şi baroni care vorbiseră în p arla­
m en tu l de la B u d ap esta, sub regim ul habsburgic, în
num ele întregului popor m aghiar. Dacu, deci, avea de
ce să-l privească pe B ethlen ca pe unul de-ai lui. A veau
scopuri com une, foloseau m ijloace com une şi vorbeau
o lim bă com ună, fără gesturi şi fără cuvinte. în tre un
Dacu şi un B ethlen a r fi ex istat o încredere oarbă chiar
dacă nici nu s-ar fi cunoscut. A cordul în tre ei se încheia,
prin fire nevăzute, peste spaţii, lim bă şi origine
naţională. Ia r în cazul lui Dacu, şeful partid u lu i naţional-
ţă ră n ist şi al contelui B ethlen, şeful partidului m aghiar,
acordul avea şi o clauză precis definită: reprezentanţii
aristo craţi ai m aselor m aghiare din R om înia vor
veni m ereu în P arlam ent să ceară guvernului rom în
aplicarea statu tu lu i m inoritar, iar guvernul va răspunde
cu prom isiuni. Prom isiuni şi nicidccum drepturi. D rep­
tu rile ar fi o prim ejdie. D acă ungurii şi-ar prim i drep ­
tu rile lor naţionale, p artid u l m aghiar şi-ar pierde orice
ra ţiu n e de a fi. S atisfăcut din pun ctu l de vedere naţional,
fiecare m em bru al p artidului m aghiar a r trece au to m at
în p artid u l politic 6pre care îl cheam ă interesele
lui sociale şi economice. Şi atunci, ce se v a întîm plă
cu sutele de mii de m uncitori şi ţă ra n i, săraci lipiţi
păm în tu lu i? Cine-i va p u tea opri să se apropie de com u­
n işti? Chestiunea nu m ai cerea u n răspuns. Nici contele
B ethlen, nici Dacu n-aveau vreun interes cît de mic
să aplice sta tu tu l m inorităţilor. A plicarea sta tu tu lu i
m in o ritar trebuie să continue a fi o preocupare vie,
ascu ţită şi nesatisfăcută p en tru populaţia m aghiară,
care num ai aşa va p u tea fi ţin u tă d ep arte de preocu­
pările ei politice şi sociale.
Reflecţia sum bră a contelui B ethlen nu-1 p u tea,
deci, lăsa indiferent pe prim ul m inistru, care-i răspunse:
— L u p ta va fi foarte grea, dom nule B ethlen ! D ar
duşm anii om enirii vor fi, în cele din urm ă, învinşi. O
singură condiţie se cere: unirea !
Şi cum B ethlen p ărea g răb it, D acu îl în tre b ă :

118
 — Mai răm în eţi în B ucureşti, dom nule conte?
— D a ! Cred că o să m ai stau pînă dum inică !
— îm i pare bine ! în cazul acesta v ă rog să nu
lipsiţi de la şed in ţa de m îine a Camerei. Se v a citi o
declaraţie prin care guvernul asigură populaţia m aghiară
de to a tă sim p atia lui.

★
P rim a tem ă pe care D acu o abordă în şedinţa consi­
liului de m iniştri, care se în tru n i peste o ju m ă ta te de
oră, fu declaraţia făg ăduită lui B ethlen.
— A veţi vreo propunere în această chestiune?
în tre b ă el.
Nim eni nu avea nici o propunere.
— Bine ! conchise D acu. Am s-o redijez eu.
Şi consiliul trecu la ordinea de zi. L ucrările fură
lichidate rap id , fără obiecţii sau com entarii. D acu
aproba ori respingea decretele şi propunerile subal­
tern ilo r săi — iar alătu ri de el, Crai-Voievod, absent
la cele ce se petrec îm prejur, pufăia din pipa lui ungu­
rească şi cugeta. Avea la ce ! F u n cţia de m inistru al
intern elo r îl apăsa greu pe um eri. S arcina de a m en­
ţin e ordinea în s ta t e neînchipuit de gingaşă. P rim ul
com andam ent al u nui m inistru de in tern e în ţelep t
este să păstreze m ăsura. Să nu facă niciodată m ai p u ţin
decît trebuie, sau mai m ult decît t r e b u i e ! .. . Şi Crai-
Voievod se gîndea, ru şin at, că era cît pe ce s-o p ă ­
ţească ast-v ară cu Borşa. P robabil că din grija
liberalilor, presa străin ă a înccput să vorbească prea
m u lt despre tu lb u rările din R om înia. Chestip de­
venea incom odă. G uvernul treb u ia să facă ceva p en tru
a dezm inţi zvonurile că s-ar preg ăti d ictatu ra . Crai-
Voievod in v ită deci la el pe corespondenţii presei
străin e şi declară:
— D om nilor, lum ea m ă crede pe m ine antisem it.
D ar se înşeală. A ntisem itism ul e o politică a m ea.
Ş tiindu-m ă antisem it, studenţii m ă ascultă şi în felul
acesta îi p o t stăpîni. Vedeţi, dar, că eu îi înşel pe a n ti­
sem iţi, şi-i servesc pe evrei, pe care-i iubesc. A devărat,
M ichiduţă ?

119
 M ichiduţă, care se găsea to td e a u n a de fa ţă , dăd u
p ro m p t stăpînului său, certificatul ceru t:
— A devărat, dom nule m inistru 1
D ar Crai-Voievod vedea că num ai cu a tit n u poate
să înăbuşe afacerea B orşa. E x p ed itiv , Crai-Voievod
tra se sertaru l şi scoase de acolo o nouă afacere: m ace­
donenii. D upă douăzeci şi p a tru de ore, eîţiva stu d en ţi
m acedoneni, în cap cu unul R iza, se prezentară la
Dăscălescu, subsecretarul de la interne, şi tra se ră în
el cîteva gloanţe, d ar cu m u ltă băgare de seam ă, ca
să nu-1 atingă m ai ră u decît le poruncise Belciug. Cît
ai b ate din palm e, afacerea B orşa dispăru din aten ţia
publică şi făcu loc ate n ta tu lu i de la interne. De ce a
tra s R iza în D ăscălescu? De supărare că guvernul a
v en it cu o lege de organizare a Dobrogei noi, care punea
în inferioritate elem entul m acedonean. D ar de ce l-a
ales R iza pe Dăscălescu, care n u este decît subse­
c re ta r de s ta t şi n-a tra s în tr-u n m inistru p lin ? P en tru
că Dăscălescu — spunea presa — nu-i u n ad e v ăra t
D ăscălescu, ci u n Dascaloff, u n bulgăroi ticălos, care-i
asupreşte pe m acedoneni şi-i protejează pe bulgarii lui
din C adrilater.
Opoziţia, care stătea , neobosită, de veghe, d en u n ţă
guvernul că nu face arestări. Ca să se scuze, m em brii
guvernului începură să se certe în tre ei. M inisterul
de in tern e arunca v in a pe m inisterul de ju stiţie şi
m inisterul de ju stiţie aru n ca vina pe m inisterul de
intern e. M inisterul de in tern e susţinea că parchetele
d au drum ul celor arestaţi, ia r m inisterul de ju stiţie
răsp u n d ea că parchetele n-au cui da drum ul, p en tru
că poliţia nici n u face arestări. î n cele din urm ă, to tu şi,
se făcură arestări. N u m ulte, cîteva. P rin tre cei ares­
ta ţi, se afla şi A ureliu Cziucziewicz, care devenise m ace­
donean p en tru cauză — şi care în zilele acelea cît a
fost închis, nu m ai prididea de atîte a in terv iu ri şi foto­
grafii cîte a fost silit să îm p a rtă în d re ap ta şi în stînga.
Crai-Voievod declara presei, cu m elancolie:
— Şi cui folosesc to a te a ste a ? Bolşevicilor. L a
capătu l acestor ag itaţii apare în to td eau n a agentul
anonim com unist. Nu ne trebuie m u ltă filozofie ca să
ne exprim ăm această tem ere, cînd ştiu t este că agenţii

120
sovietelor n u aştea p tă decît asem enea ocazii p en tru
a aru n ca săm în ţa revoltei.
Şi du p ă fiecare declaraţie, Crai-Yoievod cerea fon­
d uri noi p en tru m inisterul de interne. î i treb u ia u b ani
p en tru ordinea publică, adică bani p en tru foile şi m ani­
festele « stu d en ţilo r» , b ani p en tru uniform ele lor, b ani
p en tru congresele lor, b ani p en tru călătoriile lo r de-a
lungul şi de-a la tu l ţă r ii __ B a n i ! . . . Şi acum a, după
ce v a ach ita la proces pe Cziucziewicz şi pe ceilalţi
cîţiva stu d en ţi, v a avea şi m ai m u ltă nevoie de bani.
O ach itare nu se face fără p a r a l e ... O pinia publică
îi cere în d a tă altceva în loc. Şi Crai-Voievod vrea să-i
dea. D ar costă şi asta m ilioane. . . Chestie m are ! Un
com plot bolşevic ! Spionaj ! Ceva de răsu n et. Belciug
m unceşte pe brînci să nu se facă de rîs.
— Cum doriţi com plotul, dom nule m in istru ? l-a
în tre b a t Belciug. Cu ram ificaţii, sau fă ră ram ificaţii?
— Ce-i aia fără ram ificaţii, im becilule? — s-a ră stit
la el Crai-Voievod, care de obicei vorbea cu secretarul
său general destul de frum os. U nde ai m ai auzit com plot
fă ră ram ificaţii?
Şi s-a a ra n ja t o chestie cu « ram ificaţii». Ceva dem n
de ceasurile pe care le tră ia ţa ra . E ra b ă g a t şi u n ofiţer
ru s alb, au ten tic. A fost prins m ai de m u lt cu o sp ar­
gere, şi era ţin u t în rezervă. Acuma omul îşi v a scoate
pîinea cin stit. E l v a fi capul. D ar trebuie bani ! Anul
b u g etar încă nu s-a îm plinit şi s-au şi dus cele două­
zeci de m ilioane înscrise în buget. în afară de aceasta,
s-au m ai cheltuit douăzeci şi ceva de m ilioane din capi­
tolul credite extrao rd inare. E ad e v ăra t ! D ar lui îi
treb u ie bani. N um ai asta vedea Crai-V oievod: bani.
B ani p en tru ordinea publică.
C hinuit de grija aceasta a banilor, m inistrul de
in tern e, cum îi veni rîndul să ia cuvîntul, nu-şi m ai
pierd u vrem ea în introduceri, ci spuse de-a d re p tu l:
— D om nilor, ţa ra e în prim ejdie !
C um natu-său, B ăleanu, pe cît de iscusit m in istru
de finanţe, pe a tît de bun p a trio t, ca să facă şi el eco­
nom ie cu tim p u l ţării, socoti că orice cuvînt în plus
a r fi de prisos, şi-l întrerupse, energic:
— C ît?

121
 — Cinci m ilioane !
D acu rosti sen tin ţa, aproape fără să-şi m işte buzele,
aşa cum vedea că fac englezii:
— Se aprobă !
*
D upă consiliu, D acu, deşi era obosit, m ai răm ase
la prezidenţie ca să prim ească în audienţă pe noul repre­
z e n ta n t al V aticanului, să discute cu B agradian unele
chestiuni dificile în ju ru l bugetului, să semneze cîteva
decrete de num iri şi d estitu iri şi să aibă o lungă consfă­
tu ire cu Spiru M aram ă şi cu Belciug. Cînd term ină,
prim ul m inistru îşi adună hîrtiile şi ieşi din birou cu
graba u nui elev care aude clopoţelul. A fară, se opri
în capul scărilor şi se lăsă m îngîiat de razele blînde,
călduţe, ale acestui binecuvântat soare de octom brie,
care nu ţin ea seam a că se află în toam nă. T o a m n ă ? .. .
E ra p rim ăv ară ! Cerul senin şi albastru, copacii incă
verzi, femeile în rochiţe u ş o a r e ... D acu vru să-şi m ai
spună ceva, d ar tresări, ru şin at ! S-a surprins în flagrant
delict de lirism ! Muşcîndu-şi buzele de necaz, D acu
cîjborî scările în fugă şi se aruncă în m aşină.
— Acasă ! porunci el şoferului.
E ra furios. E l, D acu, preşedintele consiliului de
m iniştri şi şeful p artid u lu i n aţio n al-ţărăn ist, să se r ă tă ­
cească în sentim ente şi gînduri care depăşesc interesele
stricte ale ţării.
T otuşi, pînă acasă, D acu îşi găsi circum stanţe a te ­
n u an te, care-i potoliră conştiinţa — şi-i d ăd u ră voie
să onoreze cu întreag a lui poftă de m încarc bucăţica
de peşte rasol serv ită de m enajeră. Peştele era bun
şi prim ul m inistru n-avea nici u n m otiv să creadă că
a r p u tea interveni ceva pe lum ea asta care l-ar îm pie­
dica să-l înfulece pînă la cap ăt. D ar, deşi om politic,
D acu nu ţinuse seam a de elem entul surpriză. Astfel,
tocm ai cînd sufletul lui p u r închina im nuri de slavă
Celui-de-sus care, în m area 6a înţelepciune, a născocit,
p en tru delectarea şi a celor buni şi a celor m ai p u ţin
buni, peştele rasol, telefonul îl ridică de pe scaun cu
apelul lui strid en t.
— Alo, da ! . . . Cine ?

122
 R ăspunsul pe care-1 prim i de Ia celălalt c a p ă t al
firului, îi coloră o brajii de o roşeaţă vie. Cu şervetul
pe care-1 ţin ea în m ina stîngă, D acu îşi şterse b ărbia
şi răspunse:
— Bine ! Plec im e d ia t!
Puse jos receptorul şi-şi strigă m enajera:
— Spune-i lui Nicu să tra g ă m aşina.
— D a’ m asa, conaşule?
— Nu m ai m ănînc ! . . . D ă-m i pantofii ceilalţi I
T rebuia să plece în d ată, fără să ştie în ce scop.
U rgent ! U rgentisim ! E vorba de « o chestiune de cea
m ai în altă im p o rtan ţă» . D ar care era chestiunea — şi
de ce a tîta u rg en ţă, nu i s-a spus. P reocupat şi nedu­
m erit, D acu se încălţă, ieşi şi se urcă în m aşină:
— L a Sinaia !
*

î n d im ineaţa acelei zile de octom brie, Carol —

care de-o 6ăptăm înă se afla la Sinaia — fu m ai activ
ca de obicei. Mai întîi prim i în audienţă nişte ţă ra n i
v en iţi în delegaţie cu un m em oriu în care vroiau să
explice de ce în ţin u tu rile lor din nordul Moldovei au
p u tu t avea loc tu lb u rările din vară. Se prezentaseră
la p alat, cinci. D ar p en tru rege, cinci erau prea m ulţi.
— A jung şi doi !
Din cei cinci, P u iu alese doi îm brăcaţi în tr-u n p o rt
m ai pitoresc şi m ai b o gat decît ceilalţi şi-i introd use
la rege:
— Sire, sătenii Nicu V arlam şi Costache G re c u !
Regele sări vesel la ei, cu m îna întinsă.
— E i, bine a ţi ven it sănătoşi ! Ce nevoie v ă aduce
la m ine?
Sătenii, de em oţie, nu-şi p u tu ră descleşta gura. D ar
regele, plin de căldură, îi încurajă:
— H ai, oam eni buni, haide ! Că n u v ă m ănînc !
D oar eu sînt vodă al vostru, al ţăra n ilo r !
în d em n u l a tît de prietenos şi de stăru ito r al lui
vodă, învioră pe ţăra n i. Cel m ai tîn ă r dintre ei, Nicu
V arlam , îndrăzni:
— P ăi, să trăieşti, m ăria t a ! Nevoi avem o gră­
m adă.

123
 Şi, b a unul, b a celălalt, ţă ra n ii tşi d eşertară sufle­
tu l plin de n ădufuri în fa ţa lui vodă. P reţu l pe grine
— ziceau ei — a ajuns o b ătaie de joc. De pildă, pe
un kil de orz, cap ătă u n leu, dacă nu chiar şi optzeci
de bani. D ar pe o cutie de chibrituri li se cere tre i lei.
Care vasăzică, p en tru o cutie de ch ib ritu ri ei trebuie
să dea tre i-p a tru kile de orz.
— E ra m ai bine, m ăria ta , în u rm ă cu douăzec
de ani. Pe atu n ci prim eam cincisprezece bani pe un kil
de orz — şi dădeam pe o cutie de ch ib ritu ri num ai
cinci b an i, sau tre i sute treizeci de gram e de orz, adică
de zece ori m ai p u ţin .
De asta — ziceau ţă ra n ii — nim eni nu m ai v rea
să-şi lucreze păm în tu l. M unca îl costă pe ţă ra n m ai
m u lt decît i se dă pe bucate. Pe alocuri, pînă şi tra n s ­
p o rtu l se urcă la m ai m u lt decît face recolta. Şi apoi,
birurile. B irurile îi seacă pe t o ţ i . . . Şi datoriile ! . . . Cu
datoriile e o în treag ă poveste. N u-i ţă ra n să nu fie d ato r.
Unii, cei îm pro p rietăriţi, din pricina secetei din 1927
şi a anilor fără p re ţu ri din 1928—1929, alţii, cei neîm ­
p ro p rietăriţi, îm pinşi de d orinţa de a-şi avea şi ei b u cata
lor de p ăm în t, to ţi au făcu t îm prum uturi sau la coope­
rativ ele de consum , sau la băncile de s ta t, sau la băncile
locale, sau de m ulte ori, la to a te îm preună. Mai în tîi,
cum se fac îm prum uturile. D acă ceri cinci mii de lei,
b anca îţi opreşte de la început o m ie de lei p en tru do-
bînzi, o mie de lei p en tru nişte acţiuni de ale băncii,
care nu fac nici două parale, şi nu-ţi dă în m înă decît
tre i m ii. D upă aceea, încep să curgă dobînzile. Tu dai
cît p o ţi, d ar d ato ria răm îne întreagă — şi alătu ri de
ea cresc dobînzile la dobînzi, pînă ajung dobînzile astea
să întreacă, num ai ele, în treag a valoare a păm întului.
Şi în tre tim p , te calcă m ereu portăreii, să-ţi pună m îna
în gît. î ţ i in tră în bordei, te silesc să le frigi singura
găină pe care au zărit-o în ogradă, te p u n să p lăteşti
m aşina cu care au venit — şi nu pleacă, pînă nu-ţi
iau şi ceaunul de m ăm ăligă de pe v a tră . Şi abia după
aia te dă banca în ju d ecată. Ju d e c a ta e m ai rea decît
to ate. Luni de zile te tîrîi pe la trib u n al p en tru ca la
urm ă să te vezi osîndit să plăteşti băncii, pe lingă ceea
ce zice ea că i-ai fi d ato r, şi nişte cheltuieli de ju d eca tă,

124
care sîn t m ai m a ri decît to a tă d ato ria şi dobînzile ei
la u n loc.
Cît au v o rb it ţă ra n ii, regele se u ită la ei cu drag,
n um ai să-i m ănînce din ochi. Ia r cînd isp răv iră to t
ce-au a v u t de spus, regele îşi alese cu grijă cuvintele,
ca să le răsp u n d ă ca un vodă al lor:
— V-am ascu ltat, oam eni buni, şi inim a-m i sînge-
rează cînd aflu cîte aveţi de în d u rat. V ă plângeţi de
d o b în z i.. . Ş tiu ! R ăul nu-i de astăzi. E u n ră u stră ­
vechi, u n ră u de cînd lum ea. D ar să ştiţi, oam eni buni,
că de aia am ven it în ţa ră înapoi: ca să pun ca p ăt ră u ­
lui. U n singur lucru vă cer: să av eţi răbdare. P u ţin ă
ră b d are şi, cu aju to ru l Celui-de-sus, o să scăpaţi de
dobînzi. Vă plîngeţi de b iru ri că a r fi m ari. Cred ! D ar
eu de ce sîn t aici? Să lu p t din răsp u teri să v ă scap
de b i r u r i ! Vă plîngeţi că bucatele sîn t ieftine. D ar,
oam eni b u ni, voi credeţi că num ai aici sînt bucatele
ieftin e? Şi în Ita lia sîn t ieftine 1 Ş tiţi ce-i Ita lia : o ţa ră
care to t din bucate-şi scoate o b u ca tă de pîine. Şi-n
C an ad a ! De C anada aţi a u z i t ? .. . N u ? F o arte r ă u !
D acă aţi fi auzit, a ţi fi ştiu t că nici în C anada nu m erge
tre a b a m ai b in e . . . D ar eu, de asta m ă aflu iar p rin tre
voi: ca să urc p re ţu l g rîn e lo r.. . R ăbdare şi o să vedeţi
ce ştie vodă al v o s t r u ... Un singur lucru nu-m i place:
ierta rea datoriilor. A sta-i m ai greu. D atoriile trebuie
p lătite . D acă datoriile răm în neplătite, se duce ţa ra
de rîpă. S înt bani grei, de care ţa ra are nevoie. Să m un­
cească to a tă lum ea şi să cheltuiască m ai p u ţin I Aşa
o să aibă de unde plăti.
— D ar noi m uncim , m ăria t a ! făcu Costache Grecu.
Cît despre cheltuială, să ne ierte D um nezeu, am chel­
tu i, d ar nu prea avem ce !
— Voi, d a ! răspunse regele. Voi doi, cred că m unciţi
şi că faceţi economie, d ar ceilalţi ? . . . Ce fac ce ilalţi. . .
sute de mii şi m ilioane de ţă ra n i? Nu ! N -aveţi d re p ta te !
D atoriile treb u ie plătite. Cine-şi iubeşte ţa ra , îşi plăteşte
datoriile. Cil m uncă şi cu chibzuinţă o s-o scoatem cu
to ţii la cap ăt. D uceţi-vă şi spuneţi-o asta, în num ele meu.
Cei doi săteni, tu lb u ra ţi de sfaturile p ărin te şti ale
regelui, schim bară o privire în tre ei, după care, cel
m ai tîn ă r, N icu V arlam , zise:

126
 — M ulţum im , m ăria t a ! . . . D ar am avea o ru g ă ­
m inte m are: să ne dai, m ăria ta , o dovadă că am v orbit
cu ad ev ărat cu vodă al n o s t r u .. . Ca să ne creadă ăilalţi.
Regele zîmbi cu b u n ă ta te :
— Eu sînt regele v ostru şi un rege nu poate da
dovadă la m ină. De crezut trebuie să vă creadă. Cum
să nu vă creadă ! . . . Să vorbiţi cu regele vostru şi ei
să nu v ă cread ă? Nu se poate ! S-ar cbem a că nu vor
să-l creadă pe rege ! . . . Aşa că plecaţi 6ănătoşi şi nu
u ita ţi să spuneţi alor v oştri că vodă îşi ţine cuvîntul !
Şi le strînse inim os m îna, la am îndoi dintr-o d ată,
d a r cum se închise uşa după ei, regele sună furios:
— P h u i ! strig ă el, cînd v aletu l apăru. P u te a ceapă
şi a b r î n z ă ! .. . D eschide to a te ferestrele!

Cînd i se p ă ru că biroul este destul de bine aerisit,

regele porunci să fie introdus t r i m i s u l special al zia­
rului englez D aily Herald.
C orespondentul începu cu fraza pe care regele o ştia
in e v ita b ilă :
— Sire, zvonurile sînt la noi din ce în ce m ai p er­
sistente. S-ar p ărea că m aiestatea v o astră are in te n ţia
să proclam e d ictatu ra . E ste a d e v ă ra t?
De cîte ori ziariştii francezi sau englezi îi puneau
această în treb are, Carol îşi întorcea gîndul la conver­
saţiile intim e d in tre el şi cei cu care a tr a ta t la Q uai
d ’Orsay şi în D ow ning S treet, re sta u raţia. T oţi îi d ă ­
deau, în concluzie, aproape n ca lte rat, aceleaşi in stru c­
ţiu n i :
— Vei prim i b an i şi arm am ent ! D ar să ţii frînele
in m îini ! E ste p rim a condiţie: să ţii bine frînele în
m îini. Şi să nu-i laşi pe m uncitori să răsufle ! Fii cu
ochii în p atru şi procedează cu energie. . . Comunism,
com unişti, p a rtid c o m u n is t... astea n-au ce că u ta sub
dom nia dum itale !
P robabil, p en tru a-i ream in ti această « prim ă condi­
ţie » , Q uai d ’O rsay şi Downing S treet îi trim iteau aici
pe aceşti gazetari, care se înapoiau în ţa ra lor cu aceeaşi
declaraţie a lui Carol:

126
 — D ic ta tu ră ? N u ! S înt dem ocrat şi sînt p en tru
regim ul p arlam en tar. în educaţia fiului meu M ihai, ţin
seam a că va treb u i să fie un rege dem ocrat. N um ai
la extrem d ic ta tu ra p oate fi barca de salvare. A r fi
m ai bine să n-am nevoie de ea.
Am icii lui apuseni îi apreciau su b tilitatea şi făceau
loc larg în presă corespondenţilor lor, care scriau
invariab il că regele are ochi albaştri, părul blond şi s ta ­
tu ra z v e ltă ; că duce o v ia ţă sobră, de s p a r ta n ; că m un­
ceşte optsprezece ore pe zi, studiind dosare şi rezolvînd
problem ele cele m ai urgente ale zilei; că niciodată nu
p are o b o sit; că, d a to rită acestui în alt exem plu regal,
poporul rom în s-a trezit din toropeala lui orientală şi
că s-a pus şi el pe m uncă şi pe economii.
De d a ta aceasta însă, regele, care m ai era u rm ărit
de m irosul de ceapă şi brînză lăsat de cei doi m usa­
firi ru rali, dăd u conversaţiei sale o alură şi m ai accentuat
dem ocratică.
— Zvonurile despre d ic ta tu ră , răspunse el ziaris­
tu lu i, cu cît sîn t m ai stăru ito are, cu a tît sînt m ai m in­
cinoase. E u am alte griji. S itu aţia populaţiei noastre
săteşti este gravă. Ţ ăranii rom îni au fost aduşi la des­
perare din cauza p reţu rilor coborîte ale griului şi din
cauză că, în pofida acestor p reţu ri, ei nu pot vinde
nici pe ju m ă ta te din cît au vîn d u t pînă acum doi ani.
V inovat este guvernul sovietic care stă la pîndă. P rin
ca n tităţile de grîne, p etrol şi lem ne pe care le aruncă
pe pieţele m ondiale, pe p re ţu ri m ult m ai joase decît
cele obişnuite, guvernul sovietic agravează m izeria
n o astră şi a E uropei întregi. D acă O ccidentul nu va
face repede ceva p en tru a ne uşura situ aţia , va fi greu
să scăpăm m asele noastre rurale de efectele p ro p a­
gandei bolşevice. în ţeleg i dum neata cum stau lucru­
rile? D acă R om înia, în cău tarea unei soluţii, s-ar arunca
în b raţele sovietelor, cred că A nglia, F ra n ţa şi S tatele
U nite a r pierde enorm .
G azetarul, care înţelegea foarte bine cele ce-i spunea
Carol, n o tă iu te pe m arginea hîrtiei ideea principală
a rep o rtaju lu i său : trebuie să a ju tăm pe Carol, d ar
să-i cerem să nu-şi com ande m aterialul de război în
altă p a rte decît în Anglia.

127
 — Sire, zise el apoi regelui, dezm inţirea ce o d aţi
zvonurilor de d ic ta tu ră v a face o excelentă im presie
în A nglia, care este în g rijo rată de so arta dem ocraţiei
în această p a rte a co ntinentului.
— Anglia să fie lin iştită. E u VTeau să f i u . . . şi s î n t . . .
cam pionul h o tă rît al dem ocraţiei în orientul E uropei,
p o triv it cu problem ele p articu lare ale ţă rii. E u m ă con­
sider şeful unei gigantice în trep rin d eri cooperative şi
socotesc că rolul m eu este să încurajez poporul să
depună m axim um de energie spre a obţine rezu ltate cît
m ai bune cu p u tin ţă . Idealul m eu este ca to ţi să-şi
îndeplinească lucrul cu p lăce re. . .
— Sire, d ar acesta este u n ideal c o m u n is t!
— N u 1 răspunse Carol cu g ra v ita te . A -ţi iubi m unca
n u este u n ideal com unist, ci unul cu ra t dem ocratic.
I a tă , eu, deşi m uncesc optsprezece ore pe zi, îm i
iubesc m eseria de ^ege.

L a m asă, regele îl avea pe A rghir. Cu o zi m ai în a ­

in te, P u iu i-a com unicat regelui:
— D om nul profesor A rghir m i-a telefonat că doreşte
să fie p rim it în au d ienţă.
— Să vină m îine la prînz, la Sinaia !
Şi a venit. Cu aerul lui de o solem nitate gravă,
oarecum tris tă , îi spuse lui C arol:
— Sire, eu n u am cerut audienţă. Ci am v ru t să vă
văd. E u n u cer audienţe, p en tru că nu vreau să se creadă
că urm ăresc vreu n a v a n ta j. E u nu m ă umilesc nici
în fa ţa lui D um nezeu şi nu cer nim ănui nim ic. D acă
v reo d ată aş avea să servesc pe m aiestatea voastră,
să n u m i se p o ată spune că eu, cerînd, trebuie să execut
ce m i se spune, ci v reau să fiu chem at p e n tru ideile
m ele, liber a le realiza.
— Ş tiu, dom nule profesor, şi p en tru ideile dum itale
am to t respectul.
— A sta am spus-o şi am icilor mei, cu care am av u t
aseară o lungă consfătuire, în ain te de a veni aci.
— D a ? Şi despre ce a ţi v o rb it?

128
 — D espre m arile problem e ale zilei, sire ! P roble­
mele economiei în p rim ul t i n d . . . şi în special problem a
agricultorilor.
— Şi cum vezi d u m n eata, dom nule profesor, această
problem ă a ag ricultorilor?
— E ste re zu ltatu l unei politici absurde şi dem ago­
gice, s i r e ! . . . A cum zece ani s-a făcut o an u m ită îm ­
prop rietărire, p en tru care ţă ra n ii treb u ia u să plătească
şase m iliarde. D ar au p u tu t p lăti p înă acum num ai
două m iliarde şi ju m ă ta te . A r fi însem nat că a r m ai
avea de p lă tit tre i m iliarde şi ju m ă ta te . î n re alita te ,
d ato ria lor s-a u rc at la şaptezeci-optzeci de m iliarde.
— De ce? în treb ă regele cu aerul că aude to a te
acestea p en tru în tîia oară.
— P e n tru că n u şi-au p lă tit datoriile la vrem e.
— A şa? Şi de ce, m ă rog, n u şi-au p lă tit datoriile
la vrem e?
— P e n tru că li s-a d a t păm în t, sire, d ar n u li s-a
d a t nici in stru cţie agricolă, nici bani, nici unelte, ca
să p o ată produce pe o scară întinsă.
— Şi d u m n eata îi crezi?
A rghir, surprins de întrebare, ridică ochii spre rege
şi sim ţi că i se scurge to t sîngele din vine: regele era
su p ărat. în g ro zit, A rghir îşi înclină şi m ai m u lt capul
pe um eri şi răspunse aproape în şo ap tă:
— Nu !
Se sim ţea v in o v at. Rolurile erau radical schim bate
acum : elevul era el — ia r profesorul, regele Carol. Un
profesor sever, d a r iertă to r, p en tru că în d ată surîsul
lu i b u n îi flu tu ră ia r pe buze.
— E i vezi ! Şi a t u n c i ? .. .
In im a lui A rghir se înveseli. Regele to t de la el aş­
te a p tă o îndrum are.
— Sire ! începu el cu oarecare sfială. Am o idee.
Regele n u se m iră.
— Mă aştep tam , dom nule p ro fe so r! răspunse el
sim plu. Te a s c u lt!
— D upă opinia m ea, sire, problem a agricultorilor ar
p u te a fi rezolvată în m od echitabil num ai de co m isiu n i!
Ş tia regele — şi a a v u t el însuşi nenum ărate do­
vezi în tre c u t — că A rghir posedă o fantezie foarte

9 - c. 1223 129
fecundă şi originală. De aceea s-ar fi a şte p ta t m ai degrabă
ca A rghir sâ-i propună, p en tru rezolvarea echitabilă
a problem ei agricultorilor, ca to ţi ţăran ii să fie obligaţi,
îm preună cu copiii şi nevestele lor, să înveţe jiu-jitsu,
ori să urm eze cura lui K neipp, ori să fie obligaţi să frec­
venteze cursurile de la Vălenii de M unte. D ar comi-
siu n i. . . E ra ceva a tît de nou, încît de uim ire, Carol
răm ase nem işcat cu fu rculiţa înfiptă în ultim a bucăţică
de m uşchi.
— Com isiuni? făcu el cînd se sim ţi *
în stare din
nou să v o rb ească. . . In te re sa n t ! Şi care a r fi rolul
acestor com isiuni, dom nule profesor?
— Să facă co n statări la fa ţa locului şi să rezolve
lucrurile de la caz la caz. F iindcă sînt două categorii
dc ţă ra n i, sire: ţă ra n i de bună-credinţă şi ţă ra n i de
rea-credinţă. Cei de b u nă-credinţă, cînd zic că n-au,
n -a u . . . pe cînd cei de rea-credinţă, cînd zic că n-au, au.
— E x trao rd in ar ! zise regele, care părea din ce în
ce m ai interesat de judicioasele observaţii ale fostului
său profesor. E ste exact ceea ce gîndesc şi eu, d ar nu
ştiu să exprim a tît de lim pede ca d um neata ! Corni-
siunilc, a ş a d a r. . . ?
A rghir îl lăm u ri:
— Comisiunile v o r face cîte două tab lo u ri asupra
situaţiei fiecărui ţă ra n . în tr-u n tab lo u comisiunile vor
înscrie declaraţiile săteanului: cît p ăm în t are, cîte
unelte, cîte vite, cîte păsări, cîţi copii, cît a m uncit,
cît a produs, ce d atorii arc şi aşa m ai departe. Ia r în
celălalt tab lo u comisiunile vor înscrie propriile lor
co n statări, după ce ele înseşi vor cerceta la fa ţa locului,
cu d c-am ănuntul, dacă om ul a spus sau n-a spus ade­
văru l.
Pe m ăsura în care A rghir vorbea, creştea şi e n tu ­
ziasm ul lui Carol.
— B un ! strig ă el. B un ! B un de to t ! . . . Ai u n creion
şi o h îrtie ? . . . M ulţum esc ! . . . Acu să vedem . Cîte
fam ilii de ţăra n i sîn t ? Să zicem tre i m ilioane ! . . . Aşa ! . . .
P rin urm are, tre i m iiioane de ţă ra n i a r treb u i v izitaţi !
Cîte cazuri zici d u m n eata că a r p u tea fi an chetate pe
zi, de o com isie?
— Zece ! răspunse A rghir.

130
 — Nu-i cam m u lt? în treb ă regele. G îndeşte-te,
dom nule profesor ! . . . D eclaraţiile săteanului p o t fi
în reg istrate m ai m u lt sau m ai p u ţin iute ! . . . D ar
verificarea lor cu de-am ănuntul cere tim p . . . S înt
ţă ra n i care-şi ascund vitele, îşi ascund grînele. Nu
m erge aşa !
— A tunci t r e i ! făcu spontan profesorul A rghir.
— P rea p u ţin t r e i ! replică regele. Nici zece, nici
trei. Zic cinci ! . . . î n cît tim p crezi că a r tre b u i rezol­
v a tă chestiunea?
— î n cel m u lt două luni, sire ! E o problem ă u r­
gentă.
— De acord ! Ţ ărănim ea e în fierbere ! T rebuie să
ne grăbim ! . . . î n două l u n i ! Adică în şaizeci de zile !
î n şaizeci de zile, deci, o comisie, dacă a r lucra şi du­
m inica . . . şi nu p rea v ăd a s ta . . . a r p u tea rezolva trei
sute de cazuri. Cîte comisii ne-ar tre b u i?
Socoti şi puse frum os creionul pe m asă:
— D om nule profesor, ştii cîte comisii ne-ar treb u i
ca să ducem lucrurile la cap ăt ? . . . Zece m ii !__ E ste
enorm !
A rghir recunoscu.
— Sire, în tr-ad cv ăr este enorm ! înţelepciunea m a­
iestăţii tale a tre b u it să m ă lum ineze. Tehniceşte este
m ai m u lt decît e n o rm : este im p o sib il! . . . Şi atunci,
în tr-ad ev ăr, n u v ă d cum s-ar p u tea soluţiona pro­
blem a !
— B a eu v ăd ! zise Carol. Ţ ăran u l cheltuieşte prea
m u lt ! Şi m u lt şi prosteşte. D egeaba se plîng de biruri.
B irurile apasă pe orăşan. Cea care trebuie a ju ta tă este
m area p ro p rietate. S-a făcu t o crim ă că s-a d a t ţăran u lu i
păm în tu l de pom ană. S înt pierderi de m iliarde. Ţ ăranul
să le plătească. E d ato rnic bun. Să se înham e la lucru
şi să vezi cum are de unde plăti.
— Sire, m ă închin ! E u nu m -am gîndit. Orice s-ar
întîm p la, sire, p artid u l m eu stă la dispoziţia m aiestăţii
tale, dacă voi prim i cîndva sarcina de a servi tro nul,
dinastia şi ţa ra . Sire, eu n u cer nim ic şi n u vreau nim ic !
Ceea ce m i se v a da, voi prim i, d ar să se ştie că n-a
fost cerut de m ine. S înt om sărac şi-mi iubesc regele
şi p atria .

»• 131
 — D om nule profesor, îţi m ulţum esc. Noi doi, dum ­
n e a ta şi cu m ine, sîntem d estin aţi să facem lucruri
m ari p en tru ţa r a aceasta.

L a orele şase d u p ă am iază, D acu se afla în fa ţa

suveranului său, care era în cea m ai b u n ă dis­
poziţie.
— Cum a fost drum ul, dom nule D acu?
— B un, sire ! E ram num ai în g rijo rat să n u întîrzii.
— Ai fost p u n ctu al, cum num ai du m n eata ştii să
fii, dom nule D a c u ! zise regele, cu am abilitate exce­
sivă. B ei ceva?
— O citronadă, s i r e ! răspunse prim ul m inistru,
care-şi scoase p u d riera şi-şi aran jă nasul.
R egele, care p ărea că nu-şi găseşte locul, îi vorbi:
— Azi d im ineaţă am a v u t o vizită foarte in stru ctiv ă.
N işte ţăra n i. Cereau să li se ierte datoriile. Le-am spus
ce p ărere am . O cunoşti !
— O cunosc, sire, şi o îm părtăşesc. N u num ai că
n u le p u tem ie rta datoriile, d ar n u v ăd posibilă nici
m ăcar o conversiune.
Şi v orbiră despre conversiune, spre a constata amândoi
că, în tr-ad ev ăr, se află în fa ţa unei problem e aproape
insolubile. F iindcă ce este o conversiune a datoriilor?
în seam n ă a-ţi p lăti datoriile, d ar cu o dobîndă m ai
m ică decît cea convenită în m om entul îm prum utului.
V or accepta, oare băncile, de bu n ă voie, o reducere
a dobânzilor? N u ! G uvernul, deci, a r tre b u i să recurgă
la o conversiune fo rţa tă . Şi unde a r duce conversiunea
fo rţa tă ? La falim entul tu tu ro r băncilor creditoare. Are
s ta tu l rom în interes ca băncile să dea falim en t? Nu
p oate avea, deoarece u n falim ent general a r zdruncina
creditul în stră in ă ta te . A tunci ce a r treb u i sta tu l să
fa că? Să îm pace am bele p ă rţi: pe de o p arte să accepte
conversiunea agricolă, ia r pe de a lta să apere băncile
de prăbuşire. Cum p oate realiza sta tu l această form ulă?
Suportând el însuşi diferenţa de dobândă pe care ţă ra n ii
n u v o r s-o plătească şi la care băncile n u vor să renunţe.
Are sta tu l de unde p lă ti m iliardele acestea? N -are ! . . .

132
P rin u rm are, conversiunea fo rţa tă este exclusă. Ce
a ltă conversiune s-ar p u te a încerca? U na facu ltativ ă.
D acă agricultorul datornic nu vrea să-şi achite d ato ria
pe dobînda rid icată de astăzi, creditorul _ treb u ie să
aleagă u n a din d o u ă: ori scade dobînda, ori cere debi­
to ru lu i înapoi b an ii îm p ru m u taţi. D a r de unde să ia
debitorul ban ii aceştia? D acă el s-ar p u te a îm p ru m u ta
pe p ia ţă cu 10% , s-ar scu tu ra repede de creditorul lui
de azi, care-i cere 30% — şi a r răm îne cu o datorie pe o
dobîndă de tre i ori m ai m ică, ceea ce a r fi p en tru el o
m are uşurare. N um ai că, vechiul lui creditor, speriat
că debitorul lui se p o ate îm p ru m u ta aiurea pe o dobîndă
m u lt m ai scăzută, ca să nu-şi p iard ă clienţii, a r treb u i,
după însăşi logica afacerilor, să-şi scadă în d a tă şi el
dobînzile la 10% . Ce a r u rm a de aici? Ca în cîteva zile
să se producă pe p iaţă o reducere m asivă şi generală
a dobînzilor. D ar unde să găseşti bancheri a tît de nebuni
să accepte această catastrofală cascadă a d o b în z ilo r!
In concluzie ?
— In concluzie, sire, statul V T ea să-i ajute pe agri­
cultori, dar nu poate !
— Nici n u m ai e ce discuta ! zise regele, care b a
se aşeza, b a se ridica de pe scaun. Ţ ăran u l, aşa cum
a ştiu t să ia, n -are decît să ştie să şi dea înapoi !
Ieşi d in d ără tu l biroului şi începu să se plim be a g itat
p rin fa ţa p rim u lu i m in istru , care se văzu silit să-şi
în v îrte capul încolo şi încoace, într-o m işcare neîn­
gădu ită de gulerul lui scrobit şi înalt. Tăcerea aceasta
su rv en ită brusc, fă ră nici o justificare ap aren tă, n u
p u te a decît să-l apese pe D acu. Mai în tîi, de ce l-a
ch em at? A sta să fie « chestiunea de p rim ă im p o rta n ţă »
p en tru care a fost adus pînă aici? Chestiunea nu-i de
prim ă im p o rtan ţă, şi n u m erită deranjul. A tunci, ce
s-a în tîm p la t? Ce l-a făcu t pe Carol, care p ărea a tît
de însufleţit şi de bine dispus, să devină d eodată nervos
şi în c ru n ta t?
E ra chinuit D acu de în treb ă ri şi n u ştia ce să-şi ră s­
pundă. D ar frăm în tarea lui fu repede cu rm ată de rege,
care-şi în treru p se plim barea şi-l în treb ă cu m u ltă soli­
citudine :
— Bei ceva, dom nule D acu?

133
 Deşi nu-i era sete, D acu se a ră tă sensibil la in v i­
ta ţie :
— O citronadă, sire !
Cînd să-şi ducă p ah a ru l la gură, D acu îl auzi pe
rege că-i spune:
— Ce p ărere ai, dom nule D acu, despre u n guvern
de concentrare?
Chipul lui D acu se acoperi de pete m ari, roşii şi
vinete. Ia r începe regele cu guvernul de concentrare?
P e n tru asta l-a chem at « urgentisim » aici? D oar au
m ai v o rb it şi astă-v ară despre u n asem enea guvern —
şi regele îi cunoaşte părerea. î n ce scop, aşadar, îl sîcîie
ia r? N um ai aşa, să-l in d isp u n ă?
Cu ochii în jos, spre a-şi ascunde supărarea, D acu
zise:
— N u cred, Bire, că u n guvern de concentrare ar
fi necesar.
— Mă m ir, dom nule D acu, să aud asem enea cuvinte
din p arte a u nui om care are u n a tît de m are sim ţ de
răspundere cum ai d u m neata ! Noi n-avem de rezolvat
num ai chestiunea datoriilor agricole. Problem ele care
se p u n guvernului dum itale sîn t m ulte şi m ari. De ce
n u i-am u şu ra sarcina, apelînd şi la celelalte forţe
naţionale ?
— Sire, aş fi cel d in tîi fericit dacă aş şti că se p oate
face ceva. D ar s-au făcu t atîte a încercări nenorocite,
în cît am p ierd u t orice sp eran ţă. Fiecare p a rtid îşi are
p articu larităţile lui, disciplina lui, concepţiile lui poli­
tice şi economice. Şi apoi, m ai sînt şi oam eni la mijloc,
nu num ai program e. N u p u tem face ab stracţic de ei.
în condiţiile acestea, sire, u n guvern de concentrare
nu v ăd cum a r fi cu p u tin ţă !
— Ba eu văd ! răspunse regele.
D ar prim ul m in istru n u m ai avea în ain tea sa pe
regele am abil şi zîm bitor de adineauri, ci u n rege tr a n ­
şant, a u to rita r şi obraznic ! .. . O braznic ! . . . A lt adjectiv
m ai p o triv it p en tru acest « b u z a t» îngîm fat şi agresiv
nu p u tea găsi D acu: o b razn ic! C hipul congestionat
al lui Carol, cu buza de sus m ai grea şi m ai proem i­
n en tă decît de obicei, peste nişte d in ţi g ata să m uşte,
reflecta num ai obrăznicie ! P rin urm are, de aceea l-a

134
 a tra s în cursă aici: ca să-i spună o necuviinţă. Guvern
de c o n c e n tr a r e ! ... De ce? P en tru că i-a d a t tronul
înapoi şi p en tru că i-a pus la picioare un p artid puternic
şi d ev o tat ! A ceasta se cheam ă, probabil, recunoştinţă
regală ! . . . Să-i ceară să îm p artă p u terea cu a lţii! A,
n u ! . . . Sau to t, sau nim ic. Dc îm p ă rţit, D acu nu
îm p arte p u terea cu nim eni !
Rigid, p arcă nici n-ar fi a v u t încheieturi, D acu se
ridică de pe scaun, îşi puse c u tiu ţa în bu zu n ar şi-i ră s­
punse regelui:
— Sire, am lu a t act de d orinţa m aiestăţii voastre şi
o voi com unica im ediat colegilor mei ! D aţi-m i voie
să m ă re trag !
— De ce? făcu regele, pe fa ţa căruia zîm betul prie­
tenos şi prevenitor, reapăruse. Nu-i nici o g r a b ă ! . . .
Tc rog să răm îi la m asă cu m ine !
Şi Dacu, în ain te de a şti cum să refuze in v ita ţia ,
se şi trezi în sufragerie, în fa ţa unei femei cu tenul alb
ca laptele şi părul roşcat, în costum de am azoană şi
cu o cravaşă în m înă. P rim ul gînd al lui Dacu fu să
fugă, d ar groaza îl ţin tu i pc loc. Ar fi v ru t să-şi întoarcă
priv irea în altă p arte, dar, ca v ră jit, se trezi că se uită
ţin tă în ochii e i . . . In u til să se întrebe cine e !. . . Deşi
n-a văzut-o niciodată, o cunoaşte ! . . . E ste ca ! R oşcata !
Fem eia aceasta blestem ată, care vine să tu lb u re liniştea
ţă rii. Z vonurile au fost, deci, adevărate ! A adus-o !
Şi cine iese tra s pe sfoară din afacerea a sta ? Dacu ! . . .
în c ă o d ată tra s pe sfoară ! În tîia oară, cînd acest om
fă ră obraz l-a obligat să-l facă rege, deşi în exil ju rase
că se m u lţum eşte să fie num ai regent — şi a doua oară
astăzi, cînd a adus-o pe R oşcata înapoi, după cc-i dăduse
to a te asigurările că a ru p t orice legături cu ea. Şi mai
are îndrăzneala să-l p u n ă pe el, prim ul m inistru al
ţării, fa ţă în fa ţă cu. o asem enea tîrfă ! Acum a to tu -i
clar ! A ceasta a fo st« chcstiunca de cea m ai m are im por­
ta n ţă » p en tru care a fost chem at urgent, urgentisim ,
aici: să stea la m asă cu ea ! . . . Două surprize p lăcute:
guvern de conccntrare şi un chcf cu o p ro stitu ată. Şi
regcle-şi închipuie că o să-i m eargă ! Se înşeală am arnic.
V rea să-l um ilească pe D acu, p en tru că Dacu este îm po­
triv a R oşcatei. Bine ! D acu se consideră în orice caz

135
dem isionat de pe acum , p e n tru că u n guvern de concen­
tra re depăşeşte lim itele d em n ităţii lui de om politic.
D ar p en tru ţa ră , dem isia lui D acu v a avea u n alt c în te c .. .
Şi v a vedea regele care din doi v a treb u i să roşească.
Regele, la în cep u t am uzat şi satisfăcut de lungul
schim b de p riviri d in tre ea şi prim ul m inistru, socoti
că tăcerea durează p rea m u lt şi făcu prezentările:
— D oam na E len a L u p e s c u .. . dom nul D acu, prim
sfetnic al tro n u lu i !
D acu îl corijă pe rege:
— Fost prim sfetnic al tr o n u lu i!
Apoi se înclină şi ieşi.

N oaptea la douăsprezece, cum ajunse la B ucureşti,

D acu chem ă la el pe Ju g ă n a ru şi pe Crai-Yoievod.
— Şi-a b ă tu t joc de m ine ! le povesti el. Mai în tîi
m i-a v o rb it de u n guvern de concentrare. Apoi, m -a
tra s cu sila în sufragerie, ca să fac cunoştinţă cu a ia . . .
— Cu care a ia? în treb ă Ju g ăn a ru .
— Cu R oşcata ! răspunse D acu.
Se a ştep ta ca, la v estea aceasta, Ju g ăn a ru şi Crai-
Yoievod să sară în aer. S ăriră am îndoi, d ar n u de indig­
n are, ci de cu rio zitate:
— Şi du p ă aceea?
— Am dem isionat şi am p l e c a t !
Abia acum Ju g ă n a ru îşi m anifestă indignarea:
— D ar, dom nule D acu, asta n u p o ate fi u n m otiv
serios de dem isie !
— Cum ? strigă D acu. A sta n u este m otiv de dem isie ?
Să ne lăsăm g u v ern aţi de o femeie de stra d ă ?
M inistrul de in tern e, Crai-Voievod, in terv en i:
— . . . Lasă, deocam dată, frate Iuliane, fem eea în
pace ! . . . Ia spune-m i m ai bine ce e cu guvernul ăla
de concentrare !
— B u zatu îl v rea cu to t d in a d in s u l!
— Şi o crezi serios?
— Cum să n-o cred, dacă m i-a spus-o !
L a rîn d u l său in d ignat, Crai-Yoievod se ridică de
pe scaun şi se apropie de D acu:

136
 — B ine, m ă fra te I u lia n e ! Cum p oate fi cineva
a tît d e . . . a tît d e . . . cum să-ţi s p u n . . . a tît de nevi­
n o v at încît să n u înţeleagă ce a v ru t C a ro l! P e de-o
p a rte te ştie duşm anul ei, iar pe de alta, el fără ea nu
poate tră i şi a adus-o. Şi acum , ce vrei să facă om ul
cu ea? S-o ţin ă ascunsă? A sta m erge o zi, două, o
l u n ă . . . d ar du p ă aceea, to t v a treb u i s-o scoată în
lum e. De aia a v en it cu guvernul de concentrare: ca
să p rim eşti să dai m îna cu ea. Te îm paci cu ea, bine !
R ăm îi la p u tere. N u te îm paci cu ea, fă bine şi respinge
u n guvern de concentrare, adică fă-ţi bagajele şi ia-ţi
tă lp ă ş iţa . . . Şi tu te-ai g răb it să-ţi iei tă lp ă şiţa ! Ai
făcu t o ispravă, p e n tru care m eriţi to a te felicitările.
Moale ca o cîrpă, D acu şedea tu r tit în fotoliu şi
nici nu îndrăznea să ridice ochii la Crai-Voievod. Are
d re p ta te fratele A le x a n d r u ! ... A fost u n nerod. D acă
regele ar fi v ru t cu orice p re ţ să-l concedieze, dem isia
lui şi-ar fi a v u t ro stu l. D ar regele n-a făcut decît să
încerce u n şan taj. Şi asta-i cu to tu l altceva. D em i­
tere a este u n act irevocabil, pe cînd şan taju l îţi m ai
dă tim p de gîndire, de discuţii, de alegere.
— T o t ce spui este adev ărat, frate A le x a n d re !
oftă el, to t cu ochii în jos. D ar e p rea tîrziu să m ai revin
asupra demisiei. T rebuie să ne retragem .
— B a eu sîn t de părere să n u ne ju căm de-a dem i­
siile ! strigă furios Ju g ăn a ru . Noi trebuie să ne păzim
poziţiile cît p u tem şi p rin orice mijloace. D acă plecăm ,
deschidem drum ul liberalilor. Şi ei vor şti să fie m ai
d eştep ţi decît noi. D um neata, dom nule preşedinte*
te-ai g răb it să dem isionezi. F o arte r ă u ! . . . V a treb u i
să invoci u n m otiv personal care te-a dus la dem isie:
că eşti obosit, că eşti bolnav, că eşti obligat să pleci
în stră in ă ta te p e n tru u n tim p oarecare. . . D ar noi,
noi p artid u l, răm înem pe l o c . . . E u cred că fac u n bine
p artid u lu i şi ţă rii, dacă n u m ă consider d e m isio n a t!
— Şi cu R oşcata ce faci? făcu D acu, isto v it de
to ate cîte a a v u t de în d u ra t în ziua aceea. Vrei să stai,
dum n eata, rom în, a lă tu ri de o . . . ?
Ju g ă n a ru respinse argum entul cu u n gest de d isp reţ:
— M ha !__ D acă-i dă regelui m îna să stea a lă tu ri
de ea, n-o să m ă apuc să fiu eu m ai cu m oţ decît el.
 De cincisprezece ore, Spiru M aram ă, prefectul poli­
ţiei, stă te a în picioare, fără să fi a v u t tim p nici să se
ducă la m asă.
Venise acasă azi d im ineaţă cam pc la p a tru , după
ce se războise prin Crucea de piatră, în fru n tea unei
echipe din poliţia de m oravuri uşoare, cu to a te m ada­
mele alea — d ar n-apucasc bine să aţipească şi l-a
chem at p refectura la telefon:
— Bolşevicii, dom nule p re fe c t!
— Bolşevicii? răcn i el, buim ăcit de som n.
— Da, dom nule prefect ! S-au su p ărat pe curba
de sacrificiu. .
— Şi ce?
— Fac tără b o i pe Calea G riviţei.
 D in tr-u n salt, colonelul M aram ă fu jos din p a t ţi
înju rîn d şi trîn tin d to t ce-i cădea sub m înă, începu
să se îm brace în grabă. Bolşevicii ăştia o să-l îngroape
de viu, că nici de dorm it nu-1 lasă în pace să d o a rm ă . . .
Să n u doarm ă el, p en tru că s-au su p ărat dum nealor ! . . .
N um ai asta ştiu : să se supere ! î n loc să m uncească,
se supără. îi su p ără că avem u n rege ! îi su p ără că
vin la noi în v izită ofiţeri francezi şi englezi ! î i supără
m itingurile m ilitare de a v ia ţie ! î i supără că facem
m anevre regale, că ni se trim it avioane din stră in ă ta te ,
că am in stalat o fabrică de m ăşti contra gazelor ! D ar
ce nu-i su p ără pe dum nealor ! . . . D acă undeva, p rin
F inlan d a guvernul închide sediul com unist, sau dacă
în Polonia, Pilsudski instituie u n regim de d ic ta tu ră
m ilitară — se su p ără ăştia la noi. î n to ate alea se
bagă şi to a te alea îi supără. A tunci ce să te m ai m iri că
se su p ără pe cu rba de sacrificiu !
în tr-o ju m ă ta te de oră, colonelul M aram ă stră-
b ă te a în goană Calea G riviţei, d ar la cîteva sute de
m etri de sala Locomotiva treb u i să se dea jos din m aşină,
din pricina m ulţim ii carq îm piedica circulaţia. în a in te a
prefectului se în tin d ea o m are de capete, p este care
flu tu rau zeci de placarde: « Jo s curba de sacrificiu !»
« V re m pîine !» « Vrem m uncă !»
— Ce facem , dom nule colonel? se auzi el, in terp elat.
în to a rse capul şi-l zări pe Belciug, care sosise cu
cîteva m inute în ain te.
— A, d u m n eata eşti? răspunse M aram ă. D eocam ­
d a tă să vedem cc se în tîm plă pe acolo.
Şi făcu sem n cu capul spre localul sindicatelor.
Belciug înţelese şi am îndoi începură să-şi facă loc prin
m ulţim e, cu ochii m ereu spre balcon, unde vedeau pe
cineva cu figura nedesluşită şi de unde nu le ajungeau
la ureche decît frîn tu ri din cele ce spunea el m ulţim ii:
— ...T o a t e industriile, în afară de in d u stria de
război, îşi reduc ac tiv itatea şi aruncă alte zeci de m ii
de m uncitori în braţele şo m a ju lu i.. . In d u stria lem nului
în Valea M ureşului şi-a în ceta t cu to tu l a c tiv ita te a ...
Zeci de m ii de m uncitori petrolişti au fost c o n c e d ia ţi.. .
Mii de ţă ra n i iau drum ul oraşului în cău tarea un u i
codru de pîine şi îngroaşă rîndurile şom erilor.

139
 Incet-încet, Belciug şi M aram ă răzb iră destul de
aproape de sală, ca să-l p o a tă auzi pe cel care vorbea:
— . . . R egim ul cap italist se îneacă în belşugul creat
de m uncitorim ea m u ritoare de foame. Miile de m un­
citori, şom eri şi ex p lo ataţi, îm preună cu ţără n im e a
flăm îndă, n u are a ltă scăpare decît lu p ta contra acelora
care le sug sîngele. Orice iluzie în prom isiunile p a rti­
dului n aţio n al-ţărăn ist s-a spulberat. Au făgăduit con­
tro lu l averilor, reducerea im pozitelor, lib ertatea cuvân­
tu lu i, d rep tu l de organizare a m uncitorim ii, în lătu rarea
şom ajului, ridicarea clasei ţă ră n e şti, d ar cînd au pus
m îna pe p u tere ce au fă c u t? Au m ă rit birurile şi le-au
aru n cat în spinarea m ilioanelor de nevoiaşi, au m ărit
concedierile, au m ărit şom ajul, au m ărit jaful, desfrîul,
risipa, au m ărit tero area, au m ă rit sărăcia şi acum a
vor să ne-o m ărească şi m ai m u lt, p e n tru că au nevoie
de b an i p en tru r ă z b o i.. .
Belciug îi şopti lui M aram ă:
— Ş tii cine-i ă sta ?
P refectul se u ită a te n t la o ra to r şi nu-şi am in tea să fi
în tîln it v reo d ată pe om uleţul acesta mic de sta t, sfrijit, d ar
cu nişte ochi negri, adînci, neverosim il de negri şi adinei.
— Nu-1 cunosc !
— E Crişan !
— C rişan?
Acuma-1 cunoştea. Auzise p rea m u lte despre el, ca
să p o ată spune că n u l-ar cunoaşte.
— î l arestez ! zise el lui Belciug.
Şi ca să-şi facă loc, îm brînci, furios, pe cei care-i
stătea u înain te. D ar m uncitorii, m u ţi, întoarseră capul
şi-i aru n cară o p riv ire a tît de în tu n eca tă , încît prefectul
începu să strige la ei:
— Ce v re ţi, b ă !
D in to a te p ărţile se ridică u n singur răsp u n s:
— Vrem pîine !
— P îine ! V -arăt eu acuşi pîine, să n u p u te ţi duce.
Să v ă îm p răştiaţi num aidecît, că um plu sp italu l cu
voi, nenorociţilor !
N u m işcă nim eni. P refectul, u rm a t de Belciug, le
întoarse spatele şi du p ă ce lu p tă cu coatele ca să p o ată
ieşi din m ulţim e, se repezi la ofiţer:

140
 — In tr a ţi în e i !
A tîta plăcere a a v u t S piru M aram ă în to a tă dim i­
n e a ţa aceea: să-i v ad ă pe ofiţeri, pe com isari, pe soldaţi,
p e jan d arm i, pe gardieni, cum d au iam a în bolşevici
şi cum îi b a t de-i sm intesc, cu to t ce au la îndem înă:
cu vina de bou, cu p a tu l puştii, p înă şi cu şipcile placar-
delor pe care izb u teau să le sm ulgă din m îna m uncito­
rilor ! . . . Auzi, dom nule, dacă ei vor pîine, să nu-i dea
lu i voie să d o a r m ă ! . . . Să scoli pe oam eni ziua în
am iaza m are d in som n, parc-am fi în p ăd u re ! B ucuria
lu i M aram ă, însă, atinse culm ea num ai cînd auzi şi
cîteva focuri de arm ă. A ba ! Să poftească m ăgarii să
m ai fie bolşevici şi a ltă d a t ă ! . . . S-au su p ă ra t pe
cu rb a de sacrificiu? Acum le-am d a t ce-au v r u t ! Cel
p u ţin să n u se fi su p ă ra t de pom ană !__ D ar du p ă ce
m ulţim ea se îm prăştie, prefectul avu o m ică decepţie:
n u au fost rid ic a ţi de pe jos decît doi m uncitori grav
ră n iţi. M aram ă strîm b ă din n as:
— V rei să-ţi spun d rep t, dom nule B elciug? zise el,
în m aşină, către secretarul general de la interne. N u
ştiu dacă p e n tru a tîta lucru făcea to t deranjul.
Belciug avea, însă, concepţii m u lt m ai largi asupra
ordinei publice:
— Dom niile prefect, răspunse el cu o discretă n u a n ţă
filozofică, altfel n u se p oate ! 0 d a tă m ai m u lt, o d ată
m ai p u ţin !
N em ulţum it, M aram ă respinse categoric explica­
ţiile lui Belciug.
— Cum s-ar zice, ca la loterie ! . . . E i, n u ! Te rog
să m ă i e r ţ i ! P ărerea m ea, dragă dom nule Belciug,
este că sig u ran ţa sta tu lu i nu-i joc de loterie.
L a p refectură, M aram ă află că dom nul m in istru de
in tern e, Ju g ăn a ru , telefonase după el. Chem ă în d ată
m in isteru l şi-l găsi pe Ju g ăn a ru .
— E u sînt, dom nule m in istru !
— A, dom nul M aram ă ! . . . Te-aş ru g a să v ii în d ată
la m in e . . . dacă se p o ate !
M are lichea Ju g ăn a ru ă s t a ! îşi zise M aram ă, în
drum spre in tern e. Cît de frum os îmi v o rb e ş te ! Cu
« te-aş ru g a » şi cu « dacă se p o ate» ! Ştie m ârlanul că
în ţa ra asta sîn t alţii m ai m ari decît el şi se pricepe

141
al naibii să în g b ită lum inări cu duzina. Şi lum inare
m ai m are ca astă-toam nă, cînd a crezut că m oşteneşte
fotoliul lui D a c u .. . N um ai asta-i m ai lipsea regelui:
Să-l aibă pe Ju g ăn a ru prim s f e tn i c ! ... Ju g ăn aru ,
m ai m are peste m i n i ş t r i ! ... M ocofanul to t m ocofan!
N ecioplit şi obraznic ! Adică ce şi-a închipuit el? Că
regele o să-şi ia u n ţă ra n nespălat, ca şef de guvern?
M aram ă parcă-1 vedea şi acum pe rege cum îi spune,
în ziua crizei, lui Naie de la filozofie:
— Pe ţărăn o iu l ăsta în iţa ri, Naie dragă, nu-1 po t
în g h iţi să m ă tai. Cînd m ă gîndesc că aş fi v reodată
silit să-l fac prim m in istru şi să iau m ereu m asa cu
el, îm i vine, să m ă ierţi, să vărs de pe a c u m !
D ar N aie l-a lin iştit.
— Sire, nici în ru p tu l capului Ju g ăn a ru . N u num ai
p e n tru că e ţă ra n , d ar p en tru că m ai e şi şm echer pe
deasupra. M aiestăţii v oastre îi treb u ie în fru n tea guver­
nului n aţio n al-ţărăn ist to t u n boier, d ar un prost. Cel
m ai p o triv it e M arinescu. Şi boier şi nerod. Cel m ai
nerod d in tre ei. Cu M arinescu, m aiestatea v o astră nu
v a avea dificultăţi. î l v a p u tea concedia oricînd fără
nici o explicaţic. Sire, luaţi-1 pe M arinescu ! în scurtă
vrem e, u n guvern M arinescu v a da falim ent, aşa că
m aiestatea v o astră v a p u tea dovedi lum ii că naţional-
ţără n iştii, fie că-1 au, fie că nu-1 au pe D acu în fru n tea
guvernului, to t n u fac nici două parale. Un p a rtid ,
oricare a r fi el, to t p a rtid e. Şi m aiestatea sa regele
n -are nevoie de nici u n p artid .
Regele l-a n um it în d a tă pe M arinescu în locul lui
D acu. S-au m in u n at to ţi. Singurul care n u şi-a perm is
nici m ăcar să se m ire, a fost Ju g ăn a ru . A tă c u t, a în g h iţit
şi s-a m u lţu m it cu internele. S înt şapte luni de atunci
— şi în şap te luni a realizat, ca m inistru de interne,
două opere m ari: a su p rim at tre i autom obile care încăr-
cau prea m u lt bugetul sta tu lu i şi a m ărit num ărul
şefilor săi de cabinet, de la doi, la şapte. Cu şapte şefi
de cabinet — care prim eau leafa a p a tru m iniştri —
Ju g ă n a ru se sim ţea m ai m are.
î n cabinetul lui Ju g ăn a ru , colonelul găsi pe R obert
Cernescu, noul subsecretar la in tern e, în plină dispută
cu A tanasovici, fost m in istru de in tern e sub guvernul

142
liberal, care venise, în num ele p artid u lu i naţional-
liberal, să ceară socoteală guvernului p en tru întîm plă-
rilc de azi dim ineaţă.
— Cum de v -aţi p u tu t perm ite, striga A tanasovici,
dum neavoastră care v ă p re tin d e ţi că sîn teţi u n guvern
dem ocratic, să tra g e ţi în m u n cito ri?
— D ar nu înţelegi o d a tă , dom nule A tanasovici,
răspunse Cernescu, că v in o v aţi în to a tă afacerea asta
sîn t com uniştii?
De origine liberal argeşan după ta tă , R o b ert Cer­
nescu era o sp eran ţă a n aţio n al-ţărăn iştilo r, care aveau
nevoie de tin eri cu carte, eleganţi şi energici. Cu carte
R o b ert Cernescu era, precum a testa şi diplom a lui de
absolvent al fa cu ltăţii de d rep t de la P aris. D espre
eleganţa lui nu exista nici în cercurile cele m ai p re te n ­
ţioase ale saloanelor bucureştene vreo rezervă oarecare.
R o b ert Cernescu, spre a-şi acoperi tru p u l 6cund şi îndesat
şi spre a-şi face cît m ai agreabile trăsă tu rile chipului
său care erau d ep arte de a-1 am inti pe Adonis, făcea
o m are risipă de b an i şi de tim p pe la cei m ai buni
croitori din C apitală. Cît despre energia lui, ea era pe
deplin d em o n strată de ra p id ita te a cu care, în ciuda
m arii concurenţe de ta le n te tinere în lum ea politică
a ţă rii, şi-a creat o situ aţie dem nă de inv id iat, a tît în
p a rtid , cît şi la cu rtea lu i Carol. în v e rşu n a t ap ă răto r
al ideilor dem ocratice care stătea u la baza p artid u lu i
n aţio n al-ţărăn ist şi a re stau raţiei, R obert Cernescu nu
p u tea vedea în tu lb u rările de pe G riviţa dccît m îna
com uniştilor, ceea ce-1 revolta pe A tanasovici, ap ă răto r
la fel de înv erşu n at al ideilor dem ocratice care stătea u
la baza p artid u lu i naţional-liberal.
— Ia m ai slăbeşte-m ă cu basm ele astea ! îi replică
el lui Cernescu. Care com unişti? B ieţii m uncitori au
v en it să protesteze îm potriva reducerii salariilor. Şi
dum n eav o astră i-a ţi îm p u ş c a t!
L ui M aram ă nu-i plăceau exagerările:
— E i, n a ! in terv en i el. I-am îm puşcat. Au fost
num ai ră n iţi vreo doi d in tre ei şi d um neata zici că i-am
îm pu şcat pe t o ţ i !
D ar A tanasovici n u era om ul să dezarm eze a tît de
uşor.

143
 — Mai în tîi, n u i-a ţi ră n it, ci i-aţi ucis !
— N u-i a d e v ă r a t! îl dezm inţi M aram ă. Vin de
acolo ! S înt d o ar ră n iţi !
M inistrul de in tern e, care asista la această scenă
ca u n a rb itru , făcu, îm păciuitor, că tre M aram ă:
— R ă n i ţ i ! . . . D ar pînă la spital au m u rit !
— B ine ! răspunse M aram ă. Să zicem că au m u r i t !
R ăn iţi, m orţi, mi-e in d ife re n t! V orba e: cîţi sîn t? O
m ie? O su tă de m ii? N u ! N um ai doi, m ari şi la ţi ! . . .
A sta-i u n a ! Şi apoi, cine i-a ucis? N oi? A sta-i nem ai­
pom enit, dom nule A tanasovici, cînd adevărul e că
dacă are cineva să se plîngă sîntem n o i ! D u m n eata
ştii că m uncitorii au a ta c a t cu ciomege şi bolovani pe
gardieni şi că pe m u lţi d in tre ei i-au ucis? A tunci de
unde şi pînă unde să-i fi om orît noi pe m uncitori,
cînd eu am d a t o r d in .. . eu, eu personal am d a t
ordin gardienilor m ei să n u tra g ă ! Şi n-au tras. Gloan­
ţele găsite pe jos sîn t de calibrul 6,35, pe cînd a r­
m ă tu ra gardienilor publici are calibrul 9 . . . Cum, dar,
să fi tra s gardienii? D u-te şi du m n eata de cercetează !
N u lipseşte nici u n glonte din revolverele oam enilor
m e i!
— Aşa susţine şi B e lc iu g ! făcu Ju g ă n a ru către
A tanasovici. U ite, am ra p o rtu l lui sub ochi. Zice că
s-au găsit revolvere de-ale m uncitorilor.
In d ig n area lu i A tanasovici n u m ai cunoscu m argini.
— P rea m ă crezi copil, dom nule Ju g ăn a ru ! D um ­
n e a ta u iţi, p robabil, că eu am fost tim p de şase ani
subsecretar şi du p ă aceea m in istru de in tern e, aşa că
eu ştiu cum se face u n ra p o rt şi cunosc m en talitatea
ofiţerilor n o ştri de poliţie. E u încă n-am în tîln it un
ofiţer de poliţie care să aibă curajul să declare că a
v ăz u t pe u n u l d in oam enii lu i tră g în d . . . Chestia cu
revolverele este o r u ş in e .. . D om nul Cernescu ştie to t
a tît de bine ca şi m ine, cum nişte revolvere p o t ajunge
în fa ţa u nui sindicat. Aşa că n u d au nici u n b an pe
afirm aţia lui Belciug al dum itale că revolverele găsite
a r fi ale m uncitorilor.
V ehem enţa cu care A tanasovici îi ap ăra pe m unci­
to ri, îl su p ăra pe Cernescu m ai m u lt decît acuzaţia că
s-ar fi d a t ordin poliţiei să trag ă.

144
 — î n definitiv, se ră sti el la A tanasovici, ce ne
reproşezi d u m n eata ? Că am ucis doi bolşevici? D ar
îţi am inteşti cîţi ţă ra n i şi m uncitori a ţi ucis sub guver­
nările voastre liberale?
— A sta-i c u lm e a ! strigă A tanasovici, u lu it de
cinism ul acestui Cernescu. D um neata găseşti, aşadar,
că dacă noi, liberalii, n-am procedat bine, trebuie să
faceţi şi voi la fel ca şi noi?
— N u ! răspunse Cernescu, p e u n to n categoric. Şi
avem dovada că v in a n u este a noastră. M uncitorii
s-au ap u cat să dem onstreze îm potriva reducerii sala­
riilor, cînd noi am d a t încă în urm ă cu zece zile dispo­
ziţii ca doleanţele lor să fie satisfăcute.
O ricît a r f i V T u t , A tanasovici n u p u te a să priceapă
ce-i spune Cernescu:
— A tunci de ce au m an ifestat azi d im in eaţă?
în su şi m in istru l de in tern e îi ex p lică:
— P e n tru că m uncitorii nu erau inform aţi că guvernul
a b o tă rît să nu m ai aplice curba de sacrificiu la prim ele
speciale ale m ecanicilor, la cotele de acord ale lucră­
torilo r din ateliere şi la chirie. Şi-ţi re p e t: m ăsurile
acestea le-am lu a t încă acum zece z i l e .. .
— D ar cum se face că n-au fost in fo rm aţi?
— C o m u n iştii! răspunse Ju g ăn a ru . Com uniştii n-au
lăsat pe m u n cito ri să se intereseze ce s-a făcu t cu m em o­
riile lor. L or nu le convine ca m uncitorii să afle că n u
m ai au nici un m otiv să se plîngă. Incidentele nenoro­
cite de azi d im ineaţă n-au fost decît o provocare a
com uniştilor, care-şi trim it peste to t agenţii lor, ca să
sape tem eliile statu lu i.
A tanasovici se pregătea să răsp u n d ă lui Ju g ăn a ru ,
d ar S piru M aram ă, care se u ită la ceasornic strigă
în g ro z it:
— Aoleo, aoleo ! S-a făcu t o p t ! Am p l e c a t !
— C ît? strigă A tanasovici la fel de îngrozit. O p t ? . . .
Plec şi eu.
D ar şi Cernescu se uitase la ceasornic şi p ărea şi
el n elin iştit:
— O p t? zise el. E vrem ea să plec !
Se u ita ră u n u l la altu l şi-şi zîm biră cu sen­
tim en t.

10 - c. 1323 146
 — Păi m ergem îm preună ! decise M aram ă.
G răbiţi, Ccrnescu, M aram ă şi A tanasovici ieşiră
din m inister şi se urcară în m aşina prefectului:
— P e aleea V ulpache !

'★

D im ineaţa, cum se trezi, regele îl chemă pe P u iu :

— A plecat av io n u l?
— Da, sire !
— A fost to tu l în ordine?
— Absolut totul ! Sir D ctterding v-a transm is de
la aeroport, încă o d ală, culdclc lui m ulţum iri p en tru
felul cum a fost p rim it de m aiestatea voastră !
M ulţum irile uccstca nu erau indiferente regelui.
E ste exact ceea ce spun com uniştii în m anifestele lor,
că H enry D ctterding, preşedintele consiliului de adm i­
n istraţie al m arelui tru st petrolifer R oyal D utch, n-a
venit în ţa ră p en tru o sim plă vizită, ci ca să vadă ce
a făcut Carol în acest an de cînd este rege. D etterding
— şi alţii ca el — i-au d a t bani spre a pune în picioare
un regim de d ictatu ră fascistă şi spre a pregăti războiul
îm potriva U niunii Sovietice. Cu banii aceştia Carol
a treb u ii să construiască şosele strategice, să facă un
pod peste D unăre şi şase poduri peste P ru t, să înzestreze
a rm ata, să în tărească poliţia, să m ărească închisorile.
Sînt bani cu care trebuie să nimicească P artid u l Comu­
nist şi m işcarea m uncitorească şi să facă loc cît m ai
larg propagandei fasciste ! S-a ţin u t Carol de cuvînt
sau nu s-a ţ i n u t ? . . . Da ! E ste exact că D etterding
n-a venit doar să în treb e — ci să-i ceară socoteală. Şi
i-a cerut ! Şi cum i-a cerut ! Pe tonul cu care un p atro n
cere socoteală tejg h etarului său ! D ar răfuiala a fost
scurtă. R egistrele de in trare şi ieşire se echilibrau — şi
Carol a ieşit cu faţa cu rată. în că n-a construit podu­
rile, pentru că banii s-au dus nu ştiu unde. în schim b,
a făcut m ulte arestări p rin tre com unişti. în că n-a p u tu t
face nimic p en tru arm ată. în schim b, cînd poate, trage
în m uncitori. în că n-a in stitu it oficial d ictatu ra . în
schim b, to ţi oam enii politici i se u ită în ochi şi se b a t
în tre ci ca să-i pupe m îna. D etterd in g s-a declarat m ul­

146
ţu m it şi a făcu t cu el o afacere: i-a cu m p ărat cu şaispre­
zece m iliarde lei cota de redevenţă a sta tu lu i la produ­
sele petrolifere. L a p reţ, s-au înţeles repede.
— Sire, i-a spus D etterding, vei scum pi petrolul
în ţa ră , ca eu să-l p o t vinde m ai ieftin în stră in ă ta te .
Carol nu p u tea fi decît de acord cu D etterding.
P etrolul rom înesc treb u ie să fie p lă tit cît m ai scum p de
p o p u laţia rom înească, spre a p u tea fi v în d u t cît m ai
ieftin pe pieţele străin e, de unde trebuie alungat petrolul
sovietic. Ca să scape de concurenţa petrolului sovietic,
D etterd in g ar fi fost dispus să cum pere chiar şi de la
sovietici în treaga lor cotă de ex p o rt — dacă guvernul
sovietic a r fi accep tat.
Carol îşi făcu iute socoteala pe u n colţ de h îrtie,
ca să v ad ă ce-i p oate ieşi din com binaţia aceasta şi
re z u lta tu l i se p ă ru a tît de onorabil, în cît foarte ag itat,
îl în treb ă pe p rin ţu l N icolae:
— Cum crezi, N iky, că i-aş p u tea m ulţum i lui D e tte r­
ding p en tru to t binele pe care-1 face ţă rii?
— D ecorează-1!
— L asă c o p ilă r iile !... Ce-i trebuie lui decoraţii?
în ţeleg să-i a ră t o aten ţie care să aibă o anum ită sem ni­
ficaţie. N um ai asta l-ar p utea satisface !
— N u v ăd ce ! răspunse Niky.
D ar Carol găsise în tre tim p :
— Ce-ar fi să-l in v it la ju răm în tu l recruţilor !
— O asem enea bazaconie, num ai ţie poate să-ţi
treacă p rin m i n te ! răspunse N iky, plictisit. Cum să
chemi u n n e g u s to r.. . mic sau m are, d ar to t sim plu
n e g u s to r ... şi încă străin pe deasupra, la ju răm în tu l
recru ţilo r !
— N egustor, d a r e D e tte rd in g !
— Ce folos că e D etterding, dacă n-a v en it aici nici
m ăcar în calitate oficială !
— D ar e D etterding, frate !
— Ia r D etterding ! U iţi că fa ţă de a rm a tă, D e tte r­
ding nu-i decît u n civil oarecare. Cum să-l aduci la
ju ră m în tu l recru ţilo r?
— D acă-i D etterd in g !
Şi a făcu t ce a v ru t. L-a p o ftit pe D etterding la
ju ră m în tu l recruţilor, apoi i-a d a t u n banchet şi i-a

io* 147
 re p e ta t declaraţiile lui de devotam ent p en tru cauza
com ună. Cum, dar, să nu-i m ulţum ească D etterding
p en tru prim ire !
— Şi alte n o u tă ţi? îl în treb ă Carol pe P uiu.
— Belciug şi M aram ă au fost de vreo cîteva ori pe
aici să v ă facă u n r a p o r t !
— De cîteva ori? D ar ce s-a în tîm p la t?
— Ia r s-au obrăznicit bolşevicii, sire ! Azi dim i­
n ea ţă au a ta c a t pe Calea G riviţei p oliţia şi arm a ta !
— Şi ai n o ştri au tă c u t?
— B a n u ! Au tras în e i ! S înt m o rţi şi ră n iţi !
Regele trîn ti, furios, papucul pe care-1 ţin ea în
m în ă:
— F ire-ar al d racului să fie de ghinion ! . . . Şi tocm ai
acum s-a n im erit ca D etterding să plece ! Să fi s ta t cel
p u ţin încă o zi să v ad ă că nu -i furăm b an ii ! Dă-mi-1
pe M arinescu la telefon !
C onversaţia cu p rim ul m inistru M arinescu, fu scu rtă :
— M arinescule, te a şte p t la c in c i.. . Şi ce e cu re c ti­
ficarea aia a b u g etu lu i ? . . . D a ? . . . B ine ! . . . Şi să
vină şi T eianu cu d u m neata !
Cînd regele puse jos receptorul, P u iu îl în tre b ă :
— T o t n u e g ata cu rectificarea?
— N u ! î ţ i place ? De şap te zile to t rectifică şi re c ti­
fică şi nu m ai isprăveşte cu re c tific a tu l! . . . Şi doar
i-am spus de atîte a ori: M arinescule, a rm a ta e baza !
B aza e arm ata, M arinescule ! . . . Degeaba ! D acă nu-i
trag ere de inim ă ! . . . î n sfîrşit, poate isprăvim a z i ! . . .
Mai ai ceva?
P u iu zîm bi:
— Mi-a telefo n at dom nul profesor A rghir să v ă
in v ite la prem iera noii lui piese: « U n om în cum păna
lui şi a a l t o r a » .. . şi m i-a stre c u ra t că, peste p a tru zile,
îm plineşte şaizeci de a n i !
— A ha ! făcu regele. Şi ce v re a ?
D ar în d ată-i p ăru ră u că a v o rb it aşa de u rît fa ţă
de P u iu despre profesorul lui, şi-i spuse nervos:
— Bine ! Mai vorbim !
D upă ce se îm brăcă, regele se închise în cam era de
lucru şi cercetă m ai în tîi m agazinele am ericane de
cinem a şi publicaţiile germ ane specializate în con­

148
cursuri de nu d u ri. D u p ă aceea, trecu la m unca de sta t.
A vea de făcu t m u lte, d ar ceea ce ar fi v ru t să asigure
în p rim ul rînd ţă rii erau uniform ele. P roblem a nu-i
dădea pace nici ziua, nici noaptea. S trăinul care a r fi
p ă tru n s p en tru în tîia oară în p a la t se p u te a crede în tr-u n
v a s t atelier de ceaprazerie şi confecţiuni m ilitare. în
to a te saloanele, pe m ese, pe fotolii, pe căm ine, pe cana­
pele, pe covoare, erau îngrăm ădite, claie peste grăm adă,
schiţe sau m odele realizate de şepci soldăţeşti, de chipie,
de coifuri, de h am u ri, de n astu ri, de lam pasuri, de
trese, de centiroane, de cizme, de pin ten i, de trom pete
— m ai to a te opera personală a regelui. Ş tia că este de
d ato ria lui să a ju te ţa ra să se ridice — de aceea vroia
el singur să găsească uniform a cea m ai adecvată unui
popor fericit. Avusese astă-noapte pe la u n u o scurtă
întrev ed ere cu Lucica şi văzuse la ea u n tip de nastu re
care-1 entuziasm ă. F ără s-o m ai în treb e, i-1 rupse cu
a tîta energie, în cît îi rupse şi bluza:
— N asturele ăsta de dam ă este colosal. O să-l adopt
p en tru regim entele mele de roşiori !
H arnic, deci, şi en tu ziast, Carol lucră la schiţă
aproape două ore, cu nasturele sub ochi, ca m odel,
p înă veni P u iu să-i aducă am inte că trebuie să-l prim ească
în au d ien ţă pe cunoscutul om politic Je a n T ehaş, su p ra­
num it Şoim ul O borului, care, v ră jit de chem area vrem ii,
părăsise, trîn tin d uşa, vechiul p a rtid liberal al Vizirilor,
spre a-şi face u n p a rtid propriu, pe care venea să-l
p u n ă la dispoziţia tro n ului. Carol cunoştea tă ria noii
organizaţii politice: n-avea nici o tărie. G ruparea celor
cincisprezece-douăzeci de agenţi electorali de m îna a
tre ia care s-au lu a t după Şoimul O borului n u făcea
decît să m ărească nu m ărul zecilor de grupuleţe sim ilare,
im provizate de nişte oam eni grăbiţi să ciupească din
b ia ta b ucăţică de pîine pe care şi-o p u te a u agonisi ca
prim m in iştri ai ţă rii. D ar asta-i şi plăcea regelui. Cu
cît era p a rtid u l m ai slab, cu a tît îl iubea el m ai tare.
Regele iubea pe cei slabi. î i iubea şi-i în cu raja pe to ţi,
inclusiv pe J e a n T ehaş, care, dacă p rin dezertarea lui,
du p ă d ezertarea lui George V iziru şi a lui A ureanu,
n-a p u tu t face cine ştie ce ră u liberalilor, era, totuşi,
u n dezertor. Carol, deci, îi strînse m îna cu efuziune:

149
 — D om nule Je a n T ehaş, ai făcu t u n act p atrio tic
pe care ţa ra nu-1 va p u tea niciodată u ita !
— Mă sim t fericit, sire, că am p ărăsit la vrem e u n
p a rtid care p oate duşm ăni un rege divinizat de întregul
popor. P rin plecarea m ea, n-am vroit să stric în nici
un fel partidului liberal, în care tim p de optsprezece ani
am tră it ceasuri dc în altă satisfacţie sufletească. N edrep­
ta te a ce mi s-a făcu t şi in g ratitu d in ea fa ţă de m ine
eram gata să le iert. D ealtfel m ă şi hotărisem să plec
în tr-u n lung voiaj dc consolare. D ar mii şi mii de p rie­
ten i au ven it la m ine şi m i-au zis: Nu ! N-ai voie ! în c ă
n-a su n at ceasul odihnei ! Mai trebuie să lupţi ! T ronul
are nevoie de tin e ! M aiestatea sa regele aşteap tă spri­
jin u l tă u m oral şi politic. Şi am ascu ltat îndem nul lor,
sire !
— B ine ai făcu t, dom nule Tehaş ! D upă cîte înţeleg,
ai p ărăsit, d ar, p artid u l lib e ra l. . . p en tru ce ?
— P en tru că e u n p a rtid reacţionar, sire ! Condu­
cerea liberală este u ltrareacţio n ară. D upă V intilă, e
D inu, care-i m ai ră u decît t o ţ i ! De ani de zile am a v u t
de suferit de pe u rm a despotism ului lor !
— D ar, în acest caz, de ce n u l-ai u rm at pe George
şi ţi-ai făcu t un p a rtid p ro p riu ?
— Sire, eu cu George sîntem în cele m ai bune relaţii.
Am îndoi urm ărim acelaşi ţe l: să schim băm conducerea
tiran ică a Vizirilor. D ar George e George şi eu sînt eu.
E u sîn t una, el e a l t a . . . P a rtid u l m eu se num eşte
« O m u l l i b e r » ... S înt om l i b e r . . . F ac ce v r e a u ! . . .
De aceea, am solicitat m aiestăţii voastre această
au d ien ţă : ca să vă exprim , sire, nem ărginitul m eu devo­
tam en t şi ho tărîrea m ea ferm ă de a servi tronul, d in a­
stia, drapelul şi a rm a ta ! . . . Sire, luaţi-m ă şi faceţi
ce v re ţi cu m ine !
Regelui îi veniră lacrim i în ochi. Se scărpină niţeluş
cu acea elegantă discreţie cunoscută num ai capetelor
încoronate, şi răspunse:
— De acord ! D ar program ul m eu îl cunoşti ? . . .
Nu ? . . . Iată-1 în două c u v in te : Morală în v ia ţa p u b lic ă . . .
cinste în a d m in is tra ţie .. . şi înzestrarea a r m a te i!
— Sire ! făcu Şoimul O borului, transfigurat de feri­
cire. E ste ex act program ul m eu !

160
 — M in u n a t! zise regele. Văd că eşti u n om de inim ă.
Sînt convins că noi doi, dum neata şi cu m ine, sîntem
destin aţi să facem lucruri m ari pentru ţa ra accastn.
D upă Jea n Tehaş, se prezentă regelui d ep u tatu l
M ihăescu, independentul. Cu M ihăcscu, regele n-avu
nici o dificultate. In d ependentul venea cu o ofertă
sim p lă:
— Sire, sînt pe cale să înjgheb un partid !
— Bine faci ! Şi cc-şi propune p artid u l accsta?
— Să fie in d e p e n d e n t!
— A d m ira b il! Sînt dem ocrat şi-mi place indepen­
d e n ţ a ! . . . Un p a rtid independent este absolut necesar
în tr-u n s ta t dem ocratic !
— P artid u l m eu va fi ultra-dcm ocratic, sire !
— O ! exclam ă regele. A tunci e şi mai bine !
— Sire, asta e şi sp eran ţa m ea: că v a fi şi mai bine !
P e n tru că v reau să atra g aten ţia m aiestăţii voastre
că p artid u l meu nu v a fi, pur şi sim plu, un p artid inde­
pend en t oarecare, ci u n p artid al independenţilor !
U n p artid care v a educa pe m em brii săi în spiritul inde­
pendenţei. Nu un p a rtid , ci o crescătorie de indepen­
denţi.
— O crescătorie de independenţi? făcu regele, plă­
cu t im presionat. D ar ştii că e o idee !
— D a, 6ire ! D acă m aiestatea voastră îmi acordă
sprijinul, va avea în to td eauna la dispoziţie oricîţi inde­
pend en ţi va v o i !
— Cum să nu, cum să nu ! îl asigură Carol pe M ihă­
escu independentul. Te voi a ju ta , pe cît pot, dom nule
M ihăescu, p en tru că sînt convins că noi doi, dum neata
şi cu m ine, sîntem d estin aţi să facem lucruri m ari p en tru
ţa ra aceasta !
Lui M ihăescu îi u rm ă u n ju rn a list parizian căruia
regele îi d ictă repede:
— D in tre to a te sporturile, acela pe care-1 iubesc
m ai m u lt este jocul de tenis. Joc tenis din frageda copilă­
rie. îm i face m are plăcere acest joc şi am ajuns la rezul­
ta te frum oase. T o t a tît de m ult iubesc autom obilism ul.
M aşina mi-o conduc singur. Iubesc foarte m ult cursele,
cînd po ţi să dai frîu liber capacităţii de viteză a m oto­
rulu i. M aşina m ea favorită e6te H ispano. F otb alul

161
are azi cei m ai m u lţi a d e re n ţi. . . N u-i ad ev ărat că
v reau să in stitu i u n regim de d ic ta tu ră . S înt u n rege
dem ocrat. îm i iubesc m eseria de rege.
G răbit să term ine p en tru că se făcuse ora
două şi ştia că-1 aştea p tă A ureanu, regele adăugă în
fugă:
— F iu-m eu este crescut de m ine spre a fi u n rege
dem ocrat.
Apoi, îl concedie pe ju rn a list.

D acă în p rim ăv ara anului 1931 era cineva foarte

o cupat în ţa ra rom înească, acela se num ea A ureanu.
M uncea m u lt A ureanu, p en tru că deţinea în s ta t o
funcţiune de p rim o rd in: aceea de om indispensabil.
D e la re sta u raţie încoace, ajunsese confidentul tu tu ­
ro r m em brilor fam iliei regale. D ar poate niciodată nu
şi-a d a t seam a cît de m are şi de grea este răspund erea
care-i apasă pe um eri, cum a sim ţit astăzi.
A în ceput cu p rin ţu l Nicolae, care-1 rugase încă de
aseară să treacă pe la el în prim ele ore de dim ineaţă.
Cînd a sosit la p a la t, l-a găsit pe fratele regelui palid
şi a b ă tu t.
— A lteţă, îi spuse A ureanu, sînt zile de p rim ăv ară !
D e ce a tîta pesim ism ?
— Am de ce, A urene, am de ce ! răspunse p rin ţu l
cu am ărăciune.
Şi se revărsă în tr-u n potop de incrim inări la adresa
lui Carol.
— A în n eb u n it cu desăvârşire! N u m ai p o ţi sta
de vo rb ă cu el. S-a în co n ju rat de to ţi gheşeftarii, care
n u dau voie să se apropie nim eni de el, ca să nu li se
strice afacerile. A ajuns o jucărie în m îna lichelelor ! . . .
S-a b u cu rat ţa ra cînd l-a văzut. D ar acum a îi este silă
de el. Se ţin e n um ai de porcării !
H m , p o rc ă rii! se în treb a A ureanu. L a ce s-o fi gîndit
p rin ţu l? La femeile regelui, sau la afacerile lu i? P en tru
că sînt m ulte şi d in tr-u n fel şi din celălalt. Şi nim eni n u
era m ai in iţia t ca om ul indispensabil şi confidentul
regal, A ureanu, în afacerile am oroase şi financiare ale

162
 regelui. Fem eile ca femeile ! Pe A ureanu, om serios,
acest capitol îl lăsa de m ult aproape indiferent. D ar
afacerile ! Afacerile nu-1 lăsau indiferent, aşa că era în
m ăsură să ştie m ai m ulte decît oricare altul.
Şi în tim p ce Nicolae îşi vărsă focul pe P u iu , pe
L upeasca, pe T eianu — care a adus-o pe R oşcata în
ţa r ă cu p aşap o rtu l nevesti-si — pe to a tă cam arila de la
p alat, A ureanu to t la « porcării» se gîndea. Term enul
acesta îl sicîia. D esigur, p rin ţu l, su p ărat cum e, şi tîn ă r
cum e, nu p oate fi decît n ed rep t cu fratele Carol. P rin ţu l
n u ştie ce se petrece cînd el, om ul indispensabil, se
p rezin tă la rege, ca om indispensabil. Şi confidentul
regelui nu vine la p a la t, la cine ştie ce ocazie ra ră. M em bru
în n en u m ărate consilii de ad m in istraţie bancare şi
industriale, ocaziile sîn t foarte dese şi s-ar p u tea zice
obligator dese. T otuşi, ori de cîte ori in tră A ureanu în
cabinetul regal, Carol, cu o bucurie de copil alin ta t,
care-şi aştea p tă de m u lt bunicul sau unchiul, îi sare
în ain te, cu m îinile în tin se:
— Ce m i-ai ad u s?
Şi A ureanu, care a r v rea să-l necăjească pe rege,
d ar care este p re a m işcat de drăgălăşenia candidă şi
tinerească a gestului, îi întinde în to td e au n a un pachcţel.
F ireşte, n u este un pacheţel de bom boane. Regele a
depăşit v îrsta cînd ar p u tea fi cucerit cu un pacheţel de
bom boane. A cum a e m are, om în su rat, cu c o p ii.. . copii
cît p ăr în cap, în ţa ră , în Jap o n ia, în Grecia, în F ra n ţa ,
în S tatele U nite, în Ita lia , peste to t unde l-au p u rta t
curiozitatea şi necazurile lui princiare. D e aceea, pache­
ţelele cuprind surprize p o triv ite cu anii şi cu situ aţia
lui socială: acţiuni. Aşa cum alţii sînt p asionaţi colec­
ţio n ari de fluturi şi gîndaci, Carol este u n pasionat colec­
ţio n ar de acţiuni. Cînd pune m îna pe acţiuni, sim te că
fîlfîie deasupra capului său spiritul m arilor săi înaintaşi
Carol I şi F erd in an d I. Şi A ureanu, care-i cunoaşte
slăbiciunea p en tru acţiuni, m unceşte să i le procure
de peste to t: de la „B an c a de C redit R om în“ , de la
„B an c a de S cont“ de la « B anca R om înească», de la
« B anca N aţio n ală» , de la fabrica de avioane « I.A .R .» ,
de la « B anca de control a industriei şi com erţului», de la
societatea cehoslovacă de încălţăm inte « B a ta » , de la

153
societatea suedeză « Ericsson», de la to a te societăţile
de petrol, zahăr, lem n, tex tile, v in aţu ri, şi aşa m ai departe,
î n afară de femei, singurul lucru în fa ţa căruia regele
îşi pierde capul sîn t acţiunile. P oţi să-i oferi — şi au
încercat atîlia să-i facă această plăccre ! — orice: p alate,
păd u ri, moşii, el răm îne rece ca gheaţa. T ot ce nu poate
fi tran sfera t în stră in ă ta te şi depus la bănci pe nenum ă­
ratele lui pseudonim e, îl lasă indiferent. N um ai acţiunile
— şi în cel m ai ră u caz banii lichizi, de preferinţă în
devize şi de preferinţă în dolari, lire şi franci elveţieni
— îi p o t trezi interesul. Şi ce interes ! . . . Să vezi cum
îi trem u ră m îna cînd atinge h îrtiile acestea şi cum îi
sclipesc ochii de bucurie ! . . . Ca unui copil ! . . . Şi să
spui că asta e p o r c ă r i e ! ... T rebuie să fie cineva prea
ră u şi prea josnic să afirme că bucuria unui copil ar
p u tea fi o « porcărie». D e aceea, A ureanu a r fi v ru t
să-i atra g ă prin ţu lu i Nicolae a te n ţia că exagerează, d ar
cînd îl văzu cu cîtă sinceră durere vorbeşte despre cele
ce se petrec la p alat, i se făcu m ilă de el şi-l ascultă cu
acelaşi respect m ai d eparte.
— A stricat to tu l, A urene ! ţip a Nicolae. De cînd
a adus-o pe tîrîtu ra aia înapoi, ofiţerii n u m ai vor să
ştie de el.
P r o s tii! gîndi A ureanu. Ofiţerii se laudă ! Ziceau
că dacă vine Lupeasca înapoi, o îm puşcă. D ar n-a
m ai îm puşcat-o nim eni ! D im potrivă ! Au găsit un nou
mijloc de av an sare: să-i facă plecăciuni dam ei. D ar
dacă p rin ţu lu i îi place să creadă că regele n u m ai e
iu b it de ofiţeri, fie şi aşa !
— A lteţă, nu ştiu nim ic precis !
— B a e ceva foarte precis: Carol şi-a p ierd u t to a tă
p o p u laritatea în arm ată. D ar s-o ştii de la m ine, eu
n u mi-o voi pierde ! E u nu !
B ravo, bravo ! reflectă A ureanu. S tăm bine cu
f r a ţ i i ! . . . P rin ţu l are gînduri m ari. Vrea să-l alunge
pe Carol şi să-i ia locul. I s-a făcut de tro n !
D ar Nicolae îşi dăd u scam a că m ărturisirea lui este
prea în d răzn eaţă şi cău tă să-i îndulcească efectul:
— V ina o p u rta ţi dum neavoastră, conducătorii
politici !
— Cu ce, a lte ţă ? în treb ă A ureanu.

164
 — P e n tru că n u v ă a ră ta ţi destul de dîrzi fa ţă
de rege !
— Bine, alte ţă ! Voi Încerca să v ăd chiar astăzi
pe m aiestatea sa !
R epezit, Nicolae îi răspunse:
— N u ştiu dacă te v a prim i ! . . . Sau, te v a prim i
dacă vrea P u iu Florescu. Dă-i două m ii de lei bacşiş
lui P u iu . . . şi regele te v a prim i !
B ietul b ăiat ! reflectă A ureanu. Cît de m ult trebuie
să sufere, dacă e în stare să spună asem enea prostii.
Să-i dea el, A ureanu, lui P uiu bacşiş ! . . .
— A lteţă, zise el, voi încerca, fără să-i dau lui P uiu
bacşiş.
*

De la p rin ţu l Nicolae, A ureanu 6e duse de-a d rep tu l

la rege, care-1 chemase dis-de-dim ineaţă la telefon, să-l
poftească la m asă, p en tru că are n ea p ăra tă nevoie de
el să-i vorbească în « chestia greacă». Aşa num ea regele
cearta d in tre el şi fosta lui soţie, E lena: chestia greacă.
In ultim ele luni lucrurile se agravaseră. Regele trim ite a
m ereu fostei lui soţii ordine p rin funcţionari şi ofiţeri
cu p riv ire la cele m ai năstruşnice m ăsuri de adm inistraţie
a p alatu lu i ei, îi suprim a servitori, pe n eaştep tate, fără
s-o fi în treb a t, nu-i îngăduia să prim ească oaspeţi şi
nici să se arate în public. în sfîrşit, îi făcea to t ce p u tea
ca s-o silească să-şi ia lum ea în cap şi să plece din ţa ră .
E lena a r fi fost de acord, dacă a r fi p u tu t obţine de la el
m ijloacele de tra i, dem ne de rangul ci — şi dreptul de
a-şi vedea copilul o b u n ă p arte din an. D ar nu se p u teau
înţeleg e.
— De ce n u in terv ine regina M aria? l-a în tre b a t
o d ată A ureanu pe ex-regele Greciei, George, fratele
Elenei şi soţul E lisabetei, sora lui Carol.
— A tîta a r m ai lipsi ! răspunse George, îngrozit.
Regele n-o p o ate suferi. A r fi destul ca ea să ceară ceva,
p en tru ca el să-i facă îm potrivă !
î n cele din u rm ă, a fost pus A ureanu să m edieze.
D upă lungi tra ta tiv e , regele a acceptat ca E lena să
•te a p a tru luni pe an în ţa ră — cînd îşi v a p u te a vedea

166
zilnic copilul — şi o p t luni în stră in ă ta te , unde copilul
v a veni la ea în v izită pe două luni. î n plus regele îi
acorda o listă civilă de 7.200.000 lei pe an. E lena s-a
declarat în principiu de acord, d a r n u prea avea încredere
în cu v în tu l regal.
— Cine garantează că această convenţie v a fi pusă
în p ra ctică? a în tre b a t ea.
— S em nătura regelui este cea m ai bu n ă garanţie !
i-a răsp u ns A ureanu.
E len a nu p ărea convinsă:
— N u ! V reau alta m ai b u n ă ! D e pildă, g aran ţia
consiliului de m iniştri.
— Cu n ep u tin ţă, m aiestate ! O asem enea garanţie
treb u ie să fie în tem eiată pe u n te x t de lege, care
deocam dată este in e x is te n t. . . şi care n u se încadrează
în trad iţiile noastre n aţionale !
— A tunci v reau g aran ţia lui A lexandru al S e rb ie i!
se în căp ăţîn ă Elena.
P us în cu rent de A ureanu, regele se a ră tă fericit:
avea un p re te x t să se supere şi să nu-i m ai acorde Elenei
nim ic.
Aşa stătea u lucrurile ieri. Şi A ureanu se în treb a
ce s-o m ai fi în tîm p lat în tre tim p , că regele este a tît
de g ră b it să-l vadă.
La m asă, Carol începu p rin a-i vorbi despre criza
politică. Lichidarea regim ului n aţio n al-ţărăn ist îi interesa
pe am îndoi în aceeaşi m ăsură. î n special, pe rege,
guvernul ă sta al lui M arinescu îl plictisea îngrozitor.
D urase peste o ju m ă ta te de an. E ra prea m ult. L ăsaţi
a tîta tim p la p u tere, n aţio n al-ţărăn iştii v o r crede că
fără de ci, regele n u poate dom ni — şi p rin aceasta,
ideea de p a rtid , în Ioc să slăbească, a r m ai p u tea ieşi
în tă rită . E ra intolerabil. Şi Carol n u s-a je n a t să le-o
spună. Mai în tîi p rin tr-o sim plă aluzie: a schim bat, el,
personal, fără să consulte guvernul, pe directorul general
al căilor ferate şi pe directorul general al teatrelo r şi a
pus în locul lor oam enii lui de încredere. T o ată lum ea a
crezut că guvernul, re v o lta t că regele calcă norm ele
constituţionale şi se am cstecă în chestiuni care sînt num ai
de resortul guvernului, v a dem isiona. D ar n-a m işcat
nim eni. D im potrivă ! A doua zi după ce regele a făcu t

166
d em o n straţia aceasta că poate guverna şi singur, fără
concursul partidelor, J u g ă n a ru dădea presei declaraţii
entuziaste.
— N iciodată n-am fost a tît de ta ri ca acum a. D acă
a r fi să plecăm , am fi noi cei d in tîi inform aţi. D eocam ­
d a tă , stăm bine şi avem de gînd să stăm şi m ai departe.
D esigur că resem narea n aţio n al-ţărăn iştilo r nu-1
p u tea satisface pe rege. N aţional-ţărăiiiştii n u m ai au
ce că u ta la guvern. Ţ a ra v a avea explicaţii destule.
Criza economică n-a fost rezolvată. în casările m erg
p ro st: 30.000.000 pe lu nă în loc de 90.000.000. P a rla ­
m en tarii sîn t lip siţi de orice sim ţ de răspundere. Ca să
voteze bugetul, în aju n de Crăciun, au tre b u it să fie
aduşi de poliţie, în autom obil. A rm ata n-are ce m înca.
Soldaţii, fiăm înziţi, sîn t trim işi acasă. D ar m ai ră u
decît to a te , grevele m uncitoreşti continuă şi bolşevicii
îşi fac de cap. N um ai gura lor o auzi. D acă nu-i Crişan,
e Pavliceanu, dacă nu-i Pavliceanu, e T rifănescu, ori
Cojocaru, ori V ardă, ori K orner, ori P îr v a n .. . R ap o ar­
tele sîn t pline de-alde ăştia care se ag ită m ereu p en tru
altce v a: p en tru aju to ra rea de către s ta t a şom erilor,
p en tru pîine şi m uncă, p en tru eliberarea celor închişi,
p en tru lib ertatea de funcţionare a sindicatelor un itare,
p en tru ziua de şapte ore în uzine, p en tru deschiderea
căm inelor m uncitoreşti, p en tru apărarea U niunii Sovie­
tice . . . Şi în tre tim p , fraudele c o n tin u ă : ba la asociaţia
p atro n a lă, b a la casa m uncii, b a la percepţii, b a la
serviciul m aritim , b a la căile ferate. S-a isp răv it ! . . .
G uvernul treb u ie schim bat ! De aceea, regele îl chemase
de două săp tăm în i de la L ondra pe T itulescu: să facă
sondaje p en tru un guvern de coaliţie. O coaliţie a tu tu ro r
şefilor de p artid e, p en tru u n guvern de concentrare.
— Titulescu ! îm i trebuie u n guvern deasupra p a r­
tidelo r ! R om înia are nevoie de ajutoare financiare în
stră in ă ta te şi le p o ate obţine num ai dacă partidele se
h o tărăsc să colaboreze frăţeşte la u n guvern al salvării
publice.
T itulescu prim i, d ar regele era perfect liniştit. Un
guvern de concentrare n u se v a face. Regele cerea ca
în acest guvern să in tre n ea p ăra t A ureanu. D ar ştia
că D acu n u v a accepta pe A ureanu. Regele cerea ca

157
în acest guvern să in tre George Viziru. D ar ştia că Muică
nu-1 v a accepta pe George. Regele cerca ca în acest
guvern să in tre N eaţă, d ar ştia că A rghir nu-1 v a accepta
pe N eaţă. Regele p u tea să aibă încredere în şefii
p artid elo r: se m încau în tre ei m ai m ult chiar decît a r
fi tre b u it spre a face im posibil u n guvern de con-
ccntrare.
T otuşi, regele avu o surpriză cu doctorul B ratu .
D octorul B ratu luă în serios d o rin ţa regelui şi acceptă
să in tre în tr-u n asem enea guvern. D ar n u ştia p en tru
care program şi în ce calitate.
— Sire, program ul !
— Ai d re p ta te, doctore ! U itasem ! P e n tru program ,
du-te la Titulescu.
D acă i-ar fi aru n cat piper roşu în ochi, obrazul lui
B ratu s-ar fi schim onosit m ai p u ţin . E l, şef de p artid ,
în loc să discute cu regele, să se ducă la un su b altern
să-i ceară p rogram ul?
Cu D acu a fost şi m ai nostim . î n to am n ă, D acu, ca
să n u se facă de ruşine că p artid u l nu-1 urm ează în
opoziţie, a d a t zvon în ţa ră că se retrage, provizoriu,
de la conducere, ca să-şi v ad ă de săn ă ta te — şi după
ce a în d em n at pe p arlam en tarii n aţio n al-ţărăn işti să
sprijine guvernul lui M arinescu, a plccat în Ita lia . S-a
plim b at pe acolo, cît s-a plim b at, a d a t la R om a u n
in terv iu în care-şi a ră ta ad m iraţia p en tru to a te realizările
lui Mussolini, apoi s-a întors acasă şi a început să trate ze
colaborarea la un guvern de concentrare. Senin, bine
dispus, fără nici o su p ărare pe rege. Capşa avea ce
v o rb i:
— L -aţi v ă z u t pe C atone al n o stru ? A şi u ita t de
R oşcata. Ca şi cum nici n -ar fi e x istat cîndva vreodată
o R oşcată. M are şiret, Catone al nostru ! Şiret al n a ib ii!
D acu se credea, în tr-ad ev ăr, m are şiret. Credea că
dacă nu v a m ai pom eni de R oşcată, regele-i v a ie rta
gestul de la Sinaia şi v a re n u n ţa la guvernul de concen­
tra re . De aceea, punea lui Titulescu condiţii de colabo­
rare, pe care le ştia m oarte în faşă:
— E u treb u ie să am m ajo ritatea în parlam ent.
Altfel, dacă George ajunge la o înţelegere cu Muică,
m ă m ajorează.

168
 — D a r Muică m i-a d a t acelaşi a r g u m e n t! îi ră s­
punse T itulescu. D acă d um neata te îm paci cu B ratu ,
îi m ajorezi pe liberali.
Şi tra ta tiv e le au ajuns la un p u n ct m ort. Se d is c u tă .. .
se ta to n e a z ă . . . se încearcă form ula unui guvern de
tehnicieni, care to t cu aceiaşi oam eni de p artid a r treb u i
să se în jg h e b e ... D e g e a b a ... criza c o n tin u ă ... d ar
n u m ai poi.te c o r.tin u a .. .
— T rebuie rezolvată u r g e n t! zise regele, cînd m asa
fu pe sfirşite. F ă ră p artid e, deasupra partidelor, contra
p a r tid e lo r .. . şi cît se p oate de repede.
A ureanu, care se ştia fără p a rtid , deasupra partidelor
şi contra partidelor, spera că regele-i v a face, în sfîrşit,
surpriza să-l indice pe el ca succesor al n aţio n al-ţărăn işti­
lor şi se sili să-l tra g ă pe rege de lim bă.
— D a r cum şi cu cine? în treb ă el, cu m ultă
nevinovăţie pe rege.
— în că nu ştiu ! răspunse regele. T otuşi, azi-m îine,
v a treb u i să iau o h o tă r îr e .. . D a r să lăsăm asta !
Şi trecu la « chestia g reacă».
— M -am s ă tu ra t, d rag ă A urene ! V reau să se curm e
o d ată cu afacerea asta ! . . . E a se bizuie pe inform aţiile
ce i se d au că ţa ra a r fi de p a rte a ei şi că to a tă lum ea
doreşte să ne v ad ă îm păcaţi, ca să-m i im puie dorinţele
ei. A sta s-o creadă ea, cu idiotul ăla de frate al e i. . .
N u m ă-m pac ! S-a is p r ă v it! N u m ă îm pac ! . . . Să nu-şi
facă nim eni iluzii: nu m ă-m pac !
— T otuşi, lum ea crede c ă . . .
— Să nu creadă ! De aia am v ru t să-ţi vorbesc. Să
găsim un mijloc ca lum ea să am uţească !
— Sire, m ijlocul cel m ai b u n ar fi o declaraţie clară
din p a rte a m aiestăţii voastre !
Regele respinse propunerea cu u n gest de sp aim ă:
— N u, nu, nu ! strig ă el. E u n-am voie să vorbesc,
A urene ! Nu se potriveşte ! S înt rege ! D ar d u m n e a ta .. .
O ricît se ştia om indispensabil, A ureanu nu p u tea
să vadă cc-ar m ai putea face util p en tru dinastie şi tron.
— E u , sire? Nu pricep cum !
— U ite cum ! Vei da un in terv iu 1
— Şi ce să spun, sire?
— Asta o vom stabili îm preună !

169
 T recură în b iro u şi m unciră cîteva ore la interviu.
Regele dicta şi A ureanu scria. D ar p en tru că regele
d icta încet, scria şi A ureanu încet. Ideile erau clare,
d ar frazele ieşeau în p rim a lor form ă, foarte confuze,
ceea ce-1 punea pe A ureanu în situ a ţia neplăcută de
a face obiecţii de ordin gram atical. Cînd in terv iu l fu
g ata, regele îl citi în gura m are. A ureanu era m ulţum it.
C onversaţia d in tre el şi ipoteticul gazetar care-i punea
în treb ă ri, decurgea în tr-u n stil destul de decent. în c e ­
pea cu o serie de considerente asupra situaţiei politice
generale din ţa ră , ca să ajungă acolo unde vroia Carol:
la sta tu tu l fam iliei regale. D ivorţul era definitiv, p en tru
că au fost resp ectate to a te formele legale. « Regele
Carol al II-lea — spunea A ureanu în declaraţiile pregă­
tite de rege — a găsit, la suirea sa pe tro n , urm ătoarea
stare leg ală: d iv o rţu l în tre a lte ţa sa regală, azi m aiestatea
sa regele Carol I I şi a lte ţa sa regală E lena, azi m aiestatea
sa E le n a ».
— E clar? făcu regele căruia i se părea că A ureanu
stă p rea m u lt cu ochii în h îrtie. « S tare legală» ! . . . O
d a tă făcu t, e b u n făcu t. M ortul de la groapă nu se m ai
întoarce ! S c u r t ! . . . Ca să se term ine o d ată cu « chestia
g reacă» ! . . .
— E ste in u til, sire, să m ai p le d a ţi! răspunse A ureanu.
M ă-ntreb n um ai unde a r fi m ai nim erit să-l public !
— D u-te la Cristofor K e r b a lâ ! zise regele, cu un
aer enigm atic.

Deşi se înoptase de m u lt, Cristofor K erbalâ îşi m ai

făcea som nul de du p ă m asă, cînd indispensabilul A ureanu
veni să-i sune la uşă. D elicatul bancher şi neînduplecatul
om de litere Cristofor K erbalâ, cînd dorm ea, avea, ca
to ţi inocenţii, num ai visuri frum oase: palate, grădini,
succese, femei şi alte asem enea im agini reconfortante,
care, după aceea, în trezie, îi alim entau curajul şi optim is­
m ul. De pildă, astăzi Cristofor K erbalâ se lăsa cu volup­
ta te în p rad a unui vis în care sinteza luptei p en tru v ia ţă
se îm bina în chip ciu d at cu sinteza lu p tei p en tru glorie.
Astfel, i se p ărea că e rege — rege cu coroană pe cap şi

160
curten i de ju r îm p reju r — şi că poporul, întreg poporul
defila p rin fa ţa lui şi că fiecare din aceste m ilioane de
suflete îi depunea la picioare cîte un sac cu galbeni.
A ceasta era lu p ta p en tru v ia ţă . Şi acum , u rm a p a rte a
a doua. D upă ce şi-a d a t ultim ul b an , p en tru ca regele
eă n u m oară de foame, poporul deodată a început să-l
aclam e: T răiască regele n o stru m are şi b u n ! . . . P rin
urm are, t o t el ia banii, to t el este aclam at şi to t el este
b u n şi m are ! A ceasta era lu p ta p en tru glorie. Şi tocm ai
cînd aclam aţiile atin seră o culme care-1 făcea pe Cristofor
K erb alâ să creadă că ju g u l vieţii este uneori destul de
catifelat, şi-a găsit v aletu l să-l readucă la realitate.
— Conaşule, a v en it conu A ureanu !
Deşi sm uls d in som nul cel m ai adînc, C ristofor nici
n u se su p ără, nici n u se m iră: ştia de ce vine la ora
aceasta A ureanu.
— Să m ă scuze u n m o m e n t! Vin în d ată.
Şi trec u repede în sala de baie să-şi facă u n duş.
N u v ro ia să-l lase pe conu Costică A ureanu să aştepte.
A vea p en tru el o stim ă p rea m are, de cîteva luni, de
cînd acest boier în tre boieri a asc u lta t sfatul regelui
şi i-a p ărăsit pe liberali, p en tru că — zicea el — ţa ra
nu p o ate fi salv ată decît prin ad o p tarea unui « ritm
n o u » în politică. P lecarea lui A ureanu a fost p en tru
liberali o lo v itu ră terib ilă. Ceea ce a b u cu rat şi pe K erbalâ
şi pe rege. Am îndoi erau fericiţi cînd li se în tîm p lă libe­
ralilor cîte o nenorocire. Şi liberalii erau în serie neagră.
P u ţin d u p ă sp ărtu ra p rovocată de A ureanu, a m u rit pe
n ea şte p tate, la moşie, la M ihăieşti, V intilă Viziru. Cum
a aflat, regele a pus m îna pe telefon:
— C risto fo r! Ai a u z it? A crăp at V intilă de apo-
p lex ie. . .
— ...şi de inim ă rea ! l-a com pletat respectuos K erbalâ.
Şi au rîs am îndoi. D ar cu şi m ai m are poftă au rîs
luna tre c u tă , de p ă ţa n ia lui M uică. D upă m oartea lui
V intilă, M uică a p re lu a t şefia p artid u lu i naţional-liberal.
Regele, însă, care ia r vroia să-l v ad ă şef pe George
V iziru, i-a trim is vorbă lui Muică să n u accepte şefia,
ci să m ai aştep te niţel. Muică n-a v ru t să asculte de
rege — şi regele a în ceput să pîndcască m om entul să
se răzbune. P rileju l s-a iv it luna trec u tă, cînd liberalii au

11 - c. 1233 161
ţin u t o m are în tru n ire în capitală. Muică a lu a t cuvîntul
şi după ce a descris în culorile cele mai sum bre halul
în care a ajuns ţa ra de pe urm a guvernării naţional-
ţără n iste , a scos din piept un strig ăt sfîşietor, m enit să
răm în ă în istorie.
— D estul, m aiestate ! . . . Scapă-ne !
A doua zi, regele l-a p o ftit pe Muică la m asă — şi l-a
îndo p at cu speranţe.
— Am fost viu im presionat de apelul dum itale de
ieri ! i-a spus regele. Ai d re p ta te ! T rebuie să facem ceva
ca să scăpăm ţa ra din situ aţia asta.
— Sire, i-a răspuns Muică, îm bujorat de plăcere,
p artid u l liberal îşi pune întreg devotam entul său tra d iţio ­
n al la picioarele tronului.
— A tunci e în ordine ! P reg ătiţi-v ă !
Clubul a aflat peste o oră cuvîntul regal: liberalii
să se pregătească. 0 zi şi o noapte, şi încă o zi, vestea a
făcu t tu ru l ţă rii şi a stîrn it zarvă m are: liberalii vin la
p utere. A treia zi, Muică a a v u t o su rp riz ă : ziarele a n u n ţau
că a sosit în cap itală T itulescu, am basadorul Rom îniei
la L ondra, care a fost chem at de rege spre a face sondaje
în vederea unui guvern de concentrare. Muică a plîns
de necaz şi ruşine. î n schim b, au rîs regele, K erbalâ
şi A ureanu.
C ristofor îl găsi pe A ureanu m oţăind în fotoliu şi,
cu respectul d a to ra t vîrstei, îl trezi:
— D om nule A ureanu !
A ureanu tresări şi se frecă la ochi:
— A, Cristofor ! . . . Ştii p en tru ce am v en it !
— F ireşte că ştiu ! răspunse Cristofor. Ai interviul
la dum n eata ?
— îl am !
— D ă-m i-1! . . . î l trim it în d ată la Globul.
A ureanu se trezi de-a binclea:
— La Stănică P opescu?
— De-a d rep tu l la el !
— Ştii că e o idee ! făcu A ureanu. Flăm înd cum e
să stea de vorbă cu regele, să-i dăm sp eran ţa că-i aranjăm
o au d ienţă !
— Nu-i nevoie ! P e n tru a tîta lucru, licheaua asta
n u trebuie să spurce p a l a t u l.. . î l am la m înă şi aşa 1

162
Am închiriat în im obilul lui din B rezoianu u n etaj întreg
p en tru o sucursală dc-a m ea, cu un milion pe a n . . .
şi i-am d a t chiria pe cinci ani înainte. Aşa că Stănică
îm i stă la picioare. Cc-i cer, asta-m i face ! . . . S tai să vezi !
D em o n straţia d u ră tre i m inute: un m in u t pînă îl
obţin u C ristofor pe S tănică la telefon şi două m inute
con versaţia:
— Alo, dom nu P opescu?
— Da ! A ! Conu Cri.stofor. Să trăie şti ! Cc m ai faci?
— Am o m ică ru g ăm inte la d um neata !
— A scult, coane Cristofor !
— Să-m i publici m îine dim ineaţă u n in terv iu cu
A ureanu. î l am g ata scris !
Stănică înccpu să se vaiete:
— Aoleo, coane Cristofor, păi la ora asta vii ? G azeta-i
făcu tă ! . . . Las-o pe poim îine !
— Nu ! îi răspunse, tăios, Cristofor. N u las nim ic,
îm i trebuie m îine. D acă n u apare m îine, să ştii că m ă
supăr !
Glasul lui Stănică răsună alarm at în receptor:
— Văleu, coane Cristofor, că iute m ai eşti la supă­
r a r e ! . . . P arcă ţi-aş fi zis cine ştie c e ! . . . T rim ite-m i
istoria a i a . . . să v ăd ce putem face!
D upă ce isprăvi, C ristofor rîse triu m făto r către
A ureanu !
— Ai v ă z u t?
A ureanu văzuse şi-l m înca m îna. T are a r fi v ru t să-i
trag ă o pcreche de palm e acestui Cristofor K erbalâ !
Auzi, îndrăzneală de p aşap o rtar ticălos ! Să aibă obrăz­
nicia să-i dem onstreze — şi cu cîtă plăcere ! — că
Stănică Popescu nu-i decît o cîrpă în m îna lui !
— Am v ăzu t ! răspunse el lui Cristofor. Ş tiam că
Stănică-i o lichea ! D ar o lichea aşa de m are, n-aş fi
crezut !
Se u ită la ceasornic şi se ridică iu te din fotoliu:
— E i, bravo ! Nc-am lu at cu vorba şi s-a făcu t o p t !
P l e c ! . . . D um neata ce faci?
— Plec şi eu !
Coborîră b ra ţ la b ra ţ şi se u rcară în m aşină, am îndoi
bine dispuşi:
— P e aleea V ulpache !

n 163
 *

în tre Nicu Beliotis şi N aie N aie nu existau nici

gînduri ascunse, nici invidie, nici rezerve de vreun fel
oarecare. Pe Nicu şi Naie îi lega din copilărie o prietenie
6 trăb ă tu tă de u n reciproc spirit de sacrificiu, care atingea
înălţim i mitologice. L ucrul era cu p u tin ţă , num ai
p en tru că destinul a v ru t ca Nicu Beliotis şi Naie Naie
să v in ă pe p ăm în t cu două m isiuni care, dep arte de a
se respinge, se c ă ita u spre a se co m p leta: Nicu Beliotis
să fie inginer şi Naie Naie să fie filozof. N icu Beliotis
să aibă parale şi N aie Naie să n-aibă. Nicu Beliotis să
vrea să dea şi Naie Naie să v rea să ia. F ă ră dispute,
fără introduceri, fără tim id ită ţi inutile. T otul se în te­
m eia pe averea lui Nicu şi pe silogismele lui Naie Naie.
F iindcă tă ria lui N icu stă te a în im ensa lui avere care
era în continuă creştere, ia r tă ria lui Naie în bogatul
lui izvor de silogisme care aveau un succes to t m ai
m are. î n prim ul an al re sta u raţiei se găseau istoriografi
originali care susţineau că to a tă fo rţa spirituală a lui
Naie se găsea în sprîncenele lui diabolice. D ar au ap ă ru t
alţii care au p u tu t dovedi că Naie Naie cucereşte fetele
care frecventau cursurile, cu silogisme — şi în special
cu u n silogism care, deşi răsuflat, căp ăta, în gura p ro ­
fesorului de logică, accente de o originalitate irezistib ilă:
— D om nişoară ! zicea el tin erei stu d en te cu visurile
neisprăvite. Cine te iubeşte pe dum neata este u n om
d eştep t. E u te iubesc pe dum neata. Deci sîn t u n om
d e ş te p t!
L a care, ad ău g a în s u rd in ă :
— Vino diseară la m ine. Am dulceaţă de tran d afiri
şi stam p e japoneze. Vom conversa.
Cu această gîndire filozofică, Naie Naie dădea gata
n u num ai fetele, ci şi pe oam enii politici, pe tin erii
pederaşti d in aristocraţie şi în prim ul rînd pe bancheri.
B ancherii erau slăbiciunea lui, şi el — slăbiciunea lor.
Cum făcea cu n o ştin ţă cu un bancher, îi spunea:
— B ancherul este singura specie um ană făcu tă cu
ad e v ăra t d u p ă chipul şi asem ănarea lui Dum nezeu.
D um neata eşti bancher. Deci, d um neata eşti im aginea
lui D um nezeu pe p ăm înt.

164
 Cu greu s-ar fi p u tu t găsi un bancher să p o ată ţine
p iep t acestei argum entaţii a filozofului Naie. Cel vizat
se precip ita la casa de bani — şi-i dădea lui N aie, nu
du p ă chipul şi asem ănarea lui D um nezeu, ci cu u n
dram m ai m u lt.
0 singură d a tă Naie a suferit un eşec. P reopinentul
era C ristofor K erbalâ cu care se afla de o bu n ă b u ca tă
de vrem e în tr-u n foarte intens com erţ filozofic: Cristofor
îl a ju ta pe Naie cu de-ale gurii şi Naie îl servea pe Cristofor
cu de-ale m inţii. D in gratitudine, Cristofor l-a pus m ai
m are peste întreprinderea lui editorială Cultura noastră.
N aie, care nu se p u tea dezbăra de viciul său filozofic
nici m ăcar atu n ci cînd, din stim ă p en tru codul penal,
i se cerea să se m ulţum ească num ai cu filozofia, făuri
chiar din prim ele zile un nou silogism :
— Cine n u ia cît poate, cînd nu-1 vede stăpînul, este
duşm anul nevestei şi al copiilor săi. E u n u sînt duşm anul
nevestei şi al copiilor mei. Deci, voi băga m îna pînă
în cot în sacul cu h an i al lui Cristofor.
Şi d a t fiind că N aie Naie n u era num ai u n filozof,
ci un filozof dinam ic, de la vorbă la fa p tă n u trecu ră
nici douăzeci şi p a tru de ore.
D a r n-a a v u t noroc. C ristofor K erbalâ a aflat şi,
învăţăcel harnic al lu i N aie Naie, l-a pedepsit cu propriile
lui arm e silogistic®.
— U n om care fu ră , i-a zis, el, este u n ho ţ. T u, Naie
Naie, ai fu ra t ! D eci, eşti un h o ţ ! . . . Ieşi afară !
Şi au răm as su p ă ra ţi cîţiva ani, p înă a v en it re sta u ­
ra ţia şi ia r şi-au d a t m în a. I-a îm păcat regele ! . . . A m icul
lo r . . . regele !
Naie se u ita la INicu Beliotis cum îşi num ără banii,
fă ră invidie, fără g;înduri ascunse şi fă ră rezerve — şi
filmul vieţii lui îi r u l ă p rin m inte ca fulgerul. S-a născut
din ta tă .com isar de p o liţie. Om vrednic, t a ta ! O grada lui
era plin ă de purcci ş i de gîşte. D ar n-a ţin u t m u lt. în tr-o
zi, t a t a a fost adus m o rt acasă. î i picase o cărăm idă în
cap chiar la co m isariat, unde se făceau rep ara ţii. D urerea
lui Naie n u se poat<e descrie ! Să ai un ta tă com isar de
poliţie şi să-l pierzi in d iferent la orice v îrstă, d ar m ai
cu seam ă la fra g e d # v îrstă a studenţiei — nu-i greu de
calculat deficitul. D e d urere, N aie şi-a lu a t lum ea în

166
cap şi a pornit-o p rin stră in ă tă ţi, ca să fie, rînd pe rînd,
sim bolist, ateu, nihilist, francm ason, anarhist, socia­
list, cato lic,— d ar to td eau n a stipendiat nu se ştie cu cît
şi de cine, spre a-şi şlefui a rta în a lansa silogisme, unele
clarc, altele mai p u ţin , după necesitate. La un an-doi după
ce s-a închciat pacea, Naie s-a înapoiat in ţa ră , perfect
în arm a t spre a ajunge profesor de logică la facultatea
de filozofie. Ca logician, Naie a ciupit idei şi parale, în
dreap ta şi în stingă, de la bancheri, de la industriaşi, de
la partid e, de la m inisterul de interne, de la in stitu ţiile
filantropice — şi p en tru că, odată cu venirea lui Mus-
Bolini la putere, căzuse în m isticism , a ciupit de la sina­
gogi, d ar n-a u ita t nici de biserici. T otuşi, Naie p u tu să
m ăsoare forţa silogismelor lui num ai cînd s-a h o tărît să
ciupească şi o v ăduvă în tru H ristos, m oştenitoarea
gazetei Vorba rominului. T irul silogismelor lui fu a tît
de rapid şi am eţitor, încît sfîrşitul bătăliei fu cel a şte p ta t:
v ăd u v a căzu, cu gazetă cu to t, în braţele profesorului
de logică. V ictoria aceasta ju că u n rol im p o rtan t în
p reg ătirea re sta u raţiei: cu gazeta Vorba rom inului,
Naie adună bani de la com unităţile evreieşti şi lu p tă
p en tru întoarcerea regelui-stăpîn.
R estau ra ţia a d a t legăturilor d in tre Carol şi Naie
o bază m orală care se lărgea to t mai m ult. Naie schim bă
titlu l gazetei din Vorba rominului în Vorba rum înului.
A fost un m om ent crucial în renaşterea ţării. De cînd
cu em anciparea p rin tra ta tu l de la Versailles, orice
ovrei sau ţig an p u tea să-şi zică « ro m în » . D a r« r u m în »
n u ! A trib u tu l de « ru rn în » nu şi-l p u tea revendica
decît un descendent direct şi neprecupeţit al getotracilor,
care veneau tocm ai de la m aica R om a cea b ătrîn ă.
« R um în» ! P arcă sim ţea om ul cum calcă sănătos şi
înfipt pe glia rum înească, c u răţată de buruiana liftelor
străine. Şi această gazetă rum înească deveni un oficios
al p alatului. B ineînţeles, N aie Naie cerea acum a cu
a ltă a u to ritate spirituală subvenţii de la bancherii şi
negustorii greci, arm eni, 6au ovTei: avea pe rege în
spatele lui.
T ot p en tru a servi tro n u l şi ţa ra , Naie N aie propuse
regelui întem eierea grupării P .R . adică a « P rietenilor
R egelui». P .R .-iştii erau u n corp de elită, foarte restrîns

166
şi selecţionat cu m are băgare de seam ă, p rin tre cei care
aveau m erite deosebite în restauraţie. Fiecare m em bru
al grupării avea d rep tu l să adauge în coada num elui
său aceste două iniţiale: P .R . T o t după sugestia lui
N aie Naie regele înfiinţă un ordin — ordinul « coroana
de spini» — care, p en tru a-şi asigura o pecetc aristo­
cratică, prim i o titu la tu ră franceză: « La couronne d ’e-
pinnes». Ordinul « coroana de spini» era destin at a fi
conferit num ai P .R .-iştilor care au suferit p en tru Carol,
cît a fost p rin ţ în bejenie. Deşi « coroana de spini»
era o in stitu ţie tîn ă ră , îşi avea o istorie bogată. în tr-o
zi, Nelu Pedicuristul, redactor al « D rum ului nostru»
şi carlist înfocat, veni la Capşa cu vestea:
— Regele a întem eiat u n ordin fa n ta stic : « L a cou­
ronne d ’epinnes» !
— Cum, cum ? făcu N ectarie, în m ijlocul obişnuiţilor
lui comeseni, « La couronne d e s. . . » ?
Şi făcu un joc de cuvinte în franceză a tît de u rît,
încît roşi pînă şi Mimi P a n to f care, oricît de străin ă
îi era lim ba lui Corneille şi R acine, a tîta franţuzească
m ai ştia şi ea.
D ep u tatu l n aţio n al-ţărăn ist S otir, care nu prea se
pricepea la de-alde-astca decît în lim ba lui cu rat romî-
nească, se aplecă spre doctorul M ibăescu, independentul,
să se inform eze — şi cînd află, îşi bău mai întîi păhărelul
şi ştergîndu-şi zdrav ăn gura cu şerveţelul, făcu, plin de
g ra v ita te :
— E i, aşa ordin zic şi eu !
N ectarie se u ită la el cu d isp reţ:
— Ce te bagi, n ene? N -auzi? O rdinul ă s ta se dă
num ai carolingienilor !
D in acca zi, aşa a răm as: cine spunea u n cuvînt
bun despre rege era poreclit carolingian. Şi pe Naie,
asta-1 jignea. De pildă, el ! E ra carolingian? Nu ! El
era un sp irit liber ! Liber să decidă pe cine să iubească
şi pe cine nu ! Şi el l-a ales, liber, nesilit de nim eni şi
dezinteresat, pe Carol, ca pe un m în tu ito r al ţă rii romî-
n e ş t i ! . . . Şi să i se spună lui, lui, carolingian! P rin
urm are, dacă el este p rieten cu acest Nicu, fără gînduri
ascunse, nici invidie, nici rezerve de vreun fel oarecare,
se cheam ă că a r fi n iculingian?

167
 Inginerul Nicu Beliotis, care se preg ătea să aşeze
banii în casa de fier, p arcă citi în p rivirea lui Naie am ă­
răciunea, p en tru că-1 în treb ă, cu dezinvoltură, arătîn d
spre p ach ete:
— î ţ i treb u ie ceva?
în to td e a u n a , d ar în to td eau n a, aceeaşi în tre b a re ?
« î ţ i treb u ie c e v a ? » ... E ste de nelecuit acest lev an tin
cu ap u căturile lui u m ilitoare de negustor. A dună în
b ia ta ţa ră rum înească averi peste averi cu potlogăriile
lu i de la căile ferate, d ă şp erţu ri şi« cadouri» de m ilioane
în d re ap ta şi în stîn g a, pe D uduia o um ple de giuvae-
ricale, lui Nicolae i-a p lă tit douăsprezece m ilioane p en tru
o casă pe care p rin ţu l o luase cu' cîteva zile în ain te
n um ai cu p a tru m ilioane, lui P uiu i-a d ă ru it un tere n
de im obil, guvernantei engleze a copilului său i-a cum p ărat
o casă, pînă şi frizerului care-1 rade i-a a ra n ja t u n salon
de coafură în cen tru şi pe el, prietenul lui b u n , g ata să-l
servească oricînd dezinteresat, sincer, fără gînduri ascunse,
nici invidie, nici rezerve de vreu n fel oarecare, să-l
întreb e dacă-i treb u ie ceva ! . . . Ce caracter josnic ! Ce
m urdărie ! G recoteiul, to t g re c o te i! . . .
Şi cu aceeaşi dezinvoltură cu care Beliotis l-a în tre b a t,
Naie îi răspunse:
— Ş tiu eu ? D ă-m i vreo cinci su te de m i i !
Beliotis desprinse, cu îndem înare, din grăm adă
pach etu l şi i-1 în tin se lui N aie:
— P o ftim !
închise apoi casa de fier şi în tim p ce-şi băga cheile
în b u zunar, zise, in d iferent, aproape d is tra t:
— D a !__ Vroiam să-ţi spun ceva şi am u i t a t . . . A !
D a ! __ N -ar strica să-i strecori m îine regelui o vorbă
în chestia co n tractelo r alea cu calea ferată !
Naie Naie nu răspunse nim ic. Aşa făcuse azi dim i­
n ea ţă şi cu celălalt b un am ic al său, S chnitt, care to t
în h ran şa asta lu cra : a căilor ferate. F ra ţi de sînge
să fi fost S chnitt şi Beliotis, fra ţi gem eni să fi fost
S ch n itt şi Beliotis şi to t n -a r fi p u tu t să semene unul
altu ia a tît de bine în escrocheriile lor cu calea ferată.
Şi to t vechiul sistem : să ia bani p en tru re p a ra ţii care
nu treb u ia u să se facă, să strice m aşini ca să aibă ce
re p ara , să prim ească m aterii prim e pe p re ţ derizoriu.

168
spre a le revinde apoi cu p re ţu ri fa n ta stic e . . . Şi am îndoi
cu p re te n ţii la el: să strecoare lui Carol o v o r b ă ! . . .
De ce? De p o m a n ă ? ... Să abuzeze el, u n P .R . în tre
P .R ., de g ra ţia regelui p en tru ca to ţi jidovii şi grecoteii
ăştia să se um ple de b a n i? A sta nu ! A sta s-o creadă
dum nealor ! Şi pe loc i-a răspuns N aie azi dim ineaţă
lui S ch n itt, aşa cum îi răspunde în to a te îm prejurările
acestea, du p ă ce şi-a b ăg a t pachetul în b u zu n a r:
— D ar p en tru A ureliu nu dai nim ic?
Şi orice s-ar spune: S chnitt, S chnitt, circum cis,
circum cis, d ar b u n p a trio t. A scos şi i-a d a t încă u n
pach et de cinci sute de m ii:
— Ţ ine şi p e n tru A ureliu !
A tunci de ce n -a r face şi Beliotis la fel? 0 vorbă
bu n ă pe lîngă rege, găseşti, aşa, pe to a te gunoaiele?
E ra foarte lim pede Naie Naie atu n ci cînd gîndea.
A rtistic-întortochiatele lui silogisme dispăreau, p en tru
a îng ăd u i sp iritu lu i său să m eargă, neted şi fă ră ocoluri,
la chestie. A stfel că, la discreta sugestie a lui Beliotis
cu p riv ire la co n tracte, el răspunse:
— D a r p en tru A ureliu nu dai nim ic?
— O ! făcu ru şin a t B eliotis. U itasem ! . . .
Deschise d in nou casa de fier, scoase un pach et şi
i-1 în tin se lui N aie:
— Ţ in e şi p e n tru A ureliu !
Se u ită la ceasornic şi fa ţa lui m ăslinie se în v in eţi:
— Ce-i a s ta ? O p t ? . . . Şi noi m ai stăm aici la taifas !
î n două m in u te se găseau în m aşină:
— P e aleea V ulpache !

P rim u l m in istru M arinescu veni la ora fix ată în

audien ţă, în so ţit de M ihail T eianu, m inistrul industriei
şi com erţului şi de Iorgu P otecă, m inistrul m uncii.
D upă u n scu rt ra p o rt asupra celor p etrecu te azi
dim in eaţă pe Calea G riviţei, M arinescu încheie:
— A cum a, sire, ordinea este pe deplin re stab ilită,
în cercarea com uniştilor de a provoca tu lb u ră ri n-a
izb u tit. S-au lu a t to a te m ăsurile ca vin o v aţii să fie
im ed iat arestaţi.

169
 — T otuşi, ce e cu şom ajul? în treb ă regele.
— P ropagandă com unistă, sire ! interveni m inistrul
m uncii. Fac ag itaţie în jurul şom ajului şi cer să-i aju tăm
pe şomeri. I-am a ju ta cu dragă inim ă. D ar cum să-i
aju tăm , dacă nici nu există ! Să vrem să aju tăm pe
şomeri şi n-avem pe cine ! Să nu facem confuzie, sire,
în tre săraci şi şomeri. Săraci sînt cei care n-au a v u t
niciodată, aşa că este firesc să n-aibă nici a c u m ... P e
noi nu ne priveşte. Pe cînd şomeri sînt cei care au fost
în m uncă şi au răm as fără ocupaţie. D ar cîţi şom eri
sîn t? D aţi-m i voie, sire, să vă a ră t rezu ltatu l statisticii
organizate de mine după norm ele cele mai sănătoase,
î n ianuarie 1929 am av u t 77.761 şomeri. E ra după
guvernarea liberală. Un an m ai tîrziu în ianuarie 1930,
am a v u t num ai 12.622 ş o m e ri... p en tru ca acum a,
după mai p u ţin de un an de glorioasă dom nie a m aie­
stă ţii v o a s tr e .. . să avem num ai 1 5 0 0 ... U na mie cinci
sute de şomeri ! . . . A sta-i to t !
Regele, care cunoştea adevărul asupra concedierilor
m asive în indu stria petrolului, în industria m etalurgică,
în in d u stria tex tilă , în construcţii, îl în treb ă cu m ultă
bun ăv o in ţă pe Iorgu P otecă:
— De unde ai cifra aceasta?
— D upă num ărul celor care frecventează cantinele.
La can tin ă vin num ai cei care n-au ce m înca. Cine n u
vine la can tin ă înseam nă că are ce să m ănînce.
R ăspunsul atrase asupra m inistrului muncii o privire
plină de stim ă şi sim patie din p a rte a regelui. Acest
Iorgu Potecă îi plăcca. Avea o gîndire dem nă dc un
Naie Naie. S tim u lat de efectul favorabil al explicaţiilor
lui, m inistrul m uncii c o n tin u ă :
— D ar încă ccva, sire ! A dm iţînd că avem 1500 de
ş o m e ri... deşi m ă îndoicsc, p en tru că p rin tre ei se
strecoară la cantine şi m ulţi să ra c i. . .
— A sta-i sigur ! in terveni Teianu.
— Cei m ai m u lţi sînt săraci, n u ş o m e ri! făcu
M arinescu.
— Şi cbiar dacă unii d in tre ei sînt şomeri, zise Teianu,
sînt obraznici. Fac scandal ! A gită publicul îm potriva
m aiestăţii v oastre şi îm potriva g u v e rn u lu i!
M inistrul m uncii se a ră tă m ai to lera n t:

170
 — T otuşi, treb u ie să fim şi noi m ai înţelegători.
Omul la nccaz este to td eau n a nervos, nem ulţum it şi
gata să pro testeze. D e aceea, am şi d a t dispoziţii
funcţionarilor cârc lucrează la biroul p en tru aju to ru l
şom erilor să se p o arte cît m ai delicat cu c i . . .
« Vă rog să vă p u rta ţi foarte delicat cu oam enii,
le-am zis, şi cum păna răb d ării să treacă de la dum ­
n eav o astră» .
Cu fiecare cuvînt ro stit de m inistrul m uncii, crcştea
şi ad m iraţia regelui, care citise de curînd u n ra p o rt
asup ra celor ce se petrec în sectorul alb astru . Acolo
stăp în eşte o femeie, M ăriuca M ălin, căreia i se zice
« regina şom erilor», p en tru felul cum are grijă de ei.
S ecundată de o droaie de agenţi electorali, « regina»
ia la b ătaie pe cci care vin la ea să se plîngă, le reduce
ra ţia de a ju to r sau le retrage fişa de şomeri. Ia r dacă
şom erii protestează* ea îi am eninţă că-i dă pe m îna
jan d arm ilo r sau a studenţilor. U n şom er, de disperare,
s-a dus în closetul prim ăriei şi s-a spînzurat. Cum i s-a
adus vestea, regina, de frică, a d a t fuga şi i-a strcc u rat
m ortului, în bu zu n ar, fişa de aju to r. Astfel că to t ce-i
spunea Iorgu P otecă, se întindea ca o alifie liniştitoare
pe sufletul lui Carol II.
— S înt de acord cu pun ctu l de vedere al dom nului
m in istru al m uncii ! spuse el. Trebuie să ne p u rtăm
d e lic a t.. . Continuă, te rog, dragă Potecă ! . . .
în su fleţit de îndem nul regal, m inistrul m uncii vorbi
m ai d ep a rte:
— D ar, precum spuneam , să adm item că to ţi cei
1500 care vin la cantine sînt şomeri autentici. T otuşi,
sire, unde scrie că aju to rarea şom erilor trebuie să cadă
exclusiv în sarcina s ta tu lu i? D ar societatea? S ocietatea
n-are nici o d ato rie? Socictatea n-are nici un cuvînt
de spus? S-a co n sta ta t şi în ţările apusene, cu bugete
echilibrate, că societatea a lu a t şi ea o p arte activă la
aju to rarea şom erilor. De ce? P e n tru că şom ajul, fiind
o plagă socială, treb u ie co m b ătu t de to a te forţele
societăţii.
— Absolut ! făcu regele. Şi te rog pe dum neata. . .
şi rog to t guvernul. . . să-mi recomande şi mie o f a m i l i e
de şomeri pe care s-o ajut.

171
 T eianu, electrizat de gestul lui Carol, sări în picioare
şi u itîn d că în to a tă încăperca nu sînt decît ei p a tru ,
răcni, u rm a t în d ată de P otecă şi M arinescu:
— T răiască regele !
Carol zîm bi şi le făcu sem n să şadă.
— N um ai să av eţi grijă, zise el, să n u fie nişte şomeri
c o m u n iş ti!
M arinescu ridică m îinile la cer:
— A tîta a r m ai l i p s i ! Regele nostru să aju te pe
c o m u n işti! D acă regele n o s tru . . .
D ar regele nu-1 m ai asculta, p en tru că interesul lui
se şi deplasase înspre u n alt obiectiv.
— Şi ce se aude cu rectificarea b ugetului? îl în treb ă
el, brusc, pe M arinescu.
Deşi în tre ru p t în m ijlocul frazei, M arinescu nu-şi
pierdu cum pătul. Regele avea d re p ta te să fie nerăb d ăto r.
De cîteva zile i-a ceru t o m ică rectificare a bugetului
general, care fusese fixat încă în u rm ă cu cîteva lu n i:
să m ărească fondurile p en tru arm a tă cu tre i m iliarde.
A rm ata e baza ! P rim ejdia unui atac din p a rte a U niunii
Sovietice este im inentă. A rm ata are nevoie de b ani,
p en tru a feri ţa ra de o invazie. T rebuie cel p u ţin tre i
m iliarde. Im ed iat ! Şi M arinescu s-a z b ă tu t să ru p ă din
bugetu l celorlalte d ep artam en te, spre a trece disponibilul
asup ra arm atei.
— Sire, răspunse el, cred că am rezolvat problem a.
Ochii lui Carol erau n um ai jă ra tic :
— Cum, cum ? în treb ă el, p recip itat.
— Sire, m ai în tîi am a n u lat sum a prev ăzu tă p en tru
a ju to r de şom aj. N u este şom aj, n u trebuie a ju to r !
— Cît rep rezin tă?
— 5 m ilioane !
— P u ţin ! zise regele, nem ulţum it.
— Sire, se scuză M arinescu, asta-i din v in a şom a­
ju lu i. N u este şom aj, n-avem bu g et p en tru ş o m a j...
î n schim b, cu to tu l a lta e situ a ţia la s ă n ă ta te . . . La
să n ă ta te am tă ia t 5 m ilioane de la c a p ito lu l« profilaxia
tuberculozei», 23 m ilioane de la aju to ru l acordat v ă d u ­
velor, orfanilor şi invalizilor, 21 m ilioane din h ra n a bolna­
vilor in te rn a ţi în spitale, 7 m ilioane de la com baterea boli­
lor medico-sociale, 89 m ilioane din salariile m e d ic ilo r.. .

179
 F ru n te a lui Carol se descreţea cu fiecare cifră:
5 m ilioane. . . 7 m ilio ane. . . 9 m ilioane. . . 1 3 . . . 1 2 . ..
8 ... 3 ...
— î n to ta l, sire, la săn ă ta te am scos 370 m i­
lioane.
Regele îşi exprim ă zgomotos m ulţum irea:
— B ravo ! F o arte bine ! Acu sîn t curios să ştiu ce-ai
făcu t la in stru cţia publică.
Şi-şi am in ti de A rghir ! . . . C iudat ! De dim ineaţă,
de cînd i-a v o rb it P uiu, A rghir îi revine în m inte m ereu.
Mîine v a îm plini şaizeci de ani ! . . . T rebuie făcu t ceva
p e n tru e l !
— L a in stru cţia publică, sire, a ră tă M arinescu,
rezu ltatele au fost şi m ai frum oase. . . L a şcolile
r u r a l e .. .
— N u ! zise Carol, generos. Te cred ! . . . N u sînt aşa
de m eschin încît să m ă intereseze detaliile acestea. E u
v reau să ştiu t o t a l u l ! . . . Cît ?
— 800 m ilioane, sire !
— Splendid ! . . . 800 m ilioane ! . . . Ţ ara v a fi a p ă ra tă
şi nim eni n u se v a plînge de lipsa de ş c o li.. . Ş tia ţi
dom nilor, ce m i-a spus aseară sir D e tterd in g ? Că şcoala
este o m are binefacere, d ar tocm ai p en tru că este o
m are binefacere, a r fi ned rep t să se dea tu tu ro r indi­
vizilor, p en tru că n u to ţi o m erită. Sir D etterd in g zicea
că la el în A nglia, în v ă ţă tu ra nici n u este prea m ult
p re ţu ită . Ca dovadă, u n profesor e p lă tit m u lt m ai
p u ţin decît u n v alet. Şi m i-a m ai d a t u n exem plu:
Italia. De m u lţi ani, m arii p ro p rietari ru rali din Ita lia
au o b ţin u t să n u se facă şcoli la ţa ră , p en tru că ţă ra n ii
n u treb u ie să ştie carte ! . . . 800 de m ilioane ! . . . Splen­
did ! . . . Zi-i m ai d ep arte ! A s c u lt!
D ispensat de rege să m ai in tre în am ănunte, M ari­
nescu se rezum ă la to talu ri, astfel că în cincisprezece
m inute p u tu supune suveranului său o situ aţie clară:
rectificarea b ugetului aducea arm atei n u num ai plusul
de 3 m iliarde, d ar şi u n prisos de vreo 325 de m ilioane
şi ceva.'
— D om nilor, declară Carol căruia i se p u tea
citi satisfacţia pe obraz, aţi lu cra t b i n e ! V ă m ul­
ţum esc !

173
 î n curtea p alatu lu i, T eianu se u ită la ceasornic:
— O p t? Nu se p oate !
Ca să fie sigur, în trebă pe ofiţerul de serviciu care,
întîm p lăto r, se afla lîngă el:
— Cît e ceasul, dom nule locotenent?
— O pt fix, dom nule m in istru !
— M ulţum esc !
Şi se aruncă în m aşină:
— P e aleea V ulpache !

• E ra ora u n u n o aptea, cînd prin p o arta din dosul

palatu lu i ţîşni un auto mic care o luă spre Brczoianu.
P e uliţele zgîrcit lum inate nu se zăreau, din loc în loc,
decît siluete fem inine care, cu pas grăbit, ca şi cum
ar fi a v u t trea b ă, făceau parcursul în tre două felinare,
dus şi întors. D eodată, m aşina se opri în fa ţa uneia
d in tre femei:
— P ssst, p s s s t !
Fem eia, nici n u întoarse capul şi goni m ai de­
parte.
U n cap cu o pălărie tra s ă peste ochi, se ivi p rin
portiera m aşinii:
— Pssst ! P s s s t !
Fem eia se opri şi strigă rev o lta tă .
— Ce vrei, dom nule?
Omul din m aşină îi spuse:
— U rcă-te ! P lătesc bine !
Ind ig n area femeii nu m ai cunoscu m argini:
— Ia vezi-ţi de trea b ă, dom nule ! N u ţi-e ruşine?
E u sîn t femeie cin stită !
Şi dădu să plece. Om ul din m aşină sări după
ea şi o apucă de b ra ţ. F em eia, speriată, început să
zb iere:
— G ardist, aju to r, gardist !
D ar ia gardist de unde n u - i ! Fem eia rîse încetişor:
— Să mai ţip , sire?
— Nu-i nevoie ! răspunse om ul cu pălărie. M i-ajunge !
Şi o îm pinse în m aşină, care luă drum ul înapoi spre
palat.

174
 P este o oră, femeia ieşea singură de acolo, d ar la
p o artă o aştep ta u n com isar de poliţie care-i întinse
un plic:
— U ite, aici ! . . . Şi dacă scoţi o vorbă, te-a lu at
aghiuţă ! Auzi, fă ! .. . N um ai atîtica să spui şi te rupe
cu d in ţii chiar dom nul prcfcct în persoană ! . . . î ţ i ia şi
condicuţa şi te bagă şi la ţu h au s !
Fem eia abia avu tim pul să ia cadoul din m înă şi să
se dea la o p arte, p en tru că aceeaşi m aşină trccu pe
d in ain tea ei ca u n fulger şi o luă spre aleea Vulpache.

î n tim p ce-şi alegea rochia de seară, ea că u ta să-şi

aducă am inte cînd şi unde a m ai m încat o asemenea
b ătaie. La M ilano? La F lo ren ţa? La V eneţia? La B ruxel­
les? La B ern a? B ătăi m încase ea m ulte, d ar nu ca b ătaia
de a s t-n o a p te .. . Stai ! Şi-a am in tit ! în N orm andia !
L a vila lor din Coesmes ! Cu trei ani în urm ă ! . . . El nu
se supărase a tîta că l-a înşelat cu un şofer ! Se întîm plă !
A ltceva l-a scos din m in ţi: de ce şi-a găsit să-l înşele
tocm ai cu şoferul ci personal?
— Nu ad m it ! răcnise el, cu spum e la gură. Cu propriul
tă u şofer e im o ra l! Im oral, scîrnăvie ! . . . A uzi sau
n -auzi?
U rla şi o lovea fără m ilă. F ără m ilă, d ar cu m u ltă
băgare de seam ă, ca să nu lase urm e. Nu-i plăcea ca
din b ătaie, ea să mai iasă cu vînătăi, cu urm e, cu zgîrieturi
pe p ărţile vizibile. Aveau şi-n exil m usafiri şi nu făcea
ca străin ii să afle că s-ar fi p etrecu t ceva în tre ei. Palm ele
lui, deci, du pă un lung exerciţiu, ştiau să se îndrepte
in stin ctiv spre acea clasică şi discretă regiune an ato ­
m ică, pe care cele m ai vechi civilizaţii au consacrat-o
d re p t bază a pedagogici.
T otuşi, b ătaia de ieri parcă a fost şi m ai teribilă.
R ep eta acelcaşi cu v in te:
— E im oral, scîrnăvie !
D ar o lovea m ai cu sete. E a, n-avea nim ic îm potrivă.
C ăsea şi ea că el are d re p ta te : este im oral. Nu se cuvenea
să i-o iacă ! De aceea, cînd a luat-o la b ătaie , ea n-a spus

176
nici cîrc. N um ai cînd a început să dea cu piciorul în ea,
a cuprins-o îng rijo rarea:
— Ia seam a, dragă ! i-a strig at ea. Am diseară m usafiri !
D ar spaim a ei era de prisos. E l ştia s-o b a tă , fără
să-i lase urm e, pînă şi cu piciorul. Aşa că a b ătu t-o
aproape o ju m ă ta te de oră. Şi am îndoi se sim ţeau fe r ic iţi!
Ş tiau am îndoi că fiecare lo v itu ră de-a lui, era încă u n
inel care-i lega în tre ei. Se iubeau m u lt — şi se în treb au
de m u lte ori, dacă n u cum va el o înşeală pe ea şi ea pe
el, ca să dea prilej încă un u i scandal sau încă unei b ătăi,
num ai spre a-şi în tă ri şi m ai m u lt dragostea. La un
m om ent d a t, el, m ai furios ca oricînd, a a v u t u n 6trigăt
p atetic, care a făcut-o pe ea să se cutrem ure de m ilă:
— N u m -am în v ă ţa t m inte să n u -ţi m ai dau o m aşină
pe m înă, ca să n u m ai ai u n şofer al tă u p e rs o n a l! Am
u ita t că acum a ai in tra t în fam ilia m ea !
D ar de în d a tă ce a tre c u t criza, el i-a căzut în
gen u n ch i:
— Ia rtă-m ă !
E a s-a înghesuit în el, şi, plîngînd în sughiţuri, i-a
sp u s:
— N ebunule ! D ragul m e u ! . . . Scum pul m e u ! . . .
Cu furiile tale o să ajungi la balam uc.
Apoi, au v o rb it despre afaceri. E a l-a în tre b a t dacă
Iv a r K reuger, regele chibriturilor, i-a făcut transferul
de lire în E lv eţia, şi el a în treb at-o cît i-a ieşit la pocher.
Şi s-au îm b răţişat p ătim aş. E ra u fericiţi. Şi-au realizat
visul. E l era rege — şi ea nu m ai treb u ia să se ascundă.
In v ila aceasta d in aleea V ulpache se sim ţea, în sfîrşit,
acasă la ea. P rim ea m usafiri — şi to ţi erau la fel de
în cîn taţi cînd ea le în tin d ea m îna să i-o sărute. Oficial
n-avea ran g regal şi nici m ăcar princiar. D ar titlu l ei
p artic u la r făcea cît am îndouă: i se spunea D u d u ia !
D e la v alet şi pînă la p rim ul m in istru , to ţi îi spuneau
« D uduie» ! Şi ea accepta cu plăcere să fie n u m ită aşa !
E ra u n om agiu adus a tît p u terii, cît şi tin e re ţii e i ! Ce
p u te a cere m ai m u lt deocam dată?
S u b reta in tră s-o an u n ţe:
— D u d u ie ! Au sosit doam na şi dom nul m i n i s t r u
T eian u !
E a se sperie:

176
 — Au şi în cep u t să v in ă ? D ar cît e ceasul?
— O pt şi ju m ă ta te !
Seara fu veselă şi însufleţită, ca to a te serile din
aleea Vulpache. De la m asă, m usafirii trecu ră la pocher
şi, după ce ea cîştigă to t, se trecu la obişnuita conversaţie
în ju ru l operelor filantropice ale regelui. M ihail Teianu
P . R . făcu începutul.
— Azi du p ă m asă, povesti el, m aiestatea sa regele
a ceru t guvernului să-i recom ande o fam ilie de şom eri
pe care s-o aju te.
— D ar sta ţi să v ă povestesc eu u n a ! zise M aram ă
P . R . M aiestatea sa regele a v iz ita t ieri pe n eaştep tate
cartierele sărace. L a circum scripţia 17 poliţie s-a d a t
jo s din m aşină şi s-a in teresat de starea m aterială a
funcţionarilor. La circum scripţia 9 a v ru t să ştie dacă
contribuabilii sînt în cu rent cu p lata im p o z ite lo r... La
circum scripţia 29 a ţin u t să cunoască p re ţu l alim ente­
lor. Şi cînd s-a în to rs la palat, a în tîln it în d ru m un
ţă ra n şi i-a d a t bani să-şi cum pere u n cal.
— A propos ! zise Naie P . R . U n caz în tr-ad ev ăr
em oţionant şi pilduitor. Un elev de clasa I a Liceului
N aţional din Iaşi a scris m aiestăţii sale regelui că nu
poate lua p arte la defilarea de 10 m ai a cercetaşilor,
p en tru că n-are uniform ă. Şi m aiestatea sa regele i-a
trim is în d ată banii care-i trebuie.
B eliotis P. R . se u ită la S chnitt P . R ., S chnitt P . R.
se u ită la Beliotis P . R ., am îndoi se u itară la Cristofor
P . R . şi în cele din urm ă, Cristofor P . R . luă in iţia tiv a :
— D uduie, v ă rog să p rim iţi acest cec de cinci sute
de m ii de lei p e n tru operele filantropice ale m aiestăţii
sale.
— Şi din p arte a m ea, D uduie ! zise Beliotis P . R .
întinzînd D uduiei un cec.
— Şi din p arte a m ea ! făcu S chnitt P . R.
O sonerie scu rtă ridică pe to ţi în picioare. E ra sem nalul
că trebuie să plece. M aiestatea sa regele sosise !
D upă ce ultim ul m usafir dispăru, D uduia alergă în
cam era ei unde o aştep ta regele. F igura lui Carol radia
a tîta încîntare, încît D uduia, im presionată, îl în treb ă :
— D ar ce s-a în tîm p lat că eşti a tît de bin»
dispus ?

t* - e. 1228
177
 — S înt fericit, dragă ! răspunse Carol. A rghir îm pli­
neşte peste cîteva zile şaizeci de a n i !
Spaim a cu care se u ită D uduia la el, îl făcu pe rege
să rîdă.
— Te-ai sp eria t? Crezi că am în n eb u n it? Nu ! Vorbesc
serios. Cu această aniversare a lui A rghir, rezolv criza
politică I. . . De pildă, ce-ai spune dacă, de ziua lui,
i-aş face cadou u n g u vern?
 vm

De cînd s-a născu t, A rghir nu s-a sim ţit a tît de

deprim at ca acum. Cel puţin el, nu-şi am intea. C înduri
negre ca iadul îi um pleau m intea şi presim ţiri sum bre
îi to rtu ra u sufletul. N um ai neajunsuri şi um ilinţe.
De două săptăm îni mai cu seam ă, ghinionul se ţinea
scai de el. Fusese la Rom a şi ceruse lui Mussolini să-l
prim ească în aud ien ţă. D ar Ducele refuză să 6tea de
vorbă cu el, p en tru că, după inform aţiile pe care le
avea, A rghir ar fi fost în urm ă cu două luni la
F lo ren ţa şi ar fi făcut propagandă antifascistă. Or,
Ducele nu vrea să păţească şi cu A rghir ceea ce a
p ă ţit cu R ab in d ran a th Tagore, care a fost p rim it în
triu m f de fascişti, d ar care, în d a tă ce s-a în ap o iat în
In d ia, i-a în ju ra t.
 A frontul ce i-1 făcea M ussolini, îl buim ăci pe A rghir.
E ridicol ! E absurd ! E crim inal ! Aici este o m anevră
a cuiva. Canaliile din ţa ră nu-1 lasă nici aici să respire,
ll urm ăresc peste to t. Ce vor cu el ?
S u p ărat cum num ai el ştia să fie, A rghir alergă la
legaţia rom înă din R om a:
— Niculescule dragă, d ar, p en tru D um nezeu, ce
8-a î n tîm p la t? ... S înt n ev in o v at! J u r pe m am a m ea
că sîn t nevinovat ! Cineva s-a înşelat asupra in ten ţiilo r
mele. Am fost la F lo ren ţa două zile şi n-am v ăzu t decît
fascişti, n-am s ta t de vorbă decît cu fascişti, am p rim it
un rcd aclor fa s c is t.. . şi fără să fiu dato r, ca un străin ,
am adus laude m ari lui Mussolini. Cum poate cineva
crede c-aş fi p u tu t vorbi îm potriva regim ului fascist, în
ţa ră p rietenă, eu, om politic şi şef de p artid , care era
să fiu şi şef de g u vern? E u n-am nici o pretenţie. D acă
sînt in v ita t, zic: m ulţăm esc ! . . . Dacă nu m ă in v ită,
m ă-nchin respectuos şi zic ia r: m ulţăm esc ! D acă aşa este
v o in ţa D ucelui, ce p o t face eu ? D oar a tîta v re au : să m ă
prim ească Ducele ca să-i explic !
Nim eni pe lum e nu-şi poate închipui cît a suferit
ilustru l profesor în zilele acelea, pînă s-a în d u rat Mussolini
să-l prim ească în au d ien ţă şi 6ă-l decoreze.
A u rm at du p ă aceea alt necaz. Jo ia trecută, cînd se
înkpoia din Ita lia , s-a o p rit în gara Tim işoara, unde
au v en it să-l salute rep rezen tan ţii tu tu ro r au to rităţilo r,
elevii tu tu ro r şcolilor şi zeci de mii de cetăţeni care
um pleau străzile dim prejur. N-a lipsit, bineînţeles, nici
m uzica m ilitară. A fost o dem onstraţie uriaşă. D ar cu a tît
m ai m are a fost şi triste ţe a nefericitului A rghir — care,
cu fa ţa în tu n ecată, a v orbit de la fereastră, m ulţim ii:
1— Pe m ine v ă rog să nu m ă confundaţi cu oam enii
politici. S înt cel m ai izolat om din ţa ră . N aţia nu m ă
înţelege. M anifestaţia dum neavoastră nu este o conso­
lare suficientă p en tru un om n e d re p tă ţit ca m ine. A sta
am v ru t să ş t i ţ i !
Apoi, s-a retras în vagon şi, cu to a te aclam aţiile, nu s-a
m ai a ră ta t lum ii pînă ce nu s-a pus trenul în m işcare.
A doua zi, o nouă su părare, în Cam eră. De astă d ată,
din p arte a lui C aţă. Cînd C aţă vorbeşte, sim te A rghir
cft i se întorc m aţele pe dos. Nu-1 înghite şi nu-1 înghite ! . .

180
U n caraghios şi u n obraznic ! . . . Şi acum a la fel. Ce p re­
ten ţii ! Cică a tîta vrem e cît se află un C aţă la trib u n ă,
nim eni n-are voie eă m işte. De aia, nici A rghir n-are
voie să stea de vorbă cu doctorul B ratu :
— Vă rog să nu faceţi conversaţii particulare !
Lui A rghir, cum se şi cuvenea, i-a sărit ţa n d ă ra :
— Dom nule preşedinte, s-a adresat el preşedintelui,
orato ru l îşi perm ite de m u lt tim p la adresa m ea, un
lim b a j. . .
— Ce-i aia: îşi p erm ite? îi răspunse C aţă cu aceeaşi
sfîn tă indignare.
L ui A rghir a tîta i-a tre b u it ! T ot năduful care-i
m înca sufletul din pricina lipsei de recunoştinţă a ţării,
şi-l vărsă pe capul sărm anului C aţă:
— Să nu fii obraznic, dom nule ! (Nici nu-i spunea
pe num e !) Aici, du m n eata, dom nule, să nu dai lecţii
de bună cuv iin ţă. Acasă la dum neata să vorbeşti aşa,
n u cu noi ! Să-nveţi la v îrsta aceasta ceea ce n-ai în v ă ţa t
de copil ! Te tolerez de ani de zile şi n-ai înţeles m ări­
nim ia iertă rii mele ! . . . C urariseşte-te dacă eşti bolnav !
Aici nu-i loc de scandal, în care cine n-are treabă, vine
cu urile şi intrigile lui. Aici nu-i bordelul dum itale de la
hotelul B ejan ! Te legi ca boala de om sănătos ! T răieşti
în fereastră, în ain tea copiilor care te a p la u d ă . . . T oţi,
copii fără inteligenţă şi nedisciplinaţi, cu care ai făcut
nenorocirea acestei ţ ă r i . . . Ţi-o spun p e n tru că eşti
necuviincios. . .
D ar cîte nu i-a spus el lui C aţă, care stătea înlem nit,
cu gura căscată, fără să îndrăznească să scoată un cuvînt.
S-ar fi p u tu t crede că asta i-a făcut bine ilustrului
profesor. D ar n u ! T risteţea a răm as aceeaşi ! Nouă
guri de h r ă n it. . . şi să-i hrăn ească. . . m ă rog, cu ce
să-i hrănească ! . . . De u n d e ? .. . F iindcă ce este el, om
care îm plineşte şaizeci de ani, în ţa ra aceasta rom înească ?
U n sim plu profesor la U niversitate ! Şi altceva? Un
profesor oarecare la şcoala de ră zb o i! Şi după aceea?
U n b iet profesor la Academ ia de com erţ ! Mare brînză !
Şi m ai ce? Ş tiu eu ce? D irector la şcoala m isionară din
V ălenii de M u n te ... B in e! H ai să zicem că-i a ş a ! . . .
B a, ceva mai m u lt ! H ai să zicem că e director şi la
şcoala rom înă de la Fontenay-aux-R oses de lîngă P a r i s . . .

181
Şi director la şcoala italo-rom ină din V e n e ţia ... şi
preşedinte şi m em bru al C om itetului m onum entelor
is to ric e ... şi preşedinte al comisiei de burse p en tru
ţa ră şi s tr ă in ă ta te .. . şi m em bru al Academiei R o m în e .. .
şi preşedinte al Comisiei istorice. . . şi preşedinte al
Comisiei de publicaţii a Casei Ş co alelo r.. . şi rector
u n iv e r s ita r ... şi d e p u t a t ... şi director al propriei sale
biblioteci, decretată in stitu ţie de sta t ! . . . Hai să zicem
că ar fi şi aşa !. . . Şi hai să zicem că încasează cîte o
nenorocită de leafă de la fiecare din funcţiile astea ! . . .
Ei ş i ? . . . D ar încolo, ce este el, profesorul Arghir, care
are nouă guri de h ră n it, în ţa ra aceasta rom înească, în
care num ai escrocii şi obraznicii au d rep t la bogăţii şi
onoruri ?
Şi pentru cS a tîta , pesem ne, n-ajungea să-i strice
orice poftă de v iaţă, a mai treb u it să intervină şi criza
politică. Criza asta politică îl face din om, neom. Regele
m ereu îl cheam ă să-i ceară sfaturi, d ar to t după alţii
Be ia. Acu, îşi pune to ată nădejdea în Titulescu. D ar ce
oate face un Titulescu aici? O fi b u n acolo, la L ondra,
Î n ţa ră . î n s ă .. .
Telefonul îl sili să-şi suspende tristeţea p en tru cîteva
clipe. E ra P u iu :
— Dom nule profesor, m aiestatea sa regele vă roagă
să poftiţi azi la şase la p alat, într-o audienţă colcctivă
a şefilor de p artid e !
Mă m ir ! îţi zise A rghir. Regele binevoieşte to tu şi
să m ă recunoască şef de p artid !
Şi triste ţe a îşi înfipse şi m ai adînc gheara în
inim a lui.
*

In sala tronului, regele, ascultat cu respect de şefii

partidelor politice, vorbea:
— Sînt h o tărît să întrunesc la u n loc, după cum
v-am spus, m axim um ul de elem ente conştiente dc d a­
to ria ce le incum bă. Şi Rom înia are nevoie astăzi, cînd
greu tăţile sînt d in tre cele mai m ari, de o grupare care
să strîngă cît mai m ulte forţe. Acei care, cu to ată since­
rita te a , vor răsp u n d e la apelul m eu, vor a ră ta că-şi

182
 d au seam a de rolul politic pe care treb u ie sS-l joace In
ţa ra aceasta. D acă, din păcate, această « U niune N aţio­
n a lă » nu se v a în făp tu i, eu un u l n u voi p u rta nici o
răsp u n d ere. A ş te p t!
A rghir luă cel d in tîi cu v în tu l:
— Sire, de vrem e ce noul guvern v a fi form at de
T itulescu, cu aureola pe care i-a dat-o activ itatea de
la Liga N aţiunilor, nu cred să m ai fie nevoie de cola­
borarea celorlalte p artide. în ce m ă priveşte, eu, care
nu-s nici cel m ai b ătrîn , nici cel m ai tare , trebuie să
declar că ceea ce am refuzat viitorului preşedinte al
Consiliului de m iniştri, nu p o t refuza regelui. Nea-
p arţin în d vechiului regim , n-am de d iscu tat com bi­
n a ţii electorale. De aceea, n-am nici p reten ţii de
rid ica t şi nici condiţii de pus — şi m ă retrag la Vălenii
de M unte, să-m i v ăd m ai departe de a c tiv itatea m ea
cu ltu rală.
— Şi eu, sire, făcu D acu grav, m ă re tra g la B ădă-
cin, să-m i v ăd de bucăţica de păm în t cîtă m i-a răm as de
la ta ta .
— Şi eu, sire, spuse George V iziru, m ă re tra g la
Iaşi, să-m i văd de cated ră !
T oţi se retrăgeau undeva, spre a-şi vedea de ceva.
Regele îi lăsă pe to ţi să-şi spună cuvîntul, apoi îi făcu
sem n lui T itulescu să-l urm eze în cam era de alătu ri.
Şefii de p artid e, răm aşi singuri, nici nu av u ră tim pul
să-şi în toarcă spatele unul altu ia — că Titulescu reveni
şi-i şopti lui A rghir:
— Te aşteap tă !
Ilu stru l profesor in tră la rege nedum erit. Ce-ar m ai
avea regele să-i sp u n ă? S itu aţia era definitiv lim pezită:
să-şi facă Titulescu guvernul lui de tehnicieni, cu cine o
p u tea !
D ar regele, vesel, se apropie de el şi-i strînse m îna.
— Cu ocazia celor şaizeci de ani ai dum itale, dă-m i
voie, dom nule profesor, să te felicit şi să-ţi urez să m ai
trăie şti încă de vreo cîteva ori şaizeci de ani, spre binele
ţă rii.
Apoi îl săru tă . Cu lacrim i în ochi, A rghir v ru să-i
m ulţum ească, d a r regele nu-1 lăsă.

188
 — U n m om ent, dom nule profesor ! în c ă n-am isp ră­
v it ! Cred că la un asem enea prilej ţ i se cuvine din partea
m ea o m ică aten ţie. P oftim !
Şi-i înm înă o hîrtie. A rghir, cu d aru l lui de a îm bră­
ţişa cuprinsul unei pagini dintr-o singură privire, sim ţi
că i se taie picioarele: era decretul regal p rin care era
n u m it p rim m in istru al ţării.
— Sire, bîlbîi el, v ă m ulţum esc ! . . . E u cred că aş
p u tea guverna. D ar v reau să se ştie că eu n-am cerut-o
şi nici n-o cer ! M aiestatea ta ştie că a accepta să fiu
prim m in istru , este cel m ai m are sacrificiu al vieţii
mele. M ulţum esc, sire, m idţum esc !
Credea că se p oate retrag e, spre a alerga acasă la
coana Tinca, să-i arate cadoul ce i l-a făcut Carol. D ar
regele to t nu-i dădu voie să plece:
— U n m om ent, dom nule prim m in istru , u n m o­
m en t ! . . . Mai este ceva ! . . . U ite şi asta !
A rghir se u ită şi nu-i venea să-şi creadă ochilor.
E ra încă u n decret. Scris în întregim e de însăşi m îna
lui Carol. Regele îl copleşea cu surprizele. î i dădea
un guvern gata form at. E ra un d ar care p u tea fi in sp irat
num ai de inim a generoasă a un u i rege. îi lua de pe cap o
grijă înfricoşătoare. P e n tru u n guvern trebuie m in iş tri!
Şi el, de unde să ia m iniştri, dacă-i cel m ai izolat om
din ţa ră ? Are u n p a rtid . D ar cîţi m em bri sînt în p a rtid ?
D o i! Am îndoi d e v o ta ţi! F o arte d e v o ta ţi! D ar doi:
Petrescu-G oleşti şi D eleanu-A djud, pe care A rghir, de
drag ce-i era, din « R a h a t» nu-1 scotea. E i, poftim de
fă u n guvern num ai cu un P etrescu şi cu u n R a h a t !
Şi cînd colo, regele îi dă întreaga listă a m iniştrilor. în
m area lui b u n ă ta te , m aiestatea sa regele pînă şi la asta
s-a gîn d it: să-l scutească de o b ătaie de cap cu form area
guvernului. Un singur lucru nu-i plăcea lui A rghir: în
fru n tea listei se găsea A ureanu. în d a tă se răscoliră în el
to a te am intirile urîte legate de acest individ. U n porc !
Un porc cum nu sînt doi pe lum e. Conu Alecu Porcu a
fost un înger pe lîngă el ! Cîte n-a tre b u it să trag ă el de
pe u rm a acestui A ureanu !
— Sire, îndrăzni el să obiecteze, cum voi p u tea
guverna cu A ureanu ? A ureanu e un m onstru !
Regele îi co n tra arg u m en tă:

184
 — O, u n m o n s tr u ! . . . Mai în tîi n u u ita cfi e
b o ie r !
Aşa e ! gîndi A rg h ir! Regele are d re p ta te. Porc,
porc, d ar boier ! Şi apoi, nu-i nenorocirea aşa de m are,
fiindcă unde l-a pus regele pe A ureanu? La d e p a rta ­
m en tu l finanţelor ! E perfect ! . . . La finanţe poate
veni cine-o vrea ! Pe A rghir finanţele nu-1 interesează
de loc. Ce se p oate pricepe u n sav a n t ca el la finanţe?
î n v iaţa lui n-a fost nici zaraf, nici negustor. L a de-alde
astea se p o ate pricepe num ai u n pungaş ca A ureanu.
Aşa că n-are decît să v ină la finanţe şi să plece de acolo
cînd i-o spune A rghir. Nu se supără A rghir p en tru asta.
B a, treb u ie să-i m ai şi m ulţum ească regelui, că i-a luat
încă o belea de pe cap.
V ibrînd de recu n o ştin ţă că pînă şi p rin acest mic
detaliu regele vroia să-i dem onstreze cît de m u lt ţine
să-i uşureze sarcina grea a guvernării, A rghir îi apucă
m în a şi i-o săru tă .
— Sire ! S în teţi nu num ai Carol I I cel curajos, ci
şi Carol I I cel milos !

C apitala era în sărbătoare. Azi avea să aibă loc

p arad a de 10 m ai — cea din tîi de sub dom nia lui Carol II.
B ulevardele erau îm podobite cu covoare şi ghirlande
de fiori, m agazinele arboraseră drapele care fîlfîiau,
sub cerul senin şi albastru, cu und u iri m aiestoase,
ia r gardienii, jan d arm ii, ofiţerii şi com isarii, se agitau,
răcn eau , în ju rau , îm brînceau lum ea de- pe tro tu are,
p en tru că asta v ro iau : să asigure ordinea şi liniştea.
D eodată, peste larm a aceasta asurzitoare, se auziră
signalele vardiştilor. U n fream ăt de nerăbdare stră b ă tu
m u lţu m e a :
— Vine !
D ar peste o clipă, m ulţim ea răm ase n ed u m erită:
dinspre p alat se auzeau to t m ai clar, trîm b iţe , tobe,
clarinete, piculine, intonând u n cîntec a tît de vesel
a tît de vioi, încît fiecare se în treb a : Ce-o fi a s ta ? V reun
ta ra f de lă u ta ri care se întoarce de la n u n tă şi a greşit
d ru m u l? Frum os cîntec ! Te in v ită să ţopăi.

186
 — P ăi cred şi e u ! ziseră cîţiva m ai pricepuţi din
m ulţim e. E « C asi cu tre i fete» !
M ulţim ea începu să rîd ă:
_Măi, fire-ar să fie ! Şi tocm ai acum cînd trebuie
să înceapă defilarea !
N edum erirea fu şi mai m are cînd ap ăru ră cîteva
şiruri de inşi într-o învălm ăşeală de roşu, de alb, de
verde, galben, negru, alb astru , sub un m orm an de
fireturi şi trese, iar sus, în vîrf, cu un fel de podoabă
care nu era nici cbipiu, nici căciulă, nici pălărie, nici
coif, d ar care p utea fi de to a te , prin bogăţia ei de m etal,
de blană şi stofă. Ce era sub această aglom eraţie de
confecţiuni nu se p u tea şti. Vizibile la to a te aceste
ciudate făp tu ri erau num ai buzele care suflau în in stru ­
m entele de v în t, mîinile care băteau în d arab an ă şi
picioarele care se m işcau iute. P este o clipă insă, m ul­
ţim ea văzu şi înţelese: era fanfara m ilitară care consacra
azi m arşul de operetă « Casa cu trei fete» de Schubert,
ca m arş al arm atei rom îne.
Şi defilarea începu. R înduri, rîn d u ri, soldaţii şi
ofiţerii, în noua lor uniform ă m ulticoloră, treceau, în
pas de dans, Băltăreţi, asudaţi şi ap laudaţi de m ul­
ţim ea uim ită şi nespus de am uzată. D ar aplauzele
cele m ai m ulte le recoltă regele. E ra şi irezistibil in
noua lui uniform ă de jan d arm i călări. Cu coiful lui
sclipitor, cu m anşetele lui pînă-n cot, cu m ultiplele
lui decoraţii, cu cizmele lui larg căscate de la genunchi —
aşa cum *stătea, m îndru, pe calul lui alb, regele părea
un gigant. T otuşi, nu un gigant fioros, ci un gigant
m ulţu m it. A rm ata lui avea succes. Aplauzele erau con­
firm area că ceea ce a făcut, a făcut bine — şi to to d a ta
un îndem n să stăru ie şi m ai departe pe calea aceasta,
spre binele ţării, p en tru că arm ata e baza.
F o arte m u lţu m it defilă şi prim ul m inistru A rghir,
care, în m aşina lui prezidenţială, saluta m ulţim ea, cu
jobenul în m înă, în d reap ta şi în 6tînga, şi-şi spunea
că oricît de sceptic ai fi, trebuie să crezi in m inuni. Cît
e de cînd a ven it la p u tere ? Trei săptăm îni ! N um ai
trei săptăm îni — şi uite ce schim bat e poporul acesta,
care pînă acum nu facea decît să se vaiete şi să aibă
p reten ţii. S-a isp răv it cu pretenţiile ! D e 1 Mai le-a

186
 a r ă ta t el bolşevicilor, preten ţii !__ D acă vor dem ons­
tra ţie , bine ! D ar fără steag roşu şi aşa de strîns înca­
d ra ţi de jan d arm i şi poliţie, încît a ltă d a tă să-i apuce
groaza num ai cînd li s-o pomeni de 1 Mai. Aşa că, azi,
to a te pretenţiile ap arţin trecutului. Azi poporul e vesel
şi fericit. Secretul? T o t secretul stă în principiul de
s ta t al prim ului m inistru A rghir: fă ră politică. Să
m uncim , nu să facem politică !
— Dom nule profesor ! l-au în tre b a t gazetarii, cînd
au aflat că a fost nu m it prim m inistru. Cu ce program
politic v eţi g u v ern a?
— Ia m ai lăsaţi-m ă în pace cu politica ! s-a ră s tit
ilustru l profesor la ei. Ţ ara arde şi voi vreţi politică.
Voi nu vedeţi ce se întîm plă pe lum e? A tunci cum
m ai p u teţi vorbi de politică? Eu am un program : fără
politică şi fără p artid e politice ! Şi de program ul acesta
vreau să mă ţin . A sta e politica m ea: fără politică şi
fără p artid e politice ! Vin ca re sta u rato r al constitu­
ţiei. Regele mi-a d at m ătura cea m are, pentru a m ătu ra
pe to ţi paraziţii politici. Am ac de cojocul fiecăruia.
Am ac m are p en tru cojocul oam enilor m ari, am ac mic
p en tru cojocul oam enilor mici. Program ul meu urm ă­
reşte însufleţirea stărilor vechi şi cucerirea provinciilor
n o i. . . Acel care guvernează sînt eu şi num ai eu şi
am pum nul solid pe care-1 necesită azi R om înia. La
v îrsta m ea, omul nu mai e dom inat de nici o am biţie
d eşartă, ci num ai de d orinţa de a face niţeluş bine şi
de a sfîrşi f r u m o s ! ... Nu guvernez în num ele vreunui
program politic, ci în num ele regelui. Regele este ţa ra ,
ţa ra este regele. Regele nu face politică. Nici ţa ra nu
face politică. De aceea ţa ra nu poate abandona pe rege
şi nici regele nu poate capitula. I-am oferit regelui
spatele meu destul de voinic, ca un sfîn t Cristofor, ca
să susţin ideea m onarhică şi persoana regelui. I-am
declarat regelui că accept de dragul lui chiar şi o sinu­
cidere politică, num ai să realizez politica m ea fără
politică şi fără p artid e politice.
Lum ea a c itit declaraţiile acestea şi n-a priceput
nim ic. D ar nu s-a g răbit să trag ă de aci vreo concluzie,
ci şi-a închipuit că A rghir vorbeşte aşa, num ai din
pricin a şocului pe care i l-a produs n um irea lui pe

187
n ea şte p tate ca prim m in istru al ţă rii. D ar lum ea nu-1
cunoştea bine pe A rghir. E ste indiscutabil că la început
bucuria i-a fost a tît de m are, încît deşi îşi vedea visul
realizat, nu ştia cu ce să înceapă. D ar de-a doua zi,
a fost din nou acelaşi A rghir din to td e a u n a : clar, logic,
consecvent şi h o tă rît. Cum s-a v ăz u t cu A ureanu, a
pus chestiunea:
— Coane Costică, răm îne sta b ilit: fără politică şi
fără p artid e politice. D ar pe cine, oare, ne putem sprijini
spre a realiza program ul acesta?
— Ce m ai vorbă ! răspunse A ureanu, care n u se
speria de nim ic. Pe un p artid .
E ra p en tru A rghir o re v elaţie: u n p a rtid contra
partid elo r este to t ce p oate fi m ai eficace.
— Aprob, coane Costică ! zise el. D ar cu cine facem
p artid u l ăsta ?
A ureanu i se u ită în ochi şi-i zise m aliţios:
— Cu cine? Cu frip tu riştii !
O fensat, A rghir replică:
— P ardo n ! U iţi, pesem ne, că autorul acestui cuvînt
sîn t eu !
— Tocm ai că nu u it ! rîse A ureanu.
— A tunci te rog să ţii seam a de un lu cru : că num ai
eu ştiu ce am crezut cînd l-am creat. F rip tu rist se cheam ă
un politician care părăseşte un p a rtid politic din opo­
ziţie, spre a servi un alt p a rtid politic venit la putere.
D ar te în treb , dragă Costică: un om politic care p ă ră ­
seşte un p artid politic spre a servi pe rege, m ai poate
fi nu m it frip tu rist?
A ureanu, care nu cerea altceva decît să fie convins,
nu m ai spuse nici cîrc. A înţeles: cei care vor veni în
noul lor p artid , nu v o r fi, sub nici un cuvînt, frip tu rişti,
ci oam eni d ev o taţi regelui.
D iscutară apoi problem ele tehnice: p artid u l se v a
num i al « U niunii N aţionale», fiindcă se v a întem eia
pe uniunea n aţională d in tre A ureanu, care vine sin­
gur în com binaţie, în tru cît n-are p artid şi p artid u l
naţional-dem ocrat al lui A rghir, care vine cu to ţi cei
doi m em bri ai săi: Popescu-G oleşti, num it m inistru
al agriculturii şi dom eniilor şi R ah at, num it subse­
cretar la in terne. P a rtid u l se v a declara contra dicta*

188
tu rii. î n această p riv in ţă, conducătorii noului p a rtid
erau de acord.
— L a ce ne treb u ie d ictatu ră , dom nule profesor?
i-a spus A ureanu. P arc ă n u ne putem descurca destul
de bine şi aşa?
— H o tărît ! i-a răspuns A rghir. Principalul este
să-l servim pe rege. D ictatu ra n u ne poate folosi la
nim ic !
D upă care a d a t declaraţii presei din stră in ă ta te :
— N u sînt p en tru d ictatu ră , deoarece sînt convins
că n u este nevoie de ea. D ac-ar fi nevoie, eu aş fi cel
d in tîi care aş spune-o !
Regele-i sări în aju tor.
— Num ele dom nului A rghir, a asigurat el pe aceiaşi
corespondenţi, este o g aranţie că sîntem contra d ictatu rii
şi că vrem să respectăm constituţia.
Certificatul regal îl linişti cu to tu l pe ilustrul A r­
ghir, care ştia că de aci în ain te poate dorm i pe o u rech e:
el, profesorul A rghir, este o garanţie că regele n u vrea
d ic ta tu ră . A spus-o şi regele. Şi cuvîntul regelui e§te
o garanţie. Astfel că, procesul de identificare cu regele
m erse a tît de rap id , încît a treia zi de la instalarea lui
la prezidenţie, A rghir p u tu declara cu ju stificată m îndrie:
— E u nu sîn t eu !
E ra încă un cuvînt m enit să in tre în istorie, n u num ai
p en tru form a lui lapidară, ci şi pen tru miile de in te r­
p re tă ri pe care i le-ar fi p u tu t da viitorii exegeţi ai operei
ştiinţifice şi politice a lui A rghir. Cu « E u nu sînt eu»,
noul prim m inistru al ţă rii porni la trea b ă plin de încre­
dere în D um nezeu şi în re g e! Şi ţa ra , u i t e - o ! ... î l
aclam ă cu re c u n o ş tin ţă ! ... T otuşi, el nu-i decît la
începutul guvernării. L a începutul începuturilor ! . . .
T rei s ă p tă m în i! ... P u ţ i n ! . . . D ar în aste tre i săptă-
m îni p a rte a grea a fost îm plinită: carul noii guvernări
a p o rn it şi n-a fost om să n u v ad ă că un pum n de fier
îl conduce.
Cum a pus m îna pe h ă ţu ri, A rghir a d a t ordin ca
de aci în ain te to t personalul fem enin de la P .T .T . să
nu-şi m ai dea cu ruj pe buze. A fost o zi de doliu p en tru
sărm anele fete. A nu sc da cu ru j, însem na să li se răpească
farm ecul lor n a tu ra l. Cu ce d re p t? A rghir zicea că pe

189
baza constituţiei. M inte ! î n constituţie n u scrie nim ic !
Paliile, plînse, am ărîte, funcţionarele nu m ai aveau
nici un chef să prim ească m andate, scrisori, telegram e,
ori să dea legături telefonice. Dacă femeile au căzut
v reo d ată de acord în a urî de m oarte pe unul şi acelaşi
b ă rb a t, a fost în ziua aceea — şi dacă vreun b ă rb a t
s-a p u tu t plînge în ziua aceea că to a te femeile din ţa ra
rom înească îl urăsc de m oarte, acela a fost A rghir.
N u num ai nefericitele petetiste, ci to a te femeile, p en tru
că to a te femeile s-au sp eriat: cine ştie dacă A rghir nu va
extinde această m ăsură dictatorială şi asupra lor ! A
fost un tărăb o i imens. Fem eile s-au sfă tu it între ele
şi au h o tă rît să trim ită o delegaţie de-a dreptul la rege.
D ar au găsit uşa închisă. A rghir le-o luase înainte şi a
spus regelui:
— Sire, dacă p rim iţi femeile acestea, înseam nă că
n u m ai av eţi încredere în m ine !
Şi am eninţă cu dem isia. Regele, care n u vroia să
aibă a tît de curînd o nouă criză de guvern, avu tă ria
de cuget să nu prim ească delegatele în audienţă —
cu to a te că Puiu-1 inform ase că au fost alese fetele
cele m ai drăg u ţe şi cele m ai bune, din to ate branşele
fem enine posibile. Astfel, regele îşi cîştigă încă un d rep t
la titlu l de Carol I I cel curajos. A rghir trium fa, d ar
trium ful lui ţin u cîteva ore. A larm at de dispo­
ziţia neobişnuită a guvernului rom în, reprezentantul
fabricii franceze de cosm eticuri şi parfum uri D upont şi
D up o n t, care făcea dever m are pe aici cu produsele
ei, se înfăţişă la A rghir şi-i com unică în num ele Centralei:
— Dom nule prim m inistru, prin m ăsura dum nea­
v o astră se confirmă zvonurile care circulă la noi, la
P aris, că, o d ată cu venirea dum neavoastră la putere,
Rom înia începe să se îndepărteze în politica ei externă
de F ra n ţa şi tinde spre o apropiere de G erm ania.
— E u, de G erm ania? se îngrozi A rghir.
— Da !
— Aşa se spune la P a ris?
— Aşa !
— P oate F ra n ţa să creadă că eu aş p u tea s-o tră d e z ?
— D om nule prim m in istru , în tre b a ţi la Q uai d ’Or-
say şi v eţi afla.

190
 D ezolat, A rghir îl apucă pe reprezentantul cosme-
ticurilor franceze de b ra ţ şi-i vorbi pe un to n de
im p lo rare:
— Dom nule Geoffroy, te rog com unică im ediat
prietenilor mei francezi că profesorul A rghir nu poate
u ita niciodată ce datorează el F ra n ţe i . . . Şi dacă
m ăsura m ea este in te rp re ta tă ca fiind duşm ănoasă F ra n ­
ţei, re n u n ţ la ea im ediat. T rim iteţi oricît ruj de buze
doriţi. Vă dau şi scutire de vam ă !
Un ceas după aceea, noul regim îşi recîştigă d ra­
gostea şi încrederea femeilor de la poştă şi telegraf,
care începură să se prezinte la servici m ai vioaie, m ai
tin ere şi m ai frum oase ca oricînd. D ar o nouă lovitură
le aştep ta din p arte a lui Arghir, al cărui spirit reform a­
to r nu se p u tea lăsa in tim id at de o m ică înfrîngere:
de săp tăm în a v iitoare funcţionarele nu vor m ai avea
voie să-şi facă serviciul în rochii de strad ă , ei vor fi
obligate să-şi pună un prozaic h alat cenuşiu, încheiat
p înă la g ît. P etetistele se vedeau iar lovite în so arta
lor şi iar se p orniră pe v aiete:
— Ce vrea bărbosul ă sta cu n oi? D acă nu-i plac
femeile, ducă-se dracului, la m ănăstire !
— Ba-i plac, fire-ar b arb a lui de rîs să f ie .. . îi plac !
D a r zice că aşa face el fericirea neam ului !
— Cică vrea m o ralitate ! P rea e m ultă stricăciune în
ţ a r ă . . . Rochiile sînt de vină ! Cu halatele o s-o dreagă !
P an ica se întinse iar peste to t, d ar femeile nu mai
av u ră tim p să trim ită la p alat o nouă delegaţie. Le-o
luaseră înainte fabricanţii de textile din ţa ră , care în
aceeaşi d im ineaţă îi explicară regelui:
— Sire, dacă m ăsura aceasta se aplică şi se extinde,
interesele ţării şi tronului vor suferi. Am făcut un calcul
serios şi am ăn u n ţit. H alatele vor îm piedica a tît uzajul
rochiilor cît şi evoluţia modei care reclam ă un consum
m ereu reînnoit de bum bac, lînă şi m ătase. Apoi, sire,
pînza de halate revine la un p reţ m ult mai mic decît
celelalte m ateriale. D iferenţa e colosală, sire !
Carol — zguduit pînă-n rărunchi de cuvîntul « di­
fe ren ţă» — nu m ai ceru preciziuni negru pe alb. Mul­
ţu m i binevoitorilor săi din textile, apoi, după ce de des­
p ă rţi de ei, îl chem ă pe A rghir:

191
 — D om nule A rghir, cred că a r fi bine să ren u n ţăm
la introducerea h a la te lo r .. .
Capul lui A rghir nu se m ai înclină, ci căzu m oale
pe u m ăr, sub tăişul sentinţei regale. în d u io şat, Carol
încercă să-l consoleze:
— Dom nule profesor, ce-ar fi să introduci în locul
halatelor, nişte centuri de c a stita te ? A r fi o operă de
pe u rm a căreia a r cîştiga şi m oralitatea şi industria
naţio n ală !
în g ro zit, A rghir se apără cu am ândouă mâinile:
— N u, sire, nu m ă m ai b ag !
Regele ii răspunse constituţional:
— Mă rog ! . . . F ă cum vTei ! . . . E şti l i b e r .. . D um ­
n ea ta eşti prim m inistru, d um neata decizi ! De altfel,
m ai bine aşa ! Chiar p en tru succesul acţiunii noastre
de m o ralitate, pe care noi doi o ducem spre binele ţă rii,
nu-i frum os ca to t noi doi să ne ag ăţăm de femei.
Şi v esel:
— în ţeleg i ? N u-i frum os să te ag ăţi de fe m e i!
Cînd A rghir văzu că regele rîde, rîse şi el !
— A d ev ărat, sire ! Nu m -am gîndit ! . . . S-ar m ai
p u tea crede că sub b arb a asta a m ea se ascunde un
T itulcscu !
F u ra t de gânduri, A rghir, deşi mişca din joben, nici
nu-şi dădu seam a cum a ajuns cortegiul in dealul M itro­
poliei, unde cîteva sute de fruntaşi al noului său p a rtid
naţio n al îl prim eau cu uralc, d irijaţi de R a h a t:
— U ra, trăiască m arele nostru A rg h ir! U r a a a ! .. .
A rghir se dăd u jos din m aşină, cînd îl zări pe duş­
m anul său de m oarte, C aţă Coroiatu, care se u ita fix
la el. A rghir a r fi v ru t să-l evite, d ar C aţă se apropie
cu p aşi iu ţi de el şi-i făcu ştrengăreşte din ochi, ca
pe vrem uri, cînd lucrau m înă-n mână p en tru fericirea
poporului. U n duş cald de prietenie stro p i inim a
prim ului m inistru A rghir ! . . . S u p ăraţi ? De ce să fie
su p ăraţi doi vcchi şi b uni prieteni ca ei? Mai ales acum ,
cînd p artid u l său co n tra partidelor cerea forţe noi.
Vijelios cum num ai el p u tea fi, ilu stru l profesor
ee aru n că asu p ra lui C aţă şi-l îm b răţişă:
— Scum pul m eu, dragul m eu C a ţ ă ! Ce bine-m i
p are că te v ăd 1

188
 — Te felicit, Culaie dragă ! îi răspunse C aţă, emo­
ţio n a t. A fost o p a r a d ă .. . să crape jid an ii de ciudă !
A rghir roşi de plăcere. R egăsea pe vechiul, bunul,
inim osul lu i p rie te n C aţă, pe care-1 lu ă de m înă şi
in tră cu el îm p reu n ă în sfîn tu l lăcaş, spre uim irea
în su fleţită a celorlalţi. D ar n u făcură nici doi paşi şi
C aţă se o p ri:
— Auzi, Culaie d r a g ă ! Zicea nu ştiu c in e .. . în
orice caz u n u l bine in fo rm a t. . . că regele are de gînd
să scoată din noul p arlam en t care v a ieşi din alegerile
p re g ătite de tin e, u n alt guvern !
A rghir crezu că p ăm în tu l se despică în două sub
el. în a in te a ochilor n u m ai vedea zîm betul şiret al lui
C aţă, ci num ai p ete negre. Nimic decît pete. î n aceste
tre i săp tăm în i de cînd guvernează, a m ai a v u t A rghir
conflicte cu regele. O d a tă , la m asă, regele a s tră n u ta t.
A rghir s-a rid ic a t şi i-a spus din to a tă inim a:
— Noroc şi săn ă ta te 6ă-ţi dea D um nezeu, sire !
Tocm ai atu n ci, însă, regele îşi dusese b a tista la
nas, aşa că A rghir n u l-a auzit cînd i-a ră sp u n s:
— M ulţum esc !
S u p ărat, A rghir n-a zis nim ic, d ar cînd a p ărăsit
p alatu l şi-a concediat şoferul şi şi-a în a in ta t demisia.
D ar pînă să-i p a ră ră u că a făcut-o, a şi v en it P uiu
cu sufletul la gură, să-i spună din p a rte a regelui:
— D om nule p rim m inistru, n u se poate ! . . . M aiesta­
te a sa regele v ă iubeşte ! P e cuvîntul m eu de onoare !
M işcat, A rghir s-a h o tă rît să reia conducerea ţării
cu aceeaşi energie de m ai înainte.
A ltă d a tă , a co n sta ta t cu cronom etrul în m înă că
audien ţa lu i de lu cru a fost m ai scurtă cu tre i m inute
decît au d ien ţa generalului N eaţă, pro asp ăt prom ovat
m areşal o d ată cu riv alu l său, generalul Prezan.
— T otuşi, eu n u sînt prim ul v e n i t ! i-a spus A rghir
pe scară lu i P uiu.
Şi iarăşi, şi-a concediat şoferul şi iarăşi a m ers pe
jos acasă, cu jo b en u l în m înă, u rm ărit de privirile îngri­
jo ra te ale lum ii de pe Calea Victoriei, care se în treb a
de ce şi-a d a t d in nou dem isia profesorul A rghir. î n
cele din u rm ă, lucrurile s-au a ra n ja t p en tru că P uiu
a v en it la el m ai m u lt m ort decît v iu :

13 - c. 1323
193
 — D om nule p rim m inistru, n u se poate ! M aiestatea
sa regele v ă iubeşte ! P e cuvîntul m eu de onoare !
Apoi, s-a m ai su p ă ra t o d ată. D ar p en tru o chesti­
une m u lt m ai gravă. M urise prefectul de Covurlui şi
era locul v acan t. Şi ca prim m inistru, A rghir venea
la rege cu o ru g ăm in te: să-i indice un alt prefect în
locul răposatului. A vea sau n-avea drep t, în calitatea
lui de prim m in istru al ţă rii, să-l roage a tîta lucru
pe rege? Regele, însă, care era g răb it să se ducă în
aleea V ulpache, îi răspunse, dacă n u pe u n to n , dar
cu o sem nificaţie a u to rita ră :
— D om nule profesor, afacerea asta rezolv-o dum ­
n ea ta singur !
E ra o palm ă ! Şi asta din p a rte a regelui său, p en tru
care s-a sacrificat să fie prim m inistru al ţării. S-o
rezolve singur ! A sta ce înseam nă ? Că nu se m ai bucură
de încrederea regelui. V a trage, deci, consecinţele.
U m ilit pînă la sînge de n ed rep tatea ce i se face, A rghir
îşi concedie încă o d a tă şoferul, se duse acasă pe jos,
îşi trim ise în d a tă dem isia şi n u reveni asupra ei decît
peste o oră, cînd P u iu veni la el, aşa de speriat, de ţi
se ru p e a inim a de m ila lu i:
— D om nule p rim m inistru, n u se p o ate ! M aiesta­
tea sa regele v ă iubeşte. P e cuvîntul m eu de onoare !
I s-a m ai în tîm p lat, aşadar, lui A rghir, în aceste
tre i săp tăm în i, să se considere lezat în d em nitatea lui de
om şi de conducător al ţă rii, de către regele său. D ar
niciodată n u s-a sim ţit a tît de um ilit ca acum . Regele,
p e n tru care-şi sacrifică liniştea şi m unca lui de sav an t,
să-i rezerve u n sfîrşit a tît de ruşinos şi ra p id ? E ste
îngrozitor ! în g ro zito r !
N epăsător la to t ce se petrece îm prejur, A rghir se
aplecă spre C aţă, singurul lui prieten din copilărie şi
d in to td eau n a , şi-i spuse în gura m are:
— C aţă, te au toriz să-i spui cui ţi-a spus, că p arla­
m en tu l m eu nu v a fi u n galoş sp a rt pe care să-l încalţe
orice gheată !
Şi cît ai clipi, fu la uşă a fa ră :
— M aşina ! U nde-i m aşina m ea?
Ofiţeri, com isari, gardieni, începură, speriaţi, să dea
lum ea la o p a rte :

104
 — Loc, loc, p e n tru dom nul prim m in istru !
D ar A rghir, cînd văzu că m aşina se opreşte în fa ţa
lui şi că un com isar îi deschide, respectuos, portiera,
strig ă şoferului:
— C hiriţă, p o ţi să te înapoiezi la prezidenţie. E u
m ă duc acasă pe jos. N u m ai sînt prim m inistru.
P u iu , care era pe aproape, sezisat de incident, in te r­
veni în u ltim a clipă:
— Ce s-a în tîm p lat, dom nule prim m in istru ?
In sufletul ch in u it al lui A rghir, m înia făcu în d ată
loc am ărăciunii.
— A ud, răspunse el tris t lu i P u iu , că m aiestatea
sa regele p reg ăteşte cu parlam en tu l m eu, u n nou
guvern !
— D ar n u se p o ate, dom nule prim m inistru ! pro­
te stă d in to a tă inim a P uiu. Cine v -a spus, m i n te !
M aiestatea sa regele v ă iubeşte ! P e cu v în tu l m eu de
o n o are!
— A şa? făcu A rghir, cu o lacrim ă în colţul ochilor.
Şi, cu energia com plet refăcută, strigă şoferului:
— C h i r i ţ ă ! .. . N u te m i ş c a ! ... R ăm îi, că răm în 1
Astfel, p rim a p a ra d ă de 10 m ai a regelui Carol I I
se isp răv i cu bine.
*

Alegerile îi d ăd u ră m u lt de furcă prim ului m inistru

A rghir. Regele-i spusese:
— D om nule profesor, alegerile dum itale v o r treb u i
să dem onstreze ţă rii cît de in u tile au devenit partidele
politice.
P roblem a era, pe cît de ispititoare, pe a tît de difi­
cilă. Noroc, însă, că peste o ju m ă ta te de oră, A ureanu
se p rezen tă la A rghir şi cu lacrim i în ochi îi vorbi:
— U ite ce-i, frate Niculae ! N u m ă plîng că sîn t la
finanţe. N -am obiceiul să plîng ! Vrei să fiu la finanţe,
sta u la finanţe ! . . . O riunde m -ai pune, m ă execut !
D ar aud că vom face alegeri. . . şi m ă gîndesc că n-ar
fi ră u să fie la in tern e un om cum secade. Zău, frate
Niculaie ! în cearcă şi pune-m ă acolo şi o să vezi că n u
sîn t « m o n stru l» care se crede !

13*
196
 A rghir îşi m uşcă buzele. Regele îl tră d a se : i-a spus
lui A ureanu că-1 consideră u n m onstru ! S itu aţia era
g r e a ! Să confirme că-i m o n stru ? D ar dacă A ureanu
se su p ără? Om politic abil, A rghir alese cea m ai p o tri­
v ită soluţie:
— Bine, frate Costică ! T e p u n la in tern e ! N um ai
să v rea regele.
A ureanu îşi şterse ochii şi-i răspunse în v io rat:
— P ăi regele v rea !
— De unde ştii?
— D acă chiar el m -a trim is la tin e ?
D upă care, trecu ră în d a tă la p regătirea alegerilor.
P rincipiul era stab ilit: alegeri libere ! î n această p ri­
v in ţă , n u existau divergenţe în guvern. Alegerile tre ­
buie să fie libere, p en tru ca partidele politice să se facă
de rîs. E ste ştiu t, însă, de veacuri, că alegeri libere ny
se p o t face decît cu ajutorul unui b u n com andant de
jan d arm i şi cu prefecţi p o triv iţi. A rghir şi A ureanu se
prezen tară la rege în consultaţie p u r constituţională.
Regele era şi el de p ărere că actualul com andant al
jand arm ilo r, generalul Pricoleanu, este u n incapabil.
— U n incapabil, sire, zise A ureanu, şi un ofiţer
dem odat.
— H o tărît, s i r e ! adăugă şi A rghir. P ricoleanu nu
m ai corespunde noilor v rem u ri pe care le trăieşte ţa ra
sub re sta u ra ţie .
— D ar pe cine pro p ui în loc, dom nule profesor? îl
în tre b ă regele.
— Cred, sire, că cel m ai p o triv it com andant de ja n ­
darm i a r fi generalul D ănilă Popescu !
— D a ! răspunse regele, fă ră a s ta m u lt pe gînduri.
Ai d re p ta te ! II vom num i pe generalul Io n Florescu.
— T atăl lui P u iu ? în treb ă A rghir, prins în tre p ri­
virea candidă a lui Carol şi zîm betul n ec ru ţăto r al lui
A ureanu.
— Chiar el 1
— Sire, facu A rghir satisfăcut, este o num ire s tr ă ­
lucită. U n com andant de ja n d a rm i m ai p o triv it n u se
p o a te
V orbiră apoi despre prefecţi.
— Aş v rea prefecţi m ilita r i! zise regele.

196
 A rghir, însă, avea îndoieli:
— Sire, dacă punem prefecţi m ilitari, s-ar p u tea
crede că în cu rajăm pe cei care ne acuză că vrem dic­
ta tu r ă !
— D om nul profesor are d re p ta te ! îl susţinu A ureanu
pe A rghir. Să n u se creadă că facem d ictatu ră . De
aceea, p ro p u n o tran zacţie, care a r p u te a să îm pace pe
to ţi: punem prefecţi care n u sînt nici m ilitari, nici civili,
ci ofiţeri în rezervă.

Problem a cartelurilor electorale n u ceru guvernului

uniunii naţionale p rea m ulte eforturi. P rim ul p a c t fu
înch eiat cu p a rtid u l naţional-creştin al lui Caţă.
— C aţă e prieten u l m eu ! zise A rghir, sim plu.
F a p tu l era evident şi A ureanu nici n u se gîndi să-l
conteste.
T ra ta tiv e m u lt m ai p a lp itan te fu ră duse în ju ru l
un u i cartel în tre guvern şi liga evreilor israeliţi. Doc­
to ru l W illy P ăm în tean u era în al nouălea cer.
— î n sfîrşit, avem u n guvern al n o stru ! A ureanu
este u n iu b ito r de evrei. II cunosc p e rs o n a l!— Cît
despre dom nul profesor A rg h ir .. . ce să m ai vorbim ! . . .
A ţi v ăz u t ce a făcu t în America.
A rghir făcuse, în tr-adevăr, m ulte în călătoria lui
de anul tre c u t în S tatele U nite. E vreii israeliţi originari
d in R om înia l-au p u rta t pe A rghir în trium f, i-au p rim it
cu entuziasm declaraţiile de dragoste, i-au um plut cîteva
zeci de valize cu suveniruri — şi la despărţire i-au
m ai făcu t u n d a r: u n stilou de aur. A rghir a prim it
stiloul şi de la trib u n ă a spus:
— J u r că n u voi scrie cu acest stilou nici u n cuvînt
îm po triv a evreilor !
Şi acest om este astăzi prim ul m in istru al ţ ă r i i ! Ce
p u te a , deci, fi m ai sim plu şi m ai firesc, decît u n cartel
în tre guvern şi e v r e i! Cel p u ţin A ureanu s-a p u rta t
îngereşte:
D om nule doctor P ăm înteanu, cîte locuri vrei,
a tîte a îţi dau !

197
 Mai frum os se p u tea ? N u se p u te a ! Adică p u tea fi
şi mai frum os, dacă lucrurile a r fi m ers la fel şi m ai
departe. D ar soarta rea electorală îl urm ări încă o d ată
pe doctorul W illy: A ureanu se răzgîndi şi din to t car­
telul nu răm ase decît o tris tă am intire, îngropată sub
cenuşa unor speranţe uriaşe.
— De ce, dom nule A ureanu? se lam entă W illy. Cu
ce ţi-am greşit?
— Cu nim ic ! îi răspunse dulce, A ureanu. N epotri­
vire de caractere !
D octorul W illy se făcu roşu ca sfecla:
— Nu înţeleg, dom nule m inistru ! De ce nepotrivire
de caractere? E u n u p o t su p o rta nici u n m om ent ca
sentim entele mele p atriotice 6ă fie puse la îndoială.
T rebuie să v ă ream intesc, dom nule A ureanu, că şi
p opu laţia israelită şi eu personal am fost cinstiţi de
către regele F erd in an d , în făp tu ito ru l Rom îniei M ari, şi
că m arii b ărb aţi de s ta t rom îni, Ionel şi V intilă V iziru,
m -au ales să candidez pe aceeaşi listă cu ei. Şi cred că
nim eni n u v a adm ite că Ionel şi V intilă Viziru erau
oam eni care 6ă în tin d ă m îna, necum să candideze ală­
tu ri de u n om al cărui p atrio tism n-a fost pus la încer­
care . . . N u u ita ţi, de asem enea, dom nule m inistru,
că a tît p o p u laţia israelită, cît şi eu personal am fost
cin stiţi chiar de către dom nul profesor A rghir ! A tunci,
de ce n epotrivire de caractere ? . . . N u v ăd ! . . . Mai
ales că dacă există vreo organizaţie care se înca­
drează întocm ai în program ul politic al guvernului, aceea
este liga evreilor israeliţi. G uvernul n u v rea să
facă politică — şi nici liga evreilor israeliţi nu v rea
să facă politică. A tunci, de unde nepotrivire de carac­
t e r e ? . . . N u, serios, dom nule m inistru, v ă rog, spu-
neţi-m i ad ev ăru l: de ce n u v re ţi să m ai m enţineţi
cartelul cu noi?
— D ar ţi-am m ai spus-o, dom nule doctor: n ep o tri­
vire de caractere ! . . . N e-po-tri-vi-re-de-ca-rac-te-re ! . . .
C onducătorul tu tu ro r evreilor îşi dădea seam a că
desperarea lui nu poate duce la nim ic bun.
— Bine, dom nule m in is tru ! zise el, resem nat. In
acest caz sîn t liber să închei u n cartel elcctoral cu
a lt p artid .

Ii»B
 — B a n u ! făcu şi m ai dulce A ureanu. Te vei abţine
de la orice fel de cartel şi vei îndem na pe-ai dum itale
să voteze p e n tru guvern.
D octorul W illy, deşi avea o v astă experienţă poli­
tică, răm ase stupefiat cînd auzi ce-i p retinde m inistrul
de in tern e : să n u încheie pacte electorale cu cine-i
place. E ra ceva no u ! . . . C e v a .. . Nici în gînd n u îndrăz­
nea W illy să spună ce era acest ordin, fără precedent
în tra d iţia electorală a ţă rii. încercă, to tu şi, să îngăim e
u n p ro te st:
— D ar, dom nule m in is tr u .. .
— Nici u n d ar, dom nule d o c t o r ... E ste d orinţa
regelui n o s tr u !

D upă ce încheie u n cartel fă ră istorie cu p artid u l

Vlad Ţepeş al lui A rţag, guvernul trecu la desăvîrşirea
cartelu lu i cu vechiul p a rtid naţional-liberal. A rghir lu p tă
p e n tru o înţelegere cu liberalii lui Muică, îm potriva
liberalilor lui George. A rghir avea m otive puternice s-o
facă. E ste el istoriograf, d ar este şi George istoriograf.
Scoate el o p u b licaţie: Revista istorică romînă — d ar
scoate şi George o p ublicaţie: N oua revistă istorică
romînă. E ste el p en tru desfiinţarea partidelor, d ar este
şi George p en tru d esfiinţarea partidelor. Aşa, n u m ai
e de tră it ! Ori eu, ori e l ! Şi cine p u tea fi cel m ai
loial a lia t în acţiu n ea aceasta de suprim are a p a r­
tid u lu i naţional-liberal al lui George? P a rtid u l n a ­
ţional-liberal al lui Muică. î n cinci m inute, p actu l
fu încheiat. Muică u ită că nu-i nici u n an de cînd
A ureanu a tră d a t p a rtid u l Vizirilor cu « ritm u l» lui
« nou», A ureanu u ită că nu-i nici u n an de cînd
p a rtid u l V izirilor l-a d a t afară din p a rtid p en tru acest
« ritm » — şi sem nară o înţelegere valabilă pe to t tim pul
alegerilor.
D upă ce tran z acţia fu încheiată, A ureanu ra p o rtă
regelui:
— Muică m erge cu noi, s i r e ! P ro p u n ca m aiestatea
v o astră să-l decoreze cu ordinul F erd in an d , ca să v ad ă
om ul că chestia e serioasă.

19»
 — î l decorez 1
— Şi m ai am o p ropunere, sire ! Cît ţin e cam pania
electorală, să nu-i m ai acordaţi lui George V iziru nici
o au d ienţă. Dacă-1 p rim iţi, v a b ate m onedă din a s ta
şi ne v a stingheri m u lt.
— A urene, din acest m om ent şi pînă la sfîrşitul
alegerilor, George V iziru v a găsi porţile p alatu lu i închise !

D upă ce regele citi m esagiul de deschidere a noului

p arlam en t ieşit din alegerile libere făcute de A ureanu,
Cam era şi S enatul începură în d a tă operaţiile de vali­
dare a m andatelor. L a Cam eră, trad iţio n ala p ăru ială se
desfăşura sub p reşed in ţia lu i C aţă Coroiatu. Fusese
d o rin ţa lu i A rghir.
— A urene, te rog d in to t-su fletu l, pune-mi-1 pe C aţă
preşedinte !
M inistrul de in tern e se codi:
— S-ar p u te a ca stră in ă ta te a să fie p ro st im pre­
sionată I
— D ragă frate C o stic ă! stăru i, fierbinte, Arghir.
N um ai p en tru cîteva zile. Cît vor ţin e validările. N um ai
a tît!
— Şi pe ce chestie îl proclam ăm p reşedinte?
— Pe chestie de v îrstă !
— Ce vorbeşti, dom nule A rghir? Cel m ai în v îrstă
este generalul R acoviţă.
— N u-i nim ic ! Noi doi ne facem că-1 susţinem pe
R acoviţă. D ar ai n o ştri să-l voteze to ţi pe C aţă. D a?
P u te a A ureanu să-l refuze pe prim ul m in istru ?
— Bine, d ragă ! î l scoatem pe C aţă preşedinte. N u­
m ai că nu-i om serios ! U na vorbeşti cu el şi a lta face !
— N u-i a d e v ă r a t! replică A rghir, su p ărat. C aţă,
dacă prom ite ceva, se ţin e de cuvînt. E u n gentlem an !
A ureanu n-a m ai zis nim ic şi C aţă p u tu avea bu cu ­
ria să n u m ai fie u n n u m ăr oarecare în rîndul celor care
se în ju rau , se pălm uiau, ori îşi zvîrleau în cap orice
le pica sub m înă, ci însuşi preşedintele lor. Cel m ai
în v erşu n at era Ju g ăn a ru , şeful opoziţiei naţio n al-ţără-
n iste, care-i striga prim ului m inistru A rghir:

20 0
 — A i v en it să salvezi neam ul cu ritm u l nou al cole­
gului dum itale de crim e A ureanu ! S ă-ţi fie ruşine !
A sta se cheam ă alegeri libere? A fost sim plă teroare !
T eroare p en tru tero are ! . . . R uşine !
Cu chipul to rtu ra t, de m artir ră stig n it, A rghir stătea
în picioare, palid, m u t, d ar inim a-i răcnea de revoltă
p en tru n ed rep tatea ce i se face. De ce ta b ă ră to ţi pe
el, ca nişte tu rb a ţi, să-l ru p ă în b u c ă ţi? Ce au cu el?
Care-i v in a lu i? Cine a făcu t alegerile? E l? E l este
u n b iet profesor universitar. E l n u se pricepe la de-al
de astea ! Alegerile le-a făcut A ureanu. Că n-au fost
libere? D ar ale lor cum au fo st? L ibere? N u ! . . . T ot
m orţi, t o t ră n iţi, to t s c h in g iu iţi! E i zic că a r fi fost
m ai m u lţi m o rţi şi ră n iţi ca oricînd ! P o ate că da, poate
că n u ! Alegerile sînt alegeri. Intr-o cam panie electo­
ra lă d in care vrei să scoţi u n p arlam en t cin stit şi con­
stitu ţio n al n u treb u ie să ţii contabilitate, ci ordine. D ar
cum p o ţi să ţii ordine fă ră jan d arm i, fă ră poliţie, fără
arm a tă, în tr-o ţa r ă a tît de sălbatică şi necuviincioasă
cum este ţa r a aceasta? U nde s-au m ai pom enit ale­
geri, în care opoziţia, duşm ană a ţă rii şi tro n u lu i, să
fie lă sa tă să-şi facă de cap? D ar u n a este ca opoziţia
să n u fie lăsată să-şi facă de cap, şi a lta este teroarea.
I n definitiv ce acuzaţii i se aduc lui A ureanu? Că a
b a r a t şoselele, că a interzis telegram ele de pro test, că
a su p rim at d re p tu l de în tru n ire, că a a restat candidaţi,
delegaţi, asistenţi, că a lăsat 40% din alegători fără
carte de v o t, că a îm piedicat cu ciomegele 70% din
cei care au o b ţin u t cartea de v o t să voteze, că a fu ra t
urnele şi aşa m ai d ep a rte? M in ciu n i! Şi dovadă că
toate-s m inciuni este re zu ltatu l alegerilor: guvernul
n -a o b ţin u t nici 50% din v oturi. în săşi opoziţia urlă
de b u c u rie : « P e n tru în tîia oară cînd u n guvern ia m ai
p u ţin de 50% din v o tu ri !» . . .A tunci unde-i tero a rea ?
M i n t ! N -a fost nici o tero are !
Stăpînindu-se cu greu să se m en ţin ă în lim itele
im puse de d em n itatea lui de p rim m inistru, A rghir îi
răspunse lui J u g ă n a ru :
— E u sîn t u n b iet profesor u niversitar, care nu am
a v u t p u terea, n u am voit-o, n u am cerut-o, care nu
am fo rm at această cam eră din oam enii m ei şi n-am

20 1
con trib u it nici m ăcar tim p de douăzeci şi p a tru de ore
la crearea ad m in istraţiei. D ar aşa este ţ a r a . . . O ţa ră
păcătoasă, cum aţi făcut-o v o i ! . . . Aşa am găsit-o
păcătoasă de pe vrem ea partidelor politice !

Cu to tu l a lta fu atm osfera în Cam eră a doua zi,

cînd veni în discuţie validarea celor cinci locuri obţinute
de blocul m uncitoresc ţărănesc. G uvernam entali şi opo-
ziţionişti, to ţi erau p en tru invalidarea m andatelor şi
p en tru alungarea com uniştilor din P arlam ent.
— G reşeala comisă de alegători este o p a tă pe u n i­
ta te a naţio n ală a acestei ţ ă r i ! strig ă u n naţional-
ţă ră n ist.
— Să fie ştearsă ruşinea ce apasă pe P arlam en tu l
rom în, care e6te silit să aibă m ăcar u n ceas în m ijlocul
lui pe aceşti cinci re p rezen tan ţi ai bolşevism ului ! strigă
un liberal.
— T rebuie să scăpăm de ei, p en tru că num ai aşa o
să scăpăm de prim ejd ia com unistă ! strigă u n guver­
n am en ta l. ■
E ra u sincer de acord, p en tru că erau sincer îngri­
jo ra ţi to ţi de succesul blocului m uncitoresc ţărănesc.
Aceeaşi opoziţie care acuza guvernul că a ex e rcitat te ­
roarea în alegeri era dezolată că tero area aceasta n-a
fost destul de eficace încît să îm piedice pe com unişti
să fie aleşi. T ocm ai A u r e a n u ! ... Tocm ai A ureanu să
păţească o asem enea ruşine !__ U nde i-a fost capul?
Ce a crezut el că este blocul m uncitoresc ţără n esc?
Vreo dizidenţă burgheză a un u i p a rtid i s to r ic ? ... Cum
de nu şi-a d a t seam a că blocul este u n camuflaj com u­
n is t? Chiar dacă A ureanu n -a r fi fost v estitu l A ureanu
din 1920 şi 1921, ci u n sim plu d iletan t la interne, şi to t
a r fi tre b u it să fie m ai a te n t la a c tiv itatea politică a
blocului care, în p ropaganda lui electorală, cerea t o t ce
poate trece p rin m in te unor duşm ani ai poporului ro ­
m în. Cerea suprim area curbei de sacrificiu, cerea a ju ­
to rarea şom erilor de către 6 tat, cerea oprirea conce­
dierilor, cerea concedii p lătite , asistenţă m edicală, ex­
proprierea fără despăgubiri a coroanei şi a m oşierilor

202
în favoarea ţăran ilo r, cerea ştergerea tu tu ro r datoriilor
agrare către s ta t, bănci şi căm ătari, cerea scutirea ţă ­
ranilor săraci de im pozite, cerea respectarea sta tu tu lu i
m inorităţilor, am nistie generală, politică, m ilitară şi agrară,
lib ertatea de grevă şi de în tru n ire — şi în sfîrşit, chem a
ţa ra , nici m ai m u lt nici m ai p u ţin , decît la lu p ta îm ­
p o triv a înarm ărilor şi p en tru in stitu irea unui guvern
m uncitoresc-ţărănesc. P este to t, propagandiştii blocului
a ră ta u alegătorilor, pe şleau, cam ce cred ei despre
g u v ern :
— G uvernul A rghir-A ureanu îşi face bine tre a b a :
vinde p ăm în tu l ţăra n ilo r 6ăraci şi mijlocaşi p en tru
im pozite şi d atorii, ca să aju te la stabilizarea m arii agri­
culturi. Scum peşte pîinea şi produsele petrolifere, pen­
t r u a p lăti prim e m oşierilor, m arilor bănci şi socie­
tă ţi. O croteşte pe fabricanţii care aruncă pe străzi sute
de mii de m uncitori; ca să nu p iardă nim ic din bene­
ficiile lor. R isipeşte m iliarde p en tru o a rm a tă cu care
să aju te pe im perialişti la dezlănţuirea ră z b o iu lu i... şi
alte m iliarde p en tru poliţie şi sig u ran ţă care să ne
astu p e gura. Foam e, tero are, ră z b o i! . . . A cesta e progra­
m ul A rghir-A ureanu. U n guvern ca to a te celelalte gu­
verne burgheze !
V orbeau aşa, aceşti bolşevici, şi to tu şi, A ureanu a
lă sa t cinci din ei să fie aleşi ! P rost, cît se poate de prost.
N u treb u ie 6ă in tre nici m ăcar u n u l ! . . . N u că ar fi
o prim ejdie ! Cinci, to t n u vor avea cum să se m işte !
D a r cinci azi, sîn t un început p en tru zece de m îine, şi
alţi cincisprezece de poim îine şi aşa m ai departe. î n
sfîrşit ! Au in tra t, au in tra t ! A nim , treb u ie să vedem
cum îi dăm afară !
— Să modificăm r e z u lta tu l! propuse A rghir lui
A ureanu într-o discuţie am icală în culise. D acă n u vrem
noi, nim eni nu p o ate cunoaşte adevărul. Cîte v o tu ri a
o b ţin u t blocul? 73.711 v o t u r i .. . N -avem decît să an u n ­
ţă m că a în tru n it num ai 60.Q00.. .şi ia tă că n-o să m ai
aibă cele 2% m inim ale care să-i dea d reptul să in tre
în P arlam en t.
A ureanu rîse:
— U iţi pesem ne, frate A rghire, că am m ai modifi­
cat o d at^ cifra a s t a . . . în realitate, Blocul a c ă p ătat

20a
250.000 de v o tu ri, n u 73.000. D ar asta a fost cu p u ­
tin ţă la despuierea urnelor. A cum a ar fi m ult m ai greu:
cifra a şi fost pub licată în gazetă. D ar am o altă so­
luţie, ca să le scad n u m ăru l voturilor. O soluţie le­
gală. In v alid ăm lista com unistă din Tim iş T orontal
p en tru că figurează pe ea un u l condam nat la puşcărie,
cu pierderea d rep tu rilo r p o litic e .. .
— U n puşcăriaş? se bucură A rghir.
— D a ! A făcu t puşcărie p en tru propagandă com u­
nistă.

L ucrările de validare se term inaseră. C aţă decla­

rase Cam era definitiv co n stitu ită şi se pregătea să ridice
şedinţa, cînd A rghir, care se afla to t tim p u l prezent
pe b an ca m inisterială, se apropie de el:
— D om nule C oroiatu şi n ep reţu itu l m eu prieten
C aţă ! M aiestatea sa regele a binevoit să-ţi acorde Cor­
donul Coroanei R o m în ie i!
Şi cu stîngăcie, din pricina em oţiei, A rghir îi atîrn ă
lui C aţă cordonul de gît, apoi îl săru tă pe am bii obraji.
C îteva m om ente, Cam era răm ase stupefiată. Gestul
n-avea precedent în istoria parlam en tară. D ar în d ată,
rep rezen tan ţii poporului îşi aduseră am inte că trăiesc
vrem uri noi şi, cu excepţia naţional-ţărăniştilor, iz­
bucn iră în ovaţii.
C aţă, m ai p u ţin tu lb u ra t decît A rghir, se adresă în ­
treg ii ad u n ări:
— D om nilor m iniştri, dom nilor d ep u taţi, sînt profund
m işcat de a te n ţia ce mi-o acordă m aiestatea sa regele.
A ceasta dem onstrează că renaşterea a început cu ade­
v ă ra t şi sînt fericit că a început cu guvernul prietenului
m eu din copilărie Nicolae A rghir, m are p a trio t, care
ştie de unde n i se tra g e nenorocirea: de la j i d a n i ! De
asta, dom nilor m iniştri şi dom nilor d ep u taţi, degeaba
îşi închipuie perciu n aţii că guvernul A rghir v a pleca.
G uvernul A rghir răm îne şi v a răm îne în vecii vecilor.
De aceea strig : T răiască regele ! T răiască prietenul m eu
A rghir ! M oarte jid an ilo r !

204
 ★

Seara, A rghir se afla la p alat, spre a ra p o rta regelui

asupra lucrărilor de validare. Regele, după ce îl ascultă
cu interes, îi spuse:
— B un ! Acum ai, dom nule profesor, u n parlam en t
legal, cu care să p o ţi guverna după to a te norm ele cons­
titu ţio n ale.
— D a, sire ! P arlam e n tu l acesta v a fi cea m ai bună
dezm inţire ce s-ar p u tea d a zvonurilor că am v rea să
întro n ăm aici u n regim de d ictatu ră .
— S-o dezm inţi din to a te puterile, dom nule pro­
fesor ! R egim ul este constituţional şi p arla m en tar şi
aşa v a răm îne.
— S înt fericit, sire !
— Şi eu îţi m ulţum esc, dom nule profesor, că m ă
a ju ţi să dreg în ţa ra aceasta to t ce au stricat alţii.
— Sire, eu n u cer nim ic altceva decît să fiu de folos
ţă rii şi regelui m eu !
— P e r f e c t! Şi acum a, te rog să-l num eşti în d ată
pe R ăşcanu, m in istru de s t a t ! . . . P în ă într-o oră să
depună ju răm în tu l. Ia tă şi decretul g ata iscălit.
A rghir luă decretul din m îna regelui:
— M ulţum esc, sire !
— A şa, dom nule profesor ! Şi doresc ca de azi înainte
să n u se m ai ţin ă nici u n consiliu de m iniştri fă ră m ine.
V reau să asist la to a te şedinţele.
Cu m are g reu tate găsi profesorul A rghir cuvintele
care a r p u te a exprim a cel p u ţin în p a rte n eţărm u rita
lui bucurie:
— Sire, este u n gînd m in u n a t! . . . Şi o cinste ! . . .
E ste u n sem n de în altă p reţuire şi încredere în um ilul
servitor al m aiestăţii v oastre, care sîn t eu !
— D a ! făcu regele. Şi o m are economie de tim p !

Şi guvernarea lui A rghir continuă în acelaşi ritm

nou, dinam ic, cu care începuse. O m ăsură de la care
aştep ta m u lt bine p en tru ţa ră lu ă A rghir cu privire la

205
accesul publicului îu m inistere. De m u lt observase ilus­
tru l profesor că din cauza lib ertăţii cu care lum ea in tră
şi iese din m inistere, aceste in stitu ţii s-au tran sfo rm at
în tr-u n fel de p ia ţă ori de bursă, în care oam enii vin
să trateze şi să închcie afaceri. D ar nu num ai atît.
Zilnic, mii de cetăţen i vin pe la m inistere cu petiţiile
lor şi aleargă de colo pînă colo, din birou în birou, fără
nici un rost altu l decît să tu lb u re elanul de m uncă al
funcţionarilor. O asem enea dezordine nu m ai poate
fi to lera tă . In tra re a publicului în m inistere trebuie
interzisă. Cei care au să se plîngă de ceva, ori să
ceară ceva, să-şi depună cererile la reg istratu ră — şi
în zece zile fiecare îşi v a găsi răspunsul publicat în
M onitorul oficial.
Uşile m inisterelor, fură, deci, zăvorite m arelui p u ­
blic, d ar du p ă două zile A ureanu veni la A rghir:
— F ra te A rghir, am p en tru d um neata cîteva cifre
in stru ctiv e. Ş tii cîte p etiţii prim eşte zilnic m inisterul
de răzb o i? 1.800. Şi m inisterul de interne, 3.700, fără
p refectu ră şi sigu ran ţă. Şi dom eniile, 500. Şi finanţele,
1 .4 0 0 ... Şi aşa m ai departe. D upă socoteala m ea,
a u to rităţile prim esc atîtea p etiţii pe zi, încît M onito­
rul oficial ar treb u i să ap ară zilnic în două m ii de p a g in i!
P e n tru A rghir lucrurile luară u n aspect grandios.
— Două m ii de pagini? făcu el, ex taziat.. Va fi cel
m ai m are M onitor oficial din lum e !
— De acord, frate A r g h ir ! îi răspunse A ureanu.
D ar, te rog să preiei d u m n eata m inisterul de finanţe.
A rghir îngălbeni. în ţelese !
— P ă c a t ! zise el, trist.
D ar, de-a doua zi, se av în tă, cu energie îndoită, în
dom eniul cu ltural.
— De aci în ain te, to ţi în v ă ţă to rii şi to a te în v ă ţă ­
toarele n u m ai au voie să um ble decît în costum
naţio n al !
Speriaţi, în v ă ţă to rii începură să facă in terv e n ţii la
B ucu reşti:
— De unde, păcatele noastre, costum naţional, dacă
nici leafa n u ni se p lăteşte !
— N u v re au să ştiu n im ic ! strigă A rghir. Ţ ara
este ţa ră românească şi cine refuză să um ble în costum

206
 naţio n al nu-i rom în ! . . . Aşa că să v ă p u n eţi costum
naţio n al, dacă v re ţi să nu zb u raţi de la catedră. T oată
lum ea în costum n a ţio n a l! Şi voi şi elevii !
Carol, care sim ţea că A rghir repetă cu aceste cos­
tum e n aţionale istoria cu halatele p etetistelor, îl
convocă pe prim ul său sfetnic:
— D om nule profesor, noi doi sîntem d estin aţi să
facem lu cru ri m ari p en tru ţa ra aceasta. R en u n ţă, te
rog, la costum ele n aţionale !
A rghir re n u n ţă , d ar pe sub seară, ţa r a se trez i cu
u n nou d ecret: to ţi elevii vor p u rta de aci înainte num ai
saboţi de lem n, în loc de opinci sau pantofi.
— De ce sab o ţi, dom nule profesor? l-a în tre b a t
regele.
— P e n tru că se p o a rtă şi în O landa.
— N um ai p e n tru a tît?
— B a nu ! P e n tru că sînt ie f tin i!
— Ieftin i, ieftin i, d ar sînt şi b u n i?
— B uni, sire ! O pereche de saboţi ţin e cît două­
zeci de perechi de pantofi de piele.
P e n tru rege, era un argum ent decisiv: cu saboţii
de lem n nu-i nici o afacere. P rea sîn t durabili.
— N u ! zise el. Or fi saboţii ieftini şi bu n i d ar au
u n cu su r: fac p rea m are zgom ot şi m ai m u lt tu lb u ră
liniştea c l a s e i ! ... R en u n ţă, dom nule p r o f e s o r ! ... Noi
doi sîntem d estin aţi să facem lucruri m ari p e n tru ţa ra
aceasta. N u ne treb u ie s a b o ţi!
A rghir re n u n ţă Ia saboţi, d ar n u re n u n ţă la ideea
de a face niţeluş bine ţării. Aşa că, în plină v ară, decretă
ca de sfinţii P e tru şi P av el să se adune în congres la
B ucureşti, p rem ian ţii tu tu ro r şcolilor prim are şi secun­
dare d in ţa ră . D in considerente de m orală, prim ul
m inistru , care era şi m inistru al educaţiei naţionale,
dispuse ca prem ian ţii de am bele sexe să vină la B ucureşti
înso ţiţi de către p ărin ţi. D ar iar se interpuse A ureanu:
— F ra te A rghire, îi spuse el, au v en it azi la m ine
ăia de la căile ferate, cu o falcă-n cer şi una-n păm înt,
că-i nenorocim ! . . . D acă se ţine congresul, calea ferată
e silită să suspende to a te trenurile de pasageri şi de
m arfă pe o să p tă m în ă . . .
— D e ce?

207
 — P e n tru că n u se p oate altm interi. D upă ra p o a r­
tele p rim ite, nu m ăru l prem ianţilor şi p ărin ţilo r care
a r veni la congres se ridică la şase sute de m ii 1
— Şase su te de m ii?
— Vezi că te m i r i ? .. . Şi apoi, de unde iei b a n ii!
Căzu şi proiectul acesta, d a r neobosita fantezie a
ilu stru lu i A rghir zbură, pînă se opri asupra unei idei
m enite să reînnoiască sp iritu l şcolii din tem elii. Şco­
lile n -a r m ai tre b u i să fie o sarcină p en tru buget. Ele
s-ar p u te a în tre ţin e şi singure.
— C um ? în treb ă A ureanu terib il de in trig at.
— Mai to a te şcolile au te re n u ri libere pe care se
cultiv ă grîu, porum b şi zarzav atu ri. Am d a t ordin
ca de aci în ain te şcolile să n u m ai cultive decît p lan te
m edicinale p e n tru bolile de stom ac, de plăm îni, de
rinichi, de gît, de p iele. . . de to ate. D in vînzarea
buruienilor, şcolile v or cîştiga a tîta , încît să nici nu m ai
aibă nevoie de noi.
A ureanu îşi lu ă capul în m îini, m edită profund cîteva
clipe, apoi rid ică nişte ochi obosiţi la A rghir:
— Ş tii ce, dom nule p ro f e s o r ? ... E u zic s-o lăsăm
în cu rcată !
A rghir o lăsă încu rcată, p en tru că în zilele acelea
i se ivi prilejul să facă niţeluş bine ţă rii, în tr-o ches­
tiu n e m u lt m ai urg en tă. Şase m ii de în v ă ţă to ri şom eri
se adunaseră la B ucureşti spre a li se da p o stu ri în
în v ăţăm în t. A rghir le făgăduise găzduire şi foi de drum
la întoarcere. D ar la B ucureşti, în v ă ţă to rii aflară că
p en tru zece m ii de solicitanţi n u sînt decît o mie o p t
su te de locuri, care şi acelea se d au num ai p rin pro tecţii
şi p rin m isiţi. N eodihniţi, p e n tru că A rghir n u le-a
d a t adăpost — nem încaţi, p e n tru că A rghir n u le-a
d a t de m încare — d esp eraţi, p e n tru că A rghir n u le
dădea p o stu ri — în v ăţăto rii s-au încolonat spontan
şi au pornit-o, cu gîndul să dem onstreze în fa ţa
p alatu lu i.
A rghir, cum a aflat, l-a şi chem at la telefon pe
A u re a n u :
— Ai au zit obrăznicie? îi strigă el în receptor. Să
m i se aducă m ie, în v ăţă to ru l şi m inistrul lor, o ase­
m enea insjultă !

308
 — A d e v ă ra t! confirm ă A ureanu. Au cam în trec u t
m ăsu ra !
— Ba au cam în trecut-o cu m u l t ! strigă şi m ai
re v o lta t A rghir. De aia, te rog: ocupă-te de e i ! . . . D acă
sîntem o ţa ră de ordine, n u înţeleg să fac excepţie cu
în v ăţăto rii. O rdinea-i p en tru to ţi. N u vreau anarhie.
Şi m ai ales n u v reau an arhie în şcoli.
— S-a făcu t, dom nule profesor ! răspunse bucuros
A ureanu, care era, de felul lui, om săritor.
U n scu rt telefon lui S piru M aram ă şi o ju m ă ta te
de oră d u p ă aceea, A rghir avu plăcerea să-l au d ă pe
A ureanu la telefon:
— Alo, dom nule p ro f e s o r... A sculţi? I ţ i d au un
m iliard, b an i ghiaţă, dacă m ai găseşti u n singur
în v ă ţă to r de-ai d um itale pe Calea V ic to rie i!
A rghir răsuflă u şu ra t. î n sfîrşit, cu răb d are, cu
stă ru in ţă , cu energie, a iz b u tit să facă ceva p en tru
ţa ra aceasta !
D esigur că era in ev itabil ca la n ţu l satisfacţiilor pe
care i le d ădea p u tere a de a face niţeluş bine ţă rii, să
fie în tre ru p t de unele m ici neajunsuri. Astfel, într-o
zi, la M angalia, un d e ţa ra îl chem ase să facă plajă,
veni la el o delegaţie de agricultori dobrogeni să i se
plîngă.
— Ne sugrum ă datoriile agricole, dom nule prim
m in istru !
— N u le m ai p lă tiţi 1 le strigă A rghir, căruia cli­
m atu l m aritim îi d ădea rem arcabile im pulsuri dinam ice.
— Ni se p ro testează poliţele !
— L ăsaţi să v i le protesteze ! A m a v u t şi eu poliţe
p ro te sta te p en tru tipografia m ea de la Văleni. A stăzi
nici cei care d au falim ent n u m ai p o t fi b ă n u iţi de fraudă.
T o ată lum ea înţelege că trecem p rin vrem uri grele.
— Am d a t g aju ri şi ipoteci şi băncile ne cer cote
p este p u terile noastre, dom nule prim m inistru !
D om nul prim m in istru izbi c u pum nul în m asă:
— N u le d a ţi nim ic !
Şi fo arte energic, către capul delegaţiei:
— D u-te m îine la B ucureşti şi spune-i m inistrului
de ju s tiţie din p a rte a m ea să dea ordin preşedinţilor
de trib u n ale să am ine vînzările silite şi să le tărăgăneze.

14 —a 12M
309
 Vom discuta chestiunea în prim ul consiliu de m iniştri
şi pînă la deschiderea p arlam en tu lu i vom găsi o soluţie.
— D om nule p rim m inistru, aşa cum s-a găsit un
m ijloc p en tru aju to ra rea bancherilor, nu s-ar p u tea
găsi ceva şi p e n tru noi?
— Ce?
— A sanarea datoriilor !
— Ce asanare, dom nule? izbucni, m înios, prim ul
m inistru. P rin d eţi şi voi cîte u n cuvînt din presă şi-l
fo lo siţi. . . P resa ! . . . Las’ că p u n eu b o tn iţă p r e s e i!
— D ar nici n-am citit gazetele de cînd cu m unca
cîm pului, dom nule prim m in is tr u !
— Bine f a c e ţi! . . . N u v ă lu a ţi după ce spune presa
şi vedeţi-vă de tre a b ă !
— D ar n u o m ai p u tem duce aşa, dom nule prim
m in istru !
— R ă b d a ţi!
— Am p ie rd u t şi răb d area !
— Cine a p ierd u t răb d area, n-are decît să se arunce
în m are !
— D ar sta tu l nu trebuie să ne aju te, dom nule prim
m in istru ?
— S ta tu l? Nici u n cetăţean nu are d re p tu l să ceară
ca sta tu l să-i v in ă în a ju to r !
Şi su b it dezolat, A rghir coborî tonul la cel m ai tris t
d ia p a z o n :
— N u ştiu ce v re ţi de la m ine ! E u nu v ă p o t face
nim ic ! E u n u am decît doi m em bri în guvern: pe
Petrescu-G oleşti şi pe R a h a t ! Ceilalţi sînt ai m aiestăţii
sale regelui. P rin u rm are, eu n u sînt la p u tere cu p a r­
tid u l m eu şi aşa e m ai bine. S uferiţi de cincisprezece
ani şi n u v -a ţi plina nim ănui. Şi acum a îm i cereţi să
re p ar eu lu cru ri stricate în cincisprezece ani?
T o ată discuţia ajunse la urechile regelui care-1 în-
sărcină pe P u iu să-i comunice lui A rghir la M angalia
că a r dori să-l v ad ă cît m ai degrabă.
— Ce e cu declaraţiile de la M angalia, dom nule prim
m in istru ? l-a în tre b a t regele.
— Sire, presa e de vină !
— P oate ! D ar cred că a r treb u i să fii m ai precaut,
ca să nu se dea loc la in te rp re tă ri greşite ! Lum ea nu

210
p rea p o ate înţelege care e diferenţa d in tre « m iniştrii
m ei» şi « m in iştrii re g e lu i» .. .
Cînd se d esp ărţi de rege, A rghir îl în tîln i pe scară pe
Mihail Teianu.
— î ţ i spun sincer, dragă M ihail, îm i sim t pu terea
de lucru zdrobită. T o ată lum ea e îm potriva m ea. D acă
m i s-ar v o rb i lim pede, aş trage consecinţele fă ră nici
o su p ărare ! Te rog, spune-i regelui din p arte a m ea că
am v en it aici, fă ră s-o fi cerut, ca prim m in istru , şi
că sînt g ata să plec ca sim plu profesor A rghir. Şi nu
m ă voi sim ţi scăzut cu nim ic !
Concedie şoferul şi o porni pe jos, cu jobenul în
m înă, să ştie lum ea că nu m ai e prim ul m in istru al
ţă rii. D ar cînd să se apropie de casă, îi veni din urm ă
în goana m are o m aşină:
— D om nule p rim m inistru ! D om nule prim m in istru !
E ra P u iu , care sări jos şi se repezi la A rghir:
— D om nule p rim m inistru, m -a trim is m aiestatea
sa regele ! N u se p o ate ! E mâhnit că v -a ţi p u tu t în ­
chipui că a v ru t să v ă supere ! M aiestatea sa regele
vă iubeşte ! Pe cu v întul m eu de onoare !
 IX

Şi s-au ascu ţit condeiele, şi s-au m uls fanteziile, şi

s-au m igălit frazele, spre a se p u tea scrijeli în cartea
de g ran it a neam ului o nouă şi glorioasă pagină din
istoria re sta u raţiei: principesa Ileana, fa ta cea m ai
m ică a reginei m am e M aria, se m ărită. A ceastă m are
fa p tă regală aducea încă o rază de nădejde în cocioa­
bele şi bordeiele a m ilioane de m uncitori şi ţăra n i.
Ilean a, m icuţa n o astră Ileana, se va aşeza, cu aju to ru l
lui D um nezeu, la casa ei. Şi te pom eneşti că v a avea
şi copii ! De necrezut ! Mai ieri era n u m a i.. . ia, a t î t ic a .. .
şi ac um a, uite-o m ireasă ! Doam ne ! Cum trece vrem ea !
Şi scriau tru b ad u rii că în castelul Peleş care « apare
în n o ap te ca un ad e v ăra t p a la t de basm ră să rit din
b agh eta unei zîne», m usafirii n-au fost to ţi de-un fel

212
ci de d o u ă: unii care, p rin prezenţa lor, făceau o plă­
cere m ai m are familiei regale — şi alţii, o plăcere m ai
m ică şi că m usafirii care făceau familiei regale o plăcere
m ai m are au fost conduşi de-a d reptul în sufragerie.
Cît de frum oasă era sufrageria aceasta, cronicarii ziceau
că, oricît ta le n t a r avea, le-ar fi greu să descrie. A tîta
p u teau sp u n e: că-ţi lua ochii. E ra, cum se zice, o « fe­
erie». P ereţii erau acoperiţi cu lam brisuri, sau tăblii
de ste ja r scu lp tat. In m ijlocul mesei se afla o fîn tîn ă
în m in iatu ră a pîrîului Peleş, care « ţîşnea în susur cris­
talin şi n ead o rm it» , stropind cu picurii săi o m ică gră­
dină de « roze japoneze roşii». Cît despre arg in tăria
şi cristalurile de pe mese, cronicarii spuneau că « erau
u n tab lo u cum nu se vede des».
D ar tabloul acesta pălea pe lîngă celălalt tablou
al însuşi dineului regal. P en tru a-1 p u tea cuprinde în
ansam blu, cîn tăreţii bogăţiei regale fură îngrăm ădiţi
în tr-u n colţ, de unde p u teau adm ira în voie, stînd în
picioare şi înghiţind în sec, viteza şi a rta cu care dis­
p ăreau pe nobilele gîtlejuri princiare şi ducale, sand­
vici urile, p ateurile, peştii, raţele, găinile, curcanii, sticlele
de vin, şam panie, coniac şi cîte se vor m ai fl găsind prin
pivn iţele şi căm ările palatului.
D ar în tim p ce fam ilia regală şi oaspeţii ei de m îna
întîia beau şi m încau, nici oaspeţii de m îna a doua nu
stătea u degeaba. Se plim bau la etajul întîi şi al doilea
al p alatu lu i, îşi zîm beau fericiţi şi se bîrfeau cordial,
răcorindu-şi gîtlejurile şi nădufurile cu oranjadele ser­
v ite de valeţi, copios, în pahare to t de cristal, d ar de o
calitate inferioară cristalului de la m asa regală. Deocam ­
d a tă , convorbirile sînt discrete. T oţi aştea p tă ca m asa
din ju ru l fîn tîn ii să se term ine şi ca prim ul vals să în­
ceapă. Doam nele, dom nişoarele, ofiţerii, pînă şi m uzica
regim entului de gardă, « fream ătă în surdină», cum zic
istoriografii acestei nopţi n e u ita te ,« în aştep tarea sem na­
lului» . Domnii în v îrstă se m ărginesc să tran sp ire în
gulerele lor, făcînd com plim ente cuconiţelor care sînt
superbe în toaletele lor. U na p o artă o rochie « ca p e­
ta la unei roze pale», alta « a rechiziţionat o p a rte din
azurul unei n o p ţi senine, p en tru a-şi confecţiona cea
m ai m odernă ro b ă » , a tre ia « e re m a rca tă p rin to aleta

213
 ei de velours chiffon rouge pom peien b ro d a t cu
negru » . . .
î n sfîrşit, u ltim u l to a st la m asa regală a fost ro stit
şi u ltim u l m usafir s-a rid ica t de pe scaun. Musafirii care
au m în cat şi cei care n -au m încat se p o t am esteca în tre
ei: sem nalul a fost d a t ca valsul să înceapă, grupele
să circule m ai liber şi conversaţiile să n u se m ai facă
în şoaptă. Z arvă este destulă. Veselia e m are. D ar cel
m ai vesel şi m ai ag ita t d in tre to ţi este P u iu . E x trem
de dinam ic, P u iu apare şi dispare, ca un director de
circ, în tr-u n frac b leu, b ro d a t în frunze de stejar din
fire de au r şi în p an talo n i gri deschis, care constituie
noul lu i costum de cerem onie, după m odelul desenat
de însuşi regele Carol.
D eodată, apare în m ijlocul m usafirilor, m ireasa,
care, în rochia ei de u n roz abia colorat, « în aintează
surîzătoare, u rm a tă de im perialul ei m ire». D upă tîn ă ra
pereche, vine regina M aria, îm podobită cu au ru l b ro ­
deriilor, cu b riliantele decoraţiilor şi cu perlele ei. în
u rm a reginei ap ar în d a tă şi p ă rin ţii m irelui, surorile
m iresei, verii şi verişoarele din casa de H absburg şi
casa de H ohenzollern. N um ai tîn ăru l rege al ţă rii n u e
încă p rezent. S tă de vo rbă în tr-o galerie de lingă sală,
cu A rghir, care, cu p iep tu l plin de stele şi cruci rom îne
şi străin e, îi spune:
— Sire, -să n u fii p rea îm bielşugat în am ab ilităţi
fa ţă de D acu şi ai lui. A sta rog pe m aiestatea ta ! N u
p en tru m ine, sire, care sînt în serviciu com andat şi
g ata oricînd să plec, ci ca să n u se creadă că regele a
c a p itu la t în ain tea celui m ai îndrăzneţ.
în g rijo rarea lui A rghir era în d re p tă ţită . D acu, om ul
care acum u n an l-a p ărăsit pe rege sub p re te x tu l că
n u v re a să stea sub papucul R oşcatei, se afla astăzi
p rin tre m usafirii lui. F ără rem uşcări şi fă ră ruşine.
A nul tre c u t, a tr în tit uşa şi s-a lă u d a t că e in tra n si­
gent. T ră d a t de m em brii guvernului său, a plecat în
stră in ă ta te şi s-a lă u d a t că-i intransigent. D upă plim ­
b are, s-a în ap o iat în ţa ră şi s-a lă u d a t că e intransigent.
Şi a re p e ta t a tîta că e in tran sig en t şi in tran sig en t, că
s-au su p ărat şi cei de la Capşa, care au sărit, în tr-u n
glas:

214
 — D ar cine-1 în trea b ă ?
A bia atu n ci a sim ţit D acu că ar tre b u i ceva nou
— şi, ca să fie ia r în centrul de aten ţie a lum ii, şi-a
d a t dem isia de la şefia p artid u lu i, care a tre c u t în m îna
lui Ju g ăn a ru .
Cel m ai fericit era Crai-Voievod. De Ju g ă n a ru p u ­
ţin îi p ăsa. P e J u g ă n a ru îl v a p u te a da oricînd în lă­
tu ri. Cel care-i s tă te a în cale era D acu. Şi acum a scapă
de el. T otuşi, Crai-Voievod se m ai tem ea: cine ştie !
P o ate că se m ai răzgîndeşte fratele D acu ! Ca să fie
m ai sigur, Crai-Voievod, care cunoştea încăpăţînarea
am icului său, se gîndi să i-o în tărite. îş i aran jă, deci,
o m oţiune din p a rte a p artid u lu i, precum că dem isia
lui D acu este respinsă — şi alergă cu ea la B ădăcin.
— F ra te Iu lian e, degeaba ! N u te lăsăm ! T u îţi dai
dem isia uşor. D ar pe noi cui ne laşi? N u m erge ! Dacă
tu pleci, e ca şi cum ne-ai tă ia c a p u l! . . . Să ş t i i ! . . .
D acă te încăpăţînezi în dem isie, plec şi eu din p a rtid !
Întîm ple-se ce s-o în tîm plă ! E u n u m ai vreau să ştiu
de nim ic. D acă fratele D acu crede că poate lăsa ţa ra
pe m îna b an d iţilo r, de ce n-aş crede-o şi eu, care nu
sîn t decît u n vierm e pe lîngă e l ! Aşa că, te rog îm pacă-te
cu regele şi vino în a p o i! I ţ i ju r că B agradian are drep­
ta te cînd spune că n u treb u ie să facem u n drapel din
fustele u n ei m uieri ca R oşcata !
D acu se u ita la fratele A lexandru şi se gîndea:
T îlharul ăsta v rea să m ă îm pingă la p ăc at şi să m ă m enţin
în dem isie. De aia stăru ie el a tîta să ră m în : ca să m ă
silească să plec cu to t dinadinsul. Bine !
îş i trecu m îna p rin guler şi-i răspunse lui Crai-
V oievod:
— Scum pe Alecule, dacă n-ai fi tu , ci altul, l-aş fi
ap u c at de gît şi l-aş fi d a t afară. D ar fiindcă eşti t u . . .
fie ! M ă-m pac !
Seara, D acu povestea nepotului său R om ulus Sto-
ilă:
— Noroc că am a v u t în casă nişte valeriană, a lt­
m in teri cine ştie dacă fratele A lexandru m ai ieşea din
leşin !
A doua zi, regele află prin oficiul unor p rieteni co­
m uni că D acu v rea să se îm pace — şi-l pofti la n u n tă.

216
P rin urm are, A rghir avea de ce b8 fie necăjit — şi regele,
care-1 înţelegea bine, ţin u să-l liniştească:
— Te rog să ai încredere în m ine, dom nule profesor 1
Voi p ăstra m ăsura. Aş vrea num ai ca partidele trim ise
în refacere să nu răm în ă în ra p o rtu ri rele cu m ine. Cine
ştie ! P o ate să m ai am cîndva nevoie de ele.
în g rijo rarea lui A rghir se transform ă în panică.
— Sire ! zise ilu stru l profesor, cu u n tre m u r în glas.
Schim bări de guvern ar face ţa ra ridicolă. A sta n-o
spun p en tru m ine. E u sînt g ata să plec şi să u it ce am
sacrificat şi voi fi oricînd g ata de noi sacrificii. V iaţa
m ea este în ch in ată p atrie i şi tronului.
Regele îşi re p e tă asig u rările:
— D om nule profesor, te rog să ai încredere în m ine !
— Sire, iau act de cuvîntul regal. V reau, to tu şi,
să-ţi atra g a te n ţia că, m ai adineauri, D acu a declarat
cuiva că a v en it ia n u n tă cu colanul ordinului F erdinand,
d ar că şi l-a pus în silă !
Se inclină şi se retrase, p en tru că în acest m om ent
urca scările D acu, grav, cu privirea fixă şi ştearsă,
şi cu sclipitorul colan al ordinului F erdinand de gît.
D upă ce-şi ro sti felicitările de rigoare, D acu începu
să se scuze fa ţă de rege:
— A fost o neînţelegere, s i r e ! M -am sim ţit re al­
m ente bolnav şi treb u ia să-m i v ă d de săn ă ta te. N u­
m ai d in m otivele acestea m -am v ă z u t silit să m ă
retrag .
— D ar acum sper că te-ai fă cu t sănătos, dom nule
D acu ! îi răspunse, regele, am abil.
— M ulţum esc ! Mă sim t ceva m ai bine. De aceea
aş v rea ca m aiestatea v o astră să-mi acorde o au d ien ţă
p en tru a-i p u te a da explicaţii m ai detailate. E necesar !
— Cu plăcere, dom nule D acu ! D ar asta s-ar p u tea
num ai peste o zi-două. A cum a trebuie să ne v e se lim !
A rghir, care coborise şi-l pîndea pe D acu, cînd văzu
că discuţia se prelungeşte, începu să se plim be furios
în fa ţa scării. P e n ea şte p tate, T ra ia n S ăpunaru îi ieşi
în a in te :
— Ce faci, dom nule profesor?
D ar cînd văzu că A rghir îşi are ochii înfipţi în b a l­
con, S ăp u n aru ad ău g ă:

216
 — D a ! De douăzeci de m inute îl ţin e pe m aiesta­
te a sa în loc şi nu-1 lasă să coboare 1
A rghir spum ega.
— E ste in to le ra b il! A sta e re a creştere ! Cum îşi
perm ite !
In acest m om ent, T raian S ăpunaru îl văzu p e Gă-
nescu, p rim aru l C apitalei şi se lu ă du p ă el:
— G ănescule !
L a cîţiva paşi m ai încolo, p rim aru l se opri şi-l prim i
pe S ăp u n aru cu u n zîm bet vesel:
— Ce? N u cum va tra te z i in tra re a t a în guvernul
lui A rghir?
S ăp u n aru se scu tu ră cu scîrbă:
— în ţeleg să m ă înec în tr-u n ocean, d ar n u in tr-u n
lighean !
Regele coborî, în sfîrşit, trep te le , u rm a t de aghio-
ta n ţii săi şi se v ăzu în d a tă în co n ju rat de to ţi şefii po­
litici, din guvern şi opoziţie, care, o d ată cu felicitările,
găsiră cu v întul p o triv it să-şi exprim e devotam entul
lor n eţărm u rit p e n tru tro n şi dinastie. Regele-i cuprinse
dintr-o p riv ire pe to ţi şi găsi că n-are de ce să se plîngă.
T o ţi ăştia sînt, în tr-ad ev ăr, cu tru p şi suflet p en tru
dinastie şi tro n . T o ţi sîn t carlişti ! î n acest an de cînd
se găseşte el la dom nie, to ţi ăştia s-au b ă tu t în tre ei
p en tru a stabili ad ev ăru l: care e m ai carlist decît celă­
la lt ? Care iubeşte pe rege m ai m ult ? Care a suferit p en tru
rege m ai m u lt, cînd a fost în exil şi care a lu p ta t p en tru
rege m ai m u lt ca să-l readucă în ţa r ă ? Şi cînd îi auzi,
n u era unul să nu fi fost, încă de la 4 ianuarie 1926,
p en tru rein teg rarea lui Carol în d rep tu rile lui de m oşte­
n ito r ! Şi aceşti şefi politici se acuzau reciproc de opor­
tunism , se luau de p iep t în tre ei, se provocau la duel,
trăgeau m înioşi cîteva gloanţe în v în t, d ar nu se îm păcau,
ci se ciorovăiau m ai dep arte, apărîndu-şi cu înverşunare
fiecare m ilim etru din poziţia pe care sperau că au cîşti-
gat-o în inim a regelui. T otuşi, cînd i-a chem at regele
aici, să se bucure îm preună cu el că se m ărită m icuţa
Ilean a, to ţi au înţeles că dacă se iveşte un prilej a tît
de fericit să depună încă o d ată inim a lor la picioarele
tro n u lu i, face ca to ate neînţelegerile d in tre ei să fie
su sp en d ate u n m o m e n t!

217
 Gîndea şi regele la fel. P e n tru u n m om ent, face !
P e n tru u n m om ent e foarte am u zan t să-i v a d ă pe to ţi
îm preună, cum îi cerşesc u n cuvînt, ori u n zîm bet, ori
m ăcar o privire ! U n m om ent îm preună, nu-i nici o
prim ejdie ! Mîine se v or sfîşia din nou în tre e i ! A sta
depinde de el, n u de e i !
A rghir, însă, care stă te a deoparte, n u era de aceeaşi
părere ! Regele face o gravă greşală că dă m îna cu ase­
m enea b a n d iţi! N işte lichele ! N işte politicieni scîrnavi !
Nişte im postori m iz e ra b ili! B ine a spus cine a spus că
tîlh arii ăştia nu sînt decît nişte carolingieni m urdari, nu
c a rliş ti! Carolingieni, d a ! . . . T o ţ i ! . . . şi D a c u ... şi
J u g ă n a ru . . . şi M uică. . . şi N e a ţă . . . şi S ă p u n a ru . . .
t o ţ i ! . . . E i, c a rlişti? . . . D acă ei sîn t carlişti, atunci
ce este el, care l-a crescut pe Carol, l-a în v ă ţa t, l-a servit,
a m uncit p en tru e l . . . şi-a je rtfit liniştea şi m unca lui
de sa v a n t de la Văleni, ca să-l aju te pe Carol, pe regele
lui, care este num ai al lui şi n u al acestor nem ernici
care v or să i-1 sm ulgă din b ra ţe ! A ceşti ticăloşi fac to t
ce p o ate scorni fantezia lor carolingiană ca să-l înlăture
de la p u tere ! B ag rad ian zice că guvernul A rghir este
o « com binaţie a b raca d ab ra n tă » . Ju g ă n a ru susţine că
guvernul lui a r fi « o b aracă» . D octorul B ra tu îl face,
p u r şi sim plu, « aiu rit» ! î i m ănîncă invidia şi spaim a.
D acă ex p erienţa guvernului său de tehnicieni v a izbuti,
partid ele lor v o r deveni de prisos ! Şi asta îngrozeşte
pe aceşti p a r a z iţi!
U n v alet se apropie în grabă de A rghir:
— E xcelenţă, şeful dum neavoastră de cabinet a
v en it acum a de la B u c u re ş ti! Trebuie să v ă v ad ă
u rgen t.
A rghir n u p u tea înţelege cam ce cau tă şeful lui de
cabinet aici, d a r m ereu cu team a că ar p u te a să i se
întîm p le ceva, fugi afară.
— E xcelenţă, îi zise şeful de cabinet. Am fost trim is
de dom nul secretar general. V-am adus corespondenţa
m inisterului !
P rim u l m in istru se însenină. Care v a să zică, asta
era. C orespondenţa ! î i ieşise cu to tu l din m inte. Ieri,
cînd a plecat din B ucureşti spre Sinaia, dăduse dispo­
ziţii ca nim ic din corespondenţa prezidenţiei şi a m inis­

218
teru lu i in stru cţiei publice să n u se rezolve fara el — şi
să-i fie trim isă, to a tă , aici, spre sem nare.
— Bine ! întinse el m îna, crezînd că şeful de cabinet
o are în servietă. Dă-m i-o !
— Excelenţă, m ă ie rta ţi ! îi răspunse, je n a t, func­
ţion aru l. î n două zile, s-a ad u n at. Am adus zece saci.
— Zece saci ?
în su şi A rghir era îngrozit. Cum sa se apuce acum a,
în m ijlocul n u n ţii, să semneze zece saci de corespon­
denţă ? S-ar m ai su p ăra regele !
— Ia-o şi du-o înapoi la B u c u re ş ti! h o tărî el. O
rezolv m îine.
Şi se înapoie repede în salon, unde se ciocni faţă-n
fa ţă cu A ureanu care se plim ba cu ta tă l m irelui, bă-
trîn u l arhiduce Salvador. A ureanu îl recom andă pe
A rghir:
— D um nealui este dom nul A rghir, prim ul m inistru
al ţ ă r i i !
E ra p o ate p en tru a zecea oară de cînd A rghir îi era
reco m an d at arhiducelui, care, surd, îşi duse m îna, pilm e,
la ureche şi-l în tre b ă :
— S în teţi din B ucureşti?
— N u ! răspunse grav, prim ul m inistru. S înt din
B otoşani !
— A tunci ce c ă u ta ţi la Sinaia ?
U n g azetar străin îl abordă cu îndrăzneală pe A rghir,
care era m u lţu m it că în felul acesta n u m ai treb u ia să
dea arhiducelui nici o explicaţie.
— D om nule p rim m inistru, o declaraţie scurta !
A rghir redeveni om ul faptelor:
— Scrie ! D orim să avem relaţiile cele m ai bune
cu to ţi vecinii. Cu R usia, însă, lucrul este im posibil.
Rusia* e bolşevică. D upă opinia m ea, cea m ai m are slă­
biciune a bolşevism ului stă în aceea că se întem eiază
pe m arxism .
M ărunţelu, care-1 însoţea pe gazetarul străin, in te r­
veni :
— A ţi v ăzu t ziarul m eu de azi?
— Mă ierţi, n-am a v u t tim p ! Ce ai scris ?
— Cer încadrarea com unism ului în codul penal,
ca un delict de d rep t comun.

219
 — F o arte bine, fo arte bine ! Te rog să trec i pe la
m ine să m ai vorbim !
U n alt grup de ziarişti îl înconjura în acest m om ent
pe rege, care dădea lăm uriri asupra străjeriei:
— D e unde a ră să rit nevoia de a crea această m iş­
care, cred că este uşor de ghicit. E a este o u rm are a
războiului. T ineretul n ostru creşte fără nici un ideal.
Cu străjeria v reau să îm plinesc acest gol. Scopul s tră ­
jeriei este edu caţia cetăţenească şi m orală a tineretu lui.
D eviza străjerului este:« C redinţă şi m uncă p en tru ţa ră şi
rege». D in organizaţia străjerilor trebuie să facă p arte
obligatoriu to t tin eretu l de la şapte la optsprezece ani.
— E ste ceva în genul organizaţiei ita lie n e « B alilla»?
în treb ă un ju rn alist.
— Nu ! S trăjerii n u seam ănă cu « B a lilla » , deoarece
n u sîn t form aţiuni cu spirit m ilitar. Nu sînt asem ănă­
to are nici cu « H itlerju g end», căci nu se face la străjeri
politică. V reau să feresc tin ere tu l de politică de p a rtid ,
p en tru că v reau să d au ţă rii un tin e re t sănătos. P en tru
aceasta m uncesc optsprezece ore pe zi şi duc v ia ţa cea
m ai austeră. C urtea Rom îniei este una din cele mai severe
din E uropa. V iaţa m ea e lipsită de veselie. Cînd ofer
u n dineu, dom nii în frac sau în uniform ă vorbesc to t
tim p u l despre problem e grave la ordinea z ile i.. . N u-m i
pierd niciodată răb d area şi curajul. îm i cresc fiul spre
a face din el u n suveran dem ocrat. îm i iubesc m eseria
de r e g e .. . Vă rog 6ă m ă ie rta ţi !
Şi se retrase în tr-u n colţ cu Gănescu, prim arul ge­
neral al C apitalei, care-1 aştep ta. Nu trecu ră nici două
m inu te şi doctorul B ra tu se apropie de M uică şi de
doctorul Gherlescu.
— Ăia doi, le zise el, a ră tîn d spre rege şi G ănescu,
vorbesc ceva despre uzinele com unale. . . Am auzit o
c ifră : 30 de m ilio an e. . . P o ate ştiţi voi ce-o fi asta ?
Sum a to ta lă a concesionării uzinelor către am ericani,
sau num ai com isionul?
— C om isionul! făcu Muică, sec.
D octorul B ratu îl apucă pe Muică de b r a ţ:
— Uite-1 !
Şi i-l a ră tă pe generalul Florescu, care trecea discu-
tîn d aprins cu doam na P rykopp.

220
 — In v e n ta to ru l b a tis te i! m orm ăi Muică.
Şi tu strei se u ita ră , cu acelaşi zîm bet de dezgust
şi de ură, du p ă generalul Florescu, care, deşi num ai
de tre i luni com andantul jandarm ilor, îşi stabilise faim a
de in v en tato r al b atistei. De în d ată ce a fost chem at
în fru n tea jan d arm ilo r, generalul a v en it la rege foarte
a la r m a t:
— Sire, ja n d a rm ii n-au b atiste !
Regele, care era in fo rm at că ta tă l lu i P uiu este p er­
fect teafăr, îl ascultă cu interes:
— Şi ce p ro p u i?
— Să le furnizăm de u rg en ţă b atiste. Vor fi b atiste
în scop e d u c a tiv . . . Cu p o rtre tu l m aiestăţii voastre 1
F iecare cîte o b a tistă . O bligatoriu. T rei sute lei bu cata.
Le reţin em ban ii d in leafă.
— A sta cît face ?
— Douăzeci şi un u de m ilioane.
— N e t?
— N et, s i r e ! R ăsp und e u ! Douăzeci şi u n u de
m ilioane.
— Şi cînd îi v ă d ?
— M îine !
B asm alele av u ră u n dublu succes: unul economic
şi altu l psihologic. Cel econom ic: se vindură to a te ,
p înă la una. Cel psihologic: a în tă rit prestigiul ja n ­
darm ilor în ochii ţăran ilo r. Cînd se a ră ta jan d arm u l
pe la ţă ra n i să-şi scoată costul cu plusul reglem entar,
îi flu tu ra b atista pe sub ochi.
— Mă, Naie, zi: neam de neam ul tă u a v ă z u t o
podoabă ca a s ta ?
Ţ ăran u l se u ita la cîrpa vopsită, d a r nu-şi dădea
seam a ce-o fi:
— O casîncă?
— Ne I
— O b ro b o ad ă?
— Ne !
— P ăi ce-o fi, don’ ja n d a r?
Jan d a rm u l desfăşura b atista în to a tă întinderea
ei şi-i a ră ta ţăra n u lu i p o rtre tu l lui C arol:
— Ă sta ştii cine e ?
— Cine?
 — V odă !
Şi ţîţîia ţă ra n u l din buze a m irare ! Vodă pe pînză !
M are m inune !
— Şi la ce-o fi b u n ă a sta ?
— Uite la ce ! zicea jandarm ul.
Şi apucînd b a tista cu am bele m îini îşi sufla nasul
în ea.
— Ai v ă z u t? A sta e !.« . B asm a ! Şi num ai eu am
voie s-o p o rt, b ă ! O rdin de la stăpînire ! . . . N um ai
ja n d a r m ii! A uzi?
Ţ ăran u l era zăpăcit. P ăi jan d arm u l ăsta trebuie să
fie m are al naibii, dacă îndrăzneşte să-şi sufle nasul
d rep t în obrazul lui vodă ! Şi abia de m ai îndrăznea să-i
spună:
— T are frum os, do n ’ja n d a r !
— Hehei, s t a i ! Că o să fie şi m ai frum os cînd o
să scoţi b iştarii pe ea !
— Eu?
— P ăi tu !
— D a’ ce am e u . . . c u . . .
— Cum, m ă? holba jan d arm u l ochii la ţă ra n . Vodă
nu-i vo d ă al tă u ?
— E ste, don’ ja n d a r !
— P ăi dacă este al tă u , ce-ai vrea, m ă? Să plătesc
eu p e n tru tin e ?
D ar din afacerea aceasta, regele s-a ales la urm ă
cu u n m are necaz: adică de ce să cîştige jan d arm ii
de pe u rm a b atistelo r m ai m u lt decît el? Ca să se conso­
leze, întinse cum părarea obligatorie a batistelor p a tri­
otice, asupra în treg ii arm ate şi a poliţiei.
Cam asta trecea p rin m intea celor tre i şefi politici
laolaltă, care, fără să vrea, asistară la o discuţie fulger
în tre A rghir şi Curelea de la Democratul ro m în :
— D om nule preşedinte, este vorba de vreo schim ­
bare de guvern ?
în c ru n ta t, A rghir îi răspunse:
— D acă aş cădea eu, s-ar reîntoarce j a f u l !
— D ar ce e cu pîinea, dom nule prim m in istru ?
— Care pîin e? făcu A rghir, convins că acest ju n e
îşi perm ite o necuviinţă.
— Se plînge lum ea că s-a scum pit pîinea !

22 2
 A rghir se m ai linişti. Junele e un om la locul lui.
— H a b a r n-am ! zise el. Cum aşa ?
— Aşa cum v ă spun, dom nule prim m inistru ! Ca
să-şi m ărească in trările, m inisterul de finanţe a pus
pe pîine u n tim b ru pe care să-l plătească b ru tarii,
fă ră să urce p re ţu l pîinii. Şi b ru ta rii se supun. Plătesc
tim b ru l, fă ră să urce p re ţu l pîinii, d ar ca să-şi scoată
paguba — scad d in g reu tatea pîinii.
— Ce v o rb eşti? se m inună A rghir. Şi scad, cu cît?
— Cu vreo 4 0 % . Aşa că pîinea de u n kilogram cîn-
tăre şte n um ai şase sute de gram e !
A rghir a r fi re ţin u t ultim ele cuvinte ale lui Curelea,
dacă n -a r fi auzit glasul regelui pe aproape. în to arse
capul şi-l v ăzu pe Carol cum se silea să se facă înţeles
de arhiducele Salvador. A rghir făcu doi paşi spre
suveranul său, care-1 recom andă din nou cuscrului
im p erial:
— E ste prim ul m eu m inistru, dom nul A rghir.
S alvador se în ălţă în vîrful picioarelor şi, fă ră să-şi
deslipească, u n singur m om ent, m îna de la ureche,
îl în tre b ă :
— S în teţi d in B ucureşti?
— N u ! D in B o to şa n i!
— A tunci ce că u ta ţi la S inaia?
O ricît de scu rtă fusese conversaţia, Carol av u des­
tu l tim p să dispară. N um ai cu greu A rghir îl p u tu
descoperi stînd de vorbă cu generalul P rezan. Tre-
m urîn d de enervare, A rghir îl pîndi pe suveran aproape
u n sfert de oră — şi cînd văzu că regele este ia r liber,
îi tă ie d ru m u l:
— Sire, faceţi bine că-1 p re g ătiţi pe P rezan p en tru
prezidenţia consiliului. N u-i bine să vină nepreparat.
Regele p ro testă cu u n aer de adîncă m îhnire.
— A buzezi de prieten ia m ea. Mă doare !
Şi-i veniră lacrim ile în ochi. II durea. A r fi v ru t să
se scarpine. L a rîn d u l său, A rghir, em oţionat şi recu­
noscător, a r fi v ru t să săru te m îna regelui. D ar nigi unul,
nici celălalt n u p u tu ră da curs sentim entelor lor. E ra
p rea m u ltă lum e. F ără u n cuvînt în plus, regele trecu
pe lîngă A rghir şi-i şopti lui P u iu :
— Caută-mi-1 în d ată pe A ureanu !

223
 A ureanu fu găsit repede şi adus regelui, care, fă ră
nici o introducere i se adresă, m înios:
— Ce vrea om ul ăsta de la m ine, dom nule? îm i
vine să-m i iau lum ea-n cap ! . . . Ce fac cu el?
M inistrul finanţelor şi internelor prim i cuvintele lui
Carol cu un zîm bet d iscret de com pasiune. Ce om com­
plicat, regele ! . . . î i cere lui, să-l scape de A rghir, deşi
n -a r v rea să scape de el. D acă există în sufletul regelui
vreu n locşor, fie el cît de m ititelu ţ, pen tru prietenie,
acela era rezerv at lui A rghir. Regele ţin e la A rghir,
p en tru că-1 leagă de el am intirea anilor cînd A rghir
fusese profesorul său. A rghir îl im presionase pe atunci
p rin s ta tu ra lui, p rin b arb a lui neobişnuit de m are şi
p rin seriozitatea cu care-i povestea atîte a şi atîte a anec­
dote cîteodată sărate, d a r to td eau n a nespus de pipărate.
A rghir era însăşi copilăria lui. Şi asta Carol n u şi-o p u tea
sm ulge din inim ă. T otuşi, ră b d are a lui era pusă la o
prea grea încercare. D ezinteresat îl iubea num ai pe p ro ­
fesorul A rghir, n u şi pe prim ul m inistru A rghir. De p ri­
m ul m in istru A rghir îl lega exclusiv interesul. Avea nevoie
în capul guvernului de un om ca A rghir: confuz, anarhic,
fă ră v o inţă, lip sit de orice sim ţ politic, străin de cele m ai
nevinovate problem e de s ta t, fantezist, capricios şi
setos de onoruri. D ar n iciodată Carol n u şi-ar fi închi­
p u it că poate fi cineva a tît de confuz, a tît de anarhic,
a tît de lip sit de orice sim ţ politic, a tît de străin de cele
m ai nevinovate problem e de s ta t, a tît de fantezist,
a tît de capricios şi a tît de setos de onoruri. N um ai
pozne şi pozne, că au început să v in ă în ţa ră ziarişti
de peste ocean, în m od special să-l cunoască pe prim ul
m in istru A rghir, despre care au auzit că este o ap ariţie
bizară, cu to tu l exotică, u n fel de Mussolini cu b arh ă,
care-şi dă dem isia de p a tru cinci ori pe zi şi care, în tre
dem isii, e foarte sen tim ental şi-i deranjează pe to ţi de
la trea b ă. Şi asta a în ceput să-l cam obosească pe Carol.
A ureanu înţelegea: Carol a r vrea, d ar n -ar vrea să se
d esp artă de profesorul A rghir.
— Sire, glum i el, a r fi bine ca A rghir să v ă acorde un
m ic concediu !
— E x a c t ! zîm bi Carol, m ai bine dispus. Cred că-1
m erit I

884
 — D in plin, sire !
— A tunci?
— O soluţie a r fi, sire ! T rebuie să v ă m ărturisesc
că nu este im provizată şi n u vine de la m ine. D ar îm i
surîde d in m otive egoiste, p en tru că şi eu sim t nevoia să
m ă odihnesc niţel.
— E i, hai, să te-a u d ! făcu regele, nerăb d ăto r.
— M inistrul F ra n ţe i m -a în tre b a t aseară dacă A rghir
a r p u tea fi ru p t de la im portantele lui tre b u ri de s ta t,
spre a se duce la P aris.
— P e n tru ?
— P e n tru o chestie care n u p oate decît m ări gloria
ţă rii: F ra n ţa are de gînd să-i deceam ă prim ului m inistru
al n o stru diplom a de doctor honoris causa al universi­
tă ţii din P aris. A sta o să-i ia lui A rghir cel p u ţin zece-
cincisprezece zile.
Regele ex u ltă:
— Zece-cincisprezece z ile ? .. . Să p le c e .. . Să plece
im e d ia t! . . . L a P a ris . . . în S u m a tra . . . în H onolulu. . .
în F ilip in e . . . oriunde o fi num ai să m ă lase în pace
cîtăv a vrem e. N u m ai pot. M ereu îm i scoate ochii cu
sacrificiile lui şi m ereu trebuie să-i fac declaraţii de d ra­
goste !
Apoi, serios:
— Ş tii ce-mi vine să cred? Că A rghir ăsta nu-i to t­
deauna confuz ! Ştie că am nevoie de u n zăpăcit ca e l . ..
şi cu zăpăcelile lui m ă şantajează !
A ureanu rîse:
— D ar noi n u sîntem zăpăciţi, sire !

Cînd se lum ină de ziuă, A rghir ieşi din com partim ent.
E ra fericit. Deşi era prim m in istru al R om îniei şi deşi
se afla pe terito riu l rom în, p u te a să se plim be liber
pe culoar şi să se a ra te la fereastră în voie. N u se m ai
sim ţea ca acum zece zile, cînd cu acelaşi tre n părăsea
ţa ra , pe ascuns, p itit în vagon, cu perdelele trase, ca
u n h o ţ u rm ărit de poliţie ! . . . Să se ascundă în propria
lui ţ a r ă . . . De c e ? . . . De frica duşm anilor? N u ! Şi aici

15 - c. 1223
■225
 e n e c a z u l! D acă s-ar tem e de liberali, m ă rog ! N-ai
avea de ce să te m iri ! D acă s-ar tem e de n eţişti, ia r ar
fi fo arte firesc ! . . . Sau de n aţio n al-ţărăn işti ! . . . Cel
p u ţin ăştia sîn t adversarii lu i m ărtu risiţi, care, din orice
fac o arm ă îm p o triv a lui. D ar să se team ă de proprii lui
colegi din guvern, care abia aştea p tă să-şi în to arcă el
capul ceva m ai încolo, ca să-l m ănînce de viu, asta num ai
la noi, în B alcani, se p o ate întîm plă. Şi to tu şi, aşa este.
Cu frică a tre b u it să plece la P aris. P e ascuns. Să n u afle
nim eni, nim eni. Şi să n u afle m ai ales am icul şi locţii­
to ru l său, A ureanu. Şi doar se avea bine cu el. L una
tre c u tă cînd m ajo rităţile p arlam en tare l-au sărb ăto rit
pe A ureanu, a v en it şi A rghir de la Văleni la banchet,
ca să sp u n ă:
— Ne-am cunoscut tîrziu , d ar cînd ne-am cunoscut
ne-am strîns mâinile şi cînd doi boieri îşi strîn g mâi­
nile, este de-ajuns.
L a care A ureanu i-a răsp u n s:
— S înt a tît de m işcat de gestul de prietenie al lui
A rghir care a v en it special p en tru m ine de la Văleni,
încît m ă sim t aproape um ilit.
E ra u , aşadar, b u n i prieteni. î i plăcea, desigur, lui
A ureanu să-i arunce cîte o săgeată. D acă cineva îl în ­
tre b a , de pildă, ce părere are despre situ aţia politică,
A ureanu în d a tă îl trim ite a la A rghir:
— A dresează-te lui A rghir. E u n u m ă ocup de poli­
tică. S înt prea ocupat p en tru aceasta.
Sau îi a ran ja lui A rghir o presă pro astă. Ca m inistru
de finanţe şi ca m in istru de in tern e avea fonduri, aşa
că p u tea d icta piesei să-l laude pe el şi să-l ia peste
picior pe A rghir. D ar în to td e au n a lucrurile se aran jau
frăţeşte, cu lacrim i şi îm b răţişări — p en tru că A ureanu
era u n bu n p a trio t. U n boier. U n ad ev ărat boier. Ca
m i n i s t r u de in tern e, avea tre i subsecretari de s ta t, trei
secretari generali şi paisprezece şefi de cabinet, care
dispuneau de şapte autom obile. I a r ca m in istru de
finanţe, predica, sincer, economia.
— N um ai p rin economie vom salva ţa ra .
Şi-i spuse lui A rghir:
— Te rog rade, în in teresul ţă rii, şcolile de care nu
este nevoie.

226
 A rghir, care n u p u te a rezista la nici u n apel in
interesul ţă rii, rase d in tr-u n condei două sute cincizeci
de şcoli secundare, norm ale, com erciale şi de m eserii.
Orice i-ar fi cerut A ureanu, A rghir l-ar fi satisfăcut pe
loc, n u m ai să fie pace în tre ei. O reclam a ţa ra , o reclam a
regele. D ar A ureanu era u n om neserios. Se ţin ea num ai
de farse. Mai în tîi cu Dacu. De cînd cu n u n ta Ilenei,
D acu îşi făcea m ereu de lucru pe la p a la t. P rim a lui
audien ţă de îm păcare cu regele a d u ra t tre i ore şi ceva.
U n p ro st treb u ie să fie şi prost c r e s c u t! Să-i răpească
regelui tre i ore şi ceva ! Şi repede s-a dus la rege să-l
inform eze cît este de in d ig n at:
— Om ul politic ţin e pe suveran n u ştiu cîte ceasuri,
î n loc să-şi dea seam a că u n politician inteligent îşi
p o ate ispăşi p ăcatu l în tr-u n sfert de oră de scuze şi
că a abuza de b u n ă ta te a regelui n u e conform cu cea
m ai elem entară p o liteţă, el îşi închipuie că regele este
la dispoziţia lui, ca să-i asculte to a te flecărelile !
Regele îl ascultă şi-i dădu d re p ta te :
— D a, e cam nepoliticos !
A rghir sări:
— Sire, D acu n u e num ai nepoliticos, ci şi perfid.
Te înşeală ! E ste o nouă m aşinaţie a acestui călugăr
făţarn ic, sire ! Nu-1 m ai prim i ! V rea să dărîm e tro n u l
şi d in astia. E ste n ăscu t preşedinte de republică, sire !
Regele-i apucă m îna şi i-o strînse cu căldură:
— A m să ţin seam a de avertism ent, dom nule pro­
fesor ! Am să tin> seam a.
D ar pe în serat, R a h a t se n ăp u sti la A rghir în
b iro u :
— D om nule prim m inistru, D acu a fost iar la rege !
— C înd?
— Acu cinci m in u te a plecat de acolo !
P în ă a ajuns la p a la t, A rghir n-a m ai ştiu t ce se
petrece cu el. N u m ai vedea şi nici n u m ai auzea nim ic.
A tîta v ro ia: să aju n g ă la rege. î n prag , însă, generalul
M ateescu îi şopti la ureche:
— D om nule p rim m in is tr u .. . e cam greu !
— De ce?
— E Mimi a i c i . . . şi s-ar supăra m aiestatea sa !
— Bine ! făcu A rghir, h o tărît. A ştep t !

15*
227
 M ateescu era de-a d re p tu l desperat:
— D om nule prim m inistru, n -ar fi nim ic, dacă n-ar
a şte p ta şi Lily !
A rghir înţelesese că riscă să-l apuce aici dim ineaţa,
aşa că preferă să se ducă acasă. Cel p u ţin acasă poate
să se culce. D ar a doua zi, la prim a oră cuviincioasă,
fu d in nou la p a la t:
— Sire, aud că D acu a fost iar pe aici. Şi în calitatea
m ea de p rim m in istru al ţă rii, d ato r să veghez asupra
liniştii m aiestăţii tale, v reau să ştiu ce a v ru t acest dom n !
— Ce să v rea, domniile profesor ? Ce vor to ţi oam enii
p olitici: p u tere a !
A rghir scrîşni d in d in ţi:
— Cum aşa, p u terea ? Să m ai aştepte ! . . . î n defini­
tiv , ce-i su p ără a tîta pe dom nii aceştia că se află în
opoziţie? D ar ce cred ei? Că a sta în opoziţie e o ruşine?
N u e nici o ruşine să fii în opoziţie, dacă ştii s-o p o rţi
cu d em n itate 1 î n opoziţie p o ţi uneori influenţa politica
ţă rii în m od şi m ai eficace chiar decît de la guvern.
— D a, dom nule profesor ! zise regele. D ar vezi că
ei n u înţeleg acest lu cru . E i n u sînt a tît de lu m in a ţi şi
m odeşti ca d u m n eata !
— Tocm ai de aceea, sire ! D e ce-ţi trebuie asem enea
oam eni în ju ru l tro n u lu i? D e ce-ţi trebuie zarafi în
tem p lu , sire?
. — Nici n u m ă gîndesc ! îl asigură regele.
L a ieşire, îl a ştep ta P u iu :
— S în teţi su p ărat, dom nule prim m inistru?
— B a bine că n u !
— D acu? insinuă Puiu.
— E l!
P u iu se u ită în d re ap ta şi în stînga, apoi se îndoi
spre A rghir ca să-i spună în şoaptă:
— Nici n u se p u te a altfel, dom nule prim m in istru !...
D acă dom nul m in istru A ureanu, ori de cîte ori vine pe
aici, n um ai de bine îl vorbeşte pe D acu !
— A urean u ?
— A ureanu !
A sta a fost o d a tă . A doua oară, s-a în tîm p lat cu
alegerile p arţiale d in N eam ţ. A rghir îi poruncise cate­
goric lui R a h a t, subsecretarul de la in tern e:

228
 — Nici o pro p ag an d ă de-a lui A ureliu Cziucziewicz
în N eam ţ. T rebuie să fie ales candidatul lui C aţă.
R a h a t a fost foarte energic. A a re sta t legionari pe
capete. D a r legionarii, ce făceau, ce d re g e a u .. . a doua
zi erau liberi şi-şi vedeau m ai d ep arte de făgăduieli:
că vor. îm p ărţi ţăra n ilo r to a te averile străinilor. Că
v or şterge to a te datoriile agricole. Că vor face din fie­
care ţă ra n u n chiabur. M ergea A ureliu din gospodărie
în gospodărie în so ţit de cîţiva ag h io tan ţi şi îm părţea
cu am bele m îini, d in ce avea să aibă cînd v a fi el capul
ţă rii:
— D u m n eata cîte hectare ai?
— U n h e c ta r !
A ureliu se întorcea spre ai lui.
— Treceţi-1 cu tre i hectare I
Apoi către al doilea:
— D a’ d u m n eata ai vacă ?
— N -am !
— înscrieţi-1 cu două v a c i ! . . . Şi dum neata ?
— E u n-am nim ic. N ici păm în t, nici plug, nici boi.
— Puneţi-1 cu două hectare, plug şi doi boi !
A rghir afla şi facea spum e la gură:
— Auzi, m am a lui de leah ! A lu a t în b ra ţe to a te
trucurile lui T ake ! . . . Ce faci, R a h a t ? . . . Ă sta ne suflă
locul în N eam ţ !
— Nici o grijă, dom nule profesor ! . . . Iese om ul lui
C aţă !
— Nici o grijă, nici o grijă şi ăsta-şi b ate joc de
n o i ! răcn ea profesorul A rghir. Ce-i cu doctorul B ăcleanu?
B ietul R a h a t în g h iţea în sec. E ra şi el u lu it de ino­
vaţiile pe care le in tro d ucea A urică în p ropaganda lui
electorală. A găsit la B oiştea, u n doctor B ăcleanu
care era pe m oarte, l-a în tin s pe-o ta rg ă , a început să-l
plim be din sa t în s a t şi l-a în v ă ţa t să sp u n ă:
— Votaţi-1 pe A urică ! Yotaţi-1 pe A urică Cziucziewicz.
Cu lozinca asta a m u rit, nenorocitul, sub ochii unui
sa t în tr e g :
— Votaţi-1 pe A urică !
— Şi cine a învins în alegeri? A urică Cziucziewicz f
Cu to a te că guvernul lui A rghir nici n-a can d id at în
alegeri, n um ai ca să-i asigure lui C aţă u n scaun, a

229
ieşit A urică. Cel m ai ta re d in tre to ţi a fost Aurică
Cziucziewicz.
— Cum asta, m ă? răcni A rghir la R ah at. Nu ne-am
înţeles că locul ăsta e rezerv at lui C aţă?
— Ce să fac, dom nule profesor ! se ap ără R ah at,
care era d istrus. M -am lu p ta t cum am p u tu t.
— A tunci cum ?
— A ureanu, dom nule profesor ! .
A rghir răm ase buim ăcit, parcă i-ar fi tra s cineva o
palm ă, fă ră să ştie de ce.
— A u rean u ? E şti bolnav?
— N u sîn t bolnav de loc, dom nule profesor. Adică
n u a tîta A ureanu, cît regele !
A rghir se zbîrli:
— Cum în d răzn eşti?
— Mi-a spus-o generalul M atee scu ! Zicea că se
m iră ş i el !
Şi acu, de curînd, altă istorie absurdă. î i veniseră
din F ra n ţa doi m usafiri: u n dom n şi o doam nă. Am bii
profesori. O am eni distinşi.
A doua sau a tre ia zi, A rghir prim eşte u n telefon:
— D om nule p rim m in is tr u ! O veste neplăcută.
F ra n ţu jii au fo st a ta c a ţi pe stra d ă de huliganii de la
« C o m ite tu l an ti-ju d eo -m a so n ic » .. . D upă ce i-au în ju ­
r a t zdrav ăn , au scuipat-o pe doam na !
A rghir, să in tre în p ă m în t de ruşine.
— A urene d rag ă, i-a spus el lui A ureanu, h ai pînă
la ho tel B ulevard să le cerem scuze !
A ureanu, cum inte, s-a rid ic a t şi a m ers du p ă el. Pe
dru m , A rghir îl în tre b ă :
— Ce le spunem , fra te A urene?
L in iştit, A ureanu îi răspunse:
— Ce-ţi m ai b a ţi capul a tîta ? Bolşevicii !
A stfel că, la hotel, A rghir dădu oaspeţilor săi expli­
caţiile cerute de îm p reju rări:
— T rebuie să ne ie rta ţi şi să ne înţelegeţi situ aţia.
Noi ne aflăm aici în tr-u n p u n ct geografic foarte deli­
ca t : la g ra n iţa R usiei — şi zilnic sîntem provocaţi.
In te rv e n i şi A u reanu:
— Am a re s ta t pe v in ovaţi. S înt nişte m uncitori basa-
r a b e n i.. . N işte bolşevici în ră iţi__ A u m ărtu risit to t.

230
 P rezen ţa d u m neavoastră aici i-a irita t. E i zic că la noi
n -au ce că u ta n işte re p rezen tan ţi de-ai F ran ţei. î n
general, ei n u m ai ştiu cum să ne strice cu F ra n ţa . Gîndul
că aliata n o astră tra d iţio n a lă F ra n ţa ne v a sări în aju to r
în d a tă ce vom fi a tac aţi, îi scoate din m inţi.
Cei doi oaspeţi acceptară scuzele şi A rghir plecă,
lin iştit, la prezidenţie, unde-1 găsi pe doctorul B ratu ,
care-i v o rb i re v o lta t:
— B ravo ! Cînd se v a scrie istoria guvernării dum i­
tale, om enirea v a afla că sub regim ul profesorului A rghir,
doi profesori francezi au fost in su lta ţi şi scuipaţi pe s tră ­
zile c a p ita le i! F elicitările mele !
A rghir înţelegea că lui B ra tu nu-i poate debita
povestea cu bolşevicii şi, stingherit, răspunse:
— D ragă, m i-e şi ruşine ! D ar dacă s-a în tîm p lat,
ce p o t să fac !
A erul resem n at al lui A rghir m ări indignarea docto­
ru lu i B ratu .
— În tîm p la re ? strigă el. Aşa-i zici d u m n eata : întîm -
plare ? E i află că nu-i sim plă în tîm p la re . . .
— N u înţeleg ! făcu A rghir, m irat. Cum nu-i în tîm ­
p lare ?
— întreabă-1 pe A ureanu şi o să în ţe le g i! îi ră s­
punse B ratu .
— P e A urean u ?
— D a ! P e A ureanu ! . . .
— D a r ce leg ătu ră are A ureanu c u . . . ?
Nemilos, B ra tu îi înfipse cuiul şi m ai adînc în in im ă:
— întreabă-1 şi o să a f li! . . . N um ai să v rea să-ţi
spună !__
— Ş tii ceva?
— Ş tiu m ai m u lte !
— D e u n d e?
— D e la P u iu !
C îteva zile la rîn d , A rghir fu literalm ente bolnav.
Pe de o p a rte A u re a n u .. . pe de a lta b a P u i u . . . b a M ate­
e s c u .. . b a r e g e le ... Ce se în tîm p lă? Ce-o fi a s ta ? Ce
in trig i se ţes în spatele lu i? E ra peste pu terea lui de
în d u rare. U m bla fără să sim tă p ăm în tu l sub el, cu
sentim en tul om ului care-şi vede m o artea cu ochii. îş i
pierduse aproape cu to tu l controlul de sine şi-şi conti­

231
n u a m unca n u m ai în v irtu te a inerţiei. Astfel, într-o
d im ineaţă, du p ă ce scrisese p en tru gazeta lui, Fericirea
neam ului, u n articol în care făcea aluzii la D acu — iscăli
vreo cîteva zeci de decrete şi-şi chemă şeful de c a b in e t:
— U ite, decretele astea m erg la M onitorul o fic ia l!
Şi-i d ăd u t o t tean cu l de h îrtii de pe m asă. D upă
m asă, îşi cău tă articolul în gazetă — articolul nu-i.
U nde-i articolul ? N u ştia nim eni ! S-a c ă u ta t A rghir prin
buzunare, a ră s tu rn a t to a te sertarele, a pus oam enii
să cotrobăiască p rin redacţie şi p rin tip o g rafie. . . n i­
m ic ! Nici u rm ă de a r tic o l! Şi doar îl scrisese ! A rghir
era sigur. î l ştia pe de r o s t ! Mai avea şi acum a sub
ochi foile de m an u scris. . . A tunci, unde e ?
— U ite un d e e ! strigă, a doua zi, triu m făto r, am i­
cul său R a h a t de la in terne.
Şi-i întinse ilu stru lu i profesor M onitorul oficial.
A stfel, cu uim ire şi indignare, A rghir îşi regăsi a rti­
colul despre D acu, lăfaindu-se p rin tre decizii m inis­
teriale şi decrete legi, în M onitorul oficial.
U m bla ta re am ărît în zilele acelea A rghir din p ri­
cina v ălului gros de m istere care-1 înconjura şi cine
ştie la ce l-ar fi îm pins desperarea, dacă D um nezeu
n u i l-ar fi trim is în ceasul suprem pc am basadorul
F ra n ţe i să-i sp u n ă:
— D om nule preşedinte, guvernul m eu are onoarea
să v ă an u n ţe p rin m ine că u n iv ersitatea din P aris v-a
conferit titlu l de doctor honoris c a u sa . . .
Pe n eaştep tate, cerul se lum ină. T oate necazurile se
risipiră. î n sfîrşit, A rghir n u se m ai sim ţea singur.
F ra n ţa , etern a F ra n ţă , nu-1 u ita — şi era alătu ri de
el. M işcat, A rghir răspunse m inistrului F ran ţei:
— Vă m ulţum esc, v ă m ulţum esc !
— Cînd credeţi că aţi p u tea pleca la P aris p en tru
diplom ă ?
î n A rghir se trezi om ul care avea răspunderea ţă rii:
— N-aş p u tea să v ă spun nim ic în acest m om ent,
p en tru că ap a rţin ţă rii. N u sîn t liber. P o t pleca num ai
cu consim ţăm întul regelui m eu.
îş i scrise apoi decretul p en tru u n concediu de zece
zile, şi alergă la p alat. Regele părea într-o dispoziţie
excelentă.

232
 — A, dom nule profesor J Ai venit tocm ai bine. Mi-a
sosit p rim ul exem plar din m edalia « M eritul cultural».
Ţi-1 d au d u m ita le. . .
A rghir v ru să-i m ulţum ească, d ar regele îi tăie
c u v în tu l:
— Ce sp u i? N -ar fi bine ca S ăpunaru să in tre în
guvern ?
— î n ce scop? făcu A rghir, deodată rigid.
— Ca să m ai avem un orato r pe b anca m in iste ria lă . . .
— Sire, n u ducem lipsă de oratori, ci de caractere ! . . .
Or, S ăp u n aru are u n caracter infect. Mai bine să-i dăm
o cated ră la facu ltatea de litere din Cluj. S înt destule
locuri libere acolo !
Apoi, lăsă capul în p iep t ca u n învins:
— L a u rm a urm ei, sire, încearcă şi vei v e d e a . . . E u,
sire, n u m ă p o t îm potrivi voinţei regale. M -am supus
cînd m aiestatea t a m i-ai d a t sarcina de a form a guvernul,
şi m -am sacrificat. Mă voi supune şi a c u m . . . D e altfel,
sire, eu voi lip si din ţa ră p en tru zece zile.
Regele se a ră tă foarte m ira t:
— D a r unde pleci ?
— L a P aris ! F ra n ţa îm i acordă recunoaşterea care
m i se refuză aici. Am fost n u m it doctor honoris causa
al fa cu ltăţii de istorie din P aris. Aşa că plec. Te rog,
m ăria ta , binevoieşte să sem nezi decretul acesta.
Regele şovăia:
— D om nule profesor, n u ştiu ce să spun !. . . Să te
las, să n u te l a s ? . . . F ără dum n eata, v a fi greu !
D a r se h o tă rî:
— Fie ! A tîta lucru ţ i se cuvine. Şi apoi, to a tă cinstea
aceasta se rev arsă asu pra ţării.
Şi iscăli.
— Un lu cru aş dori, to tu şi, sire ! zise A rghir. Ca în
lipsa m ea să n u se schim be nim ic.
— Nim ic ! Nici o schim bare n u se v a face fă ră voia
dum itale, dom nule profesor. P o ţi să pleci lin iştit.
— M ulţum esc, sire ! Plec ! D a r să n u afle n im e n i!
D uşm anii mei a tîta aştea p tă ! Mai bine să n u se ştie
că am plecat. De aceea, cred că decretul acesta nici
n-ar tre b u i să ap ară în M onitorul O ficial.. . sau să
ap ară d u p ă ce m ă -n to rc .. .

233
 Regele zîm bi cu b u n ă v o in ţă :
— D uşm anii dum itale ! . . . D ar dum neata nu ai
num ai duşm ani, ci şi p r ie te n i!
— N -am , sire ! î n afară de m aiestatea ta , n-am pe
nim eni şi nu cred în nim eni. Nici m ăcar în colegii mei
de guvern, în cap cu A ureanu.
— Ce vo rb eşti? N u se p o a t e ! . . . Te plîngi de A u­
rean u ?
— A ureanu, sire, este u n om neserios ! Aşa că, m ai
bine să nu ştie nici el că am plecat. Lui o să-i spun
că m ă re trag undeva, la ţa ră , ca să pregătesc nişte
proiecte de legi. . .
— Am înţeles, dom nule p r o f e s o r ! ... Voi face to t
ce-mi ceri. Nim ic n u se v a face în lipsa dum itale şi nim eni
nu v a afla că ai p l e c a t ! Ai cuvîntul m eu de rege !
A cum a, cînd m ai avea cîteva m inute pînă la B ucu­
reşti, A rghir p u te a să-şi spună că e pe deplin fericit:
regele s-a ţin u t de cuvînt. Nim ic n u s-a în tîm p lat în
ţa ră cît a lip sit şi n-a aflat nim eni că el a plecat.
T renul îşi încetini m ersul. A rghir in tră în com parti­
m ent, puse m îna pe pardesiu şi servietă, ieşi din nou
pe culoar şi se apropie de fereastră să cheme u n ham al,
cînd, fă ră să v rea, făcu u n pas înapoi, speriat de acla­
m aţiile uriaşe care începură deodată să zguduie peronul:
— U raaa ! T răiască dom nul prim m i n i ş t r ii A rghir !
Deşi em oţionat, A rghir se în treb a cum de s-au ad u n a t
atîte a m ii de oam eni aici, de vrem e ce nim eni în lum e,
afară de rege şi coana T inca, n u ştia nici că a plecat,
şi cu a tît m ai p u ţin că tocm ai cu tre n u l ăsta se v a întoarce
în ţa ră . D ar şi m ai m are fu m irarea lu i A rghir cînd îl
zări pe A ureanu, cum , gras şi greoi, u rca trep te le vago­
nului. T otuşi, p rea m are răgaz să se m ire n-avu A rghir,
p en tru că A ureanu se şi repezise d re p t în braţele lui,
să-i acopere b arb a cu fierbinţi să ru tă ri:
— F rate A rghire ! Bine ai venit, frate A r g h ir .. . în
sfîrşit, te vedem ia r p rin tre n o i !
R ar a tr ă it A rghir u n m om ent a tît de em oţionant. Cu
ochii îm păienjeniţi de lacrim i, îi răspunse lui A ureanu:
— D ragă, îţi m ulţum esc din adîncul inim ii mele.
B oier ai fost, boier ai răm as. Inim a unui boier n u se
dezm inte !

234
 — Vezi, frate A rghire ! făcu A ureanu, pe u n to n de
reproş. Gînd ţi-am spus eu că n-ai încredere în m ine,
n u m -ai crezut. D e ce să n-ai încredere în m ine, frate
Culaie? î ţ i v reau eu ţie ră u l? Te m ănînc?
B ănuiala pişcă in im a lui A rghir:
— D ar ce ţi-a ven it, dragă A urene? D e unde ştii că
n-am încredere în tin e ?
— P ăi se p o a te ? Să spui tu regelui să n-afle nim eni
că pleci la P a ris . . . şi m ai cu seam ă să n u aflu eu, p en tru
că nu-s om serios? P ăi cu ce nu-s serios, nene
A rghire ?

P olitica ţă rii îşi u rm a cursul ei norm al. Regele declara

la to a te ocaziile că n u vrea d ictatu ră , guvernul că nu
înţelege de ce i-ar tre b u i d ictatu ră , ia r opoziţia că se
p reg ăteşte o d ictatu ră , d a r că este îm potriva d ictatu rii.
D in tre opoziţionişti, cel m ai neînduplecat duşm an al
d ictatu rii era N eaţă. D ecepţionat că regele Carol nu
i-a în cre d in ţa t lui p u terea, N eaţă a d a t jos de pe perete
fotografia lui Mussolini şi s-a în d re p ta t cu paşi m ari
şi h o tărîţi, spre dem ocraţie. D rep tu ri, pîine, lib ertate
şi jos d ic ta tu ra ! — asta cerea N eaţă, pe care nici m ăcar
noul titlu de m areşal nu-1 p u te a îndupleca să fie ceva
m ai to lera n t cu regele. Scria articole, cu m ulte şi fine
subînţelesuri, despre detronarea lu i Cuza-Vodă, convoca
în tru n iri im presionante, dacă n u p rin num ărul p a rti­
cipanţilor, cel p u ţin p rin violenţa cu care era co m b ătu tă
ideea de d ic ta tu ră — şi-l atac a în parlam en t, cu înver­
şunare, pe fostul său am ic politic Costică A ureanu,
pe care-1 d en u n ţa opiniei publice ca fiind cea m ai cinică
şi cea m ai b ru ta lă expresie a ten d in ţelo r guvernului
spre d ictatu ră . A ureanu era duhul rău . A ureanu ducea
ţa ra la politica de u n u l singur. A ureanu era v in o v at
că p artid ele se pulverizează.
— Cum p oate fi m in istru de in tern e şi m in istru de
finanţe u n om a tît de necinstit ca A ureanu ? strigă
N eaţă în p arlam en tu l lui Arghir.
— D e ce necin stit, dom nule m areşal? în treb ă Mi­
hăescu, independentul.

236
 — Să-mi dea dom nul prim m in istru procesele-verbale
ale şedinţelor consiliului de m iniştri din ianuarie 1921
şi-o să v ă dem onstrez de ce A ureanu e u n om care nu
are d re p tu l m oral să stea p e o b ancă m in iste ria lă .
— D ar ce a fă cu t A ureanu, dom nule m areşal?
— A fă cu t p en tru s ta t u n îm p ru m u t de 32 m ilioane
lei care, la u n loc cu dobînzile se ridicau la 38 m ilioane
lei — şi a d a t în schim b bonuri de teza u r de 38 m ilioane
franci francezi. Leul cota pe atu n ci 20 centim e franceze.
Aşa că p en tru 6 400 000 franci francezi efectivi, noi
am d a t F ra n ţe i o po liţă de 38 m ilioane, adică de şase
ori şi ceva m ai m ult.
— Şi zici că asta a făcut-o A ureanu?
-r- D a, A ureanu !
— Şi în ce calitate?
— Ga m in istru de finanţe.
— î n ce an ?
— î n 1921.
— Şi cine era şjfu l guvernului de atu n ci?
— Eu!
în tr-o clipă, C am era u ită că se îm p arte în guverna­
m en tali şi opoziţie — şi se tran sfo rm ă într-o adunare
care se strica de rîs în cea m ai deplină arm onie.
— E şti ire z istib il! îi strig ă R a h a t, subsecretarul
de la intern e.
— Vino m ai des pe aici, să m ai u ităm de n e c a z u ri!
îşi rid ică glasul şi A tanasovici.
— Să ne trăie şti, dom nule m a re ş a l! răcni Jea n
Tehaş. Ai fi b u n la circ !
D ar N eaţă, eroul de la M ărăşti, în fru n ta vitejeşte
duşm anul, cu b raţele încrucişate, fără să scoată un
cuvînt, pînă ce ad u n area, sătulă, îi îngădui să reia
cuvîntul.
— R îdeţi, zise el, d a r A ureanu răm îne u n pungaş.
— P ăi dacă era pungaş, de ce l-ai m en ţin u t în guvern ?
în treb ă Petrescu-G oleşti, m inistrul agriculturii.
— Am fost s i l i t !
— D e cine?
— N u p o t s-o spun !
Aici N eaţă îşi p ierd u t o t hazul. A dunarea era plic­
tisită. D esperat că ofensiva îm potriva lui A ureanu a d at

236 i
 greş, m areşalul se aruncă asupra prim ului m inistru
A rghir:
— Să ne spună dom nul prim m in istru ce sum ă a
p lă tit p en tru a deveni p ro p rietar al terenului şi al
casei d in S inaia? Ce sum ă a p lă tit p e n tru tere n u l şi
casa d in M angalia? Ce salarii plăteşte persoanelor
din serviciul dum isale ? Ce fete de m ă rita t are
dom nul profesor A rghir ? Cine cu cine se logodeşte
zilele astea în fam ilia dom nului profesor A rghir? Ce
funcţie im p o rtan tă a făg ăd u it dom nul profesor A rghir
tîn ăru lu i dom n Popescu Ion dacă-i ia fa ta de ne­
v astă ?
D em n şi în d u rerat, A rghir se ridică de pe banca
m inisterială şi răsp u n se:
— D om nilor d ep u taţi, nim eni n u s-a logodit cu
nim eni, şi nim eni n u se v a logodi cu nim eni în casa
m ea. N im eni n-are fete de m ă rita t. N -am făgăduit
nim ic p e n tru că n-am cerut nim ic şi nu-m i dă nim eni
nim ic. T o ată lum ea ştie că sîn t om sărac. Dom nul
m areşal N eaţă vorbeşte aşa cum vorbeşte, n u m ai de
necaz că m em brii p artid u lu i său îl părăsesc şi tre c to ţi
la m ine.
— N u n u m ăru l indică fo rţa ! strig ă N eaţă. P artid u l
m eu a cîştigat de pe u rm a fap tu lu i că « ritm u l nou»
i-a lu a t m u lţi d in tre m em brii lui m ai vechi sau m ai
noi. D e aceea, n u p o t avea decît cuvinte de m ulţum ire
p en tru m işm aşul de la guvern că a în trep rin s în p artid u l
m eu o ad e v ăra tă operă de d eparazitare. C hiar dacă
aş răm îne singur, n-aş p ărăsi arena vieţii publice pînă
ce ideile şi concepţiile mele ideologice n -a r triu m fa
pe deplin.
Ceea ce stîrn ea uim irea lum ii politice era fa p tu l că
în această ideologică încrucişare de spade, T ra ia n S ăpu­
n aru , vicepreşedintele , p artid u lu i lui N eaţă, stătea
deoparte şi tăcea. De ce tace T raian S ăpunaru? se
în treb au ziarele.
Regele rîdea şi-i spunea lui S ăpunaru:
— Spune-le tu tu ro r să nu te m ai întrebe pe tin e, ci
pe N eaţă, de ce t a c i !
Şi adversarii, in stig aţi, tă b ă rîră pe N eaţă:
— De ce tace T raian S ăpunaru, dom nule m areşal?

237
 N eaţă 6e zb ătea şi cău ta răspunsuri:
— A dică ce-aţi v rea dum neavoastră ? Să spun că
S ăpunaru nu-i de acord cu m ine ? Vă înşelaţi ! S ăpu­
n a ru este de acord cu m ine, în to a te !
— F o arte frum os ! îi replicau ceilalţi. D ar de ce n-o
spune şi S ăp u n aru ? Să ne spună şi S ăpunaru că este
de acord cu d u m n eata în to a te şi o să te credem !
D ar S ăpunaru tăce a şi tăcea. P în ă ce într-o zi,
N eaţă, continuând să lovească în cam arila de la p alat,
cu exem plificări din v ia ţa lui Vodă-Cuza, publică un
nou articol în care povestea cum prim ul dom nitor al
P rincipatelor U nite, surprins n oaptea de către ofiţerii
de gardă cu fav o rita lui, M aria O branovici, s-a v ăz u t
silit să abdice. F ab u la aceasta a lui N eaţă poate n -ar
fi re ţin u t a te n ţia cititorilor m ai m u lt decît celelalte,
dacă n -a r fi adus u n am ăn u n t care făcea de prisos stilul
v o alat al au to ru lu i: Cuza-Vodă — zicea N eaţă, pe
b aza u n u i ra p o rt al consulului F ran ţei la B ucureşti —
se sprijinea pe arm a tă, d ar a rm a ta era p lă tită neregulat.
în d ră z n e ţu l atac al lui N eaţă s tîm i în C am eră unul
din acele scandaluri care m arcau, de obicei, num ai
m arile m om ente p arlam en tare din istoria fraudelor.
T oţi d ep u taţii, în bloc, nu-şi m enajară nici nervii, nici
resursele de ep itete injurioase — spre a-şi a ră ta in dig­
n area ! O b răzn icie! N e c u v iin ţă ! M anifestări de seni­
lita te !
N u m ai era o adunare de rep rezen tan ţi ai poporului
care-şi cîştigau cu sudoarea fru n ţii, în pum ni şi palm e,
am aru l lor jeto n de prezenţă, ci un tem plu al credinţei
în tru dinastie şi tro n , în care nişte preoţi fanatici, însu­
fleţiţi de carolingianism ul cel m ai curat, dansau, cu
spum e la gură şi cu ochii holbaţi, în ju ru l un u i m izerabil
eretic.
Şi S ăp u n aru ? S ăpunaru tăcea. î n Cam eră, S ăpunaru
n u scoase o vorbă.
P este două zile, to tu şi, T ra ia n S ăpunaru explodă.
D ar tocm ai la Cluj, unde prim ea, din ordinul regelui,
diplom a de doctor honoris causa al u n iv ersităţii locale.
— M onarhia, zicea el, este sinteza cea m ai c u rată şi
m ai desăvîrşită a organizaţiei noastre de s ta t naţional.
N um ai la ad ăpostul m onarhiei p u tem păzi rosturile

238
acestui neam de pericolul de la ră sărit. De aceea, vă
rog să ridicăm acest p a h a r şi să strig ăm : Trăiască regele
Carol I I !

î n biroul lui, regele discuta cu m inistrul său de

ju stiţie, H agiu, despre u n caz de indisciplină de o gravi­
ta te ale cărei u rm ări nici n u se p u te a u m ăsura de pe
acum : p rin ţu l Nicolae s-a căsătorit. P roblem a era
de două ori d elicată: m ai în tîi p en tru că Nicolae s-a
căsătorit cu o femeie care n u era de sînge regal — şi
după aceea, p e n tru că a făcu t cununia fă ră a fi cerut
consim ţăm ântul lui Carol care era n u num ai fratele
său m ai m are, ci şi regele său.
— Sire, spunea m in istrul H agiu, actu l de căsătorie
poate fi a n u lat pe baza articolelor 11, 12 şi 13 din Legea
p en tru actele civile ale m em brilor fam iliei dom nitoare.
— Să fie a n u lat im ediat ! strig ă Carol cu buzele
vinete de m înie. Şi să fie pedepsit p rim aru l din com una
T ohani p e n tru că a în d răzn it să elibereze o asem enea
hîrtie.
— P rim am l a fo st obligat să noteze în registrul
stă rii civile că a oficiat căsătoria în m od ilegal.
— A tunci ce m ai vrei, H agiule? făcu regele. Căsă­
to ria e n u lă de pe acum.
— N u, sire ! P e n tru a fi perfect nulă, este necesar
ca şi trib u n alu l Ilfov să dea o h otărîre m acest
sens.
— Şi ce m ai aştea p tă trib u n alu l? ridică ia r tonul,
regele. Să dea h o tărîrea şi să isprăvim o d ată cu porcăria
asta.
D upă o scu rtă ezitare, m in istru l de ju stiţie îndrăzni:
— Sire, d ar d u p ă cîte se pare, a lte ţa sa p rin ţu l
Nicolae m ai stăru ie s ă . . .
— Nim ic ! P o ate să stăruie ! . . . î i v a trece ! T rebuie
să-i treacă, fiindcă ştie ce-1 aştea p tă !
P u ţin m ai în ain te vorbise cu Nicolae:
— S ă-ţi scoţi m uierea aia din cap, că altm in teri te
ra d ! N u m ai faci p a rte din fam ilia regală ! Şi asta
ştii ce înseam nă ! Pierzi t o t ! D rep tu ri, avere, t o t . . .

239
Nici num e n-o să m ai ai d re p t să porţi, decît ăla pe
care o să ţi-1 d au eu ! . . . Nici dom iciliu ! U n vagabond !
A sta o să f i i ! U n vagabond !
Nicolae, cu obrazul stors şi alb ca h îrtia, ascultase
to t ce i-a spus Carol, fără să scoată o vorbă — şi to t
fără să scoată o vo rb ă a ieşit din odaie. Carol îşi
am in ti scena şi-i spuse lui H ag iu :
— Se v a m uia, H agiule, se v a m uia ! N um ai gră-
beşte-te d u m n eata şi fă chestia aia la trib u n al.
D u p ă ce H ag iu plecă, se a n u n ţă A ureanu:
— Sire, isto ria cu N eaţă s-a l ă m u r it!
Şi-i povesti cum conflictul d in tre N eaţă şi T raian
S ăpunaru s-a te rm in a t d u p ă cum dictează interesele
ţă rii: N eaţă a trim is acum a u n ceas presei u n com unicat
prin care a n u n ţa că T raian S ăpunaru, în u rm a actelor
lui de ră zv rătire, a în ceta t să m ai facă p a rte din p artid u l
poporului.
Regele, ad in eau ri a tît de su p ărat, începu să r îd ă :
— Serios?
— F o arte !
— P rin u rm are, s-a lăsat dus, m o şn e a g u l!
— S-a lăsat sire ! . . . A cum a, T ra ia n e liber să se
proclam e el şef al p a r tid u lu i! Aşa că vor fi două p artid e
ale poporului, în loc de unul.
în a in te de a răspunde, Carol scoase din serta r un
carn et şi-l deschise la p ag in a cu lista partidelor.
— D ouă e de două ori m ai b u n decît u n u l ! zise el.
Şi trase cu creionul o linie peste cel de al treilea
p artid de guvernăm înt.

L a Cam eră dom nea o atm osferă în ălţăto are. Crai-

Voievod îm plinea şaizeci de ani — şi to ţi reprezentanţii
poporului, u itîn d de patim ile şi interesele m ărunte
care-i d espărţeau în tab ere a tît de potrivnice, îl sărb ă­
toreau. P rim u l m iniştrii A rghir se ridică să aducă şi
el prinosul său de ad m iraţie acestui erou al A rdea­
lului.
— P e dom nul Crai-Voievod l-am cunoscut încă de
pe vrem ea cînd A rdealul n u era p en tru foarte m ulţi

240
 rom îni decît u n n u m ăr de cîteva sute de kilom etri şi
am ad m ira t lu p ta dum isale cavalerească p en tru d rep ­
tu rile poporului rom înesc. D upă război ne-am în tîln it,
şi A lex an d ru Crai-Yoievod a călcat în casa m ea, situ a tă
la n u ştiu cîţi k ilom etri dincolo de G ara de N ord, într-o
infam ă cocioabă, d a tă aproape de m ilă, unde m ă hrăneam
cu bucăţile de slănină ale celor doi porci tă ia ţi la Iaşi,
u ita t cu desăvîrşire de to a tă lum ea, m încînd şi e u ceva
m ai bine, atu n ci cînd m aiestatea sa regina M aria îmi
trim ite a cîte o cutie de conserve. Şi aşa a v en it m om entul
cînd m -am g ăsit a lă tu ri de Crai-Voievod. A utorul a tîto r
articole cîte s-au tip ă rit şi se vor m ai tip ă ri în Patria
c u iscălitu ră, să afle că m -am găsit a lă tu ri de dum nealui,
într-o tovărăşie n aţio n ală rom înească sinceră, în cred inţa
că m ă găsesc a lă tu ri de u n om a cărui onoare politică
şi n aţio n ală este indiscutabilă.
Zise şi v ru să se aşeze, d a r în d a tă in terv en i d ep u tatu l
indep en d en t M ihăescu:
— S întem cu to ţii m işcaţi de cele ce a spus prim ul
m in istru A rghir despre Crai-Voievod. D a r cu a tît m ai
m u lt îm i p are ră u că to cm ai în aceste zile a a p ă ru t la
Cluj u n m anual de « Isto rie a rom înilor» în care se
afirm ă că în p rim ăv a ra anului 1917, cînd ne aflam în
plin război cu G erm ania şi A ustro-U ngaria, cîţiva
rom îni, p riteen i ai duşm anilor n o ştri austro-ungari şi
germ ani, p rin tre care şi dom nul A lexandru Crai-Voievod,
de acord cu contele Czernin, pe atu n ci m in istru de
externe al A ustro-U ngariei, făuriseră planul de d etro ­
nare a regelui F erd in an d şi de anexare a Rom îniei la
m onarhia habsburgică.
T o ată ad u n area, in d ig n ată, începu să strige:
— R uşine ! Cine-i au to ru l?
— P ărin tele L upaş ! răspunse M ihăescu.
— A ! P o p a L upaş ! Om ul lui N e a ţă . . . Escrocul de
la S ăn ătate ! . . . P o p a Seringă !
M ihăescu făcu gesturi desperate ca lum ea să ta c ă :
— Lăsaţi-1, dom nilor, în pace pe P o p a L upaş ! De
la el ne p u tem aşte p ta la o ric e .. . Chestia im p o rta n tă e
a lta : cine a d a t voie să ap ară acum o lună această
broşu ră ?
— Cine? Cine?

16 - c. 1223 241
 M ihăescu se întoarse către A rghir şi-l a ră tă cu de­
g etu l:
— D om nul prim m i n i ş t r i i A rghir, m i n i s t r u l in stru c­
ţiei publice.
— N u se p o ate ! N u se p o ate !
— B a se p o ate ! strig ă M ihăescu. lntrebâţi-1 şi pe
dom nul p rim m in istru A rghir cum sună decizia scrisă
de dom nia-sa pe m anuscrisul popii L u p a ş: « Cu ap ro ­
barea o f ic ia lă » ! ... E s t e ? . . . A ţi v ă z u t ? .. . Şi acum a
dom nul p rim m in istru ne vorbeşte de onoarea perfectă,
politică şi n aţio n ală, a lu i Crai-Yoievod.
P ru d en t, preşedintele Cam erei sună iu te din clo­
p o ţe l:
— D eclar discu ţia închisă !
L u i A rghir nu-i m ai răm înea de făcu t altceva decît
să rîd ă lao laltă cu ceilalţi. Şi rîse pînă la uşă, unde
se în tunecă b ru sc: în îm bulzeală îl zărise pe doctorul
M ihăescu schim bînd cîteva cuvinte, în fugă, cu A ureanu,
pe obrazul căruia se întinsese u n rîn je t drăcesc. Inim a
lu i A rghir zvîcni şi în cetă cîteva clipe să b a tă . Ilu stru l
profesor se sufoca. A ureanu ! . . . Ia r A u re a n u .. . M ereu
A ureanu ! . . .
T rist, furios, sp eriat, A rghir puse piciorul pe scara
m aşinii, d ar o m înă îi apucă b ra ţu l:
— S tai, Culaie ! Merg şi eu !
A rghir se m ai însenină. C aţă ! P rieten u l lui de zile
grele.
— U rcă, d ragă !
In m aşină, C aţă îl strînse cu dragoste de b ra ţ pe
A rghir:
— C ulăiţă dragă, îţi m ulţum esc p en tru Tase al meu.
Nici n-ai idee ce fericit e de cînd i-ai d a t cated ra la
Ia şi !
A rghir era m u lţu m it că prieten u l lu i C aţă e om de
omenie şi ştie să fie, cînd treb u ie, recunoscător. Cred
şi eu ! . . . Ştie C aţă de ce-m i m ulţum eşte ! . . . N um ai
eu, cu a u to rita te a m ea, l-am p u tu t im pune pe fecioru-său
la facu ltatea de d re p t de la Iaşi, p rin decret, peste
capul tu tu ro r profesorilor care ţip a u că Tase e un
derbedeu şi că num irea lui este ilegală, p e n tru că s-a
făcu t fără nici u n fel de exam en. Exam ene ! A tîta-i

242
 m ai lipsea lu i T a se : exam ene ! D acă a r fi să dea exam en,
ar ajunge profesor u n iv ersitar cînd a r d a plopul m ere I
Cum, d ar, să n u fie fericit Ta6e !
— F ii serios, C a ţ ă ! îi răspunse A rghir, am icului
său. Am fă cu t şi eu ce am p u tu t. E ra de d ato ria m ea ! . . .
D a c ă .. .
D ar C aţă şi sărise la a lt subiect:
— Ai au zit, C ulaie? Vine T itulescu în ţa ră . L-a
chem at regele !
A rghir îşi ad u n ă cu greu cuvintele să-l în treb e pe
C aţă:
— T itu le s c u ? ... R e g e le ? ... E şti sigur?
— A bsolut sigur ! U rlă to t o r a ş u l! Jid a n ii au scos
d ija ed iţii speciale !
în su şi A rghir se m ira de unde ia a tîta p u te re să
rabd e to a te lo viturile soartei. De ce este regele nem ul­
ţu m it de m ine? se în tre b a el. Cînd, cum , cu ce l-am
p u tu t n em u lţu m i? T o t ce m i-a ceTut, am f ă c u t ! Am
n u m it m iniştri, am scos m iniştri, am tă ia t bugete, am
m ărit bugete, am accep tat decrete, am a n u la t d e c r e te .. .
t o t ! A tunci, ce m ai v re a regele? Ce m ai p o ate vrea
el, cînd m arile problem e de s ta t au fost ori sînt pe cale
a fi rezolvate ? Com uniştii sînt u rm ă riţi şi în ch işi. . .
oam enii lui C aţă şi A ureliu sînt m an ev raţi în aşa fel
încît să nici nu p o a tă fi vorba de vreo îm păcare în tre
e i. . . d re p tu l de în tru n ire în zi de dum inică a fost
com plet su p rim at, p e n tru că dum inica oam enii trebuie
să se ducă la biserică, n u să facă p o litică. . . De ce,
dar, e su p ă ra t regele pe m ine? Ce i-am fă c u t? Cu ce
i-am ieşit d in cu v în t, ca să-l fi p u tu t su p ăra? Cîte n-am
fă cu t n u m ai în u ltim a săptăm înă, ca să n u 'l su p ăr?
Mi-a ce ru t să votez legea consiliului economic, am
v otat-o ! Mi-a d a t o lege a subsecretariatului aviaţiei,
am acceptat-o ! M-a p u s să iscălesc o lege a decora­
ţiilo r, am iscălit-o ! M-a p o ftit să d au d eclaraţii în presă
că to a te grevele şi lockouturile din in d u strii sînt provo­
cări bolşevice. . . am d a t . . . T o t ce m i-a spus să fac,
am făcu t. A tunci ce m ai v re a regele? Ce-mi p oate
reproşa m ie? Că în ţa ră dom neşte a n a rh ia? D ar care-i
vina m ea? E u n u sîn t m in istru de interne. M inistru
de in tern e e A ureanu, n u eu. E u n u sînt decît prim

16* 243
m in istru şi m in istru al in stru cţiei publice. Şi in cali­
ta te a aceasta, eu n u v re au să m ă bag în treb u rile altora.
E u am u n p rin cip iu : fiecare să-şi facă d ato ria, la locul
in care a fost pus. A şa m -am şi înţeles cu A u re a n u . . .
F iecare la locul l u i . . . « C e să faci, coane A rghire, pe
la in tern e ? m i-a zis A ureanu. C irculaţia pe străzi ? . . .
D u m n eata eşti p rim m in istru al ţ ă r i i !__ Nici nu-i
d e obrazul d u m itale să-l faci pe v a r d is tu l!» Şi m i-a
închis în nas uşa de la in tra re . Să răsp u n d ă, p rin u rm are,
A u re a n u .. . A u rean u e de v in ă că legionarii cutreieră
satele şi oraşele, lib eri, ca-n ţa r a lui Cremene şi că
Z drelea um blă p rin sate să p u p e boii pe fru n te , să bine-
cuvînteze m încărurile de p o st şi să în ju re g u v e rn u l! . . .
N um ai A u re a n u ! . . . N u eu ! E u am co n ştiin ţa îm p ă­
c a tă . A tu n ci ce v rea regele cu m ine? Că încasările m erg
p ro st şi că n u p o t fi p lă tiţi ofiţerii? D ar ce sîn t eu ?
M inistru de fin an ţe? E u la finanţe nici n u m ă pricep.
M inistru de finanţe e A ureanu. Şi A ureanu m i-a zis:
«C o an e A rghire, ce-ţi tre b u ie ? A lte griji n-ai decît
să -ţi a tîrn i o d a ra b a n ă de gît şi să-m i um bli din casă
în casă să-i sp erii pe b irn ici? N u u ita , coane A rghire,
că d u m n eata eşti fă c u t să fii profesor, n u p ercep to r !
Şi pe d easu p ra m ai eşti şi p rim m in istru ! N u şade
frum os 1 » ... Şi m i-a închis în nas u şa m inisterului de
finanţe ! . . . A tunci, de ce se leagă opoziţia num ai de
m ine ? L a cel m ai m ic fleac, sar to ţi pe m in e : A rghir ! . . .
S ă ră sp u n d ă A rghir 1 A şa v o r: să ră sp u n d eu, n u A u­
re an u 1 E u să ră sp u n d de ce s-au a d u n a t sute de m ilioane
p e t i m b r u l de av iaţie şi de ce singura n o astră fabrică de
avioane a tre b u it să fie, to tu şi, închisă ! D e ce legea
conversiunii a fost tic lu ită de A ureanu aşa, în cît cei
a ju ta ţi de s ta t să fie n um ai p ro p rie ta rii de m oşii 1 De
ce s-a în fiin ţat o lege a tim b ru lu i pe pîine, care dă
p re te x t b ru ta rilo r să scum pească pîinea cu 40% ! De
ce s-au redus alocaţiile de chirie şi s-au desfiinţat aloca­
ţiile de scum pete la ceferişti, ca să li se scum pească
v ia ţa cu 40 — 50% ! D e ce s-au fă cu t noi concedieri la
A rsenalul A rm atei, la P irotehnie, la fabricile m e ta ­
lurgice, la b ă n c i ! De ce s-au pus tax e şcolare la diplom e,
la certificatele prim are, la reînscrieri, la re p eten ţi,
la corigenţi I De ce fu ncţionarii publici şi p artic u la ri

244
au fost lo v iţi cu im pozite a tît de grele, încît au început
B& dem onstreze p e străzi şi să strig e : « Jo s im pozi­
tele» ! p e n tru ca arm a ta să fie silită să tra g ă în e i ! . . .
D ar la cîte n u m ă som ează opoziţia să-i ră sp u n d eu,
n u A ureanu ! . . . E u , care n u sînt în această ţa r ă decît
num ai p rim m in istru ! . . . Şi acum a, şi regele ! . . . E
s u p ă r a t ! . . . De ce ? . . . Cu ce i-am g re ş it. . . şi ce are
de gînd? I a r u n guvern de coaliţie? Cu cine? Şi p e n tru
ce ? N um ai aşa, ca să m ă um ilească pe m ine, profesorul
A rghir, care şi-a sacrificat m unca şi liniştea spre a-1
p u te a servi pe regele său ?
— C h iriţă ! O preşte !
Şi, u itîn d că-1 are pe C aţă a lă tu ri de el, A rghir, cu
fru n tea roşie, ca p îrlită de soare, sări din m aşină:
— C hiriţă ! D u -te la prezidenţie ! . . . E ş ti liber ! E u
m erg acasă pe jos ! N u m ai sîn t p rim m in istru !
D ar ceea ce profesorul A rghir ştia că treb u ie să se
întîm p le, se întîm p lă. P este o oră, P u iu veni la el,
s p e r ia t:
— D om nule p rim m in istru , se p o ate?
— D rag ă dom nule P u iu , răspunse A rghir, tris t, vezi
că se p o ate ! . . . Regele n u m ai are nevoie de m ine 1
— De unde ş tiţi, dom nule prim m in istru ?
— A ud că T itu lescu se află ia r pe a i c i !
— Şi v ă te m e ţi de T itulescu?
— N u m ă tem de nim eni. N ici de P arlam e n t, nici de
ţa ră , nici de colegii m ei din guvern, nici de T itu le s c u !
Mă tem n um ai de o h o tărîre tinerească, prea g răb ită,
de aiu rea !
— În ţeleg , dom nule p rim m in istru ! D a r regele cred
că nici n u se gîndeşte !
— Crezi, dom nule P u iu , d ar n u eşti sigur ! Şi a sta
m ă su p ă ră : nesig u ran ţa. D acă aş fi silit să plec, aş
avea aeru l că am fost d a t afară. P e cînd dacă aş fi lă s a t
să-m i fac legislaţia în treag ă de p a tru ani, aş face eu
singur loc u nui guvern de alegeri, com pus din m ag istraţi.
— D ar v e ţi fi lăsat, dom nule prim m in istru !
— Crezi?
— S înt sigur !
A rghir strînse cu m u ltă căldură m îna lu i P u iu .
A cum a era lin iştit.

245
 N um ai că lu i A rghir nu-i era so rtit să se bucure
p rea m u lt tim p de linişte. Seara, la m asă, p rim i de la
D eleanu-A djud u n telefon:
— D om nule profesor, m ari d em o n straţii în fa ţa
p alatu lu i.
— Cine?
— S tu d en ţii.
— Ai cu i? Ai lu i C aţă?
— B a n u ! Ai lu i Cziucziewicz ! . . .
— Ş i ce v o r?
— S trigă în tr-u n a : T răiască re g e le ! Jo s guvernul
A rghir !
A rghir, scos din sărite, ră cn i:
— Şi p o liţia ce face?
— N u p o ate face nim ic, dom nule profesor ! O rdin
să n u ne atingem de ei !
— O rdin? Cine a d a t u n asem enea o rd in ?
— Regele, dom nule profesor !
L ui A rghir m ai-m ai să-i scape receptorul din m înă:
— P ro s tii!
— N u-i nici o prostie ! î n m om entul acesta, regele
a p rim it în au d ien ţă o delegaţie a studenţilor.
Acel sfert de oră cît i-a tre b u it să se îm brace, să se
urce în m aşină şi să s tră b a tă dru m u l pînă la p a la t, i
s-a p ă ru t lui A rghir o m ie de ani. E ra n erăb d ăto r să
se explice o d a tă p e n tru to td e a u n a cu regele, p e n tru că
el n u m ai p o ate co n tin u a să guverneze m ereu cu team a
în suflet.
R egele îl p rim i în d a tă :
— D om nule profesor ! Ce m ai faci ?. . . Ce idee feri­
cită să v ii la ora asta ! . . . Ş e z i!
L ui A rghir îi v en iră lacrim ile în ochi — de ruşine
şi bucurie. Voioşia cu care-1 prim ea regele îi risipea,
dintr-o d a tă , am ărăciunea, d ar îi um plea sufletul de
rem uşcări. Cum s-a p u tu t el îndoi u n singur m om ent
de d ragostea regelui?
— Sire ! zîm bi el, je n a t. S ă-ţi spun cin stit: credeam
că am p ie rd u t încrederea m ăriei tale !
— în cre d ere a m ea în d u m n eata, profesorul m eu?
făcu regele, u im it. De unde şi pînă u n d e ? __
— T itulescu, sire ! . . . A ud că m ăria ta l-ai c h e m a t!
\
246 )
 — E u ? N iciodată ! E u n u l-am chem at ! A v en it
singur ! B ineînţeles, dacă-m i v a cere au d ien ţă, îl p ri­
mesc. î n definitiv e m in istrul n o stru la L ondra, n u ? . . .
D ar n um ai dacă mi-o v a cere el. E u n-o să-l chem !
— M ulţum esc, sire ! A sta am v ru t să ştiu ! Şi încă
o ned u m erire: stu d en ţii ! Mi s-a spus că ai p rim it în
au d ien ţă pe stu d en ţii care au d em onstrat îm potriva m ea !
Regele se a ră tă şi m ai m ira t:
— Şi a6ta, te su p ă ră ? D ar chestia e sim plă ! Cînd
am au zit că b ăieţii îndrăznesc să te insulte, i-am chem at
să-i tra g de urechi, ca altă d a tă să n u se m ai atingă
de profesorul n o stru , al tu tu ro r !
E x p licaţia era a tît de firească, încît A rghir îşi dădu
seam a cîtă d re p ta te are coana T inca să-i spună că-i
prost. D a ! E u n p ro st şi ju m ă ta te . F ireşte că aşa s-au
în tîm p lat lucrurile ! Ce a lta p u te a face regele decît să
cheme la el secăturile alea care dem onstrau în fa ţa p ala­
tu lu i — şi să le sp u n ă să se astîm pere, p e n tru că dacă-1
atac ă pe p rim u l m in istru A rghir, atac ă însăşi coroana.
— Sire, făcu A rghir um il, îţi cer ie rta re ! A m crezut
că um ilul serv ito r al m ăriei tale a devenit u n om de
prisos !
Cu u n zîm bet care încălzi inim a lu i A rghir, regele
îi răsp u n se:
— A ltă d ată, să n u m ai crezi. Te rog ! . . . Mai bine
să vorbim despre a ltc e v a ! Cum îţi place rebeliunea
de la S tîn a Sonfalău?
Pe A rghir, afacerea îl interesa prea p u ţin , p en tru
că n u era de re so rtu l prezidenţiei de consiliu şi al m inis­
teru lu i in stru cţiei publice. D ar din întîm plare aflase
azi d u p ă am iază, de la M ărunţelu, că acum u n an,
com una S tîn a Sonfalău de lîngă Satu-M are a p rim it
p rin reform a ag rară o p ăd u re de aproape două su te de
jugăre, de unde lo cu ito rii îşi p u te a u procura lem ne de
foc şi lem ne de construcţie. D ar, de curînd, m in istru l
P etrescu-G oleşti a fă cu t aşa, ca fostul p ro p rie ta r să
fie repus în d rep tu rile lui. Ţ ăran ii s-au răscu lat şi ja n ­
darm ii au tras.
— A cum a s-au lin iştit, sire ! răspunse A rghir. Au
căzut n u m ai doi, d ar o să le fie de-ajuns p en tru o mie
de ani. Aşa s-ar lin işti şi legionarii lu i Cziucziewicz.

247
 — A propoe ! Ce e cu « F ră ţia de cruce», dom nule
profesor? E ste ad e v ăra t că m inistrul dum itale de război
a lu a t conducerea onorifică a « F răţiei de cruce» din
A rdeal — şi că a r lu cra m înă-n m ină cu « g a r d a » ?
— N u-i ad e v ăra t, sire ! G eneralul B ălăceanu-G riviţa
m i-e p rieten , aşa că sînt bine inform at. « F ră ţia de
cruce» n -are nici o leg ătu ră cu garda, ci cu am icul
m eu C aţă, cu care lucrează în cea m ai b u n ă în ţele­
gere. Vezi, d ar, m ăria ta , că nici vorbă n u p o ate fi de
vreo conlucrare cu A ureliu Cziucziewicz !
— Nici să n u fie !
— N u v a fi, sire !
— A m to a tă încrederea ! . . . A ! B ine că m i-am adus
am in te ! A fo st la m ine azi doctorul B ra tu să p ro tes­
teze că l-ai in te rn a t la balam uc pe u n profesor de m a te ­
m atică A gopian ! Ce s-a în tîm p la t?
— A fost obraznic, s i r e ! F iindcă l-am scos din
m otive de economie de la c a te d ra lu i de la G rădişte, s-a
dus p este to t să se plîngă. L -am a re s ta t şi l-am in te rn a t
la ospiciu. Aşa treb u ie să facem cu to ţi cei care atacă
in stitu ţiile sacre ale sta tu lu i în fru n te cu t r o n u l !
P ă ţa n ia lu i A gopian îl am uză m u lt pe rege:
— Şi cînd ai de gînd să-i dai dru m u l?
— Să se înv eţe m ai în tîi să fie cuviincios, şi apoi
vom v edea !
C îteva clipe, d estu l de lungi, regele îşi ţin u privirea
a ţin tită înspre fereastră, apoi întoarse brusc capul
spre A rghir:
— Şi ce se face cu salariile ofiţerilor, dom nule p ro ­
fesor ?
în tre b a re a îl descum păni cu to tu l pe A rghir, care
num ai la asta n u se a şte p ta : ca regele să-l întrebe
tocm ai pe el ce este cu salariile ofiţerilor, cînd el nu-i
nici m in istru de finanţe, nici m in istru de război.
— Sire, răspunse el pe u n to n de om necăjit. D upă
cîte aud, situ a ţia n u este a tît de gravă. A ureanu lu ­
crează la u n p roiect care v a soluţiona problem a în cel
m ai scu rt tim p posibil !
— M m m . . . d a ! făcu regele pe gînduri. B ine ! . . .
Apoi, d eo d ată în v io rat, luă de p e m asă o c u tiu ţă şi
i-o în tin se lui A rghir:

248
 — E ra cît pe ce să u i t ! A sta te a ştea p tă de azi dim i­
n e a ţă !
A rghir deschise c u tiu ţa şi-l podidiră lacrim ile: era
m edalia av iaţiei.
— Sire ! V ă m ulţum esc ! V ă m ulţum esc !
Regele îi strînse m îna m ai călduros ca nicio d ată:
— S-o p o rţi sănătos şi spor la m uncă, dom nule
profesor !
*

C atastrofa se a b ă tu a doua zi peste capul lui A rghir,

du p ă legea de n eclin tit a tu tu ro r nenorocirilor: pe
n ea şte p tate. Regele convocase urg en t pe to ţi m iniştrii
în consiliu — şi le v o rb i grav:
— D om nilor, aflu că pînă în acest m om ent n u s-a
rezolvat p la ta ofiţerilor. Mi se spune că pe alocuri ofi­
ţe rii prim esc cîte douăzeci pînă la p atru zeci lei în contul
salariilor. Ce facem ?
— S în t n um ai u n a su tă şaizeci de m ilioane neplă­
tite ! zise A ureanu.
— B a nu-i aşa ! îl contrazise m inistrul de război.
S în t p este cinci su te de m ilioane. N u e p lă tită nici
a rm a ta, nici p o liţia !
Regele rid ică glasul:
— E ste neperm is, dom nilor ! P rim a n o astră grijă
trebu ie să fie a rm a ta — în special ofiţerii. V ă dau
u n term en de o p t zile. î n o p t zile problem a aceasta
să fie scoasă de pe rol. V reau ca nici să n u m ai aud
despre ea.
— Sire ! făcu A rghir. D eşi chestiunea n u m ă p ri­
v eşte, m -am gîn d it m u lt la ea şi aş avea u n proiect
care ar aduce b an i m u lţi în casieria statu lu i.
T o ţi ceilalţi m in iştri se u ita ră nedum eriţi unul la
altu l. SinguruV care răm înea serios era regele.
— Te asctiltăm , dom nule profesor !
A rghir, cu o h îrtie în fa ţa lui, vorbi:
— In p rim ul rîn d , in stitu i u n m onopol pe rechizi­
tele şcolare şi pe lum inări. Creez apoi ferm e şcolare,
întem eiez m uzee în to a te satele, cu ltiv tere n u ri goale
cu z a r z a v a tu r i.. .

249
 Fiecare îşi ascunse fa ţa , u n u l în b a tistă , altu l în
h îrtiile de pe m asă, altu l de-a d re p tu l în servietă. Regele,
însă, răm înea serios:
— In te re sa n t, dom nule profesor, d ar n u v ăd banii !
— Im ed iat, sire ! în lă tu r pe funcţionarii de prisos,
închid teatrele, închid cinem atografele, interzic im p o rtu l
şi vînzarea ju c ă r iilo r .. .
— D a, dom nule p ro fe s o r! zise regele, blînd. D ar
n u v ăd de unde lu ăm b an i p e n tru ofiţeri !
— V or fi, sire ! E m item o m onedă a u r !
A ureanu n u se m ai p u tu stăp în i şi începu să rîdă
acru :
— D ar de un d e lu ăm a u r?
A rghir îi replică fu lgerător:
— R echiziţionăm
t
to a te obiectele în au r !
De d a ta aceasta, îşi p ierd u şi regele g ra v ita te a :
— D om nule profesor, proiectul dum itale e exce­
le n t ! .. . D ar noi treb u ie să achităm p e ofiţeri pînă în
o p t zile !
— îm i dai voie, s i r e ! răspunse A rghir, care n u
m ai p u te a fi re ţin u t. A m u n proiect şi p e n tru fisc. Cine
nu-şi ach ită im pozitele, n u are d re p t la nici u n serviciu
din p a rte a statu lu i.
— De p ild ă? rîn ji A ureanu.
— D acă ţ i se aprinde casa, pom pierii să n u se m işte
p înă ce n u le vei a ră ta c h ita n ţa de la percepţie ! D acă
te calcă ho ţii, p o liţia să n u -ţi sară în aju to r, pînă c e . . .
— A m înţeles ! îl în treru p se regele, nervos. D om ­
nule p rim m in istru ! . . . D acă eşti b u n . . .
Şi ridicîndu-se de la m asă, regele se în d rep tă iu te
spre cam era de a lă tu ri, u rm a t de A rghir.
Aici, singuri, u n u l în fa ţa celuilalt, se p riv iră am în­
doi, la fel de sfioşi. F iecare avea să spună cîte ceva,
d ar n u ştia cum să înceapă. Gel m ai je n a t p ărea Garol.
— D om nule profesor, începu el, te rog să m ă i e r ţ i . . .
n-am a v u t n iciodată de g î n d .. . c re d e -m ă .. .
O sudoare rece ca g heaţa in u n d ă fru n te a lui A rghir.
M om entul era îngrozitor. In trig ile au în v in s: el, sin­
gurul om d ev o tat d inastiei şi tronului, este azvârlit
la gunoi, tocm ai cînd venea cu soluţia salvării. D ar
nem ernicii care-1 sapă îşi fac iluzii. A rghir n u se lasă.

250
Â rghir v a lu p ta să deschidă ochii regelui, care este
înşelat.
— M ăria ta ! zise el, cu glasul lui tris t de zile m ari.
Ţ i s-a p ă ru t v re o d ată că am vreo am b iţie ?
— N u ! N iciodată, dom nule profesor !
— Ţ i s-a p ă ru t, m ăria ta , că ocup u n loc fără m erit ?
— N iciodată !
— Ai crezut poate că sînt victim a unei v a n ită ţi
bolnăvicioase ?
— N -am a v u t cînd s-o cred, dom nule p ro fe s o r!
— Sau p oate ţ i s-a p ă ru t, m ăria ta , că sîn t in v i­
dios?
— Invidios, d u m n eata ? . . . De ce ?. . . D im potrivă !
— Ţ i-ai d a t seam a, m ăria ta , că am re sp ectat t o t ­
d eau n a v o in ţa t a ?
— D a ! Şi-ţi sîn t recunoscător !
— A tunci, lucrurile sînt lim pezi, sire? Voi continua
să-m i fac d ato ria ca p rim sfetnic al tro n u lu i !
— N u, nu, n u ! făcu regele, care vedea sp eria t că
m enajam entele n u v o r face decît să întărească rezis­
te n ţa lu i A rghir. N u m -ai înţeles, dom nule profesor ! . . .
S itu a ţia n o astră economică e m izerabilă. S ingura spe­
ra n ţă este în tr-u n m are îm p ru m u t extern. B ancherii
străin i v o r să ne a ju te d ar cu o co n d iţie: să le d au un
guvern ta re .
— A şadar, s ire . . .
— D a ! făcu regele, cu u n aer profund dezolat.
P reţu iesc pe profesorul m eu A rghir m ai m u lt ca pe
oricine, d ar îm i treb u ie u n serios guvern de concen­
tra re . Aş fi v ru t u n guvern de concentrare m ai m are.
Mă voi m u lţu m i cu u n u l m ai m ic . . .
A rghir asculta şi la fiecare cuvînt sim ţea că se
cufundă d in ce în ce m ai m u lt în întuneric. P rin urm are,
to tu l s-a sfîrşit. N u m ai e d ic ta to r al ţă rii !. . . A tîta
vedea el în ain tea lu i: u n NU m are, care se deschide
d easu p ra u n u i abis, în fundul căruia m ii de lighioane
sta u să-l în g h ită. L u p ta devenea in u tilă ! . . . T îlharii
au fost m ai ta ri decît el.
— Sire ! făcu A rghir, cu u n glas stins, de om care-şi
trăie şte ultim ele lui clipe. î n acest caz, treb u ie să-mi
d au dem isia, n u ?

261
 — T rebuie, dom nule profesor ! E ş ti p a trio t, cel m ai
m are p a trio t al ţă rii şi înţelegi situ a ţia m ai bine ca
oricare altul.
F ă ră să m ai răsp u n d ă, A rghir îşi scrise, în grabă,
pe colţul mesei de lu cru a regelui, dem isia şi o întinse
regelui.
— Poftim , s i r e ! zise el p atetic. Cu ac tu l acesta,
m artiriu l m eu s-a în c h e ia t!
Regele se apropie de el şi-l să ru tă :
— D om nule profesor, d um neata ai fost şi răm îi
singurul om în care p o t să m ă încred ! . . . D ar n u p en tru
asta te-am ru g a t să v ii cu m ine aici, ci p en tru cu to tu l
altcev a ! . . . O m ică surpriză ! A hm ed Zogu, regele
A lbaniei, m ă roagă să-ţi com unic că ţi-a d ă ru it un
tere n la S an ti Q u aran ta de pe dom eniile l u i ! . . . U ite
şi actele !
L a ieşire, ziariştii îl asaltară pe A rghir:
— E ste ad e v ăra t că dem isionaţi, dom nule prim
m in istru ?
— Da !
— De ce, dom nule p rim m in istru ?
— P e n tru că sîn t îm potriva un u i îm p ru m u t extern.
 X

D eşi ab ia la prim ii lui paşi, noul an 1933 era foarte

ueastîm p ărat şi gălăgios. î n G erm ania, H itler fusese
uum it cancelar şi aici, T raian S ăpunaru, n erăb d ăto r
să se v ad ă cît m ai degrabă fu h rer şi el, ardea ca o to rţă
to talita ră, din care ţîşn eau scînteile diverselor form ule
dinam ice: « n aţie dom in antă», « prerogativele sîngelui»,
cdem ocraţia judeo-m asonă», « m in o r ita r ii» ... Scria,
ţinea în tru n iri, facea d eclaraţii şi îm proşca lum ea cu
am en in ţări în d re a p ta şi în stînga:
— A m să guvernez în c u r în d ! A m să in stitu i o
tiranie sîngeroasă, cum n-a m ai cunoscut om enirea,
f a r a n u m erită m ai m u lt. N -am să d au voie nim ănui,
aici să scrie, nici să citească. E u . . . şi şaptezeci de
p re fe c ţi! . . . A t î t ! . . . L as’ că le a ră t eu, lor ! . . . T rebuie

363
 u n om care, în num ele un u i com andam ent, să ştie să
facă apel la ţa ră , ca s-o salveze ! O voi salva !
P a rtid u l lu i T raian nu creştea. Nim eni nu vedea
ce şanse ar p u te a avea T raian S ăpunaru să ajungă
duce ori fuhrer. D ar T raian S ăpunaru vedea. Şi în
clarviziunea lui, lu p ta să găsească im agini care să
sugereze poporului că el este anum e făcu t să fie d ic ta to r:
— M-am n ăscu t cu pum nii s tr în ş i! striga el pe
la to a te răspîntiile.
— B a te-ai n ăscu t cu m î n a în tin să ! îi răsp u n d eau
adv ersarii.
T raian , însă, îşi u rm a vechea lui ta c tic ă : se făcea
că n-aude şi alerga d u p ă o nouă figură de stil, p rin
care să vestească triu m fu l d ic ta tu rii integrale şi m oartea
dem ocraţiei. E ra o în trep rin d ere grea, p e n tru că şi
concurenţa era m are. D rum ul era p re sărat la to t pasul
de duci şi de fiihreri în faşă care strigau şi ei, cu acelaşi
entuziasm desp erat, ca şi T ra ia n S ăpunaru, cred in ţa
în victo ria lor personală şi în m oartea dem ocraţiei.
L a zarv a legiunilor de m în tu ito ri se adăugau accen­
tele ascu ţite ale presei lu i N aie N aie, Stănică Popescu,
o ri Serafim M ărunţelu care, o d ată cu u n n e în tre ru p t
im n de slavă în ch in at lui H itle r şi M ussolini, îşi sleia
pu terile în tr-u n n esfîrşit d en u n ţ .îm p o triv a bolşevi­
cilor şi a « m in o ritarilo r». I a r p e n tru că se părea că
m ai lipseşte ceva, in terv en eau şi p oliţia şi sig u ran ţa,
care dăd eau alarm a că au descoperit peste to t butoaie
de cerneală sim patică, b alo tu ri de fotografii de pe docu­
m ente m ilitare secrete şi nesfîrşite coloane de spioni
bolşevici în arm aţi. Spioni p este to t: la poştă, la căile
ferate, la m inistere, p rin cafenele, pe stradă, în tra m ­
vaie. P rim ejd ia tre b u ia stăv ilită în d ată. Ca să p o ată
face fa ţă nevoilor, organele de ordine şi sig u ran ţă am e­
n a ja ră la Jila v a noi dorm itoare şi p o rn iră 6ă le um ple
cu cei care se ştia că fac p a rte din Blocul M uncitoresc-
Ţ ărănesc, din U niunea T ineretului C om unist, d in B irou­
rile jurid ice com uniste, din C om itetul p en tru organi­
zarea şom erilor, din C om itetul central de acţiune al
ceferiştilor — în sfîrşit din to a te asociaţiile şi organi­
zaţiile com uniste. Cum, însă, problem ele de ordine
erau p rea com plicate, p oliţia şi sig u ran ţa făceau apel,

254
pe de o p a rte la stu d e n ţii lui C aţă, iar pe de a ltă p arte,
la stu d en ţii lu i A ureliu. Aceşti auxiliari indispensa­
bili ai m in isteru lu i de in tern e, după ce-şi adm inis­
tra u reciproc legiuita b ătaie, porneau, în direcţii
opuse, d ar în scopuri com une, să scarm ene lum ea pe
străzi, să spargă v itrin e, să jefuiască dughene, să
dărîm e case d in tem elii, să dea foc sinagogilor, să
oficieze ted eu m u ri şi parastase pe la biserici, să-şi sfin­
ţească ciomegele cu crucea încîrligată pe m ăciulie,
să cînte « T răiască regele» — şi să-l prev in ă pe rege
că-1 p aşte nen o ro cirea:« M aiestate, ia seam a de coroană,
să nu ţi-o ia vrăjm aşii. Ia seam a bine, că altfel o pierzi !»
Regele, p ru d e n t, îşi îndesa m ai bine coroana pe
cap şi-şi vedea, sîrguincios, m ai d ep arte, de re sta u ­
ra ţie . R estau ra ţia îl pasiona to t m ai m u lt. E ra o m uncă
p lăcu tă şi u tilă. Mai to a te fabricile de zahăr trecuseră
în m îinile lui. Mai to a te fabricile de postav trecuseră
în m îinile lui. 0 p a rte d in acţiunile ind u striilo r m etalu r­
gice trecu seră în m îinile l u i . . . R e stau ra ţia m ergea
b in e . . . Şi de cînd societatea am ericană de telefoane
i-a d ă ru it, o d a tă cu u n pachet de acţiuni, u n telefon
tu rn a t în au r m asiv, regele ar fi p u tu t să ju re că re sta u ­
ra ţia m ergea şi m ai bine. E ra superstiţios şi credea
în cadouri. în tr-o zi, cînd ridică receptorul s-o cheme
pe Tilda, răm ase cu ochii ţin tă pe ap a ra tu l acesta de
au r am erican şi u n num e în litere uriaşe de foc îi stră-
fulgeră m in te a : C alifornia ! A sta e r a : California. în d a tă
îl chem ă pe p rieten u l lui sigur, generalul M ateescu:
— M ateescule dragă, eu nu p o t să las să-m i zacă
dolarii şi lirele străin e p rin băncile e u ro p e n e .. . î ţ i
voi în cred in ţa o m isiune cu ltu rală m ai largă în S tatele
U n ite . . . Plasează-m i to ţi banii acolo. . .
— L a b ăn c i?
— N u ! îm i cum peri p ăm în tu ri, fabrici, păd u ri,
c a s e .. . T o t ce ren tează !
De atunci, regele, cum agonisea u n ban-doi, nu-1
m ai băga în p u şcu liţă, ci-1 trim ite a peste ocean, spre
binele resta u raţiei.
T o t spre binele resta u raţiei, regele Carol se ocupa
m u lt de operele de a rtă . î n p alatu l de pe Calea Vic­
toriei din capitală, ca şi în p alatu l Peleş de la Sinaia,

266
a găsit tab lo u ri de R ubens, de Leonardo d a Vinci,
de E l Greco — to a te autentice. I-au plăcut. î i plăcea
to t ce era au ten tic.
— P u iule, i-a spus el secretarului său, vezi ca
R om înia să fie in v ita tă la to a te expoziţiile in te rn a ţio ­
nale de a rtă d in stră in ă ta te . V reau ca ţa ra m ea să nu
răm înă în u rm a ce lo rlalte. . .
Ţ ara n u răm înea în u rm ă. In v ita ţiile sosiră şi tab lo u ­
rile fu ră expediate în stră in ă ta te . P este cîtv a tim p ,
tablourile n u n um ai că reveniră to a te în ţa ră , d ar
a ră ta u p arcă m ai noi decît în ain te. Mai tîrziu , s-a aflat:
plecaseră autentice, şi reveniseră în copie. O riginalele
fuseseră puse la loc b u n , în stră in ă ta te .
T o t spre binele re sta u raţiei, Carol creease o in sti­
tu ţie în fa ţa căreia n u era om sim ţito r să n u i se m oaie
ochii de duioşie: dragostea ce o n u tre a p e n tru fiu-său,
voievodul M ihai. Voievodul M ihai era dovada vie a
sp iritu lu i dem ocratic al regelui. I-a făcu t lui M ihai o
şcoală liceală în tr-o cam eră a p alatu lu i regal, şi i-a
d a t doisprezece colegi din to a te clasele sociale: copii
de m edici, fu n cţio n ari, ofiţeri.
— V reau să asigur ţă rii u n rege dem ocratic ! zicea
regele. Am p o ru n cit elevilor să n u mi-1 m enajeze pe
M ihai p en tru că ar fi voievod şi fiu de rege. L a nevoie
a r p u te a să-i tra g ă şi o palm ă.
U n astfel de rege, care m ergea cu dem ocraţia pînă
la ultim ele ei lim ite, n u p u tea fi decît u n duşm an al
d ictatu rii.
— S înt co n tra d ictatu rii. A m v en it ca rege consti­
tu ţio n al, pe b aza co n stituţiei şi înţeleg să fiu u n rege
constitu ţio n al şi parlam entar.
Şi ca rege co n stitu ţional, n u u ita să se refere în
toate îm prejurările la constituţie. Cu nouă luni în
urm ă, cînd a tre b u it să se d esp artă de iu b itu l său p ro ­
fesor A rghir, l-a chem at pe D acu să se consulte cu el.
— D om nule D acu, îm i treb u ie u n guvern de alegeri.
Pe cine p ro p u i?
— P a rtid u l n aţio n al-ţărăn ist, sire ! răspunse D acu
neobişnuit de p ro m p t.
— E în regulă ! răspunse, la fel de p rom pt, Carol.
Te însărcinez cu form area guvernului.

•266
 — N u se p oate, sire ! N -ar fi constituţional, p en tru
că eu sîn t u n sim plu p artic u la r şi nicidecum şeful p a rti­
dului n aţio n al-ţărăn ist. P reşedintele naţional-ţărănistilor
e Ju g ăn a ru !
— E i şi? zise regele. P arcă cine te îm piedică să
revii în fru n tea p artid u lu i ?. . . R eia-ţi şefia şi ne punem
în d a tă la zi cu c o n stitu ţia !
— F ă ră îndoială, sire ! D ar să n ă ta te a m ea e încă
şubredă !
— Vom avea grijă, dom nule D acu, să te m enajăm .
O ricum in tră m în v acan ţă.
— Sire, în politică n u există v acan ţă. Şi apoi, tre ­
buie să-m i îngrijesc via m ea de la B ădăcin !
Regele vedea că este in u til să m ai insiste. Cele ce
i-a spus Crai-Voievod cu o zi m ai înainte se confirm au:
D acu, deşi m oare d u p ă p u tere, n-ar prim i să facă guver­
nul decît num ai în cazul cînd a r fi sigur că regele
nu-1 v a concedia peste o lună-două, ci-1 v a lăsa să
lucreze în pace m ăcar doi-trei ani. T o t ce spune el,
că n -ar fi decît u n sim plu p articu lar, că-i bolnav, că
treb u ie să-şi v ad ă de vie, sîn t p re te x te copilăreşti care
ascund m otivul re al: el vrea g aran ţia regală şi vrea
să-l silească pe rege să i-o ofere. D ar tocm ai p en tru că
D acu vrea să-l silească, regele n u v rea să i-o dea.
— R e g r e t! zise regele, care se bucura că-i poate
a ră ta acestui în căp ă ţîn a t că există u n în căp ă ţîn a t şi
m ai m are şi m ai ta re decît el. Şi eu care credeam că
a sosit vrem ea să-ţi reiei ac tiv itatea p o litic ă ! S înt
sincer dezolat că treb u ie să re n u n ţ la dum neata.
Şi l-a chem at pe Crai-Voievod. în principiu chestia
părea din nou neconstituţională, p en tru că nici Crai-
Voievod nu era preşedintele n aţional-ţărăniştilor. în
conştiin ţa lui, însă, regele era perfect îm păcat cu con­
s titu ţia — p en tru că lucrurile erau m u lt m ai p u ţin
com plicate decît s-ar fi p u tu t crede. Crai-Voievod
ţin ea la vechea lui filozofie politică: fără p e rtra c tă ri
şi fără ezitări. « Mai în tîi p u terea, zicea el, şi apoi vom
vedea». De aceea, el era dispus să prim ească puterea
oricînd şi oricum , fără nici o garanţie regală. P e cînd
Ju g ă n a ru , preşedintele p artid u lu i n aţio n al-ţărăn ist, se
găsea ex act la m ijlocul drum ului d in tre Crai-Voievod

17 - c. 1229 257
şi D acu : era p e n tru p u tere , în orice condiţii şi fără
nici o garan ţie regală, d ar dacă cineva trebuie să se
com prom ită p e n tru o guvernare de p atru-cinci săp ­
tăm în i, preferă ca acela să n u fie el, ci Crai-Yoievod.
T o tu şi, dacă num irea lu i Crai-Voievod n u era
constitu ţio n ală, recom andaţiile pe care i le-a făcut
regele p en tru alegeri erau m ai m u lt decît consti­
tu ţio n a le :
— V reau alegeri im parţiale. M ă-nţelegi? Im p a r­
ţia le !
— Sire ! Im p arţia le ! T o t ce p oate fi m ai im parţial.
A u căzut m o rţi şi ră n iţi o grăm adă, d ar alegerile
au fost im parţiale. T o ţi s-au ales cu m an d ate : guvernul
a lu a t tre i sfertu ri d in scaune, iar restu l a fost d istri­
b u it, im p arţial, în tre celelalte unsprezece p artid e în
lu p tă . U n singur om politic m ai im p o rta n t a răm as
p e d in afa ră: A rghir.
— De ce ai făcu t asta, dom nule Crai-Y oievod? îl
în treb ă regele, rîzînd, pe prim ul m inistru.
— Tocm ai de aia, s i r e ! rîse Crai-Yoievod. Ca să
m ai rîdem n iţel.
F ireşte că A rghir a n ăv ă lit în d ată la rege:
— Sire, v o tu l universal este o ruşine !
L a acestea, regele-i răspunse tris t:
— V ezi? N u ţi-am spus?
A rghir tre b u i să se încline încă o d a tă în fa ţa în ţe ­
lepciunii suveranului său :
— Sire, a ţi a v u t d re p ta te !
Apoi, re v o lta t, alergă la p rim ăria sectorului I galben
şi răcn i la p rim ar:
— D om nule, îm i d au dem isia d in dem n itatea de
consilier c o m u n a l!
— De ce, dom nule profesor? în treb ă p rim aru l u lu it.
— P e n tru că aici, la dum neavoastră, se face prea
m u ltă politică !
D u p ă ce p arla m en tu l se constitui, Crai-Voievod se
p re zen tă la reg e:
— Sire, m i-am în d ep lin it m isiunea şi am v en it
să-m i d ep u n m an d atu l.
— S tai I Să vedem m ai în tîi cum stăm cu consti­
tu ţia . A cum avem , carevasăzică, u n p arla m en t cu

268
m ajo ritate n aţio n al-ţărăn istă. Ceea ce d u p ă constituţie,
im plică u n guvern n a ţio n a l-ţă ră n is t.. . Ce face D acu?
V rea sau n u V T e a să vină în fru n te a guvernului?
— N u v rea, s i r e ! . . . Se te m e ! C ontinuă să vrea
g aran ţii co n stitu ţio n ale !
— A tunci fă to t dum neata noul guvern !
Astfel, Crai-Yoievod se văzu, p en tru a doua oară
p rim m in istru .
— P rim m in istru p en tru sezonul de v a ră 1 îl tach in ă
adversaru l său politic, doctorul B ratu .
— N u-i le g e ! îi răspunse Crai-Voievod. D epinde
cine stă la guvern.
Şi se stră d u i să facă din guvernul lui de vacan ţă,
u n guvern fo arte activ , pe cît îi perm itea constituţia.
A închis p arlam en tu l, ca să n u se m ai p o ată discuta
despre o nouă lege a conversiunii şi în genere despre
nici o lege a conversiunii. A organizat banchete pe
la re s ta u ra n tu l L uzana. A trim is circulări organelor
adm in istrativ e să se p o arte civilizat cu cetăţenii. A
organizat congrese stu d en ţeşti care începeau şi sfîr-
şeau cu asasin ate şi devastări. D ar în ain te de orice, a
a v u t grijă de p o p o r: a d ecretat p rin tr-o nouă curbă
de sacrificiu o n o u ă reducere a salariilor cu 60—7 0 % ;
a pus la dosar, p e n tru o studiere a te n tă , în lunile de
iarn ă, la gura sobei, plîngerile m iilor de m uncitori
răm aşi pe d ru m u ri, sau cu salariile n ep lătite, la R eşiţa,
B aia N ouă, Yalea Jiu lu i, ca şi plîngerile m uncitorilor
pensionari de la R eşiţa, A nina, D ognacea, Sasca, Mol­
dova N ouă şi a pus să fie u rm ăriţi şi a re sta ţi to ţi condu­
căto rii com unişti ai m uncitorim ii care tu lb u ra u , p rin
ag itaţiile lor, odihna aleşilor neam ului plecaţi în vile­
giatu ră. Şi to tu şi, Crai-Voievod, în to iu l acestei acti­
v ită ţi isto v ito are, a m ai găsit d estulă energie să proce­
deze la cel m ai m ăre ţ act de guvernăm înt, cu care-şi
prop u n ea să treacă în istoria acestei strălucite perioade
a re sta u raţiei: a co n trib u it la term in area construcţiei
p alatu lu i regal, cu zece m ilioana de lei, realizate din
subvenţiile p en tru invalizi, p e n tru căm inul studenţesc
de la Cluj, p e n tru I.O .V ., p en tru pensionari, p en tru
spitalele de tu b erculoşi — de u n d e . se lu au de obicei
fondurile necesare m arilor opere naţionale.

269
 D ar aici, treb u rile lui Crai-Voievod începură să se
încurce. î n casieria sta tu lu i n u se m ai găsea nici u n
ban. T o t ce a fost n u m ai era. Se topise în v în t. P e
ce — sau pe cine, era greu de aflat. N u era şi a t î t ! S-a
făcu t din nou apel la stră in ă ta te , d ar stră in ă ta te a a
trim is m ai în tîi experţi. E x p erţii au sosit, şi după ce
a u b ă u t şi au m încat, i-au spus lui Crai-Voievod:
— Ş tii m a ta de un de v in golurile m ari din finan­
ţele publice?
— De un d e?
— D in risip a ce s-a făcu t la c a p ito lu l« bugete spe­
ciale ».
L ui Crai-Voievod îi venea să rîdă. Ă ştia ori sînt
p roşti, ori fac pe p r o ş tii! . . . P arcă n -ar şti că fără
aceste « bugete speciale» u n guvern cin stit n-ar avea
cu ce-şi p lă ti zecile de m ii de prieten i d ev o taţi, care
sprijină guvernul b a în alegeri, b a în dem onstraţiile
publice, b a în încăierările cu bolşevicii. D ar Crai-
Voievod, care uneori ştia să fie şi serios, se m ulţum i
să în treb e :
— Şi ce-i de fă cu t?
— U ite c e ! răspunse şeful experţilor. D acă v re ţi
să aju n g eţi la u n b u g et echilibrat, trebuie să p u n eţi
ţa ra sub controlul financiar al Ligii N aţiunilor. Liga
N aţiu n ilo r v a num i aici, la dum neavoastră, u n consi­
lier tehnic, care v a controla finanţele sta tu lu i şi va
supraveghea orice fel de operaţie financiară ! . . . Noi
v ă vom îm p ru m u ta b an i p e n tru în a rm a re . . . şi dum ­
neav o astră ni-i v eţi p lă ti din încasările ce le v eţi face
în ţa ră sub supravegherea n o astră ! . . . P e n tru aceasta,
v a tre b u i să m ăriţi im pozitele indirecte pe consum aţie,
să m icşoraţi încă o d a tă lefurile şi pensiile în v ă ţă to ­
rilor şi funcţionarilor publici, să reduceţi bugetul şcolilor,
spitalelor, căm inelor stu d en ţeşti, să concediaţi ceferişti,
să d ecretaţi pedeapsa cu închisoarea p en tru cei care
nu-şi plătesc dările, să u rc aţi taxele vam ale la im portul
produselor de p rim ă n ec esitate__ P e de a ltă p arte ,
p en tru ca v ia ţa economică să nu sufere, v e ţi m icşora
im pozitele asu p ra capitaliştilor şi m oşierilor. . . şi în genere
v e ţi facilita pe to a te căile v ia ţa m arilor producători,
de a căror ex isten ţă depinde însăşi ex isten ţa R o m în ie i!

86 0
 Crai-Voievod d ăd u experţilor *ece m ilioane p en tru
deranj şi le m u lţu m i:
— î n cîteva săptăm îni, dom nii m ei, v e ţi avea acordul
s e m n a t!
D ar în cîteva săp tăm îni regele avea tim p să v ad ă
că, to tu şi, p en tru bancherii străini, Crai-Voievod nu
era decît u n m are zero politic, plus u n m are zero finan­
ciar. Cu D acu e altceva. D acu rep rezin tă fo rţa bancară
a p artid u lu i naţional-ardelean. D acu era însuşi p artid u l
naţional-ardelean. D acu era în leg ătu ră strînsă cu cercu­
rile catolice din G erm ania şi F ra n ţa . D acu şi-a asigurat
u n oarecare p restigiu în stră in ă ta te cu intransigenţa
l u i _pe scu rt, D acu era de două ori in te re s a n t: în
prim u l rîn d p en tru că în ochii băncilor străine prezenta
o an u m ită garan ţie de seriozitate — şi în al doilea
rîn d , p e n tru că, fiind în ochii băncilor străin e o garanţie
de seriozitate, m erita să-ţi pierzi vrem ea cu el spre a-1
p u te a face o d a tă p en tru to td eau n a de rîs, bineînţeles
d u p ă ce îm p ru m u tu l v a fi acordat. Astfel, pe la înce­
p u tu l to am nei, regele se h o tărî să facă, el, cel d intîi
pas şi-l chem ă p e Ju g ăn a ru , preşedintele p artid u lu i
naţional-ţărăne6c, care nici el n u era de lep ăd at. J u g ă ­
n aru era burghezia m ică şi m ijlocie orăşenească, Ju g ă ­
n a ru era chiaburim ea r u r a l a .. . Ju g ă n a ru era cineva.
Şi-n afară de aceasta, era om cum inte. De la căderea lui
A rghir încoace, nici n u i s-a au zit glasul decît atunci
cînd a fost vo rb a să se facă o revizuire a legii conver­
siunii :
— T rebuie 6ă m odificăm legea, p e n tru că dacă e
d re p ta te , să fie p en tru t o ţ i . . . P ro p rietate a ţărănească
mijlocie n u este o crotită de loc. Cer ca beneficiile să
fie extinse pînă la cincizeci de hectare.
încolo, Ju g ăn a ru n u avea decît două preocupări:
să în v eţe cu hărnicie să conducă m aşina, ca să poată
obţine cît m ai degrabă perm isul de circulaţie, şi să
cîştige poporul la ideea sta tu lu i ţărănesc.
— T o ată civilizaţia noastră din ultim ii treizeci de
ani este artificială, zicea el. N u e de noi. Noi sîntem
u n s ta t de ţă ra n i, şi ca ţă ra n i, în Ioc să ne vedem de
ex isten ţa n o astră ţărăn ească, de cîm pul n o stru , de
trad iţiile noastre, de cu ltura n o astră ţărănească, ne-am

261
g răb it să ad o p tăm form e de civilizaţie burgheză care
ne-au o tră v it v ia ţa , ne-au crescut exigenţele, ne-au
crescut p re te n ţiile .. . A u ajuns ţărancele să se v o p ­
sească şi să p o arte to curi în alte. Mîine o să v rea să
vorbească franţuzeşte. E ridicol şi ru şin o s. . . Noi tre ­
buie să fim u n s ta t dem ocratic, adică u n s ta t de ordine,
n u u n s ta t socialist şi de bolşevici a n a rh işti__ T otul
să fie p ă m în tu l! . . . A gricultură, n u fa b ric i! . . . Cu
bogăţiile păm în tu lu i vom h ră n i popoarele şi ne vom
p u tea cum păra to t ce vrem din s tră in ă ta te . . .
Şi d u p ă ce-şi term in a predica, în ain te de a începe
o alta, se repezea la garaj să m ai ia o lecţie de a u to ­
m obilism . D in acest p u n c t de vedere, era u n om dem n
de adm ira t: nu-şi pierdea vrem ea. D ar au v en it căl­
durile — şi Ju g ăn a ru , ca to t om ul, a pus deoparte şi
conversiunea şi F o rdul şi s ta tu tu l ţărănesc şi a luat-o
spre coasta A tlanticului, la B iarritz. M ult îi m ai plăcea
lu i Ju g ă n a ru să facă p lajă la B iarritz ! E ra o slăbi­
ciune şi politică şi sentim entală. Aici, p rin tre dom nii
şi doam nele care v o rbeau franţuzeşte şi englezeşte,
se sim ţea ca la el acasă, p rin tre ai săi, în saloanele
n aţio n al-ţărăn iste d in capitală. D ar v ac an ţa se isprăvi
şi Ju g ă n a ru se înapoie în ţa ră . E ra tocm ai bine. Regele
îl poftea la p alat.
— Ju g ăn a ru le, ţ a r a . . .
— Sire, D a c u .. .
R estu l convorbirii se p ierd u în şoapte d in care n u
se p u tea înţelege nim ic. Cînd isprăviră, Ju g ăn a ru alergă
la D acu:
— D om nule D acu, reg ele. . .
Şi u rm ă o nouă conversaţie în şoaptă, din care iar
n u se p u tea înţelege nim ic. D a r de a doua zi, se porni
în ţa ră u n în treg tă m b ălău : p a rtid u l n aţio n al-ţărăn ist
n u m ai poate tră i fără D acu. Ţ ara n u m ai poate respira
fă ră D acu. T ronul n u se m ai poate m işca fă ră D acu.
B a, după cîteva zile, J u g ă n a ru m erse şi m ai departe.
D em isionă de la şefia partidului.
— Locul de preşedinte e liber, declară el, şi-l aştea p tă
pe D acu.
D acu era încolţit. P a rtid u l îl cere, ţa r a îl cere, tro n u l
îl cere. . . A co n tin u a să stea cu braţele încrucişate

262
a r fi u n act de l&se-naţiune. Mai cu seam ă că regele
îl cheam ă — din p ro p ria lui in iţiativ ă — să stea de
vorb ă cu el.
— D om nule D acu, m i se pare că a r fi cazul să te
felicit ! R edevii preşedintele partidului.
— în c ă n u, sire ! Doresc m ai în tîi să am asigurări
că vom reveni la trad iţiile noastre constituţionale.
— D ar bineînţeles, dom nule D a c u ! B in e în ţe le s!
Cum îţi închipui ? . . . Âi cuvîntul m eu de rege !
M îndru a m ai fost D acu, a doua zi, cînd fu proclam at
din nou preşedinte al partid u lu i n aţio n al-ţărăn ist, şi
a tre ia zi, cînd în ca litatea lui de şef al unei m ari m ajori­
t ă ţi parlam en tare, depuse ju răm în tu l ca prim m in istru
al ţă rii.
— J u r cred in ţă re g e lu i...
Şi aşa m ai d e p a rte . . .
L a care, regele îi răspunse d u p ă form ula concepută
de el:
— Aşa să-ţi a ju te D um nezeu !
A ureanu, adversarul dcclarat al lui D acu, îl felicită,
cu u n zîm bet şiret:
— Ai învins !
D acu, dem n şi m îndru, răspunse: •
— N u eu am învins, ci constituţia !
— S ă-ţi trăiască ! îi u ră A ureanu. Şi eu, cît îs de
b ă trîn şi t o t ţin la co n stitu ţia asta, că tare-i bună !
D acu in tră la prezidenţie ca u n triu m făto r. î l biruise
pe rege. D e aci în ain te, Carol v a tre b u i să urm eze pilda
regilor Angliei. Carol I I , dacă vrea să-şi păstreze coroana,
v a tre b u i să se ţin ă de constituţie. U n rege n u trebuie
să guverneze, ci să dom nească. Un rege trebuie să citească
m esajul de deschidere a parlam entului, să patroneze
serbări, să inaugureze poduri, te a tre , şosele, să ia p arte
la com em orarea lui Ş tefan cel Mare sau a lui Mihai
V iteazul, să călătorească prin regiunile unde au av u t
loc in u n d aţii, incendii, cutrem ure, să rostească la radio
discursuri de anul nou şi de p aşti, să vîneze fazani şi
m istreţi, să prim ească la p a la t oaspeţi de seam ă — d ar
cîte nu are de fă cu t un rege atunci cînd vrea să-şi v adă
de obligaţiile lui constituţionale, n u să se am estece
acolo un d e nu-i nici tre a b a lui şi nici n u se pricepe.
 D ar acum a, nu m ai are ro st să vorbim ! A cum a regele
Carol I I v a fi Carol I I cel constituţional. D acu îl are
la m în ă: Carol I I i-a d a t cuvîntul lui de rege.
F o arte optim ist, p rin urm are, D acu luă ţa ra în p ri­
m ire şi, în cîteva săptăm îni, îl pierdu pe Stănescu,
m in istru l ju stiţiei, floarea baroului bucureştean, vechi
fru n ta ş n aţio n al-ţărăn ist şi în ultim a vrem e u n foarte
frecvent m usafir al p alatului. D e o lună de zile —
cam de cînd venise D acu în fru n tea guvernului, S tă­
nescu b a 6e ducea la p a la t, b a venea de la p a la t — şi
m ereu su p ărat pe colegii lui n aţio n al-ţărăn işti:
— Vă b a te ţi joc de conversiune ! Sau n u v re ţi s-o
faceţi, 6au ccea ce faceţi n u este o conversiune, ci o
nenorocire ! . . . D istru g eţi conversiunea !
E ra a tît de in d ig n at că D acu distruge conversiunea,
în cît într-o b u n ă zi, zbieră:
— Plec ! îm i fac singur un p a rtid !
Şi a plecat. Cu to tu l. Şi din guvern şi din p artid .
D ar nu singur, ci u rm a t de cîteva zeci de avocaţi dintre
m em brii m ajo rităţii n aţional-ţărăniste, care aveau m are
încredere în steau a lui Grigore Stănescu. Grigore S tă ­
nescu s-a ju r a t că are asigurări de la rege:
— Dă-1 dracului pe D acu ! D acu este u n idiot. F ă-ţi
singur u n p a rtid şi lucrează ca u n independent ! . . .
D um n eata şi cu m ine sîntem d estin aţi să facem îm preună
lucruri m ari p en tru ţa r a aceasta. Cunoşti program ul
m eu dc g u v ern ăm în t: înzestrarea arm atei. A rm ata e
baza ! A şadar, te 'r o g să fii g ata !
Stănescu avea, deci, pe ce să se sprijine. Regele a zis !
D acu tăcea şi gîndea. N im eni nu ştia la ce se gîndeşte.
U nii spuneau că n u s-ar gîndi la nim ic. Că în capul
lui n -ar fi loc p en tru gînduri. Că ceea ce are el pe um eri,
nu-i cap, ci ud dovleac gol şi uscat, în care a r sufla
vîntu l. Au v en it la el am ici desperaţi:
— D om nule D acu, e o nenorocire ! . . . Mai în tîi
l-am p ierd u t pe Sorcoveanu, după aia pe B ra tu şi
acum a îl pierdem şi pe Stănescu ! î n loc de u n singur
p a rtid n aţio n al-ţărăn ist, sînt acum p a tru . Nu-i un
lu x p rea m are?
— N u ! răspunse D acu, tăios. A m scăpat de u n
dom n incom od şi incorect. D um neavoastră ziceţi că

264
 asta a r fi o nenorocire. E u o consider ca u n succes !
Sîntem m a i ta ri ca oricînd ! A cordul cu Liga N aţiunilor
l-am se m n a t. . . Regele n u v a cuteza să se atin g ă
de noi.
în c u ra ja t de succes, D acu h o tărî să-şi p u n ă la încer­
care p uterile lui constituţionale şi veni la rege:
— Sire, cred că este tim p u l să înlocuim pe generalul
S curtu de la C .F.R . şi pe generalul Popescu de la P .T .T .,
cu oam eni m ai p o triv iţi.
P ropunerea îl surprinse pe Carol p rin îndrăzneala
ei. S curtu şi Popescu sînt oam enii lui, puşi de el, num ai
p en tru că sîn t oam enii lui. A tunci, cum îşi perm ite
D acu să se atin g ă de ei? P e n tru că nu sîn t m em bri ai
p artid u lu i n a ţio n al-ţărăn ist? Sau p en tru a-i dem onstra,
poate, că guvernează guvernul şi nu regele ţă rii?
— De ce, dom nule D acu? în treb ă regele, cu un
m ic accent de supărare.
— P e n tru că sîn t p e n sio n a ri.. . şi după constituţie
n u m ai p o t ocupa funcţiile acestea !
Regele îşi strînse fălcile ca să n u scape u n cuvînt
p rip it. S curtu şi Popescu erau, în tr-ad ev ăr, p rietenii
lui, d ar locurile pe care le ocupau aveau o prea m ică
im p o rtan ţă politică spre a m erita să fie obiectul unei
certe cu D acu.
— Bine, dom nule D acu ! zise regele, cu indiferenţă
exagerată. D acă aşa zice c o n s titu ţia .. .
In to a tă noap tea aceea, nu se m ai stinseră lum inile
la clubul n aţio n al-ţărăn ist. D acu recoltă a tîte a acla­
m aţii, în cît îi convenea să fie iar m odest:
— F raţilo r, g r e ş iţi! . . . Nu eu am b iru it, ci consti­
tu ţia !
— T răiască co n stitu ţia !
D acu îşi tră i cîteva zile trium ful din plin. D ar se
găsea cineva care era m ai p u ţin fericit decît el: regele.
P e rege îl m u stra c o n ştiin ţa: « De ce n u m -am folosit
de incident, se căina el, ca să-l dau cu capul de to ţi
pereţii pe acest co n stituţionalist în căp ă ţîn a t şi nerod,
care nu-i b u n decît să se umfle în gulerul lui caraghios,
făcu t p arcă anum e p en tru oam enii blestem aţi de
D um nezeu să n u cunoască fe m e ie ? » ... îş i m uşca
degetele, Carol — şi-şi făgăduia să se răzbune.

266
 N -a tre c u t m u lt şi m inistrul de finanţe, B agradian,
veni in au d ien ţă de lucru la rege.
— Sire, zise el, radios, am g ă s i t !
— Ce?
— Soluţia crizei financiare 1
— 0 ! făcu regele.
E ra foarte m irat. Ca u n m in istru de finanţe să
găsească soluţia crizei financiare, era ceva a tît de neobiş­
n u it, în cît regele se în treb ă dacă B agradian era,
în tr-ad ev ăr, m in istru de finanţe.
— D a, sire ! continuă B agradian. A m şi fixat prim a
m ăsură p en tru echilibrarea bugetului.
— S înt n erăb d ăto r să te aud !
— T rebuie să reducem 6olda ofiţerilor cu 7 % . P oftim
d e c re tu l!
Regele lu ă h îrtia din m îna lui B agradian, scrise
pe ea cu litere m a ri:« Se respinge» — şi i-o dădu înapoi.
— Ţ ine !
B ag rad ian era stu p efiat:
— Sire, d a r . . .
— Nici u n d ar, dom nule B agradian ! N u d au voie
să v ă atin g eţi de ofiţerii mei. D ato ria dum neavoastră
este să aveţi grijă de p la ta re g u lată a soldei lor, n u
să le-o scădeţi m e r e u ! .. . Am is p ră v it!
R oşu pînă în vîrful urechilor, B agradian se înclină:
— Sire !
D ar regele încă nu-i d ăd u voie să plece:
— Mai am ceva de adăugat, dom nule B agradian.
P în ă acum n-am v ă z u t nici o soluţie a g re u tăţilo r prin
care trecem . A ţi critica t guvernul lui A rghir. F o arte
bine ! A creat u n haos în finanţele ţă rii. D e acord !
D a r dum neavoastră ce-aţi fă c u t? î n loc să ne scoateţi
din haosul ăsta, l-aţi com plicat şi m ai m ult. N u este
bine, dom nule B ag rad ian ! S-o ş t i i ! S înt n e m u lţu m it!
P ro fu n d n e m u lţu m it!
D acu, pus la curent cu felul cum a decurs au d ien ţa,
nici nu apucă să se în trebe ce are Carol de gînd, p en tru
că prim i num aidecît alte două lovituri dintr-o d ată.
E ra de anul nou. G eneralul Florescu, ta tă l lui P uiu,
lan să u n ordin de zi către jandarm erie, în care
sp u n e a :

266
 — D acă n u av e ţi ce m înca, asta e din v in a guver­
nului !
P e de a ltă p a rte , Spiru M aram ă, prefectul poliţiei,
to t de anul nou, a ad u n a t într-o sală a prefecturii
tre i sute de p o liţişti şi i-a pus 6ă înjure pe J u g ă ­
n a ru că v rea să-i supună unui exam en de definitivare.
Spum egînd, J u g ă n a ru îl chem ă la telefon pe Spiru
M aram ă:
— Vei fi d e s titu it!
— Să vedem ! îi răspunse prefectul în batjocură.
Şi dăd u în d a tă u n com unicat în to a te ziarele:
— S înt şi răm în prefect. N um it p rin decret regal,
nu p o t fi d e stitu it decît to t p rin decret regal.
D acu, v în ă t şi cu ochii ră tă c iţi, îi spuse lui J u g ă n a ru :
— D u-te la rege şi cere im ediat în lătu rarea lui Spiru
M aram ă. D acă refuză, d em isio n ează!
J u g ă n a ru îi spuse regelui:
— Sire, Spiru M aram ă şi generalul Florescu îşi
p erm it acte de ind ep en d enţă care sapă ordinea statu lu i.
T rebuie în lo c u iţi!
— N u ! făcu regele. Am îndoi v o r răm îne la locurile
unde i-am pus !
— î n acest caz, sire, v a tre b u i să v ă ofer d e m is ia !
Regele nici n u clipi:
— Şi eu v a tre b u i s-o prim esc !
N u tre c u decît a tît cît îi tre b u i lui Ju g ă n a ru să
aju n g ă la D acu şi lui D acu să ajungă la p a la t, p en tru
ca regele să audă din gura prim ului său m in istru :
— Sire, p rin dem isia colegului m eu Ju g ăn a ru , m ă
consider dem isionat şi eu şi în treg g u v e rn u l!
— N u p oate decît să-m i p a ră r ă u ! zise regele.
Şi-l chem ă pe Crai-Voievod:
— D acu a dem isionat. V reau să faci du m n eata gu­
vern u l ! Ai ceva îm p o trivă ?
— Nim ic !
— Are ceva p arlam en tu l îm p o triv ă?
— Nim ic !
— A re vreunul din m em brii guvernului ceva îm po­
triv ă ?
— Nim ic, sire ! Nici m ăcar Ju g ă n a ru ! D ar el este
în ca u z ă . . . Aşa că trebuie să-l urm eze pe D a c u ! Nici

267
m ăcar D acu n-are ceva îm potrivă ! I-am ceru t m ină
liberă să guvernez fără ca biroul p artid u lu i să m ă ţin ă
sub tu te lă . . . şi a fost de acord.
— P erfect, zise regele. D acă-i aşa, v a tre b u i să-i
dăm lui Dacu o satisfacţie în chestia lui Spiru M aram ă. . .
— A r fi foarte bine, sire ! E u zic să-i dăm prefec­
tu lu i un avertism ent în scris, cu pierderea salariului
pe zece zile.
— Splendid ! rîse Carol. Zece zile, prefectul n u va
avea ce m înca.

In nouă luni, p en tru a tre ia oară prim m inistru,

Crai-Voievod se găsea de o lună în fru n te a guvernului
său, şi cu to a te acestea, Carol încă n u dădea sem ne
de nervozitate. Nu s-ar fi p u tu t spune că regele a r fi
ţin u t cît de cît la prim ul 6ău sfetnic. în genere, Carol
n u ţin ea la nici unul din oam enii politici care aveau
acces la p alat. O singură excepţie făcea cu A rghir.
A rghir n u era n um ai fostul lui profesor, ci şi u n ori­
ginal. U n alin ta t, d ar u n m are alin ta t. A tît de m are
în cît era exclus să facă te a tru . E ra un a lin ta t sincer.
U n zăpăcit. D ar un m are zăpăcit. U n zăpăcit sincer,
care-1 înveselea pe rege p rin contradicţiile lui geniale
şi un om politic, cu o m inte pe cît de im presionantă
p rin im ensa ei cap acitate p en tru orice problem ă de
cultu ră, pe a tît de străin ă de orice re alita te politică.
L a A rghir to tu l se reducea în politică la sim patie ori
an tip atie. A ltfel stătea u însă lucrurile cu ceilalţi poli­
ticieni. Mai vechi sau m ai noi, pe to ţi, Carol îi dispre­
ţu ia . N um ai că, în d ispreţul său, p ăstra fa ţă de fiecare
o m ică rezervă — care aducea oarecum a stim ă. Regele
stim a la D acu încăp ăţînarea lui, la doctorul B ra tu
tem p eram en tu l său fugos, la A ureanu cinism ul lui de
sem iboier, la Muică ştiin ţa lui de carte, la N eaţă cunoş­
tin ţele lui m ilitare, la Ju g ă n a ru ab ilităţile lui dem ago­
gice — n u era u nul să n u fi a v u t u n titlu oarecare la
stim a regală. Singurul pe care regele îl dispreţuia in te­
gral, era Crai-Voievod. Acest b ă rb a t politic n u era nici
în căp ă ţîn a t, nici om de tem p eram en t, nici sem iboier,

268
nici om cu carte şi nici m ăcar u n dem agog iste ţ — ci
un individ care confunda cinism ul cu grobienia şi reducea
to tu l la grobienie, pînă şi în anecdotele lui pornografice.
P e n tru a tîta lucru, însă, Carol n u credea că i s-ar cuveni
lui Crai-Voievod stim ă.
— Chiar dacă i-aş acorda niţică stim ă, zicea el
Lupeascăi, to t n -a r şti ce a r p u tea face cu ea !
Cu sau fă ră stim ă, Carol ştia că acest ins care n u
strălucea p rin nim ic, îl v a servi la fel de conştiincios
ca oricare altu l — p oate şi m ai conştiincios încă în
m unca lui de d estrăm are a partid elo r — dar, înainte
de to a te , în prigonirea m uncitorim ii, tărîm pe care
fru n ta şu l ardelean a dovedit m u lt entuziasm încă de
pe vrem ea grevei de la Lupeni. P u tea să-i dea drum ul
să guverneze, cum se dă drum ul unui cîine din lan ţ,
p en tru că n u era nici o prim ejdie: v a veni în goană
înapoi, de în d ată ce v a fi fluierat. Aşa că, abia a p re lu a t
Crai-Voievod p en tru a tre ia oară sarcina de a prezida
ordinea în ţa ră — că dezordinele au şi izbucnit. B ătăile,
jafurile, incendiile, nu ierta u un singur centru m ai im por­
ta n t. O perau bandele lui A ureliu Cziucziewicz sub
privegherea p ărintească a poliţiei şi a arm atei. D in to ate
colţurile ţă rii veneau strig ăte de desperare. D ar guvernul
îşi avea p reg ătite cuvintele de consolare:
— B o lşev icii! D upă cercetările făcute am izb u tit
să identificăm pe auto rii tu lb u rărilo r din ţa ră . E ste
vorba de agenţii u n o r organizaţii subversive. S iguranţa
cunoaşte m ai de m u lt nişte unelte com uniste care au
m isiunea de a tu lb u ra ţa ra .
T oate cercetările se term in au aşa: tu lb u rările sînt,
de fa p t, provocări com uniste. Fiecare agresiune a b a n ­
delor lui A urică îşi avea povestea ei com unistă. Şi fiecare
agresiune a bandelor lui Aurică se term in a cu arestări
de m uncitori. î n to iu l n opţii, jan d arm i şi poliţie încon­
ju ra u casele oam enilor, trăg e au focuri de arm ă în aer,
ca să-i sperie, apoi năvăleau în ău n tru , arestau pe cei
puşi pe listă, îi încărcau în dube şi-i tra n sp o rta u la
prefectu ră sau de-a d rep tu l la puşcărie. Teroarea era
necesară, p en tru că guvernul aplica acum a a treia curbă
de sacrificiu şi m uncitorii începuseră să-şi înteţească
protestele. Cei care se frăm în tau m ai m u lt erau ceferiştii,

2OT
care azi d im ineaţă declaraseră grevă. Crai-Voievod se
g răb i să-l pu n ă pe rege în curent.
— T o ţi ceferiştii au d eclarat g revă? în treb ă regele.
— T o ţi, sire ! . . . P a tru m ii de m uncitori sta u acum a
fa ră să facă nim ic ! S-au su p ă ra t ! . . . S-au su p ă ra t pe
direcţie că a concediat ieri pe unul din delegaţi şi s-au
s u p ă ra t pe m ine că am a re sta t azi-noapte cîţiva m u n ­
citori m ai colţoşi. D im ineaţa, cînd au aflat, au părăsit
lucrul grăm adă şi ne-au trim is o în trea g ă listă de con­
d iţii: să dăm dru m u l celor a restaţi, să recunoaştem
co m itetu l de fabrică, să le dăm voie să-şi redeschidă
sind icatu l ceferist dizolvat şi să ridicăm 6tarea de
asediu ! . . .
— Şi d u m n eata ce ai fă c u t?
— Ce să fac, sire? Am trim is autocam ioane pline
de soldaţi, v ard işti şi ja n d a rm i, echipaţi ca de război,
să înconjure atelierele, am a re sta t to a te femeile care
au încercat să aducă de m încare greviştilor şi am trim is
v orb ă ălor b aricad aţi că dacă n u se predau, îi îm puşc
p în ă la u n u l . . .
— Şi ei ce au răsp u n s?
— Sire, se aude p în ă aici cc au răspuns ! . . . As­
c u ltaţi !
Regele crezu că p rim ul său sfetnic face u n a din
glum ele lui p ro aste, d a r cînd îl văzu că-şi pleacă u re­
chea înspre fereastră, deveni şi el a te n t, d ar n u prinse
nici u n su n et m ai deosebit.
— Ce răspuns, dom nule p rim m in istru , că n u se
aude nim ic !
— D aţi-m i voie, sire ! zise Crai-Voievod.
Şi d in cîţiva paşi, fu la fereastra pe care o deschise
larg , apoi se dăd u repede în lă tu ri, ca şi cum a r fi v ru t
să facă loc cît m ai m u lt sunetului m etalic strid en t
care in u n d ă în tr-o clipă încăperea.
— S ire n e le ! m u rm u ră regele, cu o v ag ă sclipire
de team ă în ochi.
Carol nu era un fricos patologic ca m arele său ta tă
F erd in an d . D ar a ştiu t ce-i frica de m ult. De cînd era
încă mic, i s-a a ră ta t că în cărţile de şcoală se scrie
că poporul îl iubeşte fo arte m u lt, d a r că nim eni n u e
sigur dacă aceste c ă rţi de şcoală garantează în tr-

270
 adev ăr p en tru dragostea poporului. D e aceea, de mic
i s-a d a t, ca m ăsură de pază îm potriva dragostei p o ­
porului, u n şir de ag h io tan ţi, şi în spatele aghiotanţilor
cîteva şiruri de ag en ţi de poliţie, şi în spatele agenţilor
de poliţie, to a tă poliţia, to a tă jan d arm eria, to a tă
a rm a ta , care treb u ia u să aibă o singură grijă m are
şi sfîn tă : să păzească fam ilia regală de dragostea po­
porului. O bişnuit, deci, să fie p ăz it, Carol sim ţea de
m u lt că treb u ie p ăzit, p en tru că există ceva sau cineva
de care treb u ie p ăz it — şi a a v u t destule ocazii să-şi
dea seam a cam ce sau cine-i p u te a da senzaţia fricii.
I n 1907 i-a fost frică şi lui, fiindcă i s-a explicat că este
necesar să-i fie frică. Şi în februarie 1917 i-a fost frică.
Şi în noiem brie 1917 i-a fost frică. Şi în to t cursul răz­
boiului i-a fost frică. Şi în exil i-a fost frică. D a r to a te
aceste epoci de frică, au fost trecăto are. F rica, adevă­
r a ta frică, p en tru că a degenerat într-o îngrijorare
p erm an en tă, s-a strec u rat în sufletul lui pe o cale ciu­
d a tă , p e n tru că era cu desăvîrşire stră in ă de m unca
lui de re sta u ra ţie : anul tre c u t, la P aris, la vernisajul
unei expoziţii, preşedintele F ran ţei, P au l D oum er, a
fost ucis de un n ebun. Carol s-a c u tre m u ra t! . . . La
to a te s-a g îndit, n um ai asta n u i-a in tra t în socoteală:
că a r p u te a să fie ucis ! . . . E l, care vTea a tît de m ult
să tră ia sc ă . . . să fie ucis ! D acă o asem enea n ed rep tate
s-ar p u tea fă p tu i, n -a r m ai exista D um nezeu ! U n om
tîn ă r, pe cale să-şi agonisească o avere care să-i dea
voie să ducă o v ia ţă cum inte, fă ră să facă nim ănui
cel m ai m ic ră u , să fie ucis ! . . . N u se p oate ! N u se
cade ! . . . N u treb u ie perm is ! Şi încă de anul trec u t,
de 10 m ai, după cinci zile de la asasinarea lui D oum er,
Carol n u m ai s tră b ă tu drum ul călare de la M itropolie
la p a la t, ci în viteza m axim ă a unei m aşini, în tre două
ziduri trip le de ja n d a rm i şi s o ld a ţi.. . D e atilnci, num ai
aşa în fru n ta Carol dragostea poporului său : în fuga
m aşinii, în tre ja n d a rm i şi s o ld a ţi.. . Nu-i era, deci,
stră in ă frica şi zi de zi, frica aceasta i se strecu ra to t
m ai adînc în sufletul său de vodă al ţăran ilo r, de vodă
al culturii, de vo d ă al c o n s titu ţie i.. . Şi acum a, sirena,
cu glasul ei asc u ţit, p arcă venea să-i strige în urechi:
« S ir e , să n u u iţi de frică 1 ... Să n u u iţi de fric ă !»

271
 P alid şi în c ru n ta t, Carol m ai ascultă cîteva clipe
sirena, apoi scos din fire, se ră sti la Crai-Voievod:
— D ar de ce sună a tîta ? N u p o ate fi o p rită?
— Sire, pînă ce n u in tră m în fabrică, nu p u tem face
nim ic !
— Şi de ce n u in tri, dom nule prim m in istru ? Ce
m ai a ş te p ţi? .. . Şi unde-i M aram ă? Ce face M a r a m ă ? .. .
— Am fost cu el azi dim ineaţă pe acolo. . . Acum a
o fi la prefectu ră !
Regele şi ridicase receptorul:
— Alo, Spirule ! . . . T u e ş t i ! . . . T rebuie să fug după
t i n e ? . . . Te rog să-m i fii în zece m inute aici.

M ult şi cu folos to t m ai m are lucra pe atunci, p en ­

tr u dinastie şi tro n , generalul Spiru M aram ă, prefectul
poliţiei, care, m odest, nu cerea altceva soartei decît
să răm înă ceea ce este: prefect. Mai m are decît prefect
al capitalei n -ar fi v ru t să fie Spiru M aram ă. Nu-i trebuia.
Sim ţea el că dacă există vreu n loc unde şi-ar p u tea
servi ţa ra m ai bine, era num ai aici, pe Calea V ictoriei,
la prefectura poliţiei. P e zi ce trecea, creştea în cugetul
lui certitu d in ea că cheia de boltă a restau raţiei era
biroul lui de prefect. O ricît de m odest ar fi fost — şi
era ! — treb u ia să ad m ită şi el ceea ce-i spuneau to ţi
cei care p reţu iau m unca lui de zi şi de noapte, că el
scrie, pe scaunul lui de prefect, însăşi istoria dom niei
lu i Carol I I cel curajos. în to a te , îl găseai pe Spiru
M aram ă. N u e v o rb a de căştile coloniale olandeze cu
cârc au a p ă ru t pe străzi, în v a ra trec u tă, vardiştii, în
ţa ra întreag ă. E ra şi firesc ca num ai un om cu dragoste
de poliţia' lui Carol I I să aibă grijă s-o şi ferească de
insolaţie, m ai cu seam ă că fabrica olandeză îi oferise
stocul pe u n p re ţ fo arte redu9 şi că M aram ă, chiar dacă
încasa de la păzitorii ordinei u n p re ţ de cinci ori m ai
m are, în schim b nu le cerea to ţi banii dintr-o d ată,
ci li-i scădea tre p ta t din salariu. Nu e vorba nici de noua
uniform ă a tu tu ro r oam enilor poliţiei, de la inspector
pînă la cel m ai um il uşier. N ici de taxele încasate de

272
la trip o u ri, cazinouri, re sta u ran te şi crîşm e, care m ăcar cu
a tît treb u iau să contribuie la în tărirea prestigiului coroa­
nei. Şi nici m ăcar dc cele cîteva rîn d u ri de uniform e ale
ofiţerilor, pe care m aiestatea sa regele Carol I I ţin ea
să-i v ad ă cît m ai colorat îm brăcaţi de fabricile lui de
postav. N u aici stă te a u drepturile lui Spiru M aram ă
la recu n o ştin ţa regală — fiindcă era u n lucru elem entar
că oriunde in tra u în joc interesele poliţiei şi ale arm atei,
el, ca ofiţer şi prefect, nu p u tea să lipsească. Altele erau
m eritele lui Spiru M aram ă. Om ul accsta, carc avea
a tîta răspundere şi atîte a treb u ri pe cap, găsea tim p să
se ocupe de operele de binefacere ale regelui. Şi să se
ocupe tem einic. O b u n ă p arte din ofiţerii lui dc poliţie
colindau m agazinele, băncile, fabricile şi strîngeau bani
pen tru operele de binefacere ale regelui. Oam enii erau
preveniţi, fiindcă m ereu apăreau în ziare ştiri despre
filotim ia lui vodă. în tr-o zi, citeau că regele a a ju ta t
u n elev re p eten t să ia prem iul în tîi şi să-şi cum pere o
pereche de pantofi. A ltă d a tă aflau că regele a d ă ru it
din pro p ria lui casetă două m ii de lei unei văduve,
ca să-şi facă o d an tu ră . D upă cîteva zile aflau că regele
a trim is unei fam ilii sărace cîţiva iepuri pe care i-a
îm puşcat chiar el, cu propria lui m înă, la vânătoarea
de la Scrovişte. Şi negustorii se sim ţeau m ititei, m ititei
şi u m iliţi că-n tim p ce regele dă — ei, care fac afaceri,
nu dau nim ic. Şi dădeau, dădeau m ilioane, p en tru ca
regele, care trăieşte n um ai din lista civilă, să aibă de
unde a ju ta încă un elev re p eten t să ia prem iul în tîi şi
încă o v ăd u v ă să-şi pună o d an tu ră şi încă o fam ilie
săracă să p o ată m înca iepuri îm puşcaţi de propria lui
m înă. Şi to a te astea, se d ato rau exclusiv m uncii neo­
bosite a lui Spiru M aram ă care, însă, nu se m ulţum ea
cu a tît.
— Coroana, zicea el, trebuie în tă rită !
D in accastă convingere a izv o rit proiectul de con­
stru cţie a unei noi prefecturi şi a unei noi cazărm i p en tru
jan d arm i. Nici nu i-a venit bine ideea — şi peste un
ceas, listele de subscripţie s-au şi tip ă rit, iar peste o
lună, Spiru M aram ă aducea regelui fonduri p en tru
construirea a o p t prefecturi.
— Şi m ai d ep a rte? în treb ă regele.

18 - c. 1223 273
 — Am ccva nou ! A utocare p en tru poliţie şi au to ­
cisterne . . .
— P en tru ce auto cisterne?
— Să avem cu ce stropi pe com unişti, cînd or face
gălăgie, sire ! Am o ofertă belgiană.
— Cîte vrei să iei?
— Zece, d eocam dată, sire !
— Nu ! făcu regele. Ia optsprezece.
M aram ă n-a p u tu t afla niciodată de ce regele s-a
oprit la optsprezece — d ar s-a conform at. A cum pă­
r a t optsprezece. B ani s-au strîns repede p en tru treizeci
şi şase.
T oate astea, M aram ă le facea p rin ofiţerii şi agen­
ţii lui de încredere. D ar ceea ce-i plăcea să facă el singur,
era ceea ce făcea el în d im ineaţa a c e a sta : com erţul
de tro tu are . P en tru nim ic în lum e n -ar fi cedat altu ia
sarcina aceasta, care era încă o cărăm idă la edificiul
m ăreţiei regale. Com erţul de tro tu a re cerea lu p tă grea,
dem nă de un general din a rm a ta lui Carol, d ar şi plină
de m ari satisfacţii m orale. D am ele erau nostim e, p a r­
fum ate şi gingaşe — unele aveau şi p a tru clase liceale —
d a r se băteau ca nişte leoaice p en tru o poziţie geogra­
fică m ai av an tajo asă, şi p en tru un p reţ de arendă ceva
m ai redus, cu zgîrcenia unor bancheri naţional-liberali.
E ra însăşi vorba lui Spiru M aram ă:
— Aoleo, fetelor, zicea el, cînd v ă v ăd cum v ă b a ­
te ţi p en tru o p ara, parcă-1 v ăd pe răp o satu V intilă
Viziru !
A stăzi, însă, lucrurile decurgeau într-o atm osferă
oarecum lipsită de voioşie. Spiru M aram ă era m ai p u ţin
bine dispus ca de obicei. De douăzeci şi p a tru de ore
avea trea b ă pe G riv iţa cu bolşevicii şi venise la p re­
fectură num ai p en tru un ceas-două, doar aşa, ca să
n u piardă obiceiul. D e altfel, şi clientele nu erau azi
nici prea num eroase, nici prea in teresante, în afară de
una singură: Lilişoara P recupeţu, cunoscută sub num ele
de miss K ilom etru, p en tru răb d area în a bate tro tu a ru l
ceasuri întregi pe ploi şi pe viscole, fără să cedeze nici
intem periilor, nici concurentelor. î n opera de re sta u ­
raţie, miss K ilom etru era o apariţie nouă, consacrată
de însuşi p alatu l. F a p tu l că acum doi ani trecuse pe la

274
scările d in dos ale tro n u lu i n u o d a tă ci de tre i ori, ii
asigurau un prestigiu care-i in tim id a rivalele şi-l silea
pe Spiru M aram ă să se p oarte cu ea cuviincios. Miss
K ilom etru, a cărei zonă de influenţă se întindea pe
B atiştei de-a lungul celor cincizeci de paşi d in tre B ule­
vard u l B rătian u şi Nicu Filipescu, se considera p rin ţesă
m oştenitoare a po rţiu n ii de tro tu a r d in tre Capşa şi
6trada R egală, care se eliberase de cîteva zile, în tru cît
titu la ra , Mieluşica P iţigoi, zisă F ranţuzoaica, îşi m utase
cîm pul de acţiune la baza navală engleză de pe insula
M alta. De aci şi to n u l aproape poruncitor cu care miss
K ilom etru îşi revendica d re p tu rile :
— Locul ăsta e al m eu, dom nule prefect ! zise ea,
sfidîndu-şi concurentele cu priviri fulgerătoare.
— Ţi-1 d au, P uică, ţi-1 d a u ! îi răspunse, dulce,
Spiru M aram ă. Cum d ai cincizeci de m ii de lei pe lună
cum e al tă u !
Gigi S ăniuţă, o giurgiuveancă nostim ă, stab ilită
pe cont propriu de cîteva luni pe Calea G riviţei şi
care aspira spre regiuni m ai aristocratice, sări:
— E u dau tre i m ii 1
S piru M aram ă n u se sim ţi ofensat de ofertă. Aşa
m ergea tre a b a : el să ceară m u lt şi ele să dea cît pot.
D a r se supără m iss K ilo m etru :
— Ce te bagi, fă ! . . . E de nasu tă u ?
Şi către prefect:
— E u d au cinci m ii !
A m biţioasă, Gigi se av în tă :
— Şase m ii, dom nule p re fe c t!
N um ai că glasul cu care Gigi lansă cifra, n-o p u tea
înşela pe miss K ilom etru. Se vedea cît de colo că neno­
ro cita n-are încredere în propriile ei forţe şi că num ai
din în căpăţînare s-a ap u cat să ofere prefectului o cifră
care depăşea lim ita. Nem iloasă, miss K ilom etru îi dădu
lo v itu ra m o rtală:
— Zcce m ii, dom nule p r e fe c t!
G iurgiuveanca se clătină. K ilom etru i-a tăiat-o .
Zece mii nu p oate da ! . . . Aşa că, resem nată, îi spuse
p re fec tu lu i:
— D om nule prefect, p oate aveţi ceva pe B elvedere !
— Să v ăd , fetiţo , să v ăd ! zise prefectul, cu b u n ă ta te .

18’ 276
 Şi se apucă să cerceteze h a r ta strategică a tro tu a ­
relor capitalei, d ar nu p u tu duce tre a b a la cap ăt p en tru
că sună telefonul. E ra regele, care-1 chem a să vină
în d a tă la el.
— Vin, sire ! răspunse M aram ă.
Şi sări în picioare:
— H a it, fetiţelor, c ă r e i.. . că am trea b ă. Vorbim mîine.
Gigi S ăniuţă se evaporă într-o clipă, d ar miss K ilo­
m etru se ag ăţă, p u r şi 6implu, de b ra ţu l lui Spiru
M aram ă.
— D om nule general, făcu ea, trem u rîn d de em oţie.
Vă r o g . . . m ai d au două m ii peste p r e ţ . . . num ai să
faccţi aşa să-şi aducă am inte de m ine !

î n cam era lui de lucru, unde a s ta t nem işcat to a tă

no ap tea la telefon, regele asculta cele ce-i re la ta Crai-
Voievod, cârc venea de pe cîm pul de operaţii.
— Şi deodată, povestea prim ul m inistru, s-a rid icat
u n soldat şi a început să zb iere: « Cam arazi, n u trag e ţi
în m u n c ito ri!»
— C um ? strig ă regele. U n soldat?
— U n soldat, sire !
— U n soldat în uniform ă?
— U n soldat ca to ţi s o ld a ţii! î n uniform ă. L-am
v ă z u t şi eu ! . . . E ram lîngă Cernescu !
— Şi a fost lăsat să vorbească?
— B a n u, sire ! U n ofiţer l-a culcat la p ăm în t cu
u n glonte de revolver !
— B ravo ! î l decorez ! . . . Auzi m iz e ra b ilu l! î n u n i­
form ă şi să facă propagandă de-a lor ! Cum îi zice ofiţe­
rului ? . . . A ! Cristescu A lexandru ! . . . î l decorez !
Să-m i faci în d a tă un ra p o rt ! . . .
— Să aştep tăm , sire, să evacuăm m ai în tîi atelie­
rele . . . fiindcă v or m ai tre b u i decoraţi şi alţi ofiţeri.
Şi-şi aprinse luleaua, cu zîm betul lui de om satisfăcut
de to t ce spune şi face. Regele se ridică şi se u ită pe
fereastră.
— V ăd că se lum inează de ziuă ! făcu el. D c ce nu
începe ?

276
 Crai-Voievod se u ită la ceasornic.
— E şase şi douăzeci şi cinci ! zise el. Trebuie să
în cea p ă. . .
Se ridică şi el şi se u ită iar la ceasornic:
— T rebuie să înceapă precis, s i r e ! . . . N u poate fi
vorba de nici o confuzic. Lucrul a fost sta b ilit: la
şase şi ju m ă ta te începe evacuarea. Le dăm cinci m inute
s-o şteargă. Cinci m inute le ajunge ! Cine scapă, scapă !
Cine nu, să-i fie de bine ! O să folosească alto ra ca în v ă­
ţă tu ră de m inte !
T ăcură am îndoi. î n liniştea zorilor, sirena se auzea
lim pede chiar cu fereastra închisă.
— U f ! exclam ă cu n ă d u f Carol. De n-aş m ai auzi-o !
Şi înfundîndu-şi mîinile în buzunar, începu să m ă­
soare cu paşi m ari odaia, în lung şi în la t. P rim ul m inistru,
în picioare, cu ceasornicul în m înă, u rm ărea m in u taru l,
p alp itîn d de em oţie. De la L upeni a m ai tre c u t el prin
diferite exam ene, d ar nici unul n-a fost a tît de dificil
ca acesta. Aici îşi punea în joc n u p u terea, ci însăşi
onoarea. D acă nu-şi dă acum a to a tă m ăsura capaci­
tă ţilo r lui dc paznic al ordinii şi siguranţei statu lu i,
cariera lui e sfîrşită. Şi e şase şi tre iz e c i.. . Şase şi treizeci
ş i . . . Ţ a c - ţa c ... ţac-ţac-ţa c ! . . . R ăp ăitu l înăbuşit, ca
al unei m otociclete, se auzi din dep ărtări. Ochii lui
Crai-Voievod sclipiră.
— Sire ! strigă prim ul m inistru. Se aude ! . . . M itra­
lierele. . . Au în c e p u t! . . . E x ac t la şase şi ju m ă ta te ! . . .
A s c u lta>ti!
Regele, ţin tu it locului, ascultă, d a r n-auzi decît
sirena care continua să şuiere parcă pe u n to n şi m ai
dîrz.
— R ezistă, b an d iţii ! şuieră Carol p rin tre d in ţi. N u
le ajunge ! Sau p o ate n-aveţi tru p e destule, dom nule
Crai-V oievod?
— B a avem , sire ! îl asigură Crai-Voievod pe rege.
Avem , că n u m ai e loc de ele. D ar m aiestatea voastră
n u treb u ie să u ite că e vorba de m ii de o a m e n i.. . Ascul­
ta ţi ! . . . Acum a se aude m ai bine !
Carol, în co rd at, îşi aplecă urechea şi prinse, în
sfîrşit, ţăcă n itu l în ăb u şit, d ar destul de clar, al m itra ­
lierelor, sub glasul sirenei care continua să dom ine.

277
 — D a ! zise el. Se a u d e .. . D ar de ce durează a t î t a ? . . .
A u tre c u t douăzeci de m inute ! . . .
Brusc, sirena icni scu rt şi am uţi, ca sugrum ată.
Carol se opri şi răm ase ncm işcat cîteva secunde, să
asculte, d ar nu se m ai auzeau decît m itralierele.
— î n s f îr ş it! făcu regele, cu fa ţa înseninată. I-au
a stu p a t gura ! . . . Bei ceva ?
P u ţin după aceea, sosi şi Spiru M aram ă, m o rt obosit,
d a r vesel de izbîndă.
— Sire, am onoarea să raportez. Atelierele sînt
evacuate. Am are sta t două m ii de m uncitori.
— M orţi?
— N u i-am n u m ă ra t încă !
— D ar din ai noştri !__
— U n u l! G ardianul public C hiriţă Io n !
— Cine l-a îm p u şcat?
Spiru M aram ă îşi plim bă iu te privirea de la rege
spre Crai-Voievod şi de la Crai-Voievod spre rege, apoi
ră sp u n se:
— U nul de-ai n o ş tri. . . p en tru că a încercat să stre­
coare m uncitorilor o boccea cu m încare.
— Ştie cineva? în treb ă regele.
— N im e n i!
— P e r f e c t! î n acest caz, să i se facă funeralii n aţio ­
nale ! h o tărî Carol.
★

Ş edinţa Camerei, convocată de u rg en ţă în aceeaşi

d im ineaţă fu, ca de obicei, furtunoasă. P rim ul m inistru
că u tă să se explice, d ar opoziţia — rea — n u VToia
să-i arate nici cea m ai m ică înţelegere.
— D ar, p en tru D um nezeu, d o m n ilo r! zicea Crai-
Voievod. E d o ar u n fa p t do v ed it: noi n-avem p a rtid
com unist. .N u avem propriu zis u n p a rtid com unist
care să reprezinte o cît de infim ă p a rte a opiniei noastre
publice, p en tru sim plul m otiv că nu a p u tu t să-şi facă
aderenţi. Nici în p arlam entul de astăzi, nici în cel prece­
d en t, com uniştii n -au p u tu t trim ite m ăcar u n singur
rep rezen tan t, cu to a te că alegerile au fost com plet
libere I

278
 Opoziţia acoperi ultim ele cuvinte ale lui Crai-Voievod
cu un hohot de rîs, după care Stănescu, preşedintele
noului p artid ţărănesc-radical, strig ă:
— T otuşi, dom nule prim m inistru, sub guvernul
A rghir au fost aleşi cinci d ep u taţi com unişti !
— Aleşi e un fel de a vorbi ! răspunse Crai-Voievod.
F iindcă de in tra t, n-au in tra t în parlam ent. Au fost
invalid aţi. D ar d u m n eata te faci că uiţi acest lu c ru . . .
Şi apoi, chiar dacă cei cinci com unişti au o b ţin u t voturi,
a sta se dato reşte in capacităţii guvernului precedent
care n-a ştiu t să facă educaţia alegătorilor. D ar fapt
este că nu există com unism organizat, în sensul ad ev ărat
al cuvîntului. T ulburările de la G riviţa au fost provocate
de m aşinaţiunilc unor em isari străini şi trebuiau să
izbucnească în m artie. De două luni avem cunoştinţă
de acţiunea începută. E a face p a rte din tr-u n plan de
tu lb u ra re a ţă rii, fău rit de stră in ă ta te . Noi am fost
inform aţi că em isarii com unişti au in tra t în ţa ră prin
P olonia şi U n g a ria. . .
D e la locul lui, D inu Viziru izbucni, violent:
— P u ţin ne pasă de inform aţiile voastre ! Aţi fost
inform aţi şi n-aţi făcu t nim ic ca să preveniţi incidentele.
— D ar ce treb u ia să facem , dom nule V iziru? în treb ă
B agradian.
— Să elim inaţi din ateliere pe p araziţi şi pe instiga­
to ri. Ia r dacă n-aţi făcut-o din tim p , p en tru că sîn teţi
nepricepuţi, aţi fi fost datori să procedaţi de la înce­
p u tu l grevei cu to a tă energia, nu să ţin eţi o zi şi o
noap te a rm a ta flăm îndă, ex ten u ată de oboseală şi expusă
la loviturile de ciomege şi îm puşcăturile g re v iştilo r!
— Nu se p u tea ! răspunse Crai-Voievod. E u de o
v ia ţă în treagă îmi urm ez m etoda m ea, de la care nu
m ă ab at. Mai întîi încerc să aranjez lucrurile p rin to a te
m ijloacele de persuasiune !
Cînd auzi cuvîntul « persuasiune)», doctorul B ratu ,
preşedintele p artid u lu i ţărănesc, sări ca frip t:
— Ia m ai slăbeşte-m ă, dom nule, cu « p ersu asiu n ea»
dum itale. Şi la Lupeni to t cu persuasiunea ai um blat.
Şi ce a ieşit, ştii şi d um neata ! . . . D acă um bli să faci
farm ece cu « p ersu asiu n ea» aia, te rog - să-mi spui:
cum se face că, în tim p ce m uncitorii erau b aricad aţi

279
în ateliere şi to a tă a rm a ta şi poliţia era m obilizată acolo,
o b an d ă de tre i sute de d e rb e d e i...
— P a r d o n ! îl rectifică prim ul m inistru, calm . N u
sînt d e rb e d e i.. . S înt copii de-ai n o ş t r i...
— E u zic « derbedei» ! se încăpăţînă B ra tu . Trei
sute de derbedei au p u tu t, tim p de zece ore, să se de­
dea pe calea G riviţei la jafu ri şi d e v a s tă ri.. . şi n u s-a
găsit un singur v ard ist să le spună ceva !
Crai-Voievod zîm bi cu m u ltă to lera n ţă p e n tru doc­
to ru l B ra tu :
— îm i pare ră u că vorbeşti aşa, dom nule doctor !
U iţi, dom nule doctor, că aceşti tr e i sute cîţi zici că
a r fi fost acolo. . . p robabil că d um neata ai a v u t tim p să-i
num eri, că eu h a b a r n-am , fiindcă am a v u t treb u ri m ai
serioase. . . u iţi, zic, că aceşti tre i sute de d em onstranţi
sîn t încă tin eri şi plini de tem peram ent. Şi la urm a
urm ei, să zicem că aşa a fost cum spui d u m n eata: că
au ru p t perciunii v reu n u i tinichigiu, ori că au je fu it pe
V T e u n covrigar de acolo. D ar dum n eata ştii to t a tît de
bine ca şi m in e. . . şi asta se adevereşte to td e a u n a . . .
că din cei m ai terib ili haiduci, se aleg la urm ă cei m ai
bu n i p a n d u r i!
F raza plină de sem nificaţii a prim ului m in istru im-
presionă pînă şi opoziţia, care n u m ai îndrăzni să voci­
fereze cînd m ajo ritatea se ridică în picioare să aplaude.
D upă ce sala se potoli, Caţă ceru cuvîntul:
— D om nilor d ep u taţi, ca preşedinte al p artid u lu i
naţional-creştin, v reau să v ă fac o declaraţie cu p ri­
vire la rev o lu ţia bolşevică de la G riv iţa: jid an ii sînt
de v in ă !
D upă C aţă, se ridică V intilescu să-şi spună cuvîn­
tu l în num ele p a rtid u lu i naţional-agrar al lui T raian
S ăpunaru.
— Dom nilor d e p u ta ţi, începu V intilescu, ceea ce
m -a in d ig n at mai- m u lt decît orice în întîm plările de
la G riviţa, este fap tu l că, în tim p ce dom nul colonel
Săulescu, prim -com isar regal, făcea cuvenitele soma-
ţiu n i cu p reţu l vieţii lui, sub ploaia de gloanţe din a te ­
liere, s-au găsit doi m in iştri care luau p a rte la un banchet.
E u aş vrea să ştiu dacă dom nul colonel Săulescu, după
ce, silit de îm p reju rări, a ordonat atacu l îm potriva

280
 atelierelor, s-a dus să p etreacă la u n banchet, sau dim ­
p otriv ă, a considerat fap ta sa ca o datorie dureroasă —
şi s-a dus acasă, în tre ai săi, să-şi înăbuşe suferinţa în
tăcere, fără 6ă bea şi fără să m ănînce. E u cred că dom nul
colonel Săulescu n-a benchetuit după represiune, ca cei
doi dom ni m iniştri ! . . . Căci, dom nilor, trebuie să ştiţi
că şi eu, ca prefect al ju d e ţu lu i C ovurlui, în tim p u l
răscoalelor din 1907, am a v u t de potolit m işcări violente.
D ar tim p de trei săptăm îni, cît a d u ra t pînă am re sta ­
b ilit ordinea, m i-am interzis cu dcsăvîrşire să b eau vin
la m asă, fiindcă, dom nilor, în acele triste m om ente m i-ar
fi fost ruşine să-m i îngădui cea m ai m odestă plăcere.
O poziţia, fericită, începu să strige:
— R uşine ! . . . Cine sîn t cei doi m iniştri ? R uşine !
De pe banca m inisterială n u m işcă nim eni. Singur
Crai-Voievod îşi ştergea ochelarii şi rîdea. Sleiţi de
p u teri, m em brii opoziţiei re n u n ţa ră să m ai ceară capetele
celor doi m iniştri şi se aşezară, plictisiţi, la locurile lor.
Singur, răm ase în picioare doctorul B ra tu care, emo­
ţio n a t, se adresă d ep u taţilo r:
— D om nilor, 6ă nu m ai stăru im ! A fost o nenoro­
cire ! . . . Mai bine n -ar fi f o s t ! . . . Ne doare pe t o ţ i ! . . .
Cred, deci, că n u-i n im erit ca în m om entele acestea
grave, cînd inim ile n oastre plîng pe cei m orţi, vino­
v a ţi sau n evinovaţi, asta nu p u tem stabili acum , d ar
cînd, precum v-am spus, inim ile noastre plîng pe cei
m o rţi, noi să răscolim patim ile şi să ne dedăm la dem on­
s tra ţii care nu sîn t de dem nitatea n o a s t r ă ! .. . A lta
n e-ar fi d ato ria n o astră : să ne gîndim Ia orfanii răm aşi
de pe urm a celor m orţi a tît din rîndurile au to rităţilo r,
cît şi din rîndurile m u n c ito rilo r... P ro p u n ca ficcare
d in tre noi să cedeze diurna pe o zi p e n tru a ju ­
to rarea lor !
în a in te ca ad u n area eă fi ap u cat să răsp lătească
apelul doctorului B ra tu cu binem eritatele aplauze, in ­
terv en i Crai-Voievod.
— Dom nilor, zise el cu un glas căruia îi dăd u in to ­
n a ţia cea mai persuasivă cu p u tin ţă , v ă rog in siste n t
să accep taţi inim oasa propunere a doctorului B ra tu ! . . .
Ţ ara în treag ă se u ită la noi cu încredere şi a ştea p tă din
p arte a n o astră acest g e s t ! Să-l fa cem I Azi n u m ai

£81
sîntem guvern şi opoziţie ! Azi sîntem to ţi ro m în i! . . .
Se ap ro b ă?
— S-a a p r o b a t!
*

L a m orgă, cu rtea şi capela gem ea de lum e. Se ofi­

cia slujba religioasă în am intirea celui care a fost gar­
dianul C hiriţă Io n , căzut vitejeşte pe cîm pul de lu p tă
de Ia atelierele G riviţa. T oate au to rităţile de ordine erau
re p rezen tate aici de către cei m ai buni fii ai lo r: secre­
ta rii generali ai internelor, siguranţei, poliţiei, procurori,
ju d ecă to ri, ofiţeri din poliţie şi jandarm erie, com isari
şi subcom isari, to ţi ad u n a ţi cu respect în ju ru l cadavrului
şi al generalului Spiru M aram ă, prefectul poliţiei.
Cînd slujba religioasă fu încheiată, Spiru M aram ă
v o rb i:
— Cam arazi şi fraţi, m aiestatea sa regele Carol I I ,
în în alta sa b u n ă ta te şi înţelepciune, a acordat gardia­
nului C hiriţă Ion, p en tru actele lui de b ra v u ră făp tu ite
în tim p u l grevei spre a restab ili ordinea, decoraţia
« B ărb ăţie şi C red in ţă» clasa I !
Apoi, cu m işcările delicate cu care te atingi num ai
de o fiinţă scum pă, prefectul poliţiei înfipse decoraţia
pe p iep tu l gardianului C hiriţă Ion.
în acest m om ent, sosi grăbit R o b ert Cernescu, sub­
secretarul de la intern e, în so ţit de secretarul său general,
Belciug. D upă ce schim bă cîteva cuvinte în şo ap tă cu
prefectul poliţiei, R o b ert Cernescu îi spuse discret lui
B elciug:
— Citeşte !
Belciug d esp ătu ri o h îrtie şi citi, repede şi furios:
— în aceste clipe de adîncă reculegere pioasă, strînşi
în ju ru l răm ăşiţelor p ăm înteşti ale lui C hiriţă Ion, exem ­
plificarea datoriei pînă la sacrificiul vieţii ne apare to t
m ai s u b lim ă ... L u aţi pildă de la strălu cita fa p tă de
cred in ţă a fostului n o stru cam arad C hiriţă Ion. J e rtfa
lui să ne fie îndem n şi m îndrie. în d em n p ilduitor, p en tru
a păşi ca şi el, cînd nevoia o v a cerc, pe drum ul datoriei
neînfricate. M îndrie, fiindcă p rin m oartea lui a în ă lţa t
in s titu ţia n o astră şi pe noi, pe fiecare în p a rte . D um nezeu

282
B& prim ească şi să odihnească în pace, facîndu-i loc în
ceata drepţilor, pe gardianul C hiriţă Ion.
Apoi, R o b ert Cernescu, subsecretarul dc la interne,
Spiru M aram ă, prcfectul poliţiei, Belciug, secretarul
general de la in tern e şi prim ul procuror colonelul Său-
lescu, p u rta ră pe u m ăr sicriul sergentului C hiriţă Ion,
pînă în strad ă, un d e aştep ta dricul aşezat pe u n afet
de tu n . P este cîteva clipe, cortegiul funebru se puse în
m işcare, în sunetele fanfarei. î n cap, soborul de preoţi,
iar după el: dricul, carul cu coroane, fam ilia lui C hiriţă
Io n , capii au to rităţilo r, cîteva com panii de gardieni,
u n batalion de jan d arm i, gradele superioare de poliţie
şi jan d arm erie, funcţionarii civili — şi la u rm ă, u n
lung şir de autom obile goale. T oţi păşeau, trişti, aproape
gravi, cu capul plecat — şi to ţi îşi vorbeau în şoaptă,
deşi fanfara le-ar 6 în g ăduit să-şi îm părtăşească durerea
cu glas tare . D ar cei m ai trişti erau şefii organelor de
ordine, asupra cărora se opreau privirile tu tu ro r trecă­
torilor. P rim ul procuror Săulescu îşi ducea m ereu b atista
la ochi şi la nas. Spiru M aram ă aproape că nici n-avea
p u te re să vorbească — şi nu răspundea decît m ono­
silabic secretarului său general care-1 întreba dacă la
n oap te se v a lucra pe Cobălcescu, sau în Crucea de
P ia tră . Singur Belciug, ceva m ai rezistent, p u tu şopti
şefului său, R o b ert Cernescu:
— Al dracului, bolşevicul ăsta de C hiriţă Io n ! în
loc să-l fi ucis în j> ă tă i şi 6ă-l fi d a t la c î i n i ... îl m ai
şi înm orm întăm cu m uzică m ilita r ă ! A sta zic şi eu
b a ftă ! . . .
 XI

Societatea fusese a tît de agreabilă şi aperitivul a tît

de însufleţit, încît K arel Fialkow sky nici nu sim ţise
nevoia să se u ite la ceas. De aceea, cînd auzi că cineva
din 6patele lui sp u n e: « E cinci !» — se sperie.
— Am p lecat ! strigă el şi plecă.
V ru să se urce în m aşină, ca să se ducă acasă,
d ar se răzgîndi. Ce să caute acasă, la ora aceasta?
Să m ănînce? Nu-i m ai era foame. Şi apoi, cum te
poate ră b d a inim a 6ă te închizi în casă, cînd o briză
căld u ţă îţi mîngîie obrajii şi Calea V ictoriei e plină
de lum e şi florăresele te îm bie cu bucheţelele lor de
to p o ra şi:
— V iolete, c o n i ţ ă ! .. . Cinci l e i ! __ T rei lei, cona-
şule I. . . D aţi u n leu ! . . . V iolete ! . . .

284
 K arel Fialkow sky nu era poet de profesie şi nici
sentim ental din fire, dar suflet avea şi nu p u tea răm lne
surd la dulcea chem are a prim ăverii.
— U f ! îşi zise el în tr-u n elan liric. B ine că scăpăm
de b lan ă !
M ai făcu cîţiva paşi şi se sim ţi a tît de bine, încît
fu n ă p ă d it de gînduri care de care m ai generoase: ici
v a scădea p re ţu l m itra lie re lo r... colo v a aran ja lucru­
rile cu u n « P alaelibus b a r o c » .. . C lotildei îi va cum păra
u n B u ic k .. . cu X W N IX N W G v a că u ta să cadă de
ac o rd . . . pînă-şi aduse am inte şi de soţie. U itase ! . . .
E p rim ăv a ră şi ea îl aştea p tă acasă cu m asa ! N u face !
T rebuie să-i telefoneze că-i liberă !
C ăută u n telefon public şi-şi chem ă soţia:
— Alo, eu 6 Î n t! N u v in la m asă ! R ăm în în oraş 1
Am tr e a b ă . . . Cum, cum ?
V orbea, d ar şi soţia-i vorbea în acelaşi tim p. Şi
cum îi vorbea ! S p eriată, cu glas p recip itat şi asc u ţit:
— U nde ai fo st? Te cau t peste t o t . . . E ste o des­
cindere la b iro u l Vino în d ată ! . . . 0 dcscindere . . .
n-auzi ?
— Ce descindere? C in e ? .. .
— F is c u l!
— D ar ce ca u tă fiscul la m ine?
— N u ştiu ! Vino acasă ! . . . R e p e d e .. . că scotocesc
p este t o t . . . S înt şi s o ld a ţi... şi com isari de poliţie şi
nişte inspectori de s ig u ra n ţă . . . şi nişte com isari
re g a li. . . şi p ro c u ro ri. . .
Fialkow sky ag ăţă receptorul la loc şi p rim u l lui
gînd fu să alerge acasă. D ar se opri. Cu panica, nu
face nim ic. Aici treb u ie calm. F is c u l! Ce caută fiscul
la el? Şi ce cau tă com isarii? Şi de ce scotocesc peste
to t? ţ)in ordinul cui? Cum îndrăznesc? Chestiunea
treb u ie lăm u rită înainte de a se duce acasă. P e cine
să în treb e ?
E v id en t, pe m in istrul de finanţe. D acă e fiscul la
mijloc, ordinul nu poate veni decît de la el.
N u m ai stă tu m ult pe gînduri şi-l chem ă pe m ini­
stru l de finanţe, B agradian:
— Alo, B ag rad ian ? V reau să te v ăd im e d ia t!
— P o f tim !

285
 Fialkow sky n u in tră , ci se n ăp u sti in casa lui
B ag ra d ia n :
— Ce-i asta, fra te ? Dai ordin să se facă la m ine o
descindere fiscală, fără să fiu p re v en it?
B agradian se u ită la Fialkow sky, stupefiat. E ste
a d ev ărat că uzinele Skoda, pe care Fialkow sky le repre-
zin tă în ţa ră , prim esc aici comenzi de zeci de m ilioane
şi refuză să plătească im pozitele şi să prezinte orga­
nelor fiscale registrele. N um ai un lucru făcea F ia l­
kow sky: p lătea im pozitul pc salariul funcţionarilor.
D ar nici pe acela în întregim e. însuşi Fialkow sky îşi
declarase un salariu de douăzeci de mii de lei lunar,
deşi num ai pe chirie p lătea tre i sute cincizeci de m ii
de lei pe an. D upă u n calcul sum ar, Skoda a r fi în
re s ta n ţă cu douăzeci şi cinci de m ilioane de lei. D ar
asta era to t ce ştia B agradian.
— Care descindere, d rag ă? făcu el, la fel de nedu­
m erit ca şi Fialkowsky.- H a b ar n-am !
— Se p o ate? făcu Fialkow sky, deşi vedea că B agra­
dian, în tr-ad ev ăr, h ab a r n-avea.
— î ţ i d au cu v întul m eu de onoare 1
— A tunci cine?
— Ş tiu eu ? Să-l în treb pc B ăleanu.
B agradian îl cău tă pe B ăleanu, m inistrul de ju stiţie,
m ai în tîi acasă şi nu-1 găsi. Apoi la club, d ar to t nu-1 găsi.
Apoi Ia D acu, acasă — şi nici aici nu-1 găsi. Fialkow sky
care stă te a ca pe jă ra te c , îi sugeră lui B agradian:
— Ce-ar fi să-l cau ţi şi la m inisterul de ju stiţie ?
L ui B agradian îi surise ideea. Aşa e ! Ce-ar fi să-l
caute pe m in istru l de ju stiţie chiar la m inisterul de
ju s tiţie ? Chemă m inisterul — şi radios, făcu u n sem n
energic din cap către Fialkow sky.
— E ste !
Şi-i vorbi lu i B ăleanu:
— G hiţă d r a g ă ! E la m ine Fialkow sky. Zice că
s-ar face la el o descindere fiscală, în prezen ţa au to ­
rită ţilo r m ilitare. Ai d a t tu v re u n ordin?
— Eu?
— N u tu ?
— H a b ar n-am ! A cum aflu şi eu de la tin e I
— V orbeşti serios?

286
 — P e onoarea m e a . . . ce dracu !
— A tunci, cinc?
— N u ştiu ! Dă-mi-1 pe Fialkow sky la telefon.
Fialkow sky apucă receptorul:
— Da ! E u s î n t ! Ce-i porcăria a s ta , nene G h iţă?
— Ş tiu eu ? Vino în d a tă la m ine !
— Vin.
B ăleanu era tu lb u ra t cînd îl prim i pe Fialkow sky.
— Nu înţeleg ce poate să fie ! E şti sigur că-i vorba
de o chestie fiscală ?
— A bsolut sig u r! Am v o rb it cu so ţia : de la fisc!
— Curios ! Să vedem ! P o ate ştie M arinescu ceva !
Deşi era şase du p ă am iază, M arincscu, m inistrul de
in tern e , dorm ea. Fusese pe la moşie să vadă cum m ai
m erge cu sem ănăturile, şi era frîn t de oboseală. Aşa
că, num ai du p ă ce B ăleanu stă ru i, cei din casă îndrăz­
n iră să-l trezească.
— Te cheam ă G hiţă la telefon ! E ceva grav !
M arinescu îl ascultă pe B ăleanu şi se frecă la ochi,
convins că mai doarm e şi că visează:
— Ce d e s c in d e re ? ... E u ? . . . H a b ar n -a m !
— D ar zice că e în prezenţa poliţiei !
— D egeaba-m i r e p e ţ i ! N u ştiu nim ic. A bia am
v en it de la d ru m ! P o ate ştie ceva Spiridonovici !
— Ce să caute Spiridonovici în afacerea a s ta ?
— P ăi n u este el m in istru l arm a tei?
— E i şi?
— Asta-i b u n ă ! N u ziceai singur m ai adineauri că
au v en it la Fialkow sky şi nişte soldaţi?
— D a ! Ai d re p ta te !
Cu chiu, cu vai, B ăleanu îl găsi pe m inistrul arm atei la
u n concurs de rochii şi pălării, organizat la cinem a R oxy.
— D ragă dom nule general, îl luă B ăleanu nervos,
d um n eata ai d a t soldaţi p e n tru o descindere la
Fialkow sky ?
— E u ? . . . L a F ia lk o w s k y ? ... Tocm ai e u ? __ M-a
fe rit Cel-de-sus !
— Vrasăzică nu ştii nimic !
— H a b ar n-am ! P o ate ştie H încu !
B ăleanu ştia unde-I poate găsi la ora aceasta pe
com andantul corpului I I de arm ată, generalul H încu.

287
 F orm ă u n n u m ăr şi-i răspunse u n glas de femeie. E ra
u n glas îngeresc — cu to ate că ceva m ai plin ca în
urm ă cu zece ani — care ap arţin ea celei m ai suave
şi m ai înţelegătoare în tru ch ip ări a sexului slab în lum ea
arm a tă : V alentina.
— S ăru t m înuşiţele ! îi strigă B ălcanu în receptor.
P o ţi să mi-1 dai pe M itică?
M ergea la sigur. N u în treb a dacă H încu e acolo.
T rebuia să fie ! V alentina, d ră g u ţă , îi răspunse:
— Cum să nu, în d ată !
T recură cîteva secunde, pînă se auzi u n glas p u ţin
cam răg u şit şi îm b u fn at:
— Ce e, neică? Nici aici n u sîn t lăsat în pace?
— Să m ă ierţi, dragă, d ar e o chestie gravă ! Ştii
ceva de o descindere la F ialkow sky?
Aici H încu se su p ără de-a binelea:
— A sta-i ad ev ărată b ătaie de joc ! strigă el. Oam eni
în to a tă firea. . . să v ă ţin e ţi de farse !
— Nu-i nici o farsă, M itică ! Ne-a zăpăcit şi pe
n o i . . . E o descindere în l e g e ! . . . Cu com isari, cu
a rm a tă !
— D escindere? La Fialkow sky? Să m ă trăsnească
Maica D om nului dacă înţeleg ceva !
— V rasăzică, n u tu ?
— Cum să fiu, eu, nene ! strigă generalul, care nu
m ai era nici su p ărat, nici răguşit, ci de-a d rep tu l îngri­
jo ra t. întreabă-1 pe şefu ! P oate ştie el ceva !
« Şsfu», Crai-Voievod, preşedintele consiliului de
m iniştri, dezlega la club nişte cuvinte încrucişate, cînd
îl găsi telefonul lui B ăleanu:
— D ragă A lexandre, ce-i cu descinderea aia de la
F ialkow sky ?
— Care descindere? în treb ă Crai-Voievod.
M inistrul de ju stiţie n u se p u tea înşela: nici Crai-
Voievod nu era inform at. Şi-i dăd u lăm uriri:
— P ăi uite, frate A lexandre ! Acu la cinci au p icat
la Fialkow sky nişte agenţi de la fis c .. . cu c o m is a ri.. .
cu s o ld a ţi... cu p ro c u ro ri...
— D a’ cum aşa?
— U ite aşa !
— P e nepusă m asă?

288
 — P e n epusă m asă I Om ul n u ştie nim ic. Nici n-a
fost pe acasă.
— E i, com edia d ra c u lu i! făcu Crai-Voievod încurcat.
Şi nici u nul de-ai n o ştri n-a fost p re v en it?
— Nici u n u l ! Nici B agradian, nici M arinescu, nici
Spiridonovici, nici H încu, nici e u . . .
— Şi nici eu ! făcu prim ul m in istru haz de necaz.
P ăi atu n ci care d racu o fi ştiind ? . . . Ia să vedem ! . . .
Cine zici că e pe acolo?
— N işte inspectori financiari !
— In spectori fin a n c ia ri! . . . Şi n u i-a trim is B agra­
dian ! . . . D upă aia ?
— N işte com isari r e g a li!
— Şi zici că n u i-a trim is S p irid o n o v ici! . . . D upă
a ia ?
— N işte com isari de siguranţă 1
— Şi n u i-a trim is M arinescu 1 ... D upă aia?
— N işte p ro c u ro ri!
— Şi n u i-ai trim is tu ! . . . D upă aia ?
— N işte com isari de la prefectură ! . . .
— Şi nu i-a trim is S piru M aram ă I
— N -am zis asta, frate A le x a n d r e ! ... Cu el n-am
v o rb it încă ! . . .
— B ine ai f ă c u t ! îi strigă Crai-Voievod. Şi nici să
nu-i v o rb e ş ti! . . . P în ă u n a alta d ă ordin procurorilor
tă i să suspende o p eraţiile. . . D upă aia, om vedea.

L a sediul re p rezen tan ţei uzinelor de arm am ent

Skoda, organele fiscale şi judiciare îşi făceau datoria.
B irourile, dulapurile, casele de fier, to a te fură deschise
şi migălos cercetate. A genţii fiscali erau desperaţi.
Ceea ce cău tau n u găseau. Nici u rm ă de registre de
co n tab ilitate — ci num ai acte al căror cuprins era
re d ija t în tr-o lim bă a tît de păsărească, încît îi înspăi-
m înta.
— D om nule colonel, zise un u l din inspectorii finan­
ciari, aici nu-i de n o i !
P rim u l com isar regal Săulescu se u ita , com pătim itor
la b ietu l om care încă n u pricepea că descinderea fiscală

1 9 - 0 . 1223 289
 n u e decît u n p re te x t de a se p u tea deschide legal casa
de fier şi sertarele lu i Fialkow sky, p e n tru u n scop cu
m u lt m ai im p o rtan t, şi-i răspunse:
— Ş tiu ! î n schim b, e de n o i !
Şi, cu a ju to ru l celuilalt com isar regal, continuă
tria ju l, care p ărea că d ă re z u lta te m ulţum itoare. Cu
fiecare zîm bet al p rim ului com isar regal, se adăuga
încă o h îrtie de p re ţ, la recolta de docum ente găsite
în dosarele lui F ia lk o w sk y .. . I a tă acum u n ra p o rt al
m inistrului de război, către prim ul m inistru, în chestia
în a r m ă r ii... U n ra p o rt unic, fă ră c o p ie ... şi se află
în m îna lui F ia lk o w sk y .. . I a tă nişte copii după con­
tractele m inisterului de război cu celelalte case străine
de a rm a m e n t. . . Ia tă şi tabelele cu situ a ţia gurilor de
fo c. . . Şi foile calificative ale u n o r generali, care
tre b u ia u să se găsească n um ai în arh iv a m inis­
teru lu i . . . Şi copii de pe to a tă corespondenţa secretă
a m in isteru lu i arm atei cu organele in tern e ale m i­
nisteru lu i. . .
— F leacuri I şopti p rim ul com isar, aju to ru lu i său.
A stea le p u tem lă s a . . . Cred că ce am a v u t de lu a t,
am l u a t ! . . . N u m ai v ăd nim ic in te r e s a n t! . . . P u n e
în d a tă să se îm pacheteze to a te a s te a . . . şi să fie cărate
de a i c i . . .
Apoi, se adresă in spectorului financiar:
— A i d r e p ta te ! N u-i de n o i ! T rebuie să v in ă alţii,
m ai p ric e p u ţi!
Telefonul zbîm îi. P rim ul com isar regal ridică recep­
to ru l:
— Allo ! . . . D a 1 ... Aci casa Skoda ! Cine-i acolo?
— Aici m in istru l de ju stiţie , Gheorghe B ă le a n u .. .
Cu cine vorbesc?
— Cu p rim ul com isar regal colonelul Săulescu,
dom nule m inistru !
— Ce ca u ţi d u m n eata acolo?
— D om nule m in is tr u .. . Să v e d e ţi .. .
— E u te în tre b : ce ca u ţi du m n eata acolo? D in
ordinul cui? D u m n eata ştii sau n u ştii în ce relaţii
sîntem cu C ehoslovacia? A tunci ce cau ţi acolo? Te
rog suspendă c e rc e tă rile ... Im e d ia t!
— A m înţeles, dom nule m in istru !

890
 *

D u p ă ce v o rb i cu colonelul Săulescu, B ăleanu îi

spuse lui Fialkow sky:
— P o ţi să te duci, dragă, acasă ! N-o să te m ai
supere nim eni. Cu to a te că n u înţeleg cine a r avea interes
să te supere. N u înţeleg să m ă t a i !
Acasă, însă, Fialkow sky găsi ră sp în d iţi în curte,
pe scări, în to ate încăperile, ofiţeri de poliţie, soldaţi,
jan d arm i care păzeau in trările — în tim p ce u n inspector
financiar, sub ochii celor doi com isari regali şi ai unor
procurori, aplica sigilii pe uşa cam erei lui de lucru.
— A sta ce m ai e? strig ă Fialkow ksy.
— O m ăsură de p recauţie, dom nule F ia lk o w sk y !
răspunse, cuviincios, p rim ul com isar regal. P în ă se
încheie ce rce tă rile. . .
— Credeam că s-a is p r ă v it!
— Au făcu t la fel şi la sediul din B a tiş te i! îi şopti
lu i Fialkow sky, secretarul său, R am ek.
E n e rv a t la culm e, Fialkow sky se ră s ti la prim ul
com isar reg al:
— Să ştii că o să dai socoteală, dom nule c o lo n e l!
E ste u n a b u z ! . . . N-o să t a c ! . . . P o ţi să fii sig u r!
— N u eu fac legile, dom nule Fialkow sky ! îi replică
m ereu cuviincios prim ul com isar regal.
— D ar unde scrie că av e ţi d re p tu l să-m i ocupaţi casa ?
— în tre b a ţi, v ă rog, pe cei au to rizaţi să v ă răsp u n d ă !
zise colonelul Săulescu.
Fialkow sky îşi d ăd u seam a că om ul are d re p ta te,
şi-l lăsă în pace. P rim u l com isar regal îşi luă servieta,
coborî scările, ieşi în stra d ă , şi se urcă în m aşină:
— L a p refectu ră !
*
în tr e tim p , B ăleanu alergă la Crai-Voievod:
— Ce-o fi a sta ?
Crai-Voievod clătin ă din cap, destul de p lictisit:
— Ce să fie? Regele !
— B ine ! Regele ! D ar ce v re a regele?
— V rea o grăm adă de lu cru r i ! î n p rim u l rîn d
Skoda a ac ap arat, p rin noi, to a te com enzile şi celelalte

t»* 291
fabrici sînt supărate. C oncurenţa e m are. S chnitt şi
B eliotis îi oferă regelui av a n ta je m ai m ari decît
Skoda. Personal, Beliotis c su p ă ra t că n-a o b ţin u t
p articip area la co n tractu l cu Skoda. Şi apoi, m ai e
la mijloc şi K ru p p ! . . . K ru p p i-a trim is vorbă regelui
că m ai curînd sau m ai tîrziu, Cehoslovacia to t în m îna
lu i H itler v a încăpea, aşa că Skoda to t germ ană va
f i. . . Şi în sfîrşit, B u zatu vrea să ne aibă la m înă pe
n o i . . . P e D acu, pe m ine, pe tin e, pe t o ţ i . . . Mai cu
seam ă pe D acu. E foc pe fratele D acu ! De cînd a tre b u it
să părăsească guvernul, D acu a început iar să se agaţe
de R oşcata — şi iar s-o tăvălească p rin to ate noroaiele.
Şi asta, Carol nu înghite ! . . . Ai înţeles ? Aici e secretul
descinderii de care nim eni n u ştie nim ic. Vin com isari
regali şi soldaţi fără ştirea m inistrului de război. Vin
controlori fiscali fără ştirea m inistrului de finanţe.
Vin procurori, fără ştirea m inistrului de ju stiţie. Vine
poliţia, fără ştirea m inistrului de in t e r n e ... T otul se
face peste capul no stru, din ordinul lui, p rin cîţiva
care lucrează în num ele lui, în fru n te cu Spiru M aram ă. . .
Şi to ţi ăştia, vin la Fialkow sky să adune dovezi că
ai noştri s-au în fru p ta t din banii lui S k o d a. . .
— D ar cum se p o ate u n a ca a s ta ? strigă B ăleanu,
congestionat. în a in te de a ne com prom ite pe noi, iese
com prom isă fabrica Skoda !
— Ce are a face?
— B a are a face ! D oar Skoda l-a a ju ta t pe rege
să v in ă în ţa ră . N um ai eu ştiu cît a lu cra t Fialkow sky
să-l aducă aici.
— Tocm ai asta nu-i place ! răspunse Crai-Voievod,
care zîm bi am ărît. Şi de asta a şi a ra n ja t descinderea.
V rea actele care dovedesc că a fost adus de Skoda în
ţa ră şi care se află închise în casa de fier a lui Fialkow sky.
V rea acte îm potriva celor care au acte îm potriva l u i . . .
— Adică, îm p o triv a n o astră !
— D a, da !
— Şi a pus m îna pe ele?
— A sta n-am m ai p u tu t să aflu. Ş tiu n um ai că un
m in u t înain te de-ai veni tu , mi s-a telefonat că prim ul
com isar regal a p re d a t lui Spiru M aram ă nişte dosare !
M inistrul de ju s tiţie îngălbeni:

292
 — Crezi c ă . . .
— Nu cred nim ic ! Am o singură sp eran ţă: arhiva
e prea m are ! Nu cred să fi a v u t tim p să facă m are lucru.
Aşa că a r fi bine să telefonezi lui Fialkow sky să cureţe
to t ce p o a t e !
B ăleanu puse în d a tă m îna pe telefon:
— Allo, Fialkow sky ! Ce se m ai aude pe la d um neata ?
— Au pus ja n d a rm i peste t o t ! răspunse Fialkow sky,
su p ărat.
— D in ordinul dom nului prim m inistru, să plece
to ţi jan d arm ii !
— Mi-au pus sigilii !
— R upe sigiliile şi ad ună to t. Nu-i exclus să se facă
o nouă descindere !
— 0 să-şi p iard ă vrem ea degeaba, nene G h iţă,
răspunse Fialkow sky, m ai bine dispus.
— F o arte bine ! zise B ăleanu şi v ru să agaţe recep­
torul.
D ar Crai-Voievod, care stă te a lîngă el, li re ţin u
m îna şi-i jo p ti:
— Spune-i lui Fialkow sky să plece n o ap tea asta
de acasă ! E m ai p r u d e n t! Cine ştie ce se m ai poate
în tîm p la ! Să-şi p u n ă actele la adăpost şi să se ducă
oriunde o v rea, n um ai să nu fie acasă.
B ăleanu transm ise lui Fialkow sky cuvînt cu cuvînt
sfaturile lui Crai-Voievod, apoi închise ap a ra tu l şi
răm ase descum pănit, cu m îinile moi, lăsate în jos, ca
u n om care nu ştie încotro s-o apuce.
— Şi acum a, ce-i de fă cu t?
S itu aţia era grea. Fiecare d in tre conducătorii p a rti­
dului se înrudea p rin Fialkow sky, cu Skoda. Crai-Voievod
avea un fiu la Skoda. B ăleanu avea un nepot — pe
V lădescu — la Skoda. D acu, avea şi el un nep o t —
R om ulus Stoilă — m are m isit la Skoda. Şi cei care nu
se înrudeau p rin fii şi nepoţi, se înrudeau cu Skoda,
dircct. M ulte şi delicate erau firele p rin care p artid u l
n aţio n al-ţărăn ist era legat de aproape cinci ani de
întreprinderile Skoda. Şi n u m ai încăpea îndoială că
regele, o d ată p o rn it, nu se v a opri la m ijlocul drum ului
decît d o ar dacă v a fi îm piedicat dc cineva de care se
tem e. Cine?

293
 — F ra n ţa ! zise, in sp irat, Crai-Voievod.
F a ţa lui B ăleanu se lum ină de lum ina pe care o
reflecta fa ţa lui Crai-Voievod. F ra n ţa ! D esigur ! Cine
a r p u tea avea m ai m are interes să salveze p artid u l
n aţio n al-ţărăn ist decît m area n o astră aliată F r a n ţ a !

Carol stă te a ca pe jă ra tec. D in cinci în cinci m inute,

îl chem a pe S piru la telefon:
— E i, ce se a u d e ? .. .« C u m ? .. . I a r ă ş i ? . .. H aide,
isprăveşte o d ată !__ B un ! . . . Te a ş t e p t !
Cînd Spiru M aram ă ap ăru , în sfîrşit, Carol se repezi
la el cu m îna în tin să :
— C ifru l!
— E ste, sire !
M aram ă puse pe u n scaun servieta doldora de h îrtii,
îşi descheie tacticos b u zu n aru l de d in ă u n tru al vesto­
nului, 6coase u n plic şi i-1 întinse regelui:
— P oftim , sire !
Cu m işcări nervoase, Carol d espături cele cîteva
foiţe pe care le găsi în plic, le parcurse în grabă şi oftă
u şu ra t. Trecuse p rin m om ente penibile în to a tă după
am iaza aceea: v a găsi sau n u v a găsi colonelul Săulescu
cifrul care-i d ădea lu i a tîte a insom nii? D acă cheia
aceasta a corespondenţei cu fabrica Skoda răm îne m ai
d ep arte în m îna lui Fialkow sky, to a te docum entele
confiscate de com isarii regali n u fac nici două parale ! . . .
A cum a, e l i n iş t i t ! Cifrul se află, cum spunea m arele
său unchi despre dosarele represiunii din 1907, acolo
unde treb u ie să se afle. . . Carol puse h îrtiile la loc în
plic şi le închise deocam dată în serta r, apoi îi spuse,
vesel, lu i S piru M aram ă:
— E i, acu să vedem şi v în a tu l cel m are.
P refectul poliţiei îşi goli servieta pe m asă, şi sub
ochii regelui începură să se perinde ci£re, d ate, factu ri,
telegram e, oferte, liste, comenzi, scrisori oficiale şi
n enu m ărate bileţele p articu lare cu caracter confiden­
ţia l — to a te în tr-u n lim baj încîlcit, cu num e ciudate,
cu înşiruiri lu n g i de iniţiale, cu îm preunări de cuvinte

394
scoase p arcă din lite ra tu ra decadentă la m odă — to ate,
însă, învîrtindu-se n u m ai în ju ru l a două problem e:
înarm area ţă rii şi num ele celor care au în casat bacşişu­
rile de pe u rm a acestei înarm ări. A plecat peste birou,
Carol răvăşea, alegea, îm p ărţea în două grupe hîrtiile,
cu a tîta ag ilitate, încît Spiru M aram ă a v u u n m om ent
im presia că-1 vede pe rege la pocher. Aceeaşi pasiune şi
aceeaşi iu ţeală în degetele lui de trişo r de clasă în a ltă !
D c aceea îl iubea Spiru a tîta pe Carol: p en tru că era
u n om care oriunde s-ar găsi, singur, în deşertul Saharei,
sau pe o insulă pustie, sau a g ă ţa t de o scîndură în
m ijlocul oceanului, n u s-ar pierde. în v in g e to t, num ai cu
cele zece bin ecu v în tate şi în ţelepte degete ale lui.
— D rag ă Spirule, îl auzi Spiru pe Carol, s-a lu cra t
bine ! . . . I ţ i m ulţum esc ! . . . Şi te rog să m ulţum eşti
com isarilor !
T rase înspre el un u l din teancurile de h îrtii şi con­
tin u ă :
— A stea răm în la m in e ! Şi cu a ste a la lte . . . cu
astealalte faci scandal. Dă-le pe m ina băieţilor, să scrie
to t ce le trece p rin m in te, fără nici o restricţie. î n special
să spună că s-au găsit la Fialkow sky docum ente secrete
m ilitare şi că individul a făcu t spionaj. N um ai să fie
cu băgare de seam ă să n u ap ară direct num ele lui D acu
şi Crai-Voievod ! D eocam dată, ajunge ca D acu şi Crai-
Voievod să sim tă n um ai că am to t ce-m i treb u ie ca
să le a stu p gura !
*

N oaptea tîrziu , cînd se preg ătea să se culce, doctorul

B ra tu fu chem at la telefon de P u iu :
— D om nule doctor, u r g e n t ! M aiestatea sa regele
v re a să v ă v ad ă !
D octorul B ra tu , care în cursul serii prinsese cîte
ceva în leg ătu ră cu descinderea fă cu tă la Fialkow sky,
n u se a ră tă de loc surprins că regele îi vorbeşte de Skoda.
— D om nule doctor, îi zise regele, se întîm plă lucruri
grave. Sîntem sclavii stră in ă tă ţii. Skoda ne jefuieşte.
D in pricina Skodei n u putem să punem în picioare o
in d u strie a în arm ării care să fie a n o astră, a rpm înilor.

296
P u te m tolera ca starea aceasta de lucruri să continue?
Te în treb pe du m n eata, doctore B ratu , b u n rom în,
cu dragoste de neam şi de ţa ră : p u tem ?
— Sire, făcu B ra tu , o asem enea în treb are nici nu
se p o ate pune ! E o ticăloşie !
— Am ştiu t că o să-m i răspunzi aşa, dom nule doctor !
făcu regele, aprins. S-a făcut o descindere la Skoda !
N u ştiu ce s-a găsit. Cercetările vor continua. Trebuie
să dăm la iveală to a te afacerile din ju ru l Skodei, fără
să ţin em seam a de nim eni. N um ai de u n lucru trebuie
să avem g rijă: dc interesele ţă rii ! Voi cere să ţi se pună
la dispoziţie to a te actele ce se vor găsi, p en tru ca opinia
publică să afle din gura singurului om cin stit din ţa ra
rom înească adevărul.
— Sire, aştep t actele cu nerăbdare. P o t să asigur
de pe acum a pe m aiestatea v o astră că n u voi c ru ţa pe
nim eni !
— P e n im e n i! zise regele. A bsolut p e . . .
Se opri şi-şi m icşoră ocbii, ca şi cum u n gînd nou
i-ar fi în tre ru p t şirul frazei, apoi continuă, pe u n to n
m ai m u lt m e d ita tiv :
— . . . deşi m ă gîndesc că ta c tic n -a r fi bine să ataci
direct pe D acu şi pe Crai-Voievod, ca să n u creadă
lum ea că o faci din răzbunare personală.
D octorul B ra tu n u se îm potrivi p unctului de vedere
al lui C arol:
— E ste ad ev ărat, sire ! Voi ocoli cît voi p u te a m ai
m u lt num ele lor !
— V a fi foarte bine ! . . . D e altfel, ştii ce aş face eu
în locul dum itale ? N-aş afirm a nim ic, ci aş pune num ai
în treb ări. D u m n eata vrei să ştii a tît: în buzunarul cui
au in tra t şperţurile de m iliarde încasate de la Skoda,
cu con tractu l 6102 !
D octorul B ra tu îl privi cu adm iraţie pe Carol şi-şi
zise: M are tîlh a r regele ăsta al n o stru ! D acă s-a născut
vreu n pungaş în ţa r a rom înească, ăsta-i e l ! D upă ce
că e h o ţ, m ai e şi sadic pe deasupra ! . . . Cică să-i în treb
pe n aţio n al-ţărăn işti în buzunarele cui au in tra t şp erţu ­
rile cu co n tractu l 6102 ! . . . Lui îi convine ! . . . Cu con­
tra c tu l 6102 el n-are nici în clin, nici în m înecă ! D ar
după con tractu l 6102 s-au m ai încheiat şi alte contracte

296
cu Skoda şi la fel de cinstite ! . . . D e alea să n u pom e­
nesc, p en tru ca ăia să m oară de necaz că nu p o t răspunde,
acum a, du p ă ce el a pus m îna şi pe dovezile lui şi pe
dovezile lor !
— Sire, răspunse el la sugestia lui Carol, aşa m ă
şi gîndesc să fac: să-i ţin num ai în în treb ări. Să vedem
şi noi ce p o t răspunde !
— Splendid ! zise Carol, în cîn tat. Să vedem ! . . .
Şi-ţi m ulţum esc, dom nule d o c to r ! D u m neata eşti,
în tr-ad ev ăr, o opoziţie conştientă ! Şi opinia publică
poate afla adevărul num ai de la o opoziţie conştientă !
L a plecare, doctorul B ratu se lovi de Stănescu şi
T raian S ăpunaru, care urcau scările la rege.

A stfel, ţa r a fu d ăru ită cu o afacere Skoda. P resa,

cluburile, cafenelele, erau in u n d ate de apele tu lb u ri
ale afacerii Skoda. D ar fierberea cea m ai m are era la
parlam en t, unde se cim entau alianţele, 6e ciocneau
opiniile şi se d eb itau anecdotele. 0 tem ă de m are succes
era cifrul. Ju rn a liştii, îngrăm ădiţi în ju ru l şefilor opozi­
ţie i, n o ta u fiecare cu v înt şi puneau în treb ă ri peste
în tre b ă ri:
— Ce înseam nă, dom nule doctor B ra tu , IFSY C A -
C IQ U E ?
— D racu să-i p ie p te n e ! răspunse B ra tu , în tim p
ce to ţi dim p reju r făceau haz.
— D ar AKY FY CSY X H E ?
— Cam acelaşi lucru !
— N u zău, dom nule doctor, n u ştii?
— D a r de unde să ştiu, d ra g ă ? p ro testă doctorul
B ratu . Cc? Am lu a t şperţ de la F ialkow sky? în tre b a ţi-i
pe dum nealor !
Şi a ră tă spre u n grup de n aţio n al-ţărăn işti care-şi
sorbeau cafeaua în ju ru l lui Crai-Voievod.
— Vasăzică n u ştiti nici ce este O S U Y E K FIC Y -
KXHE?
— înch ip u ieşte-ţi, d ragă, că nici m ăcar a sta n u
ştiu !
— D a r R om im an?

297
 — A sta da ! A sta înseam nă comision ! . . . E clar !
Se înţelege din te x te ! . . .
— Şi « R ep rezen tan tul lem nului»?
— M inistrul arm atei !
— Şi « R ep rezen tan tul de cauciucuri»?
— M inistrul de finanţe !
— Şi « K o n su len t» ?
— L egaţia Cehoslovacă !
— D ar « P alaelib u s» ?
D octorul B ra tu se în c ru n tă :
— Palaelibus ? A şteap tă şi o să a f li ! . . .
Şi discu ţia îşi reluă cursul serios în ju ru l acestei
afaceri ascunse în d ă ră tu l contractului 6102. T o ţi v o r­
b eau despre co n tractu l 6102. Cînd a fost încheiat con­
tra c tu l 6102? L a începutul anului 1930! D e către
cine ? N u se spunea ! D ar to a tă lum ea ştie de către
cine: de către guvernul n aţio n al-ţărăn ist prezidat de
D acu, în ain te de revenirea lui Carol în ţa ră . D ar ce
e ra co n tractu l 6102 încheiat în ain te de revenirea lui
Carol în ţa r ă ? Cea m ai v a stă p an am a din cîte panam ale
cunoaşte istoria acestei ţă ri. T o ţi: Serafim M ărunţelu,
N aie N aie, S tănică Popescu, naţional-liberalii lui M uică,
naţio n al-agrarienii lui T ra ia n S ăpunaru, liberalii lui
George, ţă ră n iştii doctorului B ra tu , ţă ră n iştii radicali
a i lui Stănescu, conservatorii ţep işti ai lui Grigore
A rţag , naţional-creştinii lui C aţă, legionarii lui A urică
Cziucziewicz, pe scu rt în treag a opoziţie conştientă vorbea,
d ezg u stată, cu m îna la nas, despre afacerea Skoda şi
despre co n tractu l 6102. P e baza acestui co n tract 6102,
6 tatu l rom în a p lă tit fabricilor cehoslovace Skoda tu n u ­
rile de cîm p, tu n u rile antiaeriene şi obuzierele, cu p reţu ri
în tre 48,26% şi 81,64% m ai m ari decît Jugoslavia.
G eneralul N eaţă, care, dacă şi-a p ierd u t p artid u l,
şi-a p ă s tra t in ta c tă d ev iza: « M uncă, ordine şi cinste»,
dezvăluia, la b u fet, cu com petinţa lui de m i l i t a r încercat,
ascunzişurile afacerii S k o d a:
— D e pildă, zicea el, p e n tru b a te ria de cîm p şi
g a rn itu ra de com andă p en tru trag e rea contra avioanelor,
sta tu l jugoslav a p lă tit 2.070.000 coroane cehe, în tim p
ce sta tu l rom în, p en tru aceeaşi b aterie şi fără g arn itu ra
de com andă a p lă tit 3.760.000 coroane cehe, adică m ai

298
 scum p cu 81,64% . U n proiectil com plet p en tru tu n u rile
acestea, jugoslavii l-au p lă tit cu 833 coroane, pe cînd
rom înii cu 1.235 coroane, deci m ai scum p cu 48,26% .
U n tu n de 76,5 m p en tru trag e re co n tra avioanelor,
jugoslavii l-au p lă tit cu 3.499.380 coroane, şi noi, cu
5.540.000 coroane şi aşa m ai d e p a r t e ...
Aici in terv en i Grigore A rţa g :
— D ar ştiţi d u m n eavoastră la ce sum ă se ridică
diferenţa d in tre preţu rile cu care am p lă tit noi arm a­
m entul şi cele p lă tite de jugoslavi? L a peste u n m iliard
două sute de m ilioane. î n buzunarul cui a in tr a t dife­
re n ţa ac easta? A sta am vTea să aflăm : în buzunarul
cui s-au scurs b an ii aceştia. D ar că noi am p lă tit to a te
furn itu rile cehoslovace cu asem enea p re ţu ri, a sta încă
nu-i nim ic. A d ev ărata potlogărie ştiţi care e? Că în
oferta făcu tă de Skoda cu op t luni în urm ă, preţurile
n -au fost a tît de m ari. E le au crescut num ai cînd con­
tra c tu l a fost încheiat.
— E i n u ! E posibil?
— Vezi, doar, că e posibil. Cineva de aici a cerut
Skodei să n u ţin ă seam a de propria ei ofertă şi să treacă
în co n tract p re ţu ri m ai m ari. Şi aşa ne-am tre z it cu
o diferenţă în tre ofertă şi co n tract de aproape două sute
şasezeci de m ilioane. î n buzunarul cui a in tra t diferenţa
aceasta de două sute şasezeci de m ilioane ? Sau m ai bine
zis: în bu zu n aru l cui au in tra t am bele diferenţe care
la u n loc fac cifra ro tu n d ă de u n m iliard cinci su te treizeci
de m ilioane ! . . . î n buzunarul cui ?

î n încordarea în treg ii adunări, doctorul B ra tu vorbi

despre co n tra ctu l 6102:
— D ar, dom nilor, tre c peste p a rte a care a r p rivi
m ai curînd codul penal, a acestei afaceri m urdare şi
v ă în tre b : oare n u era de datoria guvernului din 1929—
1930, să se gîndească la prom ovarea industriei naţionale
de arm a m en t? Oare n u era de d ato ria regim ului care
a cîrm uit ţa ra înainte de reîntoarcerea m aiestăţii sale
regele Carol I I în ţa ră , să se ferească să se dea legat de
m îini şi de picioare stră in ă tă ţii, p en tru lu cru ri care
p u teau fi fabricate în ţa r ă ? Oare n u ştia guvernul acela
din 1 9 2 9 -1 9 3 0 că o ţa ră , a tîta vrem e cît n u este prev ă­
zu tă cu o indu strie proprie de arm am ent care s-o p o ată
alim enta în tim p de război, e de fa p t dezarm ată, chiar
dacă depozitele ei a r geme de arm e ? . . . Şi apoi, dom nilor,
m ai este u n aspect g rav al afacerii: la încheierea con­
tra c tu lu i 6102, direcţia tehnică şi direcţia arm am entului
n-au fost consultate ! De ce? De ce să ajungem , dom nilor,
la situ a ţia ca ofiţerii să se întrebe pe ce bază s-au s ta ­
b ilit m aterialele, c a n tita te a lor, caracteristicile, com pu­
nerea bateriilor, p reţu rile, term enul de livrare şi aşa
m ai d eparte ? Cine a făcu t comcnzile ? Oam eni de m eserie ?
N u, dom nilor, căci ia tă ce se în tîm p lă: s-au cu m p ărat
p rin con tractu l 6102 tu n u ri, d ar n u s-au cu m p ărat
m u n iţii! Ce te faci cu tu n u rile, fă ră m uniţii, deşi răul
s-ar fi p u tu t re p ara , dacă guvernul din 1919—1930 şi-ar
fi adus am inte că în ţa ră avem u n arsenal, o pirotehnie,
o pulberărie, o fabrică de pulbere p a rtic u la ră . . . Şi
n u n um ai pulbere p u tem fabrica în ţa ră , ci la uzine
ca R eşiţa, Copşa, Cugir, B eliotis, p u tem fabrica to a tă
tră su ră ria necesară arm atei. Or, dom nilor, guvernul din
1929—1930, a com andat la Skoda, p rin co n tractu l
6102, u n n u m ăr de 444 chesoane, 688 care de tra n sp o rt,
180 care p o rt-ţeav ă şi 181.138 proiectile, fără să se fi
gînd it să com ande nici m ăcar o piesă în uzinele noastre
naţionale. Nu zic, dom nilor, că to t ce cuprinde co n tractu l
6102 p u tea fi ex ecu tat în ţa ră , d a r o t r e i m e ... m ăcar
o treim e am fi fost în stare să fabricăm . Şi — ceea ce
treb u ie să subliniez — am fi fost în stare să fabricăm
pe un p re ţ m u lt m ai redus, fără diferenţele acelea sus­
pecte . . . î n concluzie, dom nilor, interesele ap ărării
naţionale au fost neglijate în chip crim inal de către
acei care au guv ern at ţa ra în 1929—1930 şi care au
încheiat con tractu l 6 1 0 2 ... Şi asta am v rea să descifrăm
din tain ele acestui co n tra ct: în folosul cui — com anda?
î n buzunarele cui — com isioanele? Cine sînt şperţarii,
dom nilor? Cine a d a t m ită , ştim ! D ar cine a p r im it- o ? .. .
Cine ? . . . P en tru înseşi interesele ţă rii, trebuie să aflăm
cine ! Căci ţa ra , dom nilor, a suferit destul. A suferit
arderea depozitelor, fără să afle v reo d ată cine lc-a d a t
foc, a suferit fraudele fă ră să afle v reo d ată cine a b ăg a t

SOO
banii în bu zu n ar, a în g h iţit crim cle electorale fă ră 6ă
ştie v reo d ată cine a ucis, d ar să nu-şi facă nim eni iluzia
că ţa ra v a înghiţi şi afacerea Skoda fără să acţioneze.
Nu p en tru aceasta am p ie rd u t o p t sute de m ii de oam eni.
N u p s n tru aceasta am aşte p ta t două m ilenii îm plinirea
visului n o stru de întregire. N u p en tru ca să fim de
rîsul şi de b atjo cu ra tu tu ro r b an d iţilo r d in ă u n tru şi
din afară ! Cine e v in o v at cît de cît că a tră d a t interesele
ţă rii, să fie pus la stîlp şi eu, care n-am ucis pe nim eni
pînă acum , voi fi prim ul să tra g în el.
Cu to t n um ărul lor mic, d ep u taţii din opoziţie izb u tiră 6ă
acopere cu strigătele lor de dezgust şi m înie, protestele m a­
jo ritarilo r. D upă aceea, se urcă la trib u n ă T raian S ăpunaru.
— D om nilor d e p u ta ţi, începu el, sînt profund în d u ­
re ra t dc u rîtu l spectacol pe care ni-1 oferă încă o d ată
politicianism ul dem agog şi incorect, care calcă în m od
neru şin a t interesele ţ ă r i i . . . C ontractul 6102, dom nilor,
va face epocă. D espre co n tractu l 6102, dom nilor, se
v a vorbi şi peste o mic de ani, ca de o reprezentare a
felului cum an u m iţi oam eni politici au înţeles să conducă
ţa r a pînă în preajm a restau raţiei. D om nilor d ep u taţi,
cu ce şi-a ju stificat guvernul din 1929—1930, co n tractu l
6102? P rin nevoia de a grăbi în arm area. D espre ce fel
de grabă p u tea fi vorba, dom nilor, dacă după clauzele
co ntractu lu i 6102 încheiat în 1930, abia în 1932 treb u iau
Bă ne fie liv rate 50.000 de proiectilc, în 1933, 75.000 de
proiectile, în 1934, 40.000 de proiectile, şi în 1935, 16.000
de proiectile. A sta se cheam ă g rab ă? N u ! . . . G rabă
a fost num ai în încheierea comenzii. Acolo se ascunde
secretul grabei: în încheierea co m en z ii! Şi v eţi vedea
în d a tă , dom nilor, că nu acuz g ra tu it. Vă aduceţi am inte
cum , în urm ă cu p a tru ani, în zilele de glorioasă dom nie
ale regenţei, sub guvernarea naţio n al-ţărăn istă, u n val de
rum oare publică s-a a b ă tu t deodată asupra n o astră :
ne atac ă ruşii. R uşii fac concentrări de tru p e la graniţă.
Azi-mîine, ruşii se aruncă asupra noastră. S-a o trăv it,
dom nilor, o ţa ră întreagă cu propaganda aceasta. P e n tru
ca deodată, ca p rin m inune, to tu l să se liniştească.
N u ne m ai atacă ruşii. Nu m ai concentrează ruşii tru p e
la g ra n iţă . . . Cum s-a în tîm p lat m inunea, dom nilor ?
F o arte sim plu. G uvernul de atu n ci sem nase contractul

801
 6102. A şadar, dom nilor, to tu l a fost înşelătorie. G uvernul
n aţio n al-ţărăn ist a a v u t nevoie de atm osfera de panică,
num ai ca să-şi p o ată justifica afacerea de arm e cu uzinele
Skoda.
D ar ultim ele cu v in te ale lu i T raian S ăpunaru nici
n u m ai p u tu ră fi auzite, p e n tru că m ajo ritatea, spu-
m egînd de m înie, tă b ă rî asu p ra lu i:
— Ce ai făcu t cu alea treisprezece m ilioane, escrocule ?
— H îrtia ? Ce-i cu h îrtia ?
— Monitorul o fic ia l! P otlogăria de la M onitorul
o fic ia l! . . .
— V in nou ! . . .
— S ocietatea « M ic a » .. .
— B anca K erb alâ ! . . .
— Cum stai cu W illy P ăm în te an u ?
T raian S ăp u n aru , cu braţele încrucişate, şi cu o
priv ire sfidătoare, în fru n ta, nem işcat, insultele depu­
ta ţilo r m ajo ritari, fă ră să scoată u n cuvînt. D upă două
m inute, m ajo ritarii, ep uizaţi ca de obiceiu, re n u n ţa ră
la indignare şi-şi re lu a ră locurile, curioşi să audă ce le
v a spune noul o ra to r care se urca la trib u n ă , în arm at
cu u n tean c de h îrtii. E ra Stăne6cu, fost m in istru în
trecutele g u v ernări n aţio n al-ţărăn iste şi astăzi şeful
p a rtid u lu i ţărăn ist-rad ical, care trecu în d a tă la a tac :
— D om nilor d ep u taţi, B-a v o rb it în ziare de u n
cu v în t ciu d a t: « palaelibus». C uvîntul acesta s-a găsit
în registrele de p lă ţi ale casei Skoda în d re p tu l unor
sum e foarte im p o rtan te. Cei in te re sa ţi să ascundă
adev ăru l au d a t to t felul de in te rp re tă ri acestui cuvînt.
Fialkow sky b a zice că a r fi p re ţu l u n u i tere n viran ,
b a că ar fi u n provizion cuvenit directorilor societăţii,
b a că a r însem na « n u m ăr dc com ision», b a că s-ar
înţelege p rin el cheltuieli p en tru experţi, sau gratificaţii
p e n tru fu n c ţio n a ri! . . . D um nezeu să-l înţeleagă, p en tru
că noi n u m ai înţelegem nim ic ! . . . A cum a vine însăşi
direcţia centrală a Skodei de la P rag a B ă ne spuie că
« p a l» este o prescu rtare a cuvîntului la tin « palm are»,
care înseam nă cheltuieli de avocat şi că « palaelibus»
se com pune din anum ite litere subliniate ale cuvintelor
« p a lm a re , des avocatos, expertes, licences, b o n u s » ...
Şi du p ă asta vine să ne m ai spună că « palaelibus»

802
 înseam nă « lic e n ţă de fabricaţie». E i, acum a v ă rog,
dom nilor, să-m i sp u n eţi: ce înseam nă « p a la e lib u s » ? .. .
N u răsp u n d e nim eni ! D ar bineînţeles ! . . . Cum să p ri­
cepem cuvinte care p o t fi dezlegate num ai cu u n cifru?
D ar unde e cifrul ? î n m îna cui se află cifrul ? . . . Să-mi
sp u n ă dom nul m in istru de in tern e, dom nul M arinescu:
în m îna cui se află c if r u l!
— î n m îna m e a ! răspunse M arinescu.
— Şi eşti sigur de el că-i b u n ?
— Nu !
C andoarea cu care m inistrul de in tern e răspunse
la în treb a rea lu i Stănescu, sili ad u n area să u ite de
to a tă g rav itatea problem ei şi să se lase p ra d ă rîsului.
— A ţi v ă z u t? relu ă Stănescu. D um nealui are u n
cifru, ştie că n u-i b u n de nim ic şi se m ai laudă cu el.
— N -are a f a c e ! răspunse M arinescu. D acă nu-i
b u n ăsta, găsim noi a l t u l ! Cel adev ărat. De altfel, am
ceru t şi centralei Skoda să ne trim ită u n cifru.
— Şi ţ i l-a trim is ?
— în c ă nu ! P u n e c o n d iţii! Zice că e dispusă să
aju te la descifrarea corespondenţei, d ar cere ca operaţia
aceasta să se facă în p rezenţa u n o r re p rez en tan ţi diplo­
m atici cehoslovaci şi să se lăm urească num ai chestiunea
dacă Fialkow sky a făcu t ori n u spionaj m ilita r ! P e n tru
re st, Skoda invocă in v iolabilitatea secretului co m ercial!
S tănescu rid ică glasul:
— Dom nilor, n u v ed e ţi că-şi b a t joc de n o i ? . . . Ne
m ai p u n şi c o n d iţii! Şi nim eni n u îndrăzneşte să se
atin g ă de Fialkow sky al lor ! Să-m i spună, de pildă,
dom nul m in istru de interne, ce-i cu sigiliile care au
fost ru p te la casa Skoda şi cine le-a ru p t?
M inistrul de in tern e se ridică plictisit:
— N u ştiu ce v rea dom nul Stănescu de la m ine !
î n to a te găseşte cusur ! Că s-ar fi ru p t sigiliile ! D ar
lucrul e foarte sim plu şi i se poate întîm pla oricui.
S-au p u s sigilii la biroul de acasă al dom nului F ial­
kowsky. F e tiţa lui, în v îrstă de zece ani, a crezut că
ta tă l ei se află în birou şi a deschis uşa. Se înţelege că
sigiliul a cedat şi a căzut.
— D ar de ce a ced at uşa, dom nule m in istru ?
— P e n tru că n u era încuiată.

303
 Stănescu se adresă adunării, care sc pornise ia r pe r îs :
— A ţi au zit, dom nilor? S-au pus sigilii pe o uşă
d e s c u ia tă ! D acă s-a m ai pom enit aşa ceva dc cînd
lum ea ! . . . B un ! Fie şi aşa cum spui du m n eata ! D ar
cine a ru p t sigiliile de la biroul din B atistei?
— Chestia e şi m ai sim plă, dom nule Stănescu 1
răspunse m in istru l de interne. Cînd a aflat că 6-au pus
sigilii în B atiştei, Fialkow sky s-a dus acolo şi a p ro testat.
P recum ştiţi, lu i Fialkow sky îi lipseşte m îna d reap tă.
Şi cum Fialkow sky era foarte e n e iv a t, s-a ag ita t a tîta
pînă i s-a a g ă ţa t n astu rele de la m îneca goală de sfoara
sig iliu lu i.. . şi sigiliul a c ă z u t !
Singurii care n u rîdeau erau m inistrul de interne
şi S tănescu, care ţip a ca să se p o ată face au z it:
— Ce v ă spuneam , dom nilor? îş i b a t joc dc n o i !
A ştep tă pînă să se potolească adunarea, şi reluă a ta c u l:
— D ar să lăsăm asta şi să revenim la cifru. Cred
că v -a ţi d a t seam a că p u tem a ştep ta m ult şi bine cifrul
acesta şi că dacă v rem u n cifru, trebuie să ni-1 facem
singuri. Or, aici, dom nilor, în cazul lui « p alae lib u s» ,
n ici n u avem nevoie de cifru, p en tru că problem ele se
descifrează de la sine. î n docum entele confiscate la
Skoda se găseşte o scrisoare cu d a ta de 8 octom brie
1 9 2 9 ... N o taţi v ă rog d a t a : 8 octom brie 1 9 2 9 ... în
care Fialkow sky scrie la P rag a u rm ăto a rele: « Avînd
în vedere depeşa d u m neavoastră, costul de tra n sp o rt
şi paleliform , am m ărit p reţu rile cu m iladre polikoda.
L a această com andă v a fi baroc palaelibus». Ce este
« palaelibus», to t nu p u tem şti, d ar începem să bănuim .
D upă cîteva luni, Fialkow sky trim ite centralei o nouă
scrisoare în care sp u n e: « î n scrisoarea dvs. din 16 ale
lunei precedente ne com unicaţi că to ate facturile au
fost alcătu ite cu palaelibus baroc. Deoarece la această
o fertă vom scăpa cu u n palaelibus baby, am dim inuat
p reţu rile dvs. cu c.c.o. ocker polikoda». Acum , dom nilor,
cred că p u tem înţelege şi fără cifru, lim bajul lor sav an t.
« P a la e lib u s b aro c» înseam nă « şp erţ m are» şi « palae­
libus b a b y » înseam nă « şp erţ m i c » ... De asta, găsim
în registrele Skoda c u v în tu l« palaelibus» şi cifre« baroc»
ca 11.000.000 de lei, şi cifre« b ab y » ca 100.000 de l e i . . .
M isterul e dezlegat, dom nilor 1 T oate celelalte cîte se

804
spun despre afacerea Skoda n u sînt decît sim ple d e ta lii. . .
P ilonul m oral al co n tractului 6102 este « p a la e lib u s» .. .
« B aroc» sau « b a b y » , trăiască « palaelibus» ! . . . D acă
n u curge, pică, dom nilor ! D in asta s-au in sp irat dom nii
n aţio n al-ţărăn işti cînd au sem nat în anul 1930 con­
tra c tu l 6 1 0 2 ...
A tunci se auzi glasul furios al lui B agradian:
— D ar tu u n d e ai fo st?

U rg en ţa pe care o punea m inistrul F ra n ţe i în cererea

sa de a fi p rim it, îl tu lb u ră pe rege. B ucuria că acum a
îi po ate înfunda oricînd pe n aţio n al-ţărăn işti îm preună
cu D acu al lor, îl făcuse să u ite cu to tu l de F ra n ţa !
E v id e n t! __ F r a n ţa ! Aici are şi F ra n ţa de spus un
c u v în t! Cum a p u tu t fi a tît de uşuratec încît să-i scapc
din vedere că interesele Skodei cehoslovace sînt ap ărate
de uzinele franceze Schneider-Creuzot şi că interesele
uzinelor franceze Schneider-Creuzot sînt şi interesele
Skodei cehoslovace, şi că am bele firme n u fac decît
u n a ! î n 1930, cînd s-a sem nat co n tractu l 6102, au fost,
desigur, neînţelegeri în tre francezi şi cehoslovaci, dar
de atu n ci sîn t tre i ani. Şi în aceşti tre i ani, Skoda a
convins pe Schneider-Creuzot să-şi urce preţurile la
nivelul p reţu rilo r ei — şi că în loc să se concureze, m ai
bine a r lu cra m înă-n m în ă . . . Cum, dar, să n u in terv in ă
m in istru l F ra n ţe i în tr-o afacere care atinge uzinele de
arm am en t cehoslovace? în g rijo ra t, deci, Carol căuta
argum ente cu care să justifice în m od plauzibil descin­
derea de la birourile Skoda — d ar se zbucium a în zadar,
îş i dădea el însuşi seam a că m otive n u existau — şi că
în orice caz, n u d in p a rte a lui ar p u te a să existe m otivele
acestea. M inistrul F ra n ţe i n u este u n p ro st — şi probabil
că vine cu p ărerea gata fo rm ată: descinderea s-a p u tu t
face n um ai p en tru că aşa a v ru t regele. Singura cauză
a acestei o p eraţii este v o in ţa regală. Carol era plictisit.
V oinţa regală n u p u te a fi invocată de el, care d ă zilnic
in terv iu ri că nu v rea d ictatu ră . î l consultă şi pe A ureanu.
D ar nici pe A ureanu nu-1 a ju ta fantezia.
— Nu găsesc, sire, zise el am ărît. E o chestie încurcată.

20 — r. 1223 305
 — Şi atu n ci?
— Nim ic, sire ! P ro punerea m ea a r fi să lăsaţi to tu l
pe seam a inspiraţiei. De altfel, nici nu ştim exact ce
vrea guvernul francez ! Aşa că m ai întîi să vorbească ! . . .
D upă aceea, v eţi vedea ce aveţi de făcut !
Regele îl prim i, aşadar, pe trim isul F ran ţei, pe cît
de cordial, pe a tît de nepregătit.
— Sire, zise m inistrul F ran ţei, guvernul m eu îm i
cere să-i fac un ra p o rt exact asu p ra celor ce s-au p etrecu t
la birourile Skoda.
Regele că u tă să bagatelizeze problem a:
— D upă cîte se p are e vorba de o chestie fiscală !
răspunse el. E x ac t nu ştiu, p e n tru că nici n-am a v u t
tim p să m ă inform ez.
Din privirea m inistrului, regele pricepu c& a p ornit
pe un drum greşit, şi reveni în d a tă :
— D esigur că sînt chestiuni fiscale şi chestiuni fiscale 1
Cum Skoda este o în trep rin d ere m are, s-ar p u te a ca
afacerea să fie m ai gravă !
M inistrul F ra n ţe i zîm bi:
— F ără îndoială, sire ! D upă inform aţiile m ele, însă,
Skoda este acu zată nu de sim plă evaziune fiscală ci
de corupţie, de ja f şi de spionaj m ilitar ! . . . Şi acuzaţiile
sînt publice.
Regele-şi p ierd u cap ul:
— D ar e spionaj dovedit, dom nule m in istru 1
— D ovedit, cu ce, sire? Cu actele găsite în sertarele
lui Fialkow sky? Ce cu prind actele acelea? S înt d ate
m ilitare, sire ! D ar ce s-ar p u tea găsi în birourile unei
în trep rin d e ri de arm am ent decît d a te m ilitare ! D acă
Skoda a r fi v în d u t p în zeturi, s-ar fi găsit în sertarele
ei d ate cu p riv ire la in d u stria textilelor ! . . . A sta n u
sc cheam ă spionaj ! Cu acelaşi tem ei a r p u tea fi acuzat
de spionaj un m edic la care s-ar găsi tra ta te m edicale !
— Nu-i chiar aşa ! îl în treru p se Carol. Aici e spionaj
în to a tă regula. A a v u t oam eni peste to t, a cules infor­
m aţii, a ţin u t în cu ren t centrala cu orice m işcare se
făcea în v ia ţa n o astră p o litic ă .. . Spionaj cu rat, dom nule
m inistru !
M inistrul F ra n ţe i se aplecă spre Carol şi-i spuse pe
un to n de înţelegere:

806
 — Sire, d ar u n d e s-a m ai pom enit afacere de arm e
fă ră spionaj ! F ără un anum it spionaj ! Com erţul de
arm e im plică s p io n a ju l! Nici nu face să stăruim 1
G uvernul m eu nici nu insistă asupra acestui lucru,
p en tru că nu-şi închipuie că m aiestatea voastră l-ar
p u tea lua în serios ! . . . Ceea ce n e __ ca să zic a ş a . . .
incom odează şi ne îndeam nă să intervenim într-o ches­
tiu n e care nu ne priveşte pe noi, ci sta tu l cehoslovac,
este a ltc e v a ! C unoaşteţi legăturile de prietenie care
leagă F ra n ţa de C ehoslovacia!
— Mai e vorbă 1 apăsă cu căldură Carol. D ar şi
noi, rom înii, sîntem legaţi de C ehoslovacia. . .
— . . . şi de F ra n ţa 1 adăugă, su b til, m inistrul F ran ţei.
Carol tăcu . E ra în curcat. M inistrul F ran ţei îi spunea
fără înconjur că orice încercare de a atinge interesele
fabricii Skoda a r p u tea duce la o tu lb u rare a relaţiilor
d in tre F ra n ţa şi R om înia, sau m ai bine zis, d in tre F ra n ţa
şi regele Rofnîniei. Ceea ce lega în tre ele F ra n ţa , Ceho­
slovacia şi R om înia era, în ain te de orice, com erţul
de arm e.
— Mai e nevoie să am intim de legăturile noastre
cu F ra n ţa ? făcu regele, în tr-u n efort de entuziasm .
— A tu n ci? în treb ă m inistrul F ran ţei.
E ra o în treb are care-1 punea pe Carol în fa ţa unei
noi problem e. M inistrul F ran ţei îi cerea cu acest singur
cuvîn t să suspende to a tă cam pania îm potriva Skodei
şi a con tractu lu i 6102. S-o suspende — cum ? D acă n-a
p u tu t găsi o justificare p en tru descindere, cu a tît m ai
greu va găsi o justificare p en tru m uşam alizarea întregii
a fa c e ri! D ar ce-i pasă guvernului francez? G uvernul
francez cere ca, în tr-u n fel sau altu l, scandalul să fie
c u r m a t! Scăpare nu poate fi I
— P u te ţi com unica guvernului dum neavoastră, răs­
punse Carol, că poate fi lin iştit. Mă voi ocupa eu personal
de afacere, şi pînă în douăzeci şi p a tru de ore, lucrurile
se v or aran ja.

*
f

De trei ani, din ziua restauraţiei, senatul n-a mai

tră it un asemenea moment. Nici un senator nu lipsea

u* 807
de la şedinţă. Regele-şi exprim ase d o rin ţa ca to ată
lum ea să fie de fa ţă — şi d o rin ţa lui a fost îm plinită.
B a, a fost îm plinită cu m u ltă plăcere, p en tru că astăzi
avea să se dezb ată şi aici afacerea Skoda.
M areşalul N eaţă, cel din tîi care luă cuvîntul, începu
p rin a face o scu rtă re la tare a faptelor, p en tru a ajunge
la cîteva tris te concluzii:
— N e-am creat o situ aţie penibilă fa ţă de o ţa ră
am ică. Uzinele Skoda sîn t o m are întreprindere, a
cărei ex isten ţă interesează în cel m ai în a lt grad sta tu l
cehoslovac. Şi noi ne-am găsit să acuzăm de m ită
uzinele Skoda. E ste o m are in ab ilita te politică. Se
ştie d o ar că dacă m itu itu l este v in o v at, treb u ie să
iasă v in o v at şi m itu ito rul. Şi doar m ai zilele trecu te
s ta tu l n o stru a sem nat u n p a c t de alian ţă ofensivă şi
defensivă cu Cehoslovacia. D upă cîte p o t să înţeleg,
singurul care treb u ie tra s la răspundere în afacerea
aceasta este spionul Fialkow sky care a indus în
eroare şi pe ai n o ştri şi a indus în eroare şi fabrica Skoda.
U rm ă la cu v în t Crai-Yoievod.
— E ste o m are greşeală, este o aberaţiune să se
acuze de m ituire, de spionaj, de incorectitudine, casa
m ondială Skoda, care ne-a liv ra t de atîte a ori şi ne
v a liv ra , sper, şi în v iito r, arm am en t şi ne v a a ju ta să
ne organizăm definitiv in d u stria n o astră de apărare
naţio n ală. D in parte-m i, resping această acuzaţie adusă
uzinelor Skoda. A ltceva este dacă vorbim de F ia l­
kow sky, rep rez en tan tu l Skodei aici. O peraţiile lui
sîn t, în tr-ad ev ăr, suspecte. N u este exclus — eu sînt
aproape convins — ca el să fi înşelat b u n acred in ţă a
centralei şi să fi b ă g a t b an ii în bu zu n ar, dar, ca
să se justifice, să fi tre c u t în registre num ele unor
oam eni pe care nici nu-i cunoaşte. T otuşi, indiferent
de escrocheriile lui, u n fa p t este cert de pe acum . E
v in o v at de spionaj m ilitar — şi v a tre b u i să răspundă
p e n tru aceasta. Ca p rim ă m ăsură, am şi d a t ordin să
fie a re sta t !
Y eni la trib u n ă apoi şi m areşalul P rezan :
— S înt fericit, dom nilor, zise el, că aţi adus îil senat
această nefericită afacere Skoda, a tît de m u lt dezbă­
t u tă în C am eră, ca să spun şi eu două cuvinte. Să nu

308
opriţi comenzile fabricii Skoda. D esigur că a r fi de
dorit ca să avem o in d u strie n aţio n ală de arm am en t.
D ar lucrurile acestea n u le p o ţi realiza apăsînd pe
buto n . T rebuie răb d are. P în ă atu n ci, cu m p ăraţi de la
Skoda to t arm am en tu l care v ă treb u ie, ca să ne p u tem
ap ăra scum pa n o astră p atrie . Şi dacă acest Fialkow sky
este spion, îm pu şcaţi-1 !
M areşalul P rezan vorbise ca u n ad e v ăra t m ilitar
şi mişcase inim ile m atu ru lu i corp, care-1 ră sp lă ti cu
aplauze. M inistrul apărării, generalul Spiridonovici,
se ridică şi, în ain te ca b ătrîn u l m areşal să fi părăsit
trib u n a , v o rb i:
— S în t, fără d o ar şi poate, în asentim entul unanim
al adunării, dacă adresez m ulţum irile m ele de profundă
recu n o ştin ţă dom nului m areşal P rezan, p e n tru cuvin­
tele şi concluziile cu ad e v ăra tă p utere de lege cu care
a binevoit să ne onoreze. A cestui tita n al neam ului
rom înesc, re a tim al ţă rii de zile grele, to a tă suflarea
rom înească şi noi m ilitarii în special, îi ju ră m pe cuvînt
de onoare că sfaturile dum isale vor fi u rm ate cu sfin­
ţenie. P erfecţiunea caracterului său v a fi exem plul
n ostru de to td eau n a p en tru binele oştirii şi destinele
acestui neam , la a cărui consolidare a co n trib u it în tr-u n
m od a tît de glorios. D a c ă __
N u term in ă, p en tru că în acel m om ent se auzi u n
horcăit, du p ă care im ediat începură să răsune ţip ete
în to a tă in cin ta:
— U n doctor ! . . . Să v ină u n doctor ! . . . R epede,
că m oare !
P rezidentul ad u n ării sună din c lo p o ţe l!
— Linişte ! . . . Yă rog linişte ! . . . Ce s-a în tîm p la t?
— I s-a făcu t ră u m areşalului N eaţă ! îi răspunse
generalul Spiridonovici, m inistrul arm atei.
î n tim p ce m areşalul N eaţă era scos din sală, Crai-
Voievod îi şopti m inistrului de in tern e, M arinescu:
— Cum se ridică şedinţa, te duci pînă la V ăcăreşti,
să vezi dacă n u-i lipseşte ceva lui Fialkow sky ! . . . Şi
roagă-1 să nu se supere ! . . . Avem cu to ţii grijă de el.
O rdin de la rege !
 xn

V aluri-valuri, cetăţenii — s r t e şi m ii — soseau la

Arenele R om ane, unii veseli, alţii în cru n ta ţi, d ar to ţi
n ădu şiţi de soarele ap rig de iulie şi cu num ele lui S tănică
Popescu pe buze. Eroul zilei era S tănică Popescu,
directorul ziarului G obul. M ulţum ită lui, ţa ra pi.tea
lua azi p a rte la p rim a dem onstraţie a ligii antirevi-
zioniste.
De pe acum , a zice liga antirevizionistă însem na a
zice Stănică Popescu, pen tru ră Stănică Popescu era
in iţiato ru l şi realizatorul acestei m ari organizaţiuni
p atrio tice, al cărei program avea un singur articol:
B ă pună pe unguri cu botul pe labe.

De unde i-a ven it ideea aceasta a ligii, S tănică

Popescu o m ărtu risea bucuros: de la nevoi. N u de la

810
 nevoile lui. Nevoi — slavă D om nului ! — avea ! Şi m ulte !
Şi m ari ! D ar în m om entele grele prin care trece ţa ra
acum , lui S tănică Popescu nu-i m ai ardea de nevoile
lui personale, ci de nevoile neam ului. Alea îl d u reau :
nevoile neam ului. Şi niciodată nevoile neam ului n-au
fost m ai grele ca în vrem ea din u rm ă : de cîteva luni,
de cînd H itler a ven it la p u tere, ungurii au devenit
şi m ai obraznici cu p retenţiile lor asupra A rdealului.
Şi niciodată nevoile neam ului n-au p icat m ai bine ca
în vrem ea din u rm ă : ia r au început stu d en ţii să se
ţin ă de capul lui S tănică Popescu. Cică să le dea banii.
— Care b ani, b re?
— B anii pe care îi to t strîn g i de şapte ani p en tru
căm in.
— Care căm in, b re ?
— Căm inul n o stru , dom nule P o p e sc u ! Ai strîns
pînă acum douăsprezece m ilioane, dom nule Popescu ! . . .
B anii n o ştri, dom nule P o p e s c u ! D ouăsprezece m ili­
oane . . .
— Care douăsprezece m ilioane, b re ?
— Alea douăsprezece m ilioane pe care le-ai depus
la B anca Rom înească pe num ele d u m ita le .. . şi pe care
încasezi procente !
— Care procente, b re ?
— Procentele pe b an ii n o ştri cu care vrei sfi-ţi con­
stru ieşti un p a la t !
— Care p a la t, b re?
— P alatu l Globului, dom nule P o p e sc u !
— Şi ce aveţi voi cu p alatu l Globului, bre?
— Cu p alatu l Globului n-avem n im ic . . . avem cu
alea douăsprezece m ilioane. . . Alea să ni le dai, că
altm in teri iese scandal !
— Şi tocm ai acu v -a ţi găsit, b re ? Cînd ţa r a e în
prim ejdie şi bolşevicii vor să ne a t a c e ? . .. P ăi ştiţi
voi ce faceţi, b r e ? . . . F aceţi jocu M oscovei! Ăia a tîta
a şte a p tă : să v ad ă cum ne luăm de p ă r în tre noi, să
ne dea cu toroipanu-n c a p ! . . . De ce nu înţelegeţi,
b r e ? . . . Banii vi-i d a u ! N um ai să trea că prim ejdia şi
vi-i dau n u m a id e c ît!
— P ăi, de şap te ani, to t cu vorbele astea um bli să
ne am eţeşti: cu bolşevicii 1

B ll
 — Care bolşevici, b re?
— Cu bolşevicii ăia cu care n u vrei să ne dai banii
în a p o i!
— Care b an i, b re ?
Şi ia r o lu au de la ca p ăt şi ia r se ciorovăiau ceasuri
întregi, p în ă ce to a tă povestea se term in a cu am enin­
ţă ri din p a rte a stu d en ţilor şi cu făgăduieli din p arte a
lui S tănică Popescu.
A sta a ţin u t pînă n u de m u lt, cînd ungurii, ta ri pe
declaraţia lui H itler că fă ră o revizuire a tra ta te lo r
de la Yersailles şi de la T rianon n u poate fi pace, au
început s-o ia razna. De atu n ci, S tănică Popescu în ­
drum ă nevoile neam ului de la ră să rit spre apus. Astfel
că, atu n ci cînd conversaţia cu stu d en ţii ajungea la
bolşevici, S tănică deschidea nişte ochi m ari, şi nedu­
m eriţi şi in d ig n aţi:
— Care bolşevici, b re ? Cine v-a v o rb it dc bolşe­
vici, bre ? . . . U ngurii cer revizuirea tra ta te lo r şi ne
am en in ţă cu războiul şi voi v en iţi cu bolşevicii? Adică
să dăm ungurilor A rd e a lu l.. . asta a ţi v rea ! B ravo !
S tudenţim ea n o astră rom înească, tin ere tu l n o stru rom î-
nesc, floarea ţă rii no astre rom îneşti v rea să d ăm ungu­
rilor A rdealul n o stru rom înesc ! Frum os, n-am ce spune !
R o m în i! B uni ro m în i! P ăi dacă voi, rom înii, aveţi
curajul să v o rb iţi cum v o rb iţi şi v ă m ai şi b a te ţi
cu pum nii în p iep t că a ţi fi bu n i rom îni, ce-aş m ai p u tea
p re ţin d e de la jid a n i?
D ar rep etîn d vorbele astea bine sim ţite de cîteva
ori, se p etrecu o m inune: la u n m om ent d a t, n u m ai
ro sti propoziţia u ltim ă in tero g ativ , ci im p era tiv : « Ce-aş
m ai p u te a p re tin d e de la j i d a n i !»
Aşa se născu liga antirevizionistă: din nevoile n ea­
m ului. U ngurii cer rom înilor să le dea A rdealul, s tu ­
d en ţii cer lui S tănică Popescu să le dea banii — şi
S tănică Popescu se vede pus la m ijloc, de so artă, să
rezolve u n a din problem e, p iin cealaltă.
L u p ta p o rn i im ed iat. Cel din tîi pe care S tănică
Popescu îl chem ă la telefon, fu, bineînţeles, doctorul
W illy.
— D octore, carevasăzică de ăştia-m i eşti, h a i?
Bine ! . . . B u n ! . . . B ravo ! . . . Şi aşa crezi că o să

312
fie şi pe lum ea ailaltă, hai ? B ine ! . . . B un ! . . .
B ravo ! . . .
D octorul W illy nu p re a ştia ce să creadă: glum eşte
S tănică, ori e s u p ă r a t ! . . . Şi dacă e su p ărat, pe ce
chestie ? N u pricepea !
— D a r cu ce ţi-am greşit, coane S tănică?
— P ăi du p ă ce că n u m ai dai cu anii pe aici, m ai
în tre b i? B iiine !
P rin u rm are, asta e ra : u n reproş de am or. D e !
Cam are d re p ta te S tănică ! D acă are, are ! D e aproape
două lu n i n u s-au v ăz u t !
— Ia rtă -m ă , coane S tănică ! făcu W illy sentim ental.
P este o z i-d o u ă .. .
— Alo ! Ia r în c e p i! P este o zi-două ! P arc ă poli­
tica stă să te aştep te pe dum n eata !
D octorul W illy sim ţi că se în v irte casa cu el. P oli­
tica ? . . . P olitica să-l aştepte pe el, cînd el o v ia ţă
în treag ă n u m ai asta face: aştea p tă politica !
— P olitica zici, coane S tă n ic ă ? ... î n cinci m inute
sînt la d u m n eata !

*
■i

De o vrem e încoace, doctorul W illy P ăm în tean u era

u n decepţionat. £1 îi v roia pe to ţi, d a r pe el nu-1 m ai
vroia nim eni. I n v a ra trec u tă, doctorul W illy oferise
lui Crai-Voievod şansa de a avea colaborarea ligii
evreilor israeliţi în alegerea un u i parlam en t care să
apere interesele generale ale ţă rii, d ar Crai-Voievod
n u l-a înţeles şi a d a t cu piciorul în noroc. D octorul
W illy s-a ad resat atu n ci vechiului său am ic Muică
— şi a încercat să trezească în el interesul p en tru o
acţiune com ună electorală, în am intirea conferinţelor
ţin u te de şeful p artid u lu i naţional-liberal la cercul
cu ltu ral al ligii evreilor israeliţi, o d a tă despre regele
Solomon, altă d a tă despre psalm ii lu i D avid, a tre ia
oară despre zidurile Ierihonului şi a p a tra oară, direct,
fă ră aceste sim boluri, despre în frăţirea evreo-rom înă,
d a r M uică s-a a r ă ta t la fel de in tran sig en t ca şi Crai-
Voievod. Cu inim a strînsă, doctorul W illy a început

313
 să batS pe la uşi ceva m ai m odeste, d a r peste to t in tîln i
num ai surzi şi m uţi. Îm b ă trîn it, stors de vlagă, lipsit de
orice speranţe, doctorul W illy crezu că nu-i m ai răm îne
nim ic altceva de făcu t decît să-şi ia adio de la v iaţa
politică şi să-şi v adă num ai de liga evreilor israeliţi,
cînd în u ltim a secundă, Cel-de-sus îi trim ise u n aliat
viteaz şi loial: liga prunarilor.
Liga pru n arilo r era o asociaţie p atrio tică al cărei
program prevedea la articolul 1 răspîndirea ţuicii şi
a sentim entului m onarhic în stratu rile cît m ai largi
ale poporului. î n vederea acestui scop, liga p ru n a ­
rilor a încercat, la începutul cam paniei electorale, să
încheie u n cartel electoral cu C aţă Coroiatu, d ar C aţă
C oroiatu ceru conducătorilor ligii g aran ţii în scris că
ţu ica se v a vinde în sticle închise cu dopuri — şi că
dopurile v or fi confecţionate în fabrici de dopuri cu rat
rom îneşti. Oameni oneşti, cei care erau la cîrm a desti­
nelor ligii p ru n arilo r îi declarară lui C aţă, în term eni
cuvincioşi d ar răspicaţi, că, din m otive particulare,
nu-i p o t da nici o garanţie în acest 6ens. Astfel, liga
p ru n arilo r treb u i, cu regret, să se d esp artă de liga
naţio nal-creştină a lui C aţă, d a r cu a tît mai m ult se
bucu ră cînd află că liga evreilor israeliţi a lui W illy
e disponibilă. P actu l fu încheiat repede şi W illy explică
am icilor săi cu un entuziasm convingător:
— Ş tiţi ce m -a făcut să închei cartelul cu liga p ru n a
rilo r? Criza economică de la sate. D em agogia a n ti­
sem ită a lu at p roporţii grave la sate, p en tru că acolo
bîntuie criza economică. P opulaţia evreiască, însă, nu
este ru rală, ci orăşenească. De aceea, p en tru ca a n ti­
sem itism ul să nu găsească u n teren prielnic la oraşe,
treb u ie să luăm to a te m ăsurile spre a feri oraşele de
o criză economică. Singuri, nu putem face nim ic. E ram ,
deci, d ato ri să ne găsim aliaţi p rin tre acei care n-au
nici ei interes să lase oraşele prad ă crizei economice.
Cine sîn t ei? Marii producători ! Marii producători
sînt, ca şi evreii, îm potriva crizei economice. Şi prim ii
m ari producători care au înţeles că în tre ei şi evrei
există interese com une, sînt cei din liga prunarilor.
F ără tocm eli şi discuţii, liga prunarilor a încheiat car­
telu l cu liga evreilor israeliţi. Ceea ce ne-a îndem nat

814
 la acest ac t politic, care v a avea urm ări incalculabile
p en tru interesele generale ale ţă rii şi interesele speciale
ale evreilor, a fost fap tu l că liga prunarilor, care nu
face nici o deosebire de rasă ori n aţio n alitate, s-a an g a ja t
ca, în cazul cînd v a veni la p u tere , să asigure v iaţa şi
a v u tu l evreilor. A cesta a fost scopul cartelului nostru
cu liga p ru narilor. D ar lu p ta n o astră nu se opreşte aici,
ci co n tin u ă. P o t să v ă a n u n ţ de pe acum că sîn t pe
cale să lărgesc acest cartel prin încheierea unor acor­
duri electorale şi cu alte categorii de pro d u căto ri: cu
asociaţia farm aciştilor, cu asociaţia restau rato rilo r şi
hotelierilor din A rdeal, precum şi cu sfatul gospoda­
rilor din B răila. Ca şi liga prunarilor, se obligă şi aso­
ciaţia farm aciştilor şi asociaţia re stau rato rilo r şi hote­
lierilor din A rdeal şi sfatul gospodarilor din B răila, ca,
în m om entul cînd v or veni la putere, 6ă respecte v ia ţa
şi av u tu l evreilor. S înt sigur că asem enea carteluri
corespund intereselor perm anente ale ţă rii. De aceea,
n u m ă înduicsc că ţa r a le v a prim i aşa cum se
cuvine.
Ţ ara a p rim it, în tr-ad ev ăr, aceste carteluri aşa cum
ee cuvine, d ar, din nefericire, re zu ltatu l a fost deza­
stru o s: doctorul W illy n-a p u tu t p ătru n d e în p arla­
m en t. De atu n ci, doctorul W illy, su p ărat, luă h o tă ­
rîrea să nu m ai facă o b u cată de vrem e politică, ci să-şi
dedice in teligenţa, energia şi vrem ea, exclusiv refacerii
economice a oraşelor, în sînul diferitelor consilii de
adm in istraţie, unde v iaţa şi avutul evreilor erau absolut
g a ra n ta te . Surprins într-o asem enea 6tare de spirit,
n u se p u tea ca doctorul W illy să nu fi fost plăcut im pre­
sionat de telefonul lui S tănică Popescu.
— D octore, e rău ! îi spuse S tănică Popescu de la
prim ele cuvinte. R ău de to t !
— De ce ră u , coane S tăn ică?
— E rău p en tru că nu e bine, doctore !
— D ar de ce nu e bine, coane S tănică?
— U ngurii, doctore, ungurii !
— Ce-i cu ungurii, coane S tănică ? făcu doc­
to ru l W illy care sim ţi că afacerea asta m iroase a mii
şi m ii.
— Vor A rdealul, doctore I

815
 — Ce vorbeşti, coane S tăn ică? Şi ce-i de fă c u t?
— B ani ! A sta-i de făcut, doctore ! B ani ! F ă ră bani,
ne-am ras de A rd e a l! Aşa că, fă bine de bagă m îna
în b u zu n ar şi d ă !
— Cui, coane S tăn ică? U ngurilor?
— N u ! Mie !
— C ît?
— E u , doctore, n u ştiu ce-i aia « c î t » ! Aşa că te
rog n u în treb a c î t ! D eocam dată, d u m n e a ta . . . dă !
Şi cînd o fi să te opreşti, n-avea g rijă: îţi spun eu !
— T o tu ş i.. .
Stănică era om cu scaun la cap şi n-avea obiceiul
să bage briceagul în b u rta om ului, ca să-l înveţe cu
cît treb u ie să iubească ţa ra . Se înţeleseră. Că s-a înţeles
S tănică Popescu apoi şi cu alţi israeliţi, arm eni, greci,
bulgari, nici n u încape vorbă ! P e n tru că unde s-a m ai
pom enit să se găsească vreo liftă de asta sp u rcată să
fie a tît de lip sită de sim ţ p atrio tic în cît să lase A rdealul
pe m îna u n o r « boangheni» ! D ar a s ta n u era tre a b a
doctorului W illy. P e el, alta-1 b u cu ra: că a re in tra t
iar în v ia ţa politică a ţă rii, ca m em bru fondator al
ligii antirevizioniste a lui S tănică Popescu. N em ăr­
ginită a fost, deci, satisfacţia doctorului W illy cînd,
peste o lună, prim i din p a rte a lui S tănică Popescu
in v ita ţia de a veni la p rim a dem onstraţie a ligii a n ti­
revizioniste la Arenele R om ane, spre a lu a cuvîntul
în num ele evreilor israeliţi.
M îndru şi fericit, doctorul W illy porni în haine
negre şi jo b en , la Arenele R om ane, unde sosi cu bine
şi unde-şi găsi u n loc rezerv at în banca în tîia. Se u ită
prim p reju r, salu tă ici pe im ul, colo pe altul, dincolo
pe al treilea, pînă d ăd u cu ochii de S tănică Popescu,
care stă te a m ai la o p a rte , în g ru p cu alţi doi buni
p rieten i: Petrescu-G oleşti şi Serafim M ărunţelu. Cum
îl zări pe doctorul W illy, S tănică Popescu îl salută
de d ep arte cu o bezea caldă şi-i strig ă:
— Să trăie şti, doctore ! . . . B ine ai v e n i t !
Apoi, 6puse celorlalţi:
— Uite-mi-1 pe jid an u l ă sta scîrbos cum m i se bagă !
Ca p ă d u c h e le ... în fru n te ! A lt loc n u şi-a g ă s i t .. .
N um ai în b anca în tîia ! P arc ă ar fi la el, în P a le s tin a .. .

316
n u în ţa ra rom înească ! Şi dacă i-o spui, se m ai şi supără,
h arh ăru l dracului !
Şi în g reţo şat de obrăznicia doctorului W illy, îşi
îm preună mâinile şi i se adresă de-a d rep tu l Celui-de-sus:
— Uf, D um nezeule-doam ne, cînd scăpăm o d ată de e i !

P rin m area m ulţim e care se înghesuia să-şi găsească

un loc pe băncile Arenelor, circulau num eroşi tin eri —
unii în căm ăşi verzi, alţii în căm ăşi albastre — d ar
to ţi pe b ra ţ cu cîte o zvastică. A cum a zvastica deve­
nise o em blem ă fam iliară afişată p re tu tin d en i — şi
sem nificaţia ei era cunoscuta de to ţi, după ce A ureliu
Cziucziewicz dăduse explicaţiile necesare în C am eră:
Z vastica a spus el m stilul lui sănătos şi direct,
care sem ăna m u lt cu stilul ta tă lu i său, Zdrelea — este
u n sem n precum că a p a rţii rasei arice !
Ca să-l necăjească, doctorul B ratu -i strig ă :
— V a să zică, dacă u n ovrei îşi pune o zvastică,
devine arian !
B a n u ! Z vastica are voie să-şi p u n ă num ai un
arian !
— Şi de unde ştii că eşti arian !
— D upă zvastică ! răspunse A ureliu, care se m ira
că doctorul B ra tu n u pricepe a tîta lucru.
— E i, n a ! îi replică doctorul B ratu . M-ai l ă m u r it!
Se vede că aşa-i v orbeşti şi ţăra n u lu i, cînd îl îndem ni
să-şi p u n ă zvastica la b u tonieră !
P a rd o n ! in terv en i rîzînd, A ureanu. Ţ ăran ii n-au
buto n ieră.
— A d e v ă r a t! făcu doctorul B ratu . A m greşit.
Vroiam să zic: la sum an, n u la b utonieră. P rin urm are,
cînd îl îndem ni să-şi p u n ă zvastică la sum an, îi spui
că asta-i d ovada că ap arţin e rasei arice. Şi el, ce în ţe ­
lege, te rog, p rin ra sa arică?
Te înşeli, dom nule doctor ! îi răspunse, cuviin­
cios, A ureliu. Ţ ăran u lu i nu-i spun că zvastica este
u n sem n arian, ci că este un talism an care-1 ap ără de
molime, de g rindină, de s e c e t ă ... şi d e . . . şi d e . . .

317
 — . . . şi de lanciştii lui C aţă ! ii strigă A rghir, care
sim ţea o im perioasă nevoie să-l înţepe pe A urică.
A dunarea făcu haz m are, p en tru că niciodată nu
s-au b ă tu t mai rău legionarii cu lăncierii, ca în lunile
din urm ă, de cînd şi unii şi ceilalţi au început să poarte
zvastică la b ra ţ, ca nişte ad ev ăraţi arieni. Incidentele
mici de la începutul dizidenţei lor din 1925, au ajuns
acum încăierări m ari. Lăncierii dădeau în legionari ca-n
jid an i — şi legionarii dădeau în lăncieri ca-n jid an i, cu
ce ap ucau: cu sifoane, cu sticle, cu scaune, cu ciomege.
Şi dacă nu aveau sculele astea ariene la îndem înă, dădeau
cu briceagul. Şi cînd le lipsea şi briceagul, trăgeau cu
pistolul. D ar în to td eau n a, num ai în uniform ă. F ără
uniform ă, n-aveau b ăieţii nici o tragere de inim ă. î n
prim ăv ară, Crai-Voievod decretase că portul uniform ei
constituie un delict care trebuie pedepsit cu închisoarea
— şi decretul fu aplicat, la prim ul prilej, cu severitate,
în tr-o zi, se urcă la trib u n ă un tîn ăr lancist, sfrijit,
cu o şu v iţă de p ăr alb d re p t în m ijlocul frezei — şi în
uniform ă: o căm aşă alb astră, cu curea în diagonală
şi cizme. La un sem n al lui Crai-Voievod, m ajo ritatea
începu să urle:
— La bal m a s c a t! La b îlc i! Afară p aiaţa ! A fară 1
T înărul era de-ai lui C aţă. Şi l-au şi arestat.
D ar a doua zi, au venit la Cam eră cinci de-ai lui
A urică. T oţi în uniform ă, d ar cu căm aşă verde — şi
n u s-a m işcat nim eni. S-a rid icat P redescu, liberalul,
şi a s tr ig a t:
— D ar pe ăştia de ce nu-i a restaţi, dom nule prim
m in istru ?
Crai-Voievod a rîs şi a tă c u t. C îteva săptăm îni,
lucrurile au co n tin u at to t aşa: cei care ieşeau în strad ă
cu căm aşă alb astră erau a restaţi, şi cei cu căm aşă verde
erau lăsaţi liberi. în tr-o zi, însă, regele l-a chem at pe
Crai-V oievod:
— Ce-i n ed rep tatea asta, dom nule prim m in istru ?
Crai-Voievod strîm bă din nas, d ar dacă vrea regele
aşa, ce-i p u tea face !
De atunci, p o rtu l uniform elor albastre fu considerat
Ia fel de legal ca şi portul uniform elor verzi, sau ca
şi bătăliile d in tre lăncieri şi legionari. Nim ic nu-i p u tea

818
îm păca: nici dragostea de neam , caTe era aceeaşi, nici
uniform a, care era aceeaşi, nici zva6tica ! Un singur
lucru era comun în tre ei: disciplina faţă de partidul
national-socialist german din Ardeal. P artid u l naţional-
socialist germ an din A rdeal avea pe atunci un program
foarte m odest: germ anii să fie sub adm inistraţia directă
a lui H itler şi sta tu l rom în să nu se am estece, sub nici
o form ă, în treb u rile lor. Nici m ăcar autonom ie, ci
in dep en d en ţă absolută vroiau. în afară de aceasta,
nu mai cereau decît u n singur lucru: ca la m om entul
opo rtun, Rom înia să se autoanexeze G erm aniei, spre
a evita să fie an ex ată cu forţa. De aceea, la to a te marile
adu n ări naţional-socialiste, la to ate congresele, la toate
consfătuirile im p o rtan te, erau in v ita ţi şi cei cu cămăşi
verzi şi cei cu căm ăşi albastre, aşa cum la to ate ad u n ă­
rile verzilor şi albaştrilor erau in v ita ţi reprezentanţii
p artid u lu i naţional-socialist din A rdeal. în politica
extern ă, prin urm are, albaştrii şi verzii erau de acord:
tra ta te le de la Versailles şi T rianon sînt jid ăn eşti ! Spre
a fi creştineşti, trebuie revizuite.
Aşa că prim arul general al C apitalei, Gănescu, se
m iră m u lt cînd văzu căm ăşile astea verzi şi albastre,
la A renele R om ane:
— Ce cau tă ăştia aici la o în tru n ire antirevizionistă ?
îl în treb ă el pe V intilescu, n aţional-agrarianul, care
stă te a lîngă el.
— Ş tiu eu ? răspunse V intilescu. lntreabă-1 pe Crai-
Voievod. E l e m ai bine inform at 1

A plauze — d estul de răzleţe — salu tară in trare a lui

Crai-Voievod în Arenele R om ane. A tanasovici, m em bru
m arcan t al p artid u lu i naţional-liberal, trecu pe lîngă
el, îi strînse m îna şi-i şopti în fugă:
— N-aş p utea spune că ar fi m u l ţi .. . de-ai dum itale 1
O bservaţia lui Atanasovici săgetă inim a lui Crai-
Voievod, care-şi luă locul, dibuindu-şi scaunul cu m îinile,
fără să-l vadă. G înduri peste gînduri i se învălm ăşiră
In m in te şi-l aru n cară, p e n tru cîteva clipe, d ep a rte de

819
to t ce se petrecea îm p rejur. N um ai în aceste tre i săp tă­
mâni d in u rm ă — câte lu cru ri n u s-au schim bat? F ratele
Iu lian , care n u se p o ate resem na că regele şi-a b ă tu t
joc de el, a în cep u t p e n ea şte p tate să se agite în comi­
te tu l executiv:
— Crai-Voievod şi-a luat-o în cap ! A crezut că
dacă-i dăm m înă liberă, p o ate să calce în picioare ideo­
logia şi program ul p artid u lu i. Cer să fie pus din nou
sub ordinele n o astre. D acă n u , dem isionez de la şefie !
T o t com itetul a râs. Ş tia că dacă i se ia lui Crai-Voie­
vod lib e rta te a de a se supune în tru to tu l voinţei lui
Carol, p a rtid u l treb u ie să plece de la putere.
— M ai bine să plece D acu de la şefie ! declară Iorgu
P otecă, m in istru de 6 tat, în aprobarea tu tu ro r.
— Să plece ! făcu generalul Pisoschi. A sta şi vrem .
D ar cum ? F ă ră să stăru im cel p u ţin , de form ă, ca să
răm în ă ?
J u g ă n a ru se în sp ăim în tă:
— D acă faci u n a ca a sta , să ştii că răm îne !
— A tunci cum ?
— S-o luăm ca fa p t îm p lin it! decise Crai-Voievod.
D acu a d e m is io n a t.. . şi noi treb u ie să-i exprim ăm
regretele noastre !
Şi se po rn iră cu to ţi să se vaicăre că D acu îi părăseşte !
— D esp ărţirea dom nului D acu de noi, declară
M arinescu, m in istru de in tern e, este de o covârşitoare
im p o rtan ţă istorică. R ăspunderea n o astră este enorm ă.
D ar cercetând faptele, ne dăm 6eama că n e găsim în
fa ţa inevitabilului. H otărârea dom nului D acu de a se
re trag e este definitivă.
P roblem a D acu era lichidată. D a r p rin aceasta, se
ridica o nouă problem ă: şefia ! Aici, dificultăţile m ari
veneau de la Ilie J u g ă n a ru : şefia treb u ie să i se dea lui.
— Sânt p en tru în lătu rarea lu i D acu, zicea el, cu
o condiţie: ca în locul lui să v in eu. Succesiunea şefiei
m i se cuvine m ie. T ăria p artid u lu i o dăm noi, ţără n iştii,
n u ardelenii.
A tre b u it să-i explice T itulescu în tre p a tru ochi că
face o p ro stie:
— Lasă-1, Ju g ăn aru le drag ă, pe Crai-Voievod la
şefie. Ă sta-i şi m ai neserios decît D a c u ! I n cîteva luni

320
se face de rîs fa ţă de to ţi. Şi o să ai atu n ci drum ul neted
ca în palm ă.
Ju g ă n a ru l-a asc u lta t — şi ca să-i înşele pe fraţii
lui ardeleni din p a rtid — a fost chiar el acela care l-a
propus pe Crai-Voievod şef.
— V ăd, a zis el, că n u este în p u te re a n o astră să-l
îm piedicăm pe D acu să se re tra g ă de la conducere.
P ro p u n în locul lui pe Crai-Voievod. Crai-Voievod
este u n urm aş dem n de m arele său predecesor D a c u . . .
Crai-Voievod este u n s im b o l.. . Crai-Voievod este
u n ...
Crai-Voievod, d u p ă ce ascultă, cu ochii scăldaţi în
lacrim i, to t binele ce-1 p u te a spune Ilie J u g ă n a ru despre
el, răspunse:
— R etrăiesc azi acele grele m om ente pe care le-am
încercat, acum tre i ani, cînd dom nul D acu şi-a d a t
p en tru în tîia oară dem isia de la şefie. Â m fost deprins
să fiu a lă tu ri de el din frageda copilărie. Am lu p ta t,
îm preună cu el, p e n tru idealul naţional. Am p a rtic i­
p a t, îm preună cu el, la luptele sociale al ţărăn im ii,
Î en tru că idealul n aţio n al corespunde cu cel ţărănesc,
n aceste lu p te ro stu l m eu a fost să n u fiu altceva decît
u n ag h io tan t al lui D acu, u n p ro p ăv ăd u ito r al în v ă ţă ­
tu rilo r lui D acu. Şi to cm ai acum , cînd vroiam să m ă
re tra g d in vîlto area politică, m i se im pune rolul prim ei
conduceri. Om ul, însă, nu-şi p o ate calcula viito ru l şi
oricît de grea a r fi clipa p rin care trece, el treb u ie să
facă fa ţă datoriei sale. A-l înlocui com plet pe D acu ar
fi u n act de te m e rita te şi o m are lipsă de m odestie. E u
m ă înham la această m uncă, n um ai dacă dum neavoa­
stră îm i v eţi d a şi m ie acelaşi concurs pe care i l-aţi
d a t lui D acu.
P ă ru că stă pe gînduri în ain te de a term in a şi sp u se:
— N um ai în felul acesta se v a p u te a dovedi că
nim eni n u este indispensabil.
S-au b u cu rat to ţi: şi regele, şi cei m ai m u lţi d in tre
n aţio n al-ţărăn işti, şi opoziţia. D acu a fost d e c a p ita t! . . .
D acu a fost aru n cat la c a n a l! . . . D acu a fost d a t la
coş ! . . . P rez en ţa lui D acu în politica ţă rii a fost u n
act im o ra l! A erul se cu răţă ! A m scăp at de acest ca­
raghios care ne-a sufocat cu in tran sig en ţa lui.

21 - c. 1223 321
 M ai fericit decît to ţi se sim ţea Crai-Voievod. Acum ,
era şi şef de guvern şi şef de p a rtid ! La m ai m u lt nu
p u tea aspira. Să fie, doar, rege ! . . . Se u ită în oglindă
şi rîse ! N u ! N u v rea ră u l lui Carol I I ! L as’ să fie săn ă­
tos Carol şi să dom nească p înă la adînci b ătrîn e ţe . Că e
bine aşa ! Carol I I să fie r e g e .. . şi e l . . .
D a r n u m ai şap te-o p t zile ţin u bucuria lu i Crai-Voie­
vod, p en tru că în d a tă începură necazurile. î n G erm ania,
H itler dădea foc cărţilor, şi aici, oricare d in tre p o liti­
cienii m ari sau m ai m ici sim ţea că a r p u tea face la f e l !
De ce, d ar, să n u-i cheme regele pe ei la p u tere — şi
să-l dea dracului pe Crai-V oievod? Invidiile începură
să sape regim ul n aţio n al-ţărăn ist, m ai în tîi pe d in ău n tru .
P a rtid u l era acum îm p ă rţit în grupuri n e t distincte şi
duşm ănoase: u n g ru p al lu i Crai-Voievod, u n grup al
lui Ju g ăn a ru , u n g ru p al lu i B agradian, u n grup al lui
Comşa de la Iaşi, u n grup al foştilor] conservatori
dem ocraţi tach işti, u n grup al foştilor conservatori
ghiolm anişti, u n g ru p al frip tu riştilo r n eţişti, u n grup
al frip tu riştilo r naţional-liberali. Fiecare din grupuri
îşi desem nase u n şef, şi fiecare şef com unica, direct,
am icilor săi:
— Ceasul n o stru se apropie ! F orm ăm u n p a rtid şi
venim la p u tere în d a tă !
— S igur?
Şeful n u m ai răsp u n dea p rin vorbe inutile, ci cu o
ochiadă care spunea m ai m u lt decît zece ediţii spe­
ciale — şi oam enii co n tinuau să urm eze ordinul de
a sădi neîncrederea în conducerea centrală a partidului.
Acelaşi dinam ism săpa guvernul şi p a rtid u l lui
Crai-Voievod şi pe d in afară. În tru c ît H itler făcea scrum
din cu ltu ra germ ană, fiecare şef de p a rtid din opoziţie
îşi dădea în tîln ire cu p u terea p en tru la to am n ă.
George V iziru îşi organizase tin ere tu l p artid u lu i
său naţional-liberal, în legiuni de « căciulari», îm brăcaţi
în căm ăşi albe şi defilînd pe străzi, cît era ziua de m are,
în su n et de caval şi fanfare.
— C uraj, b ăieţi ! îşi m îna George V iziru căciularii.
La to a m nă venim la p u tere !
Costică A ureanu, şeful uniunii sale agrare, prom itea
şi el m arilor săi m oşieri, p u tere a p en tru la to am n ă:

322
 —'S -a te rm in a t cu politica de club, cu politica uşilor
închise ! A stăzi, politica se face în aer liber, cu ferestrele
deschise, ca să b a tă v în t cu rat din afară. O m enirea a
devenit, du p ă război, m ai p u ţin speculativă. E a are
azi cultul gestului şi al acţiunii. P e n tru această acţiune,
vom fi chem aţi la to am n ă să facem guvernul.
B ătrîn u l m areşal N eaţă răm înea m ereu fidel dem o­
craţiei, d a r ştirea că la B erlin H itler a d a t foc cărţilor,
îi galvaniză dinam ism ul. De cîteva săptăm îni, N eaţă
îşi regăsise energia de la M ărăşti. Gînd avusese la senat
o sincopă, to ţi credeau că o să m o a ră .« Cel p u ţin , m oare
ca u n e r o u ! spuneau to ţi. N im ic m ai frum os decît
să m ori de b ătrîn e ţe şi de necaz !» D ar cum se trez i din
leşin, N eaţă strig ă :
— N u m or ! Voi asista la victoria ideilor mele ! . . .
Voiţi să m ă în g ro p a ţi! D ar n u m ă duc pînă n u v ă voi
vedea pe to ţi la p ăm în t !
L uă cîteva aspirine şi începu să com bată p en tru
« o selecţiune de sus în jos».
— Ne treb u ie o selecţiune de sus în jos, p e n tru că
num ai p rin ea vom crea acea solidă dem ocraţie de
care duce lipsă poporul. L u p ta ţi p e n tru selecţiunea
de sus în jos pe care vom fi chem aţi la to a m n ă s-o
realizăm !
D ar cel m ai convins d in tre to ţi că dacă naziştii au
fă cu t au todafeuri din bibliotecile de la B erlin, i se cuvine
lu i p u tere a la to am n ă, era T ra ia n S ăpunaru, care, în
ex altarea sa, atin g ea cele m ai în alte culm i de inspiraţie
d in am ică:
— Fulgerele, zise el, sîn t în m îinile mele şi n u depinde
decît de m ine dacă să le dezlănţui sau n u . Plec p en tru
cîteva săp tăm în i în stră in ă ta te , spre a avea, de departe,
perspectiva celor ce se petrec în ţa ră . N u consider lipsa
m ea de aici ca o v ac an ţă, nici p en tru m ine, nici p en tru
voi. S în teţi d ato ri ca în to t tim p u l acesta să p ro p ag aţi
lozinca n o astră : ideea naţională. Cînd m ă voi întoarce,
v a fi p en tru b iru in ţă. Mă întorc la to am n ă, p e n tru că
la to am n ă, cînd s-o coace porum bul, venim la putere,
îngălb en irea frunzei de porum b este o scadenţă pe care
n u eu o fixez, ci destinele neam ului. S înt obişnuit să
fiu p rezent cînd m ă cheam ă deznădejdea neam ului.

21* 323
 Şi plecă în stră in ă ta te , să stea de vorbă cu H itler
şi cu Mussolini.
T oate astea, Crai-Yoievod le auzea, le vedea şi le
îngh iţea, p en tru că îm potriva lor nu p u te a face nim ic.
Ce să fi făcu t ? Să se supere ? Pe cine ? . . . P e cine să
se supere Crai-V oievod? P e . . .
Nici num ele n u îndrăznea să-l rostească. Tăcea,
ră b d a şi a ştep ta zile m ai bune, cînd îi căzu încă o
p ia tră în cap. în tr-o zx — n u sîn t nici două săptăm îni de
atu n ci — fiu-său M ircea i-a adus o ştire îngrozitoare.
— T a tă , ai au z it? D acu îşi face u n nou p a rtid .
— Ce p a rtid l-a g ăsit? în treb ă cu d isp reţ, Crai-
Voievod, care n u se a ştep ta decît la pro stii din p a rte a
fratelu i său de lu p te, Iu lian D acu.
— U n p a rtid naţional-socialist !
T o t obrazul lui Crai-Voievod se crispă în tr-u n rictu s
de om m o rt în to rtu ră . U n p a rtid , dacă vroia D acu să-şi
întem eieze, fie ! A sta, d a ! L iber era D acu să p u n ă la
cale to t ce l-ar p u te a face de rîs ! D ar u n p a rtid naţional-
socialist, n u ! Nici m b rt nu-i v a d a voie ! D acu, u n
p a rtid naţional-socialist, ca să com prom ită şi această
idee ? M ai în tîi, a r sări regele în aer ! . . . D ic ta tu ră ?
Cine? D acu de la B ă d ă c in ? ... M ircea-i n e b u n ! N -a
a u z it bine !
— M ircea, îi zise el fiului său, cine te -a inform at,
a v ru t să-şi rîd ă de tin e. N u se p oate ! D acu face caz
de dem ocratism . D acu n u se culcă fă ră constituţie.
D acu e îm p o triv a revizuirii tra ta te lo r.
— Ce are a face, t a t ă ! D acu face caz de dem ocra­
tism , d a r v rea să adopte to a te m etodele naţional-socialiste.
Mi s-a spus şi care-i program ul p artid u lu i.
— C are?
— Ţ ărăn ism u l i n te g r a l!
— P r o s tii! ţip ă Crai-Voievod căruia începu să-i
zum zuie u n roi de albine în urechi.
— T ată , n u-i nici o prostie ! O ştiu de la V alentina.
I-a spus-o R om ulus Stoilă !
R om ulus S to ilă ! Cînd auzea Crai-Voievod num ele
lu i R om ulus Stoilă, se trezea în el to a tă am ărăciunea
leg ată de Skoda ! R om ulus Stoilă. Milioane ! Milioane a
în g h iţit netrebnicul ăsta de R om ulus. Sute de m ilioane !

324
De to a te a făcu t D acu ro st nepotului R om ulus ! F onduri
secrete ! Afacerea sp irtului negru ! Chestia cu pensio­
n arii u n g u r i! P aşap o arte ! D ar pe urm ă, to t Skoda
s-a a r ă ta t m ai vrednică să scoată d in tr-u n avocăţel
jerp e lit u n m are bogătaş, în stare să depună dintr-o d ată
o su tă de m ilioane la bancă. Şi cînd i se cere socoteală
de unde la el su ta a sta de m ilioane, zice că s-a îm p ru m u ­
t a t la b an ca Swoboda din Yiena. 0 b ăn c u ţă nenorocită
ca b an ca Swoboda din Yiena, care n-a a v u t de cînd e,
la to t activ u l ei, nici pe u n sfert, să-i îm prum ute lu i
Rom ulus o su tă de m ilioane — p en tru ce? Ca să p o ată
explo ata m inele de la Arieş ale unchiului D acu, care
produc ex act p a tru sute douăzeci de tone de p irită pe
an, în valoare de p a tru sute douăzeci şi u n u de m ii de
lei. Mia şi to n a ! . . . Şi pe u n asem enea m ărunţiş o să 6e
găsească pe lum ea asta u n bancher a tît de n e b u n —chiar
dacă a r avea — să dea o su tă de m ilioane cu îm p ru m u t!
D eştep t n e p o t! Ca şi unchiu-său, D a c u ! . .. A re p re­
te n ţia ca lum ea să-l creadă că nu-i la m ijloc decît un
nevin o v at îm p ru m u t, cînd pînă şi unui copil îi sare în
ochi că afacerea asta e căp tu şită b a cu « palaelibus
b ab y » , b a cu « palaelibus baroc», d ar cu baroc sau cu
bab y , sîn t to t b an ii uzinelor Skoda ! . . . Şi du p ă u n
asem enea scandal, m ai are fratele Iu lian neobrăzarea
să-şi facă u n p a rtid naţional-socialist.
— Să vedem ! ţip ă am en in ţăto r Crai-Voievod, care
şi vedea p artid u l n aţio n al socialist al lui D acu în plină
cam panie electorală. Cine-şi închipuie că u n p a rtid
naţional-socialist p o ate fi în jg h eb at şi condus cu u n a
cu două, îşi face iluzii. U n p a rtid naţional-socialist are
nevoie de u n şef curajos şi dinam ic ! D acu, u n şef curajos
şi dinam ic, cînd D acu n u ştie decît să p ertracteze cînd
e in tran sig en t şi să fie in tran sig en t cînd p ertractea ză !
C îteva zile s-a zbucium at Crai-Voievod să afle ce
e cu p a rtid u l n aţio n al socialist al lui D acu, d a r to a te
investigaţiile lui eşuară. Ceva e . . . d ar n u e . . . D acu ar
fi făcu t o alu zie. . . unii au şi v ă z u t conceptul m anifes­
tu lu i cu care D acu s-ar p re g ăti să se adreseze p o p o ru lu i.. .
d ar concret nu se ştie nim ic. Crai-Voievod vorbi regelui.
Regele m ai în tîi s-a m ira t — apoi a fă cu t o glum ă p ip ă­
ra tă pe seam a lui D acu. Crai-Voievod se lin işti — şi

326
in v ita ţia la A renele R om ane îl găsi lucrînd pe brînci,
aşa, lin iştit, la ordinea publică şi lin iştit, poate, a r fi
p artic ip a t la d em o n straţia antirevizionistă a lui Stănică
Popescu, dacă acest in trig a n t de A tanasovici n u l-ar
fi indispus cu în ţe p ă tu ra lui perfidă.
— N u ştiu dacă sîn t m u lţi, îi răspunse el, cu un
zîm bet acru, d a r ştiu că sînt siguri !
A tanasovici av u răspunsul g ata pe buze, d ar fu îm ­
piedicat să-l plaseze, deoarece G ănescu, prim arul general
al capitalei, se apropiase în tre tim p şi-i spuse răutăcios,
lui C rai-V oievod:
— îm i p are bine, dom nule prim m inistru, că au
v en it şi căm ăşile verzi şi cele albastre la în tru n irea asta
antirevizionistă.
Crai-V oievod se u ită p rim p reju r şi abia acum văzu
şi el pe lancişti şi pe legionari. E ra u m u lţi şi ag itaţi.
Ce ca u tă ăştia aici? Cine i-a trim is? D in p a rte a cui
v in ? Şi cum se face că el nici n -a fost in fo rm at? Cine
a în d răzn it să trea că peste el? Cine a r fi p u tu t îndrăzni
să trea că peste el ? S au p o ate c ă . . .
P rim u l m in istru îşi cău tă pipa, nervos, o um plu şi
o aprinse, sub p riv irea ascu ţită a lu i Gănescu şi A ta n a ­
sovici, apoi răspunse, pe u n to n pe care încercă să-l
facă in d iferent, d a r care suna a n ă d u f cu greu s tă p în it:
— î n definitiv, Gănescule d ragă, sînt şi ei rom îni
ca şi noi. A tunci, ce te m iri?

D irectorul Globului, S tănică Popescu, în calitatea

lui de întem eietor al ligii revizioniştilor, începu seria
cuvîntărilor p rin cîteva cuvinte:
— F ra ţi rom îni ! Am co n stitu it asociaţia n o astră ca
u n răspuns la obrăzniciile dom nilor de la B udap esta
care cer revizuirea tra ta te lo r. F raţilo r, v e ţi asculta
acum p ărerea tu tu ro r conducătorilor n o ştri politici ! . . .
D au cu v întul dom nului prim m in istru Crai-Voievod.
L a trib u n ă , Crai-Voievod puse la o p a rte to a te p reo­
cupările care-i m ăcinau m in tea şi sufletul şi se dedică
în întregim e problem ei revizioniste:

326
 — D om nilor, aşezăm intele de s ta t, întem eiate pe
principiul p ro p rie tă ţii individuale, n u p o t form a obiect
de experienţe p en tru do ctrinari v isători, ori conspiratori
com unişti. Id ei de im p o rt, idei venite din străfundurile
Asiei, n u v o r zdruncina gîndirea, sim ţirea şi v oinţa
poporului n o stru ! D o ctrina lui este: interesul n aţiu n ii
şi afară cu lozincile roşii !
— U ra aa ! . . .
Şi începură să se perinde oratorii care aveau de spus
cîte u n cuvînt despre ag ita ţia ungurilor în chestia rev i­
zuirii tra ta te lo r.
— H a rta , aşa cum a fost fixată p rin tra ta te , după
război, n u poate fi schim bată fă ră r ă z b o i! declara N eaţă.
— U ra aa ! . . .
— N im eni n u v a accepta p e cale paşnică revizuirea !
declară J e a n Tehaş.
— U ra aa ! . . .
— R evizionism ul este strig ătu l de disperare al celor
în v in ş i! declară A tanasovici. Să înţeleagă ungurii că
dacă v a fi nevoie, îi vom învinge încă o d a tă fi de tre i
ori şi de o m ie de ori !
— U ra a a a !
— U raaaa !
— Am fixat noile g ran iţe ale ţă rii cu sîngele n o stru !
declară doctorul B ratu . 'Le vom u d a încă o d a tă cu sîngele
n ostru, d a r n u vom ceda nici u n centim etru din
păm în tu l n o stru rom înesc.
Se ridică u n tîn ă r orator, necunoscut, care vorbi
m ai pe larg :
— Oricine scoate capul în E uropa, poate sim ţi valul
de lib e rta te care circulă în civilizaţia continentului
şi la baza m orală a co m unităţii popoarelor şi poate afla
că eg alitatea statelo r este astăzi o re a lita te şi că solidari­
ta te a lor to a tă este singura form ă de convieţuire în tre
ele. Cît priveşte revizuirea, această linişte p rin nelinişte,
şi ordine p rin dezordine, noi o respingem categoric.
T răim în tr-o epocă a adevărului şi a lib ertăţii, n u în
evul m ediu al inchiziţiei !
O ratorul era tîn ă r. A proape nim eni nu-1 cunoştea.
Nu-1 cunoştea nici Petrescu- Goleşti, care-1 în treb ă
pe M ărunţelu:

327
 — Cine-i ă sta ?
— U n avocat de m are v iito r ! . . . C onferenţiar la
F a c u ltatea de d r e p t ! . . . î i zice Ic ă A ntonescu ! . . .
— U raaa !
M ărunţelu nu-şi m ai continuă recom andaţiile, p en tru
că la trib u n ă ap ăru doctorul W illy P ăm înteanu. D octorul
W illy se sim ţea la larg ul lui. Aici venea să vorbească
despre unguri, ca u n specialist: m ai vorbise îm potriva
lor şi în u rm ă cu şase ani, după tu lb u rările stu d en ţeşti
de la O radea M are. Fusese u n succes a tît de răsu n ăto r,
încît, p în ă şi W illy, care era obişnuit cu succesele, n-ar
fi fost în stare să-l u ite.
— D o m n ilo r! începu el. T rebuie să v ă declar în
num ele populaţiei evreeşti pe care o reprezint, că
sînt, în general, îm p o triva revizuirii tr a t a te lo r .. . şi
ia tă de c e . . .
— Huooo ! L a oase ! A fară jidanii ! . . . L a P alestina !
Huooo ! . . . D aţi-i la cap ! . . .
U d leoarcă de pătlăgelele roşii şi de ouăle stricate
cu care legionarii şi lăncierii căzuseră de acord — p ri­
m ul acord d in tre ei — să-i răsplătească entuziasm ul
antirevizionist, doctorul W illy zări pe S tănică Popescu
şi pe to ţi fru n taşii politici care, ad u n a ţi în tr-u n colţ, se
u ita u la el şi rîdeau. S u p ărat, se apropie de ei:
— D om nilor, n u înţeleg ! A ţi organizat aici u n m iting
îm p o triv a revizuirii tra ta te lo r?
— P ăi d a ! zise S tănică Popescu.
— M -ati chem at şi pe m ine să protestez?
— D a !'
— A m p ro te s ta t?
— Da !
— A tunci de ce-mi aru n caţi cu ouă clocite în cap ?
S tănică Popescu îi ex p lică:
— Vezi, doctore dragă, aici e nenorocirea ! . . . D um ­
n e a ta n u eşti rom în şi n u p o ţi să în ţe le g i.. . E con­
ştiin ţa neam ului !
— Cum, dom nule P opescu? C onştiinţa neam ului
m i-a aru n cat cu ouă clocite în cap?
— Da !
— Să m ă ierţi, dom nule Popescu, că to t n u înţeleg !
C onştiinţa neam ului nu-i îm potriva revizuirii tra ta te lo r ?

328
 _B a cum să n u ! îi răspunse V intilescu, fru n taş
al p artid u lu i n aţio n al-ag rar al lui T ra ia n S ăpunaru.
N um ai că u iţi u n lu cru : graniţele noastre fac p a rte
din prerogativele neam ului ! P rotestele îm p o triv a revi­
zuirii acestor g raniţe fac p a rte din prerogativele neam u­
lu i. . . Aşa că, d u m n eata, m ă-înţelegi, care n u eşti
rom în, n u treb u ie să te atin g i de prerogativele neam ului !
— D ar atu n ci de ce m -aţi ch em at?
Stănică Popescu rîse:
— Credeam că n-o să v i i ! Te ştiam m ai d is c r e t!
— Ţ i-ai g ă s i t ! îi şopti V intilescu lu i M ărunţelu.
Jid a n şi discret !
 xm

Cînd Naie N aie in tră , A rghir, care nu-1 m ai văzuse

de cîteva lu n i, observă că am icul regelui se îngrăşase.
— Cum m erge? îl în tre b ă el.
— M ulţum esc ! B inişor !
A rghir auzise ceva despre nişte leg ătu ri care nu
erau de loc tainice în tre profesorul de logică de la facul­
ta te a de filozofie şi I. G. F arb en in d u strie din G erm ania,
î i povestise M ărunţelu că de cînd a v en it H itle r la
p u tere, profesorul N aie N aie devenise u n fel de re p re­
z e n ta n t în R om înia al acestei în trep rin d e ri germ ane
de chim icale şi coloranţi.
— Aş zice n u u n rep rez en tan t, dom nule profesor,
sublim ase m aliţios Serafim M ărunţelu, ci m ai degrabă
u n asociat. P e n tru că, ia tă ce se întîm plă, dom nule

330
profesor: d in ordinul guvernului nazist, to ţi b an ii care
se încasează la noi pe m ărfurile v în d u te de I.G . F arben-
in d u strie, n u se m ai trim it în G erm ania, ci răm în aci,
în ţa ră , la dispoziţia lui N aie, ca să aibă cu ce subvenţiona
garda de fier şi cu ce-şi scoate gazeta.
A rghir, convins că Serafim M ărunţelu vorbeşte aşa
despre profesorul Naie N aie num ai din invidie, p en tru
că lui n u-i ajunge cît ia de la B enito M ussolini, îl în tre ­
rupse pe u n to n d estu l de su p ă ra t:
— Nu cred !
— D om nule profesor, îm i p are ră u ! făcu Serafim
M ărunţelu, în tă rîta t de scepticism ul lu i A rghir. E u
vorbesc num ai p e bază de fapte. Ia m ilio an e. . . Şi nu
num ai de la I. G. F arb en in d u strie, ci şi de la Braga-
diru şi de la O ppel şi de la R eşiţa şi de la B eliotis şi
de la S ch n itt şi de la v ii şi de la m o rţi şi se scaldă în
bani. P în ă acum a, N aie îşi susţinea gazeta num ai cu
ceea ce-i dădea Crai-Yoievod de la 0 . P ., din ordinul
regelui. D ar de cînd a ajuns H itle r tare , a ajuns şi Naie
ta r e ... ş i...
Se încovoie spre A rghir, ca să-i spună d isc re t:
— . . . şi încearcă să devină in d e p e n d e n t!... Cît poate,
îşi a ra tă in d ep en d en ţa fa ţă de rege ! . . . A şi început
s-o bîrfească pe dum neaei, pe D u d u ia . . . O să v e d e ţi!
De conversaţia aceasta cu M ărunţelu, îşi a m i n t i
A rghir cînd v ăzu cît de bine a ra tă N aie care venea la
el fără să-i fi a r ă ta t d in ain te în ce scop. « Y reau să te
văd, că n u te-am v ă z u t de m u l t !» i-a spus. Şi A rghir
l-a p o ftit.
V orbiră de cursuri, de cărţi, de acest sfîrşit rece de
toam nă, de lem ne, p în ă se opriră, inevitabil, la rege:
— A ţi v ăz u t, dom nule p ro fe s o r! zise N aie Naie.
Regele a fost proclam at, la Iaşi, doctor honoris causa
al tuturor facu ltăţilo r.
E ra a tîta in ten ţie în felul cum N aie N aie apăsă pe
cuvîntul tuturor, încît p en tru A rghir n u m ai încăpea
nici o îndoială: M ărunţelu are d re p ta te. N aie N aie a
început să-şi b a tă joc de rege.
— E ste a d e v ă r a t! îi răspunse A rghir lui N aie, cu
grav itate. E ra şi tim p u l. M eritul regelui în dezvoltarea
culturii n oastre n u p oate fi contestat.

331
 N aie trec u peste o b servaţia lui A rghir şi-l în treb ă :
— D ar pe rege l-aţi m ai v ă z u t?
în tre b a re a zgîndări am ărăciunea care-1 chinuia în
ultim ele zile pe A rghir.
— N u ! răspunse el, sum bru. E m ereu la vînătoare.
M ereu cu P ok liew sk y -K oziell! E greu de găsit.
— A sta e şi p ărerea m ea ! zise Naie. De aceea to tu l
m erge pro st.
— Cum, p ro st? Crai-Yoievod ştiu că se lau d ă că
a m în tu it ţa ra !
— A m în tu it ţ a r a ! Aşa cum ştiu s-o m întuiască
n a ţio n a l-ţă ră n iş tii! A gricultorii 6Înt siliţi să-şi vîndă
cerealele în pagubă. In d u striaşii trebuie să-şi închidă
întrep rin d erile. Com ercianţii se spetesc p lătin d im pozite,
fără să facă vînzare. L iber-profesioniştii şom ează. . . şi
ei au m în tu it ţa ra ! O b an d ă de h o ţi, care a r tre b u i m ă tu ­
r a ţi cît m ai cu rîn d !
— Cum ?
— P rin tr-o rev oluţie !
— Cu cine?
— Cu o m ie de o a m e n i!
A rghir îşi făcu repede socoteala cîţi oam eni are
p a rtid u l lui. E l, u n u l . . . R a h a t, d o i . . . Petrescu-G oleşti,
t r e i . . . I-a r m ai tre b u i no u ă sute nouăzeci şi şapte. îi
v a avea ! Să-i dea num ai regele p u terea şi să-l autorize
să facă revoluţie, şi v a avea n u nouă su te nouăzeci şi
şapte, ci no u ă sute nouăzeci şi şap te de m ii.
— D a ! zise el. O mie a r ajunge ! D epinde num ai de
ta c tic ă !
— T actica? Cea m ai d i r e c t ă ! . .. Regele treb u ie
in tim id a t!
A sta n u-i m ai plăcea lui A rghir. R evoluţie ? Cu
cea m ai m are p lă c e re ! O ricîtă ! . . . R evoluţie tr e ­
buie ! E de d o r i t ! D ar nim eni să n u se atingă
de r e g e ! F ă ră rege, rev o lu ţia n-ar duce la nim ic
b u n ! De aceea, A rghir cău tă să-i facă lu i N aie Naie
dificu ltăti: *

— R evoluţia, în treb ă el, n u ne-ar com prom ite, oare,

cred itu l în stră in ă ta te ?
N aie N aie era u im it de n aiv itatea ilu stru lu i profesor.
— D ar H itler a p ie rd u t creditul în stră in ă ta te ?

332
 Avea şi N aie d re p ta te. G erm ania n u num ai că nu
şi-a p ierd u t cred itu l în stră in ă ta te , b a, de cînd a venit
H itler la p u tere, a în ceput să v ad ă cum străin ăta te a
îi acordă cred it to t m ai m are. N aie, care văzu că a r­
gum entul lu i p rin d e, continuă:
— A ţi v ă z u t? P rin revoluţie n u pierdem nimic.
T rebuie să ştim num ai în m îinile cui încape. A ureliu
Cziucziewicz m i-a m ă rtu risit-o : « D om nule profesor, eu
p o t să provoc rev o lu ţie, d ar n u ştiu ce să fac d u p ă aceea
cu e a !». . . Să-l lăsăm , p rin u rm are, pe el să facă
revoluţie şi noi s-o în d ru m ăm unde trebuie.
Credea că l-a convins pe A rghir. D ar A rghir, care,
în orice caz, n u era p en tru revoluţie ca nu cum va să-l
indispună pe rege, cînd îl m ai auzi pe N aie că pom eneşte
şi de b ăieţoiul acela obraznic, de A ureliu Cziucziewicz,
se su p ără de-a b in elea:
— U ite ce, d ragă N aie, eu sîn t p rea b ă trîn p en tru
asem enea ţelu ri. F ă dum neata revoluţie şi eu o să m ă
u it la ea cum a ra tă ! . . . Şi â propos ! E ste ad e v ăra t că
avem u n nou « co m an dant» al R om îniei?
— P e cine ? în treb ă N aie care n u ştia la cine se referă
A rghir. Pe A u reliu?
— N u ! P e F ab riziu s !
— A ! Da !
— Şi cine l-a n u m it pe F abrizius, com andant al
R om îniei?
— U nul S chneider !
— Cine-i S chneider?
— Şeful p ropagandei naziste din sud-estul E uropei.
— Aşa ! Şi cine l-a au to riz at pe Schneider să pună
com andant al R om îniei pe F ab riziu s?
— R osenberg !
★

Schim bul de opinii cu N aie N aie îi strică lui A rghir

to a tă dim in eaţa, d ar, d re p t ră sp la tă , Dum nezeu i-1
trim ise d u p ă am iază pe Dacu, care, de cîtăva vrem e îi
cău ta înţelegerea şi p rietenia. D acu era iar într-o criză
de in tran sig en ţă. î n p rim ăvară, cînd a fost « decap itat» ,

333
s-a ju r a t că se retrag e definitiv din v ia ţa politică şi că
to t re stu l v ieţii n u v a face decît să-şi v ad ă de viişoara
lui de la B ădăcin, cîtă i-a răm as de la ta ta . î n consecinţă,
du p ă două săp tăm în i a şi pus pe un u l din nepoţii săi —
s-a n im erit ca acela 6ă fie tocm ai fratele nepotului
R om ulus — să lanseze u n m anifest p rin care să cheme
pe to ţi n aţio n al-ţărăn iştii la lu p tă , p en tru ideea m onarhiei
constituţionale şi reîn tro n area în v ia ţa politică a practicii
constituţionale. D ar abia a ieşit prim ul m anifest al
fratelu i Iu lian D acu de sub teasc, că fratele A lexandru
l-a şi confiscat. M îhnit, D acu s-a ju ra t că se retrage
definitiv d in v ia ţa politică — şi într-adevăr, im ediat a şi
p re g ă tit u n n o u program politic care se sprijinea pe u n
singur m are p rin c ip iu : acela al m onarhiei constituţionale
şi al reîn tro n ă rii în v ia ţa politică a practicii constituţio­
nale. Acest program avea să răm înă consem nat în istorie
ca program ul de la B ădăcin.
Ju g ăn a ru , însă, avea şi el anum ite concepţii asupra
felului cum se p o ate asigura fericirea poporului — şi
ţin ea să le afirme. Se folosi, deci, de congresul naţional-
ţă ră n ist de la Cîmpulung, ca să an u n ţe că are u n nou
program politic şi că acest nou program v rea să prom o­
veze ideea m onarhiei constituţionale şi cea a reîntronării
în v ia ţa politică a practicii constituţionale. A cest pro­
gram avea să răm înă consem nat în istorie ca program ul
de la Cîmpulung.
Cum aceste două program e erau a tît de radical di­
ferite, se înţelege că D acu era su p ărat pe Ju g ă n a ru şi
Ju g ăn a ru pe D acu. A ceasta, însă, n -ar fi fost nim ic,
dacă n u s-ar fi b ăg a t la mijloc şi fratele Crai-Yoievod,
care n u stă te a nici el cu m îinile în sîn. A vea şi el un
program politic. U nul nou, sprijinit pe o nouă idee:
regele şi co n stitu ţia. T rebuie în tă rită p u tere a regală !
cerea el. V oinţa regelui, este v o in ţa noastră. V oinţa
regelui este co n stitu ţia n oastră. V oinţa regelui este însăşi
constitu ţia. Regele şi constituţia. P rin rege, vom reîn-
tro n a în v ia ţa politică p ractica constituţională. Acest
program al lu i Crai-Voievod avea să răm înă consem nat
în istorie ca program ul de la cafeneaua Osias.
E ra , deci, cazul ca D acu şi Ju g ăn a ru să u ite, p e n tru
m om ent, de su p ărarea d in tre ei şi, cu fo rţe u n ite, să

334
fie am îndoi su p ăraţi pe Crai-Voievod. Profesorul A rghir
ştia că acesta este stad iu l în care se găsesc rap o rtu rile
d in tre cei tre i corifei n aţio n al-ţărăn işti, cînd i se a n u n ţă
D acu.
în cep u ră p rin a v o rb i despre felul cum şi-au p etrecu t
lunile de v acan ţă. D acu-i povesti lu i A rghir cum to a tă
v a ra şi to a tă to am n a a fost in tran sig en t, cum şi-a re citit
corespondenţa cu m am a şi cum şi-a în g rijit via.
A rghir, însă, n-avea m are lucru de povestit. T oată
v ara şi-o petrecuse în pustnicia de la V ălenii de M unte,
p rin tre cele cincizeci de fete care u rm au şcoala lui de
m isionare, fă ră să se gîndească la nim ic alta decît la
istoria rom înilor. S ătul pînă în gît de politicianism şi de
politicieni şi scîrbit de lu p ta aceea neru şin ată p en tru
p u tere în tre cele douăzeci şi p a tru de p artid e şi p artid u leţe
cîte ajunseră să fie acum , A rghir a r fi p referat să răm înă
şi m ai d ep arte la V ălenii de M unte, dacă diferitele lui
obligaţii n u l-ar fi silit să v ină înapoi în capitală. D ar
v ara, cel p u ţin , s-a ţin u t tare . N u s-a m işcat d in exil
decît o singură d ată — şi această singură d ată, to t n u
p en tru o problem ă politică, ci p e n tru una, s-ar p u tea
zice, de d re p ta te socială.
— D espre ce a fost v o rb a? în tre b ă D acu, politicos.
— D espre procesul Fialkow sky î zise A rghir, cu
elan, u itîn d pe cine are în fa ţa lui'.
P riv irea lui D acu p ărea, însă, a tît de în g h eţată, încît
A rghir se trez i şi încercă s-o d re a g ă :
— N u m ă interesează fondul procesului, ci principiul.
Mi-a p lăcu t felul cum a fost dus procesul. Mi-a plăcut
în special prim u l com isar regal. D um itale n u ţi-a plăcu t ?
— Ce să-m i fi p lă c u t? în treb ă, D acu, m orocănos.
— F elu l cum s-a p u rta t cu Fialkow sky !
D acu înţelegea acum ce avea să-i placă la prim ul comi­
sar regal care, în to t tim p u l procesului re p eta în tr-u n a:
« D om nul Fialkow sky e acuzat de spionaj. D ar dintr-un
sp irit de g en tileţă sufletească, p înă în m om entul în care
se p ro n u n ţă verdictul, acest acuzat este p en tru m ine
dom nul Fialkow sky ! » . . . I-a p lăcu t lui D acu ! De ce să
nu-i placă. B a, i-a m ai p lăcu t lu i D acu şi altceva: că
Fialkow sky a v en it la proces, liber, cu m aşina lui, îm bră­
cat, ras, p iep tăn a t, şi ro n ţă in d to a tă vrem ea bom boane.

335
De ce să nu-i p lacă? E ra o a d e v ăra tă plăcere să vezi cum
Fialkow sky, acuzat de spionaj, vine la judecarea m an d a­
tu lu i său de arestare, şi cum prim ul com isar regal îi iese
în ain te, cu m îna în tin să şi-l în tre a b ă : « Ce m ai faci,
dom nule F ialk o w sk y ?» D ar m ai m u lt decît a tît i-a
p lăcu t lui D acu grija pe care a avut-o Crai-Voievod ca
în ziua procesului să ridice starea de asediu, p e n tru ca
delictul de spionaj al lui Fialkow sky să 6e judece în
con d iţiu n i cît m ai blînde ! T oate i-au p lăcu t lui D acu.
N um ai u n lu cru nu i-a p lă c u t: că în tim p u l procesului,
prim ul com isar regal a s tă ru it ca Fialkow ski să declare
că şi D acu este im plicat în afacere. Să spună num ai a tît
— şi n u v a m ai avea nici o su p ărare. O r, asta n u p re a i-a
p lăcu t lui D acu ! Şi a r fi v r u t să i-o spună lui A rghir,
d ar se tem ea. Venise la el ca la u n p riete n — aşa că-i
era team ă să-l contrazică.
— Mi-a p lăcu t şi m ie, dom nule A rghir ! zise el.
— N u-i aşa? zise, încet, A rghir. A cest com isar regal
este u n om de o în a ltă valoare m orală. D em n de o ţa ră
civilizată. Aşa treb u ie să se vorbească la trib u n ale, cu
acuzaţii. Să ştie cei d in stră in ă ta te că aici n u sîntem în
O rientul sălbatic şi că avem şi noi acel d ram de bună-
creştere, care ne dă d re p tu l să fim tre c u ţi p rin tre popoa­
rele cu o cu ltu ră în a in ta tă . Iată-1 pe acest Fialkow sky
d a t în ju d eca tă p en tru spionaj. E ste spion, n u este spion?
A ceasta n u se p o ate şti în ain te ca trib u n alu l să se p ro ­
n u n ţe. P în ă atu n ci, Fialkow sky este u n om liber şi ca
om liber a v en it la proces, cu rat, în g rijit, aşa cum treb u ie
să se p rezinte u n om în tr-o societate civ iliz ată. . . N u ca
bolşevicii aceia, care sînt în stare să-şi taie singuri b ere­
gata, num ai să ne com prom ită în ochii s tr ă in ă tă ţii!
F iindcă, ia tă ce m i se întâm plă dom nule D acu ! Coinci­
d en ţa a făcu t să asist şi la procesul m uncitorilor de la
G riv iţa şi să-i v ăd pe a c u z a ţi! . . . Să vezi h al de o a m en il
N işte tro g lo d iţi ! N etunşi, neraşi, m u rd ari, z d re n ţă ro ş i.. .
şi obraznici ! Şi ăştia v or să ne conducă p e noi ! Să ne
conducă ei pe noi, d u p ă legea lo r ! N ev astă-ta să fie
şi n ev asta l o r . . . pe copiii tă i să-i p o a tă m înca frip ţi la
g r ă t a r . . . u n ad e v ăra t ra i ! T o t ce-i al m eu e al m eu, şi
ce-i al tă u , to t al m e u . . . N işte asiatici ! Şi se m ai plîng
că-i închidem ! Apoi dacă am da drum ul la asem enea

336
6ălbătăciuni să-şi facă de cap, unde am ajunge ! Ce spui,
dom nule D acu !
_ îm i vine să cred uneori, ră sp u n se ' D acu a cărui
privire de g heaţă se încinsese deodată, că n u bolşevicii
sîn t cei m ai ră i !
P u n ea D acu a tîtâ am ărăciune în cuvintele lui, încît
A rghir înţelese că D acu e pe p u n ctu l de a veni la obiectul
vizitei lui. N erăb d ăto r să-l audă, A rghir îl încurajă să
vo rb e ască:
— Te cred ! îi zise el lu i Dacu. Cel p u ţin de bolşevici
n u ti-e necaz. Ş tii că sînt bolşevici şi la ceva b u n
nu te p o ţi aşte p ta de la ei. D ar cînd ră u l îţi v ine de
la oam eni în care o v ia ţă în treag ă ai c r e z u t! . . . Şi
să zici, cel p u ţin , că ei ştiu să conducă ţa r a m ai
bine ! D ar aşa !
— Să conducă ţa ra m ai bine ! zise D acu, melancolic.
Cînd citesc ziarele şi v ăd cîte greşeli se fac, îm i vine să
plîng de necaz că n u fac politică !
— D ar de ce să n u faci? îl îndem nă A rghir, inim os.
— A m re n u n ţa t la politică, dom nule profesor.
— Şi eu am re n u n ţa t la politică, dom nule D acu !
D ar eu am re n u n ţa t la politică p e n tru că sînt îm potriva
politicii, p e cînd d u m n eata n u eşti îm potriva politicii.
A tunci de ce să re n u n ţi la politică ?
— R en u n ţ, p e n tru că destinul v re a ca v ia ţa m ea să
fie u n la n ţ de re n u n ţă ri. T atăl m eu a v r u t să m ă căsă­
toresc, d ar eu n-am făcut-o. N u p u te a m introduce o
femeie în v ia ţa m ea frăm în ta tă , de om politic. Şi am
re n u n ţa t la femei. Mi-a p lăcu t să fum ez şi am re n u n ţa t
la fum at. Mi-a p lăcu t jocul de cărţi. Cunosc to a te jocurile
de la o-sută-unu pînă la b rid g e . . . T otuşi, am re n u n ţa t.
Mi-au p lăcu t cursele de cai. Mă duceam foarte des la
hipodrom , cînd m ă găseam la V iena şi B udapesta ! Am
re n u n ţa t la alergări. Şi-acum re n u n ţ la politică !
A rghir asculta cu respect pe exilatul de la B ădăcin
şi-şi s p u n e a : Ce om ! Ce o m ! T rebuie să scriu n ea p ăra t
o piesă în care el să fie personajul c e n tr a l! . . . U n erou
de trag ed ie an tică ! . . . U n i d i o t ! . . . B ă trîn şi i d i o t !
R en u n ţă la t o t ! N um ai la re n u n ţă ri n u re n u n ţă ! Şi la
in tran sig en ţă ! Şi la p e r tr a c tă r i! Şi la n e p o ţi! încolo
re n u n ţă la cîte nici n u -ţi trec p rin m in te, cu to a te că

22 — c. 1223 337
nu ştiu la ce i-ar răm îne să m ai re n u n ţe !. . . D oar la
politică !
— D ar, dom nule D acu ! zise A rghir după ce izbuti
să-şi tem pereze em oţia. E ad ev ărat că faci u n p a rtid
naţional-socialist ?
F igura, deja tris tă a lu i D acu, se în tristă şi m ai
m u lt.
— S înt clevetiri a căror sursă n u treb u ie s-o caut
p rea d ep arte. E u n-am nim ic cu naţional-socialism ul.
H itler este, negreşit, u n om m are şi a re d a t Germ aniei
dem n itatea de popor m are. D ar soluţiile lui H itler nu
sînt n o u tă ţi p en tru noi. N u u ita , dom nule profesor,
că acum cîţiva ani am organizat şi noi cete de voinici.
Cetele acestea de voinici erau căm ăşile noastre negre,
sturm batalioanele n o a s tre . . . R egret, dom nule profesor,
că p o ţi da crezare unor zvonuri absurde. H itler vrea
o Germ anie m are, pe cînd eu urm ăresc să desăvîrşesc
revo lu ţia n o astră. I n plus, eu am re n u n ţa t la v ia ţa
politică şi sîn t şi răm în u n soldat credincios al p a rti­
dului n a ţio n a l-ţă ră n is t! Cel p u ţin e u . . . E u sînt u n sol­
d a t credincios al p artid u lu i n aţional-ţărănist. D ar în
p a rtid u l n aţio n al-ţărăn ist se găsesc, din nefericire,
alţii care, precum îţi spuneam , sînt m ai ră i decît bol­
şevicii !
A rghir îşi trase scaunul m ai aproape de Dacu. Acuma
era sigur că D acu v a vorbi.
— D upă cîte îm i face im presia, dom nule D acu, ai
m ulte sup ărări de la am icii dum itale politici !
— S u părări ! izbucni D acu. N u sînt supărări, dom nule
A rghir. S în t încercări de a s a sin a t. . .
— A sasinat ? Cine ?
— A m icul m eu Crai-Voievod ! F ratele m eu A lexan­
d ru. Că n u ne înţelegem , n u ne înţelegem ! E l face po­
litică, eu am re n u n ţa t la politică. B ine ! . . . E l face
politică de persuasiune, eu fac politică de abstinenţă.
Chestie de tactică ! E l, ca să facă politică, şi-a p ă s tra t
gazeta p artid u lu i, R om înia N ouă, de la Cluj. E u, p en tru
ca ţa ra să ştie că n u fac politică, am v ru t să scot şi eu
o gazetă, în titu la tă to t R om înia N o u ă ! Ca să se v ad ă
că, deşi d esp ărţiţi, sînt şi eu to t p en tru o Rom înie nouă,
ca şi el. Şi ce crezi că-m i face fratele A lexandru, cu care

338
am lu p ta t d in copilărie p en tru dezrobirea A rdealului?
Azi dim ineaţă îm i confiscă prim ul n um ăr ! D upă m anifest,
gazeta ! . . . Şi să n u sp u n că se găsesc chiar în rîndurile
noastre n işte netrebnici m ai ră i decît bolşevicii !

Cine-1 vedea p e n tru în tîia oară pe acest tîn ă r zvelt,

cu ochii alb aştri şi p ăr blond, fie în hainele lu i civile,
fie în uniform a lui de general de aviaţie, fie în cea de
cercetaş, n u v ro ia să creadă că el este însuşi v estitu l
rege Carol I I , despre care, pînă şi ziarele din P eru sau Chili
scriau că m unceşte optsprezece ore pe zi la re sta u raţie.
T otuşi, era el, regele Carol I I — el, acela care, de tre i
ani şi ju m ă ta te de cînd ocupa tro n u l, n u şi-a m odificat
felul asp ru de tra i, ad o p tat încă din prim a lui zi de
dom nie, decît do ar spre a-1 în ăsp ri şi m ai m ult. D acă
te-ai fi în tre b a t: Ce face regele Carol I I ? D om neşte?
E ra i silit, în fa ţa în făp tu irilo r lui care creşteau vertiginos,
să-ţi răsp u n zi: N u ! M unceşte ! M ult? M ult ! O ptsprezece
ore pe zi.
U n rol din ce în ce m ai m are îl avea în m unca regelui
Carol I I presa. Şi presa avea, în prim ul rîn d sarcina
să am intească poporului, zilnic, că regele-şi iubeşte
fiul cum num ai u n rege îşi poate iubi fiul, dar că regele
îşi iubeşte şi m ai m u lt ţa ra . De aceea el îşi dedică o
bu n ă p a rte d in vrem e să scoată din fiul său u n rege
con stitu ţio n al şi dem ocratic, dem n de gloria dem ocrată
şi co n stitu ţio n ală a străm oşilor săi. î n acest scop, regele
a creat în tr-o cam eră a p alatu lu i o clasă de liceu, în
care voievodul M ihai îşi face educaţia într-o atm osferă de­
m ocratică necunoscută cu rţilo r regale străine. î n alegerea
celor doisprezece elevi care în v a ţă cot la cot cu voievodul
Mihai, nici o clasă socială n-a fost u ita tă : sînt copii de
m agistraţi ca şi copii de b a n c h e ri; copii de profesori u n iv er­
sitari, ca şi copii de ofiţeri. P în ă şi fiul u n u i poştaş din
Crevedia e p rin tre ei. D e asem enea, to t din ordinul
binevoitor al regelui Carol I I , presa îşi inform a cititorii
cît de inim os este voievodul M ihai. D acă v re u n coleg
de-al lui n u ştie să ră sp u n d ă la lecţie, cine-i suflă?
Voievodul M ihai ! De pildă, într-o zi, b ă ia tu l p o ştaşu lu i

22* 339
din Crevedia a tre b u it să vorbească despre  polodor din
D am asc. E de prisos să se sp u n ă că b ă ia tu l h a b a r n-avea
despre acest  polodor din Dam asc. Ce poate şti b ăiatu l
u n u i poştaş d in Crevedia, despre Âpolodor din D am asc !
U nde vine D am ascul şi unde C revedia ! Noroc că a sărit
să-i sufle voievodul M ihai, că altm in teri, nenorocitul
s-ar fi ales cu n o ta doi. A sta se cheam ă inim ă generoasă
de p r i n ţ . . . Se în tîm p lă cîteodată ca v reu n u l din elevi
să facă o şotie, care a r p u te a să-i aducă o n o tă p ro astă
la p u rta re . Cine-şi ia răsp u n d erea? Voievodul M ihai!
« E u sîn t v in o v a t!» zice el. U n s u fle t! U n suflet m are !
A d ev ărat 6uflet de v o ie v o d ! . . . Şi-apoi, nobleţea
acestui copil de obîrşie regală ! . . . A nul tre c u t, voievodul
M ihai a cîştigat cupa p e n tru concursul de săniuţe. Ast-
iarn ă , tro feu l acesta a fost din nou pus în joc. Şi ce face
acest fiu de rege? F ă ră să i-o fi ceru t cineva, a adus
el însuşi cupa înapoi. A lt p rin ţ, în locul lui s-ar fi
gîndit să şi-o oprească. E l, însă, n u ! A pus-o, precum
recunoaşte presa, « cavalereşte» la dispoziţia celor
din com itet.
M uncea apoi regele, to t p rin presă, cu descrierea
aproape zilnică a m uncii lu i care începe la orele şapte
dim in eaţa şi se term in ă la ora u n u noaptea. Aşa zicea
p re sa: că regele-şi term in ă m unca la ora u n u noaptea,
deşi o ţa ră în treag ă ştia că regele-şi începe ad ev ărata
lu i m uncă spornică abia d u p ă ora 1 noaptea, cînd nu-1
m ai p o ate tu lb u ra nim eni. D ar presa prefera să n u spună
nim ic, de team ă ca lum ea să n u creadă că o m inte.
D up ă ora u n u n o ap tea? A tunci cînd se m ai odihneşte
scum pul n o stru rege?
D in p ru d e n ţă , aşad ar, presa se lim ita să arate — şi
nici asta în întregim e — ce face regele num ai în cursul
zilei. Citeşte singur, în întregim e, fără să se folosească
de tă ie tu ri, to a te ziarele din ţa ră şi stră in ă ta te . P rim eşte
n en u m ărată lum e în a u d ie n ţă : m in iştri, diplom aţi,
gazetari străin i. F ace v izite inopinate pe la percepţii
sau pe la ju d ecăto rii, sau pe la spitale, sau pe la şcoli.
D ar cea m ai m are p a rte din zi m unceşte la acte filantro­
pice. A ctele filantropice ale regelui storceau lacrim i de
duioşie şi recu n o ştin ţă în treg u lu i popor rom înesc. Cine
v a p u te a u ita , oare, gestul pe care l-a făcu t regele acum

340
cîteva zile, cînd a aflat că cinci copii ai unei femei din
P opa N an sîn t b o ln av i de tu se convulsivă? N um aidecît,
regele a trim is nefericitei m am e sum a de două m ii de
lei. î n acelaşi tim p , regele a d a t ordin m inistrului săn ă­
tă ţii să se ocupe el personal de acest caz. Şi m inistrul
săn ă tă ţii — deşi el însuşi bolnav — a d a t ordin telefonic
u n u i m edic 6ă se prezin te în d a tă la fa ţa locului spre a lua
to a te m ăsurile ca to ţi cei cinci copii să fie vindecaţi în d a tă
de tuse. Medicul s-a executat, a făcu t u n ra p o rt şi m ini­
stru l săn ă tă ţii — deşi m ereu bolnav în p a t — a d a t
ordin să se trim ită celor cinci copilaşi: cincisprezece
căm ăşuţe, cinciprezece pantalonaşi, cincisprezece perechi
de ciorăpei, doisprezece m etri de ştofă şi cinci pachete de
ciocolată.
D ar, acesta a fost num ai începutul, p e n tru că —
ceea ce presa n u m ai spunea — chiar în aceeaşi noapte,
regele, în febra lu i filantropică, a făcu t m uncă supli­
m en tară du p ă ora un u , cînd l-a chem at în aleea Vul-
pache pe inginerul N icu B eliotis, p ro p rietaru l m arilor
uzine Beliotis şi i-a sp u s:
— Nicule, n u te n e c ă ji! V enim noi de hac Skodei.
P în ă atu n ci, accept o ferta ta ! Mîine d im ineaţă la zece,
semnez con tractu l. A m şi d a t dispoziţii. De azi în ain te
vei fabrica n u m ai tu vagoane, m otoare şi autom o­
toare !
— Să n u se găsească cineva să spună că-i m o n o p o l!
făcu B eliotis, care se tem ea de gura a tîto r concurenţi.
— A sta n u te priveşte. P resa v a d a explicaţii că
n u-i v o rb a de u n m onopol, ci de-o exclusivitate !
— Caiet de sarcini ceva, sire?
Regele se u ită la B eliotis, n ed u m erit:
— Ce caiet de sarcini, Nicule ? în tr e noi, se p o ate ? . . .
P rim eşti com anda fără nici u n caiet de sarcini. Ţ a ra -ţi
v a m ai ieşi d ato are ! T e a s ig u r! . . . A m o presă care
înţelege to tu l. E p atrio tică !
Nicu B eliotis chicoti, m u lţu m it şi com pletă în grabă
u n cec, pe care i-1 în tin se regelui:
— Sire, am c itit azi în gazetă despre cazul din P opa
N an şi m i-au v en it lacrim i în ochi. P ild a m aiestăţii
voastre a r tre b u i să fie u rm a tă de to ţi cetăţen ii care au
un pic de înţelegere p e n tru nevoile altora. D aţi-m i

341
voie, sire, să co n trib u i şi eu, cu această m odestă ofrandă,
la salvarea acelor copii bolnavi de tu se m ăgărească.
Regele se u ită la cec. E ra num ai p en tru o su tă de
m ilioane de lei. Se în cru n tă. Beliotis e neserios. O sută
de m ilioane e o b ă ta ie de joc.
— Nicule dragă ! zise el, ţin în d cecul în tin s, cu aerul
că a r vrea să i-1 dea înapoi. Am im presia că n u eşti
destul de bine in fo rm at. N u-i vorba de u n copil sau doi,
ci de cinci.
B eliotis i-o lu ă în a in te :
— Să m ă ie rta ţi, sire ! .. . Ş tiu că a tîta n-ajunge ! .. .
De aia am şi trim is azi femeii din P opa N an în plus
tre i kilogram e de zahăr, u n kilogram de stru g u ri şi o
sticlă de u ntdelem n ! . . . Ia r m îine, după sem narea con­
tra c tu lu i, o să-m i p erm it să aduc încă u n cec p en tru opera
filantropică a m aiestăţii voastre.
Şi ca să nu-1 lase pe Carol să cadă în isp ita de a
reveni asupra subiectului, trec u în d a tă la p ăţan ia ziarului
R om înia N ouă, care făcea ocolul tu tu ro r cluburilor:
— Să te strici de rîs ! D acu confiscat de Crai-Yoievod !
A sta-i culm ea !
— Să te strici de rîs, d a ! zise regele, care, to tu şi
n u rîdea. D ar c u lm e a ... n u ! în c ă nu-i culm ea.

O zi m ai tîrziu , cînd se aşte p ta m ai p u ţin , Crai-Voie­

vod fu chem at de rege:
— D om nule p rim m in istru , dă-m i voie să-ţi acord
colanul o rdinului F erd in an d I.
Şi-i a tîrn ă colanul de gît.
Crai-Yoievod se clătină, parcă i-ar fi d a t cineva cu
p a ru l în ca p :
— D ar de ce, sire?
Regele-i zîm bi cu in d u lg en ţă:
— P e n tru că lucrurile n u m ai m erg aşa. Problem ele
economice sîn t d ep arte de a fi rezolvate. O rdinea e
m ereu tu lb u ra tă . Şi, pe deasupra, v ăd că chiar în tre
d um n eavoastră sîn t grave neînţelegeri care m ă fac
să-m i p ierd încrederea în coeziunea p artid u lu i. T rebuie

342
să co n stat încă o d a tă , că to t eu am d re p ta te ; ţa r a nu
poate fi salv ată decît p rin tr-u n guvern de concentrare !
— Sire, răspunse Crai-Voievod care n u se p utea
reculege, dem isia m e a . . .
— î ţ i m ulţum esc ! îl întrerupse regele, h o tă rît să
nu asculte ce ar v rea să-i m ai spună Crai-Voievod. 0
prim esc şi o consider d re p t ceea ce e ste : u n act de sincer
patrio tism .
C onsultările începură şi fură lichidate în chip sum ar.
Regele n-avea tim p de discuţii, d ar nici şefii partidelor
nu credeau că m ai e nevoie să se discute. N eaţă propuse
un guvern N eaţă şi regele-i m ulţum i călduros, A rţag
propuse u n guvern A rţag şi regele îi m ulţum i călduros,
Je a n T ehaş propuse u n guvern J e a n Tehaş şi regele-i
m ulţum i călduros, şi aşa m ai departe, pînă v eni rîndul
lui George V iziru.
— D ragă George, îi zise regele, dacă M uică v a veni
la dum n eata în num ele m eu să-ţi ceară colaborarea
p en tru u n guvern liberal, să-l refuzi ! Categoric ! Să-l
re fu zi! N u-m i cere acum l ă m u r i r i ! ... V orbim după
aceea !
D upă George V iziru, regele îl prim i pe T ra ia n Să­
p unaru. T raian S ăp u n aru p arcă întinerise. în to rs din
călătoria fă cu tă în stră in ă ta te era plin de optim ism .
Fusese m ai în tîi la M ussolini.
— Vorbesc, i-a zis el, în calitate de cvasi-m inistru
de in tern e al cvasi-guvernului naţional-liberal care v a
fi făcu t la to am n ă.
Ducele îl lu ă rep ed e:
— V rei p o ate u n a lt m in ister?
— N u, D u c e ! M u lţu m esc! S înt m u lţu m it. A m o
singură d o rin ţă.
— S-a f ă c u t ! Form uleaz-o !
— C onvenţia com ercială italo-rom înă expiră zilele
acestea. N-o m ai reîn n oiţi cu guvernul Crai-Voievod.
A şte p ta ţi p în ă v enim noi !
— î n regulă ! răspunse M ussolini, cu obişnuita-i
energie. T otuşi, n u v ăd de ce să aşte p ţi d um neata ! . . .
P oate ai nevoie de u n mic avans, c e v a . . .
Cum s-a term in a t în trevederea d in tre ducele Italiei
Şi v iito ru l duce al R om îniei n u s-a p u tu t şti — d ar

343
rep o rterii ziarelor, care a şte p ta u afară, ziceau c ă T raian
S ăpunaru, cînd a ieşit de acolo, p arcă nici n u m a i călca
pe p ăm în t, ci zb u ra.
De la R om a, T ra ia n S ăpunaru a p lecat I a B erlin,
u n d e F u h reru l l-a străfu lg erat cu p riv irea:
— D u m neavoastră a ţi sem nat p ac tu l cu R u sia?
D e groază, T raian S ăpunaru făcu u n pas în a p o i:
— N u, m ein F u h r e r .. . n u e u ! . . .
— E u te în tre b : d u m n eav o a stră. . . adică g u v ern u l
dum n eav o astră de la B ucureşti a sem nat p a c tu l cu
R usia ?
— D a, m ein F u h re r ! D in nenorocire !
H itle r căscă g u ra m are de to t, g ata p arcă s ă -l înghită
pe T ra ia n S ăp u n aru , şi u rlă cît p u tu :
— N u-i nici o nenorocire !
Apoi, fă ră să-i spună bună-ziua, îi în to a rse spatele
şi ieşi. L ui T ra ia n S ăp u n aru îi venea să chiuie de feri-
rire. P rin u rm are, nici F u h reru l n u era s u p ă r a t pe el.
U şor ca u n fulg, u rcă scările m inisterului p ro p ag an d ei
unde-1 a ştep ta casierul lu i Goebbels, apoi o l u ă repede
spre B ucureşti, ca să apuce rîn d u l la regele C arol.
— D ragă T raian , îi spuse regele, dacă M uică vine
la tin e în num ele m eu să-ţi ceară co lab o rarea p en tru
u n guvern liberal, să-l refuzi ! Categoric ! . . . Să-l re ­
f u z i ! . . . N u-m i cere acum lă m u riri! V o rb im după
aceea !
U ltim ul pe care-1 prim i regele, era M uică, şeful
p a rtid u lu i naţional-liberal:
— D om nule M uică, în sfîrşit, ţi-a v en it c e a s u l!
F aci g u v e rn u l! Aş avea, însă, o m are d o rin ţă : s ă încerci
să iei în echipa d um itale guvernam entală şi p e George
V iziru şi pe T raian S ă p u n a ru ! D u-te la ei în num ele
m eu şi vezi de-i c o n v in g e !
— Şi dacă n u izbutesc, sire? în treb ă Muică.
— Vom fi cel p u ţin a m în doi cu co n ştiin ţa îm p ă c a tă
că am încercat.
M uică se p rezen tă la George V iziru acasă:
— D om nule George, v in din p a rte a r e g e l u i ! Ce
crezi? A m p u tea colabora în tr-u n guvern n a ţio n a l-
liberal ?
— N u!

344
 M uică îşi scoase ceasornicul şi răm ase cu el în m înă
zece m inute pline, fără. să scoată u n cuvînt, du p ă care
îi spuse lu i George:
— D om nule George, te rog consem nează că am s ta t
la dum n eata tim p de zece m inute şi te-ai m en ţin u t în
refuz.
De la George V iziru, plecă la T raian S ăpunaru, care-1
aştep ta n erăb d ăto r.
— D om nule S ăp u n aru, îi vorbi solem n M uică, vin
la dum n eata spre a îm plini o d o rin ţă a regelui, care
ţin e să in tri în tr-u n guvern naţional-liberal. D um nea­
ta ţii?
Cu gîndul la ordinul regelui, T raian S ăpunaru înghiţi
în sec:
— Nu !
— Nici e u ! făcu Muică.
Slab de înger, T raian S ăpunaru u ită că răspunsul
lui M uică treb u ie să-l lase indiferent, şi, u lu it de sin­
ceritatea ad v ersaru lu i său, îl în treb ă cu o curiozitate
p rin care străb ă te a dezolarea:
— De ce?
— P e n tru că n u ne in sp iri nici cea m ai m ică încredere.
V îrsta n u te-a în v ă ţa t nim ic. Şi experienţa cu a tît m ai
puţin. N e-ai serv it, în tre c u t, de m ulte ori, d ar to t de
atîtea ori ai a v u t grijă să ne trăd ezi. N u m ai v re au să-ţi
oferim prilejul să ne trăd ezi încă o d a tă ! De asta !
Şi fiindcă s-au îm p lin it cele zece m inute protocolare,
am p le c a t!
Plecă şi-l lăsă pe T ra ia n S ăpunaru, um ilit., furios,
dornic de răzb u n are şi cu m îna în p ăr, în fa ţa oglinzii,
care-i trim ite a înapoi nişte ochi b u lb u caţi cum nu
i-a a v u t b u lb u caţi niciodată în to t cursul v ie ţii sale
politice. R ep o rterii, care pîndeau la uşă, se n ăp u stiră
în odaie:
— E i?
— Nim ic, dom nii m e i ! răspunse T raian S ăpunaru.
N u prim esc o ferta de colaborare a dom nului Muică,
deoarece n u înţeleg să re n u n ţ la principiile m ele de
in tran sig en ţă n aţio n ală şi nici la dem n itatea p artid u lu i
m eu!
Apoi, alergă să rap o rteze regelui.

345
 — Te felicit p en tru declaraţiile dum itale p atriotice !
îi zise regele. D ar l-am pus pe Muică să-şi facă singur
guvern u l.’Să vedem pe unde o să scoată căm aşa !
— T are aş v rea să v ăd şi eu, sire !
— 0 să vezi !... D ar spune-m i, te ro g : ai a u z it şi
d um n eata că Muică şi-ar fi ex p rim at in te n ţia de a aduce,
în cazul cînd face guvernul, o su tă cincizeci de m ii de
jid a n i goniţi din G erm ania?
P în ă acum , T ra ia n S ăpunaru încă n-auzise de la
nim eni că Muică a r u m bla cu asem enea gînduri. Ştia
apoi că nici regele n-auzise nim ic. D ar m ai ştia ceva:
că d ato ria lu i fa ţă de rege îl obligă să fi auzit.
— A m a u z i t ! răspunse, dîrz, T ra ia n S ăpunaru. Şi
n-am să i-o iert.
Regele îl apucă p rieten eşte de b ra ţ:
— E şti n e c r u ţă to r ! D ar, în definitiv, nu-i tre a b a
m ea ! . . . P o ţi să-i ie rţi, p o ţi să nu-i ie rţi, mie mi-e absolut
indiferen t !
D ar pe T raian S ăp u n aru, cuvintele, oricît de am icale
ale regelui, nu-1 p u te a u linişti.
— Sire, în orice caz, e bine să ştiţi că H itler nu
vedea cu ochi b u n i n u m irea lu i M uică !
— Nici eu !

Cum descinse d in m aşină, la G ara de N ord, Muică

se văzu a sa lta t de re p o rteri:
— D om nule p rim m inistru, o declaraţie, v ă r o g !
î n ce scop, la S inaia?
— N-am nici o declaraţie de făcut, dom nilor ! răspunse
Muică. Mă duc p e n tru două zile la Sinaia, de anul nou,
să m ă odihnesc !
— T o c m a i! S puneţi-ne ceva de anul nou !
— Vă urez la m u lţi a n i ! glum i M uică, şi grăbit
se urcă în vagonul m inisterial.
Peste două m in u te sosi şi D inu Y iziru, m inistrul de
finanţe, care se folosea de v ac an ţă, să-l însoţească la
Sinaia pe Muică. D u p ă ce-şi scoase p alto n u l, D inu îl
în treb ă pe M uică:

346
 — Mi-e foam e ! N-ai vrea să luăm ceva?
— E u ? N u ! N u mi-e foame de loc !
— B a m ie-m i este ! zise D inu şi-l lăsă singur.
D eşi era ora p rîn zu lui şi to a tă dim ineaţa n u m încase
nim ic, Muică nici n u se gîndea să m ănînce. O ri de cîte
ori treb u ia să-l v ad ă pe rege îi pierea n u num ai pofta de
m încare,. ci şi p o fta de m uncă — şi se sim ţea cuprins de
u n fel de plictiseală nem ărginită, care-i paraliza pînă şi
gîndurile. Ce-1 su p ăra la Carol? B ruscheţea lu i? V iolenţa
lu i? V u lg aritatea lu i? N u ! . . . P o lite ţa lu i excesivă.
Lucru curios ! F a ţă de el, în m od excepţional, regele
avea o atitu d in e ex trem de am abilă. T o ată b ru m a aceea
de bună-creştere pe care a p u tu t-o în v ă ţa de la alţii,
regele şi-o risip ea cu M uică:
— D om nule M uică, sînt î n c în ta t! R e p u ta ţia dum i­
tale de om de c u ltu ră n u este g ra tu ită ! .. . P ă c a t că
nu te-am cunoscut m ai dem ult. O prietenie m ai strînsă
în tre noi ar fi fost de m are folos p e n tru ţa ră !
D ar cum pleca M uică de la p alat, regele îşi făcea
de cap. Im p u n ea noi cadre diplom atice, dispunea de
m u tă ri în arm a tă, indica pe a ta şa ţii de presă, tr a ta
şi cerea apoi consfinţirea a to t felul de contracte, fără
nici u n tem ei şi nici u n control.
— E cam com plicat regele n o stru , îşi zise Muică,
priv in d pe fereastră.
T renul trecuse de sta ţia Com arnic şi urca greoi
drum u l spre Sinaia, p rin două cordoane de văi şi m u n ţi
acoperiţi de p rafu l unei zăpezi dese, care cădea neîncetat
d in tr-u n cer fără culoare. A ltă d a tă , peisajul acesta l-ar
fi od ihnit pe M uică. A cum a, însă, îi dădea num ai gînduri
sum bre. Se afla la guvern num ai de şase săp tăm în i — şi
se sim ţea obosit ca du p ă o guvernare de şase ani. A r fi
p u tu t avea o explicaţie p ractică: alegerile. Alegerile
au fost alegeri. Muică treb u ia s-o m ărturisească şi o
m ărtu risea, cu ruşine. Muică era un intelectual. Un
estet. î i plăcea o operă de a rtă . 0 carte. De c ă rţi n u se
d esp ărţea niciodată. î l a ju ta u să înţeleagă pe oam eni.
P e u n ii îi şi înţelegea şi îi iubea. P e alţii, dacă nu-i
duşm ănea, îi ocolea. D ar, personal n-a fă cu t ră u nim ănui.
Cu m îna lui n -a r fi ucis nici o m uscă. P olitica, însă, îşi
avea exigenţele ei legate de interesele ţă rii. Aşa că

347
alegerile au fost ceea ce era in evitabil să fie. Şi opoziţia
se a ră ta m ai dîrză ca de obicei. Deşi îm p ă rţită în douăzeci
şi p a tru de p artid e şi to a te pe poziţii de neîm păcat,
întreag a opoziţie s-a pus de acord să adopte şi să răspîn-
dească p rin to a te mijloacele lor propagandistice acuzaţia,
lan sată de T raian S ăp u naru, că naţional-liberalii a r fi
p rim it p u tere a de la bancherii străin i — şi că Muică,
şeful guvernului, n u c-ar avea de gînd să aducă, d ar
că a şi adus în cele cîteva săptăm îni de cînd a v en it
la p u tere o su tă cincizeci de m ii de evrei din G erm ania.
Cei m ai în d îrjiţi d in tre to ţi, însă, erau legionarii.
Legionarii ! Cîte n u i-au făcu t legionarii în prim a
p arte a cam paniei electorale ! Au lu a t cu asalt trib u ­
nalele ca să-şi p u n ă listele de candidaţi, s-au b aricad at
pe la sedii şi p rin localuri, au organizat dem onstraţii
spectaculoase, au lan sa t m anifeste incendiare, au atac at,
p rin foiţe clandestine, pe însuşi regele şi pe D uduia.
— Sire, n u m ai e cam panie electorală, zise Muică,
regelui, ci o ad ev ărată răscoală. S înt în arm a ţi cu puşti,
cu pum nale, cu revolvere. T rag în a rm a tă şi în poliţie !
— D izo lv ă-i! Dizolvă-i ! Şi dacă se opun, arestea-
ză-i ! A restează cît m ai m u lţi d in tre ei.
Şi se în tîm p lă ceva curios: Muică i-a dizolvat, ei s-au
opus, d ar cînd a fost să-i aresteze, s-au lăsat arestaţi.
P arcă se ru g au să fie a re sta ţi cît m ai m ulţi. îm p o triv a
dizolvării arm atei lui A urică n-a p ro te sta t nim eni în
afară de D acu. D acu era furios. Ceilalţi, însă, erau
în cîn taţi. U n concurent m ai p u ţin în alegeri—şi încă
u n concurent a tît de în g rijo răto r — n u p o ate decît să
te bucure ! M ult s-a b u cu rat, fireşte, T ra ia n S ăpunaru.
— T o ată v o turile îm i v o r reveni m ie ! se lău d a el,
fă ră nici o discreţie. Aşa e şi d rep t, p en tru că nim ic
n u m ă d esparte pe m ine de legionari. P rogram ul m eu
e şi al lor. Şi eu şi ei vrem revoluţie naţională.
Şi m ai m u lt încă decît T ra ia n S ăpunaru s-a b u cu rat
C aţă:
— în sfîrşit, am scăp at de jid o v iţii ăştia de legionari.
A ltă d a tă să ştie să n u se m ai v îndă jidanilor şi să înşele
p e b ietu l rom în cu rev oluţia lor naţională ! A devărata
revoluţie n aţio n ală este a m e a . . . şi de azi în ain te to ţi
bun ii rom îni vor v o ta p en tru m ine !

348
 D ar m are a fost dezam ăgirea lui T raian şi a lui Caţă,
cînd A ureliu Cziucziewicz a d a t u n ordin de zi, p rin care
cerea legionarilor din A rdeal să voteze cu Iu lian D acu,
celor din vechiul reg at să voteze cu George V iziru şi în
judeţele în care candidează personal m areşalul N eaţă,
să-l voteze pe m areşalul N eaţă. De T ra ia n S ăpunaru
nici n u pom enea. î n schim b, stăru ia asupra lui Caţă
C oro iatu :
— î n nici u n caz n u v eţi v o ta cu lanciştii lui Caţă.
P e n tru că şi de d a ta aceasta, C aţă, ca şi în tre c u t, nu
este decît o a ltă fa ţă a guvernului. A-l v o ta pe Caţă
înseam nă a da v o turile guvernului care ne-a fă cu t în alta
onoare, în fa ţa istoriei, de a ne dizolva.
B ineînţeles, certurile ori speranţele partidelor de
opoziţie n -a u dus la n im ic: învingător în alegeri to t guver­
n u l a ieşit. Azi dim in eaţă, regele l-a chem at la telefon
pe M uică să-l felicite:
— S înt foarte-foarte m u lţu m it, dom nule Muică ! P rin
alegerile acestea, naţional-liberalii şi-au re sta b ilit re p u ­
ta ţia de p a rtid serios ! Aş vrea să cunosc şi am ănuntele !
N -ai v rea să v ii la S inaia azi d u p ă am iază? Te rog !
— Sire ! i-a răspuns Muică. Să v ă tu lb u r acum , în
aju n de A nul n o u ?
A devărul era că Muică n -a r fi v ru t să-şi tu lb u re
propriul 6ău aju n de an nou, cu o vizită care nu-i făcea
nici o plăcere. D a r regele in sistă:
— N-o să m ă tu lb u ri de loc ! D im potrivă ! . . . P rin
urm are, ne-am înţeles. Te aşte p t pe după m asă la p a tru !
N u m ai era o in v itaţie, ci u n ordin şi Muică treb u i
să se supună.
Muică v ru să se u ite la ceas, d ar tocm ai atu n ci in tră
D inu.
— A m ajuns !
Muică se u ită pe fereastră şi-l zări pe P u iu care-i făcea
sem ne vesele de pe peron.
— Uite-1 şi pe ăsta ! zise D inu. Se p are că te aştea p tă !
Muică se ridică, îşi puse p alto n u l, îşi apucă servieta,
d ar deo d ată se opri. îş i am intise de u n fa p t căruia nu-i
dăduse la vrem e nici o im p o rtan ţă.
— S ta u şi m ă în treb , zise el lui D inu V iziru, ce i-o
fi v en it regelui să-m i ceară acum o săp tăm în ă, în toiul

349
alegerilor, să scot p o liţia oraşului Sinaia de sub ordi­
nele m inisterului de in tern e şi s-o trec sub ordinele
poliţiei p alatu lu i, care e supravegheată de P u iu şi
de ta t-s ă u !
— D racu să-l ia ! m orm ăi D inu. Cine m ai p oate şti
la ce se gîndeşte scum pul nostru rege, dacă to t ce visează
noap tea, face ziua !

P rînzul regal era foarte vesel. î n vederea sărb ăto rii de

m îine, regele îşi poftise la Sinaia pe in tim ii săi, care
începură de astăzi să bea şi să m ănînce. A ureanu făcea
p o rtre tu l lui J u g ă n a ru şi to ţi ceilalţi rîdeau.
— N u ştiu dacă to ţi n aţio n al-ţărăn iştii sînt zgîrciţi,
d ar el ştiu că este ! î n p rim ăv ară, cînd s-a întors de la
Liga N aţiunilor şi i s-a spus că m ai bine a r da înapoi
cele cîteva sute de m ii de lei încasate din greşeală ca
diurn ă de d e p u ta t p en tru zilele în care a lipsit, ştiţi ce a
răspuns ? « D a r de ce să-i d au înapoi ? N u dau nim ic !
Şi D inu Y iziru lipseşte de la Cam eră. Cu to a te astea,
încasează diurna. Şi D inu Y iziru e m ultim ilionar, nu
ca m ine ! » . . . A sta încă nu-i nim ic. Are cel p u ţin scuza
că e vorba de m ai m ulte sute de m ii de lei. D ar el e în
stare să refuze in v ita ţia la m asă a cuiva, ca să n u se
sim tă d ato r să-l in v ite şi e l ! . . . N -ar lua u n ta x i să-l
ta i. Costă bani. Mai bine se roagă de p rieteni şi aşteap tă
ceasuri în treg i să-i trim ită ei o m aşină.
Se trecu apoi la călătoriile reginei M aria. A fost
la P aris. Apoi a p lecat de la P aris la M odling. De la
Modling la B elgrad. De la B elgrad la Miinchen. D e la
Miinchen în M aroc — unde a răm as p en tru cîteva zile
la T anger, p e n tru că şi-ar fi scrîn tit u n picior.
Soţia lui S ch n itt, o blondină arian ă de rasă pură,
de dragul căreia m arele industriaş părăsise confesia
m ozaică spre a trece la catolicism , îl în treb ă îngrijo rată
pe rege, care stă te a la d re a p ta ei:
— A d e v ărat?
— A, nu-i nim ic ! o lin işti Carol, care era foarte aten t
cu ea. C aldarîm ul e de vină ! . . . M arocanii n-au străzi

350
asfaltate ca n o i ! . . . D ar m am a şi-a schim bat în d ată
pantofii şi i-a tre c u t !
— C um ? în treb ă ea, cu adm iraţie. P o a rtă cu ea
pantofi de rezerv ă?
— E v id en t, ev id en t ! îi vorbi iar, plin de ta n d re ţă ,
regele. A dică nu ea, ci u n valet, care o însoţeşte p este to t.
M ult a r fi v ru t Carol să-şi b a tă joc de m am a lui
ceva m ai p u ţin delicat, p en tru că n u se astîm p ără şi
oriunde vine, se crede obligată să vorbească despre
neînţelegerile d in tre ea şi fiul ei Carol. D ar p u tea el
să spună ceva despre m ahalagioaica asta b ă trîn ă , care
se zbate să atra g ă aten ţia lum ii asupra ei, pe orice cale
o fi? F rum oasa S ch n itt a r m ai p u tea crede despre el
că n-are inim ă. O asem enea femeie să creadă că n-are
inim ă?
— T rebuie să ştii, doam nă, că m am a m ea este o
femeie ex trem de prevăzătoare. î n lunga ei carieră
de regină a în v ă ţa t, cu sensibilitatea ei fem inină, lucruri
pe care cred că u n reg e-bărbat nici n u le-ar visa. Chesti­
unea cu pantofii este p en tru ea caracteristică. M am a
m ea, doam nă, este o femeie în arm a tă . Nim ic n-o poate
găsi n ep reg ătită.
A ureanu îi sări lui Carol în a ju to r:
— Şi p atrio tism u l e i ! . . . N u pierde u n singur prilej
să facă d eclaraţii politice, care -a r p u te a sluji cauzei
rom îneşti.
— E x ac t ! îl su p ralicită Cernescu. A ţi c itit ce a spus
la Cairo ?
Carol n u ştia că m am a a fost şi în E g ip t.
— L a C airo? se in teresă el, ca u n fiu bun care vrea
să ştie to t ce face m am a.
— D a ! M aiestatea sa regina M aria a declarat că
poporul rom în dovedeşte o excepţională fo rţă de caracter
p rin felul cum rezistă bolşevism ului !
Şi cum n u p u teai pom eni de bolşevism fără să treci
în d ată, p rin cea m ai fulgerătoare asociaţie de idei cu
p u tin ţă , la H itler, to a tă conversaţia se concentră în
ju ru l m arelui F iihrer. Cel m ai inform at părea să fie
T eianu. M ihail T eianu, de doi ani guvernator al B ăncii
N aţionale, era singurul şef politic care nu-şi pusese candi­
d a tu ra în alegeri. Calm, m etodic, cu paşi siguri, Mihail

351
T eianu îşi organiza p ropriul p a rtid : Liga naţional-cor-
p o ratistă, şi-şi lu a an g ajam entul fa ţă de cei douăzeci
şi şap te de m em bri g ata înscrişi, ca-n cel m u lt două
luni, să vină la p u tere. M usafir al regelui în to a te ocaziile,
era în confidenţele lui şi se in stru ia p e n tru el în to a te
problem ele şi faptele politice care priveau regim urile
fasciste. P rin urm are, T eianu avea ce povesti suveranu­
lui său şi celor d in ju ru l lui.
— Cred, zise, el că a ţi au zit de spada pe care H itler
a trim is-o lui Gomez, d ictato ru l Yenezuelei !
— N u ! facu regele. A propos de ce ?
— Gomez îşi sărb ătoreşte cei douăzeci şi cinci de
ani de cînd e conducătorul Venezuelei.
— 0 ! exclam ă A ureanu. A r tre b u i să-i trim ite m
şi noi ceva !
— De ce ? în treb ă tîn ă ra şi frum oasa doam nă Beliotis,
cu ochii spre Carol care stă te a la stînga ei.
— P e n tru că sîntem ru d e ! îi zîm bi A ureanu. Socie­
ta te a A stra R om înă a trim is ţă ra n i rom îni să m uncească
în Venezuela.
N u era to t ce p u te a spune m ai sp iritu al A ureanu,
d ar regele rîse şi du p ă o pauză respectuoasă, începură să
rîdă şi ceilalţi.
— 0 sp ad ă? reflectă doam na S chnitt. îm i place !
E ceva ro m an tic.
— O spadă e p u ţin spus ! zise Teianu. O spadă b ă tu tă
în pietre preţioase. Şi cu felicitări. « Cele m ai bune şi
m ai sincere felicitări p en tru izbînda dum neavoastră.
M ulţum im p en tru excelentele exem ple pe care n i le
oferă lu nga d u m n eav o astră dom nie».
— Care exem ple? în treb ă A tanasovici. E u n u ştiu
nim ic despre el.
— B a, eu ştiu ! zise Beliotis. Mai în tîi şi în tîi a d a t
ţă rii, în cursul fericitei lui dom nii, tre i su te de copii !
— C uît? se m iră m ai m u lt decît s-ar fi cuvenit în
societatea u n u i rege, doam na Beliotis.
— Cu o singură fem eie? în treb ă doam na S chnitt.
— E i ! zise A ureanu. P re a ai şi d u m n eata m ulte p re ­
te n ţii ! Cu o singură femeie ! . . . E m ai greu ! D ar
tocm ai ă s ta este şi norocul lui Gomez că nu-i femeie,
ci b ă rb a t, aşa că lu i îi v ine ceva m ai uşor !

352
 — T otuşi, făcu, gînditoare, doam na B eliotis, tre i
s u t e . .. e c a m . ..
Spusese aceste cuvinte sim ple cu a tîta drăgălăşenie,
încît regele n u m ai p u tu să reziste şi-i şopti:
— E şti a d o ra b ilă ! Te a şte p t astă seară la u n u !
M ateescu v a veni să te ia !
A ureanu, serviabil, cău tă să o scoată din nedum erire
pe frum oasa Beliotis.
— Te asigur că nu-i prea m u lt, coniţă, făcu el. Nu
to ţi îl costă ! N um ai doisprezece sînt legitim i !
C eilalţi rîseră, ca u n om agiu adus regelui. E l avea
legitim n um ai unul.
— E u cred, zise T eianu, că Gomez poate n -a r avea
a tîţia copii, dacă Venezuela n -a r avea a tîta p e tr o l!
Aici, soţia lui S cb n itt se zăpăci cu to tid .
— Cum ad ică? în treb ă ea. î n Venezuela e nevoie
de p etrol, p e n t r u . . .
R îdeau to ţi, şi încercau to ţi să plaseze cîte o glum ă,
d a r de a tîta larm ă, n u se p u tea pricepe nim ic. Regele,
însă, m ai norocos, reuşi să-i strecoare la ureche fru ­
m oasei doam ne S ch n itt:
— E ş ti adorabilă ! T e aştep t mîine 6eară la u n u . . .
M ateescu v a v en i să te ia.
T eianu îşi d ăd u silin ţa s-o scoată pe doam na S chnitt
din n ed u m erire:
— N u, doam nă ! î n Venezuela e ca şi la noi. D ar
vreau să spun că m u lţu m ită petrolului, Gomez şi-a
p u tu t p erm ite să facă a tîţia copii.
Şi-o iniţie în tain ele bogatei p a te rn ită ţi a lu i Ju a n
V icente Gomez. L a început, el n-a fost decît u n mic
p ro p rie ta r ru ral. în tr-o zi, a d a t peste nişte tere n u ri
petrolifere pe care am ericanii i le-au cum părat pe u n
p re ţ m are — şi de atu n ci s-a ţin u t num ai de exploa­
tă r i de tere n u ri petrolifere. P u ţin cîte p u ţin , pe m ăsura
averii, îşi croi o situ aţie care-i îngădui să pu n ă m îna pe
p u tere şi s-o ţin ă bine, cu aju to ru l am ericanilor cărora
le-a d a t în concesiune în treg petrolul. E d ictato r abso­
lu tist. P arlam e n t a r e ! D ar u n parlam en t ales de el
şi con tro lat de el, aşa cum controlează şi t o t expo rtul
de v ite din care-şi ia p a rte a , şi to t ex p o rtu l de cam e
congelată din care-şi ia p arte a, şi to a tă in d u stria şi

2 3 - c . 1223 363
com erţul de te x tile Hin care-şi ia p a rte a , şi to a te fabricile
de conserve — t o t ! Nimic n u se face fă ră el. În a lţii
funcţionari şi m iniştrii, deşi sînt aleşi p rin tre oam enii
lui de încredere, în ain te de a veni la el în audienţă,
îşi fac testam en tu l. Serviciul lu i de propagandă a c ă u ta t
să-i dea u n titlu cu care să tre a c ă pe veci în istoria Vene-
z u e le i— şi au g ăsit: azi Gomez este n u m it « z e u l

— T itlu de zeu teb n ic ! observă S chnitt.

— F o arte m odern ! zise şi doam na.
— D ar şi pe m e r i t ! reluă T eianu. Şi-a lu a t şi aici
p a rte a , n u-i vorbă, d a r azi ţa r a e b ră zd ată de şosele,
în lung şi-n la t. Gomez e foarte m îndru de ele. Cînd
vin la el străin ii să-l felicite p en tru opera lui, el le sp u n e :
« Şoselele mele sîn t m ai m u lt decît bune şi frum oase.
E le m ă a ju tă să rep rim m ai uşor revoltele sau răscoalele
Hin ţa ră . M u lţum ită iuţelii şi uşurinţii cu care te poţi
deplasa pe şoselele astea, îm i treb u ie o a rm a tă m ult
m ai m ică şi m u lt m ai p u ţin e autom obile blindate
p e n tru a m enţine ordinea şi p en tru a striv i încercările
subversive».
— D ar ştii că e inteligent acest G o m ez! strigă
Carol en tuziasm at. F o arte in te lig e n t!
A ureanu, însă, deşi u im it şi el de ingeniozitatea lui
Gomez, se a ră ta ceva m ai sceptic:
— Şi cu şoselele astea rezolvă to a tă problem a?
— B a n u ! zise T eianu. Mai are o in stitu ţie destul
de eficace şi ea. l i zice P u erto Cabella !
— A sta ce-i? în tre b ă Cernescu.
— U n fel de Jila v a a n o astră 1
In tim p ce T eianu vorbea, P u iu ap ăru în p ra g şi
răm ase cu ochii ţin tă la rege. Cum îl văzu, Carol sări
in picioare.
— Mă i e r t a ţ i !
Şi trecu în cam era de lu cru , unde-1 aşte p ta M uică.

D in uşă, încă în ain te de a-i fi p u tu t strînge m îna,

regele îl copleşi pe prim ul m in istru cu com plim ente
zgom otoase.

864
 — D om nule M uică, e m ai m u lt decît m -aşi fi
a ş t e p t a t ! . . . E ceva ex trao rd in ar ! Mă felicit p e m ine
însum i că am a v u t ideea să-ţi d au dum itale m isiunea
de a asigura ţă rii u n p arla m en t tare . B ravo ! . . . I ţi
sîn t î n d a to r a t! Cere-mi orice ! . . . N-aş fi c r e z u t! . . . R e­
g ret că u n in cid en t nefericit ne-a ţin u t a tîta vrem e
d esp ă rţiţi u n u l de altul. D acă din p rim a zi a re sta u ­
ra ţie i ne-am fi înţeles, ţa ra era azi d ep arte. D ar să n u
m ai vorbim . Ce a fost, a fost. A cum a e bine. Ai u n
p arla m en t sigur, cu care vei p u te a rem edia to t rău l
pe care guvernele n aţio n al-ţărăn iste l-au fă cu t ţă rii.
D in p arte-m i, ai to a tă încrederea. Porneşte-o la lucru I
M uică a ştep tă ca regele să term ine, îi m ulţu m i şi
v ru să trea că la ra p o rt, d ar regele îl opri:
— L asă, dom nule M uică ! N u-i n e v o ie ! L a urm a-
urm ei, esenţialul îl cunosc. M -ar interesa m ai m u lt
să ştiu dacă ai în ceput să iei m ăsuri în chestiunea
şom ajului. E o problem ă grea care n u suferă am în are. . .
D e pildă, şom ajul p rin tre intelectuali a devenit intole­
ra b il ! Ce ai de gînd să faci a c u m .. .
Şi scoase d in b u zu n ar o h îrtie p e care M uică vedea
bine că era p re g ă tită şi citi:
— . . .c u 11.931 şom eri în corpul didactic p rim ar . . .
cu 8.000 şom eri în corpul didactic s e c u n d a r.. . cu 546
şom eri p rin tre a rtiştii d r a m a tic i.. . cu 1.500 şom eri
p rin tre a v o c a ţi__ cu 3.000 şom eri p rin tre m ed ici___ cu
4.500 şom eri p rin tre fa rm a c iş ti.. . şi cu 34.000 de stu ­
d en ţi p e n tru care, în condiţiunile de astăzi, n u există
nici o şansă de l u c r u .. . Ce faci cu ei, dom nule M uică?
P e n esim ţite to n u l excesiv de prietenos al regelui,
lu ă accente acuzatoare în d ă ră tu l cărora lui M uică i
se p ă ru că distinge am en in ţări. D upă felicitări, aşa­
d ar, regele îi şi cere socoteală p e n tru o situ aţie de care
nici n-a a v u t tim p să fie responsabil. L u p tîn d din ră s­
p u te ri cu oboseala care-i dădea senzaţia că din creştet
pînă-n călcîie este strîn s în tr-u n m ulaj de plum b, Muică
încercă să ră sp u n d ă:
— Sire, stu d iem chestiunea cu cea m ai m are a ten ­
ţie ... ş i...
— E foarte bine ! îl în treru p se regele, care to tu şi,
p ă stră în glas o n u a n ţă destul de decentă. Cît se p o ate

23* 366
 de bine ! D a i m i se p are că studiile sînt m ai m u lt p ier­
dere de vrem e. Şi n aţio n al-ţărăn iştii, cu B agradian al
lor, a u to t s t u d i a t .. . şi u ite unde am ajuns ! A r treb u i
proced at în tr-u n chip m ai expeditiv ! . . . B unăoară, n u
înţeleg de ce guvernul dum itale n u priveşte şom ajul
p rin prizm a m uncii n aţionale. V ăd că în această ches­
tiun e to a te p artid ele au a v u t de spus u n cuvînt. P înă
şi n aţio n al-ţărăn iştii şi-au in tro d u s în program « p ri­
m a tu l m uncii n a ţio n a le ». P o ate răm îne p artid u l
naţional-liberal în u rm ă? Tocm ai p artid u l naţional-
liberal ?
— Sire, răspunse M uică, în p riv in ţa m uncii n aţio ­
nale, noi, liberalii, avem o tra d iţie de care nu-m i este
ruşine. Noi am p rom ovat m unca n aţio n ală încă în
u rm ă cu şase decenii, o d ată cu întem eierea p a rtid u ­
lu i. . . şi am lu p ta t p en tru ea. E ste ad ev ărat că d u p ă
tra ta tu l de la Versailles principiul m uncii naţionale
n-a m ai figurat în program . D ar program ul n u înseam nă
nim ic, s i r e ! Problem ele cele m ai im p o rtan te se fac
fără program . Ia r dacă n aţio n al-ţărăn iştii au a d o p ta t
oficial« p rim atu l m uncii naţionale», p o t să v ă comunic,
sire, că şi noi ne p regătim să adoptăm oficial,« pro tecţia
m uncii n a ţio n a le » ...
Regele aruncă, neglijent, pe m asă h îrtiu ţa pe care
o ţin e a încă în m înă şi răspunse, fă ră să se u ite la
M uică:
— De acord ! N um ai că a r fi bine să v ă g r ă b iţi!
E ra u cu vinte în doi peri, pe care Muică nici n u se
osteni să le înţeleagă. U n singur gînd îl stăp în ea: să
scurteze aud ien ţa.
— Sire, îm i d a ţi voie să m ă re tra g ! V reau să fiu
încă în astă seară înapoi la B ucureşti.
Regele nici n u încercă să-l re ţin ă :
— Bine, dom nule Muică ! Şi-ţi urez petrecere fru ­
m oasă şi la m u lţi a n i !

E ra abia ora şase. P în ă la plecarea tren u lu i m ai erau

tre i ceasuri, pe care Muică le petrecu la vila doctoru­
lui B arb u t, fiul răp o satu lu i M iluţă B arb u t, unde-1 a şte p ta

366
D inu V iziru. P alid şi m ai obosit ca de obicei, Muică
epuse celor doi am ici ai săi, de la prim ele cu v in te:
— Cred că regele s-a să tu ra t şi de noi !
— Crezi? făcu D inu alarm at.
— S înt convins !
— D ar ce v re a ?
— Zice că n u sîntem destul de g răb iţi să răsp u n ­
dem la apelul n aţiei.
— V orbeşte m ai clar, dragă ! făcu, en erv at, doctorul
B arb u t. N oi stăm ca pe ghim pi şi tu îţi rîzi de n o i !
— D a ! zise M uică. E nem u lţu m it că noi, liberalii,
am răm as în u rm a celorlalte p artid e cu problem a m uncii
naţio n ale.
— D ar cine se îm p o triveşte? strigă D inu. D oar am
h o tă rît să in tro d u cem p ro tecţia m uncii naţionale în
program !
— E i şi? zise M uică. 0 tre c e m ! B a, ceva m ai m u lt:
o şi p u n em în aplicare, deşi n u p rea v ă d ce am m ai
p u tea p u n e în aplicare. Şi m ai d ep a rte? Ce p o ţi să faci
m ai d ep arte cu u n derbedeu ca ă s t a ? . . . T o t n-ai în v ă ţa t
m in te ? P e tîlh a ru l ăsta îl priveşte p rea p u ţin dacă
m unca e n aţio n ală, sau nu. A ltceva 0 su p ără: că noi
m ai ex istăm ca p a rtid şi că am o b ţin u t tre i sute de
m an d ate în a le g e ri! P e n aţio n al-ţărăn işti i-a desfiin­
ţa t, sau crede că i-a desfiinţat. P e noi, n u ! Şi asta u rm ă­
re şte : să ne spargă şi pe noi în bucăţi. —
— O fi v rîn d să ne desfiinţeze ! zise D inu Viziru.
D ar nici noi n-o să stăm cu m îinile în s î n !
— Şi ce-o să-i faci? îl în treb ă Muică.
— Să-i rezistăm !
— Cum să-i re zişti? Cum p o ţi să-i rezişti, cînd o
b u n ă p a rte d in ofiţerim e aştea p tă num ai de la el de­
coraţii, lefuri, în a in tă r i! Să faci revoluţie ? I a r revo­
lu ţie ? Cu cine? Cu m arii fab rican ţi, cu m arii bancheri,
cu m arii p ro p rie ta ri? D ar şi d in tre ăştia cei m ai m ulţi
fac acum a afaceri direct cu regele. P e cine să te sprijini ?
P e m ica burghezie? D ar m ica burghezie e su p ărată
pe p artid ele istorice care au dat-o pe m îna m arilor
bănci şi in d u s tr ii! Pe ţărăn im e ? Care ţărăn im e ? Ţ ără­
nim ea aceea n em u lţu m ită de expropriere şi care ne-a
p ărăsit în d ată d u p ă război? Cu cine să rezişti, dom nule

â
367
D in u ? Cu burghezia de m ijloc? D ar burghezia de azi,
m ai e burghezia de ieri care v o ta în bloc p en tru noi?
Azi burghezia aceasta e fă rîm iţa tă in zeci de p artid e —
şi fiecare p a rtid stă to t cu ochii la rege, p e n tru că p u tere a
to t de la rege ştie că-i v i n e !
— N u to ţi se u ită la rege ! zise doctorul B arb u t.
— De p i l d ă . . . ?
— D acu I
Sugestia d octorul B a rb u t i se p ă ru in te re sa n tă lui
D in u :
— Ce-ar fi să stă m de v o rb ă cu D acu?
M uică se u ită la D inu, cu u n foarte p ro n u n ţa t zîm-
b e t de m ilă. D acă filozoful de la B ădăcin m ai poate
fi o sp eran ţă, d u p ă cîte s-au p etre cu t în p a rtid u l n a ­
ţio n a l-ţă ră n ist n u m ai în aceste şase săptăm îni de Ia
căderea lu i C rai-V oievod! A lungat de rege de la p u ­
tere, Crai-Voievod a fost alu n g at de p a rtid de la şe­
fie. D a r n u D acu i-a lu a t locul. P e D acu nu-1 m ai voia
nim eni. Ci Ju g ă n a ru . P ro feţia lu i T itulescu se adeve­
rise: d u p ă Crai-Voievod, şefia cădea p a ră m ălăiaţă
în gu ra lu i Ju g ă n a ru . R esem nat şi in tran sig en t, D acu
hotărîse să n u m ai facă politică şi se retrăsese la B ă­
dăcin un d e se p re g ăti de alegeri. A se p re g ăti de ale­
geri, însem na a se ră fu i cu Crai-Voievod. P este cîteva
zile, J u g ă n a ru p rim ea de la D acu lista candidaţilor
ardeleni, de pe care erau şterşi sau zv îrliţi m ai la coadă,
to ţi fa v o riţii lu i Crai-Voievod. Scandalul care u rm ă
grăbi in ev itab ilu l: Crai-Voievod începu să-şi facă b ag a­
jele spre a p ărăsi p a rtid u l n aţio n al-ţărăn ist, îm preună
cu u n n u m ăr de ardeleni m ai de seam ă. N iciodată filo­
zoful de la B ădăcin n -a fost m ai sărac ca acum . Şi u n
p a rtid ca p a rtid u l naţional-liberal să stea de v o rb ă
cu u n asem enea fa lit?
— Lasă-1 pe D acu în p a c e ! răspunse M uică lui
D inu, cu u n gest de dezgust. N u este el în stare să-şi
descurce treb u rile lui, v rei să le descurce pe ale n o astre?

î n p alto n u l lu i de sto fa, cu gulerul rid ic a t din cauza

frigului um ed care-1 p ă tru n d e a p în ă la oase, Muică,

368
în so ţit de doctorul B a rb u t şi de D inu, se în d rep ta spre
vagonul m in isterial, cînd, deodată, u n tîn ă r se repezi
la el pe la sp ate, îl apucă de u m ăr şi-i trase cîteva gloanţe
de revolver în cap. F ă ră să scoată u n geam ăt, M uică
se p ră b u şi la p ăm în t, m oale ca u n sac gol. în tr e tim p ,
asasinul o lu ă la goană şi ca să-şi acopere retragerea,
aruncă o p e ta rd ă . E xplozia zgudui to t peronul. Lum ea,
cuprinsă de p anică, se n ăp u sti spre ieşire, d ar în aceeaşi
clipă se au ziră cîtev a glasuri:
— A fo st p rin s !
M uică zăcea, nem işcat, ghem uit în palton. Cineva
îi ridică p ălăria care zburase la cîţiva paşi m ai încolo,
şi încercă să i-o p u n ă pe cap. D octorul B a rb u t strig ă:
— R epede o ta rg ă !
N u se găsi ta rg ă . U n h am al sosi în goană cu u n
cărucior de bag aje, în care M uică fu în cărcat şi tra n s­
p o rta t în b iroul şefului de gară. D octorul B a rb u t se
aplecă p este M uică să-l exam ineze, d ar în d a tă se ridică,
îngrozit.
— E m o r t ! strig ă el.
U n g ă el, D in u V iziru, galben la fa ţă , p rivea cu
ochii h o lb aţi cad av ru l lu i M uică, fără să-şi p o a tă des-
cleşta gura.
— Ce facem acum , D inule? îi strig ă doctorul B ar­
b u t, apucîndu-1 de b ra ţ.
Şeful gării, căruia i se p u n ea aceeaşi problem ă, in ­
terv e n i:
— D om nule doctor, treb u ie să în treb ăm m ai întîi
la p a l a t !
R idică recep to ru l şi chem ă p oliţia p a la tu lu i:
— Aloo, aici gara ! . . . A cum cinci m in u te . . . A,
ş tiţi !__ B u n ! . . . Ce facem cu cadavrul ? . . . V ă rog ! . . .
A ş te p t!
P use m îna pe pîlnie şi se întoarse către doctorul
B a rb u t:
— Mi-a spus să a şte p t pînă-1 în trea b ă pe dom nul
P u iu F lorescu 1
N u a ştep tă m u lt: p este u n m in u t, şeful gării v o rb i iar.
— D a ! . . . B ine ! . . . A m înţeles !__ Să tră iţi !
P use repede recep to rul în furcă şi începu să strige
către m u lţim ea care se îngrăm ădea în b irou:

369
 — Dom nilor, v ă rog să e v a c u a ţi! . . . I m e d ia t! . . . Vă
r o g ! . . . U nde sînt- ja n d a r m ii? .. . P etrescu ! Cheam ă
j a n d a r m ii ! ... T o ată lum ea să iasă a f a r ă ! . . . A şa!
Apoi, se apropie de B a rb u t:
— O rdin de la p a la t ca dom nul p rim m in istru să fie
expediat în d a tă la B ucureşti, sau în vagonul m iniste­
rial, sau în cel de bagaje.

P e Gogu E lefterie, preşedintele p artid u lu i « Nihil

sine rex » , m oartea lu i M uică îl îm bolnăvi de supărare.
N u p e n tru că fostul p rim m in istru i-ar fi fost prieten
şi nici p e n tru că a r fi a v u t p e n tru el cine ştie ce stim ă
deosebită. P rie te n n u i-a fost răp o satu l. Cît despre
stim ă, ce stim ă, D um nezeu să m ă ierte, p o ţi să ai p en ­
tr u u n om care, a doua zi d u p ă ce-ţi spune că decît
să-i dea regelui m îna m ai bine şi-o taie — îşi pune
cenuşă pe cap şi cerşeşte regelui o audienţă. A ltul, în
locul lu i, s-ar fi sp înzurat. D ar el, n u ! . . . S-a b ă tu t cu
p um n u l în p iep t, s-a u m ilit, a îngenunchiat, a plîns —
şi p în ă n u s-a v ăz u t p rim m in istru n u s-a l ă s a t ! Cum,
dar, să-ţi p a ră ră u d u p ă u n asem enea om, lipsit de
onoare şi d em n itate? Că a fost îm p u şcat? Să-i fie de
bine ! Mai m u lt nici n u m erita. A şadar, supărarea lui
Gogu E lefterie n u de la cel asasinat venea. A tunci, de
u n d e? D intr-o direcţie exact opusă: de la asasin. Asa­
sinul era legionar. A m ărturisit-o din prim ul m om ent.
Fusese în ultim ele alegeri can d id at la d ep u tăţie pe
listele legionare şi pornise cu entuziasm în cam panie
electorală. A b ă tu t nişte jan d arm i, a tă ia t fire telefo­
nice, a o cupat cu ag enţii lu i p rim ăria com unei V ad,
l-a în ju n g h iat pc p rim ar — d a r tocm ai cînd credea că
poporul era lăm u rit că num ai de la A urică îi poate veni
m în tu irea, s-a ap u cat M uică să dizolve garda de fier.
S u p ărat, can d id atu l a scos revolverul şi a tra s. Regele,
în d ată, a n u m it u n n ou guvern. T o t un u l liberal. Ace­
laşi. N um ai p rim ul m in istru era altu l: doctorul Gher-
lescu. Şi doctorul G herlescu a lu a t două m ăsuri: să
proclam e stare a de asediu şi să pregătească cerem onia
înm o rm în tării lui M uică.

360
 De aici, începea îngrozitoarea dilem ă în care se afla
Gogu E lefterie, ta tă l A drianei şi preşedintele p a rtid u ­
lui « N ihil sine re x » : să participe, ori să n u participe
la înm orm întare ? D acă v a participa, cc v a spune regele ?
Şi dacă n u v a p articip a, ce v a spune regele? E d rep t
că regele a d a t o declaraţie că p rin m oartea lu i Muică
a p ierd u t u n p rieten , de care şi-a d a t seam a că a r fi
p u tu t face m u lt p e n tru ţa ră . D ar cine e în sta re să p ă­
tru n d ă gîndurile regelui? Mai ales că gurile rele s p u n .. .
H a i t ! . . . Ia r am luat-o razn a ! Noroc că am spus-o
în gînd şi n u m -a au zit n im e n i. . . Şi apoi aici n u e
vorba n um ai de rege. Mai e la m ijloc şi garda de fier.
G arda de fier îndrăzneşte. Şi D um nezeu ştie cine stă
în sp atele ei de-o face a tît de în d răzn eaţă şi cine ştie
p înă un d e m ai p o ate să-şi îm pingă îndrăzneala ! E i,
cum să m ergi la înm orm ântarea lui M uică sub ochii
gărzii de f i e r ? .. . Ce-o să spună g arda? Că Gogu Elef­
terie e şi el francm ason, că e şi el naţional-liberal, că
e şi el v în d u t jid a n ilo r .. . D ar cîte n u p o t să spună le­
gionarii ăştia care au început să judece cu revolverul
pe om, d u p ă sim patia sau an tip a tia cu care el îi p riveşte !
A sta a r m ai lipsi ! Să-l îm puşte şi pe el ca pe M uică. . .
A r fi înspăim ântător ! Să-l îm puşte pe e l ! . . . De ce ?
Cu ce a g reşit el fa ţă de garda de fier ? Cu ce ? A co n testat
el v re o d ată d rep tu rile n aţiei dom ninante? A p ro te sta t
el v re o d ată îm p o triv a vreunei acţiu n i care a r p u tea
afirm a legea sîngelui? S-a sp u rcat v reo d ată c u « ă i a » . . .
cu m in o ritarii? S-a declarat el îm potriva expulzării
ori su prim ării tu tu ro r acestor p a şa p o rtari? N u ! Slavă
D om nului ! . . . P o ate s ta în fa ţa legionarilor, d re p t şi
senin, ca u n om fă ră team ă şi fără p rihană. A re conştiinţa
c u rată ! . . . Aşa că ar p u tea să se ducă şi acum a la ei,
să le s p u n ă : F raţilo r, eu, Gogu E le fte rie . . . B un ! . . .
D ar la în m orm întarea lui M uică te duci ? o să m ă întrebe
legionarii. Aici e aici ! . . . De dus n u s-ar duce, să nu
se supere garda de fier ! . . . D ar ce se face cu regele ?
Ce-o să spună regele cînd o să afle că tocm ai Gogu
E lefterie, şeful p a rtid u lu i« N ihil sine re x » n u s-a prezen­
t a t la în m o rm în tare? D e c e ? . . . N u cum va Gogu Elef­
terie e de acord cu asasinarea lui M uică ? . . . î n num ele
cui este de acord? Cine i-a d a t d re p tu l să fie de acord?

361
E u , regele l u i ? . . . A s ta t de vorbă cu m ine? M-a în tre ­
b a t? P în ă u n a a lta , eu, regele lui Gogu E lefterie, am
p o ru n cit să i se facă lui M uică funeralii naţionale ! Şi
n u oricui i se fac fu neralii naţionale. Ca să ajungi să
ţ i se facă fu neralii naţionale, treb u ie să fii cineva în
ochii lu i vodă !__ A şadar, ce te faci dacă, în tr-ad ev ăr,
regele îl reg retă pe M uică?
Ceasuri în treg i, ceasuri în treg i s-a z b ă tu t Gogu
E lefterie în tre M ea de a nu-1 su p ăra pe rege şi frica
de a n u -i su p ăra pe legionari, p e n tru ca în cele
d in u rm ă, ex p erien ţa lu i de ju risco n su lt r u tin a t să
se m ilostivească de el şi să-i dea o form ulă m întu-
ito a re :
— N u fii p ro st, Gogule ! Ce t o t s ta i să te în treb i
dacă să te duci sau n u la în m o n n în tarea lu i M uică?
N-o să te d u c i ! S c u r t ! N-o să te d u c i ! . . . N u te b ăg a
într-o afacere care n u p o ate p riv i decît pe rege şi pe
le g io n a ri! S tai acasă şi fă-te bolnav p e două-trei z i l e .. .
şi-ţi g arantez că n-o să ţi se întîm ple nim ic.

î n sala aproape goală a A teneului, cîţiva m em bri

ai guvernului făceau de gardă în ju ru l tru p u lu i
neînsufleţit al fostului lo r preşedinte, care zăcea
în tin s pe catafalc în tre coroane şi flori. Ceilalţi foşti
colegi de cabinet ai lu i M uică stă te a u deoparte,
cu capetele descoperite şi cu jobenele îndoliate,
în tr-o atitu d in e de plictiseală tris tă , tris tă , nespus
de tris tă .
— B ieţii de e i ! reflectă doctorul B ra tu , care facea
grup în tr-u n colţ al sălii, cu A rghir şi cu Grigore A rţag.
Ţi-e m ai m are m ila de oam enii ăştia ! Nici n u ştiu cum
su p o rtă o asem enea corvoadă.
A rţa g îşi ro ti ochii îm p reju r şi zise:
— N u s-ar p u te a spune că oam enilor n o ştri politici
le vine greu să se d esp artă de Muică. î n afară de noi,
n u v ăd pe n im e n i!
Apoi, către Curelea de la Democratul romîn, care,
în tre tim p , se apropiase de ei:
— D u m n eata treb u ie să ştii: regele v in e?

362
 — Nu 1 răspunse Gurelea. E răcit. M ereu cu amig-
d a lita aceea a lu i care nu-1 lasă in pace. Şi in orice caz,
docto ral l-a s fă tu it să n u asiste la înm orm întare, pen­
t r u că treb u ie să se ferească de em oţii. P rea l-a zdrun­
c in a t m oartea lu i Muică !
— D ar prinţul N icolae? întrebă A rghir. D e ce nu
vine prinţul Nicolae să-i ţină locul?
— P rin ţu l Nicolae e şi el r ă c i t !
— D ar de ce e ră c it?
— P e n tru că e c e rta t cu regele !
— A t D e aia ! făcu doctorul B ra tu . în ţe le g !
A rţag se m ai u ită o d a tă p rin sală şi făcu:
— Nu-1 v ă d nici pe T ra ia n S ăp u n aru !
— E la Ciucea.
— R ăcit?
— F o arte r ă c i t !
— D ar N e a ţă ?
— Şi m ai r ă c i t !
— Şi S tănescu o fi t o t ră c it?
— Ce m ai în tre b i? făcu A rţag . E de la sine înţeles !
— D ar D acu ? în treb ă A rghir.
— R ăcit şi D a c u ! zise, rîzînd discret, Curelea. R ăcit
Şi Ju g ăn aru ! R ăcit şi Crai-Voievod ! Şi B agradian ! . . .
Toţi sîn t r ă c i ţ i ! . . .
— A ! U ite u n u l care n u v re a să răcească ! făcu A r­
ghir răutăcios, arătîndu-1 pe A ureanu care, în ţin u tă
de doliu, se apropie de ei şi le întinse m îna, cu aerul
solemn de circu m stan ţă.
— îm i p are bine că v-am găsit 1 le spuse el, grav.
Sîbteţi to ţi în p ă r ! N um ai Gogu E lefterie v ă m ai lip­
s i t e , ca b ietu l M uică să se p o a tă lău d a că l-au în so ţit
la groapa de veci to a te p artid ele istorice.
— Gogu E lefterie e răcit, dom nule A u re a n u ! zise
Curele a.
— P ă c a t ! reflectă A ureanu.
— N u-i nim ic ! făcu B ra tu . î l înlocuieşti d u m n e a ta .. .
— . . . şi cu succes ! adăugă A rghir.
— N um ai dacă fuzionăm ! rîse A ureanu care n u se
supăra p e n tru a tîta lucru.
— A tunci, făcu B ra tu , p ro p u n să fuzionaţi, m ăcar
Pentru în m o rm în tare !

363
 R îseră to ţi pe cît este perm is să rîzi într-o astfel de
tristă îm prejurare şi propunerea fu accep tată: dacă nu
chiar b ra ţ la b ra ţ, d a r aproape b ra ţ la b ra ţ, A rghir şi
A ureanu, flancaţi de doctorul B ra tu şi Grigore A rţag,
păşiră, solidar, în spatele dricului, h o tă rîţi să n u se
d esp artă pînă ce n u v or fi siguri că to t ce s-a p u tu t
face pe lum e p en tru cel care a fost Muică, s-a făcut.
L a înapoiere, A rghir îl pofti pe A ureanu în m aşina
lui. A ureanu se b ă tu cu m îna peste frunte, furios foc
pe sine însuşi:
— P ăcătosul de m ine ! . . . Să u i t ! T rebuie să te fe­
licit ! A ud că regele ţi-a d ă ru it o m aşină !
— E ste a d e v ă r a t! A sta-i m aşina ! D ar i-am spus că
o prim esc n u p en tru m ine, ci p en tru aşezăm intele mele !
— M-aş fi m ira t să fi fost a l t f e l ! zise A ureanu,
p un în d piciorul pe scară. Cu m odestia d u m ita le .. .
A rghir avu presen tim entul că fuziunea începe să se
destram e, d ar, p en tru ca el nu-şi p o ată reproşa că are
vreo vină în grăbirea deznodăm întului, schim bă vorba.
— Mi s-a spus că George V iziru a a v u t obrăznicia
să trim ită condoleanţe văduvei lui M uică ! zise el. Speră,
probabil, să-şi facă d ru m spre şefia partidului.
— Mai g r e u ! răspunse A ureanu. L a prezidenţia
p artid u lu i vine D inu. P r e c is !
P e lîngă ei trecu şi le-o luă înainte, o m aşină în
care-1 recunoscură pe S tănică Popescu.
— Uite-1 pe S ta n ! făcu A ureanu. Cunoşti com bi­
n a ţia ! T ratează cu Coty vînzarea Globului I î i cere
cinci sute de m ilioane de franci.
L ui A rghir nu-i venea să creadă:
— Ce in teres are C oty să cum pere Globul? Nu
pricep !
— P ăi de ce să n u pricepi? Coty este agentul lor­
dului R o th e rm e re .. .
— D a ! E i şi?
— Şi lordul R otherm ere face propagandă p en tru re­
vizuirea tra ta te lo r în favoarea m a g h ia rilo r!
— Cu a tît m ai m u l t ! Ce ca u tă S tănică în afacerea
asta, cînd el este antirevizionist ?
— Ah, frate Culaie, fra te Culaie ! îi răspunse Au­
rean u cu u n rîn jet. P ăi tocm ai aici e to t chichirezul:

364
cînd i-a propus Iui C ot^. gă-J vîndă Globul, Stănică i-a
sp u s : « N u u ita, d o m n ţy e Coty, că eu n u -ţi cer cinci
sute de m ilioane n u m ai pentru gazetă. î n p re ţu l ăsta,
in tră şi liga m ea an tirevizionistă ! » . . . E clar? Dacă
fran ţu zu l Coty, adică ţ\n glezul R otherm ere, d ă banii,
orice opoziţie a lu i S tâ ^ ^ ă Popescu la revizuirea t r a ­
tatelo r dispare. Liber ţ* Hotherm ere să desfiinţeze în ­
d a tă liga an tirev izio n istă ji liber e să facă din Globul
antirevizionist, o foaie Revizionistă !
— T ic ă lo su l! m o rm ăţ Arghir, re v o ltat. Şi doar e bun
p a trio t! '
— Ce are a face sc rjp ca Cu iepurele ! răspunse A u­
rean u care se u ită cu încordare pe fereastra m a­
şinii, în cît atrase a te n ţţa ]uj A rghir.
— Ce-ai v ă z u t acolo^ dragă ? îl în treb ă A rghir pe
A ureanu.
— C u n o s ! zise Au*eaflu. o am bulanţă a Crucii
Roşii în cu rtea P a la tu l^
A rg h ir îngălbeni:
— V reun accident,^ ţ ) 0iim ne fereşte ! strigă el, spe­
ria t. I-o fi ră u regelui , Gheorghe, opreşte !
Cei doi b ă rb a ţi p o l i t i i coborîră, p re cip ita t, din m a­
şină, d a r nici n -ap u cat^ gă in tre în p a la t, că le ieşi
înain te însuşi generalul M ateescu.
— Ce s-a întâm plat, dom nule general? îl întrebă
A rghir, pe fa ţa căruia se citea groaza.
— Ce să se în tim p l^ dom nule profesor?
— D a r am b u lan ţa, ţJojjmule general? Ce e cu am ­
b u lan ţa ?
G eneralul se înveselj.
— A aaa ! A m bulanţa ? nim ic ! . . . Ş tiţi că a sosit
m cap itală a rtis ta vie^eză de cinem a N any N a n y !
A rghir n u ştia. Auî,;aDU ştia .
— D esigur că ştiu ! el. Şi ce-i cu ea ?
— Cred că n-o să fje nim ic grav ! zîm bi generalul
M ateescu. A fost prim it^ audienţă de r e g e .. . şi acum
treb u ie să fie scoasă cu a *nbulanţa !
— A sta e? izbucni A ureanu în tr-u n hohot de rîs.
Carevasăzică, m aiestate^ s a regele e bine ! Auzi, dom ­
nule ! Şi noi, care, ne-4m speriat de pom ană ! . . . E i,
bravo ! . . . Să fii s ă n ^ 0g şi să ne ierţi de deranj !

366
 Şi apucîndu-1 de b ra ţ pe A rghir îl trase după el, spre
m aşină.
— P rin u rm are, ii zise el, e ad ev ărat ce spunea Cu-
relea, că regele n u p o ate veni la înm orm întare, p en tru
că-1 su p ără am igdalele alea !
Orice a r fi fost dispus A rghir să-i ierte lui
A ureanu, d ar u n singur lucru nu-i p erm itea : să-l ia
pe rege peste picior. în ţe p a t, îl strivi pe A ureanu
cu o c ă u tă tu ră de d ispreţ şi de scîrbă, şi ii şuieră
p rin tre d in ţi:
— D om nuleeeee. . . !
Şi se urcă singur în m aşină.
Astfel, se isp răv i şi această fuziune care tră i m u lt
m ai p u ţin decît sp aţiu l unei roze.

Regele, care-1 rugase pe noul său prim m inistru, doc­

to ru l Gherlescu, ca în d a tă du p ă înm orm întare să v ină
la el, se p ărea că acum era perfect sănătos, p e n tru că
se plim ba p rin cam eră destul de bine dispus, cu o hîr-
tie pe care n u se în d u ra s-o lase din m înă. E ra tele­
gram a trim isă de H itler, care exprim a regelui şi gu­
vernului rom în sincerele lui regrete p en tru m oartea lui
Muică. Carol o citea, o recitea şi zîm bea. H itler crede
că a lu cra t p e n tru interesele lui. D ar H itler se înşeală.
D eocam dată H itler a lu cra t p e n tru interesele mele, ale
regelui Carol I I . H itler crede că m -a lu a t p rin surpriză.
S-o creadă ! N -a fost p en tru m ine nici o surpriză. S-au
găsit chiar p rin tre oam enii de încredere ai lui H itle r destui
să m ă inform eze asu p ra celor ce pregătesc îm potriva lui
Muică. N um ai că eu am închis ochii, fiindcă H itler a
în a rm a t m îna asasinilor, ca să tra g ă exact în acela pe
care eu, regele Carol I I , ţin eam să-l suprim , p en tru că
era singurul om de valoare care se m ai găsea în p a r­
tid u l naţional-liberal. H itler credea că, p rin asasinarea
lui Muică, v a d a m ai m u ltă au to rita te legionarilor.
D a r încă o d a tă , H itle r se înşeală. P rin asasinarea lui
Muică, am cele m ai legale p re te x te să iau îm potriva le­
gionarilor m ăsuri care să-i sperie şi să-i silească să m ă
urm eze n u m ai pe m ine. H itler crede că prin asasinarea

366
lui Muică m ă v a in tim id a în asem enea m ăsură încît
m ă v a sili să m ă scu tu r de sprijinul F ra n ţe i şi al
Angliei. P e n tru a tre ia oară H itler se înşeală. D im ­
p o triv ă ! P rin m ăsurile pe care le voi lu a îm potriva
legionarilor, voi d em onstra F ran ţei şi Angliei că sînt
azi, m ai m u lt ca oricînd, a lă tu ri de ele ! D e altfel,
F ra n ţa şi A nglia şi A m erica ştiu şi aşa că în orice
caz sîn t alătu ri de ele ! . . . U nde-m i depun to ţi banii
pe care îi scot d in ţ a r ă ? . . . N u în F ra n ţa , în A nglia
şi în A m erica?
Aşa-1 găsi p rim ul m in istru C berlescu, pe rege:
satisfăcu t şi o p tim ist. Regele se interesă p înă în
cele m ai m ici detalii de felul cum a decurs înm or-
m în ta rea lui M uică, de arestările care s-au făcut
p rin tre m em brii gărzii de fier şi de stare a de spirit
care dom neşte în p a rtid , după a te n ta t. Apoi, îi spuse
lui G herlescu:
— D om nule doctor, dă-m i voie să-ţi acord colanul
ordinului F erd in an d I p en tru osteneala dum itale !
P e doctorul Gherlescu începură să-l ard ă urechile.
N um ai de două zile prim m inistru — şi g ata, decorat
cu colanul ordinului F erdinand I !
— Vă sîn t profund recunoscător, sire ! zise el, îne-
cîndu-şi lacrim ile de necaz. A m făcu t t o t ce m i-a fost
cu p u t i n ţ ă . . .
— Şi ai fă cu t m u l t ! îi răspunse regele, cald. Acum a,
însă, v a tre b u i să trecem la u n guvern de concentrare.
A narhia creşte. G arda de fier n-are de gînd să se as-
tîm pere. N um ai u n guvern energic, de concentrare, ar
p u te a face fa ţă îm prejurărilor. P e cine recom anzi dum ­
n e a ta , dom nule docto r?
— Cred că n u m ai u n guvern naţional-liberal a r
p u te a satisface pe m aiestatea v o astră !
P u ţin m ai tîrziu , cînd Gherlescu veni să-l inform eze
pe D in u că a fost concediat, acestuia i se p ă ru că vi­
sează u rît:
— Ce faaace? D upă două zile? A tunci ce ro st a m ai
a v u t to t guvernul?
— U n ro st a a v u t ! Să-l înm orm înteze pe Muică.
— H alal r o s t ! P rin urm are, guvernul Gherlescu a
fost un guvern de înm orm întare ! A m ajuns bine ! Ca

367
m îine o să-l m ai vedem că-şi num eşte guverne de un
ceas, care să-i aranjeze vreun rendez-vous cu dam ele lui !
— O să-l vedem , D inule, o să-l vedem !

D upă ce îm bucă ceva în grabă, profesorul A rghir se

retrase în b iro u un d e p u te a m edita m ai bine dacă s&
spună sau n u regelui cu cîtă neruşinare vorbeşte des­
pre el A ureanu. E ra încă n eh o tărît şi era încă departe
de a se h o tărî, cînd Nelu P edicuristu, fost red acto r la
D rum ul nostru al lu i Serafim M ărunţelu şi de cîteva
luni prim -redactor al gazetei Vorba rum înului, veni la
el, cu ochii ră tă c iţi şi cu p ă ru l vîlvoi:
— D om nule profesor, sîn teţi singura n o astră spe­
ra n ţă . D irectorul n o stru N aie a fost şi el a r e s t a t ! . . .
Vă rog in terv e n iţi p en tru el, că se duce gazeta
de rîp ă !
Ş tirea i se p ăru lui A rghir a tît de neverosim ilă, încît
crezu că N elu îşi b a te joc de el:
— N aie? Naie a re s ta t? Ce vorbeşti, d ra g ă ? De
unde v ii? De la bodegă?
— B a viu de la gazetă, dom nule profesor ! Sîntem
m orţi, dom nule profesor ! . . . F ă ră directorul nostru,
gazeta n u face două parale !
— Şi de ce l-au arestat, d ra g ă?
— P e n tru u n articol p u b licat acum două săp tă-
m îni, şi-n care vorbea despre asasinarea lui B arb u
C a ta rg iu ! . . . Cică a r fi fost o in citare indirectă
la asasinarea lui M uică ! . . . Şi l-au închis ! . . . P e n tru
un a r tic o l!
— D ar cine l-a închis? în treb ă A rghir, uluit.
Vedea că Nelu e tre a z şi to t nu-1 credea. Cine a
în d răzn it să-l închidă pe N aie, pe Naie, prietenul
r e g e lu i? ... Pesem ne că regele h a b a r n-are de to a tă
afacerea asta.
— N u ştiu ! răspunse N elu, p ru d e n t.
— Bine ! Voi in te rv e n i! Mîine dim ineaţă m ă duc
la rege !
— M ulţum esc, dom nule profesor ! . . . Şi să v ă m ai
spun ceva, dom nule profesor ! P o ate n -a ţi a v u t cînd

368
să fiţi inform at. Ş tiţi pe cine l-a însărcinat regele să
facă guvernul? Pe Trişcă !
A rghir nici n u ştiu, d ar nici n u se m ai în treh ă dacă
ştie ce face. F u ria îi puse tocul în m înă şi-i dictă o
teleg ram ă către rege, în care-i spunea n u m ai cîteva
cuv in te: « C în d T rişcă e prim m in istru , N aie Naie m erită
m ăcar lib e rta te a » . Apoi înm înă lui N elu h îrtia :
— Te rog, aibi dum neata grijă ca teleg ram a asta
să plece în d a tă !
— 0 expediez chiar eu, dom nule p ro fe so r! V ă m ul­
ţum esc ! . . . N oapte bună ! '
A rghir se u ită la ceasornic şi cînd v ăzu că e ora
zece, începu să spere că cel p u ţin pe ziua de azi, lista
necazurilor s-a încheiat. D ar tre b u i să aştepte foarte
p u ţin ca să-şi dea seam a că necazul cel m are, adevă­
ra tu l necaz abia e pe drum , o d ată cu fiu-său Mircea.
— Ai au zit, ta t ă ? strig ă M ircea, cum in tră pc uşă.
T rişc ă . . . p rim m in istru !
— Am a u z i t ! H alal ţa r ă ! . . . Trişcă prim m inistru,
şi pe Naie îl ţin e în c h is .. . D ar i-am telegrafiat re g e lu i.. .
să ştie !
Şi-i re la tă lui Mircea cuprinsul telegram ei. Mircea
ascultă şi se a ră tă foarte am ărît:
— Să m ă ierţi, ta tă , d a r cred că ai greşit. D acă ai
şti ce frum os vorbeşte T rişcă de t i n e ! L -am v ăz u t
după înm orm întare. Zicea că vrea să te vadă. E plin
de recu n o ştin ţă p en tru dragostea cu care i-ai în cu ra jat
încercările lui literare din Sămănătorul, acum două­
zeci de ani.
A rghir îşi trecu , nervos, m îna peste fru n te şi peste
ochi şi m urm ură, jaln ic:
— îm i pare ră u ! . . . D acă ş tia m . . .

24 - c. 1223
 XIV

B londă, durdulie, m icuţă, V alerica avea şaptespre­

zece an i şi doi ochi alb aştri de o nevinovăţie dem nă de
pasiunea u n u i rege, d ar n-avea noroc. N u trecuseră nici
zece m in u te de cînd in trase la rege şi to a tă casa civilă
şi m ilitară a c u rţii se cu trem u ră de v aiete, de ţip e te şi
în ju ră tu ri. în d a tă d u p ă aceea, o uşă se deschise cu zgo­
m ot şi V alerica, p ro iectată ca u n obuz din dorm itorul
regal, zăcea pe culoar, m ai m u lt m o artă decît vie, palidă,
despletită, zgîriată şi sc u tu ra tă de hohote de plîns. F u n c­
ţio n arii, ofiţerii, v aleţii, se u ita ră unii la alţii, d ar ca de
obicei, răm aseră tă c u ţi. S ingurul care v o rb i fu P u iu :
— Se p are că regele nu-i m u lţu m it de g u v e r n !
P u iu avea sem nele lui, care nu-1 înşelau niciodată.
Regele, fire sensibilă, aşa reacţiona la cele m ai m ici

370
 n ea ju n su ri politice. Mai cu seam ă afum a, cînd dificul­
ta te a p rin care trecea n u era mică, ci m are. N oul
g uvern era co n stitu it. T o ate locurile eiau ocupate. N um ai
u n scaun răm înea gol: cel al m inisterului de externe.
D o rin ţa regelui era ca la externe să răm în ă T itulescu.
T itulescu, însă, n u p rea răspundea la sentim entele
regelui. în c ă de la G eneva a trim is v o rb ă că n u v re a
să fie m in istru de ex terne al acestui guvern, decît dacă
i se d au g aran ţii. C hem at stăru ito r să se în to arcă în
ţa ră , T itu lescu a sosit aseară la B ucureşti, d ar în ain te
chiar de a se fi p re z e n ta t regelui, a şi l a t presei d eclaraţii
că n u p reia portofoliul externelor decit num ai cu g aran ţii
serioase. E ra p este p u te re a de răbdare a lui Carol. E l
îl v rea p e T itulescu la externe — şi T itulescu îi ţin e
p i e p t ! . . . Spinul ă s t a . . . Dum nezeu să m ă i e r t e . . .
are cu raju l să-i stea îm potrivă ! Plin de m înie, regele
îl chem ă p e M ateescu:
— M ateescule, adu-m i-o în d a tă pe V alerica.
V alerica a v e n it aseară, d ar problem a lu i T itulescu
t o t nerezo lv ată tre b u i să răm înă pînă azi d im in eaţă la
9, cînd « sp în u l» v en i la p a la t însoţit de T rişcă, noul
preşed in te al consiliului de m iniştri.
— D om nule T itulescu, îi zise regele, fă ră du m n eata,
guvernul n u este guvern !
— Sire, d aţi-m i g aran ţii că-m i voi p u te a duce m ai
d ep arte politica m ea dem ocratică de la G eneva şi
g u v ern u l v a fi guvern.
— Ce g aran ţii, dom nule T itulescu? N oi d o ar avem
in tere su l să m ergem cu a l i a ţ i i !
— In te re su l îl avem , sire, d a r ride lum ea de m ine.
Aici se în cu rajează g arda de fier, care este de fa p t orga­
nizaţie nem ţească, şi eu să v in în apus să asigur lum ea
că răm înem credincioşi F ra n ţe i şi A n g lie i!
— D ar, dom nule T itulescu, te rog să m ă i e r ţ i !
in terv e n i T rişcă. U nde vezi dum neatft că noi în cu rajăm
garda de fier? Facem arestări peste a restări şi d a ta
procesului a şi fo st fixată.
— Ş tiu , dom nule T rişcă, d a r odată cu arestările
gardiştilor, v -a ţi găsit să u rm ă riţi m ai cu în v erşu n are
ca oricînd pe c o m u n iş ti!__ L a u n gardist, a re s ta ţi
zeci de com unişti, sau b ă n u iţi de com unism . A sta n-o

24* 371
sp u n eu, ci mi-o spune guvernul sovietic, cu care tre ­
buie să încheiem u n p a c t de am iciţie.
E vaziv, regele răsp unse p e n tru T rişcă:
— Vom încheia, vom încheia !
— V a tre b u i să încheiem , sire ! Ne-o cere F ra n ţa .
— Ş t i u ! făcu regele, ceva m ai an im at. Şi cere­
re a F ra n ţe i v a fi îm p linită. De aceea te rog să fii
m in istru l n o stru de externe. E şti singurul în stare
să ducă la b u n sfîrşit o sarcină a tît de p u ţin p lăcu tă
ca asta.
— Sire, în politică n u facem num ai lu cru ri p lă ­
cu te, ci m ai m u lt lu cru ri im puse de necesităţi. Nici
F ra n ţa , care e m u lt m ai d ep a rte decît noi de g ran iţa
R usiei, n u se h o tără şte cu plăcere să încheie p ac tu l cu
Moscova. Şi to tu şi o face, de frica G erm aniei.
R egele o ftă:
— N um ai că dacă ştii u n d e începi, n u p o ţi şti u n d e
sfîrşeşti.
— D a, sire ! . . . D ar nim eni n u poate fi a tît de
perspicace, în cît să se p u n ă cu to tu l la adăpost de sur­
prize. T otuşi, u n lu cru e sig u r: G erm ania revizionistă
ţin e să facă război. A vem v re u n interes oarecare să
facem război cot la cot cu o Germ anie revizionistă?
— N u ! recunoscu regele. F ireşte că n u !
— Tocm ai de aceea, cer g a r a n ţii!
Regele zîm bi:
— D ar ce g aran ţii m ai bu n e p o t d a F ra n ţe i şi A n­
gliei că guvernul m eu n u se v a ab ate de la politica lui
dem ocratică, decît n u m irea dum itale la ex tern e?
— Sire, asta p o ate fi o g aran ţie fa ţă de F ra n ţa şi
A nglia. D ar p en tru ca eu să p o t fi g aran t, treb u ie să
m i se dea m ai în tîi mie g aran ţii.
P rim u l m inistru, care-1 cunoştea bine pe T itulescu,
îi v o rb i cu cel m ai cald p a te tism :
— D om nule T itulescu, ţa ra n u se p oate lipsi de
ta le n tu l dum itale fă ră pereche, nici de adînca dum itale
cun oaştere a problem elor europene. Ţ ara n o astră n-are
doi oam eni ca d u m n eata, care să dispună de a tîta com­
p e te n ţă ju rid ică şi care să găsească cu a tîta u şu rin ţă
solu ţia cea m ai ra p id ă şi cea m ai p o triv ită în proble­
m ele cele m ai grele. F ă ră exagerare, dom nule T itu-

372
leecu, d u m n eata joci u n rol unic în diplom aţia u n i­
versală şi ai u n cu vînt h o tă rîto r la Geneva, ca şi în
Mica înţelegere. F ără d um neata, Mica înţelegere n-ar
fi lu a t fiinţă şi n -a r ex ista, ceea ce ar fi p en tru noi u n
ad e v ăra t d ezastru. D acă du m n eata refuzi să iei în
m înă externele, cauza n o astră este com prom isă la Liga
N aţiunilor, un d e acest principiu dem ocratic al egali­
tă ţii în tre statele m ari şi m ici e6te a p ă ra t cu a tîta t a ­
len t de d u m n e a ta . . .
Ceva m ai p u ţin categoric, T itulescu răspunse:
— V reau g aran ţii !
Regele sim ţi că acum a e m om entul să-i dea lo v itu ra
de graţie şi-i apucă m îna:
— Ce g aran ţii m ai m ari p o t să-ţi dau decît d ra ­
gostea şi ad m iraţia m ea nem ărginită?
R ezisten ţa lu i T itulescu se prăbuşi.
— R ăm în, sire ! . . . R ăm în, sire, cu conştiinţa că ser­
vesc ţa ra şi tro n u l.
Regele şi T rişcă răsuflară u şu ra ţi: în sfîrşit, spînul
a cap itu lat. Şi trec u ră în d a tă la cea m ai ac u tă p ro ­
blem ă a zilei: cea a datoriilor publice. T rebuie reduse
datoriile publice, p en tru că ţa ra n-are bani. Şom ajul e
m are. P ro d u cţia, scăzută. E x p o rtu l, aproape in ex isten t.
D in cauza lipsei de b an i, sta tu l este silit să reducă sa­
lariile, ţă ra n ii nu-şi p o t p lă ti datoriile, contribuabilii
nu-şi p o t p lă ti birurile. D acă stră in ă ta te a stăru ie în
a cere să i se re stitu ie sumele îm p ru m u ta te, s ta tu l v a
treb u i să reducă şi m ai m u lt salariile, să concedieze şi
m ai m u lţi m uncitori, să strîngă şi m ai m u lt şurubul
fiscal. L ucrurile acestea vor duce la revolta întregii
ţă ri. Or, de la rev o ltă la bolşevizare. . .
— A b s o lu t! adm ise T itulescu. D acă s tră in ă ta te a n u
înţelege să ne reducă cifra datoriilor publice şi ne lasă
în m izerie, avem bolşevism .
— Şi e b in e? îl în tre b ă regele.
— N u ! Categoric n u !
— P rin u rm are, vei susţine m em oriul? îl în tre b ă
Trişcă.
— Cu to a tă energia ! îi răspunse Titulescu. F ra n ţa
şi A nglia treb u ie să ne a ju te şi ne v o r a ju ta cu
plăcere.

373
 ★
D in prim ele zile de guvernare, T rişcă începu să b a tă
pe la uşile şefilor politici de opoziţie m ai im p o rtan ţi,
în so ţit de zece agenţi de p o liţie: o p t lăsa afară şi cu
doi p ă tru n d e a în casă.
— D escindere ? în treb a , sp eriat, om ul politic respectiv.
— N u ! ră sp u n d ea T rişcă. D estindere ! D estinderea
este u n im p era tiv n aţio n al. I a r scopul destinderii este
u n g u v ern de c o n c e n tra re !
— Cu zece ag en ţi de p o liţie?
— E necesar ! zicea Trişcă. De cînd cu asasinarea
lu i M uică, noi, factorii de răspundere ai ţă rii, treb u ie
să fim fo arte p ru d e n ţi.
Şi în g rijo ra t:
— G îndeşte-te şi d u m n eata ! D acă ne asasinează şi
pe n o i. . . pe d u m n eata, ori pe m in e . . . cine o să ne
înlocuiască ?
N um ai atu n ci om ul politic îşi am in tea cît de m u lt
îi plăcea lui T rişcă să v ad ă p rin to a te ungherele com ­
p lo tu ri şi com plotişti şi se lin iştea : prim ul m in istru
n aţio n al-lib eral v enea în tr-ad e v ăr la el cu zece agenţi
de poliţie n u p e n tru descindere, ci p e n tru destindere.
— B ine, dom nule T rişcă ! D acă v rei destindere, fie
destindere ! D ar în ain te de to a te , alegeri.
— Ce alegeri? se m ira T rişcă. N -avem p a rla m e n t?
— Şi v rei ca noi să ne destindem cu p arlam en tu l
d u m itale naţion al-lib eral? U iţi, pesem ne, în ce condi-
ţiu n i v -a ţi a ra n ja t m a jo rită ţile ! N u ! . . . D ă-ne alegeri
şi facem d estin d ere !
— N u se p o ate !
— N u se p o a t e .. . fii sănătos !
M ai to ţi îl dăd eau lu i T rişcă acelaşi ră sp u n s: des­
tin d e re , d a r cu alegeri.
L a în cep u t, A rghir a răsp u n s ca şi ceilalţi: alegeri.
L a care, T rişcă îl lu ă cu altele. A vea proiecte m ari.
— Voi lu a m ăsu ri care v o r face să vibreze ţa r a în ­
trea g ă. Voi începe cu presa.
— Ce să faci cu p re sa ?
— O voi reg lem en ta !
— B u n ! B u n de to t 1 Te rog să controlezi cum con­
vine u n o r ziare să a p a ră cu u n leu. D e unde b a n ii?

874
 — O voi face ! . . . D u pă aceea, voi m ilitariza u n iv er­
sitatea. î n fiecare dum inică voi pune p e stu d e n ţi să
facă exerciţii de t i r !
— Ca să te nim erească m ai bine ! făcu A rghir, care
de d a ta aceasta n u m ai p u te a fi de acord cu Trişcă.
— N u ! Ci ca să aib ă o preocupare şi o p re g ă tire !
— Care şi p e n tru ce?
— P e n tru a a p ă ra graniţele.
— îm p o triv a cu i?
— îm p o triv a d u ş m a n ilo r!
— D om nule T rişcă, n u u ita că deocam dată princip alii
no ştri duşm ani sîn t legionarii, care tra g cu revolverul.
— Vom lu a m ăsu ri ! A m a re sta t pe to ţi conducă­
to rii. . . P e A ureliu Cziucziewicz, pe Zizi G răniceru, pe
Ionescu-C iurcheni, pe P recup, pe L ulu M alacu, pe Mă­
tase, pe C antem ireanu, pe P rap ală, pe N aie N a i e ...
— B a, să ştii că pe N aie îl a p ă r ! î l ap ăr ! G arda
de fier e u n a . . . şi N aie e alta . N aie este o glorie a ştiin ţei
n o a s tr e .. . P e N aie îl a p ă r . . . E ruşinos ca u n sa v a n t ca
N aie să scrie o carte de filozofie sub paza jan d arm ilo r !
— B ine, dom nule profesor ! zise T rişcă. D upă cîte
înţeleg, dum n eav o astră sîn teţi p en tru destindere, n u ­
m ai dacă-i dăm drum ul lui N aie ! Voi supune im ediat
cazul regelui ! D acă regele a p ro b ă . . .
P e A rghir începu să-l furnice pielea de spaim ă. Cum
de n-a înţeles că N aie, p rieten u l regelui, n -a p u tu t fi
a re sta t decît cu v o in ţa regelui — şi că a p re tin d e lui
Trişcă eliberarea lui N aie este a se p u n e îm p o triv a
însăşi v o in ţei regale ! D escum pănit, A rghir bîlbîi:
— D a r n u m -ai înţeles, dom nule T rişcă ! E u n u con­
diţionez destin d erea de eliberarea lui N aie ! . . . Subscriu
la d estindere de p e acum a, cu am bele m îini. Cît despre
N aie, regele n o stru este u n rege în ţelep t şi se v a p u tea
conduce singur d u p ă legile d re p tă ţii şi fă ră îndem ­
nurile şi în d ru m ările m e le !

Cel m ai dîrz d in tre to ţi, se ţin u Ju g ă n a ru :

— D acă e v o rb a să n e destindem , dom nule T rişcă,
n u înţeleg de ce noi, n aţio n al-ţărăn iştii, ne-am destinde

376
cu v o i liberalii şi n u ne-am destinde m ai bine cu
n aţio n al-ţărăn iştii !
N u era o in sp iraţie de m om ent, ci o idee pe care
o rum ega de cîtăv a vrem e şi care acum a se cristali­
zase. î n fa ţa reacţiu n ii care creştea, Ju g ă n a ru era
m ai m u lt ca oricînd b o tă rît să ridice drapelul dem o­
craţiei — şi să regrupeze în ju ru l acestui drapel pe
to ţi fiii ră tă cito ri n aţio n al-ţărăn işti. T otuşi, Ju g ăn a ru
p oate n u s-ar fi h o tă rît să treacă im ediat la acţiune,
dacă T rişcă n -ar fi v en it la el să-i p ropună o destin­
dere în tre p a rtid e , ca u n mijloc de apărare îm potriva
gloanţelor gărzii de fier. De destindere cu liberalii,
Ju g ă n a ru se tem ea m ai m ult decît de gloanţe. D e gloanţe,
dacă ai noroc, scapi. D ar de liberali, dacă încapi pe
m îna lor, p o ţi să-ţi iei, pe veci, răm as b u n de la putere.
S p eriat, deci, Ju g ă n a ru începu lu p ta p en tru destinderea
în tre n aţio n al-ţărăn işti şi naţional-ţărănişti.
— A m fost, sîn t şi voi fi, declara el pe la în tru n iri,
p en tru dem ocraţie. D ar p rin dem ocraţie înţeleg n u
dem ocraţia în vechită şi ru g in ită, ci o dem ocraţie nouă,
p ro asp ătă, activ ă, dinam ică. Pe scurt, dom nilor, o
dem ocraţie corijată.
D em ocrat o v ia ţă întreagă, n u p u tea suferi să v ad ă
dem ocraţia — obiectul dragostei lui — ru g in ită şi înve­
chită, ci n iţeluş co rijată, d u p ă cum cereau noile vrem uri.
P e n tru această dem ocraţie corijată, Ju g ăn a ru găsi
în d ată u n suflet înţelegător în doctorul B ratu , şeful
p artid u lu i ţărăn esc, care găsi şi el că num ai u n ită,
dem ocraţia a r p u tea da la cap guvernului naţional-
liberal.
— Ai d re p ta te, fra te Ju g ăn aru le ! T u ai 29 de scaune
în Cam eră şi eu 11. P e cînd, dacă ne-am da m îna, am
avea la u n loc 40. 40 nu-i nici 29, nici 11. E 40 !
R eîntoarcerea lui B ra tu în p artid u l n aţio n al-ţărăn ist
fu sărb ăto rită la clubul n aţio n al-ţărăn ist ca u n triu m f
al dem ocraţiei.t

— Noi sîntem u n p a rtid de progres, u n p a rtid de

crez. Zace aici ceva, în capetele noastre. Ceea ce dă
farm ecul vieţii noastre, e că ne-am considerat şi nc
considerăm o fam ilie. L egăturile noastre de inim ă n u
s-au ru p t niciodată. S în t m işcat cînd îl văd pe fratele

376
m eu din to td eau n a , pe doctorul B ratu , din nou în casa
n o astră p ărin tească n aţio n al-ţărăn istă.
L a aceasta, doctorul B ra tu răspunse cu ochii în
lacrim i:
— D acă Ju g ăn a ru , vechiul m eu frate de cruce, a
spus că e m işcat, el, pe care-1 consider un sp irit m ai
p o n d erat şi m ai pozitiv, v eţi înţelege de ce eu, care
sîn t sen tim en tal, m ă sim t copleşit de o profundă em o­
ţie . . . în tr e noi, de fa p t, n-a ex ista t niciodată vreo
duşm ănie personală. V -am co m b ătu t pe chestiuni de
interes g e n e ra l.. .
Ju g ă n a ru îl tra se de m înecă şi-i şopti:
— Las-o în cu rcată ! . . . F ii n um ai s e n tim e n ta l!
— . . . însă dragostea profundă d in tre noi, a răm as
to t tim p u l profundă. Am ră tă c it pe to a te m ările şi am
u ita t acasă pe Penelopa. D ar Penelopa ţesea necon­
te n it pînza solidă şi train ică a dem ocraţiei. Yă gă­
sesc tru p eşte m ai b ă trîn i cu şap te ani, de cînd lipsesc
dintre voi. D ar v ă găsesc sufleteşte în arm a ţi cu acelaşi
elan, cu acelaşi curaj şi cu m u lt m ai m are ex p erien ţă.
P e fratele J u g ă n a ru îl iubesc cum l-am iu b it d in prim ul
m om ent. F a ţă de dom nul D acu am o dragoste ce nu
s-a clin tit. Aceeaşi dragoste o am şi p en tru celălalt m are
b ă rb a t de s ta t Crai-Yoievod, care, din păcate, n u c aici,
d ar pe care îl asigur că su fletu l m eu e alătu ri de al lui.
Acum to ţi avem spade puternice p en tru ap ărarea dem o­
craţiei: spada unei dem ocraţii corijate, cu care vom
lu p ta p în ă la m o arte !

Uşa n u se m ai închidea niciodată în celula lui A ureliu

Cziucziewicz. Zeci de avocaţi veneau, plecau, iar veneau,
iar plecau şi nu-1 lăsau pe « că p ita n » să se odihnească
o clipă. Cît zbiera el:
— L ăsaţi-m ă în pace ! S înt şi eu avocat şi ştiu ce
am de spus !
D egeaba!
— E ş ti t u a v o c a t! îi răspundeau ei. D ar eşti un
nerod. N u ştii ce să ră s p u n z i! Procesul e m are. Chestii
com plicate ! . . . F ra n ţa ! . . . A nglia ! . . . Ai fost d e n u n ţa t!

377
 — Cine m i-a facu t-o ?
— Se pare că M ătase ! A şa spune Ciurcheni ! N u-i
nim eni sigur ! . . . D a r altu l n u p u tea fi. . . S-au spus
m ulte care n u se cuvenea să se afle !
— D a r cam ce s-a spus?
— D e pildă, că în decem brie 1933, a v en it piela-
ru l Costică Sofian la Zizi G răniceru şi i-a d a t două­
zeci de m ii de lei să p u n ă pe u n legionar să-l ucidă pe
S ch n itt cu care este în ceartă. A sta-i u n a ! . . . A doua,
că la în cep u t v roiai ca pe M uică să-l ucidă M ătase,
n u ăştia. D ar M ătase a refu zat şi atu n ci l-ai am en in ţat
că-1 d ai afară d in g ardă şi că n u -ţi iei nici o răspundere
dacă i se în tîm p lă c e v a .. . A tre ia , că după ce M uică a
fost ucis, t u l-ai ch em at pe M ătase şi i-ai spus că dacă
v rea să se reabiliteze şi să-şi re ia locul în gardă, atu n ci
să facă bine şi să arunce în aer dricul lui Muică, la ieşirea
din A te n e u . . .
Cu ochii m ari, fioroşi, A ureliu ră cn i:
— A în d ră z n it M ătase s ă . . .
— A în d r ă z n it! D a r m ai e o chestie d elicată la
m ijloc: el şi alţii ca el au în cep u t să întrebe în gura
m are, unde ai d orm it în n o ap tea de 30 decem brie, cînd
Muică a fost a s a s in a t! . . . Că dinadins ai la n sa t zvonul,
b a că te-ai fi ascuns la leg aţia germ ană, b a că ai tre c u t
g ra n iţa în G erm ania. î n re a lita te ai răm as a i c i ! . . .
Şi asta în trea b ă ei: unde te-a i ascuns în n o ap tea de 30
decem brie? L a cine ai doA nit în n o ap tea de 30 decem ­
brie?
— D a’ ei ce zic? în treb ă , şiret, A ureliu.
— E i zic că ai fi do rm it la o doam nă B. din s tra d a
N icu Vodă n r. 13.
— Şi eu ce să zic?
— Să n u zici nim ic ! Să zici că n -ai nici u n am estec
în afacerea asta şi că reg reţi m o artea lu i Muică, p en tru
că a fo st b u n rom în.

D u p ă ce fu ră in tero g a ţi cei tre i acuzaţi ca asasini

m ateriali ai lu i M uică, trib u n alu l tre c u la asasinii
m orali.

378
 A udierea lui A ureliu — ju d e c a t ca prim au to r m oral
al asasinatului — fu p e n tru public o m are decepţie.
F iecare era sigur că A ureliu n u v a vorbi, ci v a îm proşca
trib u n alu l cu focuri de m itralieră. Cînd colo, A ureliu
n u p ărea de loc fioros. T înăr, chipeş, cum inte şi cu desă­
vârşire n ev inovat.
— R esping ideea de com plot, zise el, p en tru că noi
n u lucrăm pe p la n p r e z e n t! N u dorim să guvernăm
acum , p e n tru că n u 6Întem p reg ătiţi. N e dăm seam a
că sîntem tin eri. Noi facem operă de educaţie p en tru
viito r. R om înia no u ă v rem s-o cucerim , nu s-o luăm
cu sila. D acă această Rom înie nouă, pe care o voim ,
n i s-ar d a g ra tu it, dacă ni s-ar face cadou, am refuza-o.
Noi vrem o Rom înie în care să p u tem rezolvi, cu aju to ru l
n aţiei, to a te problem ele m ari: problem a m oţilor, p ro ­
blem a m aram ureşenilor, problem a arom înilor, problem a
invalizilor, problem a văduvelor, problem a orfanilor,
problem a rom înilor de p este hotare, problem a jefuitorilor
banu lu i public, problem a sinecuriştilor, problem a poli­
ticianism ului, problem a jidănească, problem a R om îniei
econom e. . . Sufletul creştin treb u ie schim bat. N e treb u ie
o Rom înie econom ă. Ce p o ate zice de noi stră in ă ta te a ,
căreia îi cerem credit, cînd îm p ărţim în fiecare ajun
de sărb ăto ri ju cării de zeci de m ilioane !
— D a r cu uniform ele ce este?
— N im ic ! N e-a p lă c u t să fim în uniform ă. Mai
sînt şi alte organizaţii uniform iste în ţa ră .
— Şi fondurile?
— N -avem fo n d u r i! Se spune că H itle r ne d ă fon­
duri. N u-i a d e v ă r a t! Se spune că am fi fab ricat b ani
falşi la R ăşinari. N u-i ad e v ăra t. Se spune că avem
o echipă a m orţii. N u-i ad ev ărat.
— T otuşi, ex istă o echipă a m o r ţ i i.. .
— E ste o glum ă ! D enum irea asta şi-au luat-o două­
zeci de cam arazi de-ai n oştri, din fantezia lor. Au
m ai fo st şi alte echipe. U na se num ea « Ce-ţi p asă » , a lta
« A şte a p tă » !
— D a r cu lim b aju l pe care-1 folosiţi în scrisorile
vo astre ?
— T o t o jo acă ! E ste o am in tire de pe vrem ea cînd
urm am şcoala m ilitară de la M ănăstirea D e a lu lu i!

379
 — D ar de ce-i ziceţi gărzii de fier « legiunea arhan­
ghelilor Mihail şi G avril»?
— Şi asta e o am intire de la M ănăstirea D ealului,
unde se păstrează craniul lui Mihai V ite a z u l!
— Şi de ce te-ai ascuns în noaptea de 30 decem brie,
că n-ai p u tu t fi găsit de poliţie?
— N u m -am ascuns ! E ram în ajun de sărbătoare
şi p en tru că nu vroiam să fiu singur, m -am dus la un
prieten să stau de vorbă cu el. Şi fiindcă s-a făcut tîrziu,
am răm as acolo să dorm !
— Ce părere ai despre asasinarea lui M uică?
— Sînt creştin şi regret sincer că a fost îm puşcat.
E ra bun rom în !
Al doilea au to r m oral, în ordinea im portanţei, era
generalul Zizi G răniceru, care vorbi, clipind m ereu,
şugubăţ, din ochi, către m em brii tribunalului:
— E u, onorat tribunal, sînt un om serios. N u m in t ..
Să-i sară ochii cui m inte. E u sînt un om sănătos. D e
cînd am fost bolnav în copilărie de febră tifoidă, n-am
m ai fost bolnav to a tă viaţa nici de guturai. D ar îm i
place să glumesc, p en tru că sînt un om vesel. O d ată,
cu ani în urm ă, am in tra t la Capşa, călare pe um erii
unui prieten. A rîs lum ea, am rîs şi eu. Am făcu t rău
cu asta? A ltă d ată, stăteam în fotoliu la te a tru şi am
văzu t u n amic în lojă la etaju l întîi. M-am c ă ţă ra t pe
stîlp şi am ajuns pînă la cl. Am făcut ră u cu a sta ? Pe
fron t, cred că ştiţi că n u m i-a fost frică de nem ţi. Cînd
s-au apucat să-mi atace cu tunurile poziţia, m -am întors
cu spatele la ei, m i-am d a t jos pantalonii şi m -am pus
pe vine: na, bom bardaţi ! Sînt u n om vesel. De aia am
şi denum it asociaţia n o a s tră : « L a politicianul vesel».
Cu glume cîştigi pe rom în, n u cu băţul. R ău n-am făcut
în v ia ţa m ea, n im ă n u i.. .
— D ar se 6pune că în casa dum neavoastră s-a pus
la cale com plotul îm potriva lui Muică !
— Cine zice, m inte ! î n casa m ea n u perm it să se
pun ă la cale com ploturi îm potriva oricui o fi, cu a tît
m ai p u ţin p u tea fi vorba despre un com plot îm potriva
lui Muică, pe care l-am stim at, p en tru că era bun rom în !
Veni apoi la b ară, al treilea autor m oral, rom ancierul
Ionescu-Ciurcheni.

380
 — A ţi a v " u t relaţii politice cu Aureliu Cziucziewicz ?
— E u n i » fac politică ! răspunse Ionescu-Ciurcheni.
— T o tu ş i aţi candidat pe listele gărzii !
— Da ! făcut-o şi alţii ! D ar eu n-am candidat
ca m em b ru a l gărzii, ci ca in v ita t al lui Aureliu Cziu­
cziewicz, p e care-1 cunosc. Pe ceilalţi acuzaţi, n u i-am
v ăzu t n i c i o d a t ă . Sînt prieten num ai cu intelectualii.
Pe banca a c u z ă r ii sînt num ai tre i intelectuali: Eu,
P recup şi ^ a m f i r Vasilescu.
— P ăi s i ^ u r ! sări Zizi Grăniceru, roşu de indignare.
Noi ă ş t i a l a l ţ j i sîntem nişte t îm p iţi!
— D ar părere aveţi despre asasinarea lui Muică?
— 0 w g r e t , p en tru că Muică era bun ro m în !
T r ib u n a l* 1! ascultă apoi pe m artori. D in partea acu­
zării f u s e s e r ă chemaţi 45. D in aceşti 45, 12 s-au recuzat
ei înşişi. A u rămas 37. D in aceşti 37, 11 au fost recuzaţi
de a p ă ra re . ^A u răm as 2 6 . . . D in aceşti 26, 7 s-au îm bol­
n ăv it. Au r ă .m a s 19. D in aceşti 19, 18 au răspuns că nu
ştiu n im ic. A răm as 1. Acest 1 a răspuns că a fost
chem at la pvoliţie şi în v ă ţa t să răspundă că a auzit cum
că l e g i o n a r i i s-ar fi gîndit că dacă a r p utea să organizeze
de P aşti i u » pelerinaj la m orm întul lui Mihai Viteazul,
ar p u tea, ^ c o lo , s ă . . . L ăm urit, tribunalul nici nu-1
m ai a s c u l t ă pînă la urm ă şi lăsă întreaga sarcină a
acuzării n x » m a i pe scam a procurorului. Cu m artorii
apărării h a tâ ru rile au m ers m ai greu. E rau 809 şi n-a
fost r e c u z a i nici unul. Foşti m iniştri, ofiţeri superiori,
înalţi fur» r-rţionari. profesori universitari, scriitori şi
n e n u m ă r a ţi studenţi. Au fost audiaţi m ai întîi studenţii:
— C u m te cheam ă?
— N ic * J .a e Niculescu !
— P ro fe s s ia ?
— S tu d e n t.
— D in «ce trăieşti?
— A g e m t de poliţie.
— Ce ş « t i i?
— N u ş ţ t i u nim ic !
A ltu l:
— C u m te cheam ă?
— Io n Jo n e sc u .
— P rofV esia?

881
 — S tu d en t.
— D in ce tră ie şti?
— A gent de poliţie.
— Ce ştii?
— N u ştiu nim ic !
Al treilea :
— Cum te cheam ă?
— M ihai M ihăilescu.
— P rofesia?
— S tu d e n t!
— D in ce tră ie şti?
— A gent de poliţie.
— Ce ştii?
— N u ştiu nim ic !
Zeci şi zeci de m arto ri, d ădeau aceleaşi răsp u n su ri:
s tu d e n ţi.. . ag en ţi de p o liţie .. .
— D a r de ce i-a ad u s ap ărarea, dacă n u ştiu nim ic?
— Ca să spună că n u ştiu nim ic.
L a u rm ă, fu ră ascu ltaţi m arto rii im p o rtan ţi ai apă*
ră rii: şefii politici ai p artid elo r de opoziţie.
în tre b a t cum consideră dizolvarea gărzii de fier
din p u n ct de vedere legal şi politic, m areşalul N eaţă,
şeful p artid u lu i poporului, răspunse:
— N -am p e ce să m ă bazez p e n tru a-m i exprim a o
părere definitivă asu p ra dizolvării. P o t să v ă spun că
am a v u t n u de m u lt o lungă convorbire cu A ureliu
Cziucziewicz. Mi-a propus o colaborare. L -am în tre b a t
ce u rm ăreşte el cu g arda lui. Mi-a răspuns că garda
lu i v re a în săn ăto şirea R om îniei. I-am a r ă ta t că-m i
pare b ine, p e n tru că asta v re au şi eu. D ar n u ne-am
înţeles pe chestia scaunelor.
— D ar p e generalul G răniceru îl credeţi capabil
de com plot?
— N u ! Se p o ate ca uneori, fiind în fu riat, să proce­
deze cu vio len ţă, d ar de u n com plot nu-1 cred c a p a b il!
A ureanu, şeful p a rtid u lu i u n iu n ii agrare, fu în tre b a t
ce crede despre g arda de fier.
— Ş tiu că garda n u m ă sim patizează ! răspunse el.
— D acă a ţi fi fo st dum neavoastră m in istru de
in tern e, în locul lu i M uică, ce-aţi fi fă cu t gărzii
de fier?

382
 — D acă aş fi fost m in istru de in tern e, aş fi încercat
m ai în tîi să fac cu ei u n cartel. D acă n u aş fi reu şit,
i-aş fi lă sa t lib eri să-şi ducă în voie cam pania electo­
rală, d ar v ă asigur că n -ar fi p ă tru n s în p arla m en t decît
7 —8 in şi d in tre ei.
Chemat ca m a rto r de trib u n a l, Iu lia n D acu Veni la
proces cu sabia dem ocraţiei corijate, scoasă din teaca
n aţio n al-ţărăn istă îm p o triva reacţiu n ii naţional-liber ale.
— Profesia, dom nule D acu?
— P ro p rie ta r I
— Socotiţi că dizolvarea gărzii de fier e ilegală şi
in o p o rtu n ă? îl în tre b ă apărarea.
— O socotesc ilegală şi in o p o rtu n ă. E ste ilegală,
p en tru că n u se sp rijin ă pe nici u n te x t din co n stitu ţie
— şi in o p o rtu n ă p e n tru că politiceşte n u a ju tă la nim ic.
A p ăru în sfîrşit şi Crai-Voievod, cu drapelul dem o­
craţiei co rijate larg desfăcut.
— P rofesiunea?
— P ro p rie ta r !
— Ce cred eţi despre g arda de fier?
— I n 1928, cînd am v en it p e n tru în tîia oară m in istru
de in tern e , m işcările stu d en ţeşti erau în toi. E ra de
d ato ria m ea să m en ţin ordinea. M i-am adus am inte
că am fost şi eu cîndva stu d e n t şi am lu a t co n tact cu
capii stu d en ţim ii, p rin şeful m eu de cabinet M ichiduţă,
care avea şi p ă r ţi b u n e şi p ă r ţi rele, şi le-am spus:
B ăieţi, eu n u v re au să scot a rm a ta îm p o triv a vo astră.
A rm ata e făcu tă să apere ţa ra de duşm ani, n u să îm puşte
pe cei m ai b u n i fii ai n o ştri. V ă dau, aşadar, to a tă liber­
ta te a . F ace ţi ce v re ţi, n um ai să fie linişte. A m s ta t de
vorbă apoi de m ai m ulte ori cu dom nul A ureliu Cziuczie­
wicz. L -am ru g a t să-m i lăm urească şi mie m isterul
care există în m işcarea sa şi i-am a r ă ta t că o d octrină
antisem ită n u se p o ate construi. E u n u sîn t antisem it.
E v reii n u v o r să m ă creadă. T otuşi, le-am dovedit-o.
î n 1930 i-am sfă tu it p e evreii n o ştri să stăru ie pe lîngă
evreii am ericani să ne dea cîteva m ilioane de dolari
şi le g arantez liniştea. Le-am fă cu t p ropunerea aceasta
num ai d in sim patie p e n tru ei. D ar ei n u m -au înţeles
şi n-au fă cu t nim ic. Mi-a p ă ru t ră u , d a r am răm as filo-
sem it. De aceea am s ta t de a tîte a ori de v o rb ă cu dom nul

383
A ureliu Cziucziewicz, ca să-l p o t controla şi să nu-1 laa
să facă pozne. Şi dom nul A ureliu Cziucziewicz mi-a
prom is că n u se •v a atinge de evrei. Am fost, deci,
foarte am ărît, în v a ra lui 1930, că s-a d a t foc B orşei.
Am crezut că dom nul A ureliu nu se ţin e de cuvînt şi
că a r fi prefăcu t B orşa în cenuşă p e n tru că a r fi tîrg
evreiesc. D ar cînd am auzit chiar din gura dom nului
A ureliu: « D om nule m in istru , v ă d au cuvîntul m eu de
onoare că n-am d a t foc B orşei p e n tru că a r fi tîrg
evreiesc, ci p en tru că e tîrg c o m u n is t!» m i-am d a t
seam a că dom nul A ureliu este u n b u n rom în şi u n om
de cu v în t şi m -am b u cu rat m ult. Ca şi m ine, dom nul
A ureliu n-are nim ic cu evreii, ci num ai cu com uniştii !
De asta-1 iubesc. Se afirm ă că i-aş fi d a t ban i. F ireşte
că i-am d at. De ce să nu-i d a u ? N u este şi el rom în
ca şi noi? D ar de ce i-am d a t? P e n tru căm inul stu d en ­
ţesc de la Iaşi. Şi i-am m ai d a t ! De ce să nu-i d au , cînd
el v rea binele ţă rii şi-şi pune v ia ţa în joc să scape ţa ra
de com unişti? Se zice, apoi, că eu aş fi re d a c ta t m ani­
festul gărzii de fier. N u-i a d e v ă r a t! D om nul A ureliu
m i-a adus m anifestul doar să-l v ăd şi la nevoie să-l
corijez ! L-am c itit şi am ad ă u g at num ai vreo trei-
p a tru cuvinte ! A sta n u se cheam ă că aş fi au to ru l
m anifestului ci, în cazul cel m ai b u n , u n colabo­
ra to r ! E u , dom nilor, trebuie să ş tiţi, iubesc tin eretu l
şi-l a ju t cum p o t, aşa că sîn t m în d ru să afirm că m ă
consider p ărin tele sp iritu al al gărzii de fier, ba, ceva
m ai m u lt, naş al gărzii de fier. Cît despre m oartea
lui M uică, o reg ret profund şi-m i p are bine că to ţi
conducătorii m işcării gardiste o reg retă la fel de
p ro fu n d !
Term ină, se înclină în fa ţa cu rţii şi se în d rep tă
spre ieşire. în tre a g a sală şi to ţi m em brii c u rţii se rid i­
cară şi răm aseră în picioare, în sem n de respect, pînă
ce fostul p rim m in istru n aţio n al-ţărăn ist trecu pragul
şi dispăru.
*

P rin fereastra deschisă, voievodul M ihai auzea ciri­

p itu l v răb iilo r care se scăldau cu v o lu p tate în razele

384
soarelui de aprilie, d ar nici n u se gîndea să coboare
în parc unde-1 aştep ta u , cu m ingea, colegii de clasă.
A vea ceva m ai b u n de fă c u t: să citească ziarele. P rin tre
altele, voievodul M ihai m oştenise pasiunea lu i Carol I I ,
voievodul cu ltu rii, p e n tru rom ane poliţiste. Cu a tît
m ai m u lt se b u cu ra p rin ţu l dacă rom anele acestea
poliţiste se sp rijineau p e re alită ţi. Or, aproape zilnic,
pe pagini întreg i, cu fotografii de cadavre şi de asa­
sini, presa publica rep o rtaje asupra crim elor şi ja fu ­
rilor de p e în treg cuprinsul ţă rii. D ar reportajele de
azi erau p e n tru voievodul M ihai m ai senzaţionale ca
oricînd, p e n tru că cei doi eroi ai crim ei erau şi de o
v îrstă ap ro p ia tă de a lui şi elevi ai liceului L azăr, căruia-i
ap arţin ea clasa lu i p rin ciară. V oievodul citea, d a r era
a tît de su rescitat, în cît nu-şi găsea locul nici p e scaun,
nici pe d iv an , nici pe p ervazul ferestrei. T răia, palpi-
tîn d din to a tă fă p tu ra lu i de adolescent curios şi dornic
să facă to t ce-i dictează im pulsiunile lu i năvalnice şi
necontrolate, fiecare am ăn u n t al asasinatului. Ucigaşii
erau doi b ăieţi de fam ilie. T a tă l u n u ia era consilier
de cu rte, ia r al celuilalt era avocat. A veau ce m înca —
aşa că n u p e n tru m încare au ucis, ci p e n tru av en tu ră.
Şi au p lecat în cău tare de senzaţii, în arm a ţi cu de to a te :
cu cîte u n revolver, cu o d altă, cu o lam pă electrică
de b u zu n ar, cu m ăşti. A u p în d it victim a, din strad ă.
A u a ş te p ta t p în ă au v ă z u t că se stinge lum ina din dor­
m itor şi au m ai lă sa t să trea că o ju m ă ta te de oră, p e n tru
ca om ul să p o ată adorm i. A u să rit apoi gardul, au
dem o n tat o fereastră, au p ătru n s în birou, în sufra­
gerie, în hol — d ar n -au găsit n im ic: doar două-trei
creioane şi u n stilou.
— A h ! facu M ihai, izbind cu pum n u l în gazetă.
G hinioniştii !
R ăm înea dorm itorul. U nul s-a stre c u ra t în ă u n tru ,
iar celălalt a răm as să stea de p ază la uşă. V ictim a,
u n om zdrav ăn , s-a tre z it tocm ai atu n ci — şi s-a n ăp u s­
t i t asupra lor. D ar b ăieţii au tra s în el şi a u fugit.
D in zăpăceală, u n u l şi-a p ierd u t în hol p ălăria şi oche­
larii. P ălăria a fo st găsită de poliţie şi expusă p e Calea
V ictoriei, în v itrin a unei lib rării, p e n tru ca doar-doar
s-o găsi cineva să identifice pe cel care o pu rtase.

25 - c. 1223 386
 Ucigaşii s-au d esp ă rţit, s-au dus fiecare acasă la el,
să se culce, au do rm it lin iştiţi şi a doua zi au v en it la
şcoală, unde au asistat la cursuri, a te n ţi şi cum inţi.
E ra u form idabili ! For-m i-da-bili ! . . . D ar n u num ai ei,
ci şi to ţi colegii de c la s ă .. . A m ănuntul îi dădea p rin ­
ţu lu i fiori de entuziasm : d in prim a zi, ceilalţi elevi
spuneau u n u ia d in a s a s in i:« pălărie». . . .E ra cel care-şi
pierduse p ă lă ria . . . T o ţi, p rin urm are, ştiau că el este
asasinul, d ar nici u n u l din ei n-a v ru t să-l denunţe.
Se m u lţu m eau să glum ească. G lum eau prieteneşte
p en tru că-1 ad m irau to ţi.
— Ă ştia sîn t o a m e n i! îşi zise M ihai. A devăraţi
o a m e n i!
Aşeză cu grijă tean cu l de gazete, se u ită pe fereastră
şi se h o tărî să coboare în p arc. P e sală, se în tîln i cu
generalul S piru M aram ă, prefectul capitalei, care părea
foarte g răb it. Cînd îl v ăzu p e M ihai, se opri:
— A lteţă, dacă n u ştiţi, am onoarea să v ă raportez
eu. Procesul s-a te rm in a t. A u fost condam naţi num ai
cei tre i asasini ai lui M uică. Cziucziewicz şi to ţi ceilalţi
au fost a c h ita ţi.
De bucurie, M ihai n u se m ai p u tu stăp în i:
— U ra ! T răiască ta ta !
S piru M aram ă lu ă poziţia de d re p ţi şi răcni, ca la
p arad ă:
— T răiască regele ! U ra !
A poi, către p rin ţ:
— Mă ie rta ţi, a lte ţă , d ar treb u ie să plec la Sinaia,
în d ată. P o ru n că de la m aiestatea sa regele. . . De azi
în ain te, p o liţia oraşului Sinaia trece ia r sub ordinele
m ele.
 XV

— B agradian la B e rlin ! Ce cau tă B a g ra d ia n la

B erlin? B ag rad ian e secretarul general a l p artid u lu i
n a ţio n a l-ţă ră n is t! Ce ca u tă u n re p re z e n ta n t al dem o­
craţiei n aţio n al-ţărăn iste la hitleriştii de la B erlin?
E ra de necrezut ! U rla Capşa, u rlau p a rtid e le poli­
tice, u rla presa dem ocratică ! B agradian la B erlin ! . . .
B agradian ţin e la B erlin o conferinţă d esp re R om înia,
sub auspiciile u n iv ersităţii din B erlin, c a re a d a t foc
anul tre c u t tu tu ro r cărţilor cu c o n ţin u t d e m o c ra tic !
B agradian vorbeşte despre criza în produsele agricole
şi despre necesitatea de a se încheia ac o rd u ri economice
în tre statele agrare şi cele industriale, fă ră să-l supere
că sîn t de fa ţă m em bri ai guvernului n a z is t, profesori
nazişti, econom işti nazişti, oam eni politici n a z iş ti, stu d en ţi

£5* 387
 n azişti — n u m ai public nazist. B agradian a accep tat ca
la dineul organizat în cinstea lui de către legaţia rom înă
din B erlin, să vină însuşi Goering, prim ul m in istru al
P rusiei şi K rossyk-Buelow , m in istru l de finanţe al
G erm aniei, şi Schacht, preşedintele B ăncii R e ic h u lu i.. .
B ag rad ian a ac cep tat ca von N eu rath , m in istru l de
extern e al G erm aniei, să-i ofere u n d in e u .. . B agradian
a accep tat ca S ch ach t să-i ofere şi el u n d in e u .. . B a g ra ­
dian a ac cep tat to a te Onorurile acestea. . . Ce a c ă u ta t
B ag rad ian la B erlin? Ce a u rm ă rit B agradian cu vizita
lui la B erlin ?
î n tim p ce-şi desfăcea bagajele, B agradian asculta
pe J u g ă n a ru care-i povestea cît de surprinsă a fost
lum ea pe aici de călătoria lu i la B erlin — şi era în g ri­
jo ra t. Ş tia că to ţi duşm anii lui, indiferent din ce ta b e re
a r fi — de d re a p ta ori de stînga — vor sări pe el să-l
sfîşie în b u că ţi, p e n tru că l-au prins cu m îţa în sac.
S-a dem ascat ! J u ră pe dem ocraţie, atac ă p artid ele de
d re a p ta , d ar cînd îi ajunge cu ţitu l la os, face şi el ce
fac to ţi ceilalţi: aleargă la B erlin să-i pupe picioarele
lui H itler.
Lui B ag rad ian îi venea să plîngă de necaz. Cine
pune la îndoială sentim entele lui este u n ad ev ărat
crim inal. U n cîine ! U n m o n s tr u ! Ca şi cum el s-ar fi
dus la B erlin cu d rag ă inim ă şi din proprie in iţia tiv ă !
Ce oam eni, ce oam eni ! Să condam ne, aşa, fă ră să se
în treb e de ce şi în ce m ăsură e v in o v a t! A p lecat la
B erlin. £ u n f a p t ! D a r num ai el ştie cît de greu s-a
h o tă rît să în trep rin d ă această călătorie. D acă a r fi
fost d u p ă el, nici în ru p tu l capului n -ar fi făcut-o. D ar
i-a im pus-o p artid u l. Im perativele politice deveniseră în
u ltim a vrem e a tît de p resan te, în cît a tre b u it să se
încline în fa ţa v oinţei p artid u lu i. A ltă soluţie n u exista.
L a în cep u t, şi D acu, şi Ju g ă n a ru , şi B ra tu , şi el, au
sp erat că d u p ă o lună-două, regele v a acorda lui Trişcă
colanul ordinului F erd in an d I — şi-l v a d a pe uşă
afară. D ar speranţele lor au fost c ru n t înşelate.
T rişcă se ţin e a bine în şa. D acu, B agradian, J u g ă ­
n a ru şi B ra tu s-au sp eriat şi au început să 6trige că
asta-i d ic ta tu ră şi că nici poporul rom în, nici ei n u vor
d ictatu ră .

388
 _Poporul rom în n u v rea, n u cere, n-are nevoie de
d ic ta tu ră ! zicea B ra tu , b ă tîn d cu pum nul în trib u n ă.
La noi n u se p o ate spune că dem ocraţia a d a t falim ent,
p en tru că noi nici n-am a v u t p înă acum dem ocraţie
adev ărată. Abia acum se ivesc zorile ei. Şi ca s-o îm pie­
dice să răsară, se încearcă de către u n ii in stau rarea
un u i regim de d ictatu ră . Să încerce, d a r se v o r izbi
de p iepturile n oastre, ca de nişte stînci de granit.
Ca să m oaie inim a lui Carol, zicea şi Ju g ă n a ru :
— L a noi d ic ta tu ra n u poate prinde, cînd avem u n
rege tîn ă r şi m uncitor. D ic ta tu ra lui A ureanu, sau a
lui T ra ia n S ăpunaru, este bu n ă num ai p en tru bucătă-
resele de la p alat.
D ar şi a sta a fo st degeaba. T rişcă m ergea în ain te
— şi regele nici n u se m işca. S-au sfă tu it D acu, Ju g ă ­
n aru , B ra tu şi B ag rad ian ce să facă şi au căzut de acord
că treb u ie să încerce d in nou o apropiere de liberali.
E ra to cm ai bine, p e n tru că şi la liberali creşteau nem ul­
ţum irile. D inu V iziru, noul şef naţional-liberal, era
su p ărat pe T rişcă, şeful guvernului, p en tru că a r tră d a
linia Vizirilor şi s-ar ţin e to t m ai m u lt de poruncile
regelui. S-au în tîln it J u g ă n a ru cu D inu, au stab ilit,
în m od ferm , pe cu v în t de onoare, că de aci în ain te
v or reveni la tra d itia istorică de sub vodă Carol I : eu
p a tru a n i . . . t u p a tru a n i . . . eu p a tru a n i . . . t u p a tru
ani şi aşa m ai d e p a rte . . . Apoi, ca încheiere, n aţional-
ţă ră n iştii au d eclarat public că v o r sprijini pe naţional-
liberali să guverneze în linişte.
— E ste, din p a rte a n o astră, u n gest de o m are fru ­
m useţe m orală ! spuneau chiar n aţio n al-ţărăn iştii.
Socoteala a fo st b u n ă. D ar tre a b a a ieşit prost.
Credea şi B ag rad ian , ca şi ceilalţi am ici din conducere,
că T rişcă n u m ai are m u lt de tr ă i t — aşa că de ce n u
şi-ar asigura de pe acum a, p rin acest gest de o m are
frum useţe m orală, recu n o ştin ţa liberalilor care azi-m îine
vor fi iar în opoziţie? P în ă la u n an u m it p u n ct, o p ti­
m ism ul n aţio n al-ţărăn iştilo r a fost în te m e ia t; într-o
zi, m u lt a ş te p ta ta criză de guvern s-a produs. M are
a fost bucuria lui D acu, a lui Ju g ă n a ru , a lui B ra tu ,
a lui B ag rad ian . T rişcă zv îrlit pe culoar, ca M iţa,
M argareta ori M argot — şi n aţio n al-ţărăn iştii, p o ftiţi

389
la p a l a t ! Cinci ore, însă, le-a fost de ajuns să se trezească:
n u la o schim bare de guvern s-a gîndit regele, ci la o
sim plă rem aniere. C ît despre Trişcă, în loc să iasă m ai
m ic din afacerea aceasta, a ieşit încă şi m ai m are. Pe
lîngă fu n cţia de p rim m inistru, Trişcă prim ea şi p o rto ­
foliul războiului.
T rişcă la război? E ra grav. M irosea a stab ilita te !
M inisterul războiului însem na înzestrarea arm atei, în ­
sem na sufletul regelui, cugetul regelui, v ia ţa re g e lu i.. .
în z e stra re a arm atei ! Chestie gingaşă înzestrarea arm atei,
cînd şi u n copil ştie că a rm a ta e baza ! . . . Şi Trişcă
era categoric:
— T o tu l p en tru a rm a tă, nim ic ce n -a r fi p en tru
a rm a tă !
S itu a ţia devenea d esperată. N um ai u n ac t curajos
m ai p u te a salv a p a rtid u l n aţio n al-ţărăn ist din ghearele
m izeriei opoziţioniste, a declarat Ju g ăn a ru în tr-o discuţie
in tim ă cu D acu şi B agradian. Aici treb u ie lo v it departe.
N u în rege. Ax fi p rea p u ţin . Ci d irect în francezi şi
englezi. A ctul v a fi cu a tît m ai eficace cu cît vine de
la n aţio n al-ţărăn işti, singurii stegari ai dem ocraţiei
rom îne — singurii a p ă răto ri credincioşi ai alianţei cu
F ra n ţa şi A nglia. U n factor responsabil al p artid u lu i
n aţio n al-ţărăn ist treb u ie să se ducă la B erlin, să stea
de vo rb ă cu h itleriştii. A sta-i v a speria pe englezi şi
francezi, care v or înţelege că dacă-1 m ai lasă pe Carol
să-şi facă de cap şi să ţin ă la p u tere pe liberali, to tu l
e p ierd u t aici p en tru dem ocraţie. Cel m ai in d icat să-i
reprezinte pe n aţio n al-ţărăn işti la B erlin era B agradian,
secretarul general al p artid u lu i. Om cu carte, ex p ert
în problem ele economice, b u n cunoscător al lim bii
germ ane, d estul de abil în a spune m ulte fă ră să spună
nim ic, B ag rad ian îşi v a îm plini cu cinste sarcina de a
sta de vorbă cu h itleriştii, spre a-i pune pe gînduri pe
francezi şi englezi.
B ag rad ian s-a supus, a plecat, şi-a îm plinit m isiu­
nea . . . şi acum a treb u ie să dea socoteală n u p a rti­
dului, ci lum ii întregi.
— Ce ne facem , Ju g ă n a ru le ? îl în treb ă el, necăjit,
pe Ju g ăn a ru .
J u g ă n a ru i se u ită ţin tă în ochi:

390
 _F ă n um ai ce-ţi dictează conştiinţa.
B ag rad ian avu, în m ai p u ţin de u n sfert de oră,
ocazia să facă n u m ai ceea ce-i dictează conştiinţa,
cînd i se a n u n ţă am icul N ectarie.
_Ce faci, n en e? îl interogă N ectarie m ai m u lt cu
rînjetu l, decît cu vorbele. Ai sosit de la B erlin?
— A m s o s it!
— D ar ce ai c ă u ta t acolo?
Aceeaşi în tre b a re : ce a c ă u ta t acolo ! Scos din fire,
B ag rad ian îi răspunse repezit:
— N u ştiu ce găsiţi voi grav în v izita m ea la B erlin.
Am v o rb it despre industrializare şi reagrarizare. N -am
făcu t nici o declaraţie politică. N -am c ă u ta t nici u n
contact politic.
— D ar cu G oering ai s ta t de v o rb ă ? D a r cu S ch ach t?
D ar cu Krossyk-Buelow ?
— A sta am făcut-o p e n tru inform aţia m ea personală.
— Şi banchetele alea?
— Au num ai semnificaţia curtoaziei internaţionale.
— Ce v o rb eşti? Y asăzică, oricine vine din R om î­
nia în ţa r a în care n u ai voie să mănânci decît u n singur
fel de m încare, i se d au banchete. A şa, de pom ană !
— De pom ană ! zise, convins, B agradian.
— C hiar dacă a r fi com unist?
— N u!
— C hiar dacă a r fi catolic?
— N u!
— C hiar dacă a r fi evreu?
— N u!
— C hiar dacă a r fi îm p o triv a revizuirii tra ta te lo r?
— N u!
— C hiar dacă a r fi p en tru im p a c t cu U niunea
Sovietică ?
— N u!
— C hiar dacă a r fi îm potriva ororilor care se com it
în lagărele n aziste?
— N u!
— Carevasăzică, n u ! A tunci de ce te m ai lauzi că
te-au h ră n it de p om ană, cînd nici m ăcar u n p a h a r de
apă n u ţi-a u d a t de pom ană ! P e tin e, naziştii te-au
p r i m i t.. . şi te-a u p rim it cu atîte a o n o ru ri.. . p en tru că

391
n u eşti com unist, n u eşti catolic, n u eşti evreu, n u eşti
îm p o triv a revizuirii tra ta te lo r şi n u eşti îm potriva
ororilor ! Aşa m usafir m ai zic şi eu ! . . . M erită banchetele
şi discursurile alea !
— D a r n u înţelegi că am v en it în G erm ania num ai
p e n tru in form aţia m ea personală ?
— în ţeleg , în ţe le g ! D ar s-au m ai dus şi alţii în
G erm ania n azistă p en tru inform aţia lor personală şi
astăzi, dacă n -au fost ucişi pe loc, le putrezesc oasele
în lagăre sau puşcării. P e cînd pe tin e te-a u p rim it
cu b an chete şi ţi-a u strîns m îna to a te căpeteniile încîrli-
gaţilor de la B erlin. D e ce? P ro b ab il p en tru că veneai
în num ele dem ocraţiei n aţio n al-ţărăn iste !
— P o ţi să-ţi b a ţi joc de noi, d a r să ştii că noi răm înem
dem ocraţi, aşa cum am fost de la început. I a r în politica
ex tern ă, p a rtid u l n o stru răm îne, invariabil, în lagărul
a n tire v iz io n is t!
N ectarie îşi strecură, din ochii lui m ici, o privire
care se înfipse ca u n ac înroşit în inim a lui B ag rad ian :
— F o arte frum os că mi-o spui m ie, amice B agradian.
V orba e: lui G oering i-ai spus-o?

Ga m i n i s t r u de ex terne T itulescu era foarte o cu p at:

de d im ineaţă pînă n o ap tea tîrziu treb u ia să demisioneze,
ori să am eninţe cu dem isia. Ce făcea în politica externă,
desfăcea guvernul p rin politica lui in tern ă.
Zilnic m in istru l F ra n ţe i venea să-i p u n ă în treb ări
— şi el, de necaz că n u le p oate d a nici u n răspuns
plauzibil, chem a pe Trişcă la telefon şi ţip a :
— Am d e m is io n a t!
Ori se ducea la rege.
— Sire, voi fi silit să demisionez.
L ucrurile se re p etau zilnic — şi uneori de două
sau chiar de tre i ori pe zi. Ziarele îşi făcuseră o rubrică
perm an en tă din dem isia lui T itulescu: T itulescu v a
d em isio n a! T itulescu a d e m isio n a t! Titulescu revine
asup ra dem isiei, cu condiţia c a . . .
C ondam narea n u m ai a celor tre i au to ri m ateriali
ai asasinării lui M uică şi ach itarea tu tu ro r conducă-

392
lorilor gărzii de fier a fost p en tru T itulescu u n m om ent
greu. M inistrul F ra n ţe i n u şi-a ales term en ii spre a-i
a ră ta în g rijo rarea.
_E xcelenţă, n-avem obiceiul să ne am estecăm în
treburile in tern e ale u n o r ţă r i străin e — şi cu a tît m ai
p u ţin în treb u rile in tern e ale u n u i a lia t ca R om înia.
D ar garda de fier este o organizaţie revizionistă, în
prim ul rîn d antifranceză, în tre ţin u tă de H itler, aşa că
fiecare crim ă săv îrşită de legionari şi nepedepsită de
dum neavoastră este o în curajare directă d a tă lui H itler,
ceea ce este to t u n a cu o desconsiderare a intereselor
F ran ţei. D ar m ai e încă ceva: F ra n ţa încheie tra ta tu l
de am iciţie cu U niunea Sovietică. R om înia v a treb u i
6ă încheie şi ea u n asem enea t r a t a t cu U niunea Sovietică.
Oare guvernul d u m n eavoastră, excelenţă, crede că se
poate crea p rin crim ele şi procesele acestea o atm osferă
prielnică un u i acord cu sovieticii?
T itulescu a tă c u t şi n um ai după ce m inistrul F ran ţei
l-a p ărăsit, şi-a d a t drum ul nădufului:
— Demisionez ! Am d e m isio n a t! N u m ai v re au să
ştiu de nim ic ! Mă faceţi de rîs ! Am ajuns o păpuşă
in m îinile v o a s tr e !__ P le c ! D e d a ta aceasta este
irev o c a b il!
N -a fo st irevocabil. T im p de zece m inute regele i-a
ţin u t m îinile în tre ale lui şi a pus în privirea ochilor
lui alb aştri a tîta elocinţă, încît T itulescu s-a lă s a t iar
convins şi s-a în ap o iat ia r la m inisterul de externe,
unde p este cîteva zile veni ia r m in istru l F ra n ţe i să-i
p u n ă în tre b ă ri:
— E xcelenţă, ce a c ă u ta t B agradian la B erlin?
T itulescu se supără. F ra n ţa , m ă rog, e F ra n ţa . Noi
şi F r a n ţ a . . . F ra n ţa şi n o i__ chestia-i lim pede ! T otuşi,
orişicît. . . să ceri socoteală guvernului p e n tru ceea ce
face opoziţia, e cam e x a g e ra t. . .
— O poziţia, zise el, este liberă să facă ce vrea. Noi
n u p u tem opri pe B ag radian să se ducă la B erlin, dacă
aşa a crezut el că-i m ai bine p e n tru interesele p artid u lu i
n a ţio n a l-ţă ră n is t!
— S înt perfect de acord cu dum neavoastră, exce­
len ţă ! îi răspunse m in istrul F ran ţei. A supra lui B ag ra­
dian n u p u te ţi avea nici o a u to ritate legală să-i in te r­

393
ziceţi voiajul. D ar asu p ra m inistrului rom în de la B erlin
av eţi a u to ritate, sau n u ? A veţi ! A tunci cum se face
că n u i-aţi interzis l u i . . . cel p u ţin l u i . . . să-i organizeze
lui B ag rad ian u n b an c h et? Cine a d a t voie acestui
rep rezen tan t al d u m neavoastră la B erlin să organizeze,
în genere, u n b an ch et, în cinstea unuia din cei m ai
crînceni opoziţionişti ai regim ului n aţio n a l-lib e ra l.. . şi
apoi, cine i-a d a t voie să chem e la acest banchet pe to ţi
şefii regim ului n azist de la B erlin? A lu cra t m inistrul
dum n eavoastră din proprie in iţia tiv ă ? î n acest caz,
de ce n u l-a ţi d e stitu it im ed iat? Şi dacă n u a făcut-o
din proprie in iţiativ ă, d in in iţia tiv a cui a lu c ra t şi din
ordin u l cui?
T itulescu nici n u îndrăznea să se uite în ochii m inis­
tru lu i F ran ţei. Se ştia n evinovat, d a r cu a tît m ai m are
îi era um ilin ţa. în a in te de to a te , îi era ruşine că m inis­
tru l rom în de la B erlin şi-a perm is să organizeze
b an ch etu l fă ră să-i fi ceru t lui, în prealabil, avizul,
î i era ruşine în al doilea rîn d că, în genere, u n astfel
de b an ch et a p u tu t avea loc. Şi, în sfîrşit, îi era ruşine
că m in istru l F ra n ţe i deţinea anum ite inform aţii pe
care el n u le avea. D in to t ce i-a spus, se vedea că
m in istru l F ra n ţe i n u face cu el num ai speculaţii şi n u
insinua afirm aţii pe bază de sim ple deducţii. $ tia ceva
ce n u ştia e l ! Ce?
M inistrul F ra n ţe i citi pe obrazul lui T itulescu ce
se petrece în sufletul său şi, p e n tru că erau b u n i prieteni,
îl a ju tă să iasă d in în cu rcătu ră.
— A m unele d ate care-m i d au d re p tu l să cred că
regele nu-i stră in de afacerea asta. Ideea de a trim ite
pe B ag rad ian la B erlin, i-a fost sugerată lu i Ju g ă n a ru
de rege. Regele i-ar fi spus că nu-i poate aduce pe
n aţio n al-ţărăn işti la p u tere, dacă ei vor continua să
aibă o atitu d in e inam icală fa ţă de H itler. Regele v rea
să fie bine cu t o ţ i . . . deci şi cu cei de la B erlin. Cît p ri­
veşte b an ch etu l de la am basada rom înă, el a fost m o n ta t
to t d in ordinul regelui.
— Cred to t ce spuneţi, dom nule m inistru ! răspunse
Titulescu. Cu o singură rectificare, d a r o rectificare
categorică: sîn t convins că regele i-a îm pins pe ţă ră n işti
spre B erlin, n u p e n tru a-i chem a la p u tere , ci p e n tru

394
a-i com prom ite definitiv. D upă vizita la B erlin, n u vor
m ai îndrăzni să pom enească de dem ocraţie.
— P e n tru noi, francezii, e ţo t u n a dacă regele vrea
6ă dea n atio n al-ţărăn iştilor sarcina de a face u n guvern,
sau dacă v rea să-i com prom ită. Pe noi ne îngrijorează
faptu l că şi în tr-u n caz şi în celălalt, se află B erlinul
la mijloc — şi că, du p ă a tîte a p artid e de-ale dum nea­
voastră, acum a a ajuns să se orienteze şi u n p a rtid
a tît de p u tern ic ca n aţio n al-ţărăn iştii, spre acelaşi
Berlin.
— E ste ad e v ăra t ! îi răspunse T itulescu. D a r şi
F ra n ţa e de v in ă. î n tim p ce H itler ne asurzeşte cu
propaganda lui, pro p ag anda franceză nici n u există.
E ste necesar ca guvernul dum neavoastră să lucreze
m ai m u lt în direcţia aceasta. D e pildă, ce a r fi dacă
dom nul B arth o u a r veni la noi în vizită oficială? A r fi
u n bu n p re te x t să facem ag itaţie în ju ru l prieteniei
n oastre cu F ra n ţa .
— E ste o idee excelentă ! A sta v -a r a ju ta să creaţi
şi o stare de sp irit m ai favorabilă p en tru reluarea rela­
ţiilo r diplom atice cu U niunea Sovietică. în tre b a re a
e: regele v a fi de aco rd ? Ce v ă faceţi dacă regele se
opune?
— D em isio n ez! îi replică spontan T itulescu.

S ubit, sp iritu l filofrancez reînvie zgom otos, cel

p u ţin în cap itală. P reg ătirile p en tru v izita lui B a r­
thou, m in istru l de ex tern e al F ra n ţe i, ocupau prim ul
plan în preocupările guvernului. B roşuri, conferinţe,
articole de gazetă, v orbeau despre istorica, nezd ru n ­
cinata, n ed ezm in ţita p rietenie d in tre F ra n ţa şi R om î­
nia ! P lacarde uriaşe chem au m ilioanele de cetăţeni
ai ţă rii să-l iubească pe B arth o u , p en tru că p rin
el vor iubi F r a n ţa : « P reg ă tiţi-v ă să-l p rim iţi pe
B arth o u aşa cum se cuvine să fie p rim it u n trim is al
F ran ţei !»
Regele era în delir. Zeci de corespondenţi ai presei
pariziene, trim işi în avangardă de către propaganda
franceză, se îngrăm ădeau la uşa regelui, să-l v ad ă şi

395
să-l audă în m arile lui scene de pasiune p e n tru F ra n ţa
e te r n ă :
— Am p e n tru F ra n ţa o afecţiune adîncă. P o ate fi
d ovadă m ai convingătoare decît fa p tu l că am p etrecu t
în ţa r a dum neavoastră aproape p a tru ani de exil? Sosi­
re a dom nului B arth o u la B ucureşti este p e n tru m ine
u n prilej fericit de a afirm a încă o d a tă dragostea m ea
n e ţă rm u rită p e n tru F ra n ţa şi P aris. Francezii trebuie
să ştie că sîn t p e n tru to td e a u n a legat de ţa r a lor. P oli­
tica ex tern ă a României este în ain te de to a te regală.
Regele asigură co n tin u itatea ei, deasupra schim bărilor
de m in iştri şi această co n tin u ita te se in sp iră din to t
ce un eşte F ra n ţa şi România, adică din cel m ai cu rat
sp irit dem ocrat. D ictatu ră, eu ? R egim ul p arlam en tar
a in tr a t în sîngele românilor. Orice aş face, n-aş izb u ti
să li-1 sm ulg. E l treb u ie m e n ţin u t. E u sîn t num ai
îm po triv a flecărelii sterp e care dem oralizează n a ţiu ­
n ea şi îm piedică actele diriguitorilor ei. Ca să p u n
ca p ăt acestor certu ri, v reau u n guvern de concentrare.
T oate p artid ele treb u ie să form eze u n singur p a rtid !
D a r n u d ic ta tu r ă ! Cum aş p u te a fi acuzat că nutresc
in te n ţii de d ic ta tu ră , cînd las să funcţioneze în ţa ră
douăzeci şi p a tru de p a rtid e de to t felul: şi de
d re ap ta şi de stîn g a?

T itulescu deschise gazeta şi, de furie, o făcu m ototol

şi o trânti jos.
— Cui treb u ie a s ta tocm ai acum a? strig ă el, în
g ura m are, deşi era singur.
P rim a lui p ornire fu să ceară regelui o au d ien ţă şi
să-l an u n ţe că se consideră dem isionat. D ar gîndul că,
în m od au to m at, v a u rm a o nouă scenă sentim entală
din care v a ieşi to t el învins, îl paraliză. Să-i ceară
socoteală lu i T rişcă? A r fi in u til. T rişcă îi v a da argu­
m entele regelui, l i v a vo rb i de ju stiţie . J u s tiţia n u
p oate fi o p rită d in m ers. E j u s t ! T rişcă îi v a spune că
ţa ra îşi are legile ei, de care nu-i este ru şin e, p e n tru
că sîn t înscrise negru pe alb în coduri sancţionate de
p arlam ente lib er alese pe b aza u n ei co n stitu ţii dem o­

396
 cratice. Şi asta e j u s t ! T rişcă v a susţine că rejudecarea
procesului confirm ă o n estitatea ju s tiţie i noastre dem o­
cratice, care n u se consideră infailibilă şi care adm ite
că a r fi p u tu t să greşească. E ste ia r j u s t ! L a fel de ju s t
este apoi ca T rişcă să nu-i spună că guvernul lu i Carol
a an u lat se n tin ţa Consiliului de război şi a h o tă rît să
judece d in nou pe ceferiştii de la G riviţa, n u p e n tru că
a r avea oarecari îndoieli, ci num ai silit de protestele,
grevele şi dem onstraţiile m uncitorim ii din ţa ra întreagă.
T ot ce-i v a spune T rişcă în num ele regelui e ju st. D ar
de ce şi-au găsit ei ca tocm ai acum a, cînd m ai sînt
două-trei zile p în ă la sosirea în ţa ră a lu i B artb o u , să
se redeschidă procesul? D e ce tocm ai acum a? T itulescu,
care-şi cunoaşte p arte n erii, p arcă auzea cum îi sună
în ureche răsp u n su l lui Carol sau al lu i T rişcă: N u e
nici u n « tocm ai acum ». E ste num ai o întîm plare.
J u s tiţia n u se preocupă de politica ex tern ă şi nu-şi
ajustează term enele d u p ă v izita cu tăru i sau cu tăru i
personaj. J u s tiţia este liberă şi străin ă de orice directive
sau influenţe d in p a rte a oricui a r fi. D oar p e n tru aceea
îi zice ju stiţie . D ar, la u rm a urm elor, care este neajunsul ?
Ce ar p u tea să v ad ă B arth o u ? Că sînt ju d eca te n işte
bande de bolşevici? B arth o u oricum e pus în curent
încă de la P aris. P e B arth o u procesul nu-1 p o ate im pre­
siona în ră u . C unoaşte situ a ţia n o astră — şi cu a tît
m ai m u lt, rolul n o stru aici. N im eni n u ştie m ai bine
ca el că n um ai d a to rită atitu d in ii agresive a G erm aniei,
reluăm relaţiile cu U niunea Sovietică. Aşa că procesul
n u n um ai că n u este in o p o rtu n , d a r cade în tr-u n m om ent
cum nici n u se p o ate m ai p o triv it. î n consecinţă, B arth o u
v a p riv i cu ochi b u n i fastu l şi entuziasm ul cu care este
p rim it. D ar e b in e ca B arth o u , în afară de fast şi e n tu ­
ziasm, să v ad ă şi dificultăţile crîncene cu care avem
de lu p ta t, p e n tru ca F ra n ţa să ne înţeleagă şi să ne
aju te.
— E ju s t, fo arte j u s t ! se pom eni reflectînd, to t
în g u ra m are, T itulescu, care, în loc să dem isioneze,
ridică de jos gazeta strînsă ghem , o desfăcu, o netezi
cu grijă, se u ită lung la ea cîteva clipe, şi-şi zise
curajos:
— Ia să v ăd şi eu ce a fost cu greva aia !

397
 *

R înd pe rîn d , acu zaţii, aduşi în fa ţa tribunalului

m ilitar de la C raiova, a ră ta ră că « rebeliunea» — cum
era calificată, în actu l de acuzare, greva de la atelie­
rele G riv iţa — n-a izb u cnit de fa p t în februarie 1933,
ci cu m u lt m ai în ain te: în 1930 — şi că n-a fost p ro ­
vocată de « bolşevici», ci de concedierile în m asă, de
foam ea care a cuprins m ii şi m ii de fam ilii de ceferişti,
de condiţiile de m uncă, de abuzurile şefilor, de lipsa
de in teres a direcţiei p e n tru săn ă ta tea m uncitoriloţ.
N u există sală de m ese, n u există băi, n u există a te ­
liere acoperite, care să apere de geruri, de arşiţă, de
ploi pe m uncitorii de la secţia de re p a ra t vagoane.
S alariul — şi aşa d estu l de redus — este m încat aproape
în întregim e de am enzile arb itra re, de îm prum uturile
p en tru în zestrarea arm atei, de şperţurile m aiştrilor,
care şan tajează pe m u n citor cu concedierea, cu crono-
m etrarea, cu d en u n ţu l că-i bolşevic. D e m ulte ori, aceşti
m aiştri nici n u se ostenesc să ceară, ci-şi scot singuri
p arte a, d in plicul cu salariu al m uncitorului. L ucrătorul
care prim eşte 1500 lei pe lună, plăteşte 700 de lei chirie.
Cum să se m işte cu m ăru n ţişu l care-i răm îne după
ce i se fac to a te scăderile astea ? S înt luni cînd prim eşte
în m înă p atruzeci, cincizeci de lei. Ce să faci cu banii
aceştia? Cu ce să-ţi h ră n eşti n ev asta şi copiii?
— V echiul cîntec ! gîndi T itulescu. N u le ajunge !
Procesul trecu la cele p etrecu te în ziua de 16 feb ru a­
rie. Com isarul regal su sţinea că atacul, în care au fost
ră n iţi şi ucişi a tîţia m uncitori, a p o rn it de la grevişti.
— A vem dovada ! Ia tă o fotografie ! . . . Stîlpii care
susţin gardul bisericii sîn t g ău riţi de g lo an ţe. . . A sta n-o
p u te a u face decît m uncitorii care s-au b aric ad at în
atelierele de p este drum .
— Cunoaştem fotografia şi cunoaştem originea e i !
răspunse ap ărarea. Im ed iat ce greva a fost lich id ată şi
atelierele au fost evacuate de m uncitori, au ră să rit cu
o m o to cicletă. . . îi cunoaştem şi n u m ă ru l: num ărul
5 . . . u n m ilitar şi u n civil care au făcu t cu u n burghiu
nişte găuri în gardul bisericii. D upă o ju m ă ta te de oră
a m ai v en it u n civil care a fotografiat stîlpii găuriţi.

398
T oate astea ziua în am iaza m are. I-au v ăz u t la lucru
si p reo tu l şi paracliserul şi dascălul b is e ric ii.. . Che-
înati-i şi v o r depune m ă rtu rie . . . D ar şi fără m ărtu ria
lor, fotografia e b u n ă num ai aici, să im presioneze pe
cei care n u ştiu exact cum stau lucrurile. Oricine s-ar
deplasa la fa ţa locului, a r vedea că m uncitorii, chiar
dacă ar fi tra s, n -a r fi p u tu t să trim ită gloanţele din
curtea atelierelor pînă-n gardul bisericii, decît doar în
zig-zag şi n u în linie d reap tă, din cauza piedicilor care
se găsesc în drum .
Comisarul regal răcnea, în treru p e a cînd vroia cuvîntul
apărării, se potolea deo dată, devenea sentim ental, făcea
glume, se în fu ria d in nou, u rla, în ju ra, am eninţa. Ca
estet ce era, lu i T itulescu, personal, com isarul regal
nu-i in sp ira decît scîrbă. D ar T itulescu m ai era şi om
de s ta t şi tre b u ia să-şi sp u n ă: N -ajunge să-ntinzi m îna,
ca să apuci ju s tiţia . E a treb u ie c ă u ta tă m u lt — şi uneori
pe căi lăturalnice. Să n u u it, p rin u rm are, că acest
prim itiv în uniform ă m ilitară, care calcă în picioare
regulile de omenie şi b ună-cuviinţă, şi o d a tă cu ele,
to a te codurile şi principiile juridice, n u este u n com isar
regal, ci u n ju stiţia r.
Şi u rm ări, cu n em ărginita lu i scîrbă de estet şi cu
nem ărginita lui in d u lg en ţă de om politic, scînteile de
spirit cazon, ca şi exploziile de violenţă ale com isarului
regal, care p ărea că dispune şi de acuzaţi şi de ju d ecăto ri,
ca de o p ro p rie ta te p articu lară.
U n m arto r declară că n u p o ate tră i din salariul lui
de 1.500 de lei p e lună.
— De ce n u te duci în a ltă p a rte , unde ai p u tea să cîştigi
m ai m u lt ? îl în treb ă com isarul regal. B unăoară la B eliotis.
— P ăi m ă prim eşte, dom nule com isar? P e urm ă
m ă m ai gîndesc şi la pensie.
— V a să zică stai aici de nevoie?
■— Sigur, dom nule com isar !
— E i bine, zice com isarul regal, află că şi eu to t de
nevoie sîn t com isar regal. D acă aş fi ren tier, n-aş m ai
sta aici.
Com isarul regal n u îngăduie m artorilor să-şi facă
depoziţiile pînă la cap ăt şi n u lasă apărarea să ridice
incidente şi să com enteze m ărturiile.

399
 — E ste ile g a l! p ro testează apărarea. A rticolul 344
din procedura p enală ne recunoaşte acest d rep t. Ger
să se consemneze în procesul verbal de şed in ţă cele
ce se în tîm p lă în in s ta n ţă .
— Să n u se consemneze nim ic ! porunceşte com isarul
regal.
Com isarul regal d ă in d icaţii m em brilor consiliului
ce soluţii să dea incidentelor. Com isarul regal dictează
m em brilor consiliului să n u prim ească nici o cerere
din p a rte a acuzaţilor sau a ap ă răto rilo r lor. Com isarul
regal n u d ă voie avocaţilor ap ă rării să stea de vorbă
cu acuzaţii decît în p re zen ţa lui. Com isarul regal dă
ordin ca soţiile acuzaţilor să n u fie lăsate să in tre în
sala de şedinţe.
— N u p o t lăsa, zice el, ca în sala de şed in ţă să in tre
orice zarzavagiu. In telectu alii au p rio ritate.
— In telectu alii dum neavoastră sînt ag en ţi de sigu­
ra n ţă ! i se răsp u n d e d in p a rte a m uncitorilor. î n sala
asta goală n u-i nici u n public, în afară de aceşti in te ­
lectuali.
A pare, în sfîrşit, u n m a rto r im p o rtan t al acuzării:
generalul S piru M aram ă, prefectul capitalei.
— D in m ulţim e s-a tra s asupra m ea. M aşina m ea
a fost lo v ită de p a tru gloanţe. D im ineaţa la şase, cînd
am făcu t som aţiunile de evacuare, s-a tra s din atelier.
A m m arto r pe gazetarul N elu P edicuristul de la Vorba
rum înului. S-a d a t o rd in grănicerilor să trag ă. S-au
tra s 40.000 de gloanţe. T oate în a e r !
— A tu n ci cine a ucis pe m uncitori? în trea b ă a p ă ­
ra rea .
— P ro bab il că to t de-ai d u m n e a v o a s tră ! răspunde
S p iru M aram ă.
Al doilea m a rto r im p o rta n t este p rim u l com isar
regal, colonelul Săulescu:
— L a ora 6,25 d im in eaţa am som at la p o a rta n r. 1
pe m u n cito ri să părăsească atelierele. Le-am acordat
cinci m in u te .. .
— De ce le-ai aco rd at num ai cinci m in u te, dom nule
c o lo n e l! îl în trea b ă ap ărarea.
— P e n tru că sold aţii stă te a u în frig şi n u vroiam
să-i ţin m ai m u lt. . . Apoi m -am dus la p o a rta n r. 2.

400
în tr e tim p , m u n citorii au în cep u t să trag ă. Ai noştri
au răsp u n s eu 40.000 de gloanţe. T oate în aer. î n
schim b m u n c ito rii.. . în special, cei din atelierele con­
duse de inginerul B o te z . . . au tra s în plin, ca la M ără-
sesti. G loanţele lo r m i-au ciu ru it m an tau a.
— N oroc că n -ai fost în ea !
— B a am f o s t !
— D ar cum se face că în afară de m a n tau a dom nului
prim com isar regal, n-a m ai fost nim eni lo v it de gloanţele
m uncitorilor ?
— S-a în tîm p la t să fiu lo v it num ai eu.
— D ar p arcă ziceaţi că se trăg e a ca la M ă ră şe şti!
— A sta a fo st im presia m ea. S-ar p u te a , însă, ca
în m om entele acelea de em oţie, să m ă fi înşelat. D ar
eu am fă cu t războiul în linia în tîia şi num ai la baio n etă
am fost ră n it de m ai m ulte ori, aşa că n u m ă im p re­
sionez repede.
A părarea începe să rîd ă :
— B a, m i se p are că te cam laşi repede im presionat,
dom nule c o lo n e l! In g inerul B otez a d a t o declaraţie
că du p ă evacuare n u s-a găsit nici o arm ă în atelierul
dum isale.
Confuz, colonelul Săulescu răspunde g ră b it:
— A tunci o n o ratu l consiliu n-are decît să re ţin ă
depoziţia dom nului inginer B otez. E u n u p o t preciza.
D ar p e n tru că am ju ra t, v ă rog să în lă tu ra ţi cu to tu l
această chestiune din depoziţie, dom nule p re ş e d in te !
— M ai bine aşa ! rîde apărarea. P e n tru că isto ria
cu m aşina g ău rită a dom nului general S piru M aram ă
şi cu m an tau a g ău rită a dom nului colonel Săulescu, se
aseam ănă ta re m u lt cu istoria gardului g ău rit al bisericii !
î n sfîrşit, trib u n alu l ajunge la m iezul procesului:
asasinarea gardianului public C hiriţă Ion. P e n tru Chi­
riţă Io n s-au d a t, în p rim ă in sta n ţă , acuzaţilor pedepse
grele care au m ers p în ă la m unca silnică pe v iaţă. P e n tru
C hiriţă Io n ap ărarea a cerut revizuirea procesului.
A cuzaţia se m enţine pe aceeaşi poziţie: C hiriţă Ion
a fost ucis de m uncitori. Şi n u din greşeală, ci « cu
gîndire şi p rem ed itare» .
D epune m ai în tîi colonelul Săulescu, din p a rte a
ac u zării:

26 - c. 1223 401
 — In n o ap tea de 15 februarie am fost în cu n o ştiin ţa t
că u n gardian public a fost ucis de către greviştii din
ateliere. M -am dus la fa ţa locului. D in cercetări reieşea
că u n grevist s-a rid ic a t p e gard şi a tra s in arm ată
şi in gardieni. Aşa l-a ucis pe sergentul de strad ă C hiriţă
Ion. N oi n u ştim ex act cine a tra s, d ar sîn t sigur că
este u n m u n cito r din ateliere.
— S-a fă cu t vreo an c h etă? în trea b ă preşedintele
consiliului.
— N u eram eu şeful suprem , d ar fără îndoială că
s-au făcu t to a te cercetările.
— A ex ecu tat dom nul m a rto r a restări?
— N oi sîntem agenţi executori şi dacă n i se dau
ordine, executăm .
— S-a fă cu t vreo cercetare d u p ă cu răţirea atelie­
re lo r?
— N u ştiu ! P arch etu l m ilitar era însă la fa ţa locului
şi sîn t sigur că şi-a fă cu t dato ria. îm i aduc am inte
că cineva de la p arch et m i-a spus că e pe cale să-l
descopere pe asasin. E u i-am a tra s a te n ţia să fie foarte
a te n t, ca n u cum va, din greşeală, să cadă asupra vreunui
n ev in o v at o asem enea pacoste.
— D e ce n u s-a fă cu t autopsia cadavrului lui C hiriţă
Io n ? în trea b ă ap ărarea.
— S-a fă cu t a u to p s ia ! răspunde, sigur de sine,
colonelul Săulescu.
— D acă s-a fă cu t autopsia, de ce n u s-a în ch eiat un
act medico-legal, care să existe la dosar? D in autopsie
treb u ie să rezu lte calibrul glontelui care l-a ucis pe
C hiriţă — şi d u p ă calibru s-ar fi p u tu t şti dacă nu
cum va glontele a p o rn it chiar din revolverul u n u i alt
gardian public. U nde este, deci, ra p o rtu l m edico-legal?
D intr-o ad resă aflată la M orgă rezu ltă că C hiriţă a
fost dus acolo. D ar ra p o rtu l de autopsie lipseşte. S-a
fă cu t, sau n u s-a fă cu t au to p sia? Să ne spună dom nul
m arto r.
— Să v ă spun ! răsp unde colonelul Săulescu. E x istă
u n obicei creştinesc, ca tru p u l să n u m ai fie spintecat
d u p ă m oarte. E u am oroare de lucrul acesta. D acă m ie
m i-ar cere cineva au to riz aţia să se facă autopsie, eu
n u i-aş d a voie.

402
 _Aşa dar, dom nule colonel, n u s-a făcu t autopsie.
A tunci de ce spuneai m ai adineauri că s-a făcut au to p ­
sie ? . . • Şi dc ce n u i-ai făcu t autopsie ? D in oroare
p en tru asem enea lucruri. Să dai ordin să se tra g ă in
m uncitori care n -au decît vina de a fi cerut pîine şi
tra ta m e n t omenesc, n u te opreşte niqi u n sentim ent de
oroare şi u iţi că eşti b u n creştin, d ar ca să faci autopsia
unui cadavru, căruia p u ţin îi p asă dacă-1 ta i sau n u ,
a s t a - t i in sp iră oroare ? De ce ? P e n tru că-ţi aduci am inte

că ai fi b u n creştin ? N u ! Ci p e n tru că ţi-a fost team ă

să se constate că gardianul public C biriţă Ion n-a fost
ucis de m uncitori, ci de u n gardian public.
U n m arto r, N egrişor, chelner la re sta u ra n tu l « Gri-
v ita » de pe G riviţa, pe unde s-au p e rin d a t to ţi ofiţerii
de poliţie în tim p u l cît a ţin u t greva, este introdus
după colonelul Săulescu.
— Ce ştii despre m oartea lui C hiriţă Io n ? îl în trea b ă
preşedintele.
— î n tim p ce m ă găseam de serviciu în re sta u ra n t,
a fost adus C hiriţă m ort. U n sergent a ra p o rta t dom ­
nului com andant de gardieni P ăsculescu: « C hiriţă a
fost îm puşcat d in greşeală de un u l de-ai noştri».
— A m ai a u z it cineva? în trea b ă preşedintele.
— D a ! A rtista K a tia Popescu.
U rm ează K a tia Popescu:
— E ram în lo c a l! Acolo se găsea şi dom nul com an­
d a n t Păsculescu. A v en it u n sergent să-i spună că din
greşeală u n u l de-ai lor l-a îm puşcat p e C hiriţă. D upă
aceea m o rtu l a fo st adus chiar la m asa m ea.
— Şi Păsculescu ce făcea?
— N u m ai ştiu , fiindcă m -am sp eria t şi am fugit
la garderobă.
— Se auzeau focuri de arm ă ?
— D a!
— T răgeau m u n cito rii?
— N u ! E i zvîrleau num ai cu p ietre.
— Ai v ă z u t d u m n eata lucrul acesta?
— D a ! P e n tru că pietrele lor izbeau în obloanele
restau ran tu lu i.
E ste chem at şi E nache, pro p rietaru l re sta u ran tu lu i
« G riviţa».

26* 403
 — Cînd a în cep u t greva, povesteşte el, şi am v ăzu t
a rm a ta , am tra s obloanele. D ar a v en it cineva pe din
dos să cum pere tre i kilogram e de brînză, p en tru tru p e.
A fară s-a au z it învălm ăşeală. Cel care a v en it după
b rîn ză a fu g it fă ră să-şi m ai ia m arfa cu el.. î n tim p u l
ăsta au in tra t doi sergenţi care au ra p o rta t dom nului
com an d an t Păsculescu că sergentul C hiriţă a fost
îm p u şcat de u nul de-ai lor. în d a tă d u p ă ei, C hiriţă
a fost adus m o rt în r e s ta u r a n t!
A pare şi Păsculescu.
— U nde a fost lo v it C hiriţă Io n ?
— î n cap, pe la spate !
— Au tra s în el greviştii?
— N u cred să fi fost om orît de grevişti, fiindcă
locul unde a fost găsit C hiriţă era prea departe de locul
unde au fost m asaţi m uncitorii !
— D oyada e fă cu tă ! argum entează apărarea. R epre­
siunea a a v u t loc în dim ineaţa zilei de 16 februarie.
A cuzarea a su sţin u t în re p e ta te rîn d u ri că atu n ci au
tra s m u ncitorii: în d im ineaţa zilei de 16 februarie.
D a r g ardianul public C hiriţă Ion a fost ucis — cînd ?
î n n o ap tea de 15 februarie, cînd a fost linişte şi nu
a fost sem nalat nici u n foc de arm ă. A cuzarea a recu­
noscut, în re p e ta te rîn d u ri, că în noaptea de 15 februarie
a fost linişte. A cuzarea susţine că C hiriţă Ion a fost,
to tu şi, ucis de un grevist c ă ţă ra t pe gardul atelierelor.
D ar tru p u l lu i C hiriţă Io n unde a fost găsit? D eparte
de ateliere. în tr-u n loc unde u n glonte tra s de pe gard
nici n -ar fi p u tu t să-l ajungă. T o ţi m arto rii ju ră că
gardianul C hiriţă Io n a fost ucis de u n alt gardian,
d a r acuzarea, în ciuda tu tu ro r evidenţelor, continuă
să arunce v in a asu p ra greviştilor ! Ce v rea acuzarea ?
E ste ceea ce a m ărtu risit-o însuşi dom nul colonel Său­
lescu, u nui d e ţin u t m ai în v îrstă pe care vroia să-l
convingă să fie m arto r îm potriva greviştilor: acuzarea
v rea cu orice p re ţ să bage în puşcărie pe m uncitorii
tin eri, pe m uncitorii cu carte, pe m uncitorii lum inaţi,
care prezin tă p en tru s ta t o prim ejdie, deoarece îi în v aţă
pe ceilalţi m u n cito ri că au şi ei d re p t la o b u cată de
pîine ! . . . Ca să scape de aceşti m uncitori tin eri, acu­
zarea n u se sfieşte, du pă to ate cîte s-au făcu t îm po­

404
triva muncitorimii, să-i acuze de o crimă, care n-a
n utut fi săvîrşită de ei. Dacă mai există vreo îndoială,
a venit s-o risipească însuşi comandantul gardienilor
publici, P ăsculescu...
G e n e ra lu l S piru M aram ă în treru p e :
_Depoziţia domnului Păsculescu n-are nici o
valoare, deoarece astăzi el nu m ai împlineşte funcţia
de comandant al gardienilor, ci e simplu uşier.
T ot tim p u l zgribulit peste gazetă, parcă l-ar fi
strîns frigul de spate, Titulescu îşi înfipse, deodată,
to ate cele cinci degete răşchirate ale dreptei, în gazetă.
_Ce i d i o t ! scrîşni el, cu ochii îm păienjeniţi de furie.
A r fi strîns de gît cu dragă inim ă pe Spiru
M aramă şi pe to ţi cei din acuzare. Procesul — care
p utea fi u t i l n u - ş i v a m ai atinge scopul. A cuzatorii,
cu cît m erg m ai d ep arte, cu a tît se înfundă m ai ră u
şi devin acuzaţi. Laşi, im becili, confuzi, de u n cinism
inutil, şi înecaţi pînă-n gît în contradicţii copilăreşti
care nu fac decît să scoată în evidenţă nevinovăţia
m uncitorilor inculpaţi. Nimic din ce susţin ei n u răm îne
în picioare. Cei m ai naivi d in tre naivi îşi vor p u tea
da seam a că ju s tiţia îşi croieşte, încet-încet, drum ul,
în ciuda ju stiţiarilo r. T itulescu era îngrijorat, speriat,
d ar m ai m u lt decît orice, ru şin at.
— Ne facem de rîs ! îşi zise el. Cel p u ţin de n u s-ar
găsi la noi cineva să-i arate lui B arth o u cît de stîngaci
şi de n ep reg ătiţi sîn t oam enii regelui care vin să apere
în fa ţa ju stiţie i cauza dem ocraţiei !

De astă d ată, regele plîngea n u p en tru că a r fi a v u t

m încărim i. Lacrim ile care-i curgeau şiroaie din ochi
erau lacrim i sm ulse din inim ă, num ai din inim ă. L a­
crimi de durere. L acrim i de desperare. L acrim i de
furie. S tătea şi R oşcata lîngă el şi făcea to t ce p u tea
sa-i uşureze am arul, d ar to a te străd u in ţele ei erau
ineficace, p en tru că şi cuvintele ei se înecau în sughi­
ţu ri de plîns.
— îl ucid ! răcnea regele. î l strîng de g î t ! Cu mîi-
nile mele îl strîng de gît şi-i scot o ch ii. . . Cu m îinile

406
m ele ! . . . E scro cu l! Să-m i facă m ie u n a ca asta ! . . .
Mie, care l-am scos din g u n o i. . . mie ! . . .
Şi c u pum nii rid ica ţi se aruncă asupra R oşcatei:
— N um ai tu eşti de vină ! T u ! . . . Ţi-a p lăcu t de e l !
Gă-i b ă ia t chipeş ! N um ai la porcării te g în d e ş ti! Cum
vezi pe unul m ai p ie p tă n a t, îţi ies ochi din cap după
e l . . . A şa şi cu m izerabilul ăsta. N u m ai p u teai după
e l ! Că P u iu în sus, că P u iu în j o s . . . îţi era gura plină
n um ai d e P uiu ! Şi acum , u ite ce ne-a fă cu t P u iu al
tă u , şi ţie şi mie !
R o şcata, care avea m u ltă experienţă în scenele
acestea, se feri cu ab ilitate de Carol — şi-l în treb ă,
p rin tre lacrim i:
— D a r p o liţia?
— P o liţia? răcn i Carol. Ce să fac cu p o liţia? P o t
eu d a ordine poliţiei elveţiene? în c ă n u ştii că E lveţia
n u-i provincie românească !
R o şcata găsi p o triv it să se apropie de rege şi să-l
m îngîie blînd pe obraz:
— N u s tţig a ! V roiam să-ţi sp u n : n u p o ţi cere e x tră ­
d area lu i P u iu ?
— N u ! N -avem nici o convenţie cu E lv eţia ! P o t
cel m u lt s tă ru i să-l expulzeze ! Şi guvernul elveţian,
poate n u m ai din curtoazie să-m i facă pe plac !
L en u ţa se b u cu ră:
— E p e r f e c t! Să cerem să fie expulzat din loc în
loc p în ă o s ă aju n g ă într-o ţa ră cu care avem o con­
ven ţie de ex tră d a re !
P ersp ectiv a i-ar fi p lăcu t lui Carol. N um ai aşa ar
p u te a pune m îna pe tîlh a ru l de P u iu , care a şters-o
cu to ţi b a n ii pe care treb u ia să-i depună în E lveţia.
D ar o asem enea soluţie n u se p otrivea cu tem p era­
m en tu l lui Carol: îi cerea răb d are. M ultă r ă b d a r e !
Şi Carol n -a v ea ră b d are de loc. G îndul că a fost p ăg u b it
îl strivea, î l nim icea, îl făcea u n a cu păm în tu l. Un
r e g e . . . u n r e g e . . . să fie tra s pe sfoară de u n valet,
de o lichea, d e u n trep ăd u ş, de u n codoş ! . . . U n rege ! . . .
N u era n u m a i paguba, ci şi ruşinea ! U n rege !
— Cu a a ta n u facem nim ic ! îi răspunse Carol,
Roşcatei. în s e a m n ă că treb u ie să aştep t D um nezeu
ştie c î t ! Şi c u n u p o t să aştep t. Auzi, m adam ? N u po t

406
să a ş t e p t ! D acă nu-i fac în d a tă ceva să m ă sim tă,
în n e b u n e sc !
Avea, în tr-ad ev ăr, sentim entul că-şi iese din m inţi,
dacă n u se răzb u n ă în d a tă j ) e P u i u ! Să se ră z­
bune ! Să se r ă z b u n e ! D ar cum ? P e ce cale ? P rin
ce, sau p rin cine ! P rin cine ? P rin cine ! . . . A sta-i
b u n ă ! . . . Şi-şi m ai pune în tre b ă ri: p rin c in e ! D ar
are p rin cine ! Şi-l v a face pe P u iu să tu rb e ! Se v a
ru g a P u iu în genunchi şi cu banii în m înă, să-l ierte !
Are p rin cine !
— Caută-mi-1 repede pe V a n c e a ! spuse regele,
R oşcatei, pe u n to n ciu d at de însufleţit.
R o şcata îl că u tă pe m inistrul de in tern e, Vancea,
la telefon şi-l găsi.
— Alo ! strig ă regele în receptor. V ancea ? T e rog
ia m ăsu ri să fie im ed iat are sta t generalul F lo re sc u !
D a, d a ! Aşa cum a u z i ! . . . T a tă l lui P u iu ! . . . P e n tru
f r a u d e . . . fa lsu ri__ d e la p id ă ri... A m to t dosarul la
m ine ! . . . E g rav !__ G rav de t o t !__ D ar să mi-1
închizi im e d ia t!
Cînd puse jos receptorul, regele p arcă era a lt om.
Vesel, d ră g u ţ, drăgăstos. U itase de P u iu . U itase de
b ani. U itase de ru şin ea care-i p ătase o clipă coroana.
U n singur lu cru exista p e n tru el: E a ! . . . D ar cînd se
u ită la ceasornic îşi am in ti că m ai există ceva p en tru
el: ţa ra .
— Scum pă L enuţo, am p le c a t! D acă vine B arth o u
la p a la t şi n u m ă găseşte, m ă fac de rîs fa ţă de F r a n ţ a !

C hipul lui B arth o u sclipea. M inistrul de externe al

F ra n ţe i p ărea de-a d re p tu l v ră jit. P este to t a fost
în tîm p in at cu nesfîrşite aclam aţii şi uxale. Fem eile şi
fetele, alese de o m î n ă expertă p rin tre cele m ai perfecte
exem plare ale sexului slab d ar frum os, l-au îm b răţişat
şi i-au oferit jerb e de flori. P resa a în ch in at pagini
întreg i tu tu ro r festiv ităţilor care au m arcat acest fap t
fă ră precedent în isto ria politică a ţă rii: p e n tru întîia
oară u n m i n i ş t r ii de externe al F ra n ţe i vine în v izită
oficială aici. î n p arlam en t, fru n ta şii s-au în tre c u t în

407
d eclaraţii de dragoste n eţărm u rită p en tru sora latin ă
m ai m are, F ra n ţa , n em uritoarea şi invincibila F ran ţă.
Cel m ai înflăcărat a fost şeful guvernului.
— A lianţa d in tre noi şi F ra n ţa este, am p u tea zice,
congenitală. Clasele noastre conducătoare şi-au făcut,
de generaţii, form aţia lor spirituală în F ra n ţa , sau
p rin F ra n ţa . Sîntem cu to ţii im pregnaţi de m ăreţia
civilizaţiei dum neavoastră, pe care o avem în sînge.
în săşi v izita dum neavoastră, dom nule B arth o u , va
conta p rin tre ceasurile cele m ai m ăreţe ale existenţei
n oastre naţionale. Noi, guvernul liberal al m aiestăţii
sale regelui Carol I I , continuăm linia trasă de şefii
p a rtid u l n o stru Ionel V iziru şi Muică. Politica liberală
e m ai m u lt ca oricînd leg ată de F ran ţa.
E ra a tît de m işcat B arth o u de to t ce vedea şi auzea,
încît nu ştia în ce term en i să m ulţum ească, spre a fi
înţeles. Ia r, d u p ă aceea, cînd a m ai fost proclam at şi
cetăţean de onoare al ţă rii, nu m ai p u tu nici m ăcar
m ulţum i. îş i pierduse graiul cu desăvîrşire, şi nu
şi-l m ai p u tu regăsi decît acum , după cîteva ore,
cînd se găsi, în sfîrşit, singur cu regele, într-o discuţie
care treb u ia să fie scurtă, p en tru că dincolo aştep tau
cu nerăb d are în alţii d em n itari in v ita ţi la dineu.
— Sire, începu m in istrul de externe al F ran ţei,
s în t în sărcin at să v ă comunic din p arte a guvernului
m eu că v ă m ulţum eşte din suflet p en tru prim irea neaş­
te p ta t de afectuoasă ce m i-a fost re zerv ată aici — şi
că v ă roagă in sisten t să onoraţi, în tr-u n term en cît
m ai ap ro p iat, F ra n ţa cu v izita v o astră !
Regele tresări. E ra ceva n ea şte p tat. A vea u n p re­
te x t serios să plece în Occident. P o ate aşa v a pune
m ai uşor m îna pe P u iu .
— S înt în cîn tat ! răspunse el, cu u n aer a tît de
m u lţu m it, încît îl surprinse şi pe B arth o u . Voi căuta
să răsp u n d in v ita ţie i cît m ai degrabă. Cred că în două-
tre i zile să ştiu cînd p o t pleca.
V orbiră apoi despre relaţiile cu U niunea Sovietică.
— S înt perfecte, zise regele, cu volubilitate. Am
şi scos din sediul legaţiei ruse pe fostul consul rus Cer-
b acef şi pe Pokliewski-Coziell, ca să fac loc reprezen­
ta n tu lu i sovietic. D e altfel, localul de pe Calea Victoriei

408
e provizoriu, pentru că sovieticii vor să-şi construiască
o legaţie la Şosea.
_E b i n e ! făcu B arthou. E xcelent ! G erm ania
trebuie să simtă că noi luăm lucrurile în serios şi că
Romînia este un aliat al nostru şi nu al ei. Dar, în legă­
tură cu aceasta, să mă iertaţi, sire. . . mi s-a părut
curios că exact în momentul cînd noi luptăm să întărim
în Europa poziţiile democraţiei, m aiestatea sa regina
Maria, mama m aiestăţii voastre, a dat lui D aily Express
nişte declaraţii politice pe care mi-aş perm ite să le
numesc, într-o anum ită m ăsură, excentrice.
Regele îşi plecă, brusc, capul în jos, p en tru ca B arthou
să nu-i v ad ă obrazul. M a m a ! . . . I a r m a m a ! . . . Nu
se isprăveşte o d ată cu m am a asta ! . . . Ia r s-a apucat
să trăn căn ească. . . « îm i place A dolf H itler. Cel p u ţin
a. d at ţă rii sale o cred in ţă ! » . . . î i place A dolf H itler !
I-o fi plăcînd ! E doar om ul zilei. Şi m ăm ica se dă în
v în t du p ă oam enii zilei ! . . . De patruzeci de ani num ai
de oam enii zilei, sau de oam enii de o zi, se ţin e m am a !
P en tru ea nu există d ific u ltă ţi! D acă n u vin ei la ea,
se duce ea la ei. Le aduce elogii p rin presă, le scrie,
îi in v ită, se in v ită ea singură, se dă peste cap, m a m a . . .
şi la u rm ă, to t izb u teşte să-i trea că în catastiful ei
plin de num ele oam enilor zilei, de to a te rasele, de to ate
confesiile, de to a te statu rile şi de to ate profesiile: regi,
prinţi, şefi de state, m iniştri, artişti, b a n c h e r i . . . şi
num ai pe ici colo, ag h iotanţi, şoferi, valeţi. A cum a a
venit şi rîn d u l lu i H itler. E ra in e v ita b il! M ămicăi să-i
scape A dolf H itler !. . . N u se p oate ! . . . Are acuşi
şaizeci de ani, e bolnavă, b ătrîn ă , cu obrajii niţeluş
bu h ăiţi şi căzuţi, d ar continuă să lu p te vitejeşte pe
poziţiile e i ! N -are decît ! . . . D ar de ce să-i încurce
lui treb u rile ?
— D om nule B arth o u , răspunse Carol m inistrului
de ex terne al F ran ţei, m am a m ea n u este regină a
Rom îniei, ci n um ai m am a m ea. Ceea ce spune, o p ri­
veşte n um ai pe ea. D eclaraţiile ei n u p o t angaja sub
nici o form ă politica ex ternă a R om îniei, care a fost
şi răm îne m ereu a lă tu ri de F ra n ţa !
— Sire, n-am a trib u it nici eu m ai m u ltă grav itate
interviului din D aily E xpress, aşa cum n-am socotit

409
că a r p rezen ta vreo g rav itate nici fa p tu l că arhiducesa
Ilean a de H absburg, sora m aiestăţii voastre, a lu a t
cu v în tu l la o în tru n ire a secţiunii fem inine din M oedling
a H eim atschutzului lu i S tahrenberg.
Regele îşi strînse fălcile, ca să nu-i scape o în ju ră ­
tu ră la adresa Ileanei. N u-i ajunge m a m a ! Acum ,
B arth o u i-o m ai aru n că în spinare şi pe fa ta m am ei
lui şi a lui Ciubuc-Bey. Cel p u ţin de n-ar avea d re p ­
ta te acest B arth o u să-i ceară lui socoteală ! D ar are !
H eim atschutzul p rin ţu lu i austriac S tahrenberg este o
organizaţie p aram ilitară fascistă, care lu p tă p e n tru
restau rarea casei de H absburg şi a im periului habs-
burgic, deci, Im plicit p e n tru revizuirea tra ta te lo r. Ce
caută, aşadar, în com binaţia aceasta austriacă re v i­
zionistă, Ileana, sora regelui Carol I I al R om îniei,
care treb u ie să fie, p rin definiţie, prim ul antirevizio-
n ist d in E u ro p a O r ie n ta lă ? ... Sora l u i ! . . . Ileana,
sora l u i ! A pucă-te de-i spune lui B arth o u , că Ileana
nu-i sora lu i decît pe ju m ă ta te !
Cu u n zîm bet silit, Carol i se adresă lu i B arth o u :
— Cred că în tîm plarea de la Moedling n u m erită
o aten ţie deosebită şi s-ar p u te a întîm plă ca ştirea
să fie şi p u ţin exagerată. O ricum , însă, v ă asigur că
n u se v or m ai re p eta asem enea lucruri.
P rev en ito r, B arth o u îi răspunse:
— O, n u v ă faceţi inim ă re a p e n tru a tîta l u c r u !
S înt convins că s-a d a t fap tu lu i p ro p o rţii m ai m ari
decît a r avea în realita te . Ca şi cu v izita lui B ag ra­
dian la B erlin ! . . .
H a i t ! A ltceva ! B ag radian ! V ulpoiul ă sta de B ar­
th o u n u ia rtă nim ic. T otuşi, B agradian n u face p a rte
din fam ilia regală.
— B ag rad ian ? n se regele, fiindcă vedea că nu-i
răm îne decît să rîdă. D ar B agradian e u n stîlp al opozi­
ţiei ! N u al opoziţiei fa ţă de guvernul m eu, ci al opozi­
ţiei fa ţă de m ine. E l a p lecat la B erlin, p e n tru că a
sim ţit că v reau să reiau relaţiile cu U niunea Sovie­
t i c ă ! . . . A sta rep rezin tă B agradian: to t ce poate fi
o piedică în calea vechilor noastre alianţe. D ar şi aici
se cam exagerează, p en tru că răsu n etu l vizitei lu i la
B erlin e la noi m u lt m ai m ic decît se crede în F ra n ţa .

410
 _ Sire, nici n u încape discuţie că în m ai to a te acţiu ­
nile politice se exagerează. T otuşi, e bine să fim p rev ă­
zători ! Nici n u ne dăm seam a cît de m u lt a ju tă la în tă ­
rirea regim urilor fasciste revizioniste întîm plările acestea
m ăru n te, fie că sînt, fie că n u sînt exagerate.
î n această chestiune, regele avea o p ărere gata
form ată:
_Cel m ai sim plu şi m ai d irect mijloc de prev e­
dere îm potriva fascism ului, zise el, este să păzim ca
ochii din cap lib ertăţile constituţionale şi dem ocra­
tice. O r, asta şi facem . î n aprilie, p arlam en tu l m eu a
v o ta t « legea p e n tru ap ărarea ordinei». Cu această
lege voi com bate, cu to a tă energia, partidele care vor
să dărîm e p rin vio len ţă form a de guvernăm înt dem o­
cratică şi co n stitu ţio n ală a ţării.
B arth o u cunoştea legea: era o copie du p ă legea
nazistă p en tru ap ărarea p atriei, d ec retată de H itler
în prim ele zile cînd a v en it la putere. Se aplecă, deci,
spre rege şi se sili să-i com unice, cu accente calde,
pornite d in inim ă, stim a şi dragostea F ra n ţe i:
— Sire, în acest colţ p ierd u t al E uropei, F ra n ţa
ştie că are u n singur m are p rie te n : este Carol I I al
R o m în iei! Convingerea noastră, sire, că interesele
F ran ţei sîn t bine a p ă rate aici, se sp rijin ă pe fa p tu l că
m aiestatea v o astră ap ără cu a tîta curaj dem ocraţia
şi in stitu ţiile ei co n stituţionale !
— î n această p riv in ţă, răspunse Carol, F ra n ţa poate
fi lin iştită. L a noi n u -i ca în B ulgaria ! A ţi v ă z u t ce
au făcut Gheorghieff si fasciştii lu i în B ulgaria, în prim a
lui zi de d ic ta tu ră : au dizolvat to a te p a r tid e le .. . Să
dizolve to a te p artid ele ! . . . Slavă d o m n u lu i! L a noi
sînt douăzeci şi p a tru de p artid e, de la extrem a d re ap tă
pînă la extrem a s t î n g ă . . . m ajo ritare şi m inoritare,
naţionale şi in tern aţio n ale, radicale şi conservatoare,
liberale şi şo v in iste. . . şi nici nu-m i trece p rin m inte
să le dizolv. Le las libere să facă ce vor. S înt tr ă it în
cultul lib e rtă ţii şi respect lib e rta te a altora. Mi-am
desăvârşit educaţia în F ra n ţa şi ştiu ce se cheam ă liber­
tatea. P e n tru lib e rta te am re n u n ţa t de tre i ori la titlu l
de m oştenitor al tro n u lui. L ib erta te a e lucrul cel m ai
de p re ţ de care om ul este în d re p tu l lu i să se b u c u r e . . .

411
 Aşa înţeleg eu lucrurile, dom nule B a r th o u ! Pe cînd
în B ulgaria, d ic ta tu ra lui Gheorghieff, după ce desfiin­
ţează p artidele, le interzice să se reorganizeze sub firme
cam uflate, le suprim ă d rep tu l de în tru n ire, le suspendă
zi ar e l e . . .
— Ca în G erm ania şi Ita lia , rem arcă, discret,
B arthou, rătăcin d u -şi privirea peste um ărul regelui.
— A stea, însă, n u se p o t întîm plă la noi, continuă
Carol, care p robabil că n-a au zit ce i-a spus m inistrul
de externe al F ran ţei. P oporul n o stru este obişnuit să
t r ă i a sc ă . . . şi noi treb u ie să-i dăm to a te garanţiile că
v a tră i şi m ai d e p a r t e . . . sub u n regim de lib ertate
constituţională, a p ă ra t de u n p arlam en t dem ocratic,
liber ales. P e cînd Gheorghieff, ce v rea să facă
Gheorghieff din B ulgaria lu i nenorocită? U n s ta t
corp o rativ !
— Ca în G erm ania şi în I t a l i a ! re p etă B arth o u ,
pe u n to n ceva m ai co n tu ra t, cu sp eran ţa că regele
îl v a auzi în sfîrşit.
D ar regele n u auzi nim ic şi se lăsă tîrît de viitoarea
în care-1 prinseseră sentim entele lu i constituţionale şi
dem ocratice.
— L a noi, dom nule B arth o u , spre deosebire de
B ulgaria, asem enea idei ridicole n-au p u tu t prinde
pînă astăzi şi p o t să v ă asigur că n u vor p rin d e nici
de aci î n a i n t e . . . d a c ă . . . dacă F ra n ţa ne v a a ju ta !
Ce se petrecea în m in tea şi în sufletul lu i B arth o u ,
regele nu p u te a şti. D ar obrazul m inistrului de externe
îl p u tea o rien ta oarecum : p ărea decepţionat. î n reali­
ta te , B arth o u era m ai m u lt decît d ecepţionat: era
în d u rerat. Venise din F ra n ţa să comunice lui Carol I I
că F ra n ţa v rea să-i p u n ă noi credite la dispoziţie.
Credea că-i v a face o surpriză care-şi v a avea im ediat
ecoul în pro p ag an d a p e n tru F ra n ţa d ezinteresată şi
generoasă. Cînd colo, acest escroc încoronat, din lăcom ie,
i-o lu a în ain te şi-i cerea el creditele acestea care i s-ar
fi d a t în to t cazul. T o t farm ecul surprizei s-a risipit.
Avea ce să-l supere pe B a r th o u !
— D ar cum să n u, sire ! îi răspunse el regelui, cu
un entuziasm to rtu ra t. D oar p en tru asta am fost trim is
de guvernul m eu aici: să v ă inform ez că F ra n ţa

412
urm ăreşte cu cel m ai m are interes m unca ce o de­
pun eţi p en tru înzestrarea arm atei şi că to t ce va
putea face p en tru dum neavoastră, va face ! Germ ania
trebuie să ştie că nici u n sta t, mic sau m are, nu va
îngădui lui H itler să-i ştirbească i n d e p e n d e n ţ a ! . . .
Sire ! F ra n ţa v ă adm iră şi n u v ă va părăsi niciodată !
Im presionat, regele, foarte spontan, p ro n u n ţă cu­
v în tu l istoric p re g ătit de cîteva zile:
— V ă rog să com unicaţi F ran ţei, că dacă graniţa
franceză e la fro n tiera n o astră de răsărit, graniţa rom înă
e la B rest, la Cherbourg şi la Boulogne !
F o arte inim os, b ă ia tu l! îşi zise B arthou care se
lăsă condus de rege înspre sufragerie. V rea să ne ajute
în tr-u n război cu Anglia !
 XVI

— îm p ach etează !
L en u ţa b ă tu , fericită, din palm e, ca u n copil.
— P lecăm ?
— D a, răspunse Carol. Mai adineauri a fost B arth o u
la m ine să-şi ia răm as bun şi i-am fixat d a ta plecării
la 15 august. E u m ă duc la P aris. P o ate şi la L ondra !
Pe tin e te las în E lv eţia !
0 lu a în s tră in ă ta te n u num ai ca să se sim tă aproape
de ea, d ar ca să n-o ştie pe ea, prea departe de el. Nici
în ru p tu l capului n -ar fi lăsat-o singură aici. A r fi fost
prea m are riscul. N u din pricina şoferului. De cînd
regele ei a lovit-o, din greşeală, peste ochiul stîng şi
i-a lăsat o v în ătaie care a îm piedicat-o să m ai prim ească
m usafiri tim p de aproape două săptăm îni, L en u ţa s-a

414
vind ecat definitiv de şoferi. A lta f r a team a lui Carol:
ca în lipsa lui, să n u se găsească vreu n nebun să tra g ă
în ea. Şi nebuni erau m ulţi. T oate cele douăzeci şi tre i
de p artid e din opoziţie, o socoteau pe ea v in o v ată că
regele n u se ţin e de cuvînt şi n u le încredinţează puterea.
Aşa că, el să plece şi ea să răm în ă aici, n u se pu tea.
A sta o ştia şi R oşcata.
— M in u n a t! zise ea. De m îine, încep să-m i fac
bagajele !
— Te rog ! . . . T im pul e s c u r t ! . . . N u m ai ai decît
şase săp tăm în i p în ă a t u n c i !
Cînd se înapoie la p alat, era ziuă. Se aruncă în p a t
şi du p ă ce se z b ă tu o ju m ă ta te de oră, aţip i şi începu
să viseze lu cruri care de care m ai ciudate. Că a sem nat
o nouă lege a chiriilor — şi că P u iu , prim ul lui sfetnic,
i-a sp u s: « E a zecea lege a chiriilor de la re sta u raţie,
sire !» Şi el s-a m ira t: « Cum se poate, P uiule dragă,
să fie a zecea,~ cînd de la re sta u ratie t
am a v u t num ai
o p t guverne m ai lungi de o zi: u n guvern, o lege a chi­
riilo r. . . u n guvern, o lege a chiriilor ! » « T otuşi e a
zecea, sire !» Şi Carol a d a t din um eri, a pus m îna pe
toc, a v ru t să semneze, d a r p en iţa a plesnit în m ii de
bucăţi. D upă a sta, p rim ul său sfetnic P u iu i-a supus
spre sem n are o no u ă lege a conversiunii agricole. « E
a douăsprezecea lege a conversiunii, de la re sta u raţie,
sire !» Şi el s-a m ira t i a r : « N u se poate să fie a două­
sprezecea, Puiule d rag ă ! . . . T rebuie să fie a opta,
d u p ă cîte guverne m ai lu ngi de o zi am av u t. U n guvern,
o lege a c o n v e rsiu n ii.. . u n guvern, o lege a conver­
siunii ! » . . . « T o tu ş i e a douăsprezecea, s ire !» Şi el,
nedu m erit, a pus m îna pe toc şi n u i-a m ai să rit p en iţa
în aer, ci tocul în treg . B ucăţi-bucăţele ! S-a apucat,
apoi, p rim ul său sfetnic P uiu să-i p u n ă sub ochi un
nou tab lo u de avansări în arm ată. Aici n u m ai treb u ia
nim eni să-l inform eze al cîtelea tab lo u este. E ra vorba
de arm a tă. A rm ata e o chestie prea serioasă. A rm ata
e baza. Şi baza nu-şi p u te a ţin e socotelile după guverne.
G uvernele pleacă, d ar a rm a ta răm îne. Tablourile de
avan sări n u sînt nici legea chiriilor, nici conversiunea:
u n guvern, u n t a b l o u ... u n guvern, u n t a b l o u ... să
se facă atu n ci cînd vine u n guvern nou şi să se desfacă

416
îndată du p ă ce pleacă guvernul, aşa cum se desfac
tribunele du p ă p a ra d ă ! . . . Tablourile sînt tre a b a exclu­
sivă a regelui, care ştie că guverne m ai lungi de o zi
a avut o p t, d ar tab lo u l acesta de avansări era al două­
zeci şi nouălea. Aşa că se aplecă să semneze, d a r nu-i
m ai explodă nici p en iţa, nici tocul, ci to a tă m îna pînă-n
c o t ... Se u ita şi-i venea să rîd ă : nu-1 durea, nu-1 supăra,
ci simţea n um ai ciosvîrta de b ra ţ care-i a tîm a de um eri,
cum i se z b a t e .. . o d a tă , de două ori, de tre i o r i . . .
pînă se trez i şi-l văzu pe generalul M ateescu, aplecat
peste el şi scuturîndu-1 de b ra ţ, respectuos:
— Sire ! sire !
Regele sări în picioare.
— Ce s-a în tîm p la t! strig ă el sub im presia visului.
A ţi pus m îna pe P u iu ?
— N u, sire ! î n G erm ania se petrec lucruri grave.
H itler îi îm puşcă pe naţional-socialişti !
— Ce-ai spus? bîigui Carol, stupefiat. N u se poate !
— E ad ev ăru l cu rat, sire ! Curg telegram ele de la
Berlin.
— Să le v ăd !
Era aşa cum spunea generalul M ateescu: pe neaş­
teptate, H itler a căzut, ca u n tră sn e t din- cer, în m ijlocul
celor m ai b u n i p rieten i ai săi din sta tu l m ajor al cru ­
cilor încîrligate şi i-a ucis fă ră m ilă. M orţii se n u m ără
cu sutele. C om andanţii n azişti, fugăriţi, îşi cau tă scăpare
pe unde p o t. Cei m ai m ulţi, se ascund. U nii s-au sinucis.
Alţii au tre c u t g ra n iţa , pe ascuns. H itler şi-a dizolvat
batalioanele de asalt şi zbiară că p u rtă to rii căm ăşilor
kaki nu sîn t decît nişte p ederaşti, nişte alcoolici, nişte
h o ţi şi arivişti. T eroarea dom neşte în to a tă G erm ania.
Confuzia este enorm ă. N im eni nu înţelege ce se întîm plă,
d ar to ată lum ea e sigură că regim ul lui H itler s-a p răb u şit.
Carol citea teleg ram ă după telegram ă, d a r cu interes
d in ce în ce m ai scăzut. « îm i ajunge ! îşi zise el. în c ă
o declaraţie, încă u n com entariu, încă u n num e de
şef de n azist m ort, nu-m i m ai poate spune nim ic. P rin ci­
palul îl ştiu. Cu H itler s-a isp răv it. L ichidarea lu i e
chestie de ore. Ce-ar fi să fac în aceste cîteva ore ceva
pen tru F ra n ţa ? Cred că a r avea m are efect. F ra n ţa
ar vedea că B arth o u abia a p lecat şi că eu am şi început

416
8ă com bat cu energie pe hitlerişti, chiar la m ine in
ţa ră !»
E ra singurul drum d rep t şi neted cu care p u tea să
ajungă la inim a com anditarilor francezi din a p u s : înainte
de a prim i m ăcar o centim ă din îm prum utul făgăduit
de B arthou, face cl, regele unei ţă ri sărace ca R om înia,
guvernului francez un avans, a tît de m are este încre­
derea lui în solvabilitatea F ra n ţe i eterne.
— B ine, M ateescule dragă ! zise el generalului
Mateescu. Le-am citit. E ceva ! D ar nu e ceea ce crezi,
î n to t cazul, nu v ăd că a r fi vorba de tu lb u rări. H itler
face ep uraţie. E p u ra ţie nu-i to t una cu tu lb u rări. Să
nu ne lăsăm înşelaţi. H itler m ai stă în picioare. . . F o ţi
să pleci ! Vreau să m ai dorm un ceas-două !
Şi-l chem ă în d ată pe Vancea, m inistrul său de interne^
— Ionică d ragă, ştii că i-am d a t lui B arth o u cu v în tu l
m eu de onoare că o să dizolv to a te organizaţiile hitle-
riste I
— Ş tiu, sire !
— N u v reau să-l fac să aştepte un singur m om ent 1
P înă în tr-o oră să-m i aduci decretul de dizolvare a
p artid u lu i naţional-socialist din A rdeal. Vezi ca decretul
să fie cît m ai co n stitu ţional cu p u tin ţă .
— Va fi, sire ! Mă sprijin pe legea p en tru reprim area
infracţiunilor co n tra liniştei publice din 22 m artie
1933 şi pe legea p en tru ap ărarea ordinei în s ta t din
6 aprilie 1934.
— P e r f e c t! Nim ic a rb itra r, nim ic d ic ta to ria l! Con­
stitu ţie şi dem ocraţie 1 N u perm item la noi s ta t în s t a t !
Nu perm item p o rt de uniform e străine, cu in te n ţii de
provocare. N u perm item organizaţii străine care au
d rep t scop p rincipal s p io n a ju l! S-a înţeles, Ionică ?
Bine ! P în ă într-o oră să-m i fii aici cu d e c re tu l! . . . Şi
să-i faci o cît m ai largă publicitate ! Convoacă-i şi pe
corespondenţii străin i.
C uvinte scurte, energice, cu rezonanţă m etalică,
rostite de u n om obişnuit să com ande. D ar cînd Vancea
plecă, regele căzu moale pe p a t, ca o coardă plesnită.
E x altarea a ţin u t cît a crezut că se p oate înşela. D ar
Carol nu adm itea să fie înşelat prea m u ltă vrem e, nici
m ăcar de el însuşi. V a lu a m ăsuri îm potriva hitleriştilor.

- «. IS O «7
Va dizolva p a rtid u l naţional-socialist al germ anilor
din A rdeal. Şi cu a sta , ce a fă c u t? Chiar dacă ar ucide
pe to ţi nem ţii nazişti de aici, cui i-ar p u tea folosi?
F ra n ţe i? La ce? De vrem e ce regim ul lui H itler dispare,
F ra n ţa poate fi, cel p u ţin p en tru cîtăv a vrem e, perfect
liniştită. Nu organizaţiile naziste din A rdeal sau de aiurea
sup&ră F ra n ţa , ci ex isten ţa guvernului naţional-socialist
de la B erlin. 0 d ată H itler în lă tu ra t, to t ce este naţional-
socialist se v a dizolva de la sine, cu sau fără decretele
regelui Carol 1 ... Şi în acest caz, ce şi pe cine să mai
caute în F ra n ţa ? . . . Care a r m ai fi ra ţiu n ea unei vizite
în F ra n ţa ? Ce interes ar m ai avea F ra n ţa să-l întîm pine
ca pe un m usafir scum p? Ce am eninţări grave a r mai
p u te a sili F ra n ţa — în m om entul acesta cînd H itler
dispare — să-i dea regelui Carol p oate m ai m u lt chiar
decît a r în drăzni el să ceară ? . . . D e cine se tem condu­
cătorii francezi? De prim ejdia roşie? D ar este prim ejdia
roşie a tît de aproape, în cît să sim tă guvernul francez
nevoia de v izita grabnică a regelui C a r o l? ... L a ce
g rab a asta ? . . . Ce efect şi asupra cui a r avea vreun
efect o asem enea v izită grabnică ? Şi ce im p o rtan ţă
s-ar m ai acorda, în to tu l, vizitei lu i? Cu cît se gîndea
m ai m ult, cu a tît se sim ţea m ai rid ic o l! 0 vizită grab­
nică în F ra n ţa , azi, cînd H itler este în g r o p a t! A r fi o
pierdere de tim p in u tilă, p en tru că de pe acum ştie ce
o să se în tîm p le: se va întoarce de acolo cu pieptul
plin de decoraţii şi cu buzunarele goale ! Cu buzunarele
goale — şi num ai cu d ecoraţii? F o arte d ră g u ţ — dar
decoraţii îşi poate fabrica şi a i c i !
Ciufulit şi bosum flat, Carol sări în picioare şi înşfâcă
re c e p to ru l:
— L enuţo ! D acă ai început să îm pachetezi, despa­
chetează t

*
E p u ra ţia din G erm ania avu urm ări pe cît de fulge­
ră to a re, pe a tît de catastrofale asupra celor douăzeci şi
p atru de p artid e ale m aiestăţii sale. Îngrozite şi dezorien­
ta te , partidele m aiestăţii sale aruncară in foc, sau
ascunseră sub p a t, to a te crucile încîrligate şi alergară.

418
ruşin ate, cu lacrim i de pocăinţ& curgîndu-le şiroaie
pe obraji, în b raţele dem ocraţiei.
— I a r t ă - m ă , scum pa m ea dem ocraţie 1 suspina fie­

care. Am g r e ş it!
Şi d eo dată, dem ocraţia ieşi în tă rită — m ai ales la
grădinile cu g ră ta r şi orchestră. E ra în tra d iţia dem o­
cratică a p artid elo r ca în iulie şi august, declaraţiile
politice h o tărîto are p en tru destinele neam ului, să se
facă pe la restau ran tele cu grădină. î n grădină e m ai
bine. î n orice caz, e m ai răcoare. Om ul se poate descheia
la guler, apoi la căm aşă, apoi la curea, pînă ce, după
cîteva rîn d u ri de m ititei stropiţi cu şpriţurile sacram en­
tale, se sim te cu ad e v ăra t dem ocrat şi poate vorbi
în num ele dem ocraţiei în tr-u n lim baj dem ocratic pe
înţelesul poporului. La re sta u ra n t cu orchestră vorbiră,
aşadar, şi naţional-liberalii care 6trigară:
— Cine spune că noi vrem d ic ta tu ră treb u ie să fie
dem ent. Noi n -am au zit să v rea cineva o revizuire a
constituţiei. D acă se găseşte vreunul s-o ceară, să ştiţi
că este un tră d ă to r al intereselor neam ului. R evizuirea
constitu ţiei nu se poate face oricînd şi de către oricine.
Ci num ai de către factorii în d re p t. I a r factorii în drept
o vor face num ai pe căile legale.
L a re sta u ra n t cu orchestră s-a încercat şi o îm păcare,
sub steagul dem ocraţiei, în tre D acu şi Crai-Voievod.
Vroiau am îndoi să se îm pace, d a r cu condiţia să nu
se îm pace. Adică să nu se îm pace, d ar să răm înă îm pă­
caţi, p e n tru că n um ai aşa vor p u te a a p ă ra n a ţia şi
dem ocraţia.
— D a r D acu s-a re tra s din v ia ţa p o litic ă ! s-au
găsit cîţiva oam eni răi să zbiere.
— Nu-i a d e v ă r a t! le-au sărit alţii în cap. D acu n u
s-a re tras din v ia ţa politică. A ţin u t discursuri politice
la în tru n irile din septem brie 1933, din noiem brie 1933,
din decem brie’1933, a făcu t o serie de declaraţii, a lu at
p a rte la cam pania electorală, a ro stit un discurs în
parlam en t, a p artic ip a t la ratificarea fuziunii cu doctorul
B ratu . A sta se cheam ă, oare, că s-a re tra s d in v ia ţa
politică ?
D isputele co ntinuau, d ar dem ocraţia lu p ta cu curaj
p en tru o ad u n are la re sta u ra n t, unde D acu şi Crai-

419
 Voievod să-şi dea m îna. D ificultăţile erau m ari: Dacu
stă te a m ereu pe poziţia lui constituţională, agitînd cu
neînduplecata lui in tran sig en ţă, un com binezon al R oşcatei
— în tim p ce Crai-Voievod vroia să fie el singur stăpîn
în A rdeal. E ra u a tît de în d îrjite am bele tab ere, încît
dem ocraţia s-ar fi ales, în zilele acelea de după epuraţie,
cu u n b an ch et m ai p u ţin , dacă n -a r fi lu p ta t pen tru
ea Grigore A rţag , şeful conservatorilor ţepişti. B anchetul
a a v u t loc şi cei doi fraţi, D acu şi Crai-Voievod, se în fru n ­
ta ră : de o p a rte , D acu, fixat în gulerul lui, ca o floare
în tr-u n ghiveci, dc alta , Crai-Voievod, cu ochii lui veseli
şi şugubeţi, în care se reflectau parcă to a te graţiile
nude stu d iate o n o ap te în treag ă în revistele ilu s tra te . . .
E m o ţia era m are. Se ştia că v a u rm a o scenă de care
depinde istoria întregului p a rtid n aţio n al-ţărăn ist re u n it,
în afară de n e s u fe ritu l« Vine, vineee !» al chelnerului,
o frunză n u m işca. Se auzi num ai u n prelung ghiorţăit,
care n u venea, însă, de la n aţio n al-ţărăn işti, ci de m ai
dep arte, din fundul grădinii, de la u n banchet dem ocratic
al g ru p ă rii« N ihil sine re x » de sub conducerea lui Gogu
E lefterie.
Şi în sfîrşit, D acu vorbi, ta re , aproape ră s tit:
— Vrei să ştii, fra te A lexandre, de ce ai căzut de
la p u te re ?
T o ţi comesenii p ăliră. î n clipa aceasta n u era unul
să n u fi v ru t să se ascundă sub m asă. F ra ţii încep iar
să se certe — şi apoi se vor d espărţi fără să-şi fi m încat
fleicile şi m ititeii. D ar cum nim eni, to tu şi, n u îndrăzni
să se m işte, D acu p u tu să continue, n e tu lb u ra t:
— S ă-ţi spun eu de ce, frate A lexandre ! P en tru
că eşti u n om m îndru, u n om dem n, u n ad e v ăra t lu p tă to r
p e n tru d re p ta te şi ad ev ăr !
Şi ochii i se um plură de lacrim i.
Cînd Crai-Voievod văzu că fratele Iu lian plînge,
socoti că a r fi foarte politic să plîngă şi el. Aşa că plînse
im ed iat şi-i răspunse fratelu i Iulian, cît se poate de
m işc a t:
— B a t u eşti u n ad e v ă ra t lu p tă to r I E u n u sînt
decît o b ia tă u m b ră a t a t
— B a tu ! i-o întoarse D acu, b ătîn d furios cu paharul
in m asă.

420
 — V ine, v in e e e ! strig ă u n chelner care trecea în
fugă cu o p iram id ă de m ititei epre o m asă a partid u lu i
uniunii ag rare a lui A ureanu, convocat aici spre a in tro ­
duce unele m odificări dem ocratice program ului său
politic.
N aţio n al-ţărăn iştii, speriaţi de to n u l lui D acu, erau
siguri că iar n u se face îm păcarea, d a r se bucurară
cînd îl v ăzu ră pe Crai-Voievod m ai conciliant.
— Fie, frate Iuliane, aşa cum zici tu , că t u ai fost
to td eau n a m ai d eştep t decît m ine !
—- î ţ i m ulţum esc, frate A le x a n d re ! Şi dacă am
greşit cu ceva fa ţă de tine, să facem un ju riu de prieteni
şi să ju dece ei ce am făcu t eu ca să distrug o prietenie
cum n-a cunoscut v reo d ată istoria politică a acestei ţ ă r i !
Crai-Voievod îşi scoase ochelarii, îşi şterse ochii de
lacrim i şi zise, tris t:
— Aceste lu cru ri, frate Iuliane, chiar dacă le spunem
în glum ă, sîn t o trag edie !
— 0 m are trag ed ie, fra te A lexandre ! confirm ă Dacu
melancolic.
Şi se apropie de Crai-Voievod, tocm ai cînd Crai-
Voievod se apropie de el, şi se îm b răţişară, cald şi
lung, în aplauzele p artid u lu i n aţio n al-ţărăn ist, care
făcu sem ne desperate chelnerilor că p o t începe eă ser­
vească.
D upă p rim u l rîn d de m ititei, doctorul B ra tu puse
chestia gărzilor Iu lian D acu, organizate de D acu, care
zicea că au fost necesare ca să-şi apere v ia ţa am en in ţată
m ereu de fratele Crai-Voievod.
— V iaţa lui Iu lian D acu, zise doctorul B ra tu , ap a r­
ţine n aţiei întregi. A părarea acestei vieţi n u poate
reveni num ai gărzilor Iu lian D acu. N aţia în treag ă reven­
dică onoarea de a-1 a p ă ra pe m arele n o stru b ă rb a t
politic, îm p o triv a in d iferent cui. F ac apel la dom nul
D acu să desfiinţeze aceste gărzi, spre a p u tea ajunge
la reunificarea p artid u lu i. Noi trebuie să ne pregătim
p en tru opera cea m are a guvernării şi nu avem d rep tu l
să ne cheltuim tim p u l şi energia în asem enea lupte
m ărunte.
D acu ridică p ah a ru l u m p lu t cu laptele pe care-1
adusese de acasă în tr-u n term os, p en tru oă, zicea el,

431
aşa l-a crescut m am a de m ic: cu la p te — şi răspunse
doctorului B ra tu :
— E u , de fa p t, n-am nici u n am estec in ex isten ţa
acestor gărzi. Au lu a t n aştere fă ră voia m ea. M ărtu­
risesc că m işcarea aceasta de sim patie m -a em oţionat.
A şa că mi-e greu şi n-am nici un d re p t să dau v reu n
ordin de dizolvare. Şi apoi, v ă d a ţi seam a şi dum nea­
v o astră că n u p o t să bruschez pe nişte oam eni care-m i
dovedesc dragostea. E vorba, insă, de u n ita te a p a rti­
dului. De aceea, rog pe prietenii şi pe cei străin i de
m ine, care au organizat gărzile, să se supună conducerii
p artid u lu i şi să le dizolve.
Aplauzele, cuvîntările, şpriţurile şi îm brăţişările
ţin u ră pînă dim in eaţa, cînd to a tă lum ea se despărţi
plină de n ădejdi în tr-u n v iito r dem ocratic.
I n strad ă , Crai-Yoievod îi spuse lui Com an:
— Bine, bine, o fi D acu cel m ai cin stit om din ţa ra
rom înească. D ar nici din ven itu l celor zece ju g ăre nu
poate t r ă i ! A sta să i-o spună lu’ m utu !
— A tunci, cum ? zîmbi Coman, răutăcios.
— E i, c u m ! î l ţin e nepotu-său, R om ulus. Şi din
ce b an i îl ţin e, ştii. Aşa că m ai bine să n u m ai v o rb im !
— Ce v o rb eşti? E l zice că n-are nici u n am estec
în afacerile n epotului, p en tru că nepotu-său nici nu-i
este n epot de sînge, ci num ai p rin alian ţă !
— E x a c t ! D ar nici fabrica Skoda nu este n epoata
de sînge a lui Rom ulus. Şi nici m ăcar nepoată prin
alian ţă cu e l . . . Şi to tu şi, u ită -te la el cum s-a îngrăşat
de p e u rm a ei 1

A ltă d a tă , Naie N aie P . R . făcea silogistică, p en tru că

num ai prin ace6te drăgălaşe şi nevinovate exerciţii de
logică p u tea în treţin e m ereu tîn ă r şi v en tilat, spiritul
său filozofic. D ar de cînd H itler a îm puşcat pe R ohm ,
pe H eynes, pe E rn st, şi pe a tîţi alţi buni, vechi, intim i
prieteni ai săi, p en tru profesorul Naie Naie silogismele
n u m ai foloseau ca o gim nastică in telectuală, de m ulte
ori am uzantă p en tru fetele de la filozofie, ci deveniseră
u n fel de eşapam ent p en tru m in tea lui plină de ncdum e-

433
riri şi p e n tru co n ştiin ţa lui plină de m ulte şi grele n ăd u ­
furi.
— H itler, cugeta el, face epuraţie în G erm ania.
B u n ! D acă H itler n -ar face epuraţie în G erm ania, ar
însem na că H itler n-are ce epura. D ar H itler face epu­
ra ţie în G erm ania. Deci, H itler are ce ep u ra în G erm ania !
In c ita t, sp iritul lui N aie îndrăznea să îm pingă explo­
rările lui filozofice şi m ai adînc:
— D ar una este cînd H itler epurează, şi a lta este
dacă eu, Naie N aie, ştiu de ce epurează. Deci, dacă
eu, Naie N aie, m ă în treb de ce epurează H itler, înseam nă
că eu, N aie N aie, n u ştiu de ce H itler epurează. Ei
de ce?
Aici, logica lui N aie N aie se poticnea. D a, de c e ? . . .
Şi n u p u tea pricepe de ce ! E ra m ai ră u ca m oartea !
Să te în treb i de ce şi să nu găseşti un răspuns ! Şi n u
e num ai a tît. D acă H itler s-ar fi lim itat la stîrpirea
batalioanelor de asalt din G erm ania, problem a a r m ai
fi fost suportabilă. A sasinarea naziştilor de către şeful
naziştilor este o problem ă in tern ă a G erm aniei, în
care u n cu g etăto r discret şi civilizat ca profesorul Naie
N aie înţelege să nu se am estece. Problem a devine,
însă, g ravă, gravă de to t, cînd nu ştii ce se v a întîm plă
după aceea: H itler se v a m ulţum i num ai cu suprim area
naziştilor lui, ori v a m erge cu ep u raţia şi m ai departe
— şi v a suprim a gazeta Vorba ru m în u lu i? . . . Aici era
în treb area — şi aici era întreaga sursă a setei lui Naie
de silogisme. D acă H itler îi zvîrle în şan ţ pe naţional-
socialişti, înseam nă că n-are nevoie de naţional-socialişti.
D a r dacă n-are nevoie de naţional-socialişti, ce nevoie
a r m ai avea de gazeta Vorba ru m în u lu i? Şi ce se v a face
Vorba ru m în u lu i? Nu se bătea lum ea pe ea, nici aşa,
cînd H itler era ta re , ta re de t o t . . . d ar m ai cu seam ă
acum a ! . . . A cum a, de cînd cu ep u raţia, nu se m ai vinde
de loc ! Şi gazeta, deocam dată, a p a r e ! Şi redactorii
nu v or să lucreze pe veresie ! Şi tipografia răm îne surdă
la to a te silogismele cu care Naie Naie încearcă să am îne
p lata facturii ! La cine să se d u că? La cine să ia ? A fost
Naie Naie la am basada germ ană, d ar acolo, to ţi s-au
u ita t la el ca la un nebun ! . . . Să-i dea bani cînd nici ei
n u ştiu pe ce lum e se află ? A fost şi pe la F arbenindustrie !

423
N im ic ! A şteap tă in s tru c ţiu n i! F ă ră in stru cţiu n i nu
pot da o p ara. A fost apoi pe la am icul Beliotis. A căscat
nişte ochi, Beliotis !
— P arale p en tru gazetă? Ai căp ia t? Ţie, personal,
dacă ai nevoie, înţeleg ! D ar pentru gazetă ? Acum a,
după ce regele a desfiinţat pe naziştii germ ani din A rdeal?
Vrei să m ă nenoroceşti?
S-a dus, fireşte, şi pe la S chnitt. A căscat nişte ochi
S c h n itt!
— P arale p en tru g azetă? Ai căp ia t? Ţie, personal,
dacă ai nevoie, înţeleg ! D a r pen tru gazetă? Acum a,
după ce regele a desfiinţat pe naziştii germ ani din
A rdeal? Vrei să mă nenoroceşti?
L a cine să se mai ducă N aie N aie 1 La rege?
N aie oftă ! Regele ! De m ult, acum şase lu n i, da ! . . .
Regele l-ar fi strins în b ra ţe şi a r fi d a t ordin tu tu ro r
băncilor să-i sară în tr-a ju to r. D ar sîn t şase luni dc
atunci — şi regele de ieri, nu m ai e regele de azi. I-a
d a t drum ul regele din puşcărie, d a r nu l-a ie rta t. Nu
s-a su p ărat Carol că a fost ucis Muică şi nu s-a su p ărat
că Naie Naie a ju c a t un rol de prim ordin în asasinarea
lui Muică, d a r s-a su p ă ra t crîncen cînd a aflat că Naie
Naie a fost a tît de h arnic în afacerea aceasta, m ai m ult
ca să-l servească pe H itler, decît pe regele său ! A sta
nu i-o p u tea ierta Carol — şi Naie Naie este destul de
în ţelep t 6ă-şi dea seam a că regele, chiar dacă a r fi vreo­
dată dispus să i-o ierte, nu-i astăzi m om entul, p e n tru că,
probabil, nici el nu ştie încotro s-o apuce !
A şadar, dacă nici regele n -ar p u tea fi dispus s&
priceapă d ram a care se petrece în sufletul lui Naie
N aie, atunci cine?
D octorul W illy !
N aie Naie, profesor de logică, răm înea m ereu logic.

P e doctorul W illy P ăm înteanu ep u raţia din G er­

m ania l-a găsit într-o conjunctură extrem de sim patică
p en tru viitorul ligii evreilor israeliţi. De luni de zile,
doctorul W illy p reg ătea un uriaş plan de acţiune prin
care-şi propunea să dem onstreze că nu-i de acord cu

424
părerile lui H itler despre evrei. V a reed ita, tn prim ul
rîn d , lista soldaţilor evrei m orţi în războiul de întregire
şi lista tu tu ro r soldaţilor evrei decoraţi. Va publica
O antologie a declaraţiilor filosemite făcute în decursul
veacurilor, de către cele m ai strălucite figuri din istoria
popoarelor creştine. V a organiza — cu sprijinul unor
perso n alităţi de seam ă din societatea rom înească — o
nouă serie de conferinţe prin care să se deschidă ochii
lui H itler că H eine este evreu, că Ein6tein este evreu
şi că pînă şi Frederic I I cel M are sc zice că a r fi av u t
un m edic de origine evreiască. Va cere evreicelor să
nu-şi m ai pu n ă blănurile cînd se duc în oraş, ci să le
p o arte num ai în casă, spre a n u stîrn i antisem itism ul.
V a cere tu tu ro r evreilor să nu m ai dea din m îini cînd
vorbesc în tram v a i, ci să-şi ţin ă m îinile în buzunar,
spre a n u stîrn i antisem itism ul. Va dispune ca evreii
care au p ăru l roşu să se a ra te în lum e cît m ai p u ţin ,
spre a n u stîrn i antisem itism ul. Şi aşa m ai departe.
D e idei, doctorul W illy nu ducea lipsă — şi cu a tît
m ai p u ţin de energie. Aşa că, în sinea lui, doctorul
W illy îi felicita, d a r îi şi invidia pe evrei că, în ceasurile
acestea grele, au u n conducător a tît dc în zestra t ca el
cu idei şi energie.
D ar ce folos că ai idei şi energie, dacă n-ai noroc I
A cesta era şi cazul doctorului W illy. Ca de a tîte a şi
a tîte a ori în lungul lui tre c u t de experienţă politică,
tocm ai cînd în tin d ea m îna să culeagă roadele prepa-
rativ elo r lui de atac, îl aştep ta o c ru n tă dezam ăgire:
regim ul n azist de la B erlin se prăbuşea. Şi o d a tă cu
el, to a tă m unca doctorului W illy.
Z drobit de g rav a lo vitură ce a prim it-o, doctorul
W illy s tă te a gîrbovit în fotoliu şi-şi m uşca unghiile:
dacă H itler e m azilit, el nu m ai avea pe cine com bate.
Liga evreilor israeliţi p u tea să se înece. P e n tru cine
să lu p te ? Cui i-ar m ai p u tea aduce foloase? în ce scop
să m ai dea po p u laţia evreiască p arale? Şi cui să dea
pop u laţia evreiască parale ?
îşi punea doctorul W illy în treb ări peste în treb ări
şi se to t chinuia să-şi dea un răspuns, cînd B ernsohn,
secretarul şi confidentul său, in tră g ră b it şi tu lb u ra t
în b iro u :

43»
 — D om nule d o c to r ... dom nul profesor N aie Naie
e a ic i!
D ar N aie N aie şi apăruse in p ra g şi cu u n zîm bet
cald şi m ina în tin să se repezi la doctorul W illy, cum
te repezi la u n b u n p rieten pe care nu l-ai m ai v ăzu t
de u n car de ani.
— Ce faci, doctore d ra g ă ?
— Ce surpriză, dom nule N aie ! zise, fericit, doctorul
W illy, în tim p ce B ernsohn, b ă ia t sim ţit, ieşea din
birou. Nu m -aş fi a ş te p ta t__
— D octore d rag ă, ai to t d reptul să rîzi de m ine, d ar
iţi j u r că a fost o confuzie. N-am fost niciodată a n ti­
sem it. Gurile re le . . . N um ai gurile rele ! . . . D acă aş
fi fost antisem it, n-aş fi v en it la d um neata azi ca la un
frate. Ş tiu că ap arenţele îm i sînt îm potrivă, d a r în
fundul sufletului m eu am fost to td eau n a dem ocrat şi
filosemit. Să îndrăznească cineva să spună că în fundul
sufletului m eu n-am iu b it pe e v r e i! Că am scris cîte
ceva care a r p u tea fi in te rp re ta t n u ştiu c u m . .. ce
să-i faci, d rag ă d o c to re ! G ură de om , gură de cîine 1
D ar în tim p u l ăsta, inim a m ea plîngea şi gem ea: sărm anii
e v r e i! Ce v in ă au ei? D e ce trebuie să sufere ei? în ţe ­
legi, doctore W illy? N u erau decît nişte porcării de
exigenţe politice. Chestiuni de m om ent. Le sufli a ş a . . .
pfuu ! . . . şi zboară în v în t, fără să lase vreo u rm ă I
Nici praful n u se alege de ele ! Ideologii de u n ceas-două.
E te rn ă e num ai dem ocraţia. T o t dem ocraţia ră m înă
m ai tare . De aci î n a in te .. .
Lui W illy îi ardeau obrajii de ruşine. U n N aie N aie,
un profesor de logică, un director de ziar, un prieten
al regelui, să se scuze şi să se um ilească a tîta fa ţă de
e l ! D a r se p oate ? E in to le ra b il!
— D om nule Naie, îl întrerupse el pe N aie N aie, nu
înţeleg de ce atîte a explicaţii. Sîntem doar p rie te n i!
Spune-m i ce v r e i ! Sau m ai bine zis: cît?
Aşa a triu m fa t dem ocraţia în ziua aceea: din banii
de lem ne ad u n a ţi p en tru populaţia nevoiaşă evreiască.
Precum zicea şi B ernsohn, doctorului W illy:
— F o arte bine aţi făcut, dom nule doctor ! La urm a
urm ei, cred că şi calicii a r tre b u i să aibă oarecare în ţe­
legere p en tru dem ocraţie 1

426
 *

De tre i săp tăm în i venean din R eichul al III-le a veşti

a tît de contradictorii, în cît regele decise că asem enea
m om ente în curcate treb uie lăsate să se descurce singure.
I n aştep tare, bea zi şi n oapte, vorbea despre dem ocraţie
şi veghea ca generalul Florescu să fie a n c h etat de către
Consiliul de război cu to a tă severitatea.
— Să n u v ă u ita ţi la el că-i g e n e ra l! ordona Carol.
Să mi-1 tr a ta ţi ca pe un h o ţ de rîn d cum e, şi
el şi fecioru-său P u iu ! Cîte sc găsesc în dosar, ajunge
să fie sp în zu rat de o su tă de ori. F actu ri fictive, sta te
de m înă de lucru fictive, bonuri de cheltuieli fictive.
O ad e v ăra tă fabrică de acte fictive ! Să-i puneţi m îna-n
gît, să sim tă că a tîta vrem e cît m ai sîn t eu, există o
ju s tiţie 1
A ncheta m ergea, d ar Carol n u se p u te a linişti. Venise
pe la el şi M iţa şi T a n ţi şi R iri şi K i k i . . . d ar degeaba
le lu a la b ătaie şi le zvîrlea afară pe culoar, leşinate
şi moi ca nişte pisici ţin u te cu sila în apă, p en tru că linişte
to t n u găsea. T reaz sau în som n, num ai călătorie visa
şi-n vis num ai pe Puiu-1 vedea, atu n ci cînd n u vedea
îm p ru m u tu l. H itler, blestem atul de H itler ! D acă s-ar
fi ţin u t H itler ta re m ăcar cîteva luni, am fi a v u t azi
de ce rîde ! Ce a r fi fost lu a t era b u n l u a t !... P e cînd aşa...
— Sire !
E ra M ateescu, roşu şi a g ita t, care bătuse la uşă,
d a r care nici nu m ai avusese ră b d are a să aştep te ca
regele să-i răsp u n d ă, ci in trase singur.
— Sire, o nouă bom bă !__ A fost asasinat Dollfuss.
Dollfuss, m icul d ictato r al A ustriei, a s a s in a t!
— De cine? strigă regele, cuprins de o uşoară am e­
ţeală. H ai, vorbeşte o d a tă I
— De naziştii austrieci.
Şi Mateescu dădu regelui am ănunte. Azi, la prînz,
pe la ora unu fără un sfert, trei sute de nazişti, deghi­
zaţi în uniform ă m ilitară şi în uniform ă de agenţi de
poliţie, au ocupat staţiu n ea de radiodifuziune din Viena,
au n ăv ălit în cancelaria lui Dollfuss şi I-au îm puşcat.
Credeau că a tîta le va fi de-ajuns să în lătu re orice opo­
ziţie şi să ia p u tere a în m înă. D ar, p en tru că, spre

427
surprinderea lor, guvernul şi a rm a ta s-an opus, au
fugit şi s-au pus sub ocrotirea m inistrului G erm aniei.
— A ş a ! făcu regele pe gînduri. N aziştii austrieci
l-au asasinat pe Dollfuss şi apoi s-au ad ăp o stit la am ba­
sadorul G erm aniei naziste ! . . . P rin u rm are, aici e
m ina lui H itler 1
— E clar, sire !
— P rin urm are, ep u raţia din 30 iunie n u l-a slăbit
pe H itler, ci l-a făcu t şi m ai în d răzn eţ 1
— P robabil, sire !
— P rin urm are, eu n-aveam nici u n m otiv s& m ă
sperii I
— Nici u n ul, sire 1
Carol alergă în aleea Vulpache.
— Ce facem , L e n u ţo ? ... îm p ach e tă m sau n u ?
Fem eie cu sim ţ practic, L enuţa îi răspunse:
— Mai aştea p tă cîteva zile, să n u ai vreo nouă su r­
priză.
Carol aştep tă cîteva zile şi M ateescu îi aduse o nouă
su rp riz ă :
— Sire, H in d en b u rg a m u rit azi dim ineaţa la nouă
— şi la ora nouă şi ju m ă ta te , H itler a fost proclam at
preşedinte al R eichului. De aci în ain te, H itler v a fi
şi conducătorul G erm aniei şi şeful guvernului. A rm ata
a şi depus ju răm în tu l.
Carol nu m ai avea nim ic de a şte p ta t. H itler e tare .
Mai ta re ca oricînd.
N erăbdător, Carol o chem ă pe D uduia la telefon şi-i
strig ă, vesel:
— L enuţo, îm pachetează !

D u p ă u n scu rt schim b de n o te în tre guvernul rom în

şi guvernul francez, noua d a tă a călătoriei în F ra n ţa
fu fixată p en tru sfirşitul lunii noiem brie. R ăgazul de
tre i luni bucură m ult pe D uduia. î n trei luni p u tea
să-şi facă în linişte p u ţinul bagaj pe care-1 lua cu sine
în stră in ă ta te , unde, în cazul că i-ar lipsi, D oam ne
fereşte, ceva, era aproape convinsă că v a găsi de la
cine să cum pere.

438
 In aceste tre i luni nu-şi pierdu nici Carol vrem ea
in zadar. î n p rim ul rînd, anulă dispoziţia de dizolvare
a organizaţiilor naţional-socialiste germ ane din Ardeal.
P orunci, apoi, lui Vancea să fie din nou blînd cu legio­
narii. L uă m ăsuri ca în lipsa lui să n u aibă vreo surpriză,
în special din p a rte a iubitului său frate Nicolae, pc
care c ă u ta să-l v a d ă cît m ai p u ţin şi cu care vorbea
şi m ai p u ţin . în c e p u să cheme iar, rînd pe rîn d , în audienţă
strict confidenţială, pe şefii celor douăzeci şi p a tru de
p artid e care se treziseră to ate, spontan, din dem ocraţie.
— D om nule E lefterie, contez pe d u m n e a ta ! Am
convingerea că eu şi cu d um neata îm preună, sîntem
d estin aţi să facem lucruri m ari p en tru ţa ra aceasta.
— Sire, a şte p t ordinele dum neavoastră I
— O ra se apropie, dom nule Elefterie I. . . Plec în
stră in ă ta te p en tru cîteva săptăm îni, să procur ţării
un m are îm p ru m u t şi cum cap ăt banii, te chem îndată
să trecem la fap te. P rogram ul îl ştii: înzestrarea a r m a te i!
N um ai b an i să avem !
— Ş tiu , sire ! A rm ata e baza !
Regele-i strîngea m îna, ca u n u i prieten adev ărat.
M erita să i-o strîn g ă. E ra u n om de nădejde. î n lipsa
lui, n u n um ai că se v a feri de aventuri, d a r v a colecţiona
to a te în ju rătu rile la adresa tronului şi dinastiei, cu
num e şi d ate, ca să i le raporteze la înapoiere.
D ar cea m ai m are p a rte din tim p , în cele tre i luni,
regele şi-o pierdea cu corespondenţii francezi cărora
le îm p ărtăşi cîte şi ce fel de sentim ente îl copleşesc
cînd se gîndeşte că în curînd v a revedea F ra n ţa .
— Ce em oţie v a fi p en tru m ine cînd voi veni în
v izită oficială în cap itala voastră, unde fiecare răspîntie
va evoca p en tru m ine atîte a am intiri.
T recea, apoi, sp rin ten , la fericirea poporului:
— îm i iubesc cu pasiune m eseria de rege. Ce poate
fi m ai p asionant decît să faci fericirea p o p o ru lu i!
Şi cum , în perioada aceea de surescitare, punea
foarte m u lt p ip er în m încare, aşa că avea necontenit
m încărim i, i se um pleau ochii de lacrim i, ceea ce cores­
pondenţii n o tau cu m ii de com entarii tu lb u răto are.
T o t în vederea voiajului, regele vorbea m ereu despre
dragostea ce i-o p u rta scum pului său fiu.

489
 — V reau să fac d in el u n om şi u n rege. în a in te de
a fi rege treb u ie să fie un om bine oţelit, d rep t şi hun,
E d u ca ţia unui p rin ţ nu-i lucru uşor. Pe u n p rin ţ nu
treb u ie să-l creşti p en tru tin e, nici p en tru el însuşi.
T rebuie crescut p en tru poporul său şi p en tru rolul
ce-1 v a avea de îm plinit. Cu p u ţin ă hotărîre şi cu m ultă
inim ă, cred că se p oate ajunge la rezu ltate bune. Pînă
u n a alta , conduce fo arte bine m icul lui autom obil şi dă
sem ne de pe acum a că v a fi un excelent vînător.
T rei luni de m uncă a te n tă şi răb d ăto are pen tru
preg ătirea voiajului — d ar tre i luni de v iaţă senină şi
sclipitoare ca un cer alb astru de prim ăvară, întunecat
num ai de u n mic n o ru leţ: Titulescu. T itulescu, m ini­
stru l de externe al ţă rii. T itulescu, şeful departam en­
tu lu i dem ocraţiei. T itulescu şi-a în a in ta t iar dem isia.
D e ce şi-a d a t iar dem isia T itulescu acesta?
— Sire, e su p ărat foc ! îi răspunse Trişcă. Zice că-1
nenorocim ! O politică facem aici — şi a lta e pus să
facă el în stră in ă ta te . Cică încurajăm grupările fasciste
şi acolo el treb u ie să ju re că răm înem fideli aliaţilor.
Susţine că dinadins se face obstrucţie politicii lui dem o­
cratice, p en tru că este cineva care vrea să-l alunge
de la externe.
— C ineva? se m iră Carol.
— D a, sire ! Cineva !
Regele p arcă abia acum pricepea înţelesul cuvîntului.
— A ba ! făcu el. Cineva ! . . . Bine, T rişcă, în acest
caz, d u m n eata vei dem isiona im ediat.
S oluţia i se p ă ru lui T rişcă oarecum originală.
— Eu?
— D a ! D u m n eata I . . . D ar nu-i nevoie să fii alarm at.
Vei dem isiona, ca să vadă că din pricina lui se pro­
duce o criză m inisterială, tocm ai acum , în ajunul voia­
ju lu i m eu, cînd n u m ai de criză m inisterială n-avem
nevoie.
— Şi ce v a fi, sire?
— Nim ic ! Vom stăru i să răm înă 1
— Nu v a răm îne, sire ! E prea furios ! Zice că tocm ai
acum , cînd ţa ra are m ai m u lt decît oricînd nevoie de
el, p en tru că U niunea Sovietică a devenit m em bră a
S ocietăţii N aţiunilor, tocm ai acum să-l călcăm pe el

430
 In p ic io a r e ? ... N u l . . . N ici in ru p tu l capului n u va
voi să rev in ă !
P e rege îl pufni rîsul:
_ gă rev in ă? D ar cine vrea eă re v in ă ? D a’ ducă-se
dracului ! M-a p lictisit cu şantajele lui de copil a lin ta t I
El are acu şi p re te n ţia să-i m ai fiu recunoscător că
ne-am îm p ăcat cu U niunea Sovietică ! . . . Recunos­
cător !. • • 0 să-i fiu recunoscător cînd i-o creşte b arb ă !
Aşa că fă ce-ţi spun eu : du m n eata stăruie, d ar stăruie
în aşa fel încît să-i dea de b ăn u it şi să-i piară p o fta să
m ai revină 1
A fost o chestie de o zi. L a am iază, T itulescu prim i
o lungă, lungă telegram ă în care i se aducea la cunoş­
tin ţă că în u rm a protestelor sale, regele a cerut guver­
nului să demisioneze, că guvernul a dem isionat, şi că
nu se p o ate reconstitui decît num ai cu el la externe.
I n continuare, telegram a-i vorbea de ţ a r ă . . . de veşnica
dragoste şi r e c u n o ş tin ţă ... de im ensele servicii aduse
de el ţă rii, tro n u lu i şi d e m o c ra ţie i.. . de necesitatea
im perioasă a unei consecvenţe în politica e x te rn ă . . .
şi de neliniştea regelui care e g ata să ren u n ţe la călă­
torie, dacă n u ştie că T it\|lescu este din nou la externe.
P e seară, T rişcă se prezintă la rege:
— Sire, i-am telegrafiat lui T itulescu şi am stăru it
din to a te p u terile ca să răm înă !
— Şi a răsp u n s?
— D a!
— Ce?
— Că răm îne !
De enervare, îl apucă pe Carol o m încărim e a tît de
ascuţită, încît, oricine nu era in iţia t în secretele politice
ale palatu lu i, a r fi p u tu t să ju re că regele plînge de
bucurie.
D ar în afară de acest incident destul de neplăcut cu
Titulescu, nim ic n u se m ai produse din ceea ce a r fi
p u tu t în tu n eca em oţia unui rege pe picior de plecare
în stră in ă ta te , unde îl aştep ta îm prum utul. D uduia îşi
revizuia to t tim p u l bagajele, îşi pregătea listele de cum ­
p ărătu ri, n u m ăra zilele pînă la plecare: şapte zile,
şase zile, cinci zile, p a tru zile, tre i zile, în tim p ce
regele ru p ea filele din calendar şi snopea M iţele în

481
b ă tă i, de n erăb d ăto r ce era să se v a d ă o d ată în drum
spre P aris. Se pare, însă, că Cel-de-sus era îm potrivă,
p en tru că, într-o bu n ă dim ineaţă, cînd m ai erau două
zile pînă la plecare, M ateescu in tră la Carol transfi­
g u ra t de sp aim ă:
— Sire, o catastro fă ! . . . M aiestatea sa regele Ale­
x an d ru al Iugoslaviei şi B arth o u au fost asasinaţi la
M arsilia !
A u to m at, regele puse m îna pe telefon:
— L enuţo, tu eşti?
— D a, dragul m eu 1
— D espachetează 1
 xvn

Cu şapca în m ină, Trollm stă te a în picioare şi aştep ta

ca dom nul d irector să ridice ochii la el. în birou era
cald, pe fereastră se vedea cum fulgi m ari cad molcom
şi se aştern pe case şi pe şoseaua care duce pînă la p o artă .
D irectorul, în fotoliu, stă te a aplecat cu urechea înspre
ap aratu l de radio şi asculta, aprobînd cu capul şi cu
m îna to t ce auzea:
— « ...E u sînt n ăscut şi crescut ortodox, d ar sîn t suve­
ranul unei ţă ri unde sălăşluiesc şi cetăţeni de alte confe­
siuni. S înt h o tă rît... şi to ţi p o t conta pe sprijinul m eu... să
proteguiesc cu aceeaşi credinţă şi cu aceeaşi dragoste pe
to ţi acei care v or fi cin stiţi credincioşi ai bisericii lor...»
Trofim asculta şi se gîndea cît de uşor p o ate in tra
frica-n om. Regele 8-a speriat aşa de ră u de a te n ta tu l

28 - o. 1233 433
 de la M arsilia, în cît l-au n ă p ă d it gînduri creştine. Se
tem e să n u se găsească vreun creştin să tra g ă în el şi
încearcă să 6e pună bine cu to ţi credincioşii cinstiţi
ai bisericii lor ! E ra şi ceasul bine ales ! Fabricile se
închid — şi acolo unde nu se închid, salariile se scad
la ju m ă ta te . Şi peste to t, poliţia la mijloc. L a fabrica
H aug m uncitorii n -au făcut decît să înainteze un
m em oriu, fără să-şi fi în tre ru p t lucrul, d ar cît ai clipi,
p oliţia le-a şi sărit în spinare, parcă ar fi sta t, după
uşă, la pîndă. La fabrica de glucoză Colentina la fel:
poliţia. Şi la fabrica F alk. Şi la re sta u ran tu l Tic-Tac.
Cu arestări, cu b ătăi, cu to rtu ri. Cît despre chelnerii
de la re sta u ran tu l Corso, cu ăştia a fost o ad e v ăra tă
b ătaie dc joc. în h alate, aşa cum i-a găsit la lucru,
poliţia a p lim b at pe bulevarde, pînă la prefectură, pe
to ţi chelnerii, picolii şi b u cătarii, v in o v aţi că au a ju ta t
cu m încare pe ceferiştii de la G riviţa, cît a ţin u t greva.
D ar regele continua să vorbească şi Trofim , fără să
vrea, treb u i să-l au d ă:
— « A stăzi, cînd avem cu to ţii datoria de a duce o
lu p tă de progres şi consolidare a naţiu n ii noastre, n u
este m om entul să p rivim ce h aină p o a rtă fiecare preot,
ci trebuie să cerem fiecăruia să aibă un singur suflet
şi acest suflet trebuie să fie cel rom înesc ! . . . »
A sta-i am in ti lui Trofim cum lăncierii lui Caţă au
am en in ţat că dacă nu vor fi lăsaţi să-şi p oarte căm ă­
şile albastre, n u vor m ai pune pe ei nici o căm aşă şi
că se vor a ră ta în pielea goală în fa ţa poporului. D ar
nim eni nu s-a gîndit şi nici n u se gîndeşte să le ia,
D oam ne fereşte, căm aşa. B a, de cînd cu asasinarea lui
Dollfuss şi m ai cu seam ă după ce regele A lexandru
şi B arth o u au fost îm puşcaţi, cămăşile, şi albastre şi
verzi şi de to a te culorile, s-au în m u lţit, şi s-au în m u lţit
şi saluturile cu m îna în tinsă, şi s-au în m u lţit şi femeile
cu cruciuliţe încîrligate pe piept, şi s-au în m u lţit şi
b ătăile şi devastările şi jafurile, fără ca poliţia să afle
ceva.
— « Creştin sîn t, auzi Trofim pe rege, d a r fac apel
şi la cei care nu sîn t creştini, d ar care aii o credinţă
a lor, ca şi ei, alătu ri de noi, creştinii, care avem acel
exem plu al m artiriu lu i lui Isu s H ristos, să lu p te ală­

434
tu ri de noi, căci m ai presus de cred in ţa fiecăruia este
u n itatea etnică a Rom îniei în tre g ite . . . »
Regele isprăvise. D irectorul întinse m îna 6ă întoarcă
buto n u l, d ar şi-o retrase im e d ia t: postul de radio em itea
o ştire care-1 silea să răm înă cu urechea aplecată asupra
a p a ra tu lu i:
— Azi dim ineaţă m aiestatea sa regele a sem nat un
decret p rin care sîn t dizolvate: P a rtid u l Com unist
R om în, U niunea T ineretului C om unist, A jutorul Munci­
toresc R om în, Biroul juridic al P artid u lu i Com unist,
A ju to ru l R oşu In tern aţio n al, Consiliul Sindicatelor
R evoluţionare, Comisia locală a sindicatelor un itare, U ni­
unea ţăran ilo r revoluţionari, Cercul femeilor com uniste,
T ineretul conştient r o m î n ., Asociaţia studenţilor revolu­
ţio n ari, Cercul de stu d ii m arxiste, T rib u n a stu d en tu lu i
sărac, L iga cu ltu rală, Blocul m uncitoresc-ţărănesc, Liga
m uncii, Soiuz Vozwescenia N a R odinu sau U niunea
re p a tria ţilo r ruşi şi ucrainicni, A sociaţia Amicii U .R .S .S .,
C om itetul n aţio n al antifascist, C om itetul fem eilor a n ti­
fasciste rom îne, C om itetul n aţio n al al tin eretu lu i a n ti­
fascist, C om itetul p en tru ap ărarea ceferiştilor, Comi­
te tu l p en tru ap ărarea şom erilor, Cercul cu ltu ral
« Gheorghe Coşbuc», S in dicatul« Ciocanul» al lucrătorilor
cizm ari, S in d ic a tu l« S o lidaritatea» al chelnerilor, Sindi­
ca tu l « Ţ e să to ru l» al lucrătorilor tex tilişti, F ro n tu l
Unic M uncitoresc, O rganizaţia revoluţionară dobro­
geană. S în t interzise a se m ai înfiinţa orice fel de orga-
nizaţiu n i şi asociaţiuni p en tru propaganda ideologiei
com uniste. Se interzice să apară orice ziare, broşuri,
m anifeste, ca şi orice fel de alte publicaţiuni, prin c a re . . .
D irectorul se u ită la ceasornic, şi fiindcă decretul
îi spusese m ai m u lt decît avea el nevoie să ştie, închise
ap a ratu l, apoi îşi în to arse capul spre Trofim :
— A i v e n it?
— A m ven it, dom nule director l
P u ţin stin g h erit, directorul îşi cercetă lung unghiile
în ain te de a vorbi.
— U ite ce e, Trofim e drag ă 1 zise el, fără să-şi ridice
ochii la om ul care stă te a în picioare. D irecţia gene­
ra lă e n em u lţu m ită de tin e şi te m u tă disciplinar I . . .
Aşa că treb u ie să p ărăseşti casa în d a tă I

te* 486
 Trofim se făcu alb ca v a ru l. P rin urm are, Andrieşu
nu l-a m in ţit cînd i-a spus aseară, că direcţia-i caută
pricină, ca să-i p o ată lua casa în care locuieşte şi să
i-o dea lui Niculescu !
— E u să părăsesc casa? bîigui el.
— D a, tu I
— P ăi cum se p o ate u n a ca asta, dom nule director?
Asta-i to a tă bogăţia m ea: lo cu in ţa !
— O fi ! D ar dacă n u t e a s tîm p e ri! Cine te pune
să faci bolşevism ?
— Bolşevism? E u ? Cînd a m făcu t eu bolşevism ,
dom nule director?
— D ar în tru n irea aia d e să p tă m în a trec u tă, ce-a
fost?
— Să m ă ie rta ţi, dom nule d irec to r, că n u p o t să ştiu
ce-a fost, p en tru că eu ab ia a m ieşit din sp ital unde
am zăcut o lu n ă de zile !
— Şi nu ştii nim ic?
— Nimic ! Poftim foaia d e l a s p i t a l !
D irectorul lu ă h îrtia, o î n v ir ti p rin tre degete şi o
întinse înapoi lui Trofim.
— Foaia zice aşa cum zici t u ! D ar casa treb u ie s-o
p ă ră s e ş ti!
— P ăi de ce, dacă sînt n e v i n o v a t !
— E i fi, n-ei fi, asta o s-o d escu rce ăi m ari. E u ştiu
că legea-i lege ! . . . N -ai copii ! Ş i legea sp u n e: în locuin­
ţele astea n-au voie să stea ă i a fă ră c o p ii!
Trofim n u m ai ţin u seam a că are în fa ţa lu i pe
dom nul director şi, scos d in fire, b ă tu cu pum nul
în m asă:
— P ăi spuneţi aşa, dom nule d irecto r ! N u sînt scos
din casă p en tru că aş fi m u ta t: disciplinar, ci p en tru
că v re ţi să b ăg aţi pe altu l î n lo c u l m eu. Ş tiu pe cine !
P e Niculescu. Şi-mi veniţi c u legea ! Copiii ! . . . D ar
Niculescu are copii? N -are ! N ic i nu-i m ăca r î n s u r a t !
I n schim b e inspector ! I n s p e c to r ş e f ! . . . P e cînd eu,
n u sînt decît u n m uncitor d e r î n d ! Aşa l-a ţi scos din
ca6ă şi pe Micu Toader, care a r e c o p i i. . . Cinci copii ! . . .
Şi to t l-aţi scos din casă, ca să -i fa c e ţi loc lui B ălceanu,
care e şi b ătrîn , şi singur, d a r - t o t in sp ecto r şi e l —
Şi pe Neacşu A n d re i! . . . C um v -a ră b d a t inim a să-l

436
d aţi afară din ca6ă pe Neacşu, om bolnav, cu casă grea,
cu m am ă b ătrîn ă, cu n evastă, cu tre i copii, ca să intre,
cine? U n mucos, un neisprăvit, care n-are nici două­
zeci de ani îm pliniţi, d ar e verişor de-al treilea şi secretar
al dom nului director g e n e ra l! Adică p en tru cine au
fost făcute locuinţele astea? P en tru de-al de ăştia care
au de unde p lăti casă in oraş, sau pen tru noi, m uncitorii ?
D irectorul îl lăsă pe Trofim să-şi descarce năduful,
apoi îi răspunse pe un to n care parcă cerea com păti­
m ire:
— Vezi, Trofim e? Şi dacă ţ i se spune că eşti bol­
şevic, p arcă ţi-a r trag e cineva o pereche de palm e.
D a r nu-i nim ic, răm îne în tre noi. De la m ine e greu
să afle cineva to t ce m i-ai spus. L a u rm a urm ei, s-ar
p u te a să ai şi d rep tate. D ar eu ce să fac? Să m ă lu p t
cu ăi m ari? E u să m ă iau de p iep t cu ăi m ari, cînd
nici eu n u sînt decît u n nenorocit de slujbaş I S ta u şi
eu cît m ă ţin ei. Ca m îine o 6ă m ă dea şi pe m ine afară !
T u eşti m u lt m ai fericit decît m ine ! . . . T u, barem
eşti lăcătuş, pe cînd eu, ce sînt ? D irector 1 Meserie-i
a s ta ? D acă m ă d au ăştia afară, p o t 6ă m ă s p în z u r!
R ăm în fără pîine. F ii, d ar, om de înţeles şi ieşi din
casă de bu n ă voie, că n-aş vrea să te scot cu sila de
acolo. Cînd ajungem la asta, Trofime dragă, ştii şi tu
ce se în tîm p lă !
Trofim înţelegea că era osîndit. D acă n u pleacă de
b u n ă voie din casă, încape de-a d reptul pe m îna ja n ­
darm ilor şi atunci, în tr-adevăr, n-o să m ai aibă nevoie
de casă.
Cu glasul sugrum at, în treb ă:
— Şi cînd să m ă m u t?
— A s tă z i!
— Cum astăzi, dom nule director? U nde să m ă duc?
— î ţ i spun eu u n d e : la O radea M are !
Cu to a te că-1 frigea m îna să-l apuce pe director de
g ît, Trofim începu să rîd ă:
— L a O radea M are? P e cine să cau t la Oradea
M are?
— Slujbă, Trofime, s lu jb ă ! T o t la căile f e r a te !
— D ar tocm ai la O radea M are?
D irectorul fluieră a plictiseală nem ărginită.

487
 — Mă, al dracului om m ai eşti, bre ! D acă ţ i se ia casa
aici, te s tr îm b i! D acă ţ i se dă casă acolo, iar te s tr îm b i! . . .
Are grijă sta tu l de tin e şi tu te m ai vaieţi ! E u, să fiu
in locul tă u , aş tace chitic şi aş pleca, zău c-aş pleca 1
Glasul dulce al directorului suna în urechea lui
Trofim m ai aprig şi m ai neînduplecat ca o osîndă.
— Bine, o să plec ! făcu Trofim , care vedea că orice
îm potrivire n u poate cel m ult decît să-i strice. D ar eu
sînt gestionar de m ateriale. Am pe seam ă m ateriale de
patruzeci şi şapte de m ilioane. N um ai un sim plu b u r­
ghiu costă o p t pînă la zece m ii de lei. T rebuie să predau
to a te astea cuiva.
— Şi ce vrei să-ţi fac?
— Să m ă lăsaţi în casă p înă isprăvesc ! D upă aia
plec la O radea şi av eţi casa liberă.
— N u se p o ate I
— N um ai cîteva zile, dom nule director I
— N u 6e p o ate !
— A tunci daţi-m i două zile concediu să-m i cau t
casă în altă p a rte !
— N u se poate ! Cum să-ţi dau concediu cînd tre ­
buie să ai grijă de m agaziile cu m ateriale?
— O să le ţin două zile închise ! ,
— N u se p o ate !
Trofim sim ţi că ia r îl furnică palm ele.
— D a’ cum aşa, dom nule directo r? Să răm în în
casă n u 6e p o ate, să ies din casă nu se poate, să predau
m aterialele n u se p o ate, să nu predau m aterialele iar
n u se p o a t e . .. A tunci ce se poate, dom nule directo r?
î n sfîrşit, Trofim izb uti să-l supere pe director care,
p en tru în tîia oară, îi vorbi ta re :
— Ia ascultă, Trofim e ! Mai adineauri, l-ai auzit sau
n u l-ai auzit pe reg e?
— L-am a u z i t !
— D acă l-ai au zit, atu n ci spune d re p t: ce eşti tu ?
C r e ş tin ... sau ce?

E ra ora u n u după am iază şi funcţionarii serviciului

contingentării din m inisterul industriei şi com erţului

488
se p reg ăteau să plece acasă, cînd, deodată, năvăliră
pe to a te uşile com isari şi agenţi de poliţie:
— N u mişcă nim eni !
F u n cţionarii înlem niră. Ce caută poliţia aici?
Com isarul M înecuţă, şeful echipei, îşi tre c u m îna
p rin m u sta ţă şi răcn i:
— T o ată lum ea în sala m are a serviciului.
î n sala m are, funcţionarii d ăd u ră peste însuşi noul
m in istru al industriei şi com erţului, C aram lău, încon­
ju r a t de prim ul procuror, de p a tru procurori, de un
ju d ecă to r de in stru cţie şi de m ai m ulţi ofiţeri de poliţie.
— D om nilor, strigă m inistrul, veţi răm îne. Vi se dă
aici de m încare. Nim eni nu poate părăsi m inisterul.
F u n cţio n arii inferiori nu pricepeau ce poate fi. F unc­
ţion arii superiori pricepeau. De cîteva zile erau în stare
de alarm ă. Fiecare şef de serviciu, ori subdirector, p ri­
mise d in tim p v izita cîte unui am ic de la prefectu ră:
— Coane Costică, îţi vreau binele.
Conu Costică i-a răsp u n s:
— Şi adică cum , nene M itică? E u , cum s-ar zice,
iţi vTeau ră u l?
De cînd lum ea, n u s-a n ăscu t com isar p ro st. N u era
prost nici com isarul M itică:
— E -n regulă, coane Costică ! S înt den u n ţu ri grave !
Cică d u m n eata ai c e ru t. . . şi ăia au m işcat din urechi !
D osare întregi de d e n u n ţu ri! Şi se v a face descin­
d e r e ! . . . O rdin: fară m ilă ! T a ta să fie, m am a să fie,
pune-i m îna-n g î t ! Nici-o m i lă ! P ricepi d u m n eata?
Omul priccpea:
— Pricep !
— B a bine că n u ! . . . Aşa că, fă bine şi conform
le g ii.. .
Aici se oprea şi aştep ta, pînă ce directorul ori sub­
directorul, răsp u n d ea:
— B ine, nene M itică ! . . . Ne-am înţeles. Conform
legii, ju m a acum , ju m a după a i a . . .
— B a n u ! zicea com isarul sever. Conform legii
mie-mi dai acum a t o t . . . şi ju m a după a i a . . .
Ş tiau, dar, şefii de serviciu, directorii şi subdirectorii,
ce va u rm a: percheziţie. Şi se u itau cu m ilă la dom nul
m in istru care răcn ea:

489
 — T o ţi funcţionarii inferiori trec în sala de mese.
Ceilalţi în sala de conferinţe.
Apoi, Caram lău ieşi din sală şi trecu în biroul său,
cu sufletul plin de m îndrie şi satisfacţie. E ra om cinstit.
O rdin de la rege:
— Caram lăule, cinste ! Să ta i în carne vie ! . . . Cinste
m ai presus de orice.
A ten tatu l de la M arsilia dăduse, de altfel, şi fără
porunca regală, un im puls irezistibil spre cinste tu tu ro r
conducătorilor ţă rii. Cinstea e u n lucru frumos ! De ce
ne-am feri de lu cru ri frum oase ! . . . Cinste, chiar dacă
a r fi să curgă sînge. D acă n u introducem cinstea în
conducerea treb u rilo r publice, ţa ra v a ajunge acolo
unde a ajuns A u stria, Jugoslavia, F ra n ţa — dacă n u şi
m ai ră u ! Şi unde se p oate cere cinste m ai m u ltă decît
la m inisterul industriei şi com erţului, unde nu-i om să
nu ţtie că se fac num ai potlogării?
— V a fi cinste, sire 1 a răspuns C aram lău. Că n u
m ai e chip de l u c r a t ! De cînd am v en it la m inister,
m asa m ea e plină de den u n ţu ri. Se plîng to ţi negus­
to rii că nu p o t cere cel m ai m ic lucru, fără să dea şper-
ţu ri în d re ap ta şi în stînga ! Ne ruinăm ! Se ruinează
ei, ne ru in ăm noi, se ruinează ţa ra întreagă, 6ire !
— Ai v ă z u t? F ă, deci, ceva spectaculos ! Să răsune
ţa ra de cele ce o să v a d ă !
Şi Caram lău s-a ap u cat să facă ceva spectaculos.
Ţ ara v a răsu n a, şi se v a m inuna de cîtă cinste este în
stare noul ei m in istru al industriei şi com erţului. Şi
se sim ţea Caram lău în al nouălea c e r ! In tr-ad ev ă r,
ce p o ate fi m ai p lăcu t decît să te sim ţi cu conştiinţa
cu rată şi să n u te tem i că la cea m ai m ică nem ulţum ire,
oricare nem ernic ţi-a r p u tea striga în obraz: Punga-
şule ! . . . O v ia ţă în treag ă a sîngerat Caram lău de pe
urm a acestci in su lte: Pungaşule ! Cu cîţi n u s-a lu a t
la palm e, cu cîţi nu s-a b ă tu t în duel, cîte gloanţe n-a
tras el în v în t, p en tru cuvîntul acesta: P u n g a şu le !
D ar acum a, ce a fost, e m o r t ! . . . Acum a m oravurile vor
fi prim enite !__ Nimic din to t ce se chem a şp erţ, bacşiş,
m ită, n u v a m ai p u tea suprav ieţu i în atm osfera de
cinste pe care Caram lău este chem at e-o in troducă în
v ia ţa publică a ţă rii, începînd cu propriul său m inister,

440
unde, în clipa aceasta, poliţia îşi face datoria. Vor
scăpa num ai cei cu desăvîrşire nevinovaţi. Pe ceilalţi,
to ţi, îi v a trim ite chiar de aici, cu duba, sub stare de
arest, la prefectură.
Cu o m î n ă care-i trem u ra de fericire p en tru to t ce
face el spre binele ţă rii, C aram lău îşi aprinse trabucul
şi, la b ă ta ia tim id ă în uşă, răspunse energic:
— In tr ă 1
Şi in tră la el, în vîrful picioarelor, directorul general.
— D om nule m in is tru . . .
M inistrul, care se aştep ta să v ad ă in trîn d num ai pe
unul din procurorii sau ofiţerii de poliţie, răcni, furios:
— Cum de ai ajuns pînă aici? A m d a t ordin să nu
fie lăsat nim eni 1
— M -am ru g a t de p rim ul procuror, dom nule m ini­
stru ! Sîntem p r ie te n i.. . şi i-am d a t cuvîntul de onoare
că m ă în to rc num aidecît 1
— Şi ce v re i? îl în treb ă C aram lău p e acelaşi ton
ridicat.
— D om nule m in istru , v ă rog să m ă scuzaţi, d ar eu
nu p o t su p o rta o p e rc h e z iţie ! A m fa tă de m ă rita t. Am
un ginere profesor u n iversitar ! N u face de m ine, dom ­
nule m in istru ! . . . Percheziţie ! î n v ia ţa m ea n-am ştiu t
de percheziţie ! . . . D om nule m inistru, fie-vă m ilă ! Sînt
director g e n e ra l! S cutiţi-m ă de o asem enea ruşine 1
F u ria lui C aram lău n u m ai cunoscu m argini:
— N u se p o ate ! O rdin de la rege ! T o ţi pungaşii la
puşcărie !
— D ar eu n u sîn t pungaş, dom nule m inistru ! Sînt
om c i n s t i t !
— D acă eşti cin stit, ce te tem i de percheziţie?
— D oar v-am spus, dom nule m in is tr u ! E peste
puterile mele ! P ercheziţie corporală ! M or pe loc, dom ­
nule m in istru , dacă cineva se atinge de m in e ! Vă
r o g ! . . . V ă rog în g e n u n c h i! ... D aţi ordin să m i sc
dea d ru m u l acasă !
— N u ! Am zis n u , e n u ! Şi te poftesc să m ă laşi
în pace ! Am i s p r ă v it!
D ar directorul general se şi pusese în genunchi:
— D om nule m in istru , dau oricît, num ai să scap de
r u ş in e ! O brazul m eu m i-e m ai scum p decît orice pe

441
 lum e. Tocm ai am cîştigat la loterie o sum işoară destul
de frum oasă ! Cinci sute de mii ! E u n-am ce face cu
e i ! Leafa-mi ajunge ! Vi-i dau to ţi, p en tru săraci. Vă
rog, dom nule m in is tru . . . sîn t director general, n u un
borfaş lu at de pe strad ă !
Şi se u ită la C aram lău cu nişte ocbi a tît de
jalnici, încît de p ia tră să fi fost cineva şi to t se m uia.
D ar Caram lău n u era de p iatră . C aram lău era de
b ro n z :
— N u ! Te rog ! . . . Lasă-m ă în pace ! . . . P le a c ă . . .
P le acă -ţi s p u n !
D irectorul general se ridică, îşi scu tu ră uşurel
genunchii de p raf, şi subit vesel, îi spuse lui Caram lău,
chicotind ca un b ătrîn el cum secade:
— B ătu-m -ar norocul să m ă b a tă ! . . . Pesem ne că
v îrsta m i-a ju c a t festa ! . . . N iciodată n-am greşit c ifra . . .
L a cifre nu m ă-ncurc. Şi tocm ai acum a trebuie să ml
se în tîm p le . . . A devărul e că am cîştigat la loterie nu
cinci sute de m ii, ci şapte sute cincizeci de mii | D ar
asta-i to t I. . . Nici o leţcaie m ai m u l t ! . . .
O ricît o fi fost de bronz C aram lău, d ar n-avea inim ă
de cîine. N iciodată n u l-au lăsat rece suferinţele celor
mai mici. Cu a tît m ai p u ţin , deci, p u tea fi indiferent la
strigătele de aju to r ale acestui b ătrîn care părea foarte-
foarte cinstit. De ce, dar, să-l implice pe n edrept într-o
operaţie p reg ătită num ai p en tru pungaşi? N -ar fi o
crim ă? U n asasinat m oral — şi poate chiar fizic?
C aram lău, crim inal ? N u ! P o ţi să spui despre Caramlău
to t ce-ţi place, d a r num ai asta n-a făcu t Caram lău
de cînd e: să ucidă oam eni. Şi gîndul că l-ar p u tea avea
pe conştiinţă pe acest sărm an director general, îl înspăi­
m ântă a tîta , în cît inim a i se fieşcăi dintr-o d a tă :
— B ine ! Să-i v ăd !
— N u-i am la m ini», dom nule m in is tru ! Mîine dim i­
n e a ţă la n o u ă . . .
— P oate să fie şi azi d u p ă am iază la cinci ! răspunse
cu b u n ăv o in ţă m inistrul. T o t am trea b ă pe a ic i!
— F ix la cinci SÎnt aici, dom nule m inistru 1 Să
tră iţi!
Şi d irecto ru l general o luă spre uşa care dădea
Înspre scară.

442
 _ Stai l îi strig ă m inistrul. N u p e acolo l Treci
. • „ rin sală şi spune procurorului general că ţi-am
înapoi r i ‘t
d a t voie să pleci l
_jyu v ă su p ăraţi, dom nule m inistru, făcu directorul
eneral, d ar am eu a v u t grijă să i-o spun m ai d in ain te !
D upă directorul general se înfăţişară, unul după
altul, to ţi directorii şi subdirectorii şi şefii de serviciu
_distruşi, dem oralizaţi, îngroziţi de gîndul că a r putea
fi supuşi unei percheziţii corporale. E ra prea m are
um ilinţa ! Şi ca s-o evite, sînt în stare să dea to t ce
au cîştigat săp tăm în a tre c u tă la loterie, fiecare după
rangul pe care-1 ocupă în m inister, aşa cum se cîştigă
la lo terie: u nul m ai m u lt, altu l m ai p u ţin . . . fiindcă ei,
la urm a urm ei, n-au ce face cu banii. Leafa le-ajunge !
M ultă, p u ţin ă, sîn t m ulţum iţi.
In tre tim p , com isarii şi agenţii lucrau de zor în sala
de mese, p rin buzunarele funcţionarilor inferiori, aşa
că după două ore, to tu l era term in at şi prim ul procuror
p u tu să raporteze lui Caram lău rezultatul.
— E grav, dom nule m in is tru ! Am găsit la unul
sum a de cinci m ii de lei.
L ui Caram lău i se um flară vinele de la tîm ple:
— Care-i ăla? strigă el, fioros.
E ra u n uşier pe care doi agenţi îl aduseră în fa ţa
m inistrului.
— Ce-i cu ban ii ăştia, m ă? îl interogă, neînduplecat,
C aram lău. De la cine îi ai?
— Să tră iţi, dom nule m in is tru ! răspunse uşierul,
galben de frică. Mi i-a d a t azi pe la prînz dom nul director
P etrescu să-i pred au dom nişoarei Mieluşica de la teatru l
R egina M aria ! . . . Nu-s ai m e i! . . .
— M inţi ! ţip ă dom nul m inistru C aram lău. Se vede
cît de colo că m i n ţ i ! Ai lu a t şp erţ, ticălosule ! . . . Ne
faci de rîs m inisterul ! Ţ ara întreagă ne a ra tă cu degetul
din pricina unor şp erţa ri neru şin aţi ca tin e ! . . . H ai,
luaţi-1 d e -a ic i! . . .

Succesul o b ţin u t la m inisterul pe care îl conducea,

dăd u idei noi lui C aram lău pe tărîm ul onestităţii. în

448
 aceeaşi seară, convocă la el cîţiva inspectori de sigu­
r a n ţă :
— D om nilor, la b u rsa neagră se petrec lucruri
absolut neperm ise. E ste un ja f ca în codru. Com erţul cu
devize ne v a face ţa ra de pom ină în lum ea întreagă.
T rebuie să se curm e o d ată cu tîlhăriile astea. V reau
ca de m îine d im ineaţă să organizăm nişte razii în stil
m are, cum n u s*au m ai făcu t pînă acum . A m nevoie
de dum neavoastră ! D e acord?
— De a c o r d ! răspunse un u l d in tre inspectorii cei
m ai ex p erim entaţi în problem ele de devize.
Şi cum se d esp ărţi de m inistrul in d u striei şi com er­
ţu lu i, inspectorul se şi înfăţişă generalului Spiru
M aram ă:
— D om nule general, dom nul m in istru C aram lău ne
cere să lucrăm cu el m îine la b u rsa neagră.
S piru M aram ă v ăzu n um ai b u rsă neagră înaintea
ochilor.
— N u, zău ! L a b u rsă ! . . . P arc ă a r fi b u rsa lui
ta t-să u ! N -are g u st p ro st, nea C aram lău ! Azi dim ineaţă
la m inister, m îine la bursă, poim îine D um nezeu ştie
unde ! . . . U ite-aşa se în tîm p lă dacă laşi păduchele să se
în tin d ă __ L a b u rs ă . . . Aşa ! L as’ că-i a ră t eu lui
bursă 1
Şi d in tr-u n salt, fu la p a la t:
— Sire, C aram lău ăsta îşi b a te joc de m aiestatea
v o astră ! Acu -vrea să se ia de bursă ! Pesem ne că nu-i
ajunge ce-a fă cu t azi dim ineaţă pe la contingentare I
Carol se făcu n u m ai urechi.
— L a contingentare ştiu ce a f o s t ! zise el. D ar a lt­
ceva, n u ştiu nim ic !
— A făcu t cu răţenie, s i r e ! A c u ră ţa t buzunarele
oam enilor ! N -a scăpat u n u l ! A ad u n a t b ani cu găleata I. . .
M ilioane, sire, m ilioane !
— E şti b ea t, S pirule? M ilioane? Ce-i aia m ilioane?
— S înt treaz, 6Îre ! . . . A m m a r to r i! . . . M ilioane !
F a ţă de S piru nu-i era ruşine lui Carol să-şi exprim e
sentim entele lui cele m ai intim e.
— T ic ă lo su l! făcu el, scrîşnind din dinţi. Şi mie
n u m i-a suflat u n cu v în t I
— D e lacom ce e, sire 1 îl în tă rită Spiru M aram ă.

444
 Regele m ed ită cîteva secunde, apoi răspunse pre­
fectului:
_Spirule, p o ţi să pleci l i n iş t i t ! M îine. . . n u v a fi
razie la bur6ă.
_A sta-i to t, sire? în treb ă S piru, decepţionat.
Regele îl b ă tu pe u m ăr:
_A ibi ră b d are ! 0 să a f li!
D ar citi în ochii prefectului a tîta d orinţă de răzb u ­
nare, în cît n u m ai p u tu rezista să-l satisfacă în d a tă :
— S a u . . . m ai bine 6tai u n m o m e n t!
Şi-l chem ă pe Trişcă la telefon:
— Alo ! E u ! . . . Te rog să mi-1 scoţi pe Caram lău
din m inister ! . . . în d a tă ! . . . Nici o explicaţie ! . . .
N -am nevoie de pungaşi în guvern I

Deşi erau m u lţi chem aţi la congres, au v en it destul

de p u ţin i. Excesiv de vesel, din pricina excesivei lui
supărări, Crai-Yoievod începu cu o glum ă sem i-acră:
— M ulţi chem aţi, d ar p u ţin i a le ş i! Căci, dom nilor,
dum neavoastră, care a ţi venit, sîn teţi floarea neam ului
n ostru rom înesc ! Am fost to td eau n a de părere că nu
ne trebuie m u lţi spre a fi ta ri. De pildă, p artid u l naţional-
ţă ră n ist al lui D acu şi Ju g ăn a ru , are m ulţi care vin
după el. D ar u itaţi-v ă în ce hal s î n t ! P arcă ar fi nişte
ră n iţi în to rşi d in război. P e cînd noi 6intem supravie­
ţu ito rii războiului, eroii războiului, victorioşii războ­
iu lu i. . .
Se scălda cu v o lu p tate în sîngele foştilor lui fraţi
n aţio n al-ţărăn işti, de care s-a ru p t definitiv.
— Ce m ai s ta i? îi spunea regele. Ţ ii aşa de m ult
să ai ca p atro n pe u n b rînzar ca Ju g ă n a ru ? D um neata
eşti boier, dom nule Crai-Voievod ! Cum p o ţi să suporţi
Bituaţia de su b altern al un u i m îrlan?
De D acu, regele nu-i pom enea. E ra delicat. D ar nici
nu era nevoie să-i pom enească. A rgum ente îm potriva
lui D acu avea şi singur, destule. Şi în definitiv, nu
argum entele erau esenţialul, ci despărţirea. Cu sau
fără m otiv, n u m ai p u tea sta sub acelaşi cort cu fra­
tele D acu. Ceru, deci, conducerii să convoace degrabă

446
 u n congres în care să fie lim pezite to a te n eîn ţe­
legerile.
— Să aleagă congresul cine are d re p ta te 1 declara
Crai-Voievod, bătăios. D acă n-am d re p ta te , să m ă
excludă în scandal şi b ătaie. Să m ă excludă pe o chestie
naţio n ală. I a r dacă am d re p ta te , atu n ci to ţi naţional-
ţă ră n iştii lu m in aţi să plece în ţa ră şi să spună că ade­
v ă ra tu l p a rtid sîntem noi, că adevăraţii exponenţi şi
conducători ai p artid u lu i sîntem n o i. . . Cît despre rege,
să spună că noi nu ne putem lipsi de rege. Regele este
v ia ţa noastră. Sufletul nostru. Noi, rom înii, am m oştenit
instin ctu l m onarhic de la îm p ăra tu l T raian, de la m arele
n o stru îm p ărat şi frate T raian.
L a congres, începu iar vechea, d ar tita n ic a lu p tă
d in tre cele două ideologii: ab stin en ţa şi persuasiunea.
D acu zicea:
— A b stin en ţă !
Crai-Voievod:
— Persuasiunea !
— B a nu 1
— B a da !
-Nu!
— D ai
Şi s-au d esp ărţit. D e astă d a tă , definitiv. Ca să nu
m ai p o ată fi vorba de îm păcare, Crai-Voievod şi-a
făcu t un p a rtid : p a rtid u l valahist, care avea d re p t
program num erus valahicus.
— F raţilo r, să ne înţelegem ! explica el, celor ned u ­
m eriţi. Nu e vorba de num erus clausus. Ă la e al lui
C aţă. E u v re au num erus valahicus.
D upă care şi-a convocat acest congres, spre a pune,
în văzul lum ii, bazele m işcării valahiste. De m are folos
i-a fost Vancea, m in istrul de in tern e al guvernului
liberal, care i-a spus:
— Coane, to t ce pot, fac 1
Şi i s-au p ro cu rat lui Crai-Voievod placarde de-ale
guvernului, pe care scria în cap num ai a tît: « Sub­
scrieţi la îm p ru m u tu l p en tru înzestrarea arm atei» —
p en tru ca el să-şi p o ată im prim a, pe restul foii lăsate
dinadins albe, apelul p artidului său valahist. Şi i s-au
pus la dispoziţie ag en ţi de-ai poliţiei, care să lipească

446
 afişele pe străzi. Şi i s-au d a t b ani din fondul O .P.,
odinioară ad m in istrat de el, ca să aibă cu ce-şi acoperi
cele dintîi cheltuieli. Şi aşa s-a p u tu t organiza adunarea,
în fa ţa căreia Crai-Voievod îşi apăra cauza lui v alah istă:
_ Să ne părăsească F ra n ţa pe noi, pe noi să ne
părăsească F ra n ţa , p en tru politica noastră n aţio n alistă?
Cum ne-ar p u tea părăsi F ra n ţa p en tru politica noastră
naţionalistă, cînd aceeaşi F ra n ţă este alătu ri de Ita lia
fascistă, alătu ri de Jugoslavia antidem ocratică şi cînd
ea însăşi în tin d e o m înă frăţească G erm aniei h itleriste?
E u mă înclin în ain tea înţelepciunii franceze, a m arii
generozităţi franceze şi am convingerea că F ra n ţa n aţio ­
nalistă, F ra n ţa ad e v ăra tă , F ra n ţa oficială va fi to t­
deauna alătu ri de n o i ! E u afirm, o d a tă m ai m u lt, că
sînt profund m onarhic şi susţin din to a te puterile mele
prestigiul regelui n o stru ! . . . S înt acuzat că fac p arte
din trei consilii de ad m inistraţie. îm i pare rău că nu
sînt în douăzeci. D ar aş vrea ca în aceste consilii de
adm in istraţie să fie cît m ai m ulţi rom îni şi nu atîtea
lifte străin e cu p aşap o rt. Şi acum a, fac apel la to ţi
rom înii care se află răsp în d iţi în diferite p artid e politice,
care au ca ideal num erus clausus, num erus rom anus,
num erus proportionalis, num erus to tu s, num erus n u llu s.. .
să se înscrie la noi, care avem cel m ai cuprinzător şi
m ai rom înesc p ro g ram : num erus valahicus !
Caţă C oroiatu auzi şi-i m orm ăi lui Belciug, care se
afla alătu ri de el:
— G ata ! Vrea să-m i înghită p a r tid u l! . . . S-a v în d u t
şi ăsta jid an ilo r I. . . Se cunoaşte că are în el sînge
unguresc 1
*

Inim a-i se zb ătea să-i iasă d in p iep t cînd îl chemă

pe T itulescu la telefon:
— D om nule m i n is t r u ... sîn t e u . . . P u iu ! V ă rog
să m ă ie rta ţi de în d răz n eală. . . Aş v re a să v ă vorbesc ! . . .
N um ai cinci m in u te ! Vă rog !
E ra descom pus de team ă. Ce se v a face dacă T itu ­
lescu v a refuza să-l prim ească? La cine să se ducă şi
unde să se d u că? D e an ul trec u t, to t rătăceşte. Plecase

447
din E lv eţia — un d e nici n u se gîndea eă răm înă — In
F ra n ţa . D ar du p ă stăru in ţele regelui, francezii l-au
expulzat. A tre c u t în Belgia. A fost expulzat şi de aici.
S-a dus în Ita lia . D upă două săptăm îni, i-au pus şi
italienii în vedere că e indezirabil. A ceru t viză de
in tra re în Anglia. A fost refu zat n et. S-a în ap o iat în
E lv eţia, unde ştia că-1 găseşte pe T itulescu, să-i ceară
u n sfat. Să facă apel la Titulescu era c u rată nebunie I
îş i dădea seam a p e r f e c t! N u era T itulescu, m inistrul
de externe al re g e lu i? .. . D ar desperarea îl îm piedica
pe P u iu să judece lucrurile a tît de adînc încît să-şi taie
el însuşi orice sp eran ţă ! T rebuia să încerce şi această
av en tu ră. A cum a, cu m îna încleştată pe receptor,
aştep ta , scăldat în sudori, răspunsul lui Titulescu. Ia r
cînd îl auzi pe m in istru l de externe vorbind, a r fi v ru t
să-i strige că n-a au zit bine. Ce a spus? Că-1 aştea p tă?
Şi că-1 aşteap tă cu plăcere? Şi că-1 aştea p tă cu plăcere,
cbiar astă seară, să ia m asa cu el?
D ar, stran g u lat de em oţie, p u tu bolborosi num ai
cîteva cuvinte de m u lţum ire, apoi ieşi din cabină, cu
senzaţia pe care o ai, du p ă o lungă călătorie pe o
m are ag itată, că p ăm în tu l se um flă şi se scufundă
sub tine.
— B ietul T itulescu, îşi zise el, du p ă ce-şi m ai reveni
în fire. Om ad e v ăra t bine c re s c u t! N u u ită că l-am
serv it de a tîte a o ri pe lîngă rege !

D e obicei fo arte o cupat la G eneva, m inistrul de

externe al R om îniei era, în v a ra aceea, m ai ocupat ca
oricînd acolo, p en tru că niciodată în cei cincisprezecc
ani de ex isten ţă, n u s-au pus S ocietăţii N aţiunilor
problem e a tît de com plicate ca în lunile din urm ă. în
m artie, H itler a d ecretat reconstituirea arm atei germ ane
şi reintroducerea serviciului m ilitar obligatoriu. Mari
au fost şi uim irea, şi îngrijorarea, şi indignarea unora
sau alto ra d in tre m em brii S ocietăţii N aţiunilor. H itler
a călcat tr a ta tu l de la Versailles. H itler pune în p ri­
m ejdie pacea E uropei. H itle r p regăteşte războiul. Că
H itler p ro testează? Bine ! D acă H itler ţin e să fie crezut

448
că n-a lu a t m ăsurile acestea cu in ten ţie rea, are de
u rm a t o singură cale onorabilă: să revină în Ligă, pe
care a părăsit-o cu u n an şi ju m ă ta te în u rm ă. Cum
îşi reia locul în tre celelalte n aţiu n i iubitoare de pace,
nu v a m ai fi nim eni su p ă ra t dacă-şi reface arm a ta şi
dacă reinstituie serviciul m ilitar obligatoriu. D ar la
condiţia aceasta, H itler a răspuns cu alte condiţii.
Revine în Ligă, dacă i se recunoaşte: eg alitatea forţelor
aeriene cu cea a forţelor aeriene franceze şi engleze;
dreptul G erm aniei de a-şi construi o flotă de război
de 400.000 de to n e ; reanexarea P rusiei O rie n ta le; re tro ­
cedarea regiunii sudete din Cehoslovacia şi A nschlusul
economic cu A ustria. D ezolată, A nglia ceru sprijinul
lui Mussolini îm p o triv a lui H itler. Mussolini se a ră tă
foarte m ăgulit de încrederea ce i-o a ra tă M area B ritanie,
şi-i răspunse că g ata să-şi dea şi sufletul p en tru opera
de pace a Angliei, d a r cu condiţia ca şi A nglia să-i dea
lui Abisinia. Şi m ai dezolată, A nglia facu apel la H itler
s-o sprijine îm p o triv a preten ţiilo r lui Mussolini — iar
p en tru ca osteneala lui H itler să n u fie g ra tu ită , A nglia
recunoscu, în d ată, p rin tr-u n tr a t a t, d rep tu l Germ aniei
de a-şi construi o flotă de război egală cu 35 % din to n aju l
flotei de război engleze şi cu în treg to n a ju l flotei de
război franceze. In d ig n a ţi că A nglia îşi perm ite asem enea
tran zacţii cu H itler, fă ră a-i fi consultat şi pe ei, condu­
cătorii F ran ţei, d re p t răzbunare, îi dădură lui Mussolini
to ate asigurările că dacă el v re a să in tre cu arm ata
în Abisinia, ei nu-i v o r face nici cea m ai m ică dificultate.
Anglia, d ezo lată. . . î n sfîrşit, problem ele politice erau
teribil de grele: pe de o p a rte , A nglia se silea să-l aibă
pe H itler îm p o triv a lui Mussolini, pe Mussolini îm po­
triv a lui H itler şi pe Mussolini şi H itler îm potriva F ra n ţe i;
pe dc alta, F ra n ţa se silea să-l aibă şi ea pe H itler îm po­
triv a lui Mussolini, pe Mussolini îm potriva lui H itler
şi pe Mussolini şi H itler îm potriva Angliei — ia r la
mijloc, A nglia şi F ra n ţa , în fru n tea popoarelor din
Liga N aţiunilor, lu p ta u în d îrjit p en tru pace. A şa că,
niciodată Liga N aţiunilor n-a a v u t a tîta tre a b ă cu
pacea, cîtă a a v u t în p rim ăv ara şi v a ra anului 1935.
Reprezentanţii celor cincizcci de n aţiu n i ce făceau parte
din Ligă se în treceau în exerciţii de a rtă retorică, p en tru

23 — e. 122S 449
că era la m in tea oricui că dacă u n discurs b u n p oate
netezi calea păcii, u n discurs şi m ai bun, o poate netezi
şi m ai m ult. Or, dacă cei in tere sa ţi în in d u stria războ­
iului îşi p u te a u p erm ite să caute to t felul de cusururi
in stitu ţiei de pe m alul lacului Lem an, asupra unui
singur lu cru erau siliţi să cadă, unanim , de acord: că
la G eneva se ţin eau discursuri deosebit de frum oase.
Ia r p rin tre discursurile cele m ai frum oase, se num ărau
cele ro stite de T itulescu. R a r delegat ori corespondent
să nu-1 adm ire pe T itulescu p en tru eleganţa şi iscusinţa
cu care ap ăra pacea şi dem ocraţia ! D ar şi m ai ra r,
cineva care să ştie ce se petrece în sufletul m inistrului
de ex tern e al Rom îniei ! C ăuta cuvinte sclipitoare, care
să îm brace ideile lui în ălţate, despre pace şi dem ocraţie,
a p ă rate a tît de eroic de F ra n ţa şi A nglia — d ar în inim a
sa, T itulescu suspina fă ră nădejde: acolo* în ţa ră , Carol I I
îşi rîde în pu m n i de to a tă m unca lui de aici. N u se m ai
sim ţea tr is t T itulescu, ci ridicol. R idicol — din pricina
cui? D in p ricina u n u i desfrînat şi escroc, care-i este
rege şi stăp în ! A, ce s-ar m ai răzb u n a el pe acest v ag a­
bond, dacă n -ar fi interesele ţă rii în joc ! Cum a r da
cu piciorul în fu n cţia lui de m in istru de externe al unui
alcoolic atins de d em enţă erotică ! . . . D ar ce a r spune
A nglia, ce a r spune F ra n ţa — care-şi p u n to a te spe­
ran ţele în e l ! . . . P o ate el p ărăsi pe cei m ai buni prieteni
ai săi, acum cînd ei au nevoie de ta le n tu l şi înţelepciunea
lui m ai m u lt ca oricînd? A r fi n e le a l! T rebuie, deci,
să urce m ai d ep arte calvarul, cu crucea lui de m inistru
de ex terne în spinare — şi să-l scuze m ereu pe regele
Carol, pe lîngă aliaţi, deşi îi stă te a u pe lim bă cuvintele
cele m ai in su ltăto are la adresa acestui b a n d i t !
E ra , deci, posibil să nu -i facă plăcere — în această
stare de sp irit — telefonul lui P u iu ? î l cunoştea şi pe
P u iu ! Aflase despre el m ulte. D ar şi fă ră asta, era destul
să-l fi ştiu t prieten in tim al lui Carol, ca să-şi facă despre
el o im agine ex actă. P u iu n u p u te a fi decît ceea ce a
fost tim p de cîţiva a n i: un codoş al m aiestăţii sale regelui
Carol I I . T o ate celelalte p ăc ate ale lui n u sînt decît nişte
ingrediente fireşti, d a r m ă ru n te ; e m incinos, e pungaş,
e f ă ţa r n ic .. . e şi e şi e ! D ar ce rep rezin tă azi defectele
acestea ale lui P u iu , pe lîngă cele două m ari v irtu ţi

460
capitale pe care, incontestabil, le are: Carol îl urăşte
de m oarte pe P u iu , făţiş — şi P u iu îl urăşte de m oarte
pe Carol, făţiş.
De aceea, T itulescu îi ieşi zîm bitor înainte, lui P uiu.
Puiu p lutea. Se u ita cu dragoste şi încredere la acest
m are om de s ta t, la acest m are orator, la acest m are
jurisconsult — şi av u sincere m u strări de cuget cînd
îşi am inti că pînă acum u n an, de cîte ori vorbea despre
el, la p a la t, nu-i spunea decît « spinul», «M işca», ori
« m uscalul» — ca să-l facă pe rege să rîdă.
D upă ce se aşezară la m asă, T itulescu îi spuse lui
P uiu :
— Te a s c u lt!
Şi-şi văzu de lucru, în farfurie, fără să-şi ridice ochii
la oaspetele său.
P uiu începu cu lacrim i:
— Dom nule T itulescu, vin la dum neavoastră ca la
singura m ea sp eran ţă ! Regele m ă hăituieşte peste to t
fără pic de m ilă. Nicăieri n u m ă p o t stabili din pricina lui.
— D ar p en tru ce? în treb ă Titulescu.
— P e n tru că l-am p ărăsit I
— Şi p en tru ce l-ai p ă ră sit?
— P e n tru că m -am să tu ra t ! continuă el să plîngă.
N u m ai p u team su p o rta regim ul lui de d ictatu ră .
T itulescu puse jo s furculiţa, şi-i spuse lui P uiu,
a p ă s a t:
— D ragă dom nule Florescu, asta am m ai auzit-o !
Mi se pare că ai d a t o declaraţie în sensul acesta unei
gazete franceze. D ar asemenea poveşti sînt bune p en tru
gazete, nu p en tru m ine. Ai venit, zici, la m ine, ca la
u ltim a sp e ra n ţă . . . şi to t d um neata vrei să-ţi înşeli
u ltim a sp eran ţă? E absurd ! Cînd te duci la u n doctor,
n-ai voie să m in ţi, ci să-i spui a d e v ă ru l! Aşa că te rog
să-mi răspunzi cin stit la în treb a re: de ce l-ai părăsit
pe Carol?
în tre tim p , P u iu uitase de lacrim i. E ra u ineficace.
Se u ită, je n a t, îm p reju r şi răspunse, pe u n to n sfîşietor:
— Fem eile, dom nule Titulescu !
— Care fem ei?
— T o a t e ! . . . De cîte ori vedea că sînt h o tă rît să
m ă însor cu o fa tă care-m i plăcea, mi-o sufla !

29* 451
 Titulescu nici nu 6e gîndea să pună la îndoială
afirm aţia lui Puiu. E ra foarte posibil să fie adevărat
ce spune secătu ra aceasta, care a în v ă ţa t de la rege să
joace te a tru . Regele-i sufla to a te femeile. T otuşi, dacă
fa p tu l în sine era verosim il, n u aci se ascundea to t
adevărul.
— Fem eile? făcu T itulescu. D a r b an ii? P arcă era
vorb a de b an i ? Regele se plînge că i-ai lu a t nişte bani !
— S înt ai mei ! strigă P uiu, care u ită regulile dc
bu n ă creştere şi aruncă furculiţa cu a tîta violenţă pe
m asă, încît T itulescu îl crezu.
— De unde m ilioanele astea de franci elveţieni,
dom nule P u iu ?
— E p a rte a m ea din a fa c e ri! în p a tru ani, s-au
ad u n a t ! Şi to t îm i făgăduia că m i-i d ă . . . Că mi-i dă
azi, că mi-i dă m îin e. . . D ar în loc să mi-i dea, m ă tri­
m itea pe m ine să depun banii m e i .. . banii m e i ...
în stră in ă ta te , pe num ele lui. Yă d a ţi seam a, neruşinare,
dom nule T itulescu ! E u să depun banii mei, pe numele
lu i...
— îm i d au seam a ! zise T itulescu şi se aplecă din
nou peste farfurie. D ar vezi că ai p ăţit-o ! Ce face ta ta ?
— E groaznic ce 6e întîm plă cu t a ta ! î l ţin e închis
laolaltă cu to ţi puşcăriaşii, fără nici un respect pen tru
gradul şi b ătrîn e ţe a l u i !
— Se pare că a r fi lucruri grave îm potriva lui.
— M inciuni ! p ro testă P uiu.
— Se zice că în dosarul lui există dovezi că a folosit
încă din 1931 zeci de ja n d a rm i p en tru ferm a lui p a rti­
culară « D o robanţul».
— N u e a d e v ă r a t! D osarul m inte !
— D osarul nu p oate m in ţi, p en tru că dosarul a
v en it de la rege. A sta-i una. î n al doilea rîn d , ră u faci
cînd spui că nu-i ad e v ăra t, p en tru că însuşi ta ta recu­
noaşte că s-au folosit ja n d a rm i pe ferm a lui — d a r fără
aprobarea lui. Cum p u tea fi fără aprobarea lui, cînd
de ferm ă se ocupa n um ai el pînă în cele m ai mici
am ăn u n te ! î n afară de zecile de jan d arm i care au lu crat
în to ţi anii ăştia, ta ta a m ai folosit la m unca cîmpului
şi cîteva sute de grăniceri.
— Nu-i a d e v ă r a t!

452
 __ j ar n u .i ad e v ă ra t? D ar înţelege o d a tă că piesele
din dosar sîn t strînsc de rege, care, tim p de tre i ani,
a u rm ărit cu aten ţie ac tiv itatea ta tă lu i dum itale. Şi
degeaba spui că nu-i ad e v ăra t, p en tru că însuşi ta ta
recunoaşte că a folosit soldaţi, d ar n u g ra tu it, ci cu
plată !
— A ţi v ăz u t ?
— D a ! î n dosar se spune că t a t a înţelege prin
plată h ran a. Or, t a t a lu a h ra n a p en tru grăniceri de
la regim entul de g ră n ic e ri.. . Te rog, n u spune că nu-i
adevărat, că ne pierdem vrem ea în zadar. D osarul
zice că num ărul zilelor de m uncă lu crate fără u n ban
pe ferm a ta te i, de jan d arm i şi soldaţi, se ridică la m ai
m ulte zeci de m ii. . . D osarul zice că doi ofiţeri subalterni
au 6ustras, din ordinul ta te i şi p en tru ta ta , sum a de
douăsprezece m ilioane le i__ D osarul zice că t a t a a
făcut abuz de factu ri şi ch itan ţe fictive, că a dosit 6tocuri
m ari de m edicam ente, pe care le-a tre c u t ca fiind în tre ­
buin ţate la infirm eria corpului de jan d arm i, că a folosit
foi de drum roşii p en tru a tra n sp o rta la ferm ă soldaţi
şi foi de drum verzi p en tru tran sp o rtu l de m ateriale,
că a băg at în b u zu n ar sum a de douăzeci şi şap te m ilioane
de lei din solda ce se cuvenea tru p elo r, că a făcu t avansări
ilegale p en tru b an i, că a cum părat cai p en tru m ai m ulte
regim ente de jan d arm i, d a r că a adus to ţi caii ăştia
la ferm ă, unde i-a m ăcelărit, ca să facă to v al din pieile
l o r . . . N u, nu, te r o g ! . . . E a d e v ă ra t! Se găseşte în
dosar ! . . . D osarul zice că acum p a tru ani, în ain te de
a fi fost nu m it co m andant al jandarm eriei, ta ta n-avea
nici m ăcar o uniform ă ca lum ea pe el, d ar că din prim ul
m om ent şi-a făcu t cîteva rîn d u ri de uniform e şi costum e
civile din banii ja n d a rm e rie i! D osarul m ai vorbeşte
apoi de m obilele şi de cuştile p en tru păsări pe care
şi le-a fă cu t ta ta în atelierele inspectoratului, de albu­
mele şi de cărţile legate în im prim eria inspectoratului,
de blănurile de astra h an cu care şi-a îm podobit ta ta
dolm anul. . . şi de cîte şi m ai cîte ! . . . A ! Şi încă ce v a:
chestia cu n u n ta surorii dum itale. A fost o n u n tă ca în
poveşti. A co stat tre i-p a tru sute de m ii de l e i !
— N u se p oate, dom niile T itu le sc u ! strigă P uiu,
pe care cunoştinţele m inistrului de externe în treburile

463
in tern e ale ţă rii îl zăpăciseră. E ste o ruşine ! N -a costat
nici pe un s f e r t !
— E ste o ruşine ! răspunse Titulescu. D ar t a t a susţine
că de ruşinea asta este v in o v a t. . . ştii cine ?
— Cine?
— D u m n eata !
— M inte !
— Nu ştiu dacă ta tă l dum itale m inte, d ar ştiu că
recunoaşte ruşinea ! « Recunosc că am comis o greşeală
atu n ci cînd am făcu t căsătoria fiicei mele. N u n ta a
co stat vreo tre i-p a tru sute de m ii de lei. Am p rim it
banii de la fiul m eu. N u m ă interesează de unde a lu a t
el ban ii ăştia !» S înt declaraţii sem nate de el.
P uiu schim ba feţe-feţe. Venise aici să asculte sfa tu ­
rile un u i prieten , care i-ar p u te a fi, eventual, şi avocat.
Cînd colo dă peste u n procuror, care-1 sileşte să asculte
u n rech izito riu . . . Şi ce rechizitoriu ! Mai de n eîn d u rat
decît în fa ţa judecătorilor, p en tru că e com plicat cu
m încăruri alese, cu sticle de vin şi cu zîm bete I în c ă
o ticăloşie, du p ă atîte a ticăloşii cîte i-au fost d a t lui
P uiu să în g h ită în ultim ul an. « Spinul», n u e num ai
un flecar şi un încrezut, ci şi un sadic. Lui « M işca» îi
place să-ţi în v îrte cu ţitu l în ra n ă .« M uscalul» e o canalie
şi un fals duşm an al regelui Carol. De fa p t, răm îne
aceeaşi slugă plecată a lui Carol. Ă sta e T itulescu: o
lichea ca to a te lichelele, care l-a atra s în cursă aici — şi
care cine ştie dacă nu-i p regăteşte chiar el expulzarea
şi din E lv eţia ! E ra şi in d ig n at şi dezgustat P u iu !
F ierbea ! T rebuie să i-o spună de la obraz lui T itulescu
— p en tru că to t nu m ai are nim ic de p ie rd u t: este
nedem n, dom nule T itulescu, p en tru un m inistru de
externe să facă un asem enea joc ! Am venit la d um neata
să m ă salvezi şi văd că am căzut din lac în p u ţ ! îm i
p are ră u ! N-aş fi crezut u n a ca asta ! . . . Şi aşa m ai
departe.
îş i luă inim a în d in ţi şi v orbi:
— D om nule T itulescu, n u v ă su p ăraţi, d ar n u înţeleg
de ce-mi spuneţi to a te a6tea I
Cu m işcări încete şi aten te , T itulescu îşi îm p ătu ri
şerveţelul, îl puse pe m asă şi p en ţru în tîia o ară cău ţă
şi în tîln i p riv irea lui P u iu ;

464
 — Am spus-o d o ar aşa, ca să ştii, cît de m u lt face
să ai la îndem înă u n dosar.
T o t drum ul p în ă la hotel, P u iu era num ai cu gîndul
la T itulescu. Ce ex trao rd in ar om de s ta t e dom nul
T itu le s c u ! Ce o ra to r fă ră p e re c h e ! Ce jurisconsult
g e n i a l ! ... Cum de şi-a p u tu t el perm ite să-şi b a tă
joc de Titulescu şi să-i dea num ai porecle necuviin­
cioase: b a « spinul», b a « M işca», b a « m uscalul» ! . . .
« S pîn», « M işca», « m u s c a l» .. . ace6t ex tra o rd in ar om
de s ta t, acest o ra to r fă ră pereche, acest jurisconsult
genial?

■k

D upă titlu , cartea era p ro m iţăto are : Femeia cu

două pistoale ! O producţie recen tă şi de m are succes
a lite ra tu rii p o liţiste franceze, pe care i-a recom andat-o
aseară, cu m u ltă căldură, Z am bila C ărăuşu, supranum ită
P iu liţa, reco m an d ată şi ea cu m u ltă căldură de Spiru
M aram ă:
— Sire, av eţi cu cine vorbi. E o fa tă cu carte. Are
şapte clase de liceu __ în to a te !
Regele luă, deci, cartea în m înă, o deschise, încercă
să citească, d ar rîndurile se încîlceau şi-i fugeau de sub
ochi. Cum să-şi concentreze a te n ţia asupra celor ce ee
întîm p lau fem eii cu două pistoale, cînd gîndul lu i este
la ceea ce-1 aştea p tă pe ziua de a z i . . . D e filă ri.. . ser­
b ă r i . . . d is c u rs u ri... b a n c h e te ? ... Se îm plinesc cinci
ani de la re s ta u ra tie » . . . Cinci a n i ! . . . A făcu t ceva în
aceşti cinci ani ! P o ate chiar m ai m u lt decît ceva, p en tru
că to t ce şi-a propus a realizat. F ără îndoială că sînt
g reu tăţi. N em u lţu m iţi găseşti şi în rai. U nii m îrîie că
de cîte ori in tră în v reu n local public, se feresc pe cît
p o t să-şi lase p alto n u l la garderobă, de team ă că poliţia
le-ar p u te a strecu ra p rin b u zu n ar cîte u n m anifest
subversiv. A lţii că n u m ai p o ţi circula în voie pe străzi
p en tru că rişti să te alegi şi cu capul sp a rt şi fără ceasornic.
Sau că femei şi b ă rb a ţi sînt fugăriţi p rin Cişmigiu şi
a ru n caţi cu 6ila în lac. Sau că ofiţerii de jan d arm i se
deplasează p rin com une în autom obile pe care flutură
fanioane cu zvastică. Sau că tin eri în uniform ă, de fa ţă

466
ca m em brii guvernului, ridică în slavă p e asasinii lui
Muică, d ar că nu se ia îm potriva lor nici o m ăsură.
Sînt g reu tăţi, desigur ! Şi g re u tă ţi m ari, care îl apasă
pe el cel din tîi. N im eni n u suferă m ai m u lt decît el,
care este vodă al ţăra n ilo r, cînd află că, după cinci
ani de la re sta u raţie, sîn t ju d e ţe în care nu se m ai găseşte
decît u n ceaun de fiert m ăm ăligă la tre i gospodării,
fiindcă două treim i din ceaune au fost confiscate
de fisc.
— Nu-i nim ic, sire ! a încercat A ureanu să-l liniş­
tească. N u-i cine ştie ce tragedie că n u sînt ceaune,
fiindcă ţă ra n ii to t n -ar avea ce face cu ele. Au v ru t
păm în t. Li s-a d at. Şi acu, crapă de foame. D upă ce
că n u se pricep, m ai au şi obrazul să se vaicăre că n-au
ce m înca, nici ei nici v itele l o r !
E ste ad e v ăra t ce spune A ureanu, d ar u n vodă al
ţăra n ilo r e d re p t să sufere p en tru ţă ra n ii lui, chiar dacă
vina-i a lor. Aşa-i şi cu suferinţele lui Carol ca vodă al
c u ltu r ii.. . şi ca vodă al c o m e rţu lu i.. . şi ca vodă al indus*
tr ie i. . . şi ca vodă al să n ă tă ţii publice. S înt suferinţe,
d ar cine n u ştie că din suferinţe nasc b u c u r ii? .. . A rm ata
de pildă ! . . . D upă cinci ani de re sta u raţie, p o ate fi
m în d ru de a rm a tă ! E ste u n ad e v ăra t vodă al arm atei 1
Comenzile curg şi presa se bucură. Avem cea m ai p u te r­
nică arm a tă d in sud-estul E u ro p e i! Se găsesc, fireşte,
şi aici bolşevici care m îrîie. I-a spus-o A rghir:
— A ud plîngeri, sire, că artileria defilează pc jos.
Că e u n tu n în loc de p a tru . Că n u ajung caii. Că a rti­
leria se ţin e cu ce am lu a t de la ruşi. Că se instruiesc
cu u n singur tu n a tîţia oam eni p e n tru care a r fi nevoie
de cel p u ţin douăsprezece. Şi că tocm ai peste doi ani
Skoda şi celelalte fabrici v o r începe să ne livreze arm a­
m en t !
D a r ce are a face? A rm ata e baza ! Se v a vedea
azi, cînd v a fi defilarea, cine ap ără ţa ra !
Şi, în fantezia lu i, tru p ele executară defilarea, Ia
a cărei preg ătire a m u n cit luni de zile, în chip a tît de
m ăre ţ şi im pecabil, încît, pe6te u n sfert de oră, vorbi
corespondentului agenţiei am ericane <c Associated P ress»
despre arm a ta lui, cu o ex altare care-i d ăd u lui însuşi
fiori de plăcere:
 — Cînd v ăd ce am realizat în ţa ra aceasta, fără
d ictatu ră , m ă felicit. D acă aş dori să urm ez exem plul
altor m onarhi sau capi politici, aş p u tea fi uşor dicta­
torul Rom îniei. D ar rom înii n u vor nici autocraţie,
nici tiran ie. Şi au d re p ta te, p en tru că ajunge şi consti­
tu ţia , ca să faci fap te m ari. E u , sp rijin it num ai pe
constituţie şi pe parlam entul m eu dem ocratic, am muncit*
zi şi n o ap te, fără să-m i p erm it cea m ai m ică vacan ţă,
spre a reînsănătoşi ţa ra . Am în zestrat R om înia cu o
arm ată p u tern ică şi cu o fo rţă aeriană la fel. E le n u vor
fi niciodată folosite p en tru a ataca. D ar dacă vreo altă
naţie ne v a provoca, m ai bine să se păzească, p e n tru că
sîntem d estul de ta ri ca s-o p u tem pune la respect. în aceşti
cinci ani am aju n s o p utere. F ă ră d ictatu ră , ci num ai
p rin parlam en t şi dem ocraţie. Am găsit ţa ra îm p ărţită
în diferite p artid e politice care se războiau. Azi exista
şi m ai m u lte p artid e, d ar u n singur a rb itru — şi acela sînt
eu 1 Şi n um ai în m îna acestui singur a rb itru se găseşte
to a tă p u terea. F ă ră d ictatu ră şi fără tiran ie, ci num ai
prin co n stitu ţie, p arlam en t şi dem ocraţie ! De aceea sînt
a tît de iu b it de popor şi de aceea sărbătoarea de azi
găseşte u n a tît de form idabil răsu n et în sufletul m ulţim ii...
î n tim p u l cît d icta u ltim a frază, ap ăru generalul
M ateescu, care se apropie de rege în vîrful picioarelor
şi-i şo p ti:
— D om nii Beliotis şi S chnitt v ă roagă să-i p rim iţi
im e d ia t! E ceva foarte u r g e n t!
— î n două m inute ! îi răspunse regele, la ureche.
Să te rm in cu ăsta.
în două m inute, corespondentul pleca şi N icu B e­
liotis P .R . şi S ch n itt P .R . in tra ră .
— Sire, începu Beliotis, felicitările mele p en tru
m area sărb ăto are n aţio t
n ală de astăzi.
Şi-i întinse u n cec. Regelui îi plăcu cifra.
— M ulţum esc, B eliotis dragă, d ar n u treb u ia să te
deranjezi !
— N -are im p o rtan ţă, sire. L a o astfel de sărbătoare,
săracii n u treb u ie u i t a ţ i !
— A sta m -a adus şi pe m ine aci, sire ! făcu S chnitt.
Vă felicit din to a tă in im a .. . şi sper că şi săracii vor
fi m u lţu m iţi.

467
 Şi-i întinse şi el u n cec, regelui, care p ă ru în cîn tat.
— O ! exclam ă el. Şi du m n eata ! . . . î ţ i m ulţum esc !...
D a r zău c ă . . .
R îseră tu strei, d u p ă care, Beliotis spuse regelui:
— Sire, ne ie rta ţi ! Am ce ru t să ne prim iţi urgent,
p e n tru o chestie destul de neplăcută. Şi eu şi S chnitt
am p rim it cîte o scrisoare din p a rte a lui P uiu.
— Cine? răcni Carol cu fa ţa păm întie de furie.
B an d itu l a în d răzn it să vă-scrie?
— în d ră z n it, e p u ţin spus ! făcu S chnitt. E de o
obrăznicie fără pereche. Ne c e r e ... nici n u ne roagă
m ă c a r .. . ci ne cere să v ă . . . în sfîrşit__ să v ă inform ăm
că v rea ca ta tă l lui să fie im ed iat pus în lib ertate şi
ca el să fie lăsat în pace !
— V r e a ! rîn ji Carol, ai cărui ochi sclipeau de o
u ră sălbatică. O fi v rîn d 1 î l cred ! D ar m ai în tîi treb u ie
să v reau şi eu 1
— Sire ! zise B eliotis. Aşa cum pune P u iu chestiunea,
şi eu şi S ch n itt sîntem de părere c ă . . .
— N u zău ! strigă Carol cu o violenţă pe care n-o
folosea niciodată fa ţă de nişte oam eni ca B eliotis şi
Schnitt. Şi cum pune el chestiunea?
B eliotis se consultă din ochi cu S chnitt şi răspunse:
— U n dosar, sire !
Carol sări ca m u şcat de şarpe:
— U n dosar ? Ce ? U nde ? In scrisoare ? Să v ăd ! . . .
V reau să văd şi eu ce v ă scrie ! V ă rog daţi-m i scrisorile !
Şi-şi repezi m îna spre B eliotis şi S chnitt.
T o t ce scria P u iu era de o clarita te exasperantă.
E sătu l, zicea el. Regele abuzează şi de răbdarea lui
şi de ră b d are a ta tă lu i său. D ar to ate treb u ie să aibă
u n sfîrşit. De aceea regele să ştie: dacă n u re n u n ţă
în d a tă la m ăsurile lu ate îm potriva sa şi a ta tă lu i său,
to a tă presa d in lum e v a afla im ediat ce se petrece la
cu rtea regală din R om înia şi cine e regele Carol I I . Ia r
dacă regele îşi închipuie că a r p u tea pune la cale, du p ă
qum îi este obiceiul, asasinarea lui, se înşeală. D osarul
se află în tr-u n loc un d e m îna lui Carol nu poate să ajungă.
F ă ră să lase h îrtiile din m înă, Carol căzu pe scaun,
gîfîind, ca u n om sleit de o cursă lungă. D in regele care,
cu două m in u te în ain te era g ata să ucidă, n -a m ai răm as

468
decît u n b ie t om , tra s la fa ţă , cu p riv irile şterse şi plicti­
sit . . . p lic tis it. . . nespus de p lic tis it!
— Aşa mi se cuvine, dacă-m i pierd vrem ea cu nişte
golani ! m orm ăi el pe un ton lipsit de orice expresie.
T at-său u n g o lan . . . el u n golan ! . . . L a ce a lta p o ţi să
te aştep ţi de la n işte canalii ca e i !
Şi, în aceeaşi clipă, sări de pe scaun, din nou energic
şi h o tă rît — şi-l chem ă pe generalul M ateescu:
— M ateescule, generalul Florescu să fie pus în liber­
ta te im ed iat. P este o oră vreau să aud glasul lui Florescu
la telefon. Te fac direct re sp o n sa b il! . . . Şi parchetul să
cerceteze d in v in a cui a p u tu t fi are sta t şi condam nat la
închisoare un om cin stit ca generalul F lo rescu . . . Să
fim înţeleşi, M ateescule: parchetul să afle cine l-a denun­
ţ a t pe generalul F lo re s c u .. . şi cum îl descoperă, să-i
facă actele de dare în ju d eca tă, conform legii 1
A poi, regele lu ă foarte am ical de b ra ţ pe S chnitt
şi B eliotis şi le v o rb i calm şi zîm bitor:
— Mă i e r t a ţ i ! . . . Ne-am lu a t cu v o rb a şi n u m ai
ţin m in te: v-am m u lţu m it p en tru săracii m ei, sau n u ?
 xvra

Mai avea încă u n picior dincolo de prag, d ar

entuziasm ul, care n u ţin e seam ă nici de protocol,
nici de d ista n ţă , smulse profesorului A rghir cuvintele
din g u ră:
— Sire, ai în tin e rit cu douăzeci de a n i !
— T otd eau n a d răg u ţ, dom nule profesor !
— J u r pe viito ru l m eu ! Sire, ai un secret !
— Nici un s e c re t! D e cîte ori m ă întorc de la vînă-
to are a ră t bine !
— Ai fost la vîn ăto arc, sire?
Regele-i povesti că a fost două zile pe domeniile
de la Banloc, p ro p rietatea sori-si ex-regina E lisabeta
a Greciei — şi a v în a t în pădurile R eschia, B istra şi
Casa Verde.

460
 — A m a v u t re zu ltate excelente ! A u fost doborîţi
1811 fazani, 934 iepuri, 665 cocoşi sălbatici şi vreo
65 de vulpi.
— Şi m aiestatea t a ?
— E u , din 1811 fazani, am îm puşcat 1623, M ihăiţă
180 şi ceilalţi n u m ai 8 . . . Şi trebuie să ştii, dom nule
profesor, că au fost cu m ine p rin ţu l şi p rin ţesa de Hohen-
zollern, m areşalul Chiraevici, p rin ţu l C uţu, Poklievski-
Coziell, V an cea. . . în sfîrşit, cei m ai bu n i ochitori din
E uropa.
— Nici n u m ă m ir, sire ! Regele este cel m ai bum
d in tre cei m ai b u n i în to a te .
M odest, regcle-i răsp unse: ■>
— N u -n to td eau n a ! D e pildă, la iepuri a m ers ceva
m ai greu. D in 934 de iepuri am îm puşcat n u m ai 700,
M ihăiţă 210 şi ceilalţi 2 4 . . . Acelaşi ghinion m -a u rm ărit
şi cu co c o şii.. . N um ai la vulpi m -am re făc u t niţel.
D in 65, am îm puşcat 64, M ihăiţă u n a şi ceilalţi nici u n a . . .
— Sire, treb u ie 6ă adm iţi că t o t eu am d re p ta te !
Carol 11 n u este n um ai regele ţăra n ilo r şi regele culturii,
ci şi regele n a t u r i i .. . Carol I I regele vînătorilor ! . . .
F a p tu l treb u ie consem nat p en tru generaţiile viitoare.
Voi scrie o c a r t e . . .
— D om nule profesor, dacă istoria o cere, eşti liber !
— A propos, sire ! . . . Am o plângere ! . . . D e cîteva
zile am p re d a t voi. I I I , IV , V, V I, V II, V III, IX şi X
d in lu crarea m ea: Cei care vin şi se duc şi prim ele cinci­
sprezece volum e din lu crarea m ea: Cei care n-au fost
chemaţi şi nu vor să plece şi ed itu ra îm i face m izerii.
— Cum aşa?
— D a ! Zice că n u p oate să m i le tip ărească pe to ate
d intr-o d a tă . D ar eu cum le-am scris pe to a te dintr-o
d a tă ? N u înţeleg, 6ire !
— D ar unde treb u ia u să a p a ră lucrările dum itale,
dom nule profesor ?
— L a F u n d aţiile Regale.
— Şi de ce n u mi-o s p u i ? .. . P în ă într-o săptăm înă
v or fi to ate gata.
— E ram sigur că o să găsesc la m aiestatea t a înţele­
gere. D ar mi-e necaz pc director ! D acă a r fi u n oarecare,
înţeleg ! D ar e u n m ilitar ! U n g e n e ra l! Să-m i facă

461
m ie u n general tre a b a a sta , tocm ai m ie, care am serv it
în ceasurile cele m ai grele oştirea !
— De ce să-ţi m ai fie necaz, dom nule profesor, de
vrem e ce lucrurile vor fi a ra n ja te aşa cum doreşti dum ­
n e a t a ! . . . Mai bine am vorbi despre a ltc e v a ! N-ai
vrea să scrii o lucrare despre relaţiile d in tre ţările m oldo-
valahe şi A m erica la tin ă în secolul al X lII-le a ?
A rghir prim i propunerea cu bucurie.
— D acă m aiestatea t a îm i ordonă, o fac cu plăcere.
Aş avea, însă, o ru g ăm in te: lucrarea să fie tra d u să în
ita lia n ă şi spaniolă.
— Va fi, dom nule profesor ! C hiar azi voi d a ordin
să fie trad u să .
A rghir vroi să atra g ă regelui a te n ţia asupra unor
anum ite inconveniente care s-ar p u te a ivi din fa p tu l
că lu crarea ar fi tra d u să în ain te de a fi scrisă, d ar re n u n ţă ,
de team ă că regele, capricios cum este, să n u ren u n ţe
la ca rte cu to tu l.
— Sire, zise el, cine a v o rb it p e n tru în tîia oară de
m ărinim ia regală, a fost u n om cu u n genial sim ţ de
observaţie. M ărinim ia regală n u poate fi confundată
cu m ărinim ia sim plă a m uritorilor de rîn d ! E ste o deose­
bire . . .
Regele n u in sistă să afle în ce constă deosebirea
şi tre c u la alt su biect:
— Ce-ai spune, dom nule profesor, dacă aş anexa
A cadem ia la F u n d aţiile R e g a le ? ... Aş avea A cadem ia
sub controlul m eu p erm an en t şi d i r e c t !
A rghir n u se a ştep ta ca regele cu ltu rii să îm pingă
pînă aici dragostea lui de cultură, d ar, după ce înghiţi
în sec, i se lum ină fa ţa de ad m iraţie:
— E o ideee colosală ! N um ai de la m aiestatea ta
p u tea să pornească o asem enea in iţia tiv ă ! E ste singurul
mijloc să se p o ată face ordine la Academ ie, unde dom ­
neşte an arhia.
Regele se u ită la ceasornic şi se m iră:
— O pt şi V ancea încă n-a s o s i t !
D ar sosi şi m in istru l de in tern e, Vancea.
P e Vancea, profesorul A rghir nu-1 p u te a suferi.
P rea se îndesa în rege — şi regele-i dădea prea m are
aten ţie. V ancea în sus, V ancea în jos ! . . . O secătură !

462
 _Ce bine-m i p are, dom niile V ancea ! îi spuse A rghir
m inistrului de intern e, strîngîndu-i m îna cu efuziune.
Te felicit că te-ai h o tă rîrt să-l expulzezi pe W eberul
acela n a z is t .. .
Şi către rege:
— Sire ! Cred că dom nul H itler îşi perm ite cam m u lte.
D acă W eberul lui s-ar m ulţum i num ai să trea că de pe
terito riu l n o stru spioni în U niunea Sovietică, n -a r fi
nici o supărare. D ar cînd se apucă să organizeze în
A rdeal batalio an e naziste s ă s e ş ti.. . şi să îndoape cu
bani pe tin erii n o ştri care şi-au înfipt crucea bîrligată
în p ie p t. . .
Apoi ia r către V ancea:
— Şi ce e cu C onradi, dom nule V a n c e a ? .. .
Şi d in nou c ă tre reg e: '
— Sire, Conradi ăsta a pus m îna pe ţa ră . A urică
ăla, cu crucea b îrlig ată a lui, ascultă n um ai de
C o n ra d i!
De obicei, Carol era foarte recunoscător lui A rghir
p en tru incursiile lui în politică, deoarece u n rege are
nevoie să se m ai şi am uze uneori în tim p u l m uncii lui
exten u an te pe care o depune spre binele ţă rii. D ar
ceea ce-i spunea astăzi A rghir nu-1 m ai p u tea face să
rîdă. E ra de aceeaşi părere cu profesorul lu i: H itler a
început să creadă că aici n u m ai există u n stăp în şi că
nim eni n u vede ce face. T otuşi, regele vede cum H itler,
p u ţin cîte p u ţin , îm pînzeşte ţa ra cu to t felul de bănci şi
de agenţii com erciale, care au ordin să accepte ca m ăr­
furile im p o rtate aici d in G erm ania, să fie p lă tite în lei.
T oţi ban ii aceştia sîn t concentraţi în m îna inginerului
n eam ţ C onradi, care conduce o altă in stitu ţie nazistă
întem eiată ad-hoc: B iroul com crcial rom îno-germ an.
Regele e6te bine în fo rm at ce face B iroul acesta. H ră ­
neşte cu fonduri n elim itate to a tă presa şi to a te gru­
pările rom îneşti pro-naziste, conduse de profesorul Naie
Naie, de Serafim M ărunţelu, de C aţă, de A ureliu, de
T raian S ăpunaru. în tre ţin e o a rm a tă de spioni în în tre ­
prinderile petrolifere. în tem eiază m agazine sportive
ca să fie în co n tact cu tin ere tu l rom în. Creează
în trep rin d e ri de p ro p ag an d ă p en tru o cu ltu ră cît m ai
întin să a fasolei soia, de care H itle r are nevoie,

463
p en tru că d in ea se ex trage nitroglicerina, a tît de nece­
sară in d u striei de război a Germ aniei. î n sfîrşit, biroul
acesta, ca să-i capteze p en tru politica pro-hitleristă,
in v ită pe oam enii politici rom îni să ţin ă conferinţe în
capitala Germ aniei, unde sîn t prim iţi cu to a te onorurile.
Regelui nu-i scapă nim ic din to t ce face B iroul rom îno-
germ an, dar, cu to a te că se sim te niţeluş stîn jen it, nu
crede n im erit să se afle că l-ar nem ulţum i ac tiv itatea
lui Conradi şi a agenţilor lui, în afară de un u l care l-a
făcu t 6ă-şi iasă din fire: acest W eber. î n to am n a trec u tă,
dup ă asasinarea lui A lexandru al Jugoslaviei şi a lui
B arth o u , H itler, cum şi-a v ă z u t p a rtid u l naţional-socialist
germ an din A rdeal d in nou au to riz at să funcţioneze,
l-a trim is pe acest W eber. D e atunci, n-a m ai fost chip
să te m işti fă ră să te în tîlneşti, nas în nas, cu W eber.
W eber se a g ita cel m ai m u lt la în tru n irile lui C aţă şi
Aureliu. W eber salu ta în num ele Germ aniei lui H itler
to a te congresele de d re ap ta. W eber păşea în fru n tea
tu tu ro r m anifestaţiilor de 6tradă. D ar asta n u l-ar fi
d e ran jat prea m u lt pe Carol, p en tru că n-ar fi bine nici
să-l indispună pe H itler, nici să lase F ra n ţa să se alinte,
nici să-şi facă din grupările de d re ap ta nişte vrăjm aşi
ireductibili. F ă ră îndoială, tin erii aceştia zburdă şi nu
to td eau n a îl ascultă. P rin zburdălnicia lor, însă, ei
servesc şi interesele lui fa ţă de F ra n ţa , şi interesele lui
fa ţă de H itler, şi interesele lui fa ţă de to a te celelalte
p artid e din ţa ră . Aşa că, decît să-i îndîrjească p rin m ăsuri
represive pe tin erii cu « crucea b îrlig a tă » , cum zicc
A rghir, m u lt m ai în ţelep t este să-i tolereze — şi,
îm preună cu ei, 6ă-l lase şi pe W eber în pace. Acestea
erau gîndurile regelui şi la ele a r fi răm as, dacă alaltăieri
n-ar fi ven it la el şeful siguranţei:
— Sire, W eber n u este ceea ce credeam noi, ci un
sim plu spion !
— A d ic ă .. . ?
— U n spion al lui H itler. T o ată ag itaţia lui anti-
bolşevică n u este decît un cam uflaj. De fa p t, face la noi
spionaj p en tru serviciul secret al arm atei g e rm a n e !
A sta nu-i m ai convenea regelui. D esigur că pe H itler,
m ai m u lt decît succesul propagandei pe care o face
aici, îl interesează care este fo rţa de apărare a ţă rii. Şi

464
regele n u p o ate accepta ca H itler să-şi bage nasul in
trebu rile arm atei. A rm ata e baza. Inform aţiile şefului
siguranţei, deci, în ain te chiar de a-1 m înia, îl îngroziră
pe rege.
— Aruncă-1 peste g ra n iţă ! strigă el. N -avem nevoie
aici de spioni.
Şi ieri, W eber a fost expulzat.
— în tr-a d e v ă r ! zise regele, lui A rghir. P u te m să
ne felicităm că am scăp at de un indiscret.
D ar Vancea prim i felicitările cu m elancolie:
— Sire, m ă ie rta ţi că am în tîrziat, d ar nu-i vina
m ea, ci tocm ai a acestui W eber. N -avem nici un m otiv
să ne felicităm . . în m om entul în care m ă urcam în
m aşină să vin aici, m i s-a com unicat că guvernul ger­
m an ne som ează să revenim în d a tă asu p ra expulzării
lui W eber şi să-l dăm afară d in slujbă pe şeful sigu­
ran ţei. Ce facem !
A rghir se cutrem ură to t — d a r regele îl vedea acum
num ai pe V ancea:
— Cum ce să faci? Dă-1 afară ! Mai găsim noi un
şef de sig u ran ţă în ţa ra aceasta !
Şi, fără să scoată u n cuvînt, trec u ră în sufragerie,
să se aşeze la m asă, deşi niciunul nu m ai avea poftă
de m încare. Fiecare cu gîndurile lui, sc ferea de privirile
celuilalt şi tu s tre i lăsară prim ul fel aproape neatins.
Vancea îşi scorm onea m intea să găsească vreo anecdotă
m ai p o triv ită să risipească atm osfera, d ar n u găsi nim ic
dem n de urechea u nui rege — cînd, deodată, îi veni în
m in te u n num e pe care l-a în tîln it de m ai m ulte ori în
rap o artele de azi du p ă m asă.
— A ! U itasem ! zise el. A ţi au zit sire, de un u l P etra-
che L u p u ?
— A ud p en tru în tîia oară ! zise Carol. Cine-i ă s ta ?
— U n cioban care a v o rb it cu D um nezeu !
V ancea spera să sm ulgă regelui cel p u ţin un zîm bet,
d ar regele prim i fap tu l cu o indiferenţă dezolantă.
— Şi, te rog, ce a v o rbit P etrache ăsta cu D um nezeu?
— D e fap t, sire, nu P etrache L upu a v o rb it cu D um ­
nezeu, ci D um nezeu a v o rb it cu P etrache L upu. P oliţia
d in C alafat îm i rap o rtează că D um nezeu i-a spus lui
P e tra c h e să-i sfătuiască pe oam eni să n u se învrăjbească

30 — o. 1223
465
 in tre ei, ci b& se îm pace şi să trăiască unul cu altu l, ca
fra ţii ! Aşa a spus « m o ş u » .. . Moşu-i D um nezeu, sire !
— O, stai frate, că e m ai p u ţin sim plu, decît credeam !
zise regele, în care se trezi, brusc, curiozitatea. Oamenii
să nu. se m ai duşm ănească în tre ei ? . . . Moşu a z is . . .
D ar de unde a ră să rit acest P etrach e L u p u ?
— De la M aglavit 1
— P e unde vine acest M aglavit? N u cum va pe lîngă
Topoloveni ?
V ancea rîse:
— Nu, sire ! . . . M aglavitul n u e Ungă Topoloveni,
aşa că Ju g ăn a ru n -are deocam dată nici un am estec în
afacerea asta.
L in iştit, Carol îl în treb ă :
— Şi ce zici că e P etrach e L upu ă s ta ? U n cioban?
— Un cioban, sire ! . . . U n cioban pe ju m ă ta te m ut,
pe tre i sfertu ri surd şi a tin s de d eb ilitate m in ta lă . . .
— Şi cu el a v o rb it D um nezeu?
— Cu el personal, sire !
— Şi cînd s-a în tîm p lat a sta ?
— Azi d im ineaţă.
— Şi a sta a povestit-o m u tu l?
— M utul şi surdul, sire ! interveni A rghir.
— Cui i-a p o v estit-o? în treb ă regele, al cărui interes
creştea cu fiecare am ăn u n t.
— P o p ii! D ar acum , a aflat-o şi presa. T oate ziarele
de m îine vor fi pline cu m inunea lui P etrache Lupu.
î n m in tea lui Carol, to a te sclipeau şi cîntau. Chiar
dacă nu s-a în tîm p lat cu P etrach e L upu o m inune,
însăşi ap a riţia lui P etrach e L upu este o m inune. Cine
a b ăg a t în gura acestui cioban îndem nurile la arm onie
socială, n-are im p o rtan ţă, d ar ele îm plinesc idealul
politic al regelui. A rm onia socială e to t una cu un guvern
de arm onie socială şi guvern de arm onie socială e to tu n a
cu u n guvern în afară de p artid e , fără p artid e, îm potriva
partid elo r. D um nezeu l-a trim is pe P etrache L upu să
îndem ne oam enii la pace şi bună înţelegere, ca să-l
a ju te pe regele Carol să-şi p o ată întem eia, în sfîrşit,
m u ltv isatu l guvern de arm onie socială.
— Să se scrie, să se scrie I strig ă regele, ex a lta t.
E ste om ul lu i D um nezeu I

466
 Şi, ca p en tru a se scuza fa ţă de A rghir, îi spuse:
— Să vezi, dom nide profesor ! Cu m ine se întîm plă
ceva foarte ciudat. Mi 6e pare că am început sâ am
anum ite înclinaţii spre m isticism . De aceea, făp tu ra
acestui cioban, p u r şi sim plu, m ă em oţionează.
— î n schim b, sire, făcu Vancea, episcopul Rîm nicului,
care a r treb u i să fie şi m ai em oţionat de această în tîm ­
plare, cum a aflat, a cerut prefecturii de Dolj să înăbuşe
to a tă afacerea.
— G lum eşti? zise regele, care-şi frîna cu greu pofta
de a în ju ra sfîn ta faţă bisericească.
— De loc, sire ! Episcopul Rîm nicului are ce are
cu p o p a . . . de aceea vrea să-l alunge pe P etrache din
M aglavit.
— Mai bine să v ad ă episcopul să nu-1 alung eu pe
e l ! A scultă ce-ţi spun, Vancea ! De ciobanul ăsta n-are
voie să se atin g ă nim eni ! P etrache L upu e al m eu !
Să fie în d ată sp ălat, p iep tăn a t şi îm b răcat în uniform a
m ea de stră je r ! De az f în ain te, P etrache L upu s tă sub
d irecta m ea ocrotire. Dum nezeu în cer şi eu pe p ă m în t!
Să i se pu n ă la uşă jan d arm i ! Să nu se dezlipească
ja n d a rm ii de e l ! Să fie păzit ca ochii d in cap ! . . . Şi
reclam ă ! Cît m ai m u ltă reclam ă 1
V ancea rîse:
— Vine lum ea şi fără reclam ă, s i r e ! î n cîteva ore
a aflat to t ju d e ţu l şi clocoteşte. P în ă m îine v a şti to a tă
ţa ra .
— Să se p u n ă tre n u ri la dispoziţie p en tru to ţi cei
care vor să vină la M aglavit. Să se facă un ta rif m ai
redus. Nu u ita, Vancea ! L-a trim is « m o ş u » !
Şi ridică degetul în sus:
— Moşu !
— Voi lu a m ăsuri, sire I în su şi m oşu v a fi m u lţu m it!

U n m u rm u r de m îndrie şi de ad m iraţie s tră ­

b ă tu ţa ra în trea g ă: Uie Ju g ă n a ru , şeful partid u lu i
n aţio n al-ţărăn ist, ştie franţuzeşte, nem ţeşte şi engle­
zeşte ! Ce m ai a ştea p tă, deci, regele să-i încredinţeze
pu terea ?

M* 467
 N u era un zvon fals, ci u n fa p t care corespundea celui
m ai cu rat ad ev ăr: Ju g ă n a ru îşi luase ultim ele lecţii
de lim ba franceză, germ ană şi engleză şi acum a se sim ţea
destul de în arm a t să-şi p o ată lua sarcina de a guverna
ţa ra , nu ca ceilalţi, pe cîteva luni, şi nici pe u n an sau
pe doi, ci pe opt.
— E v o rb a, zicea el am icilor săi pe la în tru n iri, să
Venim la p u tere cu o asem enea forţă, încît să guvernăm
o p t ani. O pt ani în cap, fraţilor. D ar nu p en tru p o fta de
a s ta la p u tere, ci spre a în făp tu i ceea ce a ştea p tă ţa ra
de la m arele p a rtid n aţio n al-ţărăn ist.
îşi propunea să vină cu un program nou în tr-u n
sp irit nou. V orbea m u lt de fiziocraţie. E ra u n fiziocrat,
adică un ad ep t de n eclin tit al ideii că păm întul trebuie
să fie singura sursă reală de bogăţie a rom inului. R om înul
e născu t agricultor, şi trebuie să m oară agricultor. Să
facă celelalte n a ţii ce v o r: ateliere, fabrici, uzine, dar
rom înul să răm înă ce este: rom în ! Adică om ul leg at de
ogor. D in nefericire sîn t încă m ulţi care n u înţeleg acest
lucru. D ato ria p artid u lu i n aţio n al-ţărăn ist este să-i
facă să înţeleagă. D acă n u cu binele, cu sila. Cu sila
spre binele lor şi al ţă rii. N um ai că p en tru aceasta
treb u ie oam eni de acţiune. A re ţa r a oam eni de acţiune?
N -a re ! D ar p artid u l n aţio n al-ţărăn ist a re? A r e ! . . . Şi
pe cine are? În tîi şi-ntîi, îl are pe Ilie Ju g ăn a ru .
— D om nilor ! strig a el celor care veneau să v ad ă şi
să au d ă pe om ul care a a v u t energia să înveţe franceza,
germ ana şi engleza. E u n u sîn t u n conferenţiar. A fi
conferenţiar înseam nă a fi u n om cu anum ite pregătiri,
cu anum ite stu d ii teoretice şi cu răgazul de a studia
anum ite problem e. E u n u sînt d in tre aceştia. E u sînt
u n om de acţiu n e, deprins cu luptele politice, care i-au
d a t un an u m it tem p eram ent. T em peram entul om ului de
acţiune. E u ro p a e condusă azi de oam eni de acţiune,
care n-au fost d o ctrin ari. M ussolini a fost in s titu to r şi
zidar. H itler zugrav. E i n-au găsit puterea de speciali­
zare în doctrine, ci în experim entarea p u terii de sinteză
a asp iraţiilo r naţionale. S pun to a te acestea fiindcă sînt
adev ărate, d ar d ep arte de m ine gîndul de a m ă com para
cu aceste p erso n alităţi de prim ra n g ale E uropei. E u
vreau n um ai să-m i servesc ţa ra şi nim ic m ai m u l t . . .

468
Sînt un duşm an al d ictatu rii. E u cred c& rom inizarea cea
m ai com pletă a personalului de m uncă se p oate face
şi fără d ictatu ră . Deci, nu V T e a u să fiu d ictato r, ca a tîţia
alţii, care nu sîn t decît nişte caraghioşi. N u ne trebuie
d ictatu ră în tr-o ţa ră de plugari. Ţ ărănim ea, graţie nouă,
naţio n al-ţărăn iştilo r, este azi un factor politic conştient,
care h o tărăşte de destinele acestei ţă ri. Ia r această ţă ră ­
nim e aşteap tă num ai sem nalul şefului. Sem nalul se
va da la în cep u tu l toam nei. L a m area dem onstraţie
pe care o vom organiza la toam nă, guvernul v a fi
ră stu rn a t.
Ca om de acţiune, cînd află că P etrach e L upu a v o rbit
cu « m oşu» şi că zeci şi zeci de mii de oam eni au pornit-o
în hagealîc spre M aglavit, Ilie îşi convocă în d ată comi­
tetu l ex e cu tiv :
— D om nilor, D um nezeu vrea să ne aju te ! De aceea
ni l-a trim is pe P etrach e Lupu. D acă vrem ca dem on­
stra ţia noastră să aibă succes, treb u ie să-l cîştigăm pe
P etrach e L upu la program ul n ostru fiziocratic. Noi
sîntem p a rtid n aţio n al-ţărăn ist, el e ţă r a n . . . cred că
înţelegerea s-ar p u tea face foarte uşor !
Şi im ediat com itetul executiv fixă o comisie care să
plece la M aglavit spre a sonda terenul în vederea unei
fuziuni în tre p artid u l n aţio n al-ţărăn ist şi P etrache
L upu, trim isul lui D um nezeu.

P e peronul gării Iaşi era m oarte de om. Se adunaseră

aici to a tă căpeteniile partid u lu i naţional-creştin, în
fru n te cu însuşi C aţă şi fiu-său Tase, precum şi căpeteniile
partid u lu i naţional agrar al lui T raian S ăpunaru. D ar
T raian S ăp u n aru lipsea, şi tocm ai pe T raian S ăpunaru
îl a ştep ta om enirea aceasta veselă, gălăgioasă şi n erăb d ă­
toare.
— Sîntem o fo rţă ! îşi ziceau reciproc m em brii p a r­
tidului naţional-creştin şi m em brii partidului naţional-
agrar. A cum a, ţa ra a e noastră ! Să m ai îndrăznească
vreunul să ne stea în d ru m , că io-te aici !
Şi-şi a ră ta u ciomegele cu zvastica în cap, în care
credeau ca în D um nezeu, p e n tru că erau trecu te prin

469
 apS sfinţită — şi-şi reluau ia r plim barea in lungul şi-n
latu l peronului cu scurte d a r dese opriri pe la bufet,
pînă se auzi un fluier prelung de locom otivă. T oată lum ea
întoarse capul şi izbucni în tr-u n strig ă t de b u cu rie:
— Vineeee !
T renul care aducea la Ia şi pe T raian S ăpunaru şi
pe cei şapte d e p u taţi ai p artid u lu i său, ajunse în fa ţa
peronului şi se opri. C aţă, cu to ată vîrsta lui în ain tată,
sări, sp rin ten ca u n tinerel, pe scară şi-l trase jos pe
T ra ia n :
— F r a ţilo r .. . în num ele ţă rii şi în num ele m eu p er­
sonal, daţi-m i voie să-l pup !
— Pupă-I ! îl au to rizară m em brii am belor p artid e,
aruncîndu-şi de bucurie, ciomegele în aer. U ra ! Trăiască
T raian Săpunaru şi Caţă al nostru !
D upă aceasta, C aţă C oroiatu şi T raian S ăpunaru,
b ra ţ la b ra ţ, trecu ră în rev istă căm ăşile albastre, noul
m odel.
— La cine ai f ic u t căm ăşile astea, dom nule C aţă? îl
în treb ă T raian pe prietenul Caţă.
— La N ubăm Şmilovici ! F irm ă de î n c r e d e r e ! ...
D acă se ru p , ru p oasele jid an u lu i 1
— Cu ce p re ţ?
— F ără p re ţ ! . . . A bsolut g ra tu it I
D ar T raian S ăpunaru, pe de o p a rte h o tă rît ca de
aci înain te să nu mai lase naţia ex p lo atată, şi pe de
alta. isp itit să-i facă niţeluş sînge ră u prietenului C aţă,
reflectă pe un ton de reproş:
— P ă c a t ! E u am unul care m i le face m ai i e f t i n !
— Cine-i ăla?
— Şmil N uhăm ovici ! . . . D in B ucureşti ! . . . Cămăşi
fără m o a r te ... că-altm interi ar fi m oartea jid a n ilo r!
Caţă îi zîmbi cu a tîta cruzim e, încît T raian, dacă nu
i-ar fi fost team ă de rege şi ruşine de lum e, ar fi luat-o
cu d rag la goană, dincolo de calea ferată, în lum e, ori­
u n d e . .. num ai să fie d ep arte de acest bătrîn nebun şi
neobrăzat. Caţă n-are în el cea mai mică încredere. Se
duce cu el la m itropolie să-şi ju re unul altuia credinţă,
d ar de crezut, to t nu vrea să-l creadă. Caţă — să-l
creadă ! D ar parcă cine a stîrn it to t scandalul acela cu
« M ica» , în Cam eră, dacă n u C a ţ ă ! . . . L a început, se

470
 p&rea că n-o să fie nim ic. M areşalul N eaţă, ca să Be ră z­
bune, a spus d o ar vreo cîteva cuvinte nevinovate:
— T raian S ăp u n aru e b ă ia t b u n ! T a le n ta t! O rator
p ric e p u t! N u p o t să-i fac decît u n singur reproş: cînd
m -a p ărăsit, m i-a lu a t din p a rtid p e to ţi evreii de
m arcă şi i-a tre c u t în p a rtid u l l u i !
L ui C aţă, însă, a tîta i-a tre b u it.
— E ad e v ăra t, dom nule m areşal, d a r dacă T ra ia n
S ăpunaru n-a fost cin stit cu dum neata, a răm as cinstit
cu jid an ii ăia de m arcă, p en tru că pe ei n u i-a p ărăsit 1
A să rit atu n ci şi B agradian !
— A d e v ă ra t! Să ne spună m arele naţio n alist T raian
S ăpunaru de ce prezidează consiliul de ad m inistraţie
al s o c ie tă ţii« M ica» în care se găsesc şi ovrfci? Ce cau tă
în consiliul societăţii « A stra V agoane», unde se găsesc
şi ovrei ? D ar la B anca A nglo-Rom înă ? D ar la societatea
« A sig u rarea R om ânească»? D ar la societatea « Agricola-
F onciera» un d e se p u p ă în b o t cu doctorul W illy P ăm în­
te a n u ?
A rîs to a tă Cam era, d ar m ai m u lt decît to ţi s-a d istra t
C aţă ! C aţă care îi era acum frate din ordinul regelui — şi
care, cu cea m ai voioasă m ină din lum e, îi spuse lui
T raian S ăp u n aru :
— Şi acum a, frate T raiane, h ai la m itropolie.
Şi-l trase d u p ă el.
— P e jo s? în treb ă m ira t, T raian S ăpunaru.
— P e jos ! răspunse C aţă. Să crape jid an ii cînd ne-or
vedea îm preună.
Şi o porniră spre m itropolie, u rm aţi de legiunile lor,
care-şi luaseră perm is pe ziua întreagă de la poliţie şi
sig u ran ţă.
La m itropolie, du p ă ce se oficie slujba religioasă,
C aţă şi T raian îşi dăd u ră m îna:
— Ju ră m că vom respecta în tru to tu l program ul
noului n ostru p artid naţional-creştin, ieşit din fuziunea
p artid u lu i naţional-creştin cu cel naţional-agrar.
D upă ju ră m în t. trec u ră la berăria fraţilor Leibovici
d in P ia ţa U nirii, unde Caţă citi noul program :
— Vrem modificarea constituţiei în sensul lărgirii
prerogativelor regale. Vrem m icşorarea num ărului p arla­
m entarilor. Vrem co n stituirea un u i sen at corporatist cu

471
m em brii n u m iţi de su v eran şi cu cei desem naţi de organi­
zaţiile profesionale. Vrem introducerea pedepsei cu
m oartea. V rem revizuirea certificatelor de cetăţenie.
B ăgă program ul în b u zu n ar şi vorbi liber:
— De aci în ain te, fraţilo r, p rin aplicarea acestui
program , v a fi m oartea jid a n ilo r ! T raian S ăpunaru
este şeful noului p a rtid , ca fiind m ai tîn ă r ca m ine.
T ra ia n v a treb u i qp-mi răsp u n d ă de aplicarea progra-
m ului şi de m o artea jid anilor.
— U ra ! strig ă ad u n area. T răiască m oartea jid an ilo r I
T raian p riv ea ad u n area p rin tre coloanele de sticle
de v in şi de bere — şi constată cu satisfacţie că m îine
se v a p u tea duce, fă ră team ă, la rege, să-i ra p o rteze:
— Sire, p rim a p a rte din m isiune m i-am îm plinit-o I
Şi n -ar fi fost o lau d ă goală. P rim a p arte din m isiune
şi-a îm plinit-o, aşa cum i-a fost în cre d in ţa tă , în vară,
de rege:
— T raian e, n aţio n al-ţărăn iştii vor să pregătească
un mic m arş la to am nă. Le-aş p u tea refuza au to rizaţia.
D ar n u v reau s-o fac. S înt rege constituţional şi dem o­
cratic. V reau să-i îm piedic p rin tr-u n mijloc m u lt m ai
dem ocratic. De pildă, u n m are contram arş. M -am gîndit
la tin e. T u eşti om ul m eu. N um ai că eşti cu cusur: n-ai
un p artid . P a rtid u l tă u nu e p a rtid . î n orice caz, singur,
n-ai p u tea ţin e p iep t nici pe dep arte n aţional-ţărăniştilor.
Mai ia-ţi pe cineva. P e cine pro p u i?
P e cine să fi propus T raian, cînd nu-1 vroia nim eni?
U n singur şef politic îi p u tea fi accesibil: C aţă.
— Sire, cred că aş p u tea a ran ja cu C aţă.
— A ran jează !
S o arta îl a ju tă pe T ra ia n să găsească la C aţă o
inim ă de ad ev ărat p atrio t. Cum a deschis T raian gura
să-i vorbească de fuziune, C aţă i-a ră sp u n s:
— F u ziu n e? D esigur că vreau ! Regele m i-a cerut-o
aseară şi eu i-am făgăduit-o ! Şi pe rege n-o să-l înşel.
N u sîn t jid a n !
T raian sim ţi că se îneacă, d ar îi trecu num aidecît.
D acă regele a v o rb it şi cu C aţă, probabil că treb u ia să
vorbească. D iscutară program ul, îl supuseră regelui,
regele îl aprobă, fixară în tru n irea la Iaşi şi ia tă că fuziu­
nea e u n fa p t îm plinit.

472
 — A re cuvîntul preşedintele nostru, domnul Traian
Săpunaru !
Vorbi şi T raian :
— P artid u l n o stru fuzionat se pune la dispoziţia re­
gelui. Sîntem o forţă. Noi nu m ai avem nevoie de ni­
m eni. D ar prim im în rîndurile noastre pe oricine înţelege
să se încadreze în program ul nostru. Să poftim în prim ul
rînd pe dom nul Crai-Voievod care v rea num erus valahi*
cus. D ar şi p artid u l n o stru v rea num erus valahicus.
A tunci ce l-ar îm piedica pe dom nul Crai-Voievod să
vină la noi? Să poftească şi-i vom da cu drag în p artid
locul ce i se cuvine.
Un nou rîn d de sticle trecu p rin gîtlejurile răguşite
de aclam aţii ale m em brilor partid u lu i naţional-creştin
ca o p icătu ră de ploaie, ceea ce alungă din inim a lui
T raian u ltim a u m b ră de în d o ială: prim a p arte a m isiunii
era încheiată. T rebuia să înceapă' în d a tă chiar de aici,
din b erăria fraţilo r Leibovici, să treacă la p a rte a a doua.
Glasul regelui îi m ai suna în urechi:
— Cum iţi faci p artid cu C aţă, să te duci la M aglavit,
să stai de vo rb ă cu m u tu . . .
E ra u cu vinte al căror sens nu-i p u te a scăpa lui
T raian S ăp u n aru : să se grăbească, să n u i-o ia alţii
înainte.
— F r a ţilo r ! zise el m ai d ep arte sta tu lu i m ajor al
noului p a rţid care, cît ai clipi, se încurcase cu încă un
rîn d de sticle. De m inunea de Ia M aglavit a ţi auzit, sau
n u ? . . . A ţi a u z i t ! . . . Ei bine ! Ce credeţi voi că e m inu­
nea de la M aglavit? O sim plă m inune? Nu ! Dum nezeu
n u face m inuni spre a face m inuni, ci ascunde în spatele
lo r înţelesuri m u lt m ai adînci. Ia tă ! Noi ne aflăm , aici,
strînşi laolaltă, ca fraţii. D ar acum două luni to t fraţi
eram ? N u ! Nu eram f r a ţ i ! E ram nişte duşm ani, îm păr­
ţiţi în două tab ere opuse, pînă a v en it m oşu şi i-a poruncit
m u tu lu i: D u-te de spune oam enilor să-şi dea m îna şi să
nu m ai fie .decît pace şi iubire în tre ei. D acă vă aduceţi
am inte, astea au fost şi cuvintele regelui acum cinci ani,
cînd a v en it să ne m întuie ţa ra : pace şi unire în tre ro­
m îni ! T o ţi p en tru unul şi unul p en tru to ţi ! . . . Şi
ia tă că D um nezeu a ascu ltat de v o in ţa scum pului nostru
rege Carol I I şi ni l-a scos în cale pe P etrach e Lupu.

473
 S-a b u cu rat ţa ra în treag ă, d a r m ai m u lt decît to ţi trebuie
eă ne bucurăm noi, aceştia care ne găsim aici, p e n tru că
cel d in tîi asupra no astră şi-a o p rit ochii Cel-de-sus, să ne
unească pe veci. Şi dacă nu ş tiţi de ce ne-a pus pe noi
cei d in tîi la încercare, să v-o spun eu : p en tru că pe noi
ne-a găsit cei m ai b u ni, cei m ai d rep ţi, cei m ai cu raţi d in tre
to ţi. P u tem noi răm îne nepăsători la acest semn de d ra ­
goste din p arte a Iui D um nezeu? E u cred că nu ! De
aceea, p ro p u n să trim item în d a tă m ai m ulte echipe din
rînd u rile noastre la M aglavit, să se închine cu recuno­
ştin ţă şi să săru te locul unde P etrache a s ta t de vorbă
cu m oşu şi unde m oşu a aru n cat săm înţa fuziunii d in tre
p artid u l n aţional-creştin şi p a rtid u l naţional-agrar I
T răiască regele I

M inistru] de ju s tiţie A nton D iaconu puse o nouă

h îrtie pe m asa lui Carol:
— E ste problem a funcţionarilor incorecţi, sire I Avem
circa p a tru su te cincizeci de m ii de funcţionari, d ar
p rin tre ei se găsesc şaizeci de m ii de t î lh a r i .. .
— Ş p erţari vrei să zici? făcu regele.
— N u, sire I Ş p erţari sînt to ţi. în ţeleg tîlh ari în sensul
s tric t pe care codul penal îl dă acestui cuvînt. S înt
hoţi cunoscuţi, spărgători şi ucigaşi recidivişti, cu ani
de puşcărie la activul lor. Şaizeci de mii 1__ Şi to ţi
ăştia ocupă azi slujbe, care le perm it să jefuiască averea
sta tu lu i cu m iliard e. . .
— Şi ce p ro p u i? în treb ă Carol care asculta num ai
cu o ureche cele ce-i spunea m inistrul ju stiţiei.
— Să in stitu im u n cazier ju d iciar p e n tru to ţi func­
ţio n arii !
— Crezi că o să a ju te ?
-Nu!
Carol căscă voluptos, d u p ă care-1 în treb ă pe D iaconu:
— A ltcev a?
— S-a sp înzurat la Jilav a, unul M arin. Au aflat bolşe­
vicii şi fac gălăgie. Ei spun că M arin ar fi delicvent
p o litic ... şi că s-a sp în zurat p e n tru că l-am fi tr a t a t
ca pe u n borfaş de rîn d .

♦74
 — D a r ce-i u n delicvent po litic? intrebfi regele. N u
un borfaş de rîn d ?
— E x act, sire !__ T otuşi m uncitorii se ag ită şi tre ­
buie să dau explicaţii.
— Ce explicaţii?
— Am p re g ătit un com unicat 1
Scoase com unicatul şi-l tnm înă lui Carol, care în­
cepu să-l citească şi să-l com enteze în gura m are:
— « Spînzurarea lui M arin se d atoreşte veştilor
triste care-1 privesc personal şi pe care le-a p rim it de
la fam ilia l u i » . . . F o arte bine ! . . . Aşa şi e s t e . . . « De
altfel M arin prezenta mai de m u lt îngrijorătoare semne
de dem enţă. Suferea de o m elancolie acu tă, în so ţită de
u n delir de a u to a c u z a re » ... <
Carol nici n u m ai citi re stu l:
— N u ştiu ce m ai vrei, dom nule D iacona.
— N u eu, sire ! Ăia !
— Ă ia ? D acă ar fi d u p ă ăia, a r tre b u i să ne dăm pe
m îna lor, gata legaţi 1 N u ! C om unicatul e b u n ! A fa­
cerea e clară ! Nim eni nu poate avea vreo p reten ţie I
Om ul a m u rit p e n tru că i-a fă cu t lui p l ă c e r e ! ... Mai
este ceva?
— D a ! Un caz de c u m u l! P archetul a descoperit că
u n anum e H u ţa n din ju d eţu l N eam ţ, com una T arcău,
ocupă două funcţii în s ta t: este agent sanitar, cu 1.400
lei pe lu n ă . . . şi mai e şi cîn tăreţ la biserică de unde
ia 300 de lei pe lună ! Ce fac cu el?
— Cum ce să faci cu el ? E x istă o lege a cum ulului,
sau n u ?
— E x istă I
— A tunci ce m ai a şte p ţi? Aplic-o ! Ăla să aibă două
s lu jb e .. . şi sute de mii de nenorociţi să alerge cu lim ba
scoasă după o singură slujbă I. . . şi altceva ?
— O chestie com plicată, s i r e ! Ieri, pe şoseaua
Cotroceni, un v în zăto r am bulant vindea în g h eţată,
cînd a d a t peste el m edicul dispensarului com unal
32 C rand — care i-a cerut să-i a ra te au to rizaţia.
D ar fiindcă -vânzătorul nu s-a grăbit, doctorul a
v ă rsa t peste el un bidon întreg de vitriol. B ăiatul a
fost in te rn a t la sp ital cu fa ţa şi m îinile arse. Ce fac
m ai d ep arte, sire?

176
 — N u faci n im ic ! zise regele. D estul l-a pedepsit
D um nezeu şi a ş a ! Ia rtă -1 ! A ltă d a tă o să ştie ce i se
poate în tîm p lă dacă n u e cuviincios cu a u to r ita te a !
Ai isp răv it?
— Sire, răspunse D iaconu, m inunea de la M aglavit
a găsit im itato ri în to a tă ţa ra . P archetele sîn t sesizate
m ereu de alte ap ariţii. în ju d e ţu l B uzău un ro ta r a v ăzu t
chipul Maicii D om nului pe spiţa unei ro ţi la care lucra,
î n M ehedinţi, un potcovar vede în tr-u n a pe Dum nezeu,
î n com una P arep a din P rahova, o fa tă a v orbit cu D um ne­
zeu. La D event, în D urostor, s-a iv it o cruce facătoare
de m inuni. La Sodom eni-Paşcani, u n b ăietan a v o rbit
şi el cu Dum nezeu ! Aici, la H erăstrău , o fe tiţă de doispre­
zece ani s-a în tîln it cu Maica D om nului care i-a a p ă ru t în
cale cu o coroniţă pe c a p . . . L ista e lungă, sire ! Ţ ara s-a
um p lu t de m inuni 1
— S-a cam prea u m p lu t! făcu regele a tît de enervat,
încît D iaconu roşi, parcă a r fi fost vina lui. R isipa asta
de m inuni este o ad ev ărată b ătaie de joc. Te rog să-i
pu i ca p ăt im ediat. Să nu m ai aud de m in u n i! în ţa ra
rom înească răm îne valabil u n singur sfîn t: P etrache !
N um ai el a s ta t de vorbă cu D um nezeu ! Ceilalţi m int
cu neruşinare ! Şi dacă-i vezi că stăru ie, te rog să dai
ordin să fie a restaţi. Avem d estulă trea b ă cu bolşevicii.
Nu ne mai trebuie şi escroci de-al de ăştia care v in să
tulb u re ordinea publică.
Regele era furios, p en tru că-1 speria concurenţa.
D acă în fiecare zi se va a ră ta cîte u n alt trim is al lui
D um nezeu care va atrag e înspre el alte m ase de credin­
cioşi, în scurt tim p, to a tă afacerea de la M aglavit v a da
falim ent. N eliniştit, îl chem ă seara la el pe m inistrul său
de in tern e, Vancea, căru ia îi povesti cele ce i-a com unicat
Diaconu.
— N u dau voie, Vancea, n u dau voie ! încheie regele.
De aia, te rog pe tin e să le bagi m inţile în cap. I-am
spus-o şi lui D iaconu, d ar în tre noi fie vorba, n-am des­
tulă încredere în energia lui. N um ai tu te p ric e p i!
— li vom potoli, sire ! zise Vancea, care n-avea obi­
ceiul să se laude. F iţi fă ră grijă. D eocam dată am veşti
de la M aglavit 1
— B u n e?

476
 — Şi bu n e, şi rele, sire !
— Să le a u d !
— Azi d im ineaţă, naţional-creştinii, cum au ajuns
la M aglavit, s-au lu a t de p ăr cu n aţio n al-ţărăn iştii I
— Şi care a m încat b ă ta ie ?
— N aţio n al-ţărăn iştii !
— A sta e b u n ! făcu regele satisfăcut.
— F o arte b u n , sire ! D ar în d a tă a sosit u n tre n cu
legionari care s-au lu a t de p ă r cu naţional-creştinii.
— Şi care a m încat b ă ta ie ?
— N a ţio n al-creştin ii!
— A sta e ră u ! zise în c ru n ta t regele.
— F o arte ră u , sire ! D ar prefectul de Dolj a aflat şi a
trim is repede jan d arm i şi arm ată să facă o rd in e. . .
— Şi cine a m în cat b ă ta ie ?
— Ia r n a ţio n a l-ţă ră n iş tii! . . . •
— A sta e şi b u n şi ră u ! zise regele, cu privirea în gol.
— N u v-am spus, s i r e ? . . . Şi bune şi rele ! . . .
 X IX

P e n ea şte p tate pacea coborî p este ţa ra întreagă. De

cînd existau aici organe de ordine şi siguranţă, n-a
m ai fost a tîta ordine şi a tîta siguranţă, ca în prim a
lună a anului 1936. P arcă in traseră în p ăm în t ş i « s tu ­
d en ţi» şi « căm ăşi», şi zvastică şi poliţie şi jan d arm i
şi arm ată. C irculaţia pe străz i nu m ai era o av en tu ră.
P u te ai in tra lin iştit p rin localuri, fă ră să te tem i că de
und ev a ţi-ar p u tea zb ura în cap, din greşeală, vreun
sifon pe care treb u ia să-l prim ească altcineva. V iaţa
politică îşi recăpătase înfăţişarea norm ală şi calm ă, care
am intea celor b ătrîn i frum oşii ani de sub dom nia glorioasă
a reg retatu lu i Carol I, cînd binele ţă rii se făcea fără
pistol şi fără c u ţit, ci num ai cu gura. D acu am eninţa
că răm îne in tran sig en t. Crai Voievod, şeful valahiştilor.

478
dădea zilnic com unicate m isterioase c& a fost chem at
u rg en t la B ucureşti, T raian S ăpunaru vorbea despre
drep tu rile lui exclusive de a fi ducele sau fuhrerul ţării,
N eaţă continua să to t facă istoricul re stau raţiei — iar
lum ea, ori se oprea să m ai rîdă niţel, ori alerga după
tram v a i, p en tru că n-avea tim p de p ierd u t cu prostii.
Cînd a trec u t prim a zi, fără capete sp arte şi m ai ales
fără acele exerciţii de m arş ale jandarm ilor, care erau
puşi să alerge pe străzi cu baioneta la arm ă, nu pentru
a prinde pe rău făcăto ri, ci num ai p en tru a m ări panica
în populaţie, lum ea a crezut că e o sim plă întîm plare.
Cînd au trecu t două zile, lum ii i s-a p ăru t chestia
suspectă. D ar cînd a trec u t a treia zi, lum ea a
înţeles: Carol I I , regele ţăranilor, regele culturii şi
regele v în atu lu i, lipseşte din ţa ră .

în tr-a d e v ă r, Carol I I călătorea. Venise m om entul

să facă stră in ă tă ţii v izita pe care se văzuse silit s-o
«mim-, du p ă asasinarea lui B arth o u şi a lui A lexandru
I I al Jugoslaviei. D ar dacă, în urm ă cu un an şi ju m ă ta te ,
vroia să strîngă m îna com anditarilor săi francezi şi
englezi, num ai p en tru a m ai prinde ceva p u teri financiare,
acum a sim ţea nevoia să plece în F ra n ţa şi Anglia,
p en tru că începea să plutească în confuzie. De aproape
şase ani lu p tă să-i încurce pe ceilalţi, dar, odată cu ei,
în iţele acestea com plicate, s-a în cu rcat şi pe sine — şi
n u m ai ştie cum s-ar p u tea descurca. P olitica dem ocraţiilor
apusene i-ar p u tea fi, desigur, de m are folos, d ar şi
dem ocraţiile apusene pare că păţesc, în stil m are, ceea
ce el p ăţeşte în stil m ic: după ce au în cu rcat pe ceilalţi,
au în cep u t să se încurce şi ele. Cel p u ţin , de departe
aşa se v ăd lucrurile. O r, Carol vroia să le v ad ă în ­
deaproape.
Aşa d ar, sub p re te x tu l că treb u ie să fie de fa ţă la
înm o rm în tarea unchiului său George al V-lea al Angliei,
Carol debarcă la L ondra, unde bău copios cu factorii
responsabili ai M arii B ritanii în m em oria răposatului
rege şi în să n ă ta te a noului rege, apoi ceru să i se aducă
p resa, sp re a face declaraţii.

470
 — Doresc să a ră t poporului englez cît de m işcat
sîn t că m ă aflu pe te rito riu l englez. T rebuie să declar
apoi că am p u tu t co n stata cu bucurie, că idealurile
Rom îniei se confundă cu idealurile Angliei. A m pe
lîngă m ine pe scum pul m eu colaborator, dom nul T itu ­
lescu, cu care lucrez în perfect acord la organizarea şi
m enţinerea păcii p rin secu ritatea colectivă pe baza
tra ta te lo r şi a S ocietăţii N aţiunilor. Vrem pacea. D ar
dacă alţii continuă să stăru ie într-o politică de forţă,
treb u ie să fim şi noi ta ri. P e n tru R om înia, baza po­
liticii ei este să răm înă strîns u n ită cu A nglia şi F ra n ţa .
Vă vorbeşte regele Rom îniei, care este e n g le z ... şi
încă un englez care descinde direct din regina Victoria.
Carol satisfăcu apoi protocolul, îm plinindu-şi în chip
destul de m u lţu m ito r rolul de ru d ă regală, îndoliată — şi
trecu în sfîrşit, la m iezul vizitei, într-o lungă şi intim ă
discuţie cu B aldw in, prem ierul englez.
L a în ceput, conversaţia se în v îrti în ju ru l nevoiei
unor noi acorduri economice în tre A nglia şi Rom înia
şi ajunse in ev itab il la chestiunea datoriilor pe care R o­
m înia a în tîrziat să le achite.
— Avem de gînd să ne încasăm arieratele ! zise B ald­
win. S itu aţia ex tern ă e alarm an tă. Sîntem am en in ţaţi cu
războiul. Ne treb u ie bani p en tru în a rm a re .. . şi n-avem .
— Vom face to t ce p utem ! răspunse Carol. D ar deo­
cam d ată n-avem nici noi. Şi ne trebuie şi nouă bani
p en tru în a rm a re .. . asta o ştiţi ca şi m ine . . . p en tru că
războiul care v ă am en inţă pe dum neavoastră, ne am e­
n in ţă şi pe noi.
— Va fi ră u , v a fi ră u ! zise Baldw in.
Apoi, du p ă o sc u rtă pau ză:
— Şi ce faceţi cu sancţiunile, sire?
B aldw in părea su p ărat şi Carol adm itea că prim ul
m inistru al Angliei avea, din p u n ctu l de vedere englez,
destulă d rep tate. S înt trei luni de cînd s-au v o ta t, la
Geneva, sancţiuni economice îm potriva Italiei p en tru
că a a ta c a t A bisinia fără a fi provocată, şi R om înia,
deşi m em bră a Ligii N aţiunilor, încă n u s-a conform at
hotărîrii.
— S ancţiunile? făcu regele. D a, e v id e n t! S ancţiu­
nile 1 . .. î n teorie, sancţiunile p o t fi aplicate uşor. în

480
 practică, Insă, v ă rog să ju d eca ţi şi dum neavoastră 1
Noi sîntem o ţa r ă care produce petrol, şi Ita lia este
u nul d in cei m ai serioşi clienţi ai noştri. T otuşi, dum ­
n e a v o a s t r ă , deşi cu n o aşteţi m ai bine ca oricare altul
situ a ţia aceasta, ne cereţi pe de o p a rte ca, pe baza
v o tu lu i de la Geneva, noi să n u m ai furnizăm Italiei
nici u n d ram de p etrol, ia r pe de alta, să v ă p lătim d ato ­
riile. T rebuie să recu n o aşteţi că m ă p u n e ţi într-o foarte
m are dilem ă. P e n tru că, u n a din do u ă: sau n u m ai
vînd Ita lie i p etrol şi în acest caz n u m ai am cu ce să vă
ach it datoriile, sau treb u ie să v ă ac h it datoriile şi
atunci, cu to a te sancţiunile de la G eneva, voi fi, v iind-
ncvrînd, silit să v în d Ita lie i petrol.
Regele vo rb ea ca u n om de b u n sim ţ, ceea ce plăcu
lui B aldw in, care spuse:
— Sire, d ar n u vine nim eni cu po rtărelu l să v ă exe­
cute. Şi în chestia petrolului, nu-i nici o problem ă.
S istaţi orice liv rări de p etrol către Ita lia şi noi v ă vom
da com pensaţii. Cît priveşte datoriile, vom găsi şi aici
o soluţie echitabilă. Sacrificiile ce vi se cer p e n tru b u n a
aplicare a sancţiunilor, n u trebuie să se facă prea resim ţite
de R om înia. Vom eşalona pe term ene cît m ai lungi p la ta
arieratelo r, vom m ări im portul din R om înia, vom
învesti b an ii ce n i se v o r ach ita de R om înia, chiar în
R o m în ia. . .
P roiectele lu i B aldw in surîdeau regelui, care ceru
prim ului m in istru să fie ceva m ai precis:
— V eţi învesti banii, în ce?
— De pildă, în exp loatarea m inelor dum neavoastră
aurifere din B aia M are, B aia Sprie, Z latn a etc. Nu
avem de pus decît o singură condiţie: să ni se acorde
d re p tu l de a ex p o rta d in R om înia, p e n tru am ortizarea
capitalului şi a dobînzilor, 25% d in plusul de producţie
a au ru lu i, re z u lta t d in investiţiile n o a stre . . . Sîntem
dispuşi să v ă facem to a te facilităţile posibile, num ai
să u rm ăriţi cu aten ţie aplicarea s a n c ţiu n ilo r.. . şi să
păziţi bine petrolul. De petrol avem noi nevoie, s i r e . ..
şi aliaţi ai R om îniei sîntem noi, n u duşm anii ei.
Regele ascultă şi-şi zise că B aldw in este u n om sim ­
p atic. V orbeşte deschis. î i cere să n u m ai trim ită Italiei
petrol, p e n tru că de* petrolul rom înesc are nevoie M area

31 - c. 1223 481
B ritanie. R ăzboiul din A bisinia este o nenorocire p en tru
englezi, d ar o nenorocire care trebuie să fie cît m ai
ren tab ilă. S ancţiunile n u sîn t făcute spre a îm piedica
Ita lia să-şi ia A bisinia, ci spre a d a Angliei un p re te x t
de a în lă tu ra Ita lia din rîndurile concurenţilor m ai
prim ejdioşi la m ateriile prim e. F ă ră A bisinia, a r fi'
fost m ai greu. Cu A bisinia, există u n p re te x t legal, m oral
şi u m an itar. Sancţiunile treb u ie să aducă politicii engleze
tre i foloase. U nul, se n tim e n ta l: să pedepsească pe Musso­
lini. Al doilea, tran scen d en tal: să întărească prestigiul
n ăscu t m o rt al S ocietăţii N aţiunilor. Al treilea, econo­
m ic: să asigure Angliei m onopolul tu tu ro r m ateriilor
prim e din lum e. P rin tre acestea, u n loc de fru n te îl
ocupă p etrolul regelui Carol I I . D ar dacă, p en tru a atinge
aceste preţioase obiective, Anglia îm pinge m ărinim ia
a tît de d ep arte, de ce n-ar îm pinge-o şi m ai d ep arte?
Carol, deci, se feri să se arate satisfăcut de cuvintele
lui B aldw in şi-i răspunse cu u n aer p reocupat:
— D om nule p rim m inistru, eu n u cred că debitele
ar treb u i să constituie o sursă de v en itu ri p en tru debitori.
E ste o chestiune de m orală elem entară. U n datornic
treb u ie să-şi plătească datoriile. î n p riv in ţa aceasta eu nu
accept nici ierta re, nici to leran ţă, nici tran z acţii în
vreu n fel oarecare. D acă R om înia a lu a t bani, trebuie
să-i dea înapoi. Aşa gîndim noi, rom înii, p en tru că pe
noi, rom înii, datoriile către Anglia ne apasă pe conştiinţă.
V rem să achităm to t ce am lu a t si vrem să facem p en tru
aceasta eforturile cele m ai m ari. îm i v o rb iţi de sancţiuni,
ca şi cum datoriile a r fi în funcţie de sancţiuni. D ar una
sînt datoriile — şi a lta sînt sancţiunile. D atoriile sînt
nişte obligaţii n ateriale fa ţă de Anglia, pe cînd sancţi­
unile sîn t obligaţii de onoare. R om înia datorează prea
m ult Angliei, spre a refuza să-i fie de folos, atunci cînd este
în m ăsură s-o facă. T otuşi, cu cît necesitatea de a servi
Anglia devine m ai m are, cu a tît m ai m are e şi nevoia
de bani. Sancţiunile p o t duce la com plicaţii grave. R ăz­
boiul, cum spu n eţi şi dum neavoastră, b ate la uşă. De
unde, nu ştim ! . . . Ş tim num ai că avem graniţe de ju r-
îm p reju r: la nord, la sud, la apus ş i . . . la ră sărit, dom ­
nule Baldw in. D ar, ca să facem fa ţă prim ejdiei, ne lip­
sesc m u lte: n-avem arm e, n-avem m uniţii, n-avem

482
a v ia ţie .. .n-avem nim ic. R om înia e g ata să-şi dea v ia ţa
p en tru cauza Angliei, care este cauza noastră a t u tu ­
ro r. . . d ar să-şi dea v ia ţa , cu ce? Cu ce să-şi dea v iaţa,
dom nule p rim m in istru ? Aici stă to a tă problem a. Cu ce ?
— V eţi avea cu ce, sire ! B ani se vor găsi.
— Im e d ia t? în tre b ă regele cu u n uşor tre m u r în glas.
— I m e d ia t!
Carol îşi puse în treb area dacă n -ar fi bine să ceară
guvernului englez să-i transfere aceşti b an i direct în
S tatele U nite, ca să-l scutească pe el de b ătaie de cap,
d ar îşi am ina răspunsul pe m ai tîrziu şi spuse, cu acelaşi
tre m u r în glas, lui B aldw in:
— R om înia v a fi profund m işcată. R om înia ştie că
are în M area B ritan ie o prietenă pe care se p oate bizui
cu încredere în m om entele grele. R o m în ia .. .
In ex p an siv itatea sa dezlănţuită, Carol spera să
m ai găsească cel p u ţin încă o frază p rin care R om înia
să-şi exprim e recu n o ştin ţa p en tru m arii ei binefăcători
britan ici, d ar B aldw in, care-i ghicea em oţia, spre a-1
scuti de efort îl în treb ă :
— T receţi şi pe la R om a?
D acă trece şi pe la R om a ? D esigur că n u ! N -avea
ce cău ta pe acolo. Ş tia că Mussolini nu-i poate d a m are
lucru. Şi Carol era foarte surprins că acelaşi B aldw in,
care-i cere să ru p ă scu rt cu Mussolini şi-i oferă cu largheţă
despăgubiri p en tru acest act de abnegaţie, îl în treab ă
dacă se duce şi pe la R om a.
— De ce să trec pe la R om a? în treb ă el, nedum erit.
— P e n tru că n-am v re a ca Mussolini să creadă că
sîntem definitiv c e rtaţi cu el. Şi n u este aşa, p en tru
că n u ne convine. î n definitiv, războiul din Abisinia
e ca şi încheiat. D eocam dată, acolo n u m ai e nim ic de
făcu t. Am p ie rd u t A bisinia. N -am v rea să pierdem acum a,
în m od in u til, şi p rieten ia cu Mussolini. P en tru interesele
păcii europene, Anglia n u trebuie să-l scape pe Mussolini
din m înă. N u ştim ce surprize ne p o t aştep ta. A r fi,
deci, bine ca Mussolini să ştie, pe căi in d ire c te . . . p rin tr-
u n in term ed iar n e u tru . . . că noi, cu sau fără Abisinia,
îi p ăstră m aceeaşi stim ă de m ai înainte şi că sperăm
să fim ia r p rie te n i. . .
— A şadar, san c ţiu n ile. . . ?

31' 483
 — Sancţiunile ră m în sancţiuni, s i r e !
— Nici u n pic de p etro l?
— Nim ic I
— Petrolul poate i-ar face plăcere lui Mussolini,
domnule prim m in istru !
— S înt convins, d ar a r fi deplasat să satisfacem
plăcerile u n u i duşm an cu care sîntem în ră z b o i!
— D ar dacă sperăm , cum ziceţi dum neavoastră, să
fim ia r p rieten i?
— P rieteni, fă ră petro l 1 ... De altfel, ce-i m ai treb u ie
lui Mussolini p etrol, dacă în A bisinia nu-i m ai stă nim eni
în d ru m ?

L a P aris, Carol v o rbi presei foarte bine dispus şi

foarte ex u b eran t:
— P olitica n o astră ex tern ă urm ează o linie d re ap tă.
Se p o t co n stata un eo ri m ici v aria n te. E le n u atin g nici­
decum sensul credinţelor şi înclinărilor no astre care
răm în neschim bate. D evierea, dacă s-ar produce, vom
găsi m ijloacele s-o canalizăm , aşa cum treb u ie canali­
za tă . Voi veghea eu însum i la m enţinerea acestei linii
d rep te, astfel că ea v a fi to td eau n a p ă stra tă . V rem pacea.
Am pe lîngă m ine p e scum pul m eu colaborator, dom ­
nul T itulescu, cu care lucrez în perfect acord la organi­
zarea şi m enţinerea păcii p rin secu ritatea colectivă — pe
baza tra ta te lo r şi a S ocietăţii N aţiunilor. A ceasta este
linia n o astră d re a p tă : pacea. A dică dem ocraţia. Şi
dem ocraţia este num ele F ra n ţe i. E u consider F ra n ţa ca a
doua m ea p atrie . E u n u p o t avea p e n tru F ra n ţa decît o
dragoste filială. Am m u lt sînge francez în vinele mele.
S trăb u n ica m ea era fiica Ş tefaniei de B eauharnais şi
străb u n icu l m eu de-al doilea era fiul un u i principe M urat.
Am , deci în acelaşi tim p sînge regal şi plebeu, aşa cum
îi treb u ie u n u i m o n arh dem ocrat, care se cinsteşte p rin
a n u fi decît p rim u l ce tă ţean şi p rim u l so ld at rom în.
D u p ă aceasta, regele se lăsă p lim b at, să rb ă to rit, d e­
corat, p e n tru ca, în cele d in u rm ă, să stea de vo rb ă,
lung şi in tim , cu prem ierul francez, F la n d in , care a ră tă
regelui că problem a A ustriei devine acută.

484
 — Ş tiu zise, Carol. Mi se p are că p rin ţu l S tarhem -
berg are de gînd să şi v ină zilele acestea pe aici,
p e n tru a d iscu ta cu d u m neavoastră problem a restau rării
habsburgilor.
— E x a c t ! Şi chestiunea este cu a tît m ai neplăcută,
cu cît M ussolini duce dintr-o d a tă două războaie. U nul
cu A bisinia, celălalt cu s a n c ţiu n ile .. . Ce faceţi cu
sancţiunile, sire?
IIa n d in pu n ea în treb area cu o sinceră durere. F ra n ţa
l-a în c u ra ja t pe M ussolini să in tre în Abisinia, ca să se
răzbune pe M area B ritan ie că cochetează cu H itle r —
aşa că n u p u te a fi decît îm p o triv a sancţiunilor. N u
a tît p e n tru că n u a r fi v ru t să facă ră u Italiei, cît n u
vroia să facă b in e M arii B ritan ii. Regele, deci, răspunse
foarte tăio s:
— D om nule p rim m in istru , sîntem o ţa ră producă­
toare de p etrol şi Ita lia este un u l din cei m ai buni clienţi
ai n o ştri. T o tu şi, oricît de m ari ar fi pagubele p en tru
economia n o astră, ne vom sacrifica şi vom respecta votul
G enevei. N i se cer s a n c ţiu n i.. . Vom aplica sancţiuni.
Cu to a tă hotăxîrea şi fă ră nici o abatere. A ltm interi,
a r însem na să încu rajăm pe agresor. Azi victim a
e A bisinia. M îine s-ar p u tea să fim noi 1 ... N u se
p o ate !
— î n p rin cip iu , sire, n u se p o a t e ! cău tă să-l con­
vingă F lan d in . In principiu, sancţiunile trebuie aplicate.
D ar în cazul de fa ţă , sancţiunile n u p o t fi nim ănui de
folos. N u treb u ie să su părăm Ita lia . D easupra E uropei
planează prim ejd ii infinit m ai m ari. G îndiţi-vă la A ustria.
In d e p en d en ţa A u striei e în joc. De în d a tă ce A ustria
v a fi p ierd u tă , războiul v a deveni inevitabil. T oate
acestea, p e n tru o sim plă fantezie: sancţiuni. Noi avem
nevoie de Ita lia , n u de sancţiuni. Ita lia v a ap ăra A ustria
de o invazie germ ană. Ita lia n-are nevoie de H itler la
g ra n iţa ei. Şi să su părăm Ita lia , tocm ai noi, care n u
vrem să se producă nici o schim bare de g raniţe în E u ro p a ?
Ax fi de n e c o n c e p u t! în ţeleg şi adm ir înaltele scrupule
m orale ale m aiestăţii voastre, d ar pacea prim ează.
L ăsaţi sancţiunile, sire, şi faceţi ceva p en tru M ussolini! . . .
M ussolini treb u ie î m p ă c a t ! ... F ace ţi ceva p en tru
M ussolini, sire !

485
 Degetele lu i Carol începură fă ră voie să joace
pe m asă. F lan d in este u n om sim patic. Ca şi
B aldw in. Şi vorbeşte deschis. M erită, deci, să-i ră s ­
p u n d ă la fel.
— D om nule p rim m inistru, in contestabil că Ita lia
treb u ie îm p ăcată. Ita lia este sora n o astră latin ă
şi n-avem in teres, nici noi, rom înii, nici F ra n ţa ,
s-o supărăm . D ar noi n u ne p u tem ru p e nici de
A nglia care ne-a a ju ta t şi ne a ju tă cu arm e, cu
m u n iţii, cu av io an e. . . cu b a n i. . . î n special, avem
nevoie de b a n i !
— Sire, zise F lan d in , cu căldură, d a r cine v-a
refu za t la noi, în F ra n ţa , aju to ru l? B ani v ă pu tem
da şi n o i !
— Im ed ia t?
— Im ed iat, s ire . . . ! I m e d ia t!

Şi în tr-o zi, haosul cuprinse ţa ra întreagă. D e cînd

există aici organe de ordine şi sig u ran ţă, n-a m ai fost
a tîta dezordine şi lipsă de sig u ran ţă ca în cea de a doua
lu n ă a an u lu i 1936. Ca d in p ăm în t, din iarb ă verde,
ră să ri o v eg etaţie stufoasă de « stu d e n ţi» , de « căm ăşi»,
de zvastici, şi poliţie şi jan d arm i. C irculaţia pe străzi
deveni act de nebunie cu rată. N u p u teai intra, în nici
u n local, fă ră riscul de a fi scos de acolo cu capul făcut
chisăliţă. V iaţa politică îşi recăpătase aspectul unui
cîm p de război în n eco n ten ită alarm ă, care am intea
celor tin e ri, recen ta dom nie dinam ică a lu i Carol I I ,
cînd binele ţă rii se făcea num ai cu p isto l şi c u ţit.
G urile n u se m ai deschideau decît p e n tru am en in ţări,
oam enii n u m ai ieşeau p rin tîrg u ri decît spre a fugări
sau a fi fu g ă riţi — şi b îtele că p ătaseră b ă tă tu r i de p rea
m u ltă folosinţă.
D ar n-a tre b u it să trea că nici o singură zi, p en tru
ca lum ea să în ţeleag ă ce s-a în tîm p la t: Carol I I , regele
ţăra n ilo r, regele cu ltu rii şi regele v în atu lu i, s-a în ap o iat
ia r în p atrie .
î n aceeaşi după-am iază, Carol ra d iin d dinam ism
p rin to a tă fă p tu ra lui de rege, blond, tîn ă r şi o p tim ist,

486
lua ţa ra în prim ire din m îinile celor m ai buni şi m ai
devo taţi sfetnici ai săi.
— V ă m ulţum esc, zise el, p e n tru rapoartele ce mi
le-aţi trim is la P aris şi la L ondra asupra situ aţiei gene­
rale de aici. Ş tiţi, însă, că p e n tru m ine p rezin tă un
interes deosebit am ănuntele.
— Sire ! începu Spiru M aram ă, prefectul poliţiei.
M aiestatea sa M aria a d o n at o mie de lei un u i elev t u ­
berculos !
Ochii lu i Carol scăp ărară scîntei:
— Şi a a v u t succes?
Lui S piru M aram ă îi era neplăcut să răspundă. Pe
rege, însă, n-avea voie să-l m in tă , chiar dacă a r şti că-1
supără.
— M are succes, sire !
— C ît?
— I s-au trim is cam la vreo tre i m ilioane !
— D e u n d e?
— De p re tu tin d en i. P în ă şi de la copiii de şcoală.
Regele îşi ţin u fălcile strînse, să nu-i scape o în ju ră ­
tu ră . B ab a a tîta a a ş te p ta t: să-l v ad ă pe el d ep arte de
ţa ră , p e n tru ca ea să-şi p o ată face de cap — şi să-i
încalce atrib u tele. M aiestatea sa M aria a ju tă elevi tu b er-
culoşi. A lovit-o filotim ia, pe această b ab o rn iţă ! Se
m ai crede regină — şi-şi închipuie că titlu l ei de m aiestate,
pe care to t el i l-a d a t ca să-i astupe gura, îi acordă vreun
d re p t să cîştige şi alte parale decît cele prevăzute în lista
civilă. P arc ă n -a r şti că filantropia este u n privilegiu
r e g a l! .Dacă avea nevoie de cîteva m ilioane, de ce nu i
le-a ceru t lu i? A r fi p referat să i le dea din fondurile
O. P . D ar b a b o m iţa — şireată a n a ib ii! I-a plăcut
să-şi procure m ilioanele acestea, prin filantropie ! Cu
filantropia îi ciupeşte n u num ai din b an ii care i s-ar
fi cu v en it de d re p t lui, d a r şi din p o p u laritate. E ste
o porcărie şi o neruşinare fă ră pereche. U ită M aria
lui Ciubuc-Bey că rege în ţa r a aceasta este el, n u
ea ! . . . N um ai că m u lt n-o să m ai u ite ! C hiar azi o
să-i spună cîteva vorbe, de să-i treacă pe veci p ofta de
binefaceri !
— F o arte frum os ! m orm ăi Carol. U n copil salv at de
c o p i i ! ... F o arte f r u m o s ! ...

487
 Şi aştep tă. C eilalţi pricepură că hopul a fost tre c u t
şi începură să 6e însufleţească.
— Sire, zise generalul M ateescu, accidentele de
av iaţie se înm ulţesc. P ierdem şi avioane şi aviatori !
— D ar a sta este o poveste veche ! zise regele, care
se m ira că accidentele de av iaţie m ai sînt aduse în
discuţie.
— E veche, d a r s-a a g r a v a t ! răspunse M ateescu.
— Ce-i aia: s-a a g ra v a t?
— î n fiecare zi cade cîte u n avion !
Regele găsi şi el că problem a s-a a g rav at. Ce-i de
fă cu t? M edită — şi v o rb i:
— E destul de nep lăcut, în tr-ad ev ăr ! T otuşi, fabri­
cile m -au a s ig u r a t.. . D ar ce să m ai vorbim ! D eocam ­
d a tă , ia tă ce fa c e ţi: d a ţi ordin să n u se m ai zboare !
N u se m ai zboară, n u m ai sîn t accidente.
— S ir e ! zise V ancea cu adm iraţie. E ste cea m ai
în ţeleap tă soluţie. Cine n u urcă, n u cade !
R îseră to ţi, m u lţu m iţi că s-a lim pezit şi problem a
aviaţiei.
— D ar cu M aglavitul ce se aude? în treb ă Carol.
— Merge b i n e ! răspunse V ancea. P în ă acum au
fost la M aglavit u n m ilioan de pelerini să 6e închine.
D in donaţiile de p în ă acum s-au depus la Casa de E co­
nom ii două m ilioane şi ju m ă ta te pe num ele lui P etrache
L up u p e n tru biserică.
— N um ai două m ilioane şi ju m ă ta te ? făcu regele
bănu ito r. Şi restu l, în b uzu n aru l cui a in tra t?
— Greu de ştiu t, sire ! P e n tru adm inistrarea banilor
s-a în jg h eb at u n com itet la M aglavit şi altu l la Craiova.
D a r am îndouă com itetele au în căp u t pe m îna unor
pungaşi. D onatorii au început să facă scandal. Se tem
că v a răm îne M aglavitul fă ră b is e ric ă !
— F ără biserică? strigă regele. N u p erm it, V ancea !
Te rog să m i-i arestezi pe pungaşi. î n ţa ra aceasta nim eni
n-are voie să facă potlogării pe seam a celor sfinte.
— î n leg ătu ră cu aceasta, sire, treb u ie să v ă atra g
a te n ţia că m ai to a te p artid ele v o r să ia în antrepriză
construirea bisericii. C oncurenţa e m are. Cel m ai în d îrjit
e A ureliu Cziucziewicz. E l accceptă să ridice biserica în
orice c o n d iţii.. .

488
 — B a bine că n u ! Ca să-şi facă reclam ă ! T o ţi,
deştepţi ! D ar să-şi m ai pună p ofta în cui ! N u se v a da
nim ănui biserica în antrepriză. O biserică nu-i o d u ­
gheană. De constru it o vom construi noi, V a n c e a ! ...
Noi, s t a t u l !
P u n ea a tîta suflet regele în cele ce spunea, încît
Vancea, ca să nu-1 m ai v ad ă cum suferă, c ă u tă să-i alunge
gîndurile negre.
— Sire, cu p riv ire la d ep o rtaţii politici, cred că am
găsit ceva fo a rte b u n , . .
Regele se lu m in ă:
— D a ? Să au d !
— V om avea şi noi nişte insule L ipari, ca Mussolini.
— C are?
— In su la Ş e rp ilo r!
— Splendid ! făcu regele, ex taziat. In su la Şerpilor !
E m in u n a t!
— E unic, s i r e ! ţin u V ancea pas entuziasm ului
regal. N u scapă nim eni de acolo. A şteptăm n u m ai ordinul
m aiestăţii voastre ca să începem am enajările !
— Să în c e a p ă ! ordonă regele. Şi la b aro u cum
m erg lu crurile?
— N orm al, sire ! Cît se p o ate de n o rm a l!
R ăspunsul lui V ancea era a tît de irezistibil, încît
to ţi p a tru se porn iră pe rîs. Clauziştii puşi sub com anda
lui Gogu E lefterie — devenit, p rin fuziunea d in tre
p a rtid u l său, «c N ihil sine rex » , şi p a rtid u l lui C aţă şi
S ăpunaru, u n fru n ta ş în tre fru n taşii naţional-creştini —
b ătea u şi fugăreau zilnic la trib u n al, pe to ţi colegii
care n u ad erau activ la clauzism.
Regele se inform ă apoi, rîn d pe rîn d , asupra oam e­
nilor politici — şi află că nici aici n u sîn t surprize. A rghir
a p rim it o nouă diplom ă de doctor honoris causa, din
p a rte a u n iv ersităţii d in Peru.
— A sta-i a c îta ?
— A unsprezecea, sire !
— îm i p are bine ! reflectă Carol. Cred că diplomele
îl liniştesc. Şi T ra ia n S ăpunaru?
— T ra ia n S ăp u n aru , sire, d ă explicaţii în d re ap ta
şi în stînga de ce n aţional-creştinii lu i p o a rtă căm aşă
a lb a s tră :« D om nilor, n u v ă d de ce a r fi cineva îm potriva

489
căm ăşii a lb a s tre ! Ce este căm aşa alb a stră ? Căm aşa
alb astră este u n a c t de conştiinţă individuală, este
îm b răţişarea unei doctrine, pe care p u te ţi s-o com bateţi,
dar este u n crez !»
— I n te r e s a n t! zise Carol, cu u n zîm bet dulce pe
buze.
— P ă c a t, sire, zise generalul M ateescu, că n u l-aţi
v ă z u t cînd a aflat că la V iena au fost sp în zu raţi tre i
hitlerişti. S-a rid ic a t în picioare şi a s trig a t: « D acă
a r fi tre i oam eni care să m oară şi p en tru m ine !»
Zîm betul ta n d ru al regelui se revărsă în tr-u n rîs
vesel şi prietenos. E a tît de nostim T ra ia n S ăpunaru !
D ar pe Carol îl m ai in teresau şi n aţio n al-ţărăn iştii.
— Vorbesc de d ic ta tu ra regală ! îl inform ă Vancea.
S înt su p ăraţi că guvernul a la n sa t u n m anifest către
ţa ră p e n tru subscrierile la îm p ru m u tu l n aţio n al, care
nici n u p o a rtă sem n ătu ra m inistrului de finanţe, ci num ai
sem n ătu ra m aiestăţii v oastre. încolo, se ceartă, să
m ă ie rta ţi, sire, ca chiorii, în tre e i ! Se provoacă la
duel. Se în ju ră. Se am en in ţă cu Skoda un u l pe altul.
Şi se pregătesc să p reia p u tere a la to am n ă !
— D a? T o t cu d em o n straţia lor de fo rţă ?
— T o t, sire ! Se organizează. Şi cau tă a l i a ţ i ! D acu
tra g e cu ochiul spre legionari.
— Şi ei?
— Nimic ! . . . L a ei, linişte şi pace ! zise V ancea. Ca
de obicei. D e azi d im ineaţă şi-au re lu a t ac tiv itatea .
T o tu l e în ordine !
— î n afară de M ătase ! făcu S piru M aram ă.
— Ce-i cu el ? în tre b ă regele.
— Se dă în tr-u n a la A ureliu. G azeta lui num ai cu
asta e p lin ă: cu doam na B , din stra d a Nicu-Vodă 13.
« U nde te-a i ascuns în n o ap tea de 30 decem brie ? . . .
Cine-i doam na B , d in stra d a Nicu-Vodă 13?»
— O ! făcu regele, ai cărui obraji se acoperiră de
pete m ari, roşii. Carevasăzică M ătase to t n u se astîm -
p ără !
— N u ! răspunse V ancea.
- Ş i...?
— Cred că ar tre b u i să-l a ju tă m să-i trea că ! zise
Spiru M aram ă, care se şi ridică de pe scaun.

490
 D ar regele îl apucă de b ra ţ şi-l îm pinse la loc:
— N u n o i . . . n u noi !

D acu n -ar fi p u tu t trece niciodată pe lingă statu ia

lui M ihai V iteazul, fă ră să se oprească în fa ţa ei şi s-o
privească lung şi cu drag. î i făcea bine. M ihai V iteazul
îi am in tea de copilăria lui, de B ădăcin, de m am a lui, de
cîntecele, de poveştile, de poeziile în care era proslăvit
acest ero u n aţio n al, care, în culm ea gloriei lui, a fost
răpus p rin tră d a re . Cînd D acu se u ita la statu ie, o
tristă bucurie îi in u n d a inim a şi-i storcea dulci lacrim i
de duioşie din ochii lui şterşi şi reci, ca de peşte. A lături
de sta tu ia lui M ihai V iteazul, D acu devenea din nou
tare . Se ştia tră d a t, d ar avea satisfacţia că n u e tră d a t
singur, ci îm preună cu încă u n u l de ta lia lui. T ră d a t în
doi — e altceva. T ră d a t în doi, p arcă devii m ai curajos
şi m ai în căp ă ţîn a t să r e z iş ti.. . D ar de ce D acu privea
azi m ai lung ca oricînd sta tu ia m arelui tr ă d a t şi decap itat
de la T u rd a ?
P e n tru că ab ia se despărţise de Ju g ă n a ru , care i-a
spus ră s p ic a t:
— D om nule D acu, m -am s ă t u r a t ! D acă m ă m ai
sîcîi m u lt cu in tran sig en ţa şi ab stin en ţa dum itale, re ­
deschid to a tă afacerea Skoda şi m ă d esp art de d um ­
n e a ta ! Ţ i-am m ai spus-o de cîteva ori şi ai crezut că
glumesc. Să ştii că ţi-o spun p e n tru u ltim a oară, ca
să vezi că n u ştiu de glum ă !
D acu l-a ascu ltat, n -a spus u n cuvînt, şi-a lu a t pălăria,
a pornit-o ra zn a pe străzi şi fă ră să v rea s-a tre z it aici,
lingă, m arele său precursor în bronz, pe care, d u p ă ce-1
p riv i în fa ţă , se p re g ătea să-l adm ire şi în profil, cînd
îl zări pe L eahu, care trecea tro tu a ru l şi venea de-a
d re p tu l spre el.
P e L eahu nu-1 m ai văzuse de m u lt şi nici n -a r fi
v ru t să-l m ai v ad ă. A cest L eahu îşi făcuse o re p u ta ţie
de in telectu al rafin at, şi tocm ai din m otivul acesta
nu-1 p u te a suferi D acu: p e n tru că e ra intelectual —
şi p en tru că era rafin at. Chiar p rea rafinat. Cu ani în
u rm ă, L eahu fusese u n proroc en tu zia st al lui N eaţă.

491
Apoi, a tre c u t la ţă ră n işti şi a devenit u n proroc to t
a tît de en tu ziast al lui Ju g ă n a ru . I a r de l a re sta u raţie,
a p ărăsit p a rtid u l n a ţio n a l-ţă ră n ist şi a devenit un
proroc şi m ai en tu ziast al lui Carol. N um ai Carol şi
Carol — că a fost o vrem e cînd era speriat p înă şi rafi­
n a tu l in telectu al carolingian N aie N aie, care nu -i m ai
spunea altfel decît « ra fin a tu l carolingian L eahu».
P e n tru asem enea oam eni, care zb u rau de colo p înă colo,
D acu n u p u te a av ea nici u n fel de stim ă — şi cu a tît
m ai p u ţin cînd erau şi carolingieni pe deasupra. Marele
in tran sig en t, deci, se sim ţi ră u cînd d ăd u cu ochii de
L eahu, d a r n u m ai p u te a d a înapoi, p e n tru că rafinatul
in telectu al se şi afla lîngă el, cu m îna în tin să :
— Ce faceţi, dom nule D acu !
D acu se v ăzu silit să ră sp u n d ă :
— Ce să fac ? Mă pregătesc să plec la B ădăcin, să-mi
îngrijesc bu căţica de vie, cîtă m i-a răm as de la ta t a !
— D ar de v estea cea n o u ă a ţi au zit ?
— C are?
L eahu îi puse sub ochi o ed iţie specială:
— C i t i ţ i ! H itle r a in tr a t în zona dem obilizată
re n an ă !
D in tr-o p riv ire, D acu află t o t : H itler, su p ă ra t că
ieri F ra n ţa a ra tific at p a c tu l de asisten ţă cu U niunea
Sovietică, a trim is azi a rm a tă în R enania.
— Â sta-i ră z b o i! făcu D acu.
— De ce? se m iră L eahu.
— P e n tru că, p rin rem ilitarizarea R enaniei, H itler
calcă tra ta tu l de la Versailles şi pe acel de la Locarao.
— Şi cine să facă război, dom nule D acu ?
— F ra n ţa ! Şi o d ată cu F ra n ţa , A nglia ! Şi foarte
posibil ca şi Ita lia să in terv in ă.
— E i aş ! făcu Leahu, cu disp reţ. N u îndrăznesc ei
să facă G erm aniei ră z b o i!
D acu îl m ăsură pe L eahu cu coada ochiului şi-i
ră sp u n se:
— E u n-aş p u te a face afirm aţii a tît de precise ca
dum n eata, d a r cred că de d a ta asta F ra n ţa şi A nglia
vor face război, dom nule L eahu — şi că în acest război
v a fi şi ţa ra n o astră atrasă.
— Noi să facem răzb o i? D a r cu cine, îm p o triv a cu i?

492
 — Cu aliaţii n o ştri contra G erm aniei.
— Care aliaţi, dom niile D acu? F ra n ţa ? D a r F ra n ţa
este aliată cu U niunea Sovietică. Şi asta o ş tiţi: aliaţii
aliaţilor n o ştri sîn t aliaţii n o ştri ! . . . A şadar, m arele nostru
p a trio t D acu v rea ca R om înia să lu p te a lă tu ri de U niunea
Sovietică — adică să dea ţa r a pe m îna sovieticilor,
p en tru ce? P e n tru că G erm ania a ocupat zona ren an ă,
care ap a rţin e G e rm a n ie i! E i bine, dom nule D acu, să nu
v ă fie cu su p ărare, d ar num ai de la dum neavoastră nu
m -aş fi a şte p ta t să aud asem enea lucruri ! Să ne aruncăm
de b u n ă voie în b raţele sovieticilor, p en tru că H itler
rep ară n ed rep tăţile tra ta tu lu i de la Versailles !
D acu se în v in eţi de indignare:
— N ed rep tăţile tra ta tu lu i de la Versailles, zici,
dom nule L eahu ! D ar n u u ita că în program ul revi­
zionist al lui H itler m ai figurează şi alte n e d rep tăţi
ale tra ta tu lu i de la Versailles ! P e du m n eata A rdealul
n u te d o are?
— N u m ă doare, dom nule D a c u !
— F o arte ră u , dom nule L eahu ! F o arte ră u , şi foarte
u r î t ! . . . C auţi p ricină patrio tism u lu i m eu, în loc să-ţi
cercetezi p atrio tism u l d um itale !
— N u-i cazul, dom nule D acu, p e n tru că A rdealul
n-are ce că u ta în to a tă afacerea asta. H itler reocupă
R enania. D espre A rdeal nici n u este şi nici n u poate
fi vo rb a. H itler n-are cu noi nici u n litigiu. Şi n u v a
avea nici de aci în ain te, dacă nu-1 vom provoca p rin tr-o
politică n e s ă b u ită . . .
— Care p o litică?
— Să n u ne în h ăităm cu U niunea Sovietică !
— D ar cine v rea să aibă de-a face cu U niunea So­
vietică, dom nule L eah u ? zise D acu, care se trezea,
deodată, în defensivă. Orice, n u m ai n u U niunea So­
vietică . . .
— D a r atu n ci cu cine o să faci război contra
G erm aniei ?
— Cu F ra n ţa !
— Şi ce faci cu U niunea S ovietică?
— F ă ră U niunea Sovietică ! E u , în această p riv in ţă
am u n p u n c t de vedere definitiv p re c iz a t: p en tru F ra n ţa ,
îm po triv a U niunii Sovietice !

493
 — A şadar, dom nule D acu, în cazul unui război, vei
lu p ta p en tru F ra n ţa şi contra a tît a Germ aniei cît şi a
U niunii Sovietice ! C redeţi că a r fi cu p u tin ţă ?
D acu tă c u . Vedea că nu-i cu p u tin ţă . în c u ra ja t,
L eahu co n tin u ă :
— Oricum am întoarce-o, dom nule D acu, to t acolo
ajungem : noi n-avem voie să ne băgăm capul sănătos
sub evanghelie. R em ilitarizarea R enaniei e o chestiune
care n u ne priveşte. D ar dacă vrem cu t o t d in a d in sul
să ne privească, atu n ci o vom p lă ti foarte scum p. Pe
de o p a rte , ru şii ne v or b o lşe v iz a .. . iar pe de alta,
H itler ne v a arunca în cap, din prim a zi, bom be incen­
diare şi păd u ch i ex an tem atici sau purici cium aţi. Ş tiţi
ce este H itler în stare să facă. H itler are cea m ai p u te r­
nică arm a tă din lum e. N im eni nu-i poate ţin e p iep t lui
H itler. La u n singur cuvînt al lui H itler, tre m u ră ome­
n irea în treag ă. Şi dacă a in tra t în R enania, ştie că
poate s-o facă, p e n tru că nici F ra n ţa , nici A nglia nu
v o r în drăzni să-i reziste. Şi să-i rezistăm noi ! Noi, cu
arm a ta n o astră desculţă ?
U ltim ele cuvinte ale lu i L eahu treziră a te n ţia lui
D acu. Cum se face că acest ra fin at carolingian îşi p er­
m ite să vorbească în term en i a tît de ireverenţioşi despre
arm a ta lui Carol?
— D om nule L eahu, zise el lui L eahu, aş fi curios
să ştiu dacă şi regele priveşte lucrurile aşa cum le priveşti
d u m n eata !
D îrz, L eahu îi replică:
— D ar ce am eu cu regele?
D acu se opri din m ers:
— P arcă te ş tia m . . .
Ca pişcat, L eahu făcu u n salt înapoi:
— Ce a ţi ştiu t, dom nule D acu, n u m ai face două
parale. V rem urile alea s-au dus. A m crezut în rege,
cîtă vrem e m i s-a p ă ru t că e ceva de e l ! D ar de cînd
îl v ăd la lucru sîn t d ezgustat. N u el este om ul care
ne treb u ie, dom nule D acu ! E l, în loc să ne scape de
desfrîu şi corupţie, m ai ră u le-a adîncit. E l, cu m uierea
lui n eru şin ată ! N u, dom nule D acu, n u el poate în săn ă­
toşi v ia ţa publică a ţă rii. A devăratul n o stru m în tu ito r
e A ureliu Cziucziewicz ! Cînd A ureliu v a veni la putere,

494
vom p u te a respira aer cu rat. Sub regim ul lui A ureliu
Cziucziewicz v a fi o ad e v ăra tă revărsare a N ilului peste
acest p ăm în t v lăg u it p înă acum de exploatarea nem i­
loasă a oligarhiei. R egim ul lui A ureliu Cziucziewicz v a
m arca în istoria ţ ă r i i . . .
Se opri să răsufle, a tît cît îi tre b u i să-şi aducă
am inte că ex act cu aceleaşi cuvinte a v o rb it în
u rm ă cu an i şi despre N eaţă, în care a crezut, şi
despre Ju g ăn a ru , în care a crezut, şi despre Carol
în care a crezut, şi, cu conştiinţa senină că aşa e
d rep t să vorbească şi despre A ureliu în care crede,
peroră m ai d ep a rte:
— . . .v a m arca, zic, în istoria ţă rii o epocă
de adm irabilă arm onie socială, de solidaritate cins­
tită şi train ică în tre to a te clasele sociale. Şi num ai
atu n ci vom p u te a spune că am tă ia t capul hidrei
bolşevice.
D acu îl p rivea pe L eahu cu u n interes to t m ai m are
şi se sim ţea ros de rem uşcări. îş i făcuse despre om ul
acesta o p ărere p rip ită — şi lui nu-i este perm is să
fie p rip it. L-a crezut o lichea de-a lui Carol, u n tra n s­
fug, u n frip tu rist v u lg ar ca oricare alt politician şi n-a
v ru t să v a d ă în ce m ăsură i se cuvine sau n u calificarea
de in telectu al rafin at. D ar acest Leahu este, în tr-ad ev ăr,
u n in telectu al rafin at în cel m ai nobil înţeles al cuvîn-
tu lu i. U n in telectu al de rasă aleasă care nu face decît
cinste neam ului n o stru ! . . . U n om care m erită să fie
d a t tu tu ro r ca exem plu de sim ţire şi gândire. U ra de
neîm păcat îm p o triv a regelui şi a târfei lui, setea de
d re p ta te şi cinste, dovedesc în altu l lui patriotism , cu
to a te că n u s-ar p u te a zice că ar fi cine ştie ce bine crescut,
cînd îşi perm ite să-i spună tocm ai lui, că nu el, omul
de la A lba-Iulia, care a în treg it România, e m ântuitorul
neam ului, ci u n asasin ordinar ca A ureliu Cziucziewicz.
D ar n-are a face ! L ui L eahu e dispus să i-o ierte, p en tru
că u ra lor com ună îm potriva regelui v a tre b u i să-i
apropie —: şi p o ate că, ân cele din urm ă, Leahu se v a
convinge că singurul, adevăratul, m arele m ântuitor al
neam ului, to t D acu rămâne.
— D om nule L eahu ! zise el, cald, cînd rafin atul
intelectu al isprăvi. Cele ce-mi spui m ă interesează în

496
gradul cel m ai în alt. D ar înţelegi că problem a e m ult
p rea gravă spre a o p u te a dezbate în strad ă . Aş ţin e
m u lt să sta u de vo rb ă cu du m n eata m ai pe îndelete.
Leahu se opri şi-i răspunse, în c în ta t:
— Cu cea m ai m are plăcere. D ar asta 6e v a p u tea
întîm p lă ceva m ai tîrziu , p en tru că m îine plec pen tru
cîteva zile în stră in ă ta te , să m ă refac !
- O ! . . . U nde?
— î n E lv eţia
> !
 XX

O rum oare veselă însufleţea străzile. T ineri — fete

şi b ăieţi — îşi strîngeau m îna, se felicitau, se îm bră­
ţişau şi p orneau în grup, b r a ţ la b ra ţ, rîzînd şi glum ind.
D acă te m u lţum eai d o ar să-i p riveşti, p u te a i crede că
ceea ce le îm b u jo ra chipurile şi le aprindea flăcări în
ochi erau florii irezistibili ai prim ăverii. D ar dacă auzeai
ce-şi vorbeau, aflai că n u prim ăv ara îi bucura, ci victoria.
Căci m ăre aţă şi desăvîrşită era victoria lor. Musso­
lini a o cu p at to a tă A bisinia, fără să-i pese de sancţiuni —
iar H itle r a o cu p at to a tă R enania, fă ră să i se pom e­
nească m ăcar de sancţiuni. Cine să fi în d ră z n it? Anglia
ori F ra n ţa ? Cînd H itler şi-a t rim is prim ele treizeci de
batalioane în cad rilateru l renan, to a tă E u ro p a se aştep ta
ca A nglia şi F ra n ţa să-l alunge de acolo cu fo rţa arm ată.

92 - c. 1223 497
D a r şi A nglia şi F ra n ţa au socotit m ai u til să-l bom bar­
deze cu n o te, cu oferte de pace, cu in v ita ţii la Liga
N aţiunilor, cu ru g ăm in ţi şi proiecte, la care H itler a
răspuns cu am en in ţări şi condiţii. V rea pace ! D a r nu-1
sperie războiul. Nu-1 sperie nim ic. P e H itler nu-1 sperie
nim ic !
— Nimic ! îşi spuneau, ex a lta ţi, tin erii care păşeau
veseli pe străzi şi n u se în cru n ta u decît num ai cînd
privirile lor în tîln eau vreo figură care n u corespundea
tip u lu i perfect arian. P e H itle r nu-1 6perie nim ic !
— H itler n u se tem e de m oarte !
— Nici M ussolini n u se tem e de m oarte !
— Nici noi n u n e tem em de m o arte !
Îşi priv eau cu m îndrie zvastica de la b u tonieră şi,
sub soarele acesta p rim ăv ăratec, care plesnea de v iaţă
şi optim ism , b ăieţii şi fetele num ai despre m oarte v o r­
beau, p en tru că, de la H itler şi Mussolini p înă la şefii
lor de cuib, to ţi, n u m ai în dragostea de m oarte îi creş­
teau . V eneau fetele şi băieţii aceştia la consfătuiri şi
asistau, cu ochii căscaţi de spaim ă, de turnire, de n erăb ­
dare, de curiozitate, la cursurile de m oarte care le erau
p red ate, cu com petenţă şi g ra v ita te , de u n Ionescu-
Ciurcbeni, de u n Zizi G răniceru, de u n L ulu M alacu,
de u n G antem ireanu, de u n P rap ală, de u n P recup, de
u n Zam fir Vasilescu, de u n Leahu, de u n A drian Meri­
dian. Naie Naie vorbea m ai p u ţin . î n schim b scria
m ai m u lt şi A ureliu vorbea după notele lui.
— Poporul, zicea Naie N aie p rin canalul vocal al
lui A ureliu, n u înţelege nim ic. P oporul treb u ie condus
de cei care înţeleg, adică de o elită. D ar cine să aleagă
e lita? P o p o ru l? V -am spus, doar, că poporul n u în ţe ­
lege nim ic. Cum d a r să înţeleagă poporul cine este
elită sau n u ? E lita , deci, treb u ie 6ă se aleagă singură.
P e ce trebu ie să se întem eieze o elită? P e curăţenie
sufletească, pe v itejie şi pe sărăcie, adică pe ren u n ţarea
de b u n ă voie la avere. D ar poporul, ce treb u ie să facă
în tre tim p ? Să trăia sc ă ? N u ! P oporul rom în trebuie
să m oară — fiindcă m o artea este ţelu l final al neam ului,
n u v ia ţa . Ţ elul final nu este v ia ţa , ci în v ie r e a ... Va
veni o vrem e cînd to a te neam urile păm în tu lu i vor învia,
cu to ţi m o rţii şi cu to ţi regii şi îm p ăra ţii lor, avînd fiecare

498
neam locul său în ain tea tro n u lu i lu i D um nezeu. Acest
m om ent final, în vierea din m orţi, este ţelu l cel m ai
în a lt şi m ai sublim către care 6e p o ate în ă lţa u n neam .
D ar, neam ul, ca să p o a tă învia, treb u ie să m oară întîi.
— Ţ a ra rom înească are nevoie, în vrem urile acestea,
de oam eni tra g ic i şi s in te tic i! strig a nuvelistul Precup.
— De la te m n iţă în ain te începe a d e v ă ra ta verifi­
care legionară ! spunea rom ancierul Zam fir Vasilescu.
Cine re n u n ţă la m o rm înt, re n u n ţă la înviere. C ondiţia
învierii s tă în acceptarea prealabilă, neşovăitoare, senină,
a du rerilor şi ap ăsării m orm intelor !
— M oartea, m area n o astră prieten ă, a fost u n m ij­
loc de la care « leg iu n ea » n u s-a d a t niciodată în lă tu ri !
proclam a Leahu. M oartea este singurul m ijloc de a
m ai înnobila b ia ta tu rp itu d in e om enească.
N aie N aie aru n ca şi el u n cu v în t de în ă lţa re :
— Y ă propovăduiesc vouă dragostea de m oarte,
6pre a v ă dezvolta g u stul veşniciei. Fiecare gest pe
care-1 faceţi, treb u ie să v ă apropie de m oarte.
N u răm în ea în u rm ă nici Ionescu-C iurcheni:
— N oi vom m u ri cu to ţii, m ilioane de tin e ri, vom
m u ri strîn şi u n u l în tr-a ltu l şi nim eni n u se v a sim ţi
singur. Voi n u v ed e ţi ce frum os se preg ăteşte tin e ri­
m ea, în to a te ţă rile , de m o arte ? Ce sînt u n ităţile şi
batalioanele de asalt, legiunile şi arm atele lum ii de
a6tăzi, decît m ase tin ere şti strîns legate în tre ele, legate
m ai ales p rin d estin u l care le a ş te a p tă : m o artea laolaltă ?
N iciodată lum ea n -a p re g ă tit cu m ai m u ltă înţelepciune
oam eni tin e ri p e n tru o m oarte colectivă. în tr-u n război,
în tr-o revoluţie, v o r m uri n um ai tin e ri şi vor m uri
a tît de m u lţi d eo d ată, în cît nici n u vor sim ţi că m or
cu ad ev ărat.
L ulu M alacu p leda şi el, călduros, p en tru m o arte :
— Voi ş tiţi ce se cheam ă destin istoric? M oarte !
D a r m esianism ? M oarte ! D ar dinam izare? T o t m oarte !
L eahu v o rb ea ia r:
— Să vedem dacă rom înul p oate răm îne el însuşi,
cînd v a începe să se spele în fiecare zi. E u n u cred.
Cineva m i-a a tra s a te n ţia că ortodoxia e p rim ejd u ită
în satele unde se intro d u ce săpunul. Ţ ăran ii se convertesc
la ad ventism o d a tă cu sp ălatu l propriu-zis. Sectele

82» 499
m erg m înă în m înă cu higiena. Cînd vom introduce
băi, şcoli în alte, biblioteci, m edii culturale, D um nezeu
ştie ce se v a alege a tu n c i din fiinţa n o astră rom i-
nească.
B ătrîn u l general Zizi G răniceru, cum auzea de
D um nezeu, sim ţea nevoia să-şi îm părtăşească şi el
g în d u rile:
— D um nezeu v rea să m urim cu to ţii. M oartea e de
la D um nezeu şi D um nezeu e cu noi. D ovadă că D um ­
nezeu e cu noi, este fa p tu l că şi a u to rităţile ne a ju tă .
Să v ă dea D um nezeu să n ă ta te şi p u tere ca să m u riţi
cît m ai deg rab ă şi cît m ai frum os !
A drian M eridian, v e stitu l fost d ad aist A drian Me­
ridian , u n u l d in cei m ai su b ţiri scriitori ai legiunii de
cînd b ancherul C ristofor K erbalâ a ru p t relaţiile cu
verişoară-sa, frum oasa a rtistă Zina Z inaida, com pleta,
cu cele m ai subtile m ijloace ale lui, ideea generalului
Z izi:
— P rin D um nezeu, care este m istica n aţio n ală, ca
şi p rin m istica n aţio n ală ea însăşi, se creează u n om
desfăcut de ab jectu l m aterialism al epocii, se dezghio-
cează om ul de ad eren ţii epocii actuale şi se face şcoala
p erm anenţelor eroice. E l form ează om ul v irtu ţilo r car­
dinale : erou, p reo t, ascet, corectitudine, o6taş, m oar­
te ! . . . M oarte m ai presus de orice ! M oarte, m oarte şi
ia r m o arte !
D upă ce erau in s tru iţi asu p ra tu tu ro r av an tajelo r
pe care le p re zin tă o m oarte cît m ai grabnică, tin erii
ieşeau în stra d ă , se încolonau şi o porneau p e străzi,
strig în d :
— M oarte jid an ilo r !

F iecare cu v în t al lui B ag rad ian m ergea d irect la

inim a lu i T ra ia n S ăpunaru, care, to tu şi, îl asculta cu
o singură ureche, p e n tru că cealaltă era aplecată 6pre
durerile neam ului. D e cînd cu încăierările d in tre lăncieri
şi n aţio n al-ţărăn işti, B ag rad ian îi că u ta m ereu pricină.
A cum îl atac a p e n tru felul cum se p u rta cu m uncitorii
din în trep rin d erile aurifere de la B rad-C rîştior.

600
 — D om nul T ra ia n S ăpunaru, zicea B agradian, ară-
tîn d Cam erei cu degetul pe S ăpunaru, eate preşedintele
consiliului de ad m in istraţie al societăţii « M ica». E ste
o afacere care, d u p ă propriile ei b ilan ţu ri, a cîştigat
în zece ani, o ju m ă ta te m iliard. A îm p ă rţit acţionarilor
dividende de zeci de m ilioane. A creat fonduri de rezervă
de sute de m ilioane şi şi-a m ă rit capitalul de la 24 de
m ilioane cît avea în 1921, la 140 de m ilioane. D a r ce-a
fă cu t dom nul T ra ia n S ăpunaru, care vorbeşte a tîta
despre popor, p en tru acei care, p rin m unca lor, l-au
îm bo g ăţit pe el şi pe acţionari? Ce a fă cu t p en tru m unci­
to rii de la B rad-C rîştior ? Nim ic ! N -a fă cu t un 6pital,
n -a în tem eiat u n singur dispensar m edical p e n tru cele
douăzeci de sate, în care trăiesc în neagră m izerie fam iliile
celor două m ii cinci sute de m uncitori. N -a creat nici
u n m ijloc de tra n s p o rt p en tru m uncitorii care trebuie
să s tră b a tă zilnic, pe jos, zeci de kilom etri din s a t pînă
la m ină şi înapoi. M uncitorii 6Înt in su lta ţi, concediaţi,
m a ltra ta ţi ca în evul m ediu. D om nul T ra ia n S ăpunaru
nu resp ectă legile m uncitoreşti. N u a v ă rsa t nici m ăcar
cota p rev ăzu tă de legea m inelor p e n tru fondul social
de la Casa M inieră. Cota aceasta se ridica la m ai m ulte
m ilioane. D ar dom nul T raian S ăpunaru, în loc să folo­
sească aceşti b a n i spre a construi p e n tru m uncitori
spitale şi locuinţe, îi cheltuieşte p en tru a-şi în treţin e
p a rtid u le ţu l lui caraghios de fascişti !
D upă ce B ag rad ian term in ă, îi luă locul la trib u n ă
T ra ia n S ă p u n a ru :
— Dom nilor, onorabilul dom n B agradian, ca să-şi
verse năd u fu l că n aţio n al-ţărăn iştii lui m ănîncă bătaie
de la naţional-creştinii m ei, îi num eşte fascişti caraghioşi.
M ai în tîi, n u m i-e ruşine să fiu calificat d re p t fascist,
p e n tru că n u ascund că aş fi. S î n t ! D acă u n H itler
şi u n Mussolini sîn t m îndri că sîn t fascişti, p o t fi
şi eu m îndru. Cît despre adjectivul « caraghios»,
aş vTea să m i se spună, cine-i m ai caraghios: cel
care b a te , sau cel care m ănîncă b ă ta ie ? D upă aceea,
dom nilor, ce face dom nul B ag rad ian de la această
trib u n ă rom înească a u nei Cam ere rom îneşti? P redică
b o lşev ism u l!
— E u ? sări B ag rad ian.

60 1
 — D a r cine? E u ? D um neata, şi dom nul Ju g ă n a ru ,
şi dom nul B r a tu . . .
— C areee? se auzi glasul ir ita t al lui B ra tu . E u
bolşevic ? C arevasăzică ai în cep u t şi d u m n e a ta . . . ca
şi le g io n a rii.. . E u bolşevic ! . . . P oftim , dom nilor ! A u
lu a t b id in eau a m inciunii, au înm uiat-o în vopsea şi
v o r să m ă boiască în roşu. D ar n u le m erge, p en tru
că eu n u am o singură culoare, ci sîn t trico lo r: am
sîngele roşu ca v ia ţa care b a te p e n tru sufletul m u lţi­
m ii. A m şi galbenul au riu al soarelui care lum inează
şi însufleţeşte m in tea şi in telig en ţa no astră. A m şi
verdele acela pe care-1 flu tu raţi dum neavoastră, legio­
n a rii şi care este sp e ra n ţa în victoria de m îine. Aşa
că n u sîn t bolşevic !
T ra ia n S ăpunaru, care asculta cu braţele încrucişate,
îi răspunse lui B ra tu pe u n to n de sfidare:
— B a e ş t i ! P e n tru că şi d u m n eata şi B ag rad ian
p led aţi p en tru cauza m uncitorim ii şi asta este c u ra t
bolşevism . P e n tru că, dom nilor, ce este doctrina com u­
n istă ? D o ctrin a com unistă este p e n tru colectivitatea
în trea g ă om enească o n eîn cetată îndestulare m aterială.
D ar în tre sp iritu l cap italist de îm bogăţire individuală
şi sp iritu l com unist de în stărire a clasei p roletare, n u
vedem decît o unică d iferenţă de proporţie şi de m etodă.
P e scu rt, com uniştii sîn t o asociaţie p en tru îm bogăţirea
co lec tiv ităţii p ro letare !
— A sta ai şterpelit-o cu v în t cu cuvînt de la legio­
n a ri ! strig ă B ag rad ian .
T ra ia n S ăp u n aru zîm bi superior:
— A devărurile n u se şterpelesc. E le p o t fi sau res­
pinse, sau ad o p tate .
— Ga şi cele treisprezece m ilioane pe care le-ai
a d o p ta t în n o ap tea cînd ţi-a căzut cărăm ida în cap !
îi răsp u n se B ag rad ian .
R obu, care ab ia in trase în in cin tă, p en tru că, din
pricini cu to tu l independente de v o in ţa lui, n u nim erise
uşa, s trig ă :
— Să v ă fie ruşine, v în d u ţilo r !
Şi v ru să se rep ead ă la Ju g ă n a ru , d ar în clipa aceea,
ceva greu îi căzu d in b u zu n a r şi se lovi cu zgom ot
de b ăn c i.

502
 — U n r e v o lv e r! strig ă Ju g ăn a ru . D om nule p re­
şedinte, dom nul R obu, d u p ă ce că vine b ea t la şedinţă,
m ai aduce cu el şi revolvere.
R obu culese de pe jos revolverul, îşi puse sub b ra ţ
u n p ac h et lung cu care venise de-afară, şi se apropie
de preşedintele Cam erei:
— D om nule preşedinte, daţi-m i voie să m ă explic:
acesta este u n revolver p e care l-am confiscat la Fălciu
pe vrem ea alegerilor făcute de dum nealor în 1928, c în d . . .
S ta ţi, dom nule preşed in te, să m ă explic ! . . . Aici, m ai
am şi o puşcă ! . . .
D esfăcu p ac h etu l şi întinse preşedintelui Cam erei
o puşcă:
— E o puşcă, dom nule preşedinte ! . . . D um nealor,
bolşevicii, cred că puşca-i a m ea ! . . . D ar nu-i a m e a . . .
D aţi-m i voie să m ă ex p lic. . . Să v e d e ţi. . . P uşca a s ta . . .
Şi, ex ten u at, căzu jos în fa ţa trib u n ei. Chestorii
săriră şi cît ai b a te din palm e R obu fu evacuat din sală,
în tim p ce n aţio n al-ţărăn iştii, a ju ta ţi de legionari,
acopereau pe T raian S ăpunaru de in ju rii şi huiduieli:
— H uo ! ru şin e ! . . . L a circium ă ! . . . î ţ i aduci b eţivii
de la bodegă să tra g ă cu puşca în n o i ! . . . C ărăm ida ! . . .
V in no u ! . . . M onitorul O ficial! . . . H îrtia ! . . . T reispre­
zece m ilio a n e !__ F ondurile O .P .! . . . F aci frum os la
lib e r a li? ... Ţ i-arătăm noi ţie, escrocule !
T ra ia n S ăp u n aru nici n u clipea. D in nou cu braţele
încrucişate, dem n, m în d ru, senin, a ştep tă pînă ce ad v er­
sarii lu i obosiră, apoi spuse, lin iştit:
— D om nilor, la to a te cîte m i-a fost d a t să au d din
p a rte a n aţio n al-ţărăn iştilo r, voi răspunde cu u n singur
cu v în t: Sko-da !
O tăcere de m o rm în t coborî p este în treag a adunare.
P reşed in tele Camerei a n u n ţă :
— D om nilor, d au cu vîntul dom nului d e p u ta t Cioarec,
care-şi v a dezvolta in terpelarea în chestia noului proiect
de lege a chiriilor.

Regele lucra. E ra rege şi u n rege trebuie să lucreze,

dacă-şi iu b eşte m eseria de rege. Şi el şi-o iubeşte cu

503
 pasiune. N u sîn t nici două ceasuri de cînd a d a t unor
gazetari australieni cele m ai calde şi sincere asigurări
că-şi iubeşte m eseria cu pasiune şi a a v u t im presia că
ei l-au crezut. T otuşi, Carol găsea că A -tot-puternicul
îl face să plătească scum p pasiunea aceasta. î n fa ţa
lui s-a a d u n a t ia r u n v ra f de dosare — şi el, deşi rege,
n u le p o ate soluţiona decît num ai d u p ă ce le citeşte.
S tă tea în tr-o rîn ă, cu capul sp rijin it în m îna stîngă
şi întorcea filele cu d r e a p t a .. . D esigur, dacă m eseria
îl obligă să citească to a te h îrtiile care i se vîră sub ochi,
le v a citi. D ar să fie cel p u ţin a tît de interesante, în cît
să-i p o a tă justifica oarecum pasiunea. Şi n u sînt. D in
păcate, cele m ai m u lte se ocupă de problem e m ăru n te
şi insipide. De aceea, n u o d a tă , Carol ofta. H e i ! î n
tim p u l pe care şi-l pierde cu to a te prostiile cuprinse
în dosarfe, cîte lu cru ri m ari şi frum oase n -ar p u tea face
p e n tru ţa ra a c e a s ta ! L a u rm a urm ei, n u tră ie şti ca
să m ori de plictiseală ! V iaţa îşi are u n ţe l m u lt m ai
î n a l t ! V ia ţa . . . P o ftim acum a şi b o lşev icii! I a r cu
poveştile lor ! N um ai p re te n ţii şi văicăreli ! . . . Se plîng
de regim ul din închisori ! D irecţia le reţin e to a te pache­
tele cu rufe şi a lim en te. . . Ca m încare li se d ă de două
ori pe zi m ăm ăligă m u ceg ă ită. . . S în t ţin u ţi în frig,
flăm înzi. . . b o ln a v i. . . goi ! . . . A propos ! . . . In te re sa n tă
a rtis ta aia argentineană, R itta de la P la t a . . . I-a căzut
azi n o ap te din cer, ca o m ană cerească. . . E ra desperat.
Făcuse pe la douăsprezece n o ap tea o razie p rin dosul
p alatu lu i, d ar fără folos. N -a găsit ce-i treb u ia. Şi i-a
telefonat, furios, lui S piru: «S pirule, ce-i m izeria a s t a ? . . .
Mă laşi la voia în tîm p lă rii!» S piru a să rit sp eria t:
« Sire, în tr-o ju m ă ta te de oră am s o s it!». Şi s-a ţin u t
de c u v în t! . . . Ceva n ea şte p tat. A ţin u t-o în au d ien ţă
pînă în zori şi a d iscu tat m u lt cu ea despre nevoia de
a lega relaţii cu lturale m ai strînse cu A rgentina. 0
ţa ră care este re p rez en tată de o a rtis tă ca R itta de la
P la ta m erită ad m iraţia lum ii în tre g i. . . Şi că directorul
D oftanei îi pune să cureţe closetele şi să dea d eclaraţii
că de aci în ain te îşi v o r băga m inţile în cap. Şi-i b ate !
Şi-i pune în l a n ţ u r i ! . . . D a ! Sim te că i-ar face plăcere
să m ai stea o d a tă de vorbă cu e a . . . Ce v o r? S ăp u n ?
M ai v o r şi săp u n ? F rînghie — n u săpun ! . . .

604
 În d îijit, regele îşi în d rep tă spinarea, puse m îna p e
toc şi scrise în colţul ra p o rtu lu i oficial care însoţea
d o s a ru l:« D acă n u le place, să ne reclam e la M oscova».
Se m ai înviorase n iţel, aşa că deschise dosarul u rm ă­
to r cu m ai m u ltă încredere în v ia ţă . De la prim ele
rîn d u ri, lectu ra îl prinse. Afacerea trezi în el am intiri
s c u m p e .. . S înt doisprezece ani de atunci ! P rin t o a m n a
lui 1924 o cunoscuse pe e a . . . P e L enuţa. U n chip alb,
de m arm u ră, lu m in a t de v îlv ătaia u n u i p ă r a tît de
încins, în cît de la p rim a apropiere, i-a aprins şi lui inim a . . .
Ţ ine bine m in te cînd s-a în tîm p lat a s t a ! Izbucnise
răscoala de la T ata r-B u n ar ! . . . Şi dosarul to t de T atar-
B u n ar pom eneşte. E v o rba de u n proces. D upă două­
sprezece am înări, C urtea cu ju r i din G alaţi judeca pe
n işte jan d arm i care, în m artie 1925, au are sta t o su tă
de locuitori din S ărăria, ju d e ţu l C etatea-A lbă, acuzaţi
că a r fi p a rtic ip a t la tu lb u rările din T atar-B u n ar. D osarul
spunea că tim p de patrusprezece zile ţă ra n ii au fost
schingiuiţi de jan d arm i, care le-au ru p t şi le-au scos
oasele de la picioare, le-au ars tălpile cu fierul înroşit,
au ţo p ă it cu cizmele pe pîntecul lor, i-au silit să-şi
m ănînce fecalele şi au ucis nouă din ei, d in tre care
cîţiva au fost în g ro p aţi de vii şi un u l aru n cat de viu
în fîn tîn ă. A ncheta a r fi sta b ilit că ţă ra n ii aceştia din
Sărăria n -au a v u t nici u n am estec cu T atar-B u n aru l.
A n c h e ta ? ... Care an c h etă? Adică pe cine să crezi?
P e nişte ţă ra n i bolşevici, sau pe jan d arm i, care apără,
cu arm a în m înă, ordinea şi siguranţa sta tu lu i?
Şi puse rezoluţia cu litere uriaşe: « Să fie a c h ita ţi
şi decoraţi dacă n -au fost încă».
în tin se m îna să apuce a lt dosar, cînd in tră generalul
M ateescu:
— Sire, zise el luînd poziţia de d rep ţi, am onoarea
să rap o rtez că legionarii lui A urică au fă cu t ceva pe
am in tirea lu i M uică.
R ap o rtu l ciu d at al lu i M ateescu îl m iră şi-l înve­
seli pe Carol.
— M ateescule, eşti foarte glum eţ, d ar n u pricep
n im ic ! >
— N u-i nici o glum ă, sire ! P recum ştiţi, stu d en ţii
şi-au convocat congresul la Tîrgu-M ureş şi au pornit-o

605
intr-acolo. î n d ru m , vreo tre i m ii d in tre ei s-au d a t
jos în gara Sinaia, l-au silit pe m ecanicul tren u lu i să-i
aştep te, au n ăv ă lit pe peron şi cîţiva d in tre ei, care
erau m ai aproape, -s-au descheiat la p an talo n i şi au
u d a t crucea de pe lespedea pusă pe locul unde a fost
ucis M uică. D u p ă aia, şi-au fă c u t cruce, s-au îm b răţişat,
au în cep u t să cînte cîntece de-ale lor, s-au u rc a t în
tre n şi au p ornit-o m ai departe.
— A ş a ! făcu regele, care gusta cu o plăcere
nem ărginită fiecare cu v în t al lu i M ateescu. Şi la Tîrgu-
M ureş?
— A u lu c ra t şi la Tîrgu-M ureş după program . A u
alu n g at d in congres pe cei două sute de delegaţi de-ai
lui C aţă şi au fixat lista oam enilor politici care treb u ie
ucişi.
— E x tra o rd in a r ! strigă, radios, Carol. P rin urm are
s-a prin s ! . . . B u n ! S-o afle dom nii care n u fac decît
să m ă bîrfească ! N u strică să le in tre n iţel frica în
oase ! . . . Şi cum s-a încheiat ?
— Congresul s-a în ch eiat în tr-u n chip foarte solem n !
A u lu a t ju ră m în tu l echipelor care trebuie să execute
asasinatele !
— P rin u rm are, a u făcut-o şi pe a sta ?
— A u făcut-o, sire ! . . .
— î n p u blic?
— î n public !
— F a ţă de m iile de delegaţi?
— F a ţă de to ţi !
Regele răm ase o clipă cu gura căscată, apoi începu
să rîd ă în ho h o te:
— D ar bine, M ateescule dragă, A urică ăsta-i de-o
m ie de o r i . . . de u n m ilion de ori m ai p ro st decît se
spune !
— E ste, sire !

Spre seară, T rişcă in tră la rege, afera t şi în ­

grijorat.-
— Sire, am două veşti proaste. î n prim ul rîn d ,
D inu ! E furios ! . . . Cere arestarea băieţilor !

606
 L ui Garol îi venea greu să creadă că D inu, şeful
u n u i p a rtid co n stitu ţio n al, cere u n act a tît de anticon­
stitu ţio n a l.
— Să arestăm pe stu d e n ţi? Cu ce d re p t să-i ares­
tă m ? M i-au ce ru t să le d au voie să ţie u n congres.
Conform legilor ţă rii, n u p u team să li-1 refuz. Şi dom nul
D inu, care v o rbeşte a tîta despre lib ertăţile dem ocratice,
îşi găseşte să p ro te s te z e !
— Sire, m ă ie rta ţi, n u m -am ex p rim at bine ! îm p o ­
triv a congresului pro testează num ai J u g ă n a ru . . .
— A ! J u g ă n a r u ! P ă i zi-i aşa ! Ju g ă n a ru p ro tes­
teaz ă că le-am d a t voie băieţilo r să se adune ! Şi dacă
n u le d ăd eam voie, ce crezi că făcea J u g ă n a ru ? T ot
p ro testa ! Ce fac eu, n u-i bine ! . . . Ş tii ce te-aş ruga,
d rag ă T rişcă ? Să-l în treb i pe m ocofanul ăsta de Ju g ă n a ru
n um ai a t î t : dacă pe b ăieţii ăia treb u ie să-i arestez p e n tru
că a u ţin u t u n sim plu congres la Tîrgu-M ureş, ce tre ­
b uie să fac ălora care au ru in a t ţa ra cu afacerea Skoda ?
— Sire, cu J u g ă n a ru am te rm in a t s c u r t ! D ar ziceam
de D inu ! . . . D in u cere arestarea băieţilor, n u p en tru
congres, ci p e n tru că au fă cu t cele ce-au făcu t la Sinaia.
— E i ! Ce-au făcu t ? N u treb u ie să-ţi fie ruşine,
d ragă T rişcă, să-i sp u i pe num e ! Ce-au fă c u t? Şi pe
cine au fă cu t ce au fă cu t ? P e u n adversar politic ! . . .
Să fim serioşi, dragă T rişcă ! . . . Adică d um neata n u
faci la fel pe to ţi ad versarii p o litic i? ... Şi dom nul
D inu n u face ? . . . A tunci ce sîn t ipocriziile astea ? . . .
P olitica e politică ! . . . în tr-o ţa ră dem ocratică, to a te
m ijloacele de lu p tă politică sîn t îngăduite o ric u i! Că
d o a r n-o fi v rîn d dom nul D inu, ca în num ele dem o­
craţiei
»
national-liberale
i
să aibe num ai el voie să facă
p e cine o v re a ceea ce au fă cu t b ăieţii la S in a ia . . .
şi ceilalţi să ta c ă şi să în ghită. A sta n u m ai e dem ocraţie,
T rişcă, asta e d ic ta tu ră cu rată. Aşa că, m ai b ine s-o
lăsăm în cu rc ată. Şi care este cealaltă v este?
— T itu lescu !
Ş tia şi T rişcă să urască, d a r n u şi-ar fi în ch ip u it
n icio d ată că a r p u tea să încapă în su fletu l u n u i om
a tîta u ră cîtă ţîşn i d eo dată d in ochii lui Carol.
— Ti-tu-le-scu ! __ Ti-tu-le-scu ! . . . Şi ce v rea ia r
T itu le scu ?

607
 — A şi aflat şi m -a şi chem at la telefon de la Geneva.
Zice că aşa n u m ai p oate să continue u n singur m o m e n t!
Că el v a cere socoteală, p en tru că şi lui i se cere soco­
teală în s tră in ă ta te ! Că de ce îngăduim să se ţin ă con­
grese n aţionaliste cu delegaţi de-ai lui H itler ! Că de
ce am au to riz at în u ltim a vrem e peste tre i su te de ziare
şi rev iste fasciste ! . . . Că de ce n u ne atingem nici m ăcar
cu u n fir de p ai de legionari, care ucid sau am eninţă
cu m oartea pe to ţi oam enii p o litic i! Şi acum a Sinaia
şi Tîrgu-Muxeş !
— Şi să-i răsp u n d em de ce?
— I-am răspuns, sire ! D ar răspunsurile m ele nu-1
m ulţum esc şi de asta se întoarce în ţa r ă ! P înă în tre i
zile e a i c i !
— Ca să ne sperie, desigur ! rîn ji regele batjocoritor.
— P ro b a b il! zise T rişcă. P e n tru că i-a pus în curent
şi pe n aţio n al-ţărăn işti, care a u şi a n u n ţa t azi după
am iază în Cam eră că v o r face in terp elări în chestia
externă.
— Vor in terp elări în chestia externă, ca să agite
chestia in tern ă ? B ine ! Să le dăm in terpelări. Închide,
te rog, im ed iat p a rla m e n tu l!
— D ar d a ta închiderii a fost fix a tă pe m ai tfrz iu . . .
P e n tru 15 a p r ilie .. . în aju n de P a ş t i !
— în ch id e, te rog, p a rla m e n tu l!
— Cum am să explic lum ii, o asem enea m ăsu ră?
— D ă orice explicaţii îţi place ! D ar m ai în tîi, închide,
te rog, p a rla m e n tu l!
A doua zi, d e p u ta ţii găsiră Cam era închisă.
— D e ce? în treb a ră m em brii opoziţiei.
— P e n tru că d e p u ta ţii guvernam entali au cerut ca
diurnele să fie scăzute la 500 lei, d ar în schim b, indem ­
n izaţia lu n ară să fie u rc ată de la 6.000 la 12.000 lei.
A r fi fost o cheltuială de 30 de m ilioane. Şi sta tu l n-are
de unde !

Calm şi răb d ăto r, dom nul prim procuror P îrv u îl

intero g a pe generalul Zizi G răniceru, preşedintele p a rti­
dului « T o tu l p en tru ţa ră », fost garda de fier.

608
 _Dom nule general, ce ştiţi despre fa p ta celor cinci
legionari care s-au p re zen tat la dom nii B agradian şi
R ob ert Cernescu şi le-au ce tit se n tin ţa de m o arte?
G eneralul Zizi îşi desfăcu larg braţele, n ed u m erit:
_D ar ce ştiu eu, dom nule prim procuror? M oar­
te 1 ... S en tin ţă ! . . . B agradian ! . . . Cernescu ! . . . De
cînd m am a m -a f ă c u t ! . . .
Şi-şi însoţi răsp u n su l cu o schim ă a tît de nostim ă,
în cît g ru p a din d re a p ta lui începu să rîd ă în hohote,
ceea ce m ări în d îrjirea grupei din stînga. î n grupa din
d re ap ta se aflau conducătorii legionari în cap cu A ureliu
Cziucziewicz, ia r în g ru p a din stînga, foşti vechi com an­
d a n ţi legionari, în cap cu M ătase şi R iza, azi duşm ani
ai m işcării. Ceea ce ad u n a aici, în cabinetul prim ului
procuror P îrv u , am bele tab ere, ieşea din com un. F oştii
legionari ceruseră ju stiţie i să redeschidă procesul asa­
sinării lui Muică, deoarece au de fă cu t unele destăinuiri
senzaţionale, p e n tru ca lum ea să v ad ă cine este, Vu
a d ev ărat, A ureliu Cziucziewicz, care se p retin d e m în-
tu ito ru l rom înilor. G uvernul a stu d ia t chestiunea şi —
spre uim irea tu tu ro r — a dispus revizuirea procesului.
D iaconu, m in istru l ju stiţiei, dădea şi m otivele acestei
decizii su rp rin z ă to a re :
— A m fost in d u lgenţi cu legionarii, cîtă vrem e am
crezut că v o r re n u n ţa la poziţia lor anarhică şi te ro ­
ristă. D acă guvernul liberal a d esfiinţat în t o a m n a lui
1933 g arda de fier, du p ă cîteva luni, la în cep u tu l anului
1934, i-a d a t voie să-şi reia activ itatea , cu o condiţie:
să n u se m ai num ească garda de fier, c i « to tu l p en tru
ţa ră ». G uvernul liberal a făcu t acest ac t de clem enţă,
cu sp eran ţa că g ard a de fier, sub noua ei titu la tu ră , v a
deveni u n p a rtid de ordine şi colaborare cu celelalte
forţe constructive ale ţării. D ar guvernul co n stată cu
regret că legionarii lucrează după vechile lor m etode,
pe care, în u ltim a vrem e, le-au a g ra v a t. Astfel, de cîteva
săp tăm în i au în cep u t să am eninţe cu m oartea pe cei
m ai de seam ă oam eni politici ai ţă rii. G uvernul, care
este d ato r să vegheze la liniştea şi sig u ran ţa tu tu ro r
cetăţenilor, a h o tă rît, în consecinţă, să pu n ă ca p ăt
tu tu ro r acestor ap u cătu ri, care n u cadrează cu trad iţiile
de om enie ale poporului nostru.

609
 Aşa a ajuns b ă trîn u l Zizi G răniceru, şeful form al
al p artid u lu i « to tu l p e n tru ţ a r ă », să fie c ita t p en tru
anch etă la cabinetul p rim ului procuror P îrv u , unde se
sim ţea bine în com pania am icilor săi, care-i în cu ra jau
glum ele cu exclam aţii, cu com entarii şi cu hohote de
rîs. D ar dacă d em onstraţiile vesele ale grupei din d re a p ta
făceau să scrîşnească d in d in ţi grupa din stînga, pe
prim u l procuror P îrv u îl lăsau rece, aşa cum îl lăsa
rece şi dezinvoltura, d estul de am u zan tă, cu care Zizi
se scu tu ra de orice am estec în isp rav a celor tre i
legionari. Im pasibil, cu gesturi m ăsu rate, aproape zgîr-
cite, p rim u l pro cu ro r scoase d in dosar o h îrtie şi i-o
în tin se lu i Zizi:
— P o ftim , dom nule general, citiţi-o ! E ste o copie
d u p ă se n tin ţa de m o arte !
Zizi nici n u se osteni să ia h îrtia din m îna prim ului
procuror.
— Glum e de-ale b ăieţilor ! zise el.
— B a ! replică P îrv u . E u cred că nu-i v o rb a de
glum e. B ăieţii d u m n eavoastră, dom nule general, n u
p rea glumesc.
— A sta-i a d e v ă r a t! făcu Zizi, glum eţ. B ăieţii m ei
n u glumesc ! D ar m ie-m i place să fac uneori cîte o
glum ă ! Şi dacă vrei să ştii adevărul, dom nule prim
procuror, u ite că ţi-1 sp u n : scrisoarea asta eu am com-
pus-o. D a r n u -i o am en in ţare serioasă. E m ai m u lt
sim bolică.
— Sim bolică? Ce-i asta, sim bolică?
— Sim bolică, dom nule p rim procuror, înseam nă
neserioasă.
— I a r neserioasă? în treb ă prim ul procuror. De ce
e neserioasă, dom nule general ?
— A dică o fi şi serioasă ! răspunse Zizi făcînd cu
ochiul am icilor lui.
— N u v ă su p ăraţi, dom nule g e n e ra l! zise prim ul
procuror, care nu-şi pierdea de loc cum pătul. Aş v rea
să ştiu : e serioasă, sau n u ?
— B ine, dom nule prim procuror, dacă ţii a tîta ,
atu n ci îţi fac pe p lac: e serioasă. Şi dacă vrei să m ă dai
în ju d eca tă, o să-ţi spun m ersi. N ouă, u n proces n u ne
p o ate fi decît de folos. Orice proces ne aduce noi ade­

610
r e n ţ i ! Aşa că u n proces n u ne sperie. B a, te şi rog să
ne faci. u n proces.
P rim u l procuror aruncă o c ă u tă tu ră piezişă spre
grupul lui M ătase şi R iza, apoi îl în treb ă pe Zizi:
— D ar de cazul dom nului Costică Sofian ce ştiţi?
— Sofian? Cine-i ă s ta ? N u ştiu nim ic.
— Nici de o sum ă de douăzeci de m ii de lei?
Zizi întoarse capul către ai lu i şi-i în treb ă cu un
zîm bet can d id :
— Ce-i aia o sum ă de douăzeci de m ii de lei? Voi
a ţi au zit c e v a ? . .. N u ? . . . A ţi v ăz u t, dom nule prim
procuror ? . . . N u ştie nici im ul ce-i aia douăzeci de m ii
de lei.
— Ia aduceţi-vă am inte, dom nule g e n e ra l! E vorba
de cei douăzeci de m ii de lei pe care i-a ţi p rim it de la
dom nul Sofian, ca să-l ucideţi pe S c h n itt!
— A ! exclam ă generalul, care p ărea lu m in a t în
sfîrşit. Ă i douăzeci de m ii de lei ai lui Sofian? P ăi de
ce-mi vo rb eşti în cim ilituri, dom nule prim p rocuror?
P e ăia, d a, i-am l u a t ! P arc ă cine zice că n u ? I-am lu a t
şi i-am d a t lui R iza să-i folosească în alegerile din 1933,
îm p o triv a lui S c h n itt. . . d a r n u să-l om oare, D oam ne
fereşte ! Aşa e, b ăieţi?
— A şa e ! răspunseră, dîndu-şi coate, cei din d re ap ta
biroului.
— B a m i n ţ i ! răcn i R iza, din stînga. E şti b ătrîn ,
d ar m in ţi fă ră ruşine. L a 13 decem brie 1933, după
ce ai lu a t b an ii de la Sofian, m -ai chem at şi m i-ai d a t
ordin să-l om or pe S chnitt. E u am refu zat, p e n tru că
am v ru t să ştii că noi, legionarii, n u vrem să fim m er­
cenari şi n u ucidem p e n tru parale. D a r d u m n eata şi
ăilalţi de colo, de cînd a căzut Crai-Voievod care v ă
um plea de b an i, de team ă să n u d a ţi falim ent, a ţi început
să v ă to cm iţi pe la to ţi m oşierii şi pe la to ţi n e g u s to rii.. .
Ne-am fă cu t de rîs, dom nule g e n e ra l! N e-a lu a t lum ea
la o c h i!
— N u ţi-e r u ş in e ! m ugi A ureliu. Calci garda în
picioare ?
— T u să t a c i ! strig ă M ătase, care-1 dădu la o p a rte
pe R iza, ca să-l p o ată privi pe A ureliu d re p t în fa ţă .
T u să n u deschizi gura, că n u te în trea b ă n im e n i! Mai

611
bine ai face să ne spui unde te-a i ascuns in n o ap tea
de 30 decem brie? Ş tiu că te în treb degeaba, p e n tru
că niciodată n-ai să p o ţi d a u n r ă s p u n s .. . Ce-ai făcu t
în n o ap tea de 30 decem brie, cînd a lţii erau arestaţi
p en tru tin e ?
— T răd ăto ru le ! u rlă A ureliu.
— E u sîn t tră d ă to r, sau t u care l-ai tr ă d a t de a tîte a
ori pe C aţă, ca să-ţi înjghebi singur legiunea arhanghelul
M ihail? E u , sau tu , care ai trim is de a tîte a ori pe
oam eni la m oarte, în tim p ce t u n u m ai ştiai în ce gaură
de şarpe să te ascunzi? E u, sau tu , care-ai p rim it b an i
şi de la trezorierul lojii m asonice a m arelui O rient al
R o m în ie i.. . şi de la Beliotis care-ţi fabrica în uzinele
lui p în ă şi insignele p en tru oam enii t ă i . . . şi de la
S c h n itt. . . şi de la to ţi rom înii şi de la to ţi jid an ii care-ţi
dădeau, p en tru că aveau nevoie de oam eni ca tin e ?
E u, sau t u care ai ceru t asasinilor lui M uică 6ă n u facă
recurs şi să se lase definitiv condam naţi, p e n tru că te
tem eai că dacă li se d ă drum ul a r m ai spune cine ştie
ce lu cru ri pe care ai v rea să le vezi îngropate pe veci?
E u sîn t tră d ă to r, sau tu , care îm pingi a tîţia tin e ri n evi­
n o v a ţi să se sinucidă de frica ta , p e n tru că n u şi-au
p u tu t duce la c a p ăt crim ele pe care îi sileai să le săvîr-
şească p en tru interesele ta le ? E u sînt tră d ă to r sau tu ,
alcoolicule şi desfrînatule, care ţi-a i dus b an d a de derbe­
dei la m ăn ăstirea A gapia, ca să siluiască m aicile de
a c o lo ? ... E u sîn t tră d ă to r sau tu , care te -a i ascuns
în n o ap tea de 30 decem brie fă ră să te în treb i ce se
în tîm p lă cu ceilalţi? Şi m ai îndrăzneşti să m ă faci pe
m ine tră d ă to r? T ică lo su le! T a c i ? .. . D e ce t a c i ? . . .
Cine-i ovreica d in stra d a N icu V odă 13 la care te-ai
ascuns în n o ap tea de 30 decem brie?
— Ai să mi-o p lă te ş ti! şuieră p rin tre d in ţi A ure­
liu, am eninţîndu-1 cu p um nul pe M ătase.
— Ş tiu ! Ai şi h o tă rît asta ! D a r n-o să m ă ucizi
pînă n-o să spun to t ce ştiu despre tin e şi p înă ce n-o
să-m i răspunzi cine e cucoana din stra d a N icu Vodă
1 3 ! . . . Şi încă ceva: ai face bine să ne sp u i: din ce
b an i tră ie şti? Care ţi-e m eseria? De unde îţi d ă m îna
să iei în aren d ă vile şi moşii pe m alul m ării? D ar zecile
de p ublicaţii cu ce fo nduri le scoţi? D a r cam ionetele?

612
D ar m anifestele şi circulările? D ar călătoriile echipelor
tale ? . . . Cine-ţi dă to a te m ilioanele astea, corcitură
nesp ălată ce eşti?
— Ai să mi-o p lăteşti 1 răcni A ureliu, cu spum e la
gură.
— V îndutule ! zbieră Zizi la M ătase. A ureliu, cor­
citu ră ? . . . A ureliu e m ai cu rat rom în decît t in e . . .
Mai bine ai face să ne spui de la cine iei bani p en tru
gazetă ! De la N e a ţă ? D ar N eaţă de la cine ia ?
M ătase se în to arse către Zizi care stă te a la doi paşi
de el:
— S ă-ţi ţii şi t u gura, ciocoiule, că eşti şi tu rom în,
ca şi ăsta, de cînd ai v en it din F a n a r ! . . . Ciocoiule ! . . .
Ciocoi fan ario t şi a s a s i n ! .. . T o ată istoria fam iliei
tale e plină de crim e ! . . . Şi acum a u n nepot de-al tă u
a depus ju ră m în t în fa ţa acestui leah scîrbos să m ă
ucidă şi pe m ine ! Crim inalilor ! . . . T o ţi sîn teţi nişte
crim inali !__ Şi t u . . . şi t u . . . şi t u !____
— Ai să mi-o p lă te ş ti! urlă A ureliu, g ata să se arunce
asupra lui M ătase.
P rim u l procuror care u rm ărea cearta cu un aer dis­
tr a t, ca şi cum spectacolul i s-ar p ărea suficient de
m ediocru, găsi m om entul să in terv in ă:
— D om nilor ! dom nilor ! . . . Vă r o g . . . aici nu-i sală
de în tr u n ir e .. . v ă r o g . . . n-are nici u n r o s t . . . sîntem
to ţi r o m în i... Mai î n c e t ! . . . N u înţeleg de ce v ă
ce rtaţi ! . . . Şi d um neavoastră, dom nule general, să m ă
ie rta ţi că v-am d e r a n j a t! S înteţi l i b e r !
G eneralul Zizi se clătină sub g re u ta tea lov itu rii:
— Liber ? De ce ? E u credeam că o să m ă a r e s ta ţi!
— N u v ăd v reu n m otiv serios, dom nule g e n e ra l!
B ătrîn u l îşi trecu , nervos, m îna p rin barbişon şi
începu să zbiere:
— Cum n u vezi, dom nule prim procuror? Mă chemi
aici şi zici că n u vezi? E u credeam că eşti om serios şi
m -am şi p re g ătit de puşcărie ! P oftim ! . . . U ită-te aici I
Şi desfăcu sub ochii prim ului procuror un pachet
din care scoase o perie de d in ţi, o p astă şi u n sul de
h îrtie igienică.
— Ai v ă z u t? continuă el. Am aici p en tru cel p u ţin
două s ă p tă m în i.. . şi dum neata-m i zici că n u vezi I

38 - e. 1223 613
 — D acă n u-i c a z u l! răspunse m ag istratu l, am abil.
— Cum n u-i cazul, dom nule? strigă b ătrîn u l, cu
glasul în tre tă ia t de revoltă. N u ţi-e ruşine?
— R eg ret, dom nule general 1 N u-i c a z u l!
— E ş ti u n dobitoc şi u n m ăgar ! Â sta e ş t i ! Iei u n
om b ă trîn ca m ine de a c a s ă . . . şi-i zici că l-ai d eran ­
j a t de pom ană ! A sta-i b ătaie de joc ! E ste o neruşi­
n are ! Să ştii că dacă n u m ă arestezi, te reclam I
P rim u l procuror P îrv u îşi ad u n ă lin iştit h îrtiile şi
d u p ă ce term in ă, se rid ică:
— Ce p o t să v ă fac, dom nule general, dacă nu-i
cazul?
D esperat că-1 vede pe dom nul prim procuror g ata
să plece, îl apucă de b ra ţ şi începu să-l scuture:
— Ju s tiţie e a s ta ? A6ta-i barbarie, n u j u s t i ţ i e !
A sta-i crîşm ă ! A sta-i dugheană jid ăn ea scă. . . E u să
vin aici de b u n ă-cred in ţă şi el să m ă lase liber !
D ar sim ţi că strig ă în deşert. T otul e p ierd u t. Orice
a r face şi a r spune, p rim ul procuror nu-i v a zice nici
m ăcar: dă-te în c o lo ! D ezam ăgit, b ă trîn u l îşi adună
resem n at p eriu ţa, p a s ta şi sulul de h îrtie igienică —
şi-i în tinse prim ului procuror m îna:
— Te rog să m ă ierţi, P îrvule dragă ! V ăd câ n u
n e p u tem înţelege 1 P le c . . . d a r să ştii că-m i p are ră u !
îm i p are fo arte-foarte r ă u ! A bia acu v ăd că nu-m i
eşti prieten ! N u te-ai p u r ta t frum os cu m ine I D e loc I
D a r ştii: de loc !
O ftă:
— D e ! D acă nu-i noroc, n u - i ! . . . P o ate a ltă d a tă
o s-o nim eresc m ai bine !

î n d ru m spre ţa ră , T itulescu avusese destul tim p să

m editeze îndelung asu pra situ aţiei E uropei, asupra
situ aţiei Rom îniei şi asupra situ aţiei lui personale. Cît
a s ta t la G eneva, rep rezen tan ţii presei străin e n u l-au
lă sa t să răsufle cu întrebările lo r: Ce este la dum nea­
v o astră în ţa ră , dom nule m in istru ? R ăzboi civil? R ăs­
coală? S at fă ră cîini? D ar tra ta tu l de la Versailles?
N u m ai ţin e seam a nim eni, la dum neavoastră, de tra ta tu l

614
de la Vcrsailles? D ar Mica în ţeleg ere? D ar pactele
de asisten ţă cu U niunea Sovietică, cu F ra n ţa , cu Ceho­
slovacia, cu Polonia ? . . .
Şi din nefericire, întrebările lor sîn t în d rep tă ţite
de ştirile care-i veneau din ţa ră . G uvernul a a n u n ţa t
că ia m ăsuri co n tra legionarilor, d ar, ca de obicei, m ă­
surile au servit poliţiei şi arm atei să îm piedice, cu
beţele de cauciuc şi cu p a tu l arm ei, orice dem onstraţie
p en tru pace, să dizolve secţiile blocului dem ocratic şi
să aresteze pe m em brii fro n tu lu i studenţesc dem ocratic,
v ino v aţi că au lip it nişte afişe îm potriva congresului
de la Tîrgu-M ureş. De legionari, însă, n u se atinge
nim eni. Cu a tît m ai p u ţin s-ar fi p u tu t gîndi cineva
să se atin g ă de naţional-creştinii lui C aţă şi ai lui T raian
S ăpunaru. M ăsurile an u n ţa te îm potriva anarhiei fasciste,
parcă fuseseră u n îndem n sau, m ai curînd, u n sem nal
ca an arh ia să se în tin d ă şi m ai m u lt ş^ să ia form e şi
m ai grave. N iciodată căm ăşile alb astre şi cămăşile
verzi n u s-au ciom ăgit în tre ele cu a tîta sălbăticie —
d ar n iciodată n -a u lu c ra t ele d u p ă o ta ctică a tît de
ap ro p iată, ca în v a ra anului 1936. Cămăşile albastre
şi căm ăşile verzi v în au ziua în am iaza m are pe trec ăto ri şi-i
băgau — prim ii, în casa lor alb astră de pe stra d a Izvor
— ceilalţi, în casa lor verde de pe stra d a Im prim eriei,
unde-i b u zu n ăreau şi-i schingiuiau, p en tru ca după
aceea să-i zvîrle în stra d ă , ori de-a d re p tu l în D îm boviţa,
sub ochii poliţiei care privea, rîdea, d ar n u vedea nim ic.
Şi la m ijloc regele, care făcea politică ex tern ă pe cont
propriu, fă ră să-l consulte pe m inistrul său de e x te rn e . . .
Asta-1 rodea pe T itulescu m ai m u lt decît to a te : am es­
tecu l regelui, n u n u m ai direct, d ar din ce în ce m ai
oficial, în politica ex ternă ! Regele asm uţea cămăşile
verzi şi alb astre — d ar în acelaşi tim p îşi poftea m u­
safiri, spre a face declaraţii pacifice şi dem ocratice,
în cadrul unor exhibiţii ridicole şi ru ş in o a s e .. . P en tru
că ce a lta au fo st decît o exhibiţie ridicolă şi ruşinoasă
to a te serbările organizate săptăm îna tre c u tă în cinstea
celor doi şefi de s ta t din Mica în ţeleg ere: p rin ţu l regent
al Iugoslaviei şi preşedintele C ehoslovaciei! Şi ce alta
au fost decît n işte flecăreli neruşinate, declaraţiile
regelui:

516
 — Scum pi aliaţi, in tere sa i de căpetenie al Micii
în ţeleg eri este să m en ţin ă frontierele actuale şi să apere
pacea. P olitica Micii în ţelegeri este b az ată pe respectul
obligaţiilor in tern aţio n ale, iar fo rţa ei pe indestructibila
ei u n itate. E ste în in teresul Micii înţelegeri să răm înă
credincioasă S ocietăţii N a ţiu n ilo r!
Şi ca să se facă bine de rîs, şi-a m ai chem at m usa­
firii şi la o p arad ă a străjerilo r lui, ca să v ad ă cum se
prăbuşesc tribunele. A fost o sărbătoare dem nă de
regele Carol I I ! A în cep ut cu surle şi fanfare pe cîm pul
C otrocenilor şi s-a încheiat cu vaiete şi am bulanţe,
la M orgă şi la spitale. Şi to a te astea ajung la urechea
s tră in ă tă ţii, un d e se găsesc, slavă D om nului, destui
duşm ani, care să speculeze, cu v o lu p tate, orice am ăn u n t
îm po triv a ţă rii, tocm ai acum , cînd ţa ra are nevoie de
credite m ai m u lte şi de m ai m u lte alianţe — şi la to a te
astea treb u ie să dea el răspunsuri, el, m inistrul de externe
al ţă rii, el singurul om politic rom în în care au încredere
p u terile apusene. Ce să răspundă ca să dea satisfacţie
F ra n ţe i şi A ngliei şi să n u se pu n ă în contradicţie cu
politica regelui? A ceasta era în treb a rea pe care şi-o
punea T itulescu în tim p ce-şi exprim a, în term eni extrem
de su btili, îngrijorările fa ţă de rege, care-1 prim ise în
au d ien ţă , cu cîteva m inute în ain te de consiliul de m ini­
ş tri convocat în cinstea m inistrului de ex tern e:
— Sire, trecem u n m om ent foarte greu. T o ată E uropa
se u ită la noi. M i-am m ai perm is să v ă avertizez că
aliaţii n o ştri sîn t foarte a te n ţi la felul cum evoluează
curentele favorabile unei G erm anii revizioniste !
— Şi eu, dom nule T itulescu, ţi-am m ai spus că
lucrurile se cam exagerează în stră in ă ta te . Noi con­
tin u ăm să facem politica de pace a F ran ţei şi Angliei.
V orbea, d ar în urechi îi m ai răsu n au , proaspete şi
sugestive, cuvintele lui B aldw in, prim ul m inistru al
A ngliei: « A r fi bine ca M ussolini să ştie că noi, cu sau
fără A bisinia, îi p ăstrăm aceeaşi stim ă de m ai în ain te,
şi că sperăm să fim iar p rieteni !» şi apelul fostului prim
m in istru al F ra n ţe i, F la n d in : « L ăsaţi sancţiunile, sire,
şi faceţi ceva p en tru M ussolini !» D ar ce poate face p en tru
M ussolini m ai m u lt decît politica de pace a F ra n ţe i şi
Angliei ?

616
 _Sire, răspunse T itulescu, Anglia şi F ra n ţa aa
to ată încrederea în regele R om îniei, d ar s-ar părea
că, dincolo de v o in ţa regelui, se petrec unele lucruri
destul de grave, c a r e . ..
R ănit în dem nitatea lui, regele se făcu roşu ca focul:
_Dincolo de v o in ţa m ea? Nimic n u se petrece în
ţa ra rom înească dincolo de v o in ţa m ea !
L ui T itulescu îi stătea pe lim bă să-l întrebe p e C arol:
în acest caz, scrisorile de am eninţare şi sentinţele de
m o a r te ? .. . T o tu şi, se feri să facă cea m ai m ică aluzie.
D ar în sufletul lui b ăn u iala încolţi deodată şi se tra n s­
form ă iu te în ce rtitu d in e: regele n u era străin de scri­
sorile acestea, care au fost expediate oam enilor politici
cu ştiin ţa şi cu v o in ţa lui — în ce scop ? A sta n u m ai
p u tea înţelege.
— Sire, zise T itulescu, este o fericire p e n tru ţa ră
că v o in ţa regelui stă m ai presus de v o in ţa oricui !
Şi trecu ră în sala unde se adunaseră m iniştrii. Cum
îşi luă locul, regele dăd u peste u n spectacol care-i cuceri
to t in teresu l: două m uşte, la fel de p u ţin curioase ca
şi el să asculte expozeul lui T itulescu, se urm ăreau fără
oboseală, pe m asa lui de lucru. D ar oricît de m u lt i-ar
fi p lăcu t jocul m uştelor, Carol, fără să vrea, prindea
frîn tu ri de fraze, pe care le-a m ai au zit de-atîtea ori
şi care-i dădeau to td eau n a o poftă irezistibilă de a-şi
lua lum ea-n c a p . . . R om înia legată de Iugoslavia p rin
pactu l Micii În ţe le g e ri. . . de T urcia p rin pactul
b a lc a n ic ... de Liga N aţiunilor p rin p ac tu l celor
52 de n a ţiu n i. . . de Anglia şi F ra n ţa prin c re d ite . . .
L o carn o __ san c ţiu n ile ___ relaţiile cu U niunea Sovie­
tică . . . p ac tu l au stro -g erm an . . . conferinţa strîm torilor
de la M o n treu x . . . Mussolini ! . . . (Aba M ussolini ! . . .
F ace ţi ceva, sire, p e n tru M u sso lin i!) . . . O rdinea
in te rn ă . . . p a c e a . . . Aici, regele îşi am in ti că N eaţă
face şi el ce p o ate p en tru M ussolini: «M ussolini, zice
N eaţă, n u v re a război. V rea pace. Şi în to t cazul,
n u treb u ie să confundăm revizuirea unui tr a t a t cu
rectificarea frontierelor. Rectificarea frontierelor nu
se p o ate face decît p rin război. Ia r revizuirea u rm ă­
rită de ducele M ussolini are ca scop tocm ai evitarea
ră z b o iu lu i» .. .

617
 G lasul lui T rişcă 11 ftc u pe rege să tresa ră de bucurie:
T itulescu isprăvise.
— D om nule T itulescu 1 zicea Trişcă, solem n, — in
num ele m aiestăţii sale regelui şi al consiliului de m i­
n iştri, te felicit d in to a tă inim a p en tru politica externă
pe care o duci.
Regele se rid ică:
— D om nilor m in iştri, p ro p u n să v o ta ţi o m oţiune,
p rin care eu şi guvernul aprobăm în întregim e şi ne
solidarizăm fă ră nici o rezervă cu politica ex tern ă a
dom nului Titulescu. D e asem enea, eu şi guvernul expri­
m ăm dom nului T itulescu adînca no astră g ra titu d in e
p e n tru opera în fă p tu ită precum şi încrederea noastră
n elim itată în îndeplinirea m isiunii sa le . . . Ia r în num ele
m eu personal, dom nule T itulescu, te rog să-ţi faci
v a c a n ţa în linişte, p en tru că treb u ie să fii sănătos, n u
num ai spre binele dum itale, ci spre binele n o stru al
tu tu ro r, spre binele ţă rii.
E ra a tît de em oţionat regele cînd p ro n u n ţă aceste
cuvinte, încît T itulescu se sim ţi şi el, tu lb u ra t.
— Sire, răspunse T itulescu, em oţionat. Cu încre­
derea m aiestăţii v oastre şi cea a guvernului, voi p u tea
să lucrez m ai d ep arte şi să aduc co n trib u ţia n o astră
rom înească la politica de pace şi îm potriva politicii
de război pe care o duc ţările to ta lita re 1
Regele îi scu tu ră m îna:
— A şa să-ţi a ju te D um nezeu !

în tin s confortabil pe u n chaise-longue p e terasa

hotelului, T itulescu sorbea cu n esaţ liniştea — liniştea
care p ărea că a r cînta, în peisajul viu colorat, sub soarele
dulce al acestui sfîrşit de august. Aici, la M ont-D ore,
în F ra n ţa , Titulescu venea deseori să prizeze doza de
odihnă care-i lipsea în zbucium ata lui ac tiv itate politică.
Crezuse că-şi v a p u te a lu a ceva m ai devrem e v acan ţa
la care-I îndem nase regele, în însuşi interesul ţării, d ar
nici n-ajunsese bine la frontiera franceză, cînd dădu
în ziare peste o ştire care-1 stupefie: legionarii iar au

618
u c is l D e d a ta a sta , a căzut victim ă chiar unul de-ai
lor: M ătase 1 ... Şi-n ce condiţiuni I L -au c ă u ta t la
spital — unde, unele ziare spuneau, că se in tern ase
p e n tru o p eraţie, altele că se ascunsese de frica lor —
au tra s în el treizeci şi o p t de gloanţe, i-au ciopîrţit
cadavrul cu o toporişcă, au îngenunchiat, şi-au făcut
cruce, s-au îm b răţişat şi s-au dus la poliţie să se p re d e a . . .
Ziarele erau pline de am ănunte care aruncau o lum ină
specială asupra situ aţie i din ţa ră . De pildă, A ureliu
Cziucziewicz, în loc să fie a re sta t, făcea p lajă la Carmen-
Sylva, un de era g ăzduit de însuşi subsecretarul de s ta t
de la in tern e, Belciug. D in exces de zel, u n ju d ecăto r de
in stru cţie a la n sa t îm p otriva lui A ureliu u n m an d at
de arestare, d ar legionarii au ru p t m an d atu l în b u căţi
şi l-au schingiuit a tît de ră u pe com isarul de poliţie,
încît acesta a tre b u it să fie dus la spital. Ziarele a ră ta u ,
apoi, că M ătase, în ain te cu o săptăm înă, a publicat
în foaia lu i lista celor nouă legionari însărcinaţi să-l
ucidă, şi n u s-a în şelat cu nici unul. T o ţi nouă şi-au
descărcat revolverele în el. D ar ceea ce-1 înfioră pe
Titulescu m ai m u lt decît to a te fu u n d etaliu — care
p en tru el era d ep arte de a fi u n detaliu şi asupra căruia
îi atrăsese a te n ţia secretarul său:
— N em aipom enit, dom nule m in istru ! A nul trecu t,
Cziucziewicz i-a trim is vorbă lu i M ătase că acceptă
să se îm pace cu el, n um ai dacă v ă îm puşcă pe dum nea­
voastră !
T itulescu sim ţi atu n ci o nevoie im perioasă de des­
tind ere, şi se p reg ăti să plece în d ată la M ont-D ore să
se m ai reculeagă p u ţin , în ain te de a tran sm ite la B u­
cureşti obişnuitul lui telefon de dem isie, d ar o veste
la fel de dezagreabilă reclam a urg en t prezenţa lui la
G eneva: în Spania a izbucnit războiul civil. T itulescu
plecă la G eneva să asiste la lu p ta tita n ic ă pe care o
desfăşurară dem ocraţiile apusene să convingă om enirea
că aju to ru l d a t de H itler şi Mussolini ofiţerilor fascişti
spanioli îm p o triv a guvernului republican spaniol de
la M adrid este o chestiune in tern ă a Spaniei în care,
oricine are o sim ţire cu ad ev ărat dem ocratică, n-are
vreu n d re p t să se am estece — şi num ai d u p ă cinci-
şase săp tăm îni, cînd văzu că aceste principii cu rat

619
 dem ocratice au ieşit triu m făto are, se sim ţi obosit.
Astfel că de aseară, T itulescu se găsea la M ont-D ore,
in v acan ţă. R espira larg. Se sim ţea tîn ăr. N ecazurile
se estom paseră m u lt. L iniştea de aici îl cufunda într-o
stare de b eatitu d in e, d in care num ai pasiunea lui p en tru
discursuri şi conversaţii l-ar fi p u tu t smulge. T răia ! . . .
N u făcea nim ic ! . . . S tă tea întins, acoperit cu o p ă tu ră
su b ţire pînă la b r î u . . . şi era a tît de bine dispus, încît
îşi perm ise un gînd glum eţ: î n definitiv, a fi m inistru
de ex terne al R om îniei, e ca şi cum ai fi. . .
— E x celenţă, te le fo n u l!
î l chem a B ucureştii. L a telefon îi vorbea secretarul
său general de la ex terne:
— Allo, dom nul T itulescu ! . . . Aici R ădulescu I . .
O lo v itu ră de te a tru !__ T rişcă a d e m isio n a t!
— D a ? făcu su rprins, T itulescu. Şi cine vine în
locul lu i?
— Trişcă, dom nule Titulescu 1
— Şi de ce a p lecat T rişcă? Şi de ce în locul lui a
v en it T rişcă?
— P e n tru că socoate că a sosit m om entul să se
facă în guvern o largă rem an iere__
— R em aniere? Ce-i trebuie rem aniere?
— Ca să p o ată p arcu rg e__ zice e l . . . u ltim a etap ă
a g u v e rn ă rii!
— A, da ! Se îm plinesc acuşi p a tru a n i ! Şi pe cine
a scos din g u vern?
— N -a scos pe nim eni, dom nule T itu le s c u ... în
afară d e . . .
Aici se opri.
— în afară de cine? în treb ă T itulescu, care, fără
să-şi explice de ce, deveni nervos.
— în afară de d u m neavoastră !
T itulescu în g h eţă:
— Cum ? Nu m ai sînt la ex tern e?
— N u, dom nule T itulescu. De azi dim ineaţă, m i­
n istru de ex terne este Diaconu.
T itulescu se sprijini de perete şi ţip ă cît p u tu în
re cep to r:
— Carevasăzică m -au concediat ca pe u n servitor
netrebnic ?

520
 — D om nule T itu le s c u .. .
F ostul m in istru de externe a tît a m ai p u tu t auzi,
p en tru c& în d a tă se p răbuşi, leşinat, pe parchet.

Cu cît opera de re sta u raţie creştea, cu a tît creştea

şi co n ştiin ţa regelui Carol, că este prim ul cetăţean al
ţării. î n zadar a în d răznit corespondentul un u i ziar
germ an să p ro testeze:
— V ai, sire, v ă este interzis să fiţi cetăţean , p en tru
că sîn teţi rege !
Regele i-a răspuns, b lajin, d ar fără d re p t de replică:
— D a ! D ar eu gîndesc, ca şi străm oşul m eu Fre-
deric cel M are, care avea u n sen tim en t profund al
în d ato ririlo r sale, că u n rege este prim ul cetăţean
al ţă rii.
Cu to a te acestea, deşi ca prim ce tă ţean al ţă rii avea
atîtea griji pe c a p ; fiul, aleea V ulpache, p a rtid u l n a ţi­
o nal-ţărăn ist, M iţa, legionarii, m iss K ilom etru, filan­
trop ia, băncile, dem ocraţia, M argot, D idina, fabricile,
a rm ata, E ugenia, F rancisca, M arcela, comenzile de
arm am ent, V eta, L ina, Leonora, V alerica, C leopatra,
H itler, R iki, Ţ igăncuţa, Anglia, F ra n ţa , Fifi, A nişoara
şi atîtea şi atîte a altele, cîte poate avea u n rege tîn ăr
şi energic care lucrează optsprezece ore pe zi — lui
Carol îi m ai răm înea tim p să fie ros de îndoieli: a făcut
sau n-a făcu t ceva p en tru M ussolini? C îteodată i se
părea că a făcu t, a ltă d a tă că n-a făcut, pînă a ajuns
la concluzia că ceva a făcut, d ar încă n-a fă cu t to tu l
spre a p u tea spune că a făcut ceva. Mai lipsea u n gest I
U n sem n I Un a c t public, care să exprim e, în m od suges­
tiv şi ră su n ăto r, ad m iraţia nem ărginită a poporului
rom în p en tru succesele extraordinare înregistrate de
Mussolini în geniala lui operă de reconstruire a im periu­
lui rom an, care corespunde a tît intereselor italiene,
cît şi celor franco-engleze.
Se sfătu i regele cu Trişcă. Se sfătui cu L enuţa. Se
sfătui cu generalul Spiru M aram ă, cu generalul M ate­
escu, cu Serafim M ărunţelu, cu B eliotis, cu S chnitt
şi, bineînţeles, fiecare av u altă părere. U nul propuse

521
 să i se dea lui M ussolini, în dar, o m oşie care to t era
d estin ată exproprierii, aşa că p u te a fi uşor sacrificată.
A ltul, să i se doneze u n regim ent. Al treilea, să-l n u ­
m ească doctor honoris causa al tu tu ro r facu ltăţilo r
din ţa ră . Al p atru le a, să fie puşi jid an ii să construiască
în cen tru l capitalei o piram idă care să în treacă în m ăreţie
piram id a lui K eops şi care să se num ească piram ida
lui B enito. Id eea aceasta venea de la S chnitt, care se
oferea să dea fierăria şi b etonul arm a t. Al cincilea. . .
In sfîrşit, n um ai lu cru ri banale, lipsite de interes şi
m ai cu seam ă, lipsite de orice fel de strălucire şi rezonanţă.
O bosit de atîte a sfatu ri absurde, Carol h o tărî să
rezolve el singur problem a. Şi o rezolvă. P este cîteva
zile, presa fu convocată la m areşalatul p alatu lu i:
— B ăieţi, m aiestatea sa regele l-a decorat pe M us­
solini !
— Ce fel de decoraţie? în tre b a ră , în frig u raţi, g a­
zetarii.
— « S traja Ţ ă rii» I
— S traja Ţ ă rii? se m irară băieţii. N -am au z it. E ste
o decoraţie n o u ă?
— A bsolut nouă ! A bia azi a ieşit de la tu rn ăto rie .
M aiestatea sa regele a h o tă rît s-o acorde num ai celor
care se disting pe tărîm u l educaţiei fizice şi m orale
a tin eretu lu i. P rim u l care p rim eşte decoraţia aceasta
este ducele B enito Mussolini.
Seara, Carol se culcă, p rin tre altele, cu telegram a
de m u lţum ire a ducelui şi cu conştiinţa sim ţito r u şu ­
r a tă :
— î n sfîrşit, îşi zise el, am făcu t p en tru Mussolini
ceva I
 XXI

D upă o scenă lungă şi furtunoasă cu fratele Nicolae

— şi cu fratele Nicolae avea în ultim ul tim p scene to t
m ai lungi şi m ai furtunoase — regele îl chem ă pe Spiru
M aram ă care aşte p ta de peste o oră să fie p rim it.
— Ce m ai nou, Spirule?
— Sire 1 răspunse M aram ă, întinzînd regelui o hîrtie.
V-am adus încă u n a de-a legionarilor !
E ra « încă u n a » din publicaţiile trase la şapirograf,
şi a tît de cunoscute lui Carol. De luni şi lu n i de
zile, legionarii făceau, în foiţele astea m ari cît p a tru
pagini de caiet, o paralelă în tre cazul lui E d u ard al
V lII-le a al Angliei, care a re n u n ţa t în to am n a tre c u tă
la tro n spre a se p u te a căsători cu o sim plă burgheză,
şi leg ătu ra d in tre Carol şi « tîrfa » lui din aleea

623
 V ulpache. D u p ă ce-şi aruncă ochii asu p ra hîrtiei,
regele zise:
— D ă-i dracului 1
R ostise cuvintele acestea cu a tîta dispreţ, încît
p u teai crede că v a aru nca foiţa la coş. D a r h îrtia nu
m erse la coş. D upă ce o îm p ătu ri frum os, regele o băgă
cu grijă în sertar.
— Aici n u se pierde ! făcu el fă ră nici o in to n aţie
în glas.
— N -am isp răv it, sire ! zise prefectul. Mai am ceva !
O epistolă !
Carol desfăcu plicul şi-şi ridică sprîncenele, m irat.
Scn6oarea-i venea de la A ureliu Cziucziewicz, care-i
făcea cunoscut că stu d en ţii nu-1 m ai iubesc pe regele
ţă rii p en tru că duce o politică străin ă de interesele
neam ului — şi că, dacă este ad e v ăra t ceea ce se spune,
că a r sprijini pe sovietici, să ştie vodă că soldaţii vor
trag e în ofiţeri. M aram ă se u ită fix la rege, care citea
— şi cînd văzu că m ustăcioara începe să-i joace, se
aştep tă la o explozie. D ar în loc de explozie, n u auzi
decît u n m o rm ăit în tre d in ţi:
— A uzi cum încheie ! Cică « să ne vedem s ă n ă to ş i! »
P arc ă am fi p ăscu t porcii îm preună !
Şi se opri. U n cu v în t să fi scos m ai m u l t ! 0 în ju ră ­
tu ră ! Nimic ! . . . Şi plicul parcurse, în tăcere deplină,
acelaşi drum , spre serta r, ca şi foiţa. Cum întoarse
cheia, regele p arcă a r fi închis, definitiv, şi incidentul.
T otuşi răm înea indispus. Vedea Spiru M aram ă că regele
n u este în apele lui. E ra d is tra t, uneori n e a te n t — şi
m ai p u ţin accesibil la glum e, ca de obicei. în g rijo ra t,
M aram ă încercă să-l m ai înveselească şi-i vorbi de
protestele isterice cu care opoziţia a p rim it azi după
am iază, în Cam eră, noul program al guvernului.
— Ce ne făgăduieşte iar guvernul? a strig a t B ag ra­
dian. Că se v a interzice clerului să participe la cam pa­
niile de u ră ! E i ş i ? . . . Că uniform ele politice vo r fi
desfiinţate ! E i şi ? . . . Că societăţile secrete vor fi dizol­
v a te ! E i ş i ? . . . Că tru stu rile şi cartelurile industriale
v o r fi controlate ! E i ş i ? . . . Că universităţile vor în ceta
de a m ai fi focare de ag itaţiu n i anarhice şi acţiuni cri­
m inale. E i ş i ? . . . Că stu d en ţii vor înceta de a m ai fi

624
agenţi ai organizaţiilor te ro ris te i E i ş i ? . . . Că v o r fi
pedepsite profesoarele care im pun fetelor de liceu să-şi
arboreze pc îmiffli’mfl şcolară zvastica ! E i ş i? . . . Că
legea p en tru încu rajarea m uncii naţionale v a fi aplicată
cu sev eritate ! E i şi?
_Bun ! Şi concluzia? întrebă regele.
P e n tru Spiru M aram ă n u m ai p u tea fi nici o îndo­
ia lă ; dacă regele e g răb it să au d ă concluzia, înseam nă
că arg u m en taţia lui B agradian nu-1 am uză. Şi dacă
a r g u m e n ta ţia lui B ag radian nu-1 am uză, înseam nă că
scrisoarea lui Cziucziewicz l-a su p ărat.
— Sire, zise el. Nici o concluzie ! A început cu « ei
şi » — şi a te rm in a t cu « ei şi » ! D ar â propos de « ei
ş i » ! . . . Azi a sosit tru p a de balet de la Y iena. Ceva
ex trao rd in ar, sire ! Blonde m ulte, d a r ce blonde ! D a c ă . . .
— D ar ăia d in Valea Jiu lu i s-au lin iştit?
Spiru M aram ă se în tristă . Azi n u m ai e chip să te
înţelegi cu regele. E l îi vorbeşte despre cele m ai fru ­
moase blonde d in to a tă E u ro p a — şi el vrea să ştie
dacă « ăia » din Valea Jiu lu i s-au lin iştit. A sta le m ai
lipsea: să n u se lin iş te a s c ă ! D upă ce to ţi bolşevicii
ăia din P etroşani, P etrila, A ninoasa, V ulcan, Lupeni,
s-au înţeles în tre ei să lase lucrul, p en tru că n u le dă
m î n a să trăiască — ei şi ai lor — cu doi lei şi cincizeci
de b an i pe zi — au cerut să li se trim ită o comisie de
anchetă. Şi regele le-a trim is soldaţi şi ja n d a rm i să-i
liniştească.
— F ireşte că s-au lin iştit, sire ! D e ce să n u se liniş­
teasc ă? Cred că aşa s-ar linişti şi p u şc ă ria şii!
Şi-şi sublinie ultim ele cuvinte cu u n surîs şiret.
Auzise despre cele ce s-au în tîm p lat azi la consiliul de
m iniştri, cînd s-a pus în discuţie h ra n a d eţinuţilor. Unii
au propus ca alocaţia de tre i lei pe zi de om, să fie scă­
zută cu u n leu, alţii cu doi lei, ia r D iaconu, m inistrul
de ex tern e, a ceru t ca h ra n a celor închişi să fie supri­
m a tă cu to tu l.
— în cărcăm b u g etu l în m od neperm is ! pleda el.
D upă ce că-şi b a t joc de legile ţă rii, au p re te n ţia 6ă-i
m ai şi h răn im . E u cred că nu trebuie să sacrificăm
nici o p a ra p en tru ei. D acă vor să m ănînce, să bine-
voiască să v in ă cu m încarea de-acasă.

626
 Singur regele fu de altă părere.
— D om nilor, p ro p u n să m ărim alocaţia cu u n leu !
M ărinim ia regelui smulse aclam aţiile consiliului. Cel
m ai frenetic m anifestă D iaconu, care strig ă:
— T răiască regele puşcăriaşilor !
în g ro zit, se lovi cu palm a peste gură. Cum de
i-au p u tu t scăpa asem enea c u v in te ! D ar consiliul,
care-1 cunoştea pe D iaconu ca pe u n b u n şi d ev o tat
slujitor al tro n u lu i, rîse. M ai m u lt decît to ţi, rîse
însuşi regele.
T otuşi, aluzia lui M aram ă la acest episod vesel,
sm ulse regelui d o ar cîteva cuvinte în silă:
— A fost grozav D iaconu I
P refectul se u ita la regele său şi inim a i se sfîşia de
durere. Să-l v a d ă pe Carol fră m în ta t de cine ştie ce
gînduri ap ăsătoare d in pricina scrisorii lui A ureliu
Cziucziewicz şi el să nu-1 p o ată a ju ta ! E ra a tît de desperat
Spiru M aram ă, în cît îi venea să-şi sm ulgă p ăru l din
c a p . . . Ce să-i m ai sp u n ă? Cum să-l am uze? Cu
ce l-ar m ai p u te a isp iti? în tre b ă ri m ulte şi chinui­
toare îşi m ai pun ea sărm anul prefect care sim ţi că-i
vin lacrim i în ochi de m ila regelui său, cînd, deodată,
auzi u n glas tîn ă r, vioi, o ptim ist, că-1 în tre a b ă :
— Ce ziceai, M aram ă, de blondele alea?
M aram ă sări în picioare, cu fa ţa lu m in ată de b u cu rie:
— Sire, bine că v ă v ăd ia r vesel, aşa cum şade bine
regelui m eu ! Vi le aduc pe to a te ! A cum a ! în tr-o ju m ă ­
ta te de oră sîn t cu ele a i c i !
— N u, n u ! îl potoli regele, bine dispus. Să n u ex a­
gerăm ! Mai în tîi, n u acum a, ci după sp e c ta c o l! Şi-apoi,
n u pe to a te ! . . .
— N u pe to a te , sire ! N u p e to a te ! Plec chiar acum a
să le a le g !
— Pleacă I
Regele se u ită du p ă Spiru, d a r cînd îl văzu că e g ata
să p u n ă m îna pe clan ţa uşii, îl strig ă:
— Spirule, s t a i ! U itasem să-ţi spun ! Ş t i i ! L a defi­
larea de 10 m ai, cred că Nicolae n u v a p articip a !
A fară, M aram ă, furios, făcu pe Carol, în gînd, de
două p a ra le : P orcu ! Mă m ir cum nu-i e ru ş in e ! E u
0 credeam am ărît de scrisoarea lui A urică şi cînd colo

626
el îşi chinuia m in tea cc ră u să m ai facă Iu’ frate-său !
T răsni-l-ar Maica P recista să-l trăsnească de g ă in a r !
D acă s-a m ai pom enit aşa ceva de cînd lum ea ! Mie,
Spiru M aram ă, generalul S piru M aram ă, d itai prefect
de poliţie al C apitalei, să-m i iasă sufletul de grija ca
u n cu rv ar şi u n alcoolic ca ăsta să n u fie cum va n ecăjit,
necăji-l-ar boala să-l necăjească 1 — şi el, cu gîndul
la ale lui I. . . Cică-i rege ! . . . H o ţ de codru, n u rege,
fire-ar m am a lui a dracului de vagabond !
Şi în tr-u n suflet alergă la hotelul B ulevard unde
trăsese baletul.

în tr-o odăiţă scundă, plină de ţoale pe jo s şi pe

pereţi, se găsea P etrach e L upu de la M aglavit la m asă,
pe un scaun cu sp rijin itoare — şi se u ita d re p t în gura
unui tîn ă r cu ochelari, care şedea în fa ţa lui pe u n scaun
fără sprijinitoare şi-i vorbea cu am bele m îini. î n picioare
stătea u cîţiv a inşi — şi ei tin eri — care, cu o ureche
ascultau, respectuoşi, ce se vorbeşte, ia r cu cealaltă
cău tau să p rin d ă orice zgom ot suspect care a r veni
dinspre uşă.
— P ricep i? zicea tîn ă ru l care stă te a aplecat spre
P etrache. P e noi ne-a trim is A urică. Sîntem oam enii
lui A urică — şi A urică e omul lui D um nezeu ! N u ţi-a
zis mo$u că A urică e om ul lui D um nezeu ? . . . A zis ? . . .
B a bine că n u ! . . . Carevasăzică, a zis ! Şi-acum a ascultă
aici ce ne în v a ţă om ul lui D um nezeu. Om ul lui D um nezeu
ne în v a ţă că dezvoltarea însuşirii n atu rale a om ului
de a avea o d iv in itate căreia să se p o ată închina, dă
rezu ltate h o tărîto are p en tru un m ediu social. A îndum -
nezei pe cineva, a adora etern ita te a, are asupra socie­
tă ţii om eneşti, efecte practice întinse. R espectul şi
încrederea om ului într-o atotputernicie perm anentă şi
de esenţă superioară firii om ului, această dispoziţie
sufletească încheagă, solidifică şi statorniceşte o socie­
ta te om enească. Ai priceput?
P etrach e L u p u îşi şterse fru n tea de sudoare şi-i
răspunse:
— P ăi cum să n u . . . că şi m oşu a zis !

627
 — B u n ! îl în treru p se tîn&rul cu satisfacţie. P e m oşu
B&-1 crezi, dacă a z i s . . . D ar ia adă-ţi am inte dacă m oşu
n u cum va ţi-a m ai zis că ritm u l istoric se fixează în
n e a m : uneori firesc, alteori nefiresc. Ţ i-a zis ? . . . D ar
ţi-a m ai zis el că drum urile un u i neam p o t fi legate
de o p rezenţă firească şi tru d n ică, întîm plătoare ? . . .
E u cred că ţi-a zis, p en tru că existenţa n u e reală t o t ­
deauna. Tem eiurile ex istenţei rom îneşti ascund două
p u tin ţe : trăinicie şi p ăc at. E x p resiv itatea în etnic prin
creşterea org an ică. . . inexpresivitatea în lum e, p rin
înstrăin are, folosind izvoare străine. D rum urile aduc
adev ăr şi e ro a re : cuprins şi n ecu p rin s. . . E i ! . . . Ce spui,
a zis a6ta m oşu, ori n-a zis?
P etrache răsufla din greu, parcă a r fi u rc a t în fugă
un deal, d a r izb u ti să ră sp u n d ă:
— P ăi cam aşa a zis m oşu ! . . . Ce să zic ! Aşa a zis !
— A i v ă z u t ? . . . D a r încă ceva aş vrea să ştiu : ţi-a
zis ceva m oşu despre om ul rom înesc ? . . . G îndeşte-te
bine ! . . . Om ul rom înesc ! . . . H ai ? N u ţi-a zis moşu
aşa ? Om ul rom înesc n u v a cuprinde sentim entul său
fa ţă de v ia ţă şi lum e. E l v a înfăţişa m ai m u lt ceea ce
v o r zăm isli viem urile, p rin voia Celui-de-sus. D ar v a
fi şi ceea ce vom înlesni noi prin realizarea şi creşterea
no astră. Adică, creaţie şi tră ire : creaţie prin voia celui
ce to a te le face. T răire, p rin noi cei de azi, ca recunoscînd
această voie creatoare ! . . . A zis m oşu, ori n-a zis ?
P etrach e L u p u îngălbenise. Ochii lui sclipeau —
cum sclipesc ochii un u i om care n-a dorm it de cîteva
n o p ţi şi care n u vede în ain tea lui decît p a tu ri şi aşter­
n u tu ri. T otuşi, răspunse:
— A zis m oşu, cum să n u z ică. . . A zis, că m oşu e
b u n . . . şi zice de to a te I . . . Că dacă n u le-ar zice el, cine
a ţi v rea să le zică?
E n tu ziast, tîn ă ru l cu ochelari izbi cu palm a în m asă:
— P ăi dacă eu zic că a zis, ştiu eu ce zic. . . Şi acum a,
num ai asta să-m i 6pui şi am p lecat: A zis m oşu că
om ul rom înesc v a fi, fă ră îndoială, de n a tu ră v e rti­
c a lă ?. . .
D a r era p rea tîrziu . P etrache L upu închisese ochii.
D e cînd l-a v ăz u t pe m oşu, dăduseră to a te nenorocirile
peste capul lui. T reb u ia să se închine lui Dum nezeu
la ore fixe, să-şi p u n ă în fiecare zi iţarii de sărbătoare,
să se ferească să se m ai aşeze pe iarbă cu ei, ca să nu
le înverzească fundul şi să repete o m ulţim e de lucruri
pe care veneau să i le bage în cap to t felul de dascăli,
care duhneau a rachiu şi-i vorbeau despre ţa ră şi D um ne­
zeu. D ar noroc că i l-a trim is moşu pe vodă. Vodă l-a
scăp at de belea. Cum s-a băgat vodă, ăilalţi parcă au
in tra t în p ăm înt. N um ai cu dascălii lui vodă m ai m erge !
Să zici că vodă e m în tu itorul n ostru ! . . . A sta se poate
în v ăţa ! . . . Să zici că vodă e om ul lui moşu ! . . . Asta-i
in tra lui P etrach e L upu în c a p . . . Să zici că fără de
vodă s-ar prăp ăd i ţa ra ! . . . P ăi, asta o ştie şi el că i-a
spus-o şi popa Bohin de m ult ! . . . Şi treab a a mers
bine ! N -au mai venit pe la el de-ai de ăştia, să-l pună
la cazne cu vorbele lor a tît de încîlcite, că nici dracu
nu le-ar p u tea descîlci ! Şi uite că azi au răsărit iar !
Cum de-au p u tu t p ătru n d e în casă, cînd vodă i-a pus
la uşă a tîţia jan d arm i, P etrache n-a p u tu t să înţeleagă.
A tîta a v ăz u t: cum s-au a ră ta t la p o artă, jan d arm ii
s-au d a t la o p a r te : poftim ! . . . Şi au in tra t şi l-au chi­
n u it a tîta , pînă n-a m ai p u tu t şi a adorm it.
T înărul cu ochelari, nem u lţu m it, îl apucă de b ra ţ
şi-i strig ă:
— Ce faci, neică? D orm i tocm ai cînd am ajuns la
om ul ro m în e sc ? .. . H a i ? . . . T u nu eşti rom în vertical?
D egeaba ! P etrach e L upu nu m ai era un rom în
vertical, ci un rom în aproape orizontal, care dorm ea.
D ezgustat, tîn ăru l cu ochelari se ridică:
— H aideţi, fraţilo r, că am is p r ă v it! . . . A cum a ştie
ce are de spus !
In cu rte, oam enii lui A urică se ciocniră de prefectul
de C alafat, cu care 6e cunoşteau to ţi:
— Ce s-a în tîm p lat, coane?
P refectul trecu pe lîngă ei, ca o fu rtu n ă :
— H ai, vedeţi-vă de trea b ă ! . . . Secret 1
Şi se n ăp u sti în casa om ului care a v o rb it c u « m o şu ».

Cu m ina în tin să şi înţepenită în salutul cel m ai cu

p u tin ţă rom an, regele u rm ărea defilarea cu o privire

M -a . iau 529
 excesiv de dinam ică şi p iep tu l i se um fla de m îndrie:
A rm ata ! Cine spunea încă acum şapte ani, din prim a
zi a restau raţiei că a rm a ta e baza ? E l ! . . . Şi cine a
a v u t d re p ta te ? T o t e l ! A rm ata e baza ! B aza tu tu ro r
bazelor ! Priveşte-o ! In fan teria ! Ce uniform e ! . . . C ava­
leria ! Ce c a i ! . . . A rtileria ! Ce tu n u ri ş i. . .
— M aram ă ! îl lovi el cu cotul pe Spiru M aram ă,
care stă te a în stînga lui. Ia -n te u ită c o lo .. . î l v e z i? .. .
Ăla din mijloc care era g ata să se îm piedice ! . . . Acu
l-ai v ă z u t ? . . .
Spiru M aram ă p riv i şi ceea ce-i apăru în fa ţa ochilor
era a tît de irezistibil, încît îl pufni rîsul, care în cîteva
clipe molipsi în treag a suită a regelui. Treceau cavalerii
ordinului M ihai V iteazul — şi p rin tre ei, Ilie Ju g ăn a ru ,
preşedintele p artid u lu i n aţio n al-ţărăn ist. Şeful opoziţiei
n aţio n al-ţărăn iste a m aiestăţii sale şi-a pus uniform a
şi pelerina cea lungă şi albă cu cruce şi, în rîn d cu cei­
lalţi, trecea, îm brîncit, înghesuit, asu d at, cu capul sucit
înspre trib u n a regală, cu m îna în tin să a tît de fleşcăit
rom anam ente şi în tr-u n pas de gîscă nem ţesc a tît de
aproxim ativ, încît îi stim ulă lui M aram ă reflexia:
— P arcă n -a r fi fost în v ia ţa lui ofiţer, ci dezertor,
aşa de frum os d efile ază!
T o ţi ofiţerii din j u r rîseră de glum a lui Spiru M aram ă.
G eneralul M ateescu, care s tă te a în spatele regelui,
o b serv ă:
— Defilează bine ori p ro st, d a r ştiu că s-a d a t moco­
fanu l pe b razd ă !
Regele întoarse capul spre M ateescu şi-i m u lţu m i cu
u n zîm bet larg :
— A sta e, M ateescule ! M i-ai lu a t cuvîntul din gură !
S-a d a t pe b razd ă, m îrla n u l!
N em ărginită era satisfacţia lui Carol. încercase
«c m îrlan u l» , în to am n ă, să-l şantajeze cu u n m arş asupra
B ucureştilor. Vor fi o su tă de m ii, două su te de m ii,
cinci sute de m i i . . . M ilio a n e !... Regele l-a chem at:
— D om nule Ju g ă n a ru , au d că ţi-ai convocat p a rti­
dul p en tru 14 noiem brie, ca să facă o acţiune de fo rţă
contra guvernului m eu !
In tim id a t de to n u l categoric al regelui, Ju g ăn a ru
încercă să se explice:

630
 _M aiestatea v o astră se înşeală. E u n u am convocat
nim ic şi pe nim eni îm potriva m aiestăţii voastre. D ar
consider că acest guvern n u este guvernul m aiestăţii
voastre. D im p o triv ă ! G uvernul cel m ai duşm ănos
coroanei, n -ar lucra aşa cum lucrează acest guvern care
se p retin d e al m aiestăţii voastre ! G uvernul acesta şi-a
asociat bandele lui C aţă şi ale lui T raian S ăpunaru,
ca să lovească în p a rtid u l n aţio n al-ţărăn ist. Merge a tît
de d ep arte guvernul cu provocarea, încît pe ziua de
14 noiem brie, cînd v a trebui să aibă loc dem onstraţia
noastră, a a ra n ja t la B ucureşti un congres naţional-
creştin, p en tru ca doar-doar s-o isca o b ătaie din
care noi să ieşim com prom işi. A sta nu înseam nă a
guverna în sp iritu l dem ocratic al m aiestăţii voastre.
Noi sîntem credincioşi tronului, dinastiei şi m aiestăţii
voastre !
— D a, d ar v re ţi ră stu rn are a p rin violenţă a guver­
nului şi eu sînt îm potriva oricărei violenţe.
— Cine v-a in fo rm at în acest fel, sire, a m i n ţ i t !
Sîntem şi noi duşm ani ai v io len ţei. . . şi nu vrem ră stu r­
narea guvernului. D acă el se bucură de încrederea
m aiestăţii voastre, noi nu-1 vom stingheri. P rin m ani­
festaţia n o astră, am v T U t num ai să v ă atragem a ten ţia,
sire, că încrederea voastră este ră u plasată. G uvernul
actual n-a izb u tit să realizeze nim ic în dom eniul eco­
nomic şi financiar. Deci, trebuie să plece. N u azi,
nici m îine ! . . . D ar treb uie să plece şi să ne lase locul,
nouă, naţio n al-ţărăn iştilor, singurii care, p rin expe­
rien ţa şi a u to rita te a n o astră, avem d rep tu l să venim
la putere.
Ca să evite p riv irea lu i Ju g ăn a ru , regele începu să
facă ordine pe m asă.
— D a ! zise el. D ar eşti de acord şi du m n eata că
nu-i nici o g rab ă?
— P rin grabă, înţeleg, sire, că nu-i vorba ca Trişcă
să-şi dea dem isia chiar m îin e ...
Regele luă un aer demn:
— D om nule Ju g ăn a ru , am im presia că d um neata
u iţi că sîn t u n rege dem ocratic şi constituţional şi că
niciodată n u m i-aş perm ite să schim b guvernul num ai
dup ă b u n u l m eu plac. G uvernul n u este al m eu, ci al
 ţării. Să se p ro n u n ţe, deci, ţa ra , n u eu 1 Cînd ţa ra v a
cere ca liberalii să plece, poţi să fii sigur că liberalii
n u v or mai răm îne un singur m om ent.
Ju g ăn a ru , am ărît că de p este trei ani regele-i v o r­
beşte aşa, ca u nui copil, găsi p o triv it să joace cartea
cea m are:
— Sire, in acest caz, cred că a r fi to t în interesul
ţării să plec de la conducerea partid u lu i şi să-l rog pe
dom nul D acu să vină în locul m eu !
Ju g ă n a ru era sigur că regele, îngrozit de perspectiva
de a-1 vedea iar pe D acu în fruntea naţional-ţărăniştilor,
îi va cădea în gen u n ch i:« J ugănarule, te im plor, răm îi !
Nu pleca ! I ţi d au p u terea im e d ia t» .. . Spre stupefacţia
lui, însă, regele îi răspunse:
— Mă rog ! D a r atu n ci, to t interesele ţă rii îm i v o r
cere să redeschid afacerea Skoda !
Din privirea ră tă c ită a lui Ju g ăn a ru , regele p u tea
să deducă to t ce se petrecea în m intea « m îrla-
n ulu i» . Ia r S k o d a ! Ia r o diversiune s k o d is tâ ! N -a
a v u t pînă acum destule n o p ţi de insom nie din p ri­
cina Skodei?
— A r fi n eplăcut, s i r e ! îngăim ă Ju g ă n a ru care nu
p u tea găsi u n cu v în t m ai p o triv it situaţiei.
— F o arte neplăcut, Ju g ăn aru le ! Aşa că m u lt m ai
Înţelep t este să re n u n ţi la m arşul acela. A r fi şi inutil
şi costisitor !
T u rtit, nenorocit, m ai m u lt m ort decît viu, Ju g ăn a ru ,
to tu şi, n-avea chef să plece cu m îna goală de la p a la t:
— Sire, şi dacă re n u n ţ?
— Ce m ai în tre b i? îi răspunse regele cu ferm itate.
Cum pleacă T rişcă, vii d um neata !
L a club, deci, Ju g ăn a ru a v u ce să raporteze com i­
tetu lu i său, asu p ra au d ien ţei:
— D om nilor, du p ă întrevederea m ea cu regele, po t
să declar că p artid u l n o stru şi-a atins ţin ta principală.
Am p rim it asigurări form ale din p arte a regelui că, în
even tu alitatea unei succesiuni, partidele de d re ap ta n u
in tră în com binaţie. L a p u tere venim noi. Aşa că m area
dem onstraţie d in 14 noiem brie nu v a avea loc. P en tru
că, ce am v ru t să dovedim regelui p rin m anifestaţia
aceasta?. Că p rea m ari sîn t forţele populare care stau

632
In spatele n o stru , p e n trn ca cineva să-şi p o ată perm ite
să se joace cu noi. Or, de în d ată ce regele s-a convins
că nouă ne revine p u terea şi fără dem onstraţia aceasta,
putem re n u n ţa la ea cu inim a uşoară. Aş zice chiar,
cu m u lţum iri: facem economie de c h e ltu ie li.. . Şi acum a,
închipuiţi-vă ce m u tră or să facă naţional-creştinii lui
Caţă şi ai lui T raian S ăpunaru, în ziua de 14 noiem brie,
cînd or să se adune în congres şi-or să v ad ă că n-au
cu cine să se ia la b ătaie !
C om itetul executiv n aţio n al-ţărăn ist, care n u era
lipsit de im aginaţie, îi şi vedea pe naţional-creştinii lui
C aţă şi T raian S ăp u n aru cum se în to rc acasă cu coada
în tre picioare, şi se înveseli:
— A sta zic şi eu farsă !
De atun ci, Ju g ă n a ru s-a m ai dus pe la p a la t de
cîteva ori şi în to td eau n a se întorcea cu cîte ceva îm bu­
cu răto r: dacă n u azi, m îine v a prim i însărcinarea să for­
meze guvernul — pînă ce alaltăieri, regele i-a trim is
vorbă, cu m ulte subînţelesuri, că i-ar face o deosebită
plăcere să-l v ad ă la p arad a de 10 m ai, defilînd laolaltă
cu ceilalţi cavaleri ai ordinului M ihai V iteazul. Şi
« m îrlanul» s-a c o n fo rm a t! Defilează ! . . . Cot la cot cu
Serafim M ărunţelu, alt « cavaler», Ju g ăn a ru b a te pasul
cît îi îngăduie « cavalerii» din spate, care d au peste
el — şi cu ochii a ţin tiţi spre rege, să-i întîlnească p ri­
virea. D ar regele, dinadins, ca să nu-i facă pe plac, se
uită înspre d re ap ta lui, unde stă T rişcă:
— Ce zici de J u g ă n a ru ?
— Caraghios ca de obicei, s i r e !
— Caraghios ! zise Carol, m editativ. D ar caraghios
g r a tu i t !
Un strig ă t de uim ire, ieşit din m iile de gîtlejuri
care făceau gard de o p arte şi de a lta a bulevardului
pe care se desfăşura p arad a, acoperi în acest m om ent
larm a trom petelor şi a fanfarelor: după cavalerii ordi­
nului M ihai V iteazul, în picioare, într-o m aşină, în tre
doi ofiţeri de jan d arm i, defila, cu bereta regală pe cap
şi cu m îna în tin să spre rege, P etrache L upu de la Ma­
glavit.
— F rum oasă defilare, ce sp u i? 11 în treb ă regele pe
Trişcă.

538
 — M ăreaţă, s i r e ! D ă im presia unei fo rţe irezis­
tibile 1
*

T o t a p a ra tu l dom nesc de la p alatu l din Calea V icto­

riei era în tr-o em oţie neobişnuită. Cum s-a sfîrşit defi­
larea, regele a p o ru n cit să-i fie adus sfîntul de la M aglavit
în aud ien ţă. Şi sfîn tu l i-a fost adus sub- paza directă
şi personală a generalului S piru M aram ă, prefectul
de poliţie al Capitalei, t n cam eră se aflau num ai ei
doi: regele şi sfîntul. Regele îl privea pe sfîn t d rep t
în fa ţă şi vedea în el încă o cărăm idă a re sta u raţiei
— iar sfîn tu l îl p rivea pe rege d re p t în fa ţă şi n u vedea
nim ic. Gîndul lui zb u ra departe. L a M aglavit. E ad e­
v ă ra t că la M aglavit tra g de el to ţi dam blagiii să-i facă
să um ble, to a te femeile sterp e să le facă puioase, to ţi
săracii să-i facă b o g a ţi. . . d ar cel p u ţin acolo e acasă ! . . .
P e cînd aici, în căsoaiele a s te a . . . Şi-apoi, ăsta ? Ă sta
care se u ită la el, cine o fi? V odă? Ce-i aia v o d ă ? ...
U nul m a re . . . M are de t o t . . . Mai m arele peste to ate
m ărim ile ! D ar ce folos că vodă-i m are, dacă nu-1 poate
trim ite la M a g la v it! Şi se u ita Ia v o d ă . . . şi nim ic nu
vedea ! . . .
N um ai cînd vo d ă îl în tre b ă :
— Ce m ai faci?
I-a răspuns cu « m ăria ta » , aşa cum l-au m u ştru lu it
de acasă:
— P ăi, m ăria t a . . . ce să f a c ? . . . N u fac nim ic ! . . .
Ce să fac !
Regele îl m ăsu ră lung:
— D ar pe m oşu l-ai m ai v ă z u t?
Nu-1 văzuse, d ar l-au în v ă ţa t ăi m ari să m in tă :
— L-am v ăzu t, m ăria t a ! î l v ăd în fiecare zi.
— Şi ce m ai sp u n e?
— Ce să sp u n ă, m ăria ta , decît să-l iubim pe vodă
al n o stru !
Mai m u lt decît bine ! îşi zise regele. E u n sfîn t exce­
lent. Ştie to t ce trebuie să ştie un sfînt sub u n regim
dem ocratic şi constituţional ca al m eu.
— D ar ia spune-m i: m oşu ţi-a pom enit ceva de
p rin ţu l N icolae?

634
 E ra o în treb are nep revăzută, la care P etrach e n u
ştia nici să răsp u n d ă p rin tr-o m inciună.
— N-a zis nim ic !
— Ei ! făcu regele cu b u n ă ta te . Ai u i t a t ! . . . E u zic
că ţi-a zis !
P e n tru în tîia oară în v ia ţa lui, P etrach e deveni
cu rio s:
— Şi ce m i-a zis, m ăria ta ?
— Ţ i-a zis că Nicolae n u face bine ce f a c e .. . şi că
u n frate m ai mic treb u ie să asculte pe ăla m ai m are 1
A sta ţi-a z is . . . E i, ţi-am in teşti ?
P etrache L u p u era a tît de obişnuit cu asem enea
în treb ări, în cît ştia ce să răsp u n d ă, num ai ca să-l lase
lum ea-n pace:
— M i-am intesc, m ăria ta I
Regele gîndi că acum a nenorocitul ăsta p o ate să
plece acasă. De defilat l-a pus să defileze, în au d ien ţă
l-a p rim it ca pe u n om însem nat, despre Nicolae i-a
strec u rat ce avea să-i strecoare — sfîn tu l n u m ai avea
ce să încurce lum ea pe aici. D ar cînd se m ai u ită o
d a tă la acest sfîn t tîn ă r, uscat şi galben la fa ţă , Carol
ajunse, prin tr-o sp rin ten ă asociaţie de idei, la b aletu l
vienez — şi-l în treb ă cu-n zîm bet răutăcios:
— N evasta te îngrijeşte b ine?
— N -am n ev astă !
— D ar cîţi an i ai, flăcăule?
— T re iz e c i!
— Şi încă n u te-ai în s u ra t?
— N u, m ăria ta !
— Şi nici n-ai de gînd să te însori?
— N u!
— De ce?
— N u-m i place să am de a face cu fe m e i!
Regele facu o strîm b ă tu iă groaznică, p arcă a r fi
îng h iţit o p o rţie de u n t de ricin ă:
— Ce vorbeşti, m ă b ă i e t e ? ... Cum ad ică ? N -ai
cunoscut femei în v ia ţa ta ?
— N -am cunoscut, m ăria ta 1
D a c u ! îşi zise regele. Ă sta-i D acu în perBoană 1
D acu şi P etrach e de la M a g la v it! . . . D oi prea fericiţi,
care n u ştiu ce-i femeia ! D acu ! U ită-te la el 1 B ucăţică

686
ru p tă , D acu ! N um ai gulerul ii lipseşte ! Şi p a rtid u l
n aţio n al-ţărăn ist ! P tiu !
Şi-l apucă pe rege o asem enea greaţă, incit treb u i
să-şi to arne pe gît un p ah a r întreg de coniac, înainte
de a-1 chem a la el pe M ateescu:
— M ateescule ! îi strigă el desperat. Ia-1 de aici şi
însoară-1. Să mi-1 însori în d a tă , auzi? N -am nevoie de
sfin ţi. . . neînsuraţi !
P etrach e, obişnuit de cîtăva vrem e să i se vorbească
frum os, cînd îl auzi pe Vodă zbierînd, îşi apără fa ţa cu
b r a ţu l:
— M ăria t a . . .
— Nici o v o rb ă . . . Ori te însori, ori pun a ltu l în loc !
M ateescule, ia-1 de-aici, că-m i vine să vărs !
P etrach e, um il şi îngrozit, o luă, cu capul în p iep t,
Înspre uşă. D ar, pesem ne că păşea prea încet, pen tru
că M ateescu îi dăd u un brînci zdravăn în sp ate:
— H ai, m işcă-te dracului, s fîn tu le !

T em a ce şi-o luase m aiorul B ălău ţă, com andantul

străjerilo r, îl sperie pe el însuşi. Avea în fa ţa lui sala
A teneului, plină de lum ea cea m ai aleasă a capitalei:
m iniştri, oam eni politici, ofiţeri superiori, cler, înalţi
m agistraţi, profesori universitari, cărora trebuia să le
vorbească despre cine? D espre voievodul M ihai, care
îm plinea azi cincisprezece ani şi care, ca fiu al prim ului
cetăţean al ţării, era prim ul pe ţa ră în to a te dom eniile.
In afară că era prim ul din clasa a IV -a de liceu, care
era prim a din to ate clasele de liceu sim ilare, p rin ţu l
era înzestrat de D um nezeu din belşug, cu to a te d a ru ­
rile im aginabile.
— P rin ţu l, recunoştea regele, e plin de ta le n t p en tru
to ate artele, în special p en tru m uzică. îl interesează
şi se pricepe la to t ce ţin e de m ecanică. E ste un sportiv
excelent. Călăreşte m in unat. Face ski ca nealtul. Ia r
ca v în ăto r nu-1 întrece nim eni.
Şi a a v u t m aiorul B ălăuţă curajul să-şi ia în spinare
sarcina de a vorbi despre un asem enea c o p il! D ar este,
oare, la mijloc n u m ai curaj ? se în treb a m aiorul care

686
trem u ra de frică. N u este la mijloc si u n act de datorie
elem entară pe care-1 îndeplinesc fa ţă de tro n ? . . .
Şi se liniştea cu un răsp u n s: Da ! . . . P e n tru că m aiestatea
sa m -a pus pe m ine să supraveghez educaţia fiului său 1
Cu această circu m stanţă a ten u a n tă, m aiorul îşi
începu poem ul despre v lăstaru l regal. U n copil, în
genere, este un m aterial delicat cu care trebuie să ştii să
um bli, d ar m ai ales u n copil de rege. Cu to ate acestea,
să nu-şi închipuie cineva că a fi copil de rege, înseam nă
a fi ţin u t în puf. P o ate la alţi regi se întîm plă, d ar nu
la regele Carol. A ceasta vroia să sublinieze m aiorul
B ălău ţă în conferinţa lu i: v ia ţa aspră, sp a rta n ă , pe
care regele Carol o im pune fiului său.
— M ăria sa voievodul M ihai n-a cunoscut şi n u
cunoaşte răsfăţu l vieţii. A fost d a t la şcoala p rim ară şi
a în v ă ţa t p a tru ani de-a rîndul, ca oricare din n o i . . .
Zeci de ochi sclipiră de adm iraţie p en tru voievodul
Mihai, care, deşi a r fi p u tu t, ca fiu de rege, să facă
to ate cele p a tru clase în tr-u n a n sau poate şi într-o
lună, a înţeles să îm părtăşească suferinţele poporului
său şi să se chinuiască tim p de p a tru ani în şcoala p ri­
m ară, ca cel m ai sărac elev din ţa ră .
— M ăria sa voievodul M ihai, continuă m aiorul
B ălău ţă, n-a crescut în făşurat în blănuri, ori în haine
groase de lină. în bluza subţire de cercetaş-străjer,
o duce pînă tîrziu , cînd cade zăpada. S înt zile cînd
to ţi trem u ră de frig, afară de m ăria sa !
Aici, soţia lui A tanasovici. în colţul gurii cu o cută
care prevestea lacrim i de duioşie, se aplecă spre doam na
T e ia n u :
— Din ce pînză o fi bluza a ia . . . că m i-aş lua şi m ie !
Cînd treb u i să-l descrie pe voievodul Mihai v înătorul,
m aiorul B ălău ţă dăd u frîu liber sim ţirii lui de poet.
— E un v în ăto r ra r. îi place să se afunde în desiş
de codru verde, să-i asculte fream ătul şi să vadă cum
spintecă desişul cîrdul de căprioare speriate de hăitaşi.
P en tru m ăria sa, înţelesul pădurii răm îne aşa cum a fost
de v eacuri: codrul frate cu rom înul I
La am intirea fratelui ei, codrul, selecta adunare
vibră în unison cu o tă rie care n u scăpă urechii fine
a po etului.

587
 — D ar n a e n u m ai a t î t ! vorbi, în cu ra jat, B ălău ţă,
care sim ţea cum la fiecare cuvînt îi cresc tresele pe
epoleţi. M îndrul voievod trăieşte şi v ia ţa săteanului
n o stru pe care în v aţă să-l cunoască şi să-l apropie sufle­
teşte. în făţişarea lui ro b u stă face să fie şi m ai apropiat
de cei care lucrează păm în tu l ţă rii. î n prim ăv ara
aceasta a ră s tu rn a t voiniceşte cu plugul de la ferm a
regală u n pogon de ţelin ă, iar cînd, seara, i-a a ră ta t
părin telu i său b ă tă tu rile din palm ă, m aiestatea sa regele
i-a răspuns zîm b in d : « Aşa se cîştigă pîinea, M ihăiţă !»
U n am estec de suspine, de şoapte, de foşnete ciu­
d ate ag itară sala. Sem nalul îl dăduse A ureanu, care-şi
cercetă palm ele cu ate n ţie , apoi vorbi, m îhnit, în urechea
lui B eliotis:
— A m ice, m -am ars ! N -am nici o b ă tă tu ră t
— Nici eu ! zise B eliotis, care-şi com unică supărarea,
to t la ureche, lui S ch n itt:
— Nici eu ! făcu su g ru m at S ch n itt, care se îm p ăr­
tăşi la urechea frum oasei Beliotis.
— Nici e u ! m ărtu risi frum oasa B eliotis, care-şi
în cred in ţă d u rerea chipeşului m aior Ţ anţu.
Şi aşa m ai dep arte.
Ca p rin farm ec, însă, to ţi îşi aduseră am inte că
regele, care m unceşte p rea m u lt la propriile lui b ă tă tu ri,
n u obişnuieşte să se u ite în palm a goală a cuiva —
aşa că n-are cum să ştie dacă om ul are sau n-are b ă tă tu ri.
L iniştiţi, deci, îl ascu ltară cu u n interes reînnoit pe
m aiorul B ălău ţă, cum descrie inim a voievodului:
— B u n ă ta te a sufletului său este neîntrecută. Nu
e în stare să facă ră u nici celui m ai neînsem nat gîndăcel.
E m ilostiv şi sărito r la nevoie. O dată, pe m arginea
unui cîmp de lîngă O topeni, unde executa cu ceilalţi
colegi o tem ă străjerească, pe cînd se aşezaseră la m asă,
ghem uiţi pe foile de cort, vTeo cîţiva copii care păzeau
vitele în apropiere, priveau la grupul ce se ospăta alătu ri.
M ăria sa, zărindu-i, se duse la ei şi-i în treb ă ce au m încat
astăzi. « Ia , nişte cartofi c o p ţ i !» răspunse unul. M ăria
sa se întoarse, îşi desfăcu cele două p ră jitu ri pe care le
avea şi le îm p ărţi copiilor flămînzi !
— A m îndouă p ră jitu rile ? în tre b ă în gura m are
frum o asa S c h n itt, e x ta z ia tă .

fa #
 _ A m îndouă 1 co n firm ă, cu m îndrie, m aio ru l Bă*
lău ţă.
î n p rag u l A teneului, în a in te de a se d e sp ă rţi, A r-
«Tiir îi spuse lui Auri a n u :
_ Auzi ce aflu de la T eian u : că regele socoate că
dom nia fiu lu i său în anii regenţei nici n -a e x is ta t. . .
şi că în reg en ţă la v en irea lui în ţa ră , n-au fo st decît
doi: p a tria rh u l şi S ă r ă ţe a n u ...
— F ă ră N icolae?
F ă ră !
C o m p ătim ito r, A u reanu îl în tre b ă :
— Şi cîte p ag in i ocupă în noua dum itale istorie a
rom înilor pe care o scrii, dom nia lui M ihai sub re g e n ţă ?
— V reo două m i i !
A ureanu răsu flă u ş u ra t:
— D ouă m ii ? P ă i ăsta-i fleac 1 ... Taie-le şi pune
altceva în loc.
*

C uvîntul căzu ca o ra ză caldă de soare, din ceru]

negru şi um ed al toam nei. Venea din Spania pe aripile
crucii încîrligate şi suna vesel ca trîm b iţa m o rţii: Maha-
dahonda ! . . . Ca să poţi em ite în chip convenabil aceste
cinci silabe: M a-h a-d a-hon-da! treb u ia să iei o poză
ad ecv ată: să stai cu picioarele răscrăcărate, bine înfipte
în p ăm în t, să-ţi apuci cu stînga diagonala, să întinzi
d re ap ta în ain te şi să aspiri m u lt aer, ca p en tru un plon­
jo n , pe care să-l dai afară apoi, în cinci doze egale:
M a-ha-da-hon-da ! E ra de u n efect binefăcător asupra
audito ru lu i, d ar în prim ul rînd asupra ta în su ţi: grija
de lem ne, de p alto n , şi de pîine, se topea în flacăra
un u i n em ăsu rat sen tim ent de m îndrie ! F iindcă m îndri
erau cei care p ro n u n ţa u de cîteva luni, sub sem nul
crucii încîrligate, acest num e sonor: M ahadahonda —
p e n tru că de cîteva lu n i se găseau în ta b ă ra fascistă
din regiunea M ahadahonda din Spania, şapte legionari
de-ai Iui A urică. D ar şi m ai m îndri erau ei, cînd m area
lor dragoste de m oarte i-a a ju ta t să ducă pe doi d in tre
lu p tăto rii aceştia de la M ahadahonda Ia groapa de veci,
spre reînviere. Cu m u ltă m îndrie a u su p o rta t ieri acest

639
doliu, lonescu-C iureheni, P recup, Leahu, Zam fir Vasi-
lescu, M ihai T eianu şi to ţi ceilalţi cîntăreţi ai m orţii —
şi cu aceeaşi n em ăsu rată m îndrie a u rid icat ei m orţii
noi im nuri de slav ă:
— Gel m ai frum os aspect al v ieţii legionare este
m o a rte a . . . P rin m oartea legionară, legionarul se logo­
deşte cu etern ita te a, p rin m oartea legionară, legionarul
trece dincolo de în făţişarea păm întească a istoriei.
Trece în legendă. M oartea legionară este d o rită . . .
P e n tru com unişti, m oartea este pierderea raiului păm în-
tean şi a desfătărilor făgăduite de-a lungul vieţii noastre
lum eşti. D im potrivă, în lum ea legionară, noi, n u num ai
că n e m îndrim cu n epăsarea fa ţă de m oarte, d a r ne
fălim cu iu b irea de m oarte.
A sta a fost ieri. Azi dim ineaţă, însă, cîţiva străini
de neam şi-au perm is să pîngărească, în parlam ent,
acest sacru principiu al m îndriei de m oarte, cu nişte
in terp elări străin e de interesele neam ului. S înt supă­
ra ţi că alătu ri de legionari, a u v en it la înm orm întare
şi am basadorul G erm aniei, şi am basadorul Italiei, şi
fostul am basador al Spaniei, trec u t azi de p arte a anti-
Tepublicanilor, şi secretarul legaţiei portugheze, şi secre­
ta ru l legaţiei japoneze ! D upă cîte spun ei, înm orm în-
ta re a ar fi fost o m anifestaţie organizată de un p a rtid
politic rom în — astfel că participarea unor reprezen­
ta n ţi străini a r fi un am estec în treburile interne ale
ţă rii, neperm is de uzanţele diplom atice norm ale.
— Noi ştiam , a spus R obert Cernescu, fru n taş n aţio ­
n al-ţărăn ist, că spre m îndria acestei ţă ri, epoca în care
consulii străin i se am estecau în luptele partidelor noastre
a d isp ăru t încă de pe vrem ea divanurilor ad-hoc şi
credeam că sentim entul de dem nitate naţională im pune
oricărui p a trio t să îm piedice reîntoarcerea, sub orice
form ă, a unei asem enea epoci de tristă am intire.
D in banca lui, T raian S ăpunaru se ridică să-l com­
b a tă pe R o b ert Cernescu:
— Rog pe dom nii n aţio n al-ţărăn işti să n u vorbească
despre dem n itate naţională, pînă n u vor lăm uri afacerea
Skoda I
— B a să nu vorbeşti du m n eata ! îi rip o stă doctorul
B ra tu . N u m ă gîndeso la alea treisprezece m ilioane.

B40
 P a r de tre i săp tăm în i te to t în treb ăm cum se face că,
J u p ă ce ai venit de la B erlin cu to ate asigurările că
H itler nici n-arc de gînd să se atingă de frontierele
noastre, n-a a p ă ru t în presa germ ană nici u n cuvînt
care să confirme că spui adevărul !
Ca să răsp u n d ă, T raian S ăpunaru îşi încrucişă b ra ­
ţele, spre a-şi da m icul său aer cezarian:
— T u tu ro r celor care m ă sîcîie cu fro n tierele, le
dau un singur ră sp u n s: lagărul de concentrare. Acea-
sta-i a şte a p tă cînd voi veni la p u te re : lag ăru l de
concentrare ! Să şi-o b age bine în cap !
— A ltă a fa c e re ! strigă B agradian. P robabil că ai
şi cerut un deviz p en tru lagărele a6tea de concentrare !
— Ce-i trebuie u n deviz? răspunse Leahu. L ui îi
trebuie devize !
— P o t să ju r că a şi lu a t u n com ision de pe a c u m !
făcu doctorul B ratu .
N ecăjit că încă n-a iz b u tit să-i sperie pe m em brii
opoziţiei, T raian S ăpunaru îşi descrucişă braţele şi
se aşeză cu m u ltă discreţie la loc, ca şi cum n u pe el
l-ar privi to ate astea.
A rghir, care în tre tim p Be am uza pe spinarea preşe­
dintelui naţional-creştinilor, luă cuvîntul şi vorbi,
ca-n totdeauna, în d u re ra t:
— E u cred în ordine, eu cred în lib ertate, eu cred
în vechea d atin ă la care au m uncit to ate popoarele
şi care ne-au adus cu suferinţe fără num ăr pînă aci.
In Spania, un popor se b a te de o p arte şi de alta, fiecare
p en tru ordinea pe care o înţelege. Doi tineri rom îni
au căzut eroic acolo p en tru o credinţă. D ar la înm or-
m întarea lor p u teau să lipsească m iniştrii străini.
î n schim b, B ra tu fu, ca-ntotdeauna, vehem ent:
— Doi tin eri au m u rit eroic pe cîm pul de lu p tă.
D ar ce a c ă u ta t m inistrul Spaniei la înm orm întare?
Protestez cu to a tă energia în num ele d e m o c ra ţie i!
Cînd to a te atacu rile opoziţiei fură epuizate, luă
cuvîntul Vancea, în num ele guvernului:
— T o ată ad u n area, to a tă ţa ra este de acord că
doi tin eri au căzu t eroic în Spania — precum a spus
ilustrul n o stru profesor A rghir — p en tru o cred in ţă
a lor. T o tu şi, guvernul s-a eezisat de cele re la ta te cu

641
p riv ire la m in iştrii străin i care an p a rtic ip a t la înm or-
m in tare şi ţin e să v ă com unice re zu ltatu l intervenţiilor
n o astre pe lingă guvernele străin e respective. A m basa­
dorii despre care se zice că a r fi p artic ip a t la înm or­
m în tare, n-au p artic ip a t la înm orm întare. M inistrul
G erm aniei a p a rtic ip a t cu titlu personal şi din proprie
in iţia tiv ă la cerem onie. E l n-a crezut că u n asem enea
gest de sim plă p ie ta te v a fi in te rp re ta t ca u n ac t politic.
T rebuie să ş tiţi apoi, că deşi a fost in v ita t la cerem onia
de la m orm înt, nu s-a m ai dus.
— D om nul m in istru V ancea glum eşte ! strigă B ratu .
B a spune că m in istru l G erm aniei n-a p artic ip a t la
înm orm întare, b a spune că a p artic ip a t din proprie
in iţiativ ă. Şi du p ă ce spune că a p artic ip a t din proprie
in iţia tiv ă , recunoaşte că n-a fost la înm orm întare din
prop rie in iţiativ ă, ci a fost in v ita t. Noi vrem să n i se
răsp u n d ă clar: a p a rtic ip a t sau n-a p artic ip a t — şi
unde a p a rtic ip a t ?
P rim u l m in istru Trişcă se ridică să dea explicaţii:
— D om nilor, colegul m eu V ancea a fost greşit
înţeles: m inistrul G erm aniei a p articip at la cerem onia
relig io asă. . . să ne în ţeleg em : num ai la cerem onia
religioasă de la biserică. Şi nim ic n u dem onstrează că
fa p tu l de a asista la o cerem onie re lig io a s ă ...
— . . . în uniform ă de zile m a r i ! îl com pletă, furios,
B ratu .
— A sta este o chestie personală a m inistrului Ger­
m aniei ! răspunse Trişcă. P rin urm are, fap tu l că a
lu a t p a rte la cerem onia religioasă n u dem onstrează
că m in istru l G erm aniei ar fi a v u t vreu n gînd de im ixtiune
în treb u rile lău n trice ale R om îniei. Am , în această
p riv in ţă, to a te asigurările guvernului germ an care şi-a
exprim at sp eran ţa că, spre a se m enţine in ta c te bunele
ra p o rtu ri de p rietenie care există în tre G erm ania şi
R om înia, guvernul rom în v a binevoi să considere inci­
d en tu l închis.
M em brii opoziţiei se u ita ră u n u l la altu l ca să-şi
îm părtăşească acelaşi gînd: G erm ania am eninţă. J u g ă ­
n aru sări:
— î n aceste m om ente grele, înţelegem să trecem
peste neînţelegerile celelalte şi eă facem zid în ju ru l

642
guvernului. Interesele ţă rii cer să n u facem dificultăţi
guvernului.
E ra m ai m u lt decît se a ştep ta guvernul. D upă ce
aplauzele unanim e încetară, Trişcă răspunse în em oţia
generală:
— Dom nilor, v ă m ulţum esc p en tru în altu l vostru
patrio tism şi m ă angajez să iau to ate m ăsurile ca
ordinea să fie re sp ectată, de indiferent cine o fi, fără
nici o consideraţie şi nici o favoare. Nu m ai e vrem ea
vorbelor. A ven it vrem ea faptelor. T rebuie să fim mai
energici ca pînă acum în conducerea ad m in istrativ ă a
ţării, m ai energici ca p înă acum în p ăstra rea ordinei
în stat.
La intern e, p este o ju m ă ta te de oră, Y ancea începu
să fie m ai energic ca pînă acum în m ăsurile ce trebuie
lu ate p en tru p ăstra rea ordinei publice, într-o scurtă
conferinţă cu Belciug, subsecretarul lui de s ta t.
— Ce se aude pe la Snagov?
— Toate-s în ordine I
— N icolae?
— Nici nu m işcă !
— A încercat cineva eă ajungă la el?
— N im e n i!
— Mă, Belciug ! N u prea-m i vine a crede !
— D om nule m in istru , p u te ţi să av e ţi to a tă încre­
derea ! N im e n i! Am oam eni s ig u r i! Cum se apropie
unul, l-au şi î n h ă ţa t. . . poate fi el şi m itro p o litu l!
Convins, Y ancea începu să exam ineze cealaltă pro­
blem ă care p riv eşte ordinea publică: F ro n tu l dem ocratic.
F ro n tu l dem ocratic încheiat în tre p a rtid u l com unist,
F ron tu l plugarilor, M adoszul şi Blocul dem ocratic
trebuie sp art.
— De altfel, zise V ancea, to t sîntem în a ju n de
7 noiem brie, aşa că to t treb u ie să faci a r e s tă r i! F ă
arestări ceva m ai substanţiale !
Belciug, care se gîndea m u lt la problem ă, spuse:
— D om nule m in istru , ş tiţi ce m ă în treb de cîtăva
vrem e? D e ce-i arestăm pe com unişti în aju n u l zilei
de 7 noiem brie ?
— în c ă n u ş tii? P e n tru că ruşii au făcu t revoluţie
la 8 noiem brie I

048
 — Ş tiu, dom nule m inistru ! D ar dacS ruşii au făcut
revoluţie la 7 noiem brie, unde scrie că şi ăştia, ai noştri,
v or să facă rev oluţia lor to t la 7 noiem brie? P o ate au
de gînd s-o facă la 6 noiem brie ! P oate la 8 !
V ancea găsi că Belciug nu-i lipsit de bun sim ţ.
— Ai d re p ta te , B e lc iu g ! ii zise el. D ar ce
propui ?
— Să-i arestăm pe t o ţ i . . . ş i . . .
R eteză cu m îna un cap ip o tetic:
— . . . şi-i ach ităm !
V ancea se cu trem u ră de oroare:
— Să-i achităm pe to ţi? Şi ce o să spunem F ra n ţe i
şi Angliei? N u te gîndeşti?

*
Cum se întîln eau , se certau. Se întîlneau şi se certau.
Carol trim isese azi du p ă el, la Snagov, unde-i dăduse
dom iciliu fo rţa t, să se certe. Şi Nicolae veni şi cearta
începu. Cu aceleaşi vorbe, cu aceleaşi gesturi, cu aceleaşi
in ju rii şi am eninţări. Amîndoi im pulsivi, am îndoi orgo­
lioşi. am îndoi irascibili, nu vroiau să cedeze nici m ăcar
în lim baj. Cum îl văzu pe Nicolae că in tră pe uşă, Carol
se şi ră sti la el.
— Mă, to t nu ţi-a v en it m intea la cap, m ă?
Nicolae îi răspunse şi m ai ră s tit:
— Ce vrei, dom nule? De ce m -ai ch em at? Să m ă
sperii cu istericalele tale?
Carol holbă ochii să-l înghită de v iu :
— Ai în n eb u n it, m ă ? E u sînt rege, m ă ! U iţi,
pesem ne, că sîn t regele tă u 1 Regele tă u ! . . .
— Să u it? D ar cine te-a făcut rege? N u eu ? Aşa
că te rog, m ie să nu-m i porunceşti. Să porunceşti m ă-ti,
dacă-ţi face plăcere ! . . . Cu m ine să fii cuviincios I
De furie, Carol nu m ai av u p u tere să fie nici m ăcar
furios. E p u izat, se lăsă să cadă în fotoliu şi încercă
să-i vorbească lui Nicolae m ai dulce:
— De ce n u eşti om de înţeles, N iki d ra g ă? T u n u
vezi că aşa n u m ai m erge? N u vii nicăieri, um bli su p ărat,
m ă în ju ri peste to t 1 Ce ro st are? Ne facem de rîs 1 Să
fim doi fra ţi şi să n u n e p u te m îm păca I

644
 P e Nicolae. tonul blînd al lui Carol nu-1 p u tea înşela.
P ru d en t, îşi p ăstră atitu d in ea agresivă, ca să-i ră sp u n d ă:
_Să m ă-m pac? îm i pu i condiţii şi zici să m ă
îm pac !
_Ce condiţii îţi p u n , N iki? N -am pom enit de con­
diţii şi nici n-am ce condiţii să-ţi p u n ! Ce condiţii aş
p u tea să p u n u nui fra te ? D ar oricît aş v rea să închid
ochii, nu p o t ! . . . T rebuie să te desparţi de nevastă-ta.
U n p rin ţ al casei de Hohenzollern cu o femeie ca a s ta . . .
_Mai bine ţi-ai vedea de femeile tale ! îi răspunse
Niki, gîfîind sub g reu tatea insultei. Cel p u ţin a m ea e
cinstită I A m cu ea doi copii 1 ... O iubesc ! . . . Şi dacă
ţie n u -ţi place p en tru că n-ar fi de neam , să-ţi fie de
bine 1 Noroc că D u duia ta e de neam ! Şi dacă ţie ţi-e
ruşine să vin în lum e cu ea, te p riv eşte. D a r pe
m ine lasă-m ă-n pace ! V reau să fiu liber ! R en u n ţ la to ate
titlurile m ele şi-mi v ăd de treb u ri ca oricare a ltu l. . .
0 ! gîndi Carol, care-şi trecu m îna p este obraz, ca
să-şi şteargă u n zîm bet răutăcios. R en u n ţi la to ate
titlu rile ta le ? A r fi nostim să m ai ai şi p re te n ţia să
te las p rin ţ, ca tu să m ai poţi trage sforile din uin b ră,
în v o ie ! O în ju ri pe L en u ţa ! N u-ţi place ! Aşa zici
oricui te ascu ltă: că L en u ţa e o tîrfa şi că o tîrfă n u
trebuie să pîngărească blazonul casei de H ohenzollern 1
Şi vrei să-i faci pe to ţi să creadă că asta te doare ! . . .
Te doare în coate 1 ... M ult îţi m ai pasă dacă aia pe
care o iubesc e u n înger sau o fem eie de strad ă ! Aşa
cum îm i p asă şi m ie dacă n ev astă-ta e de v iţă regală
sau n u I Aşa cum îi p ăsa m am ei în u rm ă cu ani, cu
cine trăiesc ! A lta te su p ără: că eu sînt s tă p în u l! A sta
o speria şi pe m am a: că n u ea v a răm îne stăpînă după
m oartea ta tii, ci eu. De aia o în ju ri de ani de zile pe
L enuţa m ea: ca să-ţi croieşti drum ul spre t r o n ! î ţ i
culegi sim patii p rin tre ofiţeri. Legionarii îţi iau ap ă­
rarea. D acu îşi pu n e în tin e to a te speranţele. N aziştii
îţi fac cu ochiul. Şi unii bancheri din a p u s . . . Ş tiu to t 1
F aceţi fro n t com un să m ă a lu n g a ţi! Şi m ie nu-m i plac
fronturile. E ste vrem ea s-o ştii 1 Aşa că, frate dragă,
p rin ţ n u m ai răm îi 1 Zici că re n u n ţi la to a te titlu rile
tale 1 ... D oar p en tru asta-i şi găsesc cusururi nevesti-ti:
ca să te îm ping eă re n u n ţi la titlu rile astea I Şi-o s-o

**■ — e. îsss 545

f a c i ! M i-eşti doar frate 1 În c ă p ă ţîn a t ca şi m ine ! . . .
D ar să n u -ţi închipui că dacă-m i eşti frate, o să-ţi m eargă
şi ţie să-ţi laşi vreo p o rtiţă deschisă ! Am eu g r i j ă !
Şi Carol, d u p ă ce-şi făcuse fa ţă de sine d ato ria de
rege să-l silească pe Nicolae să re n u n ţe la titlu l de p rin ţ,
îşi făcu d ato ria de frate să insiste pe lingă Nicolae să-şi
p ăstreze acest titlu .
— N iky, zise el ta n d ru , n u se p oate să r e n u n ţi !
E ste prestigiul fam iliei n o astre în joc I
— N u se p o ate? D ar tu , cum ai re n u n ţa t de tre i
ori la titlu l de p rin ţ m oştenitor ! D ar E d u ard al V lII-lea
cum a re n u n ţa t la tro n ? N um ai eu n-am voie? P e n tru
că aşa vrei tu ?
— N u p en tru că aşa v re au eu, ci p e n tru că n u perm ite
s ta tu tu l casei re g a le !
E ra p icătu ra care făcu să se reverse to a tă fierea
a d u n a tă în sufletul to rtu ra t şi scîrbit al fratelui Niky.
— A scultă, bre, a i c i ! răcni el la Carol, vîrîndu-i
pum nul sub nas. E u n u sîn t o lichea de-a ta , să m ă
aiureşti cu s ta tu tu l casei regale. N u m ai vTeau să ştiu
de n im ic ! Şterge-m ă din lista fam iliei regale, dă-m i
p a rte a m ea din avere şi am is p r ă v it! D u-te dracului
cu s ta tu tu l casei tale regale cu t o t !
Carol se lăsă cuprins iar de furii:
— Mă, ţi-ai p ierd u t capul, m ă I. . . Aici vorbeşti cu
regele tă u , n u cu fratele tă u I A uzi sau n-auzi? Cu
regele tă u !
— R ege? E i fi t u rege la cine ei fi, d a r la m ine nu
eşti decît u n ra h a t 1 Mă p . . . pe u n rege ca tin e ! U n
golan şi u n derbedeu ! A sta e ş t i ! U n golan care nu-şi
m ai încape în piele de fudulie !
Nicolae îi m ai spusese regelui de a tîte a ori cuvinte
grele, d ar niciodată n-a folosit term eni a tît de ta ri
ca să-şi exprim e sentim entele lui fraterne. A m eţit,
regele răm ase p iro n it în m ijlocul cam erei, şi nu-şi reveni
decît n um ai du p ă ce-1 auzi pe Nicolae trîn tin d uşa.
î n m om entul acela se trezi în Carol în treag a lui dem ni­
ta te regească. M ugind şi înjurînd, apucă revolverul de
pe birou şi se aru n că după Nicolae care se în d rep ta
cu paşi iu ţi spre scară.
— M ăgarule ! u rlă Carol.

646
 Şi trase u n foc du p ă el. U n ţip ă t de groază tl trezi.
Cineva căzu jos. D ar nu era Nicolae, ci o femeie.
— Ai rănit-o pe m am a, banditule ! strigă Nicolae,
care se aplecă asu p ra m aiestăţii sale M aria.
Scos din m in ţi, Carol ag ită de d ep arte m ina în care
ţin e a revolverul:
— A , ce noroc a i . . . T u . . .
D ar din p ricina v aleţilor care, atra şi de zgomot,
năvăliseră pe sală, treb u i să-şi term ine ideea în engleză:
— . . . sun o f a bitch !
— E t t a sc e u r! îi răcni Nicolae în franceză, din
acelaşi delicat îndem n la discreţie.

Consiliul de coroană fu convocat de u rg en ţă. După

doisprezece ani, m ai to ţi şefii politici ad u n a ţi în 1926
sub preşedinţia regelui F erdinand spre a-1 lipsi pe
Carol de drep tu rile lui de p rin ţ m oştenitor, pentru
că nu vroia să ren u n ţe la femeia pe care o iubea, se
adunau acum sub preşedinţia lui Carol, să lipsească
pe p rin ţu l Nicolae de drepturile lui de alteţă regală,
p en tru că nici el nu vroia să ren u n ţe la aleasa inim ii sale.
M inistrul de ju stiţie făcu u n scu rt ra p o rt asupra
situ aţie i celui în cauză:
— î n octom brie 1931, principele Nicolae a con­
tra c ta t în com una T ohani, ju d eţu l B uzău, căsătoria
sa cu fem eia M aria Ceorgescu. C ăsătoria a fost decla­
ra tă n u lă, în tru c ît a fost făcută îm potriva prevederilor
a rt. 13 d in s ta tu tu l casei regale. D upă şase ani, prinţul
revine asu p ra h o tărîrii guvernului din 1931 şi vrea
să-şi valabUizeze din nou căsătoria. S-au făcu t diferite
dem ersuri pe lîngă principe. D ar to a te au fost zadarnice.
În tru c ît h o tărîrea p rin ţu lu i este irevocabilă, guvernul
se vede obligat să aplice a rt. 13 din statu tu l, casei regale,
p rin care principele încetează de a m ai face parte din
fam ilia dom nitoare şi decade din to a te drepturile sale.
P rin ac easta, principele pierde şi to a te însărcinările
pe care le deţine în arm ată. Ia tă acum şi scrisoarea
p rin care p rin ţu l ne face cunoscut că este decis să nu
re n u n ţe la soţia sa.

M* 647
 Cum începu să citească scrisoarea, pe to ţi capii
politici ai ţă rii îi podidi plînsul. P lîngea m areşalul
N eaţă, plîngea Crai-Voievod, plîngea A rghir, plîngea
A ureanu, plîngea J u g ă n a r u ... D ar m ai sfîşietor decît
to ţi, plîngea Carol. D e ieri, de cînd s-a c e rta t cu Nicolae,
avea o m încărim e, pe cît de chinuitoare, pe a tît de
bine v e n ită : plîngea în tr-u n a. Plînse deci, în hohote,
cînd treb u i să ia cu v întul în consiliu.
— E ste fratele m eu, zise el, şi-i sînt d a to r o recu­
n o ştin ţă n em ărginită p en tru dragostea ce m i-a a rătat-o ,
a tît în anii m ei de pribegie, cît şi după re s ta u ra ţie . . .
A ţi lu a t cu noştinţă de cuprinsul scrisorii lui. S înt sen ti­
m ente în alte din p u n ct de vedere omenesc. Ca frate
şi ca om , m i se frînge inim a de durere. D a r ca rege,
n u p o t, nu-m i este în g ăd u it să m ă a ră t slab cînd este
v o rb a de unul d in tre ai mei. A r fi să micşorez a u to rita te a
pe care treb u ie s-o aibă tro n u l. Rog pe scum pul m eu
frate să mi-o ierte. D ar de aci în ain te, trebuie să-l şterg
eu însum i, cu m îna m ea, din lista fam iliei regale a ţării.
Şi n em aip u tîn d su p o rta a tîta durere, fugi hohotind
din cam era de consiliu pe culoar, unde se ciocni nas
în n as cu Nicolae.
— U ită-te ! îi zise Carol. P lîng ! Mi-s ochii în lacrim i 1
Nicolae îl străp u n se cu o privire plină de u ră şi-i
strig ă:
— S carpină-te 1
Şi Carol se scărpină.
 xxn

îm p in s de excesivele lui scrupule constituţionale,

Carol se u ită în calendar şi constată că opoziţia naţional-
ţă ră n istă are d re p ta te : se îm plinesc exact p a tru
ani de cînd guvernează naţional-liberalii. E ste lim ita
m axim ă în g ăd u ită de legi unui p a rtid să stea la putere.
Regele este obligat, aşadar, să dem ită pe liberali şi
să în treb e ţa ra din nou care guvern i-ar face m ai m u ltă
plăcere. D isciplinat, regele se 6upuse prevederilor consti­
tuţio n ale şi, du p ă ce conccdie pe liberali, chem ă la el
pe şeful n aţio n al-ţărăn iştilor şi-l ru g ă să-i spună cinstit
ce p re fe ră : un nou guvern naţional-liberal, sau u n guvern
n aţio n al-ţărăn ist ?
J u g ă n a ru răspunse, pe cît de sincer, pe a tît de spon­
ta n :

(49
 — D in to a te punctele de vedere, p u tere a se cuvine
partid u lu i n aţio n al-ţărăn ist. Mai în tîi. . .
— D ragă Ju g ăn aru le, te r o g ! îl întrerupse Carol
cu o privire directă şi caldă. Nu-i nevoie să-mi dem ons­
trezi. Te cred pe cuvînt ! V iitorul guvern va fi naţional-
ţă ră n ist. Ia tă -n e, aşad ar, acolo unde am v ru t am îndoi
să ajungem : la un regim naţio n al-ţărăn ist. Acum a,
partid u l dum itale, refăcut şi odihnit, îşi v a p u tea da
în treag a m ăsură a cap acităţii sale. V reau o guvernare
naţio n al-ţărăn i6 tă lungă, p en tru că sînt obosit de atîtea
în cercări__ P rin u rm are, Ju g ăn aru le, îţi iei to a tă
răspunderea, d a ?
— Mi-o iau , sire 1
— S p le n d id ! zise Carol. î ţ i m ărturisesc că este
p en tru m ine o zi m are. Voi avea, în sfîrşit, la guvern,
u n p a rtid închegat, p u ternic, p re g ătit, cu to a te g aran ­
ţiile posibile de seriozitate şi cinste. Va fi o guvernare
care v a răm îne în istorie, Ju g ăn aru le 1
Carol sclipea. V orbind despre istorie, ştia că înscrie
încă o pagină excepţională în istorie. în fa ţa lui stătea
şeful unui p a rtid de p arv en iţi m ai vechi şi m ai noi,
b ăgaţi în to a te tru stu rile şi cartelurile întem eiate în
ţa ră după război, de englezi, de am ericani, de germ ani,
de francezi, de italieni, de suedezi, de olandezi — şi
îm p ărţiţi în tre i categorii. D ouă m ai vechi: intran sig en ţii
şi carolingienii — şi una m ai no u ă: caroberiştii. î n
categoria caroberiştilor in tra u şi in transigenţii şi caro­
lingienii. T o ată p ă tu ra suprapusă n aţio n al-ţărăn istă era
caroberistă, p en tru că, fiind intransigentă, avea încli­
n aţii carolingiene. A criţi de a tîţia ani de opoziţie, furioşi
pe conducerea p artid u lu i, decepţionaţi de atîte a înfrîn-
geri, sensibili şi ce rtăre ţi, m em brii cremei naţional-
ţără n iste îşi trăg e au porecla de « c a ro b e rişti», de la
v estita berărie « Carul cu bere », unde se ad u n au la un
p a h a r cu bere, să-şi scoată ochii, să se înjure, să se
provoace la duel, să se am eninţe unul pe altu l cu Skoda
— num ai p en tru că regele nu se îndură să le dea p u terea
m ăcar p en tru un an. Şi acest p artid de in tran sig en ţi,
caroberişti şi carolingieni îşi iau răspunderea, prin
Ju g ă n a ru , să dea ţă rii un guvern m enit să răm înă în
istorie.

660
 — Sire, îl auzi Carol pe Ju g ă n a ru , ne sim ţim în stare
să răsp u n d em speranţelor pe care vi le p uneţi în noi 1
— Ju g ăn a ru le, să nu u iţi că treb u ie să p ăstră m
încrederea ţărilo r d e m o c ra tic e .. . L ib erta te şi e n e rg ie . . .
D em ocraţie şi s e v e r ita te ... Aşa v ăd eu guvernarea
n a ţio n al-ţărăn istă !
— Aşa o v ăd şi eu, sire I . . . D e altfel, am şi adus
cu m ine program ul n o stru de guvernare.
— D ă-i drum ul 1 făcu en tu ziast Carol, care se aşeză
să asculte m ai bine.
Ju g ă n a ru începu:
— în tre a g a acţiune de guvernare v a fi călăuzită de
ideea în tăririi sta tu lu i p rin solidarizarea tu tu ro r claselor
sociale şi a tu tu ro r categoriilor profesionale, m unci­
to are şi pro d u căto are, în aceeaşi sforţare viguroasă
de creaţiune şi p ro ducţiune, de propăşire generală şi
de ap ărare a ţă rii.
— Subscriu cu am bele mii ni 1 făcu regele, care
urm ărea cu m u lt in teres cele citite de Ju g ă n a ru .
— R ealizarea grabnică a unei ordine desăvîrşite,
b az ată pe respectul legilor şi pe sancţionarea exem ­
p lară a oricărei ab a te ri, a tît din p a rte a cetăţenilor cît
şi a celor în sărcin aţi cu paza legilor 1
— Subscriu cu am bele m îini !
— O rganizarea ra ţio n ală a unei ju s tiţii care, m ai
presus de to a te , să asigure tu tu ro r îm p ărţirea drep­
tă ţii, în lătu rîn d orice abuz şi sancţionînd repede orice
vină.
— Subscriu cu am bele m îini t
Ju g ă n a ru , fă ră să-şi ridice ochii, făcu o scurtă
pauză — apoi, continuă, silabisind fiecare cu v în t:
— în zestra rea arm atei p în ă la lim ita m axim ă a
resurselor financiare ale ţ ă r i i !
Regele se ridică şi întinse m îna lu i Ju g ă n a ru să-l
felicite:
— Ju g ăn aru le, dacă am greşit v reo d ată fa ţă de
d u m n eata, te rog să m ă ierţi 1 E şti u n m are p atrio t
şi ţa ra treb u ie să fie fericită că de azi în ain te desti­
nele ei v o r fi în m îna d u m ita le ...
D a r Ju g ă n a ru , m odest, făcu :
— Sire, încă n-am isp răv it 1

661
 — Nici n u tr e b u ie ! D in to t ce m i-ai c itit pîn& acum ,
îm i d au perfect seam a că re stu l program ului dum itale
de guvernare n u p o ate fi an im at decît de acelaşi în a lt
p a trio tim !
— Sire, in sistă Ju g ă n a ru , p o ate a r fi bine să ştiţi
cele ce ne propunem în politica ex tern ă 1
— Ai d re p ta te ! recunoscu regele. P olitica externă
este o problem ă ex trem de delicată şi m erită to a tă
ate n ţia . Spune 1
— î n rap o rtu rile cu celelalte sta te , citi Ju g ăn a ru ,
se v a u rm ări în p rim ul rîn d consolidarea hotarelor
ţă rii p rin strîngerea legăturilor cu aliaţii, p rin u rm ă­
rirea aceloraşi ţelu ri de pace, în tem eiată pe respectul
tra ta te lo r în cadrul S ocietăţii N aţiunilor şi a securi­
tă ţii colective, p rin m enţinerea de ra p o rtu ri de b u n ă
şi sinceră v ec in ătate cu statele înconjurătoare şi p rin
strîngerea relaţiu n ilo r cu to a te celelalte sta te de care
ne leagă interesele n oastre economice, fă ră a ne ames­
teca in disputele ideologice dintre ele.
— Splendid ! făcu regele. F ă ră a ne am esteca în
disputele ideologice d in tre ele ! . . . Noi avem grijile şi
nevoile n oastre ! De ce să ne m ai am estecăm în dispu­
tele ideologice ale alto ra ? E i se ceartă, ei se îm p a c ă . . .
trea b a l o r ! E ste, cu p u n ct şi cu virgulă, convingerea
m ea. în c ă o d a tă , sîn t în cîn tat că am găsit în d um neata
un om cu care m ă înţeleg a tît de bine ! M ai e ceva?
— Nim ic, sire 1
— N -ai de pus nici o condiţie?
— Nici u n a, sire 1
— Nici e u ! zise regele. Deşi, de fa p t aş a v e a .. .
Precum ţi-am spus, \r e a u u n guvern n aţio n al-ţărăn ist
tare . D ar, ca să fie ta re cu ad ev ărat, m i-ar place să-i
v ăd din nou pe to ţi n aţio n al-ţărăn iştii ad u n a ţi sub
acelaşi drapel n aţio n al-ţărăn ist. S în t?
— E v id en t că sîn t, sire !
— N u lipseşte nim eni?
— N im eni, sire !
— D e pildă, C rai-V oievod.. .
Ju g ă n a ru păli. Regele v re a să i-1 im pună pe Crai-
Voievod. P e Crai-Voievod cu care nim eni din p a rtid
n u m ai v rea să aibă de-a face !

RfiS
 — N u înţeleg, sire 1 zise, cu glas stins, Ju g ă ­
n aru .
— D e ce? în treb ă regele, m irat. N u v ăd în tru c ît a r
fi nefiresc ca n aţio n al-ţărăn iştii să colaboreze cu naţional-
ţă ră n iştii ! N u in tră în vederile dum itale ? N u sîn t
copiii aceluiaşi p a rtid ? Chemaţi-1 pe Crai-Voievod cu
fron tu l lui rom înesc, d aţi-vă m îna şi lu cra ţi îm preună.
— D a r Crai-Voievod are u n program al lui !
— P arc ă dum n eav o astră n -av eţi?
— S în t incom patibile, sire 1
— A ju staţi-le !
— N u există nici u n m ijloc de înţelegere !
Regele se rid ică:
— T rebuie să fie 1 Crai-Voievod este absolut indis­
pensabil unei g u v ernări n aţio n al-ţărăn iste !
— Indisp en sab il?
— A şa cum se aude, dom nule J u g ă n a ru : in-dis-
pen-sa-bil 1
J u g ă n a ru n u m ai avea nevoie de nici o lăm urire în
p lu s: regele se ţin e de farse, cu co n stitu ţia în m înă.
N ici gînd n-are să-i dea sarcina de a alcătui noul guvern.
L -a chem at ca să-şi b a tă din nou joc de e l ! A sta, după
ce i-a fă cu t atîte a servicii n u num ai cînd a fost la putere,
d a r şi în to ţi an ii aceştia de opoziţie şi după ce şi-a
îm pins dev o tam en tu l pînă acolo încît a accep tat să
defileze de 10 m ai în pelerină de cavaler, ca să se strice
lum ea de rîs pe socoteala lui ! Şi acum a, uite recunoş­
tin ţă ! R ecu n o ştin ţa lui Carol I I , regele ţăra n ilo r ! . . .
D a r to ate-şi au u n sfîrşit. De d a ta aceasta, glum a regelui
Carol v a fi pedepsită. P reşedinţia p artid u lu i naţional-
ţă ră n ist treb u ie 6ă treacă, efectiv, în m îna lui D acu !
P a rtid u l n aţio n al-ţărăn ist treb u ie să fie de aci înainte
in tra n s ig e n t! Să-l vedem atu n ci pe regele ţăra n ilo r
ce v a m ai spune !
Încovoiat, cu ochii în jos, cu obrajii aprinşi parcă
a r fi fo st pălm u iţi, J u g ă n a ru îşi sm ulse, penibil, cuvin­
tele din g u ră:
— Sire, daţi-m i voie ca în ain te de a răspunde, să
rapo rtez com itetului m eu executiv !
— D e acord ! D ar repede I. . . Ţ ara n u p o ate sta
fă ră un g u v e r n !

6M
 In tr-o cam eră de a lă tu ri, Trişcă, fost p înă aseară
prim m in istru al ţă rii, aştep ta să-i vină rîndul la consul­
ta ţie . Ca să-i trea că vrem ea, citea rapoartele prim ite
de la Belciug cu privire la ac tiv itatea acelui « Verein
der A uslandsdeutschen» sau « Asociaţia germ anilor din
s tră in ă ta te » , care a în ceput să facă m are ag itaţie,
m ai cu seam ă în A rdeal, în ju ru l asupririlor la care
a r fi supusă m in o ritatea germ ană din R om înia. « Aso­
ciaţia» susţinea că germ anii din R om înia n u sînt lăsaţi
să se cultive în lim ba lor m atern ă şi că sînt lipsiţi de
orice publicaţie germ ană. P rin aceasta, R om înia calcă
tra ta tu l m in o rităţilo r. In d ig n area «A sociaţiei» îl îm boldi
pe Trişcă să în tin d ă , rîzînd, h îrtia , lu i T ra ia n Săpunaru
care-şi aşte p ta şi el rîn d u l:
— Citeşte ! . . . Cică am călca tr a ta tu l m in o rităţilo r 1
Noi îl călcăm şi H itle r îi ia ap ărarea !
T ra ia n S ăp u n aru citi şi-i răspunse lui T rişcă, m ira t:
— Şi ce ai v rea, dom nule T rişcă? Să polem izezi cu
H itle r pe chestia m in o rităţilo r?
T rişcă voi să-l asigure pe T ra ia n că nici n u se gîn-
deşte să polemizeze cu H itler, d ar u n v alet deschise
uşa:
— D om nul T rişcă I
Regele îl a ştep ta n erăb d ăto r:
— Trişcă, D um nezeu m i-e m a rto r că m -am pus în
regulă cu co n stitu ţia ! A m s ta t de vorbă şi cu Ju g ă ­
n a ru . . . Aşa că te-aş ru g a să fii a tît de b u n şi să-ţi
refaci guvernul în d a tă 1
— Cu alegeri?
— Cu a le g e ri! Cum cere co n stitu ţia !
— Sire, du p ă con stituţie, sîntem t a r i ! 88% din
scaune v or fi ale no astre !
— A şa să-ţi a ju te D um nezeu I

în cepuse să-şi facă to a le ta de pe la p a tru după

am iază şi la şap te încă nu isprăvise. D ulapul era deşertat
şi costum ele se lăfăiau pe div an , pe scrin, pe m asă.
Colecţia de crav ate era aru n cată, claie peste grăm adă,
pe jo s. Zeci de perechi de pantofi, făceau m unte lîngă

664
radiato r. Cămăşile îm podobeau to a te fotoliile şi ta b u ­
retele. T otuşi, om ul n u se p u tea hotărî. P ipăia, se
îm brăca, se u ita în oglindă — d ar astăzi, nici oglinda
nu era destul de încăpătoare să-l p o ată cuprinde. Se
apropia, se în d ep ărta, se întorcea spre d re ap ta, se întorcea
spre s tîn g a .. . Un ad ev ărat chin ! D ar n u s-ar fi p u tu t
spune că chinul l-ar fi obosit, p en tru că, după ce se
văzu îm b răcat, îşi m ai tu rn ă şi parfum . U n pic pe
b a tis tă . . . un pic pe m u s ta ţă . . . cîte u n pic în am bele
p a lm e .. . astfel că, om ul, după ce-şi aranjase o ţin u tă
am eţitoare, începu să şi m iroase în chip convenabil
de am eţitor.
D ar de ce ţin e a să fie el a tît de bine îm b răc at şi bine
p arfu m at? F ăcea vreo m eserie care-i cerea parfum şi
eleganţă? D upă gulerul lui ţeap ă n şi în alt, care-i dădea
un aer de severitate rigidă, n u s-ar fi p u tu t spune 1
Se ducea p o ate la Vreo vedere? Posibil, deşi virata
pe care i-o tră d a fa ţa făcea p u ţin probabilă această
even tu alitate. A tunci avea u n rendez-voua cu vreo
fe m e ie ? ... R endez-vous cu o fem eie? P e n tru cei care
nu ştiau cine e personajul, prezum ţia îşi avea u n tem ei.
Cei care-1 cunoşteau, însă, a r fi rîs. R endez-vous cu o
fe m e ie ? ... Cine? Ă sta? P ăi ăsta-i doar D a c u ! . . .
Dacu, fostul şi de cîteva zile noul preşedinte al p a rti­
dului n aţio n al-ţărăn ist. D acu in tran sig en tu l, pe care
naţio n al-ţărăn iştii, în m înia lor oarbă, l-au pus ia r în
frun tea p artid u lu i, p en tru ca regele să ştie că au devenit
şi ei in tran sig en ţi ireductibili şi ad ep ţi în verşunaţi ai
politicii de şah la rege ! . . .
î n acest caz, însă, de ce s-a îm b răcat a t î t de ele*
g ant şi de ce s-a s tro p it cu a tîta p a rfu m dom nul
D acu?
Costum ul şi p arfu m u l in tra u în planul de acţiune a
partid u lu i co ntra lui Carol, care trebuie silit să reintre
în lim itele perm ise de constituţie. R endez-vous avea
Dacu ! D ar n u cu o femeie, ci cu un b ă r b a t ! Cu A ureliu
Cziucziewicz, conducător de fa p t, deşi neoficial, al
partid u lu i « T o tu l p en tru ţ a r ă ». Am îndoi b ărb aţii de
s ta t îşi dăduseră întîlnire spre a 6tabili condiţiile unui
cartel electoral. P en tru această în tîlnire şi-a ales şeful
partid u lu i n aţio n al-ţărăn ist cu a tîta pedanterie cos­

665
tu m u l. D a r n u ca s& facă o im presie b u n ă asupra lui
A ureliu, pe care-1 cunoştea m ai de m u lt şi cu care in
decursul ultim ilor ani avusese n enum ărate întrevederi.
Ci, ca regele să afle că p en tru D acu, o întîlnire, în aceste
îm p reju rări grele, cu A ureliu Cziucziewicz, este o sărb ă­
to are — care, p rin consecinţele ei asupra evoluţiei
d ictatu rii regale, 6e v a înscrie p rin tre m arile sărbă­
to ri n a ţio n a le .. . T o ate forţele şi to a te energiile trebuie
concentrate îm p o triv a d ictatu rii regale. Cu regele şi cu
m onarhia, D acu n-avea nim ic:
— T rebuie să ştiţi, zicea el, că nim eni în ţa r a aceasta
n u este m ai a ta ş a t ca m ine sistem ului m onarhic consti­
tu ţio n a l. S înt fo arte p u ţin i care să cunoască şi să apre­
cieze ca m ine im ensele ca lităţi ale suveranului. î l
iubesc din to t sufletul. Casa m ea e plină cu p ortrete
de-ale m aiestăţii sale Carol I I . . . A tît rău cit doresc
m aiestăţii sale regelui Carol I I , tot atît să-m i dea mie
ţ i membrilor fa m ilie i mele, bunul Dumnezeu !
Ceea ce com bătea D acu era num ai d ic ta tu ra regală.
— E u sîn t dem ocrat, proclam a D acu, adică sînt de
p ărere că to a te d rep tu rile v in de la popor şi trebuie
îndeplinite de popor. L a noi, însă, cine e dem ocrat, e
declarat bolşevic şi com unist. E u sîn t dem ocrat con­
vins, d ar sîn t co n tra bolşevicilor. E u am lu p ta t contra
com unism ului şi o d a tă , în A rdeal, num ai într-o sin­
gură zi, am a re sta t şase su te de com unişti. A dversarii
n o ştri su sţin că eu şi Ju g ă n a ru am fi bolşevici. D ar
noi sîntem p en tru o dem ocraţie naţională, sau, cum
bine a definit-o Ju g ăn a ru , p en tru o dem ocraţie corijată.
Masele nu judecă. Masele sim t. Cred că pornind de la
acest adevăr, vom p u tea stîrn i u n curent p en tru dem o­
craţia corijată. A stăzi stăpînesc curentele. Ele decid.
C urente se nasc d in anum ite sentim ente şi anum ite
necesităţi m ateriale. D ar necesităţile acestea reale, au
m ai p u ţin ă im p o rtan ţă decît p a rte a sentim entală.
Avem două exem ple: Mussolini a devenit stăpînul
Italiei şi H itle r a devenit stăpînul G erm aniei, exploa-
tîn d această p a rte sentim entală. H itler în G erm ania şi
Mussolini în Ita lia , p rin v o in ţa lor n estră m u ta tă , au
reuşit să trezească co nştiinţa n aţiu n ilo r respective,
ajungînd la realizări in v id iate de în treag a omenire.

666
D om nul A dolf H itler în G erm ania, prin felul cum a
ştiu t să-şi im pună v o in ţa dîrză, n u num ai că şi-a salvat
ta ra de anum ite curente care de care m ai periculoase,
d ar a reuşit să concentreze asupră-şi aten ţia lum ii.
F aptele lor le justifică azi cu prisosinţă existenţa şi
noi, ca spectatori obiectivi, trebuie să-i a d m iră m .. . Mai
m u lt: sîn t de p ărere că şi poporul nostru rom în tre ­
buie să facă la fej. N u trebuie să cultivăm num ai exi­
genţele m ateriale, ci să apelăm şi la d em nitatea n aţio ­
nală, ca poporul să n u sufere o u m ilinţă n aţio n ală sau
cetăţenească. A sta se cheam ă dem ocraţie corijată. Cînd
este dem ocraţie, v ia ţa de s ta t poate fi controlată de
oricare cetăţean . P e cînd dacă este d ictatu ră , se adună
cinci-şase oam eni, de obicei venetici, despre care nu
ştii de unde au v en it — cum e la noi, unde n u con­
tează naţiu n ea, ci o cam arilă condusă de o femeie
străină de neam . A ceastă femeie este a p ă ra tă cu to a te
mijloacele statu lu i. E ste de d ato ria n o astră să n e ad u ­
năm în tr-o falangă p en tru a doborî aceste stă ri de
lucruri, care în alte p ă rţi au dus ţările la prăp ăd .
Spre a com bate d ic ta tu ra aceasta a veneticilor,
Dacu vroia o alian ţă cu A ureliu Cziucziewicz şi p en tru
încheierea acestei alianţe se în tîln iră : el, în costum ul
lui confecţionat de vechea croitorie a aristocraţiei
naţio n al-ţărăn iste Şmilovici & Şm ilovici şi A ureliu, în
costum n aţio n al.
D iscuţia istorică începu cu declaraţia lui D acu:
— D om nule Cziucziewicz, am p u tu t co n stata, după
a tîta vrem e de cînd te cunosc, că ai ca lităţi care se
găsesc ra r în v ia ţa n o astră politică şi la conducătorii
noştri politici: eşti u n om sincer în acţiune, onest,
consecvent şi tenace. V rei să lu p tă m am îndoi îm po­
triv a regelui, în alegeri?
— D om nule D acu, şi eu am p u tu t co n stata că eşti
un om sincer în acţiune, onest, consecvent şi tenace.
De ce, d ar, n -am lu p ta am îndoi îm potriva regelui, în
alegeri?
— D eci, lu p tă m ?
— L u p tăm I
— D acă-i aşa, să vedem p e baza cărui program I
făcu D acu.

667
 — Aşa e I zise A ureliu. Pe baza cărui program 1
— Să începem ! făcu D acu. Mai în tîi politica externă.
E u sîn t alătu ri de m arile dem ocraţii ale occidentului,
eînt alătu ri de Mica înţelegere şi de înţelegerea bal­
canică şi sîn t a ta ş a t fa ţă de Societatea N aţiunilor.
— B a eu, replică A ureliu, sînt contra m arilor de­
m ocraţii ale A pusului, sîn t contra Micii înţeleg eri,
sîn t co n tra înţelegerii balcanice şi n u am nici un a ta ­
şam en t p en tru Societatea N aţiunilor în care n u cred !
— A tu n ci e p e r f e c t! ex u ltă D acu. V ăd că ne în ţe ­
legem de m in u n e .. .
— P ăi sigur că ne în ţe le g e m ! recunoscu Aureliu.
— Mai d ep arte ! continuă D acu, în cu ra jat. în p ro ­
gram ul m eu cer ca Rom înia să nu provoace G erm ania
şi să nu aibă o atitu d in e ostilă faţă de Italia şi Rusia.
— B a nu, dom nule D acu ! Ce-i aia: Rom înia să nu
provoace G erm ania şi să nu aibă o atitu d in e ostilă fa ţă
de Ita lia ? E u sîn t categoric pen tru o politică externă
făţişă şi activ ă alătu ri de B erlin şi de R om a — şi îm po­
triv a Rusiei. î n patruzeci şi opt de ore după b iru in ţa
m işcării legionare, R om înia v a avea o alian ţă cu G er­
m ania şi Italia.
— A d m ira b il! strig ă D acu entuziasm at dincolo de
lim itele obişnuite ale tem peram entului său. V ăd că ne
înţelegem bine şi aici.
— P ă i sigur că ne în ţe le g e m !
— Apoi, dom nule A ureliu, eu sîn t îm p o triv a rev i­
zuirii tra ta te lo r !
— Chestia cu revizuirea tra ta te lo r este o invenţie
jidănească ! zise A ureliu. Mişcarea m ea n-a auzit încă
p înă acum să se fi rev izuit tra ta te le ! D espre ceea ce
n u este, nu se p o ate vorbi. A şadar, eu n u sînt nici
p e n tru , nici co n tra 1 ...
— B u n ! făcu D acu, care era a tît de încălzit, încît
sim ţi nevoia să-şi dea cu p ăm ătu fu l pe nas. V ăd că ne
înţelegem d in ce în ce m ai bine !
— P ăi sigur că ne înţelegem !
— E u , dom nule A ureliu, sîn t p e n tru dem ocraţie şi
con tra d ic ta tu r ii!
— Şi eu, dom nule D acu, sîn t co n tra dem ocraţiei şi
p en tru u n regim de d ic ta tu ră legionară.

668
 — A tu nci e cît se p o ate de bine, dom nule A ureliu 1
făcu D acu, în tin e rit. înţelegerea o putem sem na de pe
acum , m ai ales că, du p ă opinia m ea, singurul p a rtid
care a r p u te a salva ţa ra de desfrîu şi corupţie este
p a rtid u l m eu, n aţio n al-ţărăn ist. Ţ a ra , de altfel, este cu
m ine. T o ată ţa r a este cu m ine !
— Nici n u încape discuţie că p u tem sem na cartelul
im ediat. în ţeleg erea d in tre noi este deplină, m ai ales
că, du p ă opinia m ea, singurul p a rtid care a r p u tea
salva ţa ra de desfrîu şi de corupţie este p a rtid u l m eu
legionar. Ţ ara, de altfel, este cu m ine. T o ată ţa r a este
cu m ine !
Sem nară p ac tu l electoral şi se d esp ărţiră, am îndoi
tu lb u ra ţi.
— D om nule A ureliu, zise D acu, strîn g m îna singu­
rului om politic sincer în acţiune, onest, consecvent
şi ten ace, din to a tă ţa ra rom înească.
— D om nule D acu, făcu la rîndul său A ureliu, strîng
m îna singurului om politic sincer în acţiune, onest,
consecvent şi tenace, din to a tă ţa ra rom înească.
în seara aceea, D acu nu se culcă pînă n u d ă d u ţă rii
explicaţii de ce a făcu t cartel cu legionarii:
— P e n tru că dorim să asigurăm curăţenia alegeri­
lor, care a r treb u i să însem ne şi să fie o m are sărb ă­
toare, ia r n u un prilej de corupţie şi um ilire sufletească
a cetăţenilor. Noi sîntem dem ocraţi, noi apărăm dem o­
craţia. D orim să salvăm ţa ra de pericolul d ictatu rii
care o am en in ţă.
*

î n ziua alegerilor, Carol u rm ări cu încordare opera­

ţiile. D e o p a rte lu p ta p artid u l n aţio n al-ţărăn ist, In
cartel cu liberalii lui George şi cu legionarii — ia r de
a lta , liberalii de la guvern în cartel cu Crai-Voievod.
Celelalte douăzeci şi ceva de p artid e p rezentau un
interes m u lt m ai mic, p en tru că şansele lor în alegeri
erau aproape inexistente. î n general, era linişte. Lucrul
p ă ru foarte ciu d at regelui, care-1 în treb ă pe Trişcă la
telefo n :
— Ce-i lin iştea a s ta ?

669
 — Sire, opoziţia ae t e m e . .. şi ee ţin e p ru d e n ţi I
— T o tu şi, n u cum va este prea m u ltă lin işte?
— N u, sire ! E ste a tîta cît trebuie.
în tr e rap o artele telefonice pe care le prim ea, Carol
îşi făcu m unca cea de to ate zilele: citea şi sem na h îrtii,
făcea declaraţii şi consolida re sta u raţia. Azi, o conso­
lida cu B eliotis. Afacerile lui Beliotis erau în plină
p rosp eritate. F irm a engleză W ickers-A rm strong, unde
m are acţio n ar era S ch nitt, a încheiat o convenţie cu
firm a cehoslovacă S koda: W ickers se retrage de la
uzinele R eşiţa, conduse de S chnitt, şi cedează locul
uzinelor Skoda. Skoda, în legături de afaceri cu Beliotis,
deschide u n cîmp larg lui Beliotis la R eşiţa. Beliotis,
prin s de v îrteju l im aginaţiei şi spiritului său de in iţia­
tiv ă, a v en it azi la rege să-i p ropună o nouă afacere:
0 uzină de tu n u ri la Z ărneşti, lîngă B raşov.
— îm i treb u ie u n m iliard tre i su te de m ilioane, sire !
Carol avea p en tru Beliotis o afecţiune care creştea
ori de cîte ori acesta venea să-i propună ceva care a r
p u te a contribui la alinarea suferinţelor neam ului: u n
m iliard tre i sute de m ilioane ! A sta în seam n ă. . . Carol
îşi făcu calculul m in tal, cu ra p id ita te a om ului obişnuit
să prim ească v ia ţa p rin prism a procentelor, şi afacerea
1 se p ă ru oarecum acceptabilă:
— D ragă B eliotis, voi c ă u ta să fac to t ce pot, ca să
n u las ţa ra fă ră o fabrică de tu n u ri. D ar să ştii că
nu-m i place de loc ce m i se spune în chestia tra ta m e n ­
tu lu i pe care-1 aplici m uncitorilor din uzinele dum itale,
aşa că m ă gîndesc dacă n u fac cum va o greşeală dîn-
d u -ţi voie să deschizi încă o fabrică.
Beliotis era o bişnuit cu tru c u l: grija regelui p en tru
m uncitorii lui îl v a costa încă u n 10% . T otuşi, lu p tă
să m ai ru p ă ceva d in plusul acesta:
— Sire, d a r m uncitorii m ei sîn t foarte b ine tra ta ţi.
A u to t ce le treb u ie 1 ... A u . . .
— U n m om ent, B eliotis, u n m o m e n t! . . . U ite aici
cîte m em orii ai p rim it tu de la e i . . . şi u ite aici cîte
plîngeri a p rim it m inisterul. N u-i laşi să se organi­
zeze în sindicate, le d ai salarii că abia au cu ce-şi ţin e
eufletul, îi sileşti să lucreze cîte zece-douăsprezece ore
p e zi, îi d en u n ţi că a r fi bolşevici, îi concediezi fă ră

&60
nici u n m o t i v ... N u se poate, dragă Beliotis 1 Noi
tră im in tr-o ţa ră dem ocratică, avem constituţie, avem
legi, avem o ju stiţie , treb uie să avem şi niţică omenie ! . . .
Ce? V rei să-i faci bolşevici?
— Sire, că ei sîn t nem ulţum iţi, a sta nu-i nici o
d ovadă ! D oar n-or fi v iin d să îm p art averea cu e i !
— N u se ştie, n u se ştie ! zise Carol cu ochii în gol.
N u vezi şi d u m n eata ce se petrece pe lum e? Mergem
cu to ţii spre bolşevism 1
B eliotis se d ăd u b ă tu t: regele era neînduplecat. Nu
VToia să facă nici cea m ai m ică reducere.
— B ine, sire, voi încerca să-i liniştesc !
— N u încerca să-i linişteşti, ci linişteşte-i I
R ăm as singur, regele citi cu interes com entariile
presei franceze în ju ru l vizitei pe care Delbos, m inistrul
de ex tern e al F ran ţei, o făcuse în urm ă cu o săptăm înă,
la B ucureşti. G azetele franceze erau entuziasm ate de
prim irea făcu tă lui Delbos de către lum ea politică rom î­
nească şi în special de către regele Carol II . D e am bele
p ă rţi, au curs cu vinte istorice. Noi şi F r a n ţ a . . . F ra n ţa
şi n o i . . . S urori l a t i n e .. . Sora n o astră m ai m are
F r a n ţ a . . . Sora n o astră m ai m ică R o m în ia ... B ucu­
reştii, u n m ic P aris al o rie n tu lu i.. . P arisu l, u n m are
B ucureşti al o c c id e n tu lu i... şi aşa m ai departe.
L a b an ch etu l de adio, Delbos a găsit ceva nou:
— R om înia este o prelungire a F r a n ţe i!
D a r nici regele n u i-a răm as dator.
— F ra n ţa , a zis el, este o prelungire a R o m în ie i!
Şi Delbos a plecat din ţa ră , g răb it să tran sm ită
F ra n ţe i rezu ltatele m uncii lui diplom atice din Rom î­
n ia. E ra u strălucite. Regele i-a d a t absolut to a te asi­
gurările posibile că orice s-ar întîm plă, R om inia v a
con tin u a să răm în ă a lă tu ri de F ra n ţa .
In toiul lecturii, M ateescu aduse regelui o telegram ă din
M aglavit: n ev asta lui P etrache L upu a născut u n băiat.
— B u n ! zise el lui M ateescu. T rim ite-i o telegram ă
n e ro d u lu i! V reau ca b ăiatu l lui să se num ească M ih a i!
Şi p u n eţi-i la uşă, în loc de zece jan d arm i, d o u ă z e c i.. .
Şi-un te le f o n !
M ateescu rîse:
— Un telefon?

s» - s . ti/n 661
 Carol ii răspunse foarte serios:
— N u ride ! . . . Ii treb u ie 1 ... Poate-1 cheam ă
m oşu la telefon !
M ateescu nu m ai rîse.
A rghir sosi la p a la t să protesteze că nim eni n a
votează cu el.
— Sire. e o b arb arie I D e vină-i Trişcă ! Cum se
poate, sire ? E u . . .
— Dom nule profesor, ti zise regele, aicea-i chestie
de cifre ! Lasă cifrele pe seam a celor care se pricep !
Cuvintele regale îl liniştiră pe deplin pe A rghir care
vorbi, deodată calm :
— Sire ! Ţi-am adus o veste m a r e ! F acu ltatea de
litere a acordat m ăriei tale titlul de « doctor honoris
causa» p en tru m erite o r a to r ic e ...
— M ulţum esc, dom nule profesor !
— N u, sire ! Aici trebuie să m ărturisesc că n-am a v u t
noroc. Ideea aceasta genială s-a n im erit s-o aibă un id io t I
— Care?
— D răgan !
— Ce v o rbeşti?
— R egret din inim ă, s i r e ! Şi-l invidiez ! tn schim b,
te-am propus la facultatea de istorie, ca « doctor ho­
noris causa» în ştiinţele istorice !
— N -am s-o u it niciodată, dom nule p r o f e s o r ! ...
Şi pe la P aris ce se aude?
A rghir, care se întorsese cu o zi în ain te de alegeri
de la P aris, răspunse:
— Le-am v o rb it, sire, ta re şi fă ră înconjur. R usia
răm îne R usia. De aceea, noi nu trebuie să facem nici
o alian ţă cu ea. Şi dacă F ra n ţa încearcă să ne-o im ­
pu n ă, rupem cu ea. N ouă ne trebuie relaţii directe cu
Anglia, care va m ai avea, tim p de cîteva decenii, un
rol h o tărîto r în lume.
— D ar F ra n ţa ne înarm ează ! zise regele, prevenitor.
Englezii ne-ar în arm a?
— P o ate !
— Aş fi curios s-o v ăd !
C onversaţia fu în tre ru p tă de telefon.
— Alo ! strigă Carol. Cine e? A, Vancea ! . . . D a I . . .
Cît, c î t ? . . . C um ? N um ai a t î t a ? . . . Şi e i ? . . . D a ! . . .

669
 Ş i . . . ? C u u u m ? ... N -am au zit b i n e ! . . . V orbeşte
m ai t a r e ! . . . N e m a ip o m e n it!... D ezastru com plet,
prin urm are !
T onul şi ochii regelui reflectau o satisfacţie a tît de
in ten să încît A rg h ir credea să a ii. şi el ce veşti bune
îi dă Vancea lui Carol.
— D ezastrul cui, sire? îl în treb ă el pe rege, cum îl
văzu că pune telefonul în furcă.
— Al guvernului I
— Al g uvernului? făcu A rghir uluit. 0 fi vreo
greşeală.
— Nici o greşeală ! Trişcă n-a în tru n it nici m ăcar
cele 40% reglem entare. Abia a atins 37,5%.
— D ar e ceva de necrezut, sire ! De cînd e ţara
asta ţa ră rom înească şi de cînd sînt alegeri la noi, nu
s-a m ai pom enit ca un guvern să nu întrunească m ajo­
rita te a de voturi care-i trebuie.
— T otuşi, uite ! . . . Liberalii n-au î n t r u n i t !
A rghir, însă, nu părea prea dezolat.
— N u -i. nimic ! încercă el să-l consoleze pe rege.
D acă n-au în tru n it, vor întruni. P înă m îine dim ineaţă
m ai e t i m p . .. T o t nu ştie n im en i!
Regele se în cru n tă :
— D ar ştiu eu !
Nu vorbise ră stit, to tu şi destul de apăsat ca să-l
facă pe A rghir să priceapă că mai presus de toate
există un Dum nezeu şi o constituţie.
— Sire, făcu A rghir cu capul şi m ai aplecat pe
u m ăr, n-am crezut nim ic rău !
Regele îşi reluă în d ată aerul binevoitor de mai în ain te:
— D om nule profesor, aş fi cel din urm ă să-ţi atrib u i
vreo in ten ţie rea. Cred, însă, că tocm ai dum neata,
m ai m u lt decît oricare altul, trebuie să ştii că în ţa ra
rom înească alegerile sînt libere şi că votul e sfînt. Libe­
ralii au p ierd u t, p en tru că aşa a v ru t ţara. Ţ ara îi
tr î n t e ş t e ... num ai ţ a r a __ Ţ ara nu-i v re a ! Cu 37,5%
liberalii nu pot avea p reten ţia să guverneze.
A rghir îşi încleştă degetele pe servietă:
— Sire, prin urm are îi în lătu raţi pe liberali !
— Iţi repet, dom nule profesor: n u eu, ci ţ a r a !
— Şi-i în lo c u iţi... cu cine?

88* 668
 — Cu Caţft şi T ra ia n S ăp u n aru I
U n sughiţ, greu re p rim a t în gîtlej, um plu de lacrim i
ochii ilu stru lu i profesor:
— D ar e i. . . cîte v o tu ri au c ă p ă ta t ?

N um ai n em ărginita lui dragoste p e n tru acest rege

tîn ă r şi vesel, îl a ju tă pe A rghir să-şi înăbuşe, decent,
am ărăciunea. D eşertat de orice vlagă şi de orice am biţie.
A rghir se ridică, şi ab ia m ai avînd p u terea să se încline
în fa ţa regelui, îi zise, tris t şi respectuos:
— Să dea D um nezeu să fie bine 1

Cînd dom nul profesor C aţă C oroiatu, vicepreşedinte

al noului guvern şi m inistru de s ta t fără portofoliu,
in tră în sala de şedinţe a consiliului, to ţi ceilalţi m iniştri
m ai m ici se în şirară pe două fro n tu ri şi-l salu tară cu
salu tu l rom an n atio n al-creştin :
— Izb în d ă 1
D e două zile de cînd a v en it la putere, C aţă num ai
asta aude:
— Izb în d ă I
T o ţi îi strig ă:
— Izb în d ă !
P în ă şi tinichigiul Goldm an, vechiul lui prieten
tinichigiul Goldm an, şi rabinul Ş apira, m arele Iui în v ă­
ţă to r în tru cele ebraice, şi F inkelştein, furnizorul lui
de m obile, şi Leibovici şi Şmilovici şi Herşcovici, chi­
riaşii lui din im obilul de pe strad a Ş tefan cel M are,
i-au strig at ieri, la Iaşi, em oţionaţi:
— G h iv o lt! Izb în d ă 1
Ai dracului h a r h ă r i! î n to a te se bagă I P în ă şi în
trium ful lui 1 Ce şm echerie o m ai fi punînd ei la cale
cu Cahalul lor, d racu ştie ! . . . D ar acu n-are tim p de
ei. Acu treb u ie să se bucure cît poate de acest m are
m om ent n a ţio n a l! Cincizeci de ani de lu p tă ! . . . Cîtă
răb d are, cîte jertfe , cîtă energie şi inteligenţă cheltuite
în aceşti cincizeci de ani, pînă a învins ! D ar încă o
d a tă s-a dovedit că n u-i nim eni profet în ţa ra lui. Mai
în tîi ideile lui au învins în G erm ania, p rin apostolul

564
său, H itler — şi num ai du p ă cinci ani, ţa ra i-a spus:
Ai d re p ta te ! D acă ideile tale au p u tu t salva de la
pieire poporul germ an, cu a tît m ai uşor a r p u te a s&
m ă salveze pe m ine ! Izbîndă ! . . . Şi izbînda a v e n i t !
Şi încă ce izbîndă I N um ai ce a fost ieri la I a ş i ! . . . Cu
to t viscolul, m ii de creştini ad e v ăra ţi au v en it să-l
salute pe m în tu ito ru l lor, C aţă ! A fost ceva m ă r e ţ !
S-au sp eriat to ţi j id a n ii! R apidul, din ordin, a v en it
cu întîrziere, ca să scoată sufletul celor care se înghe­
suiau pe peron. Apoi, cînd s-a ap ro p iat de gară, tren u l
a în cep u t m ai m u lt să se tîrîie şi locom otiva să pufăie
a lene, ca şi cum a r fi spus:
— R ăb d aţi, ră b d a ţi, pînă o să-l v ed eţi pe m în tu i­
to ru l v o stru , p e n tru că şi el a ră b d a t d e s tu l!
Apoi, deo d ată s-au aprins două su te de făclii şi au
izbu cn it uralele:
— Izb în d ă ! U ra ! Trăiască C aţă al n o stru ! . . .
N u s-a strig at « jo s jid an ii» . Consemnul a fost sever:
să n u se spurce această zi m are, cu cea m ai m ică aluzie
la jid an i, în num ele cărora a v en it la p u tere. C aţă,
din tre n , lăcrim a. D ar şi m ai m are a fost bucuria lui,
cînd s-a d a t jo s d in tre n şi s-a v ă z u t în tre b atalio a­
nele lui de asalt. Ce m u lţi sînt, d o a m n e ! Şi ce dis­
cip lin aţi. . .
— T ase, îi şopti el fiului său, de unde a tîţia lăn-
c i e r i .. . şi cum de ştiu să stea în fro n t a tît de frum os !
— P ap ă, i-a răspuns T ase, din ordinul regelui,
com andantul regim entului 13 m i-a îm p ru m u ta t sol­
d a ţi . . . U niform e am a v u t !
M îndru, C aţă şi-a tre c u t batalioanele de asalt în
rev istă, apoi le-a v o rb it:
— T o ată lum ea să aibă încredere în p a rtid u l naţional-
creştin de sub con d u cerea. . .
C aţă se înecă — pesem ne de la fum ul de ţig a ră
al u n u i şef lăncier, sau din pricina v în tu lu i — d ar se
linişti, şi co n tin u ă:
— . . . de sub conducerea lui T ra ia n S ăpunaru, căci
vom m erge pe calea cea d reap tă. S itu a ţia ţă rii e critică.
D ar cît tim p . . .
Se înecă ia r C aţă d in pricina fum ului sau v în tu lu i,
d a r fu peste p u terile lu i şi strig ă iu te :

666
 — . . .cît tim p e u . . . ea voi sta u n d e sînt, voi realiza
program ul m e u . . .
Acasă, Caţă îşi regăsi optim ism ul, cînd doam na
Coroiatu îl îm brăţişă şi-i spuse cu glas tre m u ra t:
— Alecule, nu-m i pare rău de loc că m -am m ă rita t
cu tine ! Să fii soţie de vicepreşedinte de consiliu de
m iniştri şi m am ă de m inistru, face să aştep ţi şi o mie
de ani !
— Izbîndă ! i-a răspuns C aţă, du p ă care s-a dus,
chipurile, să se spele, d ar de fapt să-şi ascundă lacri-
mile de necaz şi ruşine, că. după cincizeci de ani de
lu p tă, el nu-i decît vicepreşedinte al program ului său
— în tim p ce preşedinte este un pungaş ca T raian
S ăpunaru, o lichea ca T raian S ăpunaru, un jidovit ca
T raian S ă p u n a r u ... Uite-1 că a v en it şi tîlharul de
T raian S ăpunaru !
În d a tă după C aţă, in tră în sala consiliului de m ini­
ştri şi T raian S ăpunaru. De cînd a fost num it prim
m in istru , S ăpunaru nu mai tră ia : v i s a ! . . . A tît de
m ult îl am eţise izbîndă, încît nici astăzi, după două
zile, dacă cineva l-ar fi som at, cu revolverul la ureche,
să-i spună din cine se com pune lista m iniştrilor pe
care i-a înm înat-o regele în m om entul cînd l-a însăr­
cinat să formeze guvernul, n-ar fi p u tu t da nici un
răspuns. N um ai un num e — unul singur — îi răm ă­
sese ag ă ţa t de m em orie, p en tru că era singurul care-i
tu lb u ra b u curia: R obert Cernescu. Ce caută în guvern
acest R obert Cernescu, vechi n aţional-ţărănist, fost
m îna d reap tă a lui Ju g ăn a ru , cel mai colţos adversar
al partidului liberal, nu putea pricepe T raian S ăpunaru.
Regele nu l-a inform at, el nu i-a cerut-o — şi lucru­
rile au răm as nelăm urite. De aceea şi spunea, în d re ap ta
şi în stînga, oam enilor lui de p artid :
— N-am de dat nici o explicaţie. Din în alt ordin I
Cernescu este Cernescu ! . . . R espect şi aten ţie ! D in
înalt ordin !
— D ar generalul A ntonescu? Ce caută unul ca
ăsta p rin tre noi? Nu-1 ştie vodă că-i un sim p atizan t
al lui A urică?
în tre b a re a îşi căpătase răspunsul chiar de la
rege:

666
 — T ra ia n e ! Ţi-1 d au pe A ntonescu la m inisterul de
rftzboi, ca un cadou ! S înt m ulţum it c& am p u tu t sfi-1
sm ulg din b raţele legionarilor. P o artă-te bine cu el 1
T raian S ăpunaru era u n om prea bine crescut să
m ai p retin d ă regelui său şi alte explicaţii. D e altfel,
a r fi fost de prisos, deoarece pe T raian, com ponenţa
guvernului îl in teresa p rea p u ţin . P e el, fire dinam ică,
îl preocupau faptele. A cţiunea ! Iu ţe a la în h o tărîre şi
aplicare !
S alută neglijent pe ceilalţi m iniştri care-1 prim iră
cu salu t rom an şi urale şi se în d rep tă iu te spre scaunul
lui, se aşeză iu te, se u ită iute la ceasornic, îl băgă iute
în b u zu n ar — îşi ridică iu te ochii, d ar îşi am inti iute
că regele încă n-a sosit — şi se m uie d intr-o d ată. N-avea
ce face ! Şi începu să se u ite ceva m ai încetişor îm prejur,
să v ad ă cam din cine se com pune guvernul pe care-1
prezidează. A ! C aţă ! . . . C araghiosul ăsta b ă trîn i-a
ieşit cu to tu l d in m inte ! . . . Şi ăsta, cine-i ? Parcă
e Tase ! . . . E x a c t ! . . . Tase beţivul, feciorul lui Caţă ! . . .
M inistru al m u n c i i ! ... B un m i n is t r u ! ... Va m unci
pe la to a te cîrcium ile din ţa ră , fără parale ! Şi celă­
l a l t ! . . . Gogu E l e f t e r i e ! ... A in tra t şi caricatura
asta în guvern. L a ce? La ju s tiţie ? D ar parcă se lăuda
Stănescu că vine el la ju stiţie ! A tunci, cum ?
Curios, îi făcu semn lui Gogu E lefterie să se apropie:
— La ce ai fost n u m it, d rag ă? L a ju stiţie ?
— N u ! La ex tern e !
T raian S ăpunaru se lin iş ti! La externe, da ! Aşa
se explică ! P en tru că pe Stănescu îl cunoaşte de m u l t !
Ş tie că nu este un lă u d ă r o s ...
P înă aici p u tu ră să meargă investigaţiile Iui T raian
S ăp u n aru asupra id en tită ţii m iniştrilor săi, p en tru
că în uşă apăru regele. în salu tu ri rom ane şi urale
prelungi, regele fu condus de întreg guvernul pînă la
scaun. G rav, regele se aşeză în capul mesei şi dădu
cuvîntul lui T raian S ăp u n aru :
— Dom nul prim m inistru ne v a face ra p o rtu l asupra
situaţiei din ultim ele două zile.
P rim ul m inistru începu:
— Sire, dom nilor m iniştri, n-am obiceiul să-mi
p ierd vrem ea cu cu vinte inutile. A cum a n u se m ai cer

687
vorbe, ci fap te. V& voi com unica, deci, dom nilor, ce
a făcu t guvernul în aceste doufi zile. Î n c e p ! . . . Am
su p rim at ziarul Democratul romin, care otrăvea con­
ştiin ţa rom ină şi creştin ă a n e a m u lu i... A m a n u lat o
su tă douăzeci de perm ise de liberă circulaţie pe C .F.R .
u n u i n u m ăr de o su tă douăzeci de jid an i, zişi gazetari
şi în felul acesta am realizat p en tru buget u n beneficiu
m aterial im p o rtan t şi am d a t poporului u n sentim ent
dc sig u ran ţă m orală. Am pus în stu d iu grabnica rezol­
vare a problem ei comisiilor pe care guvernul v a treb u i
să le num ească la în treprinderile străine. A m pus în
stu d iu revizuirea cetăţeniilor. Am pus în stu d iu rom î-
nizarea întreprinderilor. A m pus în studiu ieftinirea
sării. Am pus în stu d iu ieftinirea gazului. A m pus în
stu d iu ieftinirea m otorinei. A m pus în stu d iu ieftinirea
zahărului. Am pus în stu d iu ieftinirea s tic le i.. . Am
pus în stu d iu ieftinirea pielei. Am pus în stu d iu re p a ­
ra rea şoselelor. Am pus în stu d iu anularea pedepselor
d ate p en tru to a te delictele silvice. Am pus în stu d iu
înlesnirea fabricării ţuicii. A m pus în s tu d iu . . .
0 ju m ă ta te de oră i-a tre b u it prim ului m in istru ca
să p o ată epuiza b ilan ţu l a to t ce a făcut guvernul
num ai în prim ele lui p atruzeci şi o p t de ore de exis­
te n ţă . M iniştrii se u ita u unul la altu l şi se m inunau cît
de dinam ici au p u tu t fi ei sub conducerea lu i T raian
Săpunaru.
D upă ce isprăvi cu realizările, T raian S ăpunaru îşi
ridică glasul şi încheie, p atetic, cu u n ochi spre D um ­
nezeu şi cu unul la rege:
— Clipa e solem nă p en tru m ine. N u m ă socotesc
b iru ito r. S înt cel m ai h ă rţu it om din R om înia, d ar
voi răm îne în picioare, neclintit şi ferm , d re p t şi fără
şovăire, su sţin u t de o m are elevaţie m orală la postul
m eu, fiindcă D um nezeu, p rin rostul regelui Carol al
Il-le a , a v ru t ca eu să p u n m îna pe inim a acestui
popor, să-i ridic g reu tăţile de pe p iep t şi să-i uşurez
resp iraţia.
L a u ltim a frază, pe rege îl apucă o asem enea m în-
cărim e, încît începu să se scarpine cu frenezie, fără
să-i pese p rea m u lt că se află în consiliu. T o ţi m iniştri,
zguduiţi de lacrim ile care-i curgeau şiroaie din ochi,

668
săriră la regele lor, c a respect, dragoste ţi solici­
tu d in e :
— Sire, v ă p u tem a ju ta cu ceva?

Corespondenţii străin i b ătea u scările p alatu lu i in­

tr-u n dute-vino fă ră oprire. Regele, am abil şi neobosit,
dicta d eclaraţii şi se b u cu ra cînd vedea că ju rn aliştii
îi in terp re teaz ă ju s t gîndurile. T o ţi îl în tre b a u :
— D ic ta tu ră ?
Regele n u se p ripea cu răspunsul. C ugeta cîteva
clipe, apoi îşi alegea cuvintele, p arcă a r fi fost pus
p en tru în tîia o ară în fa ţa acestei în treb ări.
— N u ştiu ce credeţi prin d ic ta tu ră . F iindcă acest
cuvfnt n u p o ate avea peste to t un u l şi acclaşi înţeles,
în tr-o ţa r ă p o ate însem na ceva şi în a ltă ţa ră , altceva.
Ca şi dem ocraţia. O aplicare p o ate avea dem ocraţia
la noi şi cu to tu l a ltă aplicare p o ate avea în A nglia,
unde condiţiile politice sîn t altele.
— T o tu şi, fa p tu l că a ţi chem at la p u tere u n p a rtid
f a s c is t.. .
— V ă -n ş e la ţi! P rin aceasta, am fă c u t u n a c t p u r
dem ocratic. E ste in co n testabil că la noi, în R om înia,
sentim en tu l public tin d e spre naţionalism . A fost,
p rin u rm are, m ai p o triv it cu sentim entul public să
chem la p u tere u n p a rtid m ai n aţio n alist decît cele­
lalte. î n alegerea m ea nu m -am călăuzit d u p ă ceea
ce se v a spune în alte p ă rţi, ci num ai după nevoile
n a ţio n a le . . . Cum p o ate fi vorba de u n regim fascist,
cînd, p e n tru noile alegeri fixate de guvernul m eu p en tru
încep u tu l lui m artie, se pregătesc de pe acum n o u ă­
sprezece p a rtid e ?
— D ar în politica ex tern ă v a in terv en i vreo m odi­
ficare ?
— Nici o m o d ificare! S-ar p u te a cel m u lt spune
că R om înia şi-a d o b în dit p rieteni noi, fără a m icşora
im p o rta n ţa celor vechi. Cred că n-are nici o ra ţiu n e
să ni se reproşeze sim patiile p en tru Mussolini. Sîntem
fra ţi latin i ! . . . E u personal iubesc Ita lia şi-l adm ir
pe Mussolini.

669
 — D ar H itle r? D e ce dom nul T ra ia n S&punaru,
Înainte de a fi n u m it p rim m in istru , s-a dus de cîteva
ori în au d ien ţă la H itle r?
— D e ce n u ? E fo arte norm al. P rim a datorie a
unui om politic este să aibă legături cu to a tă lum ea.
Şi apoi, de ce R om înia şi-ar m ărgini num ărul p riete­
niilor ei? Noi cu G erm ania sîntem în relaţii de prie­
tenie, p en tru că în tre noi şi G erm ania există un foarte
p u tern ic cu ren t de schim buri economice şi la B erlin
există m u ltă b u n ăv o in ţă p en tru a le a ran ja cît m ai
bine. A sta e to t ! A şadar, din acest pu n ct de vedere
n u este nici u n m otiv de îngrijorare. Ia r dacă ac ţi­
unile mele iau un caracter oarecum dinam ic, asta v ă
rog s-o atrib u iţi fap tu lui că sîn t soldat şi că a p a rţin
fam iliei Hohenzollern-ilor, care au fost to ţi 6oldaţi.
S în t soldat şi organizator. Şcoli, cu ltu ră fizică, sport,
să n ă ta te , aceasta-m i place să organizez.
— Şi dacă n -aţi fi rege?
— Cred că aş fi un bun p ro fe so r!
Şi încheia cu fiu-său:
— Fiu-m eu e acum a sublocotenent, d a r continuă
să-şi v ad ă de liceu. Clasa lui are astăzi şase elevi, care
fac p arte din to a te clasele sociale: unul e fiu de m inistru,
altu l fiu de in d u striaş, al treilea fiu de ofiţer, al p atru le a
e fiu de sas, al cincilea e fiu de văd u v ă şi al şaselea e
din T ra n s ilv a n ia .. . îl pregătesc să fie rege ! E o m eserie
foarte pasio n an tă ! P o t să v ă spun sincer că m ă sim t
fericit că sînt rege !
Nici T raian S ăpunaru nu se sim ţea m ai p uţin fericit
că era prim m inistru. Corespondenţii străini treceau
şi pe la el şi plecau din cabinetul lui m ai tin eri decît
au in tra t — ceea ce se resim ţea, de altfel, în to t ce
trim ite au ziarelor lor. Astfel, presa italiană spunea
că guvernul şi-a început v ia ţa cu acte de energie b ă rb ă ­
tească, sub conducerea bărbătească a m arelui b ă rb a t
de s ta t T raian S ăpunaru. Presa germ ană spunea că
G erm ania urm ăreşte cu sim patie evoluţia b ărbătească
a Rom îniei, sub conducerea bărbătească a em inentului
b ă rb a t de s ta t T raian S ăpunaru. Ia r presa anglo-franceză
spunea că Rom înia face paşi b ărb ăteşti pe linia unei
politici de b u n ă înţelegere cu to a tă lum ea, sub condu­

670
cerea b ărb ătească a distinsului b ă rb a t de s ta t Traian
S ăp u n aru , om de un p atrio tism fără com prom is.
Singurul nefericit în to a tă afacerea aceasta era
C aţă Coroiatu, care, cînd citea cele ce spunea presa
străin ă dcpre preşedintele său de consiliu, se îngăl­
benea şi făcea 6pume la gură.
— M-aş fi m irat să fi fost a l tf e l ! strig a el cît m ai
p iţig ă ia t cu p u tin ţă , cînd era 6ingur cu fecioru-său
Tase. Un jid o v it ca el, cum să n u fie bine cu presa
jid o v ită ?
*
\

Prim ele treizeci de zile de guvernare naţional-creş-

tin ă fură ch eltu ite cu m are folos în sărb ăto rirea trium ­
fului. E rau a tît de dese sărbătoririle, încît zilele de
sărb ăto are lu ară locul zilelor obişnuite de lucru. Fiecare
m in istru îl sărb ăto rea pe altcin ev a: C aţă pe T raian ,
T raian pe C aţă, Gogu pe C aţă şi pe T raian , T ase pe
Gogu, Gogu pe T a s e . . . De prea m ulte sărb ăto riri,
am ploiaţii de s ta n u m ai lucrau, şcolile nu m ai func­
ţion au , tren u rile n u m ai circulau, im pozitele nu se m ai
încasau, v en itu ri în casa sta tu lu i nu m ai in tra u — şi
legionarii se b u curau. F avorizaţi de acest regim de
banch ete, p u teau să-şi v ad ă de propaganda lor, n estin­
gheriţi. Lozinca lor nu m ai era: « O m u l şi pogonul»,
ci « Sufletul şi h cctaru l» .
— E i, dom nule S ăpunaru ! îl luă A rghir, într-o seară,
la ro st pe T raian S ăp u n aru, în curtea p alatului. Cam ce
i-ar p u tea îm picdica pe adversarii dum itale să-şi ia o
lozincă şi mai m ărinim oasă? De p ild ă :« V ia ţa şi m oşia» !
— N aţia e bolnavă m o r a l! reflectă, trist, T raian .
— C onstatarea asta lasă-ne pe noi s-o facem . D um ­
n ea ta ai fost chem at să guvernezi p en tru că eşti grozav.
Să te vedem . Aşa că m ai 6lăbeşte-ne cu filozofările
astea ieftine şi acţionează !
— Aşa fac, dom nule A rghir ! D ar n-am destui ja n ­
darm i !
— Ja n d a rm i? Cu ja n d a rm i poate oricine. î n t r e ­
barea e: ţa ra !
— Ţ a ra e cu m ine, dom nule A rghir 1

571
 — Cu 9 % ?
— Care 9 % , dom nule A r g h ir ! A sta a fost In opo­
ziţie: 9% J . . . S-au dus vrem urile alea, dom nule A rghir J
Azi avem 99% !
A rghir n u m ai p u te a scoate o vorbă. A vea d re p ta te
T raian S ăpunaru ! în a in te de sărb ăto riri, în cursul
sărbăto ririlo r, du p ă sărb ăto riri, venea lum ea la el să
i se roage în genunchi s-o prim ească în p a rtid . S-au
m âi v ăz u t pînă atu n ci m ari m ig raţiu n i de « frip tu rişti»
şi « av iato ri» de la un p a rtid guvernam ental concediat,
către un p a rtid opoziţionist chem at la putere. A m ai
tr ă it însuşi T raian S ăp u naru, a tît în 1920, ca m inistru
al artelor în prim ul guvern N eaţă, cît şi în 1926, ca
m inistru de in tern e al celui de-al doilea guvern N eaţă,
satisfacţia cu ad e v ăra t dum nezeiască de a se p u tea
u ita de sus, de pe culm ile am eţitoare ale scaunului
său m inisterial, la to a tă verm ina aceasta dezgustă­
to are care um ple celelalte p artid e de guvernăm înt, la
to ţi politicienii aceştia untdelem noşi şi la to ţi tre p ă ­
duşii acestor politicieni, care încă n u şi-au rum egat
bine fru ctu l hoţiilor lor de la guvern, cum se tîra u la
picioarele lui să-i cerşească onoarea şi bucuria de a-i
prim i sub acoperişul lui. Şi el, generos, îşi înfrîngea
gre aţa, u ita şi-i prim ea. Fenom enul, deci, nu-i era
străin lui T raian S ăp u n aru. D ar nim eni n-a m ai v ăzu t
pînă azi u n asem enea iureş. G uvernul stă te a pe la
re sta u ra n te şi închina p a h a r după p a h a r în cinstea
m aiestăţii sale, a lui T raian , a lui C aţă, a lui Tase — şi
p artid u l creştea, văzînd cu ochii, ca un cozonac gigantic,
în cuptorul încins al credinţei naţional-creştine. Libe­
rali, n aţio n al-ţărăn işti, conservatori, to ţi aveau o sin­
gură ţin tă : să fie p rim iţi în p artid u l lui T ra ia n S ăpu­
n aru . Şefi de organizaţii, d e p u ta ţi, senatori, ofiţeri
superiori, în alţi m ag istraţi, p av au cu spinarea lor
drum u l lui T ra ia n S ăp u n aru :
— Coane T raian , to a tă v ia ţa m ea am fost cu dum ­
n e a ta . P o ţi să m ă dai pe uşă a f a ră . . . că eu to t viu
înapoi, să ştii, p e n tru că num ai cu d u m n eata p u tem
salv a ţa ra !
N u se lău d a, p rin u rm are, T ra ia n S ăp u n aru in
deşert. A vea tem eiuri p uternice să afirm e că ţa r a este

672
cu el şi s& fie convins că, in alegerile apropiate, îşi v a
p u te a asigura cu u şu rin ţă cele 40% din v o tu ri. Ce
4 0 % ? . . . 40% e floare la u re ch e! Va că p ăta cel p u ţin
6 0 % . . . 7 0 % . . . 8 0 % . . . 9 0 % . . . a tît de d estrăm ată
şi sp eriată e opoziţia. U ită-te n u m ai ce se în tîm p lă la
n a ţio n a l-lib e ra li! D e frică să n u i se topească p artid u l,
D inu V iziru a în cep u t să-l im plore pe George Viziru
să se îm pace cu ej. Şi George, scîrbit de felul necon­
stitu ţio n al cum regele a rezolvat criza politică, a ac­
ce p ta t, bineînţeles cu p re te n ţia la u n an u m it n u m ăr de
scaune în viito ru l p arlam en t. U nchiul, ca să-şi satis­
facă nepotul, a sacrificat vechi şi d ev o taţi liberali,
care, su p ăraţi foc, au h o tă rît să treacă, to ţi, cu arm e
şi bagaje, la T ra ia n S ăpunaru. Aşa că, naţional-libe-
ra lii, în loc să se reîntregească p rin înapoierea lui George
în p a rtid , m ai ră u s-au fă rîm iţa t. . .
L a fel şi cu n aţio n al-ţărăn iştii. In tra n sig e n ţii dezer­
tează cu duium ul. D egeaba le strigă D acu şi J u g ă n a ru :
— S ta ţi, m ăi oam eni buni, p en tru că ce c ă u ta ţi la
T ra ia n S ăp u n aru găsiţi şi la n o i ! Nici noi n u 6Întem
filosem iţi. Sîntem şi noi p en tru oricîte afaceri cu b an ­
cherii e v r e i! D a r nici noi n u adm item la posturile de
com andă evrei, p e n tru că şi noi avem aceeaşi deviză:
« R om înia a rom în ii o r» ! . . . Sîntem şi noi m onarhici şi
dinastici şi n aţio n alişti şi anticom unişti. Am fo6t acu­
za ţi de com unism . A cuzaţii pe cît de nefundate, pe a tît
de ridicole. De com unism n u p o t fi acuzaţi decît acei
care-şi alim entează ideologia lor după cum b ate v în tu l
aven tu rilo r de dincolo de gran iţă. A tunci, ce v r e ţ i ? . . .
P u te re a ? O v eţi avea ! D upă naţional-creştini venim
n o i ! î n cele d in u rm ă, regele v a treb u i să-şi dea seam a
că singurul p a rtid serios şi de încredere, sîntem n o i !
D ar h apul cel m ai m are a tre b u it să-l înghită Crai-
Voievod cu v alahiştii lui, care, cum au auzit că n u ei
v in la p u tere, ci T raian S ăpunaru, au in tra t în derută,
şi du p ă o foarte scu rtă criză de conştiinţă, s-au tre z it
get-beget naţional-creştini. Cel m ai im presionant dintre
to ţi a fost v estitu l D erică. A vocat şi vechi om politic,
D erică a iu b it din to t sufletul pe n aţio n al-ţărăn işti,
cîtă vrem e era la ei ceva de iu b it, d u p ă care a tre c u t
la v alah istu l p a rtid al lui Crai-Voievod, unde spera

67 8
 fierbinte c& v a avea foarte curînd ceva de iu b it. D ar
cînd a v ăzu t că, pînă una alta, era ceva m ai bun de
iu b it, nu în viitor, ci im ediat, la naţional-creştini, a
alerg at la vechiul său coleg şi prieten T ra ia n S ăpunaru.
— Derică ! s-a b u cu rat T raian . Ce v în t te-aduce
pe la m ine, D erică?
— U n v în t de p rim ăv ară, T raian e !
— Bine, D erică I E şti binevenit 1 D ar ce v a zice
ă l a . . . ştii c a r e . .. şeful tă u , C rai-V o ie v o d ... ungurul
acela prost şi îng îm fat?
— Să zică? Ce să zică? E u dacă v in la tin e, n u
fac decît să urm ez poruncile lui 1
T ra ia n S ăpunaru deveni foarte a te n t:
— Nu înţeleg 1 Ai venit din ordinul lu i?
— Din ordinul l u i ! . . . Ca şi din ordinul lu i! Ai
răb d are ! E u , precum ştii, sîn t uu m em bru disciplinat
al frontului rom înesc valah ist ! . . . Şi de tre i ani de
cînd sîn t cu valah iştii, num ai asta am auzit de la Crai-
V oievod: că p erm an en ta noastră preocupare trebuie
să fie închegarea în tr-u n singur organism politic a
tu tu ro r forţelor naţionaliste, conştienţi că num ai astfel
^putem constitui dinam ism ul de d re a p ta , capabil să
creeze o Rom înie cu ad e v ăra t rom înească. . . Am zis:
bravo I Acum doi ani, Crai-Voievod a declarat la Cluj
că în tre frontul rom înesc v alah ist şi p artid u l naţional-
creştin s-a încheiat o logodnă care va duce la căsă­
torie. Am zis: b ra v o ! şi a t u n c i ... Acum p a tru luni,
Crai-Voievod a d eclarat la Alba Iulia că este indife­
re n t care va fi p artid u l chem at să înfăptuiască dezi­
deratele n aţio n aliste: p artid u l corporativ, sau frontul
rom înesc, sau cel n aţional-creştin, sau to tu l p en tru
ţ a r ă . . . p en tru că, ceea ce interesează este să vedem
pe rom îni repuşi în drepturile lor fireşti. Şi din nou
am zis: b r a v o ! .. . De ce? F iiudcă diu atitu d in e a lui
Crai-Voievod rezu lta, în m od logic, că forţele n aţio n a­
liste au obligaţia m orală să se adune în ju ru l p artid u lu i
chem at să înfăptuiască to a te revendicările noastre
naţionaliste. P rin urm are, eu dacă vin azi la tin e, ce
fa c? Mă supun im perativelor m orale precizate de Crai-
Voievod de a te a ju ta să realizezi visul naţiei noastre.
D acă n-aş face-o, a r însem na că p u n în contradicţie

674
fa p ta cu gîndul şi că n -am În v ă ţa t nim ic de la m arele
n o stru Crai-Voievod.
— M-ai convins, Derică ! D ar to t n u p o t pricepe
de ce, cînd regele a binevoit să-mi dea ţa ra pe m înă,
Crai-Voievod a u ita t to t program ul ăsta şi a im pus
v alahiştilor lui, fa ţă de m ine, num ai « expectativă
binevoitoare !»
— Ştii ce înseam nă a s ta ? A sta înseam nă că eu
sînt m ai v alahist decît el ! E u nu m ă dezic de program ul
v alah ist, pe cînd el se dezice.
— Şi dacă se su p ără că răm îi v alah ist pînă-n pînzele
alb e?
— D acă se supără, să ştii că-i un porc ! Un porc şi
un m incinos. A sta e părerea m ea şi a tu tu ro r am icilor
mei. P en tru că, T raiane dragă, eu nu vin singur. Vin
şi cu a l ţ i i . . . D ar cu o condiţie: 6ă-mi dai m ăcar m ini­
steru l agriculturii şi com erţului ! Am o presim ţire că
la m inisterul agriculturii şi com erţului aş p u te a face
m u lt p en tru ţa ră .
— Bine, D e ric ă ! Vorbesc chiar azi cu regele şi
diseară-ţi răspund !
D erică era un caz. D ar asem enea cazuri erau m ulte,
n enu m ărate. Oraşe, ju d eţe, provincii întregi treceau la
T raian . Şi T raian , a ltru ist, ca să nu se bucure singur,
făcea m ereu ra p o arte ex altate, regelui său.
— Sire, creştem ! . . . P a rtid u l meu a ajuns o putere.
Vom avea în parlam en t nu m ajo rităţi, ci u n an im ită ţi I
Şi se u ita în ochii lui Carol, să vadă ce spune. D ar,
Carol tăcea. Pe m ăsura în care vrem ea trecea, Carol
devenea m ai im penetrabil. P înă ce, într-o zi, cînd
T ra ia n veni iar la el cu un sac de succese şi-i vorbi iar
despre forţele p artid u lu i său şi despre alegeri, regele
i-o tăie scu rt:
— S ăpunarule, ce sîn t vorbele a stea : p a r t i d . . .
a le g e ri.. . p a r la m e n t? .. . P en tru ce te-am pus în fruntea
guvern u lu i? Ca să-ţi faci un p a rtid , ori să desfiinţezi
celelalte p a rtid e ?
T ra ia n S ăp u n aru se făcu m ic de to t:
— Sire, credeam c ă . . .
— Să nu crezi nim ic ! Şi te rog să m ă slăbeşti cu
alegerile. N u m ai facem a le g e ri! S-a isp răv it cu alege­

676
rile ! O preşte orice p ro p agandă ! S c u r t ! N u-m i treb u ie
alegeri, nu-m i treb u ie p arlam en t, nu-m i treb u ie p a rtid .
Şi deodată-şi îndulci glasul:
— îm i p are ră u , S ăpunarule 1 Aşa sîn t eu cîte-
o d a tă : su p ă ră c io s! I a r t ă - m ă ! Şi-acum a spune-m i, te
rog: cum m erg treb u rile p rin ţa r ă ? A stă-scară pe cine
sărb ăto reşti ?
— P e D erică, sire 1

D in cauza b an ch etu lui în cinstca lui D erică, prim ul

m in istru se culcase în zori, astfel că telefonul îl găsi
cu som nul neisp răv it. R ăguşit şi pe tre i sfertu ri adorm it,
în tre b ă : *
— Gine-i acolo?
— E u ! T e rog vino im ediat.
N u-i tre b u i nici o ju m ă ta te de oră să se spele, să
se îm brace şi să aju n g ă la Cotroceni, unde-1 a ştep ta
regele.
— Sire !
Carol nu-i răspunse nici la salu t şi nici m îna n u i-o
întinse.
— Ce-ai fă c u t cu B u ten k o ?
T ra ia n avti senzaţia precisă că-i cade o cărăm idă
în cap.
— D ar n u ştie m aiestatea v o astră ce am fă c u t cu
B uten k o ?
— E u ? Ce v rei să ştiu e u ? E u sînt rege co n stitu ­
ţio n al ! E u dom nesc, n u guvernez. D e guvernat, guver­
nezi d u m n eata ! A şa că, te rog să-m i sp u i: ce ai făcut
cu B utenko ? Ne-am aprins paie-n cap cu S o v ie te le !
Sovietele stăru ie să facem o anchetă şi să aflăm ce s-a
făcu t cu B u te n k o ! E clar, dom nule prim m in istru ?
Ce-ai făcu t cu B u ten k o ? Cine l-a asasinat pe B u ten k o ?
P e fondul galben al chipului său, ochii b u lb u caţi ai
lui T raian S ăp u n aru p ăreau două bile de sticlă albas­
tră . T raian s-ar fi în cu m etat poate să articuleze o ex­
plicaţie, d ar d in gîtlejul lui n u ieşea nici u n cuvînt.
— P rin u rm are, co ntinuă Carol să răcnească, aşa
ai înţeles d u m n eata eă-m i fii de folos? Ca Bă-mi aduci

576
belele pe c a p ? __ Şi afacerile? Cum m erg afacerile pe
p ia ţă ?
T raian S ăp u n aru îşi violentă fantezia şi găsi e fo rm u lă:
— Sire, în acest m om ent, n u v-aş p u tea spune e x a c t...
— D ar cu încasările cum stai?
— î n acest m om ent n u v-aş p u tea spune e x a c t !
— D ar cu C aţă cum te îm paci?
— î n acest m om ent n u v-aş p u tea spune exact !
— D ar care sîn t relaţiile noastre diplom atice cu
F ra n ţa şi A nglia?
— î n acest m om ent n u v-aş p u te a spune e x a c t !
— D ar cu com uniştii care-şi ridică nasul ce faci?
— î n acest m om ent n u v-aş p u te a spune e x a c t !
Scos d in fire, Carol b ă tu cu pum nul în m a să :
— A şadar, to tu l este p e r fe c t! L a ce te în treb nu
p o ţi să-m i dai nici u n răspuns ! R uină fin a n c ia ră .. .
ru in ă politică in te rn ă . . . ru in ă politică e x te rn ă . . . îl asa­
sinezi pe B u te n k o . . . ne strici cu S ovietele. . . ne strici cu
bancherii francezi şi englezi care sînt alarm aţi de dez­
ordinea pe care ai introdus-o în ţ a r ă . . . ne strici cu
H itler, care n-are încredere în naţionalism ul dum itale
rasist, p en tru că eşti în curcat cu bancherii jid a n i. . . ne
strici cu to a tă lu m e a . . . te ţii de să rb ă to riri. . . te cerţi
cu p ro p rii dum itale c o la b o ra to ri.. . şi m ai ai curajul
să răm îi p rim sfetnic al tro n u lu i ! . . . P rim m in istru al
tro n u lu i, u n om care n u cunoaşte nici m ăcar datoriile
lui elem entare fa ţă de legile constituţionale ale ţă rii !
N u, dom nule T ra ia n ! Ajunge cu an arh ia ! Ai s ta t la
p u tere patru zeci de zile, d ar ai făcut ră u ţă rii p en tru
patru zeci de ani. Te rog depune-ţi m a n d a tu l! D in
acest m om ent, p o ţi să-ţi reiei afacerile cu ovreii d u ­
m itale ! E şti liber !

L a aceeaşi oră, M ateescu îl chem a la telefon pe

A rghir:
— D om nule profesor, m aiestatea sa v ă pofteşte la
p a la t!
— P e n tru ce?
— Să d ep u n eţi ju r ă m în tu l!

37 - c. 1223 677
 A rghir se zăpăci. Regele-i încredinţează ia r p u ­
tere a ! . . . Ga să nii-şi trădeze bucuria, în treb ă p e u n
to n cît m ai cu p u tin ţă in d iferen t:
— J u r ă m în tu l! . . . D ar S ăp u n aru ?
— S-a isp răv it cu S ăpunaru, dom nule p ro fe s o r!
M aiestatea Ba regele face u n guvern de c o n c e n tra re !
A cum A rghir, decepţionat, p u tu să întrebe, sincer
in d ife re n t:
— Şi cine-1 prezidează?
— P atria rh u l M iron !
— A haaa ! exclam ă A rghir cu u n d isp reţ subliniat.
Ducele de L ik e lie u !
T rîn ti receptorul şi, m înios la culm e, îşi puse, în cea
m ai m are grabă, ţin u ta de gală.

I n ceasurile acelea h o tărîto are p e n tru istoria ţă rii,

C aţă C oroiatu stu d ia cu m u ltă aten ţie talm u d u l care, în
tom ul I I I , la capitolul 459, făcea aluzie la to a te cala­
m ităţile ce se v or ab a te asu p ra poporului evreu, dacă
profesorul C aţă v a veni la p u tere într-o ţa ră n u m ită
R om înia M are. P în ă acum prinsese tre i su te cincizeci
şi două de su b tilită ţi — şi era g ata-g ata s-o p rin d ă
şi pe a trei su te cincizeci şi treia, dacă n u l-ar fi sim ţit
pe fiu-său Tase, încă de pe scară, du p ă m irosul lui spe­
cific de secărică.
— T a tă ! Am c ă z u t ! T raian S ăpunaru a fost d a t afară.
Credea că ta ta v a profera cîteva în ju ră tu ri la adresa
p u terii oculte a C ahalului, d ar ta ta -i rezervă o surpriză.
I n loc să se apuce de cap, se apucă num ai de ţăcălie,
şi cu un rîn jet satanic, începu să se vaicăre cu obişnuitul
lui accent de sîm b ătă:
— Oi vei, d ija d im isio n a t! __ T raian S ăpunaru,
prim m in istru al ţă rii de-o lu n ă şi dija d im is io n a t! . . .
Oi vei, oi v e i ! . . . Ci ninurucire, R ifcă dragă, d ija ci
ninu ru cire m are !
T o ată fierea ju b ila în C a ţă ! Broscoiul a p ăţit-o ! F o arte
bine ! Să se în v eţe m in te să n u m ai fie m ă g a r ! A u z i!
E l prim m in istru şi eu num ai vice p rim m in istru !... A sta
num ai u n jid o v it ca T raian S ăpunaru şi-o poate perm ite !
 xxm

O singură d a tă în v ia ţa lui, Carol s-a m ai sim ţit

fericit ca acum : în u rm ă cu op t ani. D a i atunci a fost
cu to tu l altceva. A tunci a pus num ai m îna pe tron.
A tunci a fost la facerea lum ii. E ra începutul. E ra haosul.
E ra u p artid e politice. A tunci m ai avea îndoieli: v a
izbu ti, n u v a izb u ti ? . . . A stăzi, însă, îşi vedea visul
îm p lin it: pe lîngă tro n , avea guvernul lui de concen­
tra re — p ia tra de m orm înt a partidelor. P e lîngă tro n
avea u n in stru m en t orb de execuţie, de m îna întîia.
U n N eaţă, u n Crai-Yoievod, u n M arinescu, u n A rghir,
u n Gherlescu, u n T rişcă, u n A ureanu. Ş apte conducători
de p artid e sau şefi de guverne, au fost siliţi să adm ită,
în sfîrşit, că regele n u se înşeală: partidele sînt conduse
de o b an d ă de pungaşi, p artid ele seam ănă săm înţa

87 679
anarhiei în ţa ră , p artid ele ţin poporul rom în departe
de civilizaţie. Ş apte conducători de p artid e au venit
p ocăiţi la picioarele tro n u lu i şi au început să ae b a tă
cu p u m n u l în p ie p t: da, partidele a u fost pînă acum
conduse de o b an d ă de pungaşi, partidele seam ănă
săm în ţa an arhiei în ţa ră , partidele ţin poporul rom în
d ep a rte de civilizaţie — şi au acceptat să-şi înm or-
m înteze p ro p riu l p a rtid sub scaunul lor de m inistru
în guvernul de concentrare al re g e lu i.. . Apoi, fantezia
de a d a acestor foşti şefi de guvern, ca şef de guvern
p e p a tria rh I. . . Şi l-au a c c e p ta t! L -au accep tat to ţi.
F ă ră nici o obiecţie. S-a m irat şi el cît de uşor au în g h iţit
h a p u l ! De la n aţio n alişti p înă la dem ocraţi, n-a crîcnit
u n u l ! Ce a m ai rîs regele !
— Spirule, l-a în tre b a t el pe generalul M aram ă,
ce zici? D acă m îine aş num i-o pe miss K ilom etru preşe­
d in te de consiliu, s-ar supăra v reunul din ei?
— E u n u cred, s i r e ! răspunse, vesel, Spiru. In
to t cazul, în c e rc a ţi! Să avem de ce rîde !
P u te a să-şi b a tă joc M aram ă de to ţi oam enii aceştia
politici, p en tru că ştia în ce hal i-a adus regele. T im oraţi
de atacurile to t m ai îndrăzneţe ale gardiştilor, care,
la ad ăp o stu l unei im u n ită ţi absolute, continuau să-i
am eninţe cu m oartea — şi incapabili să m ai reziste
politicii de fărîm iţare duse de rege, foştii conducători
de p artid e socoteau ca o favoare fa p tu l că regele lor
le d ă u n adăpost în guvernul de concentrare şi că le
m ai îngăduie să joace u n rol, fie el num ai decorativ,
în politica ţă rii. Scuze aveau to ţi: ordinea p u b lic ă ...
reg ele. . . ţ a r a . . .
N eaţă, care tim p de ani a dus o cam panie în fabule
şi aluzii co ntra lu i Carol p e n tru că nu-i d ă p u tere a pe
m înă, zicea:
— Cînd guvernul ţă rii îţi cere concursul p e n tru a
re stab ili ordinea ţă rii, n u ştiu cum a r p u te a cineva să
facă altceva decît să se p u n ă la dispoziţia lui.
Liberalii, care m ai bine de şase decenii se socoteau
singurul p a rtid în d re p t să facă fericirea poporului,
se explicau şi ei:
— P a rtid u l naţional-liberal, care şi-a im pus to t­
d eau n a o sfîntă d atorie de a pune pe prim ul p lan al

680
preocupărilor sale p rim atu l salvării naţionale, a înţeles
gîndul în a lt şi grija pe care m arele n o stru rege o are
şi i-a d a t în treag a adeziune a p artid u lu i, p e n tru ca
p erso n alităţi proem inente liberale şi foşti preşedinţi
de consiliu ai cabinetelor liberale să facă p a rte din
guvernarea pe care m aiestatea sa regele o voieşte şi
o consideră ca în cep u tu l unei eroice m ăsuri de salvare
a ţă rii noastre.
Cel m ai bine sin tetiza spiritul vrem ii A rghir:
— Singura în d ato rire p en tru oricine este a asculta.
A scultarea aceasta n u se poate d a u n u i om politic,
cu a tît m ai p u ţin u n u i im itato r al unor regim uri care
n-au ce că u ta la noi. E a treb u ie d a tă regelui, ca sim bol
al p atriei. A ceasta e d ato ria de a z i !
M ărunţelu, care începea să devină to t m ai m ult
opinia publică a regelui, com enta la Capşa, cu exube­
ra n ţa lui m ed iteran ian ă, m ăre aţa transform are politică
op erată de rege:
— Se im punea o lichidare. S piritul public m ani­
festa sem ne îngrijo răto are de ră tăcire. Ţ ara se înfăţişa
sub aspectul bo ln av al u n u i apropiat război civil. De
aici u rg en ţa cu care s-a d a t răspuns u nei soluţii în afară
de ru in ăto a rea idee de p a rtid şi îm potriva ideii de p a rtid .
N ectarie, m ereu neînţelegător, îl sîcîia:
— D a r ce s-a în tîm p lat, M ărunţelule d rag ă?

N oul guvern in sp iră lui Carol u n nou cuvînt istoric:

— Voi guverna în pas a le rg ă to r!
Şi începu să alerge. D ădu prefecturile de ju d e ţ pe
m îna com andanţilor de garnizoană. în tă r i stare a de
asediu în to a tă ţa ra . Dispuse închiderea hotelurilor,
restau ran telo r, cafenelelor şi cluburilor care a r servi
în in d iferen t ce scopuri politice. A n u n ţă pedeapsa cu
închisoarea p en tru cei co n stitu iţi sau care propagă
constituirea u n o r nuclee politice. Interzise funcţiona­
rilor publici, m em brilor clerului de to a te confesiile,
m em brilor corpului didactic şi în general oricui este
p lă tit d in bu g etu l sta tu lu i să fie înscris în vreu n
p a rtid sau g rupare politică. D esfiinţă p arlam entul şi

681
interzise m em brilor noului guvern să se m ai consi­
dere ca făcînd p a rte d in organizaţiile politice ai căror
m em bri au fost pînă acum .
G uvernul, p rezid at de p a tria rh sub preşidenţia lui
Carol, ţin ea şed in ţă d u p ă şedinţă într-o atm osferă d in a­
m ică. Regele însărcina, în prealabil, p e fiecare m in istru
în p a rte cu anum ite sugestii pe care trebuia să le an u n ţe
în consiliu şi pe care ceilalţi m em bri ai guvernului erau
d ato ri să le aprobe cu însufleţire.
— Orice conferinţă publică treb u ie să înceapă şi
să se încheie cu im nul r e g a l !
— Se ap ro b ă !
— T o ţi m em brii guvernului treb u ie să facă în d a tă
declaraţii asu p ra averii pe care o posedă !
— Se apro b ă !
— Să se grăbească am enajarea Insulei Şerpilor ca
lagăr de concentrare p e n tru d eţin u ţii p o litic i!
— Se aprobă !
— Să se interzică evreilor să trea că la religia creştină
ortod o x ă, dacă n u sîn t ce tă ţen i ro m în i!
T rişcă se aplecă spre A rghir:
— N ici p a tria rh u l n u-i ce tă ţean ro m în !
— P e n tru că nici n u-i creştin ortodox, ci anglican 1
îi răspunse A rghir, care v o tă apoi în gura m are:
— Se a p r o b ă !
— Să se reglem enteze folosirea autom obilelor ofi­
ciale !
— Se a p r o b ă !
— M iniştrii să n u aibă voie să facă altceva decît
să se ocupe de nevoile poporului.
— Se apro b ă !
— E u , zise A rghir, am h o tă rît să re n u n ţ la salariul
m eu de m in istru .
— Şi eu !
— Şi eu !
— Să se publice în to a tă p resa !
— Se apro b ă !
L a ieşirea d in consiliu, R o b ert Cernescu, după ce
d ădea gazetarilor to a te indicaţiile utile, încheia, dinam ic:
— Vom desfiinţa p arazitism ul. P oporul treb u ie să
m uncească I

682
 ★

D rapelele începură să fîlfîie din nou, peste to t.

G ardienii publici îşi puseră din nou m ănuşile albe.
M uncitorii fură din nou arestaţi şi schingiuiţi, preventiv.
P e n tru că d in no u se găsea ţa ra în sărbătoare. Azi avea
loc plebiscitul p e n tru co n stitu ţia regelui Carol I I cel
curajos. P rin această nouă lege fundam entală a ţă rii,
regele, în m area lu i b u n ă ta te , scutea poporul de to ate
grijile statu lu i. P oporul are destule necazuri şi a ş a !
Ce-i m ai treb u ie pe cap încă o belea ! P e n tru aceasta
există u n rege. Să se sacrifice re g e le ! P rin urm are,
de aci în ain te, regele îşi ia în spinare to ate grijile statu lu i.
B ineînţeles, cu voia poporului. D acă poporul zice« da !»
— regele se în h am ă în d a tă la jug. Să zică, deci, poporul
« d a !» la to a te prevederile constituţiei lu i Carol I I cel
curajos.
— P ersoana regelui este inviolabilă !
— D a!
— M iniştrii sîn t răsp u n zăto ri dacă i se întim plă
ceva !
— D a!
— Regele p o ate n um i u n preşedinte de consiliu
n um ai p rin sim pla lu i s e m n ă tu ră !
-D a !
— Regele e lib er să n u convoace tim p de u n an
adunările legiuitoare !
— D a!
— Regele îşi num eşte şi-şi revocă m iniştrii cînd
vrea !
— D a!
— Regele face num irile în funcţiunile publice ! . . .
Regele p o ate să facă în orice p riv in ţă decrete cu p utere
de lege ! . . . Regele este capul oştirii ! . . . Regele are
d re p tu l să declare ră z b o i! . . . Regele are d re p tu l să
încheie pacea ! . . . Regele conferă gradele m ilitare şi
decoraţiunile. E l acreditează am basadorii şi m iniştrii
plen ip o ten ţiari p e lîngă şefii statelo r străine. E l are
d re p tu l să b a tă m onedă. E l are d re p tu l să încheie tr a ­
ta te politice şi milita re cu statele străine. E l are d rep tu l
să încheie convenţiunile necesare p e n tru com erţ şi navi-

683
 gaţiune. £1 desfiinţează cu rte a cu ju ri, el introduce
pedeapsa cu m o artea, el interzice tu tu ro r cetăţenilor sub
v îrsta de treizeci de an i accesul la vot, el îşi înfiinţează u n
eenat com pus d in : principele m oştenitor, to ţi principii
m ajori ai fam iliei regale, p atria rh ii, m itropoliţii, episcopii
eparh io ţi ai bisericilor ortodoxe rom îne şi greco-catolice,
capii confesiunilor recunoscute de s ta t şi actualii sena­
to ri de d r e p t. . .
— D a, da, da, d a ! . . .
R ăsu n a ţa ra de d a i __ p în ă se ajunse la ultim ul
p u n ct d in lista de je rtfe pe care era Carol dispus să
le facă de bunăvoie, p e n tru popor:
— Regele e lib er să dea ţă rii oricînd o nouă con­
stitu ţie .
— D aaaaaa !
— A ţi v ă z u t? com entă N ectarie succesul la Capşa.
Regele şi-a asigurat v o tu l n u num ai p en tru noua con­
stitu ţie de astăzi, d ar şi p e n tru co n stitu ţia urm ătoare.
L a P a la t, R o b ert Cernescu, m inistrul de in tern e, îl
inform a pe rege asu p ra condiţiilor în care s-a făcut
plebiscitul:
— T o tul a decurs în tr-o ordine exem plară, sire ! . . .
î n afară de legionari şi de cele 5.413 « n u » -u ri ale orga­
nelor n oastre poliţieneşti, n u s-a în reg istrat u n singur
« n u » în p lu s . . . E n tu ziasm ul e general. Lum ea aclam ă
arm a ta pe străzi. Ţ ara e la picioarele m aiestăţii voastre...
— A d m ira b il! răspunse regele. Şi acum a, te rog
dă ordin să se confişte to a te arm ele. I m e d ia t! Şi cine
nu se supune, să fie îm p u ş c a t!

î n seara plebiscitului, am basadorul M arii B ritanii

stă ru i să fie p rim it de rege în d ată. Carol, surprins, 6e
în tre b ă : ce-o fi v rîn d ? C onstituţia m ea supără cum va
guvernul englez? A m făcu t ceva îm potriva prietenilor
m ei de la L o n d ra? Se sim ţea n e v in o v a t!
De la prim ele cuvintele, însă, Carol, se linişti. R epre­
ze n ta n tu l Angliei venea să-l felicite p en tru noua lui
con stitu ţie.

684
 — G uvernul m eu, zise el, m -a însărcinat să vă
exprim sp eran ţa tu tu ro r cercurilor noastre financiare
şi economice, că noua constituţie a m aiestăţii voastre
v a perm ite o m ai largă in terp re tare a rolului pe care
treb u ie să-l aibă sta tu l în dezvoltarea bogăţiilor p etro ­
lifere ale ţă rii şi v a oferi o m ai m are atracţiu n e p en tru
în treb u in ţarea capitalului străin în industrie.
— E ste tocm ai ceea ce m ă preocupă în cel m ai
în a lt g r a d ! răspunse regele. Sper că a ţi înţeles de ce
l-am lu a t pe A ureanu în guvern.
— A ureanu n e place, s i r e ! răspunse diplom atul
englez. P rez en ţa lu i în guvern este o m are încurajare
p en tru societăţile n oastre petrolifere. D om nul A ureanu
se b u cu ră la noi de m u ltă consideraţie p e n tru capa­
citatea dum isale în aceste problem e.
Carol ab ia aşte p ta să-l v ad ă pe am basadorul M arii
B ritan ii dincolo de uşă. P e ziua de azi, îi ajunge ! Pe
lista audienţelor m ai figura u n singur n u m e : Ange­
lica P iţigoi, o fa tă distinsă, fa ţă de care suveranul
avea rem uşcări. Cu doi ani în urm ă, Angelica fusese
aleasă miss R om înia — şi în to t tim p u l acesta el n u
s-a p u tu t ru p e de la treburile sta tu lu i m ăcar p en tru
cîteva ceasuri, s-o felicite. î n sfîrşit, a s tă z i.. .
D ar Angelica avea şi azi ghinion. D upă am basa­
dorul M arii B ritan ii, ceru şi F abrizius, m inistrul Ger­
m aniei, o întrevedere u rg en tă cu regele. Regele, plic­
tis it şi îng rijo rat, se în treb ă : F abrizius? Ce caută
F abrizius la m in e .. . şi la ora aceasta? Să se fi su p ă ra t
H itle r? D e ce? N u-i place co n stitu ţia m ea?
F abrizius in tră , sever, fără a fi, to tu şi, feroce:
— Sire, zise el, excelenţa sa m areşalul H erm an
Goering, vice-cancelar al G erm aniei, în calitatea sa
de m aestru de vîn ăto are al R eichului, m ă însărci­
nează ca, o d ată cu felicitările sale şi ale guvernului
germ an p en tru no u a co nstituţie, să vă p red au şi acest
pergam ent.
Regele lu ă d in m î n a lui F abrizius sulul şi-l des­
făcu : sub p ro p ria lui sem nătură, Goering a te sta că
regele Carol I I al R om îniei este n u m it m em bru de
onoare al organizaţiei v înătorilor celui de al treilea
Reich.

685
 — V ă m ulţum esc, zise Carol, şi v ă rog să tran sm i­
te ţi salutările m ele cele m ai călduroase vînătorilor
germ ani şi în p rim u l rîn d excelenţei sale dom nului
Goering, care în tr-o zi a tît de h o tărîto are p e n tru desti­
nele ţă rii m ele, s-a gîndit la m ine ! . . . Com unicaţi-i
v ă rog, dom nului Goering, că p rin diplom a aceasta
m ă onorează n u n um ai pe m ine, ci în treg poporul
r o m în !
*

M iniştrii M arii B ritan ii şi M arii G erm anii, dacă

au fost prim ii să-l felicite p e rege p e n tru noua lui con­
stitu ţie , erau foarte d eparte de a fi şi ultim ii. N oua
co n stitu ţie a lui Carol m obiliză interesul tu tu ro r capi­
taliştilo r străin i, care vedeau în politica de m înă forte
a lui Carol, o serioasă garanţie îm potriva unei bolşe-
v izări a R om îniei. Mai în tîi ap ă ru în ţa ră , spre a lua
m asa în tre p a tru ochi cu regele Carol, conducătorul
tru stu lu i englez petrolifer « R oyal D u tch » . î n acelaşi
scop sosi, d u p ă el, conducătorul tru stu lu i -american
« B usiness M achine C orp». Se ivi, apoi, directorul
p ublicaţiei F inancial Tim es d in L ondra, care-1 asigură
pe Carol că to ţi bancherii şi in d u striaşii englezi se pregă­
tesc să in u n d e ţa r a cu în treg cap italu l lo r liber. Şi m ereu
soseau alţii: italien i d in in d u stria de arm am ent, olan­
dezi d in in d u stria petrolului, germ ani din to a te in d u ­
striile — şi fiecare d in ei spunea regelui:
— B ogăţiile ţă rii d um neavoastră sînt proverbiale
în lum ea întreag ă. D e ce le-am lăsa neproductive?
C uvintele acestea am inteau regelui cifrele recente
ale in stitu tu lu i de cercetări zootehnice: 250.000 de
gospodării ţă ră n e şti fă ră o g ă in ă __ 1.500.000 de gospo­
d ării ţă ră n e şti fă ră u n p o rc . . . 200.000 de gospodării
ţă ră n e şti fă ră o vacă în b ă tă tu ră . Şi răsp u n d ea:
— în tr - a d e v ă r ! D e ce le-am lăsa neproductive ?
Singura condiţie pe care o p u n ea era ca bogăţiile
ţă rii lu i să fie făcute productive conform cu princi­
piile noii lui co n stitu ţii: în pas alergător. D in ce în
ce m ai alergător. Cît m ai alergător cu p u tin ţă . A vea
m încărim i la picioare. Sim ţea nevoia să alerge. Deo­

686
cam dată, să alerge pe loc. Astfel, cînd H itle r şi-a an ex at
A ustria, Carol n-a scos o vorbă. îş i continua, lin iştit,
re sta u raţia, ca şi cum R om inia s-ar fi găsit p itită , pe
undeva, p rin insulele Oceanului Pacific. F ăcea vizite
inopinate p rin hale, unde pipăia găinile ţăra n celo r;
pe la ju d ecăto rii, un d e îşi a ră ta nem ulţum irea că proce­
du ra n u m erge în p as cu ritm u l v re m ii; p e la percep­
ţiile fiscale unde v ro ia să ştie de ce micii contribuabili,
care au de p lă tit a tît de p u ţin , sîn t to tu şi în u rm ă cu
im pozitele. A n u n ţa că v a întem eia sate m odel de la
care ţă ra n ii să în v eţe cum trebuie să tră ia sc ă ; ţin ea
la radio cu v în tări despre dragostea lui de popor şi zilnic
în v ăţa presa cum să scrie despre viteza nebună în care
ţa ra se construieşte. P e lîngă această diversă activi­
ta te în pas alergător, regele începuse, de cîtăva vrem e,
să dea o largă dezvoltare predispoziţiilor lui de naş.
Năşea cu o frenezie care te în d re p tă ţe a să crezi că dacă
n-ar fi fost rege, n -a r fi fost nici profesor, cum zicea el,
ci naş. N aş p rin vocaţie. B oteza cu grăm ada copii nou
născuţi, cununa perechi tinere, legaliza concubinaje.
D ar aceste efo rtu ri, care p e u n om de rîn d , oricît de
rezistent a r fi fost, l-ar fi doborît, n u făceau decît să
îndîijească setea de m uncă a regelui. D upă ce făcea
a tîta bine ţă rii în n e b ă n u it de v a ria ta lui ac tiv itate,
Carol s-ar- fi considerat ca u n om nevrednic să p oarte
coroana de rege, dacă n u şi-ar fi îm plinit ziua cu cîte
un a c t de filantropie, ră su n ă to r: u n elev răm as repe­
te n t în clasa a I l I - a de liceu, declarat, p rin dispoziţie
regală, p rem ian t în clasa a Y l-a... U n tuberculos, înm or-
m în ta t, d in caseta personală a regelui, cu m uzică m ili­
ta ră şi c o r. . . O tîn ă ră b aletistă orfană, lu a tă de rege
de la operă ca fiică de su flet. . . şi cîte şi m ai cîte altele,
care m işcau, în ziare, inim a ţă rii.
T o tu şi — ceea ce era cu desăvîrşire de n e în c h ip u it!
— în pofida acestei prodigioase risipe de energie, regele
îşi m ai găsea tim p să se gîndească şi la nevoile lui perso­
nale. Cu to a te p artid ele, istorice ori m ai p u ţin istorice,
a term in at. Mai răm în eau în picioare legionarii. Oficial
nu m ai ex istau nici ei. î n preziua plebiscitului, A ureliu
se autodizolvase. Regele fu inform at, într-o zi, cînd
îl avea pe A rghir în audienţă.

687
 — U n d o b ito c ! zise A rghir. D acă era m ai d eştept,
se dizolva m ai de m u lt şi se prefăcea, p u r şi sim plu,
intr-o ligă anticom unistă ! N u s-ar fi su p ă ra t nim eni !
Regele, insă, p riv i lucrurile cu m ai m u ltă p ru d e n ţă .
A ceastă autodizolvare ii displăcea. E ra cam suspectă.
Sugestia n u venea de la el. D e o b u ca tă de vrem e, legio­
n a rii n u m ai ţin seam a de sugestiile lui. Ideea au to ­
dizolvării, deci, n u p u te a veni decît de la B erlin. Şi,
bineînţeles, n u ca să-i uşureze lui plebiscitul. D acă
H itler a r fi ţin u t să-l aju te, p u te a să dea ordin legiona­
rilor să voteze şi ei co n stitu ţia, ca to a te celelalte p artid e.
In definitiv, de ce n u ? Cu ce se deosebeşte, în spiritul
ei, legea fu n d am en tală a regelui Carol I I , de legea fu n d a­
m en tală a lui H itle r? Cu nim ic ! U nde începe să fie
o in co m p atib ilitate în tre principiile constituţiei lui
Carol I I şi program ul gărzii de fier, care este program ul
guvernului de la B erlin? N ic ă ie r i! ... T otuşi, H itler,
şi-a re p e ta t şi aici jo cu l lu i d u b lu : pe de-o p a rte l-a
felicitat pe rege p e n tru co n stitu ţia lui, iar pe de altă
p arte , îşi ţin e legionarii în rezervă, sub sim ulacrul unei
autodizolvări. A utodizolvare, cu arm e ascunse — şi bine
ascunse — p en tru că percheziţiile ordonate de rege
du p ă plebiscit, n -au dus la nici u n re z u lta t serios. O dată
cu dispoziţia de autodizolvare, B erlinul a d a t legiona­
rilor şi to a te indicaţiile cum şi unde să-şi dosească
arm am en tu l. P e n tru o astfel de autodizolvare, Carol
nu-i p o ate spune lui H itler decît u n « m ersi !» c o rd ia l.. .
d a r de prins n u se p rin de. Să n u creadă H itler că pe
el îl p o ate duce de nas cum l-a dus pe u n Schuschnigg.
H itler să n u p re tin d ă regelui Carol al R om îniei m ai
m u lt decît îi p o ate oferi u n rege: ţa ra ! . . . Ţ ara, da !
N u, însă, şi d em n itatea lui de rege — care-i im pune
să n u plece de aici decît atu n ci cînd v a socoti el, n u
F iih reru l de la B erlin, că m om entul oportun a sosit.
De sosit v a sosi. G arantează Carol. G aranţie este vechea
Iui ad m iraţie fa ţă de ducele Italiei. G aranţie este adm i­
ra ţia lu i şi m ai m are fa ţă de succesele guvernului de
la B erlin. G aranţie este u ra lui îm potriva U niunii
Sovietice şi a com uniştilor. T o tu l garantează că regele-1
socoteşte pe H itler m oştenitorul de d re p t al R om îniei
— la m om entul o p o rtun. N um ai că, m om entul o p o rtu n

688
n-a soait încă. R estau ra ţia încă nu-i term in ată. A rm ata
încă n u şi-a în ch eiat m isiunea ei de bază a bazelor.
B ogăţiile ţă rii încă n -au fost făcute productive pînă
la u ltim a centim ă ! Cît tim p m ai e de făcu t o afacere,
Carol I I răm îne regele ţăra n ilo r şi nim eni nu-1 v a p utea
u rn i de pe tro n . E rege ! E m în d r u ! Şi încă ceva esen­
ţia l: nu-i p r o s t ! N u-i a tît de p ro st să se team ă — cel
p u ţin deocam dată — de şantajele lu i H itler. Rom înia
n u este A bisinia şi el n u este Negusul. D acă H itler
încearcă ceva în ain te de m om entul oportun, R om înia
v a fi a p ă ra tă de F ra n ţa şi Anglia. R om înia v a fi a p ă ra tă
de Liga N aţiunilor. R om înia v a fi a p ă ra tă de Mica
înţelegere. R om înia v a fi a p ă ra tă de înţelegerea balca­
nică. România, dacă ar v rea, a r p u tea fi a p ă ra tă şi de
U niunea Sovietică ! Să v e d e m ! î i convine lui H itler
să facă război cu to a tă om enirea aceasta, num ai p en tru
că e n erăb d ăto r să p u n ă m î n a pe ţa r ă ? E ste el m ăcar
p re g ătit p en tru u n asem enea r ă z b o i? .. . Că şi-a an e x at
A ustria fă ră nici o dificultate ? D e sig u r! Să n u iute,
însă, că R om înia n u este în situ aţia A ustriei. A ustria
e ţa ră germ ană. N aziştii erau ca şi stăpîni în A ustria,
încă în ain te de Anschluss. Ia r F ra n ţa şi Anglia n-au
in terv e n it, p e n tru că-şi au socotelile lor. A ustria e
p re ţu l evacuării tru p elo r naziste din Spania. P e cînd
R om înia n u-i nici ţa ră germ ană, nici condusă n u este
de u n guvern n azist, d irija t din G erm ania, şi nici ca
obiect de schim b n u poate servi F ra n ţe i şi Angliei.
E ste de p rea m are p re ţ R om înia, p e n tru ca F ra n ţa
şi Anglia să fie dispuse s-o schim be a tît de uşor ! P e n tru
F ra n ţa şi Anglia, R om înia, la nevoie e b u n ă şi îm potriva
G erm aniei şi îm p o triv a R usiei Sovietice ! H itler, aşadar,
să aibă răb d are. E ste în propriul său interes să aibă
răb d are şi să-l lase în pace cu legionarii. P în ă la m om entul
acela oportun, d re p tu l de a tolera sau n u ex istenţa,
făţişă ori sub teran ă, a legionarilor, răm îne u n privi­
legiu al regelui, aşa cum al regelui a fost şi d rep tu l
de a h o tărî de so arta celorlalte partid e. Şi regele a
h o tă rît: d u p ă co n stitu ţia nouă, rolul legionarilor s-a
în c h e ia t! N u-i m ai treb u ie le g io n a ri! Ceea ce m ai are
el de fă cu t aici, p o ate face şi singur, fă ră riscul de a se
ciocni la to t pasu l de legionarii aceştia, care nu-i

689
 m ai vorbesc nici m ăcar ca de la egal la egal, ci ca de
la au to rita te superioară de control, la o au to rita te in
subordine ! Deci, n u-i m ai treb u ie legionari ! . . . D ar
cum să se scu tu re de ei?
F ireşte, le g a l! Ţ ara are o constituţie şi cine calcă
această co n stitu ţie treb u ie să sufere to a te turnările
legale. P retex te îi ofereau înşişi legionarii, care, deşi
p rin autodizolvare n u existau, continuau să am eninţe
cu m oartea pe oam enii politici. Regelui îi treb u ia u n
început. Alegerea lui căzu p e A rghir. Covîrşitoare,
arzăto are, obsedantă era u ra cu care A rghir îl u rm ărea
pe A ureliu. Ce era la m ijloc? In v id ia om ului care,
du p ă decenii de m uncă p e n tru nişte vagi succese poli­
tice, se vedea în tre c u t de u n ins care, lipsit cu to tu l
de m erite, era aproape de vîrfu l celui m ai ră su n ăto r
succes politic posibil? D ispreţul în v ăţăto ru lu i, consi­
d e ra t în v ă ţă to ru l tu tu ro r în v ăţaţilo r din ţa ră , p en tru
u n ag ram at care are p re te n ţia de a fi în d ru m ăto ru l
suprem al rom înilor, fă ră să p o ată scrie ori rosti o
frază corect rom înească ? G roaza, lucidă şi adîncită,
că dacă legionarii nu-1 v or asasina în ain te, în to t cazul,
dacă se in stau rează aici u n regim legionar, el v a fi u n a
din prim ele v ic tim e ? __ F a p t e, că a fost de-ajuns
ca regele să-i încredinţeze in te n ţia de a-1 în lă tu ra pe
A ureliu, p en tru ca A rghir, sugrum at de o bucurie fu ri­
bu n d ă, să strige:
— Sire, s-o f a c i ! Pedeapsa cu m oartea e p re a blîndă
p e n tru u nul ca e l !
— în c ă n-am ajuns pînă acolo, dom nule profesor !
îi răspunse Carol, în doi peri. N u u ita că avem o con­
s titu ţie care cere s-o re s p e c tă m ! P e n tru orice am v rea
să facem , ne treb u ie m otive legale !
— E x act, sire ! R espect co n stitu ţia ! T o tu l trebuie
să fie l e g a l!
— N um ai le g a l! A ud că ai p rim it o nouă scrisoare
de am en in ţări şi in ju rii de la Cziucziewicz !
— N u n um ai scrisoare, sire, ci şi u n m a n ife s t! S-a
su p ă ra t că Cernescu i-a închis restau ran tele de la Liceul
L azăr şi de la Obor şi m ă a tac ă pe m ine. Zice că sîn t
u n om in c o re c t! U n om necinstit su fle te şte ! De ce,
sire? P e n tru că n u sîn t de acord să-şi organizeze in

690
 locul p artid u lu i, crîşm e in care să se adune şi să p u n ă
la cale com ploturi îm potriva coroanei?
— Dă-1 în ju d eca tă p e n tru u ltrag iu ! E şti m in istru !
D up ă lege, orice atac îm potriva u n u i m in istru în exer­
ciţiul fu n cţiu n ii este p edepsit cu închisoarea !
Şi-l sfă tu i:
— R eferă-te la a rt. 253 din codul penal regele Carol
al II-lea.
T recu ră apoi în sala de şedinţe, un d e îl aştep ta
consiliul de m iniştri în fru n te cu p atriarh u l. Regele
vorbi:
— Consider guvernul prezid at de I.P .S .S . p atria rh u l
M iron, d e m is ! E ste u n m om ent solemn. încheiem
azi, d u p ă şapte săptăm îni de guvernare, un ciclu al
istoriei. A m îndeplinit o operă care ne deschide căi
noi. A fost p e n tru m ine o plăcere şi o m îngîiere sufle­
tească deosebită să v ă d cum cei în căru n ţiţi, în care
to tu şi b a te o inim ă tîn ără , au trec u t, în ceasurile grele,
peste interesele lo r personale şi şi-au d a t m îna spre
a servi interesele naţionale. D om nilor, vrem urile cînd
existau crize de guvern şi cînd ţa r a era lăsată fără nici
u n guvern au trec u t. D esfiinţarea legală a partidelor
înlesneşte libera alegere a elem entelor de conducere
în s ta t. î n aceeaşi clipă în care am dem is guvernul
p re zid at de I.P .S .S . p a tria rh u l M iron, am şi in stitu it
u n nou guvern p rezid at to t de I.P .S .S . p atria rh u l
M iron. Schim barea aceasta se d ato reşte fap tu lu i că
I.P .S .S . p a tria rh u l M iron a socotit necesar să 6e adre­
seze şi elem entelor tin ere, spre a indica sensul şi spiritul
în care se v a m odela noua s tru c tu ră a statu lu i. D acă
noua co n stitu ţie a fost elaborată de b ătrîn ii patriei,
aplicarea ei în no u a cad en ţă a sta tu lu i urm ează să
fie opera energiilor tin ere ! î n acelaşi tim p vă inform ez
că de astăzi am în fiin ţat u n consiliu de coroană, ai
căru i m em bri v o r p u rta titlu l de « consilieri re g a li» şi
v o r avea ran g şi salariu de m iniştri.
Cu u n zîm bet cald, părintesc, ocrotitor şi conso­
lato r, ad ău g ă:
— î n acest consiliu vor in tra to ţi « b ătrîn ii» guver­
n u lu i dem is. A şadar, dom nilor, n u ne spunem adio,
ci la revedere !

691
 ★

In prag u l casei, A ureliu, care era g răb it să plece

la legaţia germ ană, unde fusese chem at să i se dea
in stru cţiu n i în vederea călătoriei sale în Ita lia , dădu
peste u n com isar de poliţie.
— P e cine ca u ţi aici ? îl în treb ă A ureliu,
ră stit.
— Să t r ă i ţ i ! îl salu tă respectuos com isarul. Pe
d u m n e a v o a s tră .. . A veţi o citaţie !
A ureliu apucă h îrtia în silă. E ra p o ftit să se p re­
zinte chiar azi la cabinetul 5 instrucţie.
— Ge-i cu a s ta ? strigă el la comisar.
— N u ştiu , să t r ă i ţ i ! Mi s-a d a t să v-o aduc, v-am
adus-o !
N u ştia nici A ureliu. Ce le-a v en it să-l citeze şi cui
i-a v en it să-l citeze, n u pricepea. Furios că e d e ran jat
cu prostiile astea, A ureliu porunci com isarului:
— D u-te înapoi şi spune jud ecăto ru lu i că azi n-am
tim p . Nici m îin e__ Mîine m ă duc la o în m o rm în ta re. . .
Vin p o im îine. . . Ai auzit ? . . . Poim îine !
Se ţin u de cu v în t şi a tre ia zi se p rezin tă în fa ţa
judecăto ru lu i, care-1 prim i cum n u l-a m ai p rim it nici
u n ju d ecă to r pînă acum : cu fru n te a în c ru n ta tă , cu
o c ă u tă tu ră fioroasă şi cu in to n a ţii în glas, b a reci ca
gheaţa, b a tra n şa n te ca o lam ă de brici.
— Ce-i a s ta ? îl în treb ă el repezit pe A ureliu,
punîndu-i sub ochi scrisoarea ad resată profesorului
Arghir.
— O scrisoare ! încercă A ureliu să răspundă agresiv.
— Cine a făcu t-o ?
— Eu!
— E şti a r e s t a t !
A ureliu se u ită îm p rejur şi v ăzu că în to a tă încă­
perea, în afară de el, n u se află decît ju d ecă to ru l şi
u n ja n d a rm cu baio n eta la arm ă. Deschise gura, d ar
de spaim ă, p arcă au zi u n glas străin , cum protestează
au to m at şi în su rd in ă :
— E ile g a l!
— Ilegal? D a r să trim iţi asem enea scrisori ţ i se
p are legal? J a n d a r m ! .. . Du-1 la b eci!

592
 ★

De-a doua zi, presa închină pagini întregi celor ce

s-au descoperit cu ocazia descinderilor operate pe la
organizaţiile şi domiciliile gardiştilor. D epozite im ense
de bom be, revolvere, granate, p u şti, pum nale, m itraliere.
Lum ea citea şi se crucea:
— Acu s-au tre z it?
Se află apoi că g arda de fier a organizat o v astă
re ţe a de spionaj în arm a tă, la serviciile de siguranţă,
la s ta tu l m ajo r al arm atei, la m inistere, la prefectura
capitalei, la arsenalul aeronautic, la av iaţia m ilitară,
la fabricile de avioane I.A .R . şi S .E .T ., la C .F .R ., la
S.T.B. şi aşa m ai d eparte.
L um ea citea şi iar se crucea:
— Acu s-au tre z it?
Gazetele inform ară apoi ţa ra că garda de fier dispunea
de fonduri im ense şi că num ai în ultim ele alegeri a chel­
tu it, în m ai p u ţin de o lună, cincizeci de m ilioane de lei.
L um ea citea şi-şi făcea cruci şi m ai m ari:
— A cu s-au tre z it?
Şi-nsfîrşit, p resa lui Carol venea cu revelaţia cea
m are: A ureliu Cziucziewicz nu-i rom în ci străin . Că
are u n bunic polonez, că are o bunică unguroaică şi
că m am a lu i e nem ţoaică.
L um ea citea, d a r n u se m ai crucea, ci rîd ea :
— A cu s-au tre z it?
P în ă ce veştile acestea care, în loc să uim ească ţa ra ,
o am uzau — fu ră înlocuite cu o ştire, de a s tă d a tă
senzaţională: A ureliu a fost ju d eca t p e n tru ultragiul
adus lui A rghir şi condam nat la şase luni închisoare.
L um ea n u se m ai crucea şi nici n u m ai rîdea. E ra
u lu ită :
— A ureliu co n d am n at? Şi condam nat la m axim um
de pedeapsă ? Să ştiţi că-i sfîrşitul lu m ii!
D ar, ca în to a te , regele făcea şi ju s tiţia în pas aler­
gător. Nici n u s-a p ro n u n ţa t bine sen tin ţa de condam ­
n are a lu i'A u reliu p e n tru u ltrag iu , că regele l-a şi chem at
pe m in istru l de ju s tiţie la el:
— Să mi-1 dai, te rog, în ju d eca tă p e n tru tră d a re 1
Şi repede ! N u-i tim p de p ie r d u t!

38 - c. 1223 593
 Astfel, lum ea av u încă u n prilej să m ai uite de
necazuri, cînd îl auzi p e procuror făcînd rechizitoriul
lui A ureliu:
— In d iferen t de originea lui Cziucziewicz, este
inco n testab il că actele lui şi caracterul lui p o artă o
pecete p u ţin ro m în e a sc ă ! M isticism ul lui, obscuran­
tism ul lui, actele de cruzim e p e care le-a săvîrşit p er­
sonal, sau pe care le-a in sp irat, form ulele acestea de
am eninţare cu m o artea adversarilor, fem eilor şi copiilor,
to a te acestea, n u m ai m anifestaţiuni rom âneşti n u sînt.
Că aceste m an ifestaţiu n i sîn t ale u n u i străinism organic,
congenital, sau ale u n u i străinism îm p ru m u ta t de aiurea,
reiese pe deplin d in fa p tu l că acel care a in tro d u s în
R om înia m o ravuri şi a c ţiu n i străine de sufletul poporu­
lui n o stru este fiul u n u i Cziucziewicz şi al unei E va
Schw artz, care n um ai rom îni n u sînt.
F o ştii şefi politici, care p în ă m ai ieri se acuzau reci­
proc p rin presă şi în cam eră de m isticism , obscuran­
tism şi străinism , p e n tru că de cîte ori erau la putere,
sprijineau b a p e C aţă, b a p e A ureliu, d ar care acum a
convieţuiau frăţeşte sub acoperişul guvernului de con­
centrare, începură să-şi facă reproşuri de am or:
— Vezi, A rghire ! îi zise M ărguleanu ilustrului
profesor. Şi cînd eu ţi-am spus că eşti grecotei, te-ai
su p ă ra t!
— D a r eu, ţii m in te cînd ţi-am spus că eşti jid a n ?
N um ai să m ă o m o ri!
D răgăstos, A ureanu îi apucă de cîte u n b ra ţ pe
am îndoi:
— D ar cînd l-a făcu t S ăpunaru u n g u r pe Crai-
Voevod, v ă am in tiţi?
— Şi B ag rad ian cînd a spus că S ăpunaru e slav?
— D a ! . . . N um ai că şi S ăpunaru a a stu p a t gura lui
B agradian, cum i-a a m in tit că-i a r m e a n !
O ftară tu stre i, aşa cum se oftează la o am intire
frum oasă — apoi, A ureanu reflectă, cu ochii departe,
d e p a rte :
— Cziucziewicz ă sta , este evident că a introdus
la noi m oravuri şi acţiuni străin e de sufletul poporului
rom în. De asta, bine a fă cu t regele că a desfiinţat p a rla ­
m en tu l şi p artid ele politice !

694
 P ro cu ro ru l n u se opri num ai asu p ra străinism ului
lui A ureliu, ci şi asu p ra p reg ătirii lu i intelectuale.
— M anifestările in telectuale ale lu i Cziucziewicz,
zicea procurorul, sînt fo arte reduse. C îteva circulări,
cîteva scrisori. S-a pub licat şi o carte. E ste ad e v ăra t.
Aş fi fo arte curios să v ă d m anuscrisul ei. D eocam dată,
am găsit în aceste dosare cîteva reflexhini scrise de
m îna lui. Se vede că Cziucziewicz era şi filozof în orele
libere. I a tă re zu ltatu l acestor profunde m ed itaţiu n i
concretizat în cinci m ax im e: « Ş tergete bine pe
p ic io a r e » ... « Ş terge-te» în tr-u n c u v în t__ «D esch id e
şi închide u şa î n c e t » .. . « P e săli şi în cam ere, vorbeşte
cu glasul p o triv it» __ « N u pune m îna pe p e r e ţ i » ...
« O riu n d e vezi o h îrtie r i d i c o » ... « R id ic -o » , bineîn­
ţeles, to t în tr-u n c u v în t__
L a C apşa, T ătă ro iu observă:
— M ai m are ruşinea de H i t l e r !
Şi A ureliu Cziucziewicz fu găsit v in o v at de tră d a re
şi din no u co ndam nat, de astă d a tă la zece ani m uncă
silnică.
— Şi a strig a t « tră ia sc ă m o a rte a » ? în treb ă T ă tă ­
roiu.
— N u ! îi răspunse N ectarie.
— Cum se face? Tocm ai el?
— N im ic m ai s im p lu ! P e n tru că s-au desfiinţat
curţile cu ju ri şi s-a in tro d u s pedeapsa cu m o artea.
Şi el, m istic cum îl ştii, e niţeluş su p e rstiţio s !

L a fiecare num e pe care i-1 citea R o b ert Cernescu,

regele avea u n singur răsp u n s:
— L a p u ş c ă rie !
— Ionescu Grigore, Vasile Vasile, Stănciulescu S tan ,
p en tru dosire de m ateriale de pro p ag an d ă legionară 1
— L a puşcărie !
— Cziucziewicz H o ria p e n tru in su lte aduse unor
ja n d a r m i!
— L a puşcărie !
— Cucu A ndrei, p e n tru m ultiplicare de m anifeste !
— L a puşcărie !

88* 695
 — M ălin S andu, p o rt ilegal de arm e I
— L a puşcărie 1
S u te şi su te de dosare, in care se găseau consem nate
fap te p etrecu te în ultim ii cincisprezece ani, fără să fi
fost în cred in ţate ju stiţie i, fuseseră d ate jos din pod şi
v in o v aţii trim işi in fa ţa tribunalelor. L a fiecare num e,
regele îşi răcn ea sen tin ţa, în delir:
— L a p u ş c ă rie .. . la p u ş c ă rie .. . la puşcărie ! . . . Pe
to ţi să m i-i a re s te z i! Să n u -ţi scape u n u l ! Şi pe com u­
n işti o d ată cu e i . . . Să n u creadă aceşti dom ni com u­
n işti că a r p u te a p ro f ita .. .
D u p ă ce term in ă cu legionarii de rîn d , R o b ert Cer­
nescu prezen tă regelui o listă de intelectuali din publi­
cistica legionară. P e n tru ei erau rezervate lagăre la
T ism an a, D rag o m im a, M iercurea C iu cu lu i.. .
— Ionescu-C iurcheni!
— L a g ă r!
— P recu p 1
— L ag ăr !
— L eahu !
— L a g ă r!
— Zam fir Vasilescu !
— L ag ăr !
— N aie N a ie !
— L a g ...
Regele se opri:
— P arcă a m ai fo st N aie la p u ş c ă rie !
— A cum p a tru ani, sire ! D upă istoria cu M u ic ă !
— î i ajunge ! făcu h o tă rît regele.
Şi cu o v ag ă duioşie în glas:
— Cem escule, n u treb u ie să u ităm ! N aie e N aie !
U n sp irit de elită. N -avem m u lţi ca e l ! U nu-i N aie I
U n s a v a n t ! Ş-apoi, n u m ai p rezin tă nici o p rim e jd ie !
L ui A ureliu n u -i m ai treb u ie m is iţi! Pom pează d ir e c t!
D e la m îna-n tîia I Acum a-i d ă el b a n i lui N aie ! Lasă-1
în pace ! Zi-i m ai d ep a rte ! . . .

P asu l alergător cu care guverna, n u p u te a fi p en tru

rege o piedică să a u d ă to t ce se spune despre noul ritm

696
 al re s ta u ra ţie i.. . D e spus se spuneau m ulte, d a r cel
m ai m u lt se spunea că n u se m ai p o ate spune nim ic.
Regele n u -ţi m ai dă voie să sufli u n cuvînt nici despre
islazurile de care duc lipsă ţă ra n ii, nici despre revizuirea
exproprierilor şi a îm proprietăririlor, nici despre p ăd u ­
rile com unale. R egele n u -ţi d ă voie să-l în treb i de ce a
suprim at s ta tu tu l funcţionarilor, sau inam ovibilitatea
m ag istraţilo r ! Regele n u -ţi d ă voie să-l în treb i de ce a
m ărit im pozitele, de ce a scum pit în cîteva luni v ia ţa
cu 30% şi de ce b ag ă to ţi banii în străjeri şi arm a tă !
Şi în prim ul rîn d , regele n u -ţi d ă voie să-l în treb i ce
este cu asigurările sociale p en tru m uncitori, ce este cu
îm b u n ătăţirea condiţiilor de m uncă şi salarizare ale
m uncitorilor, ce este cu pensionările, ce este cu conce­
dierile, cu şom ajul, cu arestările arb itra re, cu tero a rea t
Regele auzea d a r continua să alerge, în aplauzele
apusului. F rancezii şi englezii se felicitau în tre ei.
Regele Carol este u n rege excelent, care ţin e m u lt
să apere drep tu rile poporului rom în şi să protejeze m ino­
rităţile din R o m în ia .. . Regele Carol a salv at dem o­
craţia p e n tru R o m în ia. . . Regele Carol este un u l din cei
m ai capabili conducători din lu m e . . . Regele Carol s-a
dovedit a fi u n şef care n -a şovăit să-şi ia răspunderea
de a duce ţa r a cu o m înă sigură şi ferm ă pe calea m în-
t u i r i i . . . Regele Carol a realizat o operă de construcţie,
acolo unde to tu l era de c l ă d i t ! . . .
Cît despre m ăsurile lui îm potriva legionarilor, to ţi
erau m u lţu m iţi: şi francezii şi englezii şi naziştii de
la B erlin.
— R eprim area m işcării legionare este m en ită să
consolideze situ a ţia R om îniei a tît din p u n ctu l de vedere
in tern , cît şi d in p u n ctu l de vedere e x t e r n ! ziceau
francezii.
— Regele Carol m erită to a tă ad m ira ţia n o astră
p en tru acţiunea pe care a început-o spre a elibera ţa ra
de am eninţările unei d icta tu ri b ru tale ! ziceau englezii.
— A ceste m ăsu ri sîn t necesare p e n tru a calm a opinia
publică in d ig n ată de acţiunea subversivă a m işcării
legionare ! ziceau naziştii de la B erlin.
î n t o t corul acesta de elogii, cei m ai înflăcăraţi
erau fasciştii lui Mussolini.

697
 — Cine in tră fă ră să b a tă in uşă ? s trig a u ei. Carol I I ,
regele ţăran ilo r. î n călătoriile lui n ea şte p tate, Carol I I
ae interesează de to a te . Se opreşte în cele m ai m odeate
colţuri din ţa ră , in tră în bordeiele ţăra n ilo r, îm p arte
b an i celor cu copii m u lţi, porunceşte aă ae construiaacă
piscine şi aă ae în alţe biblioteci. S tă de vorbă cu lu cră­
to rii, le ascultă nevoile şi dorinţele. î n ultim ele luni,
d a to rită inapecţiunilor regale, abuzurile şi fraudele au
d isp ăru t, atarea de apirit a ţă rii s-a schim bat, veniturile
atatu lu i au sporit. Ca şi în ain taşu l aău d in « 0 m ie şi
u n a de n o p ţi» , noul H arun-al-R aşid călătoreşte în to t­
d eau n a, conducîndu-şi singur m aşina, îm b răcat în v e st­
m in te sim ple şi pe cap cu u n basc care-i ascunde fru n te a !
D eşi p u ţin m u şcat de invidie că şi H arun-al-R aşid
îşi conducea singur m aşina în vizitele lui inopinate,
regele, în c u ra ja t de aplauzele cu care ţările dem ocratice
şi fasciste d in centrul şi apusul E uropei îi ră sp lăteau
acţiunile, îşi iu ţea pasul.
— Să se interzică ac tiv ita te a ligii antirevizioniste
a lui S tănică P o p e a c u !
— Se apro b ă !
— D eoarece poporul rom în n u m ai p o ate răm îne
p ă rta ş la cu m p lita to rtu ra re în abatoare a nevinovatelor
v ieţu ito are care, cu suflarea lor, au învăluit în iesle pe
D om nul n o stru Isus H ristoa, să se suprim e im ediat
tăierea ritu a lă a vitelor.
— Se aprobă !
— Să se suapende pe tre i zile gazeta Globul a lui
S tănică Popescu, p e n tru că n u s-a supus regulam entului
p riv ito r la controlul m ijloacelor de existenţă a jurnalelor.
— Se aprobă !
— Să se respingă recursul lui Aurelia Cziucziewicz
şi condam narea lui la zece ani aă răm înă d e fin itiv ă !
— Se aprobă !
— Să fie con d am n aţi la închisoare, am endă, interdicţie
şi despăgubiri către s ta t, to ţi legionarii de p e lista a lă tu ­
ra tă şi du p ă criteriul in d icat în d reptul fiecărui n u m e !
— Se aprobă !
— Să ae p u n ă aechestru pe întreaga avere a fostului
p a rtid naţional-liberal, inclusiv tipografia ş i redacţiile
ziarelor liberale Viitorul şi Independenţa r o m în ă !

698
 — Se aprobă !
— Să se acorde cîte o indem nizaţie fixă de 80.000
lei, plus 50.000 de lei cheltuieli de reprezentare şi depla­
sare, în to ta l 130.000 lei pe lună, m areşalilor arm atei,
N eaţă şi P r e z a n !
— Se aprobă !
— P e n tru construirea unei m ăn ăstiri la M aglavit, să
se creeze la M aglavit o fundaţie M aglavit, sub con­
tro lu l p atriarh iei, sub p reşedinţia stare ţu lu i în num ele
p atria rh iei şi sub p reşedinţia de onoare a lui P etrache
L up u !
— Se aprobă !
Generalul M ateescu in tră în acest m om ent în sala
de consiliu, îi înm înă, discret, regelui, o telegram ă şi
ieşi în fugă. Regele o citi, apoi transm ise consiliului
de m in iştri c o n ţin u tu l:
— D om nilor, a m u rit T ra ia n S ăpunaru !
M iniştrii şi consilierii regali răm aseră m u ţi de d u re re :
m o artea n e a şte p ta tă a lui T ra ia n S ăpunaru depăşea
ordinea de zi p rev ăzu tă, aşa că n u ştiau ce să propună.
Regele îi salvă. G îndi scu rt şi lu ă o h otărîre energică:
— Să fie în g r o p a t!
R ecunoscători că regele le-a lu a t o p ia tră de pe
inim ă, m in iştrii răspunseră, veseli:
— Se apro b ă !
 XXIV

Gel m ai tris t d in tre to ţi m em brii f a m i l i ei regale era

Carol. în c o n ju ra t de-ai săi, nu-şi m ai lu a ocbii de pe
catafalc şi plîngea. D e team ă că n u v a p u te a plînge
destul, luase aseară to a te m ăsurile de circu m stan ţă:
m încase peste m ăsură, m u ştar, m u ră tu ri şi p iper — şi
băuse peste m ăsură d in to t ce ex istă spirtoase pe lum e
de la 60 de grade în sus. A cum p u te a fi, în cele m ai
spectaculoase condiţii, u n orfan am ărît şi inconsolabil,
care, în cum plita lui dezolare, încă n u este în sta re să-şi
dea seam a cum p o ate tr ă i cineva fără m am ă.
Căci fiinţa de care se despărţea a tît de greu regele,
era însăşi m am a lui. O p rivea şi o privea, d a r îi venea
greu să creadă. A m u rit m am a lui ! . . . M am a lui ! . . .
S-a isp răv it, p rin u rm are, cu to a te p reten ţiile ei la

600
 d o m n ie ! ... Şi cu to a te m ofturile ei de întem eietoare
a Rom îniei M ari ! Şi cu to a tă risipa ei de fa rd u ri, care

nu*i m ai p u te a u ascunde obrazul gălbejit de boală

ş i v îrstă ! Şi cu to a te călătoriile ei stupide ! Şi cu re p u ta ţia

e i de a m an tă in tern a ţio n ală ! Şi cu ridicolele ei in te r­

viev ări ! . . . S-a i s p r ă v it! — N u v a m ai tre b u i să

citească în presa străin ă acele rep o rtaje p lă tite în care
se vorbea despre to aletele ei, despre « rochia ei bej,
cu o fu n d ă bleu în corsaj», sau despre cealaltă rochie
a ei « p astel, peste care p o a rtă o jach eţică de lam e,
bordisit cu b lană cafeniu deschis», sau despre perlele
ei, care erau to t a tîte a moşii a tîrn a te de g î t ! . . . Şi
n-o v a m ai auzi cum îşi lau d ă ea singură cărţile ei de
am in tiri, fă ră să-i fie ru şin e : « A m intirile mele sînt
scrise cu um orul specific englezesc şi unele episoade
vor am uza pe c itito r i» .. . S-au isp răv it to a te astea ! . . .
D ar în acest caz, D um nezeu m erită to a te felicitările.
Are bun-sim ţ. Deşi cu întîrziere, a înţeles, în sfîrşit,
că n um ai în p arad is şi-ar p u tea găsi m am a loc p o triv it
pen tru tem p eram en tu l ei tineresc, niţeluş fezandat, fără
listă civilă şi fă ră să-şi supere fiul__
Cît ţin u slujba religioasă, Carol p u tu să-şi îndrepte
gîndurile aiurea. Acordase azi dim ineaţă au d ien ţă scrii­
toru lu i Ionescu-C iurcheni, căruia îi dăduse voie să vină
sub pază la el, în num ele intelectualilor legionari ţin u ţi
în lagăre. N um ai că n-a îngenunchiat Ionescu-Ciurcheni:
— Sire ! Ie rta re ! . . . R upem p înă la cap ătu l vieţii
cu g arda de fier ! N u v rem să m ai avem de-a face în
nici u n fel cu legionarii. Vrem să fim cetăţeni u tili ţă rii
şi să lu ăm p a rte la înflorirea ei sub glorioasa dom nie a
m aiestăţii voastre !__ Ie rta re ! . . . D acă n u se poate
în d ată, sire, v ă ru g ăm , d a ţi ordin, ca noi, intelectualii,
să fim izolaţi de ce ila lţi__ N u m ai p u t e m ! . . .
V iaţa n o astră a ajuns im posibilă alătu ri de to ţi
n esp ălaţii lui A u re liu .. . E ste o pedeapsă p rea
cru n tă, sire, să fim siliţi să tră im în m ijlocul unei
colectiv ităţi cu care n u avem nim ic com un ! Sire ! . . .
Ie rta ţi-n e ! . . .
Regele citea a tîta sinceră pocăinţă în ochii lui Ionescu-
Ciurcheni, în cît îşi zise că n-are de ce să-i m ai ţin ă închişi
pe aceşti intelectu ali ră tă c iţi, d a r tre z iţi la re alitate.

601
S paim a pe care au tras-o, le v a fi în v ă ţă tu ră de m inte
p en tru to t re stu l v ieţii lor.
— Fie ! zise el lu i Ionescu-Ciurcheni. Vă i e r t ! D ar
să ş tiţi că de azi în ain te n u m ai e p en tru voi decît u n
rege şi o lege !
— Ju ră m pe onoarea şi conştiinţa no astră de oam eni
de carte şi de c o n d e i!
Corul îl sili pe rege să se sm ulgă p en tru u n m om ent
din gîndurile lui şi să ridice capul. D e ju r-îm p reju r
num ai feţe îndoliate. E ra u prezenţi to ţi sfetnicii lui.
N um ai T rişcă lipsea. T rişcă era departe. C utreiera
F ra n ţa , A nglia, Cehoslovacia şi-i trim ite a ra p o arte
ex a lta te . T o ată lum ea îl crede. C ham berlain, prem ierul
M arii B ritan ii, este n e a ş te p ta t de am abil. Şi D aladier,
şeful guvernului francez, e ca u n frate. Şi un u l şi celălalt
i-au făg ăd u it credite, arm e, sprijin m oral. T o tu l e bine.
Cerul politicii in tern aţio n ale este im aculat. D oar cîtiva
m ici nouraşi p ătează orizontul. S-au iv it oarecare
neînţelegeri în tre H itle r şi Cehoslovacia. D e cînd
a fa cu ţ Anschlussul cu A ustria, H itler cere Cehos­
lovaciei ţa r a s u d e ţilo r.. . D a r lucrurile se v o r a-
r a n j a . . . T o tu l e b i n e . .. S koda lucrează de z o r ! . . .
F ab rică p e n tru noi tu n u ri, m itraliere, f a c t u r i ! . . .
T o tu l e bine ! . . .
P rin tre lacrim i, Carol p u tu să se m inuneze cum
trece vrem ea: cerem onia se term inase şi decorul era
cu to tu l schim bat. Capela, clerul, corul, m iniştrii, dispă­
ruseră — şi în locul lor ap ă ru obişnuita cam eră de
lucru de la p a la tu l de pe Calea V ictoriei, în care, sub
privirile curioase ale m em brilor fam iliei regale, u n în a lt
m ag istrat citea testam en tu l reginei M aria.
. . . « Binecuvântez ţa ra , pe copiii şi pe nepoţii
m e i ! P ro p rietăţile m ele d in Balcic, Tonica Iu h e v şi
M avi D alga, îm preună cu castelele, to a te celelalte
clăd in şi biserica S tella M aris, clădite din mijloacele
mele proprii, conform concepţiei mele de a rtă şi frum os,
în tr-u n cu v în t to t ce se află la Balcic, fă ră nici o excepţie,
le las fiului m eu Carol, regele R om îniei».
Regele, scîrbit, îşi um plu ochii de lacrim i, d ar re ­
g re tă : era în fam ilie. S ingurul stră in era m agistratul.
N u m erită osteneala !

602
 — « H otărăsc ca fiica m ea, E lisab eta, regina Greciei,
să aib ă in p a rte a ei de m oştenire castelul şi întreaga
m oşie Copăceni, cu to t ce se află acolo».
Carol se u ită cu coada ochiului la Jîlisabeta. Se
făcuse roşie ca focul. A vea ochii uscaţi şi e ra furioasă.
— « Las fiicei m ele Ilean a, arhiducesă de A ustria,
principesă a R om îniei, să aibă în p a rte a ei de m oştenire
castelul B ran , cu to t ce se găseşte în el şi cu to a te te re n u ­
rile şi construcţiile care sînt p ro p rie ta tea Jflea la B ran,
fă ră nici o rezervă».
Ilea n a aru n că o p rivire în c ru n ta tă lui Carol» care-i
răspunse cu u n rîn jet.
— Ai v ă z u t? îi şopti el. M ă m iţic a ! T i-a făcut-o,
zgripţoroaica ! Şi tu ai crezut că e ceva dft capul e i !
— « Voiesc, îşi co n tin uă m ag istratu l l e c t t i r a , c f l p ărţile
rezerv atare ce se cuvin fiicei mele M aria, reg in a Jugosla-
viei şi fiului m eu Nicolae, să f i e p rim ite în b an i» .
N u erau de fa ţă nici M aria, nici N ic°lae, aşa că
dispoziţia n u su p ără pe nim eni.
— « Las iu b itu lu i m eu n epot M ihai, v o i e v o d de A lba
Iu lia, d iam an tu l cel m are, care m i-a fost dâfVut a e regele
F erd in an d » .
M ihai că u tă să p rin d ă p rivirea ta tă lu i să*1* d a r p en tru
că regele tocm ai atu n ci se u ita în ta v a n , Şt*11 ce
fa că: să se bucure, ori să se supere?
A juns la încheiere, m ag istratu l îşi î n d r e p t ă spinarea
şi c iti cu m u lt p ato s:
— « A ş fi v o it să p o t lăsa m u lt, iu b ite i *Aele ţă ri, în
sem n de dragoste n ecu rm ată ce i-am p u r t a t şi p e care
o las izvor nesecat m oştenitorilor m ei !»>
L u i Carol îi v en i să rîd ă : N u ! Că o b & te în tre b pe
tin e dacă să fie secat sau nesecat i z v o r u l!
— « D o rin ţa m ea fierbinte a r fi fo st în a lţ o b i­
serică m ică pe fostul fro n t de la O neşti, să înfiinţez
u n căm in cu num ele m eu p e n tru stu d en tele ®e l a un iv er­
sita te a d in Iaşi, ca am intire a zilelor g re e p etre cu te
acolo, în tim p u l m arelui război p e n tru în tre g ire a neam u­
lu i. . . R esim t o vie în trista re că m odesta- m ea avere,
d a to rită generozităţii iu b itu lu i m eu so ţ re g e le F e rd in an d ,
încă şi m ai redusă p rin g reutăţile d in u ltim u l timp» nu-m i
îngăduie să fac binele ce aş dori».

603
 Carol îl lu ă pe voievodul M ihai de m ină, îl trase de o
p a rte şi p riv in d pe fereastră, îi spuse:
— B iata bunică ! D upă o v ia ţă de m uncă, a m u rit
femeie săracă. D acă n-aş fi fost eu, m urea de fo a m e !
Afectuos, M ihăiţă îi să ru tă m în a:
— Ce om b u n eşti, tăticu le !

D e două zile, Carol se afla la L ondra, unde trecea

d intr-o surpriză în alta. Fusese in v ita t aici, după lunile
de încordare care au ţin u t E u ro p a la m arginea războiu­
lui. G erm ania am en in ţa că face război dacă Cehoslovacia
nu-i d ă ţa ra sudeţilo r — şi to a tă lum ea se pregătea
de război. î n afară de presa lui H itler şi Mussolini,
atitu d in e a cea m ai războinică o avea presa lui Carol.
Şi cel m ai războinic d in tre to ţi gazetarii presei lui Carol,
era Serafim M ărunţelu,
— Să p articip e n a ţia la v u ietu l e v e n im e n te lo r!
predica M ărunţelu în stilul lui de « D eşteap tă-te rom îne»
de m odă nouă, dinam ică. Să asculte din tu m u ltu l lor,
glasul aspru, m u getul am eninţărilor posibile. E x istă o
terap eu tică a som nolenţei, o c ru n tă biciuire a unei
indicate intoxicări optim iste, u n duş rece necesar unei
p ro m p te treziri. D om nii de la externe să binevoiască
a n u m ai u tiliza cloroform ul. T o tu l p e n tru a rm a tă şi
n um ai p en tru arm a tă. R ăzboiul n u vine azi, d ar m îine
irum p e cu im p etu o zitatea fa ta lită ţii. Şi p e n tru m îine
să fie o ţa ră p re g ătită .
D ar ca să creeze atm osfera războinică, regele n u se
m ulţu m ea n u m ai cu presa. în tr-o zi, a u to rităţile trecură
la prim ele d em o n straţii de apărare pasivă. Se im agină
u n a ta c cu bom be incendiare, lacrim ogene, fum igene,
la G ara de N ord, la G ara de E st, la p a la tu l telefoanelor,
la po şta cen trală şi la fabrica B eliotis. A vioane lansară
rachete. Oam eni cu m ăşti contra gazelor aruncară
p etard e fum igene — şi echipe de pom pieri, de jan d arm i
şi de gardieni publici b ăgară panică în fem ei şi copii,
cu exerciţiile şi cu urletele lor.
— Cum m erge tre a b a ? în treb a regele, din cinci în
cinci m inute.

604
 — Merge straşnic, s i r e ! ra p o rta S piru M aram ă.
P ublicul prim eşte bom bardam entul cu m u lt sînge rece.
P arc ă n u m ai în tre bom be a crescut. N -avem să n e tem em
de nim ic !
— N ici dacă s-ar în tîm p lă să fim bo m b ard aţi serios?
— Serios? N u ! . . . D oar dacă prim im avioanele şi
tu n u rile an tiaeriene com andate în s tr ă in ă ta te !
In tre tim p , C ham berlain îi trim ite a lui Carol m esaje
peste m esaje:
— D acă se în tîm p lă ceva cu Cehoslovacia, stai
l i n iş t i t ! N u te m işca. Şi n u lăsa pe sovietici să treacă
p rin R om înia sp re Cehoslovacia.
Pe de a ltă p a rte , trim ite a şi H itler m esaje peste
m esaje lu i Carol.
— D acă se în tîm p lă ceva cu C ham berlain, stai l i n iş t i t !
N u te m iş c a ! Şi n u lăsa pe sovietici să trea că prin
R om înia spre C ehoslovacia!
D ar la sfîrşitu l lui Septem brie, alarm a încetă brusc.
Cehoslovacia fu cio p îrţită. H itle r ocupă ţa ra sudeţilor,
pacea fu re sta b ilită şi regele Carol prim i v izita am basa­
dorului englez care-i tran sm itea, din p a rte a guvernului
său, in v ita ţia de a veni la L ondra în v izită oficială.
— Ce să fac la L ondra ? în treb ă Carol care, în principiu,
m-avea nim ic de obiectat.
— Sire, răsp u n se am basadorul, poporul englez vrea
să cunoască pe cel care a salv at R om înia !
Aşa a u ajuns, la m ijlocul lu i noiem brie, Carol I I
şi fiu-său la L ondra. Aici, regele se a şte p ta la o prim ire
cu cortegii, cu ban ch ete, cu d eclaraţii publice, cu în tre ­
vederi politice şi financiare, intim e, d u p ă ritu a lu l banal
al recepţiilor oficiale. D ar ceea ce i se rezervă în capitala
M arii B ritan ii depăşea orice închipuire şi dezm inţea to t
ce s-a spus p în ă atu n ci despre tem peram entul flegm atic,
sobru, echilibrat al n a ţiu n ii engleze. T onul, fireşte, îl
dădea presa, care n u ştia ce accente m ai sugestive să
îm p ru m u te spre a sublinia im p o rtan ţa istorică a vizitei
lu i Carol I I . Să-şi aducă am inte poporul englez că în altu l
oaspete, în ain te de a fi regele R om îniei, este u n englez.
Regele Rom îniei n u este rom în ci u n străn e p o t al reginei
V ictoria. M odesta lui cam eră de lucru de la p a la tu l din
B ucureşti, cu p ereţii îm b răcaţi în lem n, am inteşte

606
stilu l caselor engleze. G rădinile regale, sîn t îngrijite
de u n g răd in ar englez. î n b u c ă tă ria regală, m încarea
este g ă tită d u p ă re ţe te engleze. C urajul şi sim ţul politic
al regelui, sîn t englezeşti. Regele şi voievodul M ihai
iubesc m area p e n tru că sîn t de sînge englez. P în ă şi
in stitu ţia regală a străjeriei este in sp irată din « boy-
scou ts» -urile engleze. T o tu l p o a rtă u n specific englez
la regele Carol I I , care, în m ai p u ţin de nouă ani, a
co n stru it o R om înie nouă, p e tem elii excepţional de
solide, p e n tru u n popor de nouăsprezece m ilioane de
coborîtori ai coloniştilor rom ani stab iliţi în D acia şi
azi stăp în i p este a v u ţii im ense în grîne, lem n şi petrol.
D a r entuziasm ul absolut neenglezesc al presei b ri­
tanice, n u era decît prologul a b stra c t al dovezilor de
entuziasm concret, la fel de neenglezesc, care aveau
să urm eze. D e la ieşirea din gară, îl izbi pe Carol gene­
ro z ita te a cu care englezii au pavoazat, în cinstea lui,
L on d ra. A vusese destu le ocazii, în tim p u l exilului,
să v a d ă oraşul acesta g ă tit p e n tru diferite serbări,
sărb ăto riri şi so lem nităţi, d a r ceea ce vedea astăzi era
a tît de frum os, de n ea şte p ta t, de tu lb u ră to r, încît îi
învioră sen tim en tu l de m îndrie că este englez ! : . . Jo s,
nisip p re sărat cu grijă pe to t lungul p a rcu rsu lu i; sus,
în d re ap ta şi în stîn g a, ferestrele şi balcoanele îm po­
dobite cu covoare rom îneşti şi p este to t, fluturînd vesel,
m ii de drapele rom îneşti, ro ş-galben-albastru __ Ca
la B u cureşti de B obotează, de 24 ianuarie, ori de 10
m a i. . . Ceva ex tra o rd in ar ! . . . G uvernul englez, ca
să-l facă pe acest oaspete englez, străn e p o t al reginei
V ictoria, să se sim tă în Anglia ca la el acasă, îl punea
în decorul şi atm osfera din R om înia.
— S înt u l u i t ! zise el către regele Angliei, care s tă te a
în stîn g a lui, în landoul regal. E ste fă ră precedent în
isto ria A n g lie i!
— A bsolut fă ră p re c e d e n t! îi confirm ă, cu sinceritate,
regele Angliei.
C ortegiul ab ia se puse în m işcare, cînd, deodată,
izbucni de p re tu tin d en i, u n tu n e t prelung de aclam aţii:
— T răiască regele C a ro l!
î n em oţia lu i, regele crezu că profunziunea de drapele
tricolore l-a tu lb u ra t a tîta , în cît i-a diform at p în ă şi

606
auzul — şi se aplecă să p rin d ă m ai bine ce strigă m ul­
ţim ea. D ar m ulţim ea strig a ceea ce el auzise de la în c e p u t:
« Trăiască regele C a ro l!» — în cea m ai c u rată lim bă
rom înească.
— Rom îni ? în treb ă el pe regele Angliei.
— N u ! E n g le z i! răspunse regele Angliei. I-am pus
să în v eţe p e n tru sărb ăto area de astăzi cuvintele acestea
rom îneşti.
L ui Carol n u-i m ai răm înea decît să-şi re p ete că
ceea ce se petrece cu el este ceva nou în isto ria Angliei.
L on d ra se rom înizase şi-l aclam a pe regele ei, Carol
I I __ G uvernul englez, în gingăşia lui, nu-i m ai oferea
o B obotează, ori o p a ra d ă de 10 m ai, ci facea p e n tru el
ceva m u lt m ai im p o rta n t: îi reconstituia r e s ta u r a ţia !
E ra o aten ţie la care suveranul R om îniei se a ră tă
foarte sensibil:
— î ţ i m ulţum esc din inim ă, vere ! îi zise el regelui
A ngliei, strîngîndu-i m îna cu o caldă şi sem nificativă
apăsare în palm ă.
D ar cîte asem enea şocuri psihologice n u i-a aplicat
guvenul englez lui Carol num ai în ziua cînd a s o s it!
L a p rîn zu l regal, cel d in tîi lucru care i se servi,
fu o farfurie cu icre negre.
— D e un d e v in icrele? în treb ă el.
— Le-am adus special din R om înia p e n tru a -ţi face
plăcere ! îi răspunse, gentilă, regina.
S eara, la dineu i se aşeză în fa ţă u n castron u riaş de
cristal p lin cu ard ei u m p lu ţi cu v arză acră.
— D e un d e v ă v in m u rătu rile ?
— Le-am adus d in R om înia, de la B ianovici, de pe
calea V ă c ă re ş ti!
P e n tru Carol, B ianovici era o firm ă de încredere:
obişnuia să p u n ă în m u ră tu ri m u lt pip er. L ăcrim înd
cu anticip aţie, Carol, în tim p ce se servi, în treb ă :
— D ar cum d e-aţi aflat că B ianovici de pe V ăcăreşti
are cele m ai bu n e m u ră tu ri din to a tă E u ro p a ?
— P rin am basadorul n o stru de la B u c u re ş ti! răspunse
regele Angliei.
D upă ce se m ai servi o d ată, Carol zise:
— N u p o t decît să te felicit, vere ! Ai u n am basador
foarte bine in fo rm a t!

60 7
 I n salonul de recepţie, pe rege îl a şte p ta u cele m a i
frum oase fiice ale A lbionului: fete şi femei care auziseră
m inuni despre el şi care erau dornice să-l cunoască m ai
îndeaproape. Nici Carol n u era într-o dispoziţie care l-ar
fi în d em n at să se dea în lătu ri. D inam ic, procedă în
pas alergător, astfel că dintr-o singură privire se şi
înţelesese cu cîteva d in ele, d ar co ntactul cu poporul
englez fu în tre ru p t de in terv e n ţia lui C ham berlain,
prem ierul M arii B ritan ii, care-i d ăd u o nouă lo v itu ră:
— Sire, spre a eterniza m em oria vizitei pe care
ne-o faceţi, guvernul m eu a h o tă rît ca doam nele şi
dom nişoarele engleze să p o arte, în apropiatul sezon
de p rim ăv ară, b ereta v în ătorilor de m unte, d u p ă m odelul
beretei pe care o p o a rtă voievodul M ih a i.. . A m d a t
şi am basadorului n o stru de la B erlin dispoziţia să tras-
m ită dom nului H itler d o rin ţa m ea personală ca, în
interesu l păcii, să im pună şi fem eilor germ ane p o rtu l
acestei berete. S per că pînă în douăzeci şi p a tru de ore
să am u n răsp u n s favorabil.
D u p ă ce prem ierul b ritan ic îşi term in ă com unicarea,
regele, m ăgulit, îi răsp u nse:
— M ulţum esc, d a r la dum neavoastră n u se d an ­
sează ?
— N u, s i r e ! îi răspunse C ham berlain, trist.
— D ar ce s-a în tîm p la t? se în tu n ecă regele.
— S ir e ! îl inform ă C ham berlain. A m u rit m am a
m aiestăţii v o a s tr e .. . şi C urtea a h o tă rît să ţin ă doliu
tim p de şase l u n i !
— A ! exclam ă regele, decepţionat. P e n tru a s ta ?
P ăre a d istru s Carol. M am a ! . . . U nde te în v îrţi,
m a m a ! I n m o rm în t__ şi to t nu-1 lasă în p a c e ! . . .
M am a ! . . .

D u p ă două zile, în care tre b u i să recurgă la cele

m ai inim aginabile tru c u ri spre a-şi ara n ja şi fa ră dans
treburile, Carol află p e n tru ce guvernul englez l-a p o ftit
şi l-a p rim it cu a tîta dragoste frăţească la Londra.
E ra u de fa ţă n um ai el, regele Angliei şi dom nul Cham ­
berlain.

608
 P rem ierul b ritan ic îşi trecu lim ba peste buzele uscate
şi-l atacă fro n tal p e Carol:
— Sire, sîn teţi englez, n u ?
Carol m ai-m ai să se supere:
— Ce în treb a re e a s ta ? D acă n-aş fi englez, ce-aş
că u ta aici?
R ăspunsul regelui Carol scăldă chipul lui C ham berlain
în apele m ulticolore ale u nei inefabile în cîn tări patriotice.
Carol era u n englez conştient, ca şi m area lui m am ă.
— Sire, zise el, dacă este aşa, p u te ţi aduce u n ser­
viciu de n e u ita t M arii B ritanii.
Carol se aşte p ta la asta. D rapelele, m u rătu rile, re­
cepţiile, discreţia cu care i s-au fa cilitat rendez-vous-
urile, n u erau g ratu ite. P e nim ic, Anglia n u dă nim ic.
— Ce serviciu? în treb ă Carol, pe care începu să-l
m ănînce palm a stîngă.
— Sire, ia tă ce serviciu ! E uropa, adică M area Bri-
tanie, are nevoie de pace şi dom nul H itler are nevoie
de sp aţiu v ital. E sţe de la sine înţeles că u n a cu alta
n u se îm pacă, dacă noi n u sîntem m ai elastici în politica
noastră. H itler stăru ie [să aranjeze cu noi problem ele
spaţiu lu i v ita l al R eichului. D upă cum ştie m aiestatea
voastră, noi am căzu t cu el oarecum de acord: îi dăm
R ăsăritu l. R ăsăritu l e al lui, num ai să ne lase pe noi
în pace să răsuflăm . Şi-a.refăcut arm a ta şi noi l-am lăsat.
Şi-a an e x at A u stria şi noi l-am lăsat. Şi-a lu a t ţa ra sude-
ţilo r şi noi l-am l ă s a t ! î l lăsăm , p e n tru că M area B rita-
nie are u n singur cuvînt de onoare ! I-am făg ăd u it să
nu-1 su părăm , dacă ne lasă şi el în pace cu coloniile.
D ar din nenorocire, H itler are o concepţie cu to tu l diferită
despre sfinţenia angajam entelor. M ereu ne înşeală. De
fiecare d a tă u ită şi începe să ne scoată ia r sufletul cu
coloniile astea. Şi ia tă ce am vrea, sire ! S înteţi englez
şi ne v e ţi înţelege ! D uceţi-vă la H itler şi sta ţi de vorbă
cu el. Pe noi n u ne crede, p en tru că sîntem englezi. D ar
pe m aiestatea v o astră v ă v a crede, p en tru că sîn teţi
germ an. S puneţi-i o d a tă p en tru to td eau n a că R ăsăritu l
e al lui. Să facă ce vrea ! C uvîntu-i c u v în t! P acea e în
jo c ! M area B ritan ie e în j o c ! __ D uceţi-vă la H itler
şi spuneţi-i că are to t sprijinul n o stru , num ai să n u ne
silească să facem război în Apus !

39 - c. 1223 609
 Carol n u p ărea de loc m u lţu m it de expunerea lui
C ham berlain.
— D ar dacă H itler v re a să ocupe R om înia?
Regele Angliei îşi sim ţi inim a de v ăr in u n d a tă de
solicitudine la observaţia pesim istă a lui Carol.
— F ii pe pace ! îi zise el. E şti englez şi vei fi to td eau n a
bine p rim it p rin tre noi !
— F o arte frum os din p a rte a ta , vere ! îi răspunse
Carol, rep ezit a tît cît perm itea calitatea lui de văr.
D ar eu m ai am tre a b ă pe acolo !
— Cît, sire? în treb ă C ham berlain.
— Cît m ai m u l t !
— Doi a n i . . . să zicem ?
— P o ate ! . . .
— P e n tru doi an i v-am p u te a g aran ta, sire ! . . . Cu
o condiţie: dacă se întîm plă ceva cu Cehoslovacia,
R om înia să stea lin iştită.
— Ce să se întim ple cu Cehoslovacia? A bia s-a în-
tîm p la t!
— Sire, sîntem englezi şi n u trebuie să ne risipim
cuvintele în zadar. D acă se în tîm p lă ceva cu Cehoslo­
vacia, R om înia să n u facă o m işcare ! Şi să n u calce
picior de soldat rus în R om înia. Nici chiar în t r a n z i t !
A şadar, sire, v ă d u ceţi la H itle r?
— B ine ! Mă duc ! N um ai să-l previn şi să fixez cu
el o întîlnire.
— N u-i nevoie, sire ! îi răspunse C ham berlain, cu
u n zîm bet su b til. A fost prevenit şi v ă aşteap tă.

Cei doi d ictato ri, Carol şi H itler, îşi strinseră m îinile,

d ar şi le re traseră repede. N -aveau u n pic de încredere
unu l în celălalt. T otuşi, deasupra tu tu ro r suspiciunilor,
sim ţeau că-i leagă ceva in d estru ctib il: rasa.
— Sire, începu H itler, în G erm ania n u sîn teţi u n
străin , ci germ an. S trăn ep o tu l lui Frederic al II-lea
cel M are, nu p o ate fi decît acasă la el în cel de-al treilea
R e ic h .. . Ş tiu ce v-a în d em n at să v en iţi a i c i .. . Sîngele
v o stru g e rm a n ! D ar p en tru că sîn teţi germ an, sire,
p u te ţi să adu ceţi u n serviciu de n e u ita t Germ aniei

610
noastre ! S în teţi germ an şi ne p u te ţi înţelege ! V orbiţi
p en tru noi cu prem ierul englez. P e noi n u ne crede p en tru
că eîntem germ ani. D ar pe m aiestatea v o astră v ă v a
crede, p e n tru că sîn teţi englez. S puneţi-i prem ierului
englez că sp aţiu l v ita l pe care Anglia ni-1 oferă la ră sărit,
po t să mi-1 iau şi singur, fără consim ţăm întul ei. E a să-m i
dea coloniile. A sta-i cer ! . . . A ltm interi, îi fac r ă z b o i.. .
— P e n tru ce, răzb o i?
— P e n tru Cehoslovacia !
Carol făcu u n sem n înspre u şă:
— Uşa e bine închisă, dom nule H itler?
— De ce?
— Să n u ne au d ă n im e n i! . . . î ţ i vînd u n secret.
Ce-mi dai p en tru el?
Se tocm iră şi cînd căzură de acord, H itler, nu-i m ai
spunea lui Carol nici « sire», nici « m aiestate», ci « tu » .
— Ne-am înţeles ! . . . î ţ i m ai dau doi ani ! . . .
— Doi ani, d ar să m ă laşi în ăşti doi ani să-m i pun
treb u rile în ordine fără să fiu d e r a n ja t!
— N u te v a d eranja n im e n i!
— Nici legionarii?
— P arcă ţi-am m ai făgăduit-o o d a tă !
— Tocm ai p e n tru că m i-ai m ai făgăduit-o o d a t ă !
— De astă d a tă , ţi-o făgăduiesc serios. N -ai decît
să faci ce vrei cu legionarii. Chestie in te rn ă ! . . .
Carol se b u c u ră :
— In te rn ă ?
— In te rn ă !
Carol îl puse să ju re : '
— Sîntem germ ani ?
— G e rm a n i!
— P e m ăre ţia celui de-al treilea R eich?
— P e m ăre ţia celui de-al treilea R eich ! făcu , înfiorat,
F uh reru l. D oar e chestie de b u n sim ţ ! î n cine să am
m ai m u ltă încredere că o să-m i apere interesele, în ăşti
doi ani, p în ă o să fiu p re g ătit să ocup R o m în ia: în tr-u n
polonez suspect ca A ureliu Cziucziewicz, sau în străn e­
p o tu l lui F rederic al II-le a ?
— A tunci, ascultă aici ! îi răspunse regele Carol.
D acă ocupi şi re stu l Cehoslovaciei, A nglia se v a face
că n ici n-a a u z i t ! . . .

39* 611
 P în ă ce F u h reru l îşi recăp ătă graiul, trec u ră m ai
m ulte secunde. I a r cînd dechise gura îl în treb ă pe Carol:
— Cum stai cu Skoda?
— P r o s t ! . . . N u-m i efectuează comenzile !
— Mai aştea p tă p u ţin . . . foarte p u ţin . . . şi Skoda
îţi va trim ite oricîte fa ctu ri îţi trebuie !

I n G ara Mogoşoaia du p ă ce îm p ărţi, zeci de strîngeri

de m înă în alţilo r dem nitari, m ilitari şi civili, v en iţi
să-l aclam e p e n tru glorioasa lu i călătorie în stră in ă ta te ,
Carol se urcă în m aşină cu R o b ert Cernescu:
— Spune! •
— Sire ! G eneralul A ntonescu nu-şi vede de treab ă.
— Ce, ce? făcu regele, nervos.
— D a, sire ! S-a opus unor m ăsuri pe care le-am
lu a t îm p o triv a legionarilor şi m i-a ceru t să îndulcim
regim ul lui A ureliu.
— Aşa ? zise Carol. B ine ! î l vom în d u lc i! D eocam ­
d a tă A ntonescu să fie d estitu it im ediat. Să-m i aduci
chiar azi decretul. Cît despre regim ul lui A ureliu, aranjez
eu cu noul com andant. A ltceva?
Cernescu se codi a tît cît treb u ia regelui să observe
că se codeşte.
— Şire ! făcu el vag şi se opri.
— E i, hai, vorbeşte o d a tă ! strigă la el regele, care
sim ţea că n u m ai e stăp în pe volan. Ce-mi ascunzi?
— D u duia a fost în lipsa m aiestăţii voastre în
E lv eţia !
Regele, galben ca ceara, ca să n u urle, îşi înfipse
d in ţii în buza de jos, şi-şi încordă puterile să reziste
ispitei de a in tra cu m aşina în trecăto ri. D ar p înă la
p a la t se linişti.
— Să vină generalul Gherasie !
0 oră m ai tîrziu , generalul Gherasie se prezentă.
— D om nule general, de azi înainte, vei fi d um neata
com andantul corpului I I I a rm a tă în locul lui Io n A nto­
n e s c u .. . U ite aici l i s t a . . . A ureliu Cziucziewicz care
l-a ucis acum doisprezece ani pe prefectul S tanciu de la
I a ş i . . . ăştialalţi l-au ucis pe M u ic ă .. . şi ăştia l-au ucis

612
 pe M ătase. . . Te rog să m i-i faci astănoapte, p e to ţi, eva­
d a ţi de sub escortă. Să n u scape unul. D u m neata personal
să faci identificarea cadavrelor ! A ştep t r a p o r tu l!
P în ă n o ap tea tîrziu , Carol b ău cu M ateescu şi cu
S piru M aram ă, d ar p arcă a r fi b ă u t de un u l singur, a tît
de su rd era la to t ce-i spuneau prieten ii lui. Se u ita
m ereu la ceasornic, în ju ra groaznic — şi n u auzea nici
anecdotele lu i M ateescu, nici cele ce-i spunea S piru
M aram ă despre p robabil viitoarea miss Rom înie.
— V a face fala ţă rii, sire ! că u tă să-l convingă p re­
fectul. N -are decît optsprezece anişori şi e crescută la
călugăriţe, sire ! . . . 0 d a tă în o m ie de ani ! . . . Ce fac ?
N ecăjit de insucces, S piru M aram ă că u tă să schim be
subiectul: a d a t p este u n om foarte bine. Cam în tre
două v îrste, destul de în stă rit, cu m u ltă carte şi m u ltă
am b iţie: v rea să fie n u m it profesor un iv ersitar — şi
anum e la filozofie.
— Sire, m erită întreaga atenţie. S-a în su ra t de curînd
cu o fe tişc a n ă . . . îţi stă m intea-n lo c . . . P arc ă a r avea
o m ie de draci în ea ! Om ul m i-a v o rb it: D acă m aiestatea
sa a r v rea să-şi arunce ochii pe m in e . . . aş fi om f ă c u t !
Sire ! . . . Ce fac ? . . .
A r m ai fi a v u t şi S piru M aram ă şi M ateescu destule
com unicări de făcu t pe tărîm u l descoperirilor — p en ­
tr u că în lipsa regelui s-au ad u n a t m ulte — d ar regele
nici n u se m ai găsea la m asă cu ei, ci stă te a la fereastră
în p ra d a unei ag itaţii cum plite şi b ă te a darab an a
în geam.
— Ce-o fi cu el ? îl în treb ă în şoaptă M aram ă
pe M ateescu.
— P ro b ab il chestia cu le g io n a rii! îi răspunse
M ateescu.
— Crezi? făcu, sceptic, Spiru M aram ă.
I n acel m om ent, se a n u n ţă generalul G herasie:
— Sire, s-a f ă c u t !
— ţ,-ai v ă z u t d u m n eata ?
— Pe t o ţ i !
Carol, fă ră să m ai sp ună u n cuvînt, alergă spre uşă,
o deschise şi num ai d in prag îi strigă, p este u m ăr, gene­
ralu lu i G herasie:
— Mai vorbim m îine ! . . .

613
 S p iru M aram ă îl trase de m înecă pe M ateescu:
— E i, nici acum a n u b ăn u ieşti de ce a s ta t ca pe
ghim pi to a tă seara?
*

E a-i ieşi în ain te cu b raţele deschise, d ar el o şi luă

la p alm e:
— Ce-ai c ă u ta t în E lv eţia?
E a , am eţită, se clătină, d ar m ai av u p re zen ţa de
sp irit să se ascundă în d ă ră tu l biroului.
— D a r ce ai cu m ine, m ăm icule? Ce ţi-am fă c u t?
D in doi paşi, regele v în ăto rilo r se afla lingă ea.
— T e în tre b : ce-ai c ă u ta t în E lv eţia? zbieră el,
apucînd-o de p ă r.
— Cine ţi-a spus, m ăm icule, că am fost în E lv e ţia ?
N -am fost nici o zi în E lveţia.
— N -ai fo st?
Şi începu să dea în ea cu palm ele, cu pum nii, cu
picioarele, su rd la to a te vaietele şi rugăm inţile ei.
— N -ai fo st? continuă el să urle. N -ai f o s t ? . . .
U ite . . . p e n tru că n-ai f o s t !
— N -am fost, m ăm icule ! . . . Să-m i sară ochii dacă
am f o s t !
— Te m ai şi ju ri, tîrfă n eru şin ată ! . . . N a, ca să eu
te m ai j u r i !
E a se ju ra şi el o b ă te a — şi am îndoi se m irau : el că
ea m ai rezistă — ea, că el n u oboseşte.
— T e o m o r ! . .. A u z i? ... T e o m o r ! . .. Mie să-m i
sp u i ce-ai c ă u ta t în E lv eţia !
Însfîrşit, u n nou rîn d de palm e o convinse:
— A m fost să d ep u n nişte b a n i !
— N işte b an i?
Şi ia r începu să tra g ă în e a :
— B an i? P e n tru b an i ai fost în E lv eţia, tîrîtu ră ce
e şti? P e n tru b an i?
E a începu să se sperie. Carol exagera. P rea o lovea
unde n -a r tre b u i: pe o b raji, pe b ra ţe . A larm ată, strig ă:
— Ce faci, m ăm icule ! . . . Mîine am m u sa firi!
— M usafiri? Lasă că-ţi a ră t eu ţie m u sa firi! P e
to ţi îi astîm p ăr ! Şefi de p a r tid e .. . b a n c h e ri.. . o fiţe ri.. .

614
legionari. . . to ţi trem u ră în fa ţa m ea ! . . . N um ai cu tine
nu-i nim ic de f ă c u t !
Şi-i trase u n ghiont în tre coaste a tît de eficace, în cît ea
începu să se m o aie:
— Ce vrei de la m ine, m ăm icule? N u ştiu ce v r e i !
— Să-m i spui cine e englezul care te-a a ş te p ta t la
Geneva şi care ţi-a propus să te ia de n ev astă ?
— N -a fost englez, m ăm icule ! A fost olandez ! Să
n-am p arte de ziua de m îine dacă te m i n t ! . . . A aaa ! . . .
N u trag e că-ţi sp u n t o t !
N-o m ai lovi, d ar de p ă r to t o ţin ea.
— Spune ! . . . Şi n u încerca să m ă m in ţi că-ţi sucesc
g î t u l ! Cum a ra tă ?
— F rum os, în alt, b lo n d .. . ca t i n e . . . Cu ochi albaştri,
ca t in e . . .
— Şi cît ai s ta t cu el?
— T rei zile !__
— Ş i . . . ? H ai, spune, . . . spune t o t . . . t o t . . . t o t . . .
N u m ai ţip a . O ruga. Şi-n m ăsura în care ea-i po­
vestea tot, slăbea şi m îna cu care el îi ţin ea păru l, pînă
ce, d eo dată, o strînse p u ternic în b ra ţe şi, aiu rit, începu
să-i bolborosească drăgăstos la ureche:
— Şi cum a fost ? . . . Spune !__ Cum a fost ?

Cu noul său p rim m in istru R o b ert Cernescu şi cu

am basadorul G erm aniei regele Carol stu d ia te x tu l
acordului rom îno-germ an, pe care H itler ţin e a să-l
v ad ă sem n at cît m ai degrabă. E ra o cerere ju s tă şi,
exam in ată p rin prizm a evenim entelor intern aţio n ale
care se p recip itau în v a ra anului 1939, d estul de m odestă.
D upă ţa ra sudeţilor, H itler ocifpase acum şi to t restu l
Cehoslovaciei — şi-şi luase, în plus, p o rtu l litu an ian
Memel. P e de a ltă p arte , Mussolini, ca să n u răm înă
în u rm ă, ocupase m icul re g at albanez. Ia r războiul
din Spania era pe sfîrşite, p rin capitularea M adridului
republican. F o rţele dinam ice deveneau d in ce în ce m ai
irezistibile. Ce era, aşadar, u n b iet acord economic, în
com paraţie cu ceea ce H itler a r fi p u tu t face Rom îniei,
dacă i-ar fi v ru t ră u l, in tr-ad ev ăr ? Nimic ! D im potrivă,

615
R om înia treb u ie să se sim tă fericită, p en tru că p rin
această convenţie H itler nu-şi m anifestă decît intenţiile
pacifice pe care le n u treşte fa ţă de R om înia. A sta o şi
spunea m in istru l de ex terne al R om îniei:
— A cordul rom îno-germ an este o etap ă pacifică în
ra p o rtu rile n oastre cu G erm ania. Econom ia germ ană şi
cea rom înească sînt com plem entare, în tr-u n strîns
ra p o rt de in terd ep en d en ţă, aşa că relaţiunile economice
d in tre am bele ţă ri se p o t dezvolta în deplină echitate.
E x p licaţia era p u ţin cam obscură, d a r n u din pricină
că m in istru l de ex tern e vroia să ascundă ceva, ci p en tru
că acesta era stilul vrem ii: dinam ic, deci obscur. î n esen­
ţ ă — ziceau com entatorii din presa lui Carol — ce vroia
guvernul germ an să stabilească p rin acordul acesta?
Că pro d u cţia rom înească are m ari p o sibilităţi să se
dezvolte. D a t fiind, însă, că e o ţa ră înapoiată, H itler,
dornic să facă bine acolo unde poate, se oferă s-o ajute.
R om înia, de pildă, este o ţa ră agricolă. G erm ania nazistă
o v a a ju ta să-şi dezvolte ag ricu ltu ra — şi-i v a cum păra
to a te grînele. R om înia are păd u ri. G erm ania o v a a ju ta
să-şi dezvolte econom ia silvică — şi în acest scop, v a
crea în d ată o b o g ată re ţe a de exploatări şi in d u strii
forestiere. R om înia are petrol. G erm ania. . . în sfîrşit,
G erm ania v a face to t ce se poate spre a asigura Rom îniei
o ex istenţă de ţa ră agricolă, p rieten ă cu G erm ania,
care e6te ţa ră in d u strială. A ceasta înţelegea m i n i s t r u l
de externe cînd spunea că economia germ ană şi cea
rom înească sîn t com plem entare: G erm ania v a răm îne
ţa ră in d u strială, care n-are grîne. R om înia v a răm îne
ţa r ă agricolă, care n-are industrie. R o m î n i a v a d a Ger­
m aniei grînele ei — G erm ania v a da Rom îniei produsele
ei industriale. Aşa a fost şi sub regele Carol I şi aşa trebuie
să fie şi sub regele Carol I I şi aşa v a răm îne în vecii
vecilor: fiecare să n u facă decît ceea ce este v ă d it că-i
cere destinul. P o ate su p ăra pe cineva u n asem enea
acord? Are u n asem enea acord ceva agresiv? D e unde
agresiv, cînd acordul n u urm ăreşte decît scopuri paşnice !
A bsolut paşnice. P e n tru că, să presupunem că R o m î n i a
n -a r v rea să semneze acest acord, sub p re te x tu l că p rin
aceasta ar sili-o să răm în ă pînă la sfîrşitul lum ii ţa ră agricolă
şi să n u depindă decît de consum ul germ an — pe scurt,

616
să n u fie decît o provincie agricolă a G e rm a n ie i! Ce ar
tre b u i să facă G erm ania, care, dornică de pace, v ine să
ceară pe cale paşnică, rom înilor, să-i cedeze paşnic ţa ra
pe care s-o exploateze, paşnic, du p ă nevoile G erm aniei?
N u este decît u n singur răsp u n s: să-i declare război.
N um ai război. Aşa este logic: dacă eu îţi vorbesc frum os,
eşti şi t u d a to r să-m i răspunzi frum os. Şi dacă tu nu-m i
răspunzi frum os, eu ce să fac ? Să înghit ? D ar dem nitatea
m ea naţio n ală ? U nde-i d em n itatea m ea n aţio n ală ? . . .
Şi ia tă că iese război. V rea G erm ania război? V rea G er­
m ania să facă R om îniei război ? A sta o p o t susţine num ai
cei care v o r să bage in trig i în tre G erm ania şi R om înia.
Cum a r v rea G erm ania să facă R om îniei război, dacă
guvernul germ an, de cînd a an ex at Cehoslovacia, t rim ite
R om îniei arm e p este arm e, de la uzinele S k o d a. . . în
cîteva săp tăm în i, to a te comenzile care zăceau la Skoda
de ani, erau efectuate m u lţu m ită lu i H i t l e r .. . O d ată
şaizeci de v a g o a n e ... a doua oară tr e iz e c i... a treia
oară, p a tru z e c i.. . M ult peste ceea ce a com andat ţ a r a . . .
D e ce trim ite G erm ania a tîta arm am ent Rom îniei ?
Ca să-i facă război ? P ăi cum ? E u v reau să-ţi fac război
— şi to t eu te îndop cu arm am en t? E ste o prostie. D acă
G erm ania n e trim ite atîte a tu n u ri, tan cu ri, m itraliere
. — fie chiar, cum zic unii, cu scopul de a face aici u n
m are depozit de arm e p en tru G erm ania — î n s e a m n ă
că are în noi o încredere oarbă şi că sub nici u n cuvînt nu
se preg ăteşte să ne facă ră z b o i!
E ste d re p t că to a tă pledoaria aceasta în favoarea
acordului era b u n ă p e n tru m arele public, d ar nu-1 con­
sola pe regele Carol I I , care, d u p ă u n m in u t de la ane­
x area Cehoslovaciei, şi-a scos carnetul din buzunar,
l-a deschis la lite ra S şi a şters cu i n i m a frîn tă şi aproape
cu ochii închişi, ca să n u v adă, num ele unei in stitu ţii
dragi, de care n u şi-a închipuit că v a treb u i să se des­
p a rtă a tît de cu rîn d : S k o d a .. . I-a v en it ră u , to tu şi
l-a şters ! . . . Ce să fi fă c u t? Să se certe cu H itler? Ca şi
cu chestia acestui a c o rd ! . . . Să-l discute ? Să se toc­
m ească? Să-l îndîrjească pe H itle r? Tocm ai acum , la
sp artu l tîrg u lu i, să se m ai certe cu el?
Iu te în h o tărîri, ca de obicei, Carol înşfăcă tocul
şi-şi depuse iscălitura.

617
 — P o ftim ! zise el lu i F abrizius. A m s e m n a t!
A m basadorul G erm aniei luă docum entul şi se înclină
adînc în fa ţa lu i Carol:
— Sire, sîn t în sărcin at să v ă com unic că F u h reru l
m eu a aco rd at alteţei sale regale, voievodul M ihai, m area
cruce a ordinului V u ltu ru l Germ an.
— Şi eu v ă rog, răspunse Carol, să tra n sm ite ţi Fiih-
re ru lu i că-i m ulţum esc p e n tru aten ţie în num ele fiului
m eu... şi în p a rtic u la r v ă inform ez că peste o s ă p tă ­
mână voi trim ite în G erm ania o delegaţie sub condu­
cerea dom nului Crai-Voievod, să-l felicite pe F iihrer
de ziua n aşterii sale !
★

E u ro p a trosnea d in to a te încheieturile, ceea ce, cu

a tît m ai m u lt, îl în d ritu ia pe Carol să n u slăbească u n
m om ent ritm u l guvernării lu i în pas alergător. Consiliul
de m iniştri ţin ea şed in ţă după şedinţă şi deciziile regale
se rev ărsau , ca o ploaie bin ecu v în tată, peste capul
tă rii.
— P ro p u n o organizaţie politică unică, denum ită
« F ro n tu l R en aşterii N a ţio n a le » ! F ro n tu l renaşterii
naţionale v a avea ca scop m obilizarea conştiinţei n aţio ­
nale, în vederea în trep rin d erii unei acţiuni solidare şi
u n itare rom îneşti de ap ărare şi propăşire a p a trie i şi
de consolidare a sta tu lu i !
— Se a p r o b ă !
— P ro p u n ca to ţi m em brii fro n tu lu i ren aşterii n aţio ­
nale să p o arte în m od obligatoriu o uniform ă, spre
a-i distinge de ceilalţi care n u vor fi m em bri ai acestui
p a rtid unic.
— Se aprobă !
— P ro p u n ca uniform ele să fie confecţionate de s ta t
şi n u de croitoriile p articu lare şi ca p reţu rile să fie stab i­
lite du p ă u n ta rif s p e c ia l!
— Se aprobă !
— P ro p u n o nouă lege electorală, care să prev adă
că n u p o t fi can d id aţi decît num ai m em brii frontului
ren aşterii naţionale !
— Se aprobă !

618
 — P ro p u n ca d re p tu l de v o t să fie condiţionat de
ştiin ţa de carte.
— Se apro b ă !
— P ro p u n să se in troducă de azi în ain te salutul
rom an, p rin ridicarea b ra ţu lu i d re p t în sus şi p rin rostirea
cuvîn tu lu i străjeresc « S ăn ătate !», obligatoriu p e n tru
to ţi m em brii fro n tu lu i ren aşterii naţionale.
— Se aprobă !
— P ro p u n ca germ anii să n u fie obligaţi să se înca­
dreze in d iv id u al în fro n tu l ren aşterii naţionale, ci corpo­
ra tiv . P ro p u n să se înfiinţeze secţii sep arat germ ane,
care-şi v or avea re p rez en tan ţi în consiliul superior ger­
m an. P ro p u n ca în afară de aceasta, germ anii să-şi
p o ată co n stitu i o organizaţie proprie p e n tru scopuri
cultu rale şi economice şi p e n tru opere sociale.
— Se apro b ă !
— P ro p u n ca to ţi foştii legionari care se m ai află în
lagăre şi care au ceru t graţierea p en tru că se declară
credincioşi tro n u lu i, ţă rii şi ideii de to ta lă so lid aritate
cu destinele neam ului, să fie e lib e r a ţi!
— Se aprobă !
— P ro p u n ca to ţi foştii legionari eliberaţi să fie în­
scrişi ca m em bri în fro n tu l ren aşterii naţionale !
— Se ap ro b ă !
D u p ă u n a din aceste şedinţe, Carol îl m u stră aspru
pe p rim u l său m in istru :
— P arc ă ţi-am spus să propui ca stofa p e n tru unifor­
m ă să n u se v în d ă în ra te !
L ui Cernescu îi v eni să in tre în p ăm în t de
ruşine.
— Sire, am u i t a t !
— F o arte ră u ! . . . Vezi, te rog, să n u u iţi şi în şed in ţa
de m îine. N u v în d stofe în ra te ! N -au decît in stitu ţiile
să se descurce cum or p u tea. E u n u d au stofe în ra te ! . . .

Cînd ridică ochii, Carol răm ase cu gura căscată: în

fa ţa lui s tă te a o fă p tu ră u riaşă, cu o b a rb ă de dim en­
siuni adecvate — şi-n uniform ă.
— D u m n eata?

619
 — E u , sire ! A m lu a t cu n o ştin ţă de d o rin ţa m ăriei
tale de a-i vedea pe to ţi consilierii regali în uniform ă
şi m -am conform at.
Şi cu u n glăscior a lin ta t, de copil, care co n trasta
oarecum cu s ta tu ra şi v îrsta lu i, gigantul în tre b ă :
— A m făcu t ră u ?
Carol, care abia-şi p u te a stăp în i rîsul, îi răspunse
in im os;
— R ă u ? D u m n eata să faci ră u ? U iţi probabil că
d um n eata eşti profesorul A rghir care n u p oate face
ră u n ic io d a tă !
A rghir oftă, melancolic.
— Sire, zise el, dacă ai fi gîndit aşa acum o p t ani,
cînd am a v u t cinstea să-ţi fiu p rim sfetnic, ce dom nie
glorioasă am fi fă cu t am îndoi !
— Nu-i niciodată p re a tîrziu , dom nule p ro fe so r!
N iciodată ! . . .
— Aşa gîndesc şi eu, deşi m aiestatea ta preferă pe
cei tin eri.
î l durea. î l d urea grozav. U n şoltic, u n neisprăvit,
u n p ap ă-lap te ca R o b ert Cernescu să se fi p u tu t folosi
de m oartea p atria rh u lu i spre a ajunge p rim m inistru
— şi el, profesorul A rghir, să fie d a t uitării.
Regele, ca să evite o discuţie obositoare, trecu repede
la a lt subiect:
— Ce zici de p ă ţa n ia lui Im redy, dom nule p ro ­
fesor ?
E ra o istorie de care făcea haz în treag a presă in te r­
naţio n ală. A cest Im red y , ca şef al guvernului m aghiar,
se ilustrase p rin o serie de legi antisem ito-rasiale, care
treb u ia u să p u n ă la pas U ngaria cu G erm ania lui H itler.
D ar ieri, cînd treb u ia u să aibă loc în cam era ungară
dezbaterile în ju ru l unor m ăsuri rasiale şi m ai severe,
Im red y lu ă cu v întul spre a m ărtu risi că presa care îl
a tac ă are d re p ta te : este evreu du p ă m am ă — şi că în
consecinţă se consideră nedem n spre a m ai fi prim
m i n i ş t r ii al ţării. P a rte a in tere sa n tă era că p artid u l
guvernam ental, în loc să se scuture de el, i-a făcut spontan
o dem onstraţie en tu ziastă de sim patie — şi d re p t om agiu
adus patrio tism u lu i său, a v o ta t o m oţiune p rin care
legiuirile lui rasiale v or fi valabile încă şase ani.

620
 — Ce să zic, sire ! făcu A rghir, indignat. N u vezi
cine sîn t ungurii ă ştia ? Prim esc lecţii de rasism de
la u n jid a n şi no u ă ne p re tin d să le dăm A rdealul pe
m înă ! N e-au asu rzit cu cam pania lor de m inciuni, sire !
— D a ! recunoscu regele. S itu aţia e gravă ! Au tre c u t
la am en in ţări pe fa ţă . Y a treb u i să ne apărăm ! D um ­
n e a ta ce p ro p u i?
— D u p ă opinia m ea, cam era şi sen atu l a r treb u i
să dea d iu rn a pe o zi p e n tru înzestrarea arm atei. Ar
fi u n b u n exem plu p e n tru ţa ră — şi a r vedea ungurii că
n u ne in tim id ă m !
— De a c o r d ! Propune-o în consiliul de m iniştri.
T rebuie să ne concentrăm en e rg iile .. . A propos ! Ce
sp u i? Să-l num esc pe C aţă m em bru în consiliul de
coroană ?
D acă regele l-ar fi pălm u it, i-ar fi să ru ta t m îna,
a tît de dulce i s-ar fi p ă ru t o asem enea in su ltă fa ţă
de ideea de a-1 n um i şi pe C aţă consilier regal. Azi,
cînd se cere să se grupeze în ju ru l tro n u lu i num ai
oam eni de a d e v ăra tă răspundere, să v in ă u n C aţă,
care e frate de cruce cu revizioniştii unguri ! Ce ruşine !
Ce u m ilin ţă !
— F ireşte, sire ! Alegerea este excelentă. C aţă este
u n m are p a trio t şi num irea lu i a r fi o lo v itu ră m ortală
p en tru revizioniştii unguri. Să-l num eşti, sire ! . . .
N e ap ăra t să-l n u m e.şti!
— L-am şi n u m it azi dim ineaţă.
— Sire ! zise A rghir cu entuziasm . A vem u n rege
şi o leg e__ Te f e lic it! Şi ca să revin la uniform e: în
ca litatea m ea de preşedinte al senatului, trebuie să
aplic legea regală cu p rivire la obligativitatea p o rtu lu i
uniform ei. Y ăd, însă, că anum iţi m em bri ai opoziţiei
n u v o r să se supună. Cer, deci, m aiestăţii tale au to rizaţia
să somez pe D acu, pe B ra tu şi pe Ju g ă n a ru să-şi pu n ă
în d a tă uniform a, altm in te ri vor pierde im ediat m an d atu l
de senator.
— Fă-o ! Te au to riz s-o f a c i !
Sună telefonul.
— Alo ! răspunse regele. Cum ? R efuză ? P referă
să-şi dea dem isia ? . . . B ine I. . . Să şi-o dea !
P use receptorul la loc şi-i spuse lui A rghir, furios:

621
 — S c h n itt! . . . în d răz n eşte acest jid a n obraznic să
stea îm p o triv a intereselor noastre n a ţio n a le . . .
A rghir cunoştea conflictul d in tre Carol şi S chnitt,
aşa cum îl cunoştea to a tă lum ea. Regele cerea am icului
său S ch n itt să-i cedeze, fă ră nici o despăgubire, to ate
acţiunile de la R eşiţa, ca recunoştinţă că l-a lăsat să-şi
facă to ate afacerile în linişte. D o rin ţa lui Carol era să-i
facă lui S ch n itt ceea ce H itler a făcut R othschildzilor
de la Viena, du p ă anexarea A ustriei: să-i ia to t ce n-a
m ai ap u c at să transfere în Anglia şi să-i m ai fie şi recu­
noscător dacă-i dă voie să plece din ţară . D ar S chnitt are
o rdin de la englezi să reziste, şi rezistă.
— S ir e ! făcu A rghir, care n u ştia ce să spună.
E ra m sigur că aşa o să se întîm ple, d ar n-am în d răzn it
să ţi-o spun !
î l scăpă din în cu rcătu ră R obert Cernescu, care in tră
p re c ip ita t:
— Sire, ră z b o i! . . . H itle r a in v a d a t Polonia.
Carol încrem eni de groază. A şadar, to tu l e pe sfîrşite.
D upă invad area Poloniei, ce l-ar m ai p u te a îm piedica
pe H itle r să n ăvălească şi în R om înia, în ain te de term enul
fixat în tre ei ? Şi el, care m ai are atîte a proiecte ! .. .
A tîtea pro iecte !... Şi deodată să le lase b a ltă pe to a te ! . . .
D ezorientat, re v o lta t, m înios, u n singur lu cru îi
m ai răm înea să facă în m om entele acestea de panică:
să-l cheme pe Spiru M aram ă la telefon. Cînd auzi glasul
prefectului, Carol începu să zbiere, punctîndu-şi fiecare
cuvînt cu cîte u n p u m n zd rav ăn în m asă:
— Spirule, ascultă aici ! Să mi-1 arestezi în d a tă pe Max !
Şi să mi-1 trim iţi în d ată la V ă c ă re şti! . . . P rin tre b o rfa ş i!.
Acolo-i locul l u i ! . . . A ştep t să-m i spui ce-ai făcut.
D u p ă ce-1 văzu pe rege că a isp răv it cu S piru
M aram ă, prim ul m in istru îi spuse, în g rijo rat:
— Sire, să nu-i su părăm pe e n g le z i! S ch n itt e om ul
lor ! . . . P o ate am găsi o cale ceva m ai discretă !
— Să n u se supere englezii? zbieră Carol. Ţ i-e frică
de ei? A şa? B i n e ! . . .
R idică receptorul şi-l chem ă din nou pe p re fec t:
— . . . şi să mi-1 tu n zi, S pirule ! . . . Să mi-1 tunzi
pînă la piele ! . . . M am a lui de jid a n ! Să ne sperie el
cu en g lez ii!
 D e tre i luni, E u ro p a era sub stare de alarm ă. D upă
cinci săp tăm în i de la invadarea terito riu lu i ei, Polonia
fusese lich id ată. D in m îndrele ei regim ente n u m ai ră m ă ­
sese decît o tris tă am intire. T otuşi, noua victorie a
naziştilor e ra ad u m b rită de o n e a şte p ta tă lipsă de în ţe ­
legere a dem ocraţiilor apusene p en tru nevoia im perioasă
a R eichului de a-şi asigura un spaţiu v ita l dem n de
m isiunea lui pe p ăm în t. D em ocraţiile apusene, care accep­
taseră, cu resem nare sau com plezenţă, inv ad area Abisi-
niei, in v ad area Spaniei, invadarea A ustriei, Cehoslovaciei,
A lbaniei, îşi am in tiră deodată, că pe baza sta tu tu lu i Socie­
tă ţii N aţiunilor, in v ad area Poloniei este u n act de agre­
siune, şi — spre uim irea nem ărginită a lui H itle r — decla­
ra ră G erm aniei război. A stăzi, arm atele franco-engleze
stă te a u fa ţă -n fa ţă cu cele germ ane. E ra , deci, război
— deşi n u s-ar fi p u tu t spune că a r fi, p en tru că n u
p rea se trăg e au focuri de arm ă. D ar fa p tu l că trupele
franco-anglo-germ ane, în loc să se războiască în tre ele,
ju c a u pocher sau belotă în cazem atele de pe linia Siegfried
sau M aginot, n u p u te a fi p e n tru E u ro p a u n m otiv să doar­
m ă în linişte. Şi nici n u dorm ea. T o ată E u ro p a m obilizase,
to a tă E u ro p a îşi în tăre a apărarea îm potriva avioanelor,
to a tă E u ro p a săpa ad ăposturi, to a tă E uropa făcea
exerciţii de cam uflaj, p en tru că to a tă E uropa, inclusiv
R om înia, era s p e r ia tă .. .
Cu to a te acestea, în tr-u n colţ al acestui continent
îngrozit de perspectiva m ăcelului, se găsea o încăpere
în care doi inşi, în fa ţa cîte u n u i păhărel de coniac,
discutau, lin iştit, p re ţu l fasolei: regele Carol I I al
Rom îniei şi A ureanu, prim ul m in istru al celui de al
douăzeci şi unulea guvern de la re sta u raţie — şi al
celui de al treilea guvern din ultim ele două luni. Cu
o p t săptăm îni în u rm ă, preşedinte al consiliului m ai
fusese R o b ert Cernescu, d ar l-au ucis legionarii. D upă
Cernescu regele a n u m it şef de guvern pe generalul
M ureşeanu, cu m an d at fix: să-i pedepsească pe legio­
nari. R epresiunea a ţin u t şapte zile, în care tim p cîteva
sute de foşti m em bri ai gărzii de fier au fost îm puşcaţi.
Regele i-a m u lţu m it lui M ureşeanu şi a pus în locul lui
pe A ureanu, ca p rim sfetnic al său. P în ă acum , sub
guvernarea lui A ureanu s-au şi în fă p tu it două acte
istorice. P rim u l: voievodul M ihai a in tra t în clasa a
V lII -a de liceu, un d e n u m ai erau decît încă doi elevi.
I a r al doilea: s-a v o ta t proiectul de organizare a
baroului, pe b aza principiului etnic. A stăzi, p ro ­
babil, se v a realiza şi al treilea a c t istoric, p en tru
că astăz i Carol l-a chem at pe A ureanu să discute
cu el despre chestiunea ex trem de in tere sa n tă a spe­
culei. L um ea era în g ro zită de speculă — şi regele n u
p u te a pricepe de ce.
— Să vedem , de pildă, ce-i cu fa s o le a ! propuse
Carol, lui A ureanu.
— Cu fasolea, sire, lucrurile sta u aşa cum a ra tă
ra p o rtu l acesta, pe ziua de ieri: B otoşani, 16 lei kilo­
g ram u l. . . P ite şti, 18 l e i . . . A lba Iu lia, 14 l e i . . . B uzău,

624
2 4 . . . Cluj, 2 0 . . . B îrlad, 1 6 . . . P ia tra N eam ţ, 2 0 . . .
T îrgu M ureş, 1 8 . .. şi B ucureşti, 2 5 . . .
— D ar de ce v aria ţia aceasta, dom nule A ureanu?
— D upă calitate, sire ! N um ai după calitate.
— P ard o n , dom nule A ureanu ! rîse regele. E u nu
sînt client şi n u -ţi cer să-m i vinzi fasole. Am şi eu de
vînzare ! . . .
Şi-i puse m îna, am ical, pe genunchi:
— D u m n eata cu cît le d ai?
— Sire, răspunse A ureanu sentenţios, eu urm ez cu
sfinţenie tra d iţia n o astră străm oşească: v în d fasolea,
d u p ă cum e şi m u ş te riu l!
M ulţum it de răspuns, regele puse m îna pe sticlă
şi-l în treb ă pe A u rean u :
— Mai iei u n coniac?
— P e regele m eu n u voi îndrăzni să-l refuz.
Regele aplecă sticla şi, în tim p ce um plea păhărelele,
zise, în cîn ta t că şi-a adus am inte:
— A ! Tocm ai că aveam de gînd să te inform ez:
de azi în ain te n u m ai eşti prim m in istru ! î l p u n pe
Trişcă !
A ureanu nici nu-1 în treb ă pe rege de ce-1 conce­
diază. Senin, îşi b ău păhărelul şi răspunse, plin de
ev lav ie:
— D om nul a d a t, D om nul a lu a t ! F ie num ele
D om nului b in e c u v în ta t! U rez urm aşului m eu m ai m u lt
su c c e s!
— Aşa să-ţi aju te D um nezeu, dom nule A u re a n u !

De cînd l-au închis la V ăcăreşti, S ch n itt a fost tu n s

de cîteva ori, d ar p ă ru l îi creştea la loc şi o d ată cu el
şi încăp ăţîn area. Se sim ţea ta re . Cu sila, regele nu-i
p u te a lu a nim ic. T o t ce-1 p u tea isp iti pe rege, se afla
tocm ai la L ondra, închis în safeuri sigure, de care nu
se p u te a nim eni atinge. Carol l-ar fi schingiuit, cu dragă
inim ă, pe S ch n itt, d a r asta n u m ai îndrăznea s-o facă.
S chn itt era om ul firm ei W ickers. Şi W ickers e W ickers. La
W ickers au şi naziştii interese. D irect sau indirect, pe
S chn itt îl ap ărau n u n um ai englezii, d a r şi fuhrerul

40 - C. 1223 626
H itler. A facerea era com plicată. Şi tim p u l presa. D acă
vroia să n u p iard ă tren u l, Carol n u m ai avea voie să
guverneze d o ar în pas alergător, ci treb u ie s-o ia la
galop, p en tru că H itler se vîr'a to t m ai m u lt în sufletul
lui. I n fiecare zi, von F abrizius venea la el sub u n p re te x t
oarecare, şi încheia cu acelaşi refren :
— Legionarii, sire ! . . . F u h reru l m eu e de părere că
o îm p ăcare com pletă cu legionarii a r netezi cu to tu l rela­
ţiile d in tre G erm ania şi R om înia. O am enii vor să-şi ser­
vească p a tria lor. A r tre b u i a ju ta ţi, s i r e ! . . . N eapărat
a ju ta ţi, sire !
P e de altă p a rte , Mussolini îşi d isp u ta cu prietenul
H itler d rep tu rile asupra petrolului şi grînelor rom îneşti
şi invoca, in sprijinul său, originea la tin ă a poporului
rom în:
— R om înia a ap a rţin u t, de fa p t, im periului rom an.
R om înii sîn t rom ani. P etrolul rom înesc, deci este petrolul
rom an.
Regele, ca să n u se strice cu H itler, de care, cel p u ţin
din p u n ctu l de vedere geografic, se sim ţea m u lt m ai
aproape decît de ducele Italiei, se folosea de to t ce a
în v ă ţa t de la fostul său amic N aie N aie în a rta silogis­
m elor, şi-i spunea lui F abrizius:
— Mussolini are p re te n ţii asupra petrolului nostru
p en tru că p etrolul a r fi, ca şi poporul rom în, de origine
rom ană. D ar petrolul acesta a ex ista t în ţin u tu rile
acestea cu m ulte m ii de ani în ain te de dom inaţia rom ană,
deci n u este de origine rom ană. Or, dacă n u este de ori­
gine rom ană, el n u p o ate fi decît de origine germ ană.
A devăr ştiinţific de care H itle r p ărea foarte convins,
p en tru că, zilnic, lungi g arn itu ri de cisterne pline de
p etro l şi cu derivatele lui, părăseau ţa r a şi luau drum ul
G erm aniei. Sub ochii triş ti ai lui C a ro l! Cu aprobarea
jalnic de răg u şită a lui C a r o l ! ... E ra u n spectacol
sfîşietor ! Fiecare cisternă însem na o b u c a tă d in inim a
regelui ! Să plece p etro lul şi el să n u p o a tă pretinde im
s f a n ţ ! Ce ruşine ! Ce u m ilin ţă ! Ce decădere p en tru
străn ep o tu l reginei V ictoria şi al lui Frederic cel M are !
Noroc că în aceste tragice clipe îi m ai răm ânea regelui
o consolare: ap ărarea ţă rii. P a tria treb u ia a p ă ra tă şi
regele cerea p atrie i concursul s-o p o ată apăra. A rm ata

626
are nevoie de arm e şi graniţele de fo rtific a ţii! . . . T o t ce
e suflare rom înească trebuie să p u n ă u m ărul la opera
de salvare a ţ ă r i i . . .
— Şi P etrach e L upu, sire ! îi sugeră Spiru M aram ă,
de curînd m in istru de in tern e al regelui.
Regele se u ită la Spiru M aram ă cu recu n o ştin ţă.
Mai e v o rb ă ! Şi P etrach e L upu ! . . . N u ş i . . . ci în
prim ul rîn d P etrach e L upu. U n cuvînt al sfîn tu lu i de la
M aglavit, în ceasurile acestea grele, cînd H itler îi um blă
prin b u zunare şi-i şterpeleşte to t petrolul fă ră să-i ofere
despăgubiri, i-ar p u te a acoperi paguba, m ăcar în p a rte .
— Propune-o tu , Spirule ! A rde-i u n apel şi dă-i o
citanie în consiliu.
D ouăzeci şi p a tru de ore m ai tîrziu , ţa r a asculta
apelul pe care P etrach e L upu îl adresa ţă rii, p rin in te r­
m ediul m in istru lu i de finanţe:
— P e n tru cred in ţa m are pe care o aveţi dom nia
v o astră alătu ri de m aiestatea sa regele Carol al II-lea,
în calitate de m in istru al ţă rii rom îneşti, noi ne b u cu ­
răm cu to ţii, ia r eu, P etrache L upu, am dus şi duc o
lu p tă m are p en tru a duce lum ea la credinţă p rin poruncile
ce m i-au fo st d ate de m oşu, care m -a trim is la cel m ai
m are şi cel m ai credincios om din ţa ră , care este m aies­
ta te a sa regele Carol I I . E u, P etrache L upu, p rin p o ru n ­
cile lui m oşu am a v u t m area bucurie să se în to arcă
lum ea la cred in ţă şi să fie to ţi strîns u n iţi în ju ru l m aies­
tă ţii sale regelui Carol I I şi al oam enilor m ari ai ţă rii.
V ăzînd frăm ântările în ţa ră , am c ă u ta t de am în d ru m at
to a tă lum ea să contribue de la mic la m are p en tru înzes­
tra re a ţ ă r i i . . . A ceasta am făcut-o ca să se în tărească
credinţa poporului, ia r ostaşii să apere cu drag graniţele
ţă rii alătu ri de m aiestatea sa regele Carol I I . . . E u ,
P etrach e L upu, personal am lu cra t douăsprezece perechi
ciorapi» de lină de la oiţele mele, pe care îi donez p en tru
ostaşii de la g ra n iţă şi care să fie b in ecu v în taţi de m oşu
şi cu crucea în m înă ostaşii să m eargă voioşi p e n tru
ap ărarea ţă rii a lă tu ri de m aiestatea sa re g ele. . . D om ­
niile m in istru , de la în ceputul m inunii de la M aglavit,
nu am greşit cu nim ic şi n u am fă cu t decît cum m i-a
spus m oşu şi am ţin u t cuvîntul m aiestăţii sale R egelui
şi al dom nilor p rim m in iştri. . .

627
 — Ce înseam nă să fii s f î n t ! reflectă A ureanu în
plin consiliu de m iniştri, unde-şi reluase, m odest, locul
de consilier regal. E doar u n om sim plu, P etrache L upu
al n o stru ! D ar dacă s-a coborît asupra lui h aru l divin,
u ite ce gînduri sublim e p o t ieşi din capul lui !

M îndră a fost ţa ra în ziua cînd a aflat că n u m ai

are să se team ă de nim eni: păm în tu l ei este a p ă ra t de
linia Carol I I . A sta i-a spus-o însuşi Serafim M ărunţelu,
care o ştia d irect de la regele Carol.
De cînd l-a în so ţit pe Carol în v izita lui de la Londra,
M ărunţelu devenise a doua p u tere în s ta t: m ai în tîi
regele — apoi el. Cînd ziarul lui, D rum ul nostru, a îm pli­
n it unsprezece an i de ap ariţie, lum ea politică l-a sărb ă­
to rit cu banchete, în care, p erso n alităţi calificate p rin
în a lta lor distincţie m orală şi intelectuală, i-au scos în
relief patrio tism u l şi i-au lă u d a t ctitoriile. M ult îi m ai
plăcea lu i Serafim M ărunţelu să au d ă cum se vorbea
despre ctitoriile lui. C titoriile lu i M ărunţelu ! . . . L ista
era lungă, nesfîrşit de lungă !. . . I n capul ctitoriilor
erau în şirate cele p a tru m ii de articole pe care le-a
scris în aceşti unsprezece ani. P rin ideile pe care
le cuprindea şi p rin citatele în franceză, engleză,
italian ă, spaniolă, greacă, indiană, japoneză şi ma-
laeză, care n u treb u ia u trad u se, p e n tru că înţelesul
lor ieşea clar din cele ce spunea M ărunţelu pe rom î-
neşte, fiecare articol constituia p rin el însuşi, dacă
n u o fu n d aţie, cel p u ţin o cărăm idă. Cu aceste
p a tru mii de articole, Serafim M ărunţelu a clădit,
alătu ri de m arele său în drum ător, regele Carol I I ,
noul sp irit al Rom îniei. E ra aceasta o ctitorie, sau
n u ? . . . A ltă ctito rie era dispensarul lui de la Gîrla
Mică. D ispensarul de pe m oşia Gîrla Mică era loc
sfinţit de însuşi regele Carol I I . în tr-o zi, la o
m asă a cavalerilor ordinului M ihai V iteazul, regele
îi spuse lui Serafim:
— Serafime, aş v rea să-ţi v ă d m oşia !
— Cînd, sire? în treb ă M ărunţelu, tu lb u ra t şi iu ţit.
— Cînd v r e i !

628
 A fost u n m iracol cum de a p u tu t M ărunţelu să-şi
scrie în zilele acelea articolele lu i în lim ba latin ă, birm ană
şi tă ta r ă şi în acelaşi tim p să organizeze recepţia regelui.
D ar fantezia şi entuziasm ul pe care şi le p u n ea în to t
ce făcea, îl a ju ta ră şi acum să ducă am bele m unci la
un re z u lta t de care n-avea de ce să roşească. Mai m u lt
decît to a te , Serafim era în cîn tat că v izita suveranului
său l-a silit să-şi realizeze u n gînd care-1 sîcîia de ani:
dispensarul. Regele treb u ia să v ad ă că Serafim M ărun-
telu are grijă de să n ă ta te a argaţilor şi sătenilor lui.
P e n tru dispensar, directorul D rum ului nostru rezervase,
de cîţiva ani, două odăiţe care, în afară de geam urile
sparte, n u cuprindeau decît găuri de şoareci şi
urm e de păsări. î n trei-p a tru zile, odăiţele sclipiră:
p ereţi zu grăviţi în alb, duşum ele drese, geam uri întregi,
lăm pi în ta v a n , p erd eluţe, sonerie, m asă, canapeluţă,
scaune şi ra ftu ri — ra ftu ri m ulte, noi, lăcuite. Mai lip­
seau doar u tila ju l şi m edicam entele. D ar chestiunea
n u era alarm an tă, cîtă vrem e exista firm a fraţilo r Leibu
şi Moişe Haim ovici, drogherie şi obiecte sanitare en-gros.
Serafim M ărunţelu era b u n prieten cu am îndoi. D ar
m ai b u n era cu Moişe.
— Scum pule ! îi vorbi el la telefon. Poim îine am
pe m aiestatea sa regele la m ine, la Gîrla M ică. . . Şi-aş
v rea să-m i inaugurez d isp e n sa ru l! Vii şi tu ! . . . Regelui
o să-i facă plăcere !
— Şi -ce-ţi treb u ie ?
— T o tu l!
Regele a v en it, a v ăz u t, a p lecat şi a lă sa t în urm a
lui p e Serafim M ărunţelu, să-l apuce de nasturele hainei
pe Moişe H aim ovici:
— Moişe, tu vezi toate astea?
Şi-i a ră tă dispensarul.
— V ăd ! răspunse Moişe.
— P o ţi să ţ i le iei în a p o i! Mie nu-m i m ai trebuie.
Gît tini d ai?
— O su tă de m ii ! zise Moişe.
— Trei sute de m i i ! ceru M ărunţelu.
— D ouă sute de m i i ! făcu, tra n şa n t, Moişe.
L a două sute de m ii, căzură de acord. Cîştigau
am îndoi. O singură ru g ăm inte avea M ărunţelu:

629
 — Moişe dragă, n u u ita ! Aici e dispensar. N u ridica
to tu l. Mai lasă u n pacheţel de tifon, două sticluţe de
tin c tu ră de iod şi u n borcan cu alifie de p ă r ! N u-i p en tru
m in e . . . e p en tru popor !
Sensibil, Moişe acceptă şi ia tă a doua ctitorie a lui
Serafim M ărunţelu, o re alita te vie, palpabilă, cu care
om ul se p u tea p rezen ta, fă ră team ă, în fa ţa istoriei.
O a ltă ctito rie a lu i Serafim M ărunţelu era m onu­
m en tu l V ictoriei de la M ă ră şe şti! . . . Cu cîtă bătaie de
cap ! . . . Cu cîte telefoane ! . . . Cu cîte articolaşe subtile,
p rev estito are de rele, la adresa cu tăru ia ori cu tăru ia
dacă n u d ă . . . T o t p en tru ţa ră , n u p en tru e l ! . . . Şi
ctito ria c e a la ltă : b u stu l rid ica t n o taru lu i Popescu-Popeşti
de la Popeasca d in ju d e ţu l Teleorm an, fost tim p de şapte
ani corespondent al ziarului D rum ul nostru şi m o rt la
dato rie, la crîşm ă, în tim p u l alegerilor din ’33, cu capul
sp a rt şi cu num ele m aiestăţii sale regele Carol I I pe
buze. T o t p en tru ţa ră ! . . . Şi m ai avea ctito rii M ărunţelu,
m ai avea m u lte, cum m ulte şi m ari erau m eritele lui
politice | i culturale. Şi n u num ai în ţa ră , d ar şi în stră i­
n ă ta te . î n p rim ul rîn d , Ducele ! . . . D ucele i-a d a t ordi­
n u l Coroana Italiei, în gradul de m are ofiţer ! Şi cînd
Serafim M ărunţelu, care ţin ea să se ştie că are despre
sine o d estul de p ro astă părere, a în tre b a t: p e n tru ce? —
m in istru l Italiei la B u cureşti i-a răsp u n s:
— P e n tru p erspicacitatea dum itale politică, dom ­
nule M ărunţelu. t
..
L ăm u rit, M ărunţelu făcu:
— Aşa ! P rin u rm are, p en tru lin ia ra m ea ev o lu ţie. . .
şi p e n tru cap acitatea m ea de a discerne re a lita te a poli­
tic ă din noianul de evenim ente contradictorii.
A cum a p u tea p rim i decoraţia. Ş tia p e n tru c e !
A celaşi lucru s-a în tîm p lat du p ă cîteva zile, cînd
m in istru l Spaniei naţionaliste l-a chem at la legaţie să-i
înm îneze m edalia com em orativă « Glorios alem iento
N acional — 18 iulio 1936 y V ictoria 1 A priel 1939».
— P e n tru ce?
— P e n tru sprijinul pe care l-ai d a t guvernului n o stru
aă elibereze S pania de bolşevici.
A cestui ctitor-erou pe fro n tu l in te rn şi extern, i-a
în cre d in ţa t, deci, Carol so arta unei popularizări cît

680
m ai largi a liniei de fortificaţii Carol I I , co n stru ită la
g ran iţa de v est, îm p o triv a ungurilor revizionişti.
— Să se convingă ţa ra , Serafime, că nu-şi d ă banii
de pom ană ! i-a spus regele Carol.
M ărunţelu se înhăm ă la trea b ă şi scoase din l i n i a
Carol I I , o linie care p u tea face fa ţă tu tu ro r forţelor
m i l i t a r e d in lum e.
— A colaborat, striga el în cele p a tru v în tu ri, însăşi
prov id en ţa, ca să facă din ea u n sistem de apărare absolut
infailibil. De la reţelele de sîrm ă ghim pată pusă pe
supo rţi de fier fix aţi pe beton, care străjuiesc trecerile
p ro b ab ile. . . de la im ensele şan ţu ri, cu profile speciale,
care se p o t tran sfo rm a in sta n ta n e u în canale adînci cu
apă, în care tan cu rile de orice dim ensiune vor fi silite
să se bălăcească, p aralizate, sub focurile arm elor a u to ­
m ate, care v or fulgera d in to a te p ă r ţi l e .. . . de la cursele
perfide sem ănate pe to a te direcţiile de p e n e tr a ţii.. .
de la vastele şi diabolicele cîm puri tă in u ite de m ine care
explodează la com andă sau la lo v ire . . . de la zidurile
m onstruoase de b eto n , care într-o clipă înghit şosele. . .
to tu l concură ca inam icul să n u p o a tă în a in ta nici cu
u n pas.
Poporul, sim plu şi insensibil la poezie, asculta, d ar
m ai avea o îndoială:
— Măi, lăp to asă o m ai fi şi linia asta, că-şi pierde
vodă vrem ea cu e a !
P în ă veni şi S piru M aram ă care dăd u poporului u n
răsp u n s în num ele regelui:
— A nul ăsta n u vom construi decît cazem ate şi
tran şee b eto n ate !
— Măi, m ăi, m ăi, îşi zise poporul, ros de invidie.
Care vasăzică a ş a : n um ai cazem ate şi tranşee b eto ­
n ate ! . . . O are cît i-o fi ieşind Iu’ vodă din afacerea asta ?

P e fro n tu l de v est, com unicatele — şi cele germ ane

şi cele franco-engleze — n u făceau decît să rep ete ace­
leaşi cu vinte b an ale: N -au fost evenim ente im por­
ta n te ! A c tiv itatea artileriei, r e d u s ă ! Nimic de sem ­
n a la t !__

631
 T o ate acestea, însă, nu-1 p u te a u lin işti pe Carol.
Ceea ce se petrece pe fro n tu l de v est e u n a, şi ceea ce
H itler i-ar p u te a face lui, pe nepusă m asă, e cu to tu l
alta. Mai ales că cei doi ani pe care i-a sm uls de la H itler,
aproape s-au sc u rs. . . Şi S chnitt care to t n u vrea să
înţeleagă ! R ezistă ! . . . O sîndit la şase ani puşcărie
p en tru gestiune frauduloasă, p e n tru instigare la fals,
p en tru co ntravenţie la legea devizelor. . . şi to tu şi,
rezistă ! N u v o r englezii ! S înt s u p ă r a ţi! . . . T ot ei,
su p ăraţi ! Ca şi cum n u ei l-ar fi în v ă ţa t în to ţi anii
ăştia să fie p ru d e n t şi să nu-1 în tă rite pe H itler. Şi n e m ţii!
Cu tre i ani în u rm ă, cînd cu M ahadahonda, Fabrizius
a încercat cel p u ţin să se scuze — d ar acum a, nim ic !
S ăp tăm în a trec u tă, cînd N aie N aie a m u rit, a cui a fost
coroana cea m ai b o g ată şi pusă la loc cît m ai vizibil? A
lu i von F abrizius, am basadorul celui de al treilea Reich !
F ă ră nici o jen ă, fără nici o rezervă, fără nici cea m ai
m ică grijă de a salva aparenţele f Ce să m ai salveze,
cînd ţa ra a şi în cep u t să fie de fa p t ocupată de H itler,
înain te de term en, cu a rm a ta lu i de propagandişti, de
diplom aţi, de agenţi economici !
E ra dezolat C a ro l! Mînca din ce în ce m ai p u ţin
şi se scărpina to t m ai m ult. Tim p de zece ani a lu p ta t
p en tru u n guvern de concentrare, care să-i asigure
întreag a p u tere — şi azi, m ai m u lt ca oricînd, avea
nevoie de concentrarea aceasta, spre a p u tea părăsi,
în m od onorabil, această putere. Carol treb u ia să-şi
apere, p rin to a te m ijloacele, a u to rita te a regală, p en tru
ca în d ără tu l ei să-şi p o ate face bagajele, nestin­
gherit. P e n tru această concentrare, dăduse ordin să
fie a re sta t B agradian. Se întîm plă în d ată ceea ce Carol
era sigur că se v a în tîm p lă: Ju g ă n a ru i se prezentă
în au d ien ţă.
— Sire, aflu că B agradian a fost a r e s t a t !
— D a ! Mă bîrfeşte !
— Sire ! B ag ra d ia n . . .
— Lasă-1 pe B agradian ! V rei să fii consilier regal,
ca să în tărim fro n tu l p atrio tic, sau n u ?
— V reau, sire !
— D ar ce v a spune D acu al d um itale?
— D acu e de acord ! răspunse Ju g ăn a ru .

632
 Carol, satisfăcu t că Ju g ă n a ru venise la el p reg ătit,
apucă receptorul şi-l sună pe S piru M aram ă:
— Spirule, dă d ru m u l în d a tă lu i B agradian ! A fost
la m ijloc o m ică neînţelegere. Acu s-a l ă m u r it!
T o t p en tru concentrare, Carol, d u p ă ce a eliberat
pe u ltim ii legionari care se m ai aflau închişi p rin lagăre
şi tem n iţe, a d a t curs sugestiei lu i von F abrizius de a
prim i pe şefii lor în au d ienţă.
— Ţ ara, le-a spus el, îşi pune m ari sp eran ţe în p a trio ­
tism ul şi înţelepciunea voastră. Ş tiu că v e ţi face to t
ce se p o ate spre a-i asigura fericirea şi p ro sp eritatea !
— J u ră m !
— Aşa să v ă a ju te D um nezeu !
— S ăn ătate ! i-au răspuns la u rare, legionarii, cu
salu tu l ro m an p re v ăzu t de legile lui Carol II .

S ubit, evenim entele începură să se precipite. F ro n tu l

de v est devenea, în sfîrşit, front. I n cîteva săptăm îni,
G erm ania a ocupat Norvegia, Belgia, O landa şi a in v a ­
d a t te rito riu l francez. Carol era nău cit. N u m ai pricepea
n i m i c . Ca să-şi ad u n e gîndurile, făcu ceea ce făcea
de obicei, în m om entele de dezorientare: schim bă gu­
vernul.
— T rişcă, d ă-ţi dem isia !
T rişcă scoase d in b u zu n ar dem isia, pe care o p u rta
to td eau n a la el, p e n tru orice ev en tu alitate. Regele luă
h îrtia, o puse de-o p a rte şi spuse lui T rişc ă :
— T rişcă, form ează noul guvern !
T rişcă se ridică în picioare, depuse ju ră m în tu l şi
se aşeză iar.
— Acu ce facem , T rişcă? îl în treb ă regele.
— P e ce p lan , sire? P e planul ex tern ?
— Ce să m ai faci pe planul ex tern ?
— P e p lan u l in te rn , sire?
— Ce să m ai faci pe planul in te rn ?
— P e p lan economic, sire?
R egelui îi sclipiră ochii.
— Ai zis-o: pe p lan economic ! De pildă, alte un i­
form e !

633
 Şi începu să discute cu prim ul său sfetnic cam ce
fel de uniform e s-ar p o triv i cu nevoile neam ului, care
devin cu a tît m ai u rg ente, cu cît a rm a ta germ ană se
apropie de P aris. D upă o ap ro fu n d ată analiză a condi­
ţiilo r în care interesele neam ului s-ar p u tea îm pleti
cu bucu ria regelui Carol de a vedea ţa ra într-o nouă
uniform ă, proiectul lu ă co n tu ru ri precise.
— R ăm îne, deci, s t a b i l it ! conchise regele Carol.
M ajoritatea funcţionarilor şi a m em brilor frontului
ren aşterii naţionale, cere ca uniform ele să fie m odificate
în aşa fel, încît să p o ată fi folosite şi ca haine civile.
E u , regele, trebuie să satisfac această d o rin ţă a poporului.
N oua uniform ă se v a confecţiona din stofă de culoare
albastru -m arin ar, sau alb astru închis. V estonul v a fi
croit la două rîn d u ri. D ecretul îl publicăm m îine. Legea
in tră în vigoare în d a tă ! Şi cînd zic în d a tă , înţeleg îndată !
Ceva m ai însufleţit, regele-şi recăp ătă dinam ism ul
şi făcu to t ce-i m ai îngăduia H itler să facă, spre a fi la
înălţim ea m om entului ră zb o in ic: concentră tru p e , in ­
tensifică exerciţiile de tir antiaerian, d ăd u lui Serafim
M ărunţelu noi d etalii senzaţionale cu p rivire la linia
de foc regele Carol I I , refuză, în m od public, să fie sărbă­
to rit p e n tru cei zece ani de re sta u raţie, ia r în zilele cînd
P arisu l trecea din m îna francezilor în cea a naziştilor
şi H itler dansa, la Compiegne, pe ruinele republicii
franceze, făcu ţă rii u n d a r: P a rtid u l N aţiunii. P rin decret
regal, fro n tu l ren aşterii naţionale se transform a în
p a rtid u l n aţiu n ii, p a rtid unic şi to ta lita r al regelui.
P e n tru ca poporul să nu-şi p iard ă vrem ea cu în treb ări,
guvernul îi explică din proprie in iţia tiv ă , ce ro st are
acest p a r tid :
— A n terio ritatea şi p rim atu l sta tu lu i în raporturile
sale cu cetăţen ii singulari ale căror interese le perso­
nifică, rep rezin tă şi ap ără, fiind o evid en ţă im pusă de
experienţa politică a om enirii întregi din u ltim a vrem e,
socotim că este de suprem ă necesitate ca naţiu n ea
rom înă, în to ta lita te a ei, să se integreze în ritm u l ideilor
şi fap telo r p e n tru a p u te a m erge p e linia destinului ei
is to r ic .. . Credem că p e n tru a p u te a realiza pe deplin
poruncile constituţiei, este necesar ca in stru m en tu l
politic fă u rit p e n tru îndeplinirea lor să ofere stru c­

634
tu ra l o p tim a posibilitate p en tru această îm plinire. Cre­
dem , de aceea, necesar, ca fro n tu l ren aşterii naţionale
să devină u n p a rtid unic de caracter to ta lita r, în care
u n itatea şi co n tin u itatea conducerii să fie pe deplin
asig u rată, ia r posibilităţile de încadrare politică a tu tu ro r
fiilor ţă rii, cît m ai desăvîrşite.
« C etăţenii singulari» ascultau lăm uririle şi-şi spu­
n eau u n u l, a ltu ia :
_ S înt cu v in te de-ale lu i v o d ă ! N u-i de nasul
n o stru să le pricepem !
D ar le sări în a ju to r Serafim M ărunţelu să le deschidă
capul.
— P a rtid u l n a ţiu n ii? strigă el, în delir, către popor.
P a rtid u l n aţiu n ii este sinteza de v o in ţă politică a n a ţi­
unii, in te rp re tu l fidel al gîndurilor şi sentim entelor
naţiu n ii, to ta lita r în m etode, în soluţii, în in tran sig en ţă.
F ascizanţi, rasişti, e x a lta ţi ai gîndului rom înesc, ia tă cine
n e p o ate salva, n u cîrpacii ideilor de îm p ru m u t, nu
pelticii credinţelor şi p ro m p ţii tu tu ro r renegărilor. M erită
n a ţia sacrificiul nem ernicilor. M erită n a ţia u n iureş
de tin ere ţe fan atică în m ilitarea rom ânism ului. Ce
splendid aude regele b ătăile de inim ă ale ţ ă r i i !
S tilul dinam ic sufla vijelios p este ţa r ă şi-i dădea
nişte splendide p a lp ita ţii de inim ă, pe care le prindea
splendid regele Carol II .

■k

Se încheiase anul şcolar şi voievodul M ihai îşi luase

cu succes p rin ciar diplom a de bacalaureat.
— Tocm ai la ţa n c ! zise Carol, L enuţei. Cu diplom a
de b acalau reat p o ate fi rege.
D upă ce-1 lăsă p e voievod să se odihnească o zi, îl
trim ise la m uncă.
— M ihăiţă dragă, acum cînd n u m ai ai grija şcolii
pe cap, eşti d ato r să te ocupi de treb u rile obşteşti. Te
rog, să începi chiar de azi să vizitezi in stitu ţiile esenţiale
ale p atriei.
Aşa că M ihai începu să ia la rîn d băncile m ari: B anca
N aţio n ală, B anca R om înească, B anca de Scont, B anca
de C redit R om în. P retu tin d en i d ăd u peste m em brii

636
consiliilor de coroană, care, in orele acelea, erau m em bri
ai consiliilor de ad m in istraţie. Şi to ţi îl întîm pinară
cu salu tu l ro m an :
— S ăn ătate, m ăria ta !
D upă ce isp răv i cu băncile, voievodul vizită prefec­
tu ra , sig uranţa, trib u n alu l, m inisterul de in tern e, Văcă-
reştii, Jila v a şi p este to t, agenţii, gardienii, comisarii,
soldaţii, ofiţerii, îl în tîm p in ară cu salutul ro m a n :
— S ăn ătate, m ăria t a !
D upă ce isp răv i cu ordinea publică şi cu puşcăriile,
voievodul trecu în rev istă m inisterul de finanţe, adm i­
nistraţiile financiare şi percepţiile fiscale — unde-1 aştep ta
acelaşi salu t rom an, en tu ziast şi un an im :
— S ăn ătate, m ăria ta !
Şi, în sfîrşit, d u p ă ce lu ă cu noştinţă de poziţia birnici-
lor fa ţă de b iru ri, voievodul av u o întrevedere lungă
şi in tim ă, ca de la egal la egal, cu P etrache L upu de la
M aglavit, care şi la sosire şi la plecare îi făcu destul de
abil salu tu l ro m an :
— S ăn ătate, m ăria ta !
« C etăţenii singulari» u rm ăreau cu adm iraţie evolu­
ţiile odraslei regale p rin la b irin tu l acestor gingaşe
aşezăm inte de s ta t d in care izvora to a tă fericirea
poporului, şi-şi sp u n eau :
— M ihai ia ţa ra în prim ire !

D e astă d ată, vo n F abrizius n u m ai p ăstră decît o

v agă n o tă de p o liteţă, spre a tran sm ite regelui ordinul
lu i H itle r:
— Sire, treb u ie ! Şi fă ră cea m ai m ică întîrziere ! . . .
F iih reru l m eu v rea să aibă azi d u p ă m asă ră s p u n s u l! . . .
D o i ! . . . In d iferen t la care d ep artam en te !
Regele, care n u m ai avea cu raju l să se opună fatali­
tă ţii, ră sp u n se:
— Comunică F iih rerului că n u are nici u n m otiv de
îngrijo rare !
F in ă d u p ă am iază, guvernul era re m a n iat: la în v ăţă-
m în t era n u m it L eahu, şi la S ăn ătate , Ionescu-Ciur-
cheni. Doi a ce ru t H itle r — doi a n u m it regele.

636
 F este o săp tăm în ă, von F abrizius v eni cu u n nou
o rdin :
— Sire, F iih reru l cere să în lă tu ra ţi acest guvern şi
să n u m iţi u n guvern C onstantin S o fia n .. . F iihrerul
cere ca M ihail T eianu să fie pus la e x te r n e .. . F iihrerul
cere să n u m ai p rezid aţi consiliile de m iniştri !
— Com unicaţi F iihrerului că n u are nici u n m otiv
de îngrijorare !
D upă ce depuse ju răm în tu l, noul preşedinte de con­
siliu, Costică Sofian, vorbi poporului la radio:
— R o stu l guvernului n o stru este în prim ul rîn d să
ridice agricultura. R o m î n i a este o ţa ră agricolă şi agri­
colă treb u ie să răm înă. P e p lanul extern, guvernul nostru
înţelege să facă o politică de integrare sinceră în sistem ul
creat de ax a B erlin-R om a, aceasta n u num ai ca o expresie
de realism politic, ci şi ca o consecinţă logică a concepţii­
lor politice şi ideologice ale m em brilor săi, in terp re ţi
exacţi ai sentim entelor naţiunii.
N oul m in istru de ex terne a n u n ţă :
— Rom înia se retrage din Societatea N aţiunilor.
P rin retrag erea R om îniei din S ocietatea N aţiunilor, se
încheie definitiv o iluzie politică în care s-a stă ru it prea
m u ltă vrem e. A vem ferm a v o in ţă să consolidăm ra p o r­
tu rile noastre politice cu M arele Reich germ an şi să
creăm în tre poporul germ an şi cel rom în ra p o rtu ri de
colaborare prietenească de o valoare nepieritoare. R enun­
ţă m la g aran ţia anglo-franceză. A vem alte garanţii m ai
solide şi m ai ap ro p iate.
Regele Carol I I n u m ai asculta decît ceea ce era
sfă tu it să asculte şi n u m ai iscălea decît ceea ce i se
cerea să iscălească. Carol I I cel curajos, regele ţăran ilo r,
regele cu ltu rii, regele v înătorilor, căruia nu-i m ai aju n ­
geau nici optsprezece ore pe zi să prezideze consilii, să
iscălească decrete, să facă vizite inopinate, să m ărite
fete, să boteze copii, să dea declaraţii, să restaureze ţa ra ,
să-şi laude fiul, să bage lum ea în răcori, acum a u m bla p rin
p alatu l lu i şi culegea de pe jos fiecare n astu re sau ac
ră tă c it.
— T o t ce m ai poate fi al m eu, e al m e u ! zicea el
L enuţei, furios că v a tre b u i să lase în u rm a lu i o ţa ră
întreagă, p e n tru că n-o p oate băga în valiză.

637
 *

M ihail T eianu lu ă loc la m asă prim ul şi-şi ordonă

frum os tean cu l de docum ente cu care venise încărcat
de la B ucureşti, n um ai cu două ceasuri în urm ă. Deşi
obosit de drum , T eianu se sim ţea în stare să susţină
lu p ta cu Csaki, m in istru l de externe al U ngariei, care-şi
adusese şi el o ca n tita te im presionantă de docum ente,
în tr-u n colţ al salonului în care treb u ia să se desfăşoare
conferinţa, R ibbentrop şi Ciano m ai în tîrziau p u ţin ,
într-o discuţie calm ă, deşi foarte confidenţială. T eianu era
tu lb u ra t. T o ată lum ea e cu ochii spre el. Regele, guver­
n ul, ţ a r a . . . Ţ ara ! . . . A devărul e că m are lucru n u ştie
ţa ra . I s-a spus n u m ai că cearta d in tre R om înia şi U nga­
ria în ju ru l A rdealului a ajuns la u n p u n c t culm inant,
d ar că dragostea axei B erlin-R om a p e n tru poporul
rom în este a tît de m are, în cît n u v a tre b u i să i se întîm ple
nici cel m ai mic neajuns. Tocm ai p e n tru a ev ita R om îniei
orice neajuns, T eianu a fost p o ftit, acum două săptăm îni,
îm p reu n ă cu Sofian, p rim ul m in istru al ţă rii, să stea de
v o rb ă cu H itler. T eianu a r fi v r u t să-şi com ande u n
costum special, d ar n u m ai era tim p , H itler era chiar
m ai g răb it decît el să facă ţă rii u n bine. S-au u rcat, aşadar,
Sofian şi T eianu în tre n şi au pornit-o spre Salzburg. La
Salzburg, d in ordinul F iih reru lu i. . . să se re ţin ă : din
ordinul F iih re ru lu i. . . îi aşte p ta o m aşină. A tîta onoa-
re-i depăşea pe am îndoi: o m aşină, din ordinul F iih reru ­
lui. N um ai să n u u ite presa Hin B ucureşti s-o consem­
neze . . . î n m aşină, Sofian şi T eianu trem u ra u de frig,
cu to t soarele de iulie. E ra u bolnavi de em oţie. A veau
să-l v ad ă pe H itler. Se duc la H itle r ca la u n prieten.
P e n tru el au lu p ta t ei în to ţi anii ăştia. P e n tru ideile lui.
P e n tru alian ţa cu e l ! G îndeau şi se înecau. H itler ! . . .
S im ţeau că în clipa în care el le v a ieşi în ain te şi-i v a îm ­
b ră ţişa , ei v or cădea jos le ş in a ţi.. .
L a B erg h o f le ieşi în ain te R ib b en tro p , m inistrul de
externe al R eichului, care, după ce le u ră b u n sosit, le
com u n ică:
— F iih reru l m eu v ă aştea p tă cu n erăb d are !
în tr-a d e v ă r, H itler îi a ştep ta în d ără tu l biroului,
d re p t, nem işcat, şi cu p rivirea înspre uşa din spatele lor.

638
 — H e il ! strig ară cei doi.
— H e i l ! răspunse H itler.
D ar n u n a n u le-o întinse — şi nici p rivirea n u şi-o
deplasă de la uşă. Deschise num ai larg g ura:
— V -am chem at să v ă com unic că în tre dum nea­
v o astră şi un g u ri există u n conflict. î n interesul păcii,
v reau ca acest conflict să fie rezolvat în cel m ai scurt
tim p . R ibbentrop v ă v a spune condiţiile !
Şi întorcîndu-le spatele, fără să le dea bu n ă ziua,
ieşi.
D acă în clipa aceea T eianu şi Sofian a r fi fost în tre ­
b a ţi cum se sim t, a r fi răspuns — presupunând că a r fi
fost în sta re să au d ă şi să vorbească — că n u sim t nim ic.
Cu urechile încinse, cu genunchii tă ia ţi, se ţin eau în
picioare, în cancelaria F uhrerului, d ar h ab a r n-aveau
und e se află, cum de au ajuns ei aici, cine e dom nul care
a ie ş it. . . şi de ce, cînd a ieşit, a trân tit după el u ş a . . .
şi dacă e n o ap te sau zi>.. . dacă e rece sau c a ld __ dacă
sîn t v ii sau m o rţi. . . N um ai după u n m in u t, ori o zi, ori
u n veac, u n glas stăru ito r, îi trez i:
— Dom nilor, v ă ro g . . . să trecem dincolo, să
discutăm !
D iscutară. Adică, R ibbentrop vorbi şi ei tre b u iră
să asculte:
— C unoaşteţi convenţia d in tre noi şi Ita lia , în chestia
Adigelui de sus. A m căzut de acord asupra un u i schim b
de p o p u laţii. Cam aceasta a r fi şi soluţia în litigiul dintre
dum neavoastră şi u nguri. U n schim b de p o p u la ţii.. .
E ste d o rin ţa F u hrerului. î n felul acesta se v a realiza
o om ogenizare etnică a celor două ţă ri. U ngurii cu ungurii,
rom îni cu rom înii. U ngurii din A rdeal v o r trece în U nga­
ria, rom înii din U ngaria vor trece în R om înia. E v id en t
că asem enea o p eraţii im plică uneori anum ite m ici
sac rificii.. . Aşa că s-ar p u t e a . . . n u sîn t s ig u r .. . d ar
p o a te . . . p o a te . . . v a fi nevoie de o m ică, foarte m ică
rectificare de fro n tieră. P oate ! D ar, în ansam blu, to tu l
se reduce la u n schim b de po p u laţii. N oi v ă stăm cu
plăcere la dispoziţie p e n tru a v ă a ju ta , în cazul cînd
tra ta tiv e le cu u n g u rii a r m erge m ai greu. D ar p en tru
aceasta a r tre b u i să v ă p u n e ţi şi dum neavoastră la pas
cu legiuirile rasiale. Şi-n sfîrşit, c o m u n iş tii.. .

639
 T eianu reînvie. Schim b de p o p u la ţii.. . legiuiri r a ­
siale ! . . . C om uniştii. . . P rin urm are, H itler to t H itler
răm îne. P u ţin cam nervos, d a r prieten . Acelaşi b u n
p rieten de pînă acum . Schim b de populaţii, num ai ca
guvernul rom în să adopte legiuirile lui rasiale şi antico­
m uniste. Ce idee ! Să p u n ă asem enea c o n d iţii! Ca şi
cum legiuirile lui n-au fost în b u n ă p a rte aplicate de
m u lt. E ste o ad e v ăra tă in su ltă ! P ro b ab il că H itler nu
este bine inform at. Legiuirile naziste ! F ireşte ! Chestiunea
v a fi cercetată cu de-am ănuntul şi ceea ce n-a fost a d o p ta t
p înă acum , v a fi a d o p ta t fără cea m ai m ică în tîrz ie re !
Cît despre c o m u n iş ti.. .
— Num ai a tît? în treb ă el, uim it, pe m inistrul de
externe al R eichului.
— N um ai a t î t !
T eianu aruncă o p riv ire scu rtă spre Sofian, care se
ridică şi răspunse m inistrului de externe nazist, cu
form ula în v ă ţa tă de la regele Carol I I :
— C om unicaţi dom nului A dolf H itler, fiihrerul celui
de al treilea R eich, că n u are nici u n m otiv de în­
grijorare !
L a B ucureşti, T eianu şi Sofian fură lu a ţi de la gară
şi p u rta ţi în triu m f.
— Sîntem o p tim iş ti! declarau oam enii d in ju ru l
noului guvern. R eichul ap ără interesele noastre, p e n tru
că n um ai aşa ap ără interesele păcii !
Şi povesteau ţă rii cum a p rim it H itler pe Sofian şi
pe T eianu, cum a s ta t de vorbă cu ei două ceasuri şi
ju m ă ta te , cum n u-i m ai venea F u h reru lu i să se des­
p a rtă de ei şi cum i-a pus să ju re că în curînd o să v in ă ia r
să-l v ad ă. H itler, p rieten u l poporului r o m în .. . H itler,
singurul om în care ţa ra rom înească poate avea to a tă
în c re d e re a ... H i t l e r ...
— Cine îndrăzneşte să spună că H itler v rea să ne
acapareze ţa ra din p u n ct de vedere politic şi economic,
este u n duşm an al no stru. N u-i a d e v ă r a t! H itler este
cel m ai b u n client al produselor noastre şi num ai în
c a litatea lui de client v rea să aibă rela ţiu n i comerciale
cu noi. Se găsesc nnii să spună că v rea să ne trim ită
ingineri şi specialişti de-ai lui, care să preia conducerea
indu striilo r noastre. M inciuni ! H itler n-are destui ingineri

640
nici p e n tru el, a tîta are de lucru din cauza războiului.
Ia r dacă ne-ar t r i m i t e ingineri, ar tre b u i să-i m ulţum im ,
p en tru că a r fi din p arte a lu i u n ad e v ăra t sacrificiu. Să
se ştie: G erm ania face atîte a p en tru noi, num ai p e n tru
că v rea să apere pacea şi să ne ferească de război.
D upă care se trecu în d ată la arestări m asive de m u n ­
citori, la confiscări, la schingiuiri, la condam nări, fără a
se decreta legi noi: vechile legi de pe vrem ea dem ocraţiei
erau prea desăvîrşite, spre a m ai fi fost nevoie să li se
adauge ceva. N um ai s ta tu tu l existent al evreilor nu
era destul de m ulţu m ito r. Carol expuse L en u ţei cazul şi
sem nă pe colţul n o p tierei, to a te decretele-legi, care
porneau de la o singură lege: legea sîngelui. Legea Fiihre-
rulu i ! . . . F u h reru l, singurul prieten al ţ ă r i i . . . Schimb
de p o p u la ţie . . . A ju to ru l G erm aniei. . . G erm ania nu
vrea decît p a c e . . . N um ai a t î t . . . . S uprim area com uni­
ştilor, legile rasiale şi p a c e .. .
A cum a guvernul a ştep ta rezultatele. N u aştep tă
m ult. D upă cîteva zile, T eianu şi Sofian fu ră chem aţi
de u rg en ţă la Yiena. L a plecarea din B ucureşti, Teianu
nu-şi m ai puse problem a un u i costum nou, aşa că la
Yiena sosise cu ce avea în garderobă, d ar plin de optim ism .
Nu u n Csaki ar fi p u tu t să-l sperie, m ai cu seam ă cînd avea
alătu ri de el întreag a G erm anie a lui H itler. Sigur de sine
îşi p regăti, deci, creionul — şi num ai cînd văzu că Ciano
şi R ib b en tro p se apropie de m asă şi se aşază, sim ţi
cum inim a începe să-şi înteţească bătăile.
— Dom nilor, începu R ibbentrop, treb u ie să vă
atra g a te n ţia că ne găsim în război şi n-avem tim p
de p ierd u t. U ngaria şi R om înia nc-au d a t sarcina să
facem arb itra ju l în tre ele. A m stu d ia t chestiunea cu
prieten u l m eu Ciano, m inistrul de externe al Italiei,
şi am stab ilit u rm ăto arele: R om înia treb u ie să cedeze
U ngariei A rd e a lu l.. . E ste vorba de o întindere de
patruzeci şi cinci de m ii de kilom etri p ă tra ţi . . .
L ui T eianu îi scăpă creionul din m înă:
— Cum, cum ?
— N -avem tim p de d a t explicaţii ! îi răspunse, încrun­
ta t, m in istru l de ex terne al G erm aniei. Vi se vor da to ate
am ănuntele d u p ă ce v e ţi sem na !
— D a r. . .

41 c. 1223 641
 — N u p oate fi nici u n « d a r» ! N e-aţi d a t m înă liberă
să facem arb itra ju l. Şi l-am făcu t ! Mai m u lt decît a tît
nu ne p u te ţi cere. V-am m ai spue-o: ne găsim în stare
de război cu F ra n ţa şi Anglia, aşa că n-avem tim p de
tocm eli şi discuţii. A ccep taţi? B i n e ! . . . D acă, nu,
răsp u n d erea v a cădea asupra dum neavoastră. Noi vrem
pace ! Orice refuz a r p u te a provoca u n război. Şi noi
ne vom dezice cu to tu l. Sîntem îm potriva războiului
şi n u p u tem în cu raja pe cei care vor să facă război.
— N e-aţi asig u rat că to tu l se v a reduce la u n schim b
de pop u laţii ! încercă să bîiguiască T eianu o pledoarie.
P arc ă asa• am înţeles» !
— N -aţi înţeles bine ! îi replică R ibbentrop. Şi cu
asta am isp răv it. R olul n o stru de a rb itri se opreşte
aici. R estu l v ă p riveşte. A veţi tim p de gîndire pînă
m îine la prînz !
îş i strînse h îrtiile de pe m asă şi, în ain te de a se ridica,
adăugă:
— A m u ita t să v ă sp u n : d u p ă ce v e ţi ceda U ngariei
A rdealul, noi şi Ita lia v ă garan tăm frontierele ! .. .
G aranţiile n oastre sînt g a r a n ţii.. . P u te ţi, p rin urm are,
da o rd in de dem obilizare a arm atei. V ă şi rugăm să
dem obilizaţi. F iih reru l v ă cere să dem obilizaţi. Fiih-
reru l in sistă să dem obilizaţi. F iihrerul vrea pace. Sper
că şi dum neavoastră, rom înii, v re ţi pace. Şi cine vrea
pace, n-are nevoie de arm ată. D em obilizaţi im ediat.
Vă sfătu im ! E ste în p ro p riu l dum neavoastră interes !
D e m o b iliz a ţi!

O locom otivă uriaşă, cu ro ţile albe, se în d rep ta , în

m are viteză, în sp re fro n tiera de apus, trăg în d după
ea cîteva zeci de vagoane de m arfă — pline cu lăzi
şi valize — şi două pat-vagoane sclipitoare, cu p er­
delele trase, în care călătoreau tre i pasageri: Carol,
L en u ţa şi M ateescu. Carol nu m ai era rege. L en u ţa nu
m ai era D u d u ia şi M ateescu n u m ai era general.
Cu o zi în ain te, Carol s-a tre z it în cam era lui de lucru cu
generalul A ntonescu, care in trase fă ră să-i b a tă în u ş ă :
— Sire, a b d ic a ţi!

642
 Deşi de cîteva lu n i Carol nu-şi m ai făcea nici o iluzie
si sc a ştep ta d in m om ent în m om ent la acest deznodă-
m în t, to tu şi, realita te a îl izbi cu a tîta b ru ta lita te , încît
îşi adu n ă to a tă ră m ă şiţa lui de conştiinţă regală, ca să-l
repead ă pe A ntonescu:
— Să a b d ic ? .. . E u ? . . . Şi cine mi-o spune? D um ­
nea ta ?. . . D ar cine eşti dum neata ?
— E u sîn t ţa ra , sire !
— Ţ a ra ?
Şi, îm pins de obiceiul lui de stăpîn care n u poate
tolera obrăznicii, Carol întinse m îna spre sonerie şi
apăsă prelung, o d a tă , de două ori, de tre i ori ! R espectuos,
A ntonescu îi atrase a te n ţia :
— Sire, n-are nici u n rost. N u v ă v a răspunde nim eni,
G arda a fost înlocuită. P a la tu l e păzit acum num ai de
legionari. Orice re ziste n ţă este inutilă.
R ezisten ţă? îşi zise regele. D ar ce-şi închipuie acest
general im becil? Că a în tin s m îna spre sonerie cu
in ten ţia de a rezista ? Să reziste — cui ? Şi în ce scop ? . . .
D acă a su n at, a făcut-o num ai ca să verifice dacă, şi în
ce m ăsură, m ai p oate speria pe cineva. A cum a s-a convins.
T otu l e p ierd u t. Şi pe veci p ie r d u t! N u m ai poate
speria pe nim eni.
P lictisit, regele îşi retrase m îna, m oale, de pe b u to n
şi fă ră nici cea m ai m ică u rm ă de agresivitate, în treb ă :
— Şi ce doreşti d u m n eata?
— Să m ă însărcin aţi cu form area guvernului şi să-mi
p rim iţi ju ră m în tu l de credinţă.
Ca să-l necăjească pe general, Carol începu să rîd ă:
— A sta-i culm ea ! P e de o p a rte , îm i ceri abdicarea,
iar pe de a lta , VTei să-m i depui ju ră m în tu l de cred in ţă !
— D ar e de la sine înţeles, > 7 sire ! Cineva treb u ie să
prim ească abdicarea. Şi n u guvernul actual, care a sem nat
convenţia de la V iena, a r avea a u to rita te a m orală s-o
facă. E ste nevoie de u n a l t u l ! D ar ce fel de guvern
poate fi acela care n u este in v estit, legal, cu p u tere a, de
către regele ţă rii?
Regele, cu o resem nare am uzantă, iscăli decretul
de num ire a lui A ntonescu în funcţia de şef al noului
guvern. A ntonescu luă poziţia reglem entară şi rosti
ju ră m în tu l pe co n stitu ţia regelui Carol I I :

41' 643
 — J u r cred in ţă regelui Carol I I , şeful sta tu lu i şi
n a ţiu n ii rom îne.
— Aşa să-ţi aju te D um nezeu ! îi răspunse regele,
reglem entar.
D upă aceasta, A ntonescu întinse regelui actul de
a b d ica re:
— Şi acum a, sire, v ă rog să sem naţi !
— U n m om ent, dom nule g e n e ra l! zise Carol, înainte
de a pu n e m îna pe toc. R ăm îne aşa cum m -am înţeles
cu H itler, n u ? . . .
— E v id en t, sire !
— Ia u cu m ine to t ce e al m eu !
— Tot!
— Şi pe doam na L upescu !
-Ş i!
— Şi pe generalul M ateescu !
— Ce a ţi convenit cu F iihrerul e sfînt, sire !
— P e cu v în tu l d um itale de onoare?
— P e cu v în tu l m eu de onoare !
A sta a fost to t. Şi acum a, cînd se afla în tre n , era
el însuşi m irat, că n u m ai a tîta i-a m ai răm as v iu în
m inte, d in în treag a lui carieră de rege. Ca să-i treacă
vrem ea, încerca de ceasuri în treg i să-şi retrăiască am in­
tirile legate de epoca re sta u raţiei, d ar zadarnice-i erau
străd u in ţele. N -avea nici o am intire ! îş i aducea am inte
n um ai a t î t : că a tră it, că a zb ierat, că a plîns, că a făgă­
d u it, că s-a drăg o stit, că a u rît, că a tă ia t şi a sp în zu rat şi
la figurat şi la p ro p riu — d ar cînd, cum , cui, cu cine,
de ce şi în care îm p reju rări, asta nu-şi m ai am intea de
loc. Nici u n glas nu-i răsu n a în urechi, nici o im agine
nu-i ju ca în retin ă, nici o em oţie n u p alp ita în inim a
lui. Cei zece an i de guvernare n-au im prim at în m em oria
şi co n ştiin ţa lui decît vagi siluete de ceaţă şi fum şi o
rum oare su rd ă de răcn ete, v aiete, rîsete din care să
nu p o ată desprinde nim ic — în afară de u n singur c u v în t:
R om înia ! Ce-i asta, R o m în ia ? .. . O ţ a r ă ? __ E i aş ! . . .
O v astă p la n ta ţie de « palaelibus» de to a te m ărim ile:
palaelibus baroc sau ultra-baroc, palaelibus b ab y sau
arhi-baby, peste care el a fost stăpîn absolut. E ste
singurul lu cru pe care nu-1 poate u ita : cu u n deceniu
în u rm ă s-a proclam at p rin aceste ţin u tu ri străine

644
ca rege al oricărui palaelibus — şi m arto r îi este
D um nezeu şi L en u ţa, că şi-a cîştigat cu cinste titlu l de
« Palaelibus I I cel cu rajos» ! . . . Regele Palaelibus I I cel
curajos ! . . . A facerea i-a lu a t zece ani şi l-a îm b ătrîn it
cu zece ani, d ar n u-i pare r ă u : l-a în tin e rit cu a tîte a şi
atîte a m iliarde !
T an d ru , Carol 6e aplecă spre L en u ţa care stătea
întin să, cu m îinile sub cap şi-o în treb ă :
— Ce spui, L en u ţo ? Ne ajunge?
Ca 6ă-i răsp u n d ă L en u ţa se ridică în tr-u n cot,
d ar căzu la loc, sp eriată de nişte d etu n ă tu ri asurzi­
to are care veneau dinspre o pădurice pe lîngă care
treceau.
— Ce-i a sta ? strigă îngrozit fo6tul rege Carol I I
cel curajos, către fostul general M ateescu.
— Se tra g focuri de arm ă asupra tren u lu i ! răspunse
M ateescu.
T ren u l îşi m ări viteza, d ar cei din vagon p u tu ră
să au d ă cum se m ai trag e din urm ă. În ţe p e n iţi aşa cum
au fost surp rin şi de atac, cei tre i a ştep ta ră pînă să treacă
prim ejdia. Cînd to tu l se potoli, M ateescu se aplecă şi
culese n işte cioburi de sticlă.
— Cel p u ţin au cu ce să se laude ! zise el, m orocănos.
T rem urînd încă de spaim a p rin care a trec u t, L en u ţa
se înghem ui în C arol:
— Noroc că sîntem aproape de g ran iţă !
Carol, alb ca v aru l, nu scoase u n cuvînt şi, cu m u ltă
? ru d e n ţă , m işcă n iţel perdeaua să se uite afară,
n tr-ad ev ăr, pînă la frontieră m ai erau doar cîteva
m inute. Mai lin iştit, Carol lăsă perdeaua, se aşeză
confortabil lîngă L en u ţa şi-o mîngîie cu gingăşie pe
fr u n te :
— E i, ce spui, L enuţo ? glum i el. Şi să-ţi m ai iubeşti
m eseria de rege !
întrfe tim p , M ateescu ridică de pe jos gazeta care-i
căzuse m ai ad in eau ri din m înă şi după ce se u ită cîteva
secunde p rin ea, făcu in d ig n at:
— Ce m iz e ra b il! . . .
— C ine? în treb ă Carol.
— M ărunţelu ! Se b u cu ră că a ţi ab d icat şi că a v en it
A ntonescu.

645
 — M ăru n ţelu ? se m iră L en u ţa.
— M ărunţelu, doam nă ! . . . Ascultaţi-1 ce sp u n e :
« Un regim care-şi soldează conducerea ţă rii cu o serie
de dezastre n u p u tea fi m e n ţ i n u t » . . .
— M ărunţelu ! strigă L en u ţa roşie ca focul.
— M ărunţelu, doam nă ! Şi m ai spune ceva: « Spec­
tacolul n ep u tin ţei, al prostiei, al nem erniciei a fost
peste m ăsura răb d ărilo r celei m ai răb d ăto are n a ţ i i » . . .
— M ăru n ţelu ?
L en u ţa se sufoca. M ateescu se sim ţea îngreţoşat.
Carol, însă, n u pricepea de ce este a tît de mânioasă
L en u ţa şi de ce este a tît de scîrbit M ateescu.
— Ce ţi-a ven it, M ateescule, s-o superi pe L en u ţa?
N -ai altă tre a b ă ? Las-o în p ac e !
Se p riv iră tu s tre i u n u l la altu l şi începură să rîdă
cu a tîta p o ftă încît aproape că nici n u sim ţiră că trenul
se oprise. Cînd să-şi dea seam a, tre n u l se pusese din nou
în m işcare. Curioasă, E lena m işcă perdeaua uşor — dar
se dăd u îng rijo rată în d ă ră t:
— Am ajuns ! Sîntem la frontieră. G ara e plină de
tru p e germ ane ! . . .
— Şi ce te sperii aşa, L enuţo d rag ă? în treb ă Carol,
care în loc să-i îm părtăşească îngrijorarea, zâmbea.
— N e m ţii!
— Ce ai cu n em ţii? în treb ă Carol. N u vezi că ne dau
voie să ne vedem de d r u m ? G reu ne-a fost pe terito riu l
rom în. D ar a c u m a . . .
Şi cu îndrăzneală, Carol d ăd u la o p arte perdelele.
— A cum a p o ţi să te u iţi afară cît vrei. N u m ai e
nici o prim ejdie !
L en u ţa, însă, era curioasă:
— D ar de ce s-au în g răm ăd it tocm ai aici?
— B a n u s-au în g răm ădit tocmai a i c i . . . S-au în­
grăm ăd it la to a te punctele de fro n tieră . . .
— D e ce?
— T rupele lui H itle r a ştea p tă să plec eu m ai întîi,
p e n tru ca d u p ă aceea să p o ată in tra ele.
M ateescu rîse:
— P o litico s. . . H itle r !
Regele sări în picioare şi-l fulgeră pe fostul său general
cu o p riv ire ucigătoare:

646
 — Să n u rîzi ! îi răcn i el. N u-ţi dau voie să r î z i ! . . .
Politicos sau nepoliticos, H itler, oricît de m are ar fi
el, n u p oate u ita că eu sînt totuşi u n H ohenzollern !
Cît îi tre b u i să-şi încovoaie spinarea în fa ţa fostului
rege, în acelaşi unghi asc u ţit ca în urm ă cu douăzeci şi
p a tru de ore, M ateescu avu răgazul să-şi zică: H ohen­
zollern, h ai ? De aia ai ven it acu zece ani în ţa ră pe ascuns ?
P e n tru că eşti u n H ohenzollern ! Ca şi m arele tă u s tră ­
b u n Carol I, care to t pe ascuns a p u tu t ajunge aici,
p en tru că şi el, to t u n H ohenzollern era, ca şi t i n e . . .
Şi de aia o ştergi azi d in ţa ră , ia r pe ascuns ! P e n tru
că, de ! E şti totuşi u n H ohenzollern ! . . . Şi rîios şi cu
coada în s u s . . . t o t u ş i !
Şi ru ş in a t, îşi ceru scuze:
— N-am rîs ! Nici p rin m inte n u m i-a tre c u t Am
fost greşit înţeles ! D im p o triv ă. . . Ziceam că H itler
ştie totuşi că ceea ce-şi poate perm ite cu indiferent care
altul, nu-şi poate p erm ite cu un H ohenzollern.
 Redactor responsabil: Zarafii Gheorghe
Tehnoredactor: Gheorghiu Ionel
Dat la cules 20.10.1962. Bun de tipar 16.11.1962. Apărnt 1962.
Ttraj 25190 ex. Broşate 22100 ex. l f l legate 3090 ex. Htrtie semi-
veltnâ satinată de 65 g/m*. Format 540 x840/16. Coli ed. 35.59.
Colt tipar 40,5. A. nr. 144911962. C .Z. pentru bibliotecile mari 8R
C .Z . pen*ru bibliotecile mici 8R—31.
Întreprinderea Poligrafică nr. 4. Calea Şerban Vodă 133—135»
Bucureşti—R, P .R ., comanda nr. 1223