ilMiţa

i#:l
E B îTTTTj
I. LUDO • STAREA DE ASEDIU
Co p erta şi ilustraţiile de Eugen Taru
 I. L U D O

STAREA
DE ASEDIU
Ediţia a 11l-a

196 2
P n i T M R A P F W T R I I I I T P R A T I I R &
 M asivă şi greoaie cum era ea, în fotoliul dindărătul
biroului, în treag a fă p tu ră a dom nului m inistru de interne
A ureanu reflecta sclipirea acestei splendide după-am ieze
de m ai. D om nul m in istru de interne era, în m om entele
acestea, u n prospect u im itor al m iracolului m ereu reînnoit
şi irezistibil al prim ăverii. F a ţa lui p ă tra tă , nasul lui
borcăn at, urechile lui uriaşe, 6prîncenele lui stufoase,
ochii lui mici şi n eastîm păraţi, buzele lui groase, pînă
şi negii de pe n a ra lui stingă, to a te la dom nul m inistru
de in tern e înfloriseră şi proclam au, într-o exaltare tin e­
rească şi com unicativă, că n a tu ra a reînviat.

5
 In această după-am rază de m ai dom nul ministru*
de interne trecea printr-o ‘em oţie in ten să; dc aceea
şi tresărea el Ia ţirîitu l necontenit al telefoanelor şi
nu asculta decît cu o ureche d istrată cele ce-i povesteau
cci doi intim i ai săi, Stoenesciţ şi Elefterie, (are' veneau
de ;la Cameră.
— L ib e ra lii... nu ş t i i ? . . . cu ale lo r! zicea Stoe-
ncscu. N um ai de scandaluri se ţin ! Că de ce-i v ia ţa aşa
de scum pă’. . . şi că de ce scade leul m ere u . . . şi ca dc
ce au fost in u n d ate pieţele străine cu bani rom îneştî?
—' B a Mînzescu a m ai sărit să ne scoată ochii şi cu
Monitorul Oficial de azi ! făcu Elefterie am ărît..
— D ar ce are M onitorul Oficial de azi? în tre b ă ,fă ră
nici o curiozitate, A ureanu. .
— A re destule 1. răspunse Elefterie. Cred că o listă
de două sute şaizeci şi op t perm ise de im port într-o
singură z i . . . aju n g e!
— Şi ce im port ! reflectă Stoencscu, mîngîind m elan­
colic m ăciulia lucioasă a bastonului, negru de abanos
pe care-1 ţin ea cu stingă înm ănuşntă. M ă tă s u r i...
p a n g lic i..', ş a m p a n ie ... c a tif e lc ... b iju te r ii... voa­
lete.
Aici se opri, ceea. ce-1 obligă pe E leftetie să-l com ­
pleteze :
— N um ai a tît ? D a’ blănuri ? . . . D a’ piei de a n ti­
lo p ă?. . . D a’ jo b e n e ? .. . Auzi, dom nule, jobenc ! D acă
s-a mai a u z it . aşa ceva de cînd l u m e a ! ... Jobpne !
■ R evolta lui Elefterie trezi interesul lui A ureauu:
— Ce-i cu tine, Elefterie d rag ă? Nu cum va ai de
gînd să sari zăplazul la liberali?
Oarecum speriat, Elefterie în tre b ă :
— De ce, coane .Costică ?
— P en tru că văd că le ţii isonul ! . . . Că liberalii ne
a t a c ă . .. să ne a ta c e ! Aşa a h o tărît Dum nezeu cînd
a făcut lum ea: ca liberalii să ne atace. D ar ca tu , om
p o litic .. . re p et: om p o litic .. . să te afli alături de e i . . .
fie chiar şi în chestia jobcnelor. . . acum , cînd ţa ra trece
p rin tr-u n m om ent delicat şi ruşii stau gata să ne a t a c e .. .
asta, dragă E le fte rie .. . dă-m i voie să mi se pară suspcct !
— De ce, coane Costică, suspect?
Stoenescu era de p a rte a m inistrului de interne.'

6
 — P ăi, aşa e ! zise el. Faci caz de jobene ! . . . P arcă
tu n-ai avea unul !
Conu Costică prinse argum entul lui Stoefnescu şi,
bine dispus, îl în treb ă pe Elefterie:
— în tr-ad e v ăr, E lefterie d r a g ă ! . .. U itasem să te
în tre b : tu ai sau n-ai jo b en ? '•
— Am, coanc Costică !
— D ar tu , Stoenescule?
— E u ? făcu, îndrăzneţ, Stoenescu. - E u anţ, două !
Satisfăcut, A urcanu rîse:
— Şi eu am trei ! Ai văzut, Elefterie ! . . . Sîntem
aici trei cetăţeni şi avem Şase jobene ! D a’ cum să (ie
altm in teri, frate E lefterie?. . . ' Sîntem doar o ,ţară civi­
lizată. . . condusă de oameni politici civilizaţi ! . . . Unde
ai văzut om politic fără j o b e n ? ... M inistru fără joben,
d ep u tat fără joben, senator fără joben ! . . . Să te văd
că vii la deschiderea sesiunii parlam entare fără jo b e n .. .
E i, ia să te văd ! . . . U nde m ai pui o înm orm întare ofi­
cială, o n u n tă oficială, un 10 m ai, un 24 ianuarie, un
S fîn tu Niculaie, o B ob otează__ D ar cîte obligaţii nu
are un om politic !
Elefterie se dăd u b ă tu t:
— Aşa e, coane Costică !
D ar m inistrul, ca să-şi m ai stăpînească niţel em oţia
care începea să-l to rtu reze, continuă să se distreze pe
spinarea lui E lefterie:
— Şi-apoi încă ceva, dragă E lefterie ! Să te văd ce te-ai
face tu dacă m îine te cheam ă m aiestatea sa la palat să
formezi guvernul şi te , prinde nenorocirea fără joben !
Elefterie respinse perspectiva cu m ultă m odestie:
— L asă, coane Costică, glumele a s t e a .. . că ţie mine
n u m ă cheam ă m aiestatea sa la p alat ! t
— Să te ferească Dum nezeu de ceasul ăl rău, Elef­
terie ! în politică nu poţi şti n ic io d a tă ! ...' Şi-mi vii
tu să ţii p arte unor bandiţi ca lib e ra lii! . . . Se p o a t e ? .. .
î n loc să te ridici să le răspunzi? •
— Le-am răspuns eu ! zise S toenescu..
— D aaa? Şi ce le-ai spus?
— Că să ne m ai lase în pace domnii liberali cu scum ­
pirea- vieţii şi c u ' permisele de im port, pen tru că nici ei
n-au fost m ai b reji cînd au g u v em aţ ţ^ ra . D ar dacă

7
stăruie, sîntem g ata să venim în şedinţa viitoare cu
docum ente !
— Bine, Stoenescule, bravo ! Şi au a m u ţit?
— P e dracu ! N -au m ai v orbit de perm ise, d ar s-au
a g ă ţa t de « Z ă rn e ş ti» .. .
In teresat, A ureanu se agită în fotoliu:
— Cum, cum ? Au pom enit de « Z ă m e ş ti» ? .. . Pe
ce chestie?
— Că unde e p atriotism ul lui N eaţă, dacă aprobă
cum părarea fabricii de hîrtie « Z ă rn e ş ti» de către o
societate din care fac p arte şi acţionari unguri?
A iireanu se întunecă. « P atriotism ul lui N eaţă ! îşi
zise el. Ce se leagă liberalii de N eaţă cînd ei ştiu că-n
afacerea asta sînt am estecat num ai e u . . . şi nicidecum
N e aţă? A şadar, ei um blă să m ă pişte pe mine. Ce i-a
a p u c a t ? ... Şi tocm ai a s tă z i!»
— Şi la adta le-ai d a t vreun răsp u n s? îl întrebă
A ureanu pe Stoenescu.
— N u ! Ş edinţa s-a su sp e n d a t. . . aşa că răm îne să
le răspundem deseară !
— Şi la ce te-ai g îndit?
—"Vreau să-i în treb : dacă ei sînt aşa de m ari patrio ţi,
ce cau tă la societatea « P etroşani», unde B anca lor
R om înească a v en it num ai cu u n m ilion şi ungurii cu
nouăzeci şi cinci de m ilioane. . . şi de ce au adus la
atelierele G riviţa ingineri n e m ţ i ? ... Ş i . . .
— A tît ! îl în treru p se h o tă iit, A ureanu. E perfect !
Mai m u lt nici nu trebuie ! . . .
— D ar « L ete a» ? în treb ă .Elefterie. Nici despre
« Letea » nimic ?
E lefterie ştia ce spune. Cu fabrica de h îrtie « L etea»
fa milia Viziru ţin e în m înă to t com erţul de h îrtie din
ţ a r ă . . . B ună afacere, « L etea» ! . . . In d u strie « n aţio ­
n a lă » . . . Sub p retex tu l că e industrie naţională, Vizirii
au smuls de la s ta t şase m ii de hectare pădure în concesie
şi le-au v în d u t societăţii de cherestea « T arcăul» care
este to t o întreprindere de-a lo r . . . iar acum doi ani
a u cerut Casei pădurilor alte şapte m ii de hectare pe
care le-au t ă i a t . . . şi pe care, bineînţeles, to t sta tu l a
tre b u it să le reîm p ăd u rească. . . D ar n u . . .
— Lasă « L etea », Elefterie ! . . . în c ă nu-i m om entul !

8
 — Nici atelierele G riviţa?
E şi asta ceva ! Au lu at Vizirii atelierele în con­
cesie, ca să repare locomotivele şi vagoanele deteriorate,
d ar în loc să se apuce de lucru, folosesc locomotivele
şi vagoanele ca să-şi tran sp o rte lem nele lor în capitală,
unde le vînd. D ar n u . . .
— Lasă G riviţa ! în că nu-i m om entul !
— Nici chestia cu stofele? stăru i Elefterie.
H ei, stofele ! P atrio tică afacere, stofele ! . . . A rm ata
are nevoie de două milioane de m etri de stofă care se
p o t fabrica în ţa ră . D ar doctorul Mălaiu, directorul
Băncii Rom înesti * a Vizirilor," tin
i e cu to t dinadinsul să
dea afacerea u nui consorţiu germ an. Şi n u m ai are
astîm păr. Cînd îl apuci, b a pleacă, ba se întoarce de la
Berlin. D acă se dă nem ţilor com anda, răm în pe drum uri
o p t m ii de m uncitori ro m în i.. . şi v a costa şi m arfa
m ai scum p. S e-n ţeleg e! Că doar nu-s nebuni nem ţii
să dea din buzunarul lor şperţurile reglem entare ! . . .
S traşnică lovitură a r fi stofele ! . . . D ar n u . . .
— L asă stofele ! în c ă nu-i m om entul !
— D ar Sîm bureştii, coane Costică ? în treb ă Stoenescu.
Nici de Sîm bureşti să n u pom enim ?
Sîm bureştii ! M are comedie şi cu m oşia S îm bureşti
a lui V intilă ! U ite popa, n u e p o p a . . . Ba-i în deal,
ba-i în vale ! . . . î n m artie, comisia locală de expropriere
co n stată că m oşia Sîm bureşti e moşie de deal şi declară
expropriate p en tru izlaz 185 de hectare, dintre care
53 răm în lui V intilă, ca proprietar. A cum două -săptă­
mâni se aduce în Cam eră u n proiect de lege după care
cota de expropriere a moşiilor de şes e m ai m ică decît
cea a moşiilor de deal. R epede, V intilă declară Sîm bu­
reştii — care-i moşie de deal — d re p t moşie de şes. Şi
p en tru că V intilă-i V intilă, inspectorul agricol din comisia
ju d eţea n ă se supune şi iacătă moşia Sîm bureşti m u ta tă
din deal în vale. Aşa că, în loc să i se exproprieze lui
V intilă 185 de h ectare, i se expropriază num ai 85, din
care i s e 'm a i d au lui 25 de hectare ca p ro p rie ta r__
Ia r ţăra n ii, în loc să capete p en tru izlaz 132 de hectare,
ca p ătă num ai 60. L a B ucureşti s-a făcut haz de coţcăria
aceasta, cu to a te că nim ănui n u i-a venit a crede că s-a
p u tu t petrece, într-ad evăr.

9
 — T răim chiar în ţa ra abuzurilor — zicea lum ea
— şi fiecare ştie ce este în stare un Viziru, d ar prea e
de t o t . . .
Spre a verifica lucrurile, gazetarii au năvălit la Sîmbu-
reşli, unde au s ta t de vorbă cu ţăra n ii:
— Cum de nu i-a fost ruşine dom nului Y intilă să
declare că Sîm bureştii e moşie de şes?
— Hchei ! P înă la Olt, în şes, m ai sînt două dealuri
de trcc u t ! au răspuns ţăranii.
— D a’ cîrnl a venit comisia, dc cc aţi tă c u t?
— Num ai asta ne mai l i p s e a ! ... Ştim ce-au p ă ţit
ăi c a rt n-au tă c u t! Noi răm înem aici cu b o ie r u l... şi
dacă vorbim , dracu ne ia !
— Şi delegatul v o stru ? N -aţi a v u t delegat?
— Care delegat? Comisia a pus ca delegat al nostru,
să iscălească p en tru noi, pe un ţă ra n care nici nu-i de
pe aici ! 1
« Grozavi m ai sînt Vizirii ăştia ! îşi zise A ureanu.
D ar cum să rid ic'ch estia asta, m ai cu seam ă cînd chiar
cu am d a t ordin să fie arestaţi ca rebeli toţi ţăranii care
cer izlazuri! Şi sînt, slavă dom nului, d e s t u i ... Fiflide,
cu legea lui agrară, a lăsat m ii şi mii de ţă ra n i fără
izlaz u ri..-. »
, Nici cu S îm b u reştii n u m e rg e ! în c ă nu-i m o­
m entul !
Elefterie schim bă o privire tristă şi resem nată cu
Stoenescu. înţelegeau amîlidoi că nu merge. Cum să-l
ataci -pe V intilă tocm ai cu Sîm bureştii, unde, de bine
de rău, a d a t cîtcvu hcctare de izlaz ţăranilor, cînd tu,
guvern, te-ai declarat de acord să scuteşti cu tu tu i de
expropriere M urgeştii, cealaltă moşie a lui V intilă din
Cîmpul M are, în Olt — şi moşia Florica a lui Ionel.
— Bine, coane Costică ! se declară, lăm urit Elefterie.
O să fim m uţi ca peştele. Chiar dacă dum nealor încep
ia r povestea c u u u .. .
N -avea nevoie să precizeze. A ureanu ştia la ce face
aluzie: iar chestia cu bonurile de tezaur. Liberalii îi fac
zile fripte nu a tît p en tru cum părătura aia im aginară
de arm e făcută în Italia, de pe urm a căreia sta tu l a
ieşit cu o pagubă de douăzeci de milioane de lei, cît
p e n tru afacerea asta a lui cu Mox F inkelstein, prie­

10
ten u l in tim al lui N eaţă. De răspuns a r fi m ulte,
d a r.
— N u ! Lasă-i, E lefterie, să urle cît v o r . . . Noi nu
treb u ie să le spunem n im ic ... încă nu-i m om entul,
în to t cazul, deseară vin şi eu la şedinţă şi o să m ai
vedem ! . . .

I *

C îteva clipe după ce Stoenescu şi Elefterie plecară,

V ulpeam l, directorul de cabinet al dom nului m inistru
de interne, in tră a W m a t:
— Dom nule m inistru, ard depozitele de la Ciagoga !
S urescitat cum era din pricina aştep tării, A ureanu
începu să răcnească:
— Ce-i porcăria a s ta ? Cum ard ?
— A rd bine, dom nule m in is tru ! Mai că n u m ai
e ce stinge !
— Şi registrele, bineînţeles, hai ? răcni iar A ureanu,
deşi p e . o notă m ai joasă.
— b in eîn ţeles, dom nule m inistru. Focul â început
de la co ntabilitate. "Ca de o b ic e i.. .
— P tiu ! scuipă m inistrul de interne, deşi cu un
n ă d u f destul de aproxim ativ. Nu-i zi de la D um nezeu
să nu ard ă ceva. Ieri, C ara de N o rd . . .
— cu registre cu to t ! îl com pletă şeful de' ca-
binct.
— Cu registre, nici vorbă ! M iercuri, depozitele apro­
vizionării din B u z ă u .. . joi, serviciul de m a n u tan ţă din
P lo ie ş ti... vineri, cazarm a jandarm eriei din T u lc e a ...
azi depozitele aprovizionării arm atei de Ia Ciagoga.
Mîine ce o să m ai ardă, V ulpene? Sau poate că nici nu
m ai e cc să a rd ă ?
Y ulpeanu puse m u ltă căldură să-şi asigure şeful:
— B a m ai e, dom nule m inistru, m ai e !
— Mă m ir !
M inistrul de in tern e n u glum ea. Se m ira. Cu ritm u l
ă s ta . . .
— D ar la Giagoga s-au făcut ceva arestări?
— S-au făcut, dom nule m inistru !
' — P e cine?

11
 — Mai întîi san tin e la . . .
— F o arte b in e ! Să ştie ţa r a c ă . . . A sta-i to t?
— B a nu ! Au m ai fost închişi nişte indivizi s u s p e c ţi.. .
Doi b ărb aţi şi o fe m e ie ...
— S înt bănuieli?
— D a ! S tau pe aproape şi p rea se interesau ce s-a
în tîm p la t.. .
— Ştii cine sîn t?
— N işte m uncitori, dom nule m in is tru . . . aşa că nu-i
exclus c a . ..
A ureanu tresări. « M uncitori. . . şi eu dorm ! F ire-ar
a dracului Giagoga cu depozitele e i . . . că m -a făcut
să u it de m uncitori tocm ai într-o zi ca asta, cînd to t
gîndul m eu a r treb u i să fie num ai la ei. Şi Pricoleanu
ă s ta care n u dă sem n de v i a ţ ă . . . »
— D ă-m i repede prefectura ! zise el, ca pe ghimpi,
secretarului.
P este o clipă, A ureanu vorbea cu prefectura şi avu
surpriza să-l au d ă chiar pe prefect.
— Alo, dum n eata eşti, Pricolene ? Cum se face că
te găsesc la prefectură, cînd a r trebui să fii l a . . .
— Mă ierta ţi, dom nule m in is tru l M-am repezit pînă
aici să d au nişte dispoziţii în legătură cu incendiul de
la a rse n a l. . .
— Ce arsenal te-a g ăsit? strigă A ureanu, care con­
s ta tă , su p ărat, că prefectul capitalei e u n zăpăcit. Vrei
să spui de la G iagoga. . .
— B a nu, dom nule m in is tru ! L a Giagoga a fost
cu un ceas m ai în a in te .. . Acu a izbucnit un alt incendiu:
la arsen al. . .
— Vrei să zici la co n tab ilitatea arsenalului?
— E x a c t ! De unde ştiţi?
— îm i închipui ! . . . Şi la congres ce se aude ?
— Au ajuns d eparte, dom nule m in is tru ! A u pus
la v o t înfiinţarea t
P artid u lu i Com unist si
•
afilierea la
In tern aţio n ala a IlI-a .
— A tunci ce-ţi m ai pierzi vrem ea la prefectură,
frate ! strigă m inistrul de interne.
— Incendiul, dom nule m inistru !
— Mai lasă, te rog, incendiile. . . şi vezi-ţi de
t r e a b ă ! . . . F u g a ! . . . N u e tim p de p ie rd u t!

12
 T răia clipe istorice m i n i s t r u l de interne. Nim eni,
în afară de el şi de Rem us Vîlceanu, şeful Siguranţei
Generale a S tatu lu i, n u ştia ce-i aşteap tă pe com u­
nişti. T o ată p o liţia de sig u ra n ţă . şi cîteva u n ită ţi de
jan d arm i fuseseră m obilizate încă de dim ineaţă, la 11
— fără să li se fi d a t ofiţerilor vreun ordin. Ordinul
li se v a d a ab ia a c u m ... « Cît e c e a s u l? .... Cinci şi
j u m ă t a t e ... T ocm ai b i n e ! . . . In tern aţio n ala a I lI - a ?
O să le dăm noi In tern aţio n ala a IlI- a » .
închise telefonul şi sună după secretar:
— Telefonează doctorului M ihăescu să vină în d a tă aici.
U n sfert de ceas m ai tîrziu ap ă ru în cabinetul m inis­
tru lu i doctorul M ihăescu, d e p u ta t independent. In d e­
pend en t sub guvernul liberal, doctorul M ihăescu îşi
oferise lui N eaţă, din prim ul m om ent în care generalul
preluase p u terea, serviciile lui de independent.
— D om nule general, dacă aveţi nevoie de u n inde­
pend en t de încredere, v ă stau la dispoziţie ! De cinstea
şi devoţam entul m eu v ă garantez !
Lui N eaţă, figura doctorului Mihăescu îi era fam i­
liară.
— N -am nevoie de garanţii. Te c u n o s c ... şi te
a c c e p t. . . P u n e-ţi can d id atu ra ca independent şi te
s c o t .. .
Astfel că, de u n an, doctorul M ihăescu era d e p u ta t
independent în p arlam entul lui N eaţă, unde servea
guvernul în to a te îm prejurările grele, cum era şi îm pre­
ju ra re a care-1 îndem na azi pe A ureanu să-l convoace
la m inister.
— D octore — îi vorbi A ureanu — deseară avem şe­
d in ţă la Cam eră. D u-te în d ată a c o lo ! ... Vin şi eu.
Ţi-am rezerv at u n succes parlam en tar, ca să zic aşa,
istoric. Y a treb u i să m ă in te rp e le z i.. .
— î n ce chestiune, dom nule m inistru?
D upă cîteva m inute, doctorul M ihăescu pleca de
la A ureanu perfect in stru it.
— Şi să fii cît m ai vehem ent cu p u tin ţă ! îi repetă,
pen tru ultim a oară, m inistrul de interne. Să nu m ă
m enajezi de loc ! . . . U ită că sîn î m inistru de interne ! . . .
Auzi ? . . . Să m ă faci albie de porci ! . . . Să n u te prind
cu gingăşii, că m ă supăr ! . . .

13
 Doctorul M ihăescu in terp re tă insistenţa pe care Mini­
stru l de interne o punea în recom andaţiile lui d re p t
lipsă de încredere şi se sim ţi in s u lta t:
— L ăsaţi, dom nule m in is tr u ! zise el, ‘ în ţe p a t.
'D oar n u sînt independent dc ieri, de alaltăieri.

M inistrul de interne n u m ai avu m ult de aşte p ta t.

La ora 6, Rcm us Yîlceanu îl în ştiin ţă că ordinul a fost
execu tat întocm ai, fără nici o defecţiune — şi că în to a tă j
capitala c linişte. A ureanu îi ra p o rtă în d ată prin telefon
lui Ion Ion Viziru':
— Alo, aici A u re a n u ! E -n regulă. I-am a r e s ta t..
D a ! Se-nţelege. Pe t o ţ i ! D upă listă. Inform atorii m ei
au lu crat b in e : . . Aud ? . . . în c ă nu ! . . . î i comunic
în d ată şi Iui. .•. Nu !... .• De aici m ă duc la C a m e ră .. .
Apoi îl chem ă pe N e aţă:
— D om nule general, am isprăvit şi cu c o n g re su l...
I-am a re sta t pc t o ţ i . . . D a ! Lui Ionel i-am te le f o n a t.. .
Te duci la Cameră ? B un ! Vin şi eu !
T otuşi, m inistrul de interne nu se m işcă. Ar. fi v ru t
să se ridice, d ar parcă-şi savura m ai intens m ulţuţnirca
în fotoliu.. E ra plăcerea omului g ris care gustă din
bucuriile vieţii, şczînd. R îdea dom nul m inistru de interne
de unul singur, d ar în rîsul lui nu punea doar ră u ta te ,
ci şi o satisfacţie nem ărginită. îşi spunea A ureanu că în
to a tă afacerea asta n-a cheltuit abilitate politică, ci
num ai ab ilitate artistică. Să arestezi un congres întreg,
n u e politică — e ş rtă curată. Să arestezi un congres
întreg e un ad ev ărat joc dc inteligenţă, care cere un
rafinam ent intelectual n eo b işn u it. . . Cu desăvîrteire neo­
b işnu it . . . Cum d ar să nu fie pătrunsă sim ţirea lui A ureanu
de îneîntare, în acest sublim am urg de m ai, cînd întreaga'
n a tu ră — deci inclusiv dom nul m inistru de interne —
se sim ţea ispitită, sub im boldul unei forţe dulci, d ar ire­
zistibile, să-şi cînte trium ful-!
Aşa îl găsi Ghiolm an pe A ureanu: cîntîndu-şi m in­
ta l trium ful inteligenţei şi fanteziei lui . « neobişnu­
ite » . . .
— G hiolm an? se m iră A ureanu. L a ora a sta ?

i
14
 — Am trec u t pe aici, îi explică Ghiolm an, şi m -am
gîndit să încerc. P oate te m ai p r i n d .. .
— D ar de unde vii?
— De la p alat !
A ureanu pricepu: Ghiolm an n u vine în tîm p lăto r
sâ-l caute aici.
în tr-ad e v ăr, de la prim ele cuvinte, Ghiolm an îi
spuse:
— Să ştii, A urene, că regele n u prea este m ulţum it
de N eaţă.
O lum iniţă ascu ţită fulgeră în ochii dom nului
m i n iş tr ii de in tern e:
— Ei, nu ! Şi ce spunea?
— « Nu prea m erg lucrurile bine ! m i-a zis. Gene­
ralul e cam n a i v » . . ’. Sînt cuvintele I u i . ..
Un hohot gros îl scutură pe A ureanu.
— Şi t u . . -. ? îl în treb ă el pe Ghiolm an. ,
— E u ? E u i-am a ră ta t deschis ce părere am despre
N eaţă. « D a , m aiestate, generalul nu e d e ş t e p t » ...
Şi, încliipuicşte-ţi ! . . . .Regina, care era de faţă, a fost
de ac o rd : « Da, nu-i d eştept ! Cea m ai m are greşeală
a lui este că vrea să-şi facă un p artid , cînd ar trebui
m ai degrabă să guverneze !»
— Ce vorbeşti ! se m inună A ureanu, în eîn tat. Va
să zică aşa ! . . . Acu îl cunosc to ţi.
Şi cu o curiozitate de copil:
— Şi cc-a mai spus dum nealui?
— E nem ulţum it de adm inistraţia din arm ată şi de
faptul că nu poate obţine o lege a cadrelor ofiţereşti. L-am
sfă tu it: « M ai b ate, 6ire, din picior. A dum itale este
p u terea !». .. Şi dunţnealui, cum îl ş tii:« D ar ce c r e z i.. .
că nu b a t? L-am chem at pe C orneanu: Eşti m inistru
de război. U ită-te la oGţeri şi vei Vedea pe faţa lor că
sînt n em u lţu m iţi. . . »
A ureanu ştia acum destule, aşa că trecu repede la alt
su b ie c t:
— D ar de J u g ă n a ru ţi-a p o m en it? Ş tii că a fost
ieri în au d .en ţă. •
— Mi-ai lu a t cu v in tu l din g u ră ! răspunse G hiol­
m an. Ju g ăn aru ! . . . . Desigur că mi-a vorbit. Lui Jugă-
n a ru i-a spus nici m ai m ult nici m ai p u ţin : « D u m n ea ta

16
vrei rezbel de clase. E u şînt îm potrivă. E an tipatriotic.
Cît voi fi eu pe tron, n u voi tolera lu p ta de clasă».
— Şi ţărănoiul a în g h iţit?
— A îng h iţit el atîtea, să n u înghită a s t a ? . . . Regele
n u p o ate să-l sufere. « Cum îţi place ? m i-a zis. Crai-
Yoievod a su sţin u t fa ţă de m ine că Ju g ăn aru e cel m ai
m are om de s ta t al nostru. E u i-am strîns m ina cu com­
pătim ire . . . » ,
Ghiolm an se u ită la ceasornic şi se ridică să plece,
d ar A ureanu se în tu n e c ă :
— Stai, frate ! Şi de în c o ro n a re .. . n im ic ? .. . Nici o
vorbă ?
* Şeful p artid u lu i conservator-progresist şovăi şi ră s­
punse într-o d o ară:
— Fleacuri !
R ăspunsul lui Ghiolm an transform ă curiozitatea lui
A ureanu în b ăn u ieli:
— Ia stai jos, n e n e . . . şi nu-m i m ai um bla cu su b tilităţi
de astea, cusute cu a ţă a lb ă . . . Ce ţi-a spus dum nealui ? . . .
— D u m n e a e i.. . n u dum nealui ! îl rectifică Ghiolman
cu u n zîm bet. Vrei să ştii ce crede ea despre încoronare?
E furioasă ! . . . Teribil de fu rio a s ă .. . Lipsa de gust cu
care sc fac pregătirile o scîrbeşte a tît de m ult, încît e
hotărâtă să-l împiedice pe rege să m eargă la A lba-Iulia.
— Care lipsă de g u st? m orm ăi A ureanu, pe chipul
căruia n u m ai răm ăsese urm ă de prim ăvară. Ce? Nu-i
plac decoraţiile ?
— N u ! Şi num ai că n-a ţip a t Ia m ine, p arcă aş fi
eu v in o v at: « S înt a rtistă — m i-a zis — şi nim eni nici
n u m ă co n su ltă» . . .
— H opa M itică ! exclam ă A ureanu. î n to a te alea,
să-i b atem la u ş ă . . .
D ar sub ra p o rtu l acesta G hiolm an era m ai sever
ca în orice.
— A urene — făcu el solemn — n u u ita că-i regină !
R egina n o astră ! Cîte regine avem ? U na ! . . .
— B ine, bine ! i-o tă ie A ureanu. Şi m ai d e p a rte ?
— M ai d ep arte, to t aşa m i-a v o rb it. « D a r ce-şi
închipuie ei ? Că eu, fa tă de îm p ă ra t rus şi de rege englez,
voi pune pe capul m eu o coroană de aram ă ? N iciodată ! . . .
Şi apoi, ce ro st are g rab a asta ? N u înţeleg ! . . . »

16
 G hiolm an tă c u şi se ridică brusc să plece. G raba
asta su b ită, însă, îi p ăru lui A ureanu suspectă. Ghiol­
m an îi ascunde ceva. Şi tocm ai esenţialul.
— D ar ce-i asta, Ghiolmane ? făcu el, în dîrjit. Trebuie
să-ţi scot fiecare cuvînt cu cleştele, ca la p o liţie ? ...
Ce um bli să m ă p ro s te ş ti? .. . V reau să ştiu to t !
în definitiv, nim ic nu-1 îm piedica pe G hiolm an să-i
spună lui A ureanu absolut to t.
— Bine ! zise el, com plezent. O să ştii to t. L a urm a
urm ei, e m ai bine să fii prevenit. P oate o să iei m ă s u ri.. .
L a plecare, dum neaei m i-a sp u s: « Dom nul A ureanu se
laud ă că n-o să cedeze dom nului Viziru to a te actele
im p o rtan te din istoria noastră. P o ate că a făcu t vreo
prinsoare cu m adam P rikopp ! . . . Să ştii, însă dom nule
G hiolm an, că A ureanu a r face bine să fie m ai p u ţin
sigur de el ! »
I-ar fi fost cu n ep u tin ţă lui A ureanu să-şi aducă
am inte cum s-a d esp ă rţit de Ghiolm an, a tît de m ult
îl uluiseră cuvintele re g in e i.. . R egina îl sfătuieşte, prin
u rm are, să fie m ai p u ţin sigur de e l . . . A sta se cheam ă,
?e rom îneşte, că Viziru um blă să-i sufle încoronarea,
ncoronarea îi d ă lui Ionel insom nii. V rea să pună el
coroana pe capul Măriei. « Să v rea ! . . . D ar n u scrie
nicăieri că to t ce vrea Ionel, să i se facă pe plac. Nu
aşa ne-a fost vorba. Com binaţia a fost clară: eu accept
să fiu m in istru de in terne al generalului şi să fac to t
ce este om eneşte posibil să-l com prom it în asem enea hal,
în cît nici urm ă să nu m ai răm înă din ceea ce a fost
odată p o p u laritatea lui — dar tu îmi dai p en tru asta
răgazul leg al: p a tru ani. C onstituţia e co n stitu ţie . . .
Ce ţerm en prevede co n stitu ţia p en tru o legislatură ? P a tru
ani. A tunci te rog să fii b u n şi să m ă laşi p a tru ani la
p u tere — dacă vrei să ţi-1 fac pe N eaţă din general de
corp de arm ată, sim plu ţucălar. P a tru ani ! A tît îmi
trebuie. Am şi eu socotelile mele. Şi-n ăşti p a tru ani,
in tră şi încoronarea. E dreptul m eu ! Sînt şi eu om politic
şi v reau şi eu să-m i leg num ele de un m om ent istoric
ca ăsta ! . . . Şi-mi vine dum nealui să trag ă scaunul de
sub m i n e ? ... Mie, care slujesc tronul şi dinastia cel
p u ţin cu to t a tîta d evotam ent ca şi R ad u Ciubuc-Bey,
sa u ca oricare V izir?»

2 _ c. 1293 17
 Ce a m ai răm as în m om entele acelea în sufletul
dom nului m inistru de interne din to a tă satisfacţia
artistică pe care i-o dăduse congresul socialist? Nimic,
nim ic, nimic ! Acuma inim a lui A ureanu era ră v ăşită
şi însîngcrată de ticăloşia Vizirilor. Ah ! Cu ce plăcere
ar pune el m îna în gîtul acestei mizerabile familii de
fa n a rio ţi. . . Pe to ţi, pe to ţi i-ar închide. . . şi pe Viziri,
şi pe Porcu, şi pe M ilu ţă. . . to a tă şatra asta ţigănească
de găinari care vrea să-l trag ă pe sfoară şi să-i smulgă
încoronarea din m înă. Să-şi b ată joc nepoţii unui h a ly iţa r
nenorocit, de el, fiu de general şi nepot şi strănepot de
dom n al M oldovei! A şadar, la ei n u există nici cuvînţ,
nici obraz, nici d em nitate, nimic ? . . . « Ş i ei, ce-şi închi­
puie ? Că merge aşa ? . . . Ce sînt eu ? N eaţă ? Un vag-
m istru nerod pe care să-l pui să-ţi lustruiască pantofii şi
apoi să-i dai cu p ic io ru l? .. . Ia să vedem !»
în m aşină, A ureanu se lasă to rtu ra t cu plăcere de
gînduri care de care m ai triste. E prim ăvară, întreaga
fire vibrează de tin ereţe şi energie care se cer c h e ltu ite ;
cerul adînc, balsam ul teilor, cîntecele, stelele, fluturii,
to tu l îndeam nă la voioşie, m işcare, acţiune — num ai
aici, în m aşină, u n b iet suflet — sufletul dom nului m inistru
de interne A ureanu — se zbate şi geme, am ărît, singura­
tic şi neînţeles ! în această splendidă zi de m ai, în loc
să se bucure că a d a t cea m ai m agistrală lovitură poli­
ţienească din cîte s-au pom enit în analele tu tu ro r afa­
cerilor interne de pe faţa p ăm în tu lu i. . . în loc să-şi
um ple inim a de chem ările n atu rii reînviate, acum , cîud
a scăpat ţa ra de bolşevici, el trebuie abia să se pregă­
tească de lu p tă cu liberalii, ca să-şi apere drepturile a tît
de greu cîştig ate. . . Oam eni fără ruşine, fără onoare, fără
u n pic de re cu n o ştin ţă. . . Toţi a r treb u i îm p u şcaţi. . . to ţi !

Ş edinţa Camerei începu cu un incident ridicat de

b ătrîn u l Zdrelea Cziucziewicz, secundul politic al pro­
fesorului Caţă Coroiatu cu care de două zile părăsise
p artid u l lui N eaţă şi trecuse la liberali.
— Dom nilor d ep u taţi, începu Zdrelea, cu glasul
p u ţin dogit. Vin în tins de la H u ş i .. . cu t r e n u l .. . chiar

18
acu cinci m in u te . . . ş-am v en it într-o suflare să v ă zic
să vă Re ruşine obrazului că nu sînteţi rom îni de-ai
noştri, ci nişte jid a n i. . . că-i azi sfîn tă zi de să rb ă to a re . . .
Izvorul tă m ă d u irii.. . şi în loc să m ergeţi la biserică,
ţin eţi ş e d in ţe ...
Preşedintele Camerei, u n om respectabil, cu b arb ă
albă şi m u lt ta c t p arlam en tar, răspunse:
— Dom nule d e p u ta t, Izvorul tăm ăduirii e o sărb ă­
toare la care ţinem cu to ţii, d ar ţa ra trece astăzi prin
m om ente g re le ! Şi-apoi, cum ai v rea d u m n eata să
se ducă p arla m en tu l în tre g la b is e ric ă !
— Să nu se ducă ! sughiţă violent Zdrelea. D a’ncailea
să se facă slu jb ă religioasă a i c i . .. Că-i m ai m are
ru ş in e a '!
Şi iar sughiţă.
D octorul B ra tu se ridică:
— D acă vrea dom nul Zdrelea să oficieze dum nealui
s l u j b a ... m ai cu seam ă că vine p re g ă tit dc-acasă. . .
Zdrelea se în v in eţi:
— Tu să taci din gură, beţivule ! . . .
Preşedintele sună din clopoţel:
— Declar incidentul închis !
Şi se trecu în d ată Ia com unicări, într-o atm osferă
nespus de plicticoasă. E p rim ă v a ră . . . prim ăvară pe
străz i şi în in im i.. . şi aici se m acină cuvinte seci, ab ­
surde, lipsite de noim ă. Iată-1 pe d ep u tatu l ţă ră n ist
A x e n tie .. . cum toarce o poveste lungă şi m onotonă
despre u n locotenent din garnizoana Cluj, care, ca să
6cape de o fa tă căreia-i făgăduise că o ia de n evastă,
a zvîrlit-o de la etajul al doilea în strad ă. F a ta a fost
găsită m o artă pe tro tu a r. Acum a, n u se ‘ ştie p recis:
a m u rit din' cădere sau a fost m ai în tîi sugrum ată de
ofiţer. D upă ‘vînătăile de la gît, m edicul legist susţine
că ofiţerul m ai în tîi a ucis fata. D ar toate* au to rităţile
civile şi m ilitare au su sţin u t că vînătăile nu sînt nici o
dovadă şi că dacă fa ta a căzut de la eta j, nu înseam nă
că locotenentul a aruncat-o. A sta s-ar p u tea stabili
num ai cu m arto ri.. Au fost, (Jeci, convocaţi la parch et
m arto rii care au d eclarat, to ţi, acelaşi lucru: că l-au
v ăzu t la fereastră pe ofiţer cum a înşfăcat fa ta , care
nu' m ai m işca, şi cum a aruncat-o î n ' strad ă , ca pe un

2* 19
sac. Spre a se lăm uri lucrurile, m arto rii au fost arestaţi,
iar locotenentul a fost av a n sat căp itan şi m u ta t la
B raşov.
D upă această nesfîrşită şi anostă istorie, se ivi u n
alt d e p u ta t — ţără n istu l M anolache din Vaslui — să
inform eze ţa ra — ca şi cum l-ar fi în tre b a t cineva —
asupra abuzurilor unui m ag istrat care arestează, sub
indiferent ce p re te x t, pe soţii tu tu ro r fem eilor Care-i
plac.
D ar P arlam entul nu p u tea fi anim at. P rea era frum os
afară şi prea u rît în ău n tru — pen tru ca aleşii neam ului
să nu sim tă diferenţa. D e p u taţii se u ita ră unul la altul,
îşi plim bară privirea în ta v a n , căscară, îşi cercetară
unghiile — degeaba ! R ăbdarea lor se apropia de sfîrşit.
Noroc că p rin tre d ep u taţii ţă ră n işti se găsi u n om de
in iţiativ ă, profesorul Agop B agradian, care aruncă,
deodată, în v în t, fără să fi fost provocat de nim eni şi
fără nici u n gînd altu l decît a m ai însufleţi niţeluş
şe d in ţa :
— « R eşiţa» ! . . . « R eşiţa» ! . . . « R eşiţa» ! . . .
T o ată opoziţia u n ită se trezi şi se revărsă în aplauze.
Cei nouă d ep u taţi liberali, ca să n u adoarm ă, se asociară
şi ei acestei m anifestaţii antiguvernam entale. In terv en ţia
liberalilor puse în m işcare pe d ep u taţii m ajoritari.
U nul din şefii lor, p ărintele Im broane, apostrofă pe
liberali:
— N u vi-e ruşine ! V orbiţi de « R eşiţa» !__ D ar voi
n -a ţi p rim it acţiuni « R eşiţa» de la dom nul general?
Din grupa liberală îi răspunse T rişcă:
— M atale, sfinţia ta , să taci, că-ţi astupăm gura
cu zahărul fu rat în ju d eţu l care te-a ales !
M ajoritatea n eţistă, galvanizată, u rlă:
— R uşine ! . . . « T ram vaiele» ! . . . « R ăte ştii» ! . . .
B anca N a ţio n a lă .. . R uşine !
P reşedintele sună clopoţelul:
— Linişte, dom nilor ! D om nul d e p u ta t Mînzescu are
cuvîntul în chestiune personală.
F ru n taşu l liberal Mînzescu luă cuvîntul, fără să-l
tulb u re nim eni.
— Dom nilor — zise el — n u e vorba azi de ceea ce
a făcu t p artid u l n o stru liberal, ci de ceea ce face guvernul

20
actual. Să adm item chiar că p artid u l liberal a r fi greşit.
A sta p oate fi, oare, o scuză p en tru un p a rtid care se
pretin d e nou şi care are înscris în fruntea, pro g ram u lu i:
m uncă, cinste, legalitate — să vie cu procedeuri necin­
stite ca acelea folosite la « R e ş iţa » ? .. . E ste o scuză adm i­
sibilă că dacă alţii în trec u t ar fi săvîrşit greşeli, să se
perpetueze la nesfîrşit fapte pe care m orala publică le
osîndeşte ?
— Ei, na-ţi-o frîn tă, că ţi-am dres-o ! strigă Stoe­
nescu din rîndurile m ajorităţii.
R îseră cu to ţii, d ar d ep u taţii, epuizaţi de plictiseală,
căzură din nou în ghearele acelei melancolii colective,
a cărei vină o p u rta num ai prim ăvara, cu chem ările ei
stăru ito are. Şi atm osfera acestei şedinţe — convocată
nim eni nu ştia exact p en tru ce — a r fi dus la cine ştie
ce form e curioase de deprim are, dacă, deodată, n u s-ar
fi a u z it:
— D om nul profesor A rghir are cuvîntul1!
Ilu stru l A rghir tră ia o m are d ram ă: duşm anul său
de m oarte, Sorcoveanu, tră d ă to ru l neam ului, avusese
un succes uluitor la alegerile p arţiale din nordul A rdea­
lului. D ar Arghir poate n -ar fi d a t acestei afaceri nici
o urm are dacă n -ar fi aflat aseară că Ju g ăn a ru , B ratu,
Agop B agradian, generalul M alacu şi alţi aliaţi ai săi
ţă ră n işti s-au dus acasă la Sorcoveanu,- l-au lu a t pe sus
şi l-au p u rta t în urale pînă la clubul ţă ră n ist, unde l-au
b ă g a t dc-a d rep tu l în com itetul executiv al partidului.
Furios, A rghir i-a trim is în d ată lui D acu un bileţel precum
că 6e retrage din federaţia dem ocratică şi din opoziţia
u n ită — şi acum venise la Cam eră, h o tă rît să fuzioneze
cu liberalii.
Cînd se auzi s'trigat, A rghir se ridică şi începu:
— Dom nilor d ep u taţi ! Aş vrea să v ă vorbesc despre
chestiunea îm bogăţiţilor de război. .N u am obiceiul să
acuz pe nim eni, d ar ţ a r a . . .
— P ard o n ! se auzi u n glas indignat din rîndul celor
nouă d e p u taţi liberali. R ugăm pe dom nul profesor să
precizeze la cine face aluzie. t
E ra Je a n Tehaş Pelinaş, o glorie a baroului Ilfov,
sup ran u m it, p en tru ' darurile lui de elector în slujba
ideii naţional-liberale de periferie, Şoimul Oborului.

21
Je a n Tehaş Pelinaş îşi făcuse in trare a în v ia ţa publică
a ţării ca ju d ecăto r de in strucţie, cînd s-a făcut cunoscut
p en tru o afacere senzaţională cu nişte lăicţi arestaţi
sub bănuială de fu rt. De fa p t, senzaţională a fost nu a tît
afacerea în sine, cît b ă ta ia pe care J e a n Tehaş a tras-o
inculpaţilor. Cu acest prilej, ju stiţia a făcut o experienţă
in tere sa n tă asupra rezistenţei celor puşi sub anchetă.
Ju d ecăto ru l J e a n T ehaş a tre b u it să-şi b a tă lăieţii, zi
de zi, tim p de trei săp tăm îni — pînă să-i convingă să
m oară. D ar după tre i săptăm îni, i-a convins — şi au
m urit. Cu to ţii. J u s tiţia naţional-liberală era n ep ă rti­
nitoare. N-a scăpat unul cu v iaţă din m îna lui Je a n Tehaş.
A rgum entele tînărului şi încă necunoscutului ju d ecăto r
liberal erau zdrobitoare. Ceea ce a atras în d ată asupra
lui J e a n Tehaş a te n ţia lui Ionel, care l-a smuls din
anonim at şi l->a făcu t şeful capitalei — iar p u ţin m ai
tîrziu, m inistru de ju stiţie. O d ată cu num irea lui Je a n
Tehaş Pelinaş ca îm p ărţito r al d re p tă ţii oarbe în ţa ra
rom înească, ideea — p ra cticată în ţa r ă •altă d a tă cu a tîta
succes sub regimul ju stiţiei d irijate de sultanul Turciei,
apoi sub to ate guvernele naţional-liberale — căp ătă o
strălucire specială. Sub Jean Pelinaş, ju stiţia costa cît
costa, dat-făcea. E rai cel puţin sigur de ea.
D upă război însă, Şoimul O borului îşi văzu la un
m om en t d a t steau a în prim ejdie. L a alegerile făcute
sub N eaţă, anul trec u t, el, care de ani şi a n i răspîndea
duhul dem ocraţiei naţional-liberale £>rin m ahalale, fără
să-i stea nim eni în cale, păţise, ruşinea: nu izbutise să-l
scoată d e p u ta t pe V intilă. V intilă — m arele V intilă
V iziru — căzuse în p ro p ria lu i ţa ră rom înească ,în
alegeri. Ce a p ă ţit- b ietu l J e a n de la şef o să ţin ă
m in te şi în m o rm în t. '
— Ce ai fă cu t, m ă ? U nde ai fo st? Ţ i-ai v ă z u t de
hoţiile ta le , în loc aperi tra d iţia p artidului ? Ce «o să zică
N eaţă acum ? Că nu m ai are de ce să se team ă de noi
şi că p oate guverna oricît o VTeaj fără grijă ! . . . D in pricina
ta să fiu silit să dau explicaţii palatului, im becilule !
Regelui, î h « , şeful îi prezentă lucrurile m u lt m ai
ca lm :
— Sire, m ai bu n ă dovadă că sîntem dem ocraţi şi
că lu p tăm cin stit în alegeri nici că se poate. D acă Vin-

22
 tilă a căzut, înseam nă că n-am v ru t să forţăm m îna
alegătorilor.
Lecţia i-a prins bine lui F erdinand. A doua zi, a venit
la el Ju g ăn a ru să i se plîngă:
— M aiestate, liberalii au v en it în com una Volin-
tiru cu o ban d ă de ciom ăgaşi, au fu rat urnele şi au dispă­
r u t cu ele.
' Regele s-a su p ărat:
— Cum vorbeşti aşa despre liberali, dom nule Jugă-
n a ru ? Liberalii sînt dem ocraţi. U ite, V intilă a c ă z u t !
Cît despre J e a n Pelinaş, din ziua înfrîngerii deve­
nise a tît de suspicios şi de sensibil, încît, orice se făcea
şi se spunea în casă, în stradă, în P arlam ent, i se părea
că e vorba num ai de el şi îm potriva lui. De aceea şi
acum a fu el cel d in tîi care sări la A rghir să-l întrebe la
cine face aluzie.
— N u fac aluzie la n im e n i! răspunse Arghir. E u
scriu istorie. Şi un istoriograf n u face aluzii, ci precizări.
Voi fi, deci, precis. îm b o g ăţiţii de ră z b o i.. .
T ancred Predescu, liberalul care suferea şi el de la
o vrem e de m ania persecuţiei, răcni d e sp e ra t:
— Ia r începi? Faci istorie şi te agăţi de m ine?
M inţi> ! . E u 'sr în t om sărac. Cer o anchetă să se stabi-
lească averea m ea. E u n u m -am îm bogăţit. P e mine
politica m -a sărăcit.
— Şi pe m ine ! strigă M iluţă B arb u t.
— D-apoi pe m ine ! adăugă jovial conu Alecu.
A rghir t sclipea. A sta era şi tactica pe care o p re­
m editase: să-i provpace pe liberali. Acum a trebuia să
le dea' lo vitu ra de m oarte. îşi trecu m îna p rin barbă
şi zise:
— N u ştiu exact adevărtil. în să, dacă ar fi să cola­
borez Vreodată cu p artidul liberal, aş cere să se înlăture
m ai întîi trecutul nenoi ocit.
— T recutul nenorocit? urlă Je a n ca din gură de
şarpe. De ce nenorocit?
D ar A rghir, ca şi cum nici n-ar fi auzit, continuă:
— D acă a r fi, zic, să colaborez v reodată cu dum ­
n eav o astră . . .
Spum egînd, Je a n b ă tu cu pum nul în p u p itru :
— A sta ce-i? In v ita ţie la b al?

23
 Şoimul O borului luase u n to n agresiv a tît de necu­
viincios, încît profesorul A rghir u ită cu to tu l de in ten ­
ţiile paşnice cu care venise la Cam eră şi, fu rat de tem pe­
ram entul său violent, răspunse:
— Nu-i in v itaţie la b a l . . . ci la baie !
Şi dintr-o d ată, întregul edificiu de speranţe pe care
începuse a-1 zidi încă de aseară, se nărui. D upă urletele
dep u taţilo r liberali, pricepea că fuziunea cu ei a
devenit, deocam dată, cu n ep u tin ţă.
D eprim at, se aşeză în bancă şi se apucă să scrie
lui D acu un nou bileţel, prin care a ră ta că, după ce a
m ed itat bine, înţelegea să-şi retragă dem isia. De pe
u rm a demisiei lui, în aceste grele m om ente, opoziţia
a r ieşi foarte slăbită — şi guvernul lui N eaţă, sprijinit
de Ionel, foarte în tă rit. î n concluzie, îl roagă pe D acu
să-l considere şi m ai departe m em bru d ev o tat al
federaţiei şi al opoziţiei unite. Sem nă, băgă bileţelul
în plic, şi plicul în servietă — cînd, pe n eaştep tate, se stîrni
în incintă o rum oare neobişnuită.
— Congresul socialist a fost arestat !
în cîteva secunde, zvonul îşi făcuse întreg circuitul.
Aleşii neam ului îşi dădură frîu liber entuziasm ului:
— T o ţi congresiştii au fost arestaţi !'
— Un congres întreg are sta t ! A sta zic şi eu lovitură !
— I-a lu at pe to ţi ca din oală ! Auzi, dom nule, ce
com binaţie !
D upă cîteva m inute in tră în incintă m inistrul de
intern e A ureanu, care fu p rim it cu aplauze.
— B ravo ! . . . B ravo ! . . . Trăiască A ureanu ! .'.. Jo s
anarh ia !
D upă două m inute sosi şi N eaţă. M ajoritatea îl
prim i într-o explozie de urale şi aclam aţii:
— U raaa ! . . . T răiască eroul de la M ă ră ş ti! . . .
Jo s a n a r h i a ! . .. T răiască generalul N e a ţă !
N eaţă, în poziţie m ilitară, salută 6curt, cu palm a
d re ap tă ridicată — şi se aşeză. Preşedintele Camerei
sună din clopoţel:
— Dom nilor ! D au c u v în tu l...
D ar u n m urm ur general de uim ire îi acoperi cu v in tele:
— A aaa !

24
 în Cam eră îşi făcuse ap ariţia însuşi Ion Ion Viziru.
T oţi d ep u taţii îl întîm p inară ca pe un n u m ăr dc m are
senzaţie. D acă Ionel a venit p rin tre ei —trebuie să se
p etreacă ceva neobişnuit.
A ureanu se aplecă spre N eaţă şi-i şopti:
— Ce cau tă aici?
Nici N eaţă nu pricepea.
— H a b ar n-am ! Şi doar am v orbit cu el acum cinci*
sprezece m inute la te le f o n ...
— F ără să-ţi spună că vine?
— F ără !
A ureanu se u ită spre liberali şi văzu că cei nouă
stă te a u nem işcaţi ca nişte blocuri de gheaţă. în schim b,
ţără n iştii p ăreau foarte - agitaţi. « Ju g ăn a ru — îşi zise
A ureanu — are de gînd să ne lovească.» M inistrul de
intern e îl cău tă din ochi pe Mihăiescu independentul,
îl găsi şi-i zîmbi. M ihăescu era gata.
— Domnule preşedinte — strigă el — cer cuvîntul !
— Dom nul doctor M ihăescu are cuvîntul !
D octorul M ihăescu îşi ajustă cravata şi vorbi:
— Dom nilor m iniştri, dom nilor d ep u taţi ! Aş vrea
să p u n o în treb are dom nului m inistru de interne: de ce
au fost arestaţi congresiştii socialişti?
M inistrul de in terne răspunse repezit:
— Se pare că dom nul d e p u ta t M ihăescu încă nu
ştie că sîntem graniţă-n graniţă cu R usia Sovietică
şi că delegaţii din congres n u sînt decît nişte bolşevici.
— Să m ă ierte dom nul m inistru de interne — răs­
punse doctorul M ihăescu — d ar guvernul dom nului gene­
ra l N eaţă îşi justifică to a te sam avolniciile la fel: că
sîntem graniţă-n g ran iţă cu R usia Sovietică. E ste asta
o 6cuză ? D acă întîm plarea face să fim la frontiera Rusiei,
trebuie să trăim sub u n regim excepţional? D om nul
m inistru de in tern e vorbeşte de R usia com unistă din
partea căreia ar fi p en tru noi o prim ejdie, d ar n u pom e­
neşte nim ic despre com ploturile de la B udapesta. E ste
oare şi H o rth y bolşevic? Nu, dom nilor! H o rth y este
capul reacţiunii ungare — şi to tu şi este u n duşm an de
m oarte al n o stru !
— Dom nule M ihăescu ! strigă, la rîndul său, indignat,
A ureanu. Se pare că nici asta n u ştii: că bolşevicii

25
lucrează m ină în m înă cu H o rth y ! . . . D ar u n a cu a lta
n-are a face ! Chiar dacă bolşevicii n -ar fi a v u t nici o
legătu ră cu B udapesta, eu to t i-aş ii arestat.
S piritul independent al doctorului M ihăescu n u p u tea
accepta pu n ctu l de vedere al dom nului m inistru de
in te rn e :
— D ar sîn t n e v in o v a ţi!
A sta se v a vedea ! replică A u re a n u .'
— Şi în R usia ţa ris tă se arestau nevinovaţi !■strigă
ţără n istu l general M alacu. Şi uite unde sîn t arestaţii de
ieri şi unde sînt Cei care îi arestaU.
Nu-i nimic ! răspunse A ureanu. Am în v ă ţa t şi
noi cîte ceva din experienţa nenorocită a R usiei
ţa r is te . . .
D octorul M ihăescu ■n-avea linişte.
— D ar e ile g a l! izbucni el re v o ltat. A bsolut ilegal !
D om nilor, d ep u taţi, fac apel la bunul dum neavoastră
sim ţ şi la sim ţul dum neavoastră de dreptate.. P rin
afilierea la In tern aţio n ala a I lI - a , com uniştii din con­
gres şi-au v o ta t num ai un program de acţiune şi nicidecum
mijloacele de a aduce la îndeplinire acest program . Or,
în tre un program şi aplicarea lui este o m are deosebire. . .
D acă socialiştii au v o ta t num ai p en tru program , fără
a fi ap u cat să treacă la acţiune, v ă perm iteţi să-i arestaţi ?
U nde-i legea care scrie să e voie să arestezi pe cineva
preventiv, num ai p en tru in te n ţie ? Nicăieri, dom nilor,
nicăieri ! Astfel, că, ceea ce şi-a perm is guvernul faţă de
com unişti este o ilegalitate flagrantă, u n act neperm is de
sălbăticie, un abuz în care nu ştii ce să deosebeşti m ai
în tîi: bunul plac al dom nului m inistru de interne, sadis­
m ul dom nului m inistru de interne, sau nem ărginitul
dum isale dispreţ faţă de legi. . . Al dum isale şi al în tre ­
gului guvern N eaţă, dom nilor. Şi asta nu vom perm ite,
d o m n ilo r! A junge cu b ătaia de joc. Cerem im ediata
rein trare în legalitate şi eliberarea celor a r e s t a ţ i .. . A lt­
m interi, îmi voi perm ite să transform această com u­
nicare în interpelare !
Ţ ărăn iştii ap lau d ară furtunos pe independentul M ihă­
escu. D ar în tru c ît erau prea puţini, dem onstraţia îm po­
triv a guvernului fu foarte scurtă. A ureanu se ridică şi
luă cu v în tu l:

26
 — O norată Cam eră ! Am auzit aici u n glas, glasul
dom nului doctor Mihăeâcu, d e p u ta t independent, care,
m ărturisesc, spre durerea m ea, îm i sună cu to tu l străin
la ureche în adunarea aceasta rom înească. . . D om nul
doctor M ihăescu îm i reproşează — ce? Că aş fi 'p ro ­
cedat ilegal, că aş fi comis un act de sălbăticie,, că m -aş
fi făcu t v in o v at de abuz fa ţă de cine, dom nilor? V ă-ntreb,
dom nilor, pe to ţi, indiferent dacă sînteţi p rieteni sau
adversari ai guvernului, d ar care aţi venit aici însufleţiţi
de aceeaşi conştiinţă rom înească, de aceeaşi dragoste de
neam şi de p atrie, de aceleaşi gînduri curate de a servi
interesele ţ ă r i i . . . v ă întreb, dom nilor, pe dum nea­
vo astră to ţi: fa ţă de cine am fost ilegali, sălbatici şi
abuzivi? F a tă » de com unişti, • ~ dom nilor! F a tă
J de cei
m ai ap rig i v răşm aşi ai ordinii n o astre dem ocratice,
d o m n ilo r! în ch ip u iţi-v ă, fa ţă de cine am fost ileg ali!
Se opri, îşi plim bă privirea în d u rerată de ju r îm pre­
ju r şi ridică n o ta p atetică la m axim um :
— N u, dom nilor, asem enea glasuri • străine n u ser­
vesc cauza t»ă r i i . . . D om nul doctor M ihăescu îsi * zice
independent. V reau să-l cred. Nu-1 voi acuza, deci,
că prim eşte ordine direct de la Moscova. D ar argu­
m entul cu care ia ap ărarea com uniştilor săi nu cred
's ă se deosebească m u lt de argum entele dom nilor bolşe­
vici. D om nul doqtor M ihăescu susţine că n-am avut
drep tu l să-i arestăm pe com unişti, p en tru că ei nu şi-au
v o ta t decît u n program şi nu m ijloacele de acţiune.
A sta se cheam ă la dom nul d e p u ta t Mihăescu o sim plă
intenţie* D ar, dom nilor, dacă am răstălm ăci lucrurile,
am p u tea spyne că este sim plă in ten ţie chiar dacă ar
fi v o ta t şi m ijloacele de acţiune, p en tru că una este
a v o ta m ijloacele de acţiune, şi alta este a le şi a p lica. . .
Ia r dacă m îine com uniştii şi-ar aplica acest program
de acţiune ş^ a r d a foc capitalei, dom nul M ihăescu ar
p u tea veni să ne spună că am icii dum isale de la Moscova
n u au a v u t in ten ţia dc a da foc capitalei, ci in ten ţia
lor a fost să-şi ap rin d ă o ţig a ră . . .
D om nul m in istru de interne treb u i să-şi în treru p ă
cuvîn tarea, din pricina hohotelor de rîs ale întregii
adunări. î n afară de doctorul M ihăescu, care se fră-
m în ta, furios că n u p oate răspunde — şi de Io n Ion

27
Viziru, care-şi p ă stra ţin u ta lui dem nă şi d istan tă, de
şef al aristocraţiei naţional-liberale — to ţi d ep u taţii,
inclusiv ţără n iştii şi cei nouă liberali, n u p u tu ră să
reziste glumei dom nului m inistru de interne, caije izbu­
tise, în chip a tît de plastic, să prezinte prim ejdia p itită
în d ără tu l cuvîntului « in tenţie».
A ureanu îşi reluă p eroraţia, d ar de astă d a tă părăsi
cu desăvîrşire tonul p atetic, spre a deveni violent:
— Domnilor, dacă ne-am ju ca aşa cu « in te n ţiile » ,
n -a r exista lege care să ne pună la adăpost v iaţa şi
av u tu l de ravagiile a to t felul de « i n te n ţii» .. . A şadar,
dom iiul Mihăescu a r face bine să-şi revizuiască voca­
bularul cu care-i ap ără pe co m u n işti! . . . Adică ce ar
fi v ru t dom nia-sa? Ca noi să stăm cu m îinile-n sîn şi
să aştep tăm m ai în tîi ca dom nii com unişti să ne arunce
ta
> ra în aer?
M ihăescu, foarte nervos, îl întrerupse pe A ureanu:
— Să nu exagerăm , dom nule m in is tru ! A te afilia
In tern aţio
» n alei a I lI - a nu înseam nă să arunci ta > ra în
aer. Fiecare din tre noi ştie că elita intelectuală din
Apus s-a declarat p en tru In tern aţio n ala a I lI - a şi
nim eni n-a acuzat-o că vrea să arunce Anglia ori F ra n ţa
în a e r . . .
— Să avem iertare, 'dom nule d e p u ta t! strigă A u­
rean u mînios. Ţ ările din Apus sînt îi\ spatşle frontului,
aşa că-şi p o t perm ite luxul unui diletantism ca acel
al afilierii intelectualilor la In tern aţio n ala a IlI- a .
Noi, însă, dom nilor, sîntem pe front, adică vecinii R u ­
siei com uniste, p rin u rm are n u ne este perm is u n ase­
m enea lux.
A dunarea p o m i să aplaude, d ar A ureanu făcu sem n
d ep u taţilo r să stea liniştiţi, p en tru că m ai are ceva
de ad ă u g at:
— Cred că dom nul doctor M ihăescu a în v ă ţa t, din
acest incident, că lucrurile n u sta u chiar aşa cum
crede d u m n e a lu i.. . Şi, înainte de a încheia, ţin , dom ­
nilor d ep u taţi, să v ă fac u rm ătoarea declaraţie: indi­
ferent dacă se vor m ai ivi sau n u avocaţi ai an a r­
hiei, ca dom nul doctor M ihăescu, guvernul generalului
N eaţă îşi va face d ato ria pînă la capăt. Sîntem o ţa ră
de ordine şi în num ele ordinii şi al ţă rii vom reprim a

28
fără cru ţare orice încercare, sau orice « in ten ţie » de a
încerca să se tu lb u re ordinea a c e a sta . . . P oporul are
nevoie de linişte şi noi vom lu p ta din răsp u teri să
i-o d l m !
Şi, în aplauzele m ajo rităţii, se aşeză. Ordinea de
zi era epuizată, spre satisfacţia d ep u taţilo r care ardeau
de n erăbdare să p o ată da năvală pe uşă, afară, unde-i
a ştep ta m aşina şi u n p ătru n z ăto r parfum prim ăvăratic
de tei înflorit şi g rătar. D ar, preşedintele Camerei, în
loc să ridice şedinţa, rosti cîteva cuvinte n ea şte p tate:
— D om nul Ion Io n Viziru are c u v în tu l!
Şi im ediat Ion Ion Viziru se ridică. O linişte de
m orm înt cuprinse incinta. Toţi d ep u taţii îşi în d rep ta ră
privirile spre sţăp în u l ato tp u tern ic al ţă rii şi, cu răsu­
flarea tă ia tă , îi a ştep ta ră cuvîntul.
Cu glasul lui şters, lipsit de n u an ţe, Ionel vorbi:
— Dom nilor d ep u taţi, în legătură cu m ăsura lu ată
azi de guvern îm potriva congresiştilor socialişti, vreau
să declar în num ele p artid u lu i naţional-liberal u rm ă­
to arele: domnul general Neaţă face o mare greşeală com­
bătând cu atîta violenţă p e socialişti.
D upă care, Io n Ion se aşeză. N eaţă, galben şi tre-
muxînd de mînie, se aplecă spre A ureanu:
— Cum ? M izerabilul! . . . Acum a mi-o sp u n e. . . după
ce i-am a re s ta t? în definitiv, ce vrea, ticălosul?
A ureanu îl privi com pătim itor:
— E i, b ra v o ! . . . T o t n u ştii ce v re a?
 II

Cine l-ar fi v ăz u t în după-am iaza aceea pe Gogu

Elefterie, avocat şi profesor la facultatea de drept,
cu ceşcuţa în m ină, a r fi p u tu t crede că-şi bea cafeaua
p en tru cafea. S-ar fi înşelat, însă, am arnic. Cafeaua
nu-1 a ju ta pe E lefterie dccît să-şi croiască, în noianul
de gînduri care-i to rtu ra u m intea, drum ul spre o idee
— una singură, m are şi salvatoare — pe care o dorea,
o sim ţea, d ar încă n-o p u tea apuca.
De cîtăv a vrem e, Elefterie a început să-şi dea seam a
că v iaţa c tristă. N u s-ar fi p u tu t spune că m oare de
foame. Avea ce m înca. Moşioara — m oşioară. C ăsuţa
— căsuţă.» C atedra — catedră. A cţiunile
» — acţiuni.
» Nimic

30
de zis. B a, dacă m ai puneai şi, locul pe care-1' ocupa
în consiliul de i adm inistraţie al societăţii « Turcoaia-
G ran it» şi în cel al socieţăţii « Concordia» — ca să nu
m ai vorbim de cel de la « A stra-R om înă» unde fusese
coop tat m ai d em ult — ai fi p u tu t crede ca Gogu Elef­
terie avea to ate m otivele să se Considere u n om fericit.
E i bine, Gogu n u se sim ţea fericit. N u 'p e n tru că a r
fi av u t, doam ne fereşte, dificultăţi din p arte a prim ăriei
pe chestia celor două im obile; Nici o dificultate. D oar
formele întîrzie. încolo — nimic. Afacerea e afacere.,
Spiridon Chiriac, prim arul capitalei şi unul din cei m ai
buni prieteni ai lu i, e u n om serios. De altfel, n-are
nici u n interes să n u fie serios am icul Spiridon, care,
acu două luni, îi strecurase, discret, la ureche:
— .Gogule, • cum pără nişte imobile p r in 'p ia ţa Sfîn-
tu l Gheorghe. • , •
— Ce-ai v isat, S piridoane? Să-m i bag bănişorii mei
săn ă to şi în ploşniţăriile alea ? '>
>— î n alea, Gogule, num ai în a le a ! stăru i prim arul.
Te sfătuieşte am icul tă u S p irid d n ! Şi ştii că niciodată
n u te-a sfă tu it p r o s t!
. .Ce e d rep t, • e • d rep t. Spiridon i-a fost to td eau n a
sfetnic bun. T o t u ş i ..»
— Spiridoane, te rog să m ă ie rţi! D a r de ce tocm ai
în p ia ţa S fîntul G heorghe?
Şi Spiridon i-a îm p ărtăşit secretul: are dezlegare
de lă N eaţă direct să se ocupe de alinierea oraşului.
Şi s-a gîndit sa înceapă cu bulevardul B rătianu; .Bule­
vard u l B rătian u — a h o tă rît el — trebuie prelungit pînă
în P ia ţa M are. T oate clădirile care îm piedică alinierea
v o r fi d ărîm ate şi proprietarii despăgubiţi.
— D espăgubiţi, cum ? se interesă Elefterie.
— D upă m erit, Gogule, exclusiv după m e r it! îl
linişti Chiriac. P ricep i? D acă ai priceput, atunci cum ­
pără, degrabă ce-ţi iese în cale, pînă nu află lu m e a ...
D ă cît ţi-s e c e r e ... E u o să-ţi aprob de cincizeci de
ori pe a t î t a . . . ‘
■— D ar tu de ce n u cum peri ?
— Aoleo, Gogule, om cu carte şi să-ţi treacă prin
m inte o năzdrăvănie ca a s t a ! P ă i eu sîn t prim ar, Go­

l 31
gule !. . Om cinstit, G ogule. . . şi trebuie să păzesc
bunul statu lu i ca ochii din c a p !
Şi-n grabă m are, Gogu Elefterie a pus m îna pe
două im obile: pe unul a d a t nouăzeci de mii de lei,
iar pe celălalt o su tă douăzeci de mii. P este o lună,
cînd prim ăria an u n ţă exproprierea, Gogu — to t după
sfatul cum inte al lui Spiridon — ceru pe unul din im o­
bile trei milioane două sute cincizeci de m ii de lei şi
pe celălalt cinci milioane o su tă de mii. D upă o toc­
m eală crîncenă în tre vînzător: profesorul universitar,
d ep u tatu l Gogu Elefterie — şi cu m p ărăto r: prim ăria,
p rin însuşi amicul Chiriac Spiridon, prim ul trebui să
facă la am bele imobile cîte o reducere de douăzeci şi
cinci de mii de lei, şi tran z acţia fu încheiată. Poim îine,
Elefterie va încasa o p t m ilioane tre i sute de mii de lei,
din care, dacă scădem p a tru milioane o su tă cincizeci
de mii, d rep tu l prim arului p en tru bunele lui îndrum ări,
îi răm în lui Gogu p a tru m ilioane o sută cincizeci de
mii de lei. P a tru m ilioane o su tă cincizeci de m ii de
lei curaţi — de care Elefterie se poate bucura în linişte
şi pace. P rin urm are, nici din acest pu n ct de vedere,
Gogu n -ar avea m otiv să se plîngă şi m ai cu seam ă
să se sim tă nefericit. T otuşi, Gogu Elefterie era cel
m ai nefericit om de pe lum e. De ce? N u cum va p en tru
că viişoara lui de la Cristeşti n u i-a d a t anul ăsta un
rod dem n de re p u ta ţia pivniţelor Gogu Elefterie ? Astea-s
prostii. în prim ul rînd, producţia n-a fost chiar a tît
de m ediocră pe cît îi convenea concurentului său T oto
A rdeleanu să afirme — şi apoi, un vin t u n n u depinde
a tîta de vie, cît de vinar. Sau poate era Gogu nefericit
că saltul ăsta nebun de ieri dim ineaţă la bursa de
efecte l-a prins num ai cu două m ii de « I.R .D .P .» -u ri
şi cu trei mii de « S tele» — p en tru că ghinionul a făcut
ca tocm ai cu cîteva zile m ai înainte să vîndă o p a rte
din acţiuni ca să-şi bage banii într-o concesie de fu rn i­
tu ri m ilitare că p ătate prin licitaţie publică? N u ! Gogu
Elefterie nu p u tea fi nefericit din pricina asta, deoarece
licitaţia nici n-a fost licitaţie, ci o mică form alitate,
care a decurs şi ea într-o atm osferă cît se poate de
am icală — şi apoi beneficiile de pe u rm a acestei afaceri
sînt cam de vreo tre i ori m ai m ari decît cîştigul cu

32
care s-ar fi ales ieri, dacă ar fi avtit la îndem înă to t
stocul de acţiu n i neatins.
A tunci de ce era a tît de nefericit Gogu? ,
P e n tru fcă altceva îl rodea pe profesorul universitar
Gogu E lefte rie: a îm plinit cincizeci de ani. O vîrstă
la care to t omul în ţelep t începe ■6ă se gîndească la
călătoria din urm ă. Azi-mîine m oare. Ce se alege de
fii-sa A driana? Nimic ! R ăm îne pe drum uri. în tr-ad e v ăr,
ce-i lasă Gogu? Faim a lui, răp o sată o d ată cu el, de
m are avocat ? Şi m ai d eparte ? . . . Mai departe, o prea
frum oasă am intire despre ilustrul ei ta tă .
V edeţi, asta-1 durea pe Gogu Elefterie, care, cu
ceşcuţa de cafea în m ină, îşi zicea că a trec u t p rin v iaţă
ca u n nerod. A m uncit şi a m uncit, şi la urm ă — să
m ă ie rta ţi de cuvînt — vax ! A crezut că avocatura îi
v a asigura în societate locul pe care-1 m erită — şi s-a
înşelat. A crezut că p rin profesorat v a ajunge acolo
unde nu l-a dus avo catu ra — şi s-a înşelat. Şi, în sfîişit,
a crezut că politica îi v a da satisfacţia suprem ă — şi
s-a înşelat. Şi cum s-a în şelat? Groaznic ! C atastrofal !
Sîngeros ! A m ers cu T abe — şi şi-a p ierd u t vrem ea
cu el la P aris în tim pul războiului în p r o p a g a n d ă , şi
dup ă aceea, aici, du p ă război, în o p o z iţie .. . D esperat,
a trec u t la N eaţă, cînd N eaţă a v en it la putere, şi şi-a
p ierd u t vrem ea cu el, pînă s-a în tîm p lat istoria cu
arestarea congresului şi cu declaraţia lui Ion Ion «în
Cam eră. A trec u t chiar de-a doua zi la liberali, p en tru
că era clar că N eaţă e pe dric — şi de şase luni îşi
pierde vrem ea, to t aştep tîn d ca Io n Ion să pună m îna
pe p u te re . . . De şase luni ! . . . Şi n u ţi-a r fi necaz dacă
n-ai şti sigur că v in lib e r a lii! ... V i n '! ... D ar n u se
grăbesc. Şi a r fi cazul. N eaţă, cu cît e m ai aproape de
groapă, cu a tît devine m ai im pertinent. Se crede dic­
ta to r şi-şi înbhipuie că v a răm îne d ictato r pînă la
m oarte. în c ă în u rm ă cu o lună se povestea la club cum
N eaţă cutreieră A rdealul şi spune lum ii că e « inam o­
vibil» şi că nici nu-i pasă de părerea regelui. Cică el
n u se sprijină pe rege, ci pe « iu b ire a p o p o ru lu i» ...
Şi A ureanu stă lîngă el şi-i şopteşte m ereu ce să spună.
La o co n sfătu ire' secretă, acasă, la fel, N eaţă a r fi
spus am icilor lu i: « A m lu a t to a te m ăsurile să arestăm

3— c. 1293 33
pe m em brii guvernului care a r fi n u m it în locul m eu.»
N eaţă e foc. Cele spuse de rege în mesaj precum că
« e nevoie de u n guvern de forţe u n ite» l-au scos din
m inţi. Mai bine-1 în ju ra de m am ă. De aia, în d ată după
şedinţă, a chem at-o pe M iţa Biciclista la el şi i-a spus:
« D u te com unică-i regelui că dacă vrea revoluţie, o v a
a v e a !» Regele, sp eriat, l-a trim is în d ată pe T iti după
Pricoleanu şi du p ă Rem us V îlceanu să v ad ă ce-i de
făcut. Şi tu stre i au h o tă rît că N eaţă trebuie a restat
cum se constituie noul guvern. B ineînţeles că după un
sfert de oră, N eaţă a aflat to t — şi, cuprins de groază,
a pus ieri la S enat pe unul de-ai lui să s trig e :« Trăiască
regele F erdinand, preşedintele pe v ia ţă al republicii
fom îne ! » . . .
— Don plutonier a crezut c-o drege! zise Gherlescu.
— D ar regina? în treb ă M iluţă. Ce o fi spunînd
regina de to a te isprăvile astea ale p ro tejatu lu i ei?
— R egina t a c e ! îl inform ă Trişcă. N u spune nim ic.
D ar îl susţine p rin to a te cucoanele dc la p a la t. . .
Şi doam na P oppesco-Poppesco. . . şi doam na Sybille
M andakesko. . . şi doam na N adeja Sirene  lbertine
C ek rţp p y d y s. . . to a te sînt alătu ri de N e a ţ ă ...
— Al dracului bo şo rog! reflectă, cu invidie, conu
Alecu. Are b a ftă la m uieri.
— N u degeaba i se spune p artid u lu i lui N eaţă « p a r­
tid u l fustelor» ! zise, cu scîrbă, Gherlescu.
E ra u veseli « şefii» şi-şi b ătea u joc fără m ilă de
b ietu l general N eaţă, d ar despre p u tere nim ic — pînă
aseară. A seară, din cîte a p u tu t prinde la club, Gogu
a înţeles că evenim entele politice se precipită. Ionel
a fost Ia rege şi i-a spus:
— Sire, D acu p retin de puterea. D acu v a duce ţa ra
la ru in ă. D acu n-are u n pic de experienţă.
— S înt şi eu de aceeaşi părere. D ar cum scăpăm
de el?
— Sire, vorbiţi-i lui D acu de o înţelegere cu m ine.
Regele a trim is după D acu:
— S înt sătul, dom nule D acu, de N eaţă. N-ai vrea
să preiei dum n eata conducerea ţă rii?
D acu se în clin ă:
— Voi face to t ceea ce dictează ţa ra şi regele, s ir e !

34
 — S înt fericit că prim eşti, dom nule D a c u ! îi răs­
punse regele. Ţ ara aşteap tă foarte m ulte de Ia dum ­
neata. De asta cred că, în interesul ţării, ar fi bine să,
cau ţi o înţelegere cu dom nul Yiziru. S înt convins că
în felul acesta vom avea u n guvern ta re , stabil, care
va feri ţa ra de zguduiri şi aventuri.
Spre uim irea lui F erdinand, D acu acceptă. Ceea
ce-1 uim i la fel de m u lt şi pe Ion Ion. T otuşi, Io n Ion
nu era omul care să-şi p iardă capul p en tru atît.
— D oreşti să fuzionăm , dom nule D acu?
— N -am nim ic îm potrivă.
— Nici eu, dom nule D acu. D oreşti poate o nouă
titu la tu ră p en tru p a rtid ?
— Ar fi necesar !
— De a c o rd ! î i vom d a o nouă titu la tu ră . Vrei,
desigur, şi funcţii de seam ă p en tru ai dum itale !
— Cred că ar fi foarte firesc !
— Nici nu se discută, dom nule Dacu. Vom asigura
oam enilor dum itale funcţii de seam ă în p artid .
Lucrurile m ergeau ca pe roate. Lum ea politică era
în picioare: se face fuziunea în tre Ionel şi D acu — şi
fără nici o fricţiune, fără nici o obiecţie din p arte a vreu ­
neia din p ărţi. Şi au continuat aşa, trata tiv ele , două
zile la rînd, în cea m ai perfectă arm onie, chiar cînd
s-a ajuns la Ardeal. A rdealul era al lui D acu — şi D acu
îl ap ăra cu înverşunare.
- 1- S ă-ţi suspenzi ziarul din A rdeal, dom nule Viziru,
fiindcă A rdealul e al m e u !
B lînd, aproape um il, V iziru îi răspunse:
— î l voi suspenda, dom nule D^cu !
— Să închizi cluburile liberale din A rdeal, fiindcă
A rdealul e al m eu !
— Le voi închide, dom nule D acu !
— Să asiguri lib ertatea alegerilor în A rdeal, fiindcă
A rdealul e al m e u !
— O voi asigura, dom nule D acu !
T o t ce-i cerea D acu, Ionel accepta fără să spună
nici cîrc — pînă veniră în discuţie m andatele.
— Ardealul, dom nule Viziru, are o su tă paisprezece
locuri în P arlam en t.

s* 35
 — Da, ştiu, dom nule D acu ! Noi vom avea no u ă­
zeci de locuri. . . şi dum neavoastră douăzeci şi p atru . . .
— N u, dom nule Viziru ! Noi vom avea nouăzeci şi
op t şi dum neavoastră şaisprezece.
Ionel nu se a ra tă de loc supărat.
— D om nule D acu — zise el cu m ultă delicateţe —
astea sînt chestiuni de detaliu pe care le v eţi rezolva
cu Muică.
D acu luă con tact cu Muică.
— Dom nule D acu — i-a spus Muică — sînt convins
că vom cădea de acord, d ar a r treb u i să stai de vorbă
şi Cu Mînzescu.
R ăb d ăto r, D acu se adresă lui Mînzescu.
— D om nule D acu — i-a spus Mînzescu — îm i pare
bine că vom p u tea, în sfîrşit, da ţă rii un p artid p u te r­
nic.' . . Cît despre m an date, trebuie să stai de vorbă
n eap ărat cu conu Alecu.
Conu Alecu îl prim i pe. şeful A rdealului cu o zgomo­
toasă dem onstraţie de sim patie, după care se făcu mic
cît un purice:
— Dom nule D acu, dom nule D acu, d ar cum ţi-a
p u tu t trece prin m inte să vii p en tru m andate la m ine,
care n u sînt decît u n b iet subaltern disciplinat al p a r­
tidului, cînd po ţi t e r m i n a în d o i tim pi şi tre i m işcări
cu I o n e l!
Dacu îşi schim bă gulerul şi b ă tu iar Ia uşa lui Ionel.
Ionel îl în tîm pină cu u n zîm bet abia perceptibil:
— Ah, dom nule D acu, m ă m i r că n-ai înţeles ! . . . Dacă
socoteam că p u tem cădea de acord, te-aş fi trim is la
Muică ?
Acum a, D acu era oarecum lăm u rit. Ion Io n nu vrea.
Senin, deşi decepţionat, D acu sc prezentă lui Fer-
dinand:
— Sire, am im presia că dom nul Ionel e u n caracter
incomod.
Şi regele, tris t:
— Mie-mi spui?
D acă ar fi fost num ai această av en tu ră a lui D acu,
şi încă îi era de ajuns lui Gogu să-şi dea seam a că« şefu»
a început să se m işte. D ar au u rm at aseară şi com entarii.
Şi din com entariile acestea, Gogu a aflat că « şefu»

36
a şi stab ilit planul cam paniei de ră stu rn are a vagm istru-
lui. Liberalii v o r cere .mai întîi in trare a în legalitate.
G eneralul N eaţă guvernează cu toroipanul. G eneralul
N eaţă n u ştie ce-i aia constituţie, nici legi, nici dem o­
craţie. G eneralul N eaţă a în tro n a t arb itrariu l în to ate
actele lui de guvernăm înt. . . D upă areea, im pozitele
Ce sint aceste im pozite scandaloase care apasă pe um e­
rii bietului co n tribuabil? Ce este b atjo cu ra a sta ? Şi
ce sîn t cetăţen ii acestei ţă ri nefericite ? N işte cîini ? N işte
obiecte fără de suflet? Să le iei şi cenuşa din v atră ,
ca să-ţi îndopi clientela politică?. . . D ar paralel cu
acţiunca îm potriva guvernului, liberalii vor porni lu p ta
şi îm potriva opoziţiei, care, în desperarea ei, v a încerca
să facă fro n t com un cu N eaţă, spre a b a ra drum ul lui
Io n Ion spre p u tere. Opoziţia trebuie fă rîm iţată şi
com prom isă. « Şefu» a şi precizat linia: Crai-Voievod
a în ju ra t arm ata. . . D acu urm ăreşte dezlipirea şi e cu
ochii înspre B u d a p e s ta .. . D octorul B ratu e bolşevic
şi lucrează aici din ordinul Moscovei. . . Ghiolm an p ri­
m eşte stipendii de la Berlin. . . Ju g ăn a ru com plotează
cu agrarienii bulgari de la Sofia. . . Sorcoveanu e tră d ă ­
to r şi trebuie îm puşcat. . .
Că această cam panie v a duce la izbînda to ta lă a
lui Ionel — nu se îndoia nim eni. Deci — era bine. Or,
Gogu E lefterie, liberal d ev o tat, în loc să se bucure,
se cufunda în cea m ai crîncenă am ărăciune. Că « şefu»
e tare — nici vorbă. Şi cînd v a vrea să facă guvernul,
îl v a face. E s f î n t ! D a ! . . . « E i ş i ! . . . D ar eu ? Cu
m ine ce o să se în tîm ple? Ia r o să fiu d e p u ta t ! . . . Unul
din sutele şi miile de d ep u taţi care au fost şi vor fi !. . .
Adică u n n u m ăr oarecare . . . u n anonim . . . u n necu­
noscut . . . care de asta e necunoscut: p en tru că nu ee
deosebeşte cu nim ic de milioanele de necunoscuţi care
trăiesc pe p ă m în t! . . . Un profesor oarecare . . . un
d e p u ta t oarecare . . . u n ta tă o a re c a re . . . o orfană
oarecare !. . .» De asta a m uncit el o v iaţă întreagă
— p en tru ca la u rm ă, cînd va fi dus la groapa de voci,
dacă se v a găsi VTeun nebun să întrebe cine e m ortul,
să i se răsp u n d ă:
— Nu-1 c u n o ş ti! E unul Gogu P o p e sc u .. . sau Elef­
terie Ionescu ! . . . U n b iet profesor ! . . .

37
 Să-ţi trag i u n glonte în cap de ruşine şi scîrbă . . .
U n Popescu sau Ionescu . . . Şi A driana, o b iată orfană
a unui Ionescu ori Popescu ! . . . E i? Avea sau n-avea
Gogu Elefterie d re p ta te să se creadă cel m ai nefericit
om de pe fa ţa p ăm în tu lu i? Avea. F ireşte că avea. De
aceea stă te a el cu ceşcuţa în m înă — şi-şi m uncea m in­
tea cum să scape de neagra mizerie, cum să ias# din
rîndurile jalnice ale Popeştilor, cum să-şi asigure în
ochii p artid u lu i şi ai ţă rii un renum e care să-i aducă
şi b an i şi onoruri. Cum ? Se înţelege cum ! P rintr-o
fap tă politică excepţională: Care? D ar aici stă şi to t
zbucium ul lui Gogu E lefterie: care? De aseară se to t
în tre b a : care? Şi acest « c a re ? » l-a u rm ărit şi azi dim i­
n e a ţa în oraş, şi nu l-a lăsat nici la m asă în pace — şi-l
privea şi acum a cu ochii lui’m ari, necruţători, din fundul
ceşcuţei. Care ?
Şi cuin nu-i găsea nici un răspuns, Gogu Elefterie
se ridică, îşi puse paltonul şi pălăria şi, sub privirea
în grijo rată a soţiei sale, doam na Teodora Gogu E lef­
terie, născu tă Mihăescu, o pom i încetişor înspre
centru.
★

U n reso rt tainic, de neînţeles la o fire discretă, aproape

tim idă, cum era aceea a lui L eahu, îl îm pinse pe subtilul
critic lite rar să in tre în librăria editorului său Craioveanu.
P atro n u l lipsea. î n locul lui, îl prim i dom nul Lucian,
directorul editurii şi al ‘librăriei, care se bucură din
to a tă inim a cînd îl văzu.
— Tocm ai m ă gîndeam la dum neavoastră, dom nule
L eahu ! îi zise el. C artea m erge, dom nule L eahu ! . . .
Merge bine !
O brajii lui L eahu se îm bujorară de plăcere. E d itu ra-i
tipărise acum tre i luni volum ul Cele opt sim ţuri. Un
rom an. P rim a lui lucrare literară. M ultă analiză psiho­
logică, m ulte conflicte psihologice, m ulte problem e psi­
hologice, pe a căror canava Leahu a b ro d at o dram ă
psihologică zguduitoare. Cel p u ţin aşa au găsit-o con­
fraţii săi literari: zguduitoare. Şi după cele ce-i spune
dom m J Lucian — se p are că nu s-au înşelat.

38
 — Se vinde b in e? întrebă Leahu.
— E xcelent ! D in cele o mie de exem plare cîte s-au
tip ă rit, am d a t pînă acum circa două sute cincizeci.
Şi asta n um ai în tre i luni. E ceva !
L eahu îşi făcu rap id u n mic calcul: în aceste trei
luni el însuşi a cu m p ărat pe la diferite librării vreo
patruzeci de exem plare, spre a le distribui la prieteni.
T otuşi, m ai răm în două sute zece exem plare cum pă­
ra te de m arele public necunoscut. Două sute zece exem ­
plare în tre i l u n i . . . d a ! are d re p ta te dom nul Lucian:
este un succes.
— S înt m u lţu m it şi p en tru m ine şi p en tru dum nea­
v o astră ! zise el lui Lucian.
— O, dom nule Leahu, d ar noi n u ne-am îndoit un
singur m om ent că rom anul va prinde ! . . .
Şi cu m u ltă că ld u ră:
— P reg ătiţi ceva nou, dom nule L eahu?
L eahu părăsi librăria într-o excesivă surescitare
optim istă, provocată de cuvintele simple, d ar pline de
conţinut, ale dom nului Lucian: « P re g ă tiţi ceva nou,
dom nule L eahu ? » . . . Om agiu m ai m are din p a rte a
u nui editor care-şi investeşte banii în cărţile tale
— se p o ate?
î n strad ă , prim ul lui gînd fu să cum pere Democratul
T om în. T recu la chioşcul de peste drum , cum pără ziarul,
îl desfăcu — şi inim a-i zvîcni: ceea ce că u ta se găsea
chiar în pagina în tîia, sub u n titlu m are pe două coloane:
M ea culpa. . . H o t ă r ît ! Azi L eahu avea o zi bună.
Democratul romin s-a g răbit să-i publice articolul — şi
încă la loc de onoare — deşi el nu-i trim isese m anuscrisul
decît abia aseară.
L eahu îm p ătu ri cu dragoste gazeta la loc şi, croin-
du-şi încetişor drum ul, p rin îm bulzeala de pe Calea
V ictoriei, spre Capsa, se în treb a ce vor spune prietenii
lui cînd vor citi M ea cu lpa! Va fi p en tru ei o surpriză.
Cu a tît m ai m ult, cu cît, dacă stai să judeci bine, era
şi p en tru el o surpriză. Speranţele ce şi le pusese Leahu
în idolul său m ilitar N eaţă începuseră să se clatine de
m ai bine de u n an, n u m ult după ce «om ul nou» îşi
alcătuise guvernul. T otuşi, L eahu a r fi fost îngăduitor
cu N eaţă, p en tru că, la urm a urm ei, el înţelege foarte

39
bine că politica îşi are exigenţele ei şi că N eaţă, în defi­
nitiv , nu-i D um nezeu, ci om ca to ţi oam enii. De aceea,
Leahu a r fi închis ochii asupra a tîto r şi a tîto r abuzuri
care n u prea înscriau pagini de glorie în istoria regim ului
N eaţă. L eahu a r fi m ers cu îngăduinţa p oate şi m ai
departe şi n -ar fi ju d eca t cu prea m ultă asprim e pe N eaţă
nici p en tru felul cum a rep rim at greva generală din
1920, nici p en tru arestarea congresiştilor din ’21 — şi
nici m ăcar p en tru tra ta m e n tu l aplicat celor închişi.
E d re p t că Leahu avea de rid icat aici o m ică obiecţie.
Că ţa ra trebuie să se apere de bolşevici, asta se înţelege.
U n s ta t civilizat are nevoie de ordine şi linişte. Condiţia
esenţială a progresului şi culturii este ordinea şi liniştea.
Deci, oricine tu lb u ră ordinea şi liniştea, se pune în calea
progresului şi civilizaţiei. Deci, p en tru a apăra progresul
şi civilizaţia de u n zdruncin care a r p u tea să-i fie fatal —
tu lb u răto rii trebuie închişi. Deci, N eaţă face bine în ă­
buşind anarhia şi arestînd pe tu lb u răto ri. Ia r dacă tu lb u ­
ră to rii aceştia sînt com unişti — trebuie închişi com u­
niştii. U n singur lucru, însă, îl îm piedica pe Leahu să
fie cu to tu l alătu ri de N eaţă în problem a m uncitorească:
b ătaia p reventivă. L ui L eahu îi inspira o repulsie m orală
şi fizică de nestăp în it b ătaia în genere — dar, în m od
special, b ătaia preventivă. P u n ctu l lui de vedere era
clar: com uniştii trebuie să fie arestaţi, d a r n u trebuie
b ă tu ţi. în orice caz, n u trebuie b ă tu ţi pînă ce n u vor fi
judecaţi şi condam naţi p en tru o vină legal stabilită.
D ar b ătaie în ain te de a se şti dacă sînt sau n u vinovaţi
— asta Leahu n u p u tea să adm ită. în tre a g a lui fire de
estet rafinat se ridica îm potriva acestei b ru ta lită ţi
ilegale. Nu b ătaie prev entivă ! . . . Sub nici u n cuvînt
b ătaie p reventivă !
Şi Leahu n u se m u l ţ u m i doar să cugete aşa, în tu rn u l
lui de fildeş, ci-şi aştern u to a te aceste idei, negru pe
alb, în m ai m ulte articole, pe care le trim ise ziarului
Democratul romîn. Oboseala lui fu ră sp lă tită : Democratul
romîn se grăbi să le publice, n u num ai p en tru că erau
sem nate de cunoscutul critic lite rar Leahu, sau pentru că
erau bine scrise, ci p en tru că oglindeau exact opiniile
poUtice şi sociale ale acestui a tît de răspîndit organ dem o­
cratic.

40
 D ar L eahu a r fi acceptat pînă şi b ă ta ia preventivă
p en tru m uncitori — a tît de drag îi era N eaţă, acest
« om nou » în care a crezut şi m ai credea încă. L ovitura
cea m are, care-1 întuneca definitiv pe N eaţă în ochii lui
L eahu veni num ai du p ă telegram a de la G urbăneşti.
Cu G urbăneştii, zeul N eaţă se prăbuşi la păm în t şi se
fărîm ă. L eahu nu-i reproşa lui N eaţă felul ciudat în
care înţelegea exproprierea. D acă interesele suprem e ale
ţă rii cer ca ţă ra n ii să fie înşelaţi — m ă în c h in ! Nici u n
p a trio t cinstit şi cum inte nu poate sta îm potriva intere­
selor ţării. D acă interesele ţă rii cer ca N eaţă să facă din
expropriere o farsă de bîlci, pe care s-o an u n ţe cu tro m ­
pete şi surle — las’ să fie şi aşa ! D acă n u se poate a lt­
m interi ! . . . D ar ca tu , N eaţă, eroul de la M ărăşti,
«om ul nou», sp eran ţa neam ului, m îndria ţă rii — să
te um ileşti pînă în tr-a tîta , îneît să trim iţi o telegram ă
ca a s ta . . . s-a isp răv it ! N u m ai eşti p en tru m ine un
« om nou », ci u n « om v e c h i», foarte vechi şi cu to tu l
nedem n de stim a şi dragostea m ea.
P e n tru că ce a făcu t N e aţă? De la G urbăneşti-Ilfov,
cea d in tîi moşie supusă exproprierii, N eaţă — care a
ţin u t, în interesul reclam ei, să asiste el personal la spec­
tacol — a trim is duşm anului său de m oarte Ionel o
telegram ă de omagii, prin. care-1 proclam a singurul şi
adev ăratu l au to r al reform ei. Ionel, autorul re fo rm e i! . . .
E i nu ! Ă sta n u m ai este un act politic, ci slugărnicie
sadea ! O fi avînd N eaţă m otive să ţin ă uneori st am a şi
de opinia Vizirilor — d ar asta nu-1 obligă să fie lichea !
De necrezut, d ar aşa l-a văzut, după G urbăneşti,
L eahu pe N e aţă: o lichea. Şi i-a fost ruşine lui L eahu
în ziua aceea să se arate în ochii prietenilor săi, care,
desigur, l-ar fi lu a t cu to ţii peste picior: « E i, acu ce
m ai spui de linge-blide al tă u ? T ot „om nou“ e vistavoiul
ăsta neno ro cit?»
A tre c u t p rin tr-u n m om ent greu Leahu. S ortit prin
tem p eram en t să creadă în ceva — nu m ai avea în ce
crede. Şi, p en tru Leahu, a nu crede era to tu n a cu a
n u gîndi, a n u sim ţi, a n u iubi şi aşa m ai departe. F ără
credinţă, m unca lui începea să fie lipsită de orice înţeles.
Credea nespus în credinţă, L e a h u ! ... D ar în cin : să
cread ă? î n cine? Se u ită îm prejur şi la început n u văzu

41
 nim ic. D ecepţia căşu n ată de experienţa cu N eaţă făcuse
u n gol uriaş în orizontul iluziilor lui Leahu. Se m ai u ită
o d a tă L e a h u . . . şi p arcă văzu ceva — la început nu
prea lim p ed e. . . d ar ceva care aducea a fustanelă gre­
cească, peste nişte iţa ri rom îneşti şi sub o h aină nem ţească.
L eahu se lovi peste fru nte. Uite-1 ! . . . Şi eu în tim pul
ăsta m ă zbucium am . C aut u n « om nou » p rin tre oam enii
vechi — şi ad evăratul « om nou » stă lîngă mine şi parcă
m ă roagă să cred în el. E l e ! . . . Omul ogorului ! . . .
Omul sănătos ieşit din glia sănătoasă a ţă iii ! . . . Omul
neviciat de corupţia fanariotă a Vizirilor şi a slugilor
lor n e ţis te . . . E l e ! Ju g ăn a ru ! . . . Ilie Ju g ă n a ru ! . . .
E l n u m ă p oate înşela ! Cred în el ca-n H ristos ! Cred
şi ju r că voi crede în el pînă la m oarte.
în starea aceasta de exaltare m istică, Leahu se aşeză
la m asă şi, în tr-u n răsuflu, îşi aştern u pe h îrtie confe­
siunea, pe care o in titu lă M ea culpa. . . Âm p ă c ă tu it!
îm i recunosc v in a de a fi crezut în generalul N eaţă,
care a fost cea m ai cru n tă deziluzie a vieţii mele. D ar
de aci înainte n u m ai cred în N eaţă. Cred în Ju g ăn aru .
Ju g ăn a ru e om ul poporului, nu al politicienilor. Ju g ăn a ru
v a pune ordine în politica ţării. Sub regim ul lui Ju g ăn a ru
v a fi o ad ev ărată revărsare a N ilului peste acest p ăm în t
vlăguit pînă acum de exploatarea nem iloasă a oligar­
hiei. . . Regim ul ţă ră n ist al lui ju g ă n a r u .. .
Şi, p rin tr-u n m iracol pe care-1 poate explica num ai
credinţa, L eahu făcu, în febra inspiraţiei, apologia lui
Ju g ăn a ru , form ulînd exact aceleaşi idei, cu exact aceleaşi
cuvinte, pe care le folosise cu doi ani în urm ă, spre a
face p o rtre tu l politic al generalului N eaţă. A sta s-a
în tîm p la t ieri. Şi azi M ea culpa a a p ă ru t la locul de cinste
în Democratul romîn.
Satisfăcut, cu conştiinţa că, m ărturisindu-şi greşeala,
a fost *cinstit si »
fată
t
de sine si•
fată *
de ceilalţi,
f ’
Leahu
in tră la Capsa, unde-1 găsi pe N ectarie, la m ăsuţa lui
obişnuită.
— E i, să-ţi tră ia sc ă ! îi strigă N ectarie.
, — Cine ? în treb ă Leahu, cu to ate că băn u ia cine.
— E i, cine ! Ju g ăn a ru ! Ţi-am c itit a rtic o lu l.. . Bine
scris. Cu căldură ! Ca un ad e v ăra t ţără n ist. N um ai
c ă . ..

42
 F ăcu o pauză — chipurile ca să-şi aprindă trabucul,
d a r de fa p t ca să-l necăjească pe Leahu, care se aştep ta
la o glum ă răutăcioasă — şi spuse:
— U ite ce aş v re a să-m i explici tu , ca ţă ră n ist lum inat
şi convins: de ce-şi trag e Ju g ăn a ru al tă u căm aşa peste
iţa ri şi de ce-şi pune un surtuc orăşenesc peste căm aşă?
Ce o fi asta ? N u cum va vreo reclam ă ?
L eahu se sim ţi >
in su lta t în sentim entele lui tă t
ră n iste :
— Ce-i aia reclam ă ? Ju g ăn a ru e ţă ra n , u n repre­
ze n ta n t al ţă ra n ilo r. . . de aia um blă în costum ţărănesc.
— î n ita *
ri tără
t
n esti,
* 7n u în costum ! . . . U na-i costum ul
şi alta-s iţa r ii. . . D acă i-ar place lui Ju g ăn a ru costum
ţărănesc integral, n -ar p u rta haină şi palton de oraş,
ci a r um bla v ara în căm aşă şi iarn a în cojoc ori sum an.
D ar aşa, p în ’la buric o ră ş e a n .. . şi de la buric în jos
s ă te a n . . .
— Spui p ro s tii! Pe el nu-1 leagă de ţă ra n i iţarii
ori cojocul, ci dragostea lui nem ărginită de p o p o r .. .
Ju g ăn a ru um blă în p o rt ţărănesc p en tru că, prin aceasta,
vrea să redea ţăra n u lu i conştiinţa de sine, m îndria de
a se şti u n m uncitor al păm întului. Cînd propaganda
aceasta v a izbîndi, satul îşi va recăp ăta m isiunea de a
fi un nesecat generator de energii proaspete, sănătoase,
care constituie tă ria şi rezistenţa p a t r i e i.. .
Ca de obicei, L eahu dădu frîu liber fanteziei lui
entuziaste, spre a schiţa splendida im agine a vieţii
rurale, însufleţită de m agicianul politic Ilie Ju g ă n a ru :
— Sate m odel. . . cu case c u r a t e .. . cum sîn t casele
rurale elveţien e. . . cu g ră d in iţe. . . cu cîte o fîn tîn ă
în c u r te . . .
— . . . cu fete b ă lă io a re .. . cu a n a lfa b e ţi.. . Nu-i aşa,
L eahule? Ca-n vrem urile rom antice?
Mînios, Leahu-şi ridică ochii să v ad ă cine a vorbit.
E ra T ătăroiu.
D acă n -ar fi fost u n om bine crescut, L eahu i-ar
fi d a t a înţelege în două cuvinte acestui individ, cam
ce crede el despre obiceiul ăsta de a te am esteca în
vorba cuiva fără să fii în tre b a t — m ai ales cînd te cheam ă
T ătăro iu şi cînd ştii că, oricum , nu-i eşti sim patic. Căci
acesta era adevărul: T ătăroiu nu-i era sim patic lui Leahu,

43
din aceleaşi m o tiv e p e n tru care N ectarie îi era: m uşca.
Spirit de elită. Leahu, în aceeaşi m ăsură ţin ea la N ectarie,
care era u n om subţire, u n m em bru distins al elitei
intelectuale, u n cinic cu toane dem ocratice, pe cît îl
dispreţuia pe T ătăro iu , care, prin felul lui b ru ta l de a-ţi
spune obrăznicii, tră d a p ro asp ăta lui origine rurală.
T ătăro iu era u n ţă ra n care, p rin apucăturile lui necio­
plite, aduce cu el, peste to t, m irosul fînului natal. V enit
la oraş cînd avea zece ani, T ătăro iu tocm it ucenic la un
atelier de tîm plărie, a ajuns, după douăzeci de ani, să
scrie rom ane, în arm a t cu o cu ltu ră autodidactică. E ra
tocm ai ceea ce m ărea an tip a tia lui L eahu p en tru T ă tă ­
roiu, care du p ă ce era ţă ra n , m ai era şi autodidact. Şi
L eahu nu p u tea suferi pe autodidacţi. A utodidacticism ul
este ceva co n tra n atu rii şi contra culturii. Om de cultură
se p oate num i num ai acela care a în v ă ţa t carte după
norm ele reglem entare ale c u ltu rii: la şcoală. Pe cînd a u to ­
didacticism ul este carte asim ilată anarhic, fără sisţem ă,
care n u poate crea decît o sensibilitate anarhică, şi o
gîndire anarhică, şi opere anarhice. Ia r cea m ai bună
ilu straţie a teoriilor lui Leahu era acest T ătăroiu, acest
ţă ra n necioplit, acest autodidact care, în rom anele lui
tra ta num ai despre mizerie, despre conflictele dintre
ţăra n i şi boieri, sau d in tre m uncitori şi p atroni — adică
num ai despre subiecte p o triv ite gusturilor lui de bădăran,
a cărui inspiraţie p oate fi biciuită num ai de o ten d in ţă
precisă de a propaga an arhia şi de a pune în prim ejdie
ordinea şi siguranţa statu lu i. D esigur că această lite­
ra tu ră , ai cărei eroi vorbeau num ai despre m încare şi
m încare, ca şi cum v ia ţa n -ar m ai avea şi alte aspecte
decît această vulgară im agine a luptei p en tru m încare,
n u p u tea inspira lui L eahu —om care punea preocupările
spirituale m u lt deasupra problem ei stom acului — decît
u n foarte am estecat, d ar categoric, sentim ent de m ilă,
dispreţ, oroare şi revoltă. De altfel, într-o cronică recentă
asupra operei lui T ătăro iu, L eahu a şi spus-o: « Ce interes
avem să punem m ereu 6ub ochii cititorilor icoana sum bră
a unei m izerii care există num ai în fantezia bolnăvicioasă
şi tendenţioasă a au to ru lui — şi nicidecum în re alita te ?
Cui îi p o ate fi de folos să ag ităm zdrenţele unei lum i
irea le? S au v re a a u to ru l să facă din lite ra tu ra dum i-

44
sale o arm ă p 3 litică, n c m ă r tu r is ită — d a r cu a tît m ai
p rim ejd io asă t »
P rin u rm are, dacă sim pla în tre ru p e re , din p a rte a
indiferen t cui, l-ar fi su p ărat pe Leahu, cu a tît m ai
m u lt îl supăra că venea de la T ătăroiu, acest duşm an
n u num ai al ordinii, d ar şi al esteticii.
— A, d u m n eata e r a i ! îi zise el, în cru n tat.
Cu rîsul lui deschis, de om sănătos, T ătăro iu îi
ră sp u n se:
— N u te u ita aşa de u rît la m ine, dom nule L eahu !
Ş tiu ce-ţi place: să vezi în fiecare ţăra n că de-a noastră
cîte-o R odică bălaie, cu cofiţa pe um erii ei albi şi rotun-
jiori, cum spune p o e tu l.. . şi în fiecare ţă ra n , cîte un
m îndru daco-rom an, cu pletele-n vînt, cu durda-n spi­
nare, călărind pe u n cal alb şi focos, şi hăulind prin
codrii verzi şi p rin tre holdele de aur, care sînt proprie­
ta te a lui tătîn e-su , ori a lui conu Ionel sau F iflid e .. .
indiferent ! . . . Şi unde m ai pui şi cei şase boi plăvani,
veseli că sîn t în ju g aţi la u n plug, vesel şi el că ară un
păm în t, vesel că dă roade vesele p en tru ţă ra n i veseli !
L eahu spum ega.
— A stea-s glume nesărate ! strigă el.
— La fel zic şi eu ! răspunse T ătăroiu. D ar n u sînt
glum ele mele, ci ale lui Ju g ă n a ru al dum itale, pe caTe
v ăd că-1 ridici în slăvi, în Democratul rom în. . .
— Tocm ai despre asta şi vorbeam ! făcu N ectarie,
în cîn tat de in terv e n ţia lui T ătăroiu. D espre iţa rii lui
J u g ă n a r u .. . D espre acest dom n pro p rietar ru ral şi
u rb an , care face din ţărănism ul lui u n m agazin de obiecte
naţionale.
— V orbeşti v ru te şi nev ru te ! zise Leahu, care nu
m ai ştia cum să se aşeze ca să n u întîlnească privirea
m aliţioasă a lui T ătăro iu. P rin costum ul acesta se con­
servă tra d iţia n e a m u lu i.. .
N ectarie triu m fă :
— « S e conservă» ! . . . Bine zis ! . , . « Se conservă » . . .
P e n tru că ţărănism ul e o panglicărie conservatoare.
N u p o t decît să-ţi m ulţum esc, Leahule, că-m i a ju ţi
să-ţi dem odstrez ce sem nificaţie au la Ju g ăn a ru i ţ a r i i . . .
Costum ul ţărăn esc tfebuie să fie legat de starea socială
a ţăra n u lu i —. şi starea socială a ţăra n u lu i trebuie să

45
fie m arcată de costum ul lui ţărănesc. în costum ul lui,
ţă ra n u l îşi v a cunoaşte lun g u l nasului. De cîte ori
ţă ra n u l v a încerca să-şi pună întrebări, costum ul lui
ţărăn esc îl v a chem a în d ată la ordine: « S tai cum inte !
N u u ita că t u eşti ţă ra n . Şi ţăra n u l trebuie să răm înă
ceea ce e s te : sluga boierului » . . . Pricepi, Leahule dragă ?
Ju g ăn a ru şi ai lui n u consideră costum ul u n p o rt
n a ţio n a l. . . ci u n sem n distinctiv cu care să-şi po ată
identifica robii m ai lesne. Sum anul şi iţarii trebuie să
fie p en tru ţă ra n ceea ce este costum ul v ărg at p en tru
puşcăriaş.
<— Lucrul nici n u trebuie dem onstrat ! zise şi T ă tă ­
roiu. D a to rită regim ului aplicat de către boieri ţăranilor,
costum ul ţărăn esc şi-a p ierd u t de m u lt caracterul de
costum n aţional şi a răm as num ai u n sem n al robiei.
î l văzu pe G riguţă Cantacuzino că se apropie de
ei si• tăcu . N ectarie îi făcu lui G riguţă O » o dem onstraţie »
voioasă de b u n sosit:
— A, mon prince ! Ce m ai faci mon p rin ce? . . . Cum
m erg afacerile, mon prince?
J e n a t, « p re n s u l» se u ită îm prejur şi zise p rin tre
d in ţi:
■— Ce-i asta, dom nii m ei? Mai m are ruşinea !
— Ia m ai lasă ruşinea, cucoane ! îi răspunse Nec­
tarie. Mai bine şezi şi povesteşte-ne şi nouă ce ai p ă ţit
azi la tribunal.
« P rensul», u n dom n destul de vîrstnic, în a lt şi
uscăţiv, era îm b răcat cu o grijă care am intea, destul
de accentuat, eleganţa din ajunul războiului. « P ren su l»
G riguţă făcea p a rte din în alta aristocraţie a ţării, ca
fiu al răposatului Gheorghe Cantacuzino, fost şef al
p artid u lu i conservator, în calitatea sa de pro p rietar a
99 de moşii. Ca b u n conservator, fiul G riguţă a în tre ţin u t
propaganda filogermană prin ziarul M inerva — iar după
înfrîngerea germ ană, ca bun om de afaceri, a organizat
serbări în cinstea m isiunii am ericane de aprovizionare,
în general, « prensul» hotărîse, după război, să ren u n ţe
la concepţiile conservatoare a tît de rigide şi se strădui
să-şi asimileze to t ce are m ai bun « dem ocraţia». Astfel,
o expresie a progresului şi civilizaţiei « dem ocratice»
pe care o găsi cea m ai dem nă de a te n ţia sa, fură socie­

46
 tă ţile anonim e. Cu energia m oştenită de la m arele său
ta tă , G riguţă se avântă, fără întârziere, pe terenul p ro ­
m iţă to r, deşi p u ţin cam lunecos, al acestui soi de societăţi.
P rim a lui încercare se n u m i« S arnia», şi-şi propunea să
îm bogăţească ţa ra p rin dezvoltarea industriei laptelui
şi a derivatelor lui — precum şi p rin întem eierea unei
crescătorii de găini. Cu num ele lui d rep t garanţie, îi fu
uşor « prensului» să găsească acţionari care să subscrie
orbeşte, fără să în trebe despre ce este vorba. Om de
m ari perspective, însă, « prensul» găsi că ţa ra este prea
m ică p en tru orizonturile lui în creşterea găinilor. în
consecinţă, însărcină pe u n anum e W alter F ran k — fost
caporal în arm ata de ocupaţie germ ană şi răm as aici,
prea bine nu se ştia p en tru ce — să plece în Cehoslovacia
unde să m ai culeagă acţionari p en tru « S arnia». Spre
a da afacerii, în ochii cehoslovacilor, alura unei în tre ­
prinderi solide, F ra n k angajă în Cehoslovacia lucrători
şi specialişti. Cum îşi îm plini m isiunea, F ran k se întoarse
în ţa ră cu m uncitorii cehoslovaci — pe care societatea
« S arn ia» îi lăsă din prim a zi să m oară de foam e. Se
p ă re a că fa p ta « S arn iei » a r fi d ; o cruzim e strig ă ­
to a re la cer — to tu şi « S arnia » era ju stific a tă s-o facă:
n u exista. în cele din urm ă, lucrătorii se adresară legaţiei
cehoslovace care-i rep atrie — spre liniştea « prensului»,
care înregistră astfel prim a victorie pe linia « dem o­
craţiei». De atu n ci, G riguţă se specializă în societăţi
a n o n i m e — şi dacă acţionarii aveau m otiv să se plîngă,
el n u se plîngea. Azi dim ineaţă, însă, i s-a în tîm p lat o
nenorocire: venise la tribunalul comercial Ilfov să semneze
actele de constituire a două societăţi, bineînţeles ano­
nim e, alătu ri de u n alt p rin ţ cîştigat la aceeaşi cauză
dem ocratică: p rin ţu l Sebastian M oruzzi — şi-şi pusese
în ain te d j num e titlu l său p :in c ia r. Ju d e c ă to ru l s-a
opuş.
— N u se p o ate, dom nule C antacuzino ! i-a spus el.
C onstitutia t noastră n u recunoaşte• asem enea titlu ri. în
în orice caz, în ju s tiţie n-au nici o valoare.
Şi p rin ţu l a tre b u it să semneze, sim plu, ca orice alt
c e tă ţe a n : G riguţă. Capsa a aflat în d a tă şi acum a făcea haz.
— Ce fel de oam eni sînteţi ! zise, pe un ton de reproş,
« pren su l» lui N ectarie şi prietenilor săi, de abia dezli-

47
pindu-şi buzele, spre a-şi p ăstra distincţia sa princiară.
D in to a te faceţi o în treagă i s t o r i e ... G a r s o n ! ... U n
m ăr şi o m aderă !
Ca să-l în tărite, N ectarie stă ru i:
— T otuşi, să n u te lase să-ţi spui « p rin ţ» , cînd
e ş ti. . .
în ţe p a t, « p re n s u l» răspunse:
— N u m ă aştep tam ca în aceste m om ente grave,
cînd sîn t la ordinea zilei atîte a problem e m ari şi grele,
de soluţionarea cărora atîrn ă reclădirea, propăşirea şi
viitorul întreg al ţă rii noastre, să d aţi a tîta im p o rtan ţă
unui evenim ent aşa de neînsem nat !
L eahu nu era dc aceeaşi părere:
— N eînsem nat? D im potrivă ! Ceea ce a făcu t ju d e ­
cătorul denotă că s-a schim bat la noi o întreagă m en­
talita te.
— D ar este u n a b u z ! îi replică « p re n su l» , care,
dup ă ce sorbi din m ad eră, în e rp u să-şi cu reţe m ăru l.
— E i aş ! făcu T ătăroiu. Cu asem enea abuzuri ne-am
îm păca n o i. . .
« P rensul», care nu-1 cunoştea pe T ătăroiu, nici nu
v ru să-l cunoască şi-i răspunse, fără a-şi întoarce privirea
spre el:
— D u m n eata te-ai îm păca, p en tru că dum neata n-ai
ce p ie rd e . . . P e cînd e u . . . D acă ai consulta alm anahul
G otha, ai v edea că n u sînt d in tre cei care cau tă să se
folosească de d re p tu ri inexistente. Ca şi generalul C anta-
cuzino, p retin d că înţeleg sensul vrem urilor în care
trăim şi atrib u i m eritului personal o în sem nătate m ult
m ai m are d ecît n u m elu i şi titlu rilo r de nobleţe, o ricît de
strălucitoare a r fi ele. . . E u sînt de părere că chiar cînd
cineva p o artă un num e legat dfe istoria ţării, obligaţiile
lui sociale şi m orale sînt m ult m ai m ari. Cel p u ţin eu
m -am silit în to td eau n a să fiu u til ţă rii mele şi să-mi
p o rt num ele cu dem nitate.
— Aşa e, mon p r in c e ! rîse N ectarie. Bine • z ic i! Şi
cum stai cu falim entul « P ite şte an ei» ?
« P ite şte a n a » era încă o creaţie a lui G riguţă, de
astă d a tă în ^om eniul fabricaţiei postavurilor, u rm ărită
de creditori p e n tru falim ent fraudulos.

48
 Senin, G riguţă îl inform ă:
— Se aranjează, se a r a n je a z ă ...
Şi v ru să treacă la alt subiect, d ar T ătăro iu ţin u
să-i răsp u n d ă:
— D om nule Cantacuzino, este ad ev ărat că eu n-am
nim ic de p ierd u t, p en tru că sînt dintre ăia care n u se
pricep nici la falim ente, nici la alm anahul G o t h a ...
D ar dacă pretinzi că înţelegi rostul vrem urilor în care
trăim , de ce susţii că ar fi u n abuz faptul că judecătorul
n u -ţi recunoaşte titlul de p rin ţ?
Cu to a te că observaţia venea de la T ătăroiu, o adoptă
şi L eahu:
— în tr-ad e v ăr, e o oarecare contradicţie la mijloc,
dom nule Cantacuzino. Te declari dem ocrat, d ar n u poţi
să înţelegi cum ar p u tea tră i dem ocraţia fără aristocraţie.
« P rensul», cu un gest fe m i n i n , îşi tam ponă uşor
obrajii cu b a tista şi răspunse:
— D upă dom niile voastre, aristocraţia a r trebui, deci,
să m oară. E u cred, însă, că în m aterie de dcm ocraţie
fap tele valorează m ai m ult decît făgăduielile făcute
fără convingere şi fără siguranţa că vor p u tea fi realizate.
N u-m i place să vorbesc despre m ine însum i, d ar dacă
m ă siliţi, o să vă ream intesc că eu, în 1917, în calitate
de m em bru al cam erei de revizuire din Iaşi, am fost
p rin tre acei num eroşi proprietari care au contribuit,
cei dintîi, cu votul lor, la înfăptuirea reform elor !
— Ce să-i faci ! reflectă ironic T ătăroiu. Boierime
m ărin im o asă. . .
M ereu fără să-şi în toarcă privirea spre T ătăroiu,
G riguţă ră sp u n se:
— Ş tiu că unora dintre dum neavoastră n u le place
boierim ea. D ar si-au găsit să nu le placă tocm ai acum
cînd se sîngerează adînc clasa p ro p rietarilo r. . .
— Se sîngerează cu parale ! îl com pletă N ectarie.
— Cu parale, d ar şi cu ren u n ţări ! făcu « prensul»,
nervos.
— Care? îl repezi T ătăroiu.
— De pildă, v o tu l u n iv e rsa l!
— P rin urm are, făcu T ătăroiu, boierilor n u le ajunge
să-i um pli de b a n i. . . m ai pretind să fie socotiţi şi nişte
eroi care se sacrifică p en tru binele poporului.

4- c. 1293 49
 P e n tru în tîia oară, « prensul» îşi în d rep tă ochii spre
T ătăro iu ca să-i răsp u ndă d irect:
— A sta n-o spun ca să laud aristocraţia, d ar ca să
ştiţi că ea n u trebuie să m oară, dacă dă dovadă, cum am
d a t noi, că este o aristocraţie dem ocratică.
T ătăro iu strîm bă din nas:
— G rozavă m încare ! Cu asta îndoapă ţa ra de zeci
de ani şi liberalii. A ristocraţia dem ocratică, liberală
şi conservatoare, ne-a scos peri a l b i .. .
— P a r d o n ! îi răspunse G riguţă, tăios. N u-ţi dau
voie să r î z i . . . A ceastă aristocraţie dem ocratică există
şi se gîndeşte cu grijă la ţă r ă n im e .. . U ite, chiar eu
fac to t ce p o t spre a fi de folos ţă ră n im ii. . .
— Şi ce faci, m ă rog, mon prince? îl interogă cu
severitate afectată N ectarie.
— M-am înscris la ţă ră n işti !
— E i, dă-o încolo, cucoane ! strigă N ectarie în gura
m are, dinadins spre a fi auzit de to a tă lum ea. N u m ă
în n e b u n i! Ţ ă r ă n is t! . . . Cum se spune « iţa ri» pe fra n ­
ţu zeşte, mon prince?
« P ren su l» , care era în strînse relaţii de afaceri cu
banca S ultanin K erbalâ & Co., ştia că N ectarie era
sfetnicul şi p rietenul in tim al patronului. De aceea îi şi
tolera lui N ectarie felul oarecum nedelicat cu care-i
vorbea de obicei. A stăzi, însă, N ectarie se întrecuse cu
glum a. Cu obrazul crispat de furie, « prensul» se ridică
şi nu-i spuse lui N ectarie decît a tît:
— D om nule ! . . .
Apoi, dem n, cu paşi m ăsuraţi, fă ră să se u ite nici
în d re ap ta nici în stînga, se în d rep tă spre uşă. Leahu
era profund n em u lţu m it de scena aceasta pe care o
găsea penibilă.
— R ău al dracului m ai eşti, N ectarie ! . . . Să-ţi b a ţi
joc de u n om ca ăsta !
— Ce fel de om ? rînji N ectarie.
— Un p rin ţ, vrea să zică dum nealui ! îl în ţep ă T ă tă ­
roiu indirect pe Leahu.
— D acă vrei să ş tii. . . d a ! îi răspunse ră stit Leahu,
uitîndu-i-se ţin tă în ochi. E u n p r i n ţ . . . u n a r is to c r a t.. .
u n om de c u ltu ră . . . cu m aniere alese. . .

50
 — Ce vorbeşti, n ene? făcu N ectarie. P e lingă to ate
m ai e şi cu m aniere alese ? . . . P ăi dacă e cu m aniere
aşa de alese p rin ţu l ăsta al tă u , de ce n u şi-a p lă tit consu­
m a ţia ?
L eahu observă că N ectarie are d re p ta te : « p re n su l»
plecase fără a-şi p lăti m adera şi m ărul.
— A u ita t ! îl ap ără el pe G riguţă, convins. S-a
su p ărat şi a u i t a t . . .
— Pe cine s-a s u p ă ra t? P e chelner sau pe m in e ? .. .
Şi strig ă:
— G arso n . . . ia vino-ncoa’ !
Chelnerul se apropie în d ată. N ectarie îi a ră tă fa r­
furia şi păhărelul p rin ţului.
— Conaşul G riguţă ia r a u ita t să-ţi p lă te a sc ă . . .
Chelnerul zîm bi cuviincios:
— Aşa u ită dum nealui de o b ic e i.. .
— Şi du p ă aia-ti p lăteşte?
— Nu !
N ectarie se întoarse către L eahu:
— Ai v ă z u t?
Leahu, încurcat, îl în treb ă pe chelner:
— Şi cum se face că nu-i spui nim ic?
— Ce să-i m ai sp u n ? Să se supere? D oar e p rin ţ!
Şi aduce c lie n ţi!
Strînse de pe m asă farfuria « prensului» şi se depărtă.
S atisfăcut, N ectarie îi spuse lui L eahu:
— B ravo ! îm i pare b i n e ! E ste singurul răspuns
pe carc-1 m e r i ţ i ! . .. E p r i n ţ ! . . . A junge să fie p rin ţ,
ca să aibă d rep tu l să fie escroc !
; Gogu E lefterie, care, p u rta t de gînduri, eşuase la
Capsa, se apropiase în tre tim p de N ectarie şi-i prinse
ultim ele cuvinte.
— D espre cine e v o rb a? întrebă el. D espre G riguţă?
— Da ! răspunse N ectarie. A plecat fă ră să plătească
şi Leahu-i apără blazonul.
Elefterie se aşeză pe scaunul « prensului»:
— « P ren su l» ? îi zise el lui Leahu. « P rensul» îm pru­
m u tă şi b an i de la chelneri. . . şi u ită . . .
— U nui p rin ţ îi sade bine să uite ! observă T ă tă ­
roiu. U itarea-i dă acea distincţie aristocratică pe care
o ad m iră a tîta dom nul L eahu la b o ie ri.. .

61
 L eahu că u tă u n răspuns p o triv it la în ţep ătu ra lui
T ătăro iu — d ar treb u i să renunţe, din pricina lui Liviu
Curelea de la Democratul romîn, care se apropie de ei,
fluturînd Viitorul în m înă: -
— A ţi v ăzu t obrăznicie pe ei? făcu Liviu. Şnapanii
ăştia nu se m ulţum esc num ai să-l com pare pe Ion Ion
cu H arding, d ar m ai susţin că H arding s-ar fi inspirat
în politica m ondială de la el !
— Şi ce te doare pe tin e? îl întrebă N ectarie.
— Ce vorbă-i a sta : ce m ă doare? D ar tu -ţi dai seam a
ce-i asta ? Io n e l. . . Io -n el. . . să fie pus alătu ri de preşe­
dintele S tatelor U n i t e ... U n escroc, alături de un om
care s-a ridicat la preşedinţia celei m ai m ari dem ocraţii
din lum e, prin m erite proprii şi cu voturile unui popor
de peste o su tă de m ilioane de suflete. Voi ştiţi cine e
H arding?
— Ştiu ! zise N ectarie. U n pungaş !
— Ce? holbă ochii, de groază, Curelea, sub privirile
vesele ale lui Leahu, T ătăroiu şi Elefterie.
— Ce auzi ! făcu rece N ectarie. Un pungaş ! B ucă­
ţică ru p tă Ionel. D em ocrat şi unul şi c e lă la lt... N um ai
că unul e republican şi celălalt naţional-liberal. . . încolo,
seam ănă în tre ei ca două picături de ap ă: Ionel are în
spatele lui B anca N aţională şi susţine că el este ţ a r a . . .
şi H arding are în spatele lui B anca Morgan şi susţine,
la fel, că el este ţara . Cît despre m etodele « dem ocratico»
de guvernare, cred că Ionel a r m ai avea de în v ă ţa t de
la H arding. Adică, d rep t să se supere de com paraţie ar
-avea m ai degrabă Ionel, nu H a rd in g .. .
Gogu Elefterie asculta, fără a participa la conversaţie
decît doar cu urechea. M intea lui continua să sfrede­
lească în adîncuri, d ar dădea num ai de stratu ri pietroase
şi sterpe. Izvorul de inspiraţie în tîrzia să ţîşnească.
Venise la Capşa lipsit de orice speranţă — şi lipsit de
orice speranţă înregistra, au to m at, to t ce se vorbea în
ju ru l l u i . . . Că filodormele p en tru case au crescut cu
mie în sută. Că D acu p ertractează fuziuni cu absolut
to ate partidele. Că bancherul Cristofor K erbalâ a în te­
m eiat, la sucursala băncii lui din New York, un birou
cultural romînesc. Că Ionel a h o tărît ca cei nouă p arla­
m en tari liberali nici să n u participe la discuţia legii

62
învăţăm ântului, p en tru că legea asta n eţistă v a fi oricum
an u lată de în d ată ce v a veni el la putere. Că generalul
C reţu şi-a lu at căţelul în acceleratul de B raşov şi că la
Băicoi a a v u t o m are neplăcere cu e l: cînd se u ită îm p re­
ju r, că ţe lu l... i-al de unde n u -i! Răm ăsese în sta ţia
Ploieşti. Aşa că acceleratul a treb u it să se întoarcă la
Ploieşti ca să-l ia. Că N eaţă va cădea sigur num ai pe
chestia « R eşiţei». Că Ciubuc-Bey trage sforile p en tru
schim barea guvernului. Ia r cînd m ai veni şi Mimi P a n to f
să se am estece în vorbă, Cogu Elefterie p u tu să afle
că anul acesta se p o artă m antouri cu revcruri, robe
fraisp. şi şapouri tu rb a n . . . Nici o idee, nici o sugestie,
n im ic. . . Oamenii vin, îşi descarcă sacul cu poveşti
insipide şi pleacă, fără să bănuiască m ăcar că sub ochii
lor stă un Cogu E lefterie, care-şi plînge încă o zi pier­
d u tă şi se cutrem ură la gîndul încă al unei nopţi de
in so m n ie! Ia tă -lşi pe Serafim M ărunţelu ! Ce vrea secătura
asta ? Ce istorie nouă a m ai scorm onit m intea lui perversă
de g a z e ta r ? ... D espre ce vorbeşte? D espre r e g in ă ! ...
D a ! Şi ce spune? Că a fost A rghir la regină şi că regina
i-a v o rbit de cununia fii-si E lisabeta cu Ceorge al Greciei,
la M itropolie.
Gogu Elefterie n u ştia nici el de ce, d ar inim a începu
să-i b ată m ai repede şi urechea să-i devină to t mai a te n tă :
— A fost em oţionantă, cc spui ? l-a în treb a t regina
pe Arghir. L-ai văzu t pe N ando cum plîngea? Ca un
copil. Şi pe generalul C orneanu? P arcă a r fi fost fata lui.
Şi prim atu l Cum a vorbit. Cît de sim plu şi de frumos !
— Da, m aiestate ! a zis Arghir. P ă c a t num ai că
au fost in v ita ţi to ţi g erm anofilii.. . cu Ghiolm an în
cap. Şi m inistrul Germ aniei parcă era m ai aproape de*
rege decît m iniştrii aliaţilor. /
Regina a o fta t:
— Pe N ando greu să-l rupi. Mai ales că are şi un
argu m en t: capitaluri străine. N em ţii au început să ne
dea iar asalt cu afacerile. . . D ar încolo, cred că ai fost
m u lţu m it. T oate au decurs în ordinea cea m ai perfectă.
N um ai cu dom nul T ak e ... dacă n-ar fi fost supă­
ra re a lu i... *
Şi rîse cînd îşi am inti. La banchetul de n u n tă Arghir
a fost p lasat la d reap ta principesei M aria, coana Tinca,

63
n ev asta lui A rghir, la d re ap ta prinţului Nicolaie şi
doam na T ake Ionescu num ai a treia, la d re ap ta infantelui
Alfons al Spaniei, în fa ţa principesei Ileana. A sta l-a
su p ărat aşa de ră u pe T ake, încîţ l-a chem at la o* p arte
pe N eaţă şi i-a zis:
— îm i dau în d ată dem isia din guvern, dacă regina,
ca satisfacţie, n u vine mîine la m ine, la ceaiul pe care-1
d au lui Sapieha.
, R egina s-a dus a doua zi la ceaiul organizat în cinstea
p rin ţu lu i polonez Sapieha, d ar asta n-o îm piedică să
rîdă şi acum. A rghir a ascultat-o şi i-a spus:
. , — M aiestate, regret că trebuie s-o s p u n .. . Take
s-a a ră ta t ceea ce este: u n fecior de băcan. Ce se poate
cere unui fecior de băcan !

D rum ul spre casă, Elefterie nu-1 m ai s tră b ă tu cu

spatele încovoiat, ca omul chinuit de gînduri pesim iste.
Acuma, pasul lui era sprinten, vesel, cum îi erau şi
m intea şi sufletul. Ideea se preciza. Serafim a scos-o
din n ea n t şi i-a pus-o sub ochi. Trebuie îndrăzneală?
Va fi îndrăzneţ. S înt riscuri m ari? Ya risca. Fie ce-o
fi •! Are o fată. Şi n-are voie s-o lase pe drum uri. Trebuie
să facă ceva spre a-i asigura v iito ru l. . . Şi dacă acel
« c e v a » se cheam ă « re v o lu ţie » , v a face r e v o lu ţie ...
De unul singur, fără p a rtid ? D a ! De ce n u ! N eaţă a
av u t p artid ? N u ! . . . A tunci de ce n -a r p u te a face el,
ceea ce a fost în stare să facă u n dobitoc ca N e a ţ ă .. .
Şi apoi, să nu exagerăm ! E u nici nu m erg cu pretenţiile
‘a tît de d ep arte ca N eaţă — deşi am în spatele m eu o
fo rţă m u lt m ai reală decît p artid u l poporului: pe libe­
rali . . . ' P en tru că, propriu-zis, Gogu nici nu se gîndea la
revoluţie ca să trag ă el singur to ate profiturile. înţelegea
revoluţie, d ar revoluţie în folosul partidului naţional-
liberal. R evoluţionar în revoluţia aceasta era că, deşi
spre binele lui Ion Io n Viziru, o v a face fără consim ţă-
m întul prealabil al « şefului». Scopul acestei revoluţii
era# bine d efin it: p u terea. Liberalii trebuie să formeze
viitorul guvern. S-ar fi p u tu t spune că lucrul acesta era
de m u lt stab ilit la p a la t în tre Ciubuc-Bey şi rege şi că,

54
p en tru a yeni la p u tere, Ionel n-avea nevoie n ea p ăra t
de sprijinul lui Gogu E lefterie. In d is c u ta b il! D ar Gogu
nici nu in ten ţio n a să facă revoluţia aceasta spre a aduce
pe Ionel la p u tere, ci spre a grăbi aducerea lui la putere.
Şi dacă v re ţi să ştiţi — nici m ăcar acesta n u era obiectul
esenţial al revoluţiei lui Gogu. Cu urgenţă, fără urgenţă,
indiferent cum , Gogu n u voia revoluţie, ca să asigure
venirea un u i guvern liberal, ci voia revoluţie p e n tru că
acest guvern liberal era absolut sigur. Ce-şi zicea Gogu?
« Ai n o ştri» vin în curînd la putere. în m od cert. Indiscu­
tabil. E u , însă, m ă fac că n u ştiu, şi pornesc la atac.
A tacul n u v a folosi la nimic. Ştiu. Nici n u v a grăbi, nici
nu va întîrzia căderea lui N eaţă şi însărcinarea lui Ionel
cu form area guvernului. D ar « ş e f u » .. . « şe fu » va fi
im presionat. Gogu Elefterie e cineva. Gogii Elefterie
îşi pune pielea în joc p en tru p artid . Gogu Elefterie ştie
să m oară pe baricadă. Gogu Elefterie e m odest şi discret.
N -a spus nim ic, n-a făcut gălăgie, ci a p ornit la acţiune.
F ireşte că revoluţia lui de unul singur dovedeşte indisci­
plină. Nu-i nimic. In te n ţia contează ! A v ru t binele
p artid u lu i naţional-liberal. Şi dacă-i aşa, ia să vedem
ce e cu Gogu Elefterie. C andidat la d ep u tăţie? Moft !
P e n tru Gogu Elefterie d ep u tăţia este o insultă. Lui
Gogu Elefterie ţrebuie să-i d au n ea p ăra t pe m înă un
m inister. Care ? . . . Ce este Gogu ? A vocat ! P erfect !
î i d au pe m înă ju stiţia. Şi dacă n u vrea, n-are decît
să-şi ia Internele. Un Gogu Elefterie este liber să-şi
aleagă ce-i place.
Cum ajunse acasă, Gogu îşi scoase paltonul în grabă
şi surd la chem area soţiei şi fetei lui, care-1 aştep ta u
la m asă, în sufragerie, se repezi la el în birou, unde, în
culm ea exaltării lui revoluţionare, aşternu pe hîrtie
u rm ăto ru l te x t gata conceput în m inte:
« Coroana socoteşte în ţelep t să m enţină la p u tere pe
u n ram olit care sărăceşte ţa ra în ă u n tru cu to t felul
de n u n ţi şi banchete nupţiale şi o com prom ite în afară
prin tr-o politică de slugărnicie fa ţă de capitalurile
străine. M aiestatea sa regele abuzează de nervii acestui
sărm an popor ră b d ăto r. Să-l ferească, însă, Dum nezeu
pe m aiestatea sa regele, cînd poporul se v a supăra.
De aceea, în ceasul al doisprezecelea, îi spun acestui

55
rege crim inal: M aiestate, ia s e â m a ! Să n u fie prea
tîrziu !»
A t î t ! D ar era to t. Şi era destul. Ideea, oferită în
sîm bure de Serafim M ărunţelu, care, debitîndu-şi povestea
de la p alat, nici nu bănuia că în m om entele acelea salva
sufletul chinuit al lui Cogu — crescuse şi acum strălucea
în to a tă splendoarea ei antidinastică. Cogu m ai citi
o d a tă tex tu l, apoi adăugă finalul, care era şi esenţialul
a ta c u lu i:
« Ia r dacă regele vrea să-mi ceară socoteală, îi dau
şi adresa m ea ex actă: Cogu E lefterie, avocat, d e p u ta t
şi profesor universitar, str. Oiţelor 145 bis, etajul II,
ap artam en tu l din d reap ta» .
Băgă h îrtia în plic îm preună cu un bileţel şi-l chem ă
pe şofer:
— Te duci cu asta la Trăiască Rom înia Mare şi
i-o dai lui Ionescu-C iurcheni.. . Auzi, lui în m î n ă ! . . .
Personal ! . . . Lui Ionescu-Ciurcheni !
D upă ce şoferul plecă, Gogu — ca să fie m ai sigur
— îl chemă pe Ionescu-Ciurcheni la telefon:
— Puiule dragă ! Ţi-am trim is un m ic . . . foarte mic
a r tic o la ş ... Vezi să ap ară mîine ! N e a p ă ra t! Şi treci
pe la mine.
Să se răzgîndească ? Nu ! Ce-i făcut, e b u n făcut.
Gogu Elefterie nu era omul să dea înapoi. Avea o fată
de m ăritat. S-o lase pe drum uri? E ra o chestiune de
v ia ţă şi m oarte.
De em oţie, bineînţeles, Gogu n-a m ai închis ochii
to a tă noaptea şi ziua care a u rm at a fost p en tru el un
ad ev ărat chin. A p a r e ? ... N - a p a r e ? ... Nici Ionescu-
Ciurcheni nu l-a chem at la telefon să-i spună ce are
de gînd, nici el nu l-a chem at pe Ionescu-Ciurcheni.
Chestie de orgoliu ! Să nu creadă ăsta c ă . . . cine ştie
ce, doam ne fereşte ! . . . Şi nu-şi m ai găsea locul Elefterie
şi nici de m încat n u v ru să m ănînce şi nici de lucrat
nu p u tea să lu c re z e .. . U ite aşa, a fiert bietul om pînă
dup ă m asă la p atru . Cum a d a t Dum nezeu şi s-a făcut
p a tru , a început să zbiere:
— L ean o . . . C ostel. . . M arine. . . Care-i acolo ? . . .
Să mi se aducă Trăiască Rom înia Mare î n d a t ă .. . Acu s-o
v ăd , că vă ia m am a dracului pe t o ţ i . . .

66
 N ervozitatea lui se explica de la sine.' Avea o fa tă
de m ă rita t. E ra chestie de v ia ţi şi de m o a rte . . .
Feciorul i-a adus g a z e ta .. . Gogu, trem urînd to t, a
deschis-o. . . u ltim atu m ul lui ? U ltim atum ul lui era.
A păruse. Şi încă la loc de cinste. Vizibil, cu litere m ari,
negre, în capul rubricii « N ote politice» — de-ţi era
m ai m are dragul să te u iţi la el.
Să-l fi tă ia t pe Gogu în bucăţi, el nu ţi-ar fi p u tu t
explica exact ce sentim ent îl stăpînea în clipele acelea.
B ucurie im ensă? M îndrie fără m argini? O nelinişte
voluptuoasă, care însoţeşte to td eau n a team a de necu­
noscu t? R ecunoştinţă ta n d ră fa ţă de Trăiască Rom inia
M are? Sau to ate la un loc? în orice caz, prim ul gest
pe care-1 făcu Gogu fu să se repeadă la telefon şi să-l
cheme pe am icul Ionescu-C iurcheni:
— Puiule dragă, te pup ! îi strigă el într-o tum ultuoasă
revărsare sentim entală. E şti u n b ă ia t de zahăr. G ata
oricînd la contraservicii. . .
— S-a lu a t n o tă, coane Elefterie ! îi răspunse Ionescu-
Ciurcheni, care nu-şi pierdea niciodată capul. U ite,
notez chiar aici în carnet. P a !
Gogu m ai citi o d a tă n o tiţa şi, involuntar, se u ită
la ceasornic: era 4 şi 20.
Astfel, de la ora 4 şi 20, Gogu începu să aştepte
urm ările viteazului său şah la rege. M ult n-aşteptă.
P este o ju m ă ta te de oră, Caram lău, amic politic liberal
şi preşedintele societăţii anonim e liberale « M ăsura»,
îl chem ă la telefon şi-i strigă:
— Ce, m ă, ai căp iat?
N u trecu ră nici două m inute şi G ălăşeanu, amic
politic liberal şi preşedintele societăţii anonim e liberale
« In d u stria agricolă rom înească» îl chem ă la telefon
şi-i strigă:
— Ce, m ă, ai b ă u t gaz?
Nu-nchise bine telefonul şi M arin D um ău, sechestrul
ju d iciar al fabricilor de bere « O ppler» şi « L u th er»
îl chemă la telefon:
— Ce, m ă, ai căzut în cap?
Şi aşa, telefonul i-a um plut odaia cu drăgălăşenii de-
astea, o zi şi o noapte şi încă o zi şi încă o noapte. E ra cam
obosit Gogu E lefterie, d ar cel p u ţin era m are şi satisfac ţia:

57
to a tă lum ea Apărea să fie de acord că u ltim atum ul lui
era u n act de nebunie Curată. D ar oricîtă plăcere îi
făceau telefoanele astea — nu telefoane aştep ta, ci altceva,
care n u p u tea să vină prin telefon, ci num ai pe uşă.
Şi Gogu Elefterie era zi şi noapte cu ochii spre uşă.
Somn, m încare, a f a c e ri.. . Gogu nici să n-audă. S tă tea
acasă, nem işcat, în fotoliu şi cu ochii ţin tă spre uşă.
M ort de oboseală, sleit de p u teri, cu nişte junghiuri te ri­
bile b a i c i . . . b a c o lo .. . că nici n u p u tea şti bine de
unde v in : de la ficat? de la splină? de la i n i m ă ? de la
rinichi ? . . . Gogu s tă te a cu ochii sfredelind uşa, într-o
aştep ta re încordată. P arcă vedea cum acuş-acuş dau
năvală în casă zbirii g u v ern u lu i. . . p re fe c t. . . p ro c u ro r. . .
c o m isa ri.. . şi o droaie de jan d arm i şi agenţi să-l înhaţe
şi să-l care la poliţie. Scena se desena lim pede. E l va
sări în picioare şi le v a striga, fierbînd de indignare:
— Ce este îndrăzneala a sta ?
La care, procurorul îi v ă răspunde sec:
— Yă rugăm să ne u r m a ţ i !
E l se va o p u n e .. . ş i . . . ş i . . . Şi Gogu vedea de pe
acum a zeci de certificate eliberate de cele m ai m ari som ităţi
m edicale ale p artid u lu i naţional-liberal, care vor constata
loviri, echimoze, f r a c tu r i.. . urm ate de u n scandal
infernal în presă, de interpelări de o nem aipom enită
violenţă în P arlam en t, de in terv en ţia energică a « şefului»
— şi, în sfîrşit, de h o tărîrea inevitabilă a factorului
suprem . Regele îl v a chem a p e« şef» să formeze guvernul
— ş i« şeful», în ain te de a lua o hotărîre, îl v a chem a pe
Gogu:
— Gogule, ia şezi jos, să alcătuim lista g u v e rn u lu i.. .
T oate erau clare şi aproape reale în m intea lui Gogu
care, cu ochii înspre uşă, a ştep tă încă o zi, încă două,
încă t r e i . . . d ar m usafirii to t nu v e n e a u .. . Nici tu
prefect, nici tu procuror, nici tu m ăcar o sim plă citaţie.
Şi în tim p ce el se în treba ce o fi oare cu autorităţile,
că n u dau nici un sem n de v ia ţă — prietenii lui se în tre­
bau ce o fi oare cu Gogu E lefterie că a dispărut, parcă
a r fi in tra t în p ăm înt. P înă ce, într-o zi, prieţenul lui
bun, doctorul M ălaiu, îl chem ă la telefon:
— Ce s-a în tîm p lat, nene, că n u te m ai a ră ţi pe la
club?

58
 — D ragă, n u p rea m ă sim t bine !
D upă glasul lui stins, era v ăd it că Gogu n u m inte.
— Săracu de tin e ! făcu M ălaiu, com pătim itor. Auzi
ghinion ! Să zaci tocm ai cînd e pe cale să se producă
evenim ente hotărîto are ! . . . Trec chiar acu să te văd.
Şi închise telefonul, îpainte ca Gogu Elefterie să fi
ap u cat să-l în trebe despre ce fel de evenim ente h o tărî­
toare e vorba. E venim ente h o tă rîto a re . . . N u cu m v a . . .
N u ! . . . î l treceau fiorii num ai cînd se gîndea că u lti­
m atu m u l lui ar .fi p u tu t s ă .. N u, n u ! . . . Mai bine
nici să n u se g în d e a sc ă ...
Şi — de necrezut cu m ari eforturi, Gogu izbuti
să n u se gîndească, d ar num ai D um nezeu unul ştia cu
cîtă nerăbdare îl aştep ta pe doctorul Mălaiu.
— Ce dracu întîrzii a tîta ? îi reproşă el am icului său,
cînd in tră. '
D octorul M ălaiu îl p rivi în g rijo rat: ,
— D ar ce e cu tine, Gogule d r a g ă ? .. . Ce-ai p ă ţit?
Gogu ţin ea m u lt la M ălaiu şi avea în el o înefedere
oarbă, to tu şi n u oarbă pînă în tr-a tît îneît să-i spună
adevărul. La u rm a urm ei, de ce să-i îm părtăşească
doctorului M ălaiu to ate gîndurile care l-au frăm în ta t
în zilele acestea — cînd doctorul M ălaiu nici m ăcar pe
ocolite nu-i pom eneşte de u ltim atum . H o tărît, deci,
să-i răsp u nd ă aşa cum se obişnuieşte în asem enea îm pre­
ju ră ri delicate:
— F icatul, dragă M ă la iu ! ... Şi nu m ă m ai fierbe:
ce evenim ente ho tărîto are se petrec?
M ălaiu lansă două cuvinte, ca două gloanţe de revol­
v er:
— Vine Take !
— T ake ?
— T ake !
A trec u t Gogu în v ia ţa lui p rin m ari suferinţe, d ar
o suferinţă a tît de m are ca aceea pe care treb u i s-o
îndure pînă să-l v ad ă pe M ălaiu dincolo de uşă, n-a
cunoscut. « V a să zică m -am făcut şi de rîs şi n u m -am
ales cu nim ic ! . . . Cu nim ic, Dum nezeule, cu ţum ic !»
în halul de nervi în care se găsea, şi-ar fi făcut o adevă­
ra tă pom ană cu el însuşi dacă l-ar fi lu a t la b ătaie pe
doctorul Mălaiu. Se u ita la bunul lui prieten şi se m ira

69
cum de-1 rab d ă i n i m a să nu-i ardă cîteva perechi de
palm e. în schim b, cum scăpă de doctorul M ălaiu, Gogu
se p u tu dezlănţui in voie:
— M arine, unde eşti, M arine?
M arin, rîndaşul lui Gogu, ap ăru îndată.
— Unde ai fo st? se repezi la el Gogu.
— Nicăieri, conaşule.
— M in ţi!
Şi-i trase lui M arin o palm ă, şi încă u n a şi se pregăti
să-i trag ă şi o a treia, d ar M arin se d ăd u înapoi şi începu
să răcnească:
■— P ăi ce dai, coane, ce dai?
— C uuum ? u llă Gogu cu o p utere neverosim ilă la
un om care n-a m încat şi n-a dorm it de p a tru zile şi
p atru nopţi. Mai eşti şi obraznic !
Şi m ai furios încă, se aruncă asupra rîndaşului.
M arin, instinctiv, îşi apără obrazul cu b ra ţu l îndoit,
aşa că Gogu se lovi groaznic de cotul acestui m izerabil.
— Aoleo ! urlă Gogu Elefterie. S ă r i ţ i! Mă om oară
bolşevicul !
În tîm p larea făcea ca tocm ai atunci să se găsească
dom nul v ard ist la bucătăreasă. R epede dom nul vardist
îşi puse cingătoarea şi, cît ai bate din palm e, călăuzit
cu dragoste de bucătăreasă, se afla în faţa lui Gogu.
— La ordin !
— Ia -1 ! îi strigă Gogu. E bolşevic ! A în ju ra t tronul
şi d in a s tia .. . şi a sărit să m ă omoare !
D upă ce se debarasă de M arin, Gogu, ceva mai
potolit, îl chemă la telefon pe Macrodi, de la V iito ru l:
— Alecule, auzi ce m i se în tîm p lă .. . Un b a n d i t .. .
un bolşevic. . . m -a lo v it. . . D a ! . . . E x a c t ! . . . Un
a te n ta t ! . . . A b s o lu t! . . . P en tru că i-am făcut m orală
de ce înjură tronul şi d in a s tia ... Cum ? F o arte b in e!
T rim ite un rep o rter să-i d au lă m u r ir i! ... înspăim ân­
tă to r ! . . . Va trebui să um blu ca u n invalid, cu b ra ţu l
b a n d a ja t.. . P a ! . . .
Ideea aceasta, a bandajului, îi venise lui Gogu spontan,
în clipa din urm ă. U n bandaj nu strică. N iciodată n-ai
cum să ştii la ce-ţi p oate folosi un bandaj.
Cinci m inute m ai tîrziu sună telefonul. E ra doctorul
M ălaiu, care-i vorbea de la club:

eo
 — Ce-am auzit, fra te ? Ai fost victim a unui a te n ta t?
C înd? în d a tă du p ă ce am plecat de la t i n e ? . . . E x tra ­
o r d i n a r ! ... Felicitările mele că ai sc ă p a t!
— D ar de unde ştii? îl întrebă m irat Elefterie.
— Macrodi a telefonat. E zarvă m are aici. T o ată
lum ea e în fierbere. N u m ai e de tră it cu bolşevicii ăştia !
Stai, stai un m om ent la telefon că vrea să-ţi vorbească
dom nul Pelinaş !
Şi im ediat, Gogu auzi şi glasul lui Je a n T ehaş:
— Alo, dom nul Elefterie ! Felicitările mele. Şi dorim
să te vedem cît m ai degrabă la club, ca să-ţi putem strînge
m îna !
D upă Je a n T ehaş îi telefonă G ălăşeanu, D um ău,
C aram lău, Toto A rd e le a n u .. . d ar cîţi nu i-au telefonat
să-l felicite că a scăpat cu v iaţă ! Şi to ţi:
— Vino la club !
L ui Gogu îi ju cau în ochi, ca nişte roiuri de m usculiţe,
p uncte negre şi r o ş ii.. . E ra prin urm are u n succes,
un succes colosal acest a te n ta t ! . . . Şi doctorul M ălaiu
n-a exagerat cînd i-a spus că to a tă lum ea e-n fierbere ! . . .
în tr-a d e v ă r, to a tă lum ea e-n fierbere şi to a tă lum ea
v rea să-l v adă la c lu b . . . Să n-o facă, deci, să aştepte
p rea m u lt. . . E ntuziasm ul e bun cît e c a ld . . .
— Teodora ! îi spuse el nevesti-si, care um bla zăpăcită
de atîtea evenim ente n eaşteptate. T rim ite după frate-tău ,
să vină repede să-m i facă un bandaj !
D ep u tatu l independent, doctorul Mihăescu, fratele
doam nei Teodora şi cum natul lui Gogu, care locuia
alătu ri şi se afla acasă p en tru că era în ora de consultaţii,
sosi alarm at:
— Ce-ai p ă ţit, Gogule?
Gogu-i povesti p ăţan ia în două cuvinte şi-i arătă
b ra ţu l. N -avea nimic.
— B un ! zise doctorul M ihăescu independentul, stai
cum inte pe sca u n . . . să-ţi fac ceva frum os. . .
Şi în tr-adevăr, M ihăescu puse to a tă sim ţirea lui de
cum nat şi to a tă abilitatea m edicului obişnuit cu de-alde
astea, să facă « ceva frum os», sub ochii a te n ţi ai lui
Gogu, care-i to t spunea:
— Mai pune p u ţin ă v a t ă . . . A şa . . . Şi tifo n . . . Şi
aici, m ai s u s . . . Ce spui, T e o d o r a ? ... E b u n ?

CI
 T eodora n u m ai p u tea de plăcere:
— Gogule, e grozav ! . . . P arcă ai veni de la ră z b o i. . .

Cu u n bandaj- spectaculos în ju ru l b ra ţu lu i drep t,

cu fa ţa trasă du p ă atîte a em oţii şi atîtea nopţi de nesom n,
cu glasul leşinat după atîte a zile de post aproape in te ­
gral, Gogu stîra i senzaţie la club. T oţi prietenii politici
făcură cerc în ju ru l lui şi-l obligară să m ai povestească
o d a tă şi încă o d a tă cum s-au p etrecu t lucrurile, ce a
spus el, ce a răspuns crim inalul şi aşa m ai departe.
Şi Gogu vorbea şi vorbea, d a r nu-i venea să-şi creadă
o c h ilo r! A tîta interes, a tîta adm iraţie, a tîta aten ţie
p e n tru um ila lui fă p tu ră. Ă sta n u m ai e u n succes, e un
tr iu m f ! P rin urm are, ideea, ideea a triu m fa t. . . Doam ne
D um nezeule ! P rin urm are, există pe lum ea asta d re p ­
ta te ! P rin urm are, p artid u l v a şti să ţin ă seam a de sacri­
ficiul lui. P rin u r m a r e .. . Vorbea şi vorbea Gogu, dar
fericirea lui în loc să crească, pălea. V orbea şi se u ita
îm prejur neliniştit. î l vedea pe D u m ău . . . ia r D u m ă u . . .
îl vedea pe M ă la iu ... ia r M ă la iu ... îl vedea p e , Gălă-
şe a n u . . . iar G ălăşeanu. . . D ar num ai Mălăi, D um ăi
şi Gălăşeni v e d e a .. . num ai m ărunţei, pleavă, strînsură,
c a ra c u d ă ... şi n u din ăi m a r i .. w u n V intilă, u n conu
Âlecu, un M iluţă B arb u t. Ă ştia se aflau şi ei la club,
se plim bau, discutau, gesticulau, rîdeau, d ar nici nu
binevoiau să se apropie de el să-i v o rb ească. . . parcă
nici n u l-ar vedea.
Gogu se înşela, to tu şi. Ăi m ari l-au v ăz u t şi au şi
vo rb it despre el:
— Ce spui, V in tilă? l-a în treb a t conu Alecu pe
V intilă, făcîndu-i cu ochiul spre Gogu. Cam prea m ultă
v a t ă . . . şi prea m u lt tifo n . . .
— Nu-m i place, că-i risipitor ! răspunse V intilă.
M uică, .omenos, in te rv e n i:
— Lăsaţi-1 în pace ! . . . E încă u n d iletan t în
m aterie.
A şadar, conducerea s-a ocupat de Gogu. D ar Gogu
n u ştia şi-şi zicea, cu o am ărăciune din ce în ce m ai
p u ţin deghizată de verva cu care povestea şi care se

62
topea văzînd cu ochii: Va să zică nici asta rf-a prins.
D in pricina bolşevicului ăluia de M arin, m -am făcut
ia r de rîs. S-au dus dracului visurile mele de m ăreţie
in p artid u l naţional-liberal. N -am noroc şi pace ! îm i
răm îne fa ta pe drum uri. Ce porcărie ! . . . S ă-ţi pui
v iaţa-n j o c . . . ş i . . .
— T ake ! auzi el deodată m ai m ulte glasuri îm pre­
ju ru l lui. T ake face g u v e rn u l.. .
M acrodi venise cu ştirea — şi acum a dădea şi am ă­
nunte. U itînd că-i grav ră n it, Elefterie sări în picioare
să asculte. Lucrurile s-au p etrecu t pe la am iază. T ake
a fost chem at la p alat.
— Dom nule Take, i-a zis regele, ţa ra are nevoie
de u n guvern de destindere.
— M ulţumesc, sire ! Voi face to t ce p o t spre binele
tronului şi al ţă r i i . . . A legerile. . .
— N u, n u ! i-a spus regele. N u vreau alegeri. N u
v reau tu lb u r ă r i.. . F ără a le g e ri.. .
— M aiestatea v o astră doreşte să guvernez cu p arla­
m entul acesta?
— Pe cît se poate, dom nule Take, pe cît se poate !
T o t grupul din ju ru l lui M acrodi începu să rîd ă:
— Şi T ake a p rim it?
— P ăi nu vă spun c-a p rim it?
Gogu era un om h o tărît. Avea o f a tă . . . A d ria n a. . .
Chestie de v iaţă şi de m oarte. Deci, fără să spună bună
seara cuiva, se strecură, pe nesim ţite, afară şi se repezi
la m a şin ă :
— C o ste l.. . la Take ! . . . Fuga !
în m aşină, Gogu îşi smulse b andajul pe care-1 făcu
m ototol şi-l zvîrli, dezgustat, d eo p a rte. . . Ducă-se d ra­
cului ! T o ată sp eran ţa e în Take. Take e fostul lui şef.
î n ochii lui T ake are titlu ri nenum ărate care-i dau
d rep tu l să p retin d ă un loc în guvern. Că o fi Take su p ărat
că l-a p ărăsit şi a tre c u t la Ionel? Take e un om politic
prea ru tin a t să se 6upere. U n ad ev ărat om politic se
supără num ai dacă supărarea-i aduce u n profit. Şi ce
profit p o ate avea T ake, dacă ar fi su p ărat pe Elefterie !
Nici unul ! Take e b ăiat bun ! T ake nu poate u ita aşa
de uşor că am îndoi au lu p ta t la Paris în tim pul războiului.
T ake n u p o ate fi su p ărat pe Gogu al lui.

63
 Şi înfr-adevăr, T ake n u era de loc su p ărat. Cînd
îl zări pe Cogu, îi strigă, peste capetele zecilor de gaze­
ta ri care-i asaltaseră biroul:
— Să trăieşti, G o g u le ! ... U n m o m en t,.să isprăvesc
cu dum nealor !
Apoi continuă să dicteze:
— « Oricare alt om politic n-ar fi acceptat această
situaţiune. D ar eu îmi dau perfect seam a de sacrificiul
pe care-1 fac şi sînt convins că fiecare va înţelege je rtfa
m e a » .. . A sta-i to t ! . . . B ună seara, băieţi !
Cum plecară gazetarii, Elefterie se repezi la T ake
şi-l Im brăţişă cu lacrimi de bucurie în ochi:
— Take, sînt fericit că, în sfîrşit, ţi-a a ju ta t D um nezeu
şi ai ajuns prim -m inistru ! . . . Ce faci cu m ine ?
E m oţionat, Take-i răspunse:
— Te fac director general al Loteriei s ta tu lu i! E
bine?
Gogu era desperat că Take nu-1 înţelege:
— Cum să fie bine, T ake? De douăzeci de ani fac
politică de cu rat sentim ent alătu ri de tine. în 1908,
te-am slăvit la Tîrgovişte cu cele m ai frum oase cuvinte,
în alegeri, te-am ap ă rat cu v ia ţa m ea îm potriva a te n ­
tatelo r încercate de duşm anii noştri. La Paris, am trecu t
am îndoi prin suferinţele grele ale bejeniei. Şi acum a,
cînd, din m ila dom nului, ai ajuns şef de guvern, m ă faci
slujbaş la loterie ?
— Şi ce vrei, Gogule dragă?
— V reau să fiu m inistru, T ake ! strigă deznădăjduit,
E lefterie. M inistru ! E dreptul m eu, T a k e .. . N u u ita
c ă . ..
T ake socoti in u til să afle de la Gogu ce n u trebuie
să u ite şi-i răspunse la fel de deznădăjduit:
— Gogule ! E şti greşit inform at. Sînt prim -m inistru !
D ar num ai p en tru o lună ! . . . O lu n ă . . .
— Nici nu cer m ai m ult, T ake ! . . . O lună să fie ! . . .
P o ate să fie şi m ai p u ţin de o lună ! . . . Şi trei săp tă­
m â n i... Şi două s ă p tă m în i.. . Şi o s ă p tă m în ă ... O
singură săptăm înă, Take — şi m i-a ju n g e .. . G îndeşte-te,
Take ! . . . Am o f a t ă . . . Pe A driana ! . . . O cunoşti ! . . .
Fă-m ă, Take, m inistru şi o să m ă rog lui D um nezeu

64
p en tru t i n e ! . . . O săptăm ână, Take, o singură săptă-
m îna m inistru ! . . . V reau să fiu fost m inistru, T ake !
T ake îl asculta pe Gogu şi i se sfîşia inim a în b i^ ă ţi.
B ietul Gogu h a b a r n-avea că lista guvernului i-a fost
im pusă de rege. D ar cum să i-'o spună? A r fi prea m are
um ilinţa. Invocă, deci, u n p re te x t:
— N u se poate, Gogule ! Sînt alţii m ai b ătrîn i decît
tine în p a rtid şi o să se supere.
Cu o durere cum plită în glas; Gogu, isto v it de atîte a
necazuri, îi răspunse:
. — Nu se poate, z i c i ! . . . P ăi de ce să n u se poată,
Take- d rag ă? P e n tru că n u sînt p ro p rietar de gazetă
ca escrocul ăla de S tănică Popescu? P e n tru că n u sînt
cirac de-al lui A rghir? P e n tru că n-am casa lip ită de a
ta , ca prietenul tă u Naie Copăcel? Ce-mi vii cu povestea
asta c-o să se supere ? . . . D ar de supărarea m ea de ce
nu: ţii seam a, T ak e ?
— N u pot, E lefterie d ra g ă . . . D egeaba !
E lefterie, care vedea că stăruinţele lui sînt fără
ecou, se rid ic ă :
— Bine, T ăk iţă, am is p r ă v it! De azi înainte^ nil mai
m erg cu tin e !
Se în d rep tă spre uşă, ieşi, îm pinse uşa după el, o
deschise ia r — şi vesel, parcă nici n-ar fi fost Gogu
de adineauri, îi strigă lui T ake din prag:
— Să m ă ierţi c-am u i t a t . . . Mi-a povestit-o M ă la iu .. .
Ş tii ce a spus azi dim ineaţă Arghir, cînd se vorbea
c i vei fi p o ftit la p a l a t ? .. . « T a k e să facă guvern de
destindere? Regele vorbeşte de nevoia destinderii — şi
să-l cheme pe om ul cel m ai pătim aş cu p u tin ţă ? Vrea
ordine — şi să-l aleagă pe omul care am eninţă cu revo­
lu ţia şi cu cascada tro n u rilo r? V rea economii — şi să-I
num ească pe p ro to tip u l risipei? V rea cinste — şi sa-1
pun ă pe Take p u n g a ş u l? » .. . S înt vorbele lui Arghir,
T ake d r a g ă ... Ţ ineam să te inform ez,' peritru că fetiu
c-o să-ţi facă' p lăcere. . . D oar ţi-e prieten ! . . .
Clipi din ochi, fericit că-1 vedea pe T ake roşu ca
focul, trase iar uşa după el şi iar o deschise:
— D ar să |t i i , T ake dragă, că voi răm îne cu am intirea
că eşti u n b aiat şarm ant ! . . . P a ! *
Şi trîn ti uşa, cu furie. N u m ai p u tea !

5 — C. 1293 66
 II I

Conu Alecu in tră radios la Io n Ion V iziru, care era

de cîteva zile prim -m inistru al ţă rii:
^ — Ionele, am p en tru tine o veste bună.
— D a ? în trebă Ionel indiferent.
— Ne-au sosit darurile englezilor.
Interesul lui Ionel se trezi brusc:
— Serios? Cînd?
— Mi s-a telefonat acum zece m inute !
Prem ierul se bucură sincer,. Crescătorii englezi iagă-
duiseră că vor trim ite în ţa ră vaci, tau ri, porci şi p ăsări
de rasă 'p e n tru reproducţie, spre a fi îm p ărţite ţăra n ilo r
cu gospodăriile ru in ate de război — şi s-au ţin u t de

66
cuvînt. Gestul il m işca m u lt pe Ionel, care - era foarte
sensibil la asem enea atenţii.
— P rin urm are, gentlem enii to t gentlem eni răm în 1
zise el, m u lţu m it.. . Şi cîte b u căţi?
— Cam la vreo su tă de vaci şi de t a u r i . . .
Lui Ionel nu-i plăcea im prcciziunea aceasta — m ai
cu seam ă cînd era la m ijloc Alecu.
— Nu, te rog ! Nu « c a m » .. . Spune-mi- ex act: cîţi
ta u ri şi cîte v aci?
— O pt tau ri şi o su tă şaptezeci şi nouă de v a c i . ..
F ostul inginer dc cale ferată Ionel era foarte
ta re în m atcm atici, aşa că adunarea fu p en tru el o
jucărie.
— Adică o su tă optzeci şi şapte în to tu l. A sta se
pheamă la tin e « cam la vreo su tă » ?
Alecu rise, cu rîsul lui bu n :
— Vrei să zici că am făcut o greşeală de stil?
— N u de stil, ci dc a d u n a r e ...
— De ce, Ionele dragă ! O su tă optzeci şi şapte,
nu-i nici o su tă, nici două sute. E « cam » la vreo sută.
N -am spus « o s u t ă » . . . ci cam la vreo su tă, fiindcă e
« cam » la vreo s u tă . . .
— Da ! D ar parcă e ceva m ai aproape de « cam »
la vreo două sute, n u ? . . .
O ftă şi-i zise ta n d ru :
— Ah, Alccule, Alecule, n-ai l e a c ! . . . Nici în mor-
m înt n-o să tc a s tîm p e ri.. .
D ar se reculese în d ată şi îşi reluă acrul serios de om
cu răspunderea ţării:
— Mie-mi dai şase ta u ri şi o su tă cincizeci de vaci.
L a o su tă cincizeci de vaci, şase ta u ri e tocm ai bine..
R estul îm p ărţi cu cine vrei tu.
Alecu înccrcă să se opună:
— D-apoi bine, Ionele, n u ţ i se p are că exagerezi?
T u să ici t o t . . . şi n o i . . .
Ionel se sup ără:
— Un lucru te-aş ruga să-m i spui, Alecule dragă:
cui i se spune « porcu» în ţa ra rom înească? Mie sau
ţie ? Şi te m ai m iri?
Alecu înţelese că orice discuţie pe teren u l acesta
n u v a duce la nici u n re zu ltat practic.

9’ 67
 — Ai d re p ta te, Io n e le ! m orm ăi el, resem nat. Să
nu m ai vorbim nici de vaci, nici de boi.
— A şa, Alecule ! Mai bine, spune-m i ce facem cu
nota francezilor?
— Care n o tă ?
— N u ştii?
— H a b ar n-am !
— Credeam că ţi-a spus-o V intilă ! A zi-dim ineaţă
am p rim it o p o tă p rin care guvernul francez, în term eni
foarte delicaţi, îşi exprim ă d o rin ţa . . . te rog feţine acest
lucru: îşi exprim ă d o rin ţa ca Rom înia să suporte chel­
tuielile de în treţin ere ale arm atei lui F ranchet d ’Esperey
cît tim p a ocupat B anatul.
— Şi pe ce chestie să-i p lătim noi pe soldaţii francezi ?
— U ite pe ce chestie: guvernul francez zice că noi,
cînd am p o rnit ofensiva îm potriva U ngariei, ne-am folosit
de francezii care se aflau în B an at ca o aripă a arm atei
noastre, aşa că, acoperiţi de flancul stîng, am p u tu t
fără grijă să în ain tăm spre B udapesta !
— Şi ce Vrea?
— Să p lătim ! A sta vrea ! N u ne cere banii în d ată,
d ar a r vrea sa fim de acord ca la lichidarea conturilor
d intre noi şi F ra n ţa să ţinem seam a de acest lucru. îţi
place? T u ce crezi să le răspundem ?
— D ar Muică ce spune?
— Lasă-1 pe Muică ! Muică aie treabă.
în tr-ad e v ăr, M ujcă, npul m inistru de externe şi unul
dintre cei m ai distinşi oratori liberali, era foarte ocupat
în zilele acelea: fă c e a ' propagandă electorală în A rdeal,
cu consem nul: la cap lui D a c u ! . .. Jos a r d e le n ii! ...
Deci, cu m inistrul de externe nu era nim ic de făcut.
— U ite ce cred, Ionele ! zise Alecu. N ota asta nu
poate decît să ne facă plăcere. E u n docum ent foarte
util. De aceea să răspundem .guvernului francez că m ai
în tîi şi întîi luăm act. cu deosebită satisfacţie de fa p tu l
că F ra tiţa ne confirmă în m od oficial că a rm a ta franceză
ne-a d a t concursul la ocuparea Ungariei. . . Ştii. . . to t
zicea lum ea că num ai ai- noştri au fu ra t ! Acu s ă ' afle
lum ea că au m ai fu ra t şi de-ai l6r.
— Se aprobă ! rîse Ionel. Mai departe !

68
 — î n al doilea rînd să arătăm că această confirmare
pune cap ăt afirm aţiilor tendenţioase după care acţiunea
rom înă co ntra B udapestei ar fi fost o av e n tu ră de-a
n oastră, care n-avea nici aprobarea, nici sprijinul F ranţei.
— D in ce în ce m ai binti ! se agită Ionel în fotoliu.
— De aceea, d ate fiind aceste condiţiuni, noi ne
considerăm ca foşti aliaţi ai F ran ţei şi în această
cam panie.
— F ireşte ! E cît se poate de logic.
— Şi dacă sîrftem aliaţi, F ra n ţa n-are decît să-şi
susţină singură cheltuielile pe care le-a făcu t cu arm ata.
E ra a tît de m u lţu m it Ionel de soluţie, îneît socoti
că trebuie să-l răsplătească pe « porcu», p rin tr-u n aqt
de generozitate:
— B ravo, A lec u le! U ite, p en tru că eşti u n porc
d eştep t, îţi m ai d au un ta u r. Adică n u . . . . o v a c ă '!
Şi ca. să nu-i m ai dea lui conu Alfecu răgaz să răspundă,
se ridică g ră b it:
— H ai, că ne a ştea p tă !
î n cam era de consiliu găsiră şi pe ceilalţi m em bri
ai guvernului’.
— Cum 6tăm cu legea chiriilor, Georgel? îl întrebă
prem ierul pe Mînzescu, m inistrul m uncii şi al ocrotirilor
sociale. Sîntem de' tre i zile la guvern şi încă n-am d a t
ţâ rii o lege a chiriilor?
S im ţeau am îndoi — şi el şi m inistrul diuncii — că
sînt în întîrziere. Legea chiriilor este u n ritu al sfînt,
de la care n u se p o ate ab ate nici u n guvern. Program
de guvernăm înt fără o nouă lege a chiriilor este de neîn­
ţeles. Ziarele sînt pline cu reportaje în ju ru l conflctelor
grave d in tre chiriaşi şi p ro p rietari: chiriaşi evacuaţi cu
sila, chiriaşi b ă tu ţi," chiriaşi ucişi de p ro p rie ta ri; propri­
etari b ă tu ţi sau ucişi de chiriaşi. R ăzboiul dintre
p ro p rietari şi chiriaşi este fără îndurare. Liga chiriaşilor
cere legi în favoarea chiriaşilor. Liga proprietarilor cere
legi în favoarea p roprietarilor. Şi fiecare guvern serios
vine cu cîte o lege in sp irată de o singură g rijă: ca la
num eroasele categorii ale celor care po t fi evacuaţi să
adauge o nouă categorie.
— P rincipiul l-am s ta b ilit! zise Mînzescu. Venim
cu o prelungire a contractelor.

69
 — D ar cu asta n-am făcu t nim ic ! S itu aţia v a fi
aceeaşi
— B a n u ! De la beneficiul acestei legi excludem
pe cei care nu sînt cetăţcni rom în i !
Ionel se a ră tă şi m âi nem ulţum it:
— N u e bine ! O să se crecze două categorii de pro pri­
e tari: unii care au chiriaşi străini şi-şi po t evacua
chiriaşii, şi alţii care au chiriaşi rom îni şi nu-i p o t evacua...
Nu e d re p t!
— Cred şi eu ! zise Alecu. Adică p en tru unii proprie­
ta ri m um ă şi p en tru alţii cium ă?
—'C e-ţi spuneam ? făcu Ionel. T rebuie schim bată
dispoziţia asta.. A ltceva ?
— Toţi proprietarii care azi sînt chiriaşi, chiar dacă
au dobîndit imobilul după război, au dreptul să-şi eva­
cueze chiriaşii. . .
Lucrul acesta-i plăcu lui Ionel:
— A sta da ! /
— Ţ ărăniştii fac gălăgie şi-i agită pe cei de la Liga
chiriaşilor ! făcu Mînzescu. Cum ? zic ei. îm b o g ăţiţii de
război dacă au izb u tit să-şi cum pere u n imobil num ai
cu o ’ zi înainte de votarea legii — să-i poată evacua
pe chiriaşii care locuicsc acolo de ani, sub pretex tu l că
ee m u tă în casa lor, ei, ta ta , m am a, bunicii, fraţii, cum ­
n a ţii şi verii pînă la gradul al cincilea !
— A şa? în treb ă Ionel cu dispreţ. Sc ag ită? N -au
decît să se a g i t e ! . . . D a r stai, d r a g ă ! . . . P arc ă
Jen ică m i-a spus ieri ceva care nu-m i place de loc: prin
proiectul comisiei care lucrează la ju stiţie nu p o t fi eva­
cu aţi m uncitorii asiguraţi la casa asigurărilor sociale ! . . .
Ce-i asta?... Bolşevism ?... A u p ătru n s bolşevicii pînă
la M inisterul de Ju s tiţie ?
Je a n Tchaş îl linişti:
— D om nule Viziru, nici o grijă ! Au încercat, d ar nu
le-a m ers ! Am şters chiar eu, cu m îna m ea, articolul ăsta !
— F o arte bine ! Să fii cu ochii-n p atru ! Bolşevicii
a tîta aşteap tă ! Să-şi p o ată b ate joc de noi !
M ărguleanu, m inistrul de interne, îi întinse lui Ionel
o bro şu ră:
— U n docum ent senzaţional. 0 ispravă de-a lui
Crai-Voievod.

70
 Ionel răsfoi cărţu lia şi de la prim ele pagini se opri
şi citi în gura m are:
« U nirea cu reg atu l este şi răm îne p en tru noi un
b alast de prisos de care trebuie să scăpăm cu orice
p re ţ» . . .
G eneralul Sarm ală, m inistrul com unicaţiilor, chicoti:
— îl doare, săracu, « R eşiţa» !
Conu Alecu întoarse capul spre el:
— P arcă pe noi n u ne doare? . . . A sta n u înseam nă
să ccrem să ne dezlipim de A rd e a l!
Reflecţia lui Alecu reţin u aten ţia lui Ionel:
— P ă c a t că n u p u tem folosi argum entul lui Alecu
în presă !
R îseră cu to ţii, apoi Ionel le făcu sem n să se facă
linişte şi citi m ai d ep arte:
« Acestea sînt perspectivele care ni se deschid, dacă
nu vom avea tă ria ca, lu p tîn d p en tru dezlipirea de regat,
să devenim independenţi !»
Ionel îi dăd u înapoi lui M ărguleanu broşura:
— Şi stai să vezi ce o să se m ai plîngă după alegeri . . .
D ar cu N eaţă ce se m ai aude?
— I s-a risipit to t partidul în v î n t ! răspunse M ăr­
guleanu. A răm as cu vreo cincizeci de parlam entari.
Ceilalţi sîn t gata să treacă la noi, dacă-i lăsăm să-şi
ducă la cap ăt afacerile pe care le-au început pe la diverse
m inistere.
— B a o să se facă m ai buni dum nealor şi o să se
înscrie la noi şi fără c o n d iţii. . .
N oul m inistru al industriei, Yasile Grassu, u n dom n
grav, cu b arb ă neagră, avea ceva de spus:
— A propo de afaceri: am d a t la m inisterul m eu de
ceva nostim . D in ta x a de doi la su tă asupra m ărfurilor
im p o rtate şi ex p o rtate s-a strîns în trei ani u n fond
de trei sute treizeci şi şapte milioane . . . Ieri, cînd am
p relu at situ aţia, am găsit o su tă douăzeci şi trei milioane
la casa de depuneri şi tre i m ilioane num erar în casa
m inisterului . . . A tît !
— Şi restu l? în treb ă conu Alecu.
— Am cercetat şi am aflat: douăzeci şi cinci de
m ilioane s-au d a t cu îm prum ut B ăncii ţără n eşti a lui
N eaţă, zece m ilioane B ăncii Chrissoveloni, vreo trei

71
m ilioane p en tru propaganda în F ra n ţa şi în Italia, cîte
o su tă de m ii fundaţiilor cai*e p o artă num ele lui N eaţă,
şaptesprezece milioane p en tru construcţia Academ iei
de com erţ, d ar banii au d isp ăru t fără să se fi cum părat
o cărăm idă m ăcar, u n m ilion I. O. Y .-ului şi peste o
su tă cincizeci de m ilioane au in tra t în buzunarele
am icilor lui N eaţă.
— Se ştie cui?
— Am lista !
Ionel îi zîmbi lui M ărguleanu:
— Ce spui? O să p u n ă şi ăştia condiţii, înainte de a
se în scrie. la noi ?
Tem a stîrni elocinţa generalului Sărm ală, m inistrul
com unicaţiilor:
— Am şi eu ceva . . . D osarul contractelor Skoda
şi B ru tin e l. * . S koda treb u ia să furnizeze căilor ferate
optzeci d e ' locom otive noi şi să .repare cinci sute de
locom qtive veclii. T otul treb u ia p lă tit în m onedă ceho­
slovacă. Fiecare locom otivă treb u ia jjă ne coste p a tru
m ilioane p a tru sute de m ii de coroane şi repararea fiecă­
rei locom otive, cîte tre i sute de m ii de coroane. î n loc
ca guvernul să-şi- procure, la încheierea contractului,
coroane care-şi aveau atunci cursul de şaizeci şi nouă
de bani, a lăsat să treacă tim pul, ca să fim siliţi să achi­
tă m com anda, acum a, cînd coroana a ajuns la tre i lei,
adică de p a tru ori şi ceva m ai scum pă. Aşa că fiecare
locom otivă în foc 6ă ne fi co stat tre i m ilioane două
sute de m ii de lei du p ă cursul de atunci, o să ne coste
treisprezece milioane.
— B ună afacere! zise adm irativ conu Alecu.
— N u te grăbi, că de-abia începe. î n ju rn alu l con­
siliului de m iniştri p reţu l rep arării unei locom otive
este fixat la tre i sute de m ii dş coroane. D ar în con­
tra c tu l încheiat p’a baza ju rn alu lu i n u se ţine seam a
de asta şi se prevede că preţul rep araţiei v a fi acela
p re zen tat de fabrică la predarea locom otivelor. Şi cu
cît credeţi că a fa c tu ra t fabrica o m aşină re p a ra tă ?
î n loc de tre i sute de m ii de coroane, cîte u n m ilion o
su tă de mii.
— Şi şperţul cine l-a lu a t? în treb ă conu Alecu,
care cădea* d in>tr-u n ex•taz în altul.

72
 — Aceiaşi care au lu a t şperţul şi la co n tractu l B ru tin e l!
răspunse, abil, Sarm ală, care nu voia să dea num e.
B rutinel treb u ia să ne furnizeze tre i sute de locomotive.
C ontractul prevede că dacă sta,tul răm îne în întîrziere
cu p la ta unei singure ra te , firma B rutinel are d reptul
să-şi ia înapoi to ate locom otivele, fără să restitu ie banii
prim iţi pînă atunci. D in com binaţia asta cu B rutinel,
sta tu l n u pierde decît p a tru m iliarde şi ju m ătate.
Cu un aer . obosit, Ionel în tre b ă :
— Mai avem ceva de spus în chestiunea asta?
— E u aş m ai avea ! zise Grassu, m inistrul industriei
şi com erţului. Ce facem cu T raian S ăpunaru ? E o istorie
întreag ă cu h îrtia. O com binaţie de m ilio a n e . . . Am
aici d o s a ru l. . .
Şi v ru să-şi producă dovezile, d ar Ionel îl opri:
— N u, Grassule, lasă-1 pe T raian în pace. T raian
e u n b ă ia t excelent. Ne aduce m ari servicii. E un adevă­
ra t p atrio t. Avem în el u n prieten . . . Ceilalţi, însă .
c e ila lţi. . . . h m ! Aş v re a să*i văd să spună o vorbă.
O singură vorbă. A tîta le-ar trebui, ca să-i facem să
sim tă că ju s tiţia h-a m u rit încă în ţa ra rom înească * . .
ÎI fixă n ec ru ţăto r pe T ehaş:
— S-a auzit, J a n e ? Şi apropo ! . . . Pe F inkelstein !
Să mi-1 arestezi în d ată pe F inkelstein. A ureanu a deve­
n it obraznic. U ită acest dom n că eu n-am m u rit încă.
Să-l v ăd ce o să spună cînd o să-l bag la răcoare pe
F inkelstein. A uzi? Mîine să-l văd la V ăcăreşti. Şi să
mi-1 tunzi. Să se» în v eţe m inte A ureanu . . . Unde-şi
închipuie dum nealui că se află? în ţa ră cucerită?
E ra m înia om ului sigur că poate pedepsi pe ‘ ceî
păcătos. -
— D ar ce s-a în tîm p la t? în treb ă conu Alecu, care
bănuia că Ionel a a v u t o neplăcere personală din p a rte a
Iui A ureanu. ‘ ,
în cîteva cuvinte, Ionel povesti cum s-a în tîln it azi-
dim ineată * la B anca N aţională> cu A ureanu,7 care i-a
strig at în gura m are:
— Ia r ai în cep u t cu bonurile de teza u r şi cu F inkelstein,
dom nule Viziru ! . . . (L-a lu a t cu '« dom nule Viziru !»)
Află, dom nule Viziru, că n-o să-ţi m eargă aşa de uşor.
Voi aduce în fa ţa întregii ţ ă r i ’ rom îneşti dovada că

73
to a tă cam pania întrep rinsă de d um neata este o nedem nă
înscenare electorală şi te voi sili să dai socoteală acestui
b iet popor rom înesc, a cărui linişte o prim ejdueşti du m ­
n ea ta num ai cu scopul de a p u tea ca, p rin sugestie,
eă sm ulgi cîteva m an d ate în plus.
— Se poate, dom nule A ureanu — i-a răspuns Ionel
să-m i ceri să d au nu ştiu cui ce socotcală, d ar te sfătuiesc
să m ai ai p u ţin ă răb d are . . . şi o să vedem dacă pînă
atun ci d u m n eata şi dom nul general veţi m ai fi în stare
să m ai p u te ţi cere să d au cuiva socotcală.
D ar A ureanu, în loc să tacă, a continuat să fie im per­
tin en t :
— N u u ita, dom nule Viziru, că noi am plecat de
la p u te re du p ă ce am co m p letat şi p a ra fa t dosarul
ultim ei dum neavoastră guvernări !
D om nii m iniştri ascultau şi schim bau priviri în tre ei.
— Vă place obrăznicie? îşi încheie Ionel relatarea.
Să-m i vorbească mie aşa ! Ai înţeles ce ţi-am spus,
J a n e ? Să mi-1 arestezi în d ată pe F inkclstein . . . şi să
poftească după aceea să vină dom nu A ureanu la mine
să m ă roage în genunchi să-i ie rt afacerea cu bonurile
d e tezaur.
Şi u itîn d unde se afla, Ionel adăugă:
— Nu, dom nilor, d re p ta tea încă n-a m u rit în ţa ra
rom înească !
Uşa se deschise şi V intilă ap ăru , în h ain a lui plină
de urm e de sosuri !
— Unde ai fost, V intilă? îl în treb ă prem ierul pe
fratele său, V intilă, noul m inistru al finanţelor.
— L a sinagogă ! răspunse V intilă, cu sim plitate.
— Cum m erge? în treb ă conu Alecu.
— B ine !
— Lum e m u ltă ? se interesă M ărguleanu.
— T o a tă negustorim ea din Lipscani.
— U nde a s ta ? se inform ă generalul Sarm ală.
— La Tem plul coral ! îl lăm uri Ghcrlescu.
V intilă venea de la Tem plul coral, unde, prin Elly,
m em bru în com itetul executiv al partid u lu i liberal şi
preşedintele com unităţii israelite, se organizase o în tru ­
nire electorală a liberalilor.
Ionel v t u să ştie dacă în tru n irea a a v u t succes:

74
 — Şi ăia . . . ce au spus ?
— E lly-m i zicea că m anifestele au făcu t ravagii în
V ăcăreşti.
— Care m anifeste ? în treb ă Sarm ală. Alea cu « bes­
tiile ro şii» ?
— D im potrivă ! rîse M ărguleanu. Alea în idiş.
— A sa?• se a ră tă Sarm ală curios. N -aveti » vreunul
pe aici?
V intilă scoase din buzunar u n m anifest. Sarm ală îl
d esp ătu ri şi văzu fotografia lui V intilă în m ijlocul unui
te x t cli sem ne ciudate.
— P h ii i ! se apucă Sarm ală să se scarpine la ceafă.
Uite-1 pe conu V intilă al nostru cuşăr . . .
G lum a lui Sarm ală era ro stită cu u n accent a tît
de convins, încît rîse pînă şi cruntul V intilă. Sarm ală
se m ai u ită o d a tă la m anifest şi se scărpină iar la ceafă:
— Şi ce slove a u . . . m inoritarii ! P arcă ar fi de-alea ...
cum le zice, m ă, fire-ar . . . d-alea . . . de n u le poţi
c i t i . . . spune tu , Gherlescule, că tu doar eşti b ă ia t cu
carte.
M inistrul instru cţiei publice, însă, n u ştia ce vrea
Sarm ală şi-şi în d rep tă ochii, im plorator, spre Ionel.
— Hieroglife ! decise Ionel.
— U ite-aşa ! se bucură Sarm ală ca u n copil.
E lo g lif e ... P tiu , fir e - a r ... Şi au izb u tit ei, cu semnele
astea, să m i te vrăjească pe m atale, coane V intilă?
A sta de cînd cu tra ta tu l, nu ? Ai dracului ’oţi ! . . .
A u ajuns să-i alinte ai noştri ! P ăi ştiţi ce zic eu?
Că ta re m ă tem că dacă ne p u rtăm cu ei aşa, să n u şi-o
ia în cap !
— N u te necăji, Sarm ală, n u te necăji. U ite aici !
Şi M ărguleanu întinse lui Sarm ală u n alt m anifest,
de astă d a tă cu fotografia fratelu i D inu, în cad rat de
un te x t care nu m ai era în idiş, ci în ro m în cşte:« Jid an ii
vor să p iard ă ţa ra şi s-o prăpădească. De aceea, noi,
liberalii, am ales sem nul crucii. E lu p ta crucii contra
păgînilot de jid an i !»
Sarm ală plesni m anifestul cu dosul palm ei:
— A şa da ! Aşa m ai înţeleg şi eu ! . . . E pe lim ba
n o astră 1 ... Şi unde le-ai -dat, M ărgulene ?

I
75
 — La ţ a r ă ! . . . Am răspîndit de-astea. .*. m ilioane
de exem plare !
. — B un ! exclam ă cu căldură Sarm ală. Se aprobă.
La ţ a r ă . . . m da ! . . . şi la o r a ş .. . dă-i pe lim ba l o r . . .
cum le ziceai, coane Ionele ? . . .
— Hieroglife !
— A şa . . . Dă-i, care v a să zică, pe lim ba lor elo-
g lifă. . . Bun,1 bu n . . . Se aprobă !
— Merge ! aprobă şi Ionel. Ce ai făcut cu bugetul,
V intilă? E g a ta ?
— G ata ! zise V intilă, care se scotoci prin buzunare
şi .scoase d in tr-u n buzunărâş al jiletcii o h îrtiu ţă ceva
m ai m are deeît un bilet de tram v ai. L-am te rm in a t
fycă de ieri. ‘
T o ţi m em brii guvernului erau acum a n u m a i' ochi
şi urechi. De h îrtiu ţă aceasta depindea n u num ai soarta
departam en telo r lor, d ar şi cea a lor personală. V intilă
citi:
‘ — P roiect de b u get pe anul 1 9 2 3 ... M inisterul de
R ăzboi 925.019.042 l e i . . . M inisterul de F inanţe
1.926.000.000, In ternele 781.000.000...
■Şi băgă h îrtiu ţă jn buzunar. 1
Mînzescu, m inistrul m uncii şi ocrotirilor Sociale,
Gherlescu, m inistrul instrucţiei publice, J e a n T ehaş,
m inistrul ju stiţiei, Grassu, m inistrul industriei şi com er­
ţului, răm aseră cu gura căscată. î n cele din u rm ă, Tehaş
v o rb i:
— D ar, ooane V intilă, în afară de R ăzboi, F inanţe
şi In tern e, m ai sînt, slavă dom nului, şi alte m inistere !
Im p ertu rb ab il, V intilă răspunse:
— Mă i e r t a ţ i ! N -au în căp u t în h îr tiu ţă — D ar po t
să v ă spun pe de r o s t . . . J u s tiţia 224.724.580.... In d u s­
tria şi Com erţul 9 3 .7 8 4 .7 5 0 ... M uncă şi O crotiri Sociale
22.500.000.".. L u crările.P u b lic e. . .
— Cum aşa, coane V intilă? p ro testă Mînzescu.
N um ai a t î t ? . . .
— P ăi se poate, coane V intilă? se asocie şi Je a n
T ehaş. Ă sta-i b u g et? ‘
— E un b u get - de economii ! zise V intilă tra n şa n t.
Je a n Tehaş îndrăzni să observe:
— D ar v ăd că l a .R ăzboi,,slavă dom nului.

76 i i
 — A u cerut-o g e n e ra lii! replică scu rt V intilă.
— D ar In tern ele? ' .
— A cerutro regele !
în treb ă rile m iniştrilor nem ulţum iţi începură să-l
sîcîie pe V intilă Viziru, care se ridică şi vorbi cu asprim e
tu tu ro r celor de fa ţă :
— Dom nilor, noi am venit să refacem ţa ra , mi s-o
sărăcim p rin risipă, cum a făcut N e a ţ ă . . . A sta e u n a . . ,
Apoi, ţin să v ă atrag 'a te n ţia că acest buget nu este
redus nici' cu o centim ă fa ţă de bugetul cu care a lu crat
anul tre c u t guvernul lui N e a ţ ă .. . Şi, în sfîrşit, n u uitaţi',
dom nilor, că în bugetul n ostru am introdus u n nou
capito l: fondul p en tru credite suplim entare şi ex trao r­
dinare şi fondul p en tru diferenţa de curs şi comision,
din care m inisterele se vor p u tea alim enta cu bani, ori
de cîte ori vor avea n evoie. . .
Ceva m ai în v iorat, Gherlescu în treb ă:
— Şi la ce sum ă se ridică fondul acesta?
— D ouă m iliarde, şapte sute optzeci şi nouă ’ de
m ilioane, o p t sute şase m ii, o su tă optzeci de lei şi cinci­
sprezece b a n i ! . . .
T o ţi m iniştrii se înveseliră: ■
— Aşa da, coane V intilă ! . . . Aşa m ai vii de-acâsă,
coane V intilă . D acă este, este, coane V intilă ! .. .
De ce n-ai spus-o de, la-nceput?
B ucuria colegilor săi îl m ai însenină pe V iptilă,
care-i m u stră ta n d r u : _ *
— D acă nu sîn teţi oam eni de înţeles ? N u v-am spus
de la în cep u t că n-a îiţcăput în h îrtiu ţă ?
Ionel, plictisit de flecărelile astea deşarte, b ă tu în
m asă:
— Dom nilor, aju n g e. . . ‘ R egret, d ar trebuie să con-i
s ta t că n u sîntem la înălţim ea m p m en tu lu i. . .■ Am auzit
aici reproşuri că s-ar fi alocat sum e prea m ari M iniste­
rulu i de R ăzboi şi M inisterului de Interne. R ău, dom ni­
lor ! A cestea n u sînt vorbe de rom în. î n orice caz, sînt
vorbe care se potrivesc cuiva care încă n-ar fi aflat că
ţa ra e în prim ejdie şi că în orice clipă am p u tea fi cotro­
p iţi de b o lşev ici.. . 1 ,
‘Şi, scurt, se întoarse că tre M ărguleanu, căruia-i
vorbi p£ acelaşi to n m înios:

77
 — Ce e cu procesul? Ne ţinem de fleacuri şi am
u ita t de proces. Ce se aude pe acolo?
Ca să nu fie greşit înţeles, se adresă celorlalţi, ceva
m ai blînd, d ar profesoral:
— Dom nilor, să nu uităm că în acest m om ent, înainte
de orice, trebuie să ducem la ca p ăt două problem e m ari
şi vitale p en tru ţa ră : alegerile şi procesul.
Ionel vorbea cin stit: procesul celor tre i sute de
com unişti, care începuse în Dealul Spirei a doua zi
după ce a ven it la p u tere, îl preocupa în aceeaşi m ăsură
Ca şi afacerile, dacă o u şi m ai m ult.
— Te ascult ! îl pofti el pe M ărguleanu să vorbească.
— Azi pe la ora u nu a depus m ărturie A ureanu.
— Oo ! făcu scurt Ionel şi mîinile i se în ţepeniră
în aştep tare.
— A ureanu a fost categoric ! îşi continuă M ărguleanu
ra p o rtu l. Ia tă şi stenogram a cu declaraţia lui: « D espre
inten ţiile mele şi despre ordinul arestării, pe care l-am
d a t im ediat d u p ă v o tare, n u ştia nim eni nimic. D e
altfel, îm i iau to a tă răspunderea arestării congresişti-
lor afiliaţi Ia a I lI - a In tern aţio n ală !»
Ionel, de obicei p o n derat şi în gesturi şi în vorbe,
nu-şi m ai frînă entuziasm ul:
— Splendid ! T o t b u n rom în acest A ureanu ! A devărat
rom în !
S arm ală era im presionat p înă la lacrim i:
— C eartă, ceartă... d ar cînd e la o adică... to t rom în
de-ai noştri, sireacu !
P rofund m işcat era şi Je a n Tehaş, m inistrul ju stiţiei,
care-1 în treb ă pe Ionel:
— Ce spui, dom nule V iziru? î l m ai arestez pe
Finkelstein ?
Ionel aruncă m inistrului de ju stiţie o privire ucigă­
toare.
— A uziţi, dom nilor, întrebare din p a rte a m inis­
tru lu i n o stru de ju stiţie ! vorbi el întregului consiliu.
D acă să-l aresteze sau nu pe Finkelstein !... D ar bine,
dom nule Je a n Tehaş, ce ai vrea d u m n eata? Să am es­
tecăm afacerile cu problem ele delicate ale ţă rii? D ar
A ureanu le am estecă? Şi sîntem noi m ai ră i p a trio ţi
decît el?

78
 Şi din nou că tre ceilalţi:
— E bine de re ţin u t că A ureanu îşi ia în m od oficial
întreag a răspundere a arestării. L a u n m om ent d at,
asta ne-ar p u tea folosi... Mai e ceva pe ordinea de zi?
N im ic?... Dom nilor ! Vă m ulţum esc ! Consiliul s-a
te r m in a t!

Cum îl văzu pe Ionel că trece în biroul său, şeful

de cabinet veni să-l anunţe că avocaţii C ărăuşu şi
D ragom ireanu cărora le fixase audienţă la ora aceasta,
au 60 sit.
— Să aştep te ! se ră sti Ionel.
R ăm ase o clipă locului în m ijlocul încăperii, apoi
se în d rep tă spre birou şi se aşeză. Cu m işcări atente,
de team ă parcă să nu i se deznoade încheieturile, scoase
din serta r u n dosar volum inos, pe care începu să-l
răsfoiască în silă, ca şi cum înseşi acele simple şi nevi­
novate foi de h îrtie îi inspirau dezgust, num ai p en tru
că pe ele erau aştern u te diferite rap o arte, note ori
plîngeri, în legătură cu procesul din D ealul Spirei.
— Ticăloşii !
O ro şeaţă vie inundă subit chipul palid al prim ului-
m inistru. Bolşevicii !... Şi el să-şi p iard ă vrem ea cu
ei, pe la procese, cînd to a tă lum ea îi lichidează cu
gloanţe. T o ată lum ea. Şi în ţările amice şi în ţările
foste duşm ane. Cel p u ţin în Italia, fasciştii îi vînează
peste to t. La V eneţia au năvălit la cercul lucrătorilor
de cale ferată, au ru p t în bucăţi portretele lui M arx
şi Lenin şi au distrus localul. L a Bologna, fasciştii au
ucis cîţiva bolşevici, în s tr a d ă ; la Torino au incendiat
cam era m uncii; la M odcna şi B ari au comis a te n ta te
cu bom be... în G erm ania, de asem enea, fasciştii cîştigă
teren. D ep u tatu l Gareis a fost ucis p en tru că d en u n ţa
actele « v olu n tarilo r» fascişti care au d rep t program
suprim area bolşevicilor. Ziarele bavareze scriu pe fa ţă
că bolşevicii n u sînt germ ani şi trebuie ucişi. în parla­
m entul germ an, p en tru întîia oară după cincizeci de
ani, d ep u taţii s-au lu a t în tre ei la .bătaie. P atrio ţii
germ ani se reorganizează şi în lătu ră cu energie pe to ţi

79
cei care le sta u în drum . Nim eni nu ştie cîte escadre de
avioane, cîtă artilerie, cîte aruncătoare de m ine, cîte
m uniţii au to ate statele germ ane, în ciuda tra ta te lo r
de pace care ' prevăd reducerea arm atei, .distrugerea,
fortăreţelor şi a surplusului de arme,' supravegherea
arsenalelor. Ofiţerii m onarhişti, ■care în tim pul anarhiei
din 1918—1919 au organizat « co rp u rile libere», îşi
ascund tunurile, avioanele, bom bele şi cartuşele, chiar
pe 'moşiile lor. T rupele neregulate din Silezia, P rusia
răsăritean ă, R uhr, B avaria, - Turingia au tu n u ri şi le
ţin bine. Se fabrică avioane pe ascuns. A viatorii
m ilitari s-au făcu t aviatori civili, în aştep ta rea m om en­
tului cînd vor p u tea deveni diri nou m ilitari. Şi comisia
aliată p arcă n -ar vedea to ate astea. D ar le vede bine.
Se ceartă englezii şi francezii în tre ei, p en tru viitorul
Germ aniei, d ar to ţi a ju tă — sub o form ă sau alta —
G erm ania, p en tru că to ţi urm ăresc acelaşi scop p a trio tic :
să scape lum ea de comiţnişm, câre se întinde, se întinde
m e r e u .. . P înă şi libera F ra n ţă e speriată. Mai cu seam ă
după congresul socialist din Tours, unde p artid u l s-a
ru p t în două: m ajo ritatea, care a ad e rat la program ul
com unist şi m in o ritatea care a răm as la In tern aţio n ala
a I l - a . . . O am enii de răspundere din F ra n ţa , conducă­
to rii politici ai republicii, adică francezii ad ev ăraţi au,
deci, m otive să fie alarm aţi şi să scrie în presa lor că
intern aţio n aliştii din Moscova, care a u o b ţin u t m ajori­
ta te a la Tours, n u p o t avea" nim ic com un cu F ra n ţa
şi cu fran'cezii şi că francezii vor şti să apere F ra n ţa ! . . .
P este to t, aşadar, bolşevicii sînt tr a ta ţi aşa după cum
m e rită . . . şi num ai el, care trebuie să răspundă de
liniştea ţării, să se p o arte fa ţă de ei cu m ă u u ş i ! ...
A sta n u !
Şi, furios, Ionel îm pinse dosarul cît m ai departe
de ei. Cu m ănuşi ? N u ! N iciodată ! Sună şi, nerăbdător,
se ridică şi se grăbi îflşpre uşă, în întîm pinarea şefului
său de cabinet:
— Spune acelor dom ni c ă . . ‘.
D a ţ şovăi în ultim a clipă:
— Sau nu ! . . . Spune . acelor doţrmi să poftească I
* A vocaţii C ărăuşu ,şi D ragom ireanu — care, d ato rită
relaţiilor lor de prietenie cu rudele cîtorva inculpaţi,

80
pledau în proces — veneau, ca delegaţi ai apărării, să
expună dom nului prim -m inistru condiţiile în care se
desfăşurau dezbaterile la curtea m arţială din D ealul Spirei.
Cel d in ţii vorbi C ărăuşu:
— Dom nule prim -m inistru, în proces sînt judecaţi
inşi, arestaţi unii cu ocazia grevei generale, alţii băn u iţi
că a r fi am estecaţi în a te n ta tu l de la S enat — şi, în
sfîrşit — cei de la congresul socialist din m ai. Sînt
culpe cu to tu l diferite, care n-au nici o legătură între
ele. Procesul a lu a t p roporţii care fac cu n ep u tin ţă o
ju d eca tă norm ală: 6Înt peste tre i sute de acuzaţi, o
m ie de m artori, sute de confruntări. Cum este om eneşte
cu p u tin ţă să se stabilească, în asem enea condiţii, gradul
de vinovăţie a acuzaţilor? Mai ales că la consiliul de
război dezbaterile n u se consemnează, aşa că judecătorii
n-au nim ic scris du p ă care s-ar p u tea orienta la sentinţă.
Io n Io n , care în to t acest tim p îşi privea dosul
palm ei d repte, îşi ridică, deodată, ochii mînioşi spre
C ărăuşu:
— Şi ce aţi v rea dum neavoastră de la m ine? Să
în v ă ţ eu cu rtea m arţială cum să judece?
- N u ...
— A tunci?
D ragom ireanu, care-1 văzu pe C ărăuşu in tim id at de
tonul a t î t . de p u ţin am abil al prem ierului, răspunse în
locul lui:
— D ar n u num ai p en tru asta am venit, dom nule
p rim -m in istru ! Am fi v ru t să v ă inform ăm asupra
felului în Care sînt tr a ta ţi acuzaţii ş i . . .
N eînduplecat, Ionel îl întrerupse:
— S înt perfect in fo rm a t!
— T o tu ş i! stăru i D ragom ireanu.
P rim ul-m inistru găsi că acest individ e necuviincios
şi u n m om ent se sim ţi isp itit să-l poftească afară. Se
răzgîndi, însă, în d ată. î n definitiv, îşi zise el, accst
avocăţel n u este dccît un sim plu m isit al bolşevicilor,
care, p e n tru u n an u m it onorariu, vorbeşte to t ce-i
cere clientul. î l lăsă, deci, pe D ragom ireanu să vor­
bească — deşi era nem ulţum it de sine: constata că în
m ai p u ţin de zece m inute a şovăit de două ori în
hotărîrile lui.

6 - c. 1293 81
 — Bine !
în v io rat, D ragom ireanu începu:
— Inculpaţii, dom nule prim -m inistru, sînt ţin u ţi în
fortul Jilav a, la opt m etri adîncim e sub păm înt. Soarele
nu p oate p ătru n d e niciodată acolo. De ju r îm prejur
num ai zid şi asfalt, um ede şi iarna şi vara. Nu sînt nici
încăperi destule, nici p atu ri. Oamenii stau claie peste
gTămadă cîte optsprezece-douăzeci într-un fel de despăr-
ţitu ră . N oaptea, unii din ei se în tin d pe scîndura
g o ală. . . iar cei m ai m ulţi se culcă de-a d reptul pe
asfalt. Cele cîteva p ă tu ri care se găscsc pe acolo sînt
pu tred e ş i . . .
Sub privirea duşm ănoasă a prim ului-m inistru, D rago­
m ireanu sim ţi că i se taie răsuflul şi se opri.
— D ar ce a r pofti dum nealor? îl auzi el pe Ion
Ion. Regim ca la A thenee P alace? S înt acolo în vile­
g iatu ră ? Dacă nu p o t să doarm ă bine, e v ina m ea?
Cum şi-au aştern u t, aşa dorm .
C ărăuşu îşi perm ise 6ă in terv in ă:
— Dom nule prim -m inistru, încă ce v a: noaptea com an­
d antul pune santinentele să strige pe coridoare şi pe
la uşile carcerelor, din cinci în cinci m inule: La n r.l e
bine ! . . . La n r. 2 e bine ! . . . şi aşa m ai departe.
D in a d in s ... ca să nu-i lase pe deţin u ţi să doarm ă.
— E u n u înţeleg ! se răsti Ionel. Ba ziceţi că n u
p o t dorm i p en tru că nu li se dau plăpum i şi saltele
de puf, b a că sînt d eranjaţi din 6omn de santinele.
A stea 6Înt, să m ă ie rta ţi, avocăţism e. . . A ltceva, v ă
rog ! . . . A ltceva m ai serios aveţi să-m i spuneţi ?
— B ătaia, dom nule prim -m inistru !
— E i, ce e cu b ă ta ia ?
— Se b ate, dom nule prim -m inistru ! T o ată lum ea,
în cap cu com andantul, bate. Orice este u n p re te x t
p en tru b ă t a i e ... Ieri au fost b ă tu ţi groaznic vreo o p t­
zeci dc a re s ta ţi. . .
Ionel îl străp u n se cu privirea:
— De ce?
— P en tru că au c în ta t Internaţionala. . .
Cu o vehem enţă care făcu pc cci doi avocaţi să
tresară, Ion Io n Viziru izbi cu palm a în m asă:

82
 — Internaţionala? Şi dum neavoastră vorbiţi de
« p r e te x te » ? .. . E ste Internaţionala un sim plu« pretext»?
D ar deodată, glasul ascuţit de mînie, se îndulci — şi
în locul strigătelor, gura lui Ionel emise o frază îndul­
cită de un zîm bet ironic:
— Aş vrea să aud ce a r spune bolşevicii, dacă ar
auzi că avocaţii cauzei lor îşi b a t joc de Internaţionala
ro şie. . . pe care o califică d re p t u n « p re te x t»
oarecare.
Se opri şi aştep tă, convins că delegaţii apărării se
vor încurca în explicaţii. Spre dezam ăgirea lui, însă,
trebu i să constate că a tît D ragom ireanu, cît şi Cărăuşu,
nu se ţin decît strict în lim ita problem ei care-i
aducea aici.
■ — Dom nule prim -m inistru — zise D ragom ireanu —
arestaţii, du p ă ce sînt b ătu ţi, sînt puşi în lan ţu ri şi
închişi în carceră. B ărb aţii m ai po t rezista. D ar p rin tre
cei închişi se găsesc şi femei. A trim ite o femeie la carceră,
e to tu n a cu a o condam na la m oarte.
— Cine le pune să cînte?
Cuvintele tăioase ale lui Ionel n-aveau replică. De
aceea D ragom ireanu le înconjură.
— T ratam en tu l, dom nule prim -m inistru, a ajuns, în
genere, a tît dc insuportabil, îneît două sute de d eţinuţi
au d cclarat greva foamei. Ca represalii, direcţia închi­
sorii a interzis să se aducă de m încare şi celorlalţi
d eţin u ţi şi le-a tă ia t şi tu tu n u l.
Ca şi cum s-ar fi tem u t ca D ragom ireanu să nu
u ite, C ărăuşu in terveni p re cip ita t:
— Cîteva femei b ătrîn e care au fă cu t greva foamei
n -au m ai p u tu t să rabde şi au cerut de m încare. Şi li
s-a răspuns că dacă au declarat greva foam ei îm preună
cu ceilalţi două su te, n u p o t prim i de m încare decît to t
îm preună cu e i . . .
Ionel a ră tă cazului u n deosebit in teres:
— Cine le-a spus a sta ?
P lin de sp eranţe, C ărăuşu îl inform ă:
— M aiorul C hireanu, com andantul în c h iso rii.. .
— C hireanu? făcu Ionel pe fa ţa căruia sc zugrăvi o
satisfacţie nem ărginită. Splendid !__ E u n cap juridic.
N u găsiţi?

6* 83
 în tre b a re a era pu să a tît de ritos, încît C ărăuşu trebui
e& găsească u n răsp u n s:
— Nu-1 cunoaştem personal, dom nule prim -m inis-
tru ! . . . Ştim num ai că pune pe gardieni şi soldaţi să
b a tă şi să supună femeile la to t felul dc um llinţi
m o rale. . . Şi cînd femeile îndrăznesc să se plîngă, el le
răsp u n d e: « S înt m ilitar şi aici com and eu ! D acă o
să v ă poruncesc să v ă u rc aţi pe sobă, trebuie să v ă
u r c a ţ i !» N u de m u lt a pedepsit femeile să n u fie scoase
la aer tim p de două săptăm îni. Fem eile au trim is o
plîngere dom nul vii com andant al diviziei. M aiorul
Chireanu, cum a aflat, a prelungit pedeapsa cu încă o
lună. N u se tem e de nim eni.
Clasul lui Ionel se înăspri iar.
— De ce să se team ă ? D acă s-ar tem e, n-ar fi m ilitar.
D acă s-ar tem e, n -ar fi azi com andantul în c h is o rii...
Şi-apoi, u n m om ent, dom nilor ! Cred că ne-am d e p ă rta t
de la chestiune. M i-aţi cerut să v ă prim csc că să-m i
vorbiţi de proces. Şi cînd colo, v ăd că-m i v o rb iţi de
lipsa de confort din închisori. M ărunţişurile astea, însă,
n u ' m ă privesc. E u n u sînt in ten d en tu l închisorii, aşa
că v -a ţi ad resat greşit mie. D acă av eţi să-m i spuneţi
ceva în legătură cu procesul în sine, poftim ! A ltm interi,
ne pierdem vrem ea în zadar.
— D om nule prim -m inistru — zise D ragom ireanu —
inculpaţii sîn t p ăziţi in in sta n ţă de cordoane de soldaţi
cu revolvere în m înă şi cu degetul pe tr ă g a c i.. .
— S înt in fo rm a t!
— Balcoanele, de obicei ocupate de public, sînt pline
de soldaţi care păzesc şi de sus pe deţinuţi.
— Sînt in fo rm a t!
— P c estrad a unde se află m em brii cu rţii a u fost
aşezate două m itraliere cu ţevile în d rep ta te spre acuzaţi
şi apărători.
— D ar, p en tru D um nezeu, sînt inform at, dom nule
a v o c a t! E ste in u til să mi-o spui.
— Voiam să v ă arătăm , dom nule prim -m inistru, în
ce atm osferă se ju d ecă procesul.
— L ăsaţi, dom nule, atm osfera ! V orbiţi de proces.

64
 — C urtea n u ne-a îngăduit să stăm de vorbă, ca
ap ă răto ri, cu a c u z a ţii.. . şi num ai d u p ă două zile de
dezb ateri am o b ţin u t autorizaţia.
Cele cinci degete ale dreptei lui Ionel se ciocneau
cap în cap, furios, cu cele cinci degete ale stîngii, ca
nişte berbeci în bătălie.
— De vrem e ce aţi o b ţin u t autorizaţia, ce m ai v re ţi?
zise Ionel, cu u n calm prin care stră b ă te a supărarea.
— N i s-au confiscat notiţele ce ni le făcusem p en tru
pledoarie, dom nule prim -m inistru ! îndrăzni şi Cărăuşu.
Ionel h o tă ceva ra p id pe o h îrtie şi zise:
— A ltceva !
D ragom ireanu şi C ărăuşu se consultară din ochi,
du p ă care C ărăuşu v o rbi:
— E ste de d ato ria noastră, ca avocaţi şi cetăţeni
ai acestei ţă ri, să v ă arătăm că procesul, aşa cum se
desfăşoară, ia aspecte din ce în ce m ai tragice. Ieri,
în plină şedinţă, fa ţă de to a tă lum ea, u n soldat a
p ălm u it o s tu d e n tă . . .
— De ce?
— F iindcă i s-a p ă ru t că face sem n unor acuzaţi
care stă te a u ceva m ai încolo. « Vrei să te înţelegi cu
e i?» « N u v reau să m ă înţeleg cu n im e n i!» i-a răspuns
fata. « A tunci le faci sem ne dc dragoste !»
— Şi a pălm uit-o? în treb ă Ionel, în tim p ce întinse
m ina grăbit, spre dosar.
— D a, dom nule p rim -m inistru !
Ioneţ deschise dosarul, sigur că v a găsi ce-i trebuie,
p e n tru că abia îl răsfoise şi citise rap o rtu l şedinţei de
ieri.
— U ite ! exclam ă el triu m făto r. F a ta i-a răsp u n s:
« A sta-i o b răzn icie!» Şi dum neata, dom nule avocat,
treci peste asta, ca peste u n am ăn u n t fă ră interes. F a ta
ce este?
— O acuzată.
— O acuzată ! F o arte bine ! Şi dum itale ţ i se pare
că o acuzată este în d rep t să vorbească aşa unui soldat?
In fa ţa cu rţii m arţiale, o bolşevică să insulte a rm a ta ! . . .
Şi d u m n eata, rom în, vii să aperi asem enea fap te, în
fa ţa m ea, prim ul-m inistru al ţă r i i . . .
D ragom ireanu încercă să explice lucrurile:

85
 — D om nule prim -m inistru, . fa ta n u este decît o
acuzată, nu o condam nată şi n-a in su ltat arm a ta, ci a
p ro te sta t îm potriva unei injurii nedrepte. D acă aţi fi
auzit cum 6triga: « C ondam naţi-m ă, cxecutaţi-m ă, d ar
n u m ă b ateţi !» aţi fi înţeles ce groază a ajuns să le
inspire arestaţilo r b ă ta ia . . .
— în ţeleg destul şi aşa ! zise Ionel în doi peri.
— A cuzaţii, sleiţi de greva foamei, sînt aduşi în
lan ţu ri, dom nule p rim -m in is tru ! î n tim pul şedinţelor
leşină unul d u p ă altul. M ulţi sînt scoşi din in sta n ţă
cu targ a. P arcă e u n spital, n u im trib u n al, dom nule
prim -m inistru.
— T oate cîte le povesteşti d um neata — răspunse
Ionel — sîn t bune şi frum oase. D ar de ce nu-m i spui
cum se face că aceşti dom niţ care sînt în agonie, m ai
au chef să scoată publicaţii chiar în interiorul închi­
sorii? Ce fel de agonie o fi a s t a ? . . . Vezi şi dum neata
ce scrie aici, în d o s a r .. . P rin 1920 domnii com unişti
au scos o rev istă F o r tu l... apoi Jilava c o m u n istă ...
— D aţi-m i voie, dom nule prim -m inistru, asta s-a
in tîm p lat în 1 9 2 0 ... E ra u a l ţ i i . . .
— A l ţ i i ? ... D ar în 1921, to t alţii au f o s t ? . .. U ite
aici ! In p rim ăv ara lui 1921 au scos o publicaţie săptă-
m înală C ă tu şa .. . I a r în v a ra şi în toam na lui 1921
Jilava comunistă în rom îneşte, Jilavskaia în ruseşte
şi Varaş Ujăk în u n g u re ş te .. . U nde vezi dum neata
agonie, dom nule av o cat? A sta e trea b ă de oam eni în
agonie? Oam eni în agonie n u scot reviste şi nu-şi
propun să dărîm e u n regim de ordine.
închise dosarul şi se ridică:
— Mă ie rta ţi, d ar n u vă p o t reţin e m ai m ult.
D ragom ireanu m ai făcu o încercare:
— D om nule prim -m inistru, lum ea de afară ştie şi e
foarte im presionată d e . . .
Cu privirea în d re p ta tă spre uşă, Ionel ii răspunse:
— Pe m ine n u m ă im presionează. Am d a t şi voi da
instru cţiu n i ca tra ta m e n tu l să fie omenos. A ceasta,
însă, în m ăsura în care siguranţa statu lu i n u este
periclitată.
R esem naţi, delegaţii se înclinară şi se în d rep tară
spre uşă, d ar, pe n ea şte p tate, se auziră chem aţi de

86
către dom nul prim -m inistru, care, cu o am abilitate
excesivă, le spuse:
— Dom nii mei, îm i pare ră u că trebuie să v ă aduc
eu am inte că a ţi v en it aici în tr-u n scop practic. Am
lu a t act de cele ce m i-aţi spus şi voi dispune chiar azi
să vi se restitu ie notiţele care vi s-au confiscat şi de
care, desigur, n u v ă p u te ţi lipsi p en tru pledoarie.

Im ed iat după plecarea celor doi delegaţi ai apărării,

şeful de cabinet îl an u n ţă pe Ionel că a sosit dom nul
B aioff şi dom nul Rem us Vîlceanu. Ionel îi acorda
audienţa lui Baioff, în urm a stăru in ţei lui Rem us
Vîlceanu, şeful Siguranţei, care-i spusese:
— Dom nule prim -m inistru ! . . . D om nul B aioff e
« agent com ercial».
— D in p artea cui vine?
— A lui V ra n g h e l.. .
Ionel îşi zise că V ranghel este u n om care n u doarm e.
Ţ ara e îm p ăn ată de agenţii lui, recru taţi dintre vechile
cadre m ilitare ţariste, p ă stra te şi răspîndite m etodic în
to a te statele balcanice, sub controlul guvernelor ap u ­
sene. U n ităţi întregi din arm ata lui Vranghel, care au
izb u tit să fugă din R usia Sovietică, se instruiesc acum,
în uniform ă sîrbă, bulgară ori turcească. însuşi V ranghel
se intitulează com andant şef al arm atei ruse şi generalii
lui, care-şi zic « agenţi com erciali», fac în unele oraşe
balcanice oficii de consuli. în ţa ră , « agenţii com erciali»
ai lui Vranghel lucrează m ult în zonele de la frontiera
răsăritean ă şi se dedau la acţiuni de provocare îm po­
triv a Rusiei Sovietice, ocrotiţi de au to rităţile m ilitare
şi poliţieneşti. Despre Baioff, însă, R em us îl inform ă
că a sosit num ai' de cîteva zile în ţa ră şi că face parte
din corpul ofiţeresc care com andă pe cei treizeci de mii
de soldaţi ţarişti d eb arcaţi la O radea Mare.
— D ar aceştia sînt puşi sub com andă franceză !
obiectă Ionel. De ce nu vine la mine u n francez?
— Ofiţerii lui V ranghel n u prea se înţeleg cu fran­
cezii ! . . . P u te ţi să-l prim iţi pe Baioff. E un om de
to a tă încrederea.

87
 R ecom andaţia lui Rem us n u părea exagerată: B aioff
era u n gigant, cu nişte m u stăţi proporţionate cu talia,
şi cu ochi mici şi vii sub o pereche de sprîncene stufoase.
Cum in tră , « agentul com ercial» Baioff, deşi în haine
civile, luă poziţie dc d re p ţi:
— G eneral B a io ff.. . cu salutări din p a rte a exce­
lenţei sale generalul V ra n g h e l!
— Cu ce v ă p u tem servi, dom nule general?
Sobru, « agentul com ercial» B aioff îi răspunse în
două cu v in te:
— Cu arm e !
' — Arm e, dom nule general, n u prea avem nici noi.
Am ieşit din război săraci, dezbrăcaţi, d e z a rm a ţi...
M ustăţile lui B aioff începură să se agite.
— T otuşi, excelenţă, lui P etliu ra i-aţi d a t . . .
Ionel îşi întoarse capul spre R em us, pe care-1
întreb ă în rom âneşte:
— I-ai spus tu ceva?
— N u!
— A tunci de unde ştie?
în tr-ad e v ăr, alaltăieri, Ionel, ca prim act de guver­
năm ânt, a d a t lui P etliura, pe lîngă ceea ce N eaţă îi
dăduse m ai înain te, încă 18 tu n u ri, 180 de m itraliere
şi 1100 de puşti. î n afară de aceasta, şi-a lu a t angaja­
m en tu l să aju te la echiparea regim entelor de infanterie
şi cavalerie ale lui P etliu ra şi să recruteze p e n tru el
« v o lu n tari» din sînul ofiţerilor şi soldaţilor ruşi in tern a ţi
în ţa ră .
— De unde ştii d u m neata că i-am d a t? îl întrebă
Ionel pe Baioff.
— De la u n dom n J u g ă n a ru __ cu care am făcut
cunoştinţă a z i !
P rim ul-m inistru îşi m uşcă buzele.
— Bine, dom nule general, vom face to t ce putem .
Generalul B aioff se ridică. Ionel, din politeţe, îl
în tre b ă :
— Şi unde aţi fost în cartiru iţi?
î i răspunse R em us, în rom âneşte:
— Ofiţerii la O radea M are. . . şi trupele în satul
Volenţa. N e a ţă 'a co n struit acolo un lagăr im ens.
— T rebuie să coste m ulte parale 1 ,

88
 — Ochii din cap !
« L agărul n u strică ! îşi spuse Ionel. D ar p en tru to a tă
risipa asta de b ani, o să-l pun pe N eaţă să dea socoteai^,
dacă nu e cum inte.»
— Ne-am înţeles, dom nule g e n e ra l! se adresă Ionel
lui Baioff, dîndu-i m ina. î n cîteva zile, vom rezolva
chestiunea.
R ăm as singur cu R em us, prem ierul dăd u curs liber
n ăd u fu lu i:
— E ste de n eto lerat cu ţără n iştii ăştia ! P este to t
îşi v îră n a s u l! . . . T e rog, R em us, să supraveghezi bine
pe aceşti « agenţi com erciali», să nu in tre în relaţii de
afaceri cu J u g ă n a r u ! Te fac răspunzător.
— Am înţeles, dom nule prim -m inistru ! . . . Şi să
n u u it: am p rim it azi dim ineaţă vizita unui personaj
foarte in te re sa n t. . . cu care ar fi bine să sta ţi de vorbă
şi dum neavoastră !
— Ia r u n ag en t com ercial?
— Mai m ult decît u n agent comercial.
— D espre cine e v o rb a?
— D espre M ahno !
D espre M ahno prem ierul ştia şi citise şi interviurile
apăru te în presa din capitală.
— M ahno ! Cum să n u ! Să poftească ! . . . Oricînd,
cu p lă c e re ... Mîine du pă m asă, la 5, e bine?
 IV

C am pania electorală era în plină desfăşurare. T aberele

în lu p tă erau clar definite. De o p a rte liberalii, cu to t
a p a ra tu l electo ral: m ilita r, ad m in istra tiv , ju rid ic şi
poliţienesc; de p arte a cealaltă, opoziţia, com pusă din
ţără n iştii lui Ju g ăn aru , aşchiile partidului conservator
dem ocrat al lui T ake, fărîm iturile partidului poporului
de sub com anda lui N eaţă, rum eguşul partidului conser-
vator-progresist al lui Ghiolm an, f'rîntura social-demo-
crată ru p tă din p artid u l socialist după congresul din
m ai, fiecare din aceste grupări, în tă rită prin proaspete
forţe politice flo tan te: noii îm bogăţiţi de război, specu­
lanţii de v alu tă, imobile şi alim ente, am biţioşi av e n tu ­
rieri independenţi, g ru p aţi în tr-u n lung şir de ligi, care,

90
cit era ziua de m are, tra ta u , încheiau şi desfăceau, ca să
refacă în d ată, carteluri şi fuziuni.
— Fuzionăm , sau num ai cartel?
— Ce m ai încolo-încoace? F uzionăm ! E u preşedinte
— tu vice-preşedinte !
— B a să m ă i e r ţ i ! E u preşedinte — şi tu vice-pre-
şcdinte.
— A sta s-o crezi t u ! în definitiv, tu ce aduci?
C apitala o ai? N-o a i! D ar băieţi de nădejde a i ? . . .
N - a i ! . . . Aşa că, m ă gîndesc dacă face în to tu l să mai
stau de vorbă cu tine !
— Bine ! Fie şi aşa ! E u vice-preşedinte şi-mi rezerv
P refectura capitalei.
— B a m ai h ax in a ! P refectura capitalei e a m ea şi
n-o d au nici m ort.
— N-o dai? F ii sănătos. N-o d au nici eu. S alutare
şi n-am cuvinte ! . . . Am plecat !
— O pt cu a b rîn z e i.. . S t a i ! Ştii ce? Să lăsăm încolo
fuziunea şi să faccm num ai cartel. D upă alegeri, om
tră i şi-om vedea ! E -n regulă ? B ravo, neică ! B ate laba !
Se certau, se îm păcau — scurt, pînă se fixară defi­
n itiv grupele electorale şi listele de candidaţi, şefii
politici av u ră de m uncit, n u glum ă ! Ca şi cu propaganda.
P ropaganda era o m uncă grea, aprigă şi costisitoare.
Opoziţia lu p ta p en tru dem ocraţie. D ar şi guvernul, to t
p en tru dem ocraţie lu p ta. B a, guvernul avea un program
şi m ai dem ocratic dccît opoziţia, dar, din nefericire,
d a tă fiind răspunderea m are pe care o avea fa ţă de
popor şi de ţa ră , dacă era p en tru dem ocraţie, era silit
să fie îm potriva n aţio n al-ţărăniştilor ş i a « bolşevicilor».
Şi, spre regretul guvernului, bolşevici erau m ulţi, fără
num ăr. T o a tă opoziţia. Oricine era contra guvernului,
era im plicit bolşevic. Sau, ca să fie socoteala m ai sim p lă:
cine nu era m em bru al partid u lu i naţional-liberal, era
bolşevic. D acă-ţi reclam ai cartea de alegător, erai
bolşevic. D acă n u te a ră ta i m ulţum it de legea chiriilor,
erai bolşevic. D acă cereai exproprierea proprietarilor
pînă la două sute hectare, erai bolşevic. Ţ ara era astfel
îm p ărţită în două categorii de locuitori: m em bri ai
p artid u lu i naţional-liberal şi bolşevici. Generalul A rtu r
M ărguleanu, m inistrul dc interne, dăduse u n ordin

91
circu lar:« A restaţi pe cei care fac propagandă bolşcvică».
Şi în asem enea operaţii, jan d arm ii se orientau perfect:
— H ei, dom nu ! Liberal ?
— N u sînt lib e ra l. . . s în t. . .
— A b a . . . am înţeles ! P ara sta su l tă u de bolşevic !
H ai la p o s t !
D in acest p u n ct de vedere, situ aţia opoziţiei era
m u lt inferioară guvernului: opoziţia nu p u te a acuza
guvernul de « bolşevism ». Să fi îndrăznit, ar fi rîs şi
curcile de ea. L u p ta era, deci, inegală. G uvernul,
m ereu cu sentim entul m arii răspunderi fa ţă de ţa ră ,
se folosea cît p u tea de avantajele lui — şi-şi proclam a
dem ocratism ul aproape cu furie.
— P artid u l liberal — zicea fratele D inu pe la
în tru n iri — s-a pus to td eau n a în fru n tea m işcărilor
largi, generoase, dem ocratice. Noi, liberalii, p u tem să
ne num im , cu ad ev ărat, p a rtid al poporului. P e n tru
a feri ţa ra de tu lb u rări, noi, dem ocraţii liberali, am
ţin u t o fericită cum pănă în tre concepţiile burgheze şi
socialismul în a in ta t. Sîntem socialişti. . . D in accst
p u n ct de vedere, p artid u l liberal este p artid u l cel m ai
în ain ta t în cadrul societăţii rom îne care vrea să progreseze
lin iştit şi fără saltu ri revoluţionare.
U n alt gen de propagandă era ccl în tru ch ip at de
dom nul Je a n T ehaş, m inistrul ju stiţiei, su p ran u m it
Şoimul Oborului, care în zona lui de influenţă risipea
m ărinim os, în d re ap ta şi-n stînga, to t tezaurul cultural
agonisit de el p rin lectura Revistei călătoriilor, a Veseliei, a
Furr\icii, a Bibliotecii pentru toţi şi a colecţiilor de
popularizare a ştiinţei. î n fa ţa unui public num eros,
entuziast şi care n u pricepea nim ic din to t ce-i debita
boierul de la trib u n ă, dom nul J e a n Tehaş începea, de
obicei, p rin a face elogiul « şefului»:
— A u n i cugetarea cu acţiunea este extraordinar,
este a fi C ezar. . . A uni energia cuvîntului, cu energia
voinţei, este m in u n at, este a fi D anton. A uni frum u­
seţea formei cu claritatea ideilor este sublim , este a fi
M irabeau. A cestea to a te form ează privilegiul pe care
n a tu ra l-a d a t lui Ion Ion V iz iru ...
Apoi se ridica la trib ună, din rezerva inepuizabilă a
partidului, cel m ai au torizat rep rezen tan t al propa-

92
gândi şti] or « p o pulari» — v estitu l Jo rj B ănăţeanu, care
de o v iaţă întreagă e ra « fost independent», d ar convertit
în u ltim a clipă la doctrina liberală.
— F raţilo r — zicea el — eu n-am fost liberal. Am
fost independent, d a r de cînd s-a iscat bolşevismul,
m -am sim ţit liberal. Dom nilor cetăţeni, alegători ! ştiţi
voi ce-i aia bolşevismul ? Să v-o spun eu ! în R usia,
locuitorii ruşi fac p arte din două p artid e : p artid u l
ruşilor m ari şi p artid u l ruşilor mici. î n ruseşte, prim ii
sîn t bolşevikii — ia r ulteriorii, m enşevikii. î n realitate,
însă, din contra. Bolşevikiii sînt de o s ta tu ră m ai înaltă,
ia r m enşevikiii, u ite aşa, de-o palm ă. Aceste două partide
erau veacuri de an i în oareşicare frecare de idei, ba
chiar de m ulte ori şi cu arm a porneau unii îm potriva
altora, m ăcar că sîn t ruşi de-o religie, de-o lege, de-o
lim bă şi-de-o gintă. E u, fraţilor, n-am nim ic cu ei, dar,
să m ă ierte ăl de sus, n u p o t să-i sufăr. De aia sînt alătu ri
de to ţi cei Care n u p o t să-i sufere. De aia, cu to ate
că am fost pînă m ai ieri-alaltăieri independent, lu p t
p en tru p artid u l liberal. Zic care v a să zică: Trăiască
m arele n o stru Io n Io n V iz iru !
Venea apoi rîndul generalului Sarm ală, care sim plu,
din i n i m ă , plin de căldură, recita pe de ro st to t ce' a
în v ă ţa t dintr-o gazetă liberală de la C onstanţa:
— N u eu voi acuza. Cine-i slab, cade cu de la sine
p utere. Cinc-i ta re viiază şi fără voia altora. E u am
în v ă ţa t să ie rt greşelile celor care greşesc; Celor ce nu
ştiu ce spun, le bag lum ină la cap. Celor ce ştiu ce spun,
d a r din ră u ta te se încearcă să facă lucruri nechibzuite,
las vrem ea să-i în d rep te, sau dacă sînt incorigibili, să-i
îngroape. U n lucru să se ştie: val cu val se leagă, de
form ează rîurile m ari. Cei ce um blă de-a-ndaratelea
vrem ii, au tim p de căru ţă. Sau cum spune rom înul
n o stru : A pa trece, pietrele r ă m în .. . Aşa e, fraţilo r?
Şi to a tă sala se cu trem u ra:
— A şa eee ! . . .

L a ţără n işti, lucrurile se petreceau pe u n plan dem o­

cratic şi retoric m ai în grijit încă. O ratorii ţără n işti

93
 apăreau la trib u n ă, în fa ţa poporului, pc cît era posibil,
cu monoclu. Aceştia erau elita partidului. Îndărătul
elitei veneau cei cu ochelari. A ceştia erau intelectualii
partidului. Ia r în coada intelectualilor partidului veneau
cei cu ochii sănătoşi. Accştia nu erau nici elita, nici
intelectualii p artid u lu i, ci sau noii îm bogăţiţi, afiliaţi
doctrinei ţărăn iste în interesul poporului, sau oratori
populari « independenţi» care, din cine ştie ce pricină,
nu şi-au găsit loc pe listele liberale guvernam entale.
D ar, indiferent de monoclu, de ochelari sau dc ochi,
to ţi erau p ro asp ăt^u n şi, pro asp ăt raşi — şi to ţi îm brăcaţi
în costum e scoţiene, ireproşabil cusute la croitoria
« Şmilovici & Şmilovici» de pe Galea Victoriei, vestită
prin prom ptitudinea ei, prin a rta ei dcsăvîrşită şi prin
preţurile ei am eţitoare. De la această regulă făcea,
evident, excepţie « şeful». Şeful n u era nici elită, nici
intelectual, nici nou îm bogăţit, şi nu p u rta nici m onoclu,
nici ochelari, nici costum scoţian. Singura tră să tu ră
com ună d intre el şi ceilalţi şefi ţă ră n işti era grija de a
se p ieptăna şi de a se bărbieri cel p u ţin o d ată pe zi.
încolo, se deosebea fundam ental de ei, prin iţari şi
fustanelă. în u ltim a vrem e, po p u laritatea lui Ju g ăn a ru
crescuse enorm , d ato rită portului său. V eneau mii de
oam eni să-l asculte la întrunirile partidului, fără să-i
cunoască program ul. Aveau încredere în el şi fără p ro ­
gram . Ceea ce-i atrăgea spre Ju g ăn a ru erau iţarii lui,
şi fu stu liţa lui, şi atacurile lui furibunde îm potriva
naţional-liberalilor.
O ratorii ţărăn işti apăreau pc scenă păşind în m onom ,
cu un aer grav şi a te n t, ca p rin tre cuţite sau ouă, şi
răspundeau cu înclinări m o d e ra te . la salutul entuziast
al publicului de com ercianţi, funcţionari, breslaşi şi
liber profesionişti, după care se aşezau la m asa lungă,
acopcrită cu p ostav verde.
Prim ul orator era căpitanul Scărlătescu, de la banca
<< S ultanin K erbalâ & Co.», elită cu m onoclu, şi dintre
to ţi cu haina cea m ai bine croită.
— C etăţeni şi fraţi ! cînta el cu glasul lui tîn ă r şi
agreabil. Ne aflăm azi în fa ţa unui m om ent istoric.
Poporul trebuie să dea u n exam en al conştiinţei sale
cetăţen eşti. V otul universal ce vi s-a ac o rd at n u trebuie

94
eă fie folosit în zadar, ci ca o m ăciucă d ată oligarhiei
în aşa fel, încît să nu se m ai p o ată ridica ! Dom nilor,
fraţilor, iubiţilor fraţi alegători ! Aşa n u m ai poate să
m eargă. S tatu l se ruinează prin ruina cetăţenilor săi.
Şi de ru in a aceasta v in ovat e dom nul Viziru. D om nul
V iziru, c a re . . .
D upă Scărlătescu se prezenta în fa ţa poporului
Agop B agradian, profesor la Academ ia de înalţe studii
comerciale şi industriale, cu ochelarii lui de intelectual
peste u n obraz oacheş şi o m u staţă neagră care nu
p u teai şti ce acoperea m ai în tîi: buza de sus, sau adevărul
statisticilo r sale, care-i curgeau din gură, parcă le-ar
fi operat chiar acum . Agop B agradian, n u m it de adver­
sari « lim b ricu l co n ştient», era economistul partidului
şi în calitatea lui de econom ist şi de unic m oştenitor
al ta tă lu i său, m are p roprietar şi ex portator de grîne
din C alaţi, îi plăcea m ult să vorbească despre m izeria
m aselor. Cu a tît m ai m are era, deci, v o lu p tatea cu
care vorbea, chiar în fa ţa m aselor, despre m izeria
m aselo r:
— F raţilo r, iu b iţi fraţi alegători, av a n ta ju l de a
p u tea dispune p rin clearing de m ărfuri de întreaga
valoare a exportului p en tru im portul dc m ărfuri, a
favorizat creşterea im portului din G erm ania şi din
ţările danubiene. Astfel, im portul din G erm ania a
ajuns la 36,82% , iar cel din ţările danubiene la 31,65% .
F raţilo r, iubiţi fraţi alegători, regim ul prim ei valu tare
are d rep t re zu ltat, în d ată după aplicarea sa, o deplasare a
exportului spre ţările cu devize forte şi libere, procentul
de p articip are al acestora din exportul to ta l ridieîndu-se
la 49,4% , fa ţă de 34,1% în anul p re c e d e n t... Liberalii,
deci, accşti vam piri ai poporului, trebuie să plece. De
pe acum ne p u tem aştep ta la grozăvii în a le g e ri...
De pe acum trăieşte ţa ra sub teroare. De pe a c u m ...
Lui Agop B agradian îi urm a « p ren su l», cu monoclul
lui ancestral, p rezen t aproape organic în orbita
lui stîngă.
— Liberalii vor revoluţie ! Le vom d a revoluţie.
Poporul de m ilioane de travaiori ai păm întului nu
a ştea p tă decît signalul nostru spre a dărîm a B astilia ! . . .

95
Adică ce vrea dom nul B ratiano ? . . . Să îm pingă acest
nobil popor la p erdiţie definitivă şi ire m e d ia b ilă ? ...
Să încerce ! . . . Cum zice francezul: « Qui vivra,
ve rra !» __ T răiască dom nul Juganaro, preşedintele
partid u lu i tu tu ro r ţeran ilor !
Acum venea rîndul lui Brăescu. B răescu, a cărui
personalitate foarte scoţian a ra n ja tă de croitor se
term in a jos, peste pantofi, cu nişte ghetre albe de ginere
profesionist, se făcuse cunoscut ţă rii p rin m unca
neobosită pe care o desfăşura în fruntea Ligii contra
ligilor, întem eiată de el şi de prietenii săi, S tam atiu
şi Margulies. A cui a fost ideea n u se p u tea şti. F a p t e
că, în iarm arocul acesta asurzitor de ligi — Liga consu­
m atorilor, Liga chiriaşilor, Liga dem obilizaţilor, Liga
proprietarilor, Liga negustprilor etc., etc. — se sim ţea
n ea p ăra t nevoie de o contraligă.
— N u m ai p u tem ră su fla'd e atîtea l i g i ! se plîngeau,
cetăţenii.
0 întîm plare fericită a făcut ca Brăescu, S tam atiu
şi M argulies să audă glasul poporului şi să acopere
golul, p rin întem eierea « L igii» lor « contra ligilor».
Liga co ntra ligilor era o puternică organizaţie ligistă,
realizată p rin fuzionarea unui m are num ăr de ligi m ai
m ici: Liga co n tra scum petei, Liga p en tru ieftinirea
traiului, Liga p en tru reducerea preţurilor, Liga p en tru
scăderea p reţurilor, Liga p en tru uşurarea vieţii şi aşa
m ai departe. în com binaţie, B răescu aducea to t m obi­
lierul Ligii, p en tru m ărirea salariilor, iar S tam atiu ş i .
Margulies, în treg in v en tarul m o rt şi viu al partidului
lor « E n ăch iţă Văcărefccu». Care era scopul acestei ligi
m ari, com pusă din atîte a ligi m ici? F uzionarea cu
partid u l ţărănesc. D upă lungi tra ta tiv e , acordul a fost
înch eiat: în schim bul clientelei lor politice pe care o
aduceau p arţid u lu i ţărănesc, Brăescu, S tam atiu şi
Margulies vor obţine cîte u n scaun de d ep u tat, natu ral,
cu condiţia să-şi suporte ei singuri cheltuielile de propa­
gandă. Azi vorbea deci B răescu, pe cheltuiala lui, la
B ucureşti, un d e i se rezervase locul al doisprezecelea
pe listă.
— F raţilo r — începea B răescu — azi asistăm la o
nem aipom enită fa p tă p o litică: la o vedere.

96
 A legătorii izbucneau in rîs.
H îtru , B răescu îi m u stra:
— N u r î d e ţ i ! E ceva foarte serios. M ireasa, u itaţi-v ă
la e a . . .
Şi-l a ră ta pe Ju g ăn aru . Publicul aplauda cu plăcere.
— Şi mirele, sîn teţi du m n eav o astră. . . p o p o ru l. . .
E i, vă plăceţi unul altu ia, sau n u ?
— Ne plaaacem ! răspundeau în cor glasuri din
public.
— A tunci, să fie în tr-u n ceas bun ! Şi v a fi, fraţilor,
v a fi! Yă zic eu că v a fi. Cu partidul ţărănesc în frunte,
poporul v a înflori, fiindcă însuşi p artid u l nostru ţărănesc
este un ad ev ărat buchet. Avem m ai în tîi m acul r o ş u .. .
« Macul roşu» era doctorul B ratu.
— . . . avem du p ă aia « ruşinea f e te i » .. .
Ju g ăn a ru era « ruşinea f e te i» .. .
— . . . avem puful delicat al p ă p ă d ie i.. .
Agop B agradian era « puful delicat al păpădiei».
Şi oratorul încheia:
— D ar liberalii ce au ?
— Spanac au !
Şi sala duduia de rîsetele care răsplăteau aceste
cuvinte antiliberale, ro stite to t de un om de încredere,
pus special de B răescu să servească la m om entul oportun
p artid u l ţărăn ist.
Acurri sosise, în sfîrşit, m om entul să vorbească însuşi
Ilie Ju g ăn aru . Şeful « tu tu ro r ţăran ilo r» se ridica,
într-ad cv ăr, îşi ro tea fustanela în inim itabilul său joc
de p o rum biţă şi începea să toarne foc şi pucioasă peste
ordinea naţional-liberală.
— î n lu p ta pe care o duce ţărăn im ea — zicea el —
ea este legată nu num ai de interesele celorlalte feluri
de m uncitori din ţa ră , d ar şi de interesele tu tu ro r m unci­
torilor din A p u s. . .
Şi apăsa pe « A p u s» .
— M uncitorim ii noastre orăşeneşti, ca şi ţărăn im ii
— continua el — n u le răm îne acum , cînd to a tă p u terea
politică, adică votul, se găseşte în mîinile lor, decît să
afle îm preună pe ce drum să apuce către aşezarea unei
noi 'rîn d u ieli în p ro d u cţia noastră — aşa cum fac şi
m uncitorii din A p u s. . .

7 - a . nes •7
 Şi ia r apăsa pe « A pus».
— P artid u l ţărăn esc are tocm ai această sarcină:
să aju te ţărăn im ea să găsească acest drum pe care-1
cau tă şi m uncitorii din A p u s. . .
Şi p en tru a treia oară apăsa pe « A p u s» . Apoi,
m ulţu m it că a spus to t ce avea de spus, aşa incit poporul
să priceapă ce-o vrea, trecea la o altă întrunire, unde
lucrurile se desfăşurau după acelaşi program şi cu
aceleaşi efecte.
Uneori, însă, în tru n irile ţără n iste pierdeau aspectul
lor idilic de în frăţire în tre cei îm brăcaţi după ultim ul
ju rn al englezesc şi sală. A sta i se întîm pla lui Ju g ăn aru
ori de cîte ori se aflau, prin tre cei care îl ascultau, şi
m uncitori. în asem enea îm prejurări sala era stră b ă tu tă
de un anum it fluid nervos, care-1 silea pe Ju g ăn aru
să se sm ulgă din lum ea abstracţiilor şi să intre în dom eniul
preciziuijilor concrete. Problem ele concrete Ju g ăn aru
înţelegea că e bine să le trateze cu o teribilă violenţă
retorică. De aceea, începea:
— Liberalii vor să reconstruiască ţa ra , chipurile. . .
d ar v o r o ţa ră nouă, pe putregaiul v e c h i... Noi,
ţărăn iştii, vom în lătu ra putregaiul şi vom începe chiar
cu liberalii. Votul universal v a trebui să fie o realitate.
Program ul n ostru p re v e d e ...
A tunci se stîrnea larm ă în sală.
— D ar, m ă rog dum neavoastră — striga cîte un
m uncitor — de ce program ul ţărănesc n u prevede şi
votul universal la com ună?
Ju g ăn a ru se oprea, îşi sucea fustanela o d a tă aşa,
apoi dim potrivă — şi vorbea m ai d ep arte:
— Vom lu p ta ca în P arlam ent să n u se m ai poată
strecura to ţi şnapanii ca pînă a c u m ...
— P ăi dacă-i aşa — îl în treru p ea u n alt glas — de
ce n u prevede program ul dum neavoastră suprim area
S enatului, unde num ai şnapanii de seam ă in tră ?
« Şeful» îşi re p eta drăgălăşeniile sale de porum biţă
şi co n tin u a:
— Poporul nostru cere şi noi ne obligăm să desfiinţăm
curţile m arţiale. Program ul nostru cere ca to ate procesele
pend in te azi de curţile m arţiale să fie trim ise la instanţele
obişnuite, civile şi m ilita re . . .

M
 — D e ce m ilitare? striga lum ea din sală. Ce caută
ju stiţia m ilitară? N u v rem ju stiţie m ilita ră !
Aici, Ju g ăn a ru vedea că n u m ai este scăpare şi c&
oricît de p u ţin ă plăcere i-ar face, trebuie să le dea un
răspuns.
— Vom exam ina acest p u n ct din program şi vom
vedea ce se poate face în interesul poporului. D ezer­
to rii . . . '
T o td eau n a se găsea cîte u n m uncitor care să se
urce pe scaun şi să-i răspundă lui Ju g ă n a ru : ’
— Care dezertori? S înt z e c i.d e m ii de oam eni pe
care ju s tiţia îi- dă d rep t d e z erto ri,'p en tru o pricină care
nu are nici o legătură cu frontul. Mii dintre ai noştri
au fost d aţi dezertori de către ofiţeri, p en tru că au spus
că du p ă război v o r cere votul u n iv ersal. . . Mii de
soldaţi au fost d aţi dezertori p en tru că au căzut în
m arş, leşinaţi de foame. Şi ăştia se num esc dezertori?
Sala începed să vuiască de s trig ă te :
— Să se isprăvească o d ată cu dezertorii. Vrem
am nistie generală ! Am nistie generală !
G rav atins în sensibilitatea lui ţă ră n istă , Ju g ăn aru
re n u n ţa la cuvînt şi părăsea scena, u rm a t de to ţi ceilalţi
ţără n işti, care o luau înspre culise, solemni şi niţeluş
trişti, în costum ele lor scoţiene.

în schim b, în tru n irile lui T ake nu p rezentau nici o

com plicaţie de n a tu ră să strice arm onia dintre oratori
şi sală: sala era arhigoală m ai to td eau n a. T ake venea,
se urca la trib u n ă, risipea o grăm adă de h îrtii pe
m asă şi începea:
— Dom nilor alegători şi iu b iţi cetăţeni, regele
F erd in an d este cel m ai m are alegător al ţării.
Nici u n glas nu se ridica îm potrivă. M ulţum it, T ake
îşi aduna la loc h îrtiile, cobora de pe trib u n ă aşa cum a
ven it, încuia sala, chem a in ten d en tu l, îi întindea cheia
şi îi spunea:
— P oftim ! N u lipseşte nim ic !'.
In ten d e n tu l, care nu-1 cunoştea, îl credea. P rea era
bine îm b răcat.

99
 — Boier m are, dom nul T ake ăsta 1 zicea intendentul
nevesti-si. P arcă a r fi ţără n ist.

*
In seara alegerilor, doctorul W illy, re ţin u t tocm ai
în acele m om ente la B ucureşti de nişte obligaţii profe­
sionale care depăşeau pînă şi datoriile sale fa ţă de
poporul evreu, stă te a nem işcat la m asa lui de lucru
şi a ştep ta cu încordare u n telefon de la Ţ im and, care
se afla la G alaţi. S oarta doctorului W illy se afla în
m îna gălăţenilor. D octorul W illy candida Ia G alaţi,
pe lista n aţio n al-ţărăn istă. T actica lui politică izbîndise.
Liga evreilor israeliţi încheiase cartel cu p a rtid e le :
tak ist, ghiolm anist, ţă ră n ist, n eţist, arghirist şi naţional-
ardelenesc. O riunde vreunul din partidele de guvernă-
m în t se a ră ta dispus să fie filosemit, W illy încheia cu
el u n cartel. N u p e* ţară, ci pe ju d e ţ, după cum erau
şi respectivele sentim ente filosemite. T akiştii, de pildă,
se sim ţiră în stare să fie filosemiţi la Iaşi. Ghiolm aniştii,
la B îrlad. N eţiştii, la Dorohoi şi aşa m ai departe — fiecare
p a rtid în cîte un ju d e ţ. Singurul p a rtid care s-a a ră ta t
m ai filosemit decît to ţi a fost p artid u l lui Ju g ăn aru ,
care a declarat că p o ate să fie filosemit chiar în două
ju d e ţe : în Ilfov şi Covurlui. Astfel, liga avea doi candidaţi
pe lista n aţio n al-ţărăn istă: pe doctorul K crn la B ucu­
reşti — şi pe doctorul W illy la G alaţi.
Grea a fost cam pania electorală, d ar plină de
m om ente m ăreţe. T ovarăş de lu p tă pe lista de la G alaţi,
doctorul W illy îl avea pe P antelim on, ţă ră n ist getbeget,
fiu de inspector financiar, frate de ju d ecăto r de instrucţie
şi el însuşi fost com isar regal în tim pul războiului, din
care a ieşit cu degetul gros de la piciorul 6tîng degerat,
plus cîteva rîn d u ri de case la G alaţi şi o participare de
cincizeci la su tă la o m are întreprindere de im port-
export cu sediul central la B ucureşti. B un am ic politic
P antelim on ! Sincer ! Cald ! U n id e a lis t! U n frate !
U n filo sem it! Cine nu l-a auzit pe P antelim on vorbind
alaltăieri la tem plul de la G alaţi, n u ştie ce î n s e a m n ă a
fi u n ad ev ărat filosemit I

100
 — N u urm ăresc să ies d'eputat — a zis P antelim on —
ci ca ideea dem ocrată să trium fe şi cu ea, im plicit,
cauza evreiască. Mă voi declara fericit chiar dacă voi
cădea, num ai să izbutească doctorul W illy, candidatul
evreilor.
Şi l-a îm b răţişat pe doctorul W illy. M ulţi l-au m ai
îm b răţişat în zilele astea pe doctorul W illy: şi tak iştii
ieşeni, şi ghiolm aniştii bîrlădeni, şi n eţiştii dorohoieni,
d ar m ai m u lt decît to ţi, ţă ră n iş tii. gălăţeni — p en tru
că m u lt îi m ai iubeau ei pe ev rei. . . în sfîrşit ! A trecu t
şi a s t a . . . Acum a doctorul W illy aştep ta ca pe ace
rodul dragostei, la telefon. Ce se petrecea în sufletul
singurului rep rezen tan t al evreilor din ţa ră , n u şi-ar
p u tea nim eni închipui. T e a m ă . . . sp e ra n ţe . . . nedu­
m e r ir i.. . D ar dacă v a fi aşa? D ar dacă v a fi altm in­
te ri? D ar d a c ă .. .
T ele fo n u l! . . , Ţ îm and !
— Alo ! . . . D octore !
Inim a lui W illy începu să palpite. Glasul vioi al lui
Ţ im and prevestea ceva bun.
— D octore ! D u m n eata eşti?
— D a ! E u ! D ar vorbeşte o d a tă ! Ce se aude pe
acolo?
— F elicitările m e le ! L-ai în trec u t pe P antelim on
cu o su tă douăzeci de v o tu ri şi pe candidatul liberal
cu trei m i i . . .
— G lum eşti? strigă W illy, am eţit de bucurie.
— De loc ! E ş ti d ep u ta t de Covurlui.
D ar doctorul W illy ardea să cunoască bucuria pînă
în cele m ai m ici detalii.
— Ţ im and ! strigă el cu u n glas care părea că cheam ă
în tr-aju to r. Vino în d a tă la B ucureşti.
— Vin ! Plec cu prim ul tren . Mîine dim ineaţă sînt
la d u m n eata ! L a revedere !
<<D e p u ta t ! D octorul W illy P ăm înteanu, d e p u ta t de
C o v u rlu i.. . Să crape doctorul K ern, chiar dacă s-o
alege şi el d e p u ta t de Ilfov, deşi e greu de c r e z u t! Cum
să se aleagă un nenorocit ca el ! U n ra m o lit! U n farsor !
U n . . . Ce să m ai vo rbesc! P arcă nu-1 ştie o lume
întreagă ? . . . Şi c h ia r*dacă s-o alege şi el d e p u ta t, ce
m ă doare ? . . . Cine o să ţin ă seam a în P arlam en t de

101
u n octogenar, care e cu u n picior fn groapă şi care se
gîndeşte num ai la el şi la beteşugurile l u i . . . Şi apoi,
ia să stăm strîm b şi să judecăm d r e p t ! Ce m ă priveşte
pe m ine? Chestia e: eu, eu sînt sau nu d e p u ta t? S înt ! . . .
D e p u ta t. . . D e p u ta t cu D m a re . . . »
S printen ca u n b ăieţaş, doctorul W illy dădu buzna
în odaia de alătu ri, a secretarilor:
— B ăieţi, succes c o lo sal! Am ieşit la G alaţi. B em -
sohn, vino aici !
P rim ul secretar îl urm ă pe şef în birou.
— Bernsohn, şezi şi scrie: « Succesul nostru ! » . . .
A sta s-o dăm la Visul evreului rom în. . . P rin u r m a r e .. .
«S uccesu l n o s t r u ! » . .. Ai s c r is ? ... Sau m ai bine:
«M arele n o stru s u c c e s ! » ... A ş a . .. D ă-i d ru m u l!..,.'
« L u p ta noastră n-a fost zadarnică. A sosit ceasul să
putem vorbi şi noi în P arlam en t a tît despre drepturile
noastre, cît şi despre noi înşine, cu aceleaşi cuvinte ca
şi oricare altă m in o rita te . . . Succesul n o s tru . . . »
T ele fo n u l!
Cu atitu d in ea om ului obosit de felicitări, W illy
ridică recep to ru l:
— Alo, cine?
— T o t Ţim and.
— Ce e, d rag ă?
— E rău , doctore !
Cum de nu s-a p refăcut în scrum receptorul pe
care-1 ţin ea W illy în m îna şi cine i-a d a t lui W illy
tăria să m ai p o ată vorbi — sînt în treb ări la care nim eni
pe lum e n -ar fi p u tu t da u n răspuns. F a p t e că, în plină
deru tă, W illy izbuti să îngaidie:
— De ce e ră u , Ţ im and?
— Fiindcă prefectul, furios că nu l-a p u tu t scoate
pe candidatul guvernului, a în tre b a t la B ucureşti pe
care din doi să-l proclam e d e p u ta t: pe P antelim on,
sau pe, du m n eata care ai în tru n it cu o su tă douăzeci
de v o tu ri m ai m u lt? Şi M ărguleanu i-a d a t ordin să
facă o nouă n u m ă ră to a re . . . ,
— Şi s-a fă cu t? în treb ă W illy, cu m intea pierdută.
Ţ im and rîse acru :
— Şi dacă nu s-a făcu t încă, ţi-e m ai bine?

102
 D octorul W illy îl înţelegea bine pe Ţ im and. T otuşi,
W illy era şi el om ca toţi, oam enii. De aceea, dacă în
m intea lui m an d atu l era irem ediabil p ierd u t, în sufletul
lui m ai pîlpîia o sp eran ţă:
— Ţ im and — făcu el cu glasul stins — urm ăreşte
chestiunea şi dă-m i în d ată u n telefon.
— Să m ai răm în aici? M ai'are v re u n 'ro s t?
— A r e ! făcu desp erat W illy şi închise telefonul.
A poi se p răbuşi moale în fotoliu şi răm ase nem işcat,
cu b ărb ia în piept, palid, m u t, surd, nesim ţitor la to t
ce se petrecea îm prejur. D ar creierul lui, creierul lui,
p arcă în tr-adins ju deca m ai lucid ca oricînd. P răbuşirea !
D upă eşecul cu N eaţă, eşecul cu Ju g ăn a ru ! Liberalii
preferă pe .oricine, l u i . . . Liberalii vor să-l silească
în felul ăsta să treacă la ei şi să ren u n ţe la propria
lui organizaţie politică. E l, fără ligă ! .El, fără o grupare
a lu i, fără o rep rezen tan ţă a lui, fără o gazetă a l u i !
N u ! ... Cu liberalii oricînd, d ar ca şef al unui
p a rtid ! . . . Şi dacă liberalii nu înţeleg, v a lu p ta ! . . .
D aaa ! Va lu p ta cu forţe reînnoite tocm ai de această
nouă înfrîngere !
Şi cu sufletul scăldat de u p erou val de optim ism ,
întinse energic a rătăto ru l spre secretarul lui:
— Scrie, B ernsohn, scrie ! . . . U nde am ajuns ?
— « Succesul n o s tru . . . » ! citi Bernsohn.
— A şa :« Succesul n ostru nu este num ai o satisfacţie
d a tă unei populaţii n ed rep tăţite , cl are o semnifi­
caţie . . . »
D icta cu entuziasm , d ar îi venea să urle de durere.
E l a p ie rd u t. . . şi doctorul K e m . . . cine ş tie . . , te
p o m e n e ş ti.. . . Ce chin, doam ne, ce chin de n e în d u ra t!
Să pierzi şi să te gîndeşti că duşm anul tă u de m oarte
s-ar p u tea întîm pla să cîştige ! . . . Incertitudinea, in certi­
tudin ea aceasta cu privire la situ aţia doctorqlui K em
îl copleşea pe doctorul W illy m ai m u lt chiar decît propriul
său dezastru. Ce o să se întîm ple cu doctorul K ern ?
— Scrie, B ernsohn, scrie ! dictă m ai departe, înflă­
cărat, doctorul W illy. Unde ţ i i ? . . . D a ! .'.. « . . .a re o
sem nificaţie infinit m ai adîncă: în cam pania aceasta
electorală am cîştigat p rieteni puternici, care s-au
an g ajat să s u s ţin ă .. . »

103
 Ia r telefonul:
— W illy ? Aici E lly ! Am auzit de nenorocirea care
te-a lovit.
— De unde ai au z it?
— De la generalul M ărguleanu. Şi-a cerut scuze.
Zice că nu se poate altm interi. T rebuia să-l proclam e
pe P antelim on d e p u ta t de C o v u rlu i.. . L -ar proclam a
pe candidatul liberal Cristescu, d ar ăstuia îi lipsesc trei
mii de v o tu ri. . . pe cînd cu P antelim on e m ai simplu.
D octorul W illy fierbea:
— De ce e m ai sim plu ?
— Fiindcă lui îi lipsesc num ai o su tă douăzeci de
v o tu ri. . .
— A ha ! Am în ţeles. . . De asta e m ai sim p lu . . .
— D ar nu p en tru asta te-am chem at, W illy ! Ştiu
cît suferi. D ar avem u n D um nezeu m are, W illy
d r a g ă ! . .. Şi are grijă D um nezeu ca, la fiecare necaz,
să ne dea şi cîte o bucurie.
— B ucurie ? făcu W illy sceptic, cu to a te că la cuvintele
lui E lly începură să-l treacă sudorile. D e unde bucurie?
— Doctorul K ern a c ă z u t!
Ca p rin farm ec, v ia ţa începu să prezinte u n nou
interes p en tru W illy. A ! D acă a căzut ciobul ăla de
K ern, se m ai p oate trăi.
— A căzut K ern ?
— A căzut ră u ! rîse Elly.
— Sigur?
— Mai sigur nici că se poate. Am v orbit şi cu el.
— Şi ce spune?
— E su p ărat foc.
— Sigur?
— Cum te aud şi m ă a u z i!
— Să trăieşti, Elly ! Mi-ai făcut, într-adevăr, m are
bucurie. N um ai de bucurii să ai p arte , Elly ! . . . Mîine
vin să te văd.
închise telefonul, cu ochii sclipind de o nouă lum ină:
lum ina u n o r zori noi, unor speranţe noi, unor viziuni
noi asupra unui viito r în care succesele politice nu sînt
num ai posibile, d ar şi probabile.
— Scrie, B ernsohn, scrie ! . . . Unde ţineam ? . . . « . . .
să susţină revendicările noastre. A ntisem itism ul oficial

104
e m ort. Rom înii cin stiţi v o r p u tea vorbi şi de drepturile
noastre, cu a u to ritatea ce le-o dă spiritul lor curat
demo — »
T elefo n u l! Se aştep ta să fie K ern şi se în treb a ce
să-i spună. D ar n u era K ern, ci to t Elly.
— W illy dragă, m -am cam pripit. Să m ă ierţi, e
ad ev ărat că K ern a căzut, dar doctorul B ratu i-a cedat
locul la Ilfov, fiindcă el a ieşit şi la F ă lc iu .. .
W illy închise încet telefonul, cu gestul şi sentim entul
cu cârc ar fi acoperit cu un giulgiu un m ort drag. Cataclis­
m ul de la G alaţi era acum departe, departe. O nouă
nenorocire, m u lt m ai m are şi m ai ireparabilă se abătuse
peste capul doctorului W illy: K ern era d ep u tat. D ep u tat
sigur. B ă tu t în cuie. Cu privirea ră tă c ită , doctorul
W illy privea în ju ru l lui şi se în treb a : unde se află ? Ce
este dulapul ă s ta ? D ar scaunul pe care şade? D ar tînă-
ru l ăsta care stă cum inte în fa ţa lui, cu tocul în m înă
şi a ş t e a p t ă ? ... Ce a ş t e a p t ă ? ... Ce?
T recură cîteva m om ente lungi ca veşnicia — şi poate
că în seara aceea doctdrul W illy a r fi fost p ierd u t defini­
tiv , dacă v o in ţa lui de fier n-ar fi învins din nou şi nu
i-ar fi re d a t to ate cele cinci sim ţuri politice.
— Scrie, B em sohn, scrie ! . . . « . . . cu rat dem ocratic.
D ar succesul n o stru nu se lim itează aici. în afară de
prietenii politici rom îni, vom avea în P arlam ent pe
prim ul d e p u ta t ev reu: pe d o c to r u l...»
T ele fo n u l!
— W illy? Aici K ern.
Cu ochii in jectaţi de m înie, d ar cu un glas care exprim a
bucurie, doctorul W illy îl salută:
— A, felicitări, doctore ! . . . F e lic ită ri!
D octorul K ern aufeea perfect în seara aceasta.
— M idţumesc, răspunse el m odest. D ar te-am che­
m at p en tru cu to tu l altceva: dacă n-ai vrea să treci
mîine seara pe la m ine, să-ţi citesc traducerea mea
din Shakespeare...
— Cu plăcere, doctore, cu p lă c e re !
T rîn ti receptorul şi începu să urle la secretar:
— Scrie, B ernsohn, scrie ! . . . « S hakespeare. . . »
T im id, B ernsohn îl rectifică:
— Ţineam la « d o c to ru l.. . »

10fi
 Scrîşnind d in d in ţi, W illy d ic tă :
— D a ! . . . « doctorul K em , m arele n ostru l u p t ă t o r .. .
pOfi»

.Telefonul! E lly !
— Alo, W illy ? A s c u ltă ! Am av u t acum a şedinţă cu
generalul C antacuzino G răniceru, care m -a inform at că
te-a propus ca m em bru în com itetul de onoare p en tru
tabloul eroilor de ră z b o i. . .
— Serios? strigă W illy, fericit.
• — F o arte serios !
R ecunoştinţa n u era u n sentim ent străin doctoru­
lui W illy. A tre c u t el de, m ulte ori, în zbucium ata lui
ac tiv itate obştească, p rin tulburările pe care le iscă
acest reflex în sufletul oricui ştie să. deosebească răul
de bine. D ar niciodată recunoştinţa n u i-a smuls lacrim i
— şi m ai ales lacrim i fierbinţi — ca p en tru Elly, nobilul
său prieten E lly, singurul care avea grijă de el, în aceste
grele m om ente de restrişte.
— M ulţumesc, E lly, m u lţu m esc! Mi-ai făcut u n m are
bine că m i-ai telefonat. B ună seara, E lly, b u n ă s e a ra !
M em bru 'în com itetul de onoare p en tru tabloul eroi­
l o r .... U n m o m e n t! ... Azi, m em bru în coniitetul de
o n o are. . . Mîine, vice-preşedinte. . . P oim îine. . . 'D ar e
ceva colosal. . . Colosal! . . . M eritele lui încep să fie recu­
noscute în ţa ra aceasta. O rizontul s-a lum inat. E b in e ! . . .
F o arte b i n e ! . .. Cît se poate de bine!
— Scrie, B ernsohn, sc rie ! . . . « Marele şi neînfricatul
h ostru lu p tăto r, doctorul K e m . . . »
 V

În d ă ră tu l unor imense vrafuri de h îrtii, ca în d ărătu l

unui zid care l-ar ap ăra de lum ea din afară — şedea un
om şi scria. Scria — şi ofta. Scria, ştergea, refăcea, punea
tocul deoparte, îşi aprindea încetişor o ţig ară, închidea
ochii p en tru cîteva clipe, spre a-şi scru ta sim ţirea şi
fantezia — şi ofta. Muia apoi scurt şi energic tocul în
cerneală — şi iar scria. Scria şi scria.
Căci om ul acesta, în conjurat din trei p ă rţi de m unţi
de hîrtie, era scriitor. U n scriitor cunoscut şi tem u t.
U n re v o lta t şi un sentim ental. Un prozator, care îm bina
cu o a rtă , proprie lui, lirism ul răscolitor de sim ţăm inte
duioase, cu acidul satirei necruţătoare. Omul dindărătul

107
biroului cînta pornirile curate şi gingaşe — şi biciuia
fară m ilă m oravurile epocii în care trăia. Lacrim ile îi
storceau lacrim i. Gemetele îi sm ulgeau gem ete. Strigătele
de durere îl făceau să strige. R evolta îm potriva nedrep­
tă ţii stîrnea în el revolta. N u era suferinţă şi n ed rep tate
să nu-şi găsească ecou în scrisul om ului din d ărătu l
biroului. Scrisul era lum ea lui. M area lui pasiune. B ucuria
lui. Cînd punea m îna pe toc, existenţa întregului cosmos
se reducea la acele m ici şi im aculate foiţe care-i stăteau ,
ru g ă to a re , sub ochi. . .
Omul d in d ărătu l biroului oftă deodată prelung.
E ra - gata. F ericit, înfipse tocul în suport şi se frecă,
voluptuos, cu spatele de scaun, pînă-şi găsi poziţia
p o triv ită p en tru un m om ent de destindere. Isprăvise
încă u n a din splendidele lui poem e, destinate să aducă
o rază de lum ină în sufletul bietelor femei ale lum ii.
Avea o m are înţelegere p en tru bietele femei. E ra un
om ta re — şi, ca oricare om tare , se sim ţea irezistibil
atras spre aceste fă p tu ri slabe, care cereau înţelegere,
m ărinim ie, mîngîiere. ocrotire. Ce n u cereau ele ! Şi
noul lui cîntec ţîşnise num ai din nobila d orinţă de a
alina, cu m odestele, d ar talen tatele lui m ijloace, nişte
biete suflete în nenorocire.
Cu precauţia, cu care apuci u n bibelou preţios, strînse
încetişor foiţele de pe m asă, cînd, deodată, m îna-i încre­
m eni pe b iro u . . . C onferinţa ! . . . Mîine seară trebuie
să-şi rostească la A teneu conferinţa «Despre în treb u in ţarea
m etodelor m oderne în serviciile noastre de ordine şi
s ig u ra n ţă » .. . şi el n u şi-a făcu t pînă acum nici m ăcar
o n o t i ţ ă .. . T otuşi, conferinţa v a treb u i să aibă loc
n eap ărat, p en tru că ţin e la ea. E o tem ă care-1 preocupă
de m u lt. . . P oliţia n o astră n u este în curent cu vrem ea.
P oliţia no astră este co ruptă. P oliţia noastră, în m unca
ei de investigaţii, recurge la m etode pe care le resping
şi su ltanii T u r c ie i...
P u ţin cîte p u ţin , chipul om ului din d ărătu l biroului
se lum ină. C onferinţa i se aşternuse în m inte, singură,
fără nici un efort. Ideile se năpusteau de peste to t, se
ordonau şi defilau în m intea lui, cum inţi şi disciplinate.
Ia tă ce înseam nă a fi cucerit de subiect. De altfel, a
m ai tr a ta t despre această problem ă încă înainte de război

108
şi în tr-o form ă foarte o riginală. . . 0 comedie în tr-u n
a c t . . . Păţania lu i B u r ă h ! ... S ta i! Ce a r fi dacă ar
presăra conferinţa cu citate din Păţania lui B u r ă h ? ...
F ragm ente din Păţania lui Burăh a r face u n efect colo­
sal. Comedia s-a b u cu rat pe vrem uri de u n succes fan ­
tastic ! T o ată lum ea a rÎ6 şi a aplaudat. Nici nu se p utea
altfel. Păţania lui B urăh e doar u n rechizitoriu de o
violenţă nem aipom enită îm potriva m oravurilor care au
dom nit, şi, din nefericire, m ai domnesc şi azi în poliţie.
L in iştit că problem a conferinţei e ca şi rezolvată, scri­
itorul d in d ărătu l biroului se pregătea să m ai citească
o d a tă foiţele p ro asp ăt scrise, pe care le ţin ea în m înă,
cînd ap ăru Nelu.
— Să tră iţi, coane R em us ! zise Nelu, şi cu pasul
înfipt, călcînd ca u n sublocotenent de cavalerie în prim a
lui uniform ă, se apropie de birou, strînse m îna lui Rem us
şi, deodată, se p o rn i,p e rîs. Mi se pare, coane Rem us,
că v-am prins asupra faptului. Ce aveţi în m înă ? . . .
U n m an u scris! Ceva n o u ! . . . E s t e ? . .. V edeţi că am
g h i c i t ! .. . C a re v a să zică, to t sînt b ă ia t norocos. Am
p icat tocm ai b in e . . . Să mi-1 citiţi, coane R em us, a c u . . .
î n d a t ă . . . pe l o c .. . N u m ă mişc de aici pîn ’ nu-i d aţi
o c ita n ie .. . Să n u ziceţi -nu, că m ă s u p ă r .. .
Şi se trîn ti în fotoliu.
Rem us se u ită la Nelu cu drag. Sim patic b ă ia t acest
N e lu ! Nu o h aim ana de gazetar ca oricare altul.
P en tru că Nelu, de profesie era gazetar. î n vîrstă
cam de vreo treizeci de ani, blond, cu ochi albaştri,
qu obrazul rum en, cu o im pecabilă dungă la pantaloni,
tu n s, ras, p u d ra t, p arfu m at, Nelu se fixase, ca ju rn alist
în sectorul economic — iar în «ectorul economic se spe­
cializase în problem ele care priveau B anca N aţională.
B anca N aţională era cîm pul lui de operaţii. Porecla de
N elu Pedicuristul, de acolo i se trag e : de la B anca N aţio ­
nală. î n u rm ă cu u n an, A ristotel de la Democratul
romîn s-a ap u cat să im prim e în glum ă şi să îm p artă pe
la p rieten i o carte de v izită: « Nellu Dăscălescu, frizer,
ju rn alist, poet, prozator, dram aturg, coafor de dam e
voalate, pedicurist al M inisterului de- F in a n ţe, pune
ventuze la B anca N aţională în fiecare zi în tre 11 — 1.
C hem at p rin carte poştală, vine la domiciliu, p en tru

109
m asaje şi p en tru ex tracţii de b acşişu ri!» Cînd N elu află
de ispravă, în loc să se supere, îşi a trib u i sieşi p atern i­
ta te a şi reed ită pe cont propriu această carte de vizită,
pe care o distribui de A nul Nou tu tu ro r « grangurilor»
din lum ea economică, începînd cu M inisterul de F in an ţe
şi B anca N aţională, Care cum prim ea cîte un exem plar,
îl citea, rîdea, îşi chem a secretarul şi-i spunea:
— Nu-i aşa că-i b ă ia t de spirit, Nelu ă s ta ? Vezi,
te rog, cît i-ai pus în p lic ! D ouă m ii? P u ţi n ! Mai dă-i
două .m ii!
Aşa că, de A nul N ou, cel care a rîs m ai m u lt decît
to ţi de pe u rm a farsei lui A ristotel, a fost Nelu. De
atun ci, re p u ta ţia lui N elu ca gazetar de ta le n t se găsi
definitiv stab ilită. T o ţi colegii lui de specialitate începură
să se u ite la el cu respect. N elu era om ul care prim ea
« plicurile» cele m ai grase. I se spunea, e d rep t, Nelu
Pedicuristul, d ar N elu îşi p u rta porecla cu m îndrie şi
dem n itate, ca u n titlu cîştigat eroic pe cîm pul de lu p tă
al presei rom îne.
Se . înţelege, însă, că n u asta explica tan d re ţea ce
i-o a ră ta Rem us lui Nelu. în tre R em us şi N elu nici nu
ptitea fi vorba de leg ătu ri m ateriale. Nelu era gazetar,
Rem us era scriitor, deci oam eni de condci şi Unul şi
celălalt. Doi confraţi, care se stim au şi se cău tau spre
a-şi exprim a ad m iraţia ce şi-o p u rta u reciproc. A sta
n u se m ai p u tea chem a legătură m aterială, ci cu rat
spirituală, d etaşa tă de orice interes păm întesc. în fiecare
dim ineaţă, pe la 10^ N elu se prezenta în fa ţa lui Rem us
ca să-l întrebe ce a m ai scris. P u te a să se răstoarne
păm în tu l, asta n u era p en tru Nelu un m otiv să întîrzie
peste oră m ăcar cu o secundă. F ix la 10 in tra în birou
cu în treb area pe buze:
— Ce aţi m ai scris, coane R em us?
Şi în m od regulat, Rem us îşi zicea: « D acă aş as­
cunde că îm i faCe plăcere, aş fi u n ipocrit ticălos. îm i
face m are plăcere să-l v ăd pe acest N elu cum se in tere­
sează de cele ce s c r iu .. . A sta înseam nă că eu nu sînt
p en tru el un oarecare R em us Vîlceanu, sim plu director
general al Siguranţei Generale a S tatului, ci Rem us
Vîlceanu scriito ru l! . . . Scriitorul R em us V îlceanu! . . .
Ce frum os s u n ă : scriitorul R em us V îlceanu. . . De mic

110
am v isat să ajung sc riito r! . . . Şi ia tă că sînt — şi iată
că se găâesc m ulţi care m ă adm iră — şi p rin tre ei, m ulţi
care m ă adm iră enorm — şi cel care m ă adm iră m ai
m u lt decît to ţi este Nelu. Cum d ar să nu-1 iubesc pe acest
Nelu, cînd p en tru el este sfînt ceea ce mi-e şi mie m ai
sfîn t decît orice pe lum e: opera m e a !» Şi-l iubea pe Nelu
din to a tă inim a. î l iubea a tît de m ult, încît îi dădea
voie să in tre la el n ea n u n ţat.
R em us era m odest şi tim id. De obicei încerca să
ocolească discuţia în .jurul ultim ei sale lucrări, pe care
n u se h o tăra să i-o citească decît num ai după ce Nelu
îl înnebunea cu insistenţele lui. De astă d a tă , însă,
vorb a lui N elu: « a fost prins asupra fap tu lu i» — aşa
că nu m ai avea încotro şi treb u i să cedeze de la prim ul
a s a lt:
— S tai, Nelule dragă, n u te supăra aşa, ca o. fe tiţă . . .
că-ţi citesc. . . U ite ,. acu am isp răv it-o . . .
— Să auzim ! făcu N elu energic. Ce titlu are?
— Sărmana !
Nelu se congestionă:
— S în tcţi colosal, coane R e m u s ! strigă el. C olosal!
U nde .dracu găsiţi asem enea titlu ri? Ş tiţi cum e ? . . . Te
ră sto arn ă şi te răscoleşte, uite a ş a ! . . .
Rem us înghiţi un nod de em oţie, care i se puâese
p arcă de-a curm ezişul, că m ai-m ai să se înece, d ar îşi
reveni repede — şi-l în treb ă, cu stîngăcia un u i şcolar:
— Să-ncep?
N elu se înfurie:
— P ăi bine, coane R em us, eu ce a şte p t aici?
— B in e ! făcu Rem us cum inte şi în cep u : « S ă rm a n a !
Iubea şi era iu b ită ! în casa lor lum ina fericirea. Societatea,
însă, în care trăia u , o prim ea de nevoie. N u era la m odă
p en tru că-şi iubea num ai b ă rb a tu l şi, de m ulte ori, din
cauza aceasta prietenele o tach in au pîn ’ a o face să plîngă.
U nul din acei care n-au altă grijă decît ca femeile să
fie la m odă, puse în tr-o zi ochii pe dînsa ş i . . . în tr-u n
m om ent de u itare, ea se pierdu. F ericirea nu m ai lum i­
nează în casa lor. E a este sclava om ului pe care nu-1
iubeşte, d ar care cere să fie iu b it sub am eninţarea de
a spune to tu l b ărb atu lu i şi — aşa îşi urcă calvarul
p u rtîn d o dragoste de com andă. P rietenele n u o m ai

l
tachinează. D însa to t plînge. E ste însă la m odă
acum.»
Aici se oprea elegia. Aici se opri, deci, şi autorul.
Cu ochii scăldaţi în lacrim i şi cu m îna în care ţinea
h îrtia încă rid icată în aer, răm ase nem işcat, ca să guste
ecoul ultim elor cu v in te . . . E ste o operă tare. Merge
la inim ă. A prins m ai m u lt decît bine durerea sărm anei
lui eroine şi m ulte semene ale ei vor plînge în pernă, cînd
v or citi rîndurile acestea. B ucuria că a izb u tit îl făcu
pe Rem us să u ite to tu l în clipa aceea. . . P în ă şi pe
Nelu. De aceea, tresări speriat cînd auzi u n glas tu n în d
la doi paşi de el:
— Ce faceţi cu ea, coane?
Rem us ridică ochii şi-l văzu pe N elu în picioare,
teribil de ag itat.
— Coane R em us — în treb ă N elu ia r — ce faceţi cu
ea? O lăsaţi să putrezească în se rta r?
— î ţ i place?
N elu n u m ai p u tea fi stăp în it:
— C o an e! A sem enea în treb ă ri sînt o insultă. A sta
e o pagină de antologie. Orice în treb are este absurdă
şi d e .p r is o s ... Nu-i tim p de în treb ări, coane! D aţi-i
d ru m u l!
D irectorul general al Siguranţei Generale a S tatu lu i
era copleşit. O singură m are d orinţă ar fi a v u t în clipa
aceea: să-i sară de gît lui Nelu şi 6ă-l îm brăţişeze. D ar
fiindcă-i era ruşine, treb u i să dea m u l ţ u m i r ii lui o expre­
sie m ai m od erată:
— E i, dacă-i aşa, Nelule dragă, atu n ci să-ţi citesc
ce-am scris aseară ţ
Trase iu te sertaru l şi scoase două foiţe:
— A sc u ltă ! . . . se ch eam ă: M i-eşti dragă ! . . . Sub
t i tl u : « R ăvaş iu b ite i!»
— Cum, cum ? strigă N elu buim ăcit. Mai citiţi o d a tă !
A scultător, directorul general al Siguranţei Gene­
rale a S ta tu lu i citi ia r:
— M i-eşti dragă ! . . . « R ăvaş iu b ite i!»
E x a lta t la culm e, N elu nu-şi m ai găsea locul:
— Coane R em us, m -aţi ras, coane R e m u s! . . . E ,
cum zice M ărunţelu, ceva «'nihil sine d e o » ... Ce să
m ai vorbim , coane R em us !... E ... e... e...

112
 R em us îl văzu aşa de tu lb u rat pe Nelu,- încît se
sim ţi d ato r să-l aju te să se liniştească:
— Stai jos, Nelule, şi asc u ltă!
S leit de p u teri, Nelu se aşeză, în tim p ce Rem us
începu să citească:
« Mi-eşti dragă, ţi-am spus, şi m -ai în tre b a t: de c e ? . . .
Am voit, cu to a tă pornirea sufletului, să-ţi dau m otivul
iubirii m ele, d ar gîndirea a îngrăm ădit în tru q tît cuvin­
tele, pornite din inim ă, încît ele au n ţu riţ pe buze şi
fără să-ţi p o t spune un cuvînt... am plecat. In singură­
ta te a m ea, te-am văzu t apoi cu păru-ţi bălai, ondulat
ca grîul b ă tu t de vîntul cald al verii, cu guriţa vecinic
surîzâtoare ca o corolă de trandafir şi gata să vorbească
ca o păsărică gingaşă — ca să formeze gropiţe în obraz,
care par-că cer să fie acoperite cu un sărut ş i . . . Văzîn-
du-te aşa, m i-am d a t seam a pentru ce te iubesc şi de
team ă că n-am să pot să ţi-o spun n ic io d a tă .. . ţi-o scriu».
Rem us citea, d ar i se părea că nu el, ci altul citeşte.
Vorbea sufletul lui. H îrtia vorbea în num ele lui. El
n-ar fi în d răzn it s-o facă. E l era un sfios fără leac. De
cînd e, n-a făcu t unei femei o declaraţie orală. A spune
unei fem ei: « te iubesc», era pentru acest om c^ire idealiza
femeia un ad ev ărat chin. Pe hîrtie, da ! î n faţa hîrtiei,
zăgazurile inim ii lui se rupeau sub năvala im petuoasă
a rezervelor lui inepuizabile de am or.
în tre tim p, Nelu sălta nerăbdător în fotoliu — şi
num ai cu eforturi uriaşe putea să-şi în frîn g ă. ispita de
a-1 în treru p e la fiecare cuvînt pe autor. D ar cînd Rem us
îşi term ină lectura, nimic nu-1 m ai p u tu reţine pe Nelu
să se dezlănţuie:
— C o a n e ! ... Ş tiţi ce-i aia Cîntarea Cintărilor?. . .
Aş vrea să văd şi eu femeia care ar p u tea rezista la
un asem enea răv aş ! .. .D iag o ste, visuri, d o r in ţi...
d o r u r i...
— D oruri ! strigă deodată Rem us, cucerit' de e n tu ­
ziasm ul lui Nelu. Bine că mi-ai a m i n t i t ! .. . Am scris
azi-noapte ceva despre tragedia unei femei care se topeşte
de dor ! . . . S ta i. . . s ta i. . . s t a i !
în cep u să caute febril prin sertar, d ar în aceeaşi
clipă uşa se deschise încetişor şi un cap se vîrî discret
p rin c ră p ă tu ră : ;

8 _ c. I2SI1 113
 — îm i d aţi voie, dom nule director general?
R em us îşi ridică ochii şi, furios că n u este lăsat
să se bucure în pace de to t ce-i este lui m ai drag, începu
să răcnească:
— N u-ţi d au nici o v o ie .. . Acu n-am t i m p . . . Vor­
bim m ai tîrziu !
D ar capul se vîrî to t m ai m u lt pe u şă:
— D om nule director general, num ai două cuvinte !
Acum a Nelu îl recunoscu. E ra com isarul-şef P apa-
ianopol care, du p ă cap, îşi trase şi picioarele în birou.
— Ce vrei, dom nule? continuă R em us să răcnească
la com isar. N u-nţelegi să m ă laşi în pace?
,— E ceva urgent, dom nule director g e n e ra l! . . .
Am adus-o pe fem eia a i a . . . pe m am a lui M arin V a r d ă .. .
R em us — care-şi vedea bucuria literară definitiv com ­
prom isă — în treb ă pe acelaşi to n fioros:
— Cînd aţi adus-o?
— A zi-dim ineaţă !
— Şi ăla a v o rb it?
— N u vrea să spună nim ic, dom nule director general.
L-am b ă tu t de fa tăi cu m ă - s a .. . că m ă-sa i-a căzut în
genunchi să-l roage să spună ce ş tie . . . d ar el nu scoate
o v o rb ă . . .
— N u aşa ! urlă R em us. A stea-s m etode învechite.
S înteţi nişte imbecili. Şi tu cel m ai m are ! . . . Te-am
făcu t com isar-şef cînd n u eşti b u n nici de agent. U nde-i
femeia ?
— Am îndoi sîn t pe sală !
. — Adu-i a i c i ! F uga !
Şi, dezolat, Rem us, îşi ceru scuze lui N elu:
— Ce să fac? Slujba-i slujbă !
N elu, delicat, în treb ă :
— Să ies?
— N u, nu, n u ! S tai a i c i ! î n două m inute am isprăvit.
M arin V ardă şi m am a l u i — o ţă ra n c ă b ătrîn ă, îm bro­
bodită cu u n şal ru p t, încovoiată şi cu ochii căscaţi
de u n fel de uim ire am estecată cu groază — ap ăru ră
escortaţi de P apaianopol şi de un agent.
R em us, cum îl zări pe V ardă, se repezi la el:
— Ce-i cu tin e, m ă? Te-ai su p ărat şi n u vrei să des­
chizi g u ra ? L as’ c-o d e sc h iz i!

114
 Şi către P ap aian o p o l:
— A rde-i fem eii cîteva perechi de palm e, să vezi
cum i se dezleagă lim ba flă c ă u lu i.. . H ai ! Ce sta i? Nu
vezi că n-am tim p de voi?
P apaianopol se u ită la femeie şi p ărea că ezită.
— Ţi-e m ilă? răcni Rem us. D ar lor li-e m ilă de noi,
cînd vor să ne dea foc ţă rii, h ai?
Şi-i trase femeii cîteva palm e. M arin V ardă, cu
ochii ieşiţi din orbite, m ugi ca înjunghiat şi dădu să
se arunce asupra lui Rem us, d ar fu im obilizat de către
com isar şi agent.
— Milă, h ai? răcni ca scos din m inţi Rem us la P a p a ia ­
nopol. Ia-o dc-aici şi b a t e - o ! .. . B a te - o ... Să nu o
lasi, pînă nu-1 faci pe bolşevic să v o rb ească. . . B ate-o ! . . .
B ate-o !
M arin şi m aică-sa şi com isarul şi agentul erau de
m u lt dincolo de uşă, d a r Rem us continua să repete,
cu ochii ieşiţi din orbite şi cu spum e la gură:
— B ate-o ! . . . B ate-o ! . . . B ate-o ! . . .
Nu m ai răcnea. Nu m ai avea p u tere să răcnească
a tîta . Ci doar bolborosea cuvîntul la infinit:
— B ate-o ! . . . B ate-o ! . . . B ate-o !
Nelu nu p u tea în d u ra să-l vadă pe R em us cum suferă
şi-l apucă de b ra ţ:
— Coane R em us ! Nu ţi-o m ai pune a tîta la inim ă !
Dă-i dracului ! . . . P arcă n-ai şti cine s î n t ! N işte bol­
şevici ! . . . Ce p o ţi cere de la nişte b o lşev ici!
Cuvintele lui Nelu îl m ai potoliră pe Remus.
— N u mi-e de e i ! spuse el, ştergîndu-şi fruntea
asu d ată cu b atista. Mi-e de dobitocul ăsta de P ap aian o ­
pol care n u ştie să se descurce de ici pînă colo. P arcă
trea b a asta n -ar fi p u tu t s-o facă şi singur.
Şi, obosit, se aşeză în d ărătu l biroului:
— P tiu , fir-ar al dracului de n e n o ro c it! m orm ăi
el. Mi-a stricat to a tă dispoziţia. . .
N elu n u apucă să-i răspundă, p en tru că sună tele­
fonul. îm b u fn at, Rem us ridică receptorul:
— Alo, da ! . . . E u !
în tr-o clipă, aerul de supărare îi dispăru de pe obraz,
spre a face loc unei expresii de respect nem ărginit:

116
 — Să tră iţi, dom nule m inistru !. . . Nimic nou,
d e o ta m d a tă . . . S înt pe ca le. . . Sper că veţi fi' m ulţu-
n t i t . . . Am în ţeles. . . în ce chestiune ? A ! . . . M ulţu­
mesc . ‘. . La 12 fix voi fi acolo ! Să tră iţi, dom nule
m inistru !
D ar, de în d a tă ce puse telefonul la loc, supărarea
îi reveni. D upă ce că e aşa de nenorocit, m aim uţoiul
ăsta de Trişcă m ai vine şi el să-i am ărască zilele cu p re­
tenţiile lui. T o ată ziua ar vrea să-i descoperi com plo­
tu ri. Nu deschide bine gura şi hop ! com ploturi. Ai de
unde, n-ai de unde, cl nu vrea să ştie !. . . Lui îj trebuie
com ploturi ! . . . Mai ales de cînd cu pregătirile astea
p en tru încoronare, e o adev ărată nenorocire. Nu te lasă
să răsufli o c l i p ă ! .. . Nu sînt nici două ore de cînd a
s ta t de vorbă cu M ărg u le an u .. . şi acum a e p o ftit la
Ionel, la p re ş e d in ţie .. . T ot pentru încoronare, fireşte ! . . .
Ionel e grăbit. Ionel vrea să-şi arate puterea. De asta a
şi h o tărît ca încoronarea să aibă loc la A lba-Iulia, în
inim a îm părăţiei lui D acu — şi înainte de a se deschide
Corpurile Legiuitoare: ca să pună în um bră congresul
partid u lu i naţional al lui Dacu, care to t la A lba-Iulia
trebuie să se ţin ă. Să v adă ardelenii că Ionel se b ucură'
de to a tă încrederea regelui şi că regele îl consideră ca
pe singurul om potriv it să facă noua constituţie. Ă sta-i
to t s e c re tu l!. Ardelenii trebuie să-şi scoată din cap p ro­
stia că fam ilia regală l-ar stim a pe D acu m ăcar cît negru
sub unghie. Şi încoronarea e un leac sigur. Cînd vor
vedea pe rege şi pe regină alături de Ion Ion Viziru la
încoronare, nici nu încape discuţie că ardelenii vor
înţelege că suveranii nu ţin de loc seam a de Dacu al
lor şi-şi vor întoarce privirile de la el, spre p artid u l
n aţio n al — libera!. E ste inevitabil ! . . . Aşa că, oricum ai
întoarce-o, încoronare trebuie, — şi trebuie cît m ai degra­
bă. Ionel vrea ca peste cîteva săptăm îni actul să fie
îm plinit, cu to ate că lucrărilc la A lba-Iulia sînt departo
de a fi term inate. Ar mai fi nevoie de şase luni, ca să se
pună to tu l la p u n ct.-C ated rala e gata, d ar pereţii sînt
goi. P icturile n-au fost nici m ăcar începute. Ionel, însă,
nu vrea să aştep te şi a d a t ordin să fie întinse p e ziduri
pînze cu p ictu ri im p ro v iz a te .. . « N.-are nici o im p o rtan ţă !
zice el. Cu pictu ri de-a d reptul pe ziduri, sau pe pînze

U«
im provizate, încoronarea to t îndoronare r&mîne ! . . . »
Şi dacă Ionel zice aşa, aşa trebuie să răm înă.
’Rem us smuci furios sertarul înspre el, îl îm pinse
furios înapoi, îl încuie şi, pe neaştep tate, parcă Nelu
a r fi'in tra t la el în birou chiar în clipa aceea, îl în treb ă :
— ’H ăi, s p u fie !.'.. Ce m ai n o u !
— N u v-a a ră ta t V alentino nim ic?
• — Cînd să-mi fi a r ă ta t?
— Ie ri!
— Ce a fost ieri?' M arţi? M arţi nu-i ziua l u i ! . . .
Ziua lui e azi ! . . . Trebuie să pice a c u ş i.. . D ar despte
ce este Vorba?
— Coane Rem us, am d a i dc o com oară, coane .R e­
m u s ... N işte fo to g ra fii... să vedeţi fotografii, coane
Rejnus ! Nici p apa de Ia Rom a n-are asemenea fotogra­
fii. Să fiu al dracului dacă vă m in t ! Şi nişte b ile ţe le .. .
m am ă-m am ă. . .
R em us, care-1 ştia pe Nelu b ă ia t serios şi de încre­
dere, se trezi la v ia ţă num aidccît:
— De la cine?
’ 'N elu sări în picioare şi se îndoi cu to t tru p u l peste
birou să-i şo p teasc ă'lu i Rem us la ureche:

R em us îl apucă scurt de b ra ţ pe N elu:

— Mă, Nelule, m ă m i n ţi !
— Să-mi sară ochii, coane R em us, dacă v ă m int . !
P u te ţi pune şi u n expert.
— C ît?
— L ăsaţi, coane Rem us, că ne înţelegem ! S ta ţi să
vină V alentino să le vedeţi şi o să ne d aţi dum neavoastră
singur p reţu l !
Mare tîlh a r şi Nelu ăsta ! B ăiat sim patic, deştept,
cu un sim ţ literar neobişnuit, d ar un hoţom an dc m îna
î n t îi a .. . Se pricepe la afaceri, parcă a r fi născut pen tru
ele ! . . . Şi nu-i poţi refuza nimic. Cum să-i refuzi lui
Nelu ceva ? Mai în tîi, e prieten ! Şi încă un bun prieten !
Şi-apoi, Nelu e presa ! . . . P oţi să te pui rău cu presa?
Nu ! Nu v ăd interesul. T o t aşa cum nu văd interesul
ca presa să se p u n ă ră u cu t i n e . . . V orba rom înului:
o m înă spală pe a l t a . . . Chiar aseară scria Viitorul că
presa « s ă se p u n ă în serviciul interesului de s t a t ! »

117
E ste o veche şi generoasă idee liberală, pe care o poate
realiza, practic, num ai S iguranţa Generală a S tatu lui.
S iguranţa Generală a S tatu lu i este singurul organ care
dispune de mijloacele educative necesare spre a în v ăţa
poporul să fie cum inte, ascultător, blînd, p ătru n s de
dragoste nem ărginită p en tru tro n şi dinastie şi de ură
de m oarte îm potriva bolşevicilor, ruşilor, nem ţilor, boan-
ghenilor, jidanilor, tătarilo r, bulgarilor, rutenilor, ţig a ­
nilor, arm enilor, grecoteilor, turcilor şi alto r lifte bleste­
m ate care spurcă p ăm întul sfînt al p atriei noastre. D acă
S iguranţa Generală a S tatu lu i n-ar fi cea m ai înaltă
in stitu ţie culturală a ţă rii, ce a r căuta în fru n tea ei un
om de cultură ca el, Rem us Vîlceanu, prozator, d ram atu rg
şi conferenţiar — nu?
— D om nul Ţ urcan ! an u n ţă uşierul.
— Să in tre !
Ţ urcan, zis V alentino, apăi*u. î n v îrstă cam de trei-
zeci-treizeci şi cinci de ani, înalt, la t în um eri, Ţ urcan
era de o eleganţă decentă, în ciuda cravatei som ptuoase
şi m ulticolore pe care o arbora cu oarecare ostentaţie.
D in ce-şi în treţin ea V alentino eleganţa nu ştia nim eni
a tît de bine ca Rem us. Venea de ani de zile la Capsa,
dim ineaţa la 11, după-am iază la 5, seara la 10, consum a
larg şi cinstea larg pe amici, uneori pînă-i apuca ziua,
şi am icii n u m ai p u teau după V alentino. V alentino în
sus, V alentino în j o s . . . V alentino şi V a le n tin o ... De
ce V alentino, cînd nu-1 chem a decît Naie, e o sim plă şi
duioasă istorie de familie. Lui Naie Ţ urcan nu i se zicea
V alentino p en tru că ar fi fost frum os ca artistu l de
cinem a R udolf V alentino. Comun cu acest V alentino,
Naie V alentino n-avea decît freza d ată cu b rian tin ă de
la tîm ple spre ceafă. încolo, Naie al nostru, cu ochii
lui m ăru n ţi, cu nasul gros şi lucios, cu cicatricea ceea
adîncă şi v în ătă care-i diform a bărbia, era d ep arte de
a fi ceea ce în lim bajul obişnuit se num eşte un b ărb at
« fru m o s» . D in altă pricină i se spunea V alentino lui
N aie; p en tru că pe nevastă-sa o chem a V alentina. Lucru
care, în trea căt fie zis, nu-1 deranja de loc. Cînd un amic
i-a spus, la un chef, p en tru întîia oară V alentino — lui
Ţ urcan nici p rin m inte n u i-a tre c u t să se supere. Şi nici
m ai tîrziu nu s-a în tîm p lat să strîm be v reodată din nas

118
cînd am icii lui şi-au lu a t obiceiul eă-l întîm pine, în loc
de salut, cu în treb a rea:
— V alentino, ce-ţi face V alentina?
L iniştit, zîm bitor, V alentino răspundea to td eau n a :
— M ulţumesc, bine ! Cu g o sp o d ăria!
Şi rîdeau to ţi: şi el, şi amicii, p en tru că to ţi ştiau
cam ce gospodărea V alentina. T înără, frum oasă, p a r­
fum ată, elegantă, V alentina era o gospodină model.
Nim eni n-a întîlnit-o v reodată pe V alentina cu V alen­
tino al ei. Se vedeau, to tu şi, zilnic, p en tru că pe am în-
doi îi lega aceeaşi nem ărginită dragoste de v ia ţă şi ace­
laşi p u n ct de vedere optim ist despre M inisterul de R ăz­
boi, unde V alentina venea m ai în fiecare zi, cam pe la
10, cu căţeluşa ei Puffi. V alentina şi Puffi erau două
figuri extrem de populare în lum ea m i l i t a r ă — bineîn­
ţeles, în rîndurile gradelor superioare. Cînd V alentina
apărea la m inister, to ţi ofiţerii se dădeau respectuos la
o p arte, ca s-o lase să treacă, vaporoasă, parcă plutind,
cu căţeluşa în b ra ţe , pe undele invizibile' d ar frum os
m irositoare de « H o u b ig an t» s a u « C o ty » , spre cabinetul
dom nului m in istru , la care in tra fără să se anunţe,
indiferent care general era dom nul m inistru şi sub ce
guvern era el m inistru. M iniştrii de război erau schim ­
băto ri, d ar ea era inam ovibilă. Aşa cum părea a fi in a­
m ovibilă şi la p a la t, unde se bucura de o m are conside­
ra ţie a tît la F erdinand, cît şi la cei doi fii ai săi, Carol
şi Niculaie. Nim eni m ai bine ca Rem us n u ştia că între
aceste sim patii regale şi princiare şi micile ei in tră ri la
M inisterul de R ăzboi era o strînsă legătură, aşa cum o
strînsă leg ătu ră era în tre vizitele ei la m inister şi afacerile
soţului ei V alentino. D ar dacă secretul existenţei lui
V alentino n u p u tea fi cunoscut oricui — u n lucru nu
p u tea fi tă in u it în însuşi interesul afacerii: dacă voiai
să obţii vreo fu rn itu ră de la arm ată, să fii av an sat în
grad, să fii scu tit de serviciul m ilitar, să scapi de vreun
control indiscret la arsenalul ori la serviciul de m anu­
ta n ţă pe care-1 conduci, să nu fii u rm ărit p en tru vina
de a fi d a t foc vreunui depozit de aprovizionare, pe scurt,
dacă voiai în tr-u n fel sau altul să te « aranjezi» în orice
chestiune pendinte de M inisterul de R ăzboi, p u teai

119
vorbi deschis cu V alentino, p en tru că şi el îţi vorbea
deschis:
— P en tru cinci m ii, nu ! . . . D ar pen tru zece mii,
se face sigur !
Şi cum te înţelegeai cu el, aşa răm înea. Tehnica era
sim plă. D ădeai lui V alentino, să zicem, petiţia. V alen­
tino i-o dădea V alentinei, V alentina i-o dădea m inistru­
lui, m inistrul i-o dădea V alentinei, V alentina i-o dădea
lui Valenţino, V alentino ţi-o aducea înapoi — şi tu nici
nu te mirai că sus, în colţul din stînga al hîrtiei, scrie:
« Bun şi apro b at» . D oar pen tru asta ai scris-o şi ai
înm îpat-o'Iui Valentino. în d o ială nici nu p utea să încapă.
Ştiai cine e V alentino: un om prom pt, corect şi discret.
P en tru că era p ro m p t, corect şi discret, se bucura de
încrederea clienţilor săi. P en tru că era prom pt, corect
şi discret, se bucura de încrederea lui Rem us Vîlceanu,
care, to tu şi, nu-i cerea nici un sacrificiu excepţional pe
altaru l ordinii şi siguranţei statului. V alentino trebuia
să-i pună lui Rem us la dispoziţie num ai copia exactă
a cererilor care treceau prin m îna lui, sau o notă asupra
cazurilor care nu im plicau nici o cerere, plus unele date,
pe cît era cu p u tin ţă m ai m ulte, asupra clienţilor lui,
plus unele confidenţe pe care i le făcea V alentina în
in tim itatea lor conjugală. De altfel, trecea şi V alentina
de două ori pe săptăm îm ă pe la Rem us, d ar Rem us
bănuia că femeia aceasta, deşi corespunde idealului
eău feminin, nu-i spune to t. Acest gol îl um plea, cu
m ultă conştiinciozitate şi iscusinţă. Valentino, care fu
lu at în prim ire, din uşă, de către N elu:
— Ei, hai o d ată, V a le n tin o ! ... Ce-ţi m ai face
V alentina? De ieri te aştep t aici !
V alentino zîmbi nevinovat şi-i întinse m îna lui Rem us,
care-1 în treb ă : .
— Ce m ai faci, V alentino? Ce-ţi face V alentina?
— M ulţumesc, bine, dom nule director g e n e ra l! Cu
gospodăria !
Zîm bi cu aceeaşi nevinovăţie şi se aşeză în celălalt
fotoliu din fa ţa biroului.
— E i ! făcu R em us, Ce e ta i? Scoate m arfa s-o
vedem !

180
 Cu sim plitate, V alentino scoase din bu zu n ar u n plic
şi-l întinse lui R em us:
— Poflim ! 0 fotografie şi o scrisoare !
— Asta-i to t? se m iră, decepţionat, R em us, care
n u se h o tăra să deschidă plicul.
— M ostre, dom nule director general !
R em us dădu, plictisit, din um eri şi rupse plicul. D ar
cum îşi aruncă ochii pe fotografie, exclam ă:
— V ă le le u ! ... Ce-i asta, Maică Precistă !
Nelu şi V alentino pufniră dintr-o d a tă în rîs.
— Ce vă spuneam ! făcu Nelu. M arfă, nu glum ă !
— Da, da, da ! clătină din cap Rem us. Şi asta ce
este ? . . . A ! Scrisoarea ! . . .
Şi se pierdu în exclam aţii care făcură pe N elu şi
V alentino să rîdă şi m ai cu p o ftă:
— Oooo ! . . . M ăi-m ăi-m ăi! . . . Phiii ! . . . M m m m ...
in m m . . . m m m ! . . . Ţine-m ă, doam ne ! . . .
Mai parcurse o d ată scrisoarea dintr-o privire, parcă
ar fi v ru t să se asigure că a citit bine — şi, energic, izbi
cu pum nul în m asă: ,
— B ă i e ţ i i .. . S-a f ă c u t ! . . . D upă m ostră, m arfa-i
bună ! O iau ! . . . Cred că putem face cu to ţii o afacere
bună !
— F o arte b u n ă ! zise Nelu. N um ai că are u n clenci.
U nul mic, d ar este !
-r- Să-l auzim !

La 12, Rem us stătea în faţa lui Ion Io n Viziru.

— U ite pentru ce te-am chem at ! îi zise prem ierul.
Am fixat definitiv d ata încoronării. Va fi pe ziua de
25 o c to m b rie ... La d um neata sînt to ate în ordine?
— în ordinea cea m ai perfectă, dom nule prim -
m inistru !
Ionel nu p ăru prea în eîn tat de răspuns:
— Vezi, aş v rea să n u fie chiar to ate în cea m ai
perfectă ordine.
R em us p ăru în c u rc a t:
— D om nule p rim -m in is tru ... ţ i încoronarea?

181
 — D ar la încoronare m ă şi gîndesc. încoronarea
trebuie să se facă în ordinea cea m ai perfectă, cum
zici dum neata. D ar, p en tru a obţine o ordine a tît de
perfectă, ne treb u ie p u ţin ă dezordine.
— Am înţeles, dom nule prim -m inistru !
— în acest caz, ia te rog în d a tă legătura cu Gherlescu.
Gherlescu are cîteva idei bune. Foloseşte-le ! . . . Să
ştii, însă, un lucru: cu opoziţia n-avem nimic. Nu-i
m om entul o p o rtun să îndîrjim opoziţia, tocm ai acum
cînd trebuie să ne vină oaspeţi străini. Noi trebuie să
scoatem arm ata în strad ă num ai p en tru a restabili
ordinea. D um neata, Trişcă şi Gherlescu trebuie să
lucraţi, p rin urm are, în aşa fel, încît să fim obligaţi să
scoatem cît m ai m u ltă arm ată în stradă.
— Dom nule prim -m inistru, zise R em us solemn, vă
făgăduiesc, cel p u ţin în ceea ce m ă priveşte pe mine,
cît m ai m u ltă dezordine.
— Bine ! . . . D ar m ai e o chestiune.
Luă de pe m asă o tăietu ră de ziar şi i-o întinse lui
R em us:
— A sta o cu n o şti?
Remus citi:
—« C etăţenii să se apere singuri. Nim eni să nu
m ai umble fără arm ă şi la prim ul atac să facă uz. în
fa ţa am eninţării necontenite, fiecare e m ereu în legitim ă
apărare. Să vedem ce au to rita te va pedepsi pe acela
care, ştiindu-se am en in ţat în orice clipă, a p u rta t şi
făcu t uz de arm ă !»
— Şi a sta ? îl în treb ă Ionel întinzîndu-i încă o tă ie ­
tu ră .
— « F eriţi-v ă de tîlh ari şi pungaşi la G ara de N ord
din B ucureşti; pe străzile ca p italei; în tre n şi oriunde.
N u cereţi aju to ru l poliţiei, că n u vi-1 poate da. Asigu-
raţi-v ă v ia ţa la societăţile de asigurare, că v ă răm în
copiii pe drum uri. A tît ne-a m ai răm as sub „b in ev en ita”
adm inistraţie liberală !»
Cînd term ină, Rem us puse, respectuos, tăieturile la
loc pe biroul lui Ionel.
— D a, dom nule p rim -m inistru, ştiu ! D a r . . .
— N -are nici u n ro st să ne pierdem în explicaţii
inutile. P ricina o ştii. Lucrurile n u m ai po t continua

122
aşa. Relaţiile d in tre P refectură şi S iguranţă trebuie
im ediat îm b u n ătăţite. îm p acă-te cu Pricoleanu. T re­
buie ! E vorba de ordinea şi siguranţa statu lu i. Am
term in at ! . . .
Rem us se ridică şi, sigur de efectul ce-1 v a avea
asupra prim ului-m inistru comunicarea, sa, vorbi cu
g rav itatea p o triv ită m om entului:
— Dom nule prim -m inistru, dacă nu m -aţi fi chem at,
v-aş fi ru g a t în orice caz să m ă p rim iţi azi.
— Ceva u rg en t?
— D estul de urg en t ! î n orice caz, ceva foarte im por­
ta n t. . .
în to arse, instinctiv, capul spre uşă şi, cu glasul
scăzut, c o n tin u ă :
— Am pus m îna pe nişte docum ente se n z a ţio n a le .. .
— Ce?
— N işte scrisori şi nişte fo to g ra fii.. .
— D e' la cine?
— De l a . . .
Ionel pricepu du p ă gestul discret al lui Rem us despre
cine e vorba.
— D ă -m i-le! strigă el, întinzîndu-şi mîinile spre
R em us, ca u n copil după o bom boană.
— Mîine la 10 le aveţi aici, dom nule prim -m inistru !
— Să ştii că ră s p u n z i!
— R ăspund, dom nule prim -m inistru !

« îm p acă-te cu Pricoleanu !» Cuvintele acestea ale

lui Ionel îi m ai răsu n au lui Rem us în urechi şi acum,
cînd se afla în drum spre M inisterul In stru cţiei Publice,
dar ca o poruncă, nu ca o recom andaţie, cum se întîm pla
altă d ată. F iindcă Ionel i-a m ai cerut lui Rem us să se
îm pace cu Pricoleanu şi în urm ă cu o lună, şi în urm ă
cu două luni, şi cu tre i luni. D ar i-o cerea num ai ca să
nu-1 m u stre conştiinţa că nu i-a cerut-o. R em us, la
rîndul lui, m ai m u lt ca să aibă ce ra p o rta, îl in v ita pe
Pricoleanu la un schim b de idei, în vederea îm păcării.
Şi conversaţiile se desfăşurau înto td eau n a pe un teren
cu desăvîrşire a b stra ct:
— Dom nule general — începea Rem us — dum neata
înţelegi sau nu înţelegi: aici e o chestie m are. O chestie
de viito r ! Trebuie să lucrăm serios. E vorba de ţa ră ! . . .
Ţ ara, dom nule general ! . . . D ar dacă eu o să fac într-un
fel şi dum neata o şă faci altm interi, nu înţelegi dum neata
că se duce ţa ra de rîpă ? în definitiv, ce vrem ? Spune şi
dum neata, ce v rem ? Ce vrei dum neata şi ce vreau eu?
— P ăi spune d u m n eata ! îi răspundea Pricoleanu.
Ce vrem ?
—,Ai v ă z u t? P arcă eu vreau altceva decît vrei
dum n eata ?
— Nu !
Logica lui R em us, to tu şi, nu-1 zdruncina pe Prico­
leanu.
— De acord, dom nule Vîlceanu. D ar eu, una aş
vrea să ştiu : de ce m -ai adus a i c i ? .. . Să. ne c e r tă m ? .. .
Să ştii că o să m ă plîng şi la p alat !
— F o arte rău , foarte ră u ! îl m u stra Rem us. Noi
ne p utem înţelege prieteneşte şi fără intervenţii şi fără
să am estecăm pe m aiestatea sa în chestiunile noastre
m ărunte. F o arte r ă u . . .
R ău, bine, asta e ! Mie nu-m i place să um blu
cu diplom aţii. U na vorbim şi alta facem. Ori lucrăm ,
ori nu lucrăm . Aia e ! Că dacă a r merge to ate a ş a . . .
eheee ! . . . Mie-mi place lucru pe faţă. Nu pe înconjur !
— D ar şi mie, dom nule general, şi mie ! D um neata
crezi că discuţia asta îmi face plăcere? Să stăm şi să
ne ciorovăim , în loc să trăim ca fraţii şi să servim ţa ra
cum se cuvine. Spune şi du m n eata ! P oftim ! Spune !
— Ce să sp u n ?
— Ce am spus !
— P ăi ce-ai spus?
— Ce-ai auzit !
— P ăi n-am au zit nim ic !
— N im ic?
— Nim ic ! . . . Vezi, dom nule Vîlceanu, ăsta eşti dum ­
n ea ta : îmi um bli cu nişte ch e stii. . . n a ! că-ţi stă m intea
în loc ! B a că e, b a că nu e. în Ioc să-mi spui verde:
e sau n u e . . . ‘ d u m n e a ta .. . h ă h ă h ă i. . . o începi de

1S4
la 4 8 . . . în ţeleg i ? E u dacă am v en it aici, vreau să ş tiu :
e sau n u e ?
— Ce să fie? .
— Aia !
Cînd discuţia ajungea aici, în Rem us — care nil
pricepea nici ce spunea el, nici ce spunea Pricoleanu
— se trez ea sim ţu l av e n tu rii si aru n ca la în tîm p la re :
—E !
— Ai v ă z u t? sărea Pricoleanu* furios, pînă în tav an .
Ce-ţi spuneam ?
Şi pun ea m îna pe chipiu să plece. D ar R em us îl
trăgea de b ra ţ în a p o i:
— S tai, dom nule general, că doar sîntem oam eni
în v îrstă, nu nişte c o p ii.. .
— Ce să m ai stau , dom nule, ce să m aj sta u ?
— S tai, că de-aia ai v e n i t ! . . . P rin u rm are, eu
ziceam c ă . . .
— Ce ziceai?
— C ă . ..
— Că ce?
— Că aia care ziceai d um neata a d in e a u ri.. .
Şi îm păcarea n u se făcea. Nu se făcea — p en tru
că nu treb u ia să se facă. Ionel îi spunea, într-adevăr,
lui R em us: « Ar fi bine să te îm paci cu Pricoleanu»
— d ar niciodată nu u ita să adauge şi un mic surîs obosit.
Pe de altă p arte, şi regele îi spunea lui P ricoleanu:
« Ar fi bine să te îm paci cu R em us» — d ar nici el nu
u ita să-şi deseneze un zîm bet în ju ru l trabucului. Deci,
fiecare în p a rte ştia ce avea de fă cu t: să încurce cît poate
lucrurile.
D ar fiecare m ai ştia ceva: că peste obligaţiile lui
oficiale, are sarcini speciale — Rem us de la Ionel, Prico­
leanu de la rege — care erau dc n a tu ră m ai p u ţin ofi­
cială şi care nu to td eau n a se arm onizau cu obligaţiile
speciale ale celuilalt. în felul acesta, fiecare în p arte a
început să se considere ca un elem ent indispensabil unuia
din cei doi factori h o tărîto ri în s ta t — şi ca om cu con­
ştiin ţa că e indispensabil, fiecare căuta să-şi afirme to t
m ai m ult dreptul la în tîietate şi independenţă. De aceea,
după fiecare şedinţă de îm păcare, conflictul dintre P re­
fectură şi S iguranţă, în loc să se potolească, se agrava.

126
R em us şi Pricoleanu, ca să dea curs îndem nului formal
la îm păcare, d iscutau cît discutau în tr-u n lim baj voit
confuz, îşi strîngeau cordial m îna, fără urm ă de supărare
şi în d ată alergau, fiecare în direcţie opusă: Rem us la
Ionel, P ricoleanu la rege, să-şi facă rap o rtu l. D in afacerea
asta ieşeau to ţi cu conştiinţa îm păcată că şi-au făcut
datoria. D upă asta, fiecare îşi vedea de nevoile lui:
S iguranţa lu p ta îm potriva P refecturii şi a bolşevicilor,
iar P refectu ra lu p ta îm potriva Siguranţei şi a bolşe­
vicilor. A cesta era şi unul din principalele m otive ale
conflictului. Rem us dădea voie lui Pricoleanu să lupte
îm potriva oricui — fie şi a Siguranţei — d ar nici în
ru p tu l capului n u adm itea ca P refectura să lu p te îm po­
triv a bolşevicilor. « Bolşevicii — zicea S iguranţa — sînt
ai mei. P refectura să se ocupe de borfaşi, nu de „politici44.
P refectura să nu se bage în politică. E xclusivitatea
acţiunii poliţice trebuie să ap a rţin ă Siguranţei». Lucru
pe care Pricoleanu refuza să-l înţeleagă, p en tru că,
zicea el, şi P refectura « e u n organ de ordine, ca şi Sigu­
ra n ţa » . T otuşi, adversarii n-ar fi răm as, poate, a tît
de în v erşu n aţi şi im placabili pe poziţiile lor — dacă
n -ar . f i fost la mijloc altceva, cu m ult m ai g ra v : fondurile.
T are pe p ro p teau a lui, Pricoleanu cerea fonduri cît
S iguranţa întreagă. Şi Ionel i le refuza — cu delicateţe,
se înţelege — d a r i le refuza.
Şi acum, deodată, îm păcarea. Nu în glum ă, ci pe
adevăratele. Ionel n u i-a m ai sp u s:« A r fi m ai bine ! . . . »
ci « T rebuie ! » .. . Va să z ic ă .. .
M inistrul instru cţiei publice fusese avizat de la
P reşedinţie că Rem us vine la el — şi-l aştep ta. De la
prim ele cuvinte, Gherlescu îi spuse:
— D om nule Vîlceanu, d um neata şi cu m ine avem
o sarcină m a r e ... S tudentim » ea se zbate în mizerie.
— D a, dom nule m in is tru ! D in parte-m i, voi face
to t ce se p o a t e .. .
— S înt convins, dom nule Vîlceanu ! Aşa că ţa ra
trebuie să răsune de strigătele de desperare ale stu d en ­
ţilor. N -au laboratoare. N -au căm ine destule. N -au burse.
Mor de foame. Trăiesc într-o sărăcie c u m p lită .. . De
aceea. . .

126
 — N u v ă su p ăraţi, dom nule m inistru ! Ş tiu ce vreţi
să sp u n eţi: de aceea « j o s . . . !»
Gherlescu îl în tre ru p se :
— B a nu ! S tu d en ţii vor cere numerus clausus.
Cred că ştii ce este numerus clausus?
Rem us ştia ce este numerus clausus. N um ăr lim itat !
î n cazul de fa ţă n u m ăr lim itat în şcoli p en tru străini.
Rem us o ştia de la unguri. în U ngaria lui H o rth y form ula
asta la tin ă are u n m are succes. Cu numerus clausus
guvernul unguresc îşi face propaganda şovină şi cere
revizuirea tra ta te lo r şi restitu irea A rdealului. De ce,
d ar, n -ar avea numerus clausus acelaşi succes si la
noi?
— E x trao rd in ar, dom nule m in is tru ! E ste o idee
excepţională ! N um erus clausus m iroase a term en ştiin­
ţific . . . în orice caz, a c u ltu ră . . . N um erus clausus. . .
Să ştiţi că-mi p la c e .! Au şi ungurii idei bune !
— Cel p u ţin asta îm i place şi mie ! zise Gherlescu.
D ar treb u ie procedat cu abilitate. B ăieţii trebuie să
ceară numerus c la u su s.. . Să-i faci să lanseze m anifeste,
să scoată ziare. . . să se adune la sta tu ia lui Mihai V iteazu
şi să ceară numerus clausus. Noi, guvernul, fireşte, vom
refuza să-i satisfacem . Şi o vom spune în ziarele noastre
şi în P a rla m e n t: ne doare sufletul p en tru stu d en ţii noştri,
sînge din sîngele n o stru, d ar numerus clausus nu le
putem acorda. S tu d en ţii să înţeleagă: numerus clausus
este cu p u tin ţă în tr-u n s ta t ca U ngaria, unde există
o trad iţie m in o ritară şi unde regim ul habsburgic a dus
de veacuri o politică de oprim are a naţio n alităţilo r. La
noi, acest lucru nu se p oate. Noi sîntem u n popor tole­
ra n t. Noi respingem orice idee de şo v in ism .. . şi aşa m ai
dep arte. în ţeleg i?
— E clar, dom nule m inistru.
— R ăspunsul n o stru, bineînţeles, ,va tu rn a gaz peste
foc. S tu d en ţii v o r trece la fapte. Aici începe ad ev ăratu l
rol al dum itale. S tu d enţii vor opera la început chiar
» N um erus clausus. . . D ar,7 stii
în u n iv ersităţi. # ! Un numerus
clausus energic. Să nu se m ai poată ţine u n curs la nici o
facu ltate. Noi, evident, vom încerca să-i potolim : Copii,
n u se p o ate ! Chiar să V T e m să v ă dăm acest numerus
clausus, sîn t în alte ra ţiu n i de s ta t care ne îm piedică.

127
 Sîntem legaţi de pacea de la Versailles, am iscălit tra ta tu l
m inorităţilor, avem angajam ente in te rn a ţio n a le ... etc.
etc. A sta nu va mai fi gaz peste foc, dom nule Vîlceanu,
c i. . .
— Benzină, dom nule m inistru.
— A aaşa ! B enzină ! S tudenţii vor cobori din univer­
s ita te în s t r a d ă .. . Adică în V ăcăreşti, dom nule Vîlceanu.
Tocm ai aici te rog pe dum neata şi pe Pricoleanu să
fiţi foarte aten ţi. Să nu treceţi de V ăcăreşti nici cu un
m ilim etru ! Se uită E uropa la noi. Şi chiar în V ăcăreşti,
să procedaţi cu m ă s u ră ..'. N eapărat !
— Va fi, greu ! obiectă Rem us. T rebuie să dăm o
satisfacţie b ă ie ţilo r ... Şi dacă o să le cerem m ăsură
pînă şi-n V ă c ă r e ş ti...
— Ş tiu că e greu ! răspunse Gherlescu. D ar deocam ­
d ată, nu se poate altfel. în m om entul de faţă nu ne
trebuie decît atm osfera. T o tu l e atm osfera, dom nule
V îlceanu !
— Am înţeles, dom nule m inistru ! Va fi a tîta atm os­
feră în V ăcăreşti, îneît să putem scoate arm ata pînă
şi-n b ariera G ra n t. . .
-r- Te rog ! Să sim tă ţă ră n iştii şi ardelenii că nim eni
în ţa ra 4sta nu ne poate îm piedica să facem în linişte
încoronarea.

Generalul Pricoleanu descinse, inopinat, la Sigu­

ra n ţă , cinci m inute du pă ce se înapoiase şi Rem us.
— Trăim ceasuri m ari, dom nule g e n e ra l! strigă vesel
R em us, cînd îl văzu.
Mari şi pline de perspective ! îi răspunşe Prico­
leanu, m înţ:îindu-şi m u stăţile lui agresive.
— A devărat ! Aşa că,' ce s-o m ai lungim , dom nule
general ? De azi înain te, sîntem f r a ţ i !
Pricoleanu se zbirii:
— Ia r începi?
Rem us rîse:
— Am glum it. Voiam să zic că de azi înainte sîntem
to ţi un suflet şi o sim ţire. D um nezeul nostru al am în-
durora va fi numerus clausus. ..

128
 — S-a is p r ă v it! T rebuie să stabilim num ai un plau
de b ătaie cu care să ne prezentăm la In te rn e . . .
— Sau la In stru c ţia Publică ! făcu Rem us într-o doară
— T o tu n a !
Se înţelegeau de m inune.
— D ar de V ăcăreşti, ştii ceva? întrebă Rem us.
— Ce?
— P în ă la S fîntul Gheorghe ! Nici un m ilim etru
d in c o a c e .. . O rdin de la I o n e l...
— Mă rog ! O rd in u l e ordin ! Cum sparge vreunul
m ăcar u n gem uleţ dincoace de V ăcăreşti şi-mi in tră
în L ipscani, îm i fac datoria.
— Şi eu ! făcu Rem us care se m inuna cum am îndoi
au în ceput să vorbească deodată o lim bă clară, lipsită
de orice confuzii. P o rain l pe o cale nouă, dom nule general.
E tim p u l să părăsim m etodele şi lozincile învechite.
T ineretul v a trebui- să fie supravegheat şi d irijat dc
noi. M işcarea treb u ie să aibă u n conţinut m ai larg, cu
idealuri precise şi cu o stare civ ilă. . . î i trebuie un num e,
dom nule general. Ceva care să m eargă la inim a poporului.
U n num e care să facă să zbîrnie ţ a r a . . .
Pricoleanu îl asculta şi-şi necăjea m ereu m u staţa:
— Ce n um e? făcu el, nedum erit. P arcă şi fără num e
n u p o ţi sparge geam uri?
B a nu ! răspunse Rem us, în care vorbea acum
scriitorul. T rebuie d em nitate, dom nule general. Trebuie
ţ i n u t ă . . . p re s tig iu ... E u m -am şi gîndit. Şi cred că
am şi d a t de ceva po trivit.
— H ai să te aud !
— « G eneraţia de foc !»
R osti cuvintele cu a tîta patos, îneît pînă şi m ustăţile
lui Pricoleanu începură să vibreze.
— Pfiii ! făcu prefectul. Ai pocnit-o ! . . . P arcă ar
fi o d etu n ătu ra de puşcă !
— N u-i aşa că-ţi place?
— îm i place al d racu lu i! De m irare? U nu-i Vîl­
c e a n u ! . .. Scriitorul n o stru V îlc e a n u !... Avem cu ce
ne lăuda noi, p o liţia . . . Vîlceanu ! . . . H alal ! . . . Mare
lucru să ştii să s c r ii! Am încercat şi e u . . . d ar n-a m e rs. . .
« G eneraţia de foc !» O să-i placă grozav dom nnlui
prim -m inistru ! « G eneraţia de foc ! » . . .

9 - 0- 1*93
 Se ridică şi-i întinde m îna lui R em us:
— P ăi, s^auzim de b i n e ! . . . D a să ştii: generaţia
de .foc, generaţia dc foc ! . . . F o arte frum os ! Cu o con­
diţie: să n-o p rin d cum va p rin Lipscani, că-i tra g o
b ătaie de-i m erg fulgii !
Vîlceanu rîse:
— Vorba-i vorbă, dom nule general ! Chestie de
obraz ! Cum zice şi Gherlescu: Se u ită E uropa la noi ! . . .
Să m ă cert cu d u m n eata tocm ai acum , cînd ne pîndcsc
ban d iţii ăştia de ţ ă r ă n i ş t i ! . . . în co tro m ergi ? Spre
P refectură ? .. . S tai că m ergem îm preună !
Pe culoar, Rem us îl zări pe Papaianopol.
'— Ia vino-ncoa’, P apaianopole ! Ce-ai făcu t cu
bolşevica aia?
— Am trim is-o la s p i t a l ! ‘
— Şi ăla? ,
— Ala n-a scos o v o rbă !
— Nici acum a?
— N ic i!
Cuprins de scîrbă şi de revoltă, Rem us strigă la
Papaianopol, ca să *fie auzit de to ţi dim prejur:
— U ite, P apaianopol, ca să vezi şi tu ce inim ă de
cîine au ticăloşii ăştia ! Vede cum e schingiuită m am a
lui — p ropria lui ‘m a m ă .. . şi el nici nu se sinchiseşte !
E i, să nu-i îm puşti pe to ţi, Papaianopole ? . . J Zi şi
t u ! . . . Să nu-i îm p u ş ti? ... Şi ţie-ţi m ai este m ilă de
e i ! ...
 VI

Ideea unui cortegiu istoric cu care să se încheie

serbările încoronării fu, evident, a lui Arghir. P alatu l
prim ise 'sugestia cu entuziasm şi îl rugase .pe iluâtrul
profesor să vină cu propuneri concrete. A rghir muncise
conştiincios o ju m ă ta te de oră şi făcuse cunoscut la palat
că proiectul e g ata. Suveranii, bucuroşi, îl poftiseră pe
azi la dejun. De aceea, A rghir a ră tă oarecare nervozitate
cînd, în loc să-şi m ai p o ată face în linişte unele n otiţe,
înainte de a se prezenta la rege, trebui să prim ească
— şi să m ai fie şi politicos cu prietenii sau cu adversarii
săi politici, exact nu m ai era în stare nici el să ţin ă m inte
— pe A ureanu şi Agop B agradian, care începură, cum

9' 131
era şi inevitabil, să-i vorbească despre încoronare. Şi
cum să-i vorbească ! Să tu n e şi să fulgere,
— Ce-i pasă lui Io n el? spum ega A ureanu. P e« R eşiţa»
a pus m în a? A pus ! Pe P herikyde al lui l-a pus preşe­
dinte al consiliului de ad m in istraţie? L-a pus ! L a putere
este ? E ste ! Acu ce-i m ai trebuie ? încoronarea. Cică
ţa ra vrea încoronarea. V orba a i a : « l a h o tare sînt tă ta rii,
baba cheam ă lău tarii» . Că num ai de asta-i arde ţă rii:
de încoronare.
— S traşnică încoronare ! zise şi Q agradian. O înco­
ronare făcută de un guvern ieşit din fraudă şi înşelă­
ciune. î ţ i în c h ip u i! Şi tocm ai acum !
Şi sm ulgîndu-şi violent ochelarii de pe nas, ca să
şi-i p u n ă la loc to t a tît de vio len t:
— D u m n eata ştii ce se întîm plă la Ia şi? L i se dă
cetăţenilor pîine m ucegăită. S-a făcu t anchetă şi p ri­
m ăria şi-a cerut scuze: cică a dus lipsă de făină în zilele
din u rm ă şi s-a îm p ru m u tat cu făină de la m a n u ta n ţa
garnizoanei. Cum s-ar zice, făina m ucegăită era p en tru
soldaţi — şi n um ai din întîm plare s-a d a t la civili. E i
ş i ? . . . Spune şi dum neata, dom nule profesor: adică
soldaţii au voie să m ănînce pîine stric a tă ? De ce, dom nule,
de ce ? Soldaţii n u sînt oam eni şi ei, ca oricare altu l ? . . .
Şi la Cernavodă la fe l: stă te a lum ea şi se u ita cum în fa ţa
cazărm ii batalionului 5 adm inistraţie, un grup de sol­
d aţi, sub com anda u nui ofiţer, to arn ă nisip în nişte saci
cu grîu ! . . . Pîine p en tru so ld aţi. . .
— O porcărie ! zbiera A ureanu. U n s c a n d a l! A sta,
num ai sub Ionel se poate în tîm p lă . . . De catastrofa de
la L upeni ai auzit, dom nule A rghir? Optzeci şi doi de
m ineri om orîţi. Şi cînd îi în treb i pe liberali, d au
din um eri. Se-ntîm plă ! zic ei. S-a m ai în tîm p lat şi
în 1 9 1 7 ... Ticăloşii I
— « S e în tîm p lă» ! se asocie B agradian la indignarea
lui A ureanu. Aşa s-a p u tu t « în tîm p lă» ca, num ai la
o săptăm înă d u p ă aceea, să fie u n nou accident la « Vul­
can» şi să fie om orîţi alţi doisprezece m ineri ! Nici o
grijă, dom nule A rghir ! Am ad u n a t u n m aterial im ens
în legătură cu aceste « în tîm p lări» şi cînd o sji i-1 vîrîm
sub nas dom nului Ionel la m om entul p o triv it, n-o să-i
facă nici o plăcere.

132
 — P oftim I strigă iar A ureanu. Accidente şi acci­
dente ! . . . Şi ce face statu l, domnule, ce face sta tu l, te
întreb , să apere pe b ieţii m uncitori de atîte a nenorociri
care se p o t produce num ai din pricina lăcom iei şi zgîr-
ceniei societăţilor m iniere? Zi, dom nule A rghir, ce face?
în c o ro n ă ri! în co ro n ări şi fotografii ! Are Alecu P orcu
obrăznicia să-mi spună la K erbalâ în birou că după
ra p o rtu l comisiei de lichidare a depozitelor statu lu i,
ţa ra ar fi p ierd u t de pe urm a guvernării noastre trei
m ilia rd e .. . « N um ai de incendii v-aţi ţin u t, num ai de
incendii !» zice el. D ar şi eu i-am ră s p u n s :« Nu-i nim ic !
Avem şi noi socoteala cît a p lă tit ţa ra serviciile dum nea­
v o astră de aprovizionare din 1914 şi pînă acum. Ca să
n u m ai vorbesc de isprăvile dum neavoastră de acum,
de fraudele de la in d u strie, de fraudele de la direcţia
petrolului, de fraudele cu contingentarea vitelor, de
exploziile dum neavoastră, de incendiile dum neavoastră,
de falim entele dum neavoastră, de accidentele dum nea­
voastră de cale ferată, de crimele, de dispariţiile,
de sinuciderile care se petrec sub regim ul dum nea­
voastră» ...
« Opoziţie in g rată ! îşi zise Arghir. Te u iţi la A ureanu
ă s t a . . . şi ţi se face silă. D upă to ate cîte le-a făcut, a
m ai a v u t obraz să spună, luna trec u tă, la R om an, la
alegerile p arţiale: ,, Num ele m eu simbolizează cinstea,
care se ridică îm potriva gheşeftarism ului gălăgios, m in­
cinos şi neputincios al liberalilor ! “ P arcă şi-a p ierdut
m inţile, aşa de ră u îl doare încoronarea.»
— Şi ce av eţi de gînd să faceţi? îl în treb ă A rghir
pe A ureanu.
— Să ne a b ţin e m ! răspunse A ureanu categoric. Ţii
m inte ce spunea Ionel cînd eram noi la p utere şi i se
părea că actu l ăsta istoric îl vom săvîrşr n oi? Că se
abţin e de la încoronare şi că o v a declara neconstitu­
ţională. E i, uite, asta facem şi noi I . . . N eaţă a h o t ă r î t !
Ne abţinem de la încoronare şi o declarăm neconsti­
tu ţio n a lă I
— A sta o facem şi nrti, zise B agradian.
— Şi D acu ? în treb ă Arghir.
— Şi D acu I
— Şi Jugănaru?

133
 — Şi J u g ă n a r u ! Ju g ăn a ru trate ază fuziunea cu
N eaţă !
— Şi v reţi să lipsiţi încoronarea de prezenţa v o astră?
în treb ă Arghir, pe care această lipsă nu p u tea decît
să-l bucure.
— T re b u ie ! făcu A ureanu. Ne-o cere d em nitatea
ţ ă r i i . . . Ne-o cere d em nitatea p a r tid u lu i.. .
Şi A ureanu ar m ai fi p u tu t vorbi despre dem nitatea
p artid u lu i cel p u ţin încă o oră, dacă A rghir n-ar fi av u t
curajul să-i spună:
— Mă ierţi, d ar trebuie să fiu la prînz la p a la t şi
se face t î r z i u ... D upă m asă, dacă vrei, c o n tin u ă m ...
în curtea p alatu lu i, A rghir îl întîlni pe Ciubuc-Bey
care cobora din m aşină.
— Ce faci, dom nule profesor? E ra cît pe ce să avem
plăcerea să luăm m asa îm preună cu N eaţă !
A rghir răm ase în ţep en it locului:
— Cu N e aţă?
Şi află din gura lui Ciubuc-Bey ce s-a în tîm plat.
în că alaltăieri seara — probabil după discuţia cu V intilă
— Ionel l-a trim is pe generalul Creţu la N eaţă. Creţu
nu e num ai prieten din copilărie cu N eaţă, d ar e şi sin­
gurul general cu care N eaţă nu s-a c e rtat niciodată.
— N eaţă dragă — i-a zis Creţu — vin din p arte a
reginei. T rebuie să ştii că la p alat to a tă lum ea te iu b e ş te ...
Regele şi regina ştiu' cît îţi datorează ţa ra . D acă nu erai
tu , ţa ra ar m ai fi fost ş i'a z i în haos. Regele zice că ai
făcu t anul trecu t ordine în ţa ră cu o m ăiestrie de care
e capabil num ai un ad ev ărat m are om p o litic. . .
— A spus asta regele? a în tre b a t N eaţă cu u n uşor
trem olo în glas.
— Şi regele şi r e g in a ! i-a precizat Creţu. De asta
am îndoi se în treab ă, de ce, dintr-o d ată, nu m ai calci
pe la p a l a t ? .. . « C u m s6 poate, m i-a zis regina azi-
dim ineaţă, ca un om care trebuie să formeze viitorul
guvern să ne ocolească?»
Generalul N eaţă, care răm ăsese pînă atunci în
picioare, sim ţi nevoia să se aşeze. C reţu povesteşte
că N eaţă aproape nici n u p u tea să vorbească de em oţie.
Creţu, discret, s-a făcu t că n u bagă de seam ă şi l-a
în tre b a t pe N e a ţă :

184
 — în tr-a d e v ă r, frate (fragă, ce-i cu tin e ? Te-a su p ărat
cineva? O crezi pe regină capabilă să-ţi v r e a 'i ă u l ?
— E a ? a p ro te sţa t N eaţă cu căldură. E a —m i e ...
răul ? . . .
Se ridică b o tă rît şi-i spuse lui C reţu:
— Spune regelui şi reginei că voi cău ta să reiau
relaţiile cu p alatu l în cel m ai scurt tim p !
— A sta s-a în tîm p lat alaltăieri seara la ora zece !
îşi continuă Ciubuc-Bey povestirea. Ie ri pe la prînz,
N eaţă a trim is-o pe M iţa la rege să-i comunice că p a rti­
dul poporului v a fi prezent la încoronare.
— E e e i ! exclam ă Arghir. Să ştii că-mi pare bine !
Nu-1 iubesc pe acest farsor sinistru, d ar e u n ad ev ărat
p atrio t.
— S ta i! Cum a plecat M iţa de la p alat, N eaţă i-a
trim is vo rb ă regelui p rin m adam Cekroppydis că v a
veni să-l v ad ă la Sinaia peste o z i-d o u ă .. .
— Auzi, auzi ! făcu A rghir. S-a înfierbîntat N eaţă.
— U n m om ent, că încă n u ţi-am spus to tu l. . .
A seară, N eaţă a trim is-o pe V alentina să-i spună regelui
că, dacă v rea, p o ate veni şi azi la p a la t. . . Şi ce m -am
g înd it? D acă d u m n eata vii la dejun, ce a r fi să vină
şi e l ? . . .
Se u ită cu coada ochiului la A rghir şi com entă, pe
un to n vesel:
— Aşa am fi a v u t Ia m asă to a tă opoziţia în p ă r . . .
D ar ne-am răzgîndit. Am îndîrji pe D acu şi pe ţă ră n işti
şi m ai rău . Aşa că N eaţă va veni la m asă d e s e a r ă ...
A rghir, însă, aveţi anum ite rezerve:
— Şi p o ţi fi sigur de N e aţă?
— A bsolut sigur ! G azeta lui de ieri ai citit-o ? Se
m ai vede an u n ţu l că « în curînd vor fi publicate m em o­
riile dom nului general N eaţă asupra expediţiei sale de
la F lă m în d a » ? .. . N u se m ai vede. S-a isprăvit cu
-Flăm înda. Ju g ăn a ru a v ru t să fie m ai d eştep t decît noi.
N u m erge, dom nule profesor, nu m erge. N eaţă e al
n ostru. I-au tre c u t to ate supărările. A şteaptă puterea.
— D ar cum se face că m ai adineauri A ureanu vărsa
foc pe nări îm p o triv a încoronării, el, care e m î n a d reap tă
a lui N e a ţă ?

136
 Ciubuc-Bey îşi în d rep tă deodată privirea In gol —şi
răspunse în doi p eri:
— A ureanu ! Lasă-1 pe A ureanu ! . . . A ureanu tre ­
buie să-şi facă d ato ria pînă la urm ă !

La m asă, regina începu p rin a vorbi despre nepoţelul

ei, m icuţul M ihai, copilul lui Carol.
— 0 m inune de b ă ia t ! zise ea, cu m îndrie.
A rghir găsi expresia de o ingeniozitate regală. B ăiatul
era, în tr-ad ev ăr, o ad ev ărată m inune. N ăscut la şase
luni du p ă cununie — şi to tu şi copilul trăieşte şi e, să
nu-i fie de-deochi, zdravăn. O m inune a n atu rii. N um ai
într-o familie de regi se po t întîm pla asem enea m inuni.
— M aiestate ! zise el. D in fiul unei m am e ca regina
noastră, ce copil p oate să iasă dacă n u o m inune?
Regina îi zîm bi recunoscătoare:
— Adm ir a rta dum itale de a ocoli c u v în tu l« bunică»,
dom nule profesor ! Ar fi p en tru m ine o insultă, ce spui?
Apoi, convorbirea lunecă spre noua av en tu ră a lui
N eaţă.
— A ! Să v ă povestesc ceva foarte nostim în legătură
cu N eaţă ! zise Ciubuc-Bey. U n fost inspector adm i­
n istrativ în Ardeal m i-a povestit ieri că sub N eaţă au
funcţio n at patruzeci şi şapte de popi, şefi de poliţie . . .
— Ooo ! se m inună regele.
— . . . şi fiecare din ei a a v u t grijă să in stitu ie o
tax ă specială asupra debitelor şi asupra caselor de
toleran ţă.
Am îndoi suveranii p rim iră cuvintele lui Ciubuc-Bey
cu o veselie m ai p u ţin discretă decît a r fi cerut
protocolul.
— Ooo ! exclam ă regele, m orfolindu-şi cu vioiciune
trabucul. D ar asta e fo rm id a b il!
A rghir plecă ochii, je n a t:
— F o rm id a b il! Nici vorbă ! Şi popă şi p o liţa i!
Regele n u înţelegea rezerva lui A rghir:
— D ar în ap o iat m ai eşti, dom nule profesor ! P arcă
ai tră i în evul m ediu. Şi dacă e popă, ce? N u-i om ?
D acă d u m n eata interzici un u i popă să fie poliţai, m iine

136
 poate să vină u n poliţai să-ţi interzică s& p o rţi barbă,
p en tru că n u eşti popă !
A rghir se înclină cît îi îngăduia m asa, înspre rege:
— Regele cel loial este şi regele cel în ţe le p t!
F erd in an d roşi de plăcere şi zise:
— Te-am recom andat lui Pilsudski p en tru « V ulturul
a lb » ...
— Mă copleşiţi, sire ! Şi eu care voiam să v ă exprim
dorin ţa ca lucrarea m ea Istoria im periului otoman să
fie tra d u să în greceşte de Spiridon Lam pros şi tip ă rită
de guvernul grec !
— Se va. face, dom nule profesor ! îl asigură, zîmbi-
toare, M aria. îm i iau eu ră sp u n d erea. . .
Cînd veni, în sfîrşit, m om entul să se discute pro­
blemele încoronării, de la început se ro sti cuvîntul
« o p o ziţie» . N eaţă a fost convins, d ar D acu şi Ju g ăn a ru
sînt in tran sig en ţi. A rghir povesti suveranilor şi lui
Ciubuc-Bey discuţia pe care o avusese dim ineaţă cu
A ureanu şi B agradian. Cu A ureanu s-a isprăvit. 0 d ată
cu N eată, A ureanu nu m ai in tră în discuţie. Mîine,
A ureanu v a re in tra în ordine. D a r după cîte a înţeles
A rghir din cele ce i-a spus B agradian, locotenentul lui
Ju g ăn a ru , ţără n iştii au de gînd să se agaţe de cele m ai
nevinovate p retex te spre a-şi duce cam pania îm potriva
încoronării. în special ţără n iştii p a r să fi p re g ătit un
m aterial enorm — sînt cuvintele lui B a g ra d ia n : « un
m aterial enorm » — în leg ătu ră cu m uncitorii. Ţ ărăniştii
vor să-i aju te pe m u n c ito ri...
— E o la tu ră oarecum vulnerabilă, sire ! zise A rghir
către rege. D upă cîte se pare, în procesul din D ealul
Spirei n u prea s-a p u tu t dovedi vinovăţia celor închişi.
— E ad e v ăra t — zise regele — că judecarea socia­
liştilor a fost fă cu tă neregulat.
— D ar nici să-i fi ac h ita t n u se p u te a ! interveni
Ciubuc-Bey.
— D a, da, d e s ig u r.. . nici vorbă ! făcu regele.
— A tîta ne-ar m ai fi l i p s i t ! zise regina. Să-i achi­
tă m . . . Orice ach itare s-ar întoarce im ediat îm potriva
n oastră.
— T otuşi — făcu A rghir — în interesul tro n u lu i şi
dinastiei, u n act de clem enţă regală a r fi b inevenit.

187
 — Ce anum e? în treb ă regele. G raţierea? Mă tem
eă n u ştirbesc prestigiul curţilor m arţiale. Şi-apoi, com u­
niştii g ra ţia ţi a r în tări com unism ul.
— N u ştiu cine sugera să li se ia o declaraţie ! zise
Arghir.
— î n ce sens declaraţie? în treb ă regina.
— Că nu v or m ai face com unism !
— Şi dacă v or cădea în recidivă?
— D acă v or cădea în recidivă — zise A rghir — avem
destule m ijloace după aceea să-i îm piedicăm să m ai
cadă în altă recidivă.
Şi cu grija să fie bine înţeles:
— P e noi ne interesează în acest m om ent încoro­
narea. Şi p en tru încoronare trebuie să facem oarecare
sacrificii. D upă aceea. . .
Regele se u ită u im it la A rghir:
— D om nule profesor, n-aş fi b ă n u it niciodată că
ai u n sim ţ politic a tît de realist. D upă aceea. . . Desigur,
după aceea, avem tim p . . . D u m n eata ce spui, dragă
R adule ?
— N -ar fi ră u ca m aiestatea vo astră să-şi arate
b u n ăv o in ţa fa ţă de m uncitori. De eliberat pe cei m ai
m ulţi d in tre ei v a treb u i să-i eliberăm , în to t cazul.
P robe în contra lor n u avem . Şi prea s-a făcu t gălăgie
în ju ru l lor p retu tin d en i. De ce d ar să nu preîntîm pinăm
inevitabilul, cu o in iţiativ ă în ţeleap tă? Un gest de
m ărinim ie, p o rn it de la p alat, ar fi o lovitură grea p en tru
opoziţie. Nu e bine să-i lăsăm pe ţără n işti să agite chestia
m uncitorească, în special acum , cînd m uncitorim ea este'
în orice caz a g itată. încoronarea trebuie să se facă în
linişte, sire !
Regele îşi goli iu te păhărelul, îl puse pe m asă şi
începu să-i în v îrte picioruşul în tre două degete, m edi­
ta tiv :
— Să ne gîndim , să ne gîndim ! m orm ăi el.
D eodată îşi ridică ochii spre A rghir:
— D om nule profesor, ţii m inte cum ne-ai a ju ta t
la Iaşi cu m anifestele d um itale adresate soldaţilor ru şi?
— Sire, cum aş p u tea u ita singurele m om ente de
bucurie pe care m i le rezervă destinul în v ia ţă : acelea
de a servi tro n u l şi d in a stia ?

188
 — Nim eni d in tre noi n u se îndoieşte de devotam entul
dum itale, dom nule profesor ! îl asigură M aria, am abilă.
— S înt fericit, m aiestate ! îi răspunse A rghir.
Şi către F erd in an d :
— Sire, a ş t e p t !
— Ţi-aş face o propunere ! zise regele. Ce-ar fi ca
dum n eata să vorbeşti m uncitorilor şi acum a?
— E u ? făcu A rghir surprins.
— D a, d u m n eata ! strigă entuziasm ată regina. Ideea
lui N ando e adm irabilă. E şti singurul om politic care
a r p u tea vorbi m uncitorilor în num ele n o stru ! Te rog
să a c c e p ţi!
— A c c e p t! răspunse A rghir, em oţionat. C hiar de
m îine voi începe să scriu o serie de articole adresate
m u n c ito rilo r.. .
— N u aşa ! îl în treru pse Ciubuc-Bey, energic.
Mai m u lt nu-i treb u i lui A rghir să priceapă că p ropu­
nerea ce i se făcea de a vorbi m uncitorilor n u era o
idee ieşită sp ontan aici, la m asă, din capul lui F erdinand,
ci pornea de la Ciubuc-Bey, care probabil o dezbătuse
din tim p cu Ionel.
— D a r cum a ltfe l? în tre b ă A rghir, m ira t.
— Să le vorbeşti personal ! îi răspunse Ciubuc-Bey.
Articolele se scriu, d ar nu ştii niciodată în m îna cui
încap. î n tot! cazul, nu poţi g aran ta că sîn t citite şi m ai
cu seam ă înţelese de cei cărora le a d re se z i.. . O discuţie
directă e altceva. Cred că m unca dum itale ar p u tea fi
eficace n um ai dacă ai sta de v o rb ă cu ei şi ai încerca să-i
convingi că a r fi m ult m ai bine şi p en tru ei şi p en tru
ţa ră dacă s-ar cum inţi !
Regele găsi că Ciubuc-Bey are d re p ta te :
— F o arte bine, foarte bine ! zise el.
A rghir în principiu n u se îm potrivea, d a r in practică
era dezorientat.
— Sire, sîn t şi eu de aceeaşi părere. D ar personal,
n u cunosc pe m uncitorii aceştia.
— Nu-i nim ic ! îl linişti Ciubuc-Bey. P o ţi face cunoş­
tin ţă cu ei chiar mîine.
— U nde?
L a J ila v a !

138
 *

O lum ină ştearsă, d ilu ată în fum ul des de tu tu n , scotea

parcă şi m ai în relief um brele fă ră form ă, înghesuite una
în alta, în ju ru l cuiva care nu se vedea, d a r care v o rb e a :
— G uvernul a crezut, d ar s-a înşelat. îşi închipuiau
dum nealor că dacă închid pe cîţiva d in tre noi, închid
şi partid u l. Acu s-au lăm urit. Teroarea n-a p u tu t îm pie­
dica P artid u l Com unist să-şi ţin ă săptăm înă trec u tă
cel de al doilea congres.
— U nde? în treb ă cineva din grup.
— iia Ploieşti.
— E şti sigur?
— Mi s-au strec u rat azi şi rezoluţiile.
U m brele se strînseră şi m ai m ult în ju ru l celui care
vorbea.
— Să le auzim ! şopti u n glas.
— Cred că acum a nu-i bine ! Mai dă gardianul p este noi.
— S tau eu la uşă şi tra g cu urechea 1 interveni un
al treilea care se şi ridică de pe locul lui.
— Bine, H rişcă ! D ar fii cu băgare de seam ă !
—. S înt ! răspunse H rişcă, scurt.
C îteva clipe dom ni o tăcere adîncă, după care se
ridică d in nou glasul celui din m ijlocul grupului:
— N u v ă citesc t o t u l ! A sta o s-o facem deseară.
D eocam dată ascu ltaţi p unctul 15 din rezoluţia cu privire
la situ a ţia din ţ a r ă :

« Partidul Comunist din Romînia, constatind că toate celelalte

partide politice găsesc singurul mijloc de a prelungi starea de azi
p rin mărirea exploatării muncitorimii de la oraşe f i sate, ceea c»
ar aduce degenerarea completă a poporului, constatind că — ceva m ai
m ult — acele partide sînt gata să vîndă ţ i sîngele poporului către stă-
p in u l economic f i politic al ţării — imperialismul A ntantei —, consta-
tind că refacerea producţiei f i dezvoltarea forţelor materiale de producţie
ale ţării sint imposibile fă ră eliberarea d in dubla robie economică sub
ju g u l capitalului antantist f i rominesc, fă ră desfiinţarea forţelor brutale
de opresiune — Siguranţa, jandarmeria, poliţia, armata permanentă,
birocraţia, eliberarea a sute de m ii de braţe pentru munca productivă
— fă ră ridicarea stării materiale f i morale a maselor muncitoare, fă ră
colaborarea frăţească cu toate popoarele f i îndeosebi cu popoarele din

140
ţările balcano-dunărene, care încă înainte de război form au un tot
economic, fă ră socializarea mijloacelor de producţie şi organizarea
producţiei după un p la n general, cu sforţările tuturor, cheamă pe
toţi cei care muncesc sub steagul proletar, îi cheamă la lu p tă. . . pentru
înfăptuirea socialism ului. . . Ca cerinţe imediate. . . »

î n clipa aceasta, H rişcă făcu un gest desperat către

grup :
— S s s t ! . . . Vine ! . . .
Şi num aidecît uşa se deschise, p en tru ca gardianul
să îm pingă pe cineva de spate în încăpere. Noul venit
făcu u n pas înain te, d ar răm ase pironit locului, pierdut
în pîcla groasă care-1 înconjura. Brusc, cel care citise,
schim bă v o rb a:
— Mai zilele trecu te, dom nii d ep u taţi s-au apucat
să discute legea com ercializării. Şi s-au lu a t la ceartă
în tre ei. D om nul G riguţă A rţag l-a ap u cat de gît pe
dom nul Tom ulescu şi i-a tra s o palm ă. D ar dom nul
Tom ulescu s-a zb ă tu t a tîta în m îinile dom nului G riguţă
A rţag , în cît am îndoi au lunecat pe p arch etu l d a t cu
ceară. Şi abia jos, acolo, pe parchet, au început să se
burduşească în lege. A să rit atunci dom nul Ianculescu,
un u l din chestorii Camerei, să-i d esp artă şi a alunecat
şi dum nealui pe p arch et şi s-a ap u cat să se tăvălească
şi el cu ceilalţi doi dom ni. U n al p atru lea dom n, dom nul
Lupescu, dacă a v ă z u t că stă tre a b a aşa, a să rit şi el
să-i desp artă pe colegii de pe jos, d a r a alunecat săracul
şi el pe p archet. Şi au să rit şi dom nul M itescu, şi dom nul
Isopescu, şi dom nul Nicolescu, şi Ionescu, şi Popescu,
şi Vasilescu şi to ţi au lunecat şi to ţi s-au întins cît erau
de lungi pe parch et. Şi aşa au ţin u t şedinţă jos, acolo,
culcaţi pe parch et, fiecare cu m îna în chica şi în crav ata
celuilalt, chipurile să se aju te un u l pe altu l să se ridice.
Şi, în sfîrşit, cînd au izb u tit să stea din nou pe picioare,
cel d in tîi a lu a t cu v întul dom nul Tom ulescu şi a ţin u t
u n d iscu rs. . . F ireşte, despre dem ocraţie ! F ă ră dem o­
craţie dum nealor n u p o t tră i. D acă fiecare d in tre noi
şi-ar da seam a cîte parale costă trăncăneala asta a lor
în P arlam en t, despre d e m o c ra ţie ...
N oul v en it tresă ri şi se aplecă să v ad ă m ai bine.
'P rivi cu încordare şi în ceaţa cu care începuse a se obişnui

141
încercă să desluşească şi chipul celui care vorbise. D ar
nu izbuti p en tru că om ul, aşa cum şedea în m ijlocul
celorlalţi, nu p u tea fi văzut. Totuşi, noul venit, cît
nu-1 vedea, îl sim ţea. E l e !. . . N u se poate. E sigur că
el e ! Şi, fără să m ai stea la îndoială, strig ă:
— Nene Crişan !
Crişan se în d rep tă de spate şi abia acum îl văzu
pe noul venit.
— M arine ! strigă el, uim it. M arin al lui V ardă ! Ce
faci, m ăi băiete, aici?. . . Ori te-ai stricat şi tu ?
Crişan făcu loc lui M arin lîngă el.
— 'E i, ia spune, cum de-ai n im erit p rin tre noi?
F ericit că se află lîngă Crişan, M arin găsi cu greu
cuvintele cu care să-i p oată răspunde:
— P ăi, să vezi, nene Crişan, că a d a t beleaua peste
m ine. Ţ ii m in te . . . acu- doi a n i. . . m ă duceam la soru-
m e a .. .
— Ş tiu ! Te lău d aj că e slujnică la u n u M ă ru n ţe lu .. .
— Aşa ! Şi m -a trim is M ărunţelu ăsta să m ă - bag
servitor la un boier m a re . . . u n u Gogu E lefte rie. . . Şi
m -a lu at, aşa din senin, la b ătaie şi m -a scos bolşevic,
p e n tru că nu l-am lăsat să dea în m ine. Şi, din iarna
trec u tă, nunlai în b ătaie o duc.
Şi, îm boldit de cei dim prejur, M arin povesti cu
de-am ănuntul cum şi de la cine a m încat b ătaie în aste
o p t luni din u rm ă, pînă a ajuns aici la Jilav a. În tîia
oară a fost b ă tu t ‘la P refectură, chiar sub ochii p re­
fectului.
— L-a ru g a t dom nu profesor să aibă grijă de mine.
Aşa zicea p refectu l,'cîn d dădeau ăia în m ine.
— Om m are, stăp în -tu ! zise unul dintre deţinuţi;
— P ăi num ai de dragul lui m -au ţin u t cîteva săptă-
m îni în b e c i.. . de unde m ă scoteau de cîte două-trei
ori pe zi să m ă b a t ă . . . Cică m ă cerce ta u . . .
D upă aceea P refectu ra l-a trim is pe M arin la Sigu­
ra n ţă . Aici l-au « cercetat» vreo două luni, că pînă şi
dpct’orul a cerut să fie scu tit de « cercetare» cîteva zile.
în tr-o zi, s-a v ăz u t c ă ra t de la S iguranţă înapoi la
P re fe c tu ră :
— Mă cere prefectul ! Aşa m i s-a spus>! La început^
S iguranţa n-a v ru t să m ă dea. Zicea că-s al ei. D a pre-
* *
142
fectul a făcu t gălăgie că sînt al P refecturii, p en tru că
Gogu Elefterie a reclam at că i-am fu rat u n c e a so rn ic .. .
Cînd am ajuns la P refectură şi am fost adus în fa ţa
prefectului să m ă cerceteze, am aflat ce e cu ceasornicul
ă sta : Gogu Elefterie, care era prieten b u n cu prefectul,
voia să v adă cu ochii lui cum sînt b ă t u t . . . Şi i-a făcut
prefectul plăcerea !. . . Mă b ătea u , urlam — şi lui îi
sticleau ochii de b u c u rie . . . Şi iar m ă b ăteau , doar-doar
m-oi îndupleca să iscălesc o h îrtie pe care mi-o to t vîrau
în ochi.
— Ce h îrtie?
— Că am fu rat ceasornicul conului Gogu !
— Şi ai iscălit-o?
— Cum era să iscălesc, nene C rişan? făcu jig n it
M arin.
— B un ! zise Crişan. Şi m ai d ep arte?
— A sta-i to t ! M-au ţin u t cît m -au ţin u t şi m -au
trim is acum aici, ca bolşevic.
— D ar b ă ta ia te-a m ai lim pezit niţelu ş? întrebă'
Crişan.
— M-a lim pezit cu to tu l, nene Crişan. E ra m eu
su p ărat pe stă p în . . . şi n u ştiam bine de ce. D ar în
lunile astea din u rm ă am în v ă ţa t la P refectură şi Sigu­
ra n ţă atîte a cîte cred că n u poţi în v ăţa o v ia ţă întreagă.
— N um ai 6ă n u u iţi ce-ai în v ă ţa t ! făcu unul.
M arin ridică ochii la cel care-i vorbise şi întoarse
în d a tă capul fără să-i răspundă.
— A h a l făcu d eţin u tu l. Te-ai su p ărat. P rea eşti
supărăcios d u m n e a t a ! ... Mai bine spune-m i cum te
cheam ă ! / ‘
M arin îşi dădea seam a că aţei supărarea n-are nici
u n ro st, şi-i răspunse:
' — M arin V ardă !
— Zi aşa ! făcu celălalt şi, întinzîndu-i m îna, adăugă:
Şi pe m ine H rişcă !
-^.Ş i pe m ine T rifănescu !
— Pavliceanu !
— Cojocaru !
— K o m e r!
— P a n a it I

143
 La urm ă, d in d ărătu l celorlalţi se desprinse din
um b ră o m ogîldeaţă pe care M arin nici n-o băgase în
seam ă pînă a tu n c i:
— E u sînt A n d re i! A ndrei P îrv an ! Ucenic tipograf.
L una tre c u tă am îm p linit şaisprezece ani.
Şi, vesel, către Crişan:
— E ste, nene C rişan?
Crişan confirm ă:
— Cum să n u fie, dacă zici tu !
M arin n u p ricep ea:
— Ce cau tă un copil aici?
A ndrei se b u rz u lu i:
— N u sînt copil. S înt şi eu grevist ca ăi m ari. Sînt
ucenicul lui nenea Crişan.
— Şi cum ai ajuns aici?
Crişan răspunse p en tru b ă ia t,
— A ven it com isarul în ajunul grevei la atelier să
m ă caute şi A ndrei a să rit la el cu o cutie de cerneală:
« Să nu te atin g i de nenea Crişan, că te um plu de cer­
neală de sus pînă jos !»
M arin Y ardă, care în tr-ad ev ăr învăţase ceva în
beciurile P refecturii şi ale Siguranţei, nu se m ai m iră:
— A cum a înţeleg !
— D a ! zise Crişan. Nu-i greu de înţeles. A ndrei
s-a făcu t v in o v at de in su ltă adusă au to rităţilo r în
tim p u l grevei.
Şi bătîndu-1 peste u m ăr pe A ndrei:
— G revist, ca oricare a l t u l !
— Şi b ă tu t ca oricare a l t u l ! zise Trifănescu.
— D e b ătaie n u m ă tem ! sări m îndru A ndrei. M-a
în v ă ţa t cu ea nea M itică !
Zăvorul de la uşă scrîşni şi în prag ap ăru însuşi
ofiţerul de serviciu care strigă:
— T o a tă lum ea la m uncă, pe cîm p, să adune oase
şi f u lg i.. . Crişan, P avliceanu, Trifănescu, la cance­
larie la dom nu c o m a n d a n t... M arin Y ardă la la trin e !
M arin se sm uci din grăm adă, g ata să spună, ceva,
d ar Pavliceanu îl re ţin u de b ra ţ şi-i şopti:
— Las-o în curcată !
Pe culoar, T rifănescu îi spuse lui Pavliceanu şi lui
Crişan:

144
 — Om m are dom nul Gogu E lefterie, dacă ăştia
mi-1 trim it pe M arin chiar*din prim a zi la latrin e 1

î n cancelarie, cei tre i deţin u ţi îl găsiră pe m aiorul

Chireanu, com andantul închisorii, în picioare, gesti-
culînd şi discutînd foarte aprins cu u n dom n care şedea
pe u n scaun în fa ţa biroului, cu spatele spre uşă.
— A, uite-i p e « am icii» ! îi întîm pină m aiorul, voios,
ca pe nişte ad ev ăraţi şi m u lt doriţi amici, cînd îi văzu.
Dom nule profesor, v ă recom and pe cei m ai îndărătnici
d in tre pensionarii m ei, d ar şi cei m a i . . .
N u m ai spuse cuvîntul, ci îl înlocui cu u n gest adm i­
ra tiv , cu degetul la fru n te. D om nul de pe scaun se întoarse
— şi m aiorul se bucu ră citind surpriza pe chipul celor
tre i d eţin u ţi. Pe deplin satisfăcut că punerea în scenă
a reuşit, m aiorul îi spuse:
— Cred că-1 cunoaşteţi pe dom nul profesor A rg h ir. . .
Marele n o stru profesor A rg h ir .. . care a binevoit să
vină p rin tre noi, cu gîndul să vă vorbească. A veţi ceva
îm p o triv ă ?
Crişan lovi uşor cu cotul pe P avliceanu, care stătea
lingă el, şi ră sp u n se:
— N -avem nim ic îm potrivă, d ar n u sîntem pregătiţi.
Pavliceanu, stru n g ar ceferist, care fusese aduş la
Jila v a cu doi ani în urmă,, o d a tă cu Crişan, confirm ă:
— T rebuia să n i se spună m ai din vrem e !
— A ha ! exclam ă Chireanu, care-şi p ăstra voioşia.
Şi către A rg h ir:
— Ce v ă spuneam , dom nule profesor? În c ăp ăţîn aţi !
Cît le vorbesc: Măi, oam eni buni, fiţi b ăieţi de înţeles,
că o să v ă m eargă bine la t o ţ i . . . degeaba !. . . L or le
place să-şi p iardă vrem ea a ic i. . .
Profesorul ridică discret palm a d reap tă spre m aior,
ca să-i dea a înţelege că n u m ai e nevoie să continue.
— Am înţeles ! zise el. D acă n u te superi, lasă-m ă
să le vorbesc !
— P oftim , dom nule profesor ! P o ate aveţi m ai m ult
noroc d u m n eavoastră !

1 0 — o. IM S 146
 M odest, A rghir zise: *
— Să încerc ! •
îş i trase scaunul p u ţin în d ără t, ca să aibă o perspec­
tiv ă m ulţum itoare asupra deţinuţilor şi începu să le
vorbească în cuvinte frum os d ista n ţa te , ca de la catedră,
spre a fi în ţeles:
— D e 'm u lt ţin eam să-m i lăm uresc o idee care m ă
preocupă: Ce se cheam ă, în d efin itiv ,« a lu c ra » ,« lucru»
şi « l u c r ă t o r » ? ... E o problem ă foarte interesantă.
D um neavoastră ce credeţi?
— M ai e vo rb ă ! făcu Trifănescu. D ar răspunsul
presupun că-1 p uteţi' găsi şi-n dicţionare.
Profesorul p ăru afectat că n u este înţeles:
— A, n u ! E u n u cau t o explicaţie etimologică. Aş
vrea să ştiu precis ce 6ens au cuvintele acestea din p u n ct
de vedere social şi politic.
— Şi tocm ai la noi v -aţi găsit ! se m iră Crişan, care
se în treb a ce cau tă ăsta. pe la Jilav a.
— B a tocm ai la d u m neavoastră ! îi făspunse A rghir.
S înteţi, după cîte m i se spune, nişte oam eni m ai lum inaţi,
deci treb u ie să cunoaşteţi bine , problem ele acestea !
Şi se întoarse, cHi scaun cu to t, spre com andantul
îitchisorii:
— N u le-:ai spus nim ic, dom nule m aior?
.— N -am a v u t cînd, dom nule profesor. D ar le-o p o t
spune acum .
Şi părăsind p en tru cîteva clipe atitu d in ea d etaşa tă
cu care asculta conversaţia, se adresă deţinuţilor pe
u n to n solem n:
— M aiestatea sa regele, în m area sa b u n ătate , v a
acoţda zilele acestea o largă am nistie p en tru deţin u ţii
politici.
— M aiestatea sa regele — adăugă profesorul A rghir
— n u v rea să v ad ă în închisori oatneni nevinovaţi, care,
p oate, au greşit, d ar au fost însufleţiţi de gînduri curate.
M aiestatea sa regele vrea ca în ţa ră sa dom nească o
arm onie cît m ai deplină în tre cetăţeni — şi nu are decît
o singură d o rin ţă: ca cei m ai buni d in tre noi să-i înveţe
pe ceilalţi cît de necesară este, în interesul tu tu ro ra ,
o asem enea prm onie. A ţi înţeles ?

146
 D e ţin u ţii au înţeles. D om nul profesor A rghir venea
să le ceară, în schim bul eliberării, nu anum ite explicaţii,
ci anum ite servicii.
— Am înţeles, zise Trifănescu. D ar nu vedem ce
leg ătu ră are ^ceastă am nistie cu obiectul.vizitei dum nea­
voastră. ' .
— B a are o m are legătură,' răsjfunse A rghir. Făgă-
duiala m aiestăţii sale v a fi îm plinită, aşa că m ă adresez
dum neavo.astră ca unor oam eni liberi. Să uităm trec u tu l
şi să ne dăm m îna p en tru o conlucrare sinceră în interesul
poporului. De asta am venit aici. Să stăm de vorbă ca
în tre o am en i.care iubesc cu ad ev ărat poporul acesta şi
să> ne punem de acord asupra unor problem e care pînă
acum au fost pricina tu tu ro r neînţelegerilor.
— P rin urm are — făcu Trifănescu — după cîte în ţe­
leg, d o m n u l. profesor n-a v en it aici să-l lăm urim noi pe
dum nealui, ci să ne. lăm urească dum nealui 'pe noi !
— Să he lăm urim u nul pe altu l ! răspunde A rghir.
— Mă rog ! zise P avliceanu, cu un gest de resem nare
com plezentă.
F ără să Se supere,' A rghir se grăbi să reînnoade
firul discuţiei în ju ru l problem elor m uncii. ‘
— Ziceam , aşadar, că aş vrea să ştiu ce înseam nă
a z i . . . subliniez: azi. . . « a lucra» şi « lucrător»*. . . Eu,
'de cîte ori aud cuvintele acestea, îm i aduc am inte de
zilele copilăriei şi tin ereţii mele. Pe vrem ea m ea încă
n u se alcătuiseră asociaţii şi g ru p ăţi politice al căror
scop să .fie unul singur: să pună sare pe ran ă şi prin
aceasta să în teţească suferinţele. . .
— Mă ie rta ţi, dom nule profesor, îl în treru p se Cri­
şan. D u m neavoastră afirm aţi' că '« asociaţiile» acestea
ar tu rn a sare pe ran ă. Ce ran ă, dom nule profesor?
P u ţin stîn jen it de întreruperi, A rghir îşi în d rep tă
ochii spre m aior, ca şi cum i-*ar fi1 cerut aju to r. X)ar
m aiorul, foarte grav în acest - m om ent, răsfoia nişte
cărţi, în g răm ăd ite în fa ţa lui. . .
— R an a la care m ă gîndesc — răspunse A rghir —
este ideea ce şi-o face lu crătorul că a r fi u rm ărit şi chinuit
de nişte aaţneni răi, pe care el nu-i cunoaşte personal, d ar
caţe .alcătuiesc to ţi o clasă de la sine apăsătoare, cu
to a te că p rin tre ei s-ar găsi şi m ulţi oam eni buni. Şi

147
asociaţiile astea în v aţă pe m uncitori că trebuie să zdro­
bească această clasă, chiar dacă a r treb u i să-şi b a tă joc
de înseşi roadele ce se Cîştigă p rin asociaţia dintre lucrul
lucrăto ru lu i şi capitalul c a p ita lis tu lu i.. .
— Cine cîştigă roadele astea, dom nule profesor?
în treb ă T rifănescu:
— Ţ eara !
C uvîntul îl cutrem ură pe m aior.
— M inunat, dom nule profesor, m in u n at ! făcu el
vibrind de o em oţie profund patriotică. Aşa poate vorbi
n um ai u n m are rom în ca dum neavoastră !
I>ar num aidecît se lasă din nou ră p it de cărţile de
pe m asă.
— D om nule profesor ! zise Crişan. D upă cîte înţeleg,
v re ţi să ne faceţi să credem că pe vrem ea copilăriei
dum neavoastră « ra n a » n u exista, p en tru că n u exis­
ta u « asociaţiile» care să to arn e sare pe ea. E ca şi cum
aş spune că pe vrem ea copilăriei dum neavoastră nu
exista durere de cap, în tru c ît n u existau încă piram i-
doanele. Cred că v ă înşelaţi, dom nule profesor. D urerea
de cap exista şi lum ea încerca să o com bată cu to t felul
de leacuri. Ceea ce s-a schim bat într-adevăr, ra d ic a l. . .
şi aici aveţi d rep tate, dom nule p ro fe so r.. . este m etoda
de com batere a răului. î n tre c u t, m ase de obijduiţi se
strîngeau laolaltă, în m od vrem elnic, ca să răp u n ă pe
cîte un ex p lo atato r — d a r nicidecum exploatarea. A stăzi
însă, în fru n tea m aselor se găseşte P artid u l Com unist,
sau « asociaţia» cum îi spuneţi dum neavoastră. Şi p a r­
tid u l n o stru com unist, compus din elem ente conştiente,
organizate şi disciplinate, n u m ai are u n caracter v re­
m elnic, ci u nul p erm an ent — şi-i în v aţă pe cei asupriţi
să zdrobească n u p u r şi sim plu pe exploatatori, ci însăşi
exploatarea, adică să în lătu re n u num ai ra n a , d ar şi
pricina rănii.
M aiorul că u tă să p rin d ă privirea lui A rghir ca să-i
ceară d in nou scuze p en tru obrăznicia acestui d eţin u t
şi-i spuse:
— D om nule profesor, cred c& v -aţi lăm urit.
— D a ! făcu A rghir. O am enii dumitale sîn t încă
În c ă p ă ţîn a ţi.. .

148
 Se ridică şi cu u n ultim efort paşnic se adresă deţi­
n u ţilo r :
— D upă m ine este o singură regulă de v ia ţă p en tru
om ul care trăieşte cum treb u ie: să-şi petreacă harnic
şi m u lţu m it anii care-i sînt lăsaţi aici pe p ăm în t şi să
term ine cu u n zîm bet pe buze ceea ce fiecăruia din noi
îi este d a t să p o ată îndeplini, fa ţă cu puterile care nu
în ^adar i-au fost în cre d in ţa te. . .
— A sta, dom nule profesor, n u v ă p u tem fă g ă d u i!
răspunse Crişan. Să mai şi zîm bim după to a te alea,
o să ne v in ă cam greu. T otuşi, v ă sîntem recunoscători
că v -a ţi obosit pînă aici, să ne convingeţi să ren u n ţăm
la p a rtid şi să crăp ăm de m izerie cu u n zîm bet pe buze.
M aiorul n u m ai ţin u seam a de respectul ce-1 d atora
m usafirului său şi răcni la d eţin u ţi:
— G ata ! Să n-aud o vorbă m ai m ult, că v ă . . .
D ar în ’ u ltim a clipă n u m ai ro sti cuvîntul care-i
venea de la sine pe buze — şi le a ra tă uşa cu m îna.
— Şi ăsto ra să le dăm drum ul, dom nule profesor?
strigă desperat m aiorul, cînd răm aseră singuri.
A rghir, dim potrivă, părea bine d ispus:
— E i şi? D oar le cunoşti adresa !
 V II

Oricine ar fi u rm ărit în zilele acelea activ itatea

înfrig u rată a comisiei încoronării, ar fi înţeles că opo­
ziţia nu e p ro a s tă : ştie ea de ce-i furioasă că încoro­
narea n-a căzut în sarcina ei, ci în aceea a lui Ion
Ion. în tr-ad e v ăr, problem ele încoronării erau grele,
dar, cu a tît m ai m u lt stim ulau fantezia şi am biţia
comisiei de a le rezolva în spiritul istoric cerut de
m om ent.
— T răim în veacul cinematografiei ! a declarat ge­
neralul Creţu, fost şef al misiunii m ilitare la conferinţa
de pace de la P aris’ şi n u m it preşedinte al comisiei înco­
ronării, încă sub Nfeaţă. Trebuie sau nu treb u ie să filmăm

150
 festiv ităţile încoronării, ca să lăsăm u n docum ent care
să um ple de m îndrie sufletele generaţiilor viitoare ?
— T rebuie ! răspunseră to ţi m em brii comisiei.
— Ce facem , p ractic? '
— T rebuie să num im o comisie ! opină conu Alecu.
— Cine se ocupă de acest lucru?
— E u ! răspunse eonu Alecu.
A doua problem ă im p o rtan tă a fost cea a invitaţiilor.
— Pe cine in v ită m ? a în tre b a t Ionel.
— Ţ ara ! a răspuns Sarm ală.
— B ună idee ! a reflectat conu Alecu. N um ai • să
încapă to a tă ţa ra asta în biserica lui M ibai Y iteazu de
la A lba-Iulia. . .
Muică îşi- îugătjui să glum cască pe seam a lui
S arm ală:
— Cîtă ţa ră n-o să in tre în bişerica de la A lba-Iulia,
o să încapă to cm ai bine în parcul Carol din c a p ita lă !
Căci se hotărîse ca solem nitatea încoronării să aibă
loc la A lba-Iulia, d ar banchetul cel m are al încoronării
să fie organizat în parcul Carol din B ucureşti. Nevoia
im perioagă de a in v ita to a tă ţa ra şi lipsa de sp aţiu sufi­
cient în' parcul Carol, dădu loc la aprige dezbateri în
sînul guvernului. A supra unui lucru 'erau cu to ţii înţeleşi:
dacă n u p oate fi in v ita tă ţa ra întreagă, treb u ie in v ita ţi
rep rezen tan ţii ei. • D ar cine reprezintă ţa r a ? A rm ata ?
C lerul? B anca N aţio n ală? P arlam en tu l?
Conu Alecu • veni cu so lu ţia :
— D om nii m e i! Cînd zicem ţa ră , zicem ţă ra n i. Sîn­
tem un popor de ţă ra n i. Ţ ara trebuie, deci, rep rezen tată
de ţă ra n i.
Ionel prinse ideea în zbor şi o dezvoltă:
— M inunat ! Chem ăm pe ţă ra n i' şi dăm la cap ţă ră ­
niştilor ! E un m om ent unic să a rătăm lum ii că şi, noi
iubim pe ţă ra n i, n u n um ai Ju g ă n a ru !
P rincipiul ertf sta b ilit: ţăra n ii. D ar cîţi ţă ra n i?
— D ouă m ii de ţă ra n i ! .
O su tă de m ii de ţ ă r a n i !
— D om nilor, dom nilor, vă rog ! strig ă V intilă. Să
n u im provizăm cifre. E o chestie gravă. U n m om ent
istoric. Să nu ne jucăm . T rebuie să ştim exact cîţi ţăra n i
po t încăpea în p arcu l Carol.

161
 Iu cele din urm ă, se ajunse la un com prom is:
— Zece m ii !
— Zece mii ! B un ! A cum a, care ţă ra n i po t fi in v ita ţi ?
E ra cea m ai spinoasă problem ă din to a te : care ţă ra n i ?
— D ar ia staţi, dom nilor ! veni to t conu Alecu cu
soluţia. Văd că batem apa-n piuă şi m încăm banii s ta ­
tu lu i de pom ană. Ce m ai încolo-ncoace ! In v ităm pe
reprezen tan ţii fireşti ai ţăranilor. Pe p rim a ri !
Propunerea conului Alecu entuziasm ă pe' to ţi:
— B ună idee ! D acă ţă ra n ii sînt ţa ra , prim arii ţă r a ­
nilor sînt caim acul ţ ă r i i . . . Să n-o m ai lu n g im : to ţi
prim arii ru rali să fie in v ita ţi.
— T oţi ! D ar cîţi sînt to ţi?
G eneralul M ărguleanu era cel m ai au to rizat să ră s­
pund ă :
— Zece mii !
— E i nu !
— D acă v ă spun ! Zece m i i !
Cunoştea cifra din tim p u l alegerilor.
U im irea tu tu ro r era nem ărginită. Zece m ii de locuri
în parcul C a ro l.. . zece m ii de prim ari rurali., Cum se
potriveşte ! N e m a ip o m e n it!
— Să ştiţi că aici e degetul lui D u m n ez eu ! zise
conu Alecu, căruia-i plăcea uneori să se scalde în m isti­
cism.
— Chestia e: ce dăm de m încare oaspeţilor? întrebă
Sarm ală.
— S tai să ne înţelegem ! răspunse V intilă. Care
oaspeţi? P en tru că o să avem două categorii de oaspeţi:
o a s p e ţii.. . în sfîrşit, o a s p e ţi.. . şi p o p o ru l.. .
— E u n u înţeleg ! se supără conu Alecu. Adică altă
trea b ă m ai serioasă n-avem decît să ne am estecăm şi
în b u cătăria încoronării ?
— J u s t ! zise Ionel. Şi ce propui?
— Să num im două com isii: u n a p en tru banchetul
oaspeţilor de la p alat şi alta p en tru banchetul prim arilor.
— î n ordine ! Cine se însărcinează cu organizarea
prim ei com isii?
— E u ! zise conu Alecu.
— B un ! Cine se însărcinează cu a doua comisie f
— E u ! zise to t conu Alecu.

162
 — F o arte bine ! . . . A ltceva?
— D arurile ! făcu conu Alecu.
— Ce d aru ri?
— P ro pu n ca p rim arii să plece acasă cu cîte o am in­
tire de la încoronare ! Un v a s . . . o fa rfu rie. . . o ce şcu ţă. . .
ceva, în sfîrşit, care să le am intească de re g e . . . de
d in a stie . . . de ţ a r ă . . . de n o i !
— î n ordine ! zise Ionel. N um im o comisie a d aru ri­
lor. Cine se însărcinează cu a sta ?
— E u ! strig ară to ţi în cor.
— B a, pard o n , eu ! strig ă conu Alecu.
— B u n ! Alecule, vezi de fă trea b ă bună.
— Nici o g rijă . . . Se v a face !
Comisiile lu ară fiinţă în d ată. P rim a comisie a filmu­
lui încoronării fu com pusă din conu Alecu. Im ed iat
ce se constitui în comisie, conu Alecu chem ă la el pe
to ţi rep rezen tan ţii caselor de filme străine — precum şi
firm a de coloniale şi delicatese I. B ediţeanu şi V. Ghia.
— Vă rog să faceţi o ofertă p en tru concesia filmului
încoronării.
Cei in teresaţi îşi aduseră grabnic ofertele.
— Lăsaţi-le aici ! Comisia le v a studia şi vă v a com u­
nica rezu ltatu l în cîteva zile.
Conu Alecu, în tr-ad evăr, studie cifrele cu atenţie
— care? cum ? cine? şi m ai ales cît? — şi chem ă la el
pe cei doi asociaţi ai firm ei de coloniale şi delicatese
I. B ediţeanu şi V. G hia:
— D om nilor, în tru cît oferta dum neavoastră este cea
m ai avan tajo asă, v i se acordă concesia filmului încoro­
nării.
La Capşa, afacerea av u un răsu n et enorm . Singurul
care nu rîdea era profesorul D răgan. D e altfel, D răgan
n u m ai rîd ea încă din ia rn a tre c u tă , cînd, după
prăbuşirea lui N eaţă, a cerut reprim irea în p artid u l
naţional-liberal şi a fost refuzat. A cum a t r a ta cu ţă r ă ­
niştii şi găsea liberalilor num ai cusururi. De asta, găsi
cusur şi concesiei film ului, care-1 indignă peste m ăsură:
— P ăi ce-i asta, dom nilor? Unde tră im ? în Congo?
Ce cau tă nişte negustori de m ăsline şi brînză într-0
afacere de film e?
N ectarie îl p o to li:

163
 — D a r m atale, coane, ce cau ţi la catedra de lite ra ­
tu ră ?
P rim a comisie, cea a mesei p en tru oaspeţii oaspeţi,
fu alcătu ită din conu Alecu preşedinte şi M itică, an tre p ­
re n o ru l' re s ta u ra n tu lu i Capşa. A doua comisie — cea
pf.-ntru popor — din conu Alecu şi nea M itică, p a tro ­
nul-m arelui local de coloniale, b ă u tu ri spirtoase şi aperi­
tiv e, cu atenansele e i:,re sta u ra n tu l şi şam brurile p en tru
fam ilii, din P ia ţa de flo ri,« La C ăpăţîna de Z ahăr»,
în sfîrşit, o a treia com ipie.fu alcătu ită din conu Alecu
şi dom nul M itică, directorul general al fabricii« Ceram ica»
de la A rad.
De obicei, şedinţele la care se punea în discuţie
binele n aţiei erau lungi, furtunoase şi fără concluzie.
Cu conu Alecu lucrurile n u se m ai prezentau aşa. Conu
Alecu era u n om calm , jovial, stăpîn pe sine şi cu oroare
înnăscu tă p en tru echivoc. E ra clar în idei — şi nu se
încurca în m etafore ca să spună ce vrea. De aceea, şedin­
ţele cu conu Alecu, d eparte de a fi furtunoase, ’ eraţi
terib il de fructuoase.
—3.Cu dum neavoastră, coane Alecule, ţi-e m ai m are
dragul să aranjezi treb u rile n a ţ i e i .. . Mai dă, ro m în e .. .
m ai lasă, j u p în e .. . şi am făcut tra m p a . F ără şmecherii
şi fără scandal
Aşa-i spuneau to ţi cei care aveau de-a face cu el.
Şi aşa s-a în tîm p lat şi acum .
Lucrările prim ei comisii — cea a m esei p en tru oas­
peţii oaspeţi — n u reclam ară m ai m u lt de o Singură
şeainţă. Conu Alecu se cunqştea m ai de m u lt cu M itică,
antreprenorul re sta u ran tu lu i Capşa — aşa că dezbate­
rile av ură m ai curînd u n caracter am ical.
1 — M itică frate — începu conu Alecu, în calitate de
preşedinte al comisiei — uite despre ce este vo rb a:
L a încoronarea lui vodă trţb u ie crăpelniţa p en tru to ţi
m ahării din corpul diplom atic şi p en tru to ţi oaspeţii
de peste gran iţă. Am fă c u t socoteala: vor fi cincispre­
zece mese a cîte treizeci de persoane. . . La u n loc vreo
patru -cin ci sute de g u r i. . . Ce dăm de m încare la ăştia
o mie de oam eni ? . ! .
— P arcă ziceaţi p atru-cinci sute, coane Alecule ?

154
 — P atru -cin ci sute pe p u ţin , frate M itică. D ar m ai
bine să-ntreacă, decît să n-ajungă. Ce te faci dacă nc
v in şi nişte oaspeţi n eaşteptaţi ! P une aşa cum zic eu:
o m ie . . . E i, ce le d ai de m încare ?
• — Ce-ati* vrea dum neavoastră, coane Alecule, K să
m încaţi ?
Conu Alecu îl mîngîie cu o p riv ire ' de om care ştie
să preţuiască o. vorbă în ţe le a p tă :
— Mă, frate M itică, eşti m ai d eştept decît pari.P ăi
cred şi eu ! Să m ă gîndesc la ei? D ar eu ce sîn t? O rfan?
H ai, scoate plaivazul şi fă-m i degrabă un m eniu' de
să-i m eargă vestea-n lum e !
D om nul M itică scoase plaivazul şi începu:’.
— Zic, coane Alecule, să începem cu « huîtres
d'Ostende».
— •Nu ! A ltceva ! . . .
— N işte « caviar-frais » ! '
— M itică, lasă-m ă-n p a c e ! Mai vino şi t u cu Qeva
n o u . .. A stea-s b a n a le ... Vrei să -i'tîm p e şti pe străini
c u , de-alde astea ?. ..
M itică îşi în v îrţi creionul în tre d in ţi — pînă g ăsi:
— U itaţi-v ă, coane A lecule! Zic a ş a ! . . . Să fie
[<oeufs brouilles forestiere» şi după aiâ « esturgeon du
Danube â la <Parisienne» . . . ,
— B un ! Aşa m ai v ii dte a c a să . . . Mai d e p a rte . . .
— Nişte « potage puree d'a’r tichaut ă la M a d rilen e» ..
— Nici să n - a u d ! .. . De la asta m -am ales cu o
in d ig estie. . . de am crezut că m -a lovit h o le ra . . .
Mitică se scuză:
—• Nu de la noi, coane Alecule. ..
— Ba de la v o i ! Lasă ! . . . A ltcev a. . . A ltcev a. . .
în zece m inute, m asa oaspeţilor de categoria întîia
era alcătu ită. . .
— Bine, M itică. Şi acum a, cît? Ia seam a, M itică. . .
Masa asta o dăm de p o m a n ă . . . S înt străini şi nu-i'
putem pune pe ei să plătească. P lă tim noi din banii
statu lu i ! O mie două su te.d e oam eni. .,.
*— S-a înţeles, coane A le c u le !,.. O să fie cam la
vreo două sute de lei de tacîm .
— Ce-ai spus, M itică? Ori trebuie să-ţi re p et: e din
banii sta tu lu i ! ••

166
 — î n regulă, coane A lecule. . . O să fie tre i sute
de lei de tacîm . Mai m ult, ş t i ţ i . . . a r fii cam p r e a . . .
Conu Alecu n u m ai s tă ru i:
— Ai d re p ta te ! R ăm îne la tre i sute de l e i . . . Pune
tre i sute douăzeci, să nu fie o cifră chiar-chiar ro tu n d ă . . .
Sare în ochi ! . . . Şi v ii cu fa ctu ra la m ine !
— Să tră iţi, coane A le c u le .. .
Lucrările celei de a doua comisii — cea a mesei
p en tru popor — decurseră în aceeaşi atm osferă de
arm onie, p en tru că şi aici, m em brii comisiei nu erau
străin i în tre ei.
—'M itică — începu conu Alecu şedinţa — e dara-
velă m are ! .. . Zece m ii de m în căi.. . zece m ii de m îr-
lani ! . . . Şi treb u ie t u să-i h răn eşti ! .. . Zece m ii. . .
— P o ate să fie şi o su tă de m ii, coane Alecule, că
n u m ă s p e r ii.. . Sînt d oar şi eu liberal şi înţeleg şi eu
durerile neam ului. ..
— B u n ! . . . Z i ! . . . Ce propui ?
— Mai în tîi şi în tîi ţu ică ! . . . Ţ uică b ă trîn ă cu m ăsline
şi m ezeluri v ariate de cea m ai bu n ă c a lita te . . .
— Cîtă ţu ică şi cîte m ăsline şi cîte m e z e lu ri.. . Să
auzim !
— Cîte o cinzeacă de ţ u i c ă . . . Cincizeci de gram e
de m ăsline. . . şi cincizeci de gram e m ezeluri. . .
— A d ică. o su tă de gram e de ţu ic ă . . . o m ăslin ă. . .
a tîta se dă la o ţ u i c ă . .. şi o felie de salam , că doar
n-o să-i îndopi cu salam . ..
— F ireşte; coane Alecule ! .. . Nici eu n-am înţeles
a ltf e l.. . D upă aia, frip tu ră de pulpă de viţel cu m u ră­
tu ri în o ţ e t . ..
— Ce, ce, ce ? V iţeeel ? .. . Ce-i aia viţel, nea M itică ? .. .
Şi dacă o să le dai de vacă, o să se su p ere. . .
— Ş tiu eu ? zise, cu u n zîm bet şiret, nea M itică.
Nu-i cunosc.
— B a eu îi cunosc !. . . P une frip tu ră de viţel, d ar le
dai frip tu ră de v a c ă . . . Sau, m a i bine, b erb ec. . . Auzi,
M itică ? Berbec ! A ltceva ?
— C aşca v al!
— B u n ! Scrie: caşcaval fin ! Aşa ! Să scoatem
ochii m îrlanilor. . . E i, gata ! Ce vrei să le m ai dai?

1B6
 — F ru cte, coane Alecule ! F ru cte v a r ia t e .. . Mere,
pere, p ru n e ! . . . P ru n e s-au făcut anul ă sta o g răm adă ! . . .
— F o arte bine ! Dă-le prune ! Aşa ! . . . L a cît se
ridică u n tacîm ?
— L a douăzeci şi cinci de lei.
— Ce-i cu d u m n eata, n ea M itică? Ai ajuns în anul
m o rţii? Faci p o m an ă? Douăzeci şi cinci de l e i ? . ..
P atru zeci de lei ! . . . D acă m îrlanii v o r să m ănînce,
n -au decît să plătească ! . . . P atruzeci de l e i . . . Nici un
b an m ai p u ţin . Şi treci pe la m ine cu socoteala.
î n şedinţa comisiei darurilor, după expozeul conului
Alecu lu ă cu v întul directorul fabricii « C eram ica»,
dom nul M itică.
— Ia tă ce v ă pro p u n , dom nule m in istru : să dăruiţi
oaspeţilor vasele în care li se v a d a de m în c a re .. .
Adică o ceaşcă de ţu ică din p ăm în t sm ălţu it, o cană
de o ju m ă ta te de litru din păm în t sm ălţu it, cu insignele
regale şi d a ta încoronării, două farfurii cu portretele
suveranilor şi u n ulcior de p a tru litri. . . î n to ta l zece
m ii de ceşti de ţu ică, zece m ii de căni, zece m ii de ulcioare
şi douăzeci de m ii de fa r f u r ii.. .
— C hiar zece şi zece şi d o u ă z e c i.. . la ţ a n c . . . bob
n u m ă ra t ? . . . Şi n u se m ai sparge nim ica ?
— B a da, dom nule m inistru ! făcu directorul, care
părea a fi u n b ă ia t dezgheţat. Se m ai sparge cîte u n a . . .
— Ce cîte u n a ! făcu conu Alecu. Se sp arg e. . . ştii
cum ? N um ai la m ine în casă, unde oam enii ştiu cum
să um ble cu lucrurile astea fragile şi să vezi cît se
sparge ! N u-i zi să n u se spargă ceva ! î ţ i vom com anda,
p rin urm are, cam de două ori pe a t î t a . . . plus paguba ! . . .
P e n tru că, cu cît com anda e m ai m are, cu a tît se strică
m ai m ulte la am balaj, în drum , la d e s p a c h e ta t... şi
sînt sigur că d u m n eata n-o să suporţi p a g u b a .. . şi o
să ne p u i to t pe noi să p lătim !
— Cam aşa e dom nule m in istru ! acceptă sugestia
directorul fabricii « C eram ica». Cred că o să fie sparte
destu le. . .
— D estule? M ulte 1
— S înt s i g u r ! îm i pare bine că dum neavoastră,
dom nule m in istru , înţelegeţi. Aşa că, de în d ată ce se
tntîm plft ceva, v in la d u m n eav o a stră. . . ,

167
 — B u n ! Acu, fireşte că nu-i nevoie ca fiecare
mosafir să se care cu farfurii şi ulcioare ! Are şi acasă !
Şi dacă n-are, înseam nă că se 'p o a te lipsi. P rin urm are,
d um n eata o să fabrici de fa p t: zece mii de ceşti de ţuică,
adică exact cît trebuie. D ar farfurii faci num ai douăspre­
zece m ii, căni p a tru mii şi ulcioare două m i i .. . Şi vii
cu factu ra la m in e . . . î n regulă ?
— La ordin, dom nule m inistru ! zise directorul, care
băgă m îna în b uzunar şi scoase u n teanc de bancnote pe
care le puse în fa ţa conului Alecu. Să n u mi-o lu aţi în
num e de rău , dom nule m inistru, că vreau să subscriu şi'
eu la fondurile asociaţiei dum neavoastră p en tru înzes­
tra re a orfanilor de război.
— Să ţi-o iavl în num e de ră u ? zise conu Alecu. M ăcar
de-ar fi -toţi aşa de isteţi ca d um neata !
Apoi apucă teancul de h îrtii: «
— Saftea să n u m ai stea ! Cît ai aici?. . .
— Cincizeci de m i i !
• — B un ! Şi m ai vino pe a ic i. . . Am o id ee: să proptin
să se înzestreze arm a ta cu căşti de ceram ică ! Ce spui?
D irectorul rîse:
— în tre g i său sp arte ?
Rîse şi conu Alecu: > '
— Ce m ai în treb i? S parte g ata ! Că-n cele din u rm ă,
t o t o să se spargă !
D upă m asă, conu Alecu depuse în fa ţa comisiei
încoronării şi a consiliului de m iniştri rezu ltatu l lu­
crărilor :
— D om nilor, am compus definitiv m eniul p en tru
cele cincisprezece mese ale cqrpului d ip lo m a tic .. .
Şi citi: -
— « Oeufs, brouilles forestiere. . . esturgeOn du
Danube o la P a risien e. . . sauce rem o u la d e ... F ilet de
boeuf D a u p h in e. . . A s p ic de foie-gras en B elle-V ue. . .
Salade de s a is o n ... P a rfa it p r a lin ă . . . gaufrettes. . .
Corbeille de f r u i t s . . . T ru ffe s de crocolat. . . Bonbons-
c a fe . . . F ru its f r a i s . . . D ragaşani vieu x. . . D ealu mare
1 9 0 7 ... Champagne C a p ş a ... B ru t R hein E x tr a . . . (
L iqueurs C ointreau. . . »
Consiliul de m in iştri ap ro b ă:
— Bi^n ! . . .

168
 — F ireşţe că m asa v a fi oferită de guvern, deci oaspeţii
n u v o r avea nim ic de p l ă t i t !
— A tîta ar m ai lipsi ! . . . Să m ai punem pe străini
să plătească !
Conu Alecu ra p o rtă m ai departe:
— M asa prim arilor se va com pune d in : ţuică b ătrîn ă
cu m ăsline şi m ezeluri v ariate de* cea m ai bună calitate,
frip tu ră de viţel, garn isită cu 'm u rătu ri în o ţet, caşcaval
fin, fructe variate şi cîte o ju m ă ta te de litru vin vechi.
— B un ! Mai bu n n id nu se poate !
— P atru zeci de lei ta c îm u l! lansă conu Alecu şi-
aştep tă.
D ar nim eni nici n u încercă să facă vreo obiecţie.
D im potrivă !
— P atruzeci de lei? făcu Sarm ală. Ai dracului m îr-
l a n i ! A d a t norocul peste e i.. Aş vrea să m i se dea şi
mie o m asă ca asta, cu patruzeci dc lei.
Conu Alecu îl privi m u străto r:
— 0 fi. . . d ar nu u ita, -Sarm ală drag ă, că e u n caz
e x c e p ţio n a l... P rim arii sînt m usafirii noştri. N u ne
p utem p u rta cu ei ca nişte porci !
Şi către ceilalţi:
— Şi acum a, darurile. Fiecare p rim ar v a prim i cîte
o ceaşcă de ţuică în ceram ică, o pană de ju m ă ta te litru
din p ăm în t sm ălţuit, cu, insignele regale şi d a ta încoro­
n ă rii, două farfurii cu p ortretele suveranilor şi un ulcior
de p a tru litr i. -..
Se u ită cu coada ochiului spre Ionel şi lansă ia r:
— C ostul:. treizeci de l ^ i . . . D in cea m ai bună
c e ra m ic ă .. . F abrica de la A r a d .. . P en tru treizeci de lei,
fiecare p rim a t va duce acasă o am intire de n eu itat.
— A sta e sigur ! reflectă Muică, m inistrul de externe,
care pînă atu n ci n u scosese un cuvînt.

O poziţia, a tît de a m ă ţîtă şi furioasă în to t tim p u l

p regătirilor de încoronare, avu, în ziua festivităţii, o
satisfacţie cu a tît mai m are, cu cît era' m ai n eaştep tată.
O crotitorul regilor şi stăpînul ploilor se a ră tă nespus de
v itre g 'c u F erd ih an d cei loial, şi cu M aria cea frum oasă

169
şi stinse in to re n ţi de apă t o t entuziasm ul naţional
p en tru tro n şi dinastie, organizat cu a tîta spirit de sacri*
ficiu de către cel m ai în ţelept om politic al ţă rii — Ion Ion
Viziru. î n ziua încoronării, la A lba-Iulia ploua cu găleata.
D acu, Ju g ăn a ru , doctorul B ra tu îşi d ăd u ră frîu liber
bucuriei de a-1 vedea pe Ionel necăjit.
— A sta n u m ai e încoronare ra ta tă — strigară ei
— ci încoronare p lo u ată !
Regele, im presionat de cîtă ap ă dispune Cel-de-sus
cînd vTea — şi am ărît că apa asta şi-a găsit s-o
reverse to a tă , peste A lba-Iulia, exact în ziua încoro­
n ării — zise cu u n zîm bet tris t M ăriei, care stătea
lîngă el:
— U nde sîn t galoşii m e i !
A ristotel, trim isul special al ziarului Democratul
romîn la A lba-Iulia, care stă te a în spatele regelui, auzi
cuvîntul regal şi — tîn ă r de in iţiativ ă — alergă în d ată
la telefon.
— D om nişoară, u rg en t B ucureştii ! .. . Alo, B ucu­
reştii. . . B ucureşti. . . F ire-aţi ai dracului cu telefoanele
v o a s t r e ! ... B u c u re ş tii? ... Democratul r o m în ? ... Cu
s e c re ta ria tu l!. . . Alo ! .. . D om nul Agapie ? . . . Ceva
se n z a ţio n a l! .. . Regele su p ărat că ţără n iştii nu participă
la încoronare, l-a în treb a t, pe u n to n de reproş, pe
Ionel: « U n d e e poporul m e u ? » ...C în d s-a în tîm p la t?
î n m om entul cînd treb u ia să i se pună coroana pe cap:
« U n d e e poporul m eu ?»
Acest cuvînt istoric al lui F erdinand se înscrise de
în d a tă în cronica familiei regale, alătu ri de celălalt cuvînt
isto ric:« A sta-i m uzica care-m i place !» ro stit cu patruzeci
şi cinci de ani în u rm ă de către Carol I, întem eietorul
dinastiei rom îne de H ohenzollem — şi făcu, fulgerător,
circuitul întregii prese de opoziţie care-şi în titu lă şi-şi
încheie unanim com entariile cu aceleaşi cuvinte:
« Regele în conflict cu prim ul său m inistru. Zilele
guvernului sîn t n u m ărate !»

A doua zi, cortegiul istoric de la B ucureşti avu

acelaşi m are succes acvatic ca şi solem nitatea de la

1«0
Alba-Iulia. Arc de triu m f, oam eni, cai, care, costum e —
toate în tr-o lum ină uniform ă, cenuşie, sem ilucioasă,
m urdară, fleşcăită, de cîrpă, contribuiră ca defilarea
să se desfăşoare în atm osfera lugubră în- care este condus
ia groapă, n o aptea, pe ascuns, în lum ina sinistră a făcliilor,
iin m o rt de cium ă ori holeră. N a tu ra ţin ea cu opoziţia.
Era o consolare — d a r o consolare valabilă num ai pînă
in prag u l p alatului. D in prag , sub reflexele orbitoare ale
candelabrelor cu zeci de b ra ţe şi în căldura dulce a ra d ia­
toarelor, încoronarea era încoronare — şi actul de la
Alba-Iulia îşi căp ăta singura ei sem nificaţie: Ionel a
fost acela care a pus cununa de rege al R om îniei Mari
pe fru n tea lui F erd in an d cel loial şi a p re a frum oasei
Maria.
B anchetul încoronării se desfăşură într-o m are
însufleţire p atrio tică. T o t ce avea ţa ra m ai de seam ă
ca şefi politici şi m ilitari venise aici să aclam e încă o
i a t ă perechea regală care, p rin v itejia ei şi a lor, a dus
patria la. m ărirea şi bogăţia de astăzi. E ra Ionel, era
Vintilă, era Muică, era Gherlescu, Mînzescu, conu Alecu,
Arghir, G hiolm an, Je a n Tehaş, P a n a it Predescu — şi
g en erali! N enum ăraţi generali ! Cei m ai m ari generali
ai ţării. G enerali căliţi în polemici. Generali v estiţi
pentru cărţile şi bromurile lor p rin care se acuzau reciproc
de dezastrul de la S ilistra şi T urtucaia. Generali glorioşi
pe fro n tu l depozitelor de aprovizionare şi al capturilor*
Generali care au fă cu t războiul şi, probabil, l-au cîştigat,
pentru că n -ar fi acum a tît de bine dispuşi în uniform ele
[or scăldate în n a stu ri şi fireturi de aur.
Cu u n cap m ai în alt decît to ţi, se distingea prin
um ărul său strîm b , în clinat spre stînga, ilustrul Ar-
şhir. Aşa cum trecea în zig-zag peste creştetul celor­
lalţi oaspeţi, îl p u teai lua d rep t un nau frag iat care se
îneacă în tr-o m are a g ita tă de freze, coafuri şi chelii
— şi care, obosit, re n u n ţă să m ai înoate şi e pe cale să
dispară în apă. De fa p t, A rghir tocm ai acum m ai p uţin
ca oricînd re n u n ţa să se m enţină la su p rafaţă. Chiar
mai în ain te cu o clipă a s ta t de vorbă cu regele şi i-a
spus că a încercat să se înţeleagă cu ardelenii — dar
n-a reuşit.

11 - c. 1293 161
 — Sire — i-a spus el re g e lu i'— D acu riu e prim ejdios
a tît cît v rea, pe cît este. Nu e ipfocrit pe cît vrea* pe cît
este fără să vrea. E de o ipocrizie onestă. Cu om ul
ăsta n u se p oate face nim ic.
Regele a rîs:
— D ar cu Ju g ă n a ru ce-ai fă cu t?
—> Sire, Ju g ăn a ru e u n ţă ra n !
Regele şi-a m u ta t trab u c u l din colţul stîng în colţul
d rşp t al gurii şi a spus, deodată, fo arte serios:
— E u nu ştiu ex act: Ju g ă n a ru este şef al ţăranilor,
sau al ţărăn iştilo r ?
— N u ştiu ce este, sire, ştiu însă că e bolşevic. F lu tu ră
drapelul revoluţiei şi are fonduri im ense. De unde,, sire,
de unde ?
— Te îndoieşti de patriotism ul lui?
— De cînd l-a lu a t pe Sorcoveanu în ’ p a rtid , n u
m ai cred în patrio tism ul lui.
— Cu Sorcoveanu m ă tem că greşeşti, dom nule
profesor ! Ş tiu că cel p u ţin fa ţă de coroană, Sqrcoveanu
a fost corect. D acă în tim p u l războiului a fost. contra
m ea, n-a v ru t, to tu şi, să m ă înlocuiască.
A rghir n u u ită că stă de vorbă cu regele, d a r ochii
lu i oglindeau am ărăciunea şi indignarea:
— M aiestatea v o astră se înşeală ! . . . î n m em oriul
pe care l-a trim is la B erlin în 1917, Sorcoveanu a cerut
o dinastie austriacă.
Regele a căzut pe gînduri:
—'A sta n-am ş t i u t ! a m u rm u rat e l.'
D ar îşi reveni în d a tă :
— Cu N eaţă cum sta i?
în tre b a re a zgîndări rana' p ro asp ăt deschisă a lui
A rghir. N eaţă e un tîlh a r. N eaţă l-a î n ş e l a t ! . .. Uite-1
şi acum a ! .'.. Pare-se că se sim te m ai bine alătu ri de
Ghiolm an şi de to ţi nem ţofilii ! . . . î i leagă dragostea
lor com ună de M ack en sen .. ; Şi-apoi. . . E a ! . . . . E a nu
m ai ştie ce aten ţie să-i dea acestui general ieşit victorios
d in tr-u n război în care a m încat b ătaie. De ce? La urm a
urm ei, cine este acest N eaţă — dacă n u şefnl nnei bande
de h o ţ i ? . . . D ar poate spune el asta regelui?
— Sire—a răspuns el — cu N eaţă sînt în tra ta tiv e ! . . .

162
 Regele a m o rm ăit ceva, d ar A rghir n -a m ai p u tu t
eă audă, p en ţru că l-a v ăz u t pe A ureanu că se apropie
de ei şi s-a g răb it să se re trag ă. N um ai cu A ureanu n-ar
v rea să stea de vorbă. Protocolul l-a în tre b a t cu cîteva
zile m ai în ain te:
— Lîngă cine do riţi să v ă aşezaţi la m asă, dom nule
profesor ? '
— L îngă oricine, n u m ai n n alătu ri de A u re a n u !
N u ştia însă că aceeaşi în treb are i s-a pus şi lui
A ureanu, care a răsp u n s:
— N eap ărat a p itu ri de dom nul profesor A rghir.
A cum a, A rghir plu tea pe m area de m usafiri şi ochii
lui o cău tau pe ea. î n sfîrşit, o zări şi, desperat, cu braţele
lui lungi, răzb i pînă la M aria. R egina, foarte yioaie,
în superba ei to aletă de m ătase galbenă şi în tre focurile
m ici şi n eastîn jp ărate ale bijuteriilor ei, îi zîm bi şi-l
în treb ă cu co ch etărie:'
— Ţ i-am p lăcu t, cum am a r ă ta t azi la defilare?
D acă i-a p lă c u t? 0 ! Cît ar .fi v ru t el să-i spună:
— M aiestate, aş da ju m ă ta te din istoria rom înilor
să v ă m ai v ăd o d a tă cum v-am văZuţ a s tă z i!
D ar N eaţă, care-i stă te a în ochi, la cîţiva m etri m ai
încolo, îl făcu să dea un răspuns n ecugctat:
— G eneralul N eaţă e fericit de a te n ţia ce i-a dat-o
m aiestatea v o astră !
Cu un gest graţios, regina îl lovi uşor « u : evantaiul
peste b a r b ă :
— 'Ah, profesore, profesore ! E şti u n om m a r e .. . d ar
şi u n m are copil ! T otd eauna gelos !
, în tre tim p se apropie de ei generalul B ertheldt,
oaspete tal palatu lu i, în cân ju rat de T raian S ăpunaru,
de A ureanu şi de doam na dc onoare Poppesco-Poppesco.
B crth elo t era m ereu acelaşi din to td eau n a, gras, vesel,
bine h ră n it. Aici se p;—ţoa ca acasă la el — deşi unii
spuneau că se sim ţea chiar ceva m ai bine. î n scara
aceasta, povestise p oate p en tru a zecea oară, cum gene­
ralu l ţa ris t Gurkp l-a în treb a t, în 1917, dacă n -şr fi
bine ca arm a ta rom înă să sfe re trag ă pînă în £uban.
Ş e rth e lo t i-a răspuns că regele s-ar îm potrivi. Ş i Gurko
i-a zis:
— Regele ? D ar în R om înia rege eşti - d u m n e a ţp !

u» 163
 Şi rîdea. Şi rîdeau şi ceilalţi. A rghir îl privi pe gene­
ra l cu un dispreţ abia cam uflat. « Şi cînd te gîndeşti —
îşi zise el cu necaz — că eu am propus ca acest borţos
să fie îm p o p rietăriţ la noi. Acu s-a ales, p en tru isprăvile
lui din spatele frontului cu cuconiţele de la Crucea Roşie
şi cu ofiţeraşii de la sta tu l m ajor, cu u n dom eniu la
F ărcăd ău , lîngă Haţftg. Şi ce îm p ro p rie tă rire ! Că i-a
p u tu t spune P o rcu : „P o ţi să vii la noi num ai cu valiza
şi cu lenjurile“ . . . H e i! Lichea să fii şi b a n d i t .. . că
apoi to a tă lum ea te p u p ă» .
Aşa-şi zicea A rghir, în tu n eca t, cu ochii la B erthelot
care Sclipea. R egina, cînd îl văzu pe B erthelot aproape
de ea, începu să-şi depene am intiri din război.
— Profesore — îi zise ea lui A rghir, ca să audă şi
ceilalţi — îţi am inteşti de articolele pe care le scriam
p en tru ziarul d u m itale?
— E ra u sublim e, m aiestate.
— D a ! acceptă cu gingăşie M aria. Şi eu care nu
scrisesem ceva care să-mi pară b u n . . . Mă crezi ? Aveam
o idee prea p u ţin bu n ă despre darurile mele in te le c tu a le .. .
— N uuu ! p ro testară to ţi în cor.
— B a da ! se în căp ăţînă ea. Am scris, d ar nici prin
gînd nu-m i trecea că poporul m eu v a fi a tît de m işcat
că descriu cu to a tă dragostea inim ii mele ţa ra l u i . . .
Se pare că articolele mele au tu lb u ra t poporul m eu
pînă la lacrim i !
T raian S ăpunaru, em oţionat — deşi poate un pic
m ai em oţionat decît a r fi cerut circu m stan ţa — zise:
— M aiestate, articolele acelea au fost singura mîn-
gîiere care m ai răm ăsese poporului în zilele negre ale
dezastrului !
— Cred ! zise M aria. Mă gîndeam că dacă p o t face
plăcere poporului, de ce n u i-aş face? D ar n u m i-aş
fi închipuit, o d a tă cu capul, că aş p u tea, în tim p de
război, să scriu p en tru ziarul lui A rghir articole pe care
lum ea to a tă le va socoti cît se poate de bune.
B erthelot p ro testă:
— D ar, m aiestate, ziarul dom nului A rghir n u era
o piedică. . .
T raian S ăpunaru pufni, cu b a tista la gură, în unghi
ascu ţit, spre A ureanu.

164
 A ureanu cău ta şi el s-o asigure pe regină:
— D im potrivă, m aiestate ! Florile se disting tocm a:i
p rin tre m ărăcini !
A rghir i-ar fi repezit cu dragă inim ă un pum n în tre
ochi lui A ureanu, dacă a r fi fost în P arlam en t. D ar
a i c i .. .
— M aiestate — acccptă el, m odest, insulta lui A urea­
n u — n um ai în tre buruienile sem nate de m ine p u teau
străluci articolele d u m n e a v o a s tră ...
D ar se sperie ! De furie, scăpase u n cuvînt grav.
Să n u fi înţeles regina că cl face aluzie l a . . . D a ! în
definitiv, chiar dacă articolele ei au fost scrise dc e l. . .
E i şi ! D ar au fost sem nate totdeauna de ea. Şi nu tex tu l
lui, ci num ele ei în alţa valoarea articolelor. Num ele ei
şi nu nem ernica, n ctreb n ica, infam a, ticăloasa lui oste­
neală, ra d ia asu p ra cuvintelor scrise de el acea lum ină
regală care a făcu t ca ele să m işte inim a ţ ă r i i . . .
— Am fost eu însăm i uim ită ! o auzi el pe regină
cum in sista asupra acestui capitol, pe care el îl ţin ea
închis, în inim a Iui, cu discreţic, ca ceva preţios. E i
bine, se vede că în zilele de azi se întîm plă m ulte lucruri
n e a ş te p ta te .. .
î n acest m om ent, generalul N eaţă făcu u n pas ca
eă se apropie de grup, d ar văzu cum , din p arte a opusă,
venea spre M aria, generalul P rezan, în so ţit de cîţiva
ofiţeri. Cu un gest o sten tativ de silă, generalul N eaţă
se suci în călcîie şi d ăd u o aten ţie exagerată doam nei
de onoare C ekroppydis, care-i vorbea:
— în ţeleg i, generale, n u se poate ! . . . E o nedrep­
ta te . L ocotenentul Mareş e un b ă ia t e x c e le n t... ş i . . .
D ar generalul nici n-o auzea. Sim ţea în spatele Iui
prezenţa acelei canalii de P rezan şi sim ţea că i se îm păien­
jenesc ochii dc furie. Ori dc cîte ori era silit să se întîl-
nească sub acelaşi acoperăm înt cu acest ticălos, îşi am in­
te a de to ate cîte a în d u rat el de pe urm a Iui în tim pul
războiului, începînd cu expediţia de la F lăm înda şi
sfîrşind cu M ă ră şc ştii.. . B a, poate că i-ar fi ie rta t el
F lăm înda, d ar v ictoria aceea de la M ărăşeşti îi stătea
în gît u ite aşa, ca un os !
Copleşit de gîndurile acestea, N e aţă sim ţi că dacă
nu v a găsi în d a tă un om de încredere în fa ţa căruia

165
să-şi p o ată dcscărca sufletul, to a tă seara aceasta îi v a
â în tu n ecată. Se u ită îm prejur şi deodată ochii lui întîl-
niră ochii Iui M ărim ţclu. B ucuros, N caţă-i făcu sem n
să se apropie:
— Ce‘ faci, dom nule M ărunţclu?
In haina lui neagră, cu plastronul scrobit, cu p ăru l
negru, creţ, ţîş n it rebel în d re ap ta şi în stînga, în ju ru l
unui creştet pe ju m ă ta te chcl, cu obrazul m eticulos
ras, d ar şi m cticulos zgîriat chiar azi dim ineaţă de către
coana T in ca , d u p ă o fu rtunoasă şedinţă de co n tab ilitate,
M ărupţelu avea un aer foarte sărbătoresc. '
M ulţum esc, dom nule general, d ar dum neavoastră?
G eneralul, fără să audă m ăcar ce-i spune M ărun-
ţelu, îl trase m ai la o p a rte :
— Ce m ascaradă ! Cu cine se organizează un b a n ­
chet al în c o ro n ă rii! Cu to ţi farsorii şi cu to ţi tic ă lo şii.. .
U ită-te la P rezan ă s t a . . .
— N u sîn teţi singurul, dom nule general, care să facă
observaţia a sta ! zise M ărunţelu. Abia-m i povestea colo­
nelul M ăndăchcscu de felul cum generalul P rezan se
folosea de jan d arm ii colonelului Stere şi dc soldaţii
din regim entul 38 in fanterie B răila, pe' m oşia S chinetta
din ju d e ţu l Vaslui.
— U n şnapan şi u n pungaş ! zise N eaţă, scrîşnind
^in din ţi. Nici nu ştii cîtă perfidie zace în omul ă s t a . . .
Cu m tiltă înţelegere, M ărunţclu îi răspunse:
— D om nule general, pe cuvîntul m eu de onoare că
omul ăsta nici n u m erită a tîta aten ţie cîtă îi d aţi. T o ată
lumca-1 cunoaşte şi to a tă lum ea ştie cît ră u v-a făcut.
in tr-u n aVînt de recunoştinţă, b ătrîn u l îl apucă de
b ra ţ pe M ărunţelu, cu am bele m îini:
— R ă u ? Cu asta, n-ai spus n im ic__ R ău !— Cana*
lia asta nu m i-a făcu t un ră u o a r e c a re ... C analia asta
m i-a sc u rta t zilele. Să vezi num ai ce â fost în stare să-m i
facă în to am n a lui 1917. în tr-o seară sînt chcm at la
Iaşi, de pe fro n t, şi mi se spune că în tru c ît p rin ţu l îm pli­
neşte a doua zi douăzeci şi p a tru de ani va fi dccorat cu
ordinul M ihai V iteazu. îm i închipuiam că cel care-1 va
decora pe Carol va fi regele. Conferirea decoraţiilor este
o prero g ativ ă regală şi nim eni .nu are nim ica de spus.

\
166
Cînd colo,* a doua zi la douăsprezece, sîntem chem aţi
la p alatu l r e g in e i... ca să-l auzim pe P rezan c u m .ţin e
un discurs. Să fi au zit discurs ! Cică în num ele arm atei
o f e r ă ...' e l . . . ş t i i ! . . . p rin ţu lu i Carol ordinul Mihai
V iteazu, p en tru v itejia a ră ta tă în cursul bătăliei de la
M ărăşeşti. Cică p rin « curajoasa prezenţă a p rin ţu lu i
p rin tre soldaţi, tru p ele au fost îm b ărb ă ta te , aşa îneît
se poate spune că s-a cîştigat acea bătălie m ulţum ită
p rin ţu lu i >k . .
— Ce v o rb iţi, dom nule general? .făcu M ărunţelu,
scandalizat; N e m a ip o m e n it!
— Nu-i aşa ? M a i întîi trebuie să ştii, dom nule M ărun­
ţelu, că' accst act săvîrşit în num ele arm atei este o por­
cărie fără pereche. E u n-am auzit, să fi a v u t loc vreo
consfătuire, nici să fi p ornit din vreo p a rte a frontului
in iţiativ a asta a decorării prinţului de către arm ată
p en tru povestea aia d e la M ă ră ş e ş ti... Şi-apoi, în ce
calitate P rezan ? E ra el decanul arm a tei? N u ! E ra el
m ăcar cel m ai Vechi d intre cei de faţă la regină, care
să fi ex e rcitat vreu n com andam ent ? Spune şi dum neata,
dom nule' M ărunţelu, în ce ca litate?
— Ce să v ă ‘ m ai spun, dom nule g e n e ra l! răspunse
M ărunţelu, fîlfîindu-şi m îinile într-Un gest de scîrbâ
profundă. Ce oam eni, ce oam eni ! S ă. fiu. al dracului,
dacă-i în ţeleg ! M ă-ntreb şi eu, dom nule general: în
ce calilate?
— S ă-ţi spun eu în ce calitate ! D ar răm îne între
noi, dom nule M ărunţelu ! Te r o g . . .
— M orm înt, dom nule g e n e ra l! . . . îm i pare ră u !
— Te cred ! U ite în ce calitate: acest ticălos este un
prizonier al lui I o n e l.. . ş i . . .
Aici generalul se aplecă la urechea lui M ărunţelu:
. —. . . ’. şi-u n produs al unei fericiri trecu te !
In sin u are?, deşi încă foarte confuză, îl zgudui pe
M ăru n ţelu :
*— Cum, cum , dom nule general? N u înţeleg. A di­
c ă . . . ce?
— Ce au zi: P rezan .este fiul din fiori al răposatului
Carol I . . .
R evelaţia dezlănţui în M ărunţelu to a te instinctele
lui de g azetar:

167
 — Phiii ! D ar asta este o afacere grozavă ! Copil
din flori al lui vodă C a ro l! . . . P ă c a t că n-o putem da la
gazetă !
— Zic şi eu că-i p ăc at ! D acă lum ea a r cunoaşte
a d e v ă ru l... Ca şi c u . . .
Trişcă, foarte aferat, trecu pe lîngă ei şi-l zări pe
N eaţă.
— B ună seara, dom nule general, ce m ai faceţi?
V ru să treacă m ai departe, d ar generalul îl opri:
— Stai, dom nule Trişcă, să-ţi spun două v o r b e !
— Mă ie rta ţi, dom nule g e n e r a l ! ... E ceva g ra v !
A m ' descopcrit u n c o m p lo t!
Şi zbură m ai d eparte.
— B un b ă ia t acest Trişcă ! făcu generalul. D ar m are
secătură !
— Şi încă ce secătură, dom nule general ! zise M ărun­
ţelu , care a r fi d a t oricît să scape de general.
Norocul îl a ju tă . La doi paşi de el îl văzu pe confra­
tele Curelea de la Democratul romîn singur, cu ochii
peste capetele m u lţim ii, parcă a r fi c ă u ta t pe cineva.
— Liviule !
Curelea întoarse capul şi se apropie în d ată.
— A ! D om nul g e n e r a l ! ... S ta ţi să v ă a ră t c e v a!
Ş tiu că v ă interesează !
Şi scoase din b u zu n ar o h îrtie pe care i-o întinse
generalului 6-0 citească. M ărunţelu se folosi de incident
şi se desprinse de N eaţă ca să se apropie de generalul
A lexandru M ărguleanu, fratele m inistrului de interne
A rtu r M ărguleanu:
— Ce m ai spui, dom nule general?
G eneralul M ărguleanu îl cunoştea pe M ărunţelu de
m u lt şi avea p en tru el o deosebită cpnsideraţie, m ai
cu scam ă că M ărunţelu a fost şi ofiţer de m a n u ta n ţă
în tim pul războiului.
— A, M ărunţelu, îm i pare bine că tc v ăd ! Mă u it
la lum ea asta de aici şi dau num ai de lic h e le .. . U ite !
î l vezi pe ăla de colo?
Şi-i a ră tă discret cu degetul u n grăsan în uniform ă
de general.
— E generalul G ră n ic e ru ! zise M ărunţelu.

168
 — D a ! U n dezertor ! Ca să vezi cine-i p o ftit la p a la t. . .
U n dezertor !
— N u m ai spuneţi !
— Pe onoarea m ea ! U n dezertor ! Am docum ente !
U nul dc la locotenentul Popovici, altul de la plutonierul
P oto p ean u , am îndoi foşti sub com anda lui în tim pul
războiului.
— N em aipom enit !
— D a, da ! Şi am îndoi povestesc cum G răniceru le-a
d a t ordin în tim p u l lu p tei de la Dealul B oiţei să ru p ă
drapelul şi să-l îngroape, şi cum a poruncit tru p ei să
se îm prăştie, să-şi arunce a r m e le ... şi dacă se întîlncsc
cu inam icul, să se p re d e a . . .
In d ignarea lui M ărunţelu n u m ai cunoştea m argini:
— D om nule general, dacă n-aş şti că acuzaţia asta
vine de la d um neavoastră, u i t e . . . v ă m ărturisesc cinstit
că n-aş c red c. . . î ţ i stă m intea-n loc ! Auzi, d o m nule. . .
c e ...
N u m ai fu nevoie de nici u n adjectiv, p e n tru că
Gherlescu, m inistrul in strucţiei publice şi Trişcă îi făceau
eemne desperate lui M ărguleanu să vie pînă la ei.
— Mă ierţi ! zise M ărguleanu.
— Mă rog ! zise M ărunţelu, care se apropie în d ată
de u n grup ad u n a t în ju ru l percchii regale. V intilă îl
in iţia pe F erd in an d în tainele arte i lui economico-finan-
c ia re :
— Sire, exact ceea ce spun şi eu: salvarea ţă rii stă
num ai în creşterea p u terii de cum părare a le u lu i.. .
— D a, făcu regele, d ar de ce m i se spune că v ia ţa
este a tît de scum pă ? De pildă, u n tu ra ! De ce e a tît de
scum pă u n tu ra ?
— F o arte sim plu ! F iindcă n u s-au e x p o rta t to ţi
porcii care p u teau fi ex p o rtaţi.
Regele dădu din um eri că nu pricepe nim ic, h o tă rît
să nu m ai insiste, d ar în tîlni privirea zîm bitoare a conu­
lui A lecu:
— D u m neata, ce spui, dom nule A lecu?
— E u spun că m aiestatea voastră are toate' m otivele
să fie m u lţu m ită de felul cum a decurs încoronarea.
— Da ! răspunse F erdinand. E ste u n aci istoric
foarte izb u tit.

169
 — A ţi v ăz u t, sire? zise conu Alecu făcîndu-i cu
ochiul spre m ulţim ea dc in v ita ţi. T o ată ţa ra ia p a rte
la bucuria regală. P în ă şi o p o z iţia ...
— A d evărat ! Opoziţia este bine re p re z e n ta tă .. . D ar
Ionel parcă spunea că-i va chcm a şi pe social-dem ocraţi!
— N u se p u tea ! M uncitorim ea este încă prea îndîr-
jită îm potriva lor. Com uniştii o instigă necontenit.
— Com uniştii? se m iră F erdinand. D ar p arcă sînt
închişL
C onfidenţial, d ar m ereu zîm bitor, conu Alecu îl in­
form ă :
— î n c h i ş i ... d a r n u to ţi! ... Chiar săptăm înă aBta
şi-au ţin u t al doilea congres şi i-au făcut pe social-dem o­
craţi cu ou şi cu o ţet !
— A sta n u m ai în ţe le g ! zise regele nem ulţum it.
C ăută din ochi pe Ionel şi-l zări lîngă regină. Viziru
sim ţi că regele v rea să-i vorbească şi se apropie de el:
— Sire !
— Ce aud, dom nule V iziru? îl în treb ă F erdinand.
Com uniştii se ţin de congrcse?
Ionel aruncă o privire plină de venin către conu
Alecu, care răm înea to tu şi im perturbabil, şi răspunse lui
F erd in an d :
— Ce să facem , sire? închidem m e r e u ... T rebuie
răbd are. Spfer că în scu rtă vrem e să-i p u tem lichida
pe to ţi...
M ărunţelu se strecu ră lîngă generalul P rezan şi-i
ş o p ti:
— D om nule general, e ad e v ăra t ce m i-aţi spus m ai
în ain te. N eaţă v ă în ju ră g ro a z n ic ... D ar ce are cu
dum n eavoastră, dom nule general?
V orbea, dar n u se u ita la P rezan, ci se u ita cu încor­
dare cum R em us Vîlceanu se apropie tip til de Ionel
şi-i spune ceva la ureche şi cum am îndoi — şi Rem us
şi Ionel — se re trag discret din grup şi dispar. De altfel,
ni<;i P rezan nu avea de gînd să-i răspundă acum . T o ată
aten ţia lui era în d re p ta tă spre regină care, în vervă,
p o v e ste a ; despre regele ei:
— Aşa este N ando ! O acţiune p en tru el este o neno­
rocire. Şe sperie. D in pricina asta îi place să am îne
orice pe a doua z i . . Aşa a an im at şi războiul. « P o ate

170
— zice el — o să se întîm ple ceva care să m ă scutească
să iau o h o tă rîre . . . »
— Ooo ! făcu regele şi pufăi din trabuc.
— D a, da ! continuă regina, cu zîm bctul ci irezis­
tibil. D in cînd în cînd luăm m icul dejun împreună*
a i c i .. . fiindcă v re au să stau de vorbă cu cl. I i spun
cu tare sau cu tare lucru, indiferent ce. De pildă, să
m erg la t e a t r u . . . Zice el: Ooo ! ca şi cum ar avea ceva
îm po triv ă. D ar, zic, nu ţi-o spun ca să accepţi sau nu,
ci ca să m ai stau de vorbă cu tine. A sta de v o rb ă cu
regele,, cere o ad e v ăra tă p r e g ă tire ...
— Ooo ! zîm bi regele şi pufăi iar.
— îl v e d e ţi! zise regina. Aşa-i el. U neori poate
să observe că ap a rtam en tu l m eu sau apartam entele
copiilor sîn t m ai frum oase decît ap a rtam en tu l lui şi
se supără. D ar ai spus v reodată, îl în treb , că vrei ca
odaia ta să fie alb astră, pri roşie, ori a l b ă ? .. . T u eşti
regele, deci tu treb u ie să spui ce v rei şi noi ne vom
însărcina cu ex e cu ţia. . .
— Ooo ! zîm bi regele.
— Ia r ooo ! îl îngînă regina. Ia tă , anul trec u t,
Nicolaie al n o stru, qare era în. Anglia, s-a dus Ia Saint-
M oritz. Şi-i zic: T u, N andy, te gîndeşti că în clipa aceasta
Nicolaie al n o stru face ascensiune pe Ju n g fra u ? Te-ai
în tre b a t v re o d ată cum a ajuns Nicolaie în Anglia, cine
îl face să călătorească şi cum călăto reşte? Nimic ! E u
trebu ie să am grijă de to ate. N um ai asta ştii: Ooo !
— Ooo ! făcu regele, care în clipa aceasta o zări
pe doam na M argot, soţia colonelului T rifu din garda
regală şi, fără să se m ai uite la ceilalţi, îi ieşi înainte
şi se d ep ă rtă cu ea — to t Vorbind şi vorbind. Respectuos,
întreg a n tu ra ju l zîm bi. M aria se u ită d u p ă rege şi zise,
cu ta n d re ţe :
— D ragul de e l ! Cum i s-a dezlegat lim ba !
G eneralul G răniceru, care se am uza şi el îm preună
cu doam na P rikopp de această veselă scenă regală,
îl zări pe M ărunţelu.
— S alut presa ! făcu generalul. V ă cunoaşteţi?
Şi făcu p rezen tările:
— D oam na Celymene P rik o p p ,. . dom nul Serafim
M ărunţelu, directorul revistei H iena şi unul din cei

171
m ai m ari gazetari pe care i-a d a t cîndva ţa ra rom î-
nească ! D oam nă P rikopp, dom nul M ărunţelu e o glorie
a n o a s tr ă .. . U n m are p a trio t şi un bun c r e ş tin .. .
— S ăru’ m îinile, doam nă ! zise M ărunţelu, care săru tă
cu zgom ot m îna doam nei P rikopp.
Şi către general:
— îm i pare bine că v-am găsit !
Apoi îi strecu ră repede la ureche:
— O chestie u rg en tă !
Generalul, în g rijo rat, zise doam nei P rik o p p :
— Mă ierţi, te rog, o c l i p ă ...
Şi-l trase pe M ărunţelu în sp re fereastră:
— Ce s-a în tîm p la t?
— D um neavoastră a ţi fost pe fro n t, la D ealul B oiţei?
G eneralul G răniceru îl p riv i b ăn u ito r pe M ărunţelu,
apoi îi răspunse cu ju m ă ta te de g ură:
— Da !
— Ş liti ce spune generalul A lexandru M ărguleanu?
— Ce?
— Că aţi d ezertat de pe f r o n t !
G eneralul scrîşni din d in ţi:
— E u ? . . . M izerabilul ! . . . Cum a în d răz n it?
— A în d ră z n it! A re docum ente.
— E l? spum egă generalul. E l să îndrăznescă? Se
sim te ta re că-1 are pe frate-său, A rtu r, la In tern e.
P e A rtu r, eroul de la Cireşoaia, care a rupt-o de fugă cu
to a tă arm a ta în fa ţa unei p atru le nem ţeşti ! L a B raşov,
în retragere, cine a p ierd u t to a tă divizia a p a tra ? D om nul
A r t u r ! . . . Licheaua lui N e a ţ ă ... licheaua r e g e lu i...
şi licheaua re g in e i.. . Ş tii du m n eata, dom nule M ărun­
ţelu , cine a organizat C oţofeneştii? Uite-1 ! A r t u r ! ..
D om nul m inistru de; in tern e A rtu r. Ca răsp lată, vezi
unde a ajuns ! General de corp de arm ată, m inistru,
prim -m inistru, şi astă-v ară, cînd a plecat regele la A tena,
a m ai fost înv estit şi cu prerogativele r e g a le ... N um ai
rege nu e ! încolo-i de to a te !
Lui M ărunţelu îi ju cau ochii în orbite, ca nişte bile.
— E nem aipom enit, dom nule general ! D acă n-aş
şti cine sînteţi d um neavoastră, aş spune că e o fantezie.
A cum a, cînd ştiu cine e A rtu r, nici n u m ă m ir că Ale­
x an d ru v-a fă cu t d ezertor !

172
 — E u , d ezerto r? şuieră p rin tre d in ţi generalul, care
abia de-şi m ai dădea seam a că n-are voie aici să răc­
nească. D ezertor este e l ! . . . E l! U n dezertor şi un
b a n d it care şi-a îng ro p at tunurile, şi-a dem oralizat tru ­
pele şi s-a p re d at inam icului ca un nem ernic, fără luptă. . .
— A d evărat, dom nule general? făcu M ărunţelu. D ar
asta e grav, grav de t o t !
— G rav ? S tai, că a sta încă nu-i nim ic ! Cînd s-a
întors din ca p tiv itate, a fost p lim bat pe la p a tru cor­
p u ri de arm a tă ca să fie ju d eca t şi în cele din u rm ă,
frate-său, licheaua de A rtu r, l-a scos basm a cu rată
şi l-a făcu t dem isionat ca general, ca să-l p o a tă face
prefect şi general în re z e rv ă . . .
— D om nule general — făcu îngrozit M ărunţelu —
d a r m in tea m ea nici nu poate cuprinde to t c e . . .
— Ce n u p o ate cuprinde, ce nu poate cuprinde?
deveni violent generalul. P arcă n-ai şti că după aia
l-a făcu t iar general activ şi l-a n u m it guvernator al
B ucovinei şi subşeful statu lu i m a jo r ! Şi u n găinar
ca ăsta, care este o ruşine a oştirii, să îndrăznească să
se atingă de m ine ! E u dezertor ! Să-l întrebe pe fostul
m eu com andant, să-l în trebe pe rege, care i-ar spune,
dacă a r p u tea, că n u m erită nici m ăcar o pereche de

— A, uite-1 pe g e n e ra lu l! se auzi u n ' glas de femeie.

E ra doam na de onoare Poppesco-Poppesco, de b ra ţ cu
un dom n distins, care-şi tîra p u ţin piciorul stîng. M ărun­
ţelu , fără să spună o vorbă, o şterse. D ar la cîţiva paşi
m ai încolo, treb u i să se dea, respectuos, la o p a rte : m aies­
ta te a sa regele trecea, flancat în d re ap ta de Ionel, şi în
stînga de J a y , rep rez en tan tu l S tatelor U nite. T ustrei
se retraseră în tr-u n colţ, unde p u teau sta de vorbă, fără
a fi stingheriţi.
— E ste exact ceea ce vorbeam cu dom nul prim -m i­
n istru ! zise J a y . G uvernul nostru, înainte de a lua
vreo h o tărîre, treb u ie să cunoască bine proiectul de
c o n s titu ţie ...
— îl v eţi cunoaşte, m ister J a y ! zise regele. D um neata
ce spui, dom nule V iziru?
:— Desigur ! D e în d ată ce v a fi pus la p u n ct, vi-1
vom prezenta.

173
 M ister J a y se întoarse către Ionel: '
— A ţi a v u t oaspeţi acum. cîteva zile, dom nule prim -
m inistru ?
L ui Ionel nu-i plăcu tonul cu care m ister J a y îi
punea în treb area. A m ericanul parcă-i cerea socoteală.
T otuşi, treb u i să răspundă am abil:
— D a !. Pe sir Basil Z a h a ro ff!
în tr-a d e v ă r, unul din cei m ai im p o rtan ţi acţionari
ai uzinelor engleze de arm a m en t« V ickcrs» a fost sîm băta
tre c u tă Ia el acasă, unde a lu a t m asa cu to ţi m em brii
guvernului.
—1 î n vizită dc plăcere, desigur? în treb ă am ericanul.
— De m u lt voia să cunoască ţa ra n o astră ! zise Ionel.
Şi apoi, ştiţi că zecc la su tă din acţiunile « R eşiţa» îi
ap a rţin lui. Aşa că a d iscu tat cu prilejul acesta, şi’ m ăsu­
rile ce se v or lu a în vederea dezvoltării acestei în tre ­
p rinderi.
— C iu d a t! reflectă am ericanul. Mie m i s-a spus că
se interesează nu num ai de « R eşiţa», d ar de întreaga
situ aţie economică a ţă rii. E foarte preocupat dom nul
Z aharoff de problem a consolidării finanţelor dum nea­
v o astră. Aşa m i s-a spus. Ceva în legătură cu îm pru­
m u tu l ex tern, dacă n u m ă înşel.
Regele îşi m orfolea trab u cu l şi aştep ta , cu v ăd ită
curiozitate, răspunsul lui Ionel.
— E ceva ad ev ărat în această chestiune, dom nule
m in istru ! zise Ionel. D ar trebuie să vă dau un am ănunt
care v -ar explica to tu l: în vinele lui sir Basil Zaharoff
curge sînge rom înesc. De aci şi solicitudinea deosebită
ce nc-o a r a t ă . . .
— A d e v ărat? în treb ă m inistrul J a y , care se feri să
se u ite în ochii lui Ionel.
— A bsolut a d e v ă r a t! răspunse Ionel. Sir Basil Z aha­
roff e rom în du p ă m am ă !
— A sta n-am ş t i u t ! zise m ister J a y . I n te r e s a n t!
P rin urm are, sir Basil Z aharoff se ocupă de finanţele
rom îneşti num ai din patriotism rom înesc. . .
— E ste un lucru aproape dovedit ! . . . Se p are chiar
că are am biţia să fie socotit ca omul care ne-a venit
în aju to r, în m od necondiţionat, în îm p reju rări a tît de
grele fin a n c ia re .. .

174
 — P e n tru ,o ă a r fi rom în după m am ă ! zîm bi m ister
J a y . D ar, dum neavoastră, dom nule prim -m inistru, ştiţi
că sir Basil Z aharoff a fin an ţat cu trei sute patruzeci
m ilioane lire sterline guvernul grcc, în războiul pe care-1
duceau grccii cu t u r c i i ... Ce l-a îndem nat la a c e s t ...
la accst sacrificiu? T o t fiindcă e gTcc după m am ă?
— N u ! răspunse Ionel cu candoare. E grcc după
ta tă !
— D in ce în ce m ai in te re s a n t! făcu m ister J a y
cu coada ochiului spre F erdinand, care nu m ai ştia unde
să se u ite, ca să nu-1 pufnească rîsul. D ar ştiţi că sir
Basil Zaharoff, care e rom în după m am ă şi grec după
ta tă , a a ju ta t, enorm pe englezi în războiul contra Ger­
m an iei! Dc ce? O fi englez după m am ă — sau după
t a t ă ? . . . Sau p o ate după am îndoi?
Iro n ia am ericanului i se păru cam nesărată lui Ionel,
care răspunse cu u n zîm bet silit:
— P o ate !
— D ar m ai ştiţi ceva, dom nule prim -m inistru ? Sir
Basil Z aharoff a a ju ta t m ult în tim pul făzboiului şi pe
nem ţi îm potriva englezilor ! D upă ce o fi sir Basil Z aha­
roff n ea m ţ: după ta tă sau după m am ă?
Ca să taie p ofta lui m ister J a y de a transform a
această discuţie în tr-u n interogatoriu — Ionel întoarse
şi el lucrurile în glum ă:
— D ar, m ister J a y , acestea sînt secrete de familie.
Nil p u tem m erge cu indiscreţia prea departe, în nişte
chestiuni strict particu lare, care privesc num ai pe sir
Basil Z a h a ro ff.. .
M ister J a y acceptă punctul d6 vedere al lui Ionel.
— A devărat, dom nule p rim -m in istru ! P e n tru că
altfel, dacă vo m -co n tin uă să cercetăm originea lui sir
Basil Zaharoff, după solicitudinea, cum spuneţi dum ­
neavoastră, cu care a ju tă pe italieni îm potriva grecilor,
pe sîrbi îm potriva bulgarilor, pe bulgari îm potriva tu r­
cilor şi aşa m ai d ep arte, am afla o m ulţim e de lucruri
foarte u rîte despre m am a lu i. . .
Şi, uitîndu-i-se ţin tă în ochi:
— . . .ca şi despre m am a consilierilor navali en g le z i.. .
pe care presa dum neavoastră n u v rea să-i accepte ca
ro m în i!

176
 Ionel se întunecă. D a ! M ister J a y poate să rîdă de
el. Isto ria asta cu consilierii navali englezi nu prea este
p lăcu tă. Anglia i-a trim is pe cap doi ofiţeri de m arin ă:
un căp itan şi un locotenent care, sub p re te x t că reorga­
nizează flota ţării, prim esc, o leafă de 2.658.000 lei pe
an, în tim p ce întregul corp ofiţeresc din m arina rom înă
prim eşte pe to t anul num ai 2.361.000 de lei. De ce d ar
n u şi-ar b ate joc de el m inistrul A m ericii?
M ister J a y , care înţelese că l-a atins pe Ionel unde-1
doare, co n tin u ă:
— Aşa că, dom nule prim -m inistru, v ă sfătuiesc să
n-aveţi încrederc în p atriotism ul lui sir Basil Z a h a ro ff.. .
D upă cîte presupun, el a v en it p en tru p e tr o l.. .
— S înteţi rău inform at, dom nule m inistru ! răspunse
Ionel. Sir Basil Z aharoff n-a v en it aici cu un scop an u ­
m it, ci p en tru a discuta cu noi, num ai în principiu,
aşa cum v-am sp u s. . . De altfel, vizita sa a fost m ai
m u lt în treacăt. Are treab ă în O r ie n t.. .
— îm i p erm iteţi, dom nule prim -m inistru, să cred
că n-a fost în tre a c ă t. Sir Basil Z aharoff a v en it aici
direct de la L ondra şi de aici s-a dus la M onte Carlo,
înain te de a se înapoia la Londra. Chestia cu vizita lui
în O rient e o fantezie, c ă u ta tă sau nu, a presei. Sir
Basil Z aharoff n-a fost, deci, în tre a c ă t pe a i c i .. . în
R om înia a v en it să facă afaceri exclusiv romî-
neşti.
— D acă e om de afaceri — zise Ionel — evident
că v rea să facă afaceri. D ar n-a v en it să ne jupoaie,
ci, oricît de curios v i s-ar părea, m ister Ja y , a v en it
să ne aju te. Z aharoff v rea să ne aju te să realizăm îm pru­
m u tu l. . . E l ne-a a ju ta t şi la operaţia consolidării d a to ­
riei n oastre în Anglia. Acum el ne propune un îm prum ut
în devize şi în m ateriale p en tru calea ferată, navigaţie
şi poştă, la p re ţu ri foarte avantajoase, al căror cost
să f i e .. .
— . . . acoperit în p e tr o l! îl întrerupse Jay .
— N u, dom nule m inistru. P etrolul nici n-a in tra t
în discuţie. De altfel, n-au fost decît sim ple sondaje
din p a rte a Iui sir Zaharoff. N u putem com anda nimic,
pînă nu ştim p re ţu l m ă rfu rilo r.. . Şi am pus o condiţie:
să nu fie m ai scum p decît cel de pe p ia ţa m ondială şi

176
să ni se dea u n teţrnen de treizeci-patruzeci de ani,
Vedeţi dar, că n-am ajuns la nici o în ţe le g e re .. .
— Chiar la nici un fel de înţelegere? făcu m ister
J a y cu un scepticism accentuat.
Ionel văzu că m ister J a y este prea bine inform at,
ca să-l m in tă într-o chestiune care, în tr-u n fel sau altul,
va fi cunoscută de to a tă lum ea peste cîteva zile — şi
se h o tărî să-l satisfac ă:
— B a d a ! Sir Basil Z aharoff doreşte ca legăturile
dintre întreprinderile sale financiare şi băncile romî-
neşti să fie cît m ai strînse. Cu o bancă a şi în c h e ia t!
— Cu care?
— Cu B anca Rom înească !
M ister J a y a r fi v ru t să-l întrebe cum se face că
sir Basil Z aharoff a început să facă afaceri în ţa ră , tocm ai
cu o bancă liberală: p en tru că ar fi liberal după ta tă sau
dup ă m a m ă .. . D ar pe el îl preocupa aceeaşi problem ă
în ju ru l căreia ştia că s-au dus, totuşi, tra ta tiv e , tr a ta ­
tive cel p u ţin su6pccte cu financiarul englez.
— S înt m u lţu m it — zise el — că pe Sir Basil nu-1
interesează petrolul dum neavoastră. Pe noi, însă, ne
interesează, De aceca, guvernul nostru vrea să ştie ce
aveţi de gînd cu su b so lu l! Am vrea să cunoaştem cît
m ai curînd.legea subsolului. F ără d ate exacte nu putem
face nim ic în chestia îm prum utului. C onstituţia şi sub­
solul sînt bazele relaţiilor noastre cu R om înia !
— Desigur, d e s ig u r! admise Ionel.
D iscuţia se opri aici. Regele se ridică şi, îm preună
cu Ionel şi cu J a y , reveni în m ijlocul poporului. Ionel
îl zări pe generalul Popovici care stă te a de vorbă cu
S arm ală — şi-l în treb ă:
— D ar pe la dumneata: ce se m ai aude?
Generalul Popovici, ieşit din infanterie, un om scund
şi îndesat, cu u n cap m are cu tră să tu ri ta ri şi cu u n
gît scurt şi gros, fusese num it num ai în urm ă cu şase
luni guvernator la Chişinău. D ar lui Popovici nu-i trebui
m ai m ult de şase luni ca din guvernator să ajungă pro­
p rieta r absolut al acestei regiuni. Deşi nici o expulzare
din ţa ră n u era îngăduită de lege fără avizul consiliului
d e .m iniştri, Popovici practica expulzările în stil m are —
în prim ul rînd, fireşte, îm potriva com uniştilor. Totuşi;

12 - c. 1293 177
expulzaţii n-aveau unde pleca, în tru cît acolo s-au născut
şi acolo au crescut. P en tru Popovici, însă, acesta nu era
un m otiv care ar fi p u tu t îm picdica expulzarea. U n
expulzat trebuie expulzat. Şi-l expulza ! O peraţia era
făcu tă în condiţiile cele m ai legale, conform cu legile
lui Popovici: expulzatul era dus de jan d arm i pînă la
gran iţă, făcut scăpat dc sub escortă, îm puşcat şi aru n cat
în apă. E ra de altfel şi singurul mijloc p en tru ca beciu­
rile Siguranţei, arhipline, să p o ată fi golite, spre a se
face loc alto r arestaţi. S-a făcu t scandal şi s-a v o rb it
de o anchetă. L a cuvîntul « anchetă» generalul a
ră c n it:
— P e oricine o îndrăzni să calce pe aici să facă
anchetă, îl arestez.
D ar au fost num ai zvonuri. A nchetă cerea num ai
opoziţia. Guvernul era fericit că există un om tare, care
ştie ce are dc făcu t cu com uniştii în tr-u n pu n ct a tît de
dclicat cum este g ran iţa dinspre R ăsărit. Generalul
Popovici îşi cunoştea p reţul şi-şi cîştigă o independenţă
a tît de desăvîrşită în acţiunea lui de civilizare, îneît i
se dădu num ele de rege al Chişinăului. P ătru n s de în alta
sa m isiune în sta t, Popovici îşi luă titlul în serios, astfel
că, în august, cînd prim i decretul de am nistie, sem nat
de regele F erdinand, îşi puse viza în colţul hîrtiei:
« S e a p r o b ă » ... Deci, întrebarea pe care i-o punea
Ionel nu era form ală, ci pornea din sincera grijă de
ordinea şi siguranţa îm părăţiei lui Popovici.
— Ce să se m ai a u d ă ? răspunse generalul. Ia , cu
b o lşev icii!
— N u se m ai astîm p ără? în treb ă Ionel.
— N u se astîm p ără de loc ! zise generalul. D a c ă . . .
D eodată, luă o poziţie ţe a p ă n ă : trecea p rin ţu l Carol,
înso ţit de un grup de tineri ofiţeri. Carol îi răspunse
lui Popovici la 6alut cu un gest moale — şi, fără să
se uite la prim ul-m inistru, şopti unui ofiţer care m ergea
alătu ri de el:
— Uite-1 pe şo b o la n u l! S tă p itit num ai prin c o lţu ri. . .
cu vechiturile l u i . . .
Ionel sim ţi că p rin ţu l spune ceva pe socoteala lui,
şi zise lui Popovici şi lui S arm ală:
— Frum os p rin ţ avem !

178
 S arm ală nu pricepu şi zise:
— F o arte frum os ! Un flăcău verde ca bradul ! . . .
R om în (lc-ai noştri ! . . . U ită-tc la cl cum îi vine uniform a
m ilitară ! . . . P arcă s-a născut în ea !
Ca p icat din ta v a n , Rem us Vîlceanu ap ăru lîngă
S a rm a lă :
— D om nule general, eşti c ă u ta t !
— E i, ce? glumi Sarm ală. Se dă de m încare?
— Acu s-a telefonat dc la direcţia g en e rală. . .
T renul de Craiova a d eraiat în gara P ite ş ti__ M orţi şi
ră n iţi. . .
— Să fie săn ă to şi! făcu Sarm ală, plictisit.
— La M urfatlar s-a ciocnit acceleratul de B ucureşti
cu un tren de persoane. . . M orţi şi ră n iţi o g ră m a d ă . . .
— F o arte bine ! E i şi?
— Şi la B îrlad, personalul de Ia şi ş-a ciocnit cu un
tre n dc m a r f ă .. .
— Cu m orţi si r ă n i ţ i ! îl luă Sarm ală peste picior.
— Cred şi eu !
— Şi ce vrei să le fac? se supără Sarm ală. Ce sînt
eu ? Cale ferată ? . . . Să se ocupe ăia de la direcţia
c .f .r .. . . E u sîn t c o m u n ic a ţii... C e .d ra c u , dom nule!
Mici aici nu m ă lasă în pace !
D ar Rem us nu-1 m ai auzea, fiindcă de fa p t îl căuta
pe Ionel pe care-1 trase deoparte:
— D om nule p rim -m inistru, eu sînt g ata ! . . . î i dăm
drum ul !
Ionel se u ită la ceasornic.
— Mai sta i pe a ic i. . . . Ceva m ai tîr z iu . . . î ţ i spun
eu...
Şi se pierdu în m ulţim e, în tim p ce Sarm ală explica
generalului Popovici ce înseam nă calea ferată şi ce
înseam nă com unicaţii:
— Pe Bogatu l-ai cunoscut? Pe locotenentul B ogatu?
D oar a fost com isar regal Ia grupul tă u de arm ată...
— Ştiu, ştiu !. . . Un tîn ăr c h ip e ş .. . i s t e ţ . . .
— A a ş a ! . .. Să vezi ce păţeşte bietu b ă i a t . . . în
vara asta pleacă într-o călătorie de plăcere în Ardeal, cu
m a ş in a ... şi dă să treacă un pod peste D îm boviţa. Dar
santinela nu-1 l a s ă . .. Cică-i consemn să nu treacă ni­
m eni ! . . . Auzi, dom nule ! U n locotcnent, un comisar

12* 179
 regal e nim eni la răcanul ăla tîm p it. E i, spune tu ,
Popovici dragă, ce ai fi făcut în locul lui B ogatu, dacă
u n m îrlan n espălat a r fi îndrăznit să-ţi vorbească aşa?
— L-aş fi ucis ca pe un cîine !
— A aaşa ! Ai v ă z u t? D em nitatea de ofiţer te
obligă ! . . . A sta a făcu t şi B ogatu. I-a smuls santinelei
arm a din m înă şi i-a b ăg at baioneta în piept ! . . . Face
ghinionul ca tocm ai atunci să treacă nişte ţă ra n i pe
a c o lo ... şi iacătă-mi-1 pe locotenentul B ogatu în fa ţa
curţii m arţiale. în tr-o zi îmi pică ta tă l lui B ogatu la
m ine în v a g o n .. . tam an cînd eram gata să plcc în
inspecţie, că u ite aşa şi a ş a . . . scurt, să-l aju t. De ce
ai ven it la m ine ? zic. E u nu sînt nici m inistru de război,
nici m inistru de ju stiţie, ci m inistru al com unicaţiilor ! . . .
« Aşa e — îmi răspunde b ătrîn u l — d ar povestea s-a
în tîm p lat Ia un pod şi podurile depind de com unicaţii».
Am înţeles. Omul ştia ce ştia. Bine, zic. Şezi de gustă
din sarm alele astea şi du-te acasă liniştit, că eu o să
fac ce-oi p u tea. Şi m -am ţin u t de cuvînt. Am in terv e­
n it şi bine am făcu t, fiindcă s-a dovedit că b ăiatu l e
nevinovat. T o ată vina o avea soldatul care se îm bătase
şi care, b ea t m o rt cum era, s-a îm piedicat de arm ă şi a
in tra t în ea, n en o ro citu l. . .
Rîsetele d im prejur îl făcură pe Sarm ală să se întoarcă
şi să v adă cu plăcere că povestea i-a fost ascu ltată dc o
grăm adă de oaspeţi.
— D ar, dom nule general — îl interpelă doam na sa
,de onoare, Sybile M andakesko — sarm alele dum itale
i-au p lăcu t lui B ogatu ?
— A sta aş fi v ru t să v ă d : să nu-i placă ! zise, mîn-
d ru, Sarm ală. P ăi dacă le gătcsc singur ! Singur, cu
m îinile mele. în vagonul m eu m inisterial, în bucătă-
rioara m ea, în oalele m e le ... E u le pun la foc, eu le
păzesc, eu le s e r v e s c ... eu to t. P ăi, coniţă, ca să iasă
ceva bu n , trebuie suflet ! D acă nu pui suflet în sar­
m ale, iese o porcărie, nu sarm ale. Şi cine să p u n ă su flet?
B ucătăreasa? D ar pe ea ce-o doare?
— B ine-aţi zis, dom nule general ! zise M ărunţelu.
O să încerc să pu n şi eu la foc nişte sarm ale făcute de
m ine, să văd ce o să iasă.

180
 ' — O să iasă u n ciubuc ! îi răspunse cu n ă d u f Sarm ală,
care sim ţise b atjo cu ra în cuvintele lui M ărunţelu.
M ărunţelu înghiţi în sec şi v ru să se strecoare afară
din grup, neobservat, cînd se ciocni nas în nas cu gene­
ralul A lexandru M ărguleanu.
— D om nule general, dom nule general, de cînd v&
cau t !
A lexandru M ărguleanu îl trase d e o p a rte :
— H ai, spune !
— Ăla n u v rea să recunoască nim ic. B a a m ai spus
ceva: că dezertor a ţi fi dum neavoastră, n u el.
Şi-i povesti to t.
G eneralul A lexandru M ărguleanu p rim i lucrurile
m u lt m ai calm , d a r nu cu to tu l indiferent.
— D om nule M ărunţelu — zise el — dacă n u m ă
crezi, uite-1 şi pe generalul C reţu, să-ţi spună şi c l . . .
Creţule, s t a i ! . . . îl cunoşti pe M ărunţelu ! Om se rio s. . .
Om de în c r e d e r e ! ... Spune-i şi tu : este sau n u este
G răniceru u n dezertor ?
— E ste ! declară C reţu categoric.
— E i? făcu A lexandru M ărguleanu tr iu m f ă to r ...
A cum a crezi? S înt m artori, dom nule, m arto ri. A dezer­
ta t la orele zece şi ju m ă ta te seara. O spun ofiţerii de faţă,
o spun plutonierii, o spun soldaţii, o spune to a tă lum ea
care era acolo. S înt num e. Num e de ofiţeri şi s o ld a ţi...
Tăpăloagă, Căţulescu, Popovici, T ă ta ru , F lorea şi alţii,
şi a l ţ i i . . .
M ărunţelu îl zări în m ulţim e pe Belciug, asudat,
roşu, cu p ăru l Iui m are, p arcă m ai rebel ca oricînd —
şi-şi zise: Se întîm plă ceva ! A ltfel ce-ar cău ta Belciug
pe aici?
Bîlbîi două cuvinte de scuze şi se lu ă du p ă inspec­
to ru l de sig uranţă Belciug.
— Alo, B elciug! C auţi pe cineva?
Belciug întoarse capul:
— A, M ărunţelu ! îl cau t pe ş e f . . . N u l-ai v ăzu t ?
— Cum să n u ! E urgent ?
— F o arte !
— D ar ce s-a în tîm p lat?
— Nimic ! făcu scurt Belciug.

181
 R ăspunsul îl în tâ rîtă pe M ărunţelu:
— l a m ai du-te-n paştele m ă - t i .. . Ce-1 faci pe
m ărcţu !
D ar Belciug dispăruse, p arcă a r fi in tra t în păm înt.
M ărunţelu îl cău tă de ju r îm prejur şi deodată îl văzu
pe Rem us că se desparte de Ionel şi o ia grăbit spre
ieşire. H o tă rît ! gîndi M ărunţclu. Se întîm plă ceva.
D escum pănit, M ărunţelu ră tă c i p rin saloane, pînă
eşuă lîngă un grup care-1 asculta pe T raian Săpunaru.
— A sta s-a în tîm p lat în com una A rm enişul de
Cîmpic, din A rdeal ! povestea T raian. Acolo e prim -
pretor u n doctor H abor, care avea un cal. în urm ă
cu o lună, calul a m u rit. Să fi v ăz u t înm orm întare ! . . .
P arcă ar fi m u rit p re fe c tu l! . . . H oitul a fost pus în tr-u n
car cu p a tru boi cu coarnele îm podobite cu năfram e,
în fru n tea cortegiului, u n om de-al pretorului păşea
cu tricolorul îndoliat, ia r în u rm a carului, cîtcva ta ra ­
furi de lău tari ţigani, o fanfară şi corul b ise ric ii.. .
— E n eb u n ? ţip ă cineva din grup.
M ărunţelu se u ită la cel care strigase: era generalul
Popovici. B ucuros, M ărunţelu se strecură pînă la el:
— D om nule general, îm i pare bine că v ă întîl-
nesc ! . . . Aş dori să scriu ceva despre m işcarea culturală
din ţin u tu rile alipite, p en tru revista m ea. Cînd aţi putea
să m ă p rim iţi ?
— Oricînd, dragă, oricînd ! zise generalul, care se
deplasă cu to t poporul spre cei care făceau acum cerc
în ju ru l reginei.
— D ar despre d cm ocraţic? spunea M aria. E u 6Înt
de sînge englez. S înt fiică a celei m ai vecbi dem ocraţii
din lum e. P e m ine n-are nim eni d reptul să m ă înveţe
dem ocraţie. Ş tiu ce este dem ocraţia. D ar una este dem o­
craţia şi alta an arhia.
— M aiestate, nici u nul d in tre noi n u v a face con­
fuzie în tre aceste două n o ţiu n i! răspunse A ureanu.
— D im potrivă ! zise Gherlescu. Noi com batem acea­
stă confuzie din to ate puterile, oriunde o în tîln im .. .
Ţ ărăniştii, î n s ă . ..
Conu Alecu, care stă te a lîngă el, îl ciupi de b ra ţ:
— Taci, frate, nu m ai veni aici cu m ah alag ism e!
Gherlescu tăcu .

182
 — în ce m ă priveşte — continuă regina — nici­
o dată n-a fost cineva p en tru m ine prea um il, prea neîn­
s e m n a t... Oricine, de la prim ul-m inistru pînă la
cerşetor, poate găsi la m ine ascultare. Aşa că, am deve­
n it in sta n ţa suprem ă, căreia şi mic şi m are i se poate
oricînd adresa.
Nici unul din grup n u răm ase în u rm ă:
— A d evărat, m aiestate, a d e v ă r a t!
— Cînd orice speran ţă s-a sfîrşit, m ai sînt eu, care
stau dincolo de orice invidie şi rivalitate, şi care n u am
nici un m otiv de a voi să m ă urc m ai sus, sau să în lătu r
pe a l ţ i i . . .
F iecare ar fi d a t ju m ă ta te din sufletul lui ca să poată
găsi un cuvînt p o triv it în aceste m om ente înălţătoare,
d ar nu găsi. Şi poate cuvintele reginei ar fi trec u t în
istorie fără vreo replică, dacă n-ar fi fost de fa ţă T raian
S ăpunaru, care v o rlji:
— M aiestate, n u u ita ţi că sînteţi r e g in a ... singura
fiinţă care înţelege to tu l__
R egina îi aru n că o privire caldă, de recunoştinţă,
şi ră sp u n se:
— N u m ă consider nici m ăcar cu u n atom m ai
bună decît cam erista m ea, decît un în v ăţăto r, decît
un m uncitor din fabrică sau decît un ţă ra n # care-şi
cultivă păm întul. D ar m ă consider cu siguranţă mai
ap tă decît ei de a ocupa o poziţie dom inantă. Gene­
raţii întregi au co n trib u it să m ă creeze. Veacuri m -au
p reg ătit p en tru m unca m e a .. .
In acea clipă, răzbi din strad ă u n tu m u lt asur­
zitor stîrn it de m ii de glasuri:
— Vrem nu-m e-rus cla-u-sus ! . . . Vrem nu-me-rus
cla-u-sus ! . . . V rem nu-m e-rus cla-u-sus ! . . .
Şi brusc, ca la com andă, ţipetele încetară şi un
cor uriaş făcu să vibreze geamurile palatului:

T răiască regele
î n pace şi o n o r.. .

T oţi oaspeţii, îm p ietriţi de em oţie, cu ochii ţin tă

înainte şi cu inimile răvăşite de dragoste n eţărm u rită
p entru tro n şi dinastie, ascultară im nul pînă la capăt.

183
 Cînd to tu l se linişti, regina îl în treb ă pe Ionel, care
în tre tim p se apropiase de ea:
— Ce este?
Cu o uşoară n u a n ţă dc p ato s, Ionel ră sp u n se:
— A sta e generaţia de foc !
Şi regina, cu candoare:
— P e ploaie?
Se u ita ră u n u l în ochii celuilalt şi-şi zîm biră. Se
înţelegeau ca în cea d intîi zi în care şi-au d a t m îna
aă iubească ţa ra îm preună.
 V III

P e Mimi P an to f, ştirea că regele Italiei a încredinţat

lui Mussolini sarcina să formeze guvernul o lăsa cu
to tu l indiferentă. Scuze av ea: nu era p reg ătită p en tru
un asem enea evenim ent extern. Nu-1 cunoştea pe regele
Italiei, n-a auzit de Mussolini şi cu a tît m ai p uţin ştia
ce e aia «fascism » . Aşa că nimic nu o p u tea îndem na
să se bucure ori să se supere că noul stăpîn al Italiei
este Mussolini, sau alt «m acaronar», cum zicea ea
italienilor cu care era în legătură de afaceri, la Capşa,
la m inistere ori acasă. Şî apoi, aici, în ţa ră , sau pro­
dus în acele zile nişte întîm plări a tît de senzaţionale,
îneît era foarte explicabil ca Mimi să n u fie prea

186
isp itită să cerceteze rostul venirii unui regim fascist în
Italia.
Mai în tîi chestia cu p rin ţu l. P rin ţu l m oştenitor,
ee înţelege. Şi iar o femeie la mijloc. Nici vorbă. Nu
Lilly Collinos. Cu Lilly Collinos s-a isprăvit. Şi-a lu at
copilul şi a plecat la P aris. Nici propria lui nevastă.
Acu, avea şi prinţesa un copil — şi s-a isprăvit şi cu ea.
Aşa ziccau gurile rele. S-a isprăvit ! N u duc casă bună.
E l aproape că nici nu-i vorbeşte. Aşa se spune. E a
plînge — şi e l . . . în sfîrşit ! Acu era vorba de o altă
femeie şi de alţi copii. Şi întîm plător, Mimi cunoştea
oarecare detalii, de la amicul ei Nelu ju rn alistu l şi de
la celălalt amic al ei, Valentino. Nelu i-a v îndut « p o n tu »
lui Rem us. B ăiat d eştep t şi în fip t, Nelu s-a îm prietenit
într-o zi cu unul Leontescu, fost şef de gară pe undeva
în T ransilvania. U n om foarte sim patic. Ca şi nevastă-sa
— o transilvăneancă. B a, s-ar p u tea spune că ea era
şi m ai sim patică. în orice caz, asta era părerea lui Nelu
care-şi luase obiceiul să vină în casă la ei to t m ai
des, pînă ce — unde nu duce am orul ! — tîn ă ra şi
frum oasa doam nă şef de gară trecu la confidenţe: ea şi
p rin ţu l. . .
— N u, nu, n u ! a apucat-o Nelu de b ra ţ. Te r o g . . .
Ori ai încredere în m ine, ori nu ! . . . înţelege, dragă ! . . .
E ceva n e fire sc .. . Să ne iubim şi să ne ascundem unul
de celălalt ! . . . Scum po, te rog să înţelegi că e ceva
n e fire sc .. . în tr e noi doi nu p o t fi secrete !
— D ar nu spui n im ănui?
— N im ă n u i!
— Ju ră !
— Să-mi sară o c h ii!
Convinsă, doam na L eontescu îi povesti to a tă întîm -
p la re a :
— Ştii, acum trei ani, cînd p rin ţu l a fost sechestrat
la B i s t r iţ a ... ca să nu se îm pace cu L i l ly ... i-am fost
recom andată de o doam nă care m ă cunoştea de la
orfelinat. Veneam la el în fiecare seară, în uniform ă de
soldat, ca să nu fiu recunoscută. Şi am av u t cu el un
copil. Lui îi plac m u lt copiii !
— Am o b s e rv a t! făcu Nelu, care avea m u lt spirit
de o b serv aţie. . .

186
 — Să fi v ăz u t cum ne-am c e rta t cînd a fost vorba
să-i dăm un n u m e ... E l voia să-i spunem Cezar, dar
eu ţin eam m o rţiş la Silviu. Şi la al m eu a răm as. Şi am
m ai a v u t cu el un c o p il...
— D oi? se m iră Nelu.
— De ce te m iri? D o i !
— Mă m ir, p en tru că, scum pa m ea, asta parcă nu
m ai stă în obiceiul p r in ţu lu i.. .
— U ite, vezi !
N elu strîm b ă din nas, sceptic. Se u ita îm prejur şi
n u vedea nici un copil. T înăra doam nă şef de gară sim ţi
că el n-o crede — şi, jig n ită, îi spuse:
— N u m ă crezi? E i bine !
Şi repede sări la dulap, dc unde scoase cîteva plicuri.
— U ite, scrisori de la el !
N elu se u ită la scrisori şi nu m ai avu nici u n m otiv
să se îndoiască: iu b ita lui era m am a copiilor p rinţului.
M işcat, îi spuse:
— Iu b ito , dă-m i mie scrisorile astea !
D oam na se m iră:
— Ţ ie? Ce să faci cu ele?
— Să am o am intire de la tin e !
D oam na şef de gară era tîn ără , era frum oasă, dar
nu era p ro astă de loc.
— Scum pul m eu N elu — zise ea — în tre noi nu
p o t să existe sec rete. . . Ce vrei să faci cu am ntirile
astea ?
Şi, p e n tru că-1 văzu oarecum încurcat, îl a ju tă să
se descurce:
— Ştii de ce te în tre b ? P e n tru că, exact la ceea
ce te gîndeşti tu , m ă gîndesc şi e u . . . D e cîtăva vrem e
ne batem capul, eu şi bărbatu-m eu, şi n u ştim cum să
facem . P oate că D um nezeu te-a ales pe tine să ne înveţi.
P este o oră, oricine a r fi p u tu t vedea, prin fereastra
casei L eontescu, tre i capete foarte aprinse, v îrîte unul
în altu l: dom nul Leontescu, doam na Leontescu şi
N elu P cdicuristu, tra tîn d chestiunea.
— Bine ! conchise Nelu. Cîte scrisori av eţi?
— Cincisprezece. . . şi şase fo to g ra fii!
— A sta-i to t ?
— T o t ! N-ai decît să cauţi.

187
 Nelu n u era niciodată sceptic în m od inutil. î i crezu.
— în ordine ! Mîine dim ineaţa sîn t la Rem us şi
v a fi fericit ! T o t ce-1 priveşte pe p rin ţ, îl interesează
în cel m ai în alt grad. R em us îl iubeşte ta re m u lt pe
p r in ţ...
L eonteasca o ftă:
— P arcă cine nu-1 iu b e ş te ! D ar fă ră două m ili­
oane să ştii că n u le d au !
Nelu plecă în seara aceea de la Leonteasca, în ar­
m at cu o scrisoare şi cu o fotografie — b o tă rît ca a
doua zi d im ineaţa să se ducă la Rem us. D ar cum se
d ep ă rtă de casa iu b itei, chcstiunea începu să nu-i
placa. E a are n işte scrisori şi nişte fotografii şi el se
duce să se tocm ească p en tru ele cu R em us ! Caraghios !
Caraghios şi absurd ! . . . E l, N elu, m isit de scrisori şi
poze obscene ! . . . Ca u n negustor ordinar ! P f u i ! Mai
m are ruşinea ! E dezgustător. Se revoltă în el to a tă
conştiinţa lui de în d ru m ăto r al opiniei publice. Nu se
p o a t e ! .. . Că i-a făgăduit L eonteascăi? 0 ! în am or cîte
n u se făgăduiesc ! . . . Să lăsăm , deci, prostiile ! Aici sînt
la m ijloc problem e p rea serioase.
Şi-l cău tă pe V alentino. V alentino are to td eau n a
« id e i» . . . Şi-apoi, V alentino e discret şi c o r e c t... A
fi discret şi corect e specialitatea lui V alentino.
îl găsi pe V alentino, noaptea la unsprezece, la Capşa
şi se aşeză cu el la o m ăsuţă, în tre p a tru ochi.
— Valentino, uite aici !
V alentino se u ită şi v ăzu : o scrisoare şi o fotografie.
— Am v ăzu t ! zise cl şi a şte p tă .
Nelu îi expuse cazul şi V alentino, du p ă ce ascultă,
îi spuse:
— Am o idee ! Ju m â-ju m â !
— S-a făcu t ! Ju m ă-ju m â !
Oam eni cinstiţi am îndoi, aveau o încredere oarbă
unul în cclălalt. Ş tiau că nu se vor trage pe sfoară.
N -aveau nici un interes deosebit. V alentino, deci,
fără să ia în prealabil nici u n angajam ent scris, se
p ro n u n ţă :
— Cc-ţi treb u ie Leonteasca în to a tă afacerea a sta ?
Cîteva cuvinte simple, care tocm ai prin m area lor
sim plitate confirm au geniul lui V alentino. « în tr-ad e -

188
văr, îşi zise Nelu, furios că s-a p rip it, fiindcă dacă nu se
pripea, ajungea şi cl singur la soluţia asta şi n-ar m ai
fi treb u it să-i cedeze de pom ană lui V alentino jum â
din afaccre. Ce-mi trebuie Leonteasca ?» D ar nici m ultă
vrem e nu-şi pierdu Nelu cu rcm uşcările — şi, îm preună
cu V alentino, puse ideea în practică. A doua zi, Nelu
se prezentă la iu b ita lui, ca de obicei — şi, din una în
alta ajunseră la m iezul chestiunii: scrisorile şi foto­
grafiile.
— Iu b ito , cred că afacerea se p oate aran ja. Cîte
scrisori zici că ai?
— Cincisprezece.
— Şi fotografii?
— Şase !
— N u m ă m in ţi?
— Să-m i sară o c h ii!
Nelu sim ţea că iu b ita îl m inte, d a r îşi zise: aşa sînt
iubitele ! M int !
Plecă, şi peste o oră, însuşi Rem us, însoţit de Nelu,
de Belciug, de Papaianopol şi de o droaie de agenţi,
năvăliră în casa fo stu lu i/ şef de gară:
— P o l i ţ i a ! . .. Sus m îin ile ! ... Scrisorile şi foto­
grafiile p rin ţu lu i.
Şi s-au găsit n u cincisprezece scrisori, ci treizeci
şi p a tru , şi nu şase fotografii, ci paisprezece, plus un
carnet, în care Leonteasca îşi notase to a te întîlnirile cu
p rin ţu l, pînă în cele m ai mici şi m ai ciudate am ănunte.
T înăra şi frum oasa soţie a şefului de gară privea pier­
d u tă, în tr-u n colţ, cum i se răpesc cele m ai scum pe
am in tiri de la cel m ai scum p am an t al ei — şi-i striga
lui N elu:
— Să-ţi fie ruşine ! M-ai nenorocit !
D ar nici Nelu nu era m ai p u ţin d esperat:
— R uşine să-ţi fie ţie ! îi strigă el frum oasei femei.
M-ai m i n ţ i t ! . . . N u te m ai i u b e s c ! ... Pleacă din
ochii mei !
Şi plecă el — cu o pagubă a tît de dureroasă în
suflet: cincisprezece nu-i treizeci şi p a tru , şi şase nu-i
paisprezece. Şi Rem us e om de cu v în t: peste ce s-au
înţeles n u v a d a o p ară.

189
 Cînd R em us îl văzu a tît de trist, îl b ă tu pe um ăr
şi o ftă :
— Ce să-i faci, dragă ! Orice am or are u n început
şi un sfîrşit !
T oate astea, Mimi le-a aflat dc la am icul ei Nelu,
care i-a p o v estit în lîm plarea fă ră să-i ascundă aproape
nim ic.
— Şi cît ţi-a ieşit?
F a ţă de Mimi, N elu n u avea, într-adevăr, nici un
secret.
— Să fi v ru t, îmi ieşea şi u n m ilion. Ionel e fericit
de ca p tu ră şi cu to a tă zgîrcenia lui a r fi d a t oricît. D ar
m -am m u lţu m it cu o sută de mii.
Luase două sute. Mimi h o tărî:
— îm i cum peri o poşetă.
Generos, N elu îi cum pără o poşetă şi o pereche de
ciorapi.
întâm plarea îşi găsi loc în d ată, pe cît se p u tea, în
ziare. D ar ceea ce nu se p u tea însera în ziare fu difuzat
de către colportorii lui R em us, pe cale orală, în tr-u n
chip a tît de sîrguincios, în cît, pe la sfîrşitul anului 1922,
caziil L eonleascăi acap ară o b u n ă p a rte din a te n ţia
opiniei publice.
— Ca să-şi trea că în pace co n stitu ţia — com entă
N ectarie la Capşa — e bine p e n tru Ionel şi u n scandal
de alcov.
Mimi auzi, d a r n u pricepu ce legătură poate fi în tre
constitu ţie şi re la ţia am oroasă a p rin ţu lu i cu Leon­
teasca.
A cesta era, aşadar, prim ul m otiv obiectiv care o
îm piedică pe Mimi să se oprească asupra « cazului»
Mussolini.
Al doilea m otiv fu generaţia de f o c .. . G eneraţia de
foc o lăsă la început rece pe Mimi P antof. Cînd i s-a
spus că generaţia de foc cere numerus clausus, a
în tre b a t:
— Ce-i aia numerus clausus?
Ţ im and, care era de fa ţă , i-a răspuns:
— N um ăr lim itat !
Mimi dăd u din um eri, nepăsătoare. Chestia n-o
interesa.

190
 Şi al treilea m o tiv care o ţin ea pe Mimi dep arte de
înţelegerea adîncă a celor ce se înlîm plă în Italia era
că nu num ai ea, d ar m ai toţi clienţii Capsei hab ar n-aveau
încă cine-i Mussolini — şi cu a tît m ai p u ţin ce se cheam ă
fascism.
Cînd Mimi, din plictiseală, ca să facă sim plă con­
versaţie, îl în treb ă pe Ţuc Enăchescu, zis Englezul:
— Cc-i aia fascism, dragă Ţ uc?
Ţ uc, ca 6ă nu sc trădeze că nu ştie nici el, îi răspunse:
— Nu-i de nasul tău , Mimi ! E ceva fo a rte-fo arte. . .
— E i, ce e aşa de foarte-foarte?
D ar Englezul nu v ru să-i spună. A m biţioasă, Mimi
trecu la o m asă de alătu ri, unde poetul sim bolist Miau-
lescu scria de zor nişte versuri despre « E a».
— M iau-m iau dragă, ce-i aia fascism ?
M iaulescu in ten ţio n a de m ult să dedice o poezie
acestei femei carc-i plăcea p en tru atitudinile ei sim bo­
liste şi o lăm uri:
— Fascism ul este ceva sideral, d ar m ai m u lt sico-
f a n t . . . num ai c ă . . .
— Aoleo — se apucă Mimi de cap — te credeam
m ai d eştept, m ă grăsanule, d a r v ăd că to t ăia au
d re p ta te '.. .
Şi Mimi, obosită de investigaţii, ar fi re n u n ţa t poate
definitiv să se inform eze despre fascism, dacă nu auzea
cum cineva, d in tr-u n colţ din fundul sălii, rosteşte
cîteva cuvinte care aveau să decidă în m od definitiv
atitu d in ea ci faţă de Mussolini:
— în orice caz, lircta se va în tări !
S entinţa, ro stită cu precizia specifică profeţilor, o
izbi şi o îm pinse spre m asa unde M ărunţelu era în dis­
cuţie cu V alentino.
— De unde ştii că se v a în tă ri? în treb ă V alentino.
— Categoric ! răspunse M ărunţelu. Ca dovadă, vezi
că s-a şi u rcat !
— S-a u rc at lire ta ? se îm bujoră Mimi de bucurie.
— E norm ! făcu M ărunţelu. N-ai c itit azi ziarele?
L ui Mimi nu-i treb u ia m ai m ult. Mussolini era omul
d a to rită căruia lireta — lireta ei — se urcă. Avea un
im presionant stoc de lirete la băncile din Italia, de pe
u rm a u n o r afaceri de im port de m ătase — şi era

191
dezolată, p en tru că, pînă în ajunul venirii lui Mussolini,
lireta scădea vertiginos.
— Va să zică e cineva acest Mussolini ! in tră Mimi
în politica externă.
— Cum cineva? se înflăcără M ărunţelu. H ab ar
n-ai, f c t i ţ o ! . . . Mussolini e u n om genial! Ă sta o să
scape Italia de bolşevism !
în m intea lui Mimi, ideile începeau să se ordoneze.
P rin urm are, Mussolini nu e num ai salvatorul liretelor
ei, d ar şi un duşm an al bolşevicilor.
— Aşa de ta re e Mussolini ă sta ? zise ea pe un ton
de în treb are şi de adm iraţie în acciaşi tim p.
— 0 m înă de f i e r ! replică M ărunţelu. A venit
tocm ai în ultim a clipă, cînd Italia era pe m arginea pră-
pastiei şi cînd bolşevicii erau să pună m îna pe putere.
Acuma-i în v aţă m inte pe t o ţ i . . . M uncă şi ordine ! Asta
e deviza lu i: M uncă şi cinste ! . . . Cine nu vrea să
în ţe le a g ă ... toarnă-i pe gît un butoi cu unt-de-ricină !
Mimi crezu că M ărunţelu o ia peste picior şi nu m ai
p utea de necaz. Te pom eneşti că derbedeul ăsta a păcă­
lit-o şi cu lireta !
— Cum aşa unt-de-ricină, m ă ţigane ! . . . Ori ai b ă u t
şi-ţi b a ţi joc de o biată.fem eie ca m ine?
— E u ? p ro testă M ărunţelu cu o izbucnire a tît de
spontană, îneît p en tru Mimi era limpede că M ărunţelu
n-o m inte. E u să-mi b a t j o c ? . . . Cînd zic unt-de-ricină,
e unt-de-ricină.
Şi dezolat:
— Ce să-ţi fac, dragă Mimi, dacă tu în chestiile
astea eşti cizmă şi n u te pricepi? M ai pune m îna şi tu
pe o gazetă.
P e n tru Mimi, ţiganul devenea din ce în ce m ai in te­
resant. Curioasă, îşi trase un scaun aproape de el:
— Şi zi-m i: cum vine a sta ? Ce face Mussolini cu
untul-de-ricină ?
Lui M ărunţelu îi plăceau oam enii care vin la el să
înveţe cîte ceva. Părinteşte*, cu dragoste şi cu interes,
se aplecă, deci, spre Mimi şi-i explică:
— Mussolini se răfuieşte cu capii bolşevici în două
feluri. Pe unii îi o m o a ră ... P e alţii îi îndoapă cu unt-
de-ricină. E o p a te n tă de-a l u i . . .

192
 — De ce, dragă, cu unt-de-ricină ?
— P ăi u ite de ce: m ulţi > dintre bolşevicii
• ăştia
* vin
în P arlam en t, ori pe la întrunirile publice m uncitoreşti
şi-l în ju ră. Ca să-i îm piedice, îi prinde, le to arn ă pe gît
unt-de-ricină şi le dă drum ul ! . . . Poftim ! D u-te de m ă
m ai vorbeşte de ră u dacă p o ţ i ! . . . Ai v ăz u t cap?
Mimi ascultă pînă la u rm ă şi istoria i se p ă ru a tît de
nostim ă, în cît izbucni în tr-u n hohot de rîs din to a tă in im a :
— Ei, bată-1 să-l b a tă pe Mussolini ăsta al tă u !
Ştii că-i b ă ia t sim patic? Auzi ce-i trece p rin m inte !
U nt-de-ricină !
— D a, da, continuă aprins M ărunţelu. A sta se
cheam ă « acţiune d in am ică» !
— D a’ fascism ce se cheam ă?
— Tocm ai asta !
Mimi înţelese:
— A ha ! A cum a ştiu ! P rin urm are, fascism în ita ­
lieneşte se c h e am ă. unt-de-ricină !
Pe M ărunţelu îl exaspera prostia acestei fem ei:
— N u, fă, de ce n u -n ţe le g i? .. . Fascism se cheam ă
to a tă afacerea a s ta . . . V reau să zic to a tă acţiunea asta
d in a m ic ă ... Fascism vine de la cuvîntul italienesc
« fascio » , care înseam nă « m ă n u n ch i» . Mussolini şi-a
întem eiat în 1919 « f a s c i a » ... adică m ănunchiul său
de b ăieţi de ispravă şi i-a d a t ca em blem ă fascia rom ană
tra d iţio n a lă : u n m ănunchi de nuiele în ju ru l unei securi...
Acum ai p ricep u t ?
— Am p ricep u t !
Pricepuse, într-ad ev ăr. Acum ştia că fascism ul este
un m ănunchi care astu p a gura bolşevicilor cu « acţiune
dinam ică» sau pe rom îneşte cu unt-de-ricină — fiindcă
aşa i se zice untului-de-ricină în ita lie n e şte : « acţiune
dinam ică» — şi m ai ştia Mimi că, dacă le bagi pe gît
bolşevicilor italieni unt-de-ricină, se urcă lireta.
D in acea zi, Mimi aderă la fascism. E ra o fascistă
in iţiată , deci sinceră.
★
Spre aceeaşi concluzie, d ar pe altă cale, ajunse un
alt factor de răspundere în sta t, poetul T raian Săpu-
naru . L a ap a riţia lui Mussolini pe scena istoriei, T raian

13 - c. 1293 193
 S ăpunaru nici nu-şi m ai am in ti de d ’A nnunzio. D ’An-
nunzio nu era în ochii lui decît o m ică dem onstraţie
ii ceea ce p o t face eroii — cînd îi a ju tă norocul. Mus-
eolini, însă, era o realizare dcsăvîrşită, to tală, fără
cusur, a tip u lu i de om n ăscu t să conducă poporul.
Mussolini nu era un d ictato r — ci întruchiparea ideală
a dictatorului. De unde a v en it şi cum a izb u tit acest
om să ajungă stăpîn peste patruzcci de m ilioane de
oam eni — iată un lticru care to rtu ra ju d ecata lui T raian
Săpunaru. Stăpîn absolut peste Un popor m are ca
italienii ! Cum ? Cum ? Cum ?
•Pe T raian nu-1 preocupa « p en tru ce». EI voia num ai
să ştie: « cu m » ? A cel« p en tru ce» era clar: ca să scape
Italia de bolşcvici. D ar nu scopul interesează, ci forţa
aceea m isterioasă, care l-a a ju ta t tocm ai pe el — unul
din patruzeci de m ilioane'— să ajungă dictator, m ijlocul
prin care acest Mussolini a izb u tit să cucerească tro nul
cezarilor rom ani — şi să facă din rege o sim plă m arionetă
a lui. M ijlocul! Mijlocul a r fi « a c ţiu n e a dinam ică».
D ar pe ce căi a ajuns să pună în valoare acest mijloc
h o tărîto r, care este « acţiunea dinam ică»? P oate oricine
poftii la o acţiune căreia să-i zică « d in a m ic ă » ? Şi se
poate num i « d in am ică» o acţiune care n u te duce la
răsp lata suprem ă: p u tere a? P u terea — care este ea
însăşi un scop în sine ! Cum a ajuns, aşadar, la p utere
acest Mussolini ?
în treb ă rile acestea şi le punea T raian S ăpunaru,
cînd in tră în cabinetul lui Cristofor K erbalâ, pe care-1
găsi cu N ectarie discutînţl — despre cine? D espre
Mussolini, noul conducător al Italiei.
— D ar e fo rm id a b il! zise T raian, exaltat* JMarşul
ăsta al lui Mussolini asupra R o m e i...
— H a it ! îl în treru p se N ectarie. F antezia dum itale
de poet I-a şi v ăzu t pe Mussolini călare pe u n cal alb
în fru n tea arm atei lui de fascişti, dînd a s a lt. Romei,
cu sabia în v î n ţ . . . D ar, fii lin iştit ! Nu Mussplini a
făcut m arşul. Mussolini a s ta t frum os îna gara Milano,
în tr-u n com partim ent de wagons-lits, preg ătit din vrem e
chiar de către a u t o r i t ă ţ i ... şi a a şte p ta t ca regele să-l
cheme. E ra lucru a ran jat. Mussolini n-a cucerit R o m a .. .
L ui Mussolini i s-a d a t 'R o m a plocon I

194
 — Aşa vrei d u m n eata ! făcu T raian, nerVoa că i se
strică o jucărie.
— B a n u, ,ci fap tu l istoric. Citeşte ziarele m ai b in e . . .
Vezi cine a fost în fru n te a fasciştilor care au făcu t m ar­
şul, care nici el n u era u n m arş războinic, ci u n m arş
de p arad ă ! Micbele B iancbi, Italo B albo, Emilio de
Bono, Cesare M aria del V e c c h i... d ar nu Mussolini. îţi
re p e t: el n u şi-a lu a t pu terea, ci i s-a d a t de-a gata
chiar de către cei care sînt la putere. Aceiaşi care i-au
pus la îndem înă mijloacele să-şi organizeze partidul
în opoziţie,, i-au pus şi acum a la îndem înă to ate m ij­
loacele să ajungă d ictator.
T raian înţelese. Cinci m inute m ai tîrziu, cînd Nec­
tarie se în d u ră să plece, T raian, în plină febră mus-
soliniană, îi.spuse Iui Cristofor K erbalâ:
— D ă-m i o su tă de m ii de lei.
Şi ieşi de la b anca S ultanin K erbalâ & Co. cu sufletul
şi m in tea în vîrtej; « A fi Mussolini, a fi M ussolini!»

Cu u n p u n ct de vedere cu to tu l diferit întîm pină

regim ul lui Mussolini u n alt factor de răspundere în sta t
— dom nul C aţă Coroiatu. E venim entul îl surprinse pe
b ătrîn u l profesor în m om entul în care, adîncit în
nişte uriaşe to m u ri talm udice, cău ta să descifreze
m îna Cahalului în to a te cîte i s-au în tîm p lat pe ziua
de azi.
D is-de-dim ineaţă pe la opt, dom nul C aţă a p rim it un
te le fo n :
— Alo, C aţă? Aici R em u s! A sculta, C a ţ ă ! . .. . Am
nevoie u rg e n tă de tin e a i c i . . . la B ucureşti ! . . . Iei acce­
leratu l de s e a ră . . . Mîine m i te prezinţi la birou.
— M îine?
‘— Mîine !
C aţă se m iră. De abia venise aseară de la B ucu­
reşti, unde a m u n cit cu studenţii Ia Siguranţă,
p en tru numerus clausus — şi credea că va p u tea să
răm înă la Iaşi cel p u ţin patru-cinci zile. Cînd colq. . .
— D a r ce-i graba a sta ?

ir 196
 — C onstituţia, C aţă ! îi răspunse Rem us şi închise
telefonul.
Cu ochii sclipind de satisfacţie, C aţă îi spuse lui
Lascăr T ărăb u ţă, aju to ru l lui în ştiinţele talm udice:
— I-ai v ă z u t? D racu i-a apucat. T o ţi tra g de m ine.
F ără m ine nu p o t face constituţia.
— Vezi num ai să n u te laşi J îi răspunse T ărăb u ţă.
Acu e m o m e n tu l! ... Ne ceri avansarea la t o ţ i . . .
Ori ne faci inspectori de siguranţă, ori d e p u t a ţ i .. . Să
n u te l a ş i !
— Să m ă las? îşi ascuţi C aţă glasul. De ce să m ă
las? .E u am nevoie de Ionel, sau Ionel are nevoie de
m i n e ? ... Ionel are nevoie de m in e! T oată lum ea are
nevoie de m ine. Şi N eaţă şi Ghiolm an ş i . . .
N u m ai continuă, p en tru că intrase în birou unul
dintre cei m ai dragi elevi ai săi din generaţia de la
1914: Staicu.
C aţă, cum îl văzu, îi spuse lui T ă ră b u ţă :
— Lasă-ne, te rog, singuri.
Lascăr ieşi, ca să-l lase pe C aţă singur cu Staicu.
Z dravăn, în alt, oacheş, S taicu — m u lţu m ită grijii
patern e ce i-o a ră ta profesorul C aţă în educaţia sa
— a ajuns prefect de poliţie al oraşului. De aceea, n u
u ita să-i arate lui C aţă în to a te îm prejurările respectul
şi recu n o ştin ţa sa fără m argini.
— Să tră iţi, dom nule profesor ! îl salută el pînă la
p ăm în t pe C aţă.
Profesorul îşi p o triv i ochelarii şi-l pofti să ia loc:
— Şezi, Staicule, şezi ! . . . V ictoria e aproape, Stai-
cule. Ţ ara e cu m ine. F iecare m ă cheam ă, fiecare m ă
roagă, fiecare v rea să-m i dea u n loc în guvern. D ar
eu n u v reau să prim esc locuri în nici un guvern, ci
eu voi da locuri în guvern, în guvernul m e u . . . E u
sînt şef de p a rtid şi guvernul acestei ţă ri îl voi face
eu. T u vei fi m in istru de in tern e si
*
T ărăb u yţă m in istru al
ju s tiţie i! E frum os, n u ? Ca să-ţi dai seam a unde am
ajuns ! T o ată ţa ra e cu noi. Cît e, Staicule dragă, de cînd
vindeam gazeta no astră num ai p rin dughenele jidanilor
care o cu m părău de frică? P atru-cinci ani. Acu se vinde
pe strad ă cu o mie de lei exem plarul. Sîntem ta ri, Staicule,
tari. Ofiţerii sînt alătu ri de n o i . . . C om andantul garni­

196
 zo an ei. . . l-ai v ăzu t ? . . . vine la m itropolie şi stă cum inte
la sfinţirea drapelelor noastre cu cruce încîrligată. Şi
com andantul regim entului 13 la fel. D ar la Dorohoi
ţi-a p lăcu t? P rim aru l a condus pe ai n o ştri cu m uzica
m ilitară pînă la grădina publică. T o ată lum ea ne
a ju tă ! . . . P în ă şi p rin ţu l Carol m i-a trim is salutul
lui. Ehei, Staicule, s-au schim bat vrem urile ! . . . Ţii
m inte cît treb u ia să m ă milogesc pe la B ucureşti,
pînă scoteam leafa p en tru voi? Şi doar m unceam ,
Staicule, m unceam , de ne s p e te a m .. . şi ei se zgîr-
ceau la l e a f ă .. . D ar acu s-a isprăvit, Staicule, s-a
is p ră v it! U ită-te la tin e ! Ce-ai fost ieri? U n b i e t . . .
D um nezeu să m ă i e r t e . . . la cherem ul lui P anaitescu.
Pe cînd acum a, slavă dom nului, eşti p re fe c t!
— D a, zise Staicu respectuos. Şi asta trebuie să
v ă m ulţum t
esc d u m n eav o a stră. ..
— Ba n u ! p ro testă sincer Caţă. N u mie, ci ideilor
mele. N um ai p en tru că ideile mele au trium fat, tu
p o ţi fi prefect de poliţie. Sîntem pe drum ul cel bun,
Staicule ! Ceasul n o stru se apropie. Chiar acum cinci
m inute m -a chem at la telefon d eşteptul de Rem us.
Cică să m ă întorc urg en t-urgent la B u c u re ş ti!
— Ş tiu, dom nule profesor. P en tru asta am şi venit !
M-a chem at şi pe m ine dom nul Vîlceanu azi dim ineaţă
şi m i-a d a t in stru cţiu n i speciale. T renul ajunge la B ucu­
re şti m îine dim ineaţă la opt. Merg şi eu cu dum neavoas­
tră . G uvernul v a organiza în G ara de N ord o m are
dem onstraţie în cinstea dum neavoastră. Vor fi cîteva
m ii de stu d en ţi. Va tre b u i să le vorbiţi ! T otul e orga­
nizat !
— T rebuie să-m i pun, prin urm are, haina neagră !
— N u, dom nule profesor ! M anifestaţia v a fi spon­
ta n ă ! G uvernul nu e am estecat în afacerea asta ! Ţara.
N um ai ţa ra ! V eţi fi foarte em oţionat. Şi le v eţi vorbi
p ro s t...
— P ro st? E u n u p o t vorbi prost !
— T rebuie ! Ţ a ra cere ca discursul dum neavoastră
să fie p ro s t. . .
— A ha ! Mă voi s i l i . . .
— Sîntem , aşadar, în ţe le ş i! zise S taicu, care se
ridică. V in deseară să v ă i a u . . . .

197
 Se în d rep tă spre uşă, d ar du p ă doi paşi se opri şi
se întoarse în călcîie, spre C a ţă :
— D om nule p ro fe so r..'.
Coborî glasul şi v o rbi pe u n to n p re v estito r de
nenorociri:
— F eriţi-vă de Zdrelea ! 3
Staicu era tîn ă r şi neprevăzător, aşa că nu-şi dădea
seam a că un asemenea avertism ent p u tea ii fatal unui om
de v îrsta lui Caţă. B ătrînul, care sta în picio.are, se
clătin ă şi-§i cău tă cu m îna-n vid un sprijin. Noroc că
S taicu sări la vrem e să-l apuce de b ra ţ:
— D om nule profesor, \i-e ră u ? .
C aţă abia p u tea să şoptească:
. — V orbeşte, v o rb e şte ! Spune-m i. ce e cu Zdrelea?
— Avem bănuieli, dom nule profesor.
— J id o v it?
— Mai rău , dom nule profesor. T ratează cu Ju g ăn a ru
şi cu D acu. Cică ei a r Vrea să-i facă u n p artid propriu
p e n tru fecioru-său. '
Stors de p u teri, C aţă căzu pe scaun:
— Cine ? Zdrelea ? D ar nu-i nici u n an de cînd
am trec u t cu el la liberali ! . . .
— Ce are a face? făcu Staicu, fă ră nici o n u a n ţă
deosebită în to n . . ,
’ ' A bia acum C aţă prinse p u te ri ca să-şi dea drum ul
nădufului.
— M izerabilul ! . . . P ungaşul care a cerşit lui Ne.aţă
despăgubiri p en tru că i*ar fi fost b o m bardată casa la
H uşi de nem ţi, în tim p u l războiului. T u ai auzit vreo­
d a tă de bom bardam ente la H uşi? Nici e u ! . . . Nici
n e m ţii!. . . Nici N eaţă ! .. / D ar N eaţă i-a d a t ! I-a d at,
că am pus eu u n cu vînt bun !' Om c i n s t i t ... î l cre­
deam om cin stit ! A zis bom bardam ent, am crezut !
Şi acum a; beţiv u l ăsta m ă vinde ! î l dau afară, Staicule !
î l dau în d ată afară din p a rtid !
— D om nule profesor, se rugă Staicu. Sînt, într-ade-
v ăr, fa ţă de dum neavoastră u n v ierm i, o nim ica, un
păduche, dom nule profesor, d ar v ă rog să m ă ascultaţi
şi pe m ine: nu faceţi nim ic ! Lăsaţi-1 ! Trebuie ! P înă
prindem tfirul ! Să vedem ce urzeşte şi cu cine !
— Nu* se poate ! E şti un ig n o ran t ! Spui prostii !

198
 S taicu ascultă um il revărsarea de invective care,
de la profesorul său, erau dulci m îngîieri, şi spuse, cu
capu l în jo s:
— E ordin de la dom nul V iziru !
- 0!
' Şi C aţă n u m ai scoase u n cUvînt. D ar, im ediat ce
plecă S taicu, se repezi la bibliotecă, scoase cartea lui
de căpătîi, T alm udul, volum ul X I I I , şi începu să
eaute, 6ă caute — poate v a p u tea să afle de ce vrea
beţiv an u l ăla de Zdrelea să-l tra g ă pe sfoară.
A dîncit în foliante, C aţă nici nu auzi cînd fecioru-său
Tase îşi făcu ap a riţia . Tase era un tîn ă r rem arcabil
p rin obrajii săi to td eau n a îm bujoraţi, p en tru că Lupu
Fleică, de la lum inile căruia se adăpa de. dim ineaţă
pînă seara, era om c in stit: nu tu rn a apă în vin.
— T a tă — strig ă el din prag — a v en it Mussolini la
p u tere î
Tase p ărea fericit. Tase era un u l din şefii generaţiei
de foC — şi to t ce era' îm potriva ţără n iştilo r şi a bolşe­
vicilor nu p u tea decît să-l' bucure. Spre m area sa stupe­
facţie însă, văzu că venerabilul său ta tă , C aţă, prim eşte
vestea în cru n ta t.
— Care v a să zică aşa, Tase dragă, te bucuri de
victoria lui M ussolini? De cp ?
— P e n tru că e co n tra bolşevicilor.
— C ontra bolşevicilor, zici? îi replică b ă trîn u l Caţă.
Şi a tîta to t ?
în tre b a re a îl puse în m are încurcătură pe Tase, care
încercă, să în g ăim e:
— P ăi ce vrei m ai m ult, t a t ă ? . . . A tîta n-ajunge?
Cred c ă . . .
Aici, C aţă se înfurie.
— Taci J Să n u ,te m ai aud ! E şti u n ig n o ran t ! Ce-i
aia că aju n g e? Cum să aju n g ă? Ce 6ă aju n g ă? D e unde
să aju n g ă ? >
— Ş tiu eu?
— Cum nu ştii? Ai auzit vreo declaraţie a lui
Mussolini- co ntra finanţci israelite?
— Nu !
—■A ceru t Mussolini numerus clausus ?
— Nu !

199
 — A tunci cum îndrăzneşti să susţii că a r p u tea să
ne aju n g ă a tîta !
T ase treb u i să ad m ită că b ătrîn u l său t a tă are
d re p ta te :
— N u poate, ta tă !
— Vezi că ştii? Şi vrei tu , rom în, să m ă bucur eu,
rom în, că vine la p u tere u n străin de neam , ca Mus­
solini ?
— N u te-aş m ai recunoaşte de t a t ă ! strig ă Tase.
— Aşa te v reau ! P rin u rm are, să ştii: p en tru noi,
acest Mussolini nu-i decît o u n ealtă a Cahalului.
— N u m -aş m ira ! zise Tase, scrîşnind din măsele.
C âţă întinse a ră tă to ru l spre el:
— Să nu te m ai m iri de nim ic ! Să nu te m iri nici
dacă ai afla că şi Zdrelea e jid an .
Lui Tase i se p ăru ciu d at că ta tă l său se opreşte
tocm ai asu p ra lui Zdrelea şi-l în tre b ă :
— Crezi, ta tă , că a r fi cu p u tin ţă ?
Sever, C aţă răspunse:
— D acă ai fi stu d ia t ca m ine T alm udul şi P ro to ­
coalele Sionului, azi ai înţelege m ai uşor că orice e cu
p u tin ţă !

Ca şi Mimi, ori T ra ia n S ăpunaru, ori C aţă C oroiatu —

n-a răm as nici W illy P ăm în tean u nesim ţitor la schim ­
bările politice din Ita lia . în chestia lui Mussolini avea
şi W illy u n p u n ct de vedere — d a r u n p u n ct de vedere
al lui, care se deosebea fun d am en tal de p u n ctu l de
vedere al celor tre i factori de răspundere în s ta t: Mimi,
C aţă şi T raian , p en tru că şi opinia lui asupra întîm plă-
rilor politice din ţa ră era diferită de a lor.
Cu cîteva luni m ai în ain te, erau to a te bune. La
deschiderea p arlam en tu lui liberal, ales spre a v o ta noua
constituţie, doctorul K ern, preşedintele Ligii evreilor
israeliţi şi d ep u ta t ţă ră n ist, luase cuvîntul la mesaj ca
să în treb e:
— Oare drepturile pe c a re . . . de bu-nă vo-ie şi î-na-
in-te de tra -ta -tu l de pa-ce, p ar-ti-d u l li-be-ral le-a
a-cor-dat a-ces-tei p o -p u -la -ţii.. .

200
 S-a rid icat, în num ele guvernului, Muică, m inistrul
de intern e, care-i răspunse pe un to n solem n:
— Voi ream in ti dom nului doctor K ern că, p rin tr-u n
com unicat al n o stru de acum două luni, în tim p u l
cam paniei electorale, noi am d a t această făgăduială şi
p artid u l naţional-liberal are obiceiul să-şi ţin ă făgă­
duielile.
W illy, exegetul tu tu ro r m arilor fap te şi declaraţii
politice, dăd u cuvintelor oficiale o tălm ăcire specifică
tem p eram en tu lu i lui en tuziast:
— D acă v-am spus ! E -n regulă ! S-a a ra n ja t ! Sîntem
rom îni ! Ne bagă-n constituţie ! N im eni nu v a m ai
îndrăzni să se atin g ă de n o i !
Şi în to a te consiliile de adm inistraţie unde se întîlnea
cu prieten ii lui de afaceri naţional-liberali, se a ră tă
în cîn tat că guvernul îi bagă pe evrei în constituţie.
Cîteva zile du p ă ■aceea, veni la el o delegaţie de
evrei tim işoreni, b a n d a ja ţi, unul la ochi, altul la falcă,
al treilea la b ra ţ.
— D om nule doctor ! începu să se vaiete cel cu b a n ­
daju l la ochi, care p ărea să fie şeful delegaţiei. E ră u !. ..
N e-au n e n o r o c it! ... N e-au b ă t u t ! . . . Ne-au d ev astat
prăvăliile !. . . Ce ne facem ?
— D ar ce s-a în tîm p la t? Cine v-a nenorocit?
Şeful delegaţiei îl lăm uri: venise la T im işoara artistu l
Moisi să dea o serie de reprezentaţii. D ar s-au îm p o triv it
stu d en ţii şi au în ceput să facă d em onstraţii pe străzi —
şi să-i sm intească în b ă tă i pe evrei.
— Şi fem ei. . . şi co p ii. . . Pe to ţi ne-au b ă tu t ! .. .
Cică Moisi e evreu !
A tîta îi treb u i lui W illy:
— B ine v-au făcu t ! Voi nu ştiţi că acum ducem o
politică de în frăţire evreo-rom înă ? A tunci de ce vă
faceţi de cap ? D acă aţi ştiu t că Moisi e evreu, de ce
l-aţi lăsat să vină la T im işoara?
— D ar Moisi nu-i evreu, dom nule doctor ! Moisi e
albanez.
— A lbanez? Cu a tît m ai rău . Ce leg ătu ră av eţi voi
cu albanezii? De ce n -aţi s ta t acasă? Cine v-a trim is
la te a tru ? Şi după ce faceţi prostii, m ai av eţi şi p re te n ţii ?
— D ar, dom nule d o c to r. . .

201
 — D egeaba v ă v ă ie ta ţi} . .. D e ce v -a ţi tre z it să
veniţi la m ine după ce aţi m în cat b ă ta ie ? D acă a ţi fi
Venit în ain te de b ătaie, înţeleg !
— D om nule doctor, d ar ne e frică să ne întoarcem
a c a s ă .. . că ăia iar o să înceapă !
— N-o să'în c eap ă nim ic ! . . . I)e azi în ain te n u o să
vi se m ai întîm ple nim ic. S-a a ra n ja t ! G uvernul ne-a
d a t to ate asigurările. Vom fi b ăg a ţi în constituţie.
D upă delegaţia din T im işoara in tră la W illy un
evreu ieşan, sfrijit, cu o b ă rb u ţă c ă ru n tă:
—. D om nule doctor, e vai şi am ar de n o i ! . . . Mi
l-au a re sta t pe fecioru-m eu şi mi-1 ţin închis, fă ră să
fie v in o v at cu n im ic .. .
— D ar cum a p u tu t să se întîm ple u n a ca a s ta ? se
m iră doctorul W illy.
— La peşte, dom nule doctor. E acolo u n subcom isar
care face ordine, u nul B rîncuş, care cînd a v ăz u t şi
de-ai noştri la coadă, a s tr ig a t:« Voi, jid an ii, o să vedeţi
peşte, cînd o să v ed eţi drepturile politice». Şi băiatu-
m eu i-a ră sp u n s: « B a avem d re p tu ri politice, aşa c-o
să vedem şi peşte !»
D octorul, n um ai să nu-1 strîn g ă de gît pe b ă tr în :
— A în n eb u n it b ăiatu l dum itale, sau ce? Tocm ai
acum cînd lu p tăm p e n tru în fră ţirea evreo-rom înă, să
insulte a u to rită tile
> ?
— D om nule doctor, b ăiatu l n-a in su lta t pe nim eni !
Subcom isarul B rîncuş e cunoscut de to t oraşul. U m blă
să-i în tărite pe ai n o ştri, ca să ne p o ată a r e s ta . . . E de
la serviciul special de sig u ran ţă p en tru evrei.
D octorul ştia despre ce este v o rb a: de două luni
funcţionează un serviciu special de 'siguranţă p en tru
evrei, în to a tă Moldova. Aşa că n u m ai stărui.
— B ine ! Acu du-te acasă, că n-o să ţ i se m ai întîm ple
nim ic. S - a . a ra n ja t ! De azi în ain te sîntem rom îni.
G uvernul ne b agă în constituţie.
O femeie din R ăducăneni veni la doctorul W illy cu
u n a lt neajuns. E a depusese declaraţia de încetăţenire
la. term en, în m îna n otarului. N otarul a lu a t h îrtia, a
băgat-o în serta r şi de atunci to t în serta r a ţinut-o.
A tre c u t o lună, au tre c u t două, pînă s-a făcu t u n an.

202
 şi d o i . . . p en tru ca acum a să-i spună că a p ierd u t te r­
m enul.
? — D ar n o taru lu i i-ai d a t ceva?
— Ce să-i dau ? ,E d re p tu l m eu ! . . ;
—’ Vezi ! Tocm ai cînd lu p tăm p en tru în frăţirea
evreo-rom înă, d u m n eata îti * cauţi* ceartă cu n otarul.
D u-te acasă, ia-1 cu binele, dă-i ceva şi se aranjează. ..
Se aranjează sigur şi n-o să ţ i se m ai întîm ple nim ic.
D e 'a z i înain te sîntem cu to ţii rom îni. G uvernul ne bagă
în constitutie. »
A şadar, to a te m ergeau cît se poate de bine. D in
nefericire, binele acesta a început să se în rău tăţească
dup ă 10 decem brie, cînd stu d en ţii g ru p a ţi în ju ru l
generaţiei de foc s-au ap u cat să ceară nu num ai numerus
clausus, d a r şi cadavre evreieşti p en tru disecţie. în ce­
p u tu l l-au făcu t m ediciniştii naţionalişti din Cluj, care
într-o b u n ă zi au observat că ţn sala de disecţie n u sînt
cadavre evreieşti şi,- rev o ltaţi, s-au -repezit în strad ă şi
au în ceput să spargă c,asele şi vitrinele e v re ie şti.« Vrem
cadavre evreieşti !» A doua zi au început să reclam e
cadavre evreieşti şi m ediciniştii naţionalişti din Iaşi,
a treia zi m ediciniştii n aţionalişti din B ucureşti, ia r a
p a tra z i . . . a p a tra zi au început să sim tă nevoie de
cadavre evreieşti p en tru disecţie şi stu d en ţii naţionalişti
de la d rep t, şi cei de la litere şi filozofie, şi cei de la
ştiinţele fizico-chimice, şi cei de la teologie, şi cei de la
farm acie, şi cei de la agronom ie — şi o d a tă cu studenţii
naţio n alişti au s im ţit aceeaşi aprigă nevoie de cadavre
evreieşti şi elevii n aţionalişti de la A cadem ia de com erţ,
şi cei de la C onservatorul de a rtă dram atică, şi pînă şi
cei de la Belle-Arte. S itu aţia era, deci, defctul de dificilă
p e n tru doctoral W illy care ştia că populaţia evreiască
trebu ie să v ad ă că nu-i p ărăsită la voia întîm plării.
— B ernsohn, să convocăm o, şedinţă !
. Şi convocă la sfat pe E lly bancherul, pe Moritz
Schahtel bancherul şi pe consilierul său in tim Ţ im and,
cărora le spuse:
— În tru c ît problem a evreiască n u se pune în to a tă
ţa ra la fel, ci în m od diferit, după centrele universitare,
•părerea m ea este că a r tre b u i s-o rezolvăm de la caz
la caz. De pildă, Studenţii naţionalişti de la Cluj cer

203
numerus clausus şi cadavre evreieşti « p en tru că sînt
neglijaţi de profesori». P ropun să trim iţem la Cluj o
delegaţie care să stea de vorbă cu profesorii şi să le
garanteze, în num ele n o stru, o sum ă lunară, ca să nu
m ai fie a tît de neglijenţi cu studenţii.
— F o arte bine ! ap ro bară E lly şi Moritz. C ît?
— A sta vom stab ili to t de la caz la caz ! zise W illy
cu su b tilitate. Mai d ep arte: la Iaşi, studenţim ea cere
numerus clausus şi cadavre evreieşti, p en tru că e în
m ino ritate fa ţă de stu d en ţii evrei, în ra p o rt cu popu­
laţia. D ar aici. . . aici p utem avea şi noi un cuvînt de
spus. 'T rebuie să trim ite m o delegaţie la Iaşi să-i con­
vingă pe evTei că nu e bine, în interesul întregii evreim i
din ţa ră , să lase pe stu d en ţii rom înî în m inoritate.
— Splendid ! aprobă Moritz.
— Şi, în sfîrşit — continuă W illy — la B ucureşti de
ce vor stu d en ţii numerus clausus şi cadavre evreieşti?
F iindcă sîn t săraci. P ro p u n deci, ca noi evreii să-i
aju tăm — fiecare cu cît poate.
— P erfect ! strig ară E lly şi M oritz.
La despărţire, Ţ im and îi spuse lui W illy:
— L-am v ăz u t azi d im ineaţa pe Curelea de la Demo­
cratul romîn, care m i-a povestit ce prim ire excepţională
i-au făcu t ţă ră n iştii din Cluj lui D acu şi lui Crai-Voievod.
D acu, în tr-u n autom obil cu M atei C antacu^ino, a
defilat în fa ta » studentim * ii care-1 aclam a: « Trăiască
D acu ! T răiască p artid u l n a ţio n a l! » .. . Şi to a tă afacerea
era condusă de tă >
ră n is» ti. . . D acu le-a v orbit studentilor
y

despre d ato ria lor de a ap ăra steagul ţării. D upă aceea,

D acu s-a dus la clubul tak ist, care era lum inat â giorno
în cinstea lui, şi unde şi-a ro stit un discurs-program .
î n tim pul ăsta, stu d en ţii din strad ă b ătea u pe evrei.
— D ar au to rităţile? în treb ă Willy.
— A uto rităţile stătea u de pază ca nu cum va evreii
să se opună.
Capul lui W illy lucra. D acu, naţional-ardelean şi
M atei Cantacuzino, conservator, în tîm p in aţi cu alai de
ţără n işti, ţin cu v în tări la tak işti, sub ocbii au to rităţilo r
liberale care a ju tă pe stu d en ţii clausişti să dea cu
ciom agul în evrei. Com plicată m ai e constituţia ! . . .
Plină de ciudăţenii şi su b tilităţi, pe care W illy se lu p ta

204
să le p ătru n d ă , ca să înveţe şi el a rta politică. P înă
veni Mussolini la p u tere în Italia. P rim ul act politic pe
care l-a făcu t W illy cînd a p rim it vestea aceasta, a
fost să-l în treb e pe Ţ im and:
— Acest Mussolini e filosemit sau antisem it?
— Filosem it ! îi răspunse Ţ im and, fără să şovăie.
— P recis?
— Categoric ! Are m u lţi prieteni p rin tre bancherii evrei.
Pe W illy, fa p tu l nu-1 im presionă peste m ăsură.
— M oft ! făcu el. A sta nu spune nim ic. A ltceva m ai
serios n -ai?
— Am ! Ştii cine este secretarul general al fasciştilor
Şi m in istru de in tern e ? F in z i! . . . E v reu ! . . . Şi secre­
ta ra p articu lară a lui Mussolini ştii cine e ? . . . M argherita
S a r f a tti.. . E vreică !
— V orbeşti serios, s a u . . . ? S e rio s ? .. . Bine, d ar asta
e c e v a . . . ce v a. . . ce să-ţi spun ? . . . c e v a . . .
R ăm as singur, W illy începu să facă o analiză am ă­
n u n ţită a situ aţiei:
« Lucrurile, d u p ă cîte înţeleg, stau a ş a : Mussolini e
conducătorul Italiei, aşa cum sînt eu conducătorul
evreilor. Mussolini a v en it la p u tere să com bată pe
bolşevici în Italia, eu am dato ria, ca şef al evreilor, să
com bat bolşevism ul p rin tre e v r e i.. . P e de a ltă parte,
Mussolini se bucu ră de sprijinul n u num ai al bancherilor
catolici, ci şi de cel al bancherilor ev rei; acelaşi lucru
se în tîm p lă şi cu m ine: am to t sprijinul bancherilor şi
rom îni şi e v r e i.. . Şi, în sfîrşit, Mussolini are sfetnici
evrei. D ar şi eu am sfetnici evrei. De aici, ce se poate
deduce? Că fascism ul este o ideologie anţibolşevică şi
filosem ită. Deci, Mussolini, fiind antibolşevic şi filosemit,
este fa s c is t! . . . A sta înseam nă că şi eu fiind antibolşevic
şi filosemit, sînt fa s c is t! . . . D ar Mussolini, fiind cel m ai
m are antibolşevic şi filosemit din Italia; este cel m ai
m are fascist din Ita lia ! Deci eu, care sîn t cel m ai m are
antibolşevic şi filosemit din com unitatea israelită, sînt
cel m ai m are fascist din com unitatea israelită !»
— B ernsohn ! U nde eşti? Vino degrabă, aici, B ern­
sohn ! . . . Ş e z i!
B ernsohn se aşeză.
— B ernsohn ! T u ştii cine sînt eu?

205
 D acă B ernsohn ştia 1
— Cel m âi m are evreu din R om înia' M a r e ! ră s­
punse el.
— D ar de Mussolini ai au zit?
— Am auzit, fireşte !
— Bine ! Ăla sînt eu !
'Bernsohn tresări, speriat. î l ştiţi pe doctorul W illy
un om c u m p ăta t: nu bea, n u fum ează, nu' are nici o
boală suspectă, este adică u n om perfect sănătos. Şi
deodată, aşa, din s e n i n ...
D octorul W illy citea to t ce se petrecea în m intea
lui B ernsohn.
— B ernsohn ! T u crezi desigur c ă . . .
D ar din respect p en tru sine însuşi n u ro sti cuvîntul.
— Te în ş e li!
Şi-i rep etă şirul de silogisme care-1: ducea la con­
cluzia că el e un Mussolini al evreilor. P u ţin cîte puţin,
B ernsohn se linişti.
— Am sau nu a'm d re p ta te ?' încheie doctorul W illy.
— A v e ţi! răspunse convins prim ul său secretar, în
care W illy vedea pe viitorul său m inistru de interne.
— A tunci, u ite ce trebuie să faci: de m îine începi
să agiţi printre' m em brii reprezentanţei să m i se facă
un b u s t!

U n a lt factor de răspundere în sta t, cu propriiil său

p u n ct de vedere despre Mussolini, era S tănică Popescu,
d irccto ru l ziarului Ciobul.
în epbca aceea, Stănică Popescu s-a în h ăm at la o
lucrare uriaşă care-1 sleia de p u teri. Fusese la expoziţia
din G dtteborg, în Suedia, ca rep rezen tan t al presei
rom ţne şi avea am b iţia să-şi scrie im presiile cu m îna
lui proprie. Aşa voia el. î i plăcea să m uncească şi nu-i
era nici frică, nici ruşine de m uncă. De ce n-ar m unci?
Că e o încercare prea g rea? D ar atunci p en tru ce naiba
a creat D um nezeu c u v în tu l« am b iţie» ? Degeaba — n u !
Ci ca să-l îm pingă din sp ate pe S tănică Popescu: Popes-
cule, scrie ! N u te u ita că eşti gazetar, Popescule ! Scrie L
S-au m ai v ăzu t şi alţi gazetari care scriu ! . . . F ii şi tu

206
 om de curaj, Popescule ! Scrie ! Că m are-i ă l-d e -su s...
şi te pom eneşti ca m ai iese un a r tic o l!
C onştiinţa, v a să zică, îl îm pingea, încăpăţînată,
spre toc. Şi el, care ju rase să nu m ai m îzgălească hîrtie
cît o t r ă i ! D ar cum să-l rabde inim a să se ţin ă de cuvînt,
după o călătorie că asta, în S uedia!
— Mă Segălică, m ă, a fost a ş a . de frum os, aşa de
f r u m o s ! ... Mai în tîi chiar Suedia asta e s t e . .. ca să
zic a ş a . . . o ţ a r ă . . . d a r n u o ţa ră ca to ate ţările, ci
m ai ceva. U n fel d e . . . m ă, să fie al dracului, că-mi
scapă c u v în tu l.. . o d -a ia !. . cum îi z ic e .. . că o ştiu de
la Sînziana şi Pepelea. . . a f . . . le f. . . . flă. . . m ă, să
fie ! . . . Ia zi t u . . . ce e Sînziana şi Pepelea, Segălică
d r a g ă ... 0 p i e s ă ? ... N u o p i e s ă ... altceva scrie pe
a f iş ... A a a ş a ... Ai zife -o !... O f e e r i e ! ... A sta e
Suedia, m ă S e g ă lic ă ... O fe e rie . . . N um ai de-o plăcere
să te u iţi la e a . . . Şi-ţi dădea nişte chestii d-alea unse
cu u n t, ia a t î t a . . . la to ate m încărurile. . . ce să-ţi spun^
m ă S e g ă lic ă ... Să m ănînci şi să to t m ă n în c i.. . şi să
nu m ai m ori niciodată !
E i, u ite, to ate astea şi-q propus S tănică Popescu să
le aştearn ă pe h îrtie — şi p en tru că era om vrednic,
i-a a ju ta t Dum nezeu şi i-au ieşit, n u unul, ci p a tru
articole. P a tru articole întregi ieşite din m intea lui
S tănică Popescu. D ar las’ că a şi m uncit, săracu de
el ! S tătea şi se gîndea şi iar stătea şi deodată îşi m uia
tocul în cerneală şi se repezea cu el în h îrtie, de-ţi venea
să crezi că nimic nu se m ai alege de ea, d ar la ju m ă ta te
de drum se oprea şi iar stătea — şi, ca să prindă puteri,
îşi m ai arunca ochii p rin « Mica p u b licita te» : « Dom ni­
şoară d ră g u ţă , caracter, educaţie bu n ă, fire blîndă,
'nepreten ţio asă, d o tă după convenire doreşte căsătorie
dom n serios, dezinteresat, situ aţie convenabilă. Oferte
serioase, fără anonim e. Z iar 1 0 2 » ... A sem enea an u n ţu ri
îi făceau bine. lui Stănică Popescu. Cum Je citea, avea
senzaţia că dacă pune m îna pe toe, sare din el articolul
gata. D ar era o sim plă şi înşelătoare senzaţie. Articolele
nu se scriu chiar aşa de uşor. Articolele cer sudoare şi
sînge ! Şi S tănică a d at. A d a t, că făcea. Acum , cînd le
vedea gata, zîm bea fericit. M are lucru să s c r ii ! Mare
lu cru ! Şi păduchioşii ăia de citito ri cred că dacă îţi dau

207
cinci b an i pe gazetă ţi-a u p lătit şi m intea, şi nervii, şi
talen tu l, şi m unca, şi t o t . . . trăsni-i-ar ! E i, ia să m ai
v ăd o d a tă ce am izb u tit să scriu, cu talen tu l m eu
personal ! . . .
Şi, m îndru, Stănică îşi plim ba ochii asupra p ro d u ­
sului . m in tii
t
lu i:
« Ii sîn t pro fu n d recunoscător m inistrului Suediei şi
p en tru am ab ilitatea pusă in v itaţiu n ii şi p en tru stă ru in ţa
cu care m -a h o tă rît s-o primesc. A cum p o t spune că
după cele ce am v ăzu t, aş fi. re g re ta t to a tă v ia ţa dacă
scăpăm o ocazie a tît de f e r ic ită » ... « D e o d a tă m ă
trezeşte u n zgom ot surd, o legănare de d a ta aceasta
cam p rea p u tern ică şi o am eţeală ca urm are a acestei
le g ă n ă ri» .. . « U n zgom ot de m aşini în m ers a produs
asupră-m i o im presie deosebită care m ă c u tr e m u r ă » ...
« C ălătoria în tram v aiele suedeze este o p lă c e re » .. .
« R e s ta u ra n tu l este o serie de s ă l i » .. . «P esm eţii
ronţăie la m estecat şi servă m ai m u lt ca însoţitori
la celelalte a lim e n te » .. . « C analuri sînt atîtea, încît
cînd crezi că s-a isprăvit unul, începe altul, în
altă d ir e c ţie » ... « F ru m u se ţe a cascadei şi tran sp o rtu l
b uştenilor pe fluviul K lar în acest p unct, dă u n peisaj
de o frum useţe r a r ă » . . . « Totul a fost gratis ! . . . »
S curt, Stănică era m ulţum it. D ar bucuriile lui lite­
ra re nu-1 făceau să u ite un singur m om ent că în ţa ra
aceasta n u treb u ie să m işte o frunză, fără să-l găsească
pe el stîn d de veghe, p en tru ca n u cum va în spatele
ei să se ascundă ceva bolşevici. Astfel, cînd generaţia
de foc îşi începu activ itatea, Stănică Popescu îl chem ă
în d a tă la el pe doctorul Willy şi-i spuse:
— A scultă, dom nule doctor, de ce n u vă băgaţi,
voi ovTeii, m inţile în cap ?
D octorul W illy, care-1 cunoştea pe S tănică, îi ră s­
punse cu u n zîm bet nev inovat:
— Coane S tănică, dacă n u ne în v aţă nim eni ce să
facem ? în v aţă-n e dum neata cum — şi facem num ai-
decît !
S tănică îşi plim bă degetele p rin m u sta ţă :
' — Noi, care v a să zică, avem aici în ră săritu l E uropei
o sarcină m are: să păzim E u ro p a de b o lşe v ic i...
în ţelesu -m -ai ?

208
 — E clar, coane Stănică ! T rebuie să ferim E uropa
de b o lşev ici!
— Aşa ! D ar în ain te de a păzi E uropa de b o lşe v ic i.. .
pe cine trebuie să păzim m ai întîi, hai?
Şi se u ită Stănică la doctorul Willy a tît de fioros,
încît W illy, fără să vrea, începu să rîd ă:
— Ţ ara, coane Stănică ! Ţ ara !
Stănică se u ită la el şi m ai fioros:
— Ţ a ra ! D ar care ţa r ă ? Ţ ara oricui? Ce? Aici e
ţa ra oricui? Aici e ţa ră rom înească, dom-nu-le doctor !
înţelesu-m -ai?
— E clar, coane S tă n ic ă ! Nici n u se poate m ai
clar !
— Aşa ! D ar dacă e clar, de ce nu-i clar şi în capul
dum itale, că aşa nu m ai poate să m eargă? H a i ? .. .
N u vezi, stu d en ţii? Mor de foame ! Şi dacă m or de
foame, ajung b o lşev ici! Să-i lăsăm , care va să zică,
să ajungă bolşevici num ai de dragul vostru ? Nu ! A sta,
dom nule preşedinte al ovreilor, nu 6e poate ! Noi trebuie
să-i păzim pe stu d en ţi de bolşevism !__ D a’ cum ?
D octorul W illy bănuia cum , d ar prefera să i-o spună
Stănică. Pesem ne că şi Stănică prefera acest lucru,
fiindcă deodată îşi- schim bă m ina şi-i vorbi pe u n ton
m u lt m ai blînd, aproape ru g ă to r:
— Dom nule doctor, nu u ita că e în joc floarea tin e ­
re ţii noastre ro m în e ş ti... că e studenţim ea n o a s tr ă ...
m îndria n o a s tră . . .
— Nu u it, coane Stănică, vai de m ine ! Se p o a t e .. .
— Ei, bravo ! D acă nu u iţi, ne putem înţelege din
două cuvinte. P e n tru că, uite ce m i-a v en it azi noapte
în m in te: să deschid o listă de subscripţie p en tru con­
struirea u nui căm in studenţesc. Şi nu vreau să pornesc
la treab ă pînă nu te în treb pe dum neata ce părere a i !
— Cît, coane S tănică?
D irectorul Globului îl învălui pe doctorul W illy
într-o privire plină de tan d re ţe fratern ă:
— Mă, doctore, m ă, ascultă ce-ţi s p u n ! Am fost
doar ju d ecăto r de instrucţie şi ca ju d ecăto r de instrucţie
am a v u t de-a face cu to t felul de h o ţi: hoţi de buzunare,
h o ţi de cai, hoţi de bună-dim ineaţa, hoţi de drum ul
m a r e .. . da un h o ţ ca tine, m ai ra r ! T u în d ată ai prins

14 - c. 1263 209
despre ce este v o rb a: c î t ! . . . M are tîlh a r . . . Cu « c î t »
ăsta, ai pus punctul pe i ! . . . C i t ! . . . Şi eu doar n u
ţi-am spus nim ic, nu ţi-am ceru t nim ic, nu ţi-am pus
m îna-n gît, să zici pe u rm ă c ă . . . m ai ştiu eu ce, doam ne
f e r e ş te ... n u ! De b u n ă v o i e ! . . . C ît? Ei, dacă-i pe
aşa, să zicem, ca p en tru început, o su tă de mii. E bine?
P e doctorul W illy sum a îl cam fripse. D ar p u tea
să-l refuze pe Stănică Popcscu, directorul unui ziar cum
e Globul şi om cu care face atîte a afaceri?
— B un, coane Stănică ! N um ai bine să fie ! T rim it
m îine banii.
. D ar doctorul W illy nu sfîrşi bine, că pe Stănică îl
şi cuprinseră m ustrările de c u g e t:« P rea uşor a acceptat
ăsta să dea o su tă de m i i ! Aici trebuie să fie o şm echerie
la mijloc. Ia să-i m ai cer cincizeci de mii !»
— Bine, m ă doctore dragă ! Mîine dim ineaţă, care
va să zică prim esc de la tine o su tă cincizeci de m iişoare !
Şi 0 străpunse pe doctorul W illy cu o privire a tît de
canibalică, îneît singurul rep rezen tan t al evreilor înţelese
că orice p ro test îi poate cel m u lt agrava cazul. Cu ziarul
Globul trebuie să fie cineva nebun să se joace !
— Pe m îine dim ineaţa, coane Stănică !
Stănică se ridică şi-i strînsc m îna:
— Să tră ie şti şi să-ţi dea D um nezeu num ai afaceri
bun e !
— Mersi, asem enea !
Şi-şi apucă servieta să plece, cînd, deodată, izbucni
dinspre B rezoianu, în fa ţa clădirii ziarului, u n tu n e t
de strig ăte:
— T răiască ziarul Globul! U r a ! . . . Jos Democratul
rom în! Trăiască dom nul Stănică P o p e s c u ! ... U raaa !
D octorul W illy răm ase înlem nit locului, în tim p ce
S tănică, la fereastră, făcea sem ne voioase cu m îna
dem onstranţilor, care trec u ră în sus, pe S ărindar, spre
Democratul romîn. R adios, S tănică se întoarse către
W illy:
— E i, ce sp u i? N u-i păcat ca u n tin e re t ca ăsta să
m oară de foam e? Şi tu dai o su tă cincizeci de m ii de
lei p en tru clădire, ca şi cum altceva decît zidurile goale
n u le lip seşte. . . Nici tu căldură, nici tu lum ină, nici
tu m încare ! . . . N u, doctore dragă, asta nu-i omenie ! . . .

S10
 Se cunoaşte că eşti m in oritar şi că n u te doare inima
de ţ a r ă . . .
— Cîîît? strigă W illy, pe u n to n sfîşietor.
Şi m ai treb u i să subscrie o su tă de mii.
D upă doctorul W illy au m ai subscris p en tru căm in
şi m u lţi alţi cetăţeni, fie de team a vreunui d en u n ţ din
p arte a lui Stănică Popescu, fie p en tru că nu se p uteau
lipsi — în interesul în treprinderilor lor — de u n organ
de publicitate a tît de răspîpdit, cum era ziarul Globul.
P rin tre aceşti contribuabili care puneau au to m at m îna
în buzunar, fără să zică nici cîrc, se găseau şi unele figuri
originale, cum era, de pildă, H aim Popescu, supranum it
T elalbaşa, p en tru că era un cunoscut başă al telalilor
din Taica Lazăr, unde-şi începuse negoţul de haine noi
din haine vechi. H aim Popescu era spaniol de origine,
precum atesta în m od p ro n u n ţa t ten u l său m ăsliniu,
actu l lui de n aştere turcesc, num ele lui de origine:
Şalom şi lim ba lui casnică spaniolo-bulgară, pigm entată
cu o serie de elem ente pitoreşti din folclorul grecesc,
ad o p tate în anii copilăriei lui în ghetoul din Salonic.
V enit în ţa ră cam p rin 1880, H aim deveni, după război,
cetăţean rom în, îşi schim bă num ele din Şalom în Popescu,
d a r continuă să se sim tă spaniol, şi ca spaniol n utrea
u n dispreţ ucigător p en tru fraţii lui evrei galiţieni. De
aceea, cînd unul din b ăieţii lui de prăvălie, spaniol şi
el de origine, se căsători cu o evreică din Botoşani,
H aim Popescu îl pofti la el în birou, îi făcu socoteala,
îl în ju ră de m am ă, îl inform ă că a cerut să fie şters din
com unitatea spaniolă şi-l dădu afară.
— D u-te la jid an ii tă i puchinoşi din V ăcăreşti ! i-a
spus el.
Cînd începură agitaţiile studenţeşti, H aim Popescu
organiză acasă la el o recepţie, la care in v ită pe to ţi
am icii evreilor spanioli, în fru n te cu M ărunţelu. H aim
Popescu a salu tat pe în alţii oaspeţi şi_a declarat:
— în vinele noastre, ale spaniolilor, n u curge acelaşi
sînge cu cel al m ozaicilor de origine galiţiană. în „vinele
lor nu curge, ca în vinele noastre, sîngele vitejilor lui
Cezar şi ai lui T raian.
Apoi, îi pofti pe m usafiri să le arate colecţia lui de
icoane, din care lipsea nici unul din sfinţii creaţi

eu
 de iconari, în cel m ai scum p ulei posibil. D ouă odăi
imense cuprindeau sute de obiecte religioase creştine de
rit ortodox şi catolic, în care H aim investise o avere
im ensă.
Cînd H aim Popescu află că evreii sînt puşi pe fugă
din u n iv ersităţi şi pe străzi, se bucură ta re m ult — şi
trim ise, din proprie iniţiativă, o sjibvenţie grasă asocia­
ţiei stu d enţilor creştini. Ia r cînd Stănică Popescu îl
chem ă de urgenţă la el, băn u i că la m ijloc nu poate fi
vorba decît doar de u n act patrio tic şi se sim ţi plăcut
im presionat că nim eni nu-1 u ită în m om entele m ari.
—'M ă, H aim , îl lu ă din uşă Stănică. P e tine te
cheam ă P o p escu . . . şi pe mine to t Popescu m ă cheam ă.
E i, cum asta, m ă, H aim , m ă? Crezi că aşa m erge?
— Ce n u merge, coane S tănică?
— P ăi, uite, aia nu m erge: « P o p e s c u » ! ... Ce? Tu
eşti P opescu? P ăi ca să fii Popescu trebuie să faci ceva
p en tru ţa ra asta nenorocită, p en tru neam ul ăsta oropsit,
p en tru tin eretu l n o stru am ărît care e gata să cadă în
braţele bolşevism ului, dacă nu-i sărim din vrem e în
ajuto r. D a’ tu , ce-ai fă cu t?
S curt, Stănică Popescu l-a speriat cu « P opescu» al
lui a tîta pe H aim Popescu, încît H aim Popescu a plecat
acasă n u num ai cu buzunarele goale, d ar şi cu obligaţia
ca a doua zi să-i m ai trim ită lui Stănică Popescu cinci­
zeci de m ii de lei. T otuşi, nu-i părea rău . D im potrivă !
Se sim ţi a tît de m u lţu m it, încît curăţi, în tr-u n singur
sfert de oră, un m are m agazin de obiecte religioase
de to ate icoanele şi odăjdiile lui. Şi a r m ai fi cum părat,
a r m ai fi cu m p ărat dacă avea ce ! P u ţin lucru să speri
că vei figura în ziarul Globul în fru n tea listei de donatori
p en tru u n căm in al studenţilor creştini?
P rincipiul lui numerus clausus dădu, deci, de lucru
n u num ai lui Rem us Vîlceanu, d ar şi lui Stănică Popescu,
care avea nevoie de bani, de b ani şi încă o d a tă de bani.
— Am nevoie de b an i de-m i crapă măselele ! zicea
el nevesti-si. Acum e m om entul p en tru «C oncordia»,
« A stra-R om înă» şi « I.R .D .P .» . Şi unde m ai pui că
vine acuşi şi b an d itu l de Ionel cu legea su b so lu lu i.. .
şi dracu ştie ce p re g ă te şte . . . aşa că, în to t cazul e bine
să n u m ă p rin d ă îm prejurările fără p a r a le ...

812
 Şi de team ă să nu-1 p rin d ă îm prejurările nepregătit,
îl îndem na pe Segălică să agite drapelul m izeriei studen­
ţe şti la to a te prilejurile:
— Scrie, m ă Segălică, ceva să m eargă la inim a ţării.
Scrie că stu d en ţii n o ştri m or de foam e şi că le trebuie
un căm in. Scrie că cine n u dă, e u n duşm an al ţă rii
şi u n agent al M o scovei.. .
Aşa l-a găsit pe S tănică Popescu m om entul in stalării
lui Mussolini ca stăpîn al Ita lie i: pe baricada unei liste
de subscripţie p en tru studenţi.
P este u n sfert de oră, doctorul W illy auzi telefonul:
— Alo, da ! . . . A, conu Stănică !
— A scultă, doctore, îl faci pe n-aude, n-a Vede?
— Cu ce, coane?
— P ăi cum : vine Mussolini la p utere şi d u m n e a ta .. .
p arcă n u ştiu, n-am v ăzu t, nici pe-acolo n-am tre c u t ! . . .
E Mussolini, n e ic ă . . .- P ră p ă d . . . Ş tii ce-i aia Mussolini ?
D octorul W illy n u se tem ea de Mussolini. î l ştia
filosemit. D ar se tem ea de Stănică. Aşa că inevitabila
întreb are îi veni pe buze, m aşinal:
— C ît?
— A ! A sta-i altceva ! Treci m îine pe la m in e . . . şi
vedem noi cît.
Şi din seara aceea, S tănică Popescu se făcu u n aprig
p rop ag an d ist al lui M ussolini:
— ’O ţ m are, m ă ! Şmecher ! . . . B a e, b a n u e ! . . .
Cică e, d ar nu e !. . . D ar e ! . . . Ă sta om ! . . . H a la l! . . .
Maica R om a, s i r e a c a ! ... G intă latin ă, m ă ! . . . Neam
de ’o ţi... m ă !... ’O ţ, m ă !... U nu-i M ussolini, m ă !
P în ă n u 6-0 ivi şi la noi u n M ussolini, n-o să fie nim ic
de capul nostru. A sta s-o ştii de la m ine ! Ţi-o spune
Stănică Popescu: nim ic !
 IX

La începutul anului 1923, m irosul prafului de puşcă

deveni to t m ai p ătru n z ăto r în lum ea întreagă. Balcanii,
ca de obicei, clocoteau. A bdul Medgid, deşi sultan al
Turciei din v oinţa lui A llah .şi a M arii B ritanii, fu răs­
tu rn a t, şi T urcia, îm p ărăţie absolutistă, se proclam ă
republică. în B ulgaria, asasinatele politice se succedau
vertiginos — şi zilnic cădeau victim e în lu p ta dintre
p artid u l ag rarian al ţăran ilo r de sub conducerea lui
S tam bulinski şi grupele fasciste de sub conducerea lui
T zankoff şi a un'ei grupe de ofiţeri superiori. î n Iugo­
slavia, conflictele d in tre ap ărăto rii centralism ului şi p a rti­
zanii u nui regim de autonom ie p en tru noile provincii

2 14
lu ară caracterul u n u i război civil'. î n Apus, neînţelegerile
dintre aliaţi se agrav au. P rim ul-m inistru al Angliei,
B aldw in, ca să justifice augm entarea bugetului apărării
aeriene, declara în fa ţa Camerei că « p u t^ e a aeriană
a Angliei trebuie să cuprindă o fo rţă aeriana de apărare
a m etropolei, suficientă p en tru a ne p u tea p ro teja în
m od convenabil co n tra unui atac pe care l-ar putea
în trep rin d e cea m ai p u ternică aviaţie şi care a r fi destul
de vecină cu ţa ra n o astră» . La cuvintele acestea, oficiosul
guvernului francez Le Tem ps ră s p u n s e :« D efiniţia dom ­
nului B aldw in s-ar p u tea aplica într-o b u n ă zi aviaţiei
germ ane sau celei ruseşti. D ar p en tru m om ent n u vizează
ea cum va av iaţia fran ceză?» F ra n ţa şi A nglia stătea u
pe poziţii cu to tu l opuse în ju ru l problem ei germ ane.
C onferinţa celor tre i conducători ai F ran ţei, Angliei şi
Italiei — în tru n ită spre a fixa condiţiile ce trebuie
im puse G erm aniei la 15 ianuarie cînd v a expira m ora­
to riu l ce i s-a aco rd at spre a-şi p lă ti datoriile — se
term in ă fă ră nici u n rezu ltat. F ra n ţa , n em ulţum ită,
n u m ai aştep tă ziua scadenţei spre a lua, în caz de
n ep lată, m ăsuri îm p o triva G erm aniei — ci, cu to a tă
opoziţia Angliei, şi în înţelegere num ai cu B elgia, sub
p re te x tu l că G erm ania n-a ex ecu tat în întregim e p re sta­
ţiile în lem n şi cărbuni, ocupă bazinul carbonifer al
R uhrului, care este inim a întregii G erm anii şi unde
se afiă in stalate m arile uzine m etalurgice. î n tre i zile,
arm a ta franceză lu ă în stăpînire cadrilaterul industrial,
cu centrele lui: Essen, G elsenkirchen, Bochum şi D ort-
m und. R ăzboiul în R ulir era declarat. G uvernul R eichului
facu apel la p o p u laţia germ ană să trea că la rezistenţa
pasivă. De a doua zi, nim ic nu m ai mişcă în G erm ania.
C irculaţia pe căile ferate fu paralizată, fabricile şi uzinele
6tăteau cu cuptoarele stinse, nici un lucrător n u m ai
coborî în m ine. D a r cu to a te că milioanele de oam eni
care n u lucrau treb u iau să m ănînce şi cu to a te că indus­
triaşii care şi-au închis fabricile reclam au, p en tru serviciul
lor p atrio tic, despăgubiri, R eichsbankul ducea, rece şi
calculat, m oneda n aţională spre catastrofă. P en tru a
dem onstra că G erm ania n u poate p lăti, R eichsbankul
tip ă ri m unţi de bancnote fară acoperire în aur, aşa că
valoarea lo r era m u lt m ai m ică decît însăşi h îrtia pe

au
care erau im prim ate. Cîteva m iliarde de m ărci h îrtie
abia reprezentau p re ţu l unei m ărci aur. T otuşi, în
m izeria de nedescris care cuprinse această Germ anie,
începu să se audă to t m ai bine glasul lui H itler, c a ie
zbiera că G erm ania a p ierd u t războiul şi că G erm ania
este învinsă num ai d in pricina com uniştilor care au
făcu t revoluţia din noiem brie 1918. S trigătul « l a arm e !»
începu să stră b a tă şi să cutrem ure E u ro p a .« L a arm e !»
strig au revanşarzii germ ani de sub conducerea lui H itler,
care vroia u n nou măcel spre a putea îm plini program ul
lui W ilhelm al II-lea, plus încă c e v a .« La arm e !» striga
şi Mussolini, care cerea elveţienilor Tessinul, francezilor
Corsica, Savoia şi Tunisul şi iugoslavilor coasta dalm a-
tică. « L a arm e !» strig au « u n g u rii care se d eşteap tă»
de 6ub conducerea lui H ejjas, care, cu sprijinul m arilor
moşieri, al clerului catolic şi al generalilor arm atei lui
H o rth y , încercară să-l readucă pe fostul rege Carol de
H absburg. Şi m ai striga cineva « l a arm e !» în această
E uropă abia ieşită din război. Cine ? Ion Io n V iziru !
Şeful guvernului liberal, Ion Ion Viziru, stătea
lin iştit în fotoliul lui larg, îşi contem pla, în extaz, m îinile
şi dădea in stru cţiu n i lui Trişcă, ori lui Rem us, pe un
to n obosit, leneş, m oale — în orice caz, paşnic:
— La arm e ! U ngurii ne atacă ! P anica să fie cît
m ai m are ! La arm e !
Şi panica era m are. « U ngurii ne atacă !» .. . Lum ea
um bla zăpăcită pe străzi. Cafenelele fierbeau. P resa
zbiera. S tudenţii S iguranţei răcneau. Şi Ionel, nevi­
n o v at, blînd, cum inte, şedea în fotoliu, m urm ura, ca
o alin tare dulce de dragoste: « L a a rm e !» şi pregătea
constituţia.
Să fi pus stăpînire şi pe el duhul « acţiunii d ina­
m ice» care-1 însufleţea pe M ussolini?
D acă i s-ar fi spus asta, Ionel ar fi rîs.
— M ussolini? zicea el. Mussolini o fi şi el u n om
cu m eritele Iui. N u zic ba. D a r eu şi « acţiune dina­
m ică» ? A bsurd !
îşi cerceta cu dragoste m îinile şi-şi com pleta gîndul:
— Fascism ul poate fi un lucru u til, d ar este ines­
te tic a tîta vrem e cît trebuie să-I practici s in g u r! Şi
a sta m ă desparte pe m ine de Mussvolini. Mussolini ee

216
m ărturiseşte el însuşi fascisţ. Şi lucrul acesta-m i repugnă.
De ce să faci cu propriile tale m îini ceea ce p o ţi face
cu mîinile altora !
E ra to a tă filozofia politică a lui Ionel. « A cţiune
dinam ică» da ! Cită vrei ! D ar nu el — ci ţa ra . Ţ ara
v rea « acţiune dinam ică». Trişcă, R em us, Gherlescu,
Sarm ală, aveau sarcina aceasta în guvern: ca ţa ra să
vrea. Ţ ării nu-i stă te a nim eni îm potrivă.
Astfel, ca din senin, începu a fi arb o rat p rin sate
drapelul fascist. Ca din senin, preoţi, în v ăţăto ri, agro­
nom i, se treziră în m ijlocul unor m ulţim i ad unate şi
ele, ca d in senin — ţin în d discursuri incendiare fasciste.
Ca din senin ap ă ru ră m anifeste şi foi care predicau
u ra de rasă şi cereau războiul sfînt îm potriva Rusiei
S o v ie tic e !... Ca din senin, m ii de « stu d en ţi» , despre
care se scria că m or de foam e şi frig, se găsiră cu bilete
de tre n în b u zunar, cutreierînd ţa ra de la u n capăt
la altul spre a p ropaga « acţiunea dinam ică» fascistă
în num ele crucii încîrligate. Ca din senin, fascism ul
se în cetăţen i în vocabularul politic al ţă rii, ca mijloc
sigur p en tru în lătu rarea m izeriei crescînde a m aselor,
a scum pirii necontenite a traiului, a scăderii credi­
tu lu i economic al ţă rii, a crizei de num erar, a nem ul­
ţu m irii fu n c ţio n a rilo r.. . T oate ca din senii*.
D ar guvernul? G uvernul n-avea nici o vină în afa­
cerea asta. Mişcările fasciste — susţinea guvernul — sînt
opera opoziţiei, a elem entelor străine, a in tern a ţio n a­
liştilor anarhici care au interes să com prom ită ţ a r a . . .
B anca liberală « F ranco-R om înă» plătea făţiş fondurile
p en tru în treţin erea tu lb u rărilo r — d ar guvernul, guvernul
dim potrivă ! G uvernul avea preocupări cu to tu l opuse.
G uvernul red acta acum constituţia. Ionel era dem ocrat.
Ionel n u era Mussolini. Ionel pregătea co n stitu ţia —
şi o co n stitu ţie n e t dem ocratică. Astfel, în tim p ce
ţa ra se cutrem ura de urletele fasciste ale generaţiei
de foc, V intilă îm p răştia în d re ap ta şi-n stînga declaraţii
dem ocratice.
— P artid u l liberal — zicea el — încă de la obîrşie
a crezut că nu se p oate înfăptui redeşteptarea n aţio ­
nală a poporului rom în, decît aşezînd tem eliile noi
ale sta tu lu i rom în m o dem pe particip area întregului

817
popor la v ia ţa politică şi economică a statului. A ceastă
credinţă — care este concepţia de bază a p artid u lu i
naţional-liberal — a in sp irat to a te soluţiunile pe care
le-a d a t în cei şaptezeci de ani de cînd m unceşte pen tru
ta ră .
P artiza n convins şi înflăcărat al reform ei electorale,
V intilă explica de ce sîn t liberalii h o tărîţi să acorde
ţă rii v o tu l universal, cu to a te că « poporul încă nu-i
p re g ă tit p en tru el».
— Omul — zicea V intilă — ca să înveţe să înoate,
trebu ie să fie aru n cat în apă, ia r rom înului, ca să-şi
form eţe o co n ştiin ţă cetăţenească, trebuie să i se acorde
exerciţiul drep tu lu i la v ot. N um ai p rin v otul universal
cetăţean u l se v a pune în curent cu treburile obşteşti şi se
v a stab ili o so lidaritate în tre guvernanţi şi guvernaţi.
D ar opoziţia n u voia să creadă nici în ju răm in tele
dem ocratice ale Vizirilor, care pregăteau constituţia,
nici în prim ejdia u n u i război cu ungurii.
— Ş tim noi ce e cu războiul ăsta cu care Ionel sperie
ţa ra , tocm ai cînd treb u ie să aducă noua constituţie în
P arlam e n t ! Lui Ionel îi trebuie u n p re te x t ca să aducă
a rm a ta în A rdeal, p en tru ca ardelenii să nu p o ată face
nici o m işcare îm p o triv a constituţiei lui. Şiretlicurile astea
bizan tin e sîn t răsuflate şi nu m ai au haz !
Ionel nici n u zîm bea. « R ăsuflate — îşi zicea el, cu
to a tă seriozitatea — or fi, d ar au haz p en tru că sînt
eficace. . . »
Şi continua să strig e: « l a a rm e !» — şi să astupe
gura opoziţiei n u violent, ci cu duhul blîndeţei. La
unele în tru n iri, sub cerul liber, Ionel trim ite a m ultă
arm a tă, d ar şi m u lţi tro m p eţi. Cum se ridica u n orato r
să vorbească, ofiţerii dădeau u n ordin scu rt şi tro m p eţii
începeau să sufle în trîxnbiţe aria cazonă:

L ingura ţi strachina
M ăm ăliga g a ta ...

Unii din m ulţim e, ca să îndulcească tru p a , strig au :

— T răiască a rm a ta !
Im ed iat, răsăreau ca din p ăm în t agenţi ai poliţiei
şi-i arestau.

818
 — P ăi de ce m ă arestezi, nene?
— Ai strig a t: « T ră ia sc ă a rm a ta !»
— Şi nu-i voie?
— O rdin !
A ltăd ată , în tru n irile din sală erau interzise în ultim a
c lip ă :
— Se am înă !
— De ce?
— Vine alteţa sa p rin ţu l Carol în inspecţie !
— D ar ce leg ătu ră are inspecţia p rin ţu lu i cu în tru ­
nirea n o astră ? . . . Ce ! N u cum va inspectează sala de
întru n ire !
— O rdin !
A lergau Ju g ăn a ru , L upu, N eaţă la rege — dar
regele, ia-1 de unde nu-i.
— Unde e m aiestatea sa?
— M aiestatea sa regele a plecat la v înătoare !
î n P arlam en t scandalurile se în teţeau . A cum a lu p ­
ta u îm p o triv a co n stitu ţiei, cot la cot, în şi m ai strînsă
prietenie, ţă ră n iştii cu ardelenii şi p ărţile în cauză
ajunseseră a tît de sensibile, încît de la orice lu au foc.
D octorul B ratu , de pildă, se lu p ta să dea lecţii de dem o­
craţie liberalilor şi zicea:
— Am fost în A m erica !
în d a tă se găsea u nul să-i strig e:
— Cu ce b an i?
Şi altu l:
— Cu ăi doi poli cu care te lauzi !
Şi u n al treilea :
— Cîţi dolari ai strîns ? Cerşetor de d o la r i! Om fără
profesie ! .. . Om de doi poli !
D octorul B ratu răspundea furios:
— A ţi asasin at v o in ţa coroanei, ca să asasinaţi
v o in ţa p o p o ru lu i. . .
— H uo ! răcneau liberalii, B olşevicilor. . . La
Moscova ! '
Şi se încingea b ătaie. Şi asta num ai din pricina
constituţiei dem ocratice a lui Ionel. Ju g ăn a ru , D acu,
N eaţă, B ra tu — nici să n-audă de constituţie. Azi
b ătaie, m îine b ătaie — şi după fiecare b ătaie, cîte doi-trei
d e p u taţi din opoziţie erau excluşi, p en tru atitu d in e

219
nereglem entară, de la şedinţele Camerei, p en tru o
săptăm înă, d o u ă -tre i.. . P înă ce, opoziţia, furioasă,
h o tărî să se re trag ă din P arlam en t şi să n u ia p arte
la dezbaterile în ju ru l constituţiei.
— P oporul care este astăzi în u n an im itate alătu ri
de noi — zicea Ju g ăn a ru — ne v a întoarce spatele,
dacă vom fi complici la crim a constituţională pe care
o pregăteşte dom nul V iziru ! . . . P oporul cere să tr e ­
cem la acţiune» !
Şi opoziţia p ărăsi în bloc P arlam entul.
Lucrul nu-1 supără pe Ionel peste m ăsură, d ar nici
nu-1 -mulţumi. C onstituţia o v a trece el oricum . D ar
fără nici o opoziţie — v o tul v a fi lipsit de piper. O opo­
ziţie este absolut necesară. Şi dacă n u există, tre b u ie '
in v en tată.
Şi-i telefonă lui Rem us să se prezinte în d ată la el.

A rghir vedea cu durere cum « copiii» lui se înde­

p ărtează de el p u ţin cîte p u ţin . T ineretul n u se m ai
u ită la el — ci la C aţă. în ţa ra aceasta, pe care el a
crescut-o, a devenit u n străin. De ce? Şi-a p ierd u t el,
oare, din strălu cire?
Mai p u ţin ca oricînd. Chiar aseară, u n d e p u ta t sas,
K ră u ter, i-a spus:
— Argeşul seam ănă cu W eim ar şi influenţa ilus­
tru lu i n o stru A rghir cu a lui Goethe !
T rebuie m ai m u lt? N u ! T otuşi, tin ere tu l de azi nu-1
înţelege ! D ar pe Caţă — da ! Şi iarăşi: de ce?
— D e ce coană T inco? o în treb a el pe nevastă-sa,
coana Tinca.
Coana T inca, pe care o lu a de la bucătărie, îşi
ştergea de pestelcă m îinile albe de făină, şi-i ră s ­
p u nd ea:
— P ăi se vede că el e m ai d eştept decît tin e, d-aia !
Ai b arb ă m u ltă . . . d ar m inte nici m ăcar cît făcăleţul
ăsta !
— Ia m ai lasă, coană, neroziile astea !
— A ha, n u -ţi place ! P ăi d acă n u -ţi place, de ce
m ă m ai chem i !
 — Te-am chem at să aud de la tin e u n cuvînt de
bun sim ţ, n u prostii. C aţă e un dobitoc. Pe cînd eu sînt
A rghir ! . . . Pe m ine m ă cunoaşte s tră in ă ta te a .!
— î ţ i spun d rep t, m are scofală ! zicea coana Tinca.
S tră in ă ta te a te cunoaşte în stră in ă ta te , d ar tu -ţi
m ănînci sufletul a ic i. . . Cu hoţom anul ăsta de C aţă o să
m ai m ori fără lum înare la cap ! î ţ i ia to t. U ite aşa !
Cum te v ăd şi m ă vezi !
Chiar în aceeaşi zi, A rghir avu tris tu l prilej să verifice
profeţiile coanei T inca. D upă-am iază, pe la ora cinci,
A rghir se duse la A teneu, unde urm a să ţin ă o conferinţă
despre: « P rim e le sem ne de civilizaţie tu rcă în P ind».
î n p iaţă, o m are de capete. Cînd să in tre, doi tineri îi
b a ra ră d ru m u l:
— D om nul?
E ra u doi « stu d en ţi» v eteran i de-ai lui C aţă, pe care
A rghir îi cunoştea bine, încă din ajunul războiului.
U im it şi stran g u lat de furie, A rghir în treb ă :
— Ce-i asta, B re b u le ? .. . Şi tu , V e rn e sc u le ? .. . Nu
vi-e ruşine ?
A m îndoi — şi Vernescu şi B rebu — se îndesară dintr-o
d ată în el:
— Cum ai sp us? răcni B re b u .« T u ? » . . . D a’ t u cine
eşti, că ne iei cu « t u » ? . . .
Şi către ceilalţi, care se adunaseră îm p reju r:
— B ă ie ţi! L eg itim aţi-1!
U nul din grup se repezi la A rghir, d ar o fa tă sări
tocm ai la v re m e:
— L ăsaţi-1 ! . . . P o ate să in tre ! Mi se pare că-i p ro ­
fesor p e -a ic i!
A rghir se u ită la stu d en tă şi sim ţi că-i fuge păm în-
tu l de sub picioare: era dom nişoara Necşescu, fiica
unui fost p rieten al lui, tre c u t cu arm e şi bagaje la
C aţă. A r fi v ru t el să-i spună cîteva cuvinte bine sim ­
ţite , d ar grupul îl îm pinse pe uşă, aşa că, fără să vrea,
se găsi dincolo de prag.
Cum a ro stit conferinţa n-ar fi p u tu t s-o spună nici
el. A fost u n ad ev ărat m iracol că, în halul în care se
găsea, a p u tu t să-şi adune gîndurile şi să lege un
cuvînt de celălalt. U n singur lucru vedea: că, în ciuda
înghesuielii de afară, sala era aproape goală. D oar

321
pe ici-colo cîte o figură suspectă. Nici un stu d en t de-ai
lui, nici un om de c u ltu ră . . . Ba da ! . . . î n sfîrşit !. . .
Ia tă că s-a aşezat chiar în banca în tîi u n prieten a cărui
prezenţă p u tea în tări în el credinţa că nu-i to tu l p ie rd u t:
era doctorul Gherlescu, m inistrul instrucţiei pui>lice,
care a ţin u t să v in ă el personal să-i asculte con­
ferinţa.
»
Ceva m ai însufleţit, A rghir îşi dezvoltă p arte a a
doua a conferinţei în stilul lui bogat în p aranteze şi
subparanteze şi în ch eie:
— A stfel, tin ere tu l din P in d p u tu să înveţe carte
p e n tru că şi-a resp ectat în v ăţăto rii şi n u a d a t frîu
libefr îndem nului n ecugetat al inim ii lor !
D ar cum rosti ultim ele cuvinte, lum ea de afară
năvăli p rin to a te in trările şi începu să-l acopere de h u i­
duieli şi insulte:
—A fară !. . . Bolşevicul ! . . . A fară !. . . H uo !. . .
M am a t a de b u lg ar !
De furie şi spaim ă, A rghir răm ase pironit locului,
fără să vrea şi fără să se p o ată m ăcar gîndi să fugă.
î n clipele acelea, n um ai cuvintele coanei T inca îi m ai
răsu n au în u re ch i: « Cu hoţom anul ăsta de C aţă o să
m ai m ori fără lum inare la cap !» R esem nat, închise
ochii, h o tă rît să aştep te să se îm plinească v o in ţa celui-
de-sus, cînd sim ţi că cineva îl apucă de b r a ţ : era dom nul
Gherlescu.
— H ai, A rghire ! Să m ergem ! D acă aş fi ştiu
te-aş fi sfă tu it să am îi conferinţa pe altă d ată, cînd
spiritele se v or m ai fi potolit.
Supus, aproape halucinat, A rghir u rm ă pe prietenul
lui spre ieşire, unde-1 aştep ta o nouă încercare. « S tu ­
den ţii» lui Caţă se îngrăm ădiseră în uşă şi, fă ră să se
m işte, u rlau la A rghir şi Gherlescu:
— Oho, sta ţi, n u v ă înghesuiţi aşa. . . ! M ai sînt al­
ţii în ain tea v o astră !
Gherlescu se ră sti la linul care stă te a m ai aproape
de el:
— Cum îndrăzneşti, m ă? Ş tii tu cine sîn t?
— E i, cine eşti?
— S înt Gherlescu, m inistrul instrucţiei publice !
— Să fii sănătos ! E i fi unde-i fi ! N u a i c i !

823
 Şi cine ştie ce s-ar m ai fi întîm plat, dacă D um nezeu
n u i-ar fi trim is, din nou, în ultima clipă, acelaşi
înger salvato r de odinioară ca să-l icape din m îna
ereticilor.
— Ia d aţi-v ă la o p a rte ! strig ă domnişoara Nec-
şescu. N u v ed eţi că dum nealui e ăl caie a ţin u t confe­
rin ţa
t ?
— A haaa ! făcu ră lăm u riţi indivizii. P ăi de ce nu
vorbeşte ?
Şi-l lăsară pe A rghir să treacă. î n stradă, doctorul
Gherlescu îi spuse, dezolat, lui Arghii:
— Ai v ă z u t? Nici m ăcar de m ine e u le e frică ! O
ruşine ! Zic să i te plîngi lui Ionel ! ... E u, din p a r­
te-m i, o să fac ce-oi p u tea ! D ar tu-trebuie să vorbeşti
n ea p ăra t cu I o n e l! . . .

Ionel îl prim i pe A rghir în prezenţa lui Trişcă şi

Gherlescu. P rim ul-m inistru era prevenit, aşa că. A r­
ghir fu dispensat de introducere.
— Ai au zit?
— Am a u z it !
Şi Ionel trecu în d ată la com entarii:
— Ce vrei să-ţi fac, prietene Arghir? E ste tin eretu l
n o s t r u ! Floarea n o astră ! B ogăţia noastră ! Ca mîine
vine să conducă el s t a t u l . . . Vrei să na ţin seam a de
el? De la cine altu l dccît de la dum neata am în v ă ţa t
noi cu to ţii să p reţu im tin eretu l din universităţi? D um ­
n e a ta v rei să-l pedepsim p en tru o mică ştrengărie oare­
care?
L a vorbele lu i Viziru, A rghir pricepu că singurul
răspuns în ţelep t este să înghită în sec. T otuşi, ceva
tre b u i să s p u n ă :
— N -am ceru t asta ! D ar ce au cu m ine? Tocm ai
cu m ine?
T rişcă şi Gherlescu se u ita ră la el cu m ultă com pasiune,
d a r p ăstra ră cea m ai cuviincioasă discreţie.
— Ce au cu d u m n eata ? zise Ionel. De unde să ştiu
ce au cu d u m n eata ! P o ate personal n-au nimic cu dum ­
neata. D u p ă cîte m i se spune, pe ei îi supără atitudinea

S23
dum itale fa ţă de tra ta tu l m inorităţilor. E i n u adm it
m inoritarilor d rep tu ri care n u li se c u v in .. .
— Am im presia — se am estecă şi Gherlescu — că
n u le place nici o expropriere e x a g e ra tă . . . E i zic că
exproprierea ar răp i din v italita te a şi din pitorescul care
face farm ecul ţăra n u lu i n ostru de azi. E o părere ! . . .
D ar o părere asupra căreia face să ne oprim , dacă ţinem
seam a din p a rte a cui v i n e .. .
— D ar nici v o t universal, prea universal nu vor
stu d en ţii n o ş tr i! zise şi Trişcă. Ei nu pot adm ite ca
m inoritarii să aibă aceleaşi d re p tu ri de a face legi la
fel cu noi, care am m uncit şi ne-am v ărsat sîngele p en tru
ţa ra aceasta.
Ionel îşi desfăcu larg b raţele:
— E şi firesc să fie aşa ! zise el. Că noi sîntem legaţi
de tra ta te , e altceva. D ar nim eni nu ne poate im pune
cum să sim ţim tra ta te le acestea. . .
C uvintele lui Ionel îl jigniră pe A rghir pînă la 6Înge:
— D ar p en tru Dum nezeu, dom nule Viziru, eu unde
m ă aflu aici? P rin tre străin i? Azi m ă vezi p en tru întîia
o ară? Singur spuneai că de la m ine a ţi în v ă ţa t cu to ţii
cum să p re ţu iţi tin eretu l. D ar vreau să vă ream intesc
că de la mine a ţi în v ă ţa t să v ă iubiţi şi ţe a ra !
— De acord ! recunoscură tu strei, în cor.
— A şadar, de ce m ă în v ă ţa ţi dum neavoastră cum
să « sim t» t r a t a te le ? .. . Le sim t a i c i .. . ca un ghimpe.
P u te ţi să m ă c r e d e ţi.. . Ca u n ghim pe o t r ă v i t .. .
— A tu n ci? în treb ă Ionel, răutăcios.
— A tunci ce ? se înfurie A rghir. A tunci nim ic ! . . .
P e m ine nu m ă p oate nim eni acuza că « sim t» tra ta tu l
altfel decît orieare d in tre tinerii care m -au in su lta t i e r i . . .
sau oricare d in tre bunii, adevăraţii rom îni.
Ionel se a ră tă în cîn tat:
— îm i pare bine că profesorul nostru A rghir răm îne
acelaşi din to td e a u n a .. . A r fi de dorit ca şi Ju g ăn a ru
şi D acu să ia de la d u m neata exem plu de patriotism .
D ar ei nu vor să înţeleagă. E i se re trag din P arlam en t
sub p retex tu l că am p reg ătit o constituţie insuficient
de dem ocratică. Lor nici m ăcar tra ta te le n u le ajung.
Vor şi m ai m u l t !

224
 — Cred că ei v o r m ai m ult chiar decît cei care stau
în spatele lor şi le suflă în ureche cum să dea ţa ra asta
pe m îna bolşevicilor ! zise Gherlescu.
Ţrişcă avea o părere şi m ai aspră despre opoziţie:
— E i v or să dea străinilor to a te d r e p tu r ile ... şi
nouă să n u ne răm înă nim ic !
— E x ac t ! zise Ionel. Şi p en tru că noi vrem să avem
grijă şi de poporul r o m în ... ei se supără şi părăsesc
P arlam entul.
A rghir ştia că nu p en tru asta au părăsit ţă ră n iştii
şi ardelenii P arlam entul. Din conversaţiile lui in term i­
nabile cu diversele g rupuri politice cu care a fuzionat
sau cu care a tr a ta t fuziunea, sau cu care e pe cale să
fuzioneze, a înţeles că nici ţără n iştii, nici ardelenii, nici
n eţiştii n u sînt m ai ră i p a trio ţi decît e fam ilia Viziru
sau Gherlescu sau orice a lt bun liberal. îm proprietărire,
m ino rităţi, v o t universal, sînt problem e care nici nu-i
desp art şi care nici n u i-ar p u tea despărţi vreodată.
Deci, nu p en tru asta au părăsit P arlam entul. Ci p en tru
cu to tu l altceva.
Ca să-l convingă pe A rghir să m eargă îm potriva
liberalilor, B agradian, ideologul ţărăniştilor, i-a spus:
— Ştii d u m n eata ce constituţie pregăteşte domnul
Viziru ?
— C onstituţia regelui F erdinand ! i-a răspuns Arghir,
candid.
— Că e a regelui F erdinand, nici nu se discută ! . . .
D ar ştii ce constituţie e ? C onstituţia p e tro lu lu i!
Şi profesorul de economie de la Academ ia de com erţ, >
i-a ex p licat:
— Liberalii au alcătu it constituţia după interesele
lor specifice. . . Liberalii se grăbesc să trea că noua lor
constituţie, p en tru că în co n stitu ţia aceasta este prevă­
zu t un non regim m inier. Econom ia naţională, zic ei,
nu m ai poate m erge în ainte fără u n regim m inier stabil,
care să perm ită capitalurilor — capitalurilor liberale —
să se m işte în deplină siguranţă. A şadar, dom nule Arghir,
dacă p arlam en tu l liberal a fost declarat adunare consti­
tu a n tă , călcînd prevederile legale care precizează nor­
mele revizuirii constituţiei, dacă parlam entul pentru
revizuirea co n stituţiei este ieşit el însuşi din fraudă

15 — c. 1288 226
 şi violenţă, asta se datoreşte num ai faptului că liberalii
v or să naţionalizeze, să naţional-liberabzeze s u b s o lu l.. .
adică să ia subsolul din mîinile proprietarilor de astăzi
şi să-l treacă în mîinile capitaliştilor liberali, care vor
alcătui societăţile concesionare. . .
U n inginer specialist, profesorul Vişan, care era de
faţă, a in terv e n it:
— G uvernul liberal urm ăreşte alcătuirea un u i tru s
e ta tiz a t, care să prefacă terenurile petrolifere ale s ta ­
tu lu i în acţiuni în valoare de o sută de m iliarde. J u m ă ­
ta te din acţiuni să răm înă statu lu i, iar cealaltă ju m ă ta te
să se îm p artă la diverşi cointeresaţi, aleşi, fireşte, dintre
m em brii p artid u lu i liberal. Astfel, cincizeci de m iliarde
vor fi îm p ărţite 'liberalilor — şi bineînţeles, vor fi îm păr­
ţite celor care fac îm p ărţeala — fie g ra tu it, aşa cum s-a
făcu t cu acţiunile « I.R .D .P .» , sau « C red itu l M inier»,
fie pe u n p re ţ derizoriu, care să se ridice la cel m ult o
su tă sau două sute de m ilioane. A sta, deoarece cointere­
saţii sîn t sta tu l — şi sta tu l cointeresaţii. Ce vor face
cointeresaţii cu terenurile d ăru ite de s ta t ? Le vor specula
la bursă. Şi, ceea ce s-a în tîm p lat şi cu ceL lalte naţio n ali­
zări, se v a întîm pla şi aici: fiind speculate la bursă,
acţiunile v or p u tea fi cum părate şi de străini, aşa că
în scu rt tim p, străin ii v or pune m îna pe aceste terenuri.
Or, s-ar p u tea întîm pla — ceea ce este foarte probabil
— şi altceva: ca deţin ătorii de acţiuni să se adreseze
direct societăţilor m iniere englezeşti sau olandeze, spre
a se asocia cu ele la exploatarea te re n u rilo r.. .
Chestiunea n u m ai prezenta p en tru Arghir. nici un
p u n ct în tu n eco s: liberalii vor to tu l p en tru ei — fără
să lase opoziţiei nici m ăcar o fărîm ă. Şi opoziţia nu
adm ite. V orba aceea: gură de o m .. . S înt şi ţără n iştii
oam eni, sînt şi n aţionalii o a m e n i.. . şi pe deasupra
bu n i rom îni şi unii şi c e ila lţi.. . şi n u vor să fie jefuiţi
de d rep tu l lor de a se în fru p ta şi ei din terenurile acestea
petrolifere. De aici supărarea. A u trîn tit uşa, ţip în d că
liberalii n u v o r să. acorde poporului drepturile ce i se
cuvin — ca să creadă ţa ra că asta-i doare: drepturile
poporului. Ju g ăn a ru şi D acu îşi închipuie — şi asta
au c ă u ta t să i-o bage şi lui în cap — că dacă o să se
re trag ă din P arlam en t, Ionel o să se sperie şi n-o să-şi

226
 m ai p o ată trcce co n stituţia. D ar Ionel se p oate lipsi
foarte bine de ci.
A rghir vtu să deschidă gura să i-o spună lui Ionel,
d ar acesta i-o luă în ain te:
— N aţionalii şi ţără n iştii dum itale, dom nule A rghir
— şi-mi pare rău că tocm ai eu trebuie să ţi-o spun —
naţionalii şi ţă ră n iştii dum itale vor să m ă îm piedice
să d au ţă rii o co n stitu ţie după nevoile şi cerinţele e i . . .
şi fac peste to t o d eşăn ţată demagogie bolşevică. Şi
d u m n e a ta ... dum neata, m arele nostru a p o s to l... te
laşi dus de nas de nişte oam eni străini de neam cum sînt
ţără n iştii şi naţionalii, care te îm ping să f a c i .. . şi din
nefericire faci unele lucruri, fără să v r e i . . .
închise ochii şi-şi şopti:
— . . . fără să v re i. . .
A rfh ir p ro testă:
— Dom nule Viziru, d ar cine te-a inform at aşa ? E şti
fundam ental greşit. N u m ă iau după nim eni. Cînd se
v a pune la v o t co n stitu ţia, o voi vota cu dragă inim ă.
O voi v o ta. F ără nici o obiecţie. Dacă ţa ra v rea aşa,
n-o să-i sta u tocm ai eu îm potrivă. Cît d e s p r e ...
A tît de aprig se dezlănţuise A rghir, încît Ionel
abia îl p u tu potoli:
— P ard o n , m ai î n c e t .. . nu aşa ! Ce înseam nă: f ă r ă
nici o obiecţie? î ţ i ai opiniile dum itale. Te cunoaşte
lum ea ca rom în p a trio t şi cinstit. A tunci cum aşa, fără
nici o obiecţie ? . . . D oar nu sîntem nici noi, liberalii,
in fa ilib ili.. . P u tem şi noi greşi. Şi cine să ne atragă
ate n ţia asupra greşelilor noastre, dacă nu în v ăţăto ru l
nostru , apostolul n o stru , m arele nostru A rghir ? . . . Aşa
că, te rog să vii cu obiecţii ! E şti opoziţie. N-avem nimic
îm potrivă. D acă eşti opoziţie conştientă, obiecţiile dum i­
tale nu v or p u tea porni decît d in tr-u n cuget curat. O
asem enea opoziţie ne trebuie. De pildă, nu văd ce ne-ar
p u te a supăra, dacă dum neata ai veni în P arlam en t şi
ai spune că A dunarea n-are d reptul să voteze consti­
tu ţia . . .
A rghir făcu un gest de p ro test, d ar Ionel nu-i dădu
voie să scoată un cu vînt şi continuă:
— . . . A dunarea, zic, n-are d rep tu l să voteze consti­
tu ţia , fiindcă n u ia p a rte opoziţia to ată. D ar dacă regele

15* 227
v a recunoaşte această constituţie şi o v a în tări p rin
sigiliul său, d u m n eata o vei recunoaşte, c a u n omagiu
adus lui F erdinand I care a fă u rit R om înia M are şi ca
u n m ijloc de a linişti ţa ra ! î ţ i m ărtu risesc că nu văd
ce ne-ar p u tea supăra dacă du m n eata ai spune aceste
c u v in te ... D u m neata, Gherlescule, v e z i ? .. .
— N u!
— D ar tu , T rişcă?
.— De loc !
— Ai v ăzu t, dom nule profesor? se în to arse Ionel,
satisfăcut, către A rghir. Nimic din ceea ce a r veni de
la dum n eata ri-ar p u tea să ne supere. S au, dacă soco­
te şti că te îndeam nă conştiinţa, ai m ai p u te a să adaugi
ceva: că votezi co n stitu ţia p en tru considerentele de m ai
sus, d ar cu rezerva ca m ai tîrziu să se echim be p rin
legi speciale ceea ce este ră u în ea.
Şi foarte în d a to rito r:
— P arcă voiai să spui ceva?
— în to cm ai ceea ce ai spus du m n eata !• • • Aş m ai
adăuga ceva cu p riv ire la m inoritari.
— P oftim ! se a ră tă Ionel foarte i n t e r e s a t .
— E u aş zice aşa m inoritarilor: C onstituţia nu v ă
v a soluţiona problem a, ci voi înşivă a r tre b u i s-o solu­
ţio n a ţi, căutînd calea 6pre sufletul rom înesc, care nu
v ă este închis, d a r pe care să nu-1 închideţi chiar voi.
Merge ?
Ionel îşi consultă sfetnicii:
— A veţi ceva îm p o trivă?
' — Nimic 1 zise Trişcă. N u contrazice îfl nici u n fel
tra ta te le .
— E x a c t ! făcu Ionel. S piritul tra ta te lo r răm îne in ­
ta c t. Şi astea sîn t num ai cîteva exemple. P o ţi să vii
cu oricîte obiecţii. î ţ i garantez că ne vom înţelege din
două cuvinte. Şi-ţi vom m ai fi şi recunoscători. D ato rită
dum itale, ţa ra v a p u te a să v ad ă care este deosebirea
în tre o opoziţie anarhică şi lacom ă de p utere cum este
cea a lui Ju g ăn a ru şi o opoziţie izvorîtă d in tr-u n în alt
patrio tism şi din tr-u n sincer interes p en tru binele n ea­
m ului. . . Noi, liberalii, dom nule profesor, cu o opoziţie
conştientă ne înţelegem uşor.

128
 A rghir crezu că e m om entul să se re trag ă, d ar pe
Ionel parcă nu-1 lăsa inim a să se d esp artă a tît de curînd
de ilustrul profesor.
— D upă cîte aud, dom nule A rghir — îi zise el cu
m u ltă căldură — conferinţa dum itale despre « Prim ele
sem ne de civilizaţie tu rcă în P in d » este foarte in te re ­
san tă. Aş v rea s-o aud şi eu. N u ai v rea s-o m ai ţii o
d ată, să zicem . . . sîm bătă după-am iază ?
T u lb u rat, A rghir răspunse: ,
— Oricînd, dom nule Io n e l. . . P o ate fi şi sîm bătă.
— Bine ! . . . Mă bu cu r de pe acum că voi avea cîteva
ceasuri de recreaţie sp iritu a lă . . . Va veni şi V in tilă ...
Şi către Gherlescu şi T rişcă:
— N u credeţi că a r tre b u i o sală m ai m a r e ? .. . P rea
e neîn căp ăto r A te n e u l!

Conferinţa lui A rghir fu ascu ltată sîm bătă după

m asă cu a tîta religiozitate şi ră sp lă tită cu a tîte a acla­
m aţii entuziaste, încît nici m ăcar coana Tinca n u se
m ai îndoia că soţul ei şi-a găsit iar drum ul spre sufletul
naţiei. Cu ochii scăldaţi în lacrim i de bucurie, coana
Tinca se u ita la A rghir, care prim ea strîngeri de m înă
şi felicitări din p a rte a întregului guvern, în fru n te cu
însuşi Io n Ion Viziru.
— Sîntem m îndri de dum neata, dom nule A rg h ir!
îl asigura Ionel. Fiecare cuvînt al dum itale adaugă o
p ia tră preţioasă la tezaurul culturii noastre.
Şi to ţi, ro ată în ju ru l lui A rghir, vorbiră despre cultură,
d ar m ai m u lt decît to ţi vorbi dom nul Gherlescu, m inistru]
in stru cţiei publice.
— Nici u n sacrificiu n u poate fi p rea m are — zicea
el — p e n tru a se propovădui cît m ai m ultă cultură.
S înt h o tă rît să tipăresc conferinţa dum itale în m ai
m ulte zeci de m ii de exem plare şi s-o răspîndesc la ţară .
T o t tim pul, însă, A rghir era cu gîndul num ai la
tin ere t, care, de d a ta aceasta, a fost extraordinar. în
lunga lui carieră de profesor, A rghir n-a fost niciodată
obiectul unei a tît de călduroase dem onstraţii de d ra­
goste şi adm iraţie din p a rte a studenţilor săi, ca în seara
aceasta. D ar ceea ce l-a m işcat m ai m ult decît to ate,
a fost gestul stu d en tei M argareta Necşescu, drăg u ţa
M argareta Necşescu, care a sărit prim a pe scenă şi i-a
oferit u n buchet de flori.
— Dom nule profesor ! i-a spus M argareta. în num ele
tu tu ro r studenţilor cu dragoste de naţie, vă ofer acest
m odest buchet de flori şi vă urez încă m ulţi ani de sănă­
tate, spre binele p atriei şi fericirea neam ului.
în drum 6pre casă, A rghir îi zise coanei T in c a :
— E i, ce zici, coană T inca?
Coana Tinca, încă zd runcinată de em oţiile p rin care
trecuse în după-am iaza aceasta, îi răspunse:
— Zic că eşti un p r o s t!
Şi-i 6trînse b ra ţu l, cu dragoste.
Seara, pe la nouă, cînd îşi m ai savura în gînd succesul,
prim i vizita lui M ărunţelu, care venea la el să-i ceară
un răspuns la ancheta în trep rin să de revista H iena, al
cărei d irector-proprietar era, în ju ru l lui numerus clau­
sus. A rghir îl prim i cu plăcere.
— T rim ite m îine du pă m anuscris ! îi spuse el lui
M ărunţelu. Şi altceva?
— N -aţi au zit?
— Ce?
— De în tru n irea de azi d u p ă m asă de la « D a c ia » ?
— Nu ! Care în tru n ire?
— A ţărăn iştilo r şi a ardelenilor ! . . . A fost ceva di
granda, dom nule p ro fe so r! La început, cit au v orbit
ţără n iştii, lum ea s-a plictisit destul. D ar cînd a lu at
cuvîntul Crai-Voievod, în num ele partid u lu i n a ţio n a l...
— A fost in teresan t Crai-Voievod? în treb ă Arghir,
fă ră curiozitate deosebită.
— F o arte ! Mai cu seam ă cînd a început să dea în rege
şi-n c o n s titu ţie .. . vărsa foc pe nări ! . . . « Adică ce vrea
regele? Să-i dea lui Viziru o constituţie cu care să m ai
p o ată guverna încă o mie de ani de azi înainte ? Asta-i
d re p ta te ? A sta-i legalitate? A sta-i d e m o c ra ţie ? » ... Şi
a-a ap u cat deodată unul din sală să strige: « P ă i, dacă
n u v ă convine ce face regele, de ce aţi .dezertat de la
datorie şi l-aţi lăsat pe Ionel singur în P arlam ent, să-şi
facă de cap; cu co n stitu ţia lu i? » Şi to a tă lum ea, după

280
el: « D e z e rto rilo r! A ţi d e z e rta t! De ce aţi d ez ertat?
în ap o i în P arlam en t, n u în strad ă !»
Arghir, care era bine dispus, rîse cum n-a m ai rîs
de m ult.
— îm i închipui — zise el — ce m u tră o fi făcînd Craiu !
— B a nu, domnule, profesor ! răspunse M ărunţelu.
N u s-ar p u te a spune ! . . . D in c o n tra . . .
A rghir nu m ai rîdea.
— N u înţeleg ! zise el.
— U n m om ent, dom nule profesor, u n m o m en t. . .
şi o să în ţe le g e ţi! ... Crai-Yoievod a lăsat lum ea să
urle şi cînd s-a făcu t linişte, a ră sp u n s: « Dom nilor !
F ra ţilo r! D aţi-m i v o i e ! . .. F aceţi o confuzie. Noi nu
sîntem liberali. Noi nu ne-am îm potrivit niciodată voinţei
poporului.' P oporul ne-a d a t m an d atu l să-i apărăm
interesele, poporul ţrebuie să ne arate calea pe care
sîntem d ato ri s-o urm ăm . Noi sîntem soldaţi discipli­
n a ţi şi ştim să dăm ascultare. Deci, dacă poporul
crede că noi şi ţă ră n iştii trebuie să ne întoarcem în
P arlam en t, ne întoarcem ! » . . . Şi sala: « U ra ! Trăiască
D acu ! . . . T răiască Ju g ăn a ru ! . . . »
în tr-o singură clipă, to a tă fericirea îngrăm ădită în
ziua aceea în sufletul ilustrului A rghir se risipi în vînt.
N um ai sentim ente negre îl stăpîneau pe A rghir: m îme,
ură, d o rin ţă de răzb u n are şi conştiinţa unei fa ta lită ţi
care-1 urm ăreşte peste to t şi îm potriva căreia n u poate
face nimic.
— A proape că nu-m i vine să cred, dom nule
M ărunţelu ! zise el lui M ărunţelu. Cum asta ? A fost destul
să se ridice unul din sală, ca ei să-şi schim be h o tărîre a?
— D om nule profesor, m ă m ir că m ai p u n eţi o ase­
m enea întreb are. E ra o chestie aran jată, dom nule pro­
fesor ! T o ată sala era plină de agenţi electorali ţă ră n işti
şi naţional-ardeleni !
— Ticăloşii ! făcu Arghir, scrîşnind din dinţi. Ca să
salveze ceva din subsol p en tru ej, n u li-e ruşine să-şi
calce în picioare p rin c ip iile !
★
Cită vrem e opoziţia a lipsit de la discuţiile din care
treb u ia să iasă no u a co nstituţie, P arlam entul, compus

231
num ai din naţional-liberali, aducea a clasă de liceu,
plină de elevi cu ochii m ai m ult pe fereastră, teribil de
plictisiţi că treb u ie să stea aici inchişi şi să audă to t
felul de poveşti n esărate despre logaritm i sau despre
configuraţia solului peruvian, cînd colo, după colţ, ori
la cofetărie, îi aştea p tă L enuţa.
D ar din prim ul ceas- în care ţără n iştii, naţionalii
şi n eţiştii îşi făcură re in tra rea — fabrica de legi se învioră
subit. Opoziţia înţelegea să fie opoziţie. A m endam ente
cu nem iluita, în treru p eri, proteste, glum e, chem ări la
ordine, in terjecţii — to a te astea făceau p arte din arse­
nalul 'urban, civilizat, de salon, aşa-num it parlam entar,
al dezbaterilor. D ar peste ele, dom ina accentul de alarm ă,
de panică şi de măcel. U rnele zburau de pe tribune în
capul dep u taţilo r, tro sn etu l palm elor spinteca aerul ca
nişte p lesnituri de bici, şi perechile încăierate ţopăiau
ca într-o sală de dans, în tr-u n tango p arlam en tar din
care chestorii ieşeau cu capetele sparte şi parlam entarii
doar cu n işte zdrenţe care nu m ai am inteau nici pe departe
de h aina ori căm aşa cu care veniseră a tît de cuviincios
îm brăcaţi la şedinţă. F lu ierăturile, scuipăturile, huiduie­
lile şi sudălm ile curgeau gîrlă, m ai des decît p u n ctu aţia
în frazele oratorilor. N u se dorm ea în P a rla m e n t! Se
m uncea ! R ep rezen tan ţii naţional-liberali, ţără n işti, n aţio ­
nali, n eţişti plăm ădeau noua constituţie dem ocratică
d in tr-u n m aterial ideologic sprijinit aproape exclusiv pe
evocarea anatom iei m aterne, pe starea civilă to td eau n a
echivocă a adversarului, pe cazierele de la poliţie, pe
dosarele oficiului de p o rtărei, pe facsimilele cecurilor false,
pe lista poliţelor p ro testate, pe contracte de cum părare-
vînzare de cai verzi pe pereţi, pe re la tări senzaţionale
de violuri încă pen d in te de cutare trib u n al penal din
cu tare sau cu tare oraş, pe povestiri de incesturi con­
sem nate în procese-verbale autentificate, pe instan tan ee
porcoase, lu ate — nim eni n u ştia cum — prin gaura
cheii, pe certificate o b ţinute la ospiciile de nebuni, pe
dovezi de sifilisuri nevindecate, pe tră d ă ri, pe dezertări,
pe fu rtu ri p rin efracţie, pe crim e încercate ori pe crime
izb u tite şi aşa m ai d ep arte. Nimic, d a r absolut nim ic
n u precupeţeau aleşii neam ului, ca să asigure ţă rii acea
con stitu ţie nouă şi dem ocratică a lui F erdinand şi i
Măriei.
— Ne înşeală, fraţilor, ne înşeală u rît ! strigai:
conducătorii m uncitorim ii, acolo unde p u teau să-şi faci
auzit glasul. Boierii îşi fabrică o constituţie nouă, ci
să-şi acopere obrazul lor vechi. C onstituţia lor nouă toi
jan d arm ii or s-o aplice. Se b a t dum nealor în tre ei p e n tri
ciolan, d a r p en tru v ia ţa şi liniştea no astră, a munci'
torilor, încă nu s-a pom enit să-şi spună u n cuvînt urii
în tre ei.
Şi puneau sub ochii m uncitorilor lungul şir de neno'
rociri care s-au p etre cu t num ai în ultim ele şase luni
în m ina A ranca de la Lupeni, o su tă de m uncitori u c iş i...
în m ina Cavina — d o isp rezece.. . în m ina Ilona — cinci'
sprezece. . . la arsenalul m arinei de la G alaţi explozie. . .
la fo rtul Căţelu explozie. . . la depozitul de m u n iţi
Crasna e x p lo z ie .. . şi d eraieri şi ciocniri de tre n u ri k
B raşov, la V intileanca, la Valea L argă, Ia Ploieşti, k
T ă b ă re şti. . . şi fiecare cu zeci şi sute de m orţi şi ră n iţi
— Şi cine a fost pedepsit p e n tru crimele astea!
A carul P ău n .
V ocabularul politic şi social se îm bogăţise în ace
an cu u n nou term en : acarul P ău n . A carul P ă u n ers
un personaj viu care-şi asigurase o tristă celebritate d<
simbol. A carul P ău n era om ul din m asă, care plătet
gloaba p en tru boier. A carul P ău n treb u ia să facă puŞ'
cărie p en tru to ate incendiile, p en tru to a te exploziile
p en tru to a te deraierile, p en tru to a te fraudele fă p tu ite
puse la cale ori făcute cu p u tin ţă din dispreţul boierilor
p en tru v ia ţa şi av u tu l c.elor de rînd. A carul P ă u n eri
m uncitorul ori slujbaşul mic, anonim , fără răspundere
fără p u tere, fără vreu n d re p t de in iţiativ ă, pe spatele
căruia se p o ate aru n ca orice crim ă, p en tru că nu se vt
găsi nim eni să-i ia ap ărarea şi să scoată la iveală adevă'
rul. L a to ate în trebările, răspunsul venea de aci înaint*
spontan pe buzele m ilioanelor de oam eni sim pli — simpli,
d ar oropsiţi şi obidiţi ! A carul P ău n ! Glumele curgeau
sum bre, sinistre, p rev estitoare de rele, ca u n schim b dc
glasuri de dincolo de m orm înt:
— De legea chiriilor şi a filodorm elor cine e de vină 1
— A carul P ă u n I

8SS
 — D ar de scum pete cine e de v in ă?
— A carul P ău n !
— D ar de holeră cine-i de v in ă?
— A carul P ău n !
P e n tru că n u era destul că pădurile ardeau, că uzi­
nele săreau în aer, că m aterialul ru la n t se pulveriza,
că minele se p răbuşeau, că depozitele de m uniţii explodau
— de curînd se m ai ivise şi o epidem ie de holeră, spre
a desăvîrşi tabloul.
— A tunci ce-i m ai lipseşte chelului? se în treb au
m uncitorii.
— C onstituţia lui Io n Io n ! îşi răspundeau to t ei.
D ar guvernul lui Io n Ion stă te a de veghe ca lucru­
rile să nu m eargă m ai departe de glum a aceasta. De
doi ani, m uncitorii nu m ai aveau voie să ţin ă în tru n iri de
breaslă — iar P artid u l Com unist era îm piedicat să con­
voace în tru n iri, să ţin ă adunări generale, să organizeze
congrese.
T otuşi, p rin m artie, cînd aleşii n aţiu n ii se băteau
pe con stitu ţie, cu v întul p artid u lu i se făcu auzit în lum ea
celor care m unceau în fabrici, ateliere, în trep rin d eri
şi fu răsp în d it dincolo de capitală, prin tîrg u ri şi
sate.
î n zilele acelea a a v u t m u lt de lucru tîn ăru l H rişcă,
fost închis la Jilav a cu prilejul a te n ta tu lu i de la S enat
şi eliberat o d a tă cu ceilalţi două sute, după am nistie.
La Jilav a, H rişcă îşi stabilise, din prim ele zile, re p u ta ţia
de « b ă ia t b u n » . Se ştia că e stu d e n t la F acu ltatea de
d rep t şi că a fost im plicat în proces p en tru vederile lui
« de stînga». B lond, frum os, cu părul m are, cînd a fost
adus aici a p ro te sta t cu vehem enţă cînd m aiorul a d a t
dispoziţia să fie tu n s pînă la piele.
— P rotestez ! ţip ă el, cu glasul lui tineresc şi lim pede.
A sta-i sam avolnicie. . . B arbarie ! P arcă am tră i în evul
m ediu.
Cei m ai ,în v îrstă au rîs cu sim patie de zbucium ul
acestui tîn ă r neex p erim entat şi au c ă u ta t să-l con­
soleze :
— Lasă, H rişcă ! P în ă la n u n tă , să-ţi to t crească
j
D ar H rişcă n u adm itea gluine.

2B4
 — E u n u d au voie ca d em n itatea m ea de om să
fie călcată în picioare. Şi dacă voi îngăduiţi o asemenea
ticăloşie, sîn teţi nişte l a ş i !
Binenţeles că direcţia s-a su p ărat şi a d a t ordin
ca H rişcă să fie b ă tu t. Doi soldaţi şi un gardian cu greu
l-au p u tu t ţin e, a tît de aprig se zbătea H rişcă în mîinile
lor, cînd l-au că rat în cam era de to rtu ră . P este o oră,
a fost adus înapoi şi tu n s şi b ă tu t. Cîteva zile a gem ut,
d ar n-a scos o v o rb ă. S ta su p ărat nu num ai pe cei care
l-au adus în halul ăsta, d ar şi pe tovarăşii de închisoare.
Abia m înca şi refuza n e t ţigările care i se întindeau din
to a te părţile. în cele din urm ă, Crişan izb u ti să schimbe
cu el cîteva c u v in te :
— H rişcă, fii cum inte, băiete ! îi zise el prieteneşte.
De abia eşti la începutul drum ului. Trebuie să te
obişnuieşti cu de to ate. P rea eşti a lin ta t de acasă.
— Nu-i ad ev ărat ! ripostă H rişcă. D ar e chestie de
principiu.
Crişan îl lăsă în pace.
— Ce-i cu el? îl în treb ă Ţrifănescu pe Crişan. E
bolnav ?
Crişan dăd u d in cap, plictisit:
— îl vezi pe H rişcă ă sta ? E unul din cam pionii
ăia de categoria « singur la p ărin ţi» .
— Cam asta i-am spus şi eu ! D ar trebuie lăsat. Se
em ancipează el în curînd.
P este cîteva zile, H rişcă se reînsufleţi şi, p u ţin cîte
p u ţin , deveni unul din tre tovarăşii care participau în
chipul cel m ai activ la discuţii în orele cînd v ia ţa lor
de puşcărie le-o îngăduia. D eşi n u prea robust, H rişcă
era u im ito r de rezistent.
— B ravo, băiete ! îi spuneau to ţi. Ş tii să trag i la
ju g . Aşa da ! P arc ă-ţi sade m ai bine, decît să m iorlăi,
cum ai făcu t cînd te-au t u n s . . .
— Lasă tunsoarea ! zicea el cu un gest p rin care dădea
a înţelege că-i este penibil să-şi aducă am inte de o durere
veche şi încă nevindecată.
D ar P avliceanu nu v ru să-l lase.
— Acu poţi să spui drep t, H riş c ă ! îl tach in ă el.
Ţi-a fost ţie a tît de d e m n ita te ... o ri.ţi-e ra necaz că
n-or să te m ai placă fetele?

236
 H rişcă d ădea din m îini sîcîit:
— Ce să fac, dacă voi n u ştiţi ce-i aia principiu.
Şi pe chestia asta de « principiu» se aprindea subit,
ca o iască, şi p u tea să le vorbească celorlalţi ceasuri
întregi. C ontrastul d in tre chipul lui fraged, aproape
fem inin, şi rig id itatea lui principială, era izbitor.
— U ită-te la el, Crişane ! zicea Pavliceanu. Are
ochi blînzi, de c o p il... şi v re a să fie fio ro s ... Ţi se
ru p e inim a de m ilă.
— D a ! răspundea Crişan. N a tu ra n u ştiu la ce s-a
gîndit cînd a pus a tîta principialitate în tr-u n cap de fetiţă.
L ui H rişcă, însă în căp ăţîn area nu i-a p u tu t atinge
re p u ta ţia de « b ă ia t b u n » , pe care nu şi-a dezm inţit-o
u n singur m om ent. P rin p u rta re a lui de om săritor,
grijuliu cu cei slabi ori bolnavi, a te n t şi dornic să înveţe
de la cei care ştiau m ai m ulte decît el, H rişcă îşi cîştigă
din p arte a tu tu ro r o sinceră încredere, pe care şi-o putuse
p ăstra şi după feliberare.
în ziu,a în care i s-a d a t drum ul, H rişcă s-a dus acasă,
şi-a îm b răţişat m am a, s-a spălat, s-a schim bat, s-a
p ie p tă n a t, a ieşit în strad ă, a lu a t tram v aiu l 14 — şi
a coborît pe b u levardul P ake, colţ cu Calea Moşilor.
R em us Vîlceanu se .afla în conferinţă cu Belciug şi
P apaianopol, cînd uşierul veni să an u n ţe: 1
— D om nul Didi P rap ală !
— Să in tre !
Şi directorul general al Siguranţei se ridică să-l
prim ească pe dom nul P rap ală cu to a tă cinstea cuvenită
unuia din cei m ai buni agenţi ai săi p rin tre m uncitori.
— Ce faci, Didi ? S ăn ăto s. . . voinic ?
Belciug şi P apaianopol îi scu tu rară şi ei m îna lui
D idi:
— B ravo D id i! Te-ai ţin u t bine !
— P ard o n ! făcu D idi, care se instală confortabil
în fotoliu şi îşi aprinse o ţig ară . V reau să ştiu cum m ă
ch eam ă: P rap ală sau H rişcă ? '
Şi rupse chibritul în scrum ieră. R em us se u ită lung,
cu m îndrie, la Didi. F iul văduvei P rap ală devenise un
om în to a tă p u tere a cuvîntului în aceşti trei ani de cînd,
îm p reu n ă cu b ăiatu l colonelului M ătase, cu b ăiatu l lui
C antem ireanu, f o s tu l' secretar general de la Dom enii
 şi cu b ăiatu l generalului M alacu, făptuise crim a din
bulevardul Dacia. Siguranţa, avea în D idi un elem ent
preţios pe care treb u ia să-l utilizeze cît m ai m u lt cu
p u tin ţă .
— B ăieţi, zise Rem us lui Belciug şi P apaianopol,
lăsaţi-m ă singur c u . . . cu H rişcă.
H rişcă răm ase deci « H rişcă» ; şi din acea zi începu
să aducă rap o arte foarte conştiincioase asupra celor ce
spuneau pe la diferite adunări m uncitoreşti cei cu care
fusese închis la Jila v a tim p de aproape doi ani, despre
constituţie. Crişan, P avliceanu, K orner, Trifănescu,
bineînţeles nu lipseau şi erau m ereu prezenţi şi vii sub
ochii lui Rem us Vîlceanu, care-i p u tea auzi n um ai cît
deschidea dosarul respectiv:
Pavliceanu: Ce se face cu votul universal? Au înlo­
cuit sistem ul cenzitar al celor tre i colegii cu v o tu l un i­
versal care trebuie să fie unul p en tru to ţi. E ste el unul
p en tru to ţi? Nu ! Ju m ă ta te din populaţia ţă rii n u are
d rep tu l să voteze. S-a crezut că decretele-legi care au
m ărg in it d rep tu l de v o t pînă acum vor fi în lătu rate. D ar
în loc să fie în lătu rate au fost trecu te în constituţie.
M ăsura p rin care cîteva m ilioane de oam eni nu au drept
să voteze devine în felul acesta o lege dem ocratică a
boierilor. D ar m ai e ce v a: constituţia asta e a tît de dem o­
cratică, încît m enţine S e n a tu l. . . Ş tiţi ce este S enatul ?
Cea m ai straşnică şi m ai racţio n ară d in tre cenzuri. Sena­
tu l e o in stitu ţie de fam ilie a boierilor, m ai rea şi m ai
duşm ănoasă chiar decît sub regim ul cenzitar. Sub v e­
chiul regim , S enatul respecta m ăcar o form ă electorală.
Că senatorii erau aleşi cu cîte zece-cincisprezece voturi,
nu-i nim ic. D a r se chem a că erau aleşi. Pe cînd noua
lege dem ocratică a Vizirilor din B rătieni prevede că o
treim e din S enat nici n u trebuie să fie aleasă, p en tru că e
alcătu ită din senatori de drept. Şi cine sînt senatorii
aceştia de d rep t ? A scultaţi ! M oştenitorul tronului, p a tri­
arhul, cei cinci m itropoliţi, cei şaptesprezece episcopi,
capii confesiunilor recunoscute care au două sute de mii
de credincioşi, preşedintele Academ iei rom îne, to ţi cei
care au ex ercitat tim p de p a tru ani în to ta l funcţia de
prim -m inistru, sau şase ani funcţia de m inistru, to ţi cei
care au p rezid at corpurile legiuitoare în curs de opt

237
sesiuni ordinare, foştii d e p u taţi şi senatori aleşi în zece
legislaturi, foştii prim -preşedinţi ai înaltei cu rţi de ca­
saţie cu cinci ani vechim e, generalii de rezervă şi în re ­
trag ere care au com andat o a rm a tă în fa ţa inam icului
tim p de tre i luni, foştii şefi ai m arelui s ta t m ajor sau
inspectori generali de a rm a tă în tim p de pace pe o pe­
rioadă de p a tru ani, şi aşa m ai d e p a rte . . . Ia tă , aşadar,
cine sîn t accşti senatori. T oţi cei strîns legaţi prin in te ­
rese politice şi de afaceri cu oligarhia, to ţi cei care au
prezid at, au elaborat, au conlucrat sau au executat
to a te m ăsurile de represiune îm potriva m uncitorilor şi
ţă ra n ilo r. . . A ţi înţeles ce este S enatul ? S enatul este zidul
pe care şi-l construiesc boierii, ca să se apere pînă şi de o
Cam eră a tît de reacţio n ară cum este ea astăzi, d ar care
lor li se pare şi aşa p rea dem ocratică. Aşa că, oam eni
buni, nu v ă lăsaţi păcăliţi. C onstituţia asta nouă este şi
m ai soioasă decît co n stituţia veche, p en tru că e alcătu ­
ită de la început pînă la sfîrşit num ai din şiretlicu ri. . .
Trifănescu: D om nul Ion Ion Viziru refuză să trim ită
u n delegat la conferinţa de dezarm are de la Moscova,
în tim p ce aderă la ho tărîrea guvernului reacţionar al
Poloniei de sub conducerea social-dem ocratului Pilsudski
de a r'espinge propunerile de dezarm are ale Rusiei. Pe
de altă p arte, dom nul V iziru se oferă să vină în aju to r
Angliei cu soldaţi, în cazul cînd guvernul englez declară
război Turciei, ca să-l pună la loc pe sultan. D om nul
Viziriu n u se satu ră de a v e n tu ri. . . P ilda Rusiei Sovie­
tice a trez it în sufletul n aţiunilor mici, oprim ate, dorinţa
de lib ertate. Aşa că, deşi războiul cel m are a în ceta t în
1918, războaiele m ici, locale, continuă peste to t. în
Irla n d a a izbucnit războiul p en tru lib ertate. î n E gipt,
poporul se ridică şi se declară independent. î n China
se accentuează lu p ta p en tru independenţă. Şi dom nul
Io n Ion, conducătorul unei ţă ri care abia a scăpat ca
p rin urechile acului de robia germ ană, e gata să verse
sîngele soldatului rom în ca să aju te pe im perialiştii en­
glezi să pun ă sub ju g poporul turcesc şi să restaureze
su ltan atu l care a înscris pagini a tît dc întunecate în istoria
poporului rom în. în acelaşi tim p , dom nul Viziru îşi
pregăteşte o constituţie, în care p roprietatea e g a ran tată,
ia r m uncitorii răm în m ai departe pro p rietatea proprie­

238
tarilo r. L ib ertatea în această nouă constituţie este aşa
cum n-a fost nici în co n stitu ţia veche. B raţele de m uncă
răm în o m arfă lip sită de orice valoare. A sta e constituţia
lor nouă. Şi dacă o să v ad ă că m uncitorim ea nu ascultă
de această nouă constituţie, o să-i aplice co n stitu ţia
veche. De altfel, a şi început s-o facă de pe acum .
P a rtid u l n o stru n-are d rep tu l să convoace în tru n iri,
să ţin ă ad u n ări generale, să organizeze congrese. D re p tu ­
rile astea sîn t rezervate social-demo'craţilor. Social-demo-
craţii sîn t copiii alin ta ţi ai reacţiunii, în tim p ce p artid u l
n o stru este fu g ărit şi a ta c a t peste to t. Comisiile m unci­
to reşti sîn t desfiinţate. D eţinuţii de la Jila v a şi D oftana
sîn t to rtu ra ţi, lib ertatea de organizare e suprim ată —
şi acum a, în toiul p reparativelor dom nului Viziru p en tru
v otarea co n stitu ţiei noi, poliţia interzice conferinţa cer­
curilor « T ineretului socialist», sparge uşile şi mesele zia­
rulu i Socialistul, p en tru a confisca hîrtiile şi face descin­
deri la sute şi sute de tovarăşi. Să n u ne m ire, p rin u rm a­
re, dacă a doua zi du p ă v o tarea noii constituţii, dom nul
Viziru v a pune din nou arm a ta să tra g ă în m uncitori.
Crişan: Ţ ărăn iştii fac opoziţie dom nului Viziru.
Opoziţie, p en tru ce? Să luăm cazul cu noi, m uncitorii
care am fost închişi şi to rtu ra ţi în puşcăriile lui N eaţă şi
Viziru. Ce au făcu t ţără n iştii să ne a ju te ? Nimic. Dacă
chinurile n oastre le-ar fi p u tu t aduce foloase, lor şi num ai
lor, le-ar fi folosit. D ar n u p en tru că îi doare durerea
noastră. Ţ ărăn iştii n-au şi nici nu p o t avea cu noi m unci­
to rii, nici în clin, nici în m înecă. D om nul Ju g ăn a ru nu
slujeşte poporul, ci e sluga boierilor şi a palatului. T oată
ziua bună-ziua, dom nul Ju g ăn a ru b ate la uşa regelui,
face tem enele în fa ţa regelui, pupă m îna regelui, p en tru
că p u terea este în m îna regelui. U itaţi-v ă num ai cu
cine s-a în co n ju rat dom nul Ju g ă n a ru şi pe cine are în
conducere: pe u n general M alacu, pe u n general B ălţatu ,
pe u n Fiflide, pe u n B agradian, pe u n Cristofor K erbalâ,
pe un Ţ e p o s u .. . adică num ai boieri, bancheri, negustori,
fabricanţi. Unde sîn t ţăra n ii de la conducerea ţă ră n işti­
lo r? Care sîn t? N u se v ăd ! T oţi sînt boieri sau vechili
de-ai boierilor. De asta, cînd vor să facă opoziţie lui
Viziru, îşi cau tă aliaţi n u p rin tre cei care m uncesc, ci
la dom nul D acu, şeful reacţiunii ardeleneşti gru p ate în

239
ju ru l m arilor bănci şi in dustrii în A rdeal. B ra ţ la b ra ţ,
dom nii Ju g ăn a ru şi D acu lu p tă p en tru aceleaşi idealuri:
6ă nu-1 lase pe Viziru şă-şi facă o constituţie care să îm bo­
găţească num ai pe liberali, ci v o r să-şi asigure şi partea
lor din afacere. A ţi v ăz u t doar p en tru ce s-au c e rtat:
nici p en tru v o tu l universal, nici p en tru îm proprietărire,
nici p en tru d repturile m uncitorim ii, ci num ai p en tru
subsol ! Noi m urim de foam e, v ia ţa se scum peştc,
şom ajul e în c r e ş t e r e . şi ei se b a t pe îm părţeală. Ă ştia
BÎnt ţără n iştii !
în tre b a re : D ar de ce-şi zic ţă ră n işti?
— Şi cine-i îm piedică? Şi dacă T ake şi-a zis conser-
vator-dem ocrat ? Şi dacă Ghiolm an îşi zice conserva-
to r-p ro g resist? Şi dacă N eaţă îşi zice p artid u l poporului?
Şi dacă Vizirii îşi zic liberali? De ce d ar să nu-şi
zică şi Ju g ăn a rii — ţă ră n işti? S în t ţă ră n işti Ju g ăn arii,
cum sîn t dem ocraţi ta k iştii, cum sînt progresişti ghiol-
m aniştii, cum sîn t ai poporului neţiştii, cum sînt liberali
vizirii, cum sînt social-dem ocraţii socialişti ori dem ocraţi.
O firm ă trebuie să aibă ! D e înşelat poporul trebuie
să înşele ! De ce d ar să nu-şi zică ţă ră n işti? ! Şi dacă-şi
zic ţără n işti, ce ? Se face gaură în cer ? Boierul, pe moşia
lui, p oate să-şi zică oricum , dacă asta-1 a ju tă să înşele
poporul. M ultă vrem e s-au m u lţu m it să ne înveţe să
credem n um ai în v răjito are, în iele, în vîntoase, în
jo im ăriţe, în m um a p ăd urii, în vîrcolaci. D ar cînd şi-au
d a t seam a că asta n-ajunge, au început să adauge la
listă alte ară tă ri, cărora li se zice progresişti, dem ocraţi,
ţă ră n işti, social-dem ocraţi, în care au aceleaşi p reten ţii
să credem . Să credem şi să n u cercetăm de ce ei stau în
palate şi noi putrezim în coteţe făcute din bălegar şi din
lu t, de ce ei respiră aer şi noi respirăm oftică, de ce copiii
lor cresc şi se îngraşă şi ai noştri sînt seceraţi de foame,
de frig şi de boli ! A sta ne cer ei: să credem , p en tru ca
dum nealor să-şi p o ată b ate joc de noi oricît şi orieînd.
în tre b a re : Şi nu se poate să-i îm bunăm ?
— Să îm bunăm tu şea să fie de trea b ă cu jungh iul !
Ce să îm buni — şi pe cine? Pe boier nu-1 poţi îm buna.
Pe lup nu-1 p o ţi îndupleca să fie milos cu mielul,
p en tru că dacă s-ar lăsa îm b u n at, n-ar m ai fi lup. Boierul,
aşa cum a fost, aşa o să răm înă, pînă n-o să m ai fie ! . . .

240
Cine au fost to ţi dom nitorii care ne cum părau la m ezat
de la tu rci ? Boierii ! Cine l-au lăsat fără p ăm în t pe ţă ra n
şi l-au făcu t din răzăş iobag? Boierii. Cine au născocit
to a te birurile şi corvezile ? B oierii. . . Boierii au pus b i­
ciul în m îna perceptorilor de răul cărora îţi vine să-ţi
iei lum ea-n cap. Boierii sînt stăpînii arm atei, poliţiei
şi m ag istratu rii. Boierii dispun de v ia ţa şi lib ertatea
t a . . . Şi pe ăştia să-i îm bunăm ? P e n tru ce? Să ne ju ­
poaie m ai cu m ilă şi să ne b a tă m ai cu m ilă ? Nu, fraţilor,
noi lu p tăm să nu ne m ai p o ată ju p u i de loc şi să n u ne
m ai p o ată b ate de loc. îm b u n are nu există, cum n u există
îm păcare. în tre noi şi u n Viziru, ori u n D acu, ori un
Ju g ă n a ru , nu poate fi îm păcare. îm p ăca rea e to t u n fel
de strigoi boieresc. Boierii îi zic arm onie socială. Mereu
ne vorbesc de arm onia socială, ca să ne bage în cap că
h o ţu l şi păgubaşul a r p u tea duce casă bună. A sta, nu ! .. .
în tr e h o ţ şi păgubaş n u poate fi casă bună. Ci luptă.
U nul trebuie să-l răp u n ă pe celălalt. Şi de răpus îi vom
răpu n e noi, păgubaşii, pe hoţi, p en tru că noi sîntem mai
m ulţi şi m ai ta ri decît ei !

T ulburările antisem ite din ţa ră îl convinseră pe

doctorul W illy că treb u ie să convoace n eap ărat u n con­
gres al Ligii evreilor israeliţi. A dunarea fu deschisă
de către doctorul K ern, care îşi cheltui to t patosul său
retoric spre a fi la în ălţim ea m om entului.
— Dom nilor, zise el, am lu cra t fără şovăire şi fără
frică şi astăzi vedem opera noastră în cu n u n ată de izbîndă.
A tre c u t iarn a p ătim irii noastre şi a venit o v ară glorioasă,
lum in ată de soarele lib ertăţii. Avem d repturi, sîntem
cetăţeni, sîntem rom îni, sîntem liberi. N u voi in tra în
detalii. D estul să v ă a ră t că drepturile noastre vor fi
incluse în co n stitu ţie. D ar dacă drepturile noastre sînt
o re alita te pe care n-o m ai poate zdruncina nim eni, din
nefericire în ju ru l acestor d rep tu ri se duce o cam panie
dureroasă şi ruşinoasă. Copiii noştri sînt alungaţi din
şcoli şi b ă t u ţ i . . . un ii grav, grav de t o t . . . cîţiva au şi
m urit. Sîntem a ta c a ţi pe strad ă, în localuri şi chiar în
casele n o astre. E ruşinos !. . .

16 - c. 1293 241
 — D ar guvernul ‘ce face ? strig ă un glas d in sală.
D octorul K ern se în vioră:
— Dom nilor, treb u ie să v ă a ră t că atitu d in ea guver­
nului fa ţă de această cam panie e categ o rică. . . La
interp elarea m ea, însuşi dom nul prim -m inistru m i-a
făcu t cinstea să-m i răspundă că guvernul a h o tă rît să
m enţină ordinea şi să caute ca acei care se fac culpabili
de dezordine să-şi prim ească pedeapsa.
— T răiască dom nul V iziru !
E ra lib raru l Şaia B lum , care m anifesta.
Un tîn ă r, negricios şi voinic, se ridică şi strig ă:
— S-a v ăz u t ce m ăsuri a lu a t guvernul: i-a d a t
lui C aţă C oroiatu au to rizaţia să ţin ă o în tru n ire, la care
să ceară guvernului să in troducă în constituţie n u drep ­
tu rile n o astre, ci articolul 7.
— A d ev ărat ! replică doctorul K ern. D ar î n t r u n i ,
rea aceasta a dovedit că nu-i vorba decît de u n fenom en
patologic care treb u ie să stîrnească m ai m u lt m ila
n o a s tră . . .
— P rin urm are, strig ă cineva din fundul sălii,
trebu ie să-i m ai şip lîn g em de m ilă lui Caţă.
' — D a ! interv en i W illy. F iindcă e u n c a ra g h io s ...
— Caraghios, caraghios, . d ar ne om oară ' c o p iii!
strig ă negriciosul.
— E v id en t că e un caraghios ! zise doctorul K ern.
Cum şi-a închipuit el că v a cîştigă bun ăv o in ţa şi com ­
plicitatea dom nului Viziru p en tru introducerea artico­
lului 7 în co n stitu ţie, cînd dom nul Viziru este autorul
decretelor p rin care se acordă evreilor drepturile politice
şi care fac cea d in tîi gaură în articolul 7 !.,.. Nu u ita ţi,
dom nilor, că săp tăm în ă trec u tă, la conferinţa sa de la
F u n d a ţia Carol despre « N aţionalism ul în concepţia
liberală» , dom nul m in istru de externe M uică a spus că
« recunoaşterea d rep tu rilo r tu tu ro r n aţio n alităţilo r nu
poate fi d iscu tată !»
— Trăiască dom nul m in istru Muică !
E ra to t lib raru l Şaia Blum .
— L a fel şi dom nul V intilă V iziru, continuă doctorul
K ern, a d eclarat că trebuie să li se vorbească sincer m ino­
rită ţilo r, să li se arate care sîn t drepturile şi îndatoririle
lor în acest s t a t . . .

242
 — Trăiască dom nul V intilă V iziru ! »
Ia răşi Şaia Blum .
t Negriciosul se ridică:
— D om nilor, m i se pare că am nim erit aici la o
în tru n ire a p artid u lu i naţional-liberal. D ar dacă nu
m ă înşel, dom nul doctor K ern este d ep u tat ţă ră n ist. ..
— Da ! rîse cineva din sală. Liberalii organizează
pogrom uri şi noi îi aclam ăm ca ţără n işti !
— Noi n -a m ‘ven it aici tocm ai din fundul Moldovei
ca să auzim cum sîn t lău d aţi m em brii guvernului dom ­
nului Viziru ! continuă negriciosul. . . Nouă să ne explice
dom nul doctor K e m de ce dom nul Viziru organizează
pogrom uri antisem ite, cînd poporul rom în cere votul
universal şi exproprierea !
— D a, da ! se auziră m ai m ulte glasuri deodată.
D espre asta să ne vorbească dom nul doctor K ern.
P e n ea ştep tate, doctorul K ern îşi redresă bustul,
îşi ridică ocliii deasupra capetelor m ulţim ii, făcu lin
gest m ăreţ să se facă linişte şi zise solem n:
— D om nilor, v ă a n u n ţ că am o b ţin u t să fiu p rim it
de m aiestatea sa regele în audienţă chiar azi după m asă,
la ora p a tru , p en tru ca, în calitate de d e p u ta t al dum nea­
vo astră, să discut to a te problem ele pe care m i le puneţi
aici.
— Trăiască regele ! răcni librarul Şaia B lum , în to v ă­
ră şit de aclam aţiile tu tu ro r m em brilor din reprezentanţă,
aşa că interp elato rii din sală fură siliţi să tacă din gură.
Ş edinţa u rm ăto are se deschise după m asă la cinci,
cu u n m are expozeu politic al doctorului W illy.
— D om nilor delegaţi, zise el, dacă pînă la război am
dus lu p ta p en tru dobîndirea drepturilor politice, acum a,
p rin inserarea în co n stituţie a drep tu rilo r noastre, va
începe p en tru noi o nouă lu p tă : lu p ta p ep tru conserva­
rea d rep tu rilo r noastre. în a in te a noastră se deschide,
aşadar, u n orizont de lupte grele şi, sper, glorioase. . .
D om nilor d eleg a ţi. . .
î n clipa aceasta fu în tre ru p t de ap ariţia doctorului
K ern. în c e t, grav, în haine negre, cu decoraţii pe piept,
doctorul K ern in tră , cu paşi rari, şi se opri la trib u n ă
într-o atitu d in e, în tr-a d e v ă r,’ m aiestuoasă:
— Dom nilor, v in acum a de la p a la t 1

243
 — T răiască m aiestatea sa regele F erdinand I al
R om îniei ! strigă librarul Şaia Blum .
Cînd delirul lui Şaia şi al reprezentanţei se potoli,
doctorul K ern luă iar cu v în tu l: '
— Dom nilor, m aiestatea sa regele m i-a declarat
că doreşte ca chestiunea evreiască să fie definitiv închisă !
— T răiască regele !
— D in to a tă discuţiunea ce a u rm at, s-a v ăzu t
că m aiestatea sa e bine inform at în chestia evre­
iască . ..
— T răiască regele !
— . . .m aiestatea sa regele m-a au to rizat să vă co­
m unic aceasta !
— Trăiască regele !
— T răiască doctorul K ern !
— Trăiască dom nul Ion V iziru !
Apoi, cu acelaşi aer grav, doctorul K ern se aşeză.
Negriciosul de d im ineaţă se ridică şi strigă:
— V ăd că unii dom ni de aici sînt fericiţi »
că maie-
sta te a sa regele e bine inform at în chestia evreiască !
D ar să ne spună dom nul doctor K e rn : oare dom nul
Viziru e m ai p u ţin bine in fo rm at? D ar Caţă e m ai p u ţin
bine in fo rm at? D ar generalul M ărguleanu e m ai p u ţin
bine in fo rm at? A tunci de ce sînt pogrom uri?
Şaia Blum , sufocat de indignare, urlă către ne­
gricios :
— A sta e . . . asta e . . . asta e . ..
D octorul W illy, care era fericit de diversiune pen tru
ca succesul lui K ern să fie m ototolit, sări, to tu şi, în a ju ­
to ru l lui B lum :
— D om nilor, nu ad m it asem enea im p ietăţi. P e r­
soana m aiestăţii sale e sfîn tă ! Noi n-avem d reptul să
punem la îndoială nici cuvintele, nici sentim entele
m aiestăţii s a le . . .
— D ar cine le pune la îndoială? îi răspunse negri­
ciosul. M aiestatea sa a declarat că e bine inform at
în chestia evreiască şi noi îl credem !
— D estul ! strigă doctorul W illy. Să ren u n ţăm la
chestiuni personale.
Şi, g răb it, se întoarse către prezidiu:
— P ro pu n să trecem la ordinea de zi !

244
 A trece la ordinea de zi însem na a nu m ai stărui
asupra audienţei lui K ern la palat. R eprezentanţa fu
de acord. D octorul W illy se ridică spre a-şi face m ai
departe expozeul politic:
— Dom nilor, du p ă cum v-am a ră ta t, lu p ta noastră
de abia începe. Avem de-a face cu duşm ani neîndu­
plecaţi, care cau tă să lovească pe to a te căile în noi.
De pildă, duşm anii n o ştri susţin că nu-i ad ev ărat că la
baza m işcării antisem ite a r fi religia. Cum se explică
atun ci zecile de broşuri în care ni se prezintă talm u d u l
ca fiind baza religiei evreieşti? E ste talm udul baza reli­
giei evreieşti?
— D ar ce are a face talm u d u l cu co n stitu ţia? strigă
un glas din fundul sălii.
Negriciosul a tîta aştep ta ca să se ridice:
— Dom nilor delegaţi — zise el — pe noi ne in te ­
resează aici ce face şi ce drege guvernul, n u ce este sau
ce nu este talm u d u l. D om nul doctor W illy, însă, ne v o r­
beşte de talm u d . F o arte frum os că ştie a tît de bine ce
este talm u d u l. D ar m i se pare că face prea m ult abuz de
talm u d , în loc să ne spună cine e de vină că nu m ai putem
ieşi în strad ă, că ne v in copiii acasă însîngeraţi de la
şcoală, că sîntem alu n g aţi de peste to t. Cine e de v in ă?
T alm u d u l? D ar teoriile cu talm u d u l cine le răspîndeşte?
C aţă sau guvernul care se foloseşte num ai de Caţă !
Ce ne interesează talm u d u l? Noi nu sîntem aici la o
şcoală talm udică. D om nul doctor W illy să ne vorbească
despre g uvern. . .
— Dom nilor, răspunse doctorul W illy, vorbiţi foarte
greşit. E ste u n în treg com plex de îm prejurări care favo­
rizează succesul propagandei antisem ite. S înt P rotocoa­
lele S ionului. . .
— Lasă Protocoalele Sionului ! se auzi din sală.
V orbeşte-ne de dom nul V iziru. . .
— D ar n u se p oate, dom nilor ! p ro testă doctorul
W illy. E u cred că nu vă poate fi indiferent to t ce se
petrece în ju ru l v o stru . Cînd sîntem acuzaţi de om orul
ritu a l. . .
Mai m ulte hohote de rîs îl îm piedicară să continue.
— Iaca acum a şi om orul ritu a l ! spuse negriciosul.
Noi cerem ca dom nul doctor W illy să ne vorbească de

245
dom nul V iziru, şi dum nealui ne vorbeşte de om orul
ritu al. Lasă om orul ritu a l, doifanule doctor ! Vorbeşte-ne
despre V iziru !
. — V orbeşte-ne despre V iziru ! V orbeşte-ne despre
Viziru ! Vorbeşte-ne despre Viziru !
Glasurile de p ro test deveneau to t m ai m ulte. Doc­
to ru l W illy s-ar fi a şte p ta t m ai curînd să-l lovească pe
doctorul K e m o congestie în p o arta palatului, decît
la o dem onstraţie a tît de antileistă. îşi şterse fruntea
asud ată, îşi puse b a tista la loc şi b ă tu energic cu pum nul
în m asă:
D om nilor, dom nilor ! N u vă d aţi seam a ce spu­
neţi ! Noi n-am . v en it aici să facem politică. Noi n u
sîntem o organizaţie p o litică. . . /
— Cum asta ? în treb ă negriciosul, cînd în sală în cetară
hohotele de rîs care însoţiseră cuvintele doctorului W illy.
Şi lu p ta p en tru cucerirea unor d re p tu ri politice nu este
politică ?
— N u ! răspunse W illy cu ferm itate. P en tru că noi
nu vrem să ajungem la cîrm a ţă rii, ci vrem num ai să
cucerim drepturile civile şi politice !
— A şa? Care va să zică, dacă u n m uncitor lu p tă
p en tru a cuceri d rep tu ri politice p en tru to ţi m uncitorii,
aceasta nu înseam nă a face politică ! D ar dacă-i aşa,
de ce poliţia arestează şi schingiuieşte pe oricare m unci­
to r prins că ag ită p en tru drepturile politice ale celorlalţi ?
Aş vrea să-m i spui, dom nule doctor, cum ţi s-ar părea
dum itale un asem enea m uncitor, dacă s-ar apăra în fa ţa
tribu n alu lu i cu argum entul că a face agitaţie p en tru
d rep tu ri politice nu înseam nă a face politică, aşa că el
n u are nici o vină politică şi nu înţelege de ce i se însce­
nează un proces politic?
W illy se u ită speriat îm p reju r:
— D om nilor, nu dau voie !. . . N u dau voie să se
facă aici pro p ag an d ă. . . indiferent ce fel de propagandă.
— Dom nilor ! strigă negriciosul. A ţi v ă z u t: docto­
rul W illy, ca să nu ne spună ce părere are despre dom nul
Viziru, ne ţin e aici teorii despre talm ud şi despre o orga­
nizaţie care face politică, d ar n u e organizaţie politică.
De ce face asta, n um ai dum nealui poate să înţeleagă,
noi, însă, nu !

246
 Obrăznicia negriciosului îl scoase din săriţe pe Ellly,
care n u lua m ai n iciodată cu v în tu l în public:
— D o m n ilo r! strig ă el, g îtu it dr em oţie şi fi*rie.
P rin tre noi s-au stre c u ra t agenţi bolşevici, care vor
să ne tu lb u re a d u n a re a . . . . D a c ă . . .
Negriciosul n u răm ase nici acum dstor cu ră sp u n su l:
— Se poate să ee fi strec u rat şi agenţi bolşevici,
cum spune dum nealui. D ar cred m ai degrabă că §-au
strecu rat agenţi de poliţie care denunţă pe cei Care
vorbesc cum nu le convine dom nilor din re p rez en tan ţă.
D in pricina larm ei care urm ă, şeH*nţ a tre b u i s ă fie
suspendata. D octorul W illy, spum egînd, îl striga pe
Bernsohn, prim ul lui secretar:
— B ern so h n ! Vino a i c i ! . . . Vezi cine e in d iv id u l
ăla si cum a ajuns el aici.
In două m inute, B ernsohn află şi-i aduse ră sp u n su l:
— E un u l A rtu r K o rn e r. . . . care a fost eliberat, de
la Jilav a. N -are nici o delegaţie !
Dolfi K ra u t, m em bru în r e p r e z e n t a n ţ ă şi fost p a tro n
al lui A rtu r, auzi şi se strîm bă groaznic:
— A rtu r K o r n e r ... A s ta t la Jilav a în p u şcărie?
Am ştiu t ! . . . E ra m sigur că din ăsta n u poate să iasă
decît u n puşcăriaş !

Cinci m inute d u p ă ce Ionel veni la preşedinţie, sosi

şi m in istru l Am ericii, care ceruse cu o zi m ai în ain te
să fi6 p rim it în au d ienţă. P rim ul-m inistru ar fi Vrut
să-l am îne. E ra obosit şi se gîndea să plece la moşie în d ată.
C on stitu ţia îi ceruse eforturi m ai m ari chiar decît războ­
iul de reîntregire. Să dai ţării to t ce pretinde,^ nu-i m uncă
uşoară ! M ai cu seam ă cînd m em oria ta tă lu i tă u îţi ^stă
m ereu trea ză în ain te şi-ţi cere să nu te ab a ţi cu o iotă
de la tra d iţie — dacă nu vrei să dărîm i acest m in u n at
edificiu politic care se num eşte p a rtid u l naţional-uberal.
De aceea n u -ţi este îngăduit să şovăi i*n singur m om ent,
tocnjai acum cînd se votează co n stitu ţia, care trebuie
să fie evanghelia p artid u lu i n a ţ i o n a l - l i f c e r a l — deci evan­
ghelia căreia trebuie să i se închine o ţa r ă de şaptespre­
zece m ilioane de suflete ! Ia tă , a ş a d a r , de ce Ionel a

247
tră it în ultim a vrem e într-o încordare necontenită. Nu
că ar fi fost stin g h erit de opoziţie.
— N-am asem enea prejudecăţi, zicea el n epotului
său Pilaf, poet, şi — ca nepot — d ep u tat. F iindcă, d ra ­
gul m eu, opoziţia nu-i decît o sim plă prejudecată. O
su p erstiţie. . . Cîtă vrem e crezi în ea, există şi-ţi dă
m otive de tem eri. D ar dacă eşti un om lum inat, dez b ă ra t
de asem enea credinţe false, ea nu m ai există. P e n tr u
m ine, opoziţia n-a ex istat niciodată. Nici p en tru ta ta .
Nici p en tru V intilă, nici p en tru D in u .. . N -ar trebui să
existe nici p en tru fiu-meu, nici p en tru tine.
Şi Ionel a făcu t o dem onstraţie perfect concludentă
că opoziţia nu-i decît o superstiţie, ca oricare a lta :
co n stitu ţia a fost v o ta tă în întregim e, aşa cum a v ru t
el — şi nu D acu sau Ju g ăn a ru . Ie ri s-a pus p u n ct şi
acestui capitol istoric şi Ionel a r fi v ru t să plece azi
d im in eaţa la Florica să se odihnească. De aceea,
d orin ţa lui J a y de a fî p rim it în d ată, îl stingherea. D ar
J a y a in sistat atîta , încît a tre b u it să cedeze.
Cu obrajii bucălaţi, cu părul negru şi lins, cu m u staţa
mică, scurtă, m inistrul Am ericii părea un om cum secade,
îm b răcat de dum inică, după o săptăm înă de m uncă
în com erţul lui de salam uri. Singurul lucru care-i atesta
calitatea de rep rez en tan t al S tatelor U nite era hotărî-
rea cu care vorbea şi care părea că-1 im presionează
din ce în ce m ai m u lt pe Ionel, om care rareori îşi trăd a
sentim entele. Mai întîi, J a y îi vorbi despre constituţie.
— Cred, dom nule prim -m inistru, că de aci înainte,
ţa ra dum neavoastră şi-a relu at definitiv cursul n o rm a l!
— S înt sigur, dom nule m inistru !
— Ne pare bine — zise J a y — că ţa r a noastră nu
şi-a v ărsat sîngele degeaba p en tru d re p ta te şi dem o­
craţie. M orţii n o ştri n u sînt reg retaţi, p en tru că sîngele
lor a curs pe un păm în t b u n şi a d a t roade. Preşedintele
nostru, H arding, m -a în sărcinat să v ă felicit, dom nule
prim -m inistru, cu ocazia v o tării constituţiei, p en tru
opera dum neavoastră dem ocratică.
Ionel prim i felicitările cu o înclinare elegantă şi
discretă din cap:
— Vă rog să m u lţu m iţi din p arte a guvernului m eu
dom nului preşedinte H arding. S înt fericit că p o t să pun

248
 şi eu um ărul, cu slabele mele p u teri, la ridicarea m ăre­
ţu lu i edificiu al dem ocraţiei, în care să-şi găsească
adăpost şi să se bucure întreaga omenire.
Şi aştep tă.
J ă y nu-1 făcu să aştepte prea m ult.
— Dom nule prim -m inistru, zise el, sînt însărcinat
să vă ream intesc de d a to r ii.. .
Ionel era preg ătit.
— Le vom ach ita negreşit ! . . . N-am p u tu t face nimic
pînă acum ! Nu n i s-au acordat credite. F ă ră credite
nu ne p utem m işca, aşa că era inevitabil să răm înem
în u rm ă cu p lă ţile . . . Cred că acum , după ce am red at
ţă rii liniştea şi sig uranţa, vom p u tea obţine şi creditele
de care avem nevoie.
— N im eni nu se îndoieşte de acest lucru, răspunse
Ja y . G uvernul m eu însă cere p lata datoriilor. El n u vrea
să facă nici o leg ătu ră în tre ce a fost şi ce v a fi. D ato ­
riile sînt prea vecbi. T rebuie plătite. Am instrucţiuni
severe să v ă ream intesc că prelungirea datoriilor a deve­
n it cu n ep u tin ţă.
T onul tăios, scu rt, apăsat, cu care vorbea am basa­
dorul, îi spunea lui Ionel m ai m u lt decît cuvintele ce
le rostea. J a y avea in strucţiuni din p arte a guvernului
am erican să-l sperie. Ionel înţelegea că p la ta datoriilor
nu-i decît u n p retex t. Scopul u rm ărit de am ericani m er­
gea m u lt m ai departe. Şi Ionel îl ştia. îl ştia încă de
la conferinţa de pace de la Paris.
Şi Ionel se trezi, fără să vrea, întrebîndu-1 pe Jay ,
pe u n to n care depăşea în tru cîtv a regulile bunei cuviinţe
diplom atice.
— în definitiv, ce vrea guvernul dum neavoastră?
D ar J a y , în loc să se supere, era în cîn tat că pjim ul-
m in istru pune chestiunea pe şleau, a tît de b ru ta l, fără
nici un fel de înconjur. îi plăcea să aibă de-a face cu cineva
care nu-şi pierde vrem ea în teorii.
— Ia tă ce v rea ! răspunse Ja y . G uvernul am erican
nu-i m u lţu m it de legea m inelor pe care a ţi introdus-o
în co n stituţie.
E ra de a şte p ta t. N aţionalizarea subsolului rom înesc
nu p u tea conveni am ericanilor. P ierdeau accesul la
petrolul rom înesc — p en tru care se lu p ta u to ate m arile

249
p u teri europene. P etro lu l rom înesc treb u ia să le revină
lor.
D ar Ionel era de altă părere. P etrolul rom înesc tre ­
buie să revină în întregim e p artid u lu i naţional-liberal.
— Dom nule m in istru — răspunse el lui J a y — regre­
tăm că n u vă p u tem satisface. înţelegem să exploa­
tăm singuri petrolul, cu mijloacele noastre naţionale,
rom îneşti. C unoaşteţi, desigur, principiul după care ne
conducem : « P rin noi înşine». Sîntem o ţa ră independentă
şi înţelegem să răm înem in d ep en d e n ţi. . .
— De acord ! făcu Ja y , am abil. A sta înţelege şi
guvernul n o stru : să nu se atingă de independenţa dum ­
n eav o astră. . . D ar v eţi recunoaşte că u n a este indepen­
d en ţa d u m n eav o astră. . . şi alta sînt obligaţiile de a vă
achita datoriile. Şi noi n u v ă cerem decît a tît: să ne
achitaţi datoriile.
E ra a tît de furios Ionel pe guvernul am erican, încît
a r fi fost în stare să facă şi nebunia aceasta: să p lă­
tească datoriile. D ar de unde să ia b a n i? De la fran ­
cezi? Francezii nu-i dau nici u n ban. N -au încredcre
în el. E nglezii? L a fel. Şi J a y , care răm îne in tran si­
gent pe p o z iţii! G uvernul său l-a însărcinat, desigur,
să nu plece de aici cu m îinile goale. Ionel îşi dădea
seam a că situ aţia e gravă. Să plătească datoriile — nu
poate. Să cedeze am ericanilor — ia r nu poate ! Mai
în tîi, p en tru că s-ar su p ăra cei m ai bu n i aliaţi ai săi
şi ai am ericanilor: englezii şi francezii; şi în al doilea
rînd , fiindcă ar pierde din m înă cea m ai puternică şi
m ai rentabilă sp eran ţă a prietenilor săi: petrolul, care
trebu ie să fie însăşi baza p u terii p artid u lu i său în noile
condiţii politice din ţa ră .
— Şi dacă n u p u tem p lăti d atoriile? îl în treb ă el
pe Ja y .
S pontan, J a y făcu u n gest cu m ii de înţelesuri —
care to ate se p u teau rezum a la u n u l: A m erica v a aviza.
E n erv at, Ionel se ridică:
— D om nule m inistru, v ă autoriz să com unicaţi
guvernului dum neavoastră că, dacă vrea, poate tr a ta
oricînd cu altcineva chestiunea aceasta.
A m ericanul exclam ă m ira t:
— C um ? D e m is ia ? .. .

250
 — D a ! făcu Ionel h o tărît. V ă ofer dem isia. T ra ta ţi
cu cine credeţi dum neavoastră. E u m ă dau în lătu ri.
E u nu voi subscrie niciodată la în străin area petrolului
n ostru.
J a y rîse sincer:
— O, dom nule prim -m inistru, m ă ie rta ţi, d ar nim eni
n u v -ar fi crezut a tît de s e n tim e n ta l.. . P rea întoarceţi
lucrurile în tragic. S-a lu a t şi asta în consideraţie. G uver­
nul n o stru s-a în tre b a t cu cine să v ă înlocuiască.
D ar n-a găsit pe nim eni. D acă a r fi fost conservatorii
u n p a rtid , m ai m ergea, d ar azi n-avem pe n im e n i.. .
Şi rîse ia r:
— A fară d o ar dacă ne d aţi dum neavoastră pe
cineva ! Mă rog ! D acă e sim plă chestie de dem nitate
personală, p u te ţi num i pe cine credeţi că a r fi dispus
să-şi i a . . . să-şi i a . . . ca să zic aşa, asupra sa această
ru şin e . . .
Ionel îl p riv i pe J a y d rep t în ochi şi-i spuse:
— D om nule m in istru , îm i plăceţi m ult. N u v ă ascun-
d eţi du p ă d e g e t! Să vorbim deci cu cărţile pe m asă !
— E x a c t ! A sta şi v reau !
Şi v o rb iră pe şleau. D iscuţia dură tre i ore. D upă ce
to a te problem ele spinoase fură în lătu rate, J a y spuse:
— In concluzie, aşadar, dom nule prim -m inistru,
con stitu ţia trebuie com pletată cu o lege a m inelor m ult
m ai la rg ă . . . care să îngăduie o participare a capitalului
străin.
— De acord.
— V eţi trece în lege că sta tu l are d rep tu l să conce­
sioneze exploatarea petrolului, aceluia pe care el îl va
socoti că « în tru n eşte condiţiile de capacitate tehnică şi
fin a n c ia ră » ...
— De acord ! . . .
— Şi să-l convingeţi pe dom nul V intilă să nu se
opună !
— îl voi convinge ! Să n-aveţi nici o grijă !
— P e r f e c t! . . . R estul e chestiune ds detaliu. P en tru
asta vor veni aici experţii noştri şi vor tra ta .
îş i strînseră m îna şi se despărţiră ca doi vechi şi
bu n i p rieteni.
Peste o oră, Ionel era la rege.

251
 — Sire ! zise el. E ste bine p en tru săn ă ta tea m aies­
tă ţii voastre şi p en tru ţa ră să faceţi o călătorie în
Occident.
Regele se m iră.
— De ce?
Ionel îi povesti discuţia cu m inistrul Americii, in ­
clusiv incidentul cu demisia.
— Sire, va treb u i să plătim n eap ărat datoriile.
A m ericanii nu au de gînd să ne lase în pace. D ar, înainte
de a ne da legaţi pe m îna lor, ar treb u i să m ai facem o
încercare pe lîngă financiarii francezi şi englezi. P oate
vor vrea să ne aju te. în to t cazul, e bine să-i avem şi pe
ei. Un singur c r e d ito r.. . şi m ai ales unul ca S tatele
U n ite . . . n u ne convine. P refer să fie m ai m ulţi.
F erdinand, in iţia t în această teorie a avan taju lu i
pe care-1 p rezintă p en tru u n datornic m ai m ulţi credi­
to ri, nu se opuse:
— Bine ! Să plec ! D ar ce spune regina?
— Vin de la m aiestatea sa ! M aiestatea sa v ă va
însoţi.
 X

N iciodată bancherul Cristofor K erbalâ nu s-a sim ­

ţ i t a tît de tu lb u ra t ca acum . Term inase piesa la care
scria de cîteva lu n i şi chemase u n nu m ăr de scriitori
şi gazetari să le-o citească. L ectura se v a face joi după-
am iază în bilbiotecă. Odaie spaţioasă, cu ferestre largi
p rin care se revarsă lum ină din belşug, cu fotolii moi,
în care oaspeţii să stea confortabil, în tim p ce el, la birou,
v a citi. Cercetă, m inuţios, cu febrilitatea unui elev sîrguitor
în ajunul exam enului, topografia încăperii, o rugă pe
soţia sa, doam na R udm ila K erbalâ, să se aşeze în unul
din fotolii şi se apucă să citească prim a scenă din dram ă,
ca să v ad ă ce efect ar p u tea face asupra auditorilor.

263
 —‘ Se aude b in e? în treb ă el, în grijorat, cînd isprăvi.
— E xcelent ! răspunse doam na R udm ila. 1
— D icţiunea e b u n ă ?
.— Ideală ! '
Cristofor se ridică m ulţum it. P roba ieşise bine. '
— Ce le servim ? în treb ă doam na R udm ila.
Ia tă o problem ă pe care Cristofor o scăpase u n
m om ent din vedere: te vor servi m usafirilor. Piesa avea
tre i acte. L ectura va ţin e cel p u ţin două ore. D ar e prac­
tic să citească două ore fără în treru p e re? De loc ! N u
p en tru că a r fi obositor p en tru el. La el nici nu se gînde-
şte. Ci p en tru ceilalţi. O ricît de m ult le-ar p u tea place
lucrarea — d ar să le ceri să stea două ore, nem işcaţi
şi aten ţi, să te asculte, este excesiv. Deci, trebuie pauză.
Sau — şi m ai bine — după fiecare act cîte o pauză.
Şi ce să le dea în pauzele acestea ?
— D upă actu l în tîi să le dăm cafele ! fu de părere
doam na R udm ila.
— Şi după actu l al doilea?
— P ră jitu ri !
— D ar după actul al treilea?
D oam na R udm ila n u m ai p u tu să răspundă. P e n tru
că aici era to a tă chestiunea: după actul al treilea nu le
m ai poţi da nimic. Ce să le d ai? Ş p riţu ri? G ustări? D upă
cafele şi p ră jitu ri?
— Să le dăm în acest caz şp riţu ri şi gustări după
actul În tîi ! opină d ja m n a R udm ila.
— N u m erg e! respinse Cristofor categoric propu­
nerea. E i vor fi aici la cinci. Să zicem că term in p ri­
m ul act la cinci şi j u m ă t a t e .. . la ş a s e .. . cum să le dai
gu stări la ora şase, cînd oam enii de-abia au m în c a t!
D ezolată, doam na R udm ila se dăd u b ă tu tă , d ar
peste două m inute to t ea veni cu soluţia:
— Cristofor dragă, ce ar fi să nu-i chemi ziua, ci
seara? Seara le dăm o m asă ca lum ea şi după m asă, la
cafea, le citeşti.
— Bun !
Şi răm ase h o tă rît: seara.
— L uăm m asa la nouă ! îşi inform ă e l amicii. D ar
să ven iţi m ai devrem e. Mai schim băm cîte o vorbă
p înă atunci. O să-m i facă plăcere.

254
 In v ita ţii, ca să-i facă plăcere, 'începură să sosească
de pe la şapte..
P rim ul care se ivi fu poetul A drian M eridian, fost
soldat viteaz al şcolii sim boliste pînă la războiul de
întregire —■şi trec u t du pă încheierea păcii, fără condiţii,
la dadaişti.
— D adaism ul e a rta v iito r u lu i! proclam a el peste to t.
— D ar de ce n-o spui asta în lim ba d ad a istă ? îl
necăjea T ă tă r o iu ...
— H ai g . . . ! îi răsp undea cu dispreţ, în m od regu­
la t, M eridian.
T ătăro iu rîd ea:
— V ezi? Ca să m ă faci să înţeleg ideile tale, to t
la stilul clasic turcesc eşti silit să recurgi !
î n lite ra tu ră , A drian M eridian — pe num ele ■lui
ad ev ărat Mircea T roacă — avea o situ aţie destul de
b u n ă : era prieten cil Cristofor K erbalâ. P rietenia aceasta
însă nu era întîm p lăto are, ci era în tem eiată pe o sinceră,
pe o caldă, pe o n ep recu p eţită sim patie care-1 lega pe
K erbalâ de V alentina. Or, într-o zi, V alentina i-a spus
lui C ristofor:
. — Forică dragă, am u n văr, u n b ă ia t foarte drăg u ţ,
d ar ghinionist al naibii. F ă ceva p en tru el.
— Trimite-1 la m ine !
Şi l-a trim is.
De atunci, A drian tră ia pe picior larg de pe urm a
poeziei dadaiste — şi venea la Cristofor ca acasă la el.
N -apucă A drian să in tre bine pe uşă, că sosi şi nuve­
listul R ică P recup. P recup fusese pe fro n t la u n serviciu
de m a n u ta n ţă — şi du p ă încheierea păcii începu să-şi
publici: im presiile pe la diferite gazete, p rin tre care se
num ăra şi ziarul Trăiască R om înia Mare, unde era
prim -redactor rom ancierul Ionescu-Ciurcheni. în tr-o zi,
A drian M eridian îi spuse:
— T inere P recup, schiţele dum itale de război cu
to a te că nu sînt d ad aiste îmi plac foarte m ult. D ar nu
prea v ăd să*ţi renteze ! . . . Ori m ă-nşel ?
Cuvintele lui M eridian îl ciupeau la inim ă pe Rică
P recup. Singurul lui venit serios de scriitor era leafa
de hinghîer, p en tru care trem u ra la fiecare 1 şi 15 ale
lunii. Şi n um ai ăl-de-sus ştia cît a alergat pînă a o b ţin u t

256
o carte de vizită către generalul Sarm ală care l-a prim it,
ce e d rep t, foarte frum os:
— O duci p ro st?
— P ro st de to t, dom nule m inistru !
— D a’ ce m eserie a i?
— Scriitor. *
— S c r iito r ... la ce?
— Scriu n u v e le .. . V reau să scriu şi rom ane !
— R om ane ! Aha ! D -alea groase ! B ravo, băiete !
E u, să m ă tai, n-aş p u tea să scriu o bazaconie ca asta ! .. .
Bine ! O să te recom and lu dom ’ p rim ar să-ţi găsească
ceva !'
P rim aru l era om su b ţire.
— îm i pare bine — îi zise el lui Precup — că tîn ăra
n o astră generaţie dă ta le n te a tît de frum oase. Trebuie
să te aju tăm n eap ărat. Avem o slujbă de şef la
ecarisaj.
P recup nu ştia ce în seam nă ecarisaj-
— E carisaj ?
D ar prim arul, b o tă rît să-l aju te, îl a ju tă :
— D a ! adică la hingheri. La prins cîini.
P recup se făcu mic cît u n purice.
— Dom nule prim ar, b îlbîi el, speriat. D ar n u m ă
pricep !
P rim aru l rîse cu b u n ă ta te :
— V ai, ce copil e ş t i ! D a r nici nu trebuie. Vei prim i
num ai leafa. î n fiece zi-n tîi şi cincisprezece te înfiin­
ţezi aiei şi-ţi prim eşti sum a. încolo, eşti liber ! D oar
eşti scriitor. Şi noi, lib eralii, înţelegem să sprijinim pc
scriitori.
P recup răsuflă u ş u r a t :
— Vă m ulţum esc ! V ă m ulţum esc ! făcu el, plin de
recu n o ştin ţă. O să v ă ră m în recunoscător to a tă viaţa.
De atu n ci, P recup era şef de hingheri, dar îi ieşeau
ochii din cap pînă vedea leafa.
— Mai m ult m ă c o stă pingelele ! răspunse el, cu
u n zîm bet tris t, lui A d ria n M eridian.
— A sta se vede, d om nule P recup ! rîse A drian.
Şi-i p ăc at ! . . . Am o id e e : să te recom and Iui K erbalâ !
Ţ ărăn iştii au nevoie de b ă ie ţi de talen t.

256
 P u ţin du p ă Precup, îşi făcu ap a riţia în casa lui K er­
balâ scriitorul Filip Căpraru.
C ăpraru era bîrlădean. P înă în ziua în care a început
să scrie, îl chem a Leibovici, iar din ziua în care a început
să scrie, v ia ţa lui a fost u n ad ev ărat infern lite rar fără
sfîrşit. E v reu n u voia să fie, rom în nu era lăsat să fie,
aşa că tocul lui nu ştia încotro ş-o apuce. Ca să n u fie
silit să ia o atitu d in e politică bine definită, care ar fi
im plicat riscul de a i se indentifica originea, a încercat
să se ţin ă în lim itele stric te ale liter.aturii, iar p en tru ca
nici în lite ra tu ră să n u i se sim tă originea, s-a aru n cat
cu tru p şi suflet în b alta tulbure a artei p en tru a rtă şi a
început să scrie poezii sim boliste. E ra vrem ea simbolis­
m ului şi nim ic nu-1 îm piedica să fie ceea ce erau şi
a tîţia alţii, fără a fi bîrlădeni de origine. D ar simbolismul
era o şcoală literară foarte ciu d ată: cerea să exprim i
în versuri secrete leg ătu ră dintre sufletul n o stru şi lucru­
rile care ne înconjoară. Lucrul era cu p u tin ţă o zi, două,
tre i — n u însă m ai m u lt, p en tru că, în definitiv, cîte
zile poate exprim a u n om secrete în versuri, fără să bage
o bucăţică de pîine în g u ră ? Astfel că to ţi poeţii sim bo­
lişti sfîrşeau la fel: se însurau şi se apucau de altceva.
Filip nu se p u tu opune acestei legi a n a tu rii: se însură
cu o brăileancă de familie şi începu să exercite proza —
şi anum e proza lirică, p re p ara tă cu u n discret condim ent
erotic, p en tru că lite ra tu ra erotică era foarte cerută pe
p iaţă. Scrise nuvele, scrise rom ane, scrise piese, în care
tr a ta cu m u lt curaj problem a am orului — d ar unde era
m ereu u rm ărit de team a de a n u i se descoperi originea
lui bîrlădeană. în acest stadiu se găsea evoluţia lite­
ra ră a tîn ăru lu i Filip, cînd izbucni războiul. P e front,
Filip îşi cîştigă tresa de caporal şi se întoarse com plet
ră s tu rn a t: adică fierbînd de d orinţa de a lu p ta p en tru
d re p ta te şi lib ertate. Astfel că, de în d ată ce-şi dezbrăcă
h ain a m ilitară, se d esp ărţi de nevastă-sa, brăileanca,
se căsători cu o dactilografă şi a doua zi după cununie
făcu ceea ce nim eni nu s-ar fi p u tu aştep ta de la e l: deveni
socialist. D ar nu ţin u m ult. D upă unul sau două articole
publicate în Socialismul, un bun am ic — evident scrii­
to r — îl d en u n ţa în coloanele Viitorului ca fiind agent
bolşevic şi-i dădea ad ev ăratu l său num e: Leibovici.

17 — C. 1293 257
C ăpraru se sim ţi definitiv p ierd u t, şi poate, din desperare,
e-ar fi făcu t ţără n ist, dacă în ultim a clipă nu s-ar fi iv it
îngerul salv ato r în însăşi pielea am icului de la
Viitorul:
— C ăprarule, fă-te liberal şi ţi-a pus D um nezeu
m îna-n cap !
Şi-n cîteva cuvinte, Filip află despre ce este vo rb a:
Ion Ion Viziru a pus ochii pe ziarul dem ocratic T rium ­
fu l, care a devenit prea popular în ultim a vrem e. T rium ful
trebuie desfiinţat cît m ai degrabă. Ionel l-ar p utea suprim a
p u r şi sim plu, d ar e prea dcm ocrat spre a com ite un ase­
m enea abuz. Aşa că Ionel s-a oprit asupra unei 6oluţii
m u lt m ai apropiate de spiritul dem ocratic al vrem ii:
să cum pere gazeta şi s-o facă a tît de proastă, îneît să n u
m ai pună nim eni m îna pe ea. Prim a p arte a operaţiei
a şi fost e fe c tu a tă : gazeta a devenit liberală. U rm a acum
p arte a a doua: asasinarea Trium fului. P en tru o asem e­
nea trea b ă, Ionel nu se p u tea folosi de redactorii T rium ­
fu lu i. N u erau buni. E ra ir prea gazetari. Lui Ionel îi
treb u ia u sim bolişti. De asta s-a şi gîndit am icul la
Filip.
— C ăpraru e bu n ! a spus el celor de la Viitorul.
B ăiat de încredere !
Şi l-a în ju ra t în Viitorul, p en tru ca Filip să sim tă
puterea p artid u lu i naţio nal liberal.
— A ccepţi?
A sta i-ar m ai fi lipsit lui F ilip : să nu accepte. A cceptă,
puse um ărul la înm orm întarea T rium fului — şi liberalii,
d rep t recunoştinţă, îl num iră arhivar la prim ărie şi-l
aju ta ră să in tre la ziarul îndreptarea. Acum, C ăpraru
înju ra pe liberali, din ordinul liberalilor, în foaia lui N eaţă,
în care din cînd în cînd publica foiletoane de critică
dram atică şi literară, ceea ce-i dădea calitatea să fie
in v ita t la recepţia de astă-seară din casa lui Cristofor
K erbalâ.
D upă C ăpraru, sosiră în d ată şi rom ancierul Ionescu-
Ciurcheni, M ărunţelu şi Leahu.
Cristofor, m ai tînăr şi m ai proaspăt ca întotdeauna,
prim ea pe fiecare m usafir în p arte , cu cîte u n cuvînt
am abil şi cu cîte u n zîm bet amical.

268
 C onversaţia, care p în ă acum lîncezea, se anim ă.
M Srunţelu venea de la Cam eră, unde Muică, m inistrul
de externe, a făcu t nişte declaraţii senzaţionale:
— Sen-za-ţi-o-na-le ! re p etă M ărunţelu, aprins. Ca s&
vedeţi ce lipsiţi de scrupule sînt aceşti liberali. De ani
de zile duc cam panie co n tra lui Sorcoveanu p en tru sim pa­
tiile lui filogermane. Şi acum , poftim ! Să vină un m ini-
stru dc-al lor şi să declare pe şleau în fa ţa întregii ţă ri:
« Da, cam pania pe care am dus-o îm potriva lui Sorco­
veanu p en tru că a r fi răm as în teritoriul ocupat de nem ţi
e m incinoasă. Sorcoveanu nu este un tră d ă to r, Sorco­
veanu şi-a făcu t în n eu tra litate propaganda filogermană
din A rdeal şi a răm as cu nem ţii în terito riu l ocupat,
num ai d in ordinul n o stru, al liberalilor, p e n tru a apăra
interesele superioare ale ţ ă r i i ! » . . .
— E x trao rd in ar ! făcu Cristofor.
Se întrerupse, p en tru că ap ăru tîn ă ra şi frum oasa
a c triţă Zina Zinaida, în so ţită de Mihail Teianu. T oţi
se ridicară să salute pe noii sosiţi. Zina Zinaida nu era
num ai o tîn ără şi frum oasă a c triţă , d ar avea şi o foarte
caldă prim ire la M inisterul de F inanţe, unde de altfel
îl şi cunoscuse pe Mihail Teianu, acum doi ani, cînd
acesta era subsecretar la F inanţe, sub regim ul lui N eaţă.
I n tr e Zina Zinaida şi Teianu se legase de atunci o sinceră
prietenie din care cu ltu ra rom înă ieşi îm bogăţită cu un
mic, d ar cochet te a tru de art£ unde se ju cau to ate pie­
sele bulevardiere pariziene: te a tru l « Carm en ' Sylva».
Mihail Teianu investise în această întreprindere nu num ai
a d m iraţia sa necondiţionată p en tru frum oasa a rtistă ,
d a r şi un capital respectabil, agonisit, în grele sudori, în
scu rta lui trecere pe la F inanţe. Mihail T eianu era
tîn ă r, era o rato r de talen t, era plin de voinţa de a cuceri
locul ce i se cuvine în ţa ra aceasta — şi-şi asigurase rela­
ţii tainice cu Carol, căruia-i dădea sfaturi economice
şi financiare de o m are im portanţă p en tru bugetul p rin ­
ţu lu i m oştenitor. L egăturile acestea cu Carol îl asigu­
ra u lui T eianu, în casa lui Cristofor, o prietenie excep­
ţio n ală pe care el o prim ea cu un aer degajat, firesc, fără
a p ărea uim it, d ar şi fără a a ră ta o indiferenţă nedeli­
ca tă . E ra bine crescut — şi ştia să se a ra te sensibil la
to a te atenţiile. C hiar şi p e n tru vizita de astă-seară,

17’ 259
Mihail Teianu dăduse doam nei R udm ila K erbalâ m ulte
p alp itaţii şi m u ltă b ătaie de cap. D oam na R udm ila nu
era sigură că Mihail v a veni. î l m ai avusese la m asă o
d ată, acum tre i luni, cînd Mihail treb u ia să-i comunice
Iui Cristofor unele inform aţii cu privire la nişte terenuri
pe care Carol a r v rea să le aibă. Cristofor n-o prevenise
din tim p . Şi ea făcuse pregătirile în panică. î i treb u ia o
veselă nouă. Cea pe care o avea n-o p u tea m ulţum i.
Pe u n prieten al p rin ţu lu i p o ţi să-l prim eşti cu farfurii
în treb u in ţate ? Şi alergă în tr-u n suflet pînă în oraş, unde
colindă pe la to a te m agazinele de p orţelanuri, ca să
găsească ce-i trebuie. î n sfîrşit, găsi u n servici japonez
de douăzeci şi p a tru de persoane.
— D oam nă, spusese apoi T eiatiu la m asă, adm irînd
farfuria din care m înca. Fiecare piesă este u n adevărat
obiect de artă .
F la ta tă , doam na R udm ila, im ediat ce Cristofor şi Mihail
trecuseră în birou, poruncise bucătăresei şi şoferului să
îm pacheteze to t serviciul japonez de douăzeci şi p atru
de persoane şi să-l ducă afară, la m aşina dom nului Teianu.
î n sfîrşit, T eianu a venit şi-n astă-seară spre m area
m ulţum ire a doam nei R udm ila:
— D om nule Teianu, dom nule T eianu, eşti aşa de
scump la vedere !
— Scum p d a r f a c e ! îşi îngădui M ărunţelu, care
era p rieten de şcoală cu T eianu şi care-1 invidia pen tru
cariera lui politică vertiginoasă.
— A, tu eşti, M ărunţelule? îi zise Mihail, cu o m ică,
subtilă n u a n ţă de dispreţ. Mă în treb cine poate să spună
o asem enea drăgălăşenie de spirit !
Cristofor, ca să evite o scenă care a r fi p u tu t să-i
strice seara, in terv en i cu o diversiune:
— Cum îţi place, dom nule T eianu, Interpelarea de
ieri a lui B ag rad ian ? A fost ta re 1
— A fost cum treb u ie să fie oricare om c in s t i t !
răspunse T eianu sentenţios.
— D ar ce a spus B agradian? în treb ă Leahu. Am
av u t de scris şi de două zile n-am m ai c itit o gazetă.
C ristofor îl lăm u ri:
— E x p o rtu l de piei este interzis. A rm ata are nevoie
de piei p en tru bocanci. Şi B agradian a adus dovezi că

260
dom nul Alecu C onstantinescu a r fi pus m isiţi care să
p rop u n ă să se exporte piei, spre a fi prelucrate în străin ă­
ta te şi readuse în ţa ră .
— Şi ce a ceru t B ag radian ? în treb ă Leahu.
— E l zice că dacă s-au d a t to tu şi perm ise, treb u ia
să se dea crescătorilor de anim ale, sau fabricanţilor,
n u unor sam sari necunoscuţi. Şi a v en it cu o listă în cap
cu fratele lui Trişcă. Trişcă a s ă rit: « N -a m nici o legă­
tu ră cu frate-m cu. F rate-m eu a fost ţ ă r ă n i s t ! » . . . Şi
i-a răspuns B r a t u : « F o s t ţă ră n ist, e bine sp u s! D ar
a tre c u t la voi, liberalii. Şi tocm ai, ca să treacă, i-aţi
d a t u n perm is de p atruzeci şi cinci de m ii de
p i e i » .. .
— P atru zeci şi cinci de m ii de p iei? se m iră Leahu.
E ceva !
— Nu-i aşa? zise T eianu. P atruzeci şi cinci de mii
de piei e ceva. Şi B ag radian se supără. L a u rm a urm ei,
de ce s-ar su p ăra, cînd şi asta este o m etodă de a pune
în valoare bunurile s ta tu lu i!
T o ţi rîseră am abil la glum a prietenului lu i Carol.
« P u nerea în valoare a bunurilor sta tu lu i» era cea m ai
nouă form ulă a doctrinei liberale p en tru îm bogăţirea
rapid ă şi fă ră riscuri a celor m ai aleşi fii ai neam ului.
In iţia to r era T ancred Predescu. T ancred ajunsese în
u ltim a vrem e la p o p u laritatea şi bogăţia conului Alecu —
şi ca o replică în circuitul afacerilor naţional-liberale.
Conu Alecu era eroul afacerilor agrare — în tim p ce
T ancred era eroul afacerilor industriale. Afacerile agrare
au apus. Casa ru rală, băncile rurale au d isp ăru t. E x p ro ­
prierea, b u n ă, rea a lovit to tu şi într-o an u m ită m ăsură
m area p ro p rietate. Afacerile cu îm proprietărirea deve­
neau din ce în ce m ai slabe. î n schim b, p rin fo rţa îm pre­
ju rărilo r, VTÎnd-nevTÎnd, liberalii treb u ia u să se adapteze
la ideea in d ustrializării. In d u strializarea era d estinată
să înlocuiască afacerile agricole. Şi p rin tre atîte a alta
form ule liberalii s-au o p rit şi la form ula aceasta e
« punerii în valoare a bunurilor statu lu i» . Aşa cum , în
u rm ă cu ani, liberalii au pus în valoare moşiile statu lu i,
arendîndu-le pe o nim ica to a tă partizan ilo r lor, care
s-au trez it în 6curt tim p m ari moşieri, azi se lu p ta u să
declare d re p t « b u n u ri ale sta tu lu i» o serie de în tre ­

261
prinderi ex istente — sau să p u n ă in exploatare o serie
de bogăţii care a p a rţin statu lu i, acordând concesii —
ca şi petrolul — m em brilor p artid u lu i naţional-liberal.
P e baza legii, sta tu l, adică V intilă, chem a cîţiva rom îni,
fireşte, rom îni de încredere, adică m em bri ai partid u lu i
liberal, cărora le zicea:
— V eţi constitui o societate anonim ă rom înă p en tru
explo atarea petrolului !
— D a r n-avem bani !
— V ouă n u v ă cere nim eni parale ! Legea spune,
d e pildă, că sta tu l, adică noi, liberalii, avem d reptul
să concesionăm exploatarea energici electrice aceluia
care v a dovedi că are o capacitate tehnică şi financiară
m ai m are. A seară am h o tă rît cu Ionel că voi aveţi această
ca p acitate. V eţi constitui deci, în d ată, societatea care
treb u ie să fie rom înească, fiindcă noi sîntem rom îni —
rom îni ad ev ăraţi — d ar veţi încheia în acelaşi tim p un
co n tract de locaţiune cu concernul in tern aţio n al Brown
B overy care v a veni cu banii şi care p en tru asta îşi v a
lu a a tît şi a tît !
Şi fiecare îşi ia a tît şi a tît din această m in u n ată
naţionalizare cu bani străini, în care peste to t sînt
oam enii lui Ionel. Nu-i societate rom înească din b ani
atrăini să nu fie în consiliu rom îni liberali. La societatea
p en tru în treprinderile electrice « Şorecani» din Cluj,
la « C reditul M inier», la « Stela R om înă», la « R eşiţa»,
la atîtea şi atîte a altele, băncile liberale participă făţiş
alătu ri de o « D resdner B an k » , de o « B anque Belge
pour l ’E tran g e r» , de o « B ank of R oum ania», de o
« B a n c a Comercială Ita lia n ă » , de o « B a n c a Anglo-
R om în ă» , « F ranco-R om înă», « E lveţiană şi R om înă»
care sîn t cointeresate în sute de întreprinderi industriale,
cu consilii de- ad m in istraţie rom îneşti, d a r cu conducere
străin ă. Şi din to a te este rezerv at ceva m aiestăţii sale !
— Şi P orcu ce-a zis? în treb ă Leahu.
— P orcu, săracu, a a v u t o zi rea ! răspunse M ărun­
ţelu. Pesem ne că a făcu t cine ştie ce poznă care l-a
su p ă ra t pe Ionel — că s-a rid icat chiar D u m ă u ...
auzi !. . . D um ău, un liberal, şi a strig at că P orcu a
nesocotit legea ag rară şi că deşi legea e categorică,
a scos de sub expropriere pe absenteişti, care treb u ia u

962
expropriaţi în întregim e. Apoi a sărit M ihăiescu, inde­
pendentul, şi a strig at că P orcu a procedat ca şi V intilă
şi că şi-a trec u t moşia din ju d e ţu l B acău, care era de
deal, în regiune de şes ca să-şi salveze pădurile — şi
că din pricina lui a tre b u it să se acorde acelaşi regim
tu tu ro r m oşierilor din ju d e ţ. A sărit apoi şi Ju g ăn a ru
şi a strig at că conu Alecu n-a expropriat moşia contelui
ungur Mikeş, p en tru că e copărtaş cu el într-o afacere
de p ă d u r i.. .
P în ă şi A drian M eridian, dadaistul, care părea că
se ocupă n um ai cu problem e în care d ad a are să-şi
spună un cu vînt, fu cucerit de veselia ad m irativ ă a
celo rlalţi:
— N em aipom enit !
C uvîntul atrase asu pra lui a te n ţia lui M ărunţelu,
care-i zise:
— Uite-1 ! V orbeşte ca u n om , n u ca un d ăd ăcit !
Spune-m i, M eridiane d ragă, cum se cheam ă. P orcu în
d a d a ...
— î n d ad a n u există cuvîntul « porc», p en tru că
la d ad aişti n u există p o r c i! zise, dem n, M eridian.
— Ia m ai lasă-1 în pace ! zise Leahu, rîzînd, lui
M ărunţelu. Şi conu Alecu a în g h iţit?
— Conu Alecu se u ita ca u n copil care ascultă o
poveste frum oasă în care el n-are nici u n am estec. în
schim b, V intilă a fost colosal. V intilă s-a rid icat şi a
sp u s: « D om nul Alecu v a in tra în istorie, p en tru faptele
de la Iaşi !»
— Ce fa p te ? în treb ă doam na R udm ila K erbalâ.
— L-a ţin u t G hiolm an în puşcărie o lună de zile !
E ste un erou !
Cristofor asculta şi inim a-i creştea 'de plăcere. Dom ­
nea o voioşie cu ad e v ăra t intelectuală, care prevestea
o seară plăcută. C ristofor se u ita la aceşti cinstiţi sluji­
to ri ai scrisului şi se felicita că a rezistat ispitei de a
in v ita cîţiva prieteni industriaşi şi bancheri. A r fi făcut
o m are greşeală, deoarece a r fi fost obligat să discute
cu ei num ai despre afaceri şi iar despre afaceri. Pe cînd
cu oaspeţii pe care-i are acum a se sm ulge din atm osfera
afacerilor, de care-i este silă pînă peste cap, şi se tra n s­

263
pune în lum ea p u ră a artelor. Iată-1 şi pe poetul Miau-
lescu, celebru p en tru u ltim a lui poezie:
De ce eu
cînd ai in tra t
în parc
ai ieşit
tu
cînd
am
in tra t
eu
în p arc L

Şi pe pictorul Cristea, consacrat definitiv ca un

m are ta le n t p en tru decorurile sale cubiste din Shylock,
şi pe m arele regizor D am ian, şi pe criticul Manole,
care sem nează « N erone» în ziarul independent P ăm înt
n o u .. . şi alţii şi a l ţ i i . . . T oţi artişti, to ţi posesorii unei
averi pe care o p o artă cu ei, aici, în tigvă, în creier, nu
în acea infam ă casă de fier care-1 robeşte şi-l um ileşte
pe om. Ah ! Cît îi invidiază el pe aceşti oam eni ai artei !
Fiecare d in tre ei e m ai fericit decît el, p en tru că fiecare
dintre ei trăieşte din scrisul lui, nu din afaceri. Cît a r
da să-şi p o ată agonisi şi el existenţa din această nobilă
a rtă a scrisului ! Cum ar strînge la p iep t, cu em oţie, prim ul
b an pe care l-ar prim i p en tru m unca lui lite rară ! . . . T re­
buie să fie o senzaţie dum nezeiască. . . dum nezeiască ! . . .
senzaţia pe care ţi-o dă banul cîştigat n u din speculaţia
de b ursă, ci din cea a cuvîntului scris ! . . . Aşa-şi zicea
Cristofor, care, în ciuda tristei sale co n statări că el
încă n u e recunoscut ca scriitor, se sim ţea fericit ca în
p ro p ria sa fam ilie, în lum ea aceasta de artişti. Cum i-a
p u tu t trece p rin m in te să cheme nişte bancheri p rin tre
aceşti p reo ţi ai artei ? B anchcrii la b a n c ă . . . artiştii
în a rtă ! Fiecare la locul lui p o triv it. B ancherii sînt
nişte oam eni răi, proşti şi ignoranţi. Cristofor nu-i poate
suferi p en tru to ta la lor lipsă de sensibilitate şi de ideal.
Oam enii aceştia n u ştiu nim ic, n u citesc nim ic, n u sînt
preo cu p aţi de nim ic, decît de afaceri, şi afaceri, şi
a fa c e ri!

264
 — M asa e serv ită ! auzi el, ca p rin vis.
Şi ca p rin vis, fără să-şi dea seam a cum , trecu laolaltă
cu ceilalţi în sufragerie. D ar cum se aşeză la m asă, Cris­
tofor se trezi. In im a începu să-i b a tă — şi ochii să
urm ărească a te n t m im ica oaspeţilor săi. Le pregătise
o surpriză. Şi acum a ştep ta efectul ! .. . A, uite-1 pe
M iaulescu în tr-o situ aţie comică. A rid ica t şerveţelul
şi a răm as cu m îna suspendată în aer: sub şerveţel stă ­
te a , cum inte, u n p o rt-ţig aret în aur, cu gingaşe incrus­
ta ţii în m ici d iam ante. N edum erit, M iaulescu îşi p u rta
privirea în ju ru l mesei — şi cu aerul cin stit al unui
copil care a găsit ceva pe jos, îi spuse lui Cristofor:
— U ite peste ce am d a t ! Al cui e?
D ar Cristofor n u m ai treb u i să răspundă, p en tru
că în tre tim p şi ceilalţi m usafiri îşi ridicaseră şerveţelul
şi dăduseră, fiecare, peste cîte u n obiect în a u r : un
ceasornic, u n stilou, un coupe-papier, un sem n de carte.
N im eni n-a fost u ita t. Şi, spontan, izbucniră exclam aţiile
de uim ire, de adm iraţie, de g ra titu d in e :
— Ooo ! E x trao rd in ar ! Ce aten ţie ! Ce gust ! Ce
rafinam ent ! . . .
D eodată, însă, to ţi tăcu ră. Cristofor care, p rin pro­
fesia lui, se pricepea să citească în sufletele oam enilor,
începu să fie îng rijo rat. Se pare că a greşit. Şi lui, care
se lau d ă că e psiholog, nu-i era îngăduit acest lucru.
M usafirii, du p ă ce se reculeseră din prim a surpriză,
începură, fiecare în p a rte , să se uite pieziş la vecin —
şi să se întunece. Cristofor se îngrozi. Seara era com pro­
m isă. M usafirii sîn t n u num ai nem ulţum iţi, d a r se şi
socot in su ltaţi. Fiecare crede că celălalt a c ă p ă ta t un
d a r m ai de p re ţ decît el. Cristofor îşi m uşcă buzele pînă
la sînge. Ce l-a făcu t pe el, om cu experienţă, să asculte
de sfatul R udm ilei şi să ia obiecte v ariate, în loc să fi
fă cu t ceea ce a v ru t el din prim ul m om ent: să ofere
tu tu ro r cîte u n p o rt-ţig aret în a u r cu b rilian te? N u
ştia el oare că aici are de-a face cu oam eni sensibili. . .
scriitori, artişti, regizori de te a tru — cu care trebuie
să um bli cu fo arte m u ltă aten ţie, fiindcă orice îi supără ?
Sufletul lo r doar n u e la fel cu al oricărui m u rito r de
rînd. Are com partim ente cu to tu l necunoscute, inson­
dabile, inaccesibile înţelegerii m uritorilor de rînd. Un

266
suflet de a rtist, ce vrei ! . . . U n suflet care vede c e nu
vede nim eni, sim te ce nu sim te nim eni, crede ce nu
crede n im e n i! . . . Şi asem enea suflete să calce el în
picioare — şi tocm ai în tr-o seară a tît de h o tărîto are
p en tru cariera sa de au to r dram atic !
Cel m ai în c ru n ta t dintre to ţi părea rom ancierul
Ionescu-Ciurcheni. D ar avea şi de ce ! Lui î i picase un
coupe-papier. De ce lui un coupe-papier şi lui Nerone un
ceasornic! D ar cine este N erone? Ce a scris N erone?
N işte porcării de ţi se face greaţă num ai c ît te uiţi la
ele ! Se p o ate? Auzi, dom nule ! Lui un coupe-papier
şi lui Nerone u n ceasornic dc aur !
G îndurile lui Ionescu Ciurcheni a r fi m ers poate
pînă la crim ă, dacă n u a r fi în tîln it în acea clipă ochii
jalnici ai lui Cristofor. Im presionat, Ionescu Ciurcheni,
cuprins su bit de bu n ă dispoziţie, zise:
— D oam nelor şi dom nilor ! Şi acum să închidem
ochii asu p ra acestor lu cruri p ăm în teşti şi să ne adin-
cim în cele sfinte !
Şi punîndu-şi cadoul în buzunar, înşfacă păhărelul
de ţu ic ă :
— în săn ă ta tea celei m ai distinse gazde din capitala
Rom îniei M ari !
Cristofor îşi recăpătase aerul senin şi fericit de adi­
neauri. Ionescu-Ciurcheni a salv at situ aţia. Va treb u i
să facă n ea p ăra t ceva p en tru el.
M asa decurse în cele m ai satisfăcătoare condiţii.
Subiecte de discuţii erau m ulte şi v ariate. î n special,
acele în ju ru l ultim elor producţii literare de succes
— în fru n tea cărora se înscria rom anul Tahamanoyo-
magonia. Tahamanoyomagonia era povestea unui tragic
am or d in tre un ofiţer de m arină englez şi o prea frum oasă
indian ă din B om bay. A utorul acestei lucrări er& un tîn ă r,
Zam fir Vasilescu, care-şi afirmase tale n tu l încă în urm ă
cu doi ani, p rin tr-u n alt ro m an : Opt pe nouă — to t o
splendidă poveste de dragoste, d ar n u tragică, ci feri­
cită, în tre un filozof chilian şi o tîn ă ră din în alta
aristocraţie au stralian ă. P ărerea lui L eahu era ca te­
gorică :
— Vasilescu este u n m are scriitor şi ne v a d a opere
dem ne de tra d itia
»
n o astră culturală.

266
 L ui P recup nu-i plăcea acest Leahu. E ra u n individ
an tip atic şi un dobitoc. Auzi, m ata ! Zam fir m are scriitor !
— Vasilescu, zise Precup, are ta le n t. Nici vorbă !
D ar m i se pare că rom anul ăsta din u rm ă e m ai slab
decît celălalt ! Nu crezi, dom nule L eahu?
— D im potrivă ! susţinu Leahu. E m ult m ai puternic.
C aracterele sînt perfect conturate. I n t r i g a .. . dialogu­
rile . . .
Ionescu-Ciurcheni se alătu ră lui P re c u p :
— M o ftu ri! zise el.
Şi discuţia în ju ru l lui Vasilescu se încinse, în tim p
ce A drian M eridian îi spunea, curtenitor, Zinaidei:
— S în teţi prea tîn ă ră să v ă cred de a tîta vrem e
în te a tru !
— B a da ! p ro testă Zina cu cochetărie. A m ju c a t
încă acum doi ani rolul femeii de încredere a unei con­
tese.
Şi apăsă cu a tîta căldură pe ultim ele cuvinte, încît
A drian M eridian, p ătru n s de o n estitatea acestei artiste
căreia i s-a p u tu t în credinţa încă acum doi ani u n ase­
m enea rol, zise:
— R egret că n u v-am v ăzu t !
D ar Zina se şi întorsese către D am ian, regizorul:
— Şi ce pui în scenă? îl în treb ă ea.
— Omul, bestia şi virtutea!
— A ! zise Zina. 0 cu n o sc ! De Caragiale, nu ?
— P ardo n ! o corijă, îndrăgostit, Mihail. D e P iran-
dello !
— O, că b in e zici ! Şi uitasem ! Am v ă z u t-o la P aris,
î n fran ţu zeşte !
M ihail T eianu se aplecă spre Cristofor:
— Am v o rb it cu Fanelli. Italien ii sînt dispuşi să
subscrie. D a r să aibă p rio ritate fa ţă de francezi. Ce
crezi?
— N -am nim ic îm potrivă ! îi şopti Cristofor. B a,
îm i place m ai m u lt aşa !
— A tunci e în ordine ! şopti ia r M ihail. Şi Carol e
de acord !
Şi du p ă acest ra p id interm ezzo în tre p a tru ochi,
M ihail reveni în d a tă la discuţia generală în ju ru l lui
Pirandello.

267
 — A ţi au z it? Mussolini l-a n u m it p e Pirandello
senator !
— Mussolini este foarte a b i l ! zise Cristofor. Ştie
să-şi m enajeze oam enii.
— Mussolini e6te cel m ai m are om a l secolului ! făcu,
e x a lta t, Ionescu-Ciurcbeni.
— Mussolini este om ul prezentului ! en u n ţă C ăpraru.
— Al prezentului şi al veacurilor viitoare ! deveni
deodată p atetic M ihail Teianu.
Cristofor îm p ărtăşea din to t sufletul aceste
o p in ii:
—r F ără doar şi poate ! Mussolini este om ul care
pare p o triv it să scoată Ita lia din haos. î n îm prejurările
de azi, num ai o m înă de fier poate pune ordine în lu m e.
Şi n u u ita ţi, dom nilor, Mussolini este n u num ai u n dic­
ta to r. . . ci şi u n artist. Mussolini e u n om de cultură —
u n gazetar, u n scriitor. U n om d in lum ea noastră. Un
confrate ! Vă d a ţi seam a ce im p o rtan t este p en tru
Ita lia să aibă în fru n tea ei u n om de cu ltu ră?
O bservaţia lui Cristofor K erbalâ suscită interesul şi
entuziasm ul comesenilor.
— N e-ar treb u i şi nouă d ictato r u n om de cu ltu ră !
zise C ăpraru, însufleţit. S criitorii a r avea atu n ci o soartă
m ai b u n ă !
— N u num ai p e n tru asta ! ţin u să precizeze Mihail
T eianu. U n om ca Mussolini ne-ar p u tea scoate din
m ocirla în care ne zbatem . U n Mussolini a r pune cap ăt
odată p en tru to td eau n a politicii de alcovuri care duce
ţa ra de rîpă. U n Mussolini n-ar m ai îngădui un u i Ionel
sau Ciubuc-Bey să dom nească aici, ca în T u r c ia ...
U n Mussolini a r p u tea in stau ra la noi, ca şi în Ita lia ,
u n regim de arm onie socială, în care b u n a înţele­
gere în tre to ţi cetăţen ii, fără deosebire de clasă, să fie
reală.
Cristofor ştia că M ihail T eianu este de m u lt adept
al « acţiunii dinam ice» — şi că în lungile sale conver­
saţii cu p rin ţu l, u n loc egal de im p o rtan t ca şi femeile
şi afacerile, îl ocupă problem a aceasta a unei « acţiuni
dinam ice». D ar p en tru întîia oară îl auzea afirm îndu-şi
opiniile cu a tîta căldură. « P robabil că a fost azi pe la
C a ro l!» îşi zise el.
 D oam na R udm ila se ridică. T oată lum ea înţelese
că m om entul solemn se apropie. Mihail Teianu, însă,
în loc s-o ia spre bibliotecă, se scuză:
— Mă i e r t a ţ i ! Zina răm îne, d ar eu trebuie să plec
n eap ărat ! D om nul Cristofor ştie ! N u p o t lipsi.
P u ţin după aceea, oaspeţii se aflau în bibliotecă,
unde, confortabil in stalaţi în fotolii, cu cîte o ţigară
în gură, aştep ta u cuvîntul gazdei. C ristofor sc aşeză
la birou, puse to a tă palm a pe m anuscrisul care stătea
p reg ătit şi zise, m odest şi em oţionat:
— Mă ie rta ţi ! Ş tiu că v ă supun unei to rtu ri nem e­
rita te . . .
T o ţi p ro testară, jig n iţi:
— Ooo ! De loc ! . . . De loc ! . . . D im potrivă ! . . .
N -am v en it decît p en tru asta ! . . . Ne in su lta ţi !
— în s f îr ş it! zise Cristofor, oarecum lin iştit de asi­
gurările prietenilor săi. E ste aici vorba despre dram a
om ului nou. P rin omul nou înţeleg omul ieşit din război
călit p en tru lu p ta în folosul ot>ştesc şi care, a ju ta t de
îm prejurări, d ar şi de m area lui voinţă, izbuteşte să-şi
cucercască locul ce i se cuvine în societate, d ar care în
cele din u rm ă este răpus de duşm anii săi. P rin accastă
dram ă v reau să dau u n strig ăt de alarm ă în ju ru l p ri­
m ejdiei care am eninţă societatea no astră, frăm în tată
de atîte a grave problem e sociale şi econom ice, dacă
elem entele dem ocrate şi energice nu se vor grupa în jurul
om ului nou pe care să se sprijine şi pe care să-l apere.
P e n tru to ţi cei de fa ţă ten d in ţa piesei ee lim pezea:
Cristofor vorbea despre dram a om ului nou, care era,
de fap t, pro p ria lui dram ă. Fiecare d in tre oaspeţi ştia
că liberalii îi fac v ia ţa am ară şi-l atacă fără m ilă, prin
orice mijloace. Mai deunăzi liberalii şi-au schim bat
tactica p en tru u n m om ent şi au încercat să-l ia cu duhul
blîndeţei, p rin tr-u n articol din Viitorul în care spuneau
că dacă C ristofor s-ar înscrie -într-un anum it p a rtid —
să zicem în p artid u l liberal — a r p u tea, cu banii pe
care-i are, să editeze m ai m ulte gazete, ceea ce a r aduce
ţă rii u n m are folos cultural. D ar Cristofor p rea stătea
sub v ra ja farm ecelor lui Ju g ăn a ru p en tru ca liberalii
să-şi p o ată face iluzii asupra convertirii lui uşoare şi
rapide la liberalism . Şi-şi reîncepură atacurile.

269
 K erbalâ, deşi financiarm cnte părea de nezdruncinat,
suferea m ult sufleteşte, deoarece era plăm ădit din cu
to tu l alt alu at decît cel al Vizirilor ca să răm ină indi­
ferent la atacuri. Ştia ce a făcut pen tru ţa ră şi aici şi
în stră in ă ta te , la P aris, la New Y o rk ,la B erlin,la R o m a .. .
şi să fie a ta c a t ! E ra o tragedie, o m are tragedie pe care
o trăia acest om. Şi această tragedie o expunea el acum a,
în dram a pe care oaspeţii lui o ascultau cu to t mai m are
aten ţie, fiecare punîndu-şi în treb area cînd cade o d ată
cortina şi ce cuvinte de laudă să spună autorului. Colo,
un b iet om am ărît îşi citea dram a, şi aici, în fotolii,
se petrecea o altă dram ă, la fel de omenească şi dc sfî-
şietoare. Fiecare cu grijile şi cu necazurile de peste zi,
se gîndea ce bine a r fi, m ai ales după o m asă a tît de îm bel­
şugată, să se p o ată în tinde în patul lui şi să doarm ă.
Se u itau la acest Cristofor şi-şi ziceau că i-ar fi ie rta t
to t, pînă şi darurile lui neruşinate — auzi ! lui să-i dea
u n ceasornic, şi mie un stilou !— dacă lc-ar spune: « V ă
rog să m ă ie rta ţi, d ar rfimt că m ă loveşte dam blaua,
aşa că fiţi buni şi duceţi-vă acasă !»> îşi citea Cristofor
traged ia, d ar nici unul dintre ei nu prindea decît un
cuvînt, o exclam aţie, u n o ftat — p en tru că eroul p rin ­
cipal ofta foarte des — şi-şi necăjea m intea, peste care
se aştern ea o ceaţă to t m ai groasă. Ce com plim ent
ditiram bic să-i facă acestui asasin, cînd v a sfîrşi —
sfîrşi-i-s-ar zilele o d ată cu piesa ! Auzi dom nule ! P en­
tru că are parale, să fiu eu d ato r să m ă supun la caznele
celui m ai satanic d in tre in fe r n e !
— Cade cortina !
— F o arte bine ! exclam ă pictorul Cristea, cu a tîta
entuziasm , îneît nu se putea şti ce anum e găseşte el
foarte bine: actul I sau faptul că, în sfîrşit, cade cortina.
Cristofor, om practic, luă explozia entuziastă a lui
Cristea în înţelesul ci bun, şi porni curajos la lectura
actului II. 0 tăcere to tală se aştern u din nou asupra
în c ă p e rii... şi Cristofor citea, citea, iar cei din fotolii
credeau că le picură pe cap, cu o regularitate ucigătoare,
boabe m ăru n te de a p ă . . . p ic -p ic ... p ic -p ic ... pic-
p i c . .. p ic -p ic ... şi-şi scuturau capul şi-şi căscau, cu
eforturi uriaşe, pleoapele, să nu li se închidă, şi apa
continua să le picure de sus d re p t pe tig v ă __ p ic -p ic .. .

270
pic-pic. . . pic-p ic. . . p ic-pic. . . şi sg autociupeau, dis­
c re t. . . p ic -p ic .. .p ic -p ic .. . p ic -p ic .. . p ic -p ic .. . şi
acest călău citea şi c i t e a .. . p ic -p ic ... pic-pic...
— Cade cortina !
— Adm irabil ! strigă P recup, care se folosi şi el
de tru cu l lui Cristea, ca să se răzbune şi, în acelaşi tim p,
să se m ai dezm cticcască niţel.
C ăpraru, subtil, in terveni:
— P ropun ca observaţiile critice să le facem la urm ă.
Ceilalţi se u itară cu duşm ănie la C ăpraru. Cristofor,
însă, nu vedea în ain tea lui decît dram a în plină desfă­
şurare.
— P o t să citesc m ai d ep a rte?
— Cum să nu ! . . . Da, da ! . . . Se p o a t e ? .. .
Şi Cristofor citi iar şi oaspeţii trecură p rin m om entele
pe carr-şi închipuiau că le po t trece doar m uribunzii.
P aralizia înccpca cu o durere ascuţită la ceafă şi se
rostogolea, ca un tăv ălu g dc plum b, peste pleoape, peste
fălci, peste b ra ţ, peste p ic io a re .. . în tim p ce Cristofor,
din ce în ce m ai treaz şi m ai înflăcărat, citea şi citea,
fericit că p rietenii lui îl ascultă. Şi apa continua să picure
de s u s .. . p ic -p ic .. . p ic -p ic .. . p ic -p ic .. . iar sp ectato rii,
în stare to t m ai gravă, începură să aibă h a lu c in a ţii.. . cîini
negri, colţoşi, g ata să te înghită de v i u . . . copii m ic i.. .
o v itrin ă cu p e ş t i .. . m a m a ... u n gard într-o r i n ă . . .
p ic -p ic ... p ic -p ic ... p ic -p ic ...
U nul singur d in tre to ii era tre a z : Manole Nerone.
Slab, cu m ustăcioara lui scurtă şi cu un început vizibil
de pleşuvie, N erone 6tătea îndoit de spate, cu ochii
ţin tă la Cristofor, care-1 sim ţea. P rivirea arzătoare a
lui N erone îl stim ula pe Cistofor să citească m ai cu elan,
cu accente m ai calde, care dădeau replicilor u n relief
m ai ro tu n d şi m ai com unicativ.
— Cortina cade ! Final !
— F o rm id ab il! săriră to ţi. C o lo s a l!... F a n ta s tic !
E x trao rd in ar ! T e m a .. . t r a t a r e a . . . c a ra c te re le ... . dina­
m ism ul . . . în special dinam ism ul. . .
Complimentele năvăleau din to a te p ărţile în chip
a tît de im petuos, încît Cristofor, om civilizat şi ordonat,
se zăpăcise cu to tu l.

271
 — Cred — propuse el — că a r fi t i n e ca fiecare dintre
dum neavoastră să-şi facă observaţiile critice. D a?
— D a, da !
Cristofor îi lu ă pe to ţi la rîn d :
— A drian, tu ce sp ui?
— E ste dem nă şi de u n re p e rto riu dada ! răspunse
A drian.
P e n tru Cristofor era cel m ai m are om agiu. T recu la
Ionescu-C iurcheni:
— D u m n eata?
— Nici eu n-aş fi p u tu t s-o scriu m ai bine !
E ra c o lo sa l!
— P recup, d u m n eata ?
— Ceea ce m ă interesează în piesa dum itale e lim ba !
N um ai m ărg ăritare. Fiecare c u v î n t ...
Cristofor era lăm u rit.
— M ărunţelu !
— Coane ! Ai d a t lo v itu ra 1
— C ăprarule !
C ăp ra ru :
— D acă aş v rea să-m i închei cariera cu ceva dem n
să răm înă în isto ria dram aturgiei rromîne, a r fi o ase­
m enea piesă.
Z ina:
— E u v reau să joc rolul Tildei !
M iaulescu:
— Aşa ceva treb u ia scris în versuri.
C ristea:
— E u v ăd decoraţia p e n tru actul I a ş a __
— N u, lasă ! zise Cristofor, m ăgulit, d ar pru d en t,
în că n-am ajuns acolo.
D a m ian ,. reg izo ru l:
,— Văd nişte perspective ,de regie, cum num ai •
piesă de Shakespeare îţi p oate oferi.
în sfîrşit, veni şi rîn dul lu i N erone:
— Nerone, ce spui?
N erone se ridică d in tr-u n salt:
— Vrei să ştii, dom nule Cristofor, ce părere am
despre piesa dum itale ? Să ţi-o sp u n : e o porcărie ! .. .
0 por-că-rie !

272
 ŞL făi'ă să m ai ded b u n ă seara, ieşi pe uşă, aproape
în fugă.
T o ţi înlem niră. C h iar dacă fiecare îm părtăşea opi­
nia lu i Nerone, nici u n u l d in tre ei nu s-ar fi gîndit să
i-o comunice lui C ristofor şi încă în form a asta b ru tală.
O ricît, n u face ! E ş t i , în casa om ului, ţî-a d a t om ul de
m încare fi de b ă u t, ţi*a m ai făcu t şi un cadou, ai relaţii
cu el, eşti legat p rin anum ite interese de e l . . . Cum să-i
spui aşa, d e la obraz, ca u n m ăgar, că piesa lui e o idio-
ţie ? Mai m are ruşine^ ! Şi se sim ţeau cu to ţii ru şin aţi
de ru şin e3 Ini Cristofor* care avea im presia că s-a itoateria-
lizat cu desăvîrşire şi că din to ate atributele lui fizice
şi spirituale n u i-au m ai răm as nici carne, nici oase,
nici cele cinci sim ţu /i, ci u n singur sentim ent — dar
un u l singur? sin istru cq m oartea, care-1 îndem na să
urle ca i*n lup ră n it: desperarea.
L e a h ii care? era msii stupefiat decît to ţi, zise:
— Crfîd că N erone a în n e b u n it! N um ai u n nebun
p o ate v o r^ i aşa !
M ărunţelu, însă, îl dezm inţi:
-y- B a nu-i n eb u n de loc ! Aici e m îna lui V intilă.
O ştiu precis !
C ristof°r se reînsufleţi su b it:
— V ijitilă ? E şti sigur?
— A b^olnt s ig u r ! răspunse M ărunţelu, care spu­
nea adevărul. N erone a fost la V intilă azi-dim ineaţă.
M i-a gpu^'O chiar el.
In fo rm aţia lui M ărunţelu îi redădu lui Cristofor uzul
norm al atf tu tu ro r facu ltăţilo r sale de sim ţire şi cugetare.
— Gr<?zavi m ai s în t liberalii ! P în ă şi pe calea .asta
um blă să m ă lovească.
Şi por'unci să se aducă de b ău t. Incidentul parcă
stabilise O leg ătu ră m ^i strînsă în tre Cristofor şi oaspe­
ţii lui ca:76* trez iţi la v ia ţă de coniacul şi lichiorurile
lui, îi d ecretară piesa d re p t o dram ă destin ată să deschidă
căi noi scen ei rom îne. Ş edînţa se prelungi pînă în zbri,
cînd Crigftofor, la desp ărţire, d u p ă ce dărui fiecăruia
cîte un miic cec, spuse, doar aşa, ca să se ştie:
Şi (CÎnd te gînde$ti că azi după m asă m ai trebuie
să ţin o c o n fe rin ţă p etftru In stitu tu l economic !
— Undie, unde ?

18 — C. l!QS 273
 — L a F u n d aţia Carol ! făcu Cristofor, scu rt, ca şi
cum ar fi VTut să treacă la alt subiect.
D ar Ionescu-Ciurelicni se a ră tă foarte in tere sa t:
— Să ştii că venim să te ascultăm ! N eap ărat ! . . .
N e a p ă ra t!

D upă ce-şi făcu b aia, Cristofor, îm p ro sp ătat, fără

să resim tă cea m ai m ică oboseală de pe u rm a nopţii
zbucium ate p rin care a tre c u t, se duse pînă la bancă,
rezolvă cîteva m ici afaceri curente şi ordonă secretarei:
'— Să nu laşi pe nim eni să in tre ! Pregătesc confe­
rin ţa p en tru F u n d a ţia Carol !
Astfel, oricine încercă să in tre la dom nul director
general al B ăncii K erbalâ, era în tîm p in at de se­
cretară :
— Azi dom nul d irector general nu prim eşte pe
nim eni ! P regăteşte conferinţa p en tru F u n d aţia C a ro l!
Ofiţeri, m ag istraţi, profesori, scriitori, oam eni de
bancă, m ari negustori, treb u iră să facă în acea zi cale
întoarsă, mofluzi, cu afaccrile întîrziate, deoarece dom ­
nul director general al băncii pregătea conferinţa pen tru
F u n d aţia Carol. Cristofor lucra. Lucra de zor. E ra om
de carte, cunoştea problem ele bine, lua lucrurile în
serios, p oate chiar ceva prea p atetic — aşa că ceea ce
îşi propunea să spună publicului treb u ia să fie bine
docum cntat.
Pe la ora u n u ieşi din birou, se duse acasă, m încă,
se odihni p u ţin , îşi puse apoi u n costum nou, anum e
com andat p en tru confcrinţă şi o pălărie nouă, cum părată
cu o zi înainte — şi o porni spre F undaţie. De departe,
zări în fa ţa sălii o lum e im ensă. E m oţia îi strînse gru­
mazul ca în tr-u n pum n de oţel. Succesul ! Vedea succesul,
î l sim ţea aproape. Să pună m îna pe e l !
Cristofor se dăd u jos din m aşină şi se strecură prin
m ulţim e în 6ală. Venise exact la ora an u n ţa tă . îşi netezi
părul, îşi aran jă nodul de la crav ată şi ieşi în scenă.
Sala era în ţesată de lum e. în acea scurtă clipă se în g ră­
m ădiseră în m in tea lui to a te visurile, to a te idealurile,
to a te aspiraţiile lui. E l şi m ulţim ea ! E l şi poporul. în

274
sfîrşit ! V a fi a s c u lta t! Se apropie de ram p ă, îşi drese
glasul, şi înccpu:
— D oam nelor şi dom nilor, m i-am propus p rin con­
fe rin ţa de azi să v ă dau unele lăm uriri asupra gravei
problem e a deprecierii v alutei noastre. E ste o chestiune
care priveşte îndeaproape pe oricare cetăţean al ţării,
de la m aiestatea sa regele, pînă la cel m ai um il c c tă ţe a n . . .
Şi Cristofor vorbi am ăn u n ţit despre originea m onedei
şi despre fazele p rin care a trec u t pînă a ajuns la form a
de azi a biletului dc bancă, care era g a ra n ta t num ai
p en tru o treim e în aur, iar p en tru rest se sprijinea pe
încrederea cetăţenilor că în d ără tu l biletului de bancă
sta u b ogăţii reale.
— D oam nelor şi dom nilor — continuă el — m oneda-
h îrtie .. .
Au fost ultim ele cuvinte pe care le m ai p u tu rosti,
p en tru că, pe n ea ştep tate, începură să plouă peste el
ouă clocite, cozi de praz, mere stricatc, în tim p ce din
to a te colţurile sălii izbucniră urlete asurzitoare:
— H uo, la Moscova ! . . . Jos p aşap o rtarii ! . . .
A fară !. . . H uo ! . . . Bolşevicii afară !
Cristofor ar fi v ru t să fugă, d ar cîţiva tin eri săriră
pe scenă şi începură să dea fără m ilă în el cu pum nii,
cu picioarele şi cu nişte ciomege grele cu m ăciulii ghintuite.

C ristofor era u n om de cultură, u n om lu m in at, care

n u credea în m inuni. în acea seară, însă, cînd se trezi
în propriul său p a t, începu să creadă — cu to a te că-1
ţin eau nişte dureri cru n te la cap şi la m îini şi în coaste
şi peste to t, şi cu to a te că se vedea în făşu rat în nişte
b and aje care-1 făceau de tre i ori m ai m are decît era în
carne şi-n oase. Cine l-a scos din mîinile bătăuşilor nu-şi
p u te a da scam a. R udm ila, cu ochii plînşi, stă te a lîngă el.
— Ţi-e m ai bine, F ory d ragă?
Ce să-i sp u n ă? Că în p a t îi este m ai bine decît la
trib u n a F u n d aţiei C arol? D oar se vede că-i este m ai
bine.
— B ine că trăiesc ! zise Cristofor, care era u n opti­
m ist în răit.

18* 275
 P revenitoare ca în to td eu n a, d o a m n a .R udm ila îi zise:
— O m ulţim e de p rieteni te-au c ă u ta t la telefon.
T oată lum ea-i in d ig n ată. A v ru t să-ţi vorbească şi
Ionel. M ereu în treab ă de tine.
Telefonul sună în clipa aceea. D oam na R udm ila
zîmbi dulce şi bucuroasă că-1 vede pe Cristofor viu,
deşi v ă tă m a t:
— Să vezi dacă nu-i e l ! J u r !
în tr-a d e v ă r, era Ionel. D oam na R udm ila îi dădu lui
C ristofor telefonul la p a t:
— Alo, d a . . . aici C ristofor !
— Ooo ! Slavă dom nului ! făcu Ionel pe u n to n de
sim patie absolut neobişnuit lui. S înt fericit că te a u d . . .
E ste o ruşine ! U n scandal ! Tocm ai dum itale !
— D a ! zise tris t Cristofor, îţi sufletul căruia cuvin­
tele calde ale lui Ion Io n strec u rau îndoiala. Şi curios. . .
nici u rm ă de poliţie ! .
— Mi s-a spus ! 6trigă Ionel m înios, în pîlnie. E ste
n e m a ip o m e n it!
Şi tu n ă :
— Vom lu a m ăsuri îm potriva lui Pricoleanu ! Ime^
d i a t ! Şi vom fl n ecru ţăto ri I Asem enea ticăloşii nu tr e ­
buie să se m ai p etreacă altă d a tă !
A cum a, îndoială n u m ai poate exista ! îşi zise Cris­
tofor. D acă Ionel zice că v a lua m ăsuri, înseam nă că
chiar el a av u t grijă ca Pricoleanu să se ascundă. î n
acest caz, însă, îm p o triv a cui v a lua m ăsuri ca asem enea
« ticălo şii» să n u se m ai p o ată re p e ta ? Cristofor, care
n u era prost, b ănui şi se cu trem u ră.-A stfel că, pe un
to n aproape im plorato'r, îi răspunse lui Ionel:
— Iartă-1, domnule. Viziru ! Iartă-1, că a doua oară
n-o să m ai facă !
 XI

Şesurile, dealurile şi pădurile B anatului, care goneau

pe la fereastra vagonului, în haina lor verde, încă stră ­
vezie, a , prim elor zile de prim ăvară, insuflau regelui
F erdinand gînduri şi sentim ente care de care m ai vesele.
Aici a fost cîndva A ustria. Aici a stăp în it pînă acum
aproape şase ani coroana habsburgică. S înt num ai şase
ani de cînd A ustria îşi m ai p u rta , m îndră, deviza ei
im perialistă: « Alles Erdreich ist Oesterreichs-Untertahn /»
(Tot ce este păm întesc e supus Austriei.) Azi, ce a răm as
din această p u tere au striacă? Nim ic. Azi, A ustria, cu
configuraţia ei hidrocefală de sta t, cu capul uriaş
al Vienci şi cu picioruşele unui h in terlan d m inuscul.

277
 ca să p o ată a'coperi m ăcar o p a rte din datoriile ei externe
şi interne, trebuie să-şi am aneteze pe cîteva m ilioane
de dolari gobelinurile, care sînt podoaba cea m ai de p reţ
a m uzeelor ei de artă . Pe cine se sprijină azi A ustria
aceasta? Pe nim eni. F ostul im periu germ an se zbate
şi el în acceaşi m izerie neagră. O m arcă-aur a ajuns' azi
să valoreze cîteva mii de m ilioane m ărci-hîrtie ! . . . Din
gloria lui W ilhelm al II-lea n-a răm as decît am intirea
îngîm fării lu i ridicole. « Da ! oftă cu u n sentim ent de
nem ărginită m u lţu m ire F erdinand. Am ju c a t o carte
m are. A m v ru t să răm în germ an, u n d ev o tat fiu al
mare,lui Reich, un dem n rep rezen tan t al rasei germ ane
în .O rien t, cînd destinul m ă îm pingea din to a te puterile
îm p o triv a Germ aniei. D ar dacă destinul acesta s-ar fi
a r ă ta t m ai slab decît m ine şi ar fi ieşit învingătoare
în căp ăţîn area m ea, unde m -aş fi găsit azi, cu în treag a
dinastie de H ohenzollern? Sărac, vagabond, m iluit de
către cine ştie ce gru p ă m onarhistă rom antică, ori de
către guvernele zgîrcitc ale F ran ţei, M arii B ritanii şi
S tatelor U nite, m -aş fi zb ă tu t în Spania, în E lveţia, ori
în Am erica de Sud, în eforturi absurde dc a-mi p ăstra un
foarte îndoielnic prestigiu regal. Pe cînd a c u m . . . »
— Ştii, M aria, zise F erdinand, întoreînd capul
înspre in terio ru l vagonului, unde regina, aplecată peste
m ăsu ţă, era ab sorbită de m anuscrisul la care lucra. R adu
m i-a spus la gară că afacerea cu « F ă g ă ra ş» e ca şi încheiată.
— Ş tiu ! răspunse M aria, scu rt, ca el să înţeleagă
că n u vrea să fie d eran jată.
«Ştie şi asta ! gîndi regele cu adm iraţie. Nimic
nu-i scapă — şi-n to a te are de spus u n cuvînt. La urm a
urm ei cui, dacă n u ei, îi datorez că sînt încă rege, şi
rege n u peste şap te m ilioane de suflete, ca pînă, în 1916,
ci peste şaptesprezece m ilioane ! Un rege glorios, bogat
şi m u lţu m it, în m ijlocul acestei E urope care se zbate
în nevoi, pe un vulcan g ata să facă erupţie. Şi asta num ai
m u lţu m ită ei, acestei femei care m unceşte fără odihnă
p en tru m ine, p en tru ea, p en tru copiii noştri. Face poli­
tică, scrie, călătoreşte, călătoreşte cum n-a m ai călătorit
o femeie v reo d ată.»
Aici, regele zîm bi cu ta n d ră îngăduinţă. Inform a­
to ru l şi confidentul lui, generalul Costa S tavridis, T iti,

278
m areşalul anecdotelor regale, îi relatase nu de m ult
cuvintele pe care Ghiolm an i le spusese lui N eaţă:
— Trenurile regale circulă m ai des decît tren u rile
de m arfă. R egina e peste to t. La Sarajevo, la B elgrad,
la R om a, la Neapole, sau la M a lta . . . Ş i acest necon­
te n it du-te-vino în cău tare de gineri, dă im presia că
politica ex tern ă e în m îinile ei. î n orice caz, îi place
să se spună a sta . î n t o t cursul anului 1923 cu rtea regală
a folosit în medie cîte u n tre n şi o treim e pe zi. A sta
ne? a co stat optzeci de milioane.
B ietul G hiolm an vorbeşte aşa p en tru că e niţeluş
indispus ! îşi continuă F erdinand gîndurile. N u poate
veni la p u tere : Ionel i-a pus m îna în gît şi-l ţine zdravăn.
Ţ a ra n u v rea ! zice Ionel. Ghiolm an a d a t m îna cu nem ţii.
D e asta-1 supără pe Ghiolm an că regina călătoreşte, cu
to a te că ştie că treb u ie să călătorească. Mai avem doua
fete de m ă rita t. Şi n u le putem d a 'd u p ă oricine. Sîntem
ţa ră m are, cu u n rol im p o rtan t în O rient. Ne trebuie
deci gineri din B alcani, din centrul E uropei, din I t a l ia . . .
Aşa că două fete nici n u ne ajung. N e-ar m ai trebui
cel p u ţin şase. P e n tru to a te ar m u n ci e a . P e to a te le-ar
face re g in e . . . Şi ea, în fru n tea tu tu ro r. De asta a şi
fost de curînd incognito în Ita lia , unde a dus tra ta tiv e
cu V ictor E m m anuel, doar-doar l-o îndupleca să se
încuscrească cu noi.
Cînd îşi am in ti de Ita lia , F erd in an d se întunecă
p uţin . Ita lia ! Tocm ai în Ita lia n u se p oate opri. R aidul
lui şi al M ăriei p rin E u ro p a n u prevede Ita lia şi Spania.
P ă c a t ! Şi i-ar fi plăcu t m ult să viziteze ţările acestea.
D ar politica financiară a lui V in tilă . . .
O rganizarea călătoriei regale în stră in ă ta te i-a rele­
v a t regelui un fa p t u im ito r: V intilă, u n om cu orizon­
tu ri financiare foarte întinse, n u se m ulţum eşte să echi­
libreze bu g etu l n um ai cu creditorii din ţa ră — pe care-i
achită cum şi cînd vrea — ci procedează la fel şi cu
creditorii străin i: italieni, spanioli, belgieni. Şi bancherii
s-au su p ărat.
Cu to a te acestea, cînd a început să se pună în discu­
ţie călătoria în străin ăn a te, regele l-a în tre b a t pe Muică,
m in istru l de extern e:
— î n ce relaţii sîntem cu stră in ă ta te a ?

279
 — E xcelente, sire.
D ar s-a v ă z u t repede că Muică e greşit inform at.
P e n tru că, de în d ată ce a încercat să in tre în tra ta tiv e
cu Mussolini şi cu P rim o de R ivera în vederea vizitei
regale în cadrul tu rn eu lui european, s-a izbit de la înce­
p u t de u n refuz categoric: n u ! Regele şi regina sînt
indezirabili în Ita lia şi S pania, a tîta vrem e cît sta tu l
rom în nu-şi respectă obligaţiile financiare. Ionel, ca
să-şi scuze eşecul, se ag ă ţă de fa p tu l că N eaţă, fă ră să
întreb e pe nim eni, făcuse o călătorie în Ita lia tocm ai
în zilele cînd V intilă ducea tra ta tiv e cu guvernul lui
Mussolini.
— Sire — insinuă el — refuzul lui Mussolini se dato-
reşte lui N eaţă. S înt convins că N eaţă, ca să se răzbune
pe m ine, a s tă ru it pe lîngă Mussolini să se o p u să vizitei
m aiestăţii sale.
Regele, care era trea z, i-a răsp u n s:
— Mussolini, fie ! D a r P rim o de R iv era? Că doar
N eaţă n-a fost în S pania !
Ionel n-a m ai a v u t ce să spună. Ita lia şi S pania au
fost şterse din itin erariu. O ricum , program ul e şi aşa
destul de în cărcat ! se consolă regele. Mai ales că nici
n u se sim te p rea bine. Cram pele astea-1 om oară !
D acă n -ar fi cram pele care-1 ţin uneori ceasuri întregi
şi nu-1 slăbesc u n m om ent, cu to t coniacul pe care-1
bea !
A plecat uşor peste fereastră, F erdinand aspiră cu
poftă aerul p rim ăv ăratic care-i um plea plăm înii regali,
îm b ib aţi de alcool şi nicotină. în definitiv, chiar cu
cram pele care te supără, v ia ţa nu-i tocm ai u rîtă.
Cineva b ă tu în uşă. D upă o clipă, ap ăru V intilă în
prag. V intilă p ărea bine dispus. C ălătoria cu regele-i
dădea sp eran ţa u n u i succes financiar m ai m are decît
cel din v a ra tre c u tă , cînd a plecat singur la L ondra
şi s-a- întors cu m îinile goale.
— Cum se sim t m aiestăţile v o astre ? în treb ă el.
M aria se v ăzu silită să pu n ă .tocul pe m asă:
— A, dom nul V intilă ! Şezi, te rog. Să n u u it !. . .
î n gară, am basadorul Angliei m i-a spus o poveste foarte
neplăcu tă în leg ătu ră cu lordul New ton. Ce ai cu lordul
N ew ton ?

280
 T o ată voioşia lui V intilă 6e to p i într-o clipă. E ra
v ă d it că 'în treb a rea M ăriei îl pune intr-o m are încurcă­
tu ră . î n loc de răspuns în treb ă :
— D ar el ce v -a spus?
R egina rîse. Şi Ionel şi V intilă, ca doi fraţi buni ce
erau, aveau aceeaşi m etodă de . a înconjura situaţiile
dificile: nu le în fru n tau .
— Mi-a spus lucruri ciudate pe care n u le ştiam !
zise M aria. S-a plîns că Viitorul l-ar fi a ta c a t în term eni
foarte violenţi pe' lord Nev ton.
— E revizionist, m aiestate ! Face propagandă filo-
m aghiară şi îm potriva n o astră !
— D a ! Şi p e n tru asta l-ai scos n e p o t de ra b in ?
E x ac t ?
Şi regina, către rege, care u rm ărea cu m are atenţie
conversaţia: .
— A uzi, N ando, ce face . V iito ru l! . . . F iindcă lordul
N ew ton e filom aghiar, Viitorul zice că acest N ew ton
n -a r fi u n N ew ton englez, ci u n M oritz N eu stad t din
O radea M are şi că e nepot de rabin -şi fiu de cîrcium ar —
şi 'că şi-ar fi cu m p ărat titlu l de lord de la E d u a rd al
V ll-le a pe care l-a îm p ru m u ta t cu parale, pe v re ­
m uri.
Regele izbucni în hohote de rîs:
— F orm idabil, dom nule V intilă ! D e unde ai m ai
scos-o şi pe a sta ?
Vintilă,, rece şi în c ru n ta t, zise:
— S înt fap te, sire !
— E i, lasă, dom nule V intilă ! făcu regina m u stră­
toare. F a p te ! Ce f a p t e ? . .. A m basadorul eTa indignat,
î ţ i închipui cum ne prezentăm în A nglia cu asem enea
p o v e şti! L ordul N ew ton e englez autentic» dom nule
V intilă ! îl cheam ă Thom as W odehouse Ligh, nij Moritz
N eu stad t. Şi a crescut la colegiul aristocratic E to n şi
la Christ Church din O xford, nu la O radea Mare. Şi are
un rol de fru n te în p artid u l conservator, dom nule
V intilă, p en tru că este u n aristo crat englez d e cea m ai
au ten tică s p e ţă . . .
V intilă, v in o v at, 6tătea nem işcat şi aproape că nici
nu respira.

261
 Vesel, regele, ca să-l liniştească, îi spuse:
— D ar ce ţi-a ven it, dom nule V intilă ! Şi dacă om ul
e filom aghiar trebuie să-i falsifici străm oşii?
V intilă m ărtu risi:
— A fost ideea lui I o n e l!
Ionel ! Iarăşi I o n e l! . . . Ionel îl îndeam nă să facă
voiajul ăsta de care zice că ţa ra are n ea p ăra tă nevoie
p en tru a încheia alianţe utile şi a-şi rccîştiga creditul
în stră in ă ta te şi to t el face poznele astea, ca să-l pună
în situ aţii ridicole fa ţă de oam enii influenţi din stră in ă ­
ta te . Şi cînd te gîndeşti că azi-dim ineaţă la despărţire,
Ionel l-a asig u rat solem n:
— D in parte-m i, m aiestate, voi cău ta, de dep arte, să
v ă uşurez sarcina cu slabele mele m ijloace !
Să-l aju te Ionel de departe ! H m ! Cu ce? Cu gîn-
durile ? Cu urările de bine ? Cu sentim entele lui de devo­
ta m e n t fa ţă de tro n ? Că doar nu şi-o fi închipuind Ionel
că-1 p oate a ju ta cu asem enea pozne !
F u ra t de gînduri, n u observă nici cînd V intilă, dis­
c r e ţ i a ieşit din co m partim ent, nici cînd a in tra t secre­
ta ru l:
— A sta a sosit acum !
Regele îşi ridică ochii şi luă h îrtia pe care i-o întindea
secretarul. E ra u n mesaj telegrafic de la T iti Stavridis,
care-1 inform a că azi, num ai u n ceas după ce m aiestatea
sa a p ărăsit cap itala, oraşul a început să fie te a tru l
unor dem o n straţii antisem ite dc o violenţă încă necu­
noscută pînă acum . M agazine d ev astate, stu d en ţi evrei
m a ltra ta ţi, trecăto ri, fă ră a fi m ăcar legitim aţi spre a
se vedea dacă sîn t evrei, b ă tu ţi fără alegere. Aşa s-a
p u tu t întîm pla că pe bulevardul E lisabeta u n cetăţean
am crican să fie tr în tit la păm în t, călcat în picioare şi
lovit cu ciomegele. P anica este m are. Şcolile sînt închise.
B erăriile închise. Cafenelele închise. S tudenţii operează
în voie.
F erd in an d , am ărît, întinse reginei hîrtia.
— Citeşte ! 1
M aria citi, d ar pare-se că, prea a n tre n a tă în m unca
ei care o ţin ea m ereu înclinată peste m ăsuţă, n u dădu
m esajului nici o im p o rtan ţă deosebită.
— M -da ! zise ea, şi-i dădu h îrtia înapoi.

282
 — Ai v ă z u t? în treb ă F erd in an d , cu o uşoară iritaţie
în glas. Zice că o să m ă aju te dc departe, ca să-m i uşureze
s a r c in a — şi uite cum m ă a ju tă. Ce spui?
— Ş tiu eu? m urm ură regina şi, însufleţită deodată,
înc,epu să înnegrească h îrtia cu slova ei m are şi neagră.
Găsise, în sfîrşit, figura de stil pe care o că u ta de
cîteva ceasuri şi era fericită.

Itin era riu l prevedea o oprire în Alsacia. La M ulhouse,

perechea regală coborî, ca să presare flori pe m orm intele
soldaţilor rom îni m o rţi în ca p tiv itate la nem ţi şi îngro­
p aţi în cim itirul Val du P âtre. R egina se achită cu
graţie de această delicată sarcină de a-şi a ră ta durerea
ei de m am ă a răn iţilo r, cum i se spunea de către ofiţerii
francezi, la Coţofeneşti. Regele însă, probabil neobişnuit
cu solul francez, se îm piedică, deşi drum ul era perfect
n eted şi era cît pe ce să cadă, dacă echilibrul n u i-ar fi
fost repede restab ilit, cu respect, de către com andantul
garnizoanei franceze, care-1 apucă tocm ai la vrem e de
b ra ţ.
— S înt eroii noştri ! oftă regele, uitîndu-se îngrijorat
la regină, ca să v ad ă dacă n-o supără accentul.
D ar regina p rivea, cu aceiaşi ochi de m am ă U ră n i­
ţilor, spre u n ofiţer blond, în alt, la t în um eri, care stătea
ceva m ai încolo. Regele, cu to t echilibrul lui aproxi­
m ativ , se ruşină.
— M ario, nu te m ai u ita a tîta la b ă ia tu l ăsta ! şopti
el reginei. R îde lum ea de noi.
D ar regina nu-şi pierdu cum pătul:
— Vai, exclam ă ea, în gura m are. Ce m ult seam ănă
dom nul locotenent cu fiul nostru !
T o ată su ita se a ră tă în e în ta tă de m anierele dem o­
cratice ale reginei, în tim p ce regele constată că ofiţerul
seam ănă m ai m u lt cu Vasilescu, fost locotenent în
garda regală, pe care-1 m utase, ca să astupe gura celor
de la cu rte, tocm ai la Cluj.
î n tre n u l care treb u ia să ducă perechea regală de la
Mulhouse la S trassburg, pe F erdinand îl aştep ta u n nou
m esaj de la B ucureşti.

283
 , — P o ftim ! exclam ă el, m înios. .Şi pe* Cristofor !__
Citeşte !
. R egina citi, d a r p robabil gîndul la sublocotenentul
care sem ăna a tît de bine cu fiul ei o îm piedica să îm p ă rtă ­
şească la fel de in ten s sentim entele de revoltă ale
augu stu lu i ei soţ.
— A m citit ! zise ea, destul de calm . U n incident
n ep lăcu t !
— In cid en t n ep lăcu t? făcu F erdinand, a g ita t. Să
m altratezi u n -om în halul ăsta ’e un incident neplăcut ?
Şi unde şi-au găsit ei să-l b a ta ! E x ac t peste drum de
noi. L a F u n d aţie ! . . . Şi fa ţă de to a tă lum ea politică
şi financiară care era în sală ! Aşa înţelege Ionel să ne
a ju te ?
M aria era fo arte m ira tă :
— Ionel? De ce to cm ai Ionel? ! D e ce n -a r fi ţă r ă ­
n iştii? D oar cine are m ai m are interes să ne com prom ită
voiajul decît ţără n iştii?
N evinovăţia cu care vorbea M aria aten u ă p en tru un
m om ent indignarea şi nedum erirea lui F erd in an d :
— Cum p o ţi să spui tocm ai tu u n a ca asta, d ra g ă?
zise el reginei. Ţ ărăn iştii să-l b a tă pe K erbalâ al lor?
în tr-a d e v ă r, a r fi fost d e , neconceput. D estinul lui
K erbalâ părea' indiscutabil legat de destinul lui J u g ă ­
n aru . Gel p u ţin aşa susţineau liberalii. î n v ară, Ju g ăn a ru
şi-a pus de gînd să-şi în tin d ă p artid u l şi în A rdeal şi
să-şi caute aderenţi — u n d e? P rin tre m uncitori. Şi
p rin tre care m u n cito ri? în prim ul rîn d p rin tre cei de la
R eşiţa, cărora Ju g ă n a ru s-a ap u cat să le sp u n ă:
— N em ulţum irea e generală. P este to t lum ea se
îm p arte în două m ari tab ere: îm buibaţii şi nem ulţum iţii.
A ceştia din u rm ă susţin cu ban u l, cu m unca lor, pe cei
dintîi. Sînt cîteva sute de m iliardari internaţionali
organizaţi în sindicate ta ri care stăpînesc norodul de
pretu tin d en i. Celor nem ulţum iţi, însă, nu li se dă voie
să se organizeze în sindicate, deoarece aceasta a r fi peri­
culos p en tru s ta t. Interesele m uncitorilor din fabrici
sînt identice cu ale m uncitorilor păm întului. De pildă
interesele m uncitorilor noştri din fabrici, ca şi de pe
cîm puri, nu sîn t potrivnice statu lu i, ci num ai cîtorva
capitalişti liberali, care se b u cu ră cînd v ăd că aceste

284
două clase se învrăjbfesc, lu p tîn d u n a îm potriva celei­
lalte.
— A ha ! au strig a t liberalii. Ju g ă n a ru s-a descoperit
bolşevic ! Nici n u se p u te a altfel, cînd îl are în spate
pe C ristofor K erb alâ ! ■
Şi au făcu t a tîta ag itaţie pe la p alat, încît într-o zi
Ju g ă n a ru , sp eriat, a tre b u it să se ducă la rege să se
explice:
— Sire, âîntem oam eni serioşi, sire ! Am v orbit
m uncitorilor de la R eşiţa exact aşa cum vorbesc şi
liberalii m uncitorilor din ţa ra întreagă. A sta se cheam ă
că liberalii sînt bolşevici? D ar cum altfel sfi sm ulgem
pe m uncitori din m îinile conducătorilor lor m uncitori,
dacă nu le Vorbim pe aceeaşi lim bă ? Ce a r fi de preferat,
sire? Să-i lăsăm pe m uncitori în p a rtid u l com unist?
Regele rîs e :
— Ş tiu, dom nule - Ju g ăn a ru . Nim eni n u se îndoieşte
de p atrio tism u l d um itale ! D ar vezi că ai m ers şi
dum n eata prea d e p a r t e ! . .. Şi-apoi, spune-m i, te rog:
e ad e v ăra t că 'discursul ăsta bolşevic a fost conceput
de d u m n eata în colaborare cu K erb alâ?
Ju g ă n a ru pricepu unde b ate regele şi-i spuse:
— M inciuni, s i r e ! K erbalâ n-are nici u n am estec
în conducerea p a rtid u lu i. K erb ala n u ne-a d a t nici o
leţcaie.
— î n orice caz — zise regele, n u p rea convins —
te sfătuiesc, dom nule Ju g ăn a ru , să faci o rectificare.
Ţ ara n u treb u ie să răm înă cu im presia că du m n eata
eşti bolşevic şi v în d u t fin^nţei internaţionale. •
Regele vorbea ex act ca Viitorul, care-1 acuza pe
C ristofor că rep rezin tă interesele « finanţei in tern a ţio ­
nale» . J u g ă n a ru se codi.'
— Sire, m i-ar veni greu să dau im ediat o dezm inţire.
Şi-apoi, eu p e rs o n a l.. .
— Te priveşte, dom nule Ju g ă n a ru , cine v a face
dezm inţirea şi cînd ! î n definitiv, e p artid u l dum itale.
E ra a tîta răceală în glasul regelui, încît Ju g ă n a ru
îngheţă. M etoda lui de a cuceri pe m uncitori era definitiv
com prom isă. Nu-1 lăsau liberalii — care -şi aici voiau
m onopolul: accentele cele m ai dem ocratice are voie să
le scoată în ţa ra rom înească num ai fam ilia Vizirilor.

286
 Ju g ă n a ru vedea că orice lu p tă pe teren u l acesta
era in u tilă şi-l însărcină pe Costăchescu, unul dintre
prieten ii săi politici m ai apropiaţi, să declare în P a rla ­
m en t:
— în tre program ul liberal şi cel ţă ră n ist nu sînt
decît deosebiri de procedură. Problem a ordinii in tere­
sează deopotrivă to a te partidele legaliste. î n chestia
dinastiei şi în cea naţio n ală n u există divergenţe. Nece­
sităţile vieţii constituţionale cer alternarea la guvern a
partid elo r care n u se deosebesc decît prin sistem ă, n u
şi p rin fondul concepţiilor.
M uică, en tu ziasm at, a alergat la Ionel să-i povestească
şi conchise:
— Ţ ărănism ul, astfel p rezen tat, n u m ai constituie un
m otiv de îngrijorare.
Ionel răspunse cu d isp reţ:
— D ar cînd a co n stitu it v re o d ată?
Şi a d a t ordin ca K erbalâ să fie din nou a ta c a t —
şi ca legăturile d in tre Ju g ă n a ru şi banca lui Cristofor
să fie şi m ai m u lt ex p loatate în propaganda an tiţără -
nească. Ju g ă n a ru s-a dus la Cristofor, s-a sfă tu it cu el
aproape două ore şi a doua zi a v en it în P arlam e n t
6ă d eclare:
— F iindcă s-a v o rb it de legăturile mele cu banca
K erbalâ, ţin să declar că n-am nici o legătură cu această
bancă. Desfid pe dom nii de pe banca m inisterială să
facă acceaşi declaraţie. Desfid chiar pe dom nul V intilă
V iziru să facă aci declaraţia că n-are domnia-sa nici o
leg ătu ră cu b anca K erbalâ.
V intilă V iziru tăcea. Ju g ă n a ru , însă, devenea s tă ­
ru ito r:
— A ştep t declaraţia dom nului V intilă Viziru.
V intilă V iziru continua să tacă.
— V edeţi, strigă triu m fă to r Ju g ăn a ru , că dom nul
Viziru nu.face declaraţia pe care i-o cer?
V intilă V iziru tăcu pînă la u rm ă, p en tru că legăturile
lui cu K erbalâ erau prea cunoscute spre a le p u tea
dezm inţi — d ar - nu trec u o săptăm înă şi atacurile
îm po triv a băncii se d ezlănţuiră iar. A cuzatul principal
era Crai-Voievod, fru n taş al ardelenilor şi aliat de seam ă
al lui J u g ă n a ru : Crai-Voievod are legături cu banca

286
K erbalâ. Crai-Voievod veni în P arlam e n t şi, cu fa ţa
Bpre Ionel, care p articip a în tîm p lăto r la şedinţă,
d ec la ră:
— D a, am leg ătu ri cu Cristofor K erbalâ. D ar îl
în treb pe dom nul Ionel Viziru, în casa cui am făcut
cuno ştin ţă cu K erb alâ?
De astă d ată, ccl care tăcea, n u m ai fu V intilă, ci Ionel.
— D om nul Ionel Viziru tace ! reluă Crai-Voievod.
Voi spune eu în casa cui am făcut cunoştinţă p en tru
întîia oară cu C ristofor: în casa dom nului Ionel Viziru !
Cinci m inute de aplauze abia p u tu ră să satisfacă
entuziasm ul opoziţiei.
— Dom nilor, continuă Crai-Voievod. Cine credeţi că
m i l-a p re zen tat în casa dom nului Ionel pe Cristofor
K erbalâ ? D om nul T raian S ăpunaru ! Şi să vedeţi în
ce te rm e n i: « D om nul Cristofor K erbalâ, susţinătorul
cel m ai aprig al propagandei în favorul Rom îniei la
conferinţa de pace, m are p a trio t rom în şi b u n amic
al m eu !»
Ţ ărăn iştii aplau d ară de zor, d ar n u se ştia p en tru
cine? P en tru Crai-Voievod sau p en tru K erbalâ.
Oricum , nu ţă ră n iştii au. p u tu t să-l b a tă pe K erbala.
— A tunci bolşevicii ! zise M aria. P robabil că bolşe­
vicii ! E i l-au b ă tu t pe K erbalâ ! N um ai bolşevicii sînt
în stare să b a tă pe u n bancher.
— Ooo, bolşevicii ! D ar dacă au fost bolşevicii la
mijloc de ce n-a in terv e n it po liţia? U ite ce scrie T iti:
« P oliţia p arcă a in tra t în păm înt. S tudenţii au mers
pînă la cap ăt, fără să fie su p ăraţi de nim eni. Nu s-au
fă cu t a r e s tă r i» .. . Poftim ! A tunci cum îţi vine să crezi
că ar fi am estecaţi bolşevicii?
Pe M aria, supărarea lui F erdinand o plictisea.
— D ar în definitiv — zise ea, p u ţin cam repezită —
ce te interesează a tîta afacerea a sta ? S-a în tîm p lat —
6-a în tîm p lat !
— F rum oasă în tîm plare ! U n bancher ! U n financiar
de im p o rtan ţa lui K erbalâ !
— Şi ce te incom odează pe tin e că K erbalâ a m încat
b ătaie !
— D ar de ce nu înţelegi odată, Mario, că nu asta
m ă supără. D acă b ă ta ia pe care a m încat-o ar fi o chestie

287
a lui p articu lară, p u ţin m i-ar păsa. D ar m ă gîndesc
la oe o să spună ăştia de aici cînd vor afla ! D acă o să
ne apucăm să-i b atem şi pe bancheri, ce încredere să
m ai aib ă stră in ă ta te a în noi?
B ău un p ăh ărel de coniac şi, tris t, îşi încheie gîndul:
— Aşa înţelege Ionel să ne a ju te ? Schingiuind pe
bancheri ?

' La S trassburg, perechea regală se bucură de onoruri

speciale. R egina fu îm b răcată în epitoga de doctor
onorific al universităţii — iar regele căp ătă o m edalie
com em orativă. 'L u cru rile se p etrecură fără nici un
incident. Regele se ţin ea d rep t, era calm şi conversă
cu profesorii aproape o oră — în tim p ce M aria distribuia
stu d en ţilo r cuvinte drăguţe.
■în d ru m spre P aris, de cum se u rn i tren u l din gară,
regele prim i un al treilea m e sa j: depozitul de m uniţii
de la D udeşti-Cioplea a sărit în aer. Sute de m orţi şi
ră n iţi — am bulanţele n u m ai p o t prididi'. Oam enii sînt
căraţi, claie peste g răm adă, la niorgă sau la spital, cu
căruţele. Şi T iti ad ău g a o n o tă în term eni discreţi: se
vorbeşte de fraude de sute de biilioane, în care a r fi
am estecat p rin ţu l Carol.
Chestia asta cu arm ele, îşi zise F erdinand, a devenit
oarecum neplăcută. S-au com andat to t ‘soiul de arm e
în stră in ă ta te , d a r arm e nu se prea v ăd ! Nici m ăcar
de ochii opoziţiei. Se cam exagerează. Cadourile sînt
în tr-ad e v ăr frum oase, d a r trebuie în to a te o lim ită.
N um ai că tocm ai asta le lipseşte oam enilor no ştri:
sim ţul m ăsurii. Şi opoziţia a tîta a ş te a p tă : s ă . aibă de
ce să se agaţe. « A rm e ! ţip ă opoziţia. F aceţi gălăgie că
U niunea Sovietică vrea să ne atace. Că prim ejdia unui
război e im inentă. Că trebuie să ne înarm ăm . A ţi m ărit
im pozitele, a ţi v o ta t bugete de înarm are şi jţip u iţi
oam enii de vii p en tru arm e. A ţi făcu t( com enzi ! D ar
arm ele? U nde sîn t arm ele? Şi unde-i proiectul acela
de lege a OTganizării arm atei, care trebuie să vină în
discuţia C am erei?» La to a te astea a v en it m inistrul
de război M ăldărescu, i e r i . . . d a ! i e r i . . . aşa com unică

288
T iti — şi a d eclarat cu m îna pe inim ă că a rm a ta v a fi
g ata, cînd v a b ate ceasul, să-şi facă d ato ria cu cinste !
« Ţ ara să n-aibă nici o g rijă . . . Are tru p e splendid echi­
p ate, cârc ard de n erăbdare să dea ochi cu inam icul !»
A sta a fost ieri. . . şi azi, după douăzeci şi p atru de ore,
sare în aer cel m ai m are depozit de m uniţii din ţa ră .
Ca sub Iliescu-T urtucaia ! Totuşi, asta nu-i ajunge lui
Ionel. Cel p u ţin să fi tă c u t ! D ar nu ! în d a tă după explo­
zie, îl trim ite pe M ăldărcscu la Cam eră să ţin ă un
d iscu rs:
— D om nilor d ep u taţi, deplîngem cu to ţii pagubele
de ieri, d ar ţa ra a trec u t cu succes p rin alte încercări
m u lt m ai grele. Nu u ita ţi M ărăşeştii ! F ără arm e, num ai
in căm aşă, i-am b ă tu t pe nem ţi ! P oporul rom în nu
piere, dom nilor ! Să avem încredere în v irtu ţile neam ului.
Vom avea tu n u ri, m itraliere, avioane, cît n-o să avem
ce face cu ele. M aiestatea sa regele se află acum în stră i­
n ă ta te să îngrijească de so arta ţării. D ar, adm iţînd
chiar că o să ne lipscască arm ele acestea, ei şi? Să ne
lipsească ! Cu a tît m ai bine ! Ne-a răm as baioneta şi
pum nul. Şi o să ară tă m lum ii ce poate soldatul rom în !
Cu "pumnul ! .. .
Şi-şi a ră tă pum nul. M ajoritatea a ap lau d a t n eb u ­
neşte, d ar ţără n iştii şi naţionalii au început să urle:
« R eşiţa ! R eşiţa !. . . W ickers !. . . » şi au şi început
să răspîndească to t felul de zvonuri pe socotcala
prinţu lu i !
— A sta ne m ai lipsea ! zise regele Măriei, întinzîndu-i
m esajul lui Titi..
M aria citi în fugă şi puse, calm , h îrtia pe m ăsu ţă:
— Nu ştiu ce te to t necăjeşti aşa ! D oar e clar ce
spune T iti: se anchetează ! Cineva trebuie să fie v inovat
in explozia asta ! Să vedem m ai în tîi re zu ltatu l anchetei...
— D a ! D ar tocm ai acum cînd sîntem în stră in ă ta te
să sară depozitul de m uniţii în aer?
M aria îşi exam ină în oglinjioară un rid abia vizibil,
d ar destul de îngrijo rător, care se ivise, fără îndoială,
din pricina oboselei drum ului, în colţul ochiului d rep t —
şi, nervoasă, îi răspunse:
— E i şi? Te te m i cum va că n-o să găseşti destule
m uniţii în A nglia?

! • - a. 1203 389
 *

La P aris, regele, în pofida suferinţelor sale intestinale,

făcu fa ţă cu cinste tu tu ro r recepţiilor, vizitelor şi
banchetelor. E m o ţio n an tă a fost, m ai cu seam ă, prim irea
de la m unicipiu, unde fam ilia regală fu în tîm p in ată de
către rep rezen tan ţi de seam ă ai lum ii politice şi finan­
ciare. Preşedintele m unicipiului luă cuvîntul şi spuse:
— î n m aiestatea v o astră salutăm cea m ai în altă
incarn aţiu n e a unui popor cu care sîntem u n iţi prin
strînse afinităţi de sînge şi de suflet şi pe care l-am
socotit d in to td eau n a ca santinelă în a in ta tă în O rient a
civilizaţiei noastre latine !
La care, F erd in an d îşi citi, cu dem nitate, discursul
scris cu îngrijire de către m inistrul de externe:
— Am fost to td eau n a santinela în a in ta tă a civili­
zaţiei noastre latin e, d ar p ăstră m P arisului o recu­
n o ştin ţă cu to tu l p articu lară, p en tru că ştim cc influenţă
profu n d ă a ex ercitat capitala F ran ţei asupra dezvol­
tă rii intelectuale şi politice a R om îniei !
La m asă, regele prim i un nou mesaj de la T iti: ca
u rm are a tu lb u rărilo r din ţa ră şi a m altratării dom nului
K erbalâ, guvernul a h o tă rît să vină cu legi speciale
« p e n tru ap ărarea ordinii» — şi a d a t un com unicat prin
care a ra tă că este h o tă rît să desfiinţeze to a te organiza­
ţiile» ex trem iste» — « fie ele de d re ap ta, fie ele dc stînga».
S atisfăcut, regele şopti M ăriei:
— Citeşte !. . . Ionel a început să ne aju te !
Seara, la reccpţia de la Eliseu, preşedintele republicii
franceze ridică p ah aru l de şam panie şi spuse:
— R epublica franceză este bucuroasă şi m îndră să
prim ească pe suveranii Rom îniei. E a se bucură să salute
în m aiestatea voastră şi în m aiestatea sa regina pe
auguştii rep rezen tan ţi ai unei ţă ri de cârc o uneşte
sentim entul a tît de viu al luptei eroice care a consacrat
trium fu l drep tu lu i şi al libertăţilor naţionale. F ra n ţa ,
ca şi R om înia, este profund a ta şa tă păcii ! Şi una şi
alta ştiu că această pace nu poate fi p ă stra tă decît prin
respectarea leală a tra ta te lo r care au organizat E u ro p a
după victoria aliaţilor.
F erd in an d răspunse după h îrtie:

290
 — Ca şi F ra n ţa , R om înia urm ăreşte politica de pace,
b a z a tă pe aplicarea reală a tra ta te lo r existente şi a
acordurilor p u r defensive, prevăzute p rin pactu l Socie­
tă ţii N aţiunilor şi pe care l-am încheiat cu naţiunile
am ice, tocm ai în scopuri de pace.
La culcare, regele prim i un al cincilea m esaj: ancheta
în ju ru l exploziei de la Dudeşti-Cioplea s-a term in at.
D epozitul a fost aru n cat în aer de bolşevici. De nişte
agenţi ai duşm anului. De nişte m uncitori ră zv ră tiţi. Au
fost a re sta ţi cîţiva soldaţi şi to ţi m uncitorii care au
scăp at cu v iaţă d in explozie.
— î n sfîrşit, zise F erdinand, care-şi cău ta cu n erăb ­
dare păhărelul, Ionel ne a ju tă în sarcina noastră.
— Ai v ăz u t ? făcu M aria. D ar tu , to td eau n a b ăn u ito r !
F erd in an d o ftă:
— Crampele, M ario, cram pele sînt de vină !
★
A doua zi, suveranii fură conduşi la m orm întul
eroului necunoscut. R egina presără flori şi regele depuse
m edalia « V irtu tea m ilitară».
D upă ce solem nitatea se isprăvi, regele zări în suită
un dom n gras, chel, cu jobenul în m înă, vorbind foarte
a g ita t cu V intilă. Regele se folosi de u n m om ent cînd
se afla lîngă regină, ca s-o întrebe în şo ap tă:
— Cine-i individul ă s ta . . . că se ţin e de noi peste
to t, ca o u m b r ă !
R egina zîm bi:
— A ! Nu-1 c u n o ş ti? .. . Mi-a fost recom andat de
V intilă. E rep rezen tan tu l fabricii K ru p p ! Ne oferă tunuri.
în tre a g a fiinţă a regelui se sim ţi răscolită. î n u lti­
m ii ani se obişnuise cu ideea că G erm ania este defi­
n itiv îngenuncheată şi uitase aproape cu to tu l că este
germ an, deşi de la încheierea păcii a v ăz u t în ţa ră ne­
nu m ăra ţi germ ani. D ar germ anii aceia erau sim pli
agenţi de afaceri care veneau în ţa ră să plaseze stofe,
chim icale, obiecte casnice şi alte asem enea m ărfuri
utile, d ar banale şi nevinovate. Cuviincioşi, corecţi,
discreţi, cei m ai m u lţi d in tre aceşti trim işi ai Germ aniei
erau doctori în d rep t, în litere, în filozofie, pe care sfîr-
şitul nefericit al războiului îi zvîrlise din dom eniul

18' 291
p reocupărilor lor in tectuale în com erţ, în industrie, în
finanţe, adică în profesii cu to tu l străin e p regătirii
lor, d ar pe care le practicau din prim ul m om ent cu o
com petenţă explicabilă, desigur, num ai p rin « superio­
rita te a lor de rasă» . T otuşi, oam enii aceştia, prin însuşi
caracterul funcţiei lor sociale, erau a tît de lipsiţi de
personalitate, încît nici unul din ei n-a p u tu t trezi în el
am intirea originii lui germ ane. Şi a tre b u it să vină acest
om, cu chelie, cu joben, cu b u rtă , unul d in tr-u n milion,
sau două, sau tre i m ilioane de grăsani cu chelie şi cu
jo b en din cîţi se găsesc pe fa ţa păm întului, p en tru ca
F erd in an d să se sim tă deodată încălzit de un entuziasm
ju v en il — ca pe v rem ea cînd era elev de şcoală m ilitară
— la gîndul că este germ an, că G erm ania trăieşte şi că
această Germ anie este, cu to a tă neşansa ei î n ' război,
aceeaşi G erm anie aprigă, perseverentă, în zestrată cu
d aru ri 6peciale dc a se infiltra unde nici nu te gîndeşti,
h o tă rîtă să fabrice tu n u ri, să folosească tu n u ri îm potriva
oricui şi să vîndă tu n u ri oricui — pînă şi adversarului
de ieri şi de mîine — şi un d e? Chiar la m orm întul
eroului necunoscut !
Cu lim ba u scată, cu pleoapele arse de arşiţa unei
em oţii vii, ascuţite, F erdinand se opri brusc să prindă
o melodie ce se dezlănţuise ca dintr-o m uzicuţă m eca­
nică în adîncul sufletului lui şi se în ălţa dulce, caldă,
cum e m u rm u ru l dulce de leagăn al m am ei:
« D eutscliland, D eutschland u b er alles
t)b e r alles in der W e l t ! . . . »

— V reau să-l cunosc n e a p ă r a t! zise el, roşu pînă

în vîrful urechilor, cu o h o tărîre care o făcu pe regină
să zîm bească.
P este o oră, dom nul H ans Miiller, rep rezen tan tu l
fabricii K ru p p , era introdus, cu to a te precauţiile cuve­
n ite, la rege. În cîn tarea fu reciprocă. H ans Miiller se
recom andă doctor în litere, în ştiin ţe economice şi
sociale, în d rep t, în filozofie, în m atem atică şi în ştiin­
ţele orientale.
— Cum m erg afacerile, dom nule Miiller ?
— E xcelent, sire 1

M i
 — Şi cu francezii?
— Clienţi serioşi, sire !
— Cînd vei fi în O rient, poftim şi pe la noi, dom ­
nule Miiller !
— Cu plăcere, sire ! In principiu, m -am şi înţeles
cu dom nul Viziru.
D upă plecarea lui Miiller, regele prim i al şaselea
m e sa j: guvernul rom în a ru p t tra ta tiv e le pe care le
ducea la V iena cu guvernul sovietic p en tru reluarea
u nor relaţii norm ale în tre aceste două ţări.
— Auzi, M ario, zise regele, Ionel a în tre ru p t
discuţiile cu so v ie tic ii.. . D elegaţii s-au şi întors în
ţa ră !
— S p le n d id ! N u trebuie să ducem cu bolşevicii
nici u n fel de t r a t a t i v e .. . Ionel ştie ce face. E tocm ai
m om entul o p o rtu n ! A sta o să ne folosească acum !
— Crezi că o să ne folosească?
— E norm ! P o ţi să-l feliciţi pe Ionel din p a r te -m i!
— A sta o şi fac ! . . . Acum abia înţeleg ce a crezut
el cînd spunea că o să ne aju te de departe !

D in F ra n ţa , regele şi regina trec u ră în E lveţia.

La Basel, la banchetul organizat în cinstea oaspeţilor,
preşedintele confederaţiei şviţeriene declară, cu paharul
de şam panie în m înă:
— S alutăm în m aiestăţile voastre pe suveranii
frum osului şi bogatului păm înt rom înesc, cu lanurile
Iui au rite de porum b şi de grîu şi cu falnicii m u n ţi ai
C arpaţilor, unde pădurile alternează cu păşunile.
Regele răspunse, cu ochii pe hîrtie:
— T radiţiile v oastre dem ocratice, m unca fecundă
a poporului vo stru , dragostea voastră p en tru pace,
corespund în tru to tu l scopului pe care-1 urm ăreşte şi
R om înia !
La ieşire, F erd in an d rem arcă pe u n dom n în alt,
uscat, rigid, în haine negre şi joben, care nu se dezlipea
o clipă de V intilă.
— Cine e ăsta ? în treb ă regele pe regina, care părea
foarte in iţiată.

293
 — E rep rezen tan tu l fabricii A rm s tro n g ! Ne oferă
tunu ri engleze, în condiţii excelente.
S ecretarul îi aduse lui F erdinand un al şaptelea m e­
saj din ţ a r ă : stu d en ţii clausişti continuă devastările.
Un stu d en t, Verne6cu, a r fi d a t poliţiei inform aţii despre
un com plot pus la cale de u n grup de stu d en ţi în fru n te
cu A ureliu Cziucziewicz şi B rebu, p en tru asasinarea
unor oam eni politici rom îni şi a unor bancheri evrei.
S tud en ţii au fost arestaţi. B rebu, închis, ca să se ră z­
bune, a izb u tit să m om ească la el în închisoare pe
Vernescu, d en u n ţăto ru l, şi a tra s în el o p t gloanţe. Pe
de altă p a rte s-a aflat că agenţii com unişti, sub p re te x tu l
tra ta tiv e lo r din V iena,' fac propagandă bolşevică în
ţa ră , ia r în P arlam en t to ţi conducătorii politici s-au
declarat de acord cu privire la ru p erea tra ta tiv e lo r de
la Yiena.
Suveranii ieşiră să se plim be pe jos, pe străzile v e­
chiului Basel, şi se o p riră pe p u n te a de peste R in, unde
p rezenţa lor p u tea fi rem arcată de lum e — d ar nim eni
nu-i cunoaştea şi nu-i saluta. R egina se sim ţi jignită.
— Aceşti şviţerieni, zise ea lui F erdinand, apă-
sînd • cu o an u m ită n u a n ţă pe cuvînt, cam exagerează
cu dem ocraţia !
P este un sfert de ceas, regina se in stală la fereastra
hotelului şi începu să facă sem ne am icale cu m îna trec ă­
torilo r şi să le zîm bească. î n cîteva m inute, se făcu
p o p u lară: lum ea se îngrăm ădi în strad ă să privească
şi să adm ire pe această regină exotică, încă destul de
frum oasă, care cheam ă lum ea de la fereastra un u i
hotel.
Spre seară, sosi regelui u n al optulea m e sa j: m ăsu­
rile excepţionale pe care Trişcă lc anunţase în P a rla ­
m en t, în u rm a tulb u rărilor, au început a fi aplicate.
S-au percheziţionat locuinţele tu tu ro r m uncitorilor b ă ­
n u iţi com unişti. Se fac arestări m asive în rîndurilc con­
ducătorilor m uncitorim ii. Socialismul, ziarul partid u lu i
com unist, a fost su p rim at p e n tru atitu d in ea lui a n ti­
p atrio tică.
— B ravo, Ionele ! . . . î ţ i m ulţum esc !
N u era d eşartă bucuria lui F erdinand. î n prim ele
zile V intilă se plîngea regelui că bancherii nu-i prea

294
acordă o aten ţie deosebită. î n ultim ele două-trei zile,
însă, V intilă p ărea to t m ai satisrăc u t:
— Se sperăm , m aiestate, că voiajul dum neavoastră
va reface creditul n ostru în Europa.
F erd in an d începea să spere şi el, p e n tru că Ionel îl
a ju ta efectiv.

Cînd îi veni rîndul în adunarea sindicatului tipogra­

filor din B ucurcşti, Crişan sc ridică şi spuse:
— Viziru l-a trim is pe rege în stră in ă ta te să încheie
alian ţe şi să facă îm p rum uturi. Ei ne vorbesc dc îm ­
p ru m u tu rile accstea, ca şi cum banchcrii străini n u ­
m ai asta visează: să-şi verse sacii lor dc au r peste capetele
noastre şi noi să n-avem altă treabă decît să stăm şi
să adunăm banii de pe jo s . . . D ar să ne-o scoatem din
cap: s tră in ă ta te a dă ţă rii îm p ru m u tu ri nu în bani, ci
în arm e ! î n tu n u ri, în ta n c u ri, în avioane ! A stea
sînt îm prum uturile care ni se dau — p en tru că asta-i
interesează pe cei din Apus, ca şi pe conducătorii
n o ştri: războiul ! Prcgătesc războiul îm potriva U niunii
Sovietice, pe care ne pun să-l plătim noi, m unci­
to rii, cu banii şi cu sîngelc nostru ! Vor războiul ! Şi
m ăsurile lor excepţionale to t în vederea acestui război
sînt luate. Cine este îm potriva războiului şi p en tru
p ace- cu U niunea Sovietică trebuie în lă tu ra t ! De asta
astăzi schingiuicsc pe a tîţia dintre noi: pentru că noi
vrem pace cu U niunea Sovietică. De asta au suprim at
ziarul n o stru Socialismul: pentru că a a ră ta t că îndă­
ră tu l ru perii tratativ elo r de pace de la Viena cu reprezen­
ta n ţii sovietici se ascund intenţiile agresive ale guver­
n an ţilo r noştri ! R ăzboiul antisoviotic — acesta este scopul
final al dezlănţuirii lor fasciste. S tatu l oligarhic al vizi­
rilor şi subvizirilor nu găseşte bani nici p en tru şcoli,
nici p en tru asigurările sociale, nici pen tru spitale, nici
pentru, căile fe ra te ; d ar pentru bandele lor fasciste,
care terorizează ţa ra , ca să dea guvernului un p re te x t
să aplice m ăsuri excepţionale îm potriva noastră, a m unci­
torim ii, se găsesc bani cu duium ul. Ei ne vorbesc despre
îm p ru m u tu rile care în curînd or să ne fcricească pe to ţi,

295
d ar un lucru să ş tiţi: nu in tră în ţa /ă o p ară, decît cu
condiţia ca guvernul să lovească în com unişti şi să în tă ­
rească m işcarea fascistă. Fascism ul este cîinele de pază
al boierilor. Şi în gura accstui cîine dc pază vor să ne
arunce pe noi: în gura fascismului.
Cu o izbitură asurzitoare de bocanc, uşa fu d a tă în
lă tu ri şi o droaie dc jan d arm i, în fru n te cu Belciug,
se n ăp u sti în odaie:
— N u mişcă n im en i!
în dubă, Crişan nu-şi p u tu da seam a lîngă cine stă.
Sim ţi însă un cot care-1 îm pinge şi auzi u n glas care-1
în treb ă în ş o a p tă :
— Nu ştii ce s-a făcut cu nenea C rişan?
— A ndrei, tu eşti? îi răspunse Crişan.
A ndrei îl strînse febril de b ra ţ pe Crişan, fericit că-1
regăseşte te a fă r:
— Să trăieşti, nene Crişane ! U rît au m ai d a t în
noi ! Au b ă tu t şi femeile de le-au sm intit.
— D ar tu ai p ă ţit ceva, A ndrei?
— Nimic ! A d a t unul cu piciorul în m in e .« Mă, eşti
ro m în ?» Şi i-am răsp u ns: « R o m în , d a' c a li c ! » ... Şi
m -a lovit. N u-i plăcea, pesem ne, răspunsul. D ar pe
d u m n eata?
— O, nu-i m are lucru ! zise Crişan, care scuipase
sînge cînd l-au urcat în dubă, fiindcă fusese izbit cu
bocancul în b u rtă. A bia m -au atins.
Şi apucîrdu-l pe Andrei de m înă:
— D a’ nu-i aşa, Andrei ? Le-o plătim n o i !
— Oho ! făcu A ndrei, cu însufleţire. Şi încă cum !
Cu v îrf şi îndesat !

L a Liga N aţiunilor, sir E ric D rum ond, secretarul

general al acestei în trep rin d eri anglo-franceze, îl prim i
pe F erdinand cu cuvinte de b u n v en it:
— Sînt convins că această vizită v a servi să creeze
în R om înia un sprijin şi m ai m are p en tru Ligă şi nu
va p u tea decît să întărească legăturile d in tre rom îni
şi această m are organizaţie internaţională, m enită 6ă
îndrum eze popoarele către o colaborare paşnică.

296
 Regele citi:
— P oporul rom în, care doreşte pacea spre a se putea
consolida şi care nu u rm ăreşte nici un scop agresiv,
este cu deosebire a ta şa t operei de pace, de solidaritate
şi de concordie, care form ează obiectul Societăţii N a­
ţiunilor.
La hotel îl aşte p ta pe F erdinand al nouălea m esaj:
Ionel n-a d a t voie m uncitorim ii să dem onstreze dc 1 Mai.
S-a făcu t excepţie num ai cu social-dem ocraţii şi cu
sindicatele naţionale. Congresul com unist a fost interzis.
Com em orarea m orţii lui Lenin continuă a fi interzisă
şi ea. N um ărul m uncitorilor arestaţi creşte.
— Ionel ne a ju tă , Mario ! se bucură enorm , regele.
Ai auzit ce a zis V in tilă: oam enii se a ra tă aici de o am a­
b ilitate n ea şte p tată. Nici o lim ită p en tru comenzile de
arm e, dacă dăm g aran ţii ! . . . Acum a a interzis şi m ani­
festările de 1 Mai !.
— Şi Mussolini le-a interzis ! făcu M aria, cu ochii
pe fereastră. Şi Prim o de R i v e r a ... şi T z a n k o ff.. .
T o ată lum ea. Şi tocm ai noi, care sîntem în p u n ctu l cel
m ai prim ejd u it din E u ropa, să îngăduim acest dezm ăţ
bolşevic ?
Ceva m ai tîrziu sosi şi Muică, m inistrul de externe,
cu rezu ltatu l alegerilor din G erm ania.
— F a ţă de alegerile precedente, social-dem ocraţii
pierd optzeci şi şase de locuri, în tim p ce com uniştii
cîştigă patruzeci şi tre i şi naţionaliştii — cincizeci şi unu.
în G erm ania lucrurile încep să se lăm urească. L u p ta
m are începe să se dea între com unişti şi naţionalişti.
Ca p retu tin d en i.
— Ca p re tu tin d en i? zise regina, care părea foarte
uim ită. La noi m ai e ceva de lăm u rit?

La Jilav a, d eţin u ţii aflară în ziua aceea că M inisterul

de R ăzboi a d a t ordin com andam entelor « să suprave-
gh eze de aproape pe acei care 6-au a b ă tu t de la religia
creştină ».
— Pe cine o fi crezînd, nene C rişan? în treb ă
Andrei.

297
 D ar cheia scrîşni în broască şi gardianul îşi băgă
nasul pe u şă:
— C rişan. . . A n d re i. . . M arin . . . să poftească la
cancelarie !
în cancelarie îi aştep ta , alătu ri de com andantul
închisorii, com isarul regal Păsculescu, gras, m ăru n t, cu
fa ţa perfect rasă şi lucioasă.
— A, uite-1 pe d u m n e a lu i! îl luă în prim ire com isarul
regal pe Crişan. D u m n eata eşti capul tu tu ro r rău tă ţilo r.
Ne bom bardezi cu cereri să te interogăm şi-i m ai
instigi şi pe alţii. Să ştii că ţi-o spun p en tru ultim a
o ară: dacă n u -ţi bagi m inţile-n cap, aici îţi putrezesc
oasele !
— D om nule com isar regal, răspunse Crişan, d a r n u
este legal să ne ţin e ţi aici fără să ne in te ro g a ţi.. .
— L egal? răcn i com isarul, congestionat. D um nezeul
şi pastele m ă-ti de bolşevic ! Legal ! . . . Cică nu-i legal !...
O să m ă-nveţi pe m ine ce este legal şi ce n u ? . . . Auzi,
dom nule, u n vagabond, u n tîrîie-brîu, u n coate-goale
să m ă înveţe pe m ine, com isar regal, ce este legal şi ce
n u ! Mă ! T u tră ie şti pe lum ea ailaltă, m ă . . . m ă, c-acuş
te în ghit, m ă, anafora m ă-ti de n e s p ă la t!
Crişan îl lăsă pe com isar să urle pînă ce obosi şi-i
răspunse:
— D om nule com isar, co n stitu ţia zice. . .
Acum a ochii com isarului nici n u se m ai vedeau,
p e n tru că „to t obrazul lui era num ai gură — o gură
uriaşă p rin care în ju rătu rile năvăleau ca dintr-o
cişm ea:
— C o n stitu ţia a a ? Ce-ai spus, m ă? C onstituţia? Tu-m i
vorbeşti mie de con stitu ţie, m ă? Ştii tu ce-i aia consti­
tu ţie , m ă ? . . . în d răzn eşti să spurci co n stitu ţia, m ă,
lum in area m ă-ti de neţesălat !
Şi se întoarse către m aior:
— D om nule com andant, indivizii ăştia s-au a b ă tu t
de la religia c r e ş tin ă .. . Te rog să le faci în d ată proces-
verbal de dare în j u d e c a t ă . . . H ristosul m am ei lor de
bolşevici ! . . . Să le m ai trcacă pofta de in te ro g a to rii.. .
Auzi, dom nule ! . . . In te ro g a to rii! In-te-ro-ga-to-rii ! . . .
Biserica m am ei lor de tîlh ari !

298
 ★

L a Geneva, regele şi regina v izitară Biroul In te rn a ­

ţional al Muncii. Aci fură în tîm p in aţi de vechiul lor
p riete n « unchiul A lb ert» — A lbert Thom as, care le-a
lă sa t atîte a am in tiri frum oase, la Iaşi, în tim pul ră z­
boiului. R evederea fu a tît de m işcătoare, încît depăşi
lim itele perm ise de d em nitatea publică regală.
— Sire ! . . . M aiestate ! . . .
— A lb e r t!
T otuşi, A lbert p ăru îngrijorat.
— Sire ! zise el discret regelui, după ce prim a efuziune
se tem p eră p u ţin . P resa de stînga face scandal m are cu
cele ce se întîm plă în Rom înia. M uncitorii sînt arestaţi,
b ă tu ţi, îm puşcaţi. Aşa spune presa de stînga, sire’! Ce
este ad e v ăra t în to a te astea ? . . . Şi ce este ad e v ăra t din
to t ce se spune în broşura asta care a fost tra d u să în
to a te lim bile şi a fost strec u rată aici n u ştim de cine ?
Regele lu ă b ro şu ra şi citi în fugă:
« . . . A şezat la birou, cu biciul în văzul celui arestat,
îl în treb a m ai m u lt ţip în d decît v o rb in d : D acă face
p a rte din vreu n sindicat,; dacă a fost m em bru al T ine­
re tu lu i Socialist; dacă a lu a t p a rte la vreo excursie a
T ineretu lu i Socialist; dacă cunoaşte pe c u ta re ; dacă a
fă cu t p a rte din organizaţia sportivă , , Prietenii naturii11?
şi altele, to ate în soţite de b ă tă i sau am eninţări ca:
„V ezi m asa aia, m ă? 0 să te fac s-o iei în b ra ţe !“ (E
vorb a de sistem ul Siguranţei de a-1 lega pe a re sta t de
m asă p e n tru a-1 Jbate m ai bine.)»
« . . . B rigada care se ocupă cu com unism ul în prim ul
rîn d este brigada a 3-a, al cărei şef este B onciulescu.»
« Schingiuirile s-au în tîm p lat de obicei ori în cam era
şefilor de serviciu, ori în cam era a 9-a sau în beci.»
« . . . N ep u tîn d răspunde la întrebările ce m i-au fost
puse de subinspectorul Bonciulescu, el a d a t ordin
com isarului Georgescu să-mi facă cunoscut „C odul
p en al“ , adică să m ă b a tă cu cauciucul».
« . . . în ziua d£ 11 decem brie 1924 am fost a restat
la B u cureşti şi dus la S iguranţa Generală. Im ed iat după
in tra re a în cabinetul inspectorului de siguranţă Bonciu­
lescu, a în cep u t b ă ta ia ; am fost b ă tu t de Bonciulescu,

299
singur, tim p de 6 ore, şi cînd îm i curgea sînge din naa
şi din gură m ă trim ite a să m ă spăl ca să m ă întorc iar
la b ă ta ie .»
« . . . în aceeaşi n o ap te am fost b ă tu t de la ora 9
pînă la 4 dim ineaţa de com isarul Gheorghiescu, de agenţi
şi de însuşi inspectorul V ladim irescu; de fa ţă au fost
şi: inspectorul Cristescu, vice-consulul Rom îniei la
Yiena, R ădoi şi D r. D em etrescu. Am fost b ă tu t cu
rînca de cauciuc, în cît am leşinat de cîteva ori. Mi-a
ru p t p ărul, m -a b ă tu t cu picioarele peste cap şi pe piept,
î n ziua de 12 am fost b ă tu t de com isarul Gheorghiescu
o oră cu cauciucul peste obraz şi peste palm e.»
« . . . D upă ce a obosit, inspectorul Vladim irescu
mi-a spus să-m i dezbrac haina, m -a aşezat pe scaun şi
a început să-mi ia interogatoriul. Fiecare în treb are era
înso ţită de o lo v itu ră cu o rîncă de cauciuc peste faţă
şi peste piept. Sfîrşind cu întrebările, a început să m ă
b a tă cu rînca la palm ă şi m -a trîn tit apoi jos. în su şi
inspectorul Vladim irescu m -a b ă tu t cu rînca pe spate,
aşa încît to t corpul m i se acoperise cu v în ătăi. M altra­
tările acestea au d u ra t cu schim bul pînă la 4 dim ineaţa,
fă ră altă în treru p ere decît ora m esei».
« . . . în seara aceea, cînd am fost dus în p iv n iţă, un
pluto n ier de jan d arm i a v en it jos şi, cu aju to ru l unui
jan d arm , fără nici un m otiv, ne-a b ă tu t pe to ţi arestaţii
în m od groaznic. în tr e b ă tu ţi era şi un copil de 9 —10
ani, care era închis cu ta tă l şi cu m am a s a . . . »
Regele citea, îşi m uşca nervos trab u cu l şi m orm ăia
în tr-u n a :
— Da, da, da ! Am înţeles !
Apoi, dezgustat, îi înapoie lui Thom as b ro şu ra:
— Născociri bolşevice ! Şi ce s-a făcu t cu exem ­
plarele care s-au răsp în d it aici?
— Noroc că am prins de veste şi le-am confiscat
n u m a id e c ît!
— M ulţumesc, dom nule Thom as ! E şti u n adevărat
prieten al ţ ă r i i !
— Totuşi, sire, cred că ceva treb u ie f ă c u t !
Regina in terv en i:
— Vei face o declaraţie, N ando !
Şi-i zîm bi lui Thom as.

300
 In fa ţa în treg u lu i personal al Ligii N aţiunilor, A lbert
Thom as îl salută pe rege:
— P rezen ţa m aiestăţii voastre ne dă tu tu ro r sp eran ţa
că în ţa ra sa el v a grăbi în tro n area acestui regim de
m uncă d re ap tă şi u m an ă pe care avem m isiunea să-l
în tro n ăm în lume.
Regele îşi citi, în chip foarte conştiincios, răspunsul:
— P rezen ta n o astră aici este o dovadă a adeziunii
cordiale şi a p articip ării eficace pe care R om înia înţelege
s-o dea organizării in ternaţionale a m uncii. De altfel,
n u p o ate fi ideal m ai m are ' decît acela de a asigura
d rep tu l m uncii.
Cum ajunse la hotel îl în treb ă pe V intilă:
— Spune-m i, te rog, se sim te pe aici vreo indis­
poziţie fa ţă de noi ?
— D im potrivă ! zise V intilă, a cărui fa ţă radioasă,
de altfel, a te sta adevărul spuselor lui. D im p o triv ă ...
L a hotel, găsi noi v eşti din ţa ră . A început procesul
stu d en ţilo r com plotişti. Procesul e în curs. P e străzi,
m anifestaţiile continuă. î n P arlam ent, Ionel a declarat
că v a face ordine. G uvernul a d a t un com unicat în care
a a n u n ţa t că va lu a m ăsuri energice p en tru a suprim a
orice m işcări m enite să tulbure ordinea, fie că vin de
la m işcarea de d reap ta, fie că vin de la cea de stînga.
î n cursul nopţii trecu te, S iguranţa a făcu t arestări în
rînd u rile conducătorilor P artid u lu i Com unist şi ale m u n ­
citorilor sim patizanţi.
— B ravo, I o n e l ! m orm ăi regele, vesel, în barbişon,
sorbindu-şi coniacul. M ulţum ită ab ilită ţii tale, călătoria
no astră este u n ad e v ăra t m arş trium fal.

D in tr-u n ziar, pe care cineva a reu şit să i-1 strecoare

dim ineaţa, Trifănescu, închis şi el cu prilejul zilei de
1 Mai, află o ştire pe care o îm p ărtăşi în d a tă tovarăşilor
din încăpere.
— A scu ltaţi ce scrie în g azetă: « T e a tru l N aţional
m ontează o piesă în tre i acte in titu la tă Cînd vine vifo­
ru l, al cărei a u to r este dom nul Trişcă, subsecretar la
in tern e » .

301
 Puse gazeta deoparte şi se adresă celorlalţi d eţin u ţi:
— Şi ne m ai plîngem de ei, cînd ei n-au decît o sin­
gură g rijă: lite ratu ra . N u m ai vorbesc de regina Elisa-
b eta, care făcea poezii. D ar regina M aria, care duce cu
Ionel ţa ra de nas, scrie poveşti şi am intiri. C aţă, şeful
huliganilor, scrie poezii încă din frageda lui copilărie.
T raian S ăpunaru, care se laudă că v a veni în curînd
m inistru de intern e, ca să exterm ine pe to ţi com uniştii,
scrie poezii. M inistrul de in tern e, dom nul A rtu r M ărgu­
leanu, scrie piese. Şeful Siguranţei Generale, dom nul
R em us Vîlceanu, scrie piese. Cine m ai lipsea ca să fie
colecţia com plectă de poeţi şi d ram aturgi ai fasciei
rom îne? D om nul subsecretar de la interne, Trişcă. Şi
uite că şi T rişcă scrie ! . . . U nde te învîrţi, nu dai de
unul din ăia care ne schingiuiesc şi ne om oară, să nu
fie poet, d ram atu rg , nuvelist. Şi cînd îi vezi cît de m ult
le place scrisul lor, îţi vine să crezi că ei nu ne pun ouă
răscoapte la subsuori şi nici n u ne sm ulg unghiile
cu cleştele, din ră u ta te , ci num ai ca să se poată
inspira p en tru operele lor literare. Se poate ceva m ai
frum os ?

L a Bruxelles, în Belgia, regele, ducii şi p rin ţii, cu

to a tă m ica indispoziţie a bancherilor fiam ando-valoni,
care ţin u ră să fie to tu şi de fa ţă şi ei, făcură lui F erd i­
n an d şi M ăriei o caldă prim ire.
L a to ast, regele Belgiei spuse:
— Idealurile n oastre sînt com une. Belgia v rea să-şi
reconstruiască ţa ra , în cel m ai pacific sp irit posibil.
F erd in an d replică:
— R om înia a fost p en tru pace şi înţelege să răm înă
o ţa ră pacifică.
La ieşire, V intilă fu lu a t pe sus de către o întreagă
legiune de jobene, chiar sub ochii regelui, şi n u m ai fu
v ăz u t pînă deseară. La culcare, regele prim i al unspre­
zecelea m esaj. V erdictul în chestia com plotului stu d en ­
ţilo r s-a d a t: to ţi stu d en ţii a restaţi cu ocazia dem on­
straţiilo r şi to ţi com plotiştii au fost achitaţi. De ase­
m enea, a fost ac h ita t şi cel care a tras în Vernescu.

802
 F erd in an d era cu a tît m ai m ulţum it, cu cît înainte
cu un ceas aflase despre cele ce se petreceau în G erm ania:
profesorul Quidde a fost arestat la Miinchen de către
au to rităţile social dem ocrate, sub acuzaţia că ar fi comis
u n act de în altă trăd a re, p en tru că a publicat în revista
Welt am Montag u n articol asupra înarm ărilor secrete
ale R eichului. D a to t la Miinchen, aceleaşi a u to rită ţi
au ac h ita t pe generalul L udendorff care, îm preună cu
H itler, a încercat, p rin tr u n puci organizat cu trupele
de asalt, să răsto arn e guvernul social-dem ocrat şi să
p u n ă m îna pe putere.
— Acu ce spui? îl în treb ă m u străto are regina, care
în tre tim p citise şi ea m esajul, pe rege. Ionel ne aju tă
sau n u ?
•k

L a L ondra, F erd in and şi M aria se b u cu rară de o

prim ire excepţională. T oată aristocraţia b ritan ică se
sili să dea suveranilor im presia — ju s tă — că se află
acasă la ei. La prînzul de gală d a t de către perechea
regală engleză la p alatu l B uckingham , regele George
al V-lea ridică pah aru l şi spuse:
— Ne bucurăm că cele şaptesprezece m ilioane de
suflete care trăiesc acum sub sceptrul dum neavoastră
au ieşit din frăm în tarea anilor din urm ă ca u n popor
liber şi u n it în noua sa ţa ră m ărită.
F erd in an d îşi recită răspunsul:
— P o t asigura pe m aiestatea vo astră că nici o ţa ră
nu ţin e m ai m ult la politica păcii şi a solidarităţii in ter­
naţionale decît R om înia. O riunde va fi loc p en tru acti­
v ita te a n o astră, ea se v a m anifesta p en tru consolidarea
păcii.
D upă m asă, M aria avu to t răgazul să stea de vorbă
cu sir Basil Zaharoff.
— Ce 6e aude cu ginerele m eu, dragă B asil?
E ra u foarte intim i şi regina-i spunea pe num e încă
din toam na trec u tă, cînd ea -1 prim ise la curte cu to ate
onorurile. P e regină o legau de acest om nenum ărate
interese com une — plus unul cu to tu l p articu lar: gine­
rele, regele George al Greciei, soţul fii-si, Lisbeth. S itua­

303
ţia lui George era foarte tu lb u re, cum era tulbure întreaga
situ aţie din Balcani. N um ai la vecinii bulgari se pare
că lucrurile s-au m ai a ran jat. D octorul Tzankoff, spri­
jin it de asociaţia ofiţerilor de rezervă şi de « puterile
aliate» , după ce a m ăcelărit pe agrarienii care se aflau
la pu tere, a a v u t de dus o lu p tă grea cu com uniştii, d ar
în cele din u rm ă a iz b u tit să înece în valuri de sînge
răscoala com unistă, la care aderaseră masele largi ale
m uncitorilor şi ţăran ilo r. încolo, lucrurile stau prost,
î n războiul cu turcii, Grecia a fost zdrobită. Şi M ustafa
K em al-Paşa, preşedintele republicii turce, sprijinit de
francezi, îşi speculează victoria îm potriva Greciei, care
e sp rijin ită de Anglia. De altfel se ştie că războiul nici
n-a fost în tre tu rci şi greci, ci în tre francezi şi englezi.
N um ai soldaţii sînt tu rci şi greci, d ar interesele care s-au
încăierat în tre ele sînt franceze şi engleze. Şi ginerele
este cel care e în prim ejdie să plătească aventura. R ep u ­
blicanii, în cap cu Venizelos, îl fac pe ginerele Măriei
responsabil de război şi cer detronarea lui, deşi războiul
a fost a ra n ja t de Lloyd George şi de acest Basil Zaharoff,
p a trio t grec şi fab rican t de arm e englez. De asta, ră z­
boiul greco-turc este n u m it şi « războiul lui Zaharoff».
Astfel că, pe d rep t cuvînt, regina îi p u tea pretinde lui
Z aharoff să-i salveze ginerele. La B ucureşti, regina a
închis ochii că puternicul fabricant de arm e greco-
britan ic are şaptezeci de ani şi i-a acordat to a tă aten ţia
ca să-l convingă să stea de vorbă cu Venizelos.
— E şti p rieten cu el şi-l poţi convinge, dragă
B a s il!
A m eţit, Basil i-a făgăduit — şi s-a ţin u t de cuvînt.
Cum a p ărăsit B ucureştii, a plecat la M onte Carlo,
unde exploata cazinoul, şi l-a chem at de urg en ţă pe
Venizelos, acolo.
— Scum pe E lefterie, i-ra spus el « m arelui cretan » ,
re n u n ţă la cam pania îm potriva regelui.
Venizelos s-a u ita t la Z aharoff ca la u n nebun:
— N u ţi-e bine, B asil? Tu să-mi ceri mie acest lucru?
De asta ai lu p ta t cu m ine tim p de zece ani p en tru re p u ­
b lică?
— Ai d re p ta te ! R epublica trebuie să răm înă scopul
n o stru final, d ar Grecia are nevoie în acest m om ent de

804
linişte şi ordine. D etronarea lui George a r com prom ite
Grecia în ochii m arilor puteri.
Venizelos spum ega:
— Basil, atitu d in ea ta nu este atitu d in ea unui p a trio t
grec. Tu lu p ţi aici p en tru interese cu to tu l străine de
interesele Greciei.
Z aharoff se dezobişnuise de m u lt să asculte şi să
rabde obrăznicii.
— Elefterie, m i se pare că uiţi cu cine vorbeşti.
E u sînt Basil Z aharoff ! . . . Acelaşi Basil Z aharoff căruia
treb u ie să-i m ulţum eşti p en tru succesele tale politice
din tim p u l războiului ! S înt Basil Z aharoff care ţi-a
d a t bani cu nem iluita. îţi am inteşti ori n u ? Sau poate,
de cînd te-ai în su rat cu o femeie bogată, ţi-ai p ierdut
m em oria? N u ? A tunci fă bine şi d l-m i banii înapoi!
S curt ! Sau îl laşi pe rege în pace, său îm i dai banii
înapoi !
— B anii i-am p rim it ! îi strigă Venizelos indignat.
D ar nu p en tru m ine, ci p en tru cauza greacă !
— Ş tiu ! P e n tru cauza greacă. D ar tu te-ai h ră n it
cu ei ! Aşa că, să faci bine şi să-mi dai banii
înapoi !
Venizelosv fără să-i m ai răspundă nim ic, a ieşit cu
paşi iu ţi din cam eră şi a trîn tit furios uşa după el. De
atunci nu s-au m ai v ăzut. P u tea Z aharoff să-şi m ă rtu ­
risească înfrîngerea ? Se văzu, deci, silit să-i dea speranţe
dem ne de m eritele ei fa ţă de el.
— Sîntem pe calea ce bună. în că p u ţin ă răb d are
şi republicanii greci vor avea soarta agrarienilor bulgari.

Seara, în ain te de a se băga în p a t, F erdinand prim i

al doisprezecelea m e sa j: Ionel a d ecretat starea de ase­
diu în to a tă ţa ra .
— Ooo ! exclam ă el fericit. D ar asta e straşn ic 1
S ta rea de asediu !
D intre to ate stările, cel m ai m ult îi plăcea lui F e r­
dinand starea de asediu. E ra starea în care se găsea
cum nici n u se p oate m ai bine. S tarea de a s e d iu ! ..,
H o tă rîţ ! D acă cel care o aplică este u n om de s ta t

*0 - o. 1293 306
form idabil, cel care a in v entat-o a"fost u n om dc g e n iu .. .
Starea de asediu ! Ooo !
Şi foarte m u lţu m it că whiskyul, consum at azi în
ca n tită ţi care nu mai erau regale, ci im periale, nu i-au
lezat cap acitatca de a cugeta, regele, întins pe p at, îşi
am inti cît de m ult datorează el stării de asediu. Ia tă ,
num ai în decem brie trccu t, dc pildă, a făcut în B an at
o vînătoarc ca în poveşti. M ulţum ită cui? S tării de ase­
diu, care fusese d ecretată de Ionel în Ardeal. Abia cu
acest prilej, F erdinand şi-a d a t scam a că dacă vrei să
vînezi bine, trebuie să institui n eap ărat starea de asediu.
E foarte sim p lu : interzici tu tu ro r celorlalţi locuitori să
p oarte arm e, ca tu să poţi vîna liniştit, fără să te poată
stingheri cineva. P a tru sute dc iepuri, treizeci dc vulpj
şi sute dc fazani — cum ar fi p u tu t realiza el o recoltă
a tît de bogată fără starea dc asediu? N u ! Ouice s-ar
zice, starea de asediu este o condiţie esenţială p en tru
u n vîn at bun.
Şi regele dorm i în noaptea aceea senin şi liniştit,
fără obişnuitele lui cram pc, care de obicei îi tu lb u rau
som nul în ultim a vrem e.

P e n tru ultim a scară a călătoriei sale oficiale, des­

tinul regal al lui F erdinand ii p ăstra şi cca mai frum oasă
su rp riz ă : al treisprezecelea mesaj ii an u n ţa că, pe baza
6tării dc asediu, P artid u l Com unist a fost interzis.
— Mario ! strigă F erdinand în culm ea bucuriei.
Io n e l. . .
— Ştiu ! îi tăie aripile blînd, d ar categoric, M aria.
— Ce ştii?
— Că P artid u l Com unist a fost interzis !
O ricîtă stim ă şi dragoste p u rta el Măriei, d ar fap ­
tu l că ca era inform ată înaintea lui, în problem ele acestea
de s ta t pînă şi aici, în stră in ă ta te , îl co n traria
oarccum .
— D ar de unde ştii? în treb ă cl, u im it şi su p ărat.
Dc la Ionel ?
— N u ! De la Z a h a ro ff!

906
 *

In d ru m spre ţa ră , M aria, F erdinand, V intilă şi

Muică erau în p rim a zi to ţi veseli, to ţi în cîn taţi, de
felul sclipitor în care a decurs raidul regal şi se am uzară
to t tim pul făcînd în tre ei un schimb de im presii, de
observaţii şi de anecdote în ju ru l personajelor cu care
au a v u t de-a .face. A doua zi, însă, cînd începură să se
apropie de graniţele ţării, suveranii şi cei doi sfetnici
ai lor începură să-şi facă bilan ţu l succeselor recoltate în
călătorie.
— Sire ! începu V intilă. P este to t, bancherii m i-au
v o rb it la fe l: « D om nule C utare, îi ziceam bancherului,
sîntem în plină refacere !» « F oarte bine, dom nule m ini­
stru !» « Avem bugetul echilibrat !» « F o arte bine, dom ­
nule m in istru !» « Am asigurat c u p o n u l!» « F oarte bine,
dom nule m in istru !» « A vem nenum ărate produse expor­
tab ile !» « F o arte bine, dom nule m inistru !» Şi aşa, la
to t ce-i spuneam , zicea că-i foarte bine. Apoi, m ă uitam
la el, el se u ita la m ine, ne u itam unul la a l t u l . . . şi
asta-i t o t !
— D ar ce e cu îm p rum utul francez de o su tă de
m ilio a n e de franci în aeroplane şi artilerie grea?
— N u n i se m ai dă ! B anca M organ de la New Y ork
a îm p ru m u ta t F ra n ţe i o su tă de m ilioane de dolari, cu
condiţia ca pînă nu-i dă banii înapoi, să nu-şi m ai încarce
bugetu l şi să n u m ai acorde nici u n îm prum ut vreunui
s ta t străin .
— Şi A nglia?
Mai posom orit ca-ntotdeauna, V intilă îşi în d rep tă
privirea spre vîrful ghetelor lui cu elastic:
— î n Anglia am a v u t u n succes m ai m are. Anglia
re n u n ţă la cele p a tru m ilioane de lire pe care i le d ato ­
răm , dacă p lătim societăţilor englezeşti de petrol despă­
gubirile ce li se cuvin.
Regele îşi strînse ta re trab u cu l în tre dinţi, ca să
n u faeă o reflecţie nedelicată — şi-l în treb ă pe M uică:
— D ar d u m n eata, cu alianţele?
Muică era m ai p u ţin optim ist ca m ai în ain te cu
douăzeci şi p a tru de ore.

20* 807
 7- Sire ! zîm bi el am ar. A lianţe ni se oferă de peste
to t. Avem n u m ai.g reu tatea alegerii: cu F ra n ţa îm potriva
Angliei, sau cu Anglia îm potriva F ranţei.
R ap o rtu l lui Muică m ai descreţi p u ţin fru n tea lui
F erd in an d :
— Aşa de d ep arte au ajuns relaţiile d in tre F ra n ţa
şi A nglia? în treb ă F erdinand.
— L a cu ţite, sire ! răspunse Muică.
— Să m ai aştep tăm ! zise M aria. D acă am eu răbdare,
cu fete’e m e le .. .
E ra m îhnită. D in p unctul de vedere m atrim onial
venea şi ea acasă cu m îinile goale: nici la curtea Angliei,
nici la curtea Belgiei n u găsise u n ginere potrivit. D acă
era convenabil, n u era disponibil — şi dacă era dispo­
nibil, n u era convenabil.
— î n concluzie deci, făcu regele, din p u n ct de vedere
practic, rezu ltatu l călătoriei noastre este egal cu zero.
Ce-i de fă cu t?
— O nouă călătorie ! zise pro m p t M aria, ca şi cum
răspunsul acesta îl avea p re g ătit cu m ulte zile încă
înain te de a i se fi pus în trebarea.
Cînd tren u l regal in tră pe terito riu l rom înesc, la
Jim bolia, secretarul regelui coborî în staţie şi reveni
cu u n tean c de ziare. Avizi de n o u tă ţi m ăru n te interne,
după o lipsă de săptăm îni, cei p a tru care se găseau în
vagonul re g a l răsfoiră gazetele cu înfrigurare. D ar, de
la prim a ochire, regele exclam ă vesel:
— E co lo sal! C olosal!
T o ţi ridicară capul să audă despre ce este vorba.
— A scultaţi, zise regele, cum îşi încheie T raian Să-
pu n aru u n articol din Ţara noastră: « A devăr, adevăr
zic vouă, vine untul-de-ricină !»
F ru n te a celor doi am ărîţi sfetnici ai tronului se
descreţi din tr-o d ată, parcă li s-ar fi lu at necazurile cu
m îna. în special Muică gustă cu deliciu fraza lui T raian
S ăp u n aru :
— Aici, la frontieră, unde ne aflăm în m om entul
acesta, zise el, cuvintele lui T raian S ăpunaru au o rezo­
n a n ţă specială !
— Tocm ai 1 zise regele. P arc ă a r fi o u rare de bun
s o s it!

808
 X II

Ca to ţi m arii poeţi, T raian S ăpunaru avea darul

profeţiei. Ochii lui de vizionar nu p u teau să-l înşele:
untul-de-ricină era în mers. La reîntoarcerea în patrie
a regelui şi a reginei, to ate forţele politice de guvernăm înt
— p rietene sau duşm ănoase — sprijinite de to ţi factorii
de răspundere, m inistrul de interne, com andantul ja n ­
darm eriei, studenţim ea lui Caţă, directorul general al
Siguranţei Generale a S tatului, prefectul poliţiei capi­
talei, directorii închisorilor, procurorii, com isarii regali,
agenţii, inspectorii şi comisarii de poliţie, plutonierii —
conlucrau frăţeşte spre a m u ta tronul şi dinastia de pe
fundam entul lor constituţional pe o tem elie m u lt mai

309
solidă şi m ai de nezdruncinat, zidită din unt-de-ricină.
Fiecare în p arte m uncea cinstit şi cu rîvnă să netezească
drum ul spre acest excelent purg ativ care, p rin lovitura
de graţie ce treb u ia s-o dea bolşevicilor, urm a să pecct-
luiască trium ful definitiv al doctrinei fasciste.
Cînd Mussolini apărea la R om a în balcon şi, cu
m axilarul lui inferior a tît de energic fascist, striga:
« Cămăşi negre !. A cţiune d in a m ic ă .. . u n t-d e -ric in ă » .. .
aici la B ucureşti cluburile politice răm îneau ca electri­
zate, cu gura căscată. Mussolini a v o rb it ! U nt-de-ricină !
A cţiune d in a m ic ă ! T o ţi erau p en tru unt-de-ricină şi
« a c ţiu n e dinam ică». Generalul N eaţă care, din pricina
v îrstei lui în ain tate, începea to t m ai m u lt să sim tă
nevoia de a fi sp rijin it în beţe ca să p o ată sta drep t,
era p en tru unt-de-ricină şi « acţiune dinam ică». Gene­
ralul Sarm ală, războinic cu p a tru b u rţi şi cu cinci guşi,
care nu-şi p u tea aşeza enorm a lui personalitate .decît
pe cel p u ţin două-trei scaune, era p en tru unt-de-ricină
şi « acţiune dinam ică». T raian S.ăpunaru, dinam ic p rin
definiţie, dinam ic în vorbe şi în fapte, de un dinam ism
care, în tim p u l celor doi ani de m in isteriat a alim en tat
copios m ai m ulte dosare penale, bine închise în casa
de fier a lui Ion Ion, era p en tru unt-de-ricină şi « acţiune
dinam ică». Serafim M ărunţelu, nici vorbă, era, dacă nu
a tît p en tru el, în orice caz, de frica nevesti-si, p en tru
unt-de-ricină şi « acţiune d in a m ic ă » ... Cît despre p rin ­
ţu l C arol. . . >
î n sfîrşit, to ţi stîlpii n a ţiu n ii erau p en tru « acţiune
dinam ică» şi-şi cheltuiau energia să convertească la
« rinascim ento» — cu v în t care în rom îneşte se traduce
p rin « D eşteap tă-te rom îne» — tin ere tu l din şcoli si
u n iv ersităţi şi să-i trezească entuziasm ul p en tru Mussolini,
la care se u itau ca la o ad e v ăra tă m inune. P asăm ite,
dictato ru l Italiei era un politician care se ţinea de cuvînt.
P e n tru Mussolini, în tr-adevăr, acţiunea dinam ică nu
era o expresie goală. La el, orice acţiune treb u ia să fie
cu to t dinadinsul dinam ică. L a p u tere, continua să
adm inistreze adversarilor săi, cu acelaşi dinam ism ca
şi în opoziţie, fie lo v itu ri de pum nal, fie doze m asive
de unt-de-ricină, du p ă cum o cereau îm prejurările. Cel
m ai nou act dinam ic a fost asasinarea lui M atteoti,
>.
*
810
secretarul general al "partidului socialist. Pe la sfîrşitul
lui m ai 1924, M atteoti, sub potopul de insulte şi am enin­
ţă ri pornite de pe băncile m ajorităţii fasciste, atacase pe
Mussolini p en tru violenţele şi fraudele comise în cursul
alegerilor recente şi p en tru inconsecvenţa lui fa ţă de
am nistia dezertorilor pe care acum o respingea, deşi în
1919, cînd a fost d ecretată, o aprobase. Mussolini răspunse
cu un argum ent m ussolinian:« Vă v o iîn tîm p in a cu gloanţe.
0 să vedeţi. în a in te de o 6ă vă d a ţi scam a, vă vom face
să sim ţiţi făgăduielile noastre». Şi s-a ţin u t de făgăduială:
peste cîteva zile, M atteoti era asasinat. A doua zi, Musso­
lini venea în Cam eră să strige opoziţiei:« Normalisazione !
Ce înţelegeţi p rin cuvîntul acesta ? Ordinea publică ?
D ar ordinea publică n-a fost niciodată a tît de perfectă
ca acum . R eprim area violenţei? D ar niciodată n-^au
fost atîtea p ro c e s e .. . D acă vă înţeleg bine, voi doriţi
m ai degrabă sfîrşitul regim ului fascist. Speranţele însă,
vi-s zadarnice. Fascism ul n u v a părăsi niciodată p u terea
pe care a cucerit-o».
— D a ! reflectă Ionel în ziua cînd citi to ate acestea.
Incontestabil. A re personalitate Mussolini. A r fi un
foarte bu n m ţnistru de interne la m ine în g u v e r n ...
E « d in a m ic » ..
A cest dinam ism pruncă pe to ţi cei predispuşi la
acţiune dinam ică într-o stare de febră m ussoliniană.
Se sim ţeau m ussolinieni, deşi m ulţi nici nu-i cunoşteau
biografia.. M ussolinismul era contagios şi nu ţinea scam a
nici de v îrstă, nici de profesie. în Mussolini, to ţi vedeau
n u un om în carne şi oase, ci întruchiparea acelei form ule
m iraculoase de cuccrire a puterii care să le poată satisface
foam ea lor de dom inaţie personală şi absolutistă. Dc
aceea m ussolinism ul pusese stăpînire pc sufletele « şio-
vinezzei» din generaţia dc foc, bogat aso rtată cu vechi
clienţi de-ai poliţiei, ca şi pc dom nii din înalta societate
politică. în învălm ăşeală distingeai, p rin tre pletele
rebele sau frezele d ate cu b rian tin ă ale tiiicrilor dinam ici,
burţile, cheliile, ochelarii şi bărbile cărunte ale « giovi-
nezzei» ceva m ai m ature, recru tate din rîndurile celor
m ai căliţi v eterani în mussolinismc liberale, conserva­
to are, ncţiste, naţionale sau ţărăn iste, cum* era conu
Costică A ureanu, conu Alecu P orcu, conu M atei Ţ cposu,

811
dom nul general M alacu, dom nul G herlescu. . . Cît îl
priveşte pe dom nul D a c u ... dom nul D acu, ad u n a t to t,
cum era el, în gulerul lui înalt, de cauciuc, pe care era
aşezat acel mic a p a ra t de p ertractări, care-i slujea uneori
şi pen tru m editaţie, şi p en tru s tră n u ta t, şi p en tru m încare,
şi p en tru tu şit, şi p en tru discursuri dem ocratice, dom nul
D acu a r fi v ru t să fie singurul Mussolini în Ardeal dacă nu
i-ar fi s ta t în cale T raian S ăpunaru, care voia să fie şi el
singurul stăpîn pe ţa ră , inclusiv Ardealul. Marele poet, în
fanatism ul său p en tru ideea dinam ică, ţin ea să fie şi el
unicul Mussolini ardelean. Or, p en tru acest m onopol al fas­
cism ului ardelenesc îşi dădeau lovituri necruţătoare
Ţara noastră a lui T raian S ăpunaru şi Patria lui Iuliu
Dacu.
. N u era, deci, om politic cu dragoste de dinastie şi
tro n care să nu fie sub v ra ja « acţiunii dinam ice» şi
a m irajului m ussolinian. Ceea ce-i deosebea în tre ei se
reducea num ai la mici am ănunte de ordio tem peram en­
ta l şi de experienţă politică: unii, m ai nerăbdători,
strig au că ei sînt Mussolini. Alţii spuneau că, din anum ite
considerente — anum ite, nu to ate, p en tru că în ultim a
analiză ei sînt dem ocraţi in tra ta b ili—a r fi dispuşi să fie
u n Mussolini. Şi, în sfîrşit, tim izii, care-şi exprim au
părerea că n -ar strica să dea ţă rii un Mussolini, şi că
la nevoie ei ar fi gata să-şi uMime rolul acesta, spre a
stîrpi pe com unişti.
In to a tă încăierarea asta m ussoliniană, în care sti­
clele de unt-de-ricină începeau să se ascută p en tru asal­
tu l suprem , un singur om stă te a calm , în fotoliu, îşi
exam ina mîinile şi zîm bea. E i, ceilalţi, se iau de păr,
fiecare c u nădejdea că v a răm îne singur viu, pe teren,
6pre a se p u tea proclam a Mussolini — cînd de fap t
singurul Mussolini era el — şi încă de pe vrem ea conului
M itiţă. M arşul asupra R o m e i? .. . A cţiunea d in a m ic ă ? .. .
T oate astea vor fi fiind bune acolo unde nu se cunosc
m etodele naţional-liberale de cucerire şi p ăstrare a
p uterii. La ce-mi trebuie mie m arş asupra Romei, un t-
de-ricină, acţiune dinam ică, cînd eu am un in stru m en t
dinam ic, m ai dinam ic şi m ai fulgerător prin efectele
lui decît to t untul-de-ricină din lum ea în trea g ă: o con­
stitu ţie 1

312
 Ionel îşi îndoi degetele drepte şi-şi a ţin ti ochii asupra
unghiei indexului. C onstituţia ! E vident, constituţia-i
pune la îndem înă to a te m ijloacele unei guvernări abso­
lu tiste, în foiţa de arg in t a dem ocraţiei. M arşul asupra
R o m e i! E v id en t, e o inepţie — cînd ţii frînele în m înă
şi le ţii zdravăn, ca u n ta le n ta t elev al şcolii de echitaţie
politică naţional-liberală, întem eiată de ta ta acum şase
decenii ! T otuşi, a da cu piciorul în Mussolini, a r fi o
gravă greşeală politică. D im potrivă ! Numele lui Musso­
lini e b u n ! U şurează m u lt propaganda anticom unistă şi
antisovietică. A bate tin eretu l de la preocupări prim ej­
dioase. Slujeşte p artid u lu i naţional-liberal să-şi facă tre ­
burile cu mîinile alto ra. îngăduie liberalilor să răm înă
dem ni pe vechile lor poziţii dem ocratice şi să vorbească
d egajaţi, cu dezinvoltură, senini, n etu lb u ra ţi, în num ele
dem ocraţiei. Şi, ceea ce este m ai preţios decît toate,
num ele lui Mussolini,. dacă zgîndăreşte am biţii cezariene
în sufletele tu tu ro r politicienilor, ascute însă în acelaşi
tim p invidiile, v an ităţile, pati|mile, în lătu ră ultim ele
re stu ri de scrupule, sapă am iciţiile şi duce în lagărul
opoziţiei la zîzanii, la fragm entări, la dizidenţe, care
nu p o t decît folosi p artid u lu i naţional-liberal, m ereu a r­
b itru , m ereu disciplinat, m ereu strînS u n it în ju ru l d ra­
pelului p u rta t cu a tîta m îndrie şi cinste de fam ilia Viziru.
M itul m ussolinian, deci, trebuie în cu rajat. în c u ra ja t şi
d irijat. D irijat şi stăp în it, spre a nu ieşi din albia largă
şi cuprinzătoare a p artid u lu i naţional-liberal — adică
a intereselor patriei. Căci sfinte şi m ari sînt interesele
p atriei. Şi m ai m ari şi m ai sfinte decît to a te interesele
p a trie i — sînt ordinea şi siguranţa statu lu i. Ceva s-a
făcut. A restările dc m uncitori sînt m ăsuri bune. De
asem enea sîn t m ăsuri bune cenzura şi starea de asediu^
D ar cînd e vorba de liniştea ţă rii po t fi ele v reo d ată
prea b u n e? Nu ! P a rtid u l Com unist a fost scos din lega­
lita te . T otuşi, com uniştii n u se astîm pără. Şi — în ilega­
lita te parcă lucrează cu şi m ai m are îndîrjire. Cele
petrecu te de pildă, în toam nă, la congresul din Cluj, nu
num ai că nu i-a in tim id at, d ar i-a în d îrjit şi m ai rău
îm potriva poliţiei secrete şi social-dem ocraţilor de dreapta.
Cu social-dem ocraţii au ei ce au. în urm ă cu cîteva luni,
Scăunaş şi Paraschievici, şefii social-dem ocraţiei de

318
 d reap ta, care fuseseră stă ru ito r in v ita ţi de Ion Io n
V iziru să i se adreseze lui personal ori de cîte ori au
vreo nem ulţum ire, veniseră să i se plîngă.
— D om nule prim -m inistru, i-a spus Paraschievici,
q u m ai p utem răsufla de răul com uniştilor. Nu vor să
ne-o ierte nici m orţi că am sp a rt sindicatele. D in c o n tra­
revoluţionari şi social-poliţişti n u ne m ai scot.
— Social-poliţişti? făcu Ionel cu adm iraţie ironică,
fă ră să-i pese că Scăunaş şi Paraschievici stau şi-l ascultă.
D ar sună foarte frum os. Social-poliţişti ! . . . Mie-mi
place. E ceva in sp irat. N u v ăd ce a r p u tea să v ă supere.
— D ar nu se p oate, dom nule prim -m inistru ! făcu
Scăunaş. Term enul se face to t m ai popular în rîndurile
m uncitorim ii şi începe să fie neplăcut p en tru noi. Întîm -
pinăm în propaganda n o astră to t felul de greu tăţi.
— D aaa? exclam ă Ionel care afectă că abia acum a
pricepe. A sta v ă su p ără !
îş i ridică ochii spre ei şi-i cercetă cîteva clipe. S înt
oam eni preţioşi am îndoi. V rednici şi disciplinaţi. La
Cluj şi-au d a t în treag a m ăsură a devotam entului lor
fa ţă de tro n şi p artid u l naţional-liberal. D acă n u erau
ei, u n ita te a m uncitorească n -ar fi fost zdruncinată nici
cît negru sub unghie. Cu sprijinul lui Scăunaş şi P a ra s­
chievici, guvernul a p u tu t fixa, el, sediul congresului,
la Cluj, în zona de război unde se aplică regim ul stării
de asediu şi unde cuvîntul h o tărîto r îl au organele m ili­
tare . Şi to t d a to rită lui Scăunaş şi Paraschievici s-a
a ra n ja t la congres o comisie de verificare a m andatelor,
com pusă n um ai d in delegaţi de d re ap ta care au cerut
anularea m andatelor de stînga, adică şaizeci şi cinci
la su tă din to ta l; s-a ales u n preşedinte care să nu îngă­
d u i e nici un cuvînt de p ro te s t; în prim a şi a doua zi
a congresului n-a p u tu t lua cuvîntul decît u n singur
delegat de stînga, care a fost în cele din urm ă scos cu
poliţia din s a lă ; în ziua a treia delegaţii stîngii au fost
îm piedicaţi să ia p a rte la dezbateri şi rep rezen tan tu l
stîngii în consiliul general a fost cru n t b ă tu t şi expulzat
din co n gres; şi în sfîrşit poliţia a alungat din oraş pe
to ţi delegaţii stîngii. î n to a te acţiunile astea care au
dus la spargerea sindicatelor,., arm ata şi poliţia s-au
b u cu rat de sprijinul larg al social-dcm ocraţilor lui Scău-

314
 naş şi Paraschievici. A d evăraţi so cial-p o liţişti! N aţional-
p o liţiş ti! P a trio ţi dem ni de lauda ţă rii întregi. Social-
poliţişti ! . . . De ce-i supără titlu l ăsta cîştigat a tît de
c in stit? D um nezeu să-i înţeleagă. T otuşi, Ionel nu insistă.
D acă oam enii se supără, treb u ie îm păcaţi. M e r ită !
— Cred că av eţi d re p ta te ! continuă el. Va treb u
să lu ăm m ăsuri. Voi face to t ce v a fi cu p u tin ţă să v ă
scutesc de neplăcerea de a fi in su lta ţi de com unişti.
De atu n ci au tre c u t luni şi luni. Cenzura şi starea
de asediu au fost în tă rite — d ar com uniştii n u p a r a se
siniţi de loc stin gheriţi în atacurile lor contra guvernului
şi a social-dem ocraţilor de dreap ta. P o t fi lăsaţi com u­
n iştii să-şi facă de cap ?
Apoi ţără n iştii. Ţ ărăniştii n-au fost scoşi din lega­
lita te şi nici nu treb u ie scoşi. P rincipial ei servesc destul
de bine interesele tro n u lu i şi ale p artid u lu i naţional-
liberal. P ractic, însă,- cîştigă teren. Mai cu seam ă dacă,
d u p ă cîţ se p o ate prevedea, Ju g ă n a ru v a fuziona cu
D acu, p artid u l naţionalilor şi al ţără n iştilo r v a deveni
u n concurent serios. Cel d intîi concurent serios din
istoria naţional-liberală. P o t fi lăsaţi n aţionalii şi ţă r ă ­
niştii să-şi facă de cap ? E ste în interesvll ţă rii ca aceşti
indivizi, în g ăduiţi de el şi de rege să-şi îm plinească un
an u m it rol — im p o rtan t, d a r liip ita t, să ne înţelegem :
li-m i-tat ! — să-şi facă de cap?
Unde-1 m ai pui du p ă aceea pe C aţă, cu bandele lui
de fascişti ! E ste ad e v ăra t că acest C aţă e u n om de
înţelegere, supus şi cum inte — şi că are un an u m it
d isp reţ p en tru acest Mussolini, dar, în ultim a vrem e,
de cînd a sim ţit că m u lţu m ită aceluiaşi Mussolini p re­
cum şi ired en tiştilo r un g uri şi naţional-socialiştilor nem ţi,
acţiunile lui cresc şi că guvernul are nevoie de el — a
încep u t să facă unele gesturi de independenţă, p u r şi
sim plu prim ejdioase. La Iaşi, şi-a făcu t chiar în localul
facu ltăţii de d rep t o fabrică de diplom e false — şi cînd
s-a trim is o comisie să facă anchetă, C aţă a pus lacăt la
uşă şi a lip it un a n u n ţ: « Pe aici n u se trece !» Şi comisia
s-a supus şi n-a tre c u t. D ar s-a supus cui? Lui Caţă.
O r, comisia n-avea ordin să se supună lui C aţă, ci să
facă an chetă. Deci, iată-1 pe vechiul, pe m odestul, pe
docilul ag en t de sig u ran ţă C aţă, devenit a u to rita te de

316
sine stătăto are. E ste ad e v ăra t că fap tu l propriu-zis nu
prezin tă cine ştie ce g rav itate. A v ru t să fabrice omul
diplom e false p en tru « b ăieţii» lui — fie ! N im eni nu se
opune. î n definitiv, p en tru m unca lui i se cuvine şi lui
cîte o m ică satisfacţie. Şi apoi, e şi d rep t ! Diplome
trebuie. D e în v ă ţa t, « băieţii» n-au tim p să înveţe.
Nevoile neam ului le răpesc prea m ultă vrem e. Şi de
diplom e au n ea p ara tă nevoie. S înt doar conducătorii
de m îine ai ţă rii. Deci, to a te pledează p en tru diplome
false. D e acord ! D ar C aţă trebuie să ne întrebe şi pe
noi: am voie să fabric diplom e false? Trebuie. Ne-a
în tre b a t? N u ne-a în treb a t. D upă aceea, C aţă s-a apucat
să fabrice nu n um ai diplom e, d a r şi bancnote false —
şi to t la Iaşi, c u « b ăieţii». Ne-a în tre b a t? Nu ne-a în tre­
b a t ! Pe u rm ă, afacerea aceea cu com plotul studenţilor.
Ne-a în tre b a t dacă « b ăieţii» treb u ie să tra g ă cu revol­
verul ? N u ne-a în tre b a t ! Şi cîte şi m ai cîte altele a început
să-şi p erm ită C aţă, ca şi cum n -ar m ai avea stăp în peste
el. P oate fi lăsat C aţă să-şi facă de cap?
Şi, în sfîrşit, p rin ţu l. D acă n -a r fi decît ifosele lui,
obrăzniciile lui, alurele lui d istan te şi dispreţuitoare
— n-âr fi nim ic. N -ar fi nim ic nici dacă noua lui aven­
tu ră am oroasă, despre care se spune că ar fi cea m ai
serioasă d intre to a te , s-ar prelungi pînă la adînci bătrî-
neţe. La capitolul « dragoste» — nu m ai e nim ic de
făcu t. Carol nu p oate fi stăp în it. D ar p arte a gravă e
a lta : p rin ţu l a în ceput să se bage în politică. P rin ţu l
se înconjoară cu prieteni de încredere de la care nu se
poate sm ulge nim ic — şi com plotează îm potriva p ărin ­
ţilo r săi şi a guvernului. P rin ţu l e şi el p en tru « acţiune
dinam ică». P rin ţu l e cu ochii la R om a. La Mussolini.
V rea să fie şi el u n Mussolini al ţă rii — cum vor şi a tîţia
alţii. N um ai că el, ca p rin ţ, cu o bună p a rte din ofiţerime
alătu ri de el, are şansele cele m ai m ari. P o ate fi lăsat
acest p rin ţ să-şi facă de cap?
Ionel îşi p riv i lung podul am belor palm e şi-şi ră s ­
punse: nu !
Astfel, la sfîrşitul acestei şedinţe cu sine însuşi,
Ionel ajunse la concluzia că, p en tru o m ie şi unul de
m otive, fascism ul trebuie în cu ra jat — şi p en tru o mie
şi unul de m otive fascism ul treb u ie ţin u t strîns în frîu,

31B
spre a n u se ab ate pe alte căi decît ccle d ictate de in te ­
resele p artid u lu i naţional-liberal. Deci, indiferent p en ­
tr u ce şi îm potriva cui, cenzura şi starea de asediu tr e ­
buie în tă rite . în tă rite şi în tărite. N econtenit şi prin
to a te mijloacele. Orice trebuie folosit ca p retex t. P en ­
tru ap ărarea in tereselo r. p atriei, p re te x tu l n u v a m ai
fi p re te x t, ci m otiv.
— Ge fac « b ă ie ţii» ? în treb ă el pe Trişcă.
— Lucrează.
— U nde?
— î n to a tă ţa ra !. . . î n tren u ri, p rin gări, în o ra şe. . .
Ţin în tru n iri. . . d em o n strează. . .
— D ar cu T erente ce se aude?
T erente era o nouă fo rţă dinam ică, a p ă ru tă la ori­
zontul politic al ţă rii şi speculată la m axim um de Ionel
în interesul cauzei sfinte.
T erente se ivise I9 început m odest, necunoscut,
fără ag itaţii prin presă- şi fără discursuri. P itit to a tă
ziua în păpuriş, T erente, fidel prescripţiilor de pru d en ţă
ale doctrinei sale dinam ice, opera de preferinţă noaptea.
A taca .oam eni la dru m u l m are, le punea revolverul în
piept, îi buzunărea, apoi se refugia în b altă, unde m edita
la noi lo v ituri. Om cu fantezia aprinsă şi cu inim a largă,
T erente începu la u n m om ent d a t să fure şi fete. A fost
o co titu ră b o tărîto are în ac tiv itatea lui politică — p en tru
că în m om entul acesta i s-a atras lui Ionel a te n ţia asupra
existenţei acestui personaj. T erente fură fete !
— Cine-i T erente ă sta ? a în tre b a t Ionel.
Şi i s-a spus. Ionel a tă c u t, a cu g etat şi a h o tă rît:
— E b u n şi T erente ! T rebuie să facem ceva p en tru el.
P o p u la ritatea lui T erente — din cabinetul prim ului-
m inistru al ţă rii a ieşit.
— D acă lui Mussolini i-ar fi v en it asta în m inte,
spunea N ectarie la Capşa, a r fi p u tu t să ren u n ţe la m arş.
Cucerea R om a şi aşa... Şi poate m u lt m ai uşor.
Succesul lui T erente era colosal. T erente fură fete !
Ochii generalului N eaţă şi ai lui Sarm ală — pînă şi ai
lui Sarm ală !—ca şi ai tu tu ro r aderenţilor lu i« il rinasci-
m en to » fascist, sclipiră. T erente ! Ia tă un om de in iţiativ ă,
dinam ic, care m erită în treaga lor adm iraţie şi m ai cu
seam ă în treag a lor invidie.

817
 Astfel, în v a ra lui 1924, doi eroi ai acţiunii dinam ice
acap arară a te n ţia inarelui public: Terente şi Mussolini.
T erente, deşi născut p en tru fapte m ari, poate ar fi trecut,
p rin v ia ţa politică a ţă rii api'oape neobservat, dacă
to a tă presa p artid elo r politice dev o tate tronului şi dina­
stiei nu i-ar fi proslăvit, în fel şi chip, opera. R edactorii,
repo rterii, fotografii lucrau la gloria lui T erente — spai­
m a b ălţilor şi m încătorul de fete. Ziarele nu se m u lţu ­
m eau n um ai să publice descrieri am ăn u n ţite asupra
originii lui, asupra educaţiei 'lui, asupra regiunii în
care opera, asupra îm prejurărilor în care a ajuns la
convingerea că num ai p rin « acţiunea dinam ică» îşi v a
p u tea asigura o b u cată de pîine, d ar îi m ai publicau şi
interv iu ri. Şi aceste in te rv iu ri' erau absolut autentice.
R eporterii care afirm au că au v o rb it cu T erente spuneau
adev ăru l: au v o rb it cu T erente, Au v o rb it cu T erente,
deşi aceleaşi ziare susţineau că a p ătru n d e pînă la T erente
era m u lt m ai greu decît a p ătru n d e la Mussolini. D ovadă:
poliţia nu-i poate da de urm ă.
— E i, cum naiba ! îşi spuneau oam enii proşti. R epor­
te rii p o t să ajungă la T erente — şi poliţia nu ! . . . R epor­
te rii îl cau tă pe T erente, dau de T erente, stau de vorbă
ceasuri întregi cu T erente, m ănîncă kilogram e de crap
la p ro ţap cu T erente — şi poliţia, săraca, stă şi se zbate
şi nu poate face nim ic. Ce o fi cu poliţia asta că-i aşa de
nepricopsită ! . . . D acă n um ai rep o rterii îl po t dibui pe
T erente, n-are decît poliţia să pună u n r e p o r te r .. . că
are, slavă dom nului, reporteri destui la îndem înă — şi
cum ajunge la el să-l achite ! . . . N u?
D ar poliţia, în tre tim p , îşi vedea m ai departe de
trea b ă. F ă ră e a , « giovinezza» n -ar fi p u tu t să se m işte.
Aşa că, în lunile acelea de v a ră îşi găsise o scuză: n-avea
tim p de T erente. Să ai pe cap o ţa ră întreagă — căreia
să-i insufli o conştiinţă m ussoliniană, n u era lucru uşor !
P aralel, deci, cu evoluţia m ussolinism ului, Ionel u rm ă­
rea, cu acelaşi interes, evoluţia tercntism ydui în ţa ră .
în prim ele săptăm îni se a ră tă m u lţu m it: poveştile de
groază care veneau din regiunea B răilei aduceau o n o tă
nouă în zarva stîrn ită de studenţim ea lui Caţă, în ţa ră .
Cît despre efectele practice ale doctriliei teren tiste, nu
erau nici ele de disp reţuit. în tr-o zi, prefectul B răilei,

318
un om cu o fo arte rid ica tă conştiinţă naţional-liberală,
o rd o n ă :
— Să se întărească starea de asediu !
Şi brăilenii trecu ră printr*o stare de asediu n u m ult
deosebită de cea de sub regim ul de ocupaţie germ ană.
■Peste cîteva zile, prefectul chem ă pe gazetarii brăileni,
cărora le ţin u un discurs despre tro n , despre naţie,
despre Torente, despre ordine şi sig u ran ţă şi încheie:
— De aci în ain te suspend cenzura represivă !
— A aaa ! exclam ară bucuroşi gazetarii.
— Da ! continuă prefectul. Şi o înlocuiesc cu cenzura
prev en tiv ă. Nimic nu se m ai poate mişca fără viza m ea.
Nici m ăcar com unicările voastre telefonice cu B ucu­
reştii.
, — P ăi, de ce, .domnule prefect?
— De aia, răspunse prefectul. Daca o să ne lăsăm
m oale şi dacă n-o să în tătim starea de asediu şi cen­
z u ra ,n u m ai punem m îna nici în vecii vecilor pe T e r e n te .. .
P rea le află T erente pe to ate !
— Dom nule prefect, daţi-m i voie ! spuse corespon­
dentul u nui ziar din B ucureşti. Am aici. gata scris un
rep o rtaj asupra serbării de la L a c u -S ă ra t! Să nu-1
trim it ?
— Nimic !
— Şi eu, zise u n altul, am scris ceva despre alegerile
com unale. Ce fac?-
— N i m ic ! ... Să le citesc eu m ai î n t î i . . . Voi nu
v re ţi să înţelegeţi că ţ a r a . . .
Ionel era m u lţum it. Un singur lucru îl su p ăra: teren-
tism ul prea era de o eficacitate locală. Cu T erente în băl­
ţile Brăilei nu p u teai în tări starea de asediu şi cenzura
la Dorohoi sau la T urnu-Severin. E ra b u n T erente, d ar
ca să fie cu ad ev ărat bun, ar fi tre b u it cel p u ţin cîte un
T erente de fiecare ju d e ţ !
î n zilele din u rm ă, însă, « giovinezza» se arătase, a
fi a tît de dinam ică, încît • opoziţia — ca să-i facă sînge
ră u lui Ionel — începu să răcnească m ai ta re ca de
obicei:
R u şin e ! U nde tră im ? Ne vede s tră in ă ta te a ! Ce
păzeşte guvernul? Dacă e incapabil să apere ordinea,
să plece ! D em o craţia. i . ţ a r a . . . p o p o ru l. . .

319
 Chestia devenea gravă. O rd in ea. . . ţ a r a . . . p o p o ru l. . .
Da ! Opoziţia are d re p ta te !
Şi-l chem ă pe T rişcă:
— Trişcă, ai v ăzu t ce gălăgie face o p o z iţia ... S tu ­
denţim ea a întors ţa ra pe dos. Tîrguri întregi d e v a sta te . . .
m o r ţ i ... r ă n i ţ i .. . O ad ev ărată nenorocire! N u putem
lăsa lucrurile aşa. Ceva trebuie făcut.
— Ce, dom nule V iziru?
— Să astupăm gura opoziţiei !
— P orunca, dam nule Viziru. î i arestez pe to ţi în
douăzeci şi p <tru de ore !
— B a nu ! îl prinzi pe T erente !
T rişcă, deşi form at în şcoala Vizirilor, n u părea eă
priceapă.
— De ce, dom nule V iziru?
Ionel îi dezvoltă gîndul. M ulţum ită p ublicităţii ce
i s-a d at, T erente nu m ai e un nenorocit oarecare, ascuns
în păpurişul dunărean al Brăilei, singur, sau aproape
singur, şi prim ejdios a tîta cît poate fi o prim ejdie puşca
sau revolverul cu care e în arm at. T erente nu m ai e
T erente — ci o forţă. O fo rţă reală, teribilă, înfricoşă­
toare. D acă T erente a r fi un sim plu T erente, ceea ce
era el înainte de a-1 fi lu a t ziarele în b ra ţe , doi-trei agenţi
m ai în d răzneţi a r p u tea să-i vină de hac.
— D ar asta nu se p oate ! explică Ionel. Sau, ca să
m ă exprim ex act: nu se mai poate ! U nui personaj a tît
de im p o rtan t nu se cuvine să-i dăm o m oarte a tît de
banală. Mai cu seam ă că nici n-avem interes. Şi tocm ai
asta treb u ie să iei în consideraţie: pe T erente aş m ai
fi v ru t să-l ţin în v iaţă. N u strică. D ar, de dragul opozi­
ţiei, trebuie să-l sa c rific .. . Nu chiar im e d ia t.. . Ş t i i . . .
Să mai dureze. D ar în cele din urm ă să isprăvim . Deci,
v a fi prins şi ucis. Nu, însă, aşa, cu u n a cu două. Ci cu
m are desfăşurare de forţe. Cu cît m ai m u ltă desfăşurare
de forţe, cu a tît m ai bine ! Mai întîi, v a m ai distrage
p u ţin aten ţia unora dc la cele ce fac băieţii în ţa ră ,
ia r celor care v o r continua să piptesteze, să le putem
spune: Şi T eren te?
T rişcă plecă de la Ionel perfect o rien tat. De a doua
zi, ţa ra se trezi cu un ad ev ărat fro n t de război la B răila —
propriu-zis două fro n tu ri: un u l pe linia B răila-G hecet-

390
Măcin şi al doilea pe linia B răila-H îrşova-G hidăneşti.
P e o lungim e de 360 kilom etri, erau înşiruite, în ju ru l
bălţilor, tru p e de m arină, jan d arm i, grăniceri şi aviaţie,
puşe sub com anda u n u i m aior de la regim entul 1 ja n ­
darm i ru rali din C onstanţa, num it special de M inisterul
de R ăzboi şi cel d e In tern e. î n afară de tru p e, luau
p arte la operaţie şi vedetele 5 şi 6 care p a tru la u pe
D unăre. T rupele dispuneau de u n nujnăr de tu n u ri de
53 m m , de zece m itraliere, puşti, revolvere, granate de
m înă şi o m uniţie îm belşugată. P e n tru ca atm osfera de
război să fie cît m ai reală, trupele m obilizate fură lăsate
fără m încare — fa p t care le obliga să recurgă la rechiziţii.
A stfel că, ceea ce n-a făcu t T erente, făcură trupele lui
Io n Ion Viziru. î n cîteva ceasuri, satele lipoveneşti,
în fru n te cu satu l Carcaliu, fură p u stiite, parcă a r fi
tre c u t p este ele u n val de lăcuste. P ăsări, porci, viţei,
cartofi, m ălai, to tu l fu îng h iţit de arm ată, sub ochii
îngroziţi ai ţăran ilo r. De asem enea, com andam entul, din
anum ite consideraţii strategice, interzise pescuitul. P opu­
laţia, condam nată să m oară de foame, începu să m îrîie:
— Ce au ăştia cu T eren te, cînd T erente n u ne-a
făcu t nici u n ră ii?
D acă aveau norocul să n u fie auziţi, scăpau num ai
cu paguba. D ar dacă-i auzea cineva, era vai de ei.
— Ce-ai spus, m ă?
— N -am spus nim ic, dom ’ plutonier ! .
— Cum n-ai spus, m ă, cînd te-am au zit cu urechile
mele cum ai în ju ra t a r m a t a ! . . . S tai că-ţi a ră t eu
ţie, m am a ta de lipovan !
Şi se alegea om ul şi fă ră peşte şi cu coastele rupte.
M alurile D u n ării v u iau de b ă tă i şi sudălm i. Io n Ion
ap ăra interesele p atriei. O poziţia, bineînţeles, îşi făcea
d ato ria şi continua să protesteze îm p o triv a« stu d en ţilo r» :
— Ce face guvernul? P înă cînd tero area dezlăn­
ţu ită In ţa ră ? !
Şi guvernul răsp u n d ea:
— D ar T eren te? Să-l lăsăm pe T erente să ne om oare
...Q
c o p iii( , r
Capşa rîd ea:
— P în ă acum , zicea N ectarie, T erente n-a p u tu t
fi prins, p en tru că guvernul zicea că poliţia are treabă

î l - e. 1293 331
cu huliganii. Acum , huliganii n u po t fi potoliţi, p en tru
că poliţia are tre a b ă cu T eren te !
D ar glumele Capşei n u opreau istoria în loc. R ăzboiul
cu găinile din Carcaliu continua şi com andam entul
dădea în fiecare zi com unicate asupra m ersului opera*
raţiilor. L a lista a tîto r războaie, Ionel îşi înscria încă
u n război. P u te a deci, el, să răm înă indiferent la cele
ce se petrec pe fro n tu l B răilei — şi să n u întrebe ce
se m ai aude pe acolo?
— Lucrurile m erg bine, dom nule Viziru ! îl inform ă
T rişcă. P e T eren te îl p utem prinde şi a stă z i__ şi
m îin e ,. . cînd vrem !
Ionel mişcă încet palm a d re ap tă de sus în jos.
— N u-i nici o grabă, nu-i nici o grabă ! zise el, blînd.
Şi cu N eaţă, cum m erge?
A treia problem ă pe care Ionel se străd u ia s-o dez­
lege în interesul superior al ţă rii era N eaţă.
— N eaţă v rea d ictatu ră fascistă ! îi spusese el lui
V intilă. N eaţă e om ul cel m ai p o triv it să facă de rîs
ideea unei d ictatu ri fasciste. . .
Şi sc sfătu ia cu ai lui cum să-l com prom ită pe N eaţă
— şi o d a tă cu el pe to ţi cei care cred că ţa ra are nevoie
de d ictatu ră fascistă, cîtă vrem e ţa ra e d ăru ită de
D um nezeu cu u n p a rtid liberal. î n cele din urm ă, Ionel
stabili un plan, la a cărui aplicare purcese im ediat.
Astfel, chiar în aceeaşi zi, T ra ia n S ăpunaru prim i
u n telefon de la Ionel:
— Alo ! Te rog să treci pe la m ine, dacă se poate
chiar astăzi.
T ra ia n S ăpunaru era unul d in tre acei poeţi care nu
pierdeau niciodată prilejul să unească frum osul cu
utilu l. « P în ă voi fi eu singur stăp în peste ţa ra accasta
— îşi zicea el — tocm ai p en tru a ajunge eu singur
stăp în , să fiu cu băgare de seam ă. A tenţie la p rostii 1
A sta este şi treb u ie să fie deviza m ea: aten ţie la
p r o s tii! . . . D eocam dată Viziru e V iziru . . . »
T raian Săpunaru, deci, la chem area « şefului» ră s­
punse cu avîntul de care num ai sim ţirea lui poetică
era în stare — şi alergă în tr-u n suflet la Ionel.
— U ite, Săpunarule, de ce te-am c h e m a t! îi spuse
Ionel. Ţ a r a . . .

823
 — Ş tiu ! zise T raian , care pricepea şi ceea ce n u i
se spunea.
— P e rf e c t! A tunci să trecem la chestie. N eaţă se
agită. N eaţă vrea să ajungă dictator. Nu eşti de părere
că a r tre b u i să-i uşurăm drum ul?
— Sînt ! răspunse T raian, în eîn tat că Ionel pregă­
teşte o farsă lui N eaţă, concurentul lui la d ictatu ră .
— F o arte bine, T raiane ! continuă Ionel. E u zic ca
tu , în calitate de copil a lin tat al lui N e a ţ ă ...
— . . .şi de om de încredere ! adause, grav, S ăpunaru.
— . . . şi de om de încredere — rep etă Ionel — să-i
deschizi capul şi să-l convingi să organizeze n ea p ăra t
u n m arş asupra B u c u re ş tilo r...
— S-a făcu t ! sări T ra ia n în picioare şi zbură la
general, pe care-1 găsi acasă, rostind un discurs în fa ţa
oglinzii.
— O, T raiane, ce faci? îl întîm pină vesel, N eaţă.
T e-am v isat azi-noapte !
— Cum, dom nule general?
— Mîncai peşte !
— Sem n bun, dom nule g e n e ra l! răspunse spontan
S ăpunaru. D acă m -ai v isat m încînd peşte, înseam nă
că m ă in v iţi la m asă !
— Cu plăcere ! P oftim !
L a m asă, T ra ia n avu surpriza plăcută să afle că
şi-a p ierd u t vrem ea degeaba: m oşneagul era gata copt
p en tru un m arş fulgerător asupra capitalei.
— Să trăieşti, T r a ia n e ! îi zise generalul, cînd îi
auzi propunerea. Mi-ai lu a t o p ia tră de pe inim ă. î ţ i
spun d rep t, m ai aveam o m ică îndoială. D ar acum
sînt lin iştit ! M arşul îl fac ! Am to t planul gata. N-am
v ru t să-l îm părtăşesc nim ănui. D ar dacă ai început
tu vorba, n u m ă m ai opreşte nimic. Voi suna în d ată
m obilizarea. U ite a ic i. . . to tu l e fixat pe hîrtie.
Şi-i puse lui T ra ia n sub ochi o h a rtă am ăn u n ţită
a m arşului.
— P e aici v or in tra centuriile dinspre O ltenia. Pe
aici, centuriile dinspre A rd e a l... P e aici centuriile din­
spre M oldova. . . to ţi cu m erinde pe două zile. De altfel,
cred că e p rea m u lt şi atît. Mai m ult de o zi nu ne trebuie.
Cum or să se ivească prim ele coloane ale arm atei noastre,

21' 823
se ascunde F erd in an d sub m asă şi-mi dă ţa ra pe m înă.
Am şi arm ată şi arm e şi bani. Am to t. Mai m u lt de
o zi nu ne trebuie.
Şi confidenţial:
— Am şi discursul ! . . . T otul e g şta ! C oncentrarea:
la arenele roirfane ! Acolo voi vorbi legiunilor. Ionel,
bineînţeles, o să-mi intefzică dem onstraţia ! Va fi
straşnic ! Cel m ai b u n p re te x t să dezlănţui atacul !
R ăm îne num ai să fixez d ata. T u cînd zici? În 3 iunie ?
Cade într-o dum inică ? î n 3 iunie să fie ! Amin şi doam ne-
a ju tă ! în 3 iunie ! Şi-n 4 . . . F iindcă m ai m u lt de o zi
nu ne trebuie !
N eaţă sună m obilizarea p e n tru m arşul asupra B ucu­
reştilo r şi ceru poliţiei autorizaţia. A şteptă cu em oţie
u n ceas,, aştep tă două, aştep tă t r e i !
— Ce spui, T raian e? îl în treb ă el pe T raian, care
stătea acum . to t tim p u l pe lîngă el şi-l a ju ta să p re­
gătească m arşul. N u se h o tărăşte Ionel să-m i dea un
răspuns !
T raian era furios:
— Ionel e, ca-ntotdeauria, pervers. Nu-i ajunge că
ne respinge cererea, ne m ai scoate şi sufletul şi nu se
grăbeşte !
— Crezi că ne-o respinge?
• — Precis !
A bia spuse cuvîntul, că secretarul lui N eaţă năvăli
ca o fu rtu n ă în birou, fluturînd o h îrtie:
— A ven it !
— Ce? răcni N eaţă, am eţit de bucurie. R efuzul?
— N u ! A u torizaţia !
Cu buzele to rtu ra te de u n trem u r nervos, N eaţă
citi — şi sim ţi nevoia • să se aşeze în fotoliu: poliţia
îi autoriza m arşul. A sta-i p ro st !
— Tu ce spui, T raian e? îl în treb ă el pe om ul lui
de încrederş, cînd îşi reveni.
— Să ştii, dom nule general, t ă e o cursă ! tălm ăci
T raian au to rizaţia, pe un to n categoric.
Cursă ! îşi zise N eaţă. Dacă-i cursă, atu n ci chestia
se schim bă. Dacă-i cursă, e iarăşi bine. Sînt p reg ătit.
Arm e am , soldaţi a m . . . nU m ă tem ! Să vedem care
pe care 1

824
 — Crezi că-i cursă?
— îm i d au c a p u l!
în tă r it de asigurarea a tît de n etă a lui T raian,
generalul îşi continuă pregătirile. Ziua se apropie. T otul
e perfect pus la p u n ct. Sîntem în 25 m a i . . . 27 m a i . . .
30 m a i. . . 1 iu n ie . . .
în ziua de 2 iunie, N eaţă prim i u n telefon de la
p a la t:
— M aiestatea sa regina doreşte să v ă v o rb e a sc ă !
A ba ! îşi zise N eaţă. P alatu l trem u ră de frică. A
su n at ceasul al doisprezecelea. Miine pe vrem ea asta,
to a tă şandram aua v a fi d ă r îm a tă ... ‘T o a t ă ! . . . Ionel?
A restat. Ciubuc-Bey? A restat. Conu A lecu? A r e s t a t ...
V in tilă . . . M uică. . . G herlescu. . . to ţi, to ţi cei care
l-au um ilit în spinoasa şi nefericita lui cariera politică
şi m ilitară, vor fi p e d e p s iţi... Cu o m înă d e. f i e r ...
ca M u sso lin i.. . cu o m înă de fier, v a m ătu ra to t gunoiul
acesta politicianist, ca să p o ată construi pe u n teren
neted o societate nouă, cu rată, cin stită şi vrednică.
— Aşa e, T raian e?
— Aşa e, dom nule g e n e ra l!
D esigur că e aşa ! D âr u n a e revoluţia — şi alta
in v ita ţia reginei. D acă regina te cheam ă, p o ţi să
spui nu ?
— I o a n e ! îşi strigă N eaţă înfrigurat ordonanţa,
dă-m i crav ata aia nouă !
— P ip ită, don’ ghincral?
— P ep ită, băiete ! Aşa !
Regina îl prim i cu braţele deschise:
— G enerale !
— M aiestate !
— A dm ir tin ereţea-d u m itale, g e n e r a le ! ... Ţ ara are
nevoie de oam eni tin eri ca dum neata, să apere ordinea
şi sig uranţa, îm potriva duşm anilor.
Ce a m ai spus M aria, generalul n-a p rea ţin u t bine
m inte du p ă aceea. A tîta ştie: că i-a d at reginei cuvîntul
lui de onoare că aşa cum to a tă v iaţa şi-a închinat-o
ordinii şi siguranţei statu lu i, nu se v a apuca tocm ai
acum , cînd a ajuns la v îrsta m atu rită ţii şi cînd trebuie
să dea altora pildă de dragoste şi devotam ent fa ţă de
tro n şi dinastie, să se a b a tă dc la linia lui.
 Ionel fusese in fo rm at chiar m ai adineauri de cStre
regină asupra felului în care s-a desfăşurat discuţia
dintre ea şi general — d ar îi plăcea să ştie dacă şi Trişcă
este bine inform at.
— Cu N eaţă, răspunse T rişcă la în treb area lui Ion
Ion, m erge bine. O să fie în to tu l cam la vreo tre i-p a tru
m ii de plăieşi.
— Bine ! zise Ionel. Să ai grijă ca la b arieră să li
se confişte m erindele. Nu-i voie să in tre nim eni cu
m erinde în oraş, din p ricina m o’im elor. O rdin de la
M inisterul S ă n ă tă ţii__ D acă vor revoluţie, să crape
cel p u ţin bine de fo a m e ... să ţin ă m inte m arşul lui
N e aţă pînă la m o arte !

M arşul asu p ra B ucureştilor se desfăşură a doua

zi, la ora fixată, ex act aşa cum era p rev ăzu t în planul
lui N eaţă. Un lung şir de ţă ra n i, prăfuiţi, obdsiţi, flămînzi,
cu desaga d eşartă în b ă ţ, in tra ră în oraş, încadraţi
cuviincios de poliţie şi jan d arm i, şi îndrum aţi în tăcere,
ca un cortegiu funebru, spre arenele rom ane. T recă­
to rii se opreau şi se în treb au :
— Ce-i cu -ăştia? Se m u tă vreo puşcărie?
— Nu ! îi lăm ureau in iţiaţii. Ă sta-i m arşul asupra
B ucureştilor !
De căldură, lum ea de pe tro tu a r nici n-avea p utere
să rîdă. Se u ita cu m ilă la legiunile lui N eaţă, dădea
din um eri şi zicea:
— Săracii ! O ad e v ăra tă b ătaie de joc !
La arenele rom ane — înconjurate de regim ente de
infanterie şi artilerie — generalul, cu T raian S ăpunaru
în d re ap ta şi cu T reancă în stînga, ap ăru la trib u n ă,
îşi salută cu palm a rid icată fasciile frînte de oboseală
şi de foame şi pline de p ra f şi obidă — şi începu să le
v o rb c ască:
— R om îni, ţa ra v-a chem at aici să v ă salute ! Ţ ara
are nevoie de voi ! . . . Ţ ara are nevoie de linişte, ordine
şi siguranţă ! .. . De aceea v-am ad u n a t aici, fraţi
rom îni: să vă îndem n, în num ele ţă rii, să lu p ta ţi p en tru
ordine, linişte şi sig uranţă. D uceţi în satele voastre

826
cuvîntul generalului v o stru : ordinea şi sig u ran ţa statu lu i
m ai presus de t a ta şi de m am a ! . . . R isipiţi-vă în
ordine ! . . . T răiască regele !
— U raaa !
Şi legiunile de plăieşi ai lui N eaţă, trişti, m uţi, îndoiţi
de şale, necăjiţi, goliră cît ai clipi arenele rom ane.
L a ieşire, T ra ia n îi spuse lui R em us:
— A a v u t d re p ta te N e a ţ ă ! . . . Mai m u lt de o zi
n u i-a t r e b u i t ! . . .

î n perioada aceea, F erd in an d avu, m ai p u ţin decît

oricînd, m otiv 6ă se plîngă că a r fi singur şi neînţeles.
A vea alătu ri de el u n om care se străd u ia să-l în ţe­
leagă şi-l înţelegea, aşa cum s-a s tră d u it să-l înţeleagă
şi l-a înţeles pe m arele său unchi Carol I : era Ion Ion
V iziru. P e lîngă atîte a şi atîtea interese superioare ale
n aţiei care-1 legau pe rege de prim ul său sfetnic: afa­
cerile, războiul, pacea, M aria, co n stitu ţia — acum a-i
apropia o nouă preocupare com ună: stare a de asediu.
Şi p en tru lin u l şi p en tru celălalt, starea de asediu, din
sim plă slăbiciune co n stituţională, devenise, de la în to a r­
cerea regelui în ţa ră , o ad ev ărată pasiune. L a aceşti
doi facto ri suprem i în politica ţării, starea de asediu
se transform ase n u m ai în cîteva luni din neccsitate
de stat,* în tr-o necesitate p u r sp irituală.
î n această tita n ic ă operă de în tărire a stării de
asediu, Ionel era a ju ta t de A rtu r M ărguleanu, m inistrul
său de in tern e, cu o însufleţire şi o hărnicie care, în
loc să scadă, creştea. I se p u tea reproşa acest lu cru ?
Cui? L ui A rtu r M ărguleanu? P en tru ce? P e n tru că
serveşte d in astia şi tro n u l şi interesele suprem e ale
n aţiei? Ce i d e e ! . . . D im p o triv ă ! T o ată lum ea era
m u lţu m ită de e l ! Şi regele, şi regina, şi Viziru ! Şi era
m u lţu m it şi M ărguleanu.
Ia tă , însă, că în tr-o zi, Trişcă, subsecretar la In tern e,
îi suflă lui Ionel cîteva cuvinte:
— D om nule V iziru, m i se pare că dom nul general
M ărguleanu începe să se cam u m fle!

887
 E xpresia suna p u ţin cam v u lg ar la urechea lui Ion
Ion, îndeobşte a t î t de sensibil la stil — dar, de d ata
aceasta, Ionel u ită să se m ai oprească la form e, p en tru
că fondul îl izbi ca o m ăciucă în cap. « M ărguleanu
începe s ă . . . »
Ion Io n era a tît de tu lb u ra t n u num ai p en tru în ţe­
lesul celor ce-i spunea Trişcă — ci şi p en tru altceva,
m u lt m ai grav în că: p en tru fa p tu l că el* el, Io n Ion,
pe care nim eni, în afară de conu Alecu, nu-1 p u tea
înşela, să nu fi observat pînă acum acest lucru. Şi totuşi,
era ey ident că T rişcă n u m in te: M ărguleanu începe să
se umfle. M ărguleanu devine obraznic. M ărguleanu a
început să-şi ia nasul la p u rtare. Da, da, d a ,! .. . Toate
faptele din u ltim a vrem e vin în sprijinul afirm aţiei
lui Trişcă. M ărguleanu vorbeşte la p a la t despre .consi­
liile de m iniştri, fără să-l ‘co n su lte. . . M ărguleanu ia
în ţa ră anum ite m ăsuri, fără să-l co n su lte. . . M ărgu­
leanu face declaraţii politice, fără să-l consulte. . .
M ărguleanu dispun^ de C a ţă . . . cînd ş i. . . « Stai, stai,
s t a i ! .. . Am înţeles ! Diplom ele false ale lui Caţă,
bancnotele false ale lui C aţă, revolverele băieţilor lui
C a ţă : . . N u ! C aţă e n evinovat. Aici e m îna lui M ăr­
guleanu. M ărguleanu, ta re pe sprijinul p alatului, se
vede şi el u n Mussolini ! M ărguleanu nici nu se ascunde !
Se declară pe fa ţă fascist ! A şi spus-o m ai zilele trecu te !
„D acă fascism ul v rea serios să iş de urechi şi să stîr-
pească pe hoţi, pe ră u făcăto ri şi pe to ţi şarlatan ii, dacă
fascism ul v rea serios o curăţire a societăţii de cancer
şi de to t soiul de lepre, sînt şi eu fascist !“ Mai încape
îndoială că M ărguleanu îşi croieşte drum ul spre
d ic ta tu ră ? »
— Trişcă, îi spuse el om ului său de încredere,
cred că te înşeli. M ărguleanu este u n om m odest şi
cin stit !
T rişcă îşi cunoştea şeful, aşa că plecă m u lţu m it
c ă . şi-a cîştigat pîinea pe ziua de azi. în tr-a d e v ă r, im e­
d ia t ce Trişcă ieşi, Ionel îl chem ă pe V intilă.
— V intilă, treb u ie să-l scoatem pe M ărguleanu de
la. In tern e.
V intilă, care n u iubea pe nim eni, îl iubea pe
M ărguleanu şi m ai p u ţin . De aceea, nici nu în treb ă

328
de ce v rea Ionel să-l scoată pe M ărguleanu de la
In tern e, ci se grăbi să-i ră sp u n d ă:
— Tocm ai bine ! T o t voiam să-ţi spun că a r fi cazul
să facem o rem aniere. T ancred vrea n ea p ăra t In d u stria
şi C om erţul şi treb u ie să-l băgăm n ea p ăra t în guvern
pe A tanasovici, ca să dăm o satisfacţie tineretului.
— A tanasovici? zise Ionel. O, e straşnic !
Şi în două m inute, fra ţii Ionel şi V intilă concepură
un proiect de rem aniere: Grassu, incapabil, părăseşte
In d u stria şi C om erţul, spre a fi ales preşedinte al Camerei.
S arm ală părăseşte C om unicaţiile, spre a deveni m inistru
fără portofoliu. T ancred părăseşte subsecretariatul de
la Com unicaţii, spre a deveni m in istru plin la In d u strie
şi Com erţ. A rtu r M ărguleanu trece de la In te rn e la
C om unicaţii şi A tanasovici, secretar general la Interne,
trece m in istru plin la In tern e.
— N um ai să n-aibă P orcu ceva îm potrivă ! observă
V intilă. Ş tii doar că de M ărguleanu al lui nu-i place
să te atin g i !
V intilă n u se înşela. Cînd Ionel îi vorbi de m utarea
lui M ărguleanu de la In tern e la Com unicaţii, ochii
m ici ai lui Porcu se făcură şi m ai m ici:
— Nici să n-au d ! M ărguleanu stă bine unde stă !
Ce ai cu el? Lasă-1 în pace !
T ancred, cum află că P orcu se opune, se înfăţişă
la Io n e l:
— D om nule V iziru, îm i dai însărcinarea să-l con­
ving pe conu A lecu?
— Ţi-o d au cu d ragă inim ă, d a r n-o să-l convingi.
P orcu e în căp ă ţîn a t. P e n tru nim ic în lum e n-o să-l
sacrifice pe M ărguleanu. îşi are socotelile lui. Şi n-o
să m ă b a t p en tru nim eni cu P orcu. Şi aşa zice lum ea
destule că ne b atem p en tru şefie.
T ancred era u n om şi energic şi foarte inspirat,
î n special, u ltim a lui lo v itu ră — societatea « In d u stria
aeronautică ro m în ă» — îl punea p rin tre m arii aştri,
cei m ai m ari aştri ai p artid u lu i naţional-liberal. în tre
T ancred şi s ta t intervenise o convenţie, pe baza căreia
sta tu l iscălea u n co n tract pe term en de cincizeci de
ani, p rin care se obliga să nu com ande nici u n avion
direct, fie din ţa ră , fie din stră in ă ta te , ci num ai prin

329
interm ediul societăţii I.A .R . P e de altă p a rte , socie­
ta te a I.A .R . se oferea să purceadă im ediat la construirea
uno r uzine de avioane — iar pînă ce aceste uzine vor
fi gata, se obliga să se ocupe ea de cum părarea avioa­
nelor din stră in ă ta te . D re p t capital, T ancred investea
in această întrep rin d ere cele cîteva coli de h îrtie pe
care b ătu se frum os la m aşină s ta tu tu l de funcţionare
a I.A .R .-ului, ia r sta tu l investea re stu l — adică banii.
Se pare că, în această afacere m ai era şi u n al treilea
p ă rta ş : fabrica engleză de avioane « A rm strong», care
fuzionase nu de m u lt cu uzinele de arm e « W ickers»
conduse de Zaharoff. î n orice caz, gurile rele spuneau
că du p ă ce Z aharoff a fost în vizită la fam ilia regală
în to am n a tre c u tă , la B ucureşti — şi după ce fam ilia
regală a fost în v izită la Zaharoff, în prim ăvara tre c u tă
la L ondra, ideea un u i m onopol englez al aviaţiei rom îne
se înfiripase în m in tea n u se ştie a cui, d ar so arta a
v ru t ca ea să pice în m îna lui Tancred. T ancred se
ştia, deci, ta re şi cu această conştiinţă a tăriei lui se
duse la conu Alecu:
— Coane Alecule, noi doi, d u m n eata şi cu m ine,
ştii că sîntem făcu ţi să ne înţelegem .
Conu Alecu clipi d in ochii lui m ici şi şireţi:
— U n m om ent, u n m o m e n t! E u să te înţeleg pe
tin e, sau tu să m ă înţelegi pe m ine?
T ancred se pricepea de m inune să ia lucrurile aşa
cum sîn t, şi-i răspunse:
— E u pe d u m n eata, coane Alecule ! N um ai eu pe
dum n eata. D -aia am şi v en it aici: să te în ţe le g ! E
vorba de bani !
— Dă-i încoa’ !
— Coane Alecule, vorbim serios ! B ani cu găleata !
Să nici n-ai tim p să-i num eri ! . . . Vei avea pe al dum i­
tale prea supus rob la M inisterul de In d u strie şi Com erţ,
n um ai dacă accepţi pe încă u n b ă ia t şarm an t, supus
şi recunoscător ca nim eni altul, la' I n t e r n e .. .
Conu Alecu se în cru n tă :
— Ia r aţi v en it pe capul m eu ! Nu-1 dau pe M ărgu­
leanu nici m o rt !
— P ăi de ce? făcu T ancred care-şi trase scaunul
m ai aproape de el. Ia să v e d e m ... de ce?

880
 Şi scoase u n creion:
— D ă-m i, te rog, o h îrtie. . . U ite, a i c i .. . Să zicem
că, în tr-o lună de zile. . .
T im p de cinci m inute pline, T ancred, fost inginer,
înşiră pe h îrtie, cu o iuţeală am eţitoare, cifre peste
cifre — în tim p ce conu Alecu îşi ştergea m ereu fruntea
asud ată.
— G ata ! strig ă T ancred. A sta e ! N egru pe alb !
Cifre, n u vorbe, coane Alecu ! . . . Şi acu, aş v rea să
te m ai aud să-m i spui că eu n u sînt om ul fă cu t să te
înţeleagă.
— B ine, b ă i e t e ! zise conu Alecu, convins. D acă
aşa ţi-e v r e r e a .. . să fie în tr-u n ceas b u n !
— Să dea D um nezeu ! răspunse din to a tă inim a
lui pravoslavnică T ancred. Acu m ai răm îne să vrea
şi M ărguleanu.
— O să v rea ! h o tărî conu Alecu, care, o d a tă con­
v e rtit la o idee, era g ata să lupte pînă la ultim ul sfanţ
al adversarului. T rebuie să vrea !
C onvorbirea d in tre conu Alecu şi M ărguleanu avu
loc peste u n ceas şi n u fu nici m ăcar furtunoasă. Lui
conu Alecu nu-i plăceau formulele ipocrite de salon.
— S înt u n duşm an de m oarte al m ănuşilor ! zicea
el. M ănuşile sîn t p en tru cucoane. E u n u sînt cucoană,
sîn t P orcu !
Astfel că, abia-şi făcu M ărguleanu ap a riţia , că Porcu
îl şi luă în p rim ire:
— M ărgulene, ai d a t lo v itu r a ! T e-am a ra n ja t la
Com unicaţii. Acolo e de noi, M ărg u le n e.. .
M ărguleanu era prevenit. Cum, de unde, p rin cine,
a r fi fost greu să se ştie. D ar era prevenit. Şi ca om
prevenit, avea g ata răspunsul:
— Nu ! N u plec de la In tern e nici m o r t ! Cît despre
du m n eata, coane Alecule, să ştii că sînt foarte m îhnit !
Te credeam prieten , cînd colo, v ăd că eşti u n . . .
— . . . porc ! rîse conu Alecu.
— N -am zis a sta , coane Alecule, d a r . ..
— N-o zici, d ar o s p u i ! continuă to t m ai vesel conu
Alecu. S î n t ! D acă sîn t, s î n t ! Aşa m -a făcu t D um nezeu,
aşa o să m or ! N -am ce-i face. D ar u n a cu a lta n-are

331
a face. T u pleci de la In tern e. T rebuie să se facă loc
în guvern şi p en tru forţele tin e re . . .
— Să se facă ! scrîşni M ărguleanu. D ar n u pe spa­
tele m eu. De m ine să n u v ă a tin g e ţi.. . E u sînt gene­
ralul M ărguleanu ! Să ştii ! G eneralul M ărguleanu !
Conu Alecu îl asculta pe m inistrul de in tern e cu
capul p u ţin ap lecat spre u m ărul d re p t şi cu ochii lui
m ici, ascu ţiţi, scăldaţi într-o lacrim ă veselă. Cînd M ăr­
guleanu se opri, conu Alecu îl în treb ă :
— Ai isp ră v it?
— A m i s p r ă v i t ! răspunse M ărguleanu, care fierbea
de nţînie.
— Slavă dom nului ! zise conu Alecu. A cum a, uite
ce v reau să-ţi sp u n : ai să trec i la Com unicaţii.
Şi ochii lui n u m ai rîdeau. Se întunecaseră brusc
şi-l ţin tu ia u pe M ărguleanu cu o că u tă tu ră rece, m ută,
înfricoşătoare, de m ort. M ărguleanu îşi dăd u seam a
în clipa aceea că p a rtid a e p ierd u tă. Conu Alecu voia
— şi probabil că avea pe ce să-şi sprijine voinţa. D ar
orgoliul, orgoliul nu-1 lăsă pe M ărguleanu să se resem ­
neze cu u n a cu două şi-l îndem nă să strige:
— Şi dacă n u v re au ?
Conu Alecu înţelese că M ărguleanu e pe drum ul
cel b u n şi redeveni ia r prietenul b u n şi jovial de
o d in io ară:
— De ce să n u vrei, dragă A urică? T u doar ţii la
frate-tău !
— Ceee? m ugi M ărguleanu, sărind de pe 6caun.
Ce-ai cu frate-m eu ?
— E u , nu ! E u n-am nim ic ! D ar au cu el ăi cinci­
zeci şi cinci de ţă ra n i de la « P etrolul n aţio n al» , care
s-au în to rs ieri în ţ a r ă . . .
* — A a a ! strig ă M ărguleanu, cu fa ţa strîm b ată de
furie. Ai şi aflat-o !
— D e ce n u ? . . . ’E i fi t u m in istru de interne, d ar
nici noi nu dorm im .
M ărguleanu, deodată, se prăbuşi, ca un sac deşertat,
pe scaun — şi n u m ai scoase u n cuvînt. « P etrolul
n a ţ i o n a l » ! ... « P e tro lu l n a ţ i o n a l » ! ... T oate se învîr-
teau acum în ju ru l lu i: pereţii, obiectele, conu Alecu,
într-o b an d ă cenuşie, uniform ă, pe care sclipeau desluşit
n um ai aceste .două cu v in te: « P e tro lu l n a ţ i o n a l » ! ...
Şi doar i-o spusese de a tîte a ori fratelu i său, 'generalul
A lexandru M ărguleanu:
— Sandule, treb u ie să fim cu ochii în p a tru , San­
dule ! N u u ita ce funcţie o c u p . . . şi cine sînt e u la
p a la t ! O fi ea, com binaţia, bună, d a r obrazul meu
e în joc, Sandule !,
— Lasă, T u rică dragă, că doar n u sînt la prim a
afacere. . .
— Nici eu, d rag ă Sandule, d ar treb u ie m ultă băgare
de seam ă. D uşm anii mei a tîta a ş te a p tă . . .
— T urică, să fii lin iştit ! .. . Nu sînt eu fratele tă u ?
A sta l-a d a t gata. pe Turică. P e n tru că ta re m ult
ţin ea el la Sandu. Şi aşa, din sentim ente p u r fra te r­
nele, T urică a ced at ş i « P etrolul n aţio n al» a lu a t fiinţă.
Ce era « P etrolul n a ţio n al» ? O afacere ca oricare alta.
F ără m orţi şi fă ră ră n iţi. D au, iau şi asta-i t o t . . .
I se zicea « P etrolul n aţio n al» , dar, de fa p t, singurul
lucru « n a ţio n a l» în afacerea asta era că nici pom e­
neală n u p u tea fi de petrol. « P e tro lu l n aţio n al» era
o afacere sub care se făcea trafic de paşapoarte. Cel
cu ideea a fost u n u l Filipovici, im plicat cu ani în urm ă
într-o istorie de falsificare de bani, şi a cărui fam ilie,
com pusă din nouă persoane: p ărin ţi, fraţi, surori, se
sinucisese în bloc, în ain te de război, din cauza mizeriei.
In sp ira t de cu rentul de em igrare care dom nea în rîn-
durile ţărăn im ii ardelene, Filipovici veni într-o zi la
A lexandru M ărguleanu, cu care era bun prieten, şi-i sp u se:
— Am d a t de o m ină de au r ! E m igrări ! Facem
o societate petroliferă « P etrolul n aţio n al» , p en tru te re ­
n u ri petrolifere fictive, şi tip ărim acţiuni pe care le
plasăm pe la ţă ra n i. E i to t vor să plece. Noi îi încu­
ra jă m şi le vindem acţiuni. T rebuie să-i convingem
num ai că dacă plasează acţiunile astea în A m erica,
se um plu de bani. A m erica aleargă după p etro lu l nostru
şi oricît a r cere ei pe acţiuni, or să prim ească__
înţeleg i ?
— în ţeleg !
— Noi le scoatem p a ş a p o a rte le ... frate-tău e doar
m in istru de in te rn e . . . şi-i expediem din ţa ră pînă la
C herbourg ! . . .

333
 — Şi de la C herbourg?
— De la C herbourg? Să se spele pe cap ! Ce ne p ri­
veşte ? Cine vrea să plece trebuie să ia asupră-şi şi riscurile
u n u i voiaj.
L ui A lexandru îi plăcu foarte m ult felul rezonabil
al lui Filipovici de a vedea lucrurile — şi căzu de acord.
Socictatea se constitui în d ată, dar, urm înd sfatul lui
A rtu r M ărguleanu, care to t propovăduia p ru d e n ţă , îşi
alese sediul tocm ai la Tîrgovişte, ca să fie ceva m ai ferită
de ochii lum ii. T otuşi, sediul acesta provincial n u dăuna
în tru nim ic succesului afacerii. Serviciul de paşapoarte
al Siguranţei fierbea de dim ineaţa pînă seara. Cu uşile
d ate în lă tu ri, 6ub ochii tu tu ro r, într-o larm ă neconte­
n ită , oam enii « P etrolului n aţio n al» şi ai S iguranţei
m unceau fără odihnă.
— Cîte, coane P av lică?
— O s u t ă ! răsp u n d ea conu P avlică, de felul lui
d e p u ta t liberal.
— O su tă să fie ! . . . D a’ m atale, coane Costică ?
— N um ai cin cizeci! zicea conu Costică, de felul
lui to t d ep u ta t liberal, ru şin at de cifra m odestă la care
răspundea.
— Slab, coane Costică, slab ! răspundea, în febra
m uncii, com isarul de siguranţă.
— P o ate m îine ! se scuza conu Costică.
— D ă-i zor, coane Costică, să n u ţi-o ia altu l
în ain te ! . . . Şi m atale, coane P etrică ?
— D ouă sute cin cizeci! răspundea m îndru conu
P etrică, de felul lui d e ta şa t cu serviciul la Cam eră,
ca d e p u ta t neţist.
— E i, aşa d a ! făcea în e în ta t com isarul, cu ochii
spre ceilalţi care-şi aştep tau rîndul, cu aerul că le-ar
spune: « A ţi v ă z u t? L u aţi pildă de la conu P etrică !»
Şi aşa se p erindau în fa ţa com isarilor de la serviciul
paşapoartelor d ep u taţi de to a te culorile: liberali, ţă ră ­
nişti, n eţişti, n aţio n ali — fiecare cu cifra lu i: cincizeci. . .
treiz eci. . . două s u te . . . o p tzeci. . . E ra num ărul de
paşap o arte pe care veneau să le scoată în acea zi de la
S iguranţă p en tru clienţii « P etrolului naţional». Cîte
p aşapoarte, a tîţia săteni — în m ajo ritate ardeleni —
convinşi de către d ep u taţii R om îniei M ari, liberali,

834
n aţio n ali, ţă ră n işti, n eţişti, să plece n ea p ăra t pe p lan­
ta ţiile de cafea din Cuba, B olivia, B razilia, A rgentina,
dacă vor să ştie ce-i aia tra i fericit. N um ai să aibă grijă,
bineînţeles, să-şi cum pere din vrem e un n u m ăr de acţiuni
de la « P etro lu l n aţio n al» . Cu acţiunile « P etrolului
n aţio n al» în b u zunar, nici capul n-o să-i m ai doară.
T o ată lum ea o să se roage de e i:« D ă-m i, neică, m ăcar o
a c ţiu n e . . . U na !. . . P lătesc cît îm i ceri ! . . . O m ie de
dolari ? Ţ ine o mie de dolari ! D ouă m ii ? U ite două m i i ! . . .
T rei m ii? P a tru m i i ? . . . » Aşa de înnebuniţi sînt am eri­
canii du p ă « P etro lu l n aţional».
— Şi cît co stă? în treb a ţăran u l.
— Cu acţiunile, răsp undea alesul neam ului, ne în ţe ­
legem . T o tu l e p aşaportul. Ăla-i m ai greu. P a ş a p o r tu l!
— Şi cîte parale p aşap o rtu l ă sta ?
— P atru zeci de m ii de lei !
O m ul se u ita sp eriat la nevastă-sa, d ar alesul neam ului
se pricepea să-i îndulcească hapul.
— P ăi, frate, ce-ai crezu t? Că paşaportul creşte în
copac ? P a ş a p o rtu l. . . ştii ce-i aia paşap o rtu l ?
— D a . . . d a ’ p atruzeci de m ii de lei ! se scărpina
ţă ra n u l la ceafă.
— P ăi nu-i p atruzeci de m ii de lei, neică ! îl lăm urea
d ep u tatu l. P aşap o rtu l costă n um ai două m ii. R estul
e ta x a de u rg en ţă.
— Ce-i a ia?
— T ax a de u rg en ţă, neică, e, cum să-ţi zic, ta x a
fă ră de care nici m ăcar m ăria sa n u cap ătă p aşa p o rt !
T ax ă de u rg e n ţă fă ră p aşap o rt, se poate, d ar p aşap o rt
fă ră ta x ă de u rg en ţă, cîtu-i lum ea şi p ă m în tu l.. . în c ă
n u s-a pom enit paşap o rt fără ta x ă de u rgenţă. A ltm interi,
fiecare şi-ar p u tea lu a paşap o rt şi-ţi închipui balam uc
du p ă a i a . . . D acă tu o să pleci, şi ăla o să plece, şi
ă stăla lt o să p lece. . . o să se ridice m ilioane de neno­
ro ciţi şi o să dea cu to ţii buluc în A m erica, şi ia r n-o
să-ţi m ai p o ţi tra g e sufletul de nevoi şi sărăcie. D ar
guvernul, dinadins a pus ta x a de u rgenţă, ca să nu p oată
pleca oricare nepricopsit, ci num ai cîţiva. Norocoşii.
A i care p o t să plătească. Aşa că, neică d ragă, dacă vrei
să pleci, dezleagă-ţi chim irul. Şi să spui bogdaproste
că azi m ai e ta x ă de urgenţă. P e n tru că, după cîte se

335
aude, e vorba să v in ă, peste o zi-două, o lege p rin care
s-a zis cu ta x a de u rg enţă. N u m ai e voie ! A tunci să
te văd ce o să faci şi cum o să ajungi în Am erica !
L a vorbele astea, pe ţă ra n îl apuca am eţeala. Să
n-ajungă în Am erica ! Să nu p o ată scăpa de m izeria
şi de tero area în care trăieşte el a i c i ! Şi num aidecît
începea să-şi vîndă to t ce p u te a : bordeiul, lucruşoarele,
vitele şi b u cata lui de păm înt. Se u ita la sărăcia lui de
ogor şi i se sfîşia inim a — d ar n-avea încotro. T rebuia
să-l vîndă. Şi-l vindea to t m isiţilor.
— Ţi-1 luăm noi, zicea alesul neam ului. « P etro lu l
n aţio n al» v rea să te aju te ! î ţ i dăm pe el cincizeci de
acţiu n i !
Uneori, dacă nu-i ajungeau om ului banii de paşaport,
d ep u tatu l, om săritor, prim ea păm în tu l în contul taxei
de urg en ţă.
— U ite, frate Ioane — zicea el — ca să n u zici că-s
om r ă u . . . plătesc eu p en tru tin e alea douăzeci de m ii
de lei c ît îţi lipseşte p en tru ta x a de urgenţă şi-ţi m ai
dau şi cincisprezece a c ţiu n i! E bine ?
Mai bine nici nu se putea.
în felul acesta, s-au strîns în ţa ră grupe-grupe de
săten i care, cu desaga p re g ătită şi cu paşaportul în
buzu n ar, aştep ta u să ia drum ul Americii. P înă ce sosi
şi ceasul ăl fericit. U n zvon, răspîndit cu grijă de aleşii
neam ului, îniioră de nerăbdare şi bucurie pe ţăra n ii
em igranţi: plecarea începe. P este cîteva zile zvonul se
ad e v eri: plecarea începuse. D eocam dată, însă, era vorba
num ai de u n mic lot de cincizeci şi cinci de ţă ra n i, care
fură îm b arcaţi în tre n şi expediaţi, sub paza unui delegat
al « P e tro lu lu i n aţio n al» pînă în p o rtu l francez Cher­
bourg, unde fură p re d aţi pe seam a societăţii de navigaţie
« R oyal Mail Steam P ack et C om pany».
— V-am adus cincizeci şi cinci de em igranţi !i zise
agentul. B anii p en tru biletele de v ap o r nu vi-i achit
acum a. Vă d au num ai cîte u n aconto de zece dolari.
R estul vi-1 trim item cum m ă înapoiez în ţa ră .
Com pania de vapoare încasă acontul, găzdui pe
ţă ra n i în hotelul pe care-1 avea — şi a ştep tă banii p en ­
tru vapor. D ar în loc de bani, prim i de la « P etrolul
n aţio n al» o scrisoare p rin care se ru g a să m ai fie în g ăd u it,

336
apoi încă o scrisoare şi o a tre ia scrisoare — după care
nu m ai prim i nici o scrisoare. Ţ ăranii, lăsaţi la voia
întîm plării, n u m ai av u ră altă d o rin ţă decît să se în a­
poieze în ţa ră . î n cele din urm ă, au iz b u tit şi au venit
de-a d rep tu l la B ucureşti, să-şi caute d rep tate.
— E i? auzi M ărguleanu glasul dulce al lui Alecu.
Ne-am înţeles? Mîine te prezenţi la Com unicaţii.
Galben ca ceara, M ărguleanu şuieră p rin tre d in ţi:
— Şi cine vine în locul m eu?
— A tanasovici !
M ărguleanu îşi dăd u ia r drum ul m îniei:
— D ar A tanasovici lucrează şi a lu cra t şi el din
prim a zi la « P etro lu l n aţio n al» ! D in ce bani crezi că
şi-a co n stru it p ala tu l? N u din banii « P e tro lu lu i» ?
Conu Alecu îl învălui pe M ărguleanu într-o privire
galeşă:
— Tocm ai ! Şi treb u ie să-ţi p a ră bine ! Ca să vezi
că n-avem nim ic cu « P etrolul naţional».
— Şi asta cine m i-a făcut-o?
Cu m u ltă dezinvoltură, Porcu-i răspunse:
— Şi dacă o să-ţi spun că-i T ancred, ce te in tere­
sează ?
— T a n c re d ! răcn i M ărguleanu cu pum nii strînşi,
g ata parcă să lovească. Am ş t i u t ! T ancred !
Conu Alecu începu să se m ustre am arnic:
— Ah, ce dobitoc s î n t ! Ce dobitoc ! . . . N -am av u t
ce face să-ţi spun ! D ar la u rm a urm ei, cutare ori c u ta re . . .
ce-ţi pasă ţie, Turică ? De m îine eşti m inistru al com uni­
caţiilor, ca şi cum n-ai fi fost niciodată m inistru de
interne. P arcă nici n-ai fi tre c u t pe acolo. Noi o să te
a ju tăm d in to ate puterile să uiţi. N um ai t u să fii b ă ia t
cum inte.
Conu Alecu nu-i făcea recom andaţia asta în m od
g ra tu it. E l ştia bine că tocm ai ăsta e cusurul lui M ărgu­
leanu: că nu-i b ă ia t cum inte. Ţîfnos, acru, răzb u n ăto r,
M ărguleanu ierta cu greu o in su ltă — şi în special o
in su ltă care-1 lipsea de o a tît de inepuizabilă sursă de
v enituri, cum este M inisterul de In tern e.
A doua zi, de în d a tă ce regele sem nă decretul de
rem aniere — T urieă se p rezen tă la Com unicaţii şi, după
ce îm plini form ele protocolare de instalare- în scaunul

22 — c. 1293 337
de m in istru al com unicaţiilor, se încliise în cabinetul
lui, unde începu să lucreze cîte douăzeci de ore pe zi —
fă ră să prim ească în audienţă, fără să răspundă la tele­
foane, aproape fără să m ănînce. N oaptea, tîrziu, se
ducea p en tru cîteva ore acasă, şi-n zori, noul m inistru
al com unicaţiilor se afla la postul lui, ca u n exemplu
de vrednicie p en tru to t m inisterul. Cel p u ţin secretarul
general, directorii, subdirectorii, ăştia erau puşi to ată
ziua la treab ă. Cît era ziua de m are, roşii, asudaţi, cu
braţele încărcate de registre şi ra p o arte, in tra u şi ieşeau
din cabinetul dom nului m inistru, care, în fu n d at în hîrtii,
citea cu răb d are zeci de dosare cu . comenzi, furnituri,
recepţii, factu ri, ordonanţe — şi n o ta de zor, d ate, num e,
cifre, ca u n ad e v ăra t gospodar al resortului.
— Neică, ne-a lu a t dracu ! se văicăreau funcţionarii
îngroziţi. Cu ăsta n u m ai m erge. S-a isp răv it cu chiulul.
Ai au zit ce ne-a spus dom nul director aseară ? « U itaţi-
v ă la dom nul m in istru ! Vine cu cîteva ceasuri înaintea
tu tu ro r, pleacă n o ap tea tîrziu , în u rm a tu tu ro r, n u ca
voi, n işte t r î n t o r i ! Aşa că, de azi înainte, s-o ş tiţi: to ată
lum ea treb u ie să-şi v ad ă de trea b ă. Alt.m int.pi-i, afară ! » . . .
Vai de capul n o s tr u !

T oate a r fi fost, aşadar, în ordinea cea m ai perfectă

dacă Ionel, care aproape că şi uitase de întîm plarea
aceasta, n -ar fi fost ab sorbit acum de un fa p t nou şi
n ea şte p tat, care îl îngrijora în m od deosebit: răscoala
ţăra n ilo r din satu l b asarab ean T atar-B unar. Lui Io n Ion
V iziru, rep rim area răscoalei ţăra n ilo r din T atar-B unar
şi satele din îm prejurim i îi dădea, în mic, senzaţiile
de m are satisfacţie p atrio tică, tră ite în 1907. A rtile rie .. .
sate prefăcute în s c r u m .. . ţă ra n i e x e c u ta ţi.. . b o r­
deie în flă c ă ri.. . sute de m o r ţ i .. . m ii de a r e s t a ţ i .. . e
bine ! . . . Cît se p o ate de bine ! Să sim tă aceşti ţărani
n espălaţi că în ţa r a asta dom neşte ordinea lui, nu
ordinea bolşevică.
Şi ştirile care veneau dinspre T ata r-B u n ar arătau
că « ţără n o ii» sim t ordinea lui. î n to t ţin u tu l acela,
dup ă represiunea cea m are, urm au represiunile locale,

338
in mic. Agenţii forfoteau peste to t, trupele de grăniceri
şi jan d arm ii erau în necontenită m işcare, arestările,
schingiuirile şi execuţiile sum are curgeau po to p peste
capul ţăran ilo r, care, dacă n u erau direct im plicaţi în
răscoala de la T atar-B u n ar, erau acuzaţi de o crim ă nu
m ai p u ţin g rav ă: erau originari din T atar-B u n ar, sau
locuiau n u d ep arte de T atar-B u n ar, sau au fost cîndva
zăriţi pe la T atar-B u n ar. Or, a ţi se spune că eşti vin o v at
de u n a din faptele acestea era to tu n a cu a ţ i se fi sem nat
sen tin ţa de m oarte.
— Cenzura funcţionează bine acolo? îl în treb ă Ionel
într-o zi pe Trişcă, om ul lui de încredere.
— Cenzura, d a ! N um ai că n-ajunge cenzura. Opo­
ziţia lucrează şi p este capul cen zu rii. . . şi fără z ia re . . .
şi instigă lum ea p rin to a te m ijloacele. U ite ce proces-
verb al am p rim it azi de acolo !
T rişcă scoase h îrtiâ din servietă şi v ru să i-o întindă
lui Ionel.
— N u ! zise Ionel, care n u făcea niciodată u n efort
in u til. N -am răb d are. Spune-m i despre ce e v o rb a . . .
A runcîndu-şi din cînd în cînd ochii pe hîrtie, Trişcă
re zu m ă:
— Cică în satu l Popuşoiu de lîngă T ata r-B u n ar
există o cooperativă care avea ca preşedinte pe unul
B azalău. P rin iulie, s-a făcu t o anchetă şi s-a descoperit
că B azalău a fu rat din casa cooperativei treizeci şi cinci
de m ii de lei. C ooperatorii l-au d a t afară şi au ales un
alt consiliu de ad m inistraţie. U nii a r fi v ru t să-l dea
pe B azalău pe m îna parchetului, d ar B azalău s-a ju r a t
că v a da ban ii înapoi. D upă o lună, B azalău a fost num it
p rim ar. D ar noul consiliu de adm inistraţie al cooperativei
n-â v ru t să ţin ă seam ă de aceasta şi a co n tin u at să-i
ceară ban ii fu raţi. B azalău făgăduia, d a r to t am îna.
P în ă a v en it T atar-B u n aru l. S îm băta trecu tă, unul,
F ilatov, m em bru în consiliul de adm inistraţie al coopera­
tivei, este a re sta t îm preună cu alţi şase ţă ra n i din com ună.
T oţi se aştep ta u să fie în tre b a ţi cum au fost jefu iţi de
B azalău, cînd colo, jan d arm ii i-au cercetat dacă ştiu
ce s-a p etre cu t la T atar-B u n ar.
Ionel făcu u n gest de plictiseală.
— Mai pe scu rt, Trişcă, n u se p o ate?

22* 339
 — B a da ! zise Trişcă. P e scurt, a doua zi dum inică,
cei şap te ţă ra n i au fost _porniţi la drum , sub escortă.
D ar cum au ajuns în cîmp, jan d arm ii au tra s în plin
şi au ucis şase din ei. Al şaptelea, F ilatov, ră n it, s-a
prefăcu t m ort. Jan d a rm ii şi-au p ră d a t victim ele de to t
ce aveau asupra lor, s-au aşezat la m arginea drum ului
să mănânce şi s-au înapoiat la Popuşoiu să raporteze
că ordinul a fost executat. F ilatov s-a tîrît pînă a c a s ă .. .
— Am înţeles ! zise Ionel. Şi povestea a ajuns la
urechea o p o z iţie i... Nu-i aşa?
— B a da ! Şi opoziţia în tă rită lum ea.
—; Opoziţia ! Şi ce ai vrea 6ă-i fac opoziţiei? S-o
om or? H ei, Trişcă, Trişcă ! M ult îţi m ai trebuie ţie pînă
să în v eţi că noi sîntem un s ta t parlam entar, un s ta t
constituţional, care se conduce după principiile lib ertăţii
absolute de gîndire şi e x p rim a re ... O poziţia, Trişcă
dragă, îşi are rostu l ei în tr-u n s ta t ca al nostru. Opozi­
ţia este organul p arlam en tar de control şi de critică al >
faptelor noastre. Deci, respect opoziţiei, Trişcă ! în
definitiv, ce ne strică ! . . . D a ! Şi ce s-a făcu t cu acel
F ilato v ?
-r- Am d a t ordin im ediat să fie a restat şi ju d ecat
p en tru insultă adusă a u to rităţilo r m ilitare sub regim ul
stării de ased iu . . .
îş i puse h îrtia, cu grijă, la loc în servietă şi contin uă:
— Dar a fost prea tîrziu.
— Cum ? se sm uci d in fotoliu Ionel, cu o energie
neobişnuită.
— M i-au luat-o jan d arm ii înainte !
Ionel recăzu , m oale, în fotoliu.
— Ce-ţi spuneam , T rişcă ? . . . O poziţia este o in sti­
tu ţie dem ocratică pe care noi, s ta t dem ocratic, trebuie
s-o cinstim în to ate îm prejurările. R espect opoziţiei,
Trişcă ! Cel m ai m are re s p e c t! Şi tu , cu m intea ta de
tîn ă r necopt, vrei să-i astup gura?
— B a nu, dom nule V iz iru ! D ar n u u ita ţi că m ai
avem şi o altă opoziţie !
Ionel se întunecă.
— A ha ! C o m u n iştii! . . . I a r vreo ispravă ?
— N u-i zi să n u facă una ! răspunse Trişcă. P oftim
ceva nou pe ziu a de a z i !

340
 Şi-i întinse u n m anifest, pe care Ionel îl parcurse
cu ochi din ce în ce m ai în cru n taţi.
« î n momentul celei m ai m ari reacţiuni şi terori — g răia m ani­
festul — ţăranii basarabeni, care au suferit şi m ai mult de p e urma
proastei recolte din anul acesta, s-au răsculat, înarmaţi cu coase, topoare
şi arme, împotriva stăpînirii oligarhiei romine. Răsculaţii au procla­
mat in Tatar-Bunar, în Nikolaevka, Galieşti, Neruşeni şi Popuşoiu
Republică Sovietică Socialistă şi au fă cu t apel la toată muncitorimea
din ţară să-i sprijine în lupta începută. A tunci burghezia romînă a
p u s în mişcare împotriva celor 4.000 de răsculaţi toată maşina de stat,
care îi stă la îndemînă. Sub aţîţarea presei burgheze vîndute, soldaţii,
îmbătaţi şi înşelaţi de ofiţeri, împreună cu jandarmii-călăi, au înecat
in sînge satele răsculate. M ai mult de 600 de oameni au fo st îm puş­
caţi, alte sute stîlciţi in bătăi, torturaţi şi aruncaţi în temniţe. Locui­
torii satelor răsculate sînt de peste 2 luni pradă bunului plac al călăilor
sîngeroşi. Tovarăşi muncitori şi ţărani! Aceste sute şi m ii de ţărani
revoluţionari n-au p u tu t să învingă, pentru că ţăranii ceilalţi, a căror
stare nu era m ai bună ca a celor din Tatar-B unar, n-au înţeles cauza
sfîn tă a un irii poporului muncitor, pentru că m u ncitorii. . . »

Io n Io n Viziru, furios, m ototoli m anifestul şi, cu

pum nul încleştat peste ghem otocul de hîrtie, îl în treb ă
pe T rişcă:
— Spune-m i, te rog: cu Iaşii cum stăm ?
— T o tu l e g ata, dom nule V iziru !
— A dică?
— A şteptăm u n m om ent fa v o ra b il! T rebuie 6ă m ai
trea că cel m u lt patru-cinci zile !
— E om de încredere acest Aureliu Cziucziewicz ?
— De m are încredere ! P ro st ca o cizm ă !
Trişcă era g ata să plece, d ar se an u n ţă T ancred,
care in tră foarte ag ita t, fluturînd u n ziar:
— Ai c itit? îi zise el lui' Viziru. N -au tre c u t nici
două săp tăm în i de la rem aniere şi u ite ce-şi perm ite
dum nealui !
Ionel luă ziarul şi citi. E ra o declaraţie a generalului
M ărguleanu care sp u n ea: « Deşi sînt de două săptăm îni
m inistru al com unicaţiilor,
> ' încă n-am ră zb it 6ă v ăd de
treb u rile curente ale m inisterului, a tît gunoi am g ă s it. . .
A bia acum înţeleg de ce to a te trenurile noastre deraiază

341
ori se ciocnesc, de ce şoselele noastre sîn t desfundate
şi im practicabile, de ce podurile noastre sînt ru p te, de
ce lum ea n u este sigură cu v ia ţa cînd v rea să în trep rin d ă
o călătorie cît de m ică. Aici, cei care au ad m in istrat
m inisterul au a v u t alte ţeluri. F raudele se ridică la sute
de m ilioane. î n curînd, voi da am ănunte şi lum ea v a
răm îne înm ărm u rită. P u te ţi să asiguraţi opinia publică
de pe acum că nim eni n u v a scăpa de ju stiţie, oricît
de în altă a r fi fu ncţia pe care o ocupă şi oricît de ta ri
a r fi cei care îl ap ără» .
Ionel puse gazeta deoparte şi zise, m ed itativ :
— M da !
— P ricepi? T urică um blă să m ă lovească pe m ine !
strigă T ancred. N um ai cu m ine are ce are. Ştie că din
pricina m ea a plecat de la I n t e r n e .. .
— L as' că-1 astîm p ăr, zise Ionel şi-l chem ă la telefon
pe conu Alecu:
— Alecule, vino p în ă la m ine !
★

N u trecu ră nici douăzeci şi p a tru de ore după aceasta

şi străzile capitalei ră su n ară de strigătele vînzătorilor
de ziare:
— Specială ! . . . Specială ! . . . Scandalul de la « P e ­
tro lu l'n a ţio n a l» ! A restarea generalului A lexandru M ăr­
guleanu !
E ra u ediţiile speciale care, cu lu x de am ănunte,
puneau publicul în cu rent cu escrocheriile din ju ru l
« P etrolului n aţio n al» , în fru n te a căruia se afla generalul
A lexandru M ărguleanu, fratele lui A rtu r M ărguleanu,
m inistrul com unicaţiilor.
în n eb u n it de necaz şi de ruşine, A rtu r M ărguleanu
alergă la p a la t: »
— Sire, Io n e l. . .
Regele, care era in form at de Ionel că M ărguleanu
preg ăteşte — peste capul guvernului — o lovitură de
s ta t spre a-şi in stitu i o d ic ta tu ră m ilitară, îl întrerupse:
— V orbeşte cu Ionel ! . . . De ce să-ţi închipui că
Ionel îţi vrea ră u l? Ionel e om de înţeles ! V orbeşte
cu e l !

342
 în g rijo ra t de prim irea rece a lui F erdinand, M ăr­
guleanu alergă la Ionel.
— A scultă, Ionele, începu el să-i vorbească, p e un
to n rid icat, dacă v rei să te ţii de glum e, o să glumesc
şi eu. A m to a te dosarele căilor ferate. N um ai tîlh ă rii
de sus p în ă jos. S ute de m ilioane. T oţi, m înă-n m înă.
E ra o sistem ă: la factu ri şi procese-verbale de recepţie
ataşa te la ordonanţele de p la tă se făceau în m od regulat
greşeli de adunare în plus. Milioane şi m ilioane diferenţe.
N um ai în plus ! Apoi ordonanţele treceau la verificare,
unde, au to m at, se pun ea viza că sînt în ordine. Aşa
s-au p lă tit sute şi sute de m ilioane ! . . .
— H m ! făcu Ionel. I n te r e s a n t! Şi cine făcea a sta ?
— T o ţi ! In cap c u T ancred ! T ancred îşi lua p a rte a
leului. Şi a sta încă nu-i nim ic ! Să vezi la re p a ra ţii ce
s-a fu ra t ! O am enii lui T ancred trim ite a u pe la diferite
ateliere vagoane în ■perfectă 6tare, la r e p a r a t. . . în
atelierele alea, alţi oam eni de-ai lui T ancred aveau grijă
să dem onteze n o ap tea piese im p o rtan te de la vagoane.
A doua zi venea o - comisie, com pusă to t din oam eni
de-ai lui Tancred, 'să constate că vagoanele duc lipsă
de piesa cu tare şi cu tare — şi dispunea să se facă im ediat
reparaţiile. Cum plecau ăi din comisie, cei care dem on­
ta se ră piesele n o ap tea le m ontau la loc, după care ate­
lierul a n u n ţa că vagoanele au fost re p ara te — şi că să
v ină n ea p ăra t o comisie de recepţie, com pusă şi ea,
bineînţeles, to t din oam eni de încredere. . .
— D e n e c re z u t! se m inună Ionel pe care povestea,
v ă d it, îl in teresa p rea p uţin.
— Sute de m ilioane, Ionele, sute de m ilioane ! Nu
m ai vorbesc de fu rtu rile de la G ara de Nord.
— E i, foarte bine că ai v en it tu acolo, să m ai curm i
n iţel hoţiile astea ! făcu Ionel, cu o p rivire piezişă spre
M ărguleanu. T rebuia n ea p ăra t u n om cinstit la Comu­
n icaţii. . . N eap ărat !
In d iferen ţa cu care Ionel spunea to a te acestea îl
scoase din fire pe M ărguleanu.
— Mi se pare că-ţi b a ţi joc de m ine ! strigă el.
— De ce?
— E u îţi vorbesc de nişte fraude fa n ta stic e . . . şi tu ,
parcă nici nu te-a r atinge. E i bine, află că la m ine nu

343
m erge asta ! E u am dovezi negru pe alb şi o să le dau
pe to a te în vileag, să afle ţ a r a . . .
— Lasă ţa ra ! făcu Ionel şi m ai p lictisit încă. Tu
doar n u p en tru asta ai v e n i t ! Spune deschis ce ai de
spus şi lasă in tro d u cerile. . .
— V reau să dai ordin ca frate-m eu să fie im ediat
pus în lib ertate !
— Va să zică asta te doare ! Să-l pun pe frate-tău
în lib ertate ! Că ai descoperit fraude făcute de alţii, zici
că te doare. D ar dacă frate-tău s-a p u rta t ca u n crim inal
cu ţăra n ii, asta n-are im p o rtan ţă.
— Nu-i ad ev ărat ! F rate-m eu este victim a unui
escroc !
— Care escroc?
. — F ilip o v ic i!
— Filipovici? se în cru n tă Ionel. Şi frate-tău nu
ştia nimic.
— Nimic !
— D ar paşapoartele pe care venea să le scoată de
Ia S iguranţă, el personal, ce sîn t? Vrei să ştii cîte paşa­
p o arte . . . şi pe num ele c u i . .. şi de la cine le-a scos?
A m .to a tă lista a i c i ...
— E fals ! N-a scos nici u n p a ş a p o r t!
— A tunci înseam nă că nici tu n-ai scos nici u n paşa­
p o rt !
— E u ? căscă ochii nespus de u im it, M ărguleanu.
— T u ! T u ca m inistru de interne lucrai şi tu p en tru
« P e tro lu l n aţional». Şi ai scos şi tu p a ş a p o a rte ... O
s u tă . . . şi încă o su tă, şi ia r o su tă ! în ţeleg ! Sub o
su tă n u era de d em n itatea ta ! Şi bileţelele pe care le
trim iteai la S iguranţă. Ca să nu-ţi m ai pom enesc de
V alentina ! Şi încă u n lucru să n u u it ! Ştii că em igrarea
este şi a fost in terzisă?
— Ş tiu !
— T otuşi, tu , ca m inistru de interne, ai autorizat
înfiinţarea a şaizeci de agenţii de em igrare în ţa ră . E x ac t ?
— D a, d ar n u ştii de c e . ..
— Nici nu m ă interesează de ce. P e m ine m ă in tere­
sează fap tu l în sine: deşi em igrarea era interzisă, tu ,
ca m inistru de in tern e ai au to rizat funcţionarea a şaizeci
de birouri de em igrare. D ar să lăsăm asta, pe altă d a t ă . ..

344
dacă vrei ! N um ai dacă v r e i ! Aici e vorba de £rate-tău,
n u de tin e. A scos sau n u paşap o arte?
M ărguleanu, deşu ru bat, recunoscu:
— A scos paşap o arte, e ad ev ărat ! Cîte, n u ş tiu . . .
şi n u m ă interesează. D ar le-a scos de bună-credinţă.
N -a ştiu t ce are de gînd Filipovici să facă apoi cu
ţăra n ii.
— Bine, să zicem că n-a ştiu t atunci. D ar cînd a
aflat de p ă ţa n ia celor cincizeci şi cinci de ţă ra n i de la
Cherbourg ce-a fă c u t? De ce nu l-a d a t pe Filipovici pe
m îna p arch etu lu i?
— Ca să nu com prom ită « P etrolul n aţio n al» !
— A dică « P etro lu l n aţio n al» h a b a r n-avea ce face
Filipovici?
— E x act. H a b ar n-avea.
— Cum asta ? D ar în acest caz, de ce s-au grăbit
aşa dom nii de la « P etrolul n aţio n al» să dea ţăran ilo r
nişte poliţe de despăgubiri ? . . . Poliţele astea doar n-au
fost sem nate n u m ai de Filipovici, ci şi de frate-tău şi
ratificate de către to ţi m em brii fondatori şi de adunarea
generală a societăţii !
— D in aceleaşi m otive p en tru care n u l-au d a t nici
pe Filipovici pe m îna p archetului: ca să nu se işte un
scandal din care a r m ai p u tea ieşi com prom is « P etrolul
n aţio
t
n al» .
— Au m ereu grijă de obrazul « P etrolului naţional»
dom nii m em bri fondatori. N um ai că şi poliţele astea
sînt o escrocherie. Ţ ăranilor li s-au d a t m ai întîi scrisori
că v o r fi despăgubiţi pînă în două luni, adică pînă în 15
septem brie. D ar cînd li s-au d a t poliţele, d a ta de 15 sep­
tem brie a fost preschim bată cu d a ta de 15 ianuarie.
Şi asta n u de Filipovici, ci de către întreg co m itetu l. . .
M ărguleanu vedea că nu-i m ai răm îne decît să apese
pe n o ta duioasă şi începu să ţip e sentim ental:
— N u ştiu ! E u ştiu că este nem aipom enit ca un
om de onoare ca frate-m eu să fie are sta t ! E ste o crim ă !
U n general M ărguleanu, u n general M ărguleanu — a restat !
U n om naiv, încrezător, înşelat în b u n a lui credinţă
de u n av enturier, să aju ngă un puşcăriaş !
Ionel luă ia r aerul plictisit de m ai înainte:
— D a, d ragă T urică, ai perfectă d re p ta te ! .. . D ar

346
ju s tiţia e ju stiţie ! N -avem încotro ! T rebuie să lăsăm
ju s tiţia să-şi facă d ato ria p în ă la c a p ă t !
D ar asta era to cm ai ceea ce-1 înspăim ânta pe M ărgu­
leanu : ^
— J u s tiţia ? P erfect ! Să vedem ce v a spune ju s tiţia
în chestia fraudelor de la C om unicaţii. . . Şi nu-i num ai
T ancred la m ijloc. . . A sta o ştii !
Ionel o ştia. Mai erau şi alţii. Şi m ai im p o rtan ţi
decît T ancred !
— P rin u rm are, şan taj ? zise Ionel.
— D acă vrei, strig ă, desperat M ărguleanu, spune-i
şi aşa !
— I-am şi spus ! Şi p en tru că sîntem am îndoi de
acord că-i şan taj, s-o tra tă m ca u n şantaj ! Ţi-1 eliberez pe
A lexandru, dacă t u o laşi încurcată cu Com unicaţiile !
De acord?
— D e a c o rd ! zise M ărguleanu, răg u şit de em oţie.
A doua zi, Trişcă îl pofti pe doctorul M ihăescu,
independentul, la m inister, şi-i spuse:
— Azi după-am iază vei a n u n ţa la Cam eră o in te r­
pelare în chestia « P etrolului naţional».
î n cîteva cuvinte, M ihăescu, independentul, era
lăm u rit.
D upă m asă, la Cam eră, doctorul M ihăescu, inde­
pend en tu l, ceru cu v întul şi spuse, cu glasul g îtu it de
in d ig n are:
— R og pe dom nul m in istru de in tern e să-m i ră s­
p u n d ă: de ce au fost în cu ra jaţi ţă ra n ii noştri* de către
« P e tro lu l n aţio n al» să plece din ţa ră ? D epinde de
răspunsul dom nului m in istru de in tern e dacă voi tr a n ­
sform a în treb area în interpelare.
' A tanasovici, m in istru l de in tern e, se ridică şi, p atetic,
răspunse în a te n ţia în cordată a ad u n ării:
— D om nilor d ep u taţi, dacă sîn t m in istru de interne
de cîteva zile, am fost, însă, secretar general la In tern e
aproape doi ani, astfel că p o t răspunde în deplină cunoş­
tin ţă de cauză: dau cu v întul m eu de om şi de m in istru
că nim eni n-a în c u ra ja t pe ai noştri să emigreze. Să
facem o asem enea c rim ă ? N u , dom nilor ! Am în cu ra jat —
zic: am în cu rajat, fiindcă sînt m îndru că sînt şi eu unul

346
din prom otorii acestei nobile in iţiativ e care a ajuns să
se concretizeze p rin întem eierea « P etro lu lu i n aţio n al» —
am în cu ra jat să plece din ţa ră elem ente străine, p rip ă­
şite în u ltim ii ani pe la noi.
Sus, în prim a bancă a galeriei rezervate publicului,
u n dom n p ro asp ăt ras, îm b răcat cu deosebită îngrijire
şi cu o garoafă alb ă la b utonieră, adăuga — la aplauzele
furtunoase ale p arlam entarilor — aplauzele sale, ca un
m odest om agiu adus ju stiţie i care l-a re d a t azi lib ertăţii,
spre a p u te a sluji p a tria , ca şi pînă acum , încă ani m ulţi
şi fericiţi, cu a tîta je rtfa de sine, la a lta r u l« P etrolului
n aţio n al» .

A rghir a ieşit de la Cam eră, tris t, a b ă tu t, în g rijo rat

— peste m ăsură de în g rijorat. Ce v a fi m îine, ce v a fi
m îine? E ra etern a întrebare, care-i am ăra v ia ţa . Ziua
de m îine îl speria. Avea o fire nenorocită, A rghir. Lui
îi era scris să n u se bucure niciodată de linişte. Cum
să ai linişte, dacă în ju ru l tă u foiesc num ai ticăloşi şi
canalii ! . . . T ristă s o a rtă . . . trag ic ă soartă. Să ai o
nepo to lită p atim ă p en tru v ia ţa politică — şi v iaţa
politică să n u te v re a to tu şi ! Nici o satisfacţie de nicăieri,
ci n um ai neajunsuri. N eajunsuri de p este to t. N im eni
nu-1 iubeşte ! Colegii, lum ea politică, stu d en ţii ! M area
durere a v ieţii lui e studenţim ea. T ineretul are azi alţi
idoli: C aţă ! . . . M u ssolini! . . . N u, cu ei n u m ai e nim ic
de făcu t ! O singură m îngîiere m ai avea: p alatu l. D ar
nici p alatu l nu se p o a rtă aşa cum s-ar fi cuvenit. A fost
ieri la m asă, la fam ilia regală.
— M aiestate, a ţi p rim it telegram a m ea de felici­
tă ri?
î l felicitase pe rege şi nu prim ise de la el nici un
răspuns. Regele roşi:
— Să m ă ierţi ! Am d a t de ea prea t î r z i u .. . In tra se
la fund, în grăm adă !
A rghir a p lecat ochii în farfurie şi a z is :
— M odestă, ca şi m ine !
Regele a confirm at:

347
 — E x ac t, A rghire !
L a care A rghir a o fta t:
— E ste p rea m are b u n ăv o in ţa regală fa ţă de m ine,
aşa că am tim p să aştep t răsplătirile care vor veni !
Şi regele l-a asig u ra t:
— Vor veni, v o r veni !
L a acestea, regina a spus cîteva cuvinte m işcătoare:
— Sîntem în cre d in ţa ţi de vechiul dum itale devota­
m en t 1
— M aiestate, a răspuns el, sîn t singurul om dintre
to ţi cei care v ă înconjoară, în care p u te ţi avea încredere,
fiindcă sînt singurul care nu v ă cere nim ic !
Şi cînd a spus asta, era foarte am ărît. Apoi au v o rbit
despre diferite lu cruri fără im p o rtan ţă. R egina l-a
info rm at că i-a cu m p ărat pe strad a G eneral B erthelot
o casă cu calorifer, ca să n-aibă grijă la .ia rn ă , el, om
sărac, de le m n e ... ş i . . . asta a fost t o t ! . . . V iaţă
am ărîtă !
Asem enea tris te cugetări îl to rtu ra u pe A rghir, cînd
se sim ţi deo d ată ap u cat de b ra ţ:
— S tai, A rghire, ai au z it?
E ra doctorul B ratu , m ai aprins la fa ţă ca de
obicei.
— Ce faci, doctore? N-am au zit nim ic. Ce s-a în tîm ­
p la t?
— Staicu, prefectul de poliţie de la Iaşi, a fost
a s a s in a t!
— Cine l-a asasin at? făcu A rghir, îngrozit, p en tru
că-1 cunoştea pe prefect ca pe u n om d ev o tat ordinii
şi siguranţei.
— Aureliu Cziucziewicz !
— A ! exclam ă A rghir, cu obrazul crispat de mînie.
Ia r C aţă !
B ra tu , g răbit, zise:
— Mă i e r ţ i !
— U nde alergi aşa?
— L a Ionel ! I-am telefonat că treb u ie să-l v ăd n ea­
p ă ra t ! Dacă o să m ai continue asasinatele aşa, n u m ai
e nici unul d in tre noi sigur cu v ia ţa !
— Merg cu tin e ! făcu A rghir h o tă rît. T rebuie să-l
a ju tăm pe I o n e l !

348
 *

Cel d in ţii prim i vestea de la Iaşi, p rin telefon, Rem us

Vîlceanu. R em us telefonă im ediat lui Trişcă. Trişcă
telefonă im ediat lui Ionel. Ionel telefonă im ed iat' lui
Mînzescu:
— G eo rg el! Ai au zit ? Vino în d a tă cu p ro ie c tu l!
M înzescu se p rezen tă, după o ju m ă ta te de oră, la
Ionel, în so ţit de Trişcă.
— Cum îi zicem legii? în treb ă Ionel, după ce m ai
citi o d a tă proiectul.
— « L eg e a liniştii p u b lice» !
— Merge ! O trecem chiar m îine la Cam eră ! Mai e
de fă cu t vreo m odificare?
— Cred că nu ! Am în tă rit a rt. 1 1 . .. « Oricine instigă
la com iterea de acte în scopul de a m icşora producţia,
sau de a îm piedica rep ararea sau tran sp o rtu l m ateria­
lului necesar ap ărării naţionale, este pedepsit cu 3 pînă
la 6 ani în c h is o a re » ...
— B un ! Cu asta cred că tăiem m uncitorilor pofta
de-a face grevă p în ă şi în gînd ! Şi acum a, Trişcă, şezi
să red actăm com unicatul.
B ratu şi A rghir găsiră pe cei tre i conducători ai
statu lu i în ju ru l unei h îrtii pe care cerneala încă n u se
uscase bine.
— D om nule V iziru, dădu bu zn a B ra tu , im petuos,
în birou, ce facem ? Au început să trag ă b ăieţii cu re ­
volverul? Ca m îine o să trag ă şi în n o i !
A rghir, grav, de o v iolenţă cu greu stăp în ită , vorbi
şi el:
— Lăsăm ţe a ra pe m îna lui C aţă, dom nule Ionel?
Ţi-au scăp at frînele din m înă?
— C aţă? se m iră Ionel. E şti foarte greşit inform at,
dom nule A rghir. Uite-1 aici pe T rişcă, uite-1 pe Mîn­
zescu ! S ă-ţi spună ei care este re zu ltatu l anchetei şi
cine-i v in o v at de asasinarea lui Staicu. Spune, Trişcă,
ce taci ?
— D om nule A rghir, făcu Trişcă, în acţiu n ea ag itato ri­
lor n aţio n ali sîn t am estecaţi c o m u n iştii!
— C om uniştii?

349
 A rghir era ulu it. Ia tă u n lucru la care nici nu s-a
g în d it: com uniştii !
— C om uniştii? strigă şi B ratu , la fel de im presionat.
— Com uniştii ! răspunse rece, Ionel. Trişcă, citeşte ! . . .
A scultă, B ratule dragă, şi dum neata, scum pe Arghir,
com unicatul care v a lăm uri ţa ra . Ţ ara n u treb u ie lăsată
în nedum erire. Ţ ara cere să ştie cine este asasinul lui
Staicil.
Trişcă îşi trecu m îna p rin p ăr, ca la trib u n ă, şi citi:
— « S înt indicii sigure că cercul conspiratorilor cri­
m inali de la Ia şi era frecv en tat de agenţi conspiratori
din Serviciul u n o r acţiu ni cu caracter anarhic şi in te r­
naţional. Acei care n -au p u tu t să treacă N istrul,
acei care n -au reu şit în lo v itu ra de la T atar-B u n ar,
acei care n-au p u tu t zdruncina ordinea publică în R om î­
nia p rin organizaţiunile şi propaganda com unistă p rin tre
m uncitori, au recurs astăzi, p rin agenţii lor provocatori
la o firm ă « n a ţio n a listă » , sperînd că p rin acest mijloc v o r
reuşi să producă tu lb u ră ri şi convulsiuni sociale, de
care să profite la m om entul o p o rtu n !»
— E n e m a ip o m e n it! strigă A rghir. A uzi îndrăzneală !
Şi ce ai de gînd?
C îteva clipe Ionel răsfoi, neglijent, proiectul de lege
al « lin iş tii publice», d u p ă care răspunse:
— Să întăresc stare a de a s e d iu !
 x in
U n tîn ă r n ă ltu ţ, firav, cu ochii saşii, cu p ăr castaniu,
tă ia t de o şu v iţă albă care pornea de la fru n te spre
creştet — stătea um il în fa ţa lui S tănică Popescu, to t
frăm întînd, cu n işte m îini uscate şi nervoase, o p ălă­
riu ţă soioasă.
— Ce-i cu tin e ia r? se ră sti la el Stănică.
T înărul venise ieri aici cu o scrisoare din p a rte a gene­
ralulu i M alacu, care-1 ru g a să in terv in ă pe lîngă cei
în d re p t ca Io n iţă Iordache să fie an g ajat in ten d en t la
căm inul stu denţilor. M alacu garantează p en tru « p a trio ­
tism ul lui Io n iţă, care a r p u tea fi foarte util în lu p ta

351
naţio n ală ce o duc astăzi to ţi bunii rom îni îm potriva
elem entelor străin e care ne-au in v ad at ţa ra » .
Cu M alacu, fru n ta ş al p artid u lu i ţă ră n ist, Stănică
era în cele m ai bune relaţii din ziua în care generalul
s-a dus să se plîngă de el la regină. îm păcarea n-a întîm -
p in a t nici un fel de dificultăţi. în aceeaşi zi Stănică p ri­
mise un telefon de la T iti S tavridis, m areşalul anecdo­
telor regale:
— D om nule S tănică, n u te băga în bucluc. M aiestatea
sa regina ae in teresează îndeaproape. Telefonează-i lui
M alacu şi cere-i scuze !
C etăţean disciplinat, cu dragoste de tro n şi dinastie,
S tănică s-a execu tat pe loc:
— Alo, dom nul general M alacu? Aici Stănică ! P ăi,
ce este, dom nule general? Se p oate să m ă b ăn u iţi toc­
m ai pe m ine de gînduri u rîte ? . . . A fost o confuzie !
N işte m ă g a ri. . . G azeta m ea v ă stă oricînd la dispoziţie !
P e n tru un erou al neam ului, to a tă stim a şi consideraţia
m ea, dom nule g e n e ra l!
D in acea zi, în tre M alacu şi S tănică se legă o sinceră
prietenie personală, care cu vrem ea se în tă ri şi pe tărî-
m ul politic, m ai ales de anul trec u t, cînd, după m oartea
lui Take, to ate răm ăşiţele tak iste, în cap cu Stănică,
au tre c u t la naţionalii lui D acu, cei m ai buni aliaţi de
opoziţie ai ţărăn iştilo r.
Stănică Popescu îşi zise, deci, că pe bu n u l său prieten
M alacu trebuie n ea p ăra t să-l servească, d ar parcă nu-1
lăsa inim a s-o facă aşa, cu u n a, cu două, fără să ia un
interogatoriu acestui Io n iţă Iordache. Ca fost ju d ecăto r
de instru cţie, S tănică ştia că, în to t cazul, u n in tero ­
gatoriu n u p oate strica. Şi începu să-l descoase p e « incul­
p a t» :
— De unde eşti?
— D in Vlaşca.
— S atu l?
— P ribăneşti.
— P ă rin ţi?
— T a ta a m urit. M am a trăieşte.
— F ra ţi?
— D o i ! U nul e com isar de poliţie la Craiova, celălalt
perceptor la Severin.

362
 S tănică se în cru n tă :
— P ăi dacă ai u n frate com isar-de poliţie şi u n altul
perceptor, de ce um bli în halul ăsta, că nici m ăcar p ălă­
rie ca lum ea n-ai !
— S înt răi, dom nule director !
— R ăi? Or fi avînd m otive !
— N -au ! S înt r ă i ! Că nici pe m am a n-o a ju tă.
B a, frate-m eu de la Severin a şi b ătu t-o !
— M inţi, m ăi băiete, m inţi !
— Să fie al dracului ăl de m inte ! Ştie to t satul.
— Şi tu ce ai făcu t pînă acum ?
— De to a te ! Am fost ucenic de cizm ărie, apoi m-am
tocm it la o circium ă, am fost şi uşier Ia trib u n alu l de la
P it e ş ti .. .
— Şi acum a ce v rei?
— Am au zit că e liberă slujba de in ten d en t la căm inul
stu d en ţilo r ş i . . .
— Da’ce ţi-a venit tocmai la căminul studenţilor?
zise Stănică şi-l fulgeră din ochi.
— P ăi, dacă-i locul liber !
— Mă, tu n-auzi ce te-ntreb ? De ce tocm ai la căm inul
studenţilor ?
Io n iţă îşi sm uci p ălăriu ţa, m ai-m ai s-o rupă.
— Mi s-a spus că la căm inul s tu d e n ţilo r ...
— Cine ţi-a spus?
— O a m e n ii!
— Care oam eni?
— Oamenii ! N u-i cunoaşteţi dum neavoastră ! . . .
C u n o scu ţi! . . . D e p rin s a t !
Stănică îşi in trase acum în pielea lui de ju d ecăto r de
instru cţie şi se sim ţea bine cum n u s-a m ai sim ţit de
m ult.
— Ia n u m ai um bla cu şahăr-m ahăr ! răcni el. Mie
să-m i spui care oam eni !
— Mi-a spus Nicu al popii Tănase, de la noi din
s a t!
— Cînd ţi-a spus ?
— A la ltă ie ri!
— D a’ el unde e?
— E aprod la judecătorie.
— Care ju d ecăto rie?

- o. 120* 863
 — N u ştiu !
— A ha ! N u ştii !«Las’ c-acuşi o să ş t i i !
Şi-si n o tă ceva pe o hîrtie.
-A ltu l?
— P ăi a l t u l . . . n im e n i!
— Cum nim eni, m ă, cînd ziceai că ştii de slujba
asta de la mai m ulţi, nu dc la unul !
Stănică era în eîn tat. M intea lui de ju d ecăto r funcţio­
nează, aşadar, ca pe vrem uri. L-a prins pe t î l h a r .. .
B a bine că nu ! Să-l ducă pe el u n neisprăvit ca
ăsta !
— P ăi, d re p t să vă spun, zise Io n iţă , nu m ai ţiu m inte !
— Nu m ai ţii m inte ! L as’că o să ţii m inte a c u ş i!
Şi iar îşi notă ceva pc hîrtie.
— D ar la dom nul general M alacu cum ai aju n s?
— M-a trim is la dum nealui dom nul Ţeposu !
— Ţepooosu? făcu directorul ziarului Globul într-o
îngînare de om perfect lăm u rit. Am înţeles !
Ţ e p o s u ... M a la c u l... A d a t de fir! Dc unde şi
pm ă unde acest individ la Ţ ep o su ,' ca Ţeposu să-l tri­
m ită la M alacu, asta nu m ai prezintă acum nici u n interes.
A ltceva este im p o rta n t: că ţă ră n iştii vor să-şi bage u n
om de-al lor la căm inul studenţesc şi că recurg la au to ri­
ta te a lui p rin tre stu d en ţi ca să-şi ducă planul la îndepli­
nire. Ai dracului-! D a r de ce să nu i-o spună pe şleau ?
De ce um blă cu tertip u ri d -astea? Tocm ai cu cl ! . . .
ora serios ! . . . Cu to a te acestea, cin stit vorbind, lui
Stănică afacerea asta-i plăcea. T ot ce m irosea a con­
spiraţie îi plăcea. E ra în apele lui. Ju d ec ăto r de in strucţie
de sus pînă jos, fără conspiraţie ar fi v ăzu t v iaţa lipsită
de haz. U ită, deci, şi de interogatoriu şi de to t, şi de unde
pînă acum îl ţinuse pe Io n iţă to t tim pul sub nişte ochi
inchizitoriali, acum a îi vorbi cu o p rivire plină de
sim patie:
— B ine, b ăiete, o să-ţi d au o scrisore să te angajeze.
Şi-i dăduse scrisoarea, p e n tru ca astăzi să-l vadă
iarăşi aici.
Io n iţă, în curcat, îşi suci pălăria pe dos şi pe faţă
şi răspunse:
— M-au a lu n g a t! E ra u să m ă şi b a tă 1
Stănică se făcu roşu ca focul:

364
 — Cum ? Cu scrisoarea m e a . . . ş i . . . ?
— T o c m a i! făcu sfios Io n iţă. A sta şi ziceau: p en tru
că am ven it cu scrisoarea dum neavoastră !
Stănică îşi m uşcă buzele.
— N u înţeleg ! strigă el. V orbeşte m ai desluşit. Ce
ţi-au spus?
Io n iţă tăcu . S tănică, furios, redeveni ia r ju d ecăto r
de instru cţie.
— H ai, spune ! răcn i cl, izbind cu pum nul în m asă.
T înărul se codi, d ar în cele din u rm ă îşi luă inim a-n
d in ţi: '
— Zicea că să m ă trim ite ţi la căm inul dum neavostră
pe care îl to t co n stru iţi de doi ani şi n u se vede nim ic !
— A şa? urlă Stănică.
Şi p unînd m îna pe receptor, «chemă S iguranţa:
— Alo, .cu dom nul d irector general ! . . . Aici Stănică.
D upă două secunde,' Rem us răspundea:
— D a, a i c i ! . . . Ce-i, Stănică ?
Stănică abia de m ai putea urla de necaz:
— A scultă, R em us, haim analele alea de la căm in
şi-au luat-o în cap ! S înt de o obrăznicie fără pereche !
Le-am trim is un elem ent sigur, u n om de nădejde, un
b u n rom în şi mi l-au trim is înapoi ! Cică să-l trim it la
căm inul m eu ! R îzi? Ţie ce-ţi pasă ! D ar m ie nu-m i
arde de glum e ! . . . B un ! D acă-i aşa, te rog să-i chemi
la tin e şi să vezi să-şi bage m inţile-n cap ! Nu dau voie
nim ănui să se am estece în treburile mele. Aşa ! Şi acu,
ce fac cu b ăiatu l ! Mai m are ruşinea ! P e n tru o slujbă
nenorocită de in ten d en t, s ă . . .
L a celălalt ca p ăt al firului, R em us îl în tre ru p se :
— D ar cine ţi-a spus de slujba a s ta ? Tocm ai acum a?
S-a d a t de tre i zile.
— A o le o ! exclam ă S tănică am ărît. A tunci ce ne
facem , Rem us d rag ă? Am făgăduit şi trebuie să m ă ţin
de cu v în t ! N u se p o ate !
— Nu-i nim ic ! Trimite-1 la m ine ! Ţi-1 b ag ca s t u d e n t !
— Să trăieşti, R em us dragă ! î n zece m iniitfi e la
tin e !
închise telefonul şi-l în treb ă pe Io n iţă :
— C arte ştii, Io n iţă ?
— Nn !

365
 — D ar S iguranţa ştii unde e V
Cu sim plitate, Io n iţă ră sp u n se:
— Ş tiu !
— B un ! A tunci, u ite bileţelul ăsta către dom nul
R em us V îlceanu ! H a it, şterge-o ! . . . Şi să m ai treci
pe la m ine.
— S ăru’ m îna ! Să tră iţi !
Şi Io n iţă dispăru. R ăm as singur, Stănică se adînci
în m ed itaţii. T îlh arii ăia de la căm in au început să i se
bage în ciorbă — şi nu-i bine. E ad ev ărat că lista de
subscripţie funcţionează de doi ani şi că în doi ani a
ad u n a t o sum ă fru m u şică. . . să aibă din ce construi
n u u n căm in, ci două. Şi e ad e v ăra t că pînă acum a n-a
cu m p ărat nici m ăcar o cărăm idă. D a r asta n u înseam nă
că n u v a cum păra. V a cum păra ! Să se v ad ă num ai
m in istru şi v o r avea stu d en ţii u n căm in. N u unul, ci
zece. S ta tu l v a da şi te re n p e tru căm in, şi cherestea p en ­
tr u căm in, şi b eton p en tru căm in, şi cărăm izi, şi v ar, şi
ta b lă , şi ţigle. S ta tu l v a avea grijă de to t. N um ai că, fiecare
lucru la vrem ea lui. Să m ai rabde stu d en ţii niţel şi vor avea.
U nde au ră b d a t a tîta , m ai p o t ră b d a u n an-doi. Căm in va
fi sigur ! A tunci ce m ai vor ? Căm inul lui ? D e ce num ai
căm inul lui ? D ar ce au ei cu căm inul l u i . . . A u m uncit
ei p en tru el ? Şi-au b ă tu t ei capul să adune b an ii ăştia ? . . .
A tunci de ce să fie obraznici? De ce să fie m ai ales obraz­
nici cu el, cu S tănică Popescu, directorul celui m ai m are
ziar d in to a tă ţa ra ro m înească. . . tocm ai cu el care
sprijină cu a tîta căldură tin ere tu l studenţesc şi lu p tă
cu el cot la cot, fă ră odihnă, îm potriva străinilor şi a
bolşevicilor ! Nu-i el b u n rom în, ca şi e i ? . . .
În o tîn d în gîndurile astea îl găsi doctorul Mihăescu
independentul, care venea în so ţit de însuşi generalul
Malacu.
— Coane S tănică, se scuză M alacu, am tre c u t pe
aici din întâm p lare. . . şi m -a ză rit M ihăescu. . .
— Nu-i nim ic, dom nule general ! îi răspunse Stănică.
îm i pare bine că te văd.
Şi se în tre b a : « Să-i spun ce m i-au fă cu t golanii
ăia? Să nu-i sp u n ? » Şi h o tă rî că e m ai bine să tacă.
— P robabil că ştii că Ju g ă n a ru a fost ieri la rege !
începu vorba Mihăescu.

866
 — Am au zit ! replică Stănică. D ar ce au vorbit,
h ab a r n-am !
— Regele pare în cîn tat de el. I-a spus-o şi lui A u re an u :
« S înt m u lţu m it de Ju g ăn a ru . Mi-a v o rb it ca un conser­
vator. E u n onl de încredere».
— Acu au ajuns to ţi conservatori ! făcu Stănică.
L uptă şi D acu să reînvie ideea co n serv ato are. . . Şi
altceva, ce i-a m ai zis regele lui A ureanu?
— Că nici nu se gîndeşte la N eaţă ! « H otărîrea mea
e lu a tă ! i-a spus el lui A ureanu. E şti un om inteligent
şi pricepi !»
— Şi A ureanu ce a p ricep u t?
— Ce am p riceput cu to ţii ! Că regele încearcă să-l
ducă.
— Ce şi-o fi rîs în pum ni Ionel ! reflectă Stănică.
— Dă-1 încolo pe Ionel ! făcu Mihăescu. N u vezi
ce isp rav ă a făcu t cu Popescu-Zguriţa şi cu Vasilescu-
T îrg u -Jiu ? *
T o ţi tre i erau de acord că fa p ta locotenentului P o­
pescu de la Z g uriţa, care a pălm uit pe fru n taşu l ţă ră n ist
M ateescu şi cea a locotenentului Vasilescu de la Tîrgu-
Jiu care l-a p ălm u it pe doctorul B ra tu — vor avea
consecinţe nefaste p en tru p artid u l naţional-liberal. Ionel
nu n um ai că nu 6-a desolidarizat de cei doi locotenenţi
b ătău şi, d ar a găsit că fa p ta lor este explicabilă — şi
în loc să-i pedepsească, i-a avansat căpitani.
— C ăpitani ! făcu M alacu, indignat. O ruşine p en tru
a rm ată ! O palm ă d a tă onoarei noastre de m ilitari !
C ăpitan, u n dezertor şi u n escroc dovedit ca Vasilescu !
— Vasilescu m ai m erge ! zise Mihăescu. E încă un
înger pe lîngă P o p escu-Z guriţa. . . Cu unul ca ăsta ar
treb u i să-i fie ruşine a rm a te i. . . în tre ţin u tu l unei fran ­
ţuzoaice care face negoţ cu fetele liceului ex tern at pe
care-1 conduce ! H alal căpitan ! D ar Ionel, încăpă­
ţîn a t.
— E i, u ite, vezi, în căpăţînarea asta o să-l coste !
făcu Stănică Popescu. Să vezi dacă n-o să m ai iasă de
aici o fuziune în to a tă regula în tre ţă ră n işti şi naţionalii
lui D acu !
— Iese sigur ! zise M alacu. Mai curînd decît îşi
închipuie dom nul Ionel.
 Stănică Popescu se u ita cu coada ochiului spre Malacu
şi ghici, după felul cum M alacu scotea şi punea la loc
ceasornicul în bu zu n ar, că discuţia asta nu-1 prea in te ­
resa şi că venise p en tru altceva. Cum nici lui nu-i plăcea
să-şi p iard ă vrem ea de pom ană, îl a ju tă 'p e M alacu să-şi
înfrîngă sen tim en tu l de jenă.
— D upă cîte înţeleg eu, zise el lui Mihăescu, n-aţi
venit pe la ‘ m ine p en tru A ureanu.
— B a eu p en tru A ureanu am v en it ! se grăbi M ihă­
escu să precizeze. D ar poate că generalul are c e v a ...
Stănică se u ită d rep t în ochii lui M alacu:
— P oftim , dom nule general ! Că eu doară de ce sînt
aici? Să te ascult !
— Mă gîndeam , zise M alacu tim id , că p o a te . . . ştiu
e u . . . sîn t chestiuni delicate, în care nu face să m ă
am estec !
— N u există lu cruri delicate pe lum e în tre oam eni
cin stiţi ! declară Stănitfă sentenţios. Mie poţi să-m i spui
orice, fă ră să-ţi fie ruşine.
— D ar nu-i lucru de ruşine, dom nule Popescu !
D im potrivă ! E v o rb a de o g a z e tă . . .
Stănică îşi plecă urechea, atent.
— O gazetă?
— Mă gîndeam , zise generalul, că p en tru un om ca
S tănică Popescu, o singură gazetă pc zi n -a ju n g e ...
— Globul n-ajunge ? se m iră Popescu. D ar Globul este
cel m ai m are ziar rom înesc.
— Cel m ai m are ziar de d im ineaţă ! zise M alacu.
D ar du p ă m asă ? Pe m îna cui este lăsată conştiinţa
rom înească după m asă ? P e m îna unei anum ite prese !
P e m îna Democratului ro m în ! Pe m îna N ăzuinţei, care
num ai rom înească n u e !
— E x trao rd in ar ! se aprinse doctorul Mihăescu.
P arcă m -aş fi v o rb it cu generalul. E x ac t la asta m ă
gîndeam şi eu zilele astea !. . . Să nu poţi pune m îna
după m asă pe o gazetă rom înească. . . N em aipom enit !
— D ar Viitorul. . . d ar îndreptarea? făcu Stănică
cu Un zîm bet şiret. A stea nu sînt rom îneşti?
— Moft ! făcu M ihăescu. R om îneşti or fi ele, dar
nu le citeşte n i m e n i ! ...
M alacu prinse c u r a j:

358
 — De asta m -am gîndit, zise cl, că Stănică Popescu,
m arele n o stru rom în S tănică Popescu, treb u ie să aibă grijă
de sufletul rom înesc nu num ai dim ineaţă, ci şi după m asă.
— A r fi straşnic ! interveni iar Mihăescu, entuziasm at.
Ne treb u ie n ea p ăra t o asem enea gazetă. E însuşi presti­
giul Globului în joc. Cum zice şi generalul: 'S tăn ică
Popescu, fără o gazetă de după m asă, n u m ai e Stănică
P o p escu . . . E u n tră d ă to r de neam .
— A bsolut ! apăsă, h o tă rît, generalul. U n tră d ă to r !. ..
D acă pe S tănică Popescu îl ra b d ă inim a ca poporul să fie
o tră v it de nişte ziare ca Democratul romîn şi N ă zu in ţa . . .
S tănică Popescu se revărsă în tr-u n hohot de rîs,
izvorît dint-o b u n ă dispoziţie sinceră:
— D om nule general, m -ai convins ! zise el, gîfîind
de a tîta rîs. Şi ca dovadă că m -ai convins, o şi fac ! Şi
p o t să vă spun şi cum o să se c h e m e .. .
— C um ? în treb ară, în cor, M alacu şi M ihăescu.
— N ă z u in ţa !
D octorul M ihăescu p ărea profund decepţionat:
— N ă zu in ţa ? N ăzuinţa se cheam ă doar şi gazeta
ălora din S ărindar !
T o t m ai bine dispus, Stănică răspunse:
— P ăi chiar despre ea este vorba.
D acă li s-ar fi spus că A rghir a fost n u m it în funcţia
de gu v ern ato r al B ăncii N aţionale, generalul M alacu şi
doctorul M ihăescu n -ar fi fost a tît de uim iţi.
— E i, cum aşa, frate S tănică? în treb ă doctorul
Mihăcscu.
— P ăi u ite aşa, doctore dragă ! P e n tru că şi eu îm i
ziceam la fel ca şi voi: Mă Stănică, m ă, nu eşti bun
rom în dacă n-ai şi o gazetă de după m asă. Am făcut
eu atîte a p en tru ţa ra rom înească, s-o facem şi pe asta !
Chestia e: cum o întorc ca să iasă cît m ai b i n e ? . ..
Şi m i-am sucit eu m in tea zile şi zile, pînă m -a a ju ta t
ăl-de -sus şi am găsit: să scot gazetă nouă, înseam nă
bătălie grea pînă o fac cunoscută. Cheltuială m are şi de
pom ană. Cel m ai bine a r fi să p u n m îna pe o gazetă
g ata făcu tă şi răsp în d ită. Mai cu seam ă u n a dem ocrată.
Aia a r fi o lo v itu ră. Să iei o gazetă dem ocrată şi peste
noap te s-o faci ro m în ească. . . asta zic şi eu o afacerc !

359
 — M are’o ţ m ai eşti, Stane ! îl întrerupse adm irativ
Mihăescu. Ştii să gîndeşti să n ă to s. . .
— S tai să v e z i! continuă S tănică, m işcat de com ­
plim ent. Şi am în ceput să pipăi i c i . . . să pipăi c o lo .. .
pînă am aflat că N ăzuinţa n -ar fi îm potrivă să facă o
com binaţie, dacă-i vine înainte cineva cu capitaluri.
— P ăi ziceai chiar m a ta că-i răsp în d ită ! făcu Malacu.
A tunci c u m ...
— R ăsp în d ită o fi ! răspunse, cu zîm betul lui şiret
de adineauri, Stănică. D ar să-ţi spun u n secret: dacă
n-ai «.Mica p u b licitate» , e d e g e a b a ... P o ate fi răsp în ­
d ită pînă-n P atag o n ia, asta n-o scapă de sărăcie. B a, cu
cît e m ai răsp în d ită, cu atîta-i paguba m ai m are. Cu
banul pe care ţi-1 *dă cititorul, n-acoperi cheltuielile.
Şi cheltuiala-i m are: h îrtie, tip a r, redacţie, ad m in istra­
ţie . . . o nenorocire ! . . . La fiecare exem plar pierzi,
în gazetărie, frate M ihăescule, baza e m ica p u b lic ita te . . .
Ori ciupeala !
Şi rîse:
— O ri am îndouă la u n loc. Cu am îndouă e şi m ai
sigur.- D acă le ai pe am îndouă, poţi să dorm i
liniştit.
— Care v a să zică N ă z u in ţa ! Auzi, dom nule ! N ă ­
zuinţa ! zise generalul, care nu-şi m ai revenea din su r­
priză.
— D a, N ă z u in ţa ! Şi N ăzuinţa n-are m ica publici­
ta te şi i-a scăzut şi ciupeala. C oncurenţă m are, neică !
Şi a m ai a p ă ru t şi C u v în tu l.. . N u m ai în treb a ! S curt !
A m in tra t în vorbă cu ei. Acu, d re p t să v ă spun, m ă m ai
codeam . N u eram h o tă rît. D ar dacă spui şi dum neata,
dom nule general, că lipseşte o asem enea gazetă şi dacă
am icul M ihăescu e de aceeaşi părere, s-a isp răv it !
M-am h o tă rît !
Cu fa ţa su bit în cru n ta tă , Stănică se u ită d rep t în
ochii lui M alacu:
— D ar să ştii, dom nule general, că gazeta n-o să
fie a m ea, ci a ţă rii, a ţă ra n ilo r. . . în ţeleg i m a ta . . .
A ţăran ilo r ! P e n tru ei lu p tăm noi. Aşa c ă . . .
M alacu se străd u i să pună în răspunsul lui u n accent
cît m ai persuasiv:

360
 — Vai de m ine, dom nule Stănică, d a r ce sîntem
noi? Copii? Ne ju căm cu interesele ţă rii? D oar eu am
v ru t să ţi-o propun. P artid u l nostru n u poate decît
să-ţi fie recunoscător. Ju g ăn a ru e de acord. Şi o să-i pară
bine cînd o să-i com unic că te-ai h o tă rît. . . B ani avem.
— A tunci noroc şi ceasul ăl m are !
M ihăescu şi M alacu ieşiră din biroul lui Stănică
Popescu, lin iştiţi, ca doi oam eni care acum n-au altă
trea b ă decît să decidă care bodegă le-ar p u tea oferi
g aran ţia u nui ap eritiv m ai bun. D ar cum ajunseră în
strad ă, M alacu şi M ihăescu, fără să-şi spună u n cuvînt,
o lu ară am îndoi la picior, în sus, pe S ărindar şi cînd
ajunseră sub balconul ziarului N ăzuinţa, se n ăp u stiră
prin culoar, pe scări.
— D om nu director e aici? in treb ă M alacu din fugă,
pe uşier.
— Vă aşteap tă !
în d ă ră tu l biroului, b ătrîn u l dem ocrat M atache Col-
ţu n îşi m îngîia b a rb a cu o m işcare p u ţin te l nervoasă,
necăjindu-şi m in tea să găsească mijloacele cele m ai
sigure şi m ai rapide care să ducă la triu m fu l dem ocra­
ţiei, cînd M alacu şi M ihăescu dădură năvală peste el.
— O, aţi venit ? făcu înviorat M atache. Ce-aţi făcut ?
— L-am convins ! răspunse generalul, care, obosit
de alerg ătu ră şi abia răsuflînd, se trîn ti în fotoliu.
— Pe cu v în t? în treb ă M atache căruia nu-i venea să
creadă.
— Mîine sem nează ! îi zise Mihăiescu.
— A m ers greu, d ar a m ers ! adăugă M alacu. D ar
dacă n u veneam noi, a r m ai fi tă ră g ă n a t m ult şi bine
afacerea.
— în ţeleg , înţeleg ! zîm bi M atache, ca om ul m ulţum it
de afacere. Ţ ara v ă v a fi recunoscătoare.
— Cînd? în treb ă generalul, candid.
— Mîine ! răspunse M atache. D e în d ată ce încheiem.
Aşa cum ne-a fost vorba.

D in zarv a care dom nea la ora aceea la Capşa, se des­

prinse lă m u rit glasul lui Ionescu-Ciurcheni, ro m an cieru l:

3G1
 — D a, sufletul rom înesc este cea m ai m are m inune
a istoriei !
îş i rostise gîndul cu a tîta sentim ent, încît cei dim ­
p re ju r se sim ţiră înfioraţi. Capşa tră ia încă u n m om ent
m are: azi e n u n tă la Focşani şi to ţi aştep tau cu încor­
dare ziarele de du p ă m asă. E x altarea lui Ionescu-Ciur-
cheni se com unica deci, foarte uşor, tinerilor gazetari
şi scriitori dim prejur, al căror gînd unanim era în d rep ta t
spre Focşani.
Ionescu-Ciurcheni,~ care sim ţea» to ti
» ochii a tin
> titi
» asu-
p ra lui, continuă:
— E ste u n ceas cum nu este d a t m ultor popoare
să înscrie în istorie. N u n ta de la Focşani este u n act pe
care nim eni d in tre noi n u trebuie să-l scape din v ed e re. . .
T răim o nouă R enaştere !. . . P en tru noi, scriitorii,
n u n ta aceasta, în care se reînvie to t trec u tu l nostru plin
de tra d iţii, este u n izvor nesecat de inspiraţie.
Nelu P edicuristu, care-şi isprăvise în g h eţata, puse
lin g u riţa deoparte şi în treb ă :
— M aestre, vei scrie ceva?
J ig n it, Ionescu-Ciurcheni se u ită u rît la N elu:
— Ce în treb are ! F ireşte că voi s c r ie ! Fiecare dintre
noi a r treb u i să scrie !
— E x a c t ! făcu C ăpraru, însufleţit.
D ar ochii lui se înceţoşară dintr-o d a tă şi deveniră
triş ti şi chinuiţi, în ecaţi într-o lacrim ă dc suferinţă dis­
cretă, ca ochii cuiva căruia i s-a b ăg a t o fasolă în pantofi
— d ar care, fiind în tre oam eni, nu se poate descălţa.
N um ai cel-de-sus ştie ce rezonanţă adîncă are în sufletul
lui C ăpraru îndem nul lui Ionescu-Ciurcheni. N u n ta de
la F o c ş a n i! Ce copios subiect p en tru un ad e v ăra t rom an
rom înesc ! A ureliu Cziucziewicz, eroul neam ului, ach itat
la Severin p en tru asasinarea lui Staicu, de către u n tr i­
bunal al conştiinţei naţionale, se însoară la Focşani
cu aleasa inim ii lui — care de fa p t e aleasa poporului^
E însuşi poporul ! P e n tru că n u n ta de la Focşani nu este
u n act păm întesc, concret, personal — ci un sim bol:
la Focşani se pecetluieşte pe veci legăm întul dintre
conşliin ţa neam ului — şi cel m ai bun fiu al ei, A ureliu
Cziucziewicz, care-şi ju ră credinţă, în lu p ta cea m are

362
îm potriva duşm anilor ţ ă r i i . . . Ce subiect, doam ne, ce
subiect ! . . . Şi să nu-1 p o ată tr a ta şi el, cum l-ar tra ta
un Ionescu-Ciurcheni ! De ce? Fiindcă-1 cheam ă Leibo­
vici ! Ce m izerie şi ce ghinion !
— N e lu le ! îl auzi el pe nuvelistul Precup. Dacă
nu vom fi nici acum la înălţim ea m om entului, apoi
s-o . . .
Şi-i trase o în ju ră tu ră , pe care sensibilitatea lui
literară de nuvelist o găsi cea m ai adecvată m om en­
tului.
— Vom f i ! strigă, ca un ju ră m în t solem n, Nelu.
O m işcare neobişnuită se stîrni pe n ea şte p tate în
local: în p rag ap ăru un dom n în alt, voinic, înm ănuşat,
înso ţit de u n tin erel blond, zvelt şi elegant.
— Uite-1 pe P okliew ski-K oziell! îi şopti N elu lui
A ristotel de la Democratul romîn.
L a ap a riţia lui Pokliewski-Koziell, N ectarie, care
stă te a de vorbă, la m ăsu ţa lui, cu T ătăro iu , zise:
— Ia n te u ită, ce cinste; ! . . . L a Capşa, însăşi exce­
len ţa sa, dom nul Pokliewski-Koziell, am basador al
m aiestăţii sale im periale Neculai al II-lea, ţa ru l tu tu ro r
ruşilor !
— Măi, m ă i ! se m inună T ătăroiu. L -a ap u cat de­
m ocraţia.
— B a, să m ă i e r ţ i ! îl dezm inţi N ectarie. D im po­
triv ă ! L -a ap u cat n u n ta de la F o c ş a n i.. . U ită-te la
el ! în cea rcă să-l gîdili, să vezi că nici nu-i vine să
rîdă. î n conştiinţa lui el m ai reprezintă pravoslavnica
Rusie a lui R asp u tin şi a lui Neculai al II-lea.
— î n conştiinţa lui şi a lui Ionel şi a M ăriei ! zise
T ătăroiu.
T o ţi ochii stă te a u acum a în d re p ta ţi spre am basado­
ru l lui N eculai al II-lea, care, absent la to t ce se petrece
îm prejur, îşi m înca în g h eţata, cu eleganţa cu care obiş­
nuia să m ănînce în societatea lui aristocratică.
— Cum să nu-şi închipuie că este o putere, zise
N ectarie, dacă du p ă şapte ani de la prăbuşirea defini­
tiv ă a regim ului pe care-1 reprezintă în ţa ră la noi,
el continuă să fie in v ita t, ca oricare alt m em bru al
corpului diplom atic, la to a te recepţiile şi solem nităţile

363
oficiale, poate veni oricînd la p a la t, în vizită protocolară
sau p articu lară, şi este consultat în to ate problem ele
care privesc R usia.
— D ar din ce o fi trăin d p arazitu l ă sta ? întrebă
T ătăroiu.
— D in ce să trăia sc ă? răspunse N ectarie. D in ceea
ce trăiesc miile de vranghelişti care se perindă pe aici
şi miile de agenţi m ai m ari sau m ai m ici ai lui Rem us.
F on d u ri sînt, slavă dom nului, destule. D au ai noştri,
m ai dă şi F ra n ţa , m ai d ă şi Anglia, m ai dă şi A m e ric a .. .
şi u ite aşa se strîn g gologanii de care este nevoie pentru
ca dom nul Pokliewski-Koziell să p o ată reprezenta cu
d em n itate am intirea lui N eculai al II-lea. D ar, în tre ­
barea n u e din ce trăieşte, ci p en tru ce trăieşte. Şi el,
p en tru asta trăie şte : p en tru n u n ta de la Focşani. N um ai
că asta e p en tru el n u n ta cea m ică, fiindcă el trage nădejde
să apuce n u n ta cea m are. P în ă atunci, se m ulţum eşte
şi cu Cziucziewicz şi-şi face şi el, din bucuria lui Rem us
Vîlceanu şi a lui Ionel, o bucurie a lui. A sta l-a îndem nat
să vină aici, p rin tre burghezi: bucuria.
A m basadorul ţaru lu i p lăti consum aţia şi, îm preună
cu în soţitorul Iui, se în d rep tă spre uşă, u rm ărit de p ri­
virile celorlalţi clienţi.
T ătăro iu rîse:
— Ionel nu-1 ţin e degeaba. Ştie ce face. P e n tru orice
even tu alitate, e bine să aibă u n plenipotenţiar al R om a­
no vilor la îndem înă.
— Cred şi eu ! zise N ectarie. în g h e ţa ta to t n-o p lă­
teşte nici el, nici Pokliewski.
U n dom n cu servietă se strecură pe lîngă ei, spre
o m asă la care şedeau Leahu şi M ărunţelu.
— Uite-1 pe Segălică ! zise N ectarie. E şi el nun
m are a z i !
D upă două m inute, L eahu se ridică de la locul lui
şi se apropie de m asa lui N ectarie:
— Auzi, N ectarie ! Scandal enorm la I a ş i ! S-a ivit
u n nou Viziru la orizont. George Viziru, feciorul lui
Ionel.
— D a, îl ştiu ! Ce-i cu el ?
— A v en it la Iaşi să candideze la catedra de istorie
şi s-a ju r a t că e om de ştiin ţă şi că nici p rin m inte nu-i

364
trece să facă politică. E l a tîta ştie: catedra şi c a s a ...
casa şi catedra. Aşa a smuls voturile de care avea nevoie.
Şi acu, dup ă ce a fost n u m it profesor, ce crezi că s-a
ap u cat să facă? U n « cerc de stu d ii» care v a funcţiona
pe lîngă organizaţia lib e ra lă !
— îm i place ! răspunse N ectarie. D ar ce ai fi v ru t
să facă u n V iziru? O m ănăstire?
F u în tre ru p t de ap a riţia lui D răgan, care se apro­
piase de ei, în tr-u n suflet, agitînd o g azetă: .
— A ţi v ă z u t ce a p ă ţit A rghir?
L eahu lu ă gazeta din m îna lui D răgan. E ra ultim ul
n um ăr din B ucuria neam ului, oficiosul lui Arghir.
— E i, ce este?
— C iteşte a i c i ! îi a ra tă D răgan o n o tă în pagina
a treia.
L eahu citi în gura m are:
— « Enciclopedia' b ritanică, secţia am ericană, mi-a
c eru t colaborarea p en tru cartea These eventful years
care a a p ă ru t acum a. Voia o explicaţie a ultim ilor ani
din isto ria n oastră. I-am d at-o : critică p en tru generaţia
trec u tă, punerea în lum ină a sforţărilor de azi, ducînd
la R om înia u n ită. Ca de obicei la ei, n u m i s-a d a t nici
o corectură a trad u cerii engleze după te x tu l m eu fran ­
cez. Azi cap ăt cartea. î n volum ul I I se dă o p a rte din
critică, p u ţin din p a rte a constructivă, şi alătu ri, o istorie
n a ra tiv ă : războiul, guvernul liberal, încoronarea, care
n u e a mea. N u p o t înţelege cum se po t trece sub num ele
un u i au to r lu cru ri care nu-i a p a rţin , şi cum se poate
în lătu ra dintr-o co n trib uţie ideea dom inantă, care era,
în acest caz, ridicarea poporului n o stru p rin credinţa
şi m unca generaţiei prezente».
L eahu dădu gazeta înapoi lui D răgan, cu u n o fta t:
— B ietul A rghir !
D răgan, însă, m ai d eţinea unele secrete com plim en­
tare .
— A rghir a aflat de p orcăria asta încă acum trei
luni.
— D a ? în treb ă Leahu. Şi de ce a tă c u t?
— N u ştia cine şi-a b ă tu t joc de el şi a cerut inform aţii.
A cum a ştie.
— Cine? în treb ă curios T ătăroiu.
 — I o n e l!
L eahu era sceptic.
— De unde poate şti că-i Ionel?
— D intr-o indiscreţie a lui Bibescu, m inistrul nos­
tru la W ashington.
T ătăro iu , în loc să rîdă laolaltă cu ceilalţi, îşi plim ba
privirea în ju ru l acestui furnicar n eîn tre ru p t de ingineri
care nu construiau, de profesori lipsiţi de catedră, de
scriitori care nu ştiau ce să scrie, de actori care n-aveau
angajam ent, de pictori care n u expuneau, de zeci de
absolvenţi ai u n iv ersităţilor, care se învîrteau pe aici
to a tă ziua, fără să facă nim ic a lta decît să-şi şoptească
la ureche secrete de alcov, să trag a sfori, să bîrfească,
să spună anecdote. D in ce tră ia u oam enii ăştia, nu
ştia nim eni şi nu se în treb a nim eni. A lături de ei, T ă tă ­
roiu vedea cum circulă cu aceeaşi febrilitate oam eni a
căror profesie era cunoscută: tin eri şi b ătrîn i care,
p en tru o b u cată de pîine se dedau, fără scrupul, oricărui
şan taj, care-şi exploatau, cu desperare, to ate sursele de
slugărnicie, care făceau m uncă de « negru» p en tru to ate
gloriile zilei, care p rep arau cursuri universitare predate
de alţii, redijau conferinţe ro stite de alţii, scriau cărţi
şi articole sem nate de alţii, şi care aştep tau m om entul
şansei, m arii şanse cînd se vor p u tea desprinde şi ei
din grăm adă, ca să se transform e din tr-u n num ăr în tr-u n
num e cu glorie şi, evident, cu parale. D ar peste acestea
şi dincolo de învălm ăşeala aceasta de la Capşa, T ă tă ­
roiu m ai ştia că există a treia categorie de intelectuali:
categoria celor cu profesii m ărtu risite. Profesori care
aveau catedră, scriitori care scriau, ingineri care constru­
iau, actori care ju cau , pictori care expuneau. E rau
puţinii, care izbutiseră să-şi cucerească u n ro st în socie­
ta te a asta de hăm esiţi şi dezorientaţi. Ia r deasupra
tu tu ro r stă te a cineva care nu era aici, d ar care era to tu şi
p rezent p rin p erso n alitatea lui, veşnic de o ac tu a litate
covîrşitoare: profesorul A rghir. Apostolul. Făclia cul­
tu ra lă a ţării, pe care p alatu l, Viziru, opoziţia, to ţi —
fără deosebire — o ag itau cu m îndrie, ori de cîte ori
voiau să aducă o dovadă că geniul culturii naţionale
este o re alitate. Şi tocm ai acest A rghir, « apostolul»,
k făclia», « flacăra», m îndria cu ltu rii rom îne, este obiec­

366
tu l b ătăii de joc a oligarhiei, pe care el o serveşte cu a tîta
devo tam en t !
— Stăm bine ! zise T ătăroiu. înch ip u iţi-v ă ! Faci
operă ştiinţifică şi culturală, bună-rea, cum o fi, dar
este operă ştiinţifică şi culturală şi o sem nezi cu num ele
tă u , p en tru că ca este re zu ltatu l m uncii tale, gîndirii
tale, conştiinţei t a l e . . . 0 iscălitură n u este u n act de
v a n ita te , ci un act de c u ra j: omul îşi ia răspunderea
celor ce a s c r is ... D ar u iţi că pc lum ea asta există o
fo rţă m ult m ai m arc şi m u lt m ai decisivă dccît propria
ta co n ştiin ţă: Ionel. Ionel arc fabrici, are moşii, are
clădiri, arc în m înă p u terea politică, m ă rog, e stăpîn !
Pc cînd tu , ce eşti? Un sim plu iobag, care nu dispui dccît
de talen tu l şi de p u terea ta de m uncă. A tît ! Cum d ar să
întreb e un boier pe un iobag dacă şi în ce fel să se folo­
sească dc rodul m uncii lu i? Vă d a ţi scam a ce-i asta?
—' 0 porcărie ! zise D răgan. •
T ătăro iu se u ită la el, în silă: ’
■ — Ai zis-o ! 0 porcărie ! Adică dum neata crezi că
aici e un sim plu in c id e n t. în tre Ionel şi A rg h ir ...T e
înşeli, dom nule D răgan. P ă ţa n ia lui A rghir n u este
decît o oglindă cxactă a rap o rtu rilo r care există în tre in te­
lectu alitate şi sta tu l lui Viziru ori N eaţă. D acă Viziru
se p oate p u rta aşa cu A rghir, cu care c prieten şi cu
care se laudă, îţi închipui cum îi priveşte el pe ceilalţi
intclcctuali carc n-au norocul să se chcme Arghir. Cît
dispreţ trebuie să fie în sufletul lui Ionel p en tru m unca
no astră, a intelectualilor, dacă el socoteşte că nici nu-i
nevoie să-i ceară lui A rghir să-şi modifice cl singur
tex tu l ! A rghir n u contează. A rghir nici nu trebuie
în tre b a t. A rghir are aici un rol lim itat şi lipsit de im por­
ta n ţă : să-şi dea sem nătura. T extul şi-l confecţionează
Ionel, du p ă cum îi dictează interesele. P e n tru a tîta
lucru A rghir n-are d rep t să se supere.
— D ar p arte a tris tă n-o v ăd num ai în asta ! zise
N ectarie. La urm a urm ei, ceea ce a făcut V iziru c foarte
fircsc s-o facă un Viziru. Omul îşi apără interesele cum
poate, cu mijloacele care-i stau la îndem înă: cu fu rtu l, cu
teroarea, cu falsurile. Pe noi, altceva trebuie să ne doară:
că d ispreţul lui Ionel p en tru in telectu alitate este ju sti­
ficat. . . U ită-te la ăştia . . . la u n Ionescu-Ciurcheni,

367
la u n P recup, la u n M ărunţelu ! . . . I-a pus să joace la
n u n ta de la Focşani, şi ei joacă ! . . . P lăteşte Io n !
Cînd ieşiră de la Capşa, lum ea de pe Calea Victoriei
se îm bulzea în ju ru l ediţiilor speciale. T ătăro iu cum pără
o gazetă şi citi ca să audă şi N ectarie:
— « . . . T renul se ivi cu plugul locom otivei d ra p at
în cele tre i culori n aţionale şi peste el o cruce m are
încîrligată. î n picioare, tre i din cei m ai aleşi fiii ai n ea­
m ului, îm b răcaţi în costum e naţionale . . . »
— Ce ziar e ă sta ? în treb ă N ectarie.
— N ăzuinţa ! răspunse T ătăroiu.
— Ce? făcu N ectarie stupefiat, şi-i luă ziarul din
m înă. N ă z u in ţa ? .. . E i, d ra c e ! Şi M atache, m arele
dem ocrat M atache? P rin y rm are, to t Ionel are d rep tate
cînd zice că în ţa ra rom înească dem ocraţia n u poate
fi decît naţional-liberală !
D a r cum vorbea, ochii i se opriră asupra fotogra­
fiei care ilu stra rep o rtaju l, şi-l pufni rîsul.
— Ia n te u ită aici, T ătăro iu drag ă ! Cunoşti pe
vreunul din fiii aceştia ai neam ului?
T ătăro iu îşi aruncă ochii pe clişeu şi recunoscu
pe u nul din ei:
— Lulu M alacu !
— E l e ! D a r pe ăsta din d re a p ta lu i îl ştii?
— N u ! Cine e ?
— Ă sta-i B elciug !

N iciodată Stănică Popescu n-a m uncit a tîta , cît

treb u ia să m uncească acum a, cu n u n ta de la Focşani.
N elipsit de la postul de onoare, îşi făcea d ato ria către
ţa ră , din plin. Telefoanele zbîrnîiau to a tă ziua, teleg ra­
mele şi corespondenţa veneau v al după val — şi el,
Stănică Popescu, singur, alegea, ordona, d irija acest
m aterial im ens cum e m ai bine, p en tru a alina suferin­
ţele neam ului şi a insufla ţă rii o nădejde: nădejdea că
n u n ta de la Focşani v a dezrobi ţa ra şi o v a duce spre
culmile gloriei şi p ro sp erităţii.
— Alo, dom nu director ! îi răcni pe fir glasul lui
Sarailie, unul din red actorii pe care S tănică i-a trim is

368
la Focşani. D om nu d irector? Aici S a ra ilie ! . . . Am
găsit in gazeta Raţiunea de aici, o poezie foarte-foarte
f r u m o a s ă ! ... N -aţi vrea s-o d ăm ?
— L atr-o ! îi strig ă S tănică în telefon. S-aud !
Sarailie începu să declam e:
« Să serbăm n u n ta de astăzi ce se face sub un
T e i . . . (Tei, cu T m are, dom nule d ire c to r)... sub un
fag, sau chiar sub P a l t i n . . . (P altin , cu P de la p ălă­
rie . . . P a l t in . . . cu P m a re ). . . în crîngul de la F o cşan i. . .
Cînd aceasta este n u n ta . . . (virgulă după n u n tă , dom ­
nule d irec to r). . . ţa rii noastre cu te m e i. . . P rin m ăcriş,
p rin lăcrăm ele, lîngă cuiburi de f a z a n i.. .»
— A junge ! strig ă Stănică. E faină ! .. . Telefonează
la s e c re ta ria t!
D upă u n m in u t, îi telefonă S carlat:
— D om ’d ire c to r. . . e zaiafet m are pe aici, dom ’di-
rector. î n gară s-a afişat o încunoştinţare precum că
« cei in teresaţi să-şi facă dum inică treburile pe la diversele
ghişeuri pînă la nouă dim ineaţă, p en tru că de la această
oră în ain te funcţionarii n u vor m ai p u tea sta la dispo­
ziţia publicului, deoarece vor pleca cu to ţii la n u n ta
neam u lu i. . . »
• — B un ! Telefoneaz-o la s e c re ta r ia t!
D upă alt m in u t, era Dosofîtei la telefon:
— Să tră iţi, dom nule director, am o ştire senzaţională.
P e n tru ca n u n ta de la Focşani să fie m ai presus decît
cea din Cana Galileea, dom nul Vasile D. Vasilache,
m arele conjudeţean focşănean, filantropul de fo rţă din
Jariştea , a oferit g ratis nuntaşilor o m are c a n tita te de
vin din produsele cele m ai speciale ale v arietăţilo r dum i­
sale.
— B un ! Telefoneaz-o la s e c re ta ria t! . . . Şi adu-m i
şi m ie o dam igeană !
D upă alt m in u t, îl chem ă din nou Sarailie:
— D om nule d irector. . . au fost concentraţi pentru
ordine p a tru sute de ja n d a r m i.. . două batalioane de
artilerie de la B a c ă u . . . şi un regim ent de in fa n te rie . . .
E ceva m ă re ţ. . . Ofiţerim ea e în fru n tea n u n ta ş ilo r...
R edactorii lui Stănică erau la înălţim e. Nu scăpau
un am ăn u n t să nu i-1 telefoneze lui S tănică Popescu,
care voia să fie el cel d intîi inform at şi cel care face

H — c. 1203 369
tria ju l com unicărilor. Apoi, cînd aduna o c a n tita te su­
ficientă de ştiri — scotea cîte o ediţie specială.
Spre seară, du p ă ce izbuti să scoată p a tru ediţii
din N ăzuinţa, noua lui gazetă de după m asă — şi şapte
din Globul, prim i un telefon de la Sarailie:
— D o’. . . dom ’. . . dom ’d ’r e c t o r . . . aici ălia .. .
dom ’ . . . dom ’. . .
Cu nervii zdru n cin aţi de a tîta m uncă, Stănică u rlă:
— Cine-i ăla, m ă ? . . .
— S a -sa -sa -ra .. .
— Sarailie? răcni S tănică lăm u rit. Porcule ! Te-ai
î m b ă t a t ? . .. D u h n eşti a poşircă p în ă a ic i!
— B a, n u . . . nu-i po-poşircă, dom nule d irec to r!
răspunse Sarailie, oarecum tre z it de ţipetele lui Stănică.
E din ăl b u n . . . de la J a r i ş t e . ..
— A m să te dau afară ca pe-un m ăgaf ! Te-am tr i­
m is acolo să bei ? Acasă nu p o ţi ? P une pe altu l să-mi
vorbească !
Dosoftei, care era trea z şi care stă te a lîngă Sarailie,
îi lu ă receptorul din m înă:
— Aici Dosoftei ! . . . Sarailie voia să v ă telefoneze
că p rin tre telegram ele sosite este şi u n a de la dom nul
general Prezan.
V estea îl puse pe Stănică într-o m are încurcătură.
P rezan, fostul şef al statu lu i m ajor în tim p u l războiu­
lui, P rezan, produsul lui Ionel, om ul legat p rin atîtea
fire vizibile şi invizibile de p a la t şi de p artid u l naţional-
liberal, să trim ită o telegram ă de felicitare la n u n ta lui
Aureliu Cziucziewicz !
— Segălică ! Să v in ă Segălică !
Ghiora, zis Segălică, veni.
— Mă, Segălică, ce spui? Face să dăm inform aţia
a sta ?
Segălică strîm b ă din nas:
— N u ! Cred că nu ! R om în-rom în. . . d ar oricum !. . .
E ste el pensionar, d ar to t oficialitate e ! .. . Nu ţii m inte
m ata ce gălăgie s-a făcu ţ pe chcstia asta în iarna tre c u tă ?
în tr-a d e v ă r, gălăgia a fost m are. în toiul gerului,
circum scripţia G ării de N ord a a n u n ţa t P refectura că
în sta ţia B. M., pe un vagon-platform ă de pc linia ra m ­
pei m ilitare au fost găsiţi doi soldaţi m orţi, lîngă un

370
autom obil. D egeraseră. S-au fă cu t cercetări şi s-a aflat
că soldaţii fuseseră u rc aţi la Iaşi, în vagonul deschis,
cu ordinul să păzească autom obilul pînă la B ucureşti.
A tît soldaţii cît şi autom obilul erau p ro p rietatea dom nului
general P rezan. O poziţia a făcu t scandal: de unde şi
pînă unde, P rezan, care n u e general activ, ci în re tra ­
gere, are la dispoziţia lui doi soldaţi. G eneralul a ră sp u n s:
Generalul P rezan, pensionar sau activ, răm îne generalul
P rezan !
— P ă i asta e ! zise S tănică. E persoană oficială.
N u se p o ate !
T otuşi, lui Stănică îi părea ră u :
— D ar gîndeşte-te, m ă Segălică, ce efect a r avea
dacă a r afla lum ea că pînă şi P rezan e cu n u n ta ! Nu-i
p ăc at ?
— Ce-ar fi să-l în treb i pe Ionel?
— S tai că-1 în treb ! făcu directorul Globului, care
şi puse m îna pe receptor. Alo, cu dom nul prim -
m in istru ! Aici S tănică Popescu. Alo, dom nul V iziru ! . . .
U ite, am p rim it u n telefon că şi P rezan l-a felicitat pe
Cziucziewicz, şi n u ştiu ce să fac: să public, sau să nu
public ştirea a s ta ?
Ionel părea m ira t:
— D e ce să n-o publici? !
A cum a, S tănică era orientat.
— D ă-i d ru m u l! spuse el lui Segălică, punînd recep­
to ru l la loc.
Ziua era pe sfîrşite. E d iţii speciale nu se m ai puteau
scoate. S tănică, deci, începu să facă ordine pe m asă
şi să dea la o p a rte ştirile care n u p u teau in tra nici
m ăcar în ediţia obişnuită. L ua cîte o h îrtiu ţă , o citea,
o ru p e a şi o zvîrlea la coş.
« P aza de zi şi de noapte în com unele rurale —
citi el — s-a desfiinţat cu desăvîrşire. P aza n u se m ai
face de către ţă ra n i, ci de guarzi com unali p lă tiţi.
P rim arii im pun du p ă capul lor pe unii săteni cu cîte
două mii de lei anual p e n tru p a z ă » .. . D ă-i dracului ! . . .
Şi h î r ş ş t ! la coş cu h îrtia !
« L iste le de subscripţie sub diferite p re te x te : ta ­
blouri, lucrări com em orative, anuare au ajuns o ade­
v ă ra tă plagă p en tru c o n trib u a b ili» .. . E i ş i ! . . .

871
 Şi h l r ş ş t ! la coş cu h îrtia !
« î n vreo p a tru m ii de sate populaţia a fost silită
să dea b an i şi m ateriale p en tru construcţii şcolare. . .
B anii au fost fu raţi, m aterialele risipite şi furate şi
n u s-a co n stru it nici o ş c o a lă » ... Măi, f ir - a r .. .
Şi h îrşşt ! la coş cu h îrtia !
« Liberalii, în zeci de m ii de cazuri, au lu a t loturile
de la dem obilizaţii care au lu p ta t pe fro n t şi le-au d at
la scu tiţi şi d e z e rto ri» ... D a’ m ai d u c ă -s e ...
Stănică lucră aşa p înă seara la zece, cînd socoti
că a făcu t destul p en tru ţa ră şi că se m ai p oate gîndi
şi la .e l. îş i încuie, deci, sertarul, se ridică, îşi luă un
tean c de gazete sub b ra ţ, îşi puse pe cap pălăria de
pai şi se în d rep tă spre uşă — d ar treb u i să se oprească:
telefonul începuse să zbîrnîie parcă m ai strid en t ca
de obicei. Stănică n-avea chef deosebit să se întoarcă
din drum , d ar co n ştiin ţa lui profesională îi zise: « P oate
că tocm ai acum ţ i se tran sm ite cine ştie ce veste sen­
zaţio n ală de la n u n tă !»
Se aşeză, deci, ia r la birou şi ridică re cep to ru l:
— Alo !
— D om nul Stănică P opescu?
— D a ! Cine e acolo ?
— D om nul S tănică Popescu, directorul ziarelor
N ăzuinţa şi Globul?
— D a ! scu tu ră nervos receptorul, Stănică. E u ! . . .
Cine-i acolo?
— D a-păi bine, m ă peşte, m ă . . . m ă, crapţavilan
m u rd ar şi i n f e c t ! .. . Te-ai în tin s cu n u n ta în gazetele
tale ca la m ă-ta-n p r id v o r .. . Ştiucă in fe c tă ! Adică
■ce crezi tu , m ă . . . c-o să faci şi din n u n ta n o astră o
afacere ?
S tănică stă te a cu m îna parcă lip ită de receptor
şi sp eriat, cu m in tea p ierd u tă, abia p u tea să bîlbîie:
— D a’ cine-i acolo? Cine-i acolo?
U itase să m ai în ju re, uitase că-i Stănică Popescu,
u itase to t — ştia n um ai că-1 stăpîneşte o frică inexpli­
cabilă, care-1 im obiliza pe scaun:
— Cine-i acolo ? Cine-i acolo ?
— Vrei să m ai ştii şi cine te-n ju ră, nene scîrnav
ce eşti ! . . . Ai cerşit fonduri p en tru căm in şi ne-ai
p ă p a t to ţi banii, tîlh arule ! . . . O s-o p lăteşti scum p,
găinar greţos şi n eţesălat ! . . . Te în v ăţăm noi m inte
cum să fii peştele n e a m u lu i! ... Faci pe naţionalistul,
h ai? Scoatem noi naţionalism ul din tin e, ban d itu le !
— D a’ cine-i acolo? Cine-i acolo?
— H ai s __ p eşte !
Şi telefonul se închise. D ar Stănică Popescu, în ­
n eb u n it de spaim ă, stă te a cu receptorul lipit la ureche
şi striga în tr-u n a :
— Cine-i acolo? Cine-i acolo?
Aşa-1 găsi secretarul de redacţie, care, a tra s de
strigătele n eîn treru p te ale lui S tănică, in trase în birou.
— Ce s-a în tîm p lat, dom nule d irector?
S tănică îşi şterse obrazul năd u şit, cu basm aua, şi-i
răspunse:
— H a b a r n-am ! D racu să-i ia cu telefoanele lor ! . . .
M ereu te cheam ă cîte unul aiurea, aşa, din g reşeală. . .
T rebuie scris ceva pe chestia asta !
S ecretarul îşi n o tă :
— Se v a scrie, dom nule director !
 XIV
t
D upă un incident furtunos, şedinţa fusese suspen­
d a tă p en tru cincisprezece m inute — şi acum a, Ionel,
în făşu rat în b lan a lui som ptuoasă, asculta, am uzat,
in terv iu l pe care conu Alecu i-1 dădea lui Curelea de
la Democratul romîn.
'— Şi pe cînd dizolvarea, coane Alecule? întrebă
Curelea.
Conu Alecu venise la şedinţă odihnit, aşa că p u tea să
reziste oricăror indiscreţii.
— D ragă, zise el, sîn t doi ani de cînd am scris în
carn etu l unui coleg al dum itale de gazetărie c ă : « La
sfîrşitul lui februarie 1926, ne vom gîndi la chestia

874
dizolvării şi vom aviza dacă este cazul sau n u să plecăm
de la p u tere» .
— Cum, coane A lecule? A bia atu n ci v eti aviza?
N -aţi spus la dineul de dum inică, de fa ţă cu regele,
că plecaţi la sfîrşitu l lui februarie?
Conu Alecu îşi m îngîie ciocul alb ca laptele şi răspunse
cu drăgălăşenie:
— Te în şeli! N -am . spus că vom pleca la sfîrşitul
lui februarie, ci că vom aviza la sfîrşitul lui februarie.
D acă nu ţii m inte d u m n e a ta . . . ce să-ţi fac !. . . Aşa
este cum îţi spun ! L a sfîrşitul lui februarie se va pune
chestiunea. P înă atunci, facem în tre noi schim b de păreri
personale, d ar discuţiuni precise n-'au fost. în că nu ne-a
în tre b a t nimerii, deci n-am a v u t ocazia'să ne p ro n u n ţăm !
Şi, cu coada ochiului, se u ită la Ionel, care-şi în­
fundă iu te nasul în b lană. Curelea părea nem ulţum it.
— Coane Alecule, d a r . . .
— Un m om ent, d ragă, un m om ent ! îl întrerupse
conu Alecu. Voiam să-ţi m ai spun ceya: chiar dacă
ne-am fi h o tă rît în principiu p en tru sfîrşitul lui fe­
b ruarie, h o tărîrile astea n u sînt în tn in a no astră, ci în
m îna lui D um nezeu. P în ă în februarie se m ai p o t ivi
atîte a lu cru ri neprevăzute.
— A d evărat, coane Alecule, to a te sîn t în m îna lui
D um nezeu ! aprobă redactorul Democratului romîn. D ar
m ai e şi opoziţia, coane Alecule ! O poziţia are şi ea un
cuvînt. Aşa că, lucrurile astea n u depind n um ai de
dum neavoastră.
— B a, num ai de noi, dragă, num ai de noi ! î n p ri­
v in ţa asta nu m ai încape nici o îndoială. O poziţia nu
este în stare să ne alunge de la putere.
— D ar alegerile p en tru camerele agricole? în treb ă
Curelea.
Ionel parcă dispăruse deodată în blană. R ezu ltatu l
alegerilor p en tru camerele agricole, care se desfăşu-
raseră la sfîrşitul verii, era o ra n ă încă vie, parcă' m ai
vie ca oricînd, care-i strîngea inim a. Şi cîte n-a făcut
ca să îm piedice p ropaganda opoziţiei care, cu excepţia
lui N eaţă, îşi dăduse m îna să lu p te îm preună îm potriva
guvernul iii ! D ar la u rm ă, to t n-a iz b u tit. Alegerile
p en tru camerele agricole au fost o grav ă înfrîngere

876
p en tru guvern. Incrim in ări şi explicaţii au fost m ulte.
Trişcă n -ar fi organizat bine alegerile; prefecţii s-au
pline că înşişi p arlam en tarii liberali n-au v ru t să-i ajute.
— De ce n-au v ru t să v ă a ju te ? a în tre b a t Ionel
pe prefectul de P rah o v a.
— Să v ă spun d re p t, dom nule V iziru ! O p arte din
ei şi-au făcut sum a şi au plecat la băi, fără să le m ai
pese ce o să se întîm ple. Şi ăilalţi, nem ulţum iţii, ziceau
că nu v or să m uncească p en tru cei procopsiţi.
în Vlaşca, s-au sem nalat lucruri şi mai grave: unii
p arlam en tari liberali au făcut propagandă făţişă îm potriva
listelor liberale. Ionel l-a chem at în d ată pe prefect:
— D e ce, dom nule, s-au p u tu t petrece asem enea
lucruri la d u m n eata?
— D om nule Viziru, nu s-au p etrecu t num ai la m ine,
ci şi în alte ju d eţe. D e p u taţii ăştia au făcut propagandă
îm potriva n o astră, p en tru că ziceau că to t cădem în
curînd, aşa că de ce n -a r lucra m ai bine p en tru ţără n işti,
care v in la p u tere ?
Apoi, au ju c a t un rol m are în dezastrul guvernului
m agistraţii, ofiţerii şi funcţionarii. Cînd a auzit că tocm ai
ăştia — baza, năd ejd ea, forţa, conştiinţa naţional-libera-
lă — au lu cra t în silă, fără a m ai fi în su fleţiţi de acel
foc sacru electoral care asigurase succesul tu tu ro r cam ­
paniilor electorale ale guvernelor liberale de pînă acum ,
Ionel îşi ieşi din d em nitatea lui de prim -m inistru şi
începu să în ju re:
— D ar porcii şi m ăgarii ăştia ce v o r?
— Ce să vrea, Ionele d ra g ă? i-a răspuns conu Alecu.
N u m ai v o r nim ic, p en tru că n u m ai cred în noi. A sta
e to a tă povestea. S înt porci şi m ăgari, d ar ei zic că
şi porcii şi m ăgarii m ănîncă.
L o v itu ra h o tărîto are a dat-o, însă, liberalilor, ţă r ă ­
nim ea.
— Aşa de populari sînt ţă ră n iştii? se m iră Ionel.
Conu Alecu rîs e :
— Ei aş ! Nu sîn t ei a tît de populari, pe cît sîntem
noi de im populari !
— P rostie ! făcu Ionel. P e noi n u ne-a b ă tu t nici
p o p u laritatea lo t, nici im popularitatea noastră, ci altceva !
— Ş tiu ! V otul u n iv e rs a l!

376
 — F ireşte că v o tu l universal. De cînd cu v o tu l uni­
versal, trebuie să trem urăm m ereu în alegeri, să nu
ne trezim cum va cu o surpriză.
— T o t sistem ul electoral al lui Mussolini e m ai b u n !
zise Trişcă.
Trişcă nu era prim ul care am intea de sistem ul elec­
toral al lui Mussolini. î n u ltim a vrem e, Mussolini a
fost de m ai m ulte ori pom enit în consiliul de m iniştri
— şi to a tă lum ea a fost de acord că rep artizarea m an­
datelor pe baza totalizării voturilor, cu prim ă pen tru
m ajo ritate în p aguba m in orităţii, este o m etodă pen­
tru care d ictato ru l Italiei m erită to ate felicitările. P înă
şi Ionel începu să n utrească un anum it sentim ent de
adm iraţie p en tru acest Mussolini. E ste d rep t că-1 m ai
reţinea fa ţă de el o oarecare rezervă, d ar asta num ai
p en tru că Mussolini era prea b u n p rieten cu m arii pro­
p rietari un g u ri care cer m ereu revizuirea tra ta tu lu i de la
Versailles. D ar încolo, Ionel nu-i p u tea refuza lui Mus­
solini stim a care i se cuvine, num ai p e n tru fa p tu l că
este d ictato r. Ionel este prea b u n dem ocrat — să se
am estece în treburile altora. Ionel respectă price m etodă
de guvernăm înt, cîtă vrem e ea este în tem eiată pe p rin ­
cipiul oi dinii şi siguranţei statului. A sta l-a făcu t să
recunoască şi regim ul fascist al lui Tzankoff. Spun
unii că s-a g răbit să-l îm brăţişeze pe T zankoff ca pe
un bu n vecin, n um ai p en tru că l-ar fi îm pins M aria,
care, cu obsesiile ei m atrim oniale, a r fi v ăz u t în regele
B ulgariei u n ginere bun p en tru Ileana. A devărul e,
însă, acesta: T zan k o ff al Bulgariei, ca şi Pasici al Iugo­
slaviei, este om cu dragoste de ţa ră , care — m ai presus
de to ate — are în vedere interesele neam ului. N u întîm -
p lăto r Ionel, Pasici, T zankoff s-au strîns în tr-u n bloc
anticom unist — şi n u întîm p lăto r tu stre i îşi în d reap tă
ochii spre M ussolini: tu stre i înţeleg că votul universal
trebuie p o triv it d u p ă interesele neam ului — şi n u in te­
resele neam ului du p ă v otul universal.
L a observaţia lui T rişcă, deci, Ionel răspunse:
— Cred şi eu că sistem ul electoral al lui Mussolini
ne-ar p u tea reface p o p u laritatea !
Şi de atu n ci, Ionel începu să lucreze cu jurisconsul­
ţii săi, la reform a electorală, care să redea liberalilor

377
faim a de cel m ai p u tern ic p a rtid politic din ţa ră . D ar
în tre tim p , opoziţia specula cît p u tea victoria din ale­
gerile p en tru cam erele agricole, la care se referea re ­
dactorul Democratului romîn.
— Alegerile alea, răspunse conu Alecu lui Curelea, sînt
o dovadă că înţelegem să facem alegeri fără presiuni. . .
şi în sp iritu l cel m ai dem ocratic cu p u tin ţă .
Curelea rîse:
— Mie-mi spuneţi, coane Alecule?
— P ăi nu ţi-o spun ţie, o spun cititorilor t ă i ! făcu
conu Alecu.
— Am înţeles, coane Alecule ! D ar cititorii mei ar
v rea să-mi spuneţi, to tu şi, pe cînd dizolvarea? în că
o lună-două, şi se îm plinesc p a tru ani de cînd guver­
n aţi. Şi con stitu ţia. . .
— C o n stitu ţia? P ăi nici n u încape vorbă că în cons­
titu ţie scrie clar: p a tru a n i . . . D ar ce fel de an i? Ani
b u g etari? A sta-i copilărie ! P a tru sesiuni? A ltă copilărie !
C onstituţia nu poate să prevadă decît p a tru ani c iv ili.. .
-J- De unde in terp re tare a a sta ? în treb ă Curelea.
— P e n tru că şi to a te celelalte legiuiri ale noastre
prevăd anii civili, p en tru o legislatură.
— Ş i care-i d iferen ţa, coane A lecule?
— S tai să-ţi fac socoteala. Corpul electoral a fost
convocat în 2 m artie 1922. Alegerile au lu a t sfîrşit
la 15 m artie. La 27 m artie, Cam era şi S enatul au fost
convocate p en tru constituire, şi abia la 3 aprilie, p re­
şedintele de v îrstă al Camerei, după ce a c o n stata t că
două treim i din m an d ate au fost validate, a declarat
Camerele constituite. Care v a să zică, P arlam entul
n ostru s-a n ăscu t în 3 aprilie. A sta e d a ta lui de n aş­
tere. Aşa că, n um ai de atunci trebuie socotiţi cei p a tru
ani de v ia ţă ai lui.
« Ca glumă — îşi zise Ionel, în m aşină, în drum
spre casă — calculul este ingenios, d ar iabsolut inutil.
P artid u l liberal trebuie, să părăsească puterea p en tru
cîtăv a vrem e. P artid u l are nevoie să se refacă. A în ­
cepu t să nu-i m ai placă lum ii dem ocraţia liberală. D ar
ce-i p o ate place lum ii? P a rtid u l lui D acu? Ce să caute
p artid u l lui D acu în <vechiul re g at? î n vechiul regat
D acu n-are pe nim eni. E ta re doar peste m unţi, acolo,

378
acasă la el, in A rdeal. Să-l vrea lum ea poate pe J u g ă ­
n a ru ? D ar Ju g ăn a ru , singur, iar nu poate face nim ic.
F o rţa lui politică nu trece dincolo de C arpaţi nici m ă­
car cu u n m ilim etru ! Singuri, prin u rm are, Ju g ăn aru ,
ori D acu, n -ar p u tea sta la p utere nici m ăcar douăzeci
şi p a tru de ore ! D acu şi Ju g ăn a ru a r fi o prim ejdie,
o m are prim ejdie, dacă s-ar contopi într-un' singur
p artid . P o t ei să se h o tărască la a s ta ? Exclus ! Nu din
pricina program elor lor politice. Program ele p o t fi
a ju sta te oricînd. A m biţiile, însă, m ai greu ! . . . Că au
lu p ta t îm preună în alegerile p en tru cam erele agricole?
A fost u n cartel electoral, nu o fuziune. P e n tru o fu­
ziune, u nul treb u ie să fie m ai m are şi altu l m ai mic.
Mai m are, v o r să fie am îndoi ! D ar m ai m ic? Cine să
vrea să fie m ai m ic? D acu? D acu să fie subalternul lui J u ­
găn aru ? A r treb u i să se sinucidă în d ată to t ce a răm as
m ai de soi,, m ai d em n , m ai spălat în ţa ra aceasta ! în că
n-am ajuns a tît de ră u ca u n D acu, care, oricît, e un
nobil, un aristo crat, u n boier, să i se supună unui parlagiu
ca Ju g ăn a ru . Să v rea Ju g ă n a ru ? Ju g ăn a ru , d a ! E un
şiret, o lichea, un. om im presionat de fireturi, de titlu ri,
de dem n ităţi, de num e sonore, în sfîrşit, un m itocan
care se pierde în d a tă cum strigi la el: m ă% ştii tu cine
sînt e u ? . . . D ar acest Ju g ăn a ru e u n vanitos şi -un
arivist, care n u se v a resem na să facă politică p en tru
ca altu l să prim ească onorurile. Şi dacă v a accepta, chiar,
în m od trecăto r, să fie sluga plecată a lui D acu, v a deveni
cu a tît m ai prim ejdios p en tru el. A sta, vezi, asta ar
treb u i să i se insinueze lui Dacu. N e a p ă ra t! . . . Ia tă o
idee ! D acu, deşi n eh o tărît cum e, cînd i se v a deschide
capul asupra riscurilor care-1 pasc de pe u rm a unei
eventuale fuziuni cu Ju g ă n a tu , v a fi şi m ai p u ţin h o tă ­
rît. Oricum, însă, pînă atunci, sarcina de a aran ja noul
guvern, to t p artid u lu i liberal îi revine. Ce fel de gu­
v ern ? U n guvern de fu ncţionari? E m ai greu. Trebuie
în alţi
t
funcţionari
s
— si
•
funcţionari
>
de înfcredere — deci,7
to t fu ncţionari cunoscuţi ca vechi liberali. N u m erge !
Un guvern de generali? S-a v ă z u t ! P roşti, incapabili şi
in v id io şi! P o ate u n guvern de „ d e ta n tă “ ! . . . „ D e ta n tă 4*
d ar cu cine? P e n tru că şi aici se pune iar chestiunea
unor oam eni de în cre d ere. . . N u ! T rebuie să ne mai

379
gîndim ! Şi in nici un caz n u n e putem retrage pînă ce
n u rezolvăm cîteva problem e de care depinde liniştea
ţării. Cu starea de asediu, stăm cum stăm . N u e chiar
idealul, d ar ceva s-a f ă c u t ! Cu reform a electorală, ia­
răşi, lucrurile sînt destul de avansate. D ar m area p ro ­
blem ă e p r i n ţ u l ! . . . P rin ţu l a devenit de prisos. P rin ţu l
trebuie să plece din ţa ră . Cu cît m ai repede va pleca
d intre noi, cu a tît m ai bine v a fi p en tru to ţi !»

P u ţin după aceea, cînd Ionel in tră în casă, se an u n ţă

Muică, m inistrul său de externe, care-i telefonase la
prînz că trebuie să-l v ad ă n ea p ăra t azi.
— Ce este, M uică?
— Ce să fie la E x te rn e ? răspunse Muică. în cu rc ă­
tu ri !
— în c u rc ă tu ri? Cu ce?
— A lbert Thom as ne telegrafiază că m uncitorii
francezi, englezi şi italieni p u n to t felul de în treb ări
B iroului In tern aţio n al al Muncii, în legătură cu proce­
sele com uniştilor de la noi şi m ai cu seam ă cu T atar-
B unarul ! T o ată lum ea vrea să ştie ce se întîm plă pe
aici. Şi el n u ştie ce să le răspundă !
— D ar n u li s-au d a t destule explicaţii ?
— L i s-au d a t, d ar procesul le cam contrazice ! ră s­
punse' m inistrul de externe.
Ionel tăcu . Muică are d re p ta te. Anul trec u t, cînd
s-au produs întîm plările de la T ata r-B u n ar, p ro p a­
ganda M inisterului de E x tern e s-a g răb it să afirme în
presa din străin ăta te că n u e vorba decît de o incursiune
a unei m ici« bande bolşevice» care ar fi trec u t N istrul în
bărci, ca să atace T atar-B u n aru l şi satele dim prejur,
d ar că grănicerii, a ju ta ţi de către populaţie, au izb u tit
s-o alunge. Mai m u lt chiar: ca să-şi sprijine versiunea,
a u to rităţile înscenaseră u n fel de solem nitate, în cursul
căreia, cîţiva agenţi de siguranţă, îm brăcaţi ca ţăran i,
fuseseră decoraţi p e n tru concursul ce l-ar fi d a t au to ­
rită ţilo r în tim p u l operaţiei. P u ţin cîte p u ţin , însă,
lum ea a p u tu t să afle că la T ata r-B u n ar n-a fost nici un
fel de incursiune străin ă, ci o răscoală în to a tă legea,

380
la care au lu a t p a rte p a tru m ii de ţă ra n i — şi că răs­
coala aceasta n u a p u tu t fi în ăb u şită decît după ce au
fost îm puşcaţi şase sute d in tre rebeli şi după ce au fost
rase de pe fa ţa p ăm în tu lui, cu tu n u l, ca în 1907, cîteva
sate. Ia r dacă a m ai lipsit u n act oficial, care să dez­
m intă afirm aţiile, to t oficiale, de anul trec u t, cum că
la T ata r-B u n ar n -a r fi fost decît un incident produs de
o « b an d ă » de peste N istru — ia tă acum procesul acesta.
U n proces de pro p o rţii uriaşe, ca procesul din Dealul
Spirei, cu tre i sute de acuzaţi ţă ra n i care n u fac decît
să dem onstreze, p rin m ărturiile lor, că la T atar-B u n ar
n-a fost nici un fel de atac bolşevic, ci o răscoală a popu­
laţiei îm p o triv a stăpînirii.
t - De ce te-ai ră scu lat?
— M -au adus la sapă de l e m n ! . .. M -au je fu it de
t o a t e . .. N -a v ru t perceptorul să-m i lase nici g r a p a ...
S au:
— Mă b ă te a jan d arm u l de pom ană, ori de cîte ori
dădea ochii cu m ine. Ia, aşa, fiindcă-i plăcea lu i ! Şi
nu-i dădea pace nevesti-m i. Se ţin ea de ea. I-am spus-o
cu binele, o d ată, de două ori, d a’ el se hlizea la mine
şi m ă în ju ra !
Sau:
— Boierii m i-au lu a t păm întul ! . . . Cică nu sîn t bun
de nim ic ! Cum aşa ? E u m uncesc păm întul de treizeci
de an i şi p ărin ţii m ei to t la păm în t au m u n c it.. . D e ce
să mi-1 ia ?
S au:
— M-au închis că-s instigator ! Fiindcă-m i cer d re p ­
tul m eu, sîn t in stig ato r ! Aşa ziceau ei. Şi m -au b ă tu t
de m -au s m i n t i t . ! N u ştiu cum am răm as teafăr.
T oate astea, fireşte, n u întăresc propaganda de anul
trecut.
— T otuşi — îi răspunse Ionel lui M uică — noi nu
putem să ne ţin em num ai de logică. . .
Nici Muică n u era u n p artiz an n eco n d iţio n at al
logicii.
— D a, zise el, d ar vezi, lum ea se ţine. Şi cei care
sezisează Biroul de la Geneva cunosc o m ulţim e de
lucruri, n u ştiu de unde.
— A num e?

381
 M inistrul de ex terne scoase nişte h îrtii din servietă:
— U ite, de pildă în satu l B ubnei, jan d arm ii au
p ătru n s în casa u nui ţă ra n care m urise cu cîteva ceasuri
m ai în ain te şi au a re sta t pe cei care veniseră la p ri­
veghi, p en tru că priveghiul e subversiv. U nul dintre
jan d arm i s-a legat de o fa tă . F a ta s-a îm p o triv it şi
ja n d arm u l a tra s în ea şi a ucis-o.
Ionel m işcă palm a d reap tă, ca şi cum a r fi v ru t să
îm prăştie u n fum de ţig ară care l-ar supăra:
— Bine, se întîm plă ! A ltceva?
— L a B udeşti, doi jan d arm i s-au oprit la u n han, au
băiţt, au m în cat şi au încercat să-şi b a tă joc de h a n ­
giţă. H an g iţa s-a smuls din mîinile lor, s-a u rc at pe
acoperiş şi a în ceput să strige d u p ă ajutor. Au sărit
vecinii, au pus m îna pe jan d arm i, i-au legat şi i-au
dus la po6t. Şeful de p ost i-a eliberat pe jan d arm i, a
declarat rebeli pe ţă ra n i, i-a a re sta t şi i-a b ă tu t aşa de
ră u , că doi din ei au m u rit pe loc. N u scapă cu v iaţă
nici ceilalţi.
— Muică, dragă, zise Ionel, nu te înţeleg. D oar sînt
jan d arm i, sîn t ostaşi care ap ără frontierele ţă rii cu
riscul vieţii lor. Să p u n ă m îna pe ei oricine, fără 6ă
fie pjedepsit, se p o ate? .A sta a r fi anarhie cu rată. Şi
unde am ajunge?
Ca şi cum n u l-ar fi auzit, Muică m ai citi u n ra p o rt:
— L a T atar-B u n ar, în tim p u l anchetei, femeile acu­
zaţilor au fost siluite de jan d arm i chiar în fa ţa soţilor
lor. Nici o copilă de peste zece ani n-a răm as n e b a t­
jo co rită. . .
R apoartple începură să-l supere pe Ionel.
— F o arte u r î t ! zise el, nespus de plictisit. F oar-te,
foar-te u r ît! D ar ce p u tem face? T e în tre b : Ce putem
face? Cum să îm păcăm nevoia de a im pune ja n d a r­
m ilor noştri m aniere elegante, cu nevoia de a ne apăra
ţa ra de u n atac bolşevic ! A m îndouă, ştii bine că nu
se îm pacă. T rebuie să alegem una din ele. E i bine, te
întreb pe tin e, ca p a trio t şi rom în: care din două p re­
feri? Ni se scot ochii cu jan d arm ii, cu p oliţia, cu
Siguranţa n o astră ! Da, da, ştiu !. . . Nu sînt to ţi delicaţi !
Ş t i u ! . . . D ar noi de oam eni delicaţi avem nevoie, sau
de ad ev ăraţi p a trio ţi ? . . . Că se întîm plă excese ori b ru ta ­

382
lită ţi ! . . . D ar se com it ele din sim plă ră u ta te ? De loc !
T ot ce se face este în interesul cercetărilor ! Bolşevicii,
îi ştii-! S înt în c ă p ă ţîn a ţi! Dacă nu eşti ceva m ai sever
cu ei, nu faci nim ic •! I-am s'pus-o şi regelui. Şi regele
a recunoscut-o în d a tă : « D e sig u r — m i-a zis el — că-i
greu să ştii dintr-o d a tă cine-i vin o v at şi cine n u !» Şi
tu ai v rea să ne p u rtăm faţă.de^ ei cu m ănuşi?
— A propo de m ănuşi, zîm bi m inistrul de externe.
Ce facem cu B arbusse? M-a în tre b a t şi L egaţia F ra n ­
ceză !
Scriitorul francez H e n rî B arbusse se afla de tre i zile
în ţa ră , unde venise cu. u n scop precis: să asiste la
procesul răscoalei de la T atar-B u n ar. D in prim ul
m om ent, Rem us venise la Ionel să-l în treb e :
— Ce faccrn cu el, dom nule prim -m inistru? E doar
bolşevic !
— E bolşevic, i-a răspuns Ionel, d ar e cetăţean
francez !
— Şi-l lăsăm să-şi facă de cap ?
■ — Nu ! hotărîse Ionel. F ă-i' zile fripte. D ar în mod
delicat ! Să sim tă că e indezirabil.
Şi R em us, ca să-i dea a înţelege lui B arbusse că
n-are ce cău ta aici, i-a. fă cu t zile fripte. A chem at mai
în tîi presa de d re a p ta :
— T ăv ăliţi-1 !
P resa de d reap ta, in sp irată, de tre i zile îl num eşte
pe B arbusse, în b ătaie de joc, « procurorul u m an ităţii»
ş i- l« tăv ăleşte» pe to ate feţele, fără să facă nici o eco­
nomie de in terjec ţii şi adjective.
Rem us a chem at apoi pe cei din com itetul Societăţii
S criitorilor R om îni:
— Tăvăliţi-1 !
C om itetul S ocietăţii Scriitorilor R om îni a d a t im e­
d iat p u b licităţii u n com unicat în care sp u n e :,
« Com itetul S.S.R ., sezisat de un im ens grup de
m em bri societari în chestiunea vizitei scriitorului H enri
B arbusse, .consideră d eplasatş v izita dom nului B ar­
busse şi prim ejdios am estecul său în trebile politice
in tern e ale tă t
rii.» 1
Rem us ă m obilizat apoi o ceată de treizeci- patruzeci
de agenţi de sig u ran ţă, cărora, le-a în tre d in ţa t m isiunea
v

883
de a fi stu d en ţi ai facu ltăţii de d re p t şi m edicină şi,
după ce a d a t cîteva indicaţii în şoaptă şefului lor,
le-a spus:
— T ăv ăliţi-1 !
Şi de trei zile, b an d a asta de « stu d e n ţi» se ţine pas
cu pas de B arbusse, pe străzile capitalei şi dem on­
strează :
— Jo s B arbusse ! . . . A fară B arbusse ! N -avem nevoie
de procurori ai u m an ităţii în ţa ră !
Ieri, s-a p etrecu t u n incident nostim : B arbusse se
rătăcise p rin B rezoianu şi, la u n m om ent d a t, se găsi
în fa ţa ziarului Globul. S tudenţii, în spatele lui,
începură să zbiere:
— Jo s B arbusse ! Trăiască Stănică Popescu ! U ra !
Trăiască ziarul Globul! Jo s B a rb u s se ! Trăiască S tă ­
nică Popescu !
Stănică Popescu — să leşine de em oţie ! De m ult
n-a m ai a v u t p arte de o asem enea dem onstraţie de
sim patie. F ericit, s-a repezit la fereastră — şi în d ată
l-a z ă rit pe decanul stu d en ţilo r: era com isarul Mîne-
cuţă, rem arcabil p rin m ustăţile lui uriaşe. D ecepţio­
n a t, Stănică se retrase în « m ica lui pu b licitate» , în
tim p ce B arbusse, cu silueta lui în altă şi adusă de spate
o luase, lin iştit, spre bulevard. Pe B arbusse zarva asta
poliţienească nu-1 p rea im presiona. E l venise aici la
proces. A tenţiile guvernului îl lăsau nepăsător.
— Ce spui? în treb ă iar m inistrul de externe, care
vedea că Ionel întîrzie cu răspunsul. T rebuie să te h o tă ­
ră şti: ori îl expulzezi, ori îi dai voie să se ducă la proces.
D ar caraghioslâcul ăsta de pe străzi m ai m ult ne strică
nouă, decît lui. Lum ea începe să în treb e cine e şi de
ce a ven it ? . . . Şi află ! Crezi că-i bine ?
Cu u n o ftat greu, Ionel îi răspunse:
— O să-i d au voie să se ducă la proces ! T u ce spui?
— F o arte bine ! N-avem decît să dezm inţim după
aceea to t ce o să scrie.
— La asta m ă gîndeam şi eu ! . . . D ar spune-m i, te
ro g : tu ai citit ceva de acest B arbusse ? Ce fel de scriitor e ?
Ionel era dispus să înceapă ora de cultură generală.
M isiunea lui Muică în guvern era, în prim ul rînd, aceea
de m entor intelectual al dom nului Ion Ion Viziru, care

3&4
n u citea, d a r care avea încredere în lecturile m inistrului
eău de externe. în a in te a lui Muică, «piciul acesta îl
îm plinise, an i de zile, Sorcoveanu, pîna la izbucnirea
războiului, cînd Sorcoveanu prim i sarcina de a fi « tr ă ­
d ăto r de neam ». D ar Ionel nu-1 re g reta pe Sorcoveanu,
care avea în el unele v agi accente anarhice, spre deo­
sebire de actu alu l său consilier de la E xterne, care era
u n in telectu al calm , cum inte, fără izbucniri şi ră tă ciri
în dom enii susceptibile a da de lucru Serviciului de
S iguranţă al statu lu i. De astă d ată, însă, Muică, în loc
să-i răsp u n d ă la în treb are, scoase o altă h îrtie din s e rv ie tă :
— U ite ce com unicare am p r i m i t !
Ionel c iti:
— « R egina-m am ă A lexandra a Angliei a m u rit.»
— Ce? exclam ă Ionel, pe chipul căruia se citea o
bucurie n em ărginită. De ce taci, fra te ? D e cînd o ai?
— Am prim it-o m ai a d in e a u ri.. . cînd m ă pregăteam
să v in aici ! . . .
— La p a la t se ştie? strig ă Ionel, înfrigurat.
In acel m om ent, ochii lui. Ionel şi ai lui M uică se
încrucişară în tr-o p riv ire care reflecta aceeaşi lum ină
sacu ţită.
— Am d a t dispoziţie să se telefoneze im e d ia t!
Şi, coborînd p u ţin glasul:
— P rin ţu lu i i-am telefonat personal !

*
Cînd p rin ţu l Carol află că regina-m am ă A lexandra
a A ngliei a m urit, nu-şi m ai găsi locul de bucurie.
« Straşnic !» îşi zise el.
E ra un p re te x t m in u n at să plece p en tru cîtăva vrem e
din ţa ră , dep arte de cu rtea pe care o ura, departe de ai
săi de care-i e silă, d eparte de Ionel, pe care bucuros
l-ar strînge de g ît. . . î n sfîrşit, v a fi singur. . . Singur
el şi cu E lena lui. N u cu E lena, fiica regelui Greciei şi
soţia lui legitim ă, trem u ra el de nerăbdare să răm înă
singur, ci cu cealaltă Elenă, pe care o iubea cu adevărat.
A iu b it şi pînă acum . A iubit-o şi pe Lili. A iubit-o m ult.
A tît de m u lt, încît i-a făcut şi un copil. D ar cum a venit
Ionel şi i-a spus, p rin m aică-sa şi taică-său : n u ! — i

IS - a 1293 386
s-a p ă ru t şi lui că au d re p ta te : N u ! Nu-i asta ce c ă u ta
el ! . . . Că s-a w m s, că a ţip a t, că şi-a trim is re n u n ţa rea
la tro n . . . da ! D ar n u p en tru că a r fi iubit-o a tît de m ult
pe Lili — ci p en tru că Ionel i-a poru n cit să n-o m ai iu ­
bească. A r fi p ărăsit-o oricum , d a r tem peram entul său
v o lu n tar, h o tă rît, in d ependent, n u îngăduia să i se
dea ordine. De to t scandalul cu j^ili, v in o v at a fost num ai
Ionel, care a a v u t neruşinarea să-l înveţe ce are de făcut,
cînd o ştia foarte bine şi fă ră e l . . . A iubit-o apoi pe
Leonteasca. A iubit-o m âi m u lt chiar decît pe Lili.
S-ar p u tea zice că a iubit-o de două ori m ai m u lt decît
pe L ili: i-a fă cu t doi c o p ii.. . D ar la un m om ent d a t,
tocm ai cînd îşi dădea seam a că iar n u este « asta» , s-â
am estecat din nou Ionel să-l înveţe ! Şi a ieşit alt scandal !
D ar, în cele din u rm ă, a părăsit-o şi pe ea. A iubit-o apoi
pe Mimi, a m a n ta ta tă lu i său, F erd in an d cel Loial,
fău rito ru l R om îniei M ari — şi i-a făcu t şi ei u n copil.
Şi to tu şi, dacă n u se b ăga iar la mijloc Ionel, a r fi pără-
sit-o a doua zi — d ar aşa — p e n tru că n u îngăduia n im ă­
n u i să i se am estece în treb u ri, n-a părăsit-o decît peste
o lună. A iubit-o apoi pe n ev a sta lui T iti, ag h io tan tu l
a tît de d rag m am ei lui, şi i-a fă cu t şi ei un copil. Şi a
iubit-o apoi pe fiica m inistrului P otecă de la M adrid,
căreia i-a făcu t şi ei u n copil, şi pe n ev asta directorului
general al închisorilor, şi pe n ep o ata fostului secretar
general de la E x tern e — d ar pe cîte n u a iu b it ! . . .
Şi cîtora din ele n u le-a făcu t u n copil, sau chiar doi.
D ar, n u ! Sufletul lui era m ereu tris t, m ereu gol, m ereu
zbucium at ! . . . N u era asta ! . . . N u era ceea ce cău ta
el — ceea ce îhţelegea el p rin dragoste: acea dezlănţuire
elem entară de sentim ente învălm ăşite, care să-l îm pingă
la nebunie, la h o tă rîri spontane, la fapte nesăbuite.
Şi i-a ieşit în ain te Elena. E lena a I l-a . De în d a tă ce
a văzut-o, m area pasiune l-a lovit ca u n tr ă s n e t. . . A sta
e ! A sta a v ru t !. . . N ebunia ! . . . E lena ! . . . N u ! Elenei
nu-i v a face u n copil — p en tru că pe ea cu ad ev ărat
o iubeşte ! R egina A lexandra, p rin urinare, a d a t dovadă
de m u ltă înţelepciune cînd a m u rit ! B ătrîn a şi-a d a t
obştescul sfîrşit tocm ai la vrem e ! înm orm ântarea ei v a fi un
bun p re te x t p en tru Carol să scape, p en tru cîtăv a vrem e,
de controlul cu rţii — şi să se p o ată întîlni cu E lena,

886
în linişte, undeva, în E u ropa, n eştiu t de nim eni, singuri
ei, cu dragostea lor m istuitoare. E ra n u n um ai d orinţa
lui, ci şi a ei.
— Ah, dacă am p u te a fugi de aici, ce fericiţi am fi !
îi spunea ea to t m ai stăru ito r în zilele din urm ă. Nu
crezi? C îteva săp tăm în i la V eneţia ne-ar face să uităm
to ate neajunsurile de aici.
P este u n sfert de oră, Carol o în treb a pe M aria:
— M am ă, spuse el, cred că a r fi bine să reprezint
eu fam ilia la înm orm întare.
M aria tresări. Curios ! Tocm ai la asta se gîndise
şi ea. În m o rm în tarea A lexandrei era u n p re te x t m inu­
n a t ca să-l m ai îndepărteze p u ţin pe Carol de la curte,
în u ltim a vrem e devenise insuportabil ş i. . . cuvîntul
e greu de p ro n u n ţa t, to tu şi, trebuie ! . . . şi in o p o rtu n !
E VTeme să se facă p u ţin ă ordine la curte. F erdinand e
slăbit. Boala lui n u se vindecă şi nici n u se poate vindeca,
în tr-u n an-doi, cel m u lt trei, succesiunea la tro n v a fi
deschisă. Carol v a deveni rege. Şi ea, încă tîn ă ră , nu
va fi decît o b ia tă regină-m am ă, o văd u v ă, o fostă
regină, d espuiată de to a te onorurile, de to a te av an ­
tajele şi de to a tă a u to rita te a ei h o tărîto are în s t a t . . .
De doisprezece ani F erd inand dom neşte, d ar ea cu Ionel
şi cu R ad u Ciubuc-Bey guvernează. Nim ic n u se face
în ţa ră , fă ră voia şi apro barea ei. Capul statu lu i este ea.
E a este rege, şi regină, şi parlam ent, şi guvern. Şi deodată,
prin sim pla dispariţie fizică a cuiva, a cuiva căruia nici
m ăcar num ele nu m erită să i se pom enească, a cuiva
lipsit de v oin ţă, de in teligenţă, de a u to ritate, de prestigiu,
a cuiva care a tră d a t interesele M arii B ritan ii şi era gata
la to a te trăd ă rile n um ai ca G erm ania, duşm ana M arii
B ritan ii, să învingă — p rin sim pla m oarte a acestui
sinistru U rechilă, ea, regina, eroina războiului, să înce­
teze, de la o zi la alta , să fie ce a fost, deşi m ai trăieşte
şi m ai are de gînd să trăiască. Şi cine să-i ia locul?
F iul ei, Carol ! .. . B ăiatul acesta în căp ă ţîn a t, ră u ,
violent, lacom , au to ritar, duşm an de m oarte al lui Ionel,
al lui R adu, al curţii, al tu tu ro r. Cînd se v a urca el pe
tro n , din p rim a zi îi v a m ătu ra pe to ţi, pe to ţi pînă la
unul. P o ate şi pe ea. Sau, în cel m ai bun caz, ea n u va
fi decît o m iluită a l u i . . . o b ia tă femeie fără avere şi

387
fără p u tere, p ăzită de oam enii lui Carol ca să n u m ai aibă
relaţii cu prietenii ei, pe care el îi considcră duşm anii
lui. Şi apoi, A nglia ! Cine va ap ăra aicinteresele A n g lie i? ..
N u, m ai bine m oartea ! E a trebuie să răm înă ce a fost,
chiar după ce acest nenorocit N ando v a dispărea dintre
cei vii. A tîta vrem e cît ea se m ai 6imte în stare să con­
ducă ţa ra , Carol n-are ce să caute aici.
— F ă ce vrei, dragă Carol ! îi răspunse ea fiului ei,
pe u n to n cît se p o ate m ai indiferent, p en tru ca cl să
nu-i ghicească bucuria. T u eşti destul de m are să poţi
h o tărî singur.
Ce copil e Carol al ei ! D eştept, scandalagiu, b ătău ş,
d ar în fond, u n copil ! Lui nici prin m inte nu-i trece că
ea ştie ce-1 îndeam nă să p lece; că poliţia ei şi a lui Ionel
e inform ată pînă în cele m ai m ici am ănunte asupra
aven tu rii lui cu roşcovana aceea; că ea a şi aflat că în
acest m om ent este în drum spre Lupeasca u n curier
care să-i an u n ţe acestei femei h o tărîrea lui de a sc întîlni
la V eneţia. D ragul de e l ! H a b a r n-are că ea ştie pînă
şi cine i-a sugerat ideea de a-şi da acest rendez-vous
la V eneţia: ea, această E lenă ! Ce copil m are e Carol
al ei, căruia îi scapă tocm ai esenţialul.
— T rebuie să plec, m am ă ! h o tărî Carol. Cred că ta n ti
A lexandra m erită acest om agiu din p arte a fam iliei noastre !

Ionel sosi peste o oră, a şte p ta t cu nerăbdare de către

M aria, care-i ieşi, radioasă, în ain te:
— Ştii, Carol v rea să plece la Londra.
O ricît ar fi v ru t, Ionel nu-şi p u tea ascunde satis­
facţia :
— F ă ră dificultăti?
t

— F ă ră nici o dificultate ! A fost in iţia tiv a lui.

O scu rtă sclipire ironică s tră b ă tu în acelaşi tim p
ochii am îndurora.
— Ai încredere în ea ? în treb ă M aria.
— E inteligentă ! răspunse Ionel, scurt.
M aria înţelese că el n u VTea să 6tăruie prea m ult
asupra acestui subiect.
— Şi dacă el se răzg îndeşte? făcu M aria în grijorată.

388
 — Nu cred !
— Ce a r fi, zise ea, să-i spun că tu eşti îm p o triv ă?
Aşa v a fi m ai h o tă rît să plece.
— Nu-i nevoie ! replică Ionel, cu convingere. Fem eia
a sta l-a în n eb u n it cu to tu l. Pleacă, chiar dacă sîntem
şi noi de acord !
Ionel p u tea, deci, fi lin iştit. Carol v a pleca. De d ata
aceasta, v a treb u i pro cedat cu hotărîre. î n p riv in ţa
aceasta, Ionel era perfect înţeles cu regina. F ără nici
u n m en ajam en t ! A junge ! Omul acesta v a fi un rege
incom od. Are p rea m u ltă personalitate. Şi a făcu t şi
o şcoală nenorocită. î l ia pe Mussolini d re p t exem plu 1
N u v rea co n stitu ţie, nici m ăcar liberală ! V rea d ictatu ră.
V rea să guverneze el singur. De pe acum Carol a şi
început să ia u n to n de stăpîn la p a la t — să poruncească,
să nu ad m ită opoziţie, ca şi cum a şi început să dom ­
nească ! .. . Dacă-1 m ai lasă aşa, se vor trezi, în curînd,
chiar acum , cît m ai este F erdinand în v ia ţă , d aţi afară
cu to ţii. Carol are p en tru aceasta întreg tin eretu l ofiţe­
resc a lă tu ri de el. Şi, bineînţeles, studenţim ea . . . Ar
fi n u n um ai trag ic, d ar şi ridicol. D oar nu p en tru asta
a m uncit p a rtid u l liberal în ultim ii ani ! N u ca să profite
acest p rin ţ zăpăcit, s-au ostenit In ternele, R ăzboiul,
In stru c ţia P ublică să îndrum e tin eretu l spre crucea
încîrligată ! N u p en tru d ic ta tu ra lui Carol ! Ci p en tru
ca el, Io n Ion Viziru, să răm înă singur, singur şi incon­
testab il stăp în peste ţa ră . N u Carol, ci el, Ion Ion
Viziru !. . . Carol treb u ie în lă tu ra t. P a rtid u l liberal este
încă destul de ta re s-o facă şi are în sprijinul său pe cea
m ai b u n ă a lia tă : M aria. Fascism — da ! P reg ătiri de
război îm p o triv a U niunii Sovietice — da ! L u p tă fără
cruţare îm p o triv a com uniştilor — d a ! T oate trebuie,
to a te sîn t absolut necesare. D ar fă ră acest Carol. Carol
să plece !
— P leacă ! suspină M aria. D ar v a veni înapoi.
Ionel întîrzie cu răspunsul cîteva clipe. în g rijo rarea
ei era şi a lui. în tr-o zi, p rin ţu l v a voi să se întoarcă.
A sta e sigur. Şi lucrul trebuie făcu t Cu n ep u tin ţă. O
d a tă ieşit din ţa ră , to a te graniţele p en tru întoarcere
trebuie să-i fie închise, ca unui străin . E o problem ă
grea, te rib il de grea, d a r . . .

389
 — Să sperăm că n u v a încerca ! răspunse el, în
sfîrşit.

V izita lui Carol la L ondra fu scurtă. A tre ia zi după

funeraliile reginei A lexandra, p rin ţu l îndrăgostit era la
V eneţia şi p u tea strînge în b ra ţe pe iu b ita lui Elena.
D ar după prim ele efuziuni, E lena se în tristă deo d ată:
— D ragul m eu, avem veşti proaste din ţa ră !
Şi-i a ră tă u n m ald ăr de scrisori, telegram e, rap o arte,
trim ise pe adresa ei, la V eneţia, de către prietenii lui Carol.
P rin ţu l citea, în ju ra, izbucnea în cîte u n hohot de
rîs fo rţa t, se în cru n ta, ţip a :
— Am ştiu t că aşa o să fie ! . . . M am a ! . . . Io n e l. . .
Io n e l. . . M am a ! P e to ţi îi m ontează îm potriva m ea !
Calul de b ătaie eşti t u ! Şi v o r să dezlănţuie u n scandal
pe chestia t a . . .
— D eocam dată, pe chestia m ea ! zise Elena.
Carol ridică ochii la ea:
— De c e . . . deocam dată ? în treb ă el, in trig a t. Mai
e şi altceva ?
— D a ! H io tu este aici şi te aştea p tă !
Carol sări în picioare.
— H io tu ? De cînd?
— De aseară !
— Şi ce ca u tă aici?
— Nu ştiu ! V orbeşte cu e l !
— N-am ce să vorbesc cu acest dobitoc ! N u vreau
6ă-l v ăd ! Am ven it aici să scap p en tru cîteva zile de
lichclclc astea, şi nici aici n u vor să m ă lase-n pace !
— T otuşi, vorbeşte cu el ! stăru i, blînd, Elena.
— Nu v reau , Elena ! Nu înţelegi că nu v reau ?
E lena se apropie de el şi-i puse am îndouă mîinile
pe um eri:
— T rebuie !
P este o oră, p rin ţu l îl prim i pe H iotu, m inistrul
palatu lu i, care-i spuse:
— A lteţă, m aiestatea sa regele v ă pofteşte să vă
în toarceţi im ediat în ţa ră cu m ine ! Am ordin să vă
rog să plecăm chiar a s tă z i!

390
 C arol găsi cererea a tît de fa n ta stic ă, încît cu greu
se stăp în i să nu-1 ia pe H io tu de guler şi să-l zvîrle
afară.
— Spune m aiestăţii sale, răspunse el, cu pum nii
încleştaţi de furie, că o să m ă întorc cînd voi v rea eu,
n u I o n e l!
H io tu se înclină şi-i 6puse:
— Voi com unica m aiestăţii sale răspunsul alteţei
voastre, d a r m aiestatea sa crede că este în interesul
alteţei vo astre să v ă în toarceţi î n d a t ă . . .
— In te re s? strig ă Carol. Interesele mele mi le cunosc
eu m ai bine decît el.
Cu ochii în jos, m in istrul p alatu lu i zise:
— M aiestatea sa crede că a r fi m u lt m ai bine să
re n u n ţa ţi l a . . . l a . . .
— Spune-i lui Ionel, replică, furios, Carol, să şi-o
scoată d in cap ! N u re n u n ţ la nim ic. Şi să nu mi se m ai
bage în afacerile m ele. . . î l rog frum os ! . . . Să m ă
lase în pace ! . . .
— A propo de dom nul prim -m inistru ! . . . Mi-a spus
să v ă com unic că are m ari g re u tă ţi din p arte a opoziţiei
cu privire la avioane. Scandalul a izbucnit. M aiestatea
sa suferă enorm din p ricina asta. Coroana e com prom isă.
D om nul p rim -m inistru m -a însărcinat să com unic alteţei
v oastre că situ a ţia p oate fi salv ată n um ai dacă alteţa
v o astră se întoarce im e d ia t. . . I m e d ia t! . . . Orice întîr-
ziere poate face lucrurile ireparabile.
H io tu vorbea repede, ca un om care vrea să se achite
cît m ai repede de o sarcină neplăcută şi s-o ia la goană.
D a r com unicarea lui H io tu era a tît de n ea şte p tată,
în cît p rin ţu l, stupefiat, nici nu se gîndea să se atingă
de el. Ia r cînd îşi recăp ătă graiul, p u tu num ai să ţip e:
— Care avioane?
E ra o în treb are ţîşn ită n u num ai din indignare,
ci dintr-o sinceră nedum erire: Care avioane? P en tru
că erau m ai m ulte avioane — adică m ai m ulte afaceri
de avioane de care Ionel şi-ar fi p u tu t perm ite obrăznicia
să se agate. De altfel, Ionel s-a şi a g ă ţa t de ele, bine­
înţeles fo arte, foarte discret, p rin diverse n o tiţe , abil
voalate, p en tru care s-a folosit în tr-u n chip cît se poate
de m u lţu m ito r de oficiile « anum itei p re se» !

891
 L a În treb area p rin ţu lu i său, m inistrul palatului
H io tu deschise servieta din care scoase u n dosar volu­
minos.
— A lteţă, făcu el, aici am to t ce opoziţia şuşoteşte
pe socoteala alteţei v oastre ca şef al aviaţiei rom ine.
Mai în tîi e vo rb a de avioanele tip « Spad-61» ! . . . '
— D a ! Şi ce?
— Avioanele acestea, alteţă, deşi fabricate în F ra n ţa ,
au fost refuzate de guvernul francez, p en tru că, de
în d ată ce se în alţă în aer, se sparg.
— Şi asta ce m ă p riv eşte?
— Cu to a te astea, m inistrul de război a com andat
m ai m ulte avioane de tip u l a c e sta . . .
— D ar com anda a fost după aceea an u lată !
— Opoziţia răspîndeşte zvonul că această com andă
a fost an u lată du p ă ce fabrica a încasat u n a c o n to . . .
s p r e .. . spre m u lţum irea t u t u r o r . . . zice o p o z iţia ...
p a n tru că acontul n-a m ai fo st r e s t i t u i t . . .
— N u ştiu şi nu m ă interesează.
— E v o rb a, apoi, alteţă, de avioanele engleze de
v în ăto are « Siskin-A rm strong». A p aratu l « Sidley-
A rm strong», n u m it« S iskin», zice opoziţia, a fost com an­
d a t în condiţii şi m ai p u ţin regulate ca « Spad-61» . . .
î n prim ul rînd, m in istru l de război a sem nat o com andă
de m ai m ulte sute de m ilioane la u n p re ţ prea m are,
cînd erau oferte m u lt m ai avantajoase . . .
— Să-i fie de bine ! strig ă p rin ţu l.
— D upă aceea, a com andat aceste avioane şi a
p lă tit şi acontul de o su tă de m ilioane, deşi avioanele
în că nici nu existau.
P rin ţu l îşi m uşcă buzele. B an d itu lu i de Ionel nu-i
scapă u n singur am ăn u n t. E ste aşa cum spune H io tu :
« A rm strongul» lui Z aharoff a oferit Rom îniei avioane
care treb u iau abia să se fabrice. D ar, ca să existe o
justificare în dosar, fabrica a d a t m inisterului u n certi­
ficat cum că ap a ratu l a r fi în funcţie în aviaţia engleză.
Certificatul, bineînţeles, era fals.
— D ar după aceea a e x i s t a t! răspunse prinţul.
— D a ! D ar prim a comisie, care a plecat în iulie
1924 la Londra ca să v ad ă ap a ratu l, a co n stata t că nu
există. T otuşi m inistrul de război n-a socotit că a r fi

992
cazul efi rezilieze c o n tra c tu l.. . t n august 1924 a venit
a doua comisie să facă recepţia a douăzeci şi u n u de
avioane, după cum prevedea contractul, şi ap a ratu l
to t n u exista. Şi to t nu s-a gîndit nim eni să rezilieze
contractul. î n septem brie 1924, spune opoziţia, a venit
o a treia cpmisie la L ondra şi a p u tu t să asiste, în sfîrşit,
la încercările statice care abia în cep u seră. . . Avionul
se în a lţă , spune opoziţia, şi se ru p e la coeficientul 6
deşi ar fi tre b u it să reziste la 1 5 .. . şi pilotul rom în,
m aiorul S ănătescu, este u c is. . .
— Şi asta e tre a b a m ea? răcni p rin ţu l.
— A lteţă, răspunse H io tu , tim id, eu n u fac decît
să reproduc ceea ce spune opoziţia, care susţine că,
deşi u n asem enea accident a r fi tre b u it să ducă im ediat
la an u larea co n tractu lu i cu « A rm strong» şi la re sti­
tu irea celor o su tă de m ilioane de lei, M inisterul de R ăz­
boi n-a fă cu t nim ic.
— S-ar fi su p ă ra t A nglia ! strigă p rin ţu l. Aici nu
era vo rb a de o sim plă restitu ire a unui aconto. Ci ar
fi fost o in su ltă adusă industriei aeronautice engleze.
— O poziţia, a lte ţă , cunoaşte argum entul şi susţine
că n u s-ar fi su p ărat A n g lia .. . N u A nglia s-ar fi su p ărat,
alteţă, zice opoziţia.
D ar p en tru că văzu că p rin ţu l îşi strînge pum nii,
trecu repede m ai d ep arte:
— Bineînţeles, opoziţia m ai spune ceva, a lte ţă : că
indiferent cine s-ar fi su p ărat, noi n-avem voie, de team ă
că s-ar su p ăra cu tare ori cutare, să lăsăm ca aviatorii
noştri să fie ucişi.
— D ar cîţi av iato ri au fost ucişi? făcu p rin ţu l. U n u l!
— O poziţia, a lte ţă , răspunde şi la a s ta : unul ! D ar
unde am ajunge dacă am pierde la fiecare avion cîte
u n u l? Aşa zice o p o z iţia ! ... D a r opoziţia susţine că
după acest accident a fost m ărită com anda de avioane.
— M inciuni ! C om anda a fost an u lată !
— D a ! D ar n um ai du pă aceea, alteţă, după a c e e a ...
— î n 6fîrşit ! E şti g a ta ?
— R egret, alteţă ! Opoziţia n u face decît să înceapă
scandalul. P e n tru că e vorba de avioanele « F okker.»
Carol ştia bine că vin la rînd avioanele « F o k k e r.»
Ionel n u v a u ita tocm ai avioanele « F o k k e r» unde se

393
sim te m ai ta re . T o tu şi, lui Carol s itu a ţia de ac u zat care
trebu ie să se disculpe i se p ă ru a tît de revoltătoare,
încît o socoti ireală. Nu se poate ! E l, p rin ţu l, să fie silit
să dea socoteală p en tru treburile lui particulare, cui?
U nui Ionel, u nui gheşeftar lev an tin , unui borfaş de
rîn d , cu sufletul în cărcat de p ă c a te . . . Să m ai ţip e ?
Să protesteze ?. . . Cui îi foloseşte, dacă se v a ră sti la
acest nenorocit de m in istru al p alatului, slugă u m ilă a
m am ei şi a lui I o n e l!
— Să aud ! făcu el, cu u n calm care îl uim i pe
H io tu .
—a O p o z iţia. . .
Cu to a te că-şi prom isese să asculte în linişte, p rin ţu l
n u se m ai p u tu reţin e să strige:
— D om nule H io tu , te rog, dacă vrei să te ascult,
lasă opoziţia deoparte. Spune în loc de opoziţie: dom nul
V iz ir u ...
— D ar n-am in stru cţiu n i de la dom nul Viziru, alteţă !
scăpă H io tu nevinovat.
— Am înţeles ! A tunci spune: m a m a ...
H io tu se înclină:
—. A lte ţă !
— Şi acum , v o rbeşte !
— D upă ce s-a reziliat co n tractu l « A rm strong» şi
s-au p ierd u t cele o su tă de m ilioane aconto, s-au cum ­
p ă ra t cincizeci de avioane germ ane « F okker», la A m ster­
dam . î n dosare există o d e c la raţie: « Com anda se face
din ordin». Din ordinul cui — nu se ştie !
— Cum ai v rea să se ştie? în treb ă Carol. Comenzile
de avioane sînt doară secrete de s ta t !
— Secrete de s ta t, a l t e ţ ă ! D a r . secrete p en tru
cine?
Carol înţelegea foarte bine în treb area. T oate com en­
zile de avioane se făceau cu uşile închise, p en tru ca
nici m ăcar factorii de răspundere în s ta t să n u afle
nim ic. Ticăloşia cea m are e că s-a aflat.
— Şi ce vrei să spui cu asta, dom nule H io tu ? în treb ă
p rin ţu l.
— Că această com andă de avioane este cea m a i .. .
ca să zic a ş a . . . cea m ai delicată dintre to a te 1
— A dică? V orbeşte !

394
 — Că e-a făcu t în tr-o atm osferă de m are u rg e n ţă .
S -au făcu t şi comenzile « S pad» şi « A rm strong» într-o
atm osferă de m are u rg e n ţă . . . d ar com anda de avioane
« F o k k er» s-a fă cu t în tr-o atm osferă de cea m ai m are
urgen ţă.
— F ireşte ! explică p rin ţu l. U rgenţa era explicabilă.
R uşii ne p u teau ataca din m om ent în m om ent. P ri­
m ejdia de la ră să rit atîrn a deasupra capului n o stru şi
ţa ra era dezarm ată. N -avea un singur avion.
— Şi acum a, are? întrebă H iotu.
P rin ţu l tăcu. Ţ ara n-are nici pînă azi avioane. De
cinci ani se fac comenzi, se dau aconturi, se încasează
comisioane, se anulează comenzile, se pierd aconturile,
d ar nici un avion n-a fost cum părat. T o tu ş i.. .
— Nu-i nim eni v in o v at dacă n-are ! răspunse prinţul.
U rgenţa a fost şi a răm as. Şi dacă m inistrul de război
a im pus com itetului av iaţiei să avizeze p e n tru « F okker»,
a făcut-o p en tru că num ai fabrica « F okker» se angaja
să livreze com anda urgent.
— D osarul, a lte ţă , spune că u rg en ţa a fost n u num ai
a m inistrului de război, ci şi a rep rezen tan tu lu i fabricii
« F o k k er» , care a spus că dacă guvernul rom în n u se
grăbeşte s ă . cum pere avioanele şi m otoarele de care
dispune fabrica, v a fi prea tîrziu. N u i le v a p u tea vinde.
P resiunea aceasta îşi avea o explicaţie: avea şi fabrica
interes să scape de ele.
— Să scape de ele? făcu, m irat, prinţul.
— D a ! P e n tru că avioanele şi m otoarele pe care
m inistrul n o stru avea să le cum pere de la « F okker»
fuseseră refuzate m ai de m ult de către guvernul Boliviei.
Pe to a te le ştia I o n e l!
— A stea sînt glume nepiperate ! zise prinţul.
— Ba nu, alte ţă ! E x istă acte doveditoare. De aceea
şi u rg en ţa teribilă în ju ru l comcnzii.
Şi H io tu , m inistrul palatului, începu să arate faptele
pe care p rin ţu l le ştia m ai de m ult şi m ult m ai bine
decît el: cum locotenent-colonelul B eroniade şi căpitanul
Mincu au fost trim işi la A m sterdam să facă recepţia
a op t m otoare de rezervă ş i a cinci avioane « F o k k e r» ;
cum ei, deşi li s-au aco rdat treizeci şi cinci de zile p en tru

895
-ceastă operaţie, au term inat-o num ai în douăsprezece
*ile; cum ei, din cinci avioane, n-au experim entat decît
d o u ă; cum , tocm ai proba principală, trec u tă în caietul
de sarcini: p ro b » de d u ra tă de cincizeci de ore, n-a fost
fă c u tă ; cum locotenent-colonelul B eroniade, după două­
sprezece zile, n-a m ai a v u t răb d are să stea la A m sterdam
şi s-a întors im ediat în ţa ră , ca să refere p en tru achitarea
de urg en ţă a comenzii, pe care a r fi găsit-o în regulă;
cum actele de recepţie erau incom plete; cum la recepţia
de la P ipera 6e afirm a că m aterialele, m otoarele şi avioa­
nele sîn t noi — ceea ce nu este adevărat, p en tru că
m otoarele erau vechi de şapte ani, n-aveau pornirea
a u to m ată cum prevede co n tractu l — şi au suferit schim ­
b ă ri; cum Beroniade şi M incu, spre a evita să arate
acest lucru, au falsificat procesele-verbale; cum avioanele
« F o kker», date ca noi, erau prevăzute cu m otoarele
Ja g u a r ale ap aratelo r « Siskin», de pe urm a cărora
s - a . tra s m oartea lui S ăn ătesc u ; cum , p rin falsificare,
u n a a fost ciorna co n tractului şi alta co n tractu l în romî-
n eşte — u n a a fost con tractul în româneşte şi altceva
acelaşi c o n tr a c t' în lim ba fran ce ză; cum în ciornă se
prevede că cele cincizeci de avioane « F okker» şi cele
cincizeci şi o p t de m otoare vor fi în perfectă stare de
funcţionare, com plet noi, fără să m ai fi fost utilizate,
d a r în co n tract clauza spune num ai că « avioanele,
piesele de schim b p en tru avioane şi m otoarele vor fi
în perfectă s ta re » ; cum cuvîntul « n e în tre b u in ţa t» din
contractu l rom înesc a fost înlocuit cu « n e u z a t» în
franceză; cum to a te falsurile acestea au fost atrib u ite
unei p roaste trad u ceri în lim ba franceză; cum to ate
clauzele din ciornă, favorabile p e n tru sta tu l rom în, au
fost în lătu rate din con tractul francez, care era cel defi­
nitiv , p en tru că prevede că orice diferend v a fi ju d ecat
pe baza lu i; cum m inisterul a trim is în ultim ii ani
comisii peste comisii în s tră in ă ta te ; cum s-au făcut
cheltuieli de zeci de m ilioane p e n tru vizite fă ră folos
din fondul bugetului aero n au tic; cum guvernul a dat,
în cursul un u i singur an, credite bugetare şi ex trao rd i­
nare de u n m iliard p en tru înzestrarea ţă rii cu avioane;
cum nu-i o com andă fă ră c o m p lic a ţii.. . cum , şi cum ,
şi c u m .. ,
 M inistrul p alatu lu i îşi dezvoltă expozeul în linişte,
fără să-l tu lb u re prea m u lt pe p rin ţ, la urechile căruia
cuvintele lui H io tu ajungeau ca un zum zet vag, m onoton,
fără nici un fel de înţeles. Pe Carol îl interesau prea
p u ţin cele ce-i spunea H iotu. A ltceva îl tu lb u ra p e Carol:
că în m om entul acesta e departe de ţa ră şi că nu-i poate
spune lui Ionel două cuvinte, num ai două cuvinte — ca
să u ite şi d e« Spad», şi d e« A rm strong» şi d e« F okker»,
şi de t o t . . . Cît despre m a m a . . .
— A sta este, alteţă, în rezum at, afacerea « F ok k er» !
sim ţi Carol m ai m u lt decît îl auzi el pe H iotu că spune.
P rin ţu l îşi reveni dintr-o d a tă şi strigă:
— Şi ce m ă priveşc to a te astea pe m ine?
— Tocm ai asta sînt însărcinat să v ă com unic, a lte ţă !
E xistă cîteva d ate nelăm urite care cer întoarcerea alteţei
voastre în ţa ră , urgent.
— Ce d a te ?
— Cînd locotenent-colonelul B eroniade şi căpitanul
Mincu au fost trim işi p en tru în tîia oară în m isiune,
a lte ţa v o astră le-a spus că ţa ra are nevoie de avioane
de recunoaştere şi de bom baidam ent. D ar cînd s-au
reîntors din stră in ă ta te , m inistrul de război le-a spus
că ţa ra are nevoie de avioane de vînătoare. Şi li s-a
pus sub ochi oferta fabricii « F okker», care zicea că
ne p oate livra im ediat avioane de vînătoare. De ce s-a
re n u n ţa t aşa de uşor la avioanele de recunoaştere şi
b o m b ard am en t? N um ai p e n tru că « F o k k e r» avea de
vînzare avioane de v în ăto are?
— întrcabă-1 pe m in istru, n u m ă în tre b a pe m ine !
H io tu , ca şi cum n -ar fi au zit cuvintele prinţu lui,
c o n tin u ă :
A ltă nelăm urire este în fa p tu l că alte ţa voastră
a s tă ru it ca modificările ce s-au operat în co n tract să
fie a c cep tate. . . şi că, în genere, a ţi fi s tă ru it p en tru
unele to le ra n ţe . . .
— E x istă vreo do v adă?
— A lteţă, eu n u sînt în m ăsură să d au nici un răspuns.
Şi trecînd repede m ai d ep arte:
— R ep rezen tan tu l casei « A rm strong» este- u n a şi
aceeaşi persoană cu rep rezen tan tu l casei « F okker».
R ep rezen tan tu l caselor « F okker» şi « A rm strong» este

397
ru d ă cu şeful sta tu lu i m ajor al av iaţiei noastre. R epre­
ze n ta n tu l lui « F okker-A rm strong» a fost v ăz u t deseori
însoţind pe a lte ţa v o astră la şosea în plim bări îm preună
cu şeful statu lu i m ajor al aviaţiei şi că, în general, ar
fi strînse leg ătu ri de prietenie în tre alte ţa v o astră şi
aceste două persoane.
Cu ochii b u lb u caţi şi ră tă c iţi de furie, p rin ţu l începu
să ră cn ea scă:
— Ce este n eruşinarea a sta ? Acum a se am estecă
dum nealor şi în relaţiile m ele? Dom nule H io tu : du-te
înapoi la B ucureşti şi spune-le că nu am de d a t nim ănui
socoteală şi că p u ţin îm i pasă de şantajele dom nului
Ion Ion Viziru !
în odaia de alătu ri, E lena stă te a şi asculta convor­
birea, cu pum nul la gură şi cu urechea lip ită de uşă.
Cînd îl auzi pe Carol ţip în d — de em oţie, inim a încetă
să-i m ai b a tă . Venise m om entul h o tă rîto r: îl pierde,
sau răm îne al ei ? D acă se întoarce în ţa ră , ea nu-1 va m ai
vedea niciodată. Se va întoarce ca u n învins — care acceptă
să ren u n ţe la ea, definitiv. E i i s-a spus clar la B ucureşti:
— D acă vrei să-l păstrezi, reţine-1 în străin ăta te .
Cu el, sau fără el, în ţa ră nu te m ai poţi reîntoarce !
Deci, dacă el pleacă, pierde to tu l. Ducă ră m în e __
— î n acest ca z . . . ! îl auzi ea, în acest m om ent, pe
H iotu.
— î n acest caz, ce? îl în treb ă p rin ţu l, agresiv.
— A lteţa v o astră v a tre b u i să semneze această
declaraţie !
Şi tim p de cîteva m inute, E lena n u m ai auzi nimic.
Nici u n strig ăt, nici u n cuvînt, nici o şo a p tă . . . doar
un vag foşnet de h îrtie . . . şi atît.
Şi deodată, uşa se dădu în lă tu ri şi Carol apăru
în prag, vesel:
— E lena !
— Ce a fo st? strigă ea, repezindu-se în braţele lui.
— Nimic ! Mi-a ceru t să iscălesc re n u n ţa rea la tro n .
— Şi ai iscălit? în treb ă ea, p recipitat.
— Da !
E lena suspină, u şu ra tă . Carol, însă, in te rp re tă greşit
suspinul e i :
— N u fii n ecăjită. E lena !

398
 E lena n u era de loc n e c ă jită . . . D ar cuvintele lui
de îm b ărb ătare, cînd această îm b ărb ătare i s-ar fi cuvenit
lui, îi sm ulseră lacrim i de recunoştinţă din ochi.
— T otuşi, făcu ea, o re n u n ţa re la t r o n . . .
— D ar nu-i nim ic, scum pa m ea ! S înt obişnuit ! . . .
E ste a tre ia re n u n ţa re la tro n de cînd sîn t p rin ţ m oşte­
n ito r !
Fem eie o rdonată, E lena ţin ea şi ea cu p ietate conta­
b ilitatea re n u n ţărilo r lui. E rau, într-adevăr, tre i: prim a,
în 1918, .cînd a re n u n ţa t de bu n ă voie la tro n , ca să se
poată căsători cu L ili; a doua în 1919, cînd i s-a cerut
să anuleze căsătoria cu Lili — şi a treia acum a.
— Cu to ate te obişnuieşti ! reflectă ea, pe u n to n
pe care p rin ţu l îl in te rp re tă iar greşit.
— D ar nu-i nici o tragedie, draga m ea ! o asigură
el, vesel. V iziru m ă crede m ai p ro st decît el. Cu sau
fără iscălitură, actu l de re n u n ţa re are aceeaşi valoare:
n u face nici două parale. Am iscălit re n u n ţa rea . D ar
re n u n ţa rea la o succesiune nedeschisă este n u lă . . .
Ş tii sau nti ş t i i ? . . . în tre a b ă pe to ţi avocaţii !
E len a i se u ită ţn ochi:
— Am în tr e b a t. . . şi ştiu ! zise ea.
Şi am îndoi, veseli, alergară în p ia ţa San Marco,
se dea porum beilor grăunţe.

A tre ia zi d u p ă A nul Nou, fu convocat la Sinaia un

consiliu de coroană. Ziarul anunţase că regele v a lua
o h o tărîre care v a uim i ţa ra .
A rghir fusese in fo rm at din vrem e asupra celor ce
s-au p etrecu t la V eneţia, şi luă tren u l spre Sinaia, copleşit
de această im ensă durere regală. P r i n ţ u l ! P rin ţu l lui
drag, care i-a fost a tîta vrem e elev, scum pul lui p rin ţ,
de la a cărui dom nie aşte p ta a tît de m u lt şi de m ulte,
să re n u n ţe la tro n ! . . . Cine a r fi crezut că ţa ra a r putea
fi supusă unei a tît de crunte în c e r c ă r i! ... N um ai
D um nezeu ştie ce ne m ai aşteap tă după această lo v itu ră !
Cum ajunse la P elişo r,, Arghir, frînt, am ărît, chinuit
de gînduri negre ca iadul, ceru aud ien ţă la rege, care-1
prim i în d a tă : '

399
 — Ce spui, A rghir? . .
— Sire, sînt m u t de durere. Nu m ai spun nim ic.
Lucrul a v en it în chip a tît de n e a ş te p ta t. . . în c ît. . .
Şi plînse încet, lăsînd lacrim ile să vorbească în locul
lui. Regele îi strînse m îna:
— Te în ţeleg ,'A rg h ir ! Ai răm as singurul m eu amic
dev o tat. Aşa că p o t să spun că m ă sim t to t a tît de neno­
rocit ca şi în anii n eu tra lităţii. N u ştiu ce să fac: să
consfinţesc, ori să nu consfinţesc re n u n ţa rea la tro n
a fiului m eu ?
— Sire, făcu A rghir expansiv, să n u consfinţiţi L
E u nu p o t concepe ţa ra fără p rin ţu l Carol. Carol e p rin ţu l
ei, e rom în ! Orice a r face, ţa ra trebuie să-i ierte, p en tru
că-i rom în ! Sire, n u c o n sfin ţiţi!
— Aşa voi face ! zise F erdinand, energic. N u voi
consfinţi. î ţ i voi răm îne pe veci recunoscător, dom nule
A rghir. Sfatul dum itale îm i lum inează calea. Te r o g . . .
îţi ordon să susţii acest p u n ct de vedere în acest con­
siliu ! E bine aşa ! î ţ i ordon ! E în interesul d u m ita le. . .
A rghir ceru apoi să v ad ă pe regină, d ar colonelul
R ădescu îi răspunse:
— M aiestatea sa e p rea em oţionată p en tru a prim i.
N -a p rim it de două zile pe nim eni.
Colonelul m inţea. A rghir era bine inform at de la
R em u s: num ai ieri l-a p rim it pe T iti de tre i ori, pe R adu
Ciubuc-Bey de cinci ori şi pe I o n e l.. . pînă şi S iguranţa
G enerală a S ta tu lu i i-a p ierd u t socoteala. Ieşea şi i n t r a . . .
in tra şi ieşea. . .
— Dom nule colonel, spune m aiestăţii sale că stăru i
s-o v ăd.
î n fa ţa stăru in ţei lui A rghir, regina cedă. A rghir
observă că M aria avea u n fel al ei de a fi în d u rerată,
a tît de discret, încît te dezorienta cu desăvîrşire. Veselă,
odihnită, cu to ate bijuteriile pe ea, regina reflecta o
tristeţe, p u r şi sim plu reconfortantă.
— Scum pe profesore, te aştep tam ! îl prim i ea. Aş
fi v ru t să cunosc şi p ărerea dum itale în chestia lui
Carol.
— M aiestate, lo v itu ra este înfricoşătoare. D ar n-avem
încotro. Ţ e a r a ...

400
 în d u re ra ta m am ă, în clipa aceasta parcă a r fi fost
to a tă tu rn a tă în b rilian te şi diam ante, a tît de sfclipitoare
de m ulţum ire era.
— Scum pe profesore, zise ea cu un dulce trem olo
irezistibil, eşti u n ad ev ărat p a trio t ! Ţ ara, m ai presus
de orice ! L a noi, în A nglia. . .
Şi începu să-i povestească despre ţa ra ei, am intiri
pe care el le înregistra în m inte, cu p u n ct şi cu virgulă.
Cînd regina isprăvi, el o în treb ă :
— M aiestate, a ţi p rim it volum ul m eu despre m aies­
ta te a v o astră ?
— D a ! Şi-ţi m ulţum esc. Mi-a p lăcu t enorm . I-am
şi v o rb it lui R adu. Ai face bine să-l vezi im ediat după
consiliu. . . E u n a din lucrările dum itale nem uritoare,
dom nule profesor !
A rghir plecă de la regină ceva m ai lin iştit. î n orice
caz, interesele ţă rii vor fi sa lv a te . . . Cum zicea regina ?
Ţ eara m ai presus de o rice. . .
C urtea castelului Peleş era plină de ziarişti care
păreau foarte veseli. N elu P edicuristu şi Sarailie, cum
îl zăriră pe A rghir, se apropiară de el.
— D om nule profesor, în treb ă Nelu, ce părere aveţi
despre criză?
A rghir răspunse dem n:
— A r fi fost de d o rit ca, în cu rtea p alatului, şi m ai
cu seam ă cînd f a m i lia regală este lovită de o durere
a tît de m are, s ă ' n u d u h n iţi a drojdie de la o
poştă.
— D in ordin, dom nule profesor ! răspunse Sarailie.
O rdin direct de la dom nul Ionel. Să bem şi să mîncăm ,
că V intilă p lăteşte ! . . . Criza trece cu bine ! Aşa ne-a
spus ag h iotan tu l R ădescu şi a d a t ordin l a « C araim an»
să n i se dea de b ă u t . . . să m ă ie rta ţi, dom nule profesor,
pe r u p t e !
A rghir se u ită la ei blînd — şi zise:
— Mă rog, dacă .domnul Ionel a zis, înseam nă că
ţe a ra . . .
R estul n u m ai fu au zit de cei doi ziarişti, p en tru că
A rghir se şi pierdu în castel.

28 - 1293 401
 *

L a m asa consiliului, Ionel, cu fa ţa gravă, aproape

în tu n ecată, se aşeză îu d re ap ta regelui. Generalul N eaţă,
dim potrivă, zîm bitor, luă loc în stînga regelui. î n fa ţa
regelui se aşeză p atriarh u l. M areşalul p alatu lu i pofti
pe D acu să se aşeze în d re ap ta p atria rh u lu i şi pe A rghir
în 6tînga.
— De ce în stîn g a? în treb ă el nervos.
Şi se u ită cu duşm ănie la proaspătul său aliat de
acţiune D acu, care p ărea că se sim te perfect la d reap ta
patriarh u lu i, ca şi cînd locul i s-ar fi cuvenit de drep t.
D ar A rghir socoti că în îm prejurările grele prin care
trece ţa ra , nu se cuvine să ducă incidentul pînă la un act
ireparabil, aşa că se aşeză, fără să m ai spună un cuvînt.
Regele, cu lacrim i în glas, începu să vorbească:
— D om nii m ei, ho tărîrea m ea e lu a tă !
A rghir era lin iştit. Carol al lui v a reveni în ţa ră
să-şi reia locul de p rin ţ m oştenitor. Regele v a respinge
declaraţia de re n u n ţa re.
— D om nii m ei, continuă regele, este un ceas greu
p en tru m ine, d ar în fa ţa inevitabilului n u p o t face
nimic. De azi înain te, p rin ţu l Carol este u n sim plu
particular. £1 însuşi m i-a com unicat că şi-a ales num ele
de C a ra im a n ...
A rghir v ru să priceapă, d ar n u izbuti. î l cunoştea
pc rege de m u lt, d ar niciodată n u l-a v ă z u t a tît de
energie, în contradicţiile lui. A acceptat re n u n ţa rea
— şi o spune tra n şa n t, răspicat, ca u n act irevocabil.
P rin ţu l lu i__ p rin u rm a re . . . î n sf îrşit, dacă regele
v re a . . . facă-se voia l u i !
Se dădu apoi, rîn d pe rînd, cuvîntul oam enilor poli-
lici, începînd cu cel m ai tîn ă r: Ju g ăn a ru . A rghir ştia
că Ju g ă n a ru v a spune ceea ce i-a spus ieri la C am eră:
— P rin ţu l treb u ie să revină în ţa ră . T ronul nu poate
răm îne fără un m oştenitor m a tu r. De regenţă n-avem
.ie voie.
Ju g ăn a ru se ridică, îşi netezi fu stu liţa cu am bele palm e,
;ipoi îşi netezi, to t cu am bele palm e, frizura, şi vorbi:
— în tr-o m onarhie dem ocrată ca a no astră, regele
os te suprem ul re p rez en tan t al n aţiu n ii. L egăm întul lui
cu poporul form ează tă ria ţă rii şi baza ei de propăşire.
A lteţa sa regală a ru p t acest legăm înt. Sînteţi, m aiestate,
singurul în m ăsură de a sti în tru cît actul acesta este şi
irevocabil şi ireparabil. î n num ele partidului ţără n ist,
ţiu să se ştie că b o tărîrea regelui v a fi sprijinită, p en tru
că n u este nici o îndoială că ceea cc aţi decis, ca p ărin te
şi rege, devine sfîn t p en tru poporul romînesc.
A rghir se u ită în ciudat la Ju g ăn a ru :
« Ce oam eni, ce o a m e n i! Cum îşi schim bă ei de la
o zi la a lta c o n v in g e r ile !...»
D ar îşi am inti de ordinul pe care i-1 dăduse regele
cu o oră m ai în ain te şi îşi zise:
« D ar e bine ! U nul m ai p u ţin !»
Se ridică apoi D acu. De D acu n u se m ai îndoia.
E ra un om tare . U n caracter incoruptibil. A seară, la
club, i-a sp u s:
— Cred că, în interesul ţă rii, a r fi bine să m ai per-
tractăm . N u treb u ie să luăm im ediat o hotărîre !
— D ar cînd să hotărîm , dom nule D acu? i-a răspuns
Arghir.
— P în ă ne vom h o tărî să h o tă rîm ! i-a răspuns
D acu, h o tărît.
Ştia, deci, ce v a vorbi Dacu.
— Dom nilor, începu D acu, în tru cît ho tărîrea regală
este definitivă, to ţi trebuie să sprijinim p e regele ţării.
P artid u l naţio n al este a lă tu ri de suveran, în îm pre­
ju rările grele de astăzi.
A rghir se bucură.
« Doi m ai p u ţin !»
Se ridică şi N eaţă. N eaţă n u era p e n tru A rghir o
problem ă. N eaţă era un duşm an declarat al p rinţului,
care-i disp u ta influenţa asupra corpului ofiţeresc şi care
era unul d in tre cei m ai prim ejdioşi concurenţi la dicta­
tu ră . A rghir, deci, n u se m iră cînd îl auzi pe N eaţă
sp u n în d :
— Chestiunea nu' este nouă. N -am decît să rep et
ceea ce am spus m aiestăţii sale în 1918, cînd s-a produs
prim ul incident cu principelc Carol. Sim ţăm întul dinastic
cere prestigiu şi nim eni m ai bine decît regele nu ştie să
înţeleagă ceea ce se im pune p e n tru asigurarea acestui
prestigiu.

403
 Şi se aşeză. A rghir, îndoi încă u n deget în palm ă:
« A l treilea m ai p u ţin ! »
Y eni la rîn d m itropolitul p rim a t:
— D om nul a z is : « Ierte-i-se păcatele celuia care
a greşit fără voia sa !» Aşa zic şi eu: p rin ţu l nostru a
greşit fără voia sa şi i se cuvine iertare. Ie rta re a este
un act creştinesc, care n u p oate fi refuzat tocm ai p rin ­
ţu lu i n ostru ! D ar dacă se cuvine iertare p rin ţu lu i, se
cuvine ascultare chesarului. Regele e stăpînul nostru
al tu tu ro r, pe p ăm înt, aşa cum D um nezeu este în ceruri.
D acă regele a h o tă rît să accepte re n u n ţa re a , eu iau
această acceptare d re p t cuvînt de evanghelie.
« Al p atru lea m ai p u ţin !» zise A rghir, care, tu lb u ra t
ca niciodată, se ridică să ia cuvîntul:
— U n nou dem ers pe lîngă principele m oştenitor
ar p u tea aduce du p ă sine o am eliorare a situaţiei şi ar
în lă tu ra o m ăsură pe care n-o p o t p riv i decît cu adîncă
în g rijo ra re .. .
P e rege îl podidiră lacrimile.
— N u este v o in ţa m e a .. . ci a prinţului. Aşa a
h o tărît e l . . .
î n sfîrşit, se ridică şi Ionel.
— U n rege nu este niciodată răspunzător. Sînt,
însă, îm p reju rări în care răspunderea se în alţă pînă
la rege. A cesta e cazul de faţă. Noi n-am v en it aici să
discutăm hotărîrile tronului. Orice hotărîre ia tronul,
trebuie să fie p en tru noi sfîntă. Noi n-am v en it aici decît
să luăm act de ce a h o tă rît m aiestatea sa. Cine discută
h otărîrea, acela nu e p a trio t şi se situează în afara n a ţi­
unii şi îm potriva n a ţiu n ii.. . E u, în num ele guvernului,
declar că voi executa hotărîrile regelui cu to a tă energia.
Trăiască regele !
Şi se aşeză. îm plinise u n act istoric. Isprăvise cu
p rin ţu l. Luase to a te m ăsurile. P oliţia în treag ă era în
picioare. Carol n u v a p u tea face o m işcare fă ră să fie
în d ată sim ţit. G ran iţa e bine păzită. Cenzura e în m îini
sigure. C om andanţii de tru p e sînt oam eni de încredere.
Ofiţerii tin eri, chiar dacă a r avea sim patii p en tru Carol,
nu sînt organizaţi. Cei suspecţi sînt, în orice caz, bine
supravegheaţi. Aşa că orice m işcare poate fi înăbuşită
de la început. D oar stare a de asediu treb u ie niţeluş

404
În tărită. Va pune pe stu d en ţi să ceară iar cadavre
evreieşti p en tru disecţie. A şadar, din p arte a aceasta
nu m ai este nim ic de tem u t. Acum trebuie să rezolve
şi problem a cealaltă, în ain te de a trece guvernul
în m îinile altu ia. P roiectul de reform ă electorală e
gata.
— Am de pus o singură în treb are ! îl auzi el pe Grai-
Voievod. D in ce v a tră i tîn ăru l?
Regele răspunse p ro m p t:
— A sta îl p riv eşte pe ta tă , n u pc rege !
Ionel rîse m ai m u lt decît îngăduia protocolul. Cei­
lalţi
> chicotiră în surdină,7 dîndu-si * coate în tre ei.
N eaţă, du p ă un scurt conciliabul la ureche cu Ionel,
se ridică:
— Cer să i se ia p rin ţu lu i drepturile de ta tă ! Fiul
lui n u m ai este al lui, ci al ţării.
Regele, cu aceeaşi p rom ptitudine de m ai înainte,
ră sp u n se:
— Generalul N eaţă p oate fi sigur că aşa se v a f a c e !
N eaţă se înclină:
— M ulţum esc, sire !
Cel din urm ă se ridică Ionel:
— P rin actul de astăzi, se pune pecete unui capitol
penibil din istoria ţă rii, despre care nu trebuie să m ai
vorbim ! P ropun, deci, ca problem a prinţului Carol să
se num ească de azi înainte « chestiunea închisă».
— E ste o idee pe care o găsesc e x c e le n tă ! făcu
regele. « C h estiu n ea în c h is ă » ! ... P e rfe c t!
— Regele aprobă ! strigă Ionel cu însufleţire. T ră­
iască regele !
T o ţi săriră în acelaşi tim p în picioare:
— Trăiască regele !
Singur A rghir nu ştia ce să facă. D ar la u n sem n discret
al regelui se ridică p recip itat şi strigă:
— Trăiască regele !
Consiliul era term in at. Regele se despărţi cordial
de sfetnicii săi, după ce avu grijă să şoptească ficcăruia
la u rc ch e:
— î ţ i m ulţum esc ! D acă n-aş fi a v u t sprijinul dum i­
tale preţios în m om entele a c c s te a ...
Cînd A rghir se apropie de el, regele îi spuse:

405
 — îm i p are bine că m -ai a s c u lta t! Nu vei regreta.
Ţi-o re p et: n u vei reg reta ! Ţ ara îţi datorează prea m ult,
ca să po ţi r e g r e ta .. .
— Sire, nu ştiu cum m i-aş p u tea exprim a g ra titu ­
dinea p en tru b u n ă ta te a pe care m aiestatea sa o revarsă
asupra m odestei mele persoane ! Cred, însă, că N eaţă
a a b u z a t ! . .. A v o rb it m ai m u lt cu tre i m inute decît
ar fi treb u it faţă de stim a ce mi sc cuvine. 0 ţa ră întreagă
se în treab ă de ce m aiestatea vo astră nu-i retrage această
încredere, pînă nu va fi prea tîrziu !
— Fii lin iştit ! îi răspunse regele. N eaţă n u v a m ai
veni niciodată la p u tere !
A rghir îl văzu pe Ionel că se apropie şi socoti u til
să 6e retragă.
— E i ? îl întîm pină regele pe Ionel, destul de fericit
p en tru u n ta tă nenorocit. Să sperăm că vom p u tea fi
lin iştiţi de aci înain te, dacă « chestiunea e închisă».
— Sire, « chestiunea c închisă», d ar lin iştiţi încă nu
putem fi. . .
— Dc ce?
— P en tru că m ai avem o chestiune deschisă.
— Care?
— V otul u n iv e rs a l!
— A, da, d a ! U itasem ! rîse regele. Te rog să m ă
ierţi.
— Nu face nim ic, sire ! replică Ionel, cu am abilitatea
om ului p en tru care legile celei m ai rafinate bune creşteri
6Înt d ep arte dc a fi u n secret. S înt convins că n u din
re a -v o in ţă . . .
 XV

Sim ptom ele unei apropiate schim bări de guvern se

înm ulţeau. D eclaraţii, aluzii, întrevederi trezeau b ăn u ­
iala. Iureşul de legi v o tate, claie peste grăm adă, aproape
fără discuţii, precum şi lipsa de elan a unei opoziţii, care,
su b it îndulcită de speranţe, re n u n ţa la stilul ei violent,
spre a-1 înlocui cu u nul m u iat în tr-u n um or to leran t
— în tăre au convingerea. Ia r panica deputaţilor, a misi-
ţilo r şi a dam elor voalate, care făceau scandal pe la
m inistere p en tru rezolvarea cît m âi urgentă a soldurilor
de comenzi, de concesiuni, de perm ise ds im port ori
export, dădea certitudinea. G uvernul liberal a decis să
in tre în v acan ţă. Io n Io n Viziru are de gînd să se

407
odihnească. Noua lui lege electorală i-a d a t m ultă b ătaie de
cap. A cum însă o are gata v o ta tă , în ciuda opoziţiei care
a încercat să-l sîcîie cîtăv a vrem e. T otuşi, pînă la urm ă,
s-au îndulcit şi ţă ră n iştii lui Ju g ăn a ru , şi naţionalii lui
Dacu, şi social-dem ocraţii lui Scăunaş şi Paraschievici.
D om nii aceştia au înţeles că, dacă n u acceptă legea
electorală m ussoliniană a lui Ionel şi lu p tă p en tru m en ţi­
nerea v o tului universal, n u fac decît jocul com uniştilor
— singurii ad ev ăraţi beneficiari ai unui asem enea vot,
care, oricît de m ulte cusururi a r avea, răm îne universal.
Şi care p a rtid de opoziţie a r avea interesul să aju te pe
com unişti? Ţ ărăn iştii? N aţionalii? Social-dem ocraţii de
d re a p ta ? A bsurd ! Fiecare d in tre partidele acestea a
refuzat să facă fro n t unic cu m uncitorii îm potriva legii
national-liberale.
i
Şi acum a, Ionel, m u lţu m it că după ce l-a lichidat
pe p rin ţu l Carol, a lichidat şi v otul universal, vrea să
treacă în opoziţie. Cînd v a trece, e chestie de zile. Precis
n u se ştie. Cine v a veni în locul lui, ia r n u se ştie. D ar
cu cît se ştia m ai p u ţin precis, cu a tît erau m ai precise
pronosticurile de la Capşa.
— Vine D acu ! Precis !
— F ugi încolo ! Vine Ju g ăn a ru ! Precis !
— E i a ş ! Regele nu-1 vrea pe Ju g ăn aru . Regele
zice că a r treb u i să i se m ai taie niţeluş nasul lui Ju g ăn aru .
P rea a luat-o razn a în u ltim a vrem e.
— A tunci, cine v in e?
— U n guvern Ciubuc-Bey-D acu-Arghir. Am infor­
m aţii precise.
— B a, să m ă ierţi. Ş tii ceva, d ar n u ştii to t. Vine
Ciubuc-Bey cu ţără n iştii. A bsolut precis.
— N u zău ! E i, află că nu-i a ş a __ Vine u n guvern
naţional, p rezid at de Ciubuc-Bey. Ş tiu precis !
— A lt d eştep t ! P arc ă n-ai şti că guvern naţional
nu se p o a t e ! Să-ţi spun eu cine vine: Ciubuc-Bey-
doctorul B ratu-A rghir, în tr-u n guvern în afară de partide.
Precis !
— A sta ţi-a spus-o doctorul B ratu ca să se laude.
Mi-a spus-o şi mie. N enorocitul nu ştie că vine to t un
guvern liberal, p rezid at de Ciubuc-Bey. Precis !
— Ciubuc-Bey?

408
 — Ciubuc-Bey ! Cum te văd şi m ă v e z i!
— Cum s-ar zice, fără Ciubuc-Bey nici n u se poate !
— Nici n u p o ate fi vorba !
— P recis?
— Precis !
P rezum ţiile, pariurile, certurile puneau din nou
Capşa în atm osfera ei tu lb u re de tem eri, speranţe, incer­
titu d in i, d o rin ţe, în ju ru l paharelor şi ceştilor care
circulau m u lt m ai des ca în zilele cînd situ aţia politică
era clară. Cine vine, cine e posibil să vină, cine e probabil
să v in ă? G uvern de oam eni politici? F u n cţio n ari?
Specialişti? G enerali?
U n lu cru era to tu şi sigur: că Ciubuc-Bey e foarte
activ şi că regele a în ceput consultările.
In cid en te care să am uze Capşa, de d a ta aceasta,
n-au fost, în afară de u nul singur. Cînd i-a v en it rîndul
să fie consultat, A rghir a p led at p en tru u n guvern D acu,
com pus dintr-o coaliţie a ţără n iştilo r cu p artid u l naţional-
ardelean — fuzionat, în sfîrşit, cu p a rtid u l naţionalist-
arghirist. Regele s-a u ita t la lista guvernului şi a început
să rîd ă:
— C um ? Goldiş şi L upaş sînt pe lista v o astră ?
A rghir era foarte in trig a t să ştie ce-1 înveseleşte
aşa pe regele său.
— D a ! zise el m irat.
— C iudat ! P e n tru că Goldiş şi L upaş figurează şi
pe lista lui N eaţă.
Consultările ţin u ră tim p de două zile cluburile şi
cafenelele în clocot, p en tru ca, în cele din urm ă, regele
să-şi spună cu v în tu l:
— N eaţă !
C utrem urul fu a tît de puternic, încît sfărîm ă zăga­
zurile partid elo r şi zeci de m ii de sin istraţi politici aler­
gară să caute a d ip o s t în braţele generalului N eaţă.
Ardeleni, ţără n işti, arghirişti, conservatori, se înghesuiră
la uşa lui N eaţă. D ezgustat, decepţionat, rev o ltat,
A rghir le strig ă:
— Voi v o rb iţi de nevoile neam ului? Voi care vă
orien ta ţi în politică num ai după m irosul frip tu rii?
F rip tu riş tilo r!

409
 C uvîntul era a tît de sugestiv, încît to ţi cei interesaţi
— sensibili la operele de a rtă izb u tite —făcură abstracţie
ds fap tu l că este vorba ds ei şi-l consacrară ca u n term en
dem n să figureze de aci în ain te în vocabularul politic,
a lă tu ri d e« b ră tie n ism » , « tak ism » , «caşcaval», « şp e rţ» ,
şi aşa m ai dep arte. Succesul îl făcu pe A rghir să guste
din nou acea în altă satisfacţie intelectuală pe care a
m ai sim ţit-o cu ani de zile în urm ă cînd a creat o altă
expresie nu m ai p u ţin fericită la adresa stu d e n ţilo r:
« secături en tu zia ste» !
— Ia tă , zise N ectarie la Capsa, că A rghir poate şi
cu propriile lui forţe politicp să facă ceva p en tru ţa ră .
Aş v rea să v ăd cine v a îndrăzni să suprim e din lim ba
rom înă su b stan tiv u l « frip tu ră » şi adjectivul « frip tu ­
ris t» !
î n acele zile, însă, îi fu d a t lui A rghir să afle că unul
din cei m ai flăm înzi şi m ai necondiţionaţi « frip tu rişti»
era însuşi am icul său politic, vajnicul naţional-ardelean,
fost vajnicul ta k is t şi m ereu vajnicul protector al ideii
liberale p rin to a te p artidele, S tănică Popescu, directorul
Globului, care se p rezen tă la N eaţă din prim ul m om ent
şi-i spuse:
— Generale, răm înerea m ea în p artid u l lui D acu
este p en tru m ine u n . calvar. - Mă sim t al poporului şi
vreau să lu p t p en tru p artid u l poporului. Vin la dum neata,
generale, h o tă rît să-ţi d au to t concursul pe care-1 m erită
u n erou al războiului.
S tănică Popescu vorbea din inim ă, p en tru că a fi
m inistru era p en tru el o necesitate vitală. Să ajungă
m inistru — şi să vedem după aceea să m ai îndrăznească
« anu m ita presă» in stig ată de liberali, care ţin eau să-i
atrag ă indirect a te n ţia că existenţa lui depinde de m area
lor m ărinim ie, să-i scoată în fiecare zi ochii cu cele şase
m ilioane de lei ad u n ate p en tru căm inul studenţilor, plus
u n m ilion două sute de m ii, la cît a crescut dobînda,
de cînd deţine aceşti bani.
— Şi cu ce v ii? îl în treb ă N eaţă.
— Vin cu Globul, v in cu N ăzuinţa, vin cu cei m ai
cinstiţi soldaţi ai ideii conservator-dem ocrate a m arelui
şi reg retatu lu i n o stru p rieten com un: Take.

410
 — Bine ! zise generalul. Vă prim esc pe to ţi cu plăcere.
D ar n u în grup, ci pe fiecare în parte.
D ar ccea ce făcea Stănică Popescu, făceau sute de
alţi fru n taşi politici din B ucureşti şi provincie. Exodul,
început tu m ultuos din prim ele zile, dinspre celelalte
partid e spre N eaţă, în loc să scadă, creştea. Şi cum feno­
m enul era general, su b stan tiv u l « transfug», care com­
pleta n o ţiu n ea de « frip tu rist» , in trase în lim bajul
com un, ca un cu vînt la fel de banal, de inofensiv şi
lipsit de n u a n ţe ascunse, ca şi « bu n ă ziua» ori « sic tir» .
— Auzi ce i se întîm plă părintelui L upaş ! povestea
Nelu P edicuristu la Capşa. A laltăieri vine la el un biet
om din provincie, de pe la P iteşti. «Şi ce vrei dum neata?»
îl în treab ă L upaş. « E u , dom nule m inistru, am venit
să-m i d a ţi şi m ie ceva !» — « D ar cine eşti dum neata,
ca să-ţi d a u ? » — « P ăi sînt şi eu u n transfug, dom nule
m iniştrii !»

N eaţă n u m ai călca pe păm înt. N eaţă plutea. D in

nou stăp în peste ţa ră , d ar de astă d a tă stăpîn definitiv !
Să-şi scoată din cap Ionel că a doua oară o să-i m ai
m eargă. S-a isp răv it ! Acu e călare şi se ţin e bine în
şa. Ţ ara e cu el, arm a ta e cu el. Aşa că, să m ai poftească
V iziru să sufle o v o rb ă nelalocul ei, că-1 v a face să sim tă
în d a tă ce se cheam ă cenzură şi stare de asediu.
în su fleţit de aceste gînduri eroice, N eaţă ieşi de la
rege, spre a fi a sa lta t de reporteri:
— Programul, domnule general ! Ce program do
guvernământ aveţi?
G eneralul se în ţepeni spre a fi cît m ai favorabil
prins în obiectivul ap aratelor de fotografiat, apoi ră s­
punse scu rt, ca u n ad ev ărat m ilitar:
— Vom m unci ! A tîta v ă po t spune deocam dată !
D upă răspuns, to a tă lum ea observă că în aceşti
ultim i p a tru ani, cît a s ta t în opoziţie, N eaţă a devenit
u n om politic m u lt m ai m atur.
— î n 1920, cînd a venit la putere, zicea N ectarie,
N eaţă avea un p rogram : m uncă, ordine, cinste. în tre
tim p şi-a d a t seam a că e m ult peste puterile lui — aşa

411
că azi se lim itează n u m ai la m uncă. E u n program ceva
m ai sobru. Să sperăm că se v a ţine de el. D um nezeu
să-i aju te.
Acasă N eaţă îl găsi pe Max F inkelstein, cu fa ţa scli­
pitoare de bucurie:
— D om nule general, felicitările mele şi la m ai m are !
Cum am citit ed iţia specială, m i-am zis: Ce faci, M ax?
D orm i? G eneralul are nevoie de tine şi ţie nici nu-ţi
pasă ! H aide, nu m ai sta ! D ă fuga pînă acasă la dom nul
general să nu-1 faci să te aştepte ! Şi am f u g i t . . . şi
am s o s i t ! . . . U f ! . . . D e abia m ai răsuflu. E i, cum
a fo st?
— A fost te r i b i l ! răspunse N eaţă. Regele ştie de
frică. L as’ că-i bine ! .. . Să nu creadă vodă că-i ţa ra
în p rad ă. Aşa ! . . . D ar acum n u m ai e tim p de vorbe,
ci fap te ! T rebuie să trecem la fapte. F apte, ■F inkel­
stein, fap te ! Vin alegerile. T rebuie să-mi fac u n p artid ,
îm i treb u ie un sediu ca lum ea. T rebuie să m ăresc şi
gazeta. T rebuie şi trebuie. De unde luăm ?
— Se v a găsi, dom nule general ! Se v a găsi ! Am
v orb it şi cu B urăh Zeidm an.
P e. B urăh Zeidm an, N eaţă îl cunoştea personal.
— U nde-i B u răh ? strig ă el, cu fa ţa lu m in ată de
bucurie. Să vină ! . . . Să vină şi o su tă de m ii de B urăh
în p a rtid , că to t o să găsesc loc p en tru ei.
— V ine, dom nule general, daT cu el e b u c l u c ! ...
D acă vine B urăh, n u m ai vine H aim P o p escu . ..
— C ertaţi?
— Nu ! Chestie de rasă !
G eneralul se în tunecă. Ştia ! H aim Popescu, de gintă
latin ă, l-ar în g h iţi de viu pe B urăh Zeidm an de gintă
galiţiană. Şi e, în tr-ad e v ăr, m are bucluc.
— Ai d rep tate, M ax ! E o chestie neplăcută. Trebuie
să re n u n ţă m la un u l din ei. La care zici tu : la Zeidm an
sau la Telalbaşa ?
M ax clipi din ochi:
— La nici unul, dom nule general !. . . T rebuie să-i
vorb iţi energic lui H aim Popescu: dacă m ai face rasism ,
av eţi m ijloace să-l siliţi să-şi bage m inţile-n cap !
— Ai d re p ta te, M ax ! Aşa o să-i vorbesc ! Ce sînt
porcăriile astea ra siste ? . . . Ţ ara are nevoie de arm onie

412
 în tre to ţi c o n c e tă ţe n ii! H aim şi B u răh trebuie Bă-şi
dea m îna. O rdin !
L ui M ax i se citea m ulţum irea pe fa ţă . î n sfîrşit,
trib u rile lui Israel se v o r aduna şi .se vor îm păca în
p a rtid u l lui N eaţă.
— Splendid, dom nule g e n e ra l! zise el.
— Cred şi eu că e splendid, M a x ! făcu generalul.
E do ar în in teresu l ţării.
Şi se ridică de pe scaun. Ceea ce însem na că F in ­
kelstein p o ate să plece, p en tru că dom nul general e
.foarte ocupat. D ar F inkelstein nici gînd n-avea să se
urnească din loc.
— D om nule general, începu el pe u n to n scăzut
şi tim id . M i-aţi făg ăd u it ceva. Ş tiţi ce ! Cum veniţi
la p u te re . . .
G eneralul N eaţă, învingătorul de la M ărăşti, p ri­
cepu că-1 aştea p tă un m om ent greu. P lictisit, se aşeză
iar pe scaun:
— D espre ce este v orba, F inkelstein?
Ştia foarte bine despre ce este vorba, fiindcă, de
m ai bine de doi ani, Finkelstein m ereu pom enea despre
asta în tre ei. D espre o strad ă care să se num ească
« s tr a d a F in k elstein » . A tîta am biţie avea F inkelstein:
n u să fie p rim -m inistru al ţă rii, ci să-şi lege num ele
de o strad ă . Şi nici m ăcar în capitală, ci în tr-u n oraş
mic de provincie, la B acău, oraşul în care s-a născut
acum cincizeci şi cinci de ani. S trad a F inkelstein 1
A tîta ră sp la tă m erită d in p arte a lui N eaţă ! Să înşire
to t ce a fă cu t p en tru el? Nu-i frum os ! D ar a făcut,
slavă dom nului, a fă cu t ! . . . Şi n u v rea nim ic alta
în schim b decît să v ad ă pe o strad ă din tîrg u l B acău
atîrn în d o t ă b liţă :.« S trad a F inkelstein» !
Cînd şi-a ex p rim at p en tru în tîia o ară d o rin ţa fa ţă
de N eaţă, acesta i-a declarat, cu m îna pe inim ă:
— F inkelstein, ai cu vîntul m eu de onoare că din
prim a zi cînd v in la putere, voi da ordin ca u n a din
cele m ai frum oase uliţe de la B acău să se num ească
aşa cum vrei t u : stra d a F inkelstein !
D e atu n ci, F inkelstein se ru g a zi şi noapte lui D um ­
nezeu ca N eaţă să aju n gă şef de guvern. Vai, doam ne,

413
d o a m n e ! U nde dă D um nezeu să ajungă ceasul cel
m are să-l v ad ă pe N eaţă încă o d a tă prim -m ir.istru
al ţă rii ! Ce m ai strad ă a r avea' B acăul atunci ! S trad a
F inkelstein ! Va fi, o s t r a d ă . . . D ar ce stra d ă ? O strad ă
m odel. Cea m ai frum oasă şi m ai cu rată stra d ă din
ţa ră ! Mai în tîi felinarele ! Văzuse F inkelstein nişte
felinare la V ie n a ... Să vezi ştîlpi, să vezi l ă m p i ! .. .
N um ai lăm pi de alea o să pu n ă el pe strad a Finkel-
stein. L a fiecare zece paşi o lam pă ! B a nu, la fiecare
cinci paşi ! . . . D ar to t nu-i bine ! .. . La fiecare trei
p a ş i ! . . . A ş a ! . . . Ca n o ap tea să fie în stra d a F in ­
kelstein lum ină ca ziua. Şi la fiecare două felinare,
v a sădi cîte un copac. T ot ca la Viena ! Un copac m are,
stufos, p arfu m at, u n salcîm , sau u n t e i . . . Mai bine
un s a lc îm ! M irosul de te i nu-i face bine nevesti-si.
D upă aceea, sergentul de zi şi serg en tu l.d e n o a p t e ...
D a, în tr-ad ev ăr ! Cum vor fi îm brăcaţi sergenţii din
strad a F in k elstein ? Nici o grijă ! T o ţi sergenţii din
lum e or să crape de invidie cînd or să v ad ă ce u n i­
form ă p o a rtă sergenţii din stra d a F inkelstein şi cum
sînt ei h r ă n iţ i .. . Şi bacşişurile grase pe care le vor
că p ăta ei, şi de sărbătorile creştine, şi de cele evre­
ieşti, ca să v ad ă lum ea că evreii nu sînt chiar aşa cum
spune C aţă. Şi apoi m ătu ră to ru l de strad ă ! î n m ănuşi
o să m ătu re strad a ! î n m ănuşi şi în costum englczesc !
Şi m ă tu ra . . . o m ătu ră cu coadă în faian ţă şi inel de
nichel şi cu o m ăciulie de bronz stro p ită cu au r !
Ca p en tru stra d a F inkelstein, m ă r o g ! Şi azi c
scadenţa !
— Despre stra d a m ea este vorba, dom nule g e n e ra l!
răspunse F inkelstein la în treb area lui N eaţă.
D ar N eaţă n u v ru s-o în tin d ă prea m ult. U n prim -
m in istru al ţă rii n-are tim p de p ierdut.
— A, zise el, ca despre u n lucru lipsit de im por­
ta n ţă . S trad a aceea? Ce-ţi trebuie, bre, stra d ă ? Nu-i
o pro stie?
Pe F inkelstein începură să-l trea că sudorile. N eaţă
îi face mizerii.
— D om nule general, bîigui el, cu oohii ră tă c iţi
de spaim ă. N u-i nici o prostie ! E p en tru nevastă-m ea !
E a ţin e m u lt la asta. I-am făgăduit-o. Şi aşteap tă.

414
Şi dacă n u m ă ţin de cuvînt, m ă fac de rîs, dom nule
general, m ă fac de rîs !
E ra m işcător F inkelstein în desperarea lui fără
m argini. D ar h o tărîrea lui N eaţă era hotărire.
— Nu se poate ! zise el, scurt.
L ui F inkelstein îi în gheţă sîngele în vine.
— De ce, dom nule general? bîigui el.
N eaţă îşi plim bă peste chipul lui F inkelstein privirea
sa rece, apoi ro sti, aspru, sen tin ţa:
— P e n tru c ă . . . ţa ra n u vrea !
Şi, cu u n aer d istra t, luă, ca din întîm plare, încet-
încet, o fotografie care stă te a în d re ap ta lui pe birou
şi o întoarse cu fa ţa spre F inkelstein. F inkelstein îi
arun că o privire şi îngălbeni. D in ram ă îi rînjeau b a t­
joco rito r o pereche de ochi şireţi, d in d ără tu l unor
ochelari puşi pe u n nas coroiat peste o ţăcălie de cap ră:
C aţă ! . . . Profesorul Caţă Coroiatu, cel m ai b u n prieten
politic al generalului N eaţă.
— în ţeleg i, F inkelstein ! continuă generalul, fără
să-i m ai dea tim p lui F inkelstein să-şi revină în fire.
Ţ ara nu v rea ! N u se poate. Ţi-am m ai spus-o şi tre ­
buie să m ă înţelegi ! Şi dacă ţa r a n u v r e a . . . L a urm a
urm ei, n u v ăd care e nenorocirea, Finkelstein dragă !
Că d o ar în ţa ră la noi, nici pînă acum n u ţi-a mers
cine ştie ce rău ! Afacerile, afaceri. . . Im p o rtu l, im p o rt. . .
E xp o rtu l, e x p o r t.. . M isitia, m is itie .. . Ce-ţi m ai trebuie
stra d ă ? M ai cu seam ă că acum a, cînd am v en it la
putere, o să ai cu a tît m ai p u ţin m otive să te plîngi.
T u doar eşti omul m eu, F inkelstein ! P rietenul m eu ! . . .
Ce-ţi treb u ie strad ă, să se supere ţa ra , cînd to a te m inis­
terele îţi v or sta la dispoziţie să te servească? Ce-ţi
trebuie strad ă, F inkelstein d ra g ă? Mai bine lucrează
acolo unde te pricepi tu m ai bine. O să ai şi t u . . . o
să aibă şi a l ţ i i ! A scultă-m ă !
Se p are, însă, că pe obrazul lui F inkelstein se oglin­
deau a tît de clar chinurile stîrn ite de cuvintele lui
N eaţă, încît pînă şi generalul sim ţi nevoia să se oprească
un m om ent, ca să adauge:
— A ibi răb d are, F inkelstein d ragă, aibi răbdare.
Ţ ara e acum în d îrjită din pricina tra ta tu lu i m inori­
tă ţilo r. D ar m ai tîr z iu . . .

416
 U n val de sînge năv ăli în obrazul pînă acum galben
al b ietu lu i F inkelstein, care, plin de nădejde şi de recu­
n o ştin ţă , îl apucă pe N eaţă de m înă:
— Va să zică, nu-i ceva definitiv, dom nule general. . .
Mai tîrz iu . . . o să se p o ată, n u ?
— Ce m ai în tre b i? făcu N eaţă. Mai tîrziu , d a !
Cu d rag ă inim ă ! De ce n u ?
— S igur?
N u m ai era o în treb are, era u n strig ă t de ajutor.
De răspunsul lui N eaţă depindea v ia ţa lui Finkelstein.
— Sigur ! răspunse h o tă rît N eaţă. De ce nu m ă
crezi? Te-am m in ţit eu v re o d a tă ? U ite, întreabă-1 şi
pe S ăp u n aru .
N oul m in istru de interne, S ăpunaru, care abia
in trase şi nici n-apucase încă să dea bu n ă ziua, în tre b ă :
— D ar ce s-a în tîm p la t?
— A uzi ce v rea F in k e ls te in ! îl lăm uri N eaţă. Să
dăm unei străzi din B acău num ele lui. Ce spui de trăs-
naia a s ta ?
T ra ia n nu-şi dăd u nici m ăcar osteneala să rîd ă :
— P ăi dacă-i aşa, de ce n-am boteza Calea Victoriei,
Calea rab in u lu i de la B uhuşi, că to tu n a a r fi !
Apoi, către F in k elstein:
— Mai că-m i vine să cred că geiţpralul glum eşte !
N u se p oate să fi ceru t tu u n a ca a s t a ! Ce naiba, F in ­
kelstein, te credeam m ai d e ş te p t! Coşcogea negustor,
să se ţin ă de fleacuri !
— D e ce, coane T ra ia n e? în treb ă F inkelstein, pe
care am estecul lui S ăp u naru îl arunca din nou în p ra d a
deznădejdii.
— F iindcă n u se p o ate !
— D e ce să n u se p oată, coane T ra ia n ?
— E i, de ce n u se p oate ! răspunse T raian, plictisit.
A sta ai p u tea s-o înţelegi şi s in g u r. . . N u se poate,
fiindcă n u se p o ate ! Ţ ara n u vrea !
N eaţă, grav, făcu către F inkelstein un gest larg
cu m îna d re ap tă:
— Ai v ă z u t?
D e team ă că N eaţă îşi ia cuvîntul înapoi, F inkel­
stein strig ă:

416
 — D ar m ai tîrziu , dom nule general, n u m i-ai făgă­
duit că m ai tîrz iu . . .
N eaţă se su p ără:
— D -apoi, F inkelstein dragă, de cîte ori să-ţi vor­
besc ? Mai tîrziu , s ig u r. . .
Şi ca să-i taie p ofta lui F inkelstein să m ai pună
în treb ări, îi spuse:
— A scultă, M a i d ragă, am o idee ! Ce-ar fi să te
fac d e p u ta t?
T raian su sţin u cu entuziasm ideea lui N eaţă:
— Straşnic ! Şi Mussolini are d ep u ta ţi şi senatori
evrei. De ce să n-avem şi noi?

î n ceasul cînd N eaţă şi T raian încă nu-şi fixaseră

bine lista prefecţilor, V intilă declara la club, p en tru ţ a r ă :
— Vom avea m isiunea de a controla de aproape
guvernul, spre a-1 împie&ica să facă rău.
D u p ă V intilă, v o rb i şi Ionel: , -
— Să n u se plîngă nim eni că noi, liberalii, l-am
adus pe generalul N eaţă la putere. Am adus şi pe alţii
şi n u n um ai du p ă război. Am adus oam eni de valoare
cu ad ev ărat, cum a fost, de pildă, P etre Carp. La 1911,
de pildă, liberalii u rm au să plece de la guvern, după
ce s-au îm plinit cei p a tru ani de legislaţie. Corpul
electoral se p ro punţase p en tru T ake Ionescu. Regele
m i-a cerut avizul. M-am p ro n u n ţa t p e n ttu P etre Carp
şi el a fost cel chem at să ia frînele ţă rii în m înă. D upă
u n an , însă, P e tre Carp a c o n tra v en it de la politica
pe care p a rtid u l lib eral o considera u tilă intereselor
ţă rii, ceea ce ne-a silit să-i re trag em cred itu l. A tît a
fost d estu l, ca regele să-l în lă tu re de la p u tere.
Ionel făcu aici o p auză ceva m ai m are, spre a în ­
cheia cu cîtev a cu v in te a căror sem nificaţie n u p u ­
te a scăpa n im ăn u i:
— Aşa a fost în trec u t. Aşa este astăzi.
N ectarie, sfetnicul lui Cristofor K erbalâ, com entă
la Capşa d eclaraţia, de fa ţă .cu Leahu şi T ătăro iu :
— Liberalii au ■şi a u to ritatea m orală să-l am eninţe
din p rim a zi pe genetal. La 1 ianuarie 1922, cînd au

27 — c. 1293 417
v en it la p u tere sub p re te x tu l că treb u ie să re sta b i­
lească finanţele com prom ise de guvernarea lui N eaţă,
lira sterlină cota 580 lei. Azi, după p a tru ani de guver­
nare liberală, lira cotează 1180. în 1922, dolarul cota
130 lei. . . azi cotează 272 lei. F ran cu l elveţian — 27,50
l e i . . . azi 46,75. L ireta italia n ă — 5 ,9 0 ... azi — 9,78.
E i? N -au d re p ta te să fie fuduli?
De la m asa a lă tu ra tă , u n dom n gras, cu barbişon
căru n t, care se lu p ta cu o căp ăţîn ă de miel, îi răspunse:
— Şi adică ce vrei să spui cu asta, neică N ectarie?
Că noi, liberalii, am ru in a t ţa r a ?
T o ţi tre i în to arseră capul spre el.
— A, uite-1 pe S o tir ! făcu N ectarie. N u te supăra,
coane Sotir, că de d u m n eata n u zice nim eni nim ic !
Şi rîseră to ţi, inclusiv Sotir.
D e p u ta t liberal de Focşani, S otir era cunoscut de
to a tă lum ea ca u nul din cei m ai originali bam eni de
afaceri pe care i-a produs v reo d ată p a rtid u l naţional-
liberal.
— S înt fă cu t p en tru ban i, şi b an ii p en tru m ine !
proclam a Sotir.
De asta, nim ic n u-i scăpa nevăm uit lui Sotir. Cu
fantezia lui activ ă, Sotir izbutea să scoată bani din
com binaţiile cele m ai năstruşnice şi m ai neverosim ile.
P e S otir nu-1 oprea cifra cîştigului. P u te a să iasă oricît
de p u ţin , n um ai să iasă. Aşa cum s-a în tîm p lat, de
pildă, cu sabia lui C onstantin B rîncoveanu. D acă ţa ra
avea azi în tezau ru l ei sabia lui C onstantin B rînco­
veanu, asta treb u ia să i-o m ulţum ească lui Sotir, care
din to a tă com binaţia n-a cîştigat decît vreo două sute
de m ii de lei. B a, p en tru banii ăştia a tre b u it să m ai
facă şi u n voiaj pînă la P aris, unde se afla sabia. în tr-o
zi, a v en it cu o falcă-n cer şi u n a în păm în t la V intilă:
— Coane V intilă, ca să-ţi dai seam a cît de păcă­
toşi sîntem , noi, ro m în ii! Sabia lui C onstantin B rîn ­
coveanu, în loc să se afle în ţa ră , zace pe undeva, pe
la P aris, p rin străini. P ăi, cum aşa, coane V in tilă?
V intilă, econom în to t cazul, era d ep arte de a fi
dispus să zvîrle b an i pe vechituri.
— Şi ce vrei să-ţi fac, S otire? Să cum păr săbii?
N -am b an i p en tru funcţionari, n-am b an i p e n tru corpul

418
didactic, n-am b a n i p en tru m anuale şc o la re .. . şi să
m ă apuc să cum păr săbii? T rebuie să fii cam aşa, Sotire
drag ă !
Sotir, e ad ev ărat, era « cam aşa», d ar, p en tru că
era « cam aşa», s-a ţin u t a tîta de capul lui V intilă,
p înă a iz b u tit să îm bogăţească ţa ra cu sabia lui Con­
sta n tin B rîncoveanu.
— Cu de-a sila, dom nule, zicea el după aceea, cu
de-a sila treb u ie să faci bine ţ ă r i i !
O a ltă afacere a fost cea cu veşm intele p en tru p a ­
tria rh . Şase m ilioane au costat în to tu l, din care lui
S otir n u i-au p icat decît 1.200.000. Cîştigul n u era
m are. M are era, în schim b, satisfacţia lui S otir:
— Să ştie p a tria rh u l că eu l-am în ţo lit !
O afacere m are, m are în ad ev ăratu l înţeles al cuvîn-
tu lu i, a fost cea cu procesul lui A ureliu Cziucziewicz.
Cînd şefii co m unităţii evreieşti din Focşani au aflat
că A ureliu Cziucziewicz v a fi ju d eca t la ei în o raş, au
d a t cu to ţii bu zn a la conu S otir:
— Coane, scapă-ne ! D am oricît, n um ai vezi 6ă se
m ute procesul aiurea !
Şi S otir i-a scă p at: procesul s-a m u ta t de la Focşani
la T urnu-Severin.
— Am stricat ceva cuiva? zicea el. N u ! Nici lui
A ureliu, care a fost to t a tît de bine ac h ita t la Turnu-
Severin, cum a r fi fost şi la F o c ş a n i... nici ovreilor,
care au ieşit cu ciolanele întregi din pro ces. . . nici mie.
■ Şi aşa a ţin u t-o în afaceri originale, pînă ieri dim i­
n ea ţa , în ultim u l sfert de ceas de guvernare liberală,
pe care — şi-a zis S otir — a r fi p ăc at să-l p iard ă fără
folos. Şi-a lu at, deci, slujnica şi s-a dus cu ea la B anca
N aţio
» n ală,7 la direcţia
> devizelor.
— Şefule ! i-a spus el directorului. Vezi, fa ta a sta ?
E nepoată-m ea ! V reau s-o trim it la stu d ii în E lveţia,
să facă m edicina. E acolo o facu ltate de m edicină,
clasa în tîi ! Te rog să-i dai două m ii de franci elveţieni.
— Să-i dăm , coane S otir ! t
S-a aşezat S otir să facă cererea, a iscălit p en tru
« n ep o a tă -sa», a p lă tit la un ghişeu două m ii de lei
p e n tru două m ii de franci elveţieni — u n leu francul,

2 7* 419
a tîta era socotit francul elveţian p en tru stu d en ţi —
a tre c u t la al doilea ghişeu şi a încasat două m ii de
franci elveţiehi, iar peste cinci m inute era la bursa
de devize, unde a schim bat pe loc cele două m ii de
franci elveţieni în optzeci şi nouă de m ii de lei: p a tru ­
zeci şi p a tru de' lei francul. Apoi a v en it la Capşa, s-a
aşezat la o m asă, p rin tre prieteni, şi a început să ros­
tească nişte cuvinte neînţelese:
— S tu d en t să fii, b re !. . . Ai dracului şm echeri !
— D ar ce-ai p ă ţit, coane Sotire, de la stu d en ţi ?
Şi S otir le-a p o v estit to a tă « p ă ţa n ia » , fără să
ocolească şi fără să adauge nim ic de la el. Ca de obicei.
P e n tru că aşa era Ş o tir: un om deschis !
— Mie nu-m i place să um blu cu fleacuri, ca alţii.
L a m ine, ce-i în guşă şi-n căpuşă ! S înt om cin stit şi
n-am ce ascunde !
De asta, pe Sotir, sim ţito r cum era, îl su p ărară
pînă şi asigurările lui N ectarie că nim eni nu zice nim ic
despre el.
— P ăi ce să zică, frate-! răspunse el lui N ectarie.
Să zică de m ahării ăia m ari, de şperţari, 'nu de un biet
om uleţ ca m ine, care-şi vede cin stit de trebşoarele lui.
— Candidezi, coane S otir? îl în treb ă T ătăroiu.
— Auzi vorbă !. . ; P ăi dacă n-oi candida eu, cine
ai v ţea să candideze ? T oţi veneticii, to ţi fripturiştii,
to ţi n eh aliţii?
B ău, îşi puse păhărelul la loc, se şterse cu b atista
la gură şi-i zise, pe un to n sfătos:
— E u , neică, sînt vechi liberal şi am un principiu:
să fiu credincios alegătorilor m ei şi ei să-mi fie credin­
cioşi mie.
— Şi u n d e-ţi pui ca n d id atu ra, coane S otir? îl în treb ă
N ectarie.
— î n S ig h e t!

î n aceste frăm în ta te m om ente politice, cînd se.

deschideau noi orizonturi, p en tru noi cartele electo­
rale, din care să iasă acel m iraculos scaun de d e p u ta t,
u n cetăţean al R om îniei debarca tocm ai la celălalt

420
c a p ăt al păm în tu lu i, d eparte de ţa ră , în p o rtu l New
Y ork : eră doctorul W illy.
Ce l-a dus pe doctoral W illy în A m erica?
Interesele superioare ale ţării. D octorul W illy venea
în S tatele U nite ca un m isionar al intereselor superi­
oare ale ţă rii.
F ireşte, lucrurile n -au venit din senin. Ca să ajungă
aici, doctorul W illy a m uncit din greu ani de-a .rîndul,
d a r m a i •m u lt ca în to td eau n a, în u ltim a vrem e. Cine
şi-ar fi închipuit că în perioada aceea istorică din preajm a
actului şi după actu l de la 4 ianuarie doctorul W illy
dorm ea, s-ar fi înşelat. D octorul W illy nu num ai că
n u dorm ea, d a r era m ai treaz Ca oricînd. T ot ce se
petrecea pe lum ea asta era folosit de el ca o arm ă în
lu p ta în d îrjită pe care o ducea p en tru în tărire a drep­
tu rilo r politice ale evreilor din ţa ră .
C îteva zile du p ă ce se produse la V arşovia lo v itu ra
de s ta t a m areşalului Pilsudski, câre înlocuise cu fo rţa
a rm a tă guvernul lui de V ittos şi instituise d ic ta tu ra
fascistă, B ernsohn, prim ul secretar al lui W illy, năvăli
în biroul şefului său cu o veste fa n ta stic ă: '
— Dom nule doctor, aţi au z it? R abinul din B ara-
novici este prietenul personal al lui Pilsudski.
L ui W illy îi scăpă dosarul din m înă: .
— Ce spui, B ernsohn? Sigur?
— A bsolut sigur ! Mi s-a com unicat chiar acum o
telegram ă care zice că rabinul din B aranovici a fost
zilele acestea oaspetele mar.elui conducător al. Poloniei
şi că au fost de fa ţă m ai m ulţi ofiţeri superiori, amici
ai m areşalului.
— A tunci e bine, B ernsohn, e bine ! strigă doctorul
W illy, am eţit de viziunea strălucitului an tu ra j de care
a a v u t p a rte rab in u l în vizita lui la Pilsudski. A sta e
grozav ! Vezi să in tre în gazetă im e d ia t! E colosal 1
Colosal !
Ş tirea îl bucu ra m u lt pe doctorul W illy deoarece
îi în tăre a sp eran ţa că în tr-u n viitor m ai m ult sau m ai
p u ţin ap ro p iat, se va bucura şi cl de asem enea onoruri
d re p t răsplată din p arte a conducătorilor ţă rii p en tru
to t ce făcea spre binele populaţiei evreieşti. Şi în ultim a
vrem e făcuse m u lte: invitase personalităţile proem i­

421
n ente din lum ea politică şi cu ltu rală rom îneasciă: pe
Muică, pe A ureanu, pe T reancă, pe Ionescu-Ciurccheni,
pe M ihail T eianu, pe M ărunţelu, pe poetul Pilaif, pe
Kică P recup, să ţin ă la cercul « L ib e rta te a » — care
era o aten an să cu ltu rală a Ligii evreilor israelliţi —
conferinţe despre Goethe, despre folclorul su d an e z,
despre Shakespeare, despre Cromwell, despre p ic tu ra
olandeză, despre dansul naţional, despre te a t r u l lui
Ib s e n ; publica o operă d ocum entată asupra ev reilo r
m orţi şi decoraţi în războiul p en tru în treg irea n ea­
m u lu i; desfăşură o vie activ itate în cadrul S o cietăţii
«M orm intele ero ilo r» , de sub conducerea gen eralu lu i
Zizi C antacuzino şi aşa m ai departe. D ar o p e ra lui
de bază, în care şi-a cheltuit to t sufletul lui e n tu z ia s t
şi stăru ito r, a fost în perioada aceea balul o rg a n iz at
de el în folosul săracilor. B alul a a v u t loc şi Liga ev reilo r
israeliţi s-a p u tu t lăuda că a în reg istrat cu el u n nou
şi m are succes în lu p ta p en tru în tărire a d re p tu rilo r
politice. T otuşi, această dem onstraţie politică de in te re s
obştesc a a v u t >un mic neajuns: s-a încheiat c u un
deficit de patru zeci şi cinci de m ii de lei.
— Cum acoperim deficitul ? a în tre b a t W illy.
— Noi ? a strig at Elly, su p ărat. Să-l plătească s ă r a c ii!
B alul a fost făcu t doar în folosul lor, n u al n o stru !
D acă au p re te n ţii la cîştig, n-au decît să su p o rte şi
paguba.
— Ai d re p ta te, dragă E l l y ! răspunse W illy. D ar
practic nu se poate face nim ic. B anii trebuie lu a ţi de
acolo unde există, n u de unde n u există.
— De u n d e? în treb ă Elly.
— De la Azilul p en tru b ătrîn i !
— N -avem acolo decît treizeci de m ii de lei rezervă.
— R estul îl luăm de la O rfelinatul de b ă i e ţ i !
E lly acceptă şi aşa a scăpat sărăcim ea evreiască,
fără să plătească o p ara p en tru bal. E ra o sărăcim e
norocoasă. î l avea pe doctorul W illy, care nu precu ­
p eţea nici tim p , nici energie, ca să întărească d re p tu ­
rile p o p ulaţiei al cărei unic rep rezen tan t era el, în acele
zile cînd străzile răsu n au de răcnetele bandelor naţio-
n aliste : « V rem numerus clausus ! . . . Vrem numerus
c la u s u s ! » ... D octorul W illy era neclintit la postul

422
Iui de onoare. N aţionaliştii spărgeau capete, spărgeau
labo rato are, spărgeau vitrine, spărgeau to t ce poate
fi sp art, d ar doctorul W illy combătea, cu m îna pe toc,
scriind m em orii şi făcînd mereu note p en tru o m are
conferinţă în care, pe basă de docum ente, voia să
dem onstreze opiniei publice a tării că, la curtea lui
Ştefan cel M are, n-a fost u n singur medic evreu, ci d o i !
în tr e tim p , Ionel, cu to ată m ulţum irea lui din
prim ele zile, începea să fie din ce în ce m ai îngrijorat
de activ itatea p rin ţu lu i Carol, ale cărui declaraţii repe­
ta te că n-are de gînd să se întoarcă în ţa ră nu p rezentau
p en tru el nici o g aranţie serioasă* Aşa că, pe neaştep­
ta te , cadavrele evreieşti pentru disecţie, u ita te un
m om ent, reînviară — şi începură să facă ravagii pe
străzi, alătu ri de numerus clausit*'• D ar doctorul W illy
nu se sperie. R eacţionă. Scrise nxemorii, ceru audienţe,
îi dăd u lui M ărunţelu cincizeci de m ii de lei, aranjă
cu Sorcoveanu să ţin ă urgent o conferinţă la « Liber­
ta te a » despre Cîntarea C în tâ rilo T — făcu to t ce treb u ia,
aşadar, p en tru ca populaţia evreiască să ştie că Liga
evreilor israeliţi stă de veghe. Pînă ce, într-o zi, doc­
to ru l W illy fu p o ftit la M inisterul In stru c ţie i Publice.
Aici găşi, în cabinetul lui Gherlescu, pe Trişcă, pe
E lly şi pe com isarul de politie M înecuţă, noul preşe­
dinte al « m ediciniştilor» lui Caţă şi Rem us Vîlceanu.
Ş edinţa fu deschisă de către doctorul Gherlescu,
m inistrul in stru cţiei publice, car® a ră tă că stu d en ţii
l-au asigurat că a r sta liniştiţi, dacă evreii a r d a cadavre
destule. Cîtă vrem e evreii n u dau cadavre, stu d en ţii
nu-şi p o t lua răsp u n d erea liniştii şi ordinii publice.
— Deci, dom nilor, conchise m inistrul, în interesul
ştiin ţei şi al ordinii, evreii trebuie să aibă grijă de
cadavre, p en tru ca studenţii lor să aibă ce diseca.
A ltm in te ri.. .
— Dom nule m inistru, răspunse doctorul W illy, care
cunoştea chestiunea în adincime, două lucruri sfinte
există p en tru evrei: ştiinţa şi ordinea publică. Evreii,
dom nule m inistru, ar d a cadavre cu dragă inim ă, d ar
n-o p o t face din p ricina codului civil care instituie
d rep tu l de m oştenire pînă la al doisprezecelea grad.
Cadavrele evreieşti p o t fi, aşad ar, reclam ate pînă la

423
al doisprezecelea grad. M odificaţi codul civil şi re d u ­
ceţi d rep tul de m oştenire num ai pînă la al şaselea grad
şi m ă fac forte să avem cadavre destule.
îm p o triv a judicioasei expuneri a doctorului W illy
ee ridică T rişcă:
— O asem enea lege cum propune doctorul W illy
a r fi o nesocotire a cultului m orţilor. M orţii trebuie
să fie respectaţi, a tît la creştini, cît şi la evrei. N u p utem
modifica sub nici o form ă codul civil. Ar fi îm potriva
m o ra le i... D aţi-ne, p rin u rm are, cad av re!
Elly admise punctul, de vedere al lui T rişc ă :
— Dom nul Trişcă are d rep tate. M orţii trebuie, res­
pectaţi. Şi codul civil. Noi vom face to ate eforturile
ca să v ă dăm cadavre, respectînd şi ntorţii şi codul
civil.
— Cîte cadavre o să ne d a ţi? în treb ă Trişcă sever.
E lly nu m ai apucă să răspundă, p en tru că i-o luă
înainte com isarul de poliţie M înecuţă, noul preşedinte
al asociaţiei stu d en ţilo r în m edicină:
— Dom nule m in is tru ! D om nii ovrei ne înşeală !
N oi avem nevoie de nouăzeci şi şapte de cadavre pe
lună şi ei ne duc cu zăhărelul de peste tre i ani. D ar
să nu-şi închipuie dum nealor că şm echeria asta poate
să m ai m eargă m u ltă vrem e. Ori ne dau cadavre de
b u n ă voie, o r i. . .
Gestul care-1 dispensă pe M înecuţă să-şi com pleteze
gindul p rin viu grai, îi sugeră lui Trişcă o idee sal­
vato are :
— Dom nilor, cred că am găsit o soluţie: dom nii
evrei să-şi procure cadavre în ţin u tu rile alipite. Acolo
evreii sînt vagabonzi şi m or pe ca p e te . . . P o t să vă
asigur că nim eni nu v a îndrăzni să le revendice cada­
vrele. în felul acesta, nici codul civil nu va' nţai trebui
m odificat, nici cultul m orţilor nu v a avea nimic- de
suferit.
W illy se u ită cu adm iraţie la Trişcă. Ideea era exce­
lentă. D ar com isarul M înecuţă avea o părere cu to tu l
o p u să :
— Domnule m inistru, eu zic că nu-i bine. P e n tru
că, să vedeţi dum neavoastră. Cadavrele o să fie aduse
la facultăţi, d ar dom nii evrei o să le fu re . . .

424
 D octorul W illy se sim ţi foarte jig n it:
— D om nule preşedinte al studenţilor în m edicină,
îm i pare rău* A sta înseam nă că d um neata nu-i cunoşti
pe evrei. E vreii n u 6Înt hoţi. B iblia sp u n e : « Cine
fu r ă . . . »
.— Ia n u m ă m ai lua cu chestiile astea ! i-o tăie
M înecuţă. Aşa u m b laţi dum neavoastră să ne zăpăciţi.
E u ştiu num ai că o să ne fu ra ţi cadavrele şi ia r n-am
făcu t nici o b rîn z ă ..
D octorul W illy se ridică şi-şi duse m îna la inim ă:
— J u r pe onoarea m ea că n-o să vi se fure nici u n
cadav ru !
P roblem a cadavrelor era, principial, rezolvată. în
p ractică to tu l dep in d ea-de evreii din ţin u tu rile alipite,
dacă erau în n u m ăr suficient, vagabonzi, şi dacă puneau
destulă grabă să m oară, p en tru ca doctorul W illy să-şi
p o ată respecta obligaţiile faţă de ştiin ţa şi ordinea
publică. D octorul W illy, în orice caz, avea d rep tu l să
fie m u lţu m it: înregistrase încă un succes.
D ar a doua zi după şedinţa de la M inisterul In stru c ­
ţiei Publice se petrecea la Geneva un fap t care-1 d eru tă
oarecum pe doctorul W illy: la Liga N aţiunilor, un
anum e doctor Klebelsberg, rep rezen tan tu l Ungariei, pledă
în favoarea lui numerus clausus, care fusese introdus
oficial în sta tu l m aghiar şi declară, d rep t încheiere:
— De în d ată ce v a fi cu p u tin ţă , vom reveni asupra
m ăsurii.
Şi n u s-a su p ărat nim eni. D im potrivă, num eroşi
delegaţi au ap lau d at.
Cum s-a aflat despre acest lucru în ţa ră , Crai-Voievod,
om ul de m îine al Democratului Rom în, declara în num ele
naţio n alilo r:
— G uvernul rom în ar treb u i să introducă şi el numerus
clausus, d a r în m od d rep t şi sistem atizat.
în d a tă , devaştările luară o nouă am ploare. S tu ­
d en ţii clausişti n u m ai operară ca pînă acum : azi aici,
m îine acolo, risip iţi şi fără spor, ci sim ultan, în ţa ra
întreagă şi cu o lozincă incom parabil m ai cuprinză­
to are decît numerus clausus : acum a, tin eretu l studios
cerea numerus nullus.

426
 E ste, deci, uşor de înţeles de ce avea doctorul W illy
a tîta tre a b ă în zilele acelea. Telefonul lui lucra n e­
contenit.
— Alo, aici C raiova. . . S tu d e n ţi. . . d e v a s tă ri. . .
in c e n d ii.. . r ă n i ţ i . . . j e f u i ţ i .. . Aici R ăd ău ţi, m o r ţ i .. .
r ă n i ţ i . . . Aici G a la ţi ... Aici I a ş i . . . Aici P iatra-
N e a m ţ. . .
în tr-o dim ineaţă, însă, telefonul făcu o m ică diver­
siune: nu-1 m ai chem au evreii, ci însuşi dom nul Trişcă,
subsecretar la In tern e, care îl ruga să vină grabnic
la el. D octorul W illy se înarm ă, p en tru orice eventua-
lita te , cu două serviete enorm e, doldora de m em orii,
şi se înfiinţă la ora fixată în fa ţa lui Trişcă.
F ără nici o introducere, dom nul subsecretar de la
In tern e îl în treb ă pe doctorul W illy:
— D om nule doctor, du m n eata ştii ce se cheam ă
antisem itism econom ic?
— E v id en t că ştiu, dom nule m inistru. V-am şi adus
aici n işte m em o rii. . . s ă . . .
— Lasă m em oriile ! Noi vorbim aici despre lucruri
serioase. D espre antisem itism ul economic. Sîntem săraci,
dom nule doctor. R ăzboiul ne-a ru in a t. Avem nevoie
de c re d ite . . . Aşa că, d um neata vei pleca în Am erica.
Se p are că obrazul doctorului W illy se crispă în tr-u n
chip a tît de jalnic, în cît însuşi Trişcă fu cuprins de
m ilă:
— N u vei pleca de to t, dom nule doctor, nu te speria !
Te vei duce în A m erica, în m isiune cvasioficială şi le
vei v o rb i evreilor de acolo. Explică-le că sîntem u n
popor to leran t. Aici, v ia ţa şi av u tu l fiecăruia sînt lucruri
sfinte. D em ocraţia t
e dem ocraţie. »
T ra ta tu l de la >Ver-
sailles este evanghelia n oastră. T oate zvonurile despre
pogrom uri sînt invenţii bolşevice. A sta ştii şi d um neata !
Ne treb u ie o atm osferă prietenească p rin tre bancherii
dum itale evrei. De bancherii ăilalţi avem noi grijă.
R egina v rea să plece la to am n ă în A m erica. Aşa că
rolul dum itale este să p reg ăteşti teren u l num ai p rin tre
bancherii evrei. încolo n-ai ce să te am esteci. T ot ce
ai de făcu t este să-i convingi pe bancherii dum itale
evrei că aici nu se în tîm plă n im ic . . . şi că avem nevoie
de b ani. De altfel ce să-ţi m ai spun ! D u m n eata le ştii

426
pe to a te m ai bine decît m ine. Deci, p a r a le .. . c r e d ite .. .
şi atm osferă. Aici e bine ! Noi avem un cuvînt de onoare,
nu d o u ă . . .
— D om nule m in istru , zise W illy, o fac cu plăcere.
D ar ar tre b u i să m ă a ju ta ţi.
T rişcă nu se a ră tă a tît de indignat, pe cît de uim it.
— Să te a ju tă m ? Noi, ţa ră s ă r a c ă .. . pe d u m n eata ?
— D ar n u despre asta e vorba, dom nule m inistru.
Voiam să v ă rog să m ă a ju ta ţi din p u n ct de vedere
politic. Vă în chipuiţi că eu nu voi p u tea pleda pen tru
credite, cu argum entul că aici e linişte, cînd a i c i .. .
Aşa că a r fi bine ca, a tîta vrem e cît sînt în s tră in ă ­
ta te . . . a ic i. . .
— în regulă ! îl în trerupse Trişcă. Ai d re p ta te !__
Stai să vedem !
îş i trase calendarul înspre el şi începu să-l ră s­
foiască.
— 1 8 . . . 2 3 . . . 2 7 . . . B u n ! 29 a p r ilie ... A cum a
sîntem pe la sfîrşitul lui ia n u a rie . . . D um neata va
treb u i să ajungi acolo la începutul vacanţei de P a ş t i . . .
P înă pleci, pînă ajungi, p înă n u ştiu ce, tocm ai bine !
Sîntem în P a şti ! E u voi lua aici m ăsuri severe ca tu l­
burările să înceteze. Voi închide universităţile şi-i voi
trim ite pe stu d en ţi acasă, pe to a tă v ac an ţa de P aşti.
Nici o grijă ! Va fi linişte. G uvernul liberal n u poate
tolera an arhia. A cum eşti m u lţu m it?
— Sînt, dom nule m inistru, p en tru că e în interesul
ţ ă r i i ! zise W illy, inimos.
Pe T_riscă• îl m işcă
• felul naţional-liberal
*
de a vorbi
al lui W illy şi-i răsp u nse:
— Aşa, dom nule doctor ! Vezi de fă tre a b ă b u n ă . . .
şi noi n-o să te u ităm . D e p u ta tu l W illy P ăm în tean u
v a face onoare oricărui p arlam en t liberal al ţării.
Şi acum se afla pe cheiul New Y orkului exact cînd
acasă criza de guvern era oficial declarată. D ar, în tru c ît
sarcina lui depăşea m u lt guvernele şi privea num ai
ţa ra , doctorul W illy păşi zîm bitor, m îndru şi curajos
pe p ăm întul am erican. Şi spune cronicarul acestui n e u ita t
evenim ent din isto ria A m ericii:
« D octorul W illy descinde pe păm în tu l am erican,
salu ta t de u n com itet de doam ne, com pus din soţiile

427
 dom nilor H erb ert S. Moscovici, H erb ert S. H aim ovici,
H erb ert S. Şmilovici şi aşa m ai departe. D oam na H er­
b e rt S. Moscovici oferă doctorului W illy o frum oasă
jerb ă de flori şi rosteşte într-o perfectă lim bă rom î­
nească o călduroasă salutare de b u n venit îndelung
-aplaudată. Un ferm ecător grup de frum useţi am ericane
fac cerc în ju ru l doctorului W illy».
U rm ă, după cum prevede protocolul am erican, v izita
la prim ăria New Y orkului.
Aici, prim arul u ră doctorului W illy b u n sosit.
— America salută în dum neavoastră, dom nule doctor,
pe W ashingtonul evreilor din R om înia. M unca ce a ţi
depus-o p en tru în cetăţenirea evreilor, vă asigură recu­
n o ştin ţa tu tu ro r am ericanilor, căci nim ic nu este m ai
scump am ericanilor decît ju stiţia şi libertatea.
— Vă sînt şi eu profund recunoscător că dum nea-
. voastră, prim ul m ag istrat al splendidului oraş New
Y ork, cel m ai m are oraş al celei m ai considerabile
dem ocraţii din lum e, m i-aţi făcu t cinstea de a m ă prim i
în această istorică prim ărie. în c ă o d a tă , întreaga m ea
recu noştinţă.
D octorul W illy îşi închipuia că în Am erica sş poate
glumi cu « recu n o ştin ţa» , aşa cum se glum eşte acasă
la el. D ar se înşela am arnic. P e n tru că, de în d ată ce
solem nitatea se term ină, prim arul îl trase deoparte
şi-i spuse:
— U ite ce, m ister W illy, noi avem poim îine alegeri
m unicipale. D acă vrei să-mi a răţi, într-adevăr, recu­
n o ştin ţa că te-am p rim it aşa de frum os aici, la prim ărie,
te rog să votezi lista republicană.
D octorul W illy era în acelaşi tim p şi flatat şi u lu it:
— Cu dragă inim ă, dom nule prim ar, d ar cum să
votez ? Că eu sîn t doar cetă ţean rom în, nu am erican !
— A şa? A tunci poftim a i c i !
Şi-l conduse g răb it pe doctorul W illy într-o sală
im ensă, plină cu sute şi sute de inşi jig ăriţi, ru p ţi,
desculţi, su p ţi de foame.
— î i vezi? zise prim arul. Ştii cine sîn t? N işte em i­
gran ţi, care au sosit chiar azi din E uropa, cu acelaşi
v ap o r cu care ai sosit şi dum neata, num ai că ei au

428
făcu t drum ul în' clasa a treia. Şi to ţi ăştia votează cu
m in e . T o ţi ! Cum ? F o arte sim plu ! î n doi tinţpi şi trei
m işcări îi fac cetăţen i am ericani ! . . . Şi acum a ţe rog
să judeci singur: dacă nişte nenorociţi ca ăştia, pe
care-i m ai ţin închişi sub paza poliţiei, votează p en tru
m ine, să n u votezi d u m neata, pe care te-am priAiit
cu alai? A tunci unde-i re cu n o ştin ţa?
Seara avu loc un. festival grandios la care p a rti­
cipară m ii de oam eni, ap a rţin în d diferitelor organi­
zaţii, special create să um ple sălile şi să aplaude cu
entuziasm , ori de cîte ori era nevoie să fie sărb ăto rit
cîte u n străin de seam ă. M ister H erb ert S. Moscovici
deschise şed in ţa în stil am erican:
— A veţi aici în fa ţa dum neavoastră pe doctorul
W illy, care nu avea decît patruzeci şi p a tru de ani
cînd a devenit conducătorul evreilor rom îni.
U n sp ectato r din fundul sălii, care, din pricina
regim ului sec, era to t tim pul chinuit de sete, răspunse:
— Columb n-avea decît treizeci şi nouă de ani cînd
a descoperit A m erica. . .
în d a tă s-a găsit în sală o altă victim ă a regim ului
sec care să strige:
— D ar M ahom ed n-avea d e c ît' nouăsprezece ani
cînd a d evenit p r o f e t!
D octorul W illy ţiici nu se opri la cele ce p o t spune
nişte am ericani b eţi, ci se adresă Americii treze:
— D oam nelor şi dom nilor, om enirea to a tă d ato reşte
poporului am erican spiritul lib e rtă ţii. . . De aceea, po t
să v ă vorbesc deschis, fără să ascund nim ic. Se spune
că la noi a r fi m işcări antisem ite ! Nu e ad ev ărat ! Să
v ă spună unul de-ai voştri, m ister H erb ert S. Moscovici,
sau m ister H erb ert S. H aim ovici, ce prim ire au a v u t
ei în R om înia !
— T răiască dom nul H e r b e r t! strigară to ţi H erberţii.
T răiască doctorul W illy . . .
— A ţi v ă z u t? A şadar, de unde vin m ilioanele care
se cheltuiesc în această propagandă, antirom înească?
Să vă răsp u n d eu de u n d e: de la unguri !
— Aşa e ! 6trigă o a treia victim ă a prohibiţiei.
Şi papricaşul to t de la unguri vine !

429
 De a doua zi, doctorul W illy îşi începu opera de
propagandă p ractică p rin tre bancherii evrei din diver­
sele com itete filantropice cu care avea leg ătu ri:
— Sîntem e m a n c ip a ţi! zicea el fiecăruia în p arte .
E u , personal, am lu p ta t m u lt şi am izb u tit, în sfârşit,
să o b ţin d re p tu ri cetăţeneşti p en tru evrei. Astăzi sîn­
tem rom îni, egali în d re p tu ri şi datorii, ca şi ceilalţi
cetăţeni.
— F o arte frum os ! zîm bea bancherul. A tunci ce v ă
m ai treb u ie ?
— Cred că ar fi necesar ca drepturile acestea, abia
cîştigate, să fie consolidate. Şi ca să consolidăm aceste
d re p tu ri, este u n singur m ijloc: să procurăm statu lu i
îm p ru m u tu ri, cît m ai m ulte îm p ru m u tu ri, p en tru ca
ţa ra să se p o ată reface.
— F o arte frum os ! zîm bea ia r bancherul. D acă aveţi
b an i să îm p ru m u ta ţi statu lu i, îm p ru m u ta ţi-i! De
ce n u ?
— D a ! zicea W illy, care era obişnuit cu felul foarte
direct şi prea p u ţin înflorit al bancherilor de a vorbi.
D ar noi n-avem bani.
— A ! A tunci nu-i îm p ru m u ta ţi !
— D ar dacă nu-i îm prum utăm , n u ne p u tem con-
fiolida d rep tu rile !
— F o arte ră u !
— N -ar fi aşa de ră u , dacă d u m n e a v o a stră .. .
— E u ? Ce leg ătu ră am eu cu to a tă afacerea a s ta ?
— S în teti e v r e u .. . s i . . .

— Şi ca evreu a r fi bine dacă, p e n tru a ne a ju ta

pe noi, evreii din R om înia, a ţi acorda guvernului rom în
c r e d ite .. .
B ancherul n u m ai zîm bea.
— Bucuros ! zicea el. D au !
— Care v ra să zică, e . . .
— E allright! __
— P o t să com unic?
— N e a p ă ra t! N um ai u n singur lucru cer: g aran ţii !
S pontan, W illy răsp u n d ea:
— G arantez !
B ancherul rîdea, în g ăduitor:

430
 — G arantezi d u m n eata ! . . . D um -nea-ta ! . . . î n ce
calitate ?
D octorul W illy îşi înăbuşea u n geam ăt de revoltă,
d a r răspundea cu to a tă b u n ă-cu v iin ţa:
— în calitate de conducător al evreilor !
— A ha ! Şi ce g arantezi dum neata, în ca litate de
conducător al evreilor?
— G arantez că n u v o r m ai fi b ă tu ţi.
— Cine?
— Noi, e v r e ii!
B ancherul se am uza copios:
— A, ştii că eşti u n om de sp irit, dactăr W illy !
D u m n eata g arantezi că evreii n u vor m ai fi b ă tu ţi !
Şi d eo dată, serios:
— D a r ce m ă interesează pe m ine? B ă tu ţi, n eb ă­
t u ţ i ! . . . N -au decît să v ă b a tă , n-au decît să n u v ă
b a t ă ! T reab a lor şi a v o astră ! Noi, am ericanii, nu
ne am estecăm în treb u rile interne ale alto r ţări.
— C um ? în treb a W illy, stupefiat. D um neavoastră
n u sîn teţi ev reu ? N u sim ţiţi evreieşte?
— E v reu ? Cum să n u ! Şi încă ce evreu ! P oate
m ai evreu ca d u m n eata ! Trebuie să ştii că sînt cel m ai
m are acţio n ar al tem plului « Moshe R a b e n u » şi că
în această calitate m -au ales epitrop. Şi nu-i sărbă­
to are să n u fiu acolo. De Iom -K ippur poate să tu n e şi să
fulgere la b ursă, eu m ă reped din ceas în ceas la tem plu
şi to a tă ziua postesc. N -ai să găseşti în to a tă A m erica
o casă m ai evreiască decît a m ea. S înt, precum vezi,
evreu. U n b u n şi m are evreu ! D ar sînt şi om de afaceri.
Acu te în tre b : am voie să fac confuzie în tre calitatea
m ea de ev reu şi cea de bancher? Spune d re p t: d um neta
faci?
Şi-l scru ta pe doctorul W illy cu o privire a tît dc
ascu ţită, încît, singurul rep rezen tan t al evreilor din
R om înia treb u ia să răsp u n d ă:
— N u!
— E ra m sigur ! rîdea bancherul. Cu lucrurile astea
nu po ţi face c o n fu z ii.. . Sau poate crezi că sînt om de
afaceri, p en tru că sîn t evreu?
D octorul W illy vedea că a căzut ră u . î l crezuse pe
bacher m ai p ro st decît el şi cînd colo. . .

431
 — N u, n u ! p ro testă el. Dacă, aş spune asta, aş vorbi
ca u n huligan.
— T o c m a i! E u n u sîn t evreu p en tru că fac afaceri
şi n u fac afaceri p en tru că aş fi evreu ! S înt două lucruri
cu to tu l deosebite, pe care n u ai d rep tu l să le confunzi.
O ricît de bu n evreu aş fi, d ar cecurile mele le iscălesc
t o t de la stînga la d reap ta, n u de la d re ap ta la. stînga,
şi consiliile mele de ad m inistraţie to t la sediile băncii
le ţin , nu la sinagogă ! Aşa că, de a sta-ţi spunem : dau
bucuros, dacă prim esc în schim b g aran ţii serioase că o
să-m i v ăd ban ii în a p o i. . . Şi bineînţeles, cu cîştig.
Noi, oam enii de afaceri, asta vrem : să fim siguri că debi­
to rii nu ne înşeală şi că nu-i prim ejdie de b o lşev ism .. .
W illy sărea:
— C ît despre a s ta . . .
— Ş tiu ! î n p riv in ţa asta, am aflat că acolo av eţi
oam eni vrednici. F o arte bine ! D ar prea sîn teţi băgaţi
la g ran iţa Rusiei Sovietice. . . Şi apoi, guvernele voas­
tre ! Cine are încredere în guvernele voastre !
— De ce? D om nul Viziru este un om cinstit. Un
dem ocrat. Ne-a tre c u t şi pe noi, evreii, în Constituţie.
B ancherul rîd ea:
— U ite ce, dactăr W illy ! Te v ăd . om serios. Ce-ţi
m ai pierzi vrem ea cu fleacurile a stea ? Pe voi o să vă
b a tă m ai d ep arte şi nouă o să ne m ănînce paralele.
N u-i p ă c a t? D acă voi sîn teţi în bucluc, v re ţi să ne
b ăg a ţi şi pe noi în bucluc? De ce? P en tru că sîntem şi
noi evrei ? . . . L asă, dactăr W illy ! în ţeleg că te-ai oste­
n it să vii pînă în Am erica. A sta, da, asta apreciez. Am
şi dispus, pe chestia asta. Stiport şi eu o p arte din chel­
tuieli. D um neata nu trebuie să dai nim ica din buzunar.
D im potrivă ! D ar afaceri cu guvernul d u m n eav o astră?
N ici m o rt !
W illy, care avea am b iţia să obţină făgăduieli de
îm p ru m u t num ai p rin farm ecul său personal, vedea că
a p ierd u t şi atu n ci pom enea de regină.
— Vă m ulţum esc p en tru aten ţie, răspundea el bancher
rului, d ar nu v-am a r ă ta t care este rostul principal al
vizitei mele în A m erica: regina Rom îniei vrea să vină
la to am n ă aici.
—> î n ce scop?

432
 — C redite !.
— A ha ! rîdea bancherul. De asta-m i vorbeai dum ­
n e a ta adineauri despre îm p ru m u tu ri în interesul evrei­
l o r . . . R e g in a ... îm p ru m u tu r i... e v re i! F rum oasă
com binaţie !
—■- D a ! P e n tru că eu am sarcina să pregătesc a t­
m osfera p rin tre evreii de a i c i .. . Să fie bine p rim ită !
— Vezi, asta da ! zîm bea bancherul, viclean. î ţ i
făgăduiesc că voi face şi eu t o t ce se poate ca regina
să fie bine p rim ită. în ţeleg că este în interesul evreilor
din R om înia, ca reginei să nu i se întîm ple aici nim ic
ră u din p arte a evreilor noştri. A sta, da ! Cînd e vorba
să facem o prim ire frum oasă reginei, u it că sînt bancher
şi redevin în d ată evreu. N um ai să nu m i se vorbească
d6 credite, -pentru că, fă ră să-m i dau seam a cum , u it
că sîn t evreu şi re d ev in în d a tă bancher.

P u te rea trecu d in tr-o m înă în tr-a lta , într-o atm os­

feră de m u ltă înţelegere p en tru suferinţele şi nevoile
neam ului.
Trişcă, subsecretar la In tern e, îşi luă răm as b u n de
la fu n cţio n ari:
— S înt fericit că opera începută de m ine la In tern e
v a fi dusă la b u n sfîrşit de dom nul T ra ia n S ăpunaru.
T ra ia n rosti şi el cîteva cuvinte:
— Vă m ulţum esc p en tru m unca ce a ţi depus-o sub
în ţeleap ta conducere a dom nilor Viziru şi Trişcă.
Apoi convocă pe noii prefecţi:
— Să m unciţi şi să rid icaţi prestigiul in stitu ţiei
p rin m uncă !
Chemă .presa:
— P en tru v iito ru l acestei ţă ri, e nevoie de ordine
perfectă — ordine cu orice p re ţ, ordine cu orice je rtfă !
D upă care începu im ediat să facă arestări, să con-
fişte şi să suprim e ziare şi să interzică orice fel de în­
tru n iri. T raian S ăpunaru se vedea, în sfîrşit, pe d ru ­
m ul ad evăratei p u teri: era m inistru de interne — şi
p reg ătea p arlam en tu l, care v a fi, inevitabil, parlam entul
lui şi n um ai al lui. O rdinul prim it de prefecţi era cate-'

28 _ c . 1293 433
goric: n -au d re p t să facă propagandă electorală decît
guvernam entalii şi Liga apărării naţionale creştine a
lui C aţă. î n cîteva zile, acţiunea electorală a lui T raian
luă caracterul unei ad evărate răscoale. Schingiuirile de
m uncitori şi ţă ra n i, arestările, pogrom urile se ţineau lan ţ.
— Cine n u e cu guvernul e îm potriva guvernului !
D uşm anii şi p rieten ii îl preveneau pe T ra ia n :
— T raiane, ceea ce faci tu ne aduce u n nou 1907 !
D ar T raian m ergea înainte.
— Ce să fac? zicea el cu nevinovăţie. Regele m i-a
d a t ordin să biruiesc cu orice p re ţ în alegeri.
N u se -mai p u tea călători p rin provincie decît cu
au to rizaţia prefectului. Cine contravenea îşi punea pielea
în joc. Nim eni n u m ai p u tea porni la drum , neînarm at.
P u te a fi sigur că, din u m bră, v o r sări la el .bătăuşi să-l
atace. î n to a tă ţa ra , pe la to a te răspîntiile, erau afişate
placarde uriaşe: « R eg ele şi generalul N eaţă v-au d a t
păm în tu l» . Fotografii în m ilioane de exem plare îl prezen­
ta u pe N eaţă în tre i ipostaze: N eaţă, elev la şcoala de
m eserii, N eaţă absolvent al şcolii din B istriţa, N eaţă
şef de guvern.
— Ce-i asta pe tin e, Ţ raian e? îl în treb a am icul So­
tir. F aci pu b licitate lui N eaţă şi pe tin e te uiţi.
D ar T raian, cu im aginea lui Mussolini m ereu vie
în cuget, îşi avea tactica lui p en tru a-şi croi drum ul
spre d ictatu ră . D oar p en tru aceasta avea el prefecţi,
de care a r fi fost m îndru şi P herikyde. î n entuziasm ul
lui, T raian însuşi povestea ce i-a răspuns prefectul
de R eghin pe care-1 însărcinase să-l scoată cu orice p re ţ
d e p u ta t pe T ărcăoanu:
— T ărcăoanu, dom nule m in istru ? D ar T ărcăoanu
e la m ine floare la ureche. E u, în ju d e ţ la m ine, îl scot
d e p u ta t şi pe dracu. D acă av eţi vreo altă d orinţă, v ă
rog să mi-o spuneţi. E u p o t să-l fac pe T ărcăoanu să
cadă fără să ştie. Ce-mi d aţi, aia aleg. Vă rog să ştiţi
că dacă-m i d a ţi capela dom nului general, sau peana
dum neavoastră, pe alea le aleg !
T em utul polem ist M ărunţelu, m ai zgîriat ca oricînd,
p en tru că evenim entele politice îi com plicau contabi­
lita te a cu nevastă-sa — era u n aprig sprijinitor al re­
gim ului şi proclam a p este to t:

434
 — în sem n aţi ziua de 25 m ai 1926, cînd au loc ale­
gerile. E ste o d a tă cînd partidele politice îşi dau duhul.
E ziua în care, p en tru în tîia oară, Liga creştină cere
voturile ţă rii pe baza p rogram ului: guvernare în afară
d e p artid e şi co ntra partidelor.
D acu, şeful naţional-ardelean, ap ăra dem ocraţia, pe
care spera s-o p o ată salva cu aju to ru l regelui.
— A rdealul şi B an atu l, cuvînta el, sînt însufleţite
de sim ţăm inte d in astice. . . E ad ev ărat că în unele 6tate
există fascism. E xem plul acestor state, însă, este in ad ap ­
ta b il la poporul rom în. Acolo, în acele ţă ri, voinţa poporu­
lui a creat fascismul. Suveranul n-a făcu t acolo altceva
decît că a realizat v o in ţa poporului. D em ocraţia ajunsese
la m argini care, ev entual, p u teau fi considerate ca peri­
culoase. L a noi, nim eni nu se poate plînge de prea m ultă
dem ocraţie. D im potrivă, la noi, dem ocraţia trebuie
a ju ta tă . Noi nu vrem pu terea contra suveranului, ci
cu aju to ru l său.
Ju g ă n a ru lu p ta şi el p en tru dem ocraţie:
— Ţ ara este în ru in ă. F alim entele curg. D irectorii
de bănci se sinucid. P atruzeci de m ii de ţă ra n i arde-
leni m or în B razilia. P înă cînd? Ce aştea p tă regele?
Ca an arh ia să p u n ă stăpînire pe ţa r ă ? Noi n u vrem
anarhie. Şi ura de rasă este anarhie. Noi sîntem îm ­
p o triv a u rii de rasă, ca şi îm potriva urii de clasă.
Ceasuri m ari, însă, cu ad ev ărat m ari, tră ia Caţă.
C aţă era om ul zilei. P en tru C a ţă ' n u existau bariere,
sate contam inate, controale j andarm ereşti, restricţiile
stă rii de asediu, cenzură, nim ic. N um ele lui C aţă era
iarb a fiarelor. T oate lacătele se fărîm au, to a te por­
ţile se izbeau de perete, to a te pungile se deschideau
singure, cînd ziceai: C aţă. Şi C aţă înflorea. în tin erise
cu douăzeci de ani. P lin de v erv ă, p iţig ă ia t şi zîzîit
ca în anii lui tin eri, în so ţit de u n s ta t m ajor de ciomege
cu zvastică, profesorul C aţă cutreiera oraşele, tîrgurile,
satele şi flutura de Ia trib u n ă , după vechiul lui obicei,
u n plic m are, galben:
— F ra ţi creştini, am aici u n docum ent preţios, care
a r treb u i să în alţe sufletele noastre de rom îni. Preşe­
dintele « ungurilor care se d eşteap tă» , fratele creştin
E ck h ard , m i-a m u lţu m it p en tru ap ărarea ce am luat-o

436
fraţilo r n o ştri un g u ri în procesul aşa-zis al bancnotelor
false.
în peregrinările lui electorale, Caţă făcu u n popas
la P iteşti, unde fu găzduit de fostul său elev T urculeţ,
vajnic com andant lăncier, care prinsese în ultim ul an
zece kilogram e, d a to rită regim ului alim entar pe care i-1
adm in istra nevastă-sa, doam na Rebeca T urculeţ, născută
R ebeca A bram ovici, care gătea de p referinţă bucate
evreieşti, cu m u ltă pricepere şi m ultă grăsim e de gîscă.
î n special, doam na Rebeca T urculeţ ţin u , în cinstea lui
C aţă, să-şi a ra te talen tele ei în p rep ararea peştelui
um plut.
— C oniţă, făcu C aţă cu gura plină de ştiucă, peştele
ăsta u m p lu t e grozav. U ite, aşa i-aş m înca pe to ţi
jid a n ii. . . U m pluţi cu p iper !
D oam na Rebeca T urculeţ, cu obrajii îm b u jo raţi de
com plim ent, rîse cu p o ftă:
— Aşa de m u lt v ă place?
— De ce să nu-m i placă ? D acă e bun, e b u n ! Cine
spune, coniţă, că eu sîn t antisem it, m inte. E u sînt n u ­
m ai an tijid a n !
Şi cu fu rcu liţa rid icată în aer, sentenţios:
— Ceea ce e cu to tu l altceva !
T u rcu leţ era în al nouălea cer că m arele Caţă se
sim te bine în casa lui.
— D om nule profesor, zise el m îndru, face nevastă-
m ea nişte ştru d ili şi nişte k ig h ili. . . să-i pupi m îinili !
P iţigăilă îl p riv i cu dragoste pe fostul său elev de
la Serviciul de S iguranţă la şi şi, galant, ca în anii lui
de tin ereţe poetică, se întoarse cu vioiciune către doartina
R ebeca T u rcu leţ:
— Coniţă, sîn t g ata să-ţi m ănînc stru d ili şi să-ţi
p u p m îinili !

R ezu ltatu l alegerilor fu o m are victorie p en tru gu­

vern. V oinţa poporului s-a p ro n u n ţa t pe baza noii legi
electorale. Astfel, N eaţă, în loc de 208 scaune, cît a r
fi tre b u it să capete du pă legea veche, obţinu 286 de
locuri, ţără n iştii, în loc de 117 — num ai 77, liberalii,
'
436
în loc de 31-— n um ai 15, iar. com uniştii, în loc. de 5
— nici unul.
In d ig n at, conu Alecu, exponentul p artid u lu i liberal,
d eclară:
— P artid u l liberal condam nă cu asprim e ingerinţele
electorale săvîrşite de guvern şi se ridică îm potriva
am estecului oştirii în politică şi a în treb u in ţării, în
m eschine scopuri politicianiste, a au to rităţilo r civile
şi m ilitare.
Conu Costică A ureanu, care părăsise de doi ani p ar­
tid u l lui N eaţă, era fbarte scîrbit de apucăturile sălba­
tice ale noului regim n eţist, ceea ce-1 îndem nă să declare:
— în tr-o ţa ră în care se b ate în arm a tă, se b ate la
poliţie, se b a te în ju stiţie, se b ate în ad m inistraţie, se
b ate pe drum ul m are de către orice agent al forţei p u ­
blice, în tr-o ţa ră în care b ă ta ia este singurul şi ultim ul
argum ent al stăpînirii şi în care, to tu şi, nu porneşte
singură nici o puşcă, într-o ţa ră de conducători păcă­
toşi şi de supuşi şi m ai păcătoşi, nu e nim ic de făcut
decît să trăim şi m ai departe sub dom nia m inciunii.
Ju g ăn a ru , în m area lui dezolare, îl găsi pe Trişcă
şi-şi vărsă năd u fu l:
— N eaţă e u n b a n d it şi T raian a lt b a n d it şi legea
n o astră electorală e o lege p e n tru b a n d iţi. . .
Trişcă îl privi cu sinceră com pătim ire:
— E tris t, dom nule Ju g ăn a ru ! E u cred că cel m ai
b u n lucru a r fi ca, de în d ată ce vei veni la p u tere, s-o
s c h im b i!
— B a, să m ă ierţi, dom nule Trişcă ! D acă-i bună
p en tru N eaţă şi p en tru voi, de ce n -a r fi b u n ă şi p en tru
m ine ?
 XVI

— Mă, m aim uţolini, ia vino-ncoa’ !

P recup, nuvelistul, întoarse capul şi-l zări pe Nelu
P edicuristu la o m ăsu ţă cu poetul A drian M eridian.
— Ce, m ă, stîrp itu ră ! îi strigă el, furios. Mai frum os
n u ştii să v o rbeşti?
Nelu întoarse capul spre M eridian şi am îndoi izbuc­
n iră în rîs.
— E i, cum îţi place, m ăi A driane? I s-a u rc at la
cap lui m aim uţolini al n ostru !
D ar Nelu n u m ai apucă să răspundă, p en tru că la
doi paşi de el izbucnise un scandal. P recup, care-1 căuta

438
pe M ărunţelu, dăduse peste el, la o m asă izolată, citin-
du-şi lin iştit gazeta.
— P ăi nu ţi-e ru şin e? zbiera Precup. Zici că gazeta
v o astră e n a ţio n a listă . . . P ăi, dacă e n aţionalistă, cum
îndrăzneşti să publici asem enea foiletoane ! O fi gazeta
t a iudeo-naţionalistă !
M ărunţelu, cu p ăru l zbîrlit şi cu ochii ieşiţi din orbite
de furie, izbucni:
— D ar porcăria v o a stră de rev istă, ce e? U n spanac
cultu ralo -trad iţio n alist. Cu asta v re ţi să înşelaţi lum ea?
— Porcule ! îi răspunse Precup. Spanac sîn teţi voi !
— Ce span ac? Ghiveci cu rat ! se auzi u n a lt glas,
care strig a la fel de furios.
E ra rom ancierul Zam fir Vasilescu, ieşit ca din păm înt
să sară în sprijinul lui Precup.
— M ussolinist tîm p it !
— F ascişti filo sem iţi.. .
— C orporatişti d e m o c ra ţi! Ş arlatanilor !
— Şi voi ce -sînteţi ? Z iar în străin at, v în d u t lui Ionel !
— V înduţi sîn teţi voi ! . . . N işte şan tag işti ordinari,
care faceţi speculă de teorii !
A cum a, nu m ai zbierau doar M ărunţelu, Zam fir şi
P recup, ci şi Ionescu-Ciurcheni şi Segălică şi N iky
Tom escu. D eodată trectsc-pleosc ! . . . P recup îi trase
două palm e lui M ărunţelu. Cît ai clipi din ochi, to t grupul
se îm prăştie. Singur M ărunţelu răm ase pe loc şi b ă tu
energic cu p ah aru l în farfurie:
— Chelner ! . . . Costică ! . . . Chelner !; . G arson ! . . .
G arsonul se apropie în fugă.
— A m sosit, coane ! '
— P la ta !
M ărunţelu p lă ti şi trecu la o m asă de alătu ri, unde
L ulu M alacu, d e p u ta t lancist, p ro asp ăt ales în parla­
m en tu l lui N eaţă, îl în tîm pină com pătim itor:
— Ce au cu tin e m ăgarii ăştia, M ărunţelule?
— Ai v ăz u t ? făcu M ărunţelu, aşezîndu-se pe banchetă
lîngă ,Lulu. Să m ă facă pe m ine şantagist ! L as’că-1
în v ă ţ eu m inte pe b ulgarul ăsta scîrbos, să mi-1 m ai
apere şi altă d a tă pe grecoteiul ăla nespălat de Costi-
m iris ! . . . P arcă n-aş avea la m ine actul lui de eliberare
din puşcărie, unde a s ta t doi ani p en tru fu rt !

439
 Lulu M alacu se b u cu ră:
— A şa? P ăi ce m ai Stai? D ă-i la cap ! .. .
— Mai aştep t ! zise M ărunţelu. Să v ăd să m ai în ­
drăznească să spună c e v a ...
— Mă rog ! îi răspunse Lulu M alacu. Oricum , o să
ne răfuim cu ei la congres. G ăinarii ăştia îşi închipuie
că noi n u ştim ce e cu ei.
D ar în clipa aceea, am îndoi se ridicară în picioare
să v ad ă ce se întîm plă în coîţul opus al localului, unde
se încinsese o b ătaie în lege între m ai m ulţi.
— A ha ! exclam ă Lulu în cîn tat. Bine-i face ! E şti
ră zb u n at, Serafime ! U ite cum mi l-au însîngerat pe
Ionescu Ciurcheni ! P uşlam aua ! U m blă cu aia-n două
lu n tre şi m ai are obraz să-l facă pe ce n z o ru l! U ite cine
vrea să ne conducă ţa ra !
în c o lţit, Ionescu-Ciurcheni se dădu înspre uşă, apucă
o sticlă de sifon de pe m asă şi o repezi în prim ul care
încercă să pună m îna pe el.
— H au u ! zbieră adversarul, care-şi duse m îna la
frun te. Săriţi, fraţilo r ! M-a ucis boanghenul !
T actica lui Ionescu-Ciurcheni izbuti. Cu drum ul spre
uşă liber, ilustrul rom ancier p u tu să dispară.
M ărunţelu şi Lulu M alacu se aşezară la loc, prea
p u ţin im presionaţi. E ra u căliţi în pum ni, în sifoane şi
în palm e. Sifoanele, pum nii şi palm ele făceau p a rte din
repertoriul zilnic al Capşei, unde « m em brii generaţiei
de foc», îm p ărţiţi în diverse grupuri fasciste care se
duşm ăneau de -m oarte în tre ele, se luau de p ăr p en tru
cel m ai n evinovat cuvinţel. E ra lu p tă grea* L u p tă pe
viaţ'ă şi pe m oarte p en tru binele naţiei. Fiecare voia să
m întuie ţa ra de lepre, d a r s-o m întuie el şi n u altul,
î n felul în care n um ai el se pricepea. Aşa cum a făcut şi
Mussolini în Ita lia — sau cum o v a face şi H itler în
G erm ania. Chiar ieri, Lulu M alacu a spus în C am eră:
— Salvarea ţă rii nu poate veni decît prin d ictatu ră !
Şi s-a u ita t cînd la T raian S ăpunaru, cînd la Câţă
Coroiatu. Unii au înţeles că există u n consemn p en tru
T raian şi l-au aclam at pe T raian. A lţii au crezut că e
vorb a de C aţă şi l-au aclam at pe Caţă.
— T răiască S ăpunaru ! . . . T răiască profesorul nostru
Coroiatu !

440
 Lulu c o n tin u ă :
— Şi cred că ţa ra , cu aju to ru l celui-de-sus, ne va
da în curînd pe d ictato ru l ei.
Lăncierii şi m ajo ritarii n eţişti aclam ară iar cu frene­
zie şi pe T raian şi pe Caţă. Cel m ai entuziast dintre to ţi
era Max F inkelstein, alesul lui N eaţă la B otoşani. Max
ar fi v ru t poate să aplaude ceva m ai discret, d ar Nichifor
R obu, care stă te a lîngă el, îi m îrîi între d in ţi:
— A plaudă, h arh ăre, că te s tr ă p u n g ! A plaudă,
laptele m ă-ti de n ebotezat !
Şi b ietu l Max aplaudă de i se um fiară palm ele, p en tru
dictatu ră.
D upă o asem enea dem onstraţie a m ajo rităţii aleşilor
naţiei, Gulescu, preşedintele Camerei, vorbi:
— D ictatu ra este o form ă de s ta t dem nă de exam inat
cu aten ţie. Cînd organism ul ţă rii slăbeşte, d ic ta tu ra
este singurul rem ediu dem n de a fi lu a t în consideraţie.
P reşedintele consiliului de m iniştri, generalul N eaţă,
înţelese că trebuie n ea p ăra t să se pronunţe şi el.
— D ictatu ră ? E v id en t ! De v a fi nevoie, v a veni şi
d ictatu ra !
Şi aruncă o privire sfidătoare spre banca liberalilor.
D ar dacă a v o rb it generalul, treb u ia să-şi spună
cuvîntul şi C aţă. N eap ărat ! E l era doar cel care practica
de decenii acţiunea dinam ică pe care aceşti dom ni au
descoperit-o abia azi, şi num ai după ce l-au v ăz u t pe
Mussolini la lucru.
— D om nilor, declară C aţă, care era acum copilul
a lin ta t al p arlam en tu lu i neţist. Noi, lăncierii, cînd vom
veni la p u tere, înţelegem să in stitu im • d ictatu ra . P rin
d ictatu ră înţeleg, dom nilor, să revenim la sistem ul color
două p artid e : unul de d reap ta, adică naţional-liberal —
celălalt de stînga, care v a fi p artid u l poporului, dacă
p artid u l poporului se v a angaja să adere la program ul
n ostru. P rin urm are, dom nilor, cer d ic ta tu ră liberală,
cer d ic ta tu ră n e ţis tă . . . d ar şi în u n a şi în cealaltă
d ictatu ră , cer m oarte jidanilor.
Generalul, tu lb u ra t, îşi încheie m ilităreşte n astu rii
de la h ain ă, şi declară e m o ţio n at:
— D om nule profesor, pe baza convenţiei noastre din
1918, sînt g ata să sta u de v o rb ă cu d um neata !

441
 *

Singur, în cam era lui, cu volum ul X X X V din Talm ud

deschis larg, pe m asă, C aţă îşi am inti de cuvintele gene­
ralulu i şi zîm bi cu dispreţ. N eaţă cică e h o tă rît să stea
de v o rb ă cu el, cînd, de o p t ani, to t despre asta vorbeşte
cu el. N um ai că în tre tim p , echilibrul s-a schim bat m ult.
C aţă a crescut şi creşte m ereu. Şi C aţă o sim te. îm p re ­
ju rările îl a ju tă : u n tin e re t ţin u t în mizerie, o intelectuali­
ta te care n-are ce face cu diplom ele, o m ică-burghezie
aproape ru in a tă de politica economică a lui V intilă, o
funcţionărim e m u rito are de foam e — to a te legiunile astea
de flăm înzi au în cep u t să aplece to t m ai m u lt urechea
la făgăduielile lui C aţă. Şi C aţă, alim en tat cu b ani din
belşug pe de o p arte de liberali, iar pe de alta de rev iz io ­
niştii unguri şi de către naziştii n em ţi, a p u tu t, în aceşti
p a tru an i de guvernare liberală, să-şi facă propaganda
p rin zeci şi zeci de foi şi foiţe şi să sem ene tero area în
lungul şi-n la tu l ţă rii, fără a fi stingherit de nim ic şi
de nim eni — p en tru ca, sub guvernarea lui N eaţă, să
qapete, to t din ordinul lui Ionel, pecetea oficială a unui
p a rtid de g u v ernăm înt şi să fie lăsat, în m od exclusiv,
a lă tu ri de guvern, să-şi trim ită în P arlam en t, ca oricare
p a rtid , o grupă de d ep u taţi. C aţă a devenit o putere.
C ată»
era tin
>
u t în seam ă de to ti. »
C ată
t
era consultat.
C aţă era d isp u ta t de liberali, de n eţişti, de ţără n işti,
d e . ..
Cineva b ă tu în u şă:
— In tră !
Coman ! B unul lui am ic, Com an, ţără n istu l.
— V orbeşti de lup şi lupu-i la uşă ! rîse C aţă. Chiar
acu m ă gîndeam la voi, ţă ră n iştii ! Mari caraghioşi m ai
sîn teţi !
Profesorul Coman, însă, era g rav:
— C aţă, d rag ă, am o m isiune oficială pe lîngă dum ­
neata.
— A sta-i a tre ia pe ziua de azi ! răspunse Caţă.
M-a plictisit. A junge ! N -am tim p . N -am tim p şi n-am
chef să am de-a face cu Ju g ă n a ru al tă u .
— Lasă-m ă să-ţi vorbesc ! stăru i Coman. Ju g ăn a ru
îţi dă m înă liberă să faci to t ce VTei. Avem nevoie de

442
tale n tu l tă u , de re p u ta ţia ta , de a u to rita te a ta , de ideile
tale !. . . Mă rog, t o t . . . Ju g ă n a ru îţi dă m înă liberă şi
te a ju tă la sate. Te a ju tă şi la oraşe, d ar să nu se sim tă
că sîntem noi la m ijloc. L a oraş, sîntem dem ocraţi.
— Mersi ! zise C aţă. Şi adică liberalii ce sîn t?
— De ce n u m ă laşi să-ţi vorbesc? L iberalii or fi
ei cum or fi, d ar ei sînt p artid u l trecu tu lu i. E i sînt
ciocoimea apusă. Pe cînd noi sîntem viitorul. Cine lu p tă
alătu ri de noi, a lui v a fi ziua de m îin e. . .
— M îine? se ră sti P iţigăilă. Pe ce o fi ziua de m îine
nu dau nici două parale. E u n u dau v rab ia din m înă,
pe cioara din p ar. Ce-i în m înă nu-i m inciună !
Coman se u ită la C aţă cu durere şi m ilă.
— H e-hei ! C aţă, C aţă !. N u degeaba a spus, cine a
spus, că-n vinele tale nu curge sînge de rom an !
— E u ? E u , dacă vrei să ştii, m ă tra g din fam ilia
cardinalului Cuza d in 'V e n eţia .
D ar lui Coman nu-i ardea azi de fleacuri.
— Lasă, C aţă, chestiile astea cu originea ta , pe altă
d ată, cînd o s-avem tim p m ai m ult. E u am v en it să te
în tre b : m ergi sau n u m ergi cu noi? De fa p t, n u -ţi cerem
m are lucru. T u îţi duci m ai d ep arte p ropaganda t a . . .
Aceeaşi ! Şi m ai violentă chiar. B a, cu cît v a fi m ai
violentă, cu a tît m ai bine ! D ar să arunci pe ici-colo,
cîte u n cu v în t îm p o triv a liberalilor.
— Nu zău ! îl lu ă C aţă peste picior. Să-l în ju r pe
Ionel de d rag u l ăluia în iz m e n e ... cum îi zice? J u g ă ­
n aru ! . . . N ă tă ră u m ai eşti, Comane d ragă ! Să-l schim b
pe Viziru cu Ju g ă n a ru ! . . . P ăi dacă-i vorba să-l schim b,
am o ofertă m ai b u n ş !
— Ce o fe rtă?
— D acu ! O să recunoşti şi tu că D acu e ceva m ai
serios decît J u g ă n a ru al tă u . D ar ce mi-e D acu, ce mi-e
Ju g ăn a ru ! T o t opoziţie ! Şi eu am un. principiu: cu
opoziţia n u m erg ! Mie îm i place să lucrez num ai cu cei
care sînt în stare să aplice teoriile mele în d a tă !
— în d a tă , în d a tă ! îl îngînă Coman pe C aţă. De
treizeci de ani aştep ţi să ţ i se aplice teoriile în d a tă şi
liberalii îţi tra g chiulul. P e cînd noi îţi g aran tăm că de
în d ată ce venim la p u tere, îţi dăm u n loc în guvern,
c a ...

443
 , — F o arte frum os, foarte frum os ! îi răspunse C aţă,
în b ătaie de joc. Şi eu îţi garantez că, de în d a tă ce o
să v en iţi voi la p u tere, o să stăm de vorbă. P în ă atunci,
v ă rog să m ă lăsaţi în pace !
Coman se dăd u b ă tu t:
— Bine, Caţă ! Am isp răv it.. N um ai să n u -ţi p a ră
ră u du p ă aia. E u m i-am făcu t datoria. Ţin să-ţi a tra g
însă, aten ţia, că n u eşti tu singurul n a ţio n a list. . . Mai
sînt şi alţii care au cuvînt la tin e în p a rtid — şi sînt
t o t a tît de b uni naţio n alişti ca şi tine.
L ui P iţigăilă, cuvintele astea îi zgîriară urechile:
— A lţii?
* Ce-i asta « a lţii» * ? De unde « a lţii»
* ? Care
« a lţii» ?
— Nu ştiu ! îi răspunse Com an, cu u n zîm bet perfid.
N u-i tre a b a m ea ! Te priveşte ! Aşa că te în treb p en tru
u ltim a o ară: vrei sau nu v rei?
În d îrjit de insinuările lui Coman, C aţă îi răspunse:
— Nu !
Coman plecă, d ar C aţă nu-şi m ai p u tu găsi lin işte . . .
A lţii ! La care alţii s-a gîndit ciocoiul ăsta infect de
Com an? Care alţii au un cuvînt la m ine în p a rtid ?
H um uleanu? î l am la m înă cu o m ulţim e de potlogării.
Să facă o m işcare şi-l nenorocesc ! T ărăb u ţă ? II strivesc
ca pe o ploşniţă. D acă şi T ă ră b u ţă poate avea u n cuvînt !
Lulu M alacu? A sasinul din bulevardul D a c ia ? .... Său
N ikv Tom escu, celălalt asasin? C are? Sau, p o a t e ...
î n m intea lui C aţă se dezlănţui deodată u n v îrtej,
care cufundă to tu l în beznă şi haos. Galben ca ceara,
cu tru p u l în ţep en it în fotoliu, C aţă îşi sim ţi ţe a sta
d eşertată de gînduri. Un singur cuvînt îi răsu n a în
u re c h i: « P o a te . . . p o a te . . . »
P u ţin cîte p u ţin , însă, C aţă înfrînse această dezlăn­
ţu ire pu stiito are a tem p eram entului său sensibil de om
a lin ta t — şi ju d eca ta lui începu să-şi revină. P oate !. . .
D ar să fie, oare, cu p u tin ţă acest lu cru ? Tocm ai om ul
care a s ta t o v ia ţă în treag ă alătu ri de el şi la bine şi la
ră u , tocm ai el, cel m ai bun p rieten al l u i . . . tocm ai
polonezul ăsta scîrbos şi beţiv să-l trădeze !. . . A şadar,
răpo satu l Staicu, săracu, D um nezeu să-l ierte, avea
d re p ta te ! . . . Zdrelea ! Te pom eneşti că o fi el ! Zdrelea !...
Zdrelea să-i înfigă pum nalul în spate ? Lui ? . . . Lui,

444
şefului suprem al ligii, lui, om ului cu care tra te a z ă
to a te guvernele, lui, singurul în d re p t să discute directiva
partid u lu i cu R em us, să-i înfigă pum nalul în spate
acest p rip ăşit, ros de sifilis şi alcool ? .. . D a !. . . S-ar
putea !. . . E to t ce se poate ! Şi nici n -ar fi de
m irare ! Cu aureola care şi-a făcut-o secătura aceea
tîm p ită de fecioru-său, Aureliu, în u ltim a vrem e, e to t
ce se poate ! Şi din vina cui? D in v ina cui?. . . D a !
D in vina cui?
Violent, C aţă sări în picioare şi începu să se b a tă ,
desperat, cu pum nii în p iep t:
« D in v in a m ea ! N um ai din v ina m ea ! Am fost orb,
şi nu m i-am d a t seam a că încălzesc un şarpe la sîn !
M-am în crezut în pro stia lor şi în m area m ea deşteptă-
ciune — şi u ite ce a ieşit ! O ticăloşie ! O mişelie ! Un
asasinat !»
Obosit, se aşeză iar, şi gîndurile lui pesim iste făcură,
brusc, loc îndoielii. P o ate, to tu şi, se înşeală. P o ate că
bunul lui am ic, Coman, i-a strec u rat dinadins o trav a
asta în sufilet, ca să-i zdruncine ho tărîrea de a n u tr a ta
cu Ju g ăn a ru . P o ate !. . . '
Omul acţiunii dinam ice nu-şi pierdu tim p u l prea m ult
în m ed itaţii care n u duc la nim ic. N um ai o explicaţie
ca de la om la om cu Zdrelea îl v a p u tea lăm uri ce este
adevăr şi ce este sim plă in trig ă în cuvintele lui Coman.
Spre seară, b ătrîn u l Zdrelea, p ro asp ăt ras şi cu
rezervorul v ital bine alim en tat cu drojdia cea m ai
cu rată pe care o p u tea găsi la bodegă, in tra în cam era
de lu cru a şefului său politic, C aţă Coroiatu.
— U ite-m ă-s !
De la început, lui C aţă i se p ăru că beţivul a venit
la el cu in te n ţii agresive.
— Şezi ! îi spuse C aţă lui Zdrelea. Am auzit lucruri
frum oase despre tin e.
— D a ? Şi ce ai auzit, m ă rog m atale?
— Că m ă lucrezi !
Zdrelea se u ită chiorîş la C aţă şi-i răspunse o ţă rît:
— Ce se chiam ă că te lucrez?
— Că vorbeşti de p a rtid ca despre o afacere a ta !
T o ată drojdia fu răscolită în Zdrelea Cziucziewicz.
— Care p a rtid ?

445
 — P a rtid u l m eu !
— Al tă u ? răcn i Zdrelea. D e cînd al tă u , m ă ? Adică
tu -ţi închipui că eu m uncesc în ligă p en tru gloria t a ?
E u am u n fecior şi m unca m ea v reau s-o las lui m oşte­
nire, n u ţie !
C aţă, oricît de dibaci om politic era, văzu că n-are
ro st să fie subtil. Cu u n om care se scaldă în rachiu
treb u ie să v orbeşti fă ră înconjur.
— Cum aşa, m ă, liftă sp u rcată ! zbieră el. T u ai un
fecior şi vrei să-i laşi lui m oştenire m unca m ea de peste
treizeci de a n i? T u ai m uncit zici? T u ai b ă u t ca un
porc, n u ai m uncit ! Şi apoi, să n u u iţi, leah păduchios
ce eşti, că dacă tu ai u n fecior, am şi eu u n fecior !
— Cum ai sp us? răcni Cziucziewicz. Mă faci pe m ine
leah păduchios ? Să fiu al dracului dacă nu t e . . .
D ar se îm piedică de covor şi crim a fratricid ă fu
e v itată. A m eţit de indignare, Zdrelea se ridică de pe
jos şi, foarte p ru d e n t, se ţin u de un scaun, ca să-şi p o ată
isp răv i gîndul:
— E u ,« lif tă sp u rc a tă » ? P e n tru că îndrăzneşti să-m i
vorbeşti aşa, n a ! .. . P tiu ! . . . L as’ că te în v ă ţ eu m inte !
Fecioru-m eu îşi face singur u n p a rtid !
— A şa? zbieră C aţă. Bine ! A tunci spune-i că din
m om entul ăsta l-am şi exclus din l i g ă . . . Şi pe tin e
o d a tă cu el !
Zdrelea m ai încercă să spună ceva, d ar to a tă drojdia
din el, de supărare, îi astu p ă gura.
D ouă m inute du p ă ce vicepreşedintele ligii plecă,
servitoarea veni cu m ă tu ra , cu făraşul şi cu cîteva cîrpe,
să şteargă de pe covor ultim ele urm e ale fostei prietenii
politice şi spirituale d in tre profesorul Zdrelea şi profe­
sorul C aţă.

Profesorul C aţă n u întîrzie să-l p u n ă în curent pe

T ra ia n asup ra crizei din p a rtid u l său.
— Şi la ce te -a i g în d it? îl în tre b ă T raian.
— î n Cam eră sîntem nouă ! zise C aţă. D a r d rep t
să-ţi sp u n , nu m ai am încredere în nici unul. Singurul
lucru b u n ar fi să-i p o t înlocui. D acă n u pe to ţi, m ăcar

446
pe u n u l în care n u p rea am încredere, p en tru că-1 ştiu
prea leg at de Zdrelea şi de fecioru-său.
— L a cine te gîndeşti?
— L a Vasiliu !
— Şi ai v rea să-l înlocuieşti pe V asiliu, cu cine?
— Cu V lădescu ! Om sigur. E al doilea pe listă du p ă
Vasiliu, la B acău.
— Bine ! Să-l scoatem pe Vasiliu. îm i trebuie num ai
un p re te x t. S tai ! Ce profesie are?
— E doctor !
— D octor ! Teflectă m inistrul de interne.
Şi, h o tă rît:
— R ăm îne aşa ! D ecretăm că profesia de doctor nu
e com patibilă cu d ep u tăţia.
D a r cînd T raian încercă să trea că la fap te şi ceru
invalidarea lui Vasiliu, to ţi d ep u taţii ligişti — o p t, în
fru n te cu Zdrelea — săriră:
— N u se poate !. . . E ilegal ! . . . Vasiliu a fost v ali­
d a t ! . . . Vasiliu treb u ie să răm înă. N u dăm voie !
P o ate d em o n straţia lanciştilor n u l-ar fi speriat a tîta
pe C aţă, dacă n -ar fi a v u t surpriza să v ad ă că to ţi ţă r ă ­
niştii şi n aţio n alii fac corp cu ei.
— A sta-i hoţie ! R uşine ! Să v ă fie ruşine !
C aţă, scos din m in ţi, se piţigăi la m axim um :
— T rădare ! strig ă el către lancişti. S înteţi nişte
t r ă d ă t o r i ! Pe to ţi v ă exclud din p a rtid ! D in acest
m om ent n u m ai sîn teţi d ep u taţi !
H ohotele de rîs ale lanciştilor şi ale opoziţiei
naţionale şi ţără n iste îl îm piedicară să m ai continue.
H um uleanu se ridică şi zise răsp icat:
— Nu ai voie să iei hotărîri de unul singur ! E x istă
un com itet ! N u trăim încă sub d ictatu ră !
L anciştii, ţără n iştii, naţionalii 0 aclam ară prelung.
— Bravooo ! . . . B ravo ! . . . Jos d ic ta tu ra !
Astfel, în acea clipă h o tărîto are p en tru evoluţia
fascism ului în R om înia, glasurile fasciste se tre z iră
am estecate cu glasurile dem ocraţiei naţionale şi ţ ă ­
răniste — şi, am estecate, se răspîndiră în ţa ra în ­
treagă, spre a răm îne am estecate, pînă în ceasul din
urm ă.

44Î
 *

Ionel, care, de obicei, cultiva dizidentele în rîndu-

rile celorlalte p artid e, nu p u tea vedea cu ochi buni
dezbinarea în p artid u l lui C aţă, care, în definitiv, nu
era decît u n su b p artid naţional-liberal. Pe Ionel nu-1
îngrijora a tît de m u lt faptul că Liga naţional-creş-
tin ă slăbea, cît ten d in ţa grupării care se despărţea
de C aţă. Şi te n d in ţa aceasta nu era nici m ăcar sus­
pectă. E ra clară: grupa trăgea spre D acu şi Ju g ăn aru ,
care erau p en tru Ionel o altă sursă de tem eri. Cola­
borarea în ultim ele alegeri d in tre naţionali şi ţără n işti
dovedise încă o d a tă că aceste două p artid e constituie
îm preună o fo rţă serioasă, care pune în prim ejdie p artid u l
liberal, dacă n u v a fi fă rîm iţată m ai repede.
D ar din păcate, nici m ăcar problem a fuziunii din ­
tre naţionali şi ţă ră n işti nu era a tît de acută, pe cît
era o altă problem ă: a însuşi generalului N eaţă. Gene­
ralul N eaţă îşi pregătea d ictatu ra. De curînd a declarat
că va aduce m odificări în constituţie, spre a o p u tea
învesti pe M aria cu d reptul de a fi succesoarea la tro n
a lui F erdinand.
— N um ai asta ne-ar m ai l ip s i! zise Ionel lui Alecu.
Am scăpat de dracu, ca să dăm peste t a t ’său !
— Peste m aică-sa ! îl rectifică Alecu.
— Da ! făcu Ionel gînditor. Va treb u i să-i fac u n duş rece.
Şi, fără să întîrzie, îşi exprim ă la club u n sim plu
d e z id e ra t:
— Aş vrea să prezidez guvernul sub care a r fi să
se serbeze sem icentenarul proclam ării independenţei.
N eaţă află şi sim ţi că se sufocă:
— Ce? zbieră el. E n eb u n ? Sem icentenarul? A sta,
cînd e? în 10 Mai 1927 ! Cît m ai avem pînă atu n ci?
O pt lu n i? A tîta ne m ai îngăduie dum nealui? în că opt
lu n i? Aşa ne-a fost v o rb a? N u ! S-o creadă e l !
D ar a doua zi, conu Alecu declara şi el în tr-u n in te rv iu :
— P ăm întul încă nu-şi v a fi săvîrşit com plet oco­
lul în ju ru l soarelui şi v eţi vedea din nou p artid u l liberal
la conducerea ţării.
N eaţă înţelese că a fost râ u in sp irat cu co n stitu ţia
şi se p rezentă în d ată la Viziru acasă:
 — D om nule Ionel, n u ştiu cine te-a inform at că
eu v reau să revizuiesc constituţiunea. S înt zvonuri
lansate de adversarii n o ştri com uni, care vor să ne
despartă !
— E ram sigur ! îi răspunse Ionel. Şi nici nu m -am
gîndit că d u m n eata ai fi în stare să faci u n pas a tît
de g r e ş it! . . .

T raian S ăpunaru, m inistrul de interne al lui N eaţă,

nu avea să-şi reproşeze nim ic. A p aratu l m oştenit de
la Ionel funcţiona în chip desăvîrşit. Provocările se
produceau au to m at, m ai în fiece zi, în cîte un alt colţ
al ţării. M ereu erau arestaţi m uncitori, elevi, studenţi,
funcţionari, soldaţi, sub acuzaţia de com unism . Mereu
se înscenau alte procese şi m ereu erau trim işi la puşcărie,
to rtu ra ţi, şi unii d in tre ei, « sinucişi» sau « fugiţi de sub
escortă», oam eni care n-aveau altă vină decît aceea
de a fi ceru t d re p ta te şi pîine. Scos de sub scutul legilor,
P artid u l Com unist n u p u tea face o m işcare, oricît de
legală, care să nu fie considerată ca u n a te n ta t la sigu­
ra n ţa statu lu i. D eţin u ţii politici se aflau în acea lună
iulie a anului 1926, în greva foam ei şi la D oftana, şi la
Jilav a. în tr-o zi, m am e şi soţii h o tărîră să m eargă cu
to ate îm preună la M inisterul de Război. D upă ce au
fost lăsate afară să aştepte cîteva ceasuri, fură prim ite,
în sfîrşit, de dom nul colonel Vasiliu. Mic, îndesat, cu
m ustăcioara rete zată scu rt peste nişte buze sub ţiri,
cu doi ochi m ăru n ţei, spălăciţi, sub o fru n te sinuoasă
şi în creţită, colonelul le luă din uşă, cu zbierete:
— E i, ce p o ftiţi? S curt, că n-avem tim p să stăm
cu voi la taifas !
O femeie tîn ără vorbi p en tru celelalte:
— E vorba de oam eni care m or cu zile în închi­
soare !
— Nici o grijă ! răcni colonelul. L ucrul ră u nici
dracul nu-1 ia ! D acă au zile, nu m or !
O femeie scundă şi u scată se apropie de colonel:
— B ăiatu l m eu abia m ai trăieşte ! L -au b ă tu t de
l-au sm in tit în b ătăi. N u-i zi de la D um nezeu să nu-1

29 - c. 1293 449
b a tă . Ce au cu el? D e ce să-l om oare, dom nule colo­
n el? Ce rău v-a fă cu t?
— Ce? mugi colonelul. Ce ră u ne-a fă c u t? Nu ţi-e
ruşin e? Auzi ! Ce rău ne-a făcu t ! Nu-i place regele,
nu-i place guvernul, vrea să ră sto a rn e ţa ra cu dosu-n
sus şi m ai în treab ă ce ră u ne-a f ă c u t ! R evoluţie ştii
ce este, cu m ătră? Ştii sau nu şlii?
— N u ştiu, vai de pâcatcle mele !
— D acă nu ştii, atu nci de la cine a în v ă ţa t po­
doaba dum itale, h ai?
Şi, către celclalte:
— Şi voi, ce v re ţi?
— Să li se facă d re p ta te ! răspunse tîn ă ra care vorbise
m ai adineauri.
— D re p ta te ? urlă colonelul. Poi d re p ta te o să le
fa c e m .. . să n-o p o ată duce ! D re p tate !.. . D a’ p en tru
cc alta stau ei acolo închişi? Ca să li sc facă d re p ta te !
D c aia !__ A lt’d ată să ş t i ţi ____ Şi acum a, v ă rog să
nţă lăsaţi în pace ! H aida, plecaţi !
Un ofiţer de alătu ri, atras de strigătele colonelului,
se ivi în prag:
— Ce-i aici, V asiliule? Ce-i cu femeile astea?
— S înt obraznice, dom nule g e n e ra l! N u ştiu să
răsp u n d ă cuviincios.
G eneralul îl luă pe colonel deoparte şi-i vorbi ca
Bă nu fie auzit de femei, apoi ieşi.
— P etiţie a ţi fă c u t? în treb ă colonelul, p o to lit p en ­
tr u o clipă.
— D a ! Poftim !
Colonelul luă h îrtia în m înă, îşi aruncă ochii pe
ea şi începu din nou să zbiere:
— Ce-i a s ta ? O singură p etiţie p e n tru to a te ? N u
se poate ! N u facem aici bolşcv sm ! Aici e M inisterul
de R ăzboi rom înesc, n u b o lş e v ic ... Mîine să-m i a d u ­
ceţi fiecare în p arte cîte o petiţie !
Cînd veniră a doua zi, colonelul nu le prim i. Să vină
altă d ată. V eniră a treia zi, a p a tra z i . . . pînă în cele
din u rm ă, colonelul se îndură să stea de vorbă cu ele.
— Ce v re ţi? Ie luă colonelul, pe tonul lui obişnuit.
— Am v en it cu p e tiţiile . . . şi voiam să vi le
p re d ă m !

460
 — E i, g ata ! . . . Mi lc-aţi p red at. B ună ziua !
T înăra, care vorbise şi de rîndul trecu t în num ele
celorlake femei, îi răspunse colonelului pe un ton dîrz:
— Dom nule colonel, vă rog să nu u ita ţi că noi nu
eîntem nişte acuzate, ci am venit ca p etiţionare. Crea
ce faccm noi e legal. Aşa că, vă rugăm să n u ne vorbiţi
aşa. P ro testăm !
Colonelul, parcă a r fi în g h iţit foc:
— Cum ? P ro te s ta ţi? F ac ceva pe protestele voas­
tre . Şi tu cine eşti? U na din alea care protestează?
0 bolşevică? D a’ cu cine crezi, fă, că vo rb eşti? Cu
m ă-ta, cu golanii cu care te înhăitezi? Cum îndrăz­
neşti, fă, să-m i vorbeşti mie aşa? H a 1 Cum te cheam ă?
S pune: cum te cheam ă? R e p e d e ... Cum te cheam ă,
că acuşi u it că eşti femeie !
Celelalte femei, îngrozite, se înghesuiră una în alta,
în colţul odăii. Tînăra^ însă, în fru n tă privirea colonelului
şi-i răspunse răsp icat:
— Mă cheam ă M aria K orncr !
U n rîn je t de bucurie fioroasă se întinse peste to t
obrazul colonelului.
— M aria cum ? K o r n c r ? ... Care v a să zică am
g h i c i t ! .. . Jid au că !__ Te pom eneşti că or fi to ate
jidance, ca şi tine !__ N u m -ar m ira !
— Ba sîntem şi rom înce şi e v re ic e .. . F iecarc cu
necazurile c i ! spuse o bătrînică.
Colonelul făcu un pas spre ea, cu m îinile crispate,
parcă ar fi v ru t s-o apuce de gît.
— Ia n ascultă, m ătu şă, dacă m ai spui o vorbă, te
izbesc cu capul dc to ţi p e r e ţii.. .
Apoi, către M aria:
— Şi cu tine, vorbim noi a l t f e l...
S u n ă:
— Să vină santinela !
O femeie din grup nu m ai p u tu să rab d e şi strigă:
— D ar nu-i evreică, dom nule colonel ! E creştină !
R om încă ! . . . E num ai m ă rita tă cu un ovrei !
— A ha ! Asta-i şi m ai ră u ! D a’ tu ce eşti? Rom încă?
Şi nu ţi-e ruşine să mi-o m ai aperi?
S antinela in tră . Colonelul răcn i:
— D um neaei e a re sta tă ! Ia-o de a i c i !

*9 * 45]
 Fem eile stătea u acum m ute şi cu ochii plini de lacrim i,
ceea cc-1 îndîrji şi mai ră u pe colonel:
— Unde-s petiţiile alea? Să le văd !
Pe m ăsură ce apuca petiţiile, se u ita în fugă la ele
şi le zvîrlea pe jos, peste birou:
— Nu-i bună ! T rebuie tim b ru m ai m are ! . . . Nu-i
b u n ă ! . . . T rebuie tim b ru m ai m are ! . . . Nu-i bună ! T re­
buie tim b ru m ai m a r e ! . . . H a it, ie ş iţi! Şi să nu vă
m ai p rin d pe aici, c-o p ă ţiţi ca şi aia dc colo !
Cineva sfătui femeile să m eargă la com andam en­
tu l corpului I I de arm ată, în a cărui com petenţă şi
adm inistraţie directă se aflau închisorile m ilitare. Aici,
fură prim ite de un ofiţer, to t colonel, care se deosebea,
însă, m u lt de colonelul Vasiliu. E ra tîn ăr, frumos, elegant,
cu părul îngrijit p iep tăn a t — şi era bine crescut. Cînd
femeile in trară , ofiţerul se ridică în picioare şi le vorbi
blînd, zîm bitor, p rieten eşte:
— A, aţi ven it p en tru dom nii com unişti? Cu ce vă
putem fi de folos?
— E vorba de copiii noştri, de b ărb aţii n o ştri închişi
la D oftana şi la Jilav a !
— D a ! făcu ofiţerul, cu u n aer de profundă am ă­
răciune. E tris t, d ar ce le p utem face dacă nu se astîm -
pără ! O ricum le vorbeşti nu-i bine ! Le vorbeşti u rît,
se supără, le vorbeşti frumos, îşi iau nasul la p urtare.
Oam eni fără m inte. Îm i pare ră u , nespus de rău. D ar
nu noi i-am b ăg a t în puşcărie. E i s-au b ăg a t sin-
guri !
Şi le vorbi dulce, dulce, d a r cu cît m ai dulce era
tonul cu care vorbea, cu a tît m ai sinistru răsuna în
inim a lor co n ţinutul cuvintelor lui. î n fa ţa acestui
ofiţer p arfu m at, frum os şi m anierat, colonelul Vasiliu
devenea o am intire plăcută. Fiecare d in tre femeile
accstea înţelegea că s tă n u în fa ţa unui ofiţer, ci în
fa ţa u nui zid de b eton, pe care niciodată, ea, singură,
cu slabele ei p u teri, nu l-ar p u tea dărîm a.
— D om nule colonel, vă rugăm în g e n u n c h i.. . Gîndi-
ţi-vă la e i! S înt cei m ai m ulţi, t i n e r i ... în c ă nişte
c o p i i ! ... S oarta lor e în m îinile d u m n eav o astră!
— S oarta lor ! în ţeleg ! S oarta lor e tristă ! . . . D ar
avem d rep tu l să ne gîndim num ai la so arta lo r? D ar

452
so arta ţă rii ! P e dum n eavoastră n u v ă doare de loc
so arta ţă rii?

S o arta ţă rii era, deci, bine a p ă ra tă de T raian Să-

pu n aru , care avea p resentim entul că de d a ta aceasta
a apucat-o pe un drum sigur. O rdinea şi siguranţa
erau în mâinile lui. A cum a voia să ştie num ai a tît:
cum să se folosească m ai bine dc ele, p en tru ca, în
cel m ai scu rt tim p cu p u tin ţă , să-şi poată in stitu i dic­
ta tu ra ? Cum — răm înea veşnica lui in treb are care
i-a în tu n eca t zilele cele m ai frum oase din viaţă. Cum?
P înă şi azi — cînd p u tere a in s ta t se găsea în bună
p a rte în mîinile lui — to t se în tre b a : cum ? Cum să-şi
p o ată atrib u i el titlu l de duce al ţă rii, ca M ussolini?
Cum să-şi p o ată lu a în sarcina lui conducerea oricîtor
dep artam en te i-ar place, ca Mussolini, care este azi
şi m inistru de intern e, şi m inistru de război, şi m inistru
al m arinei? Cum să-i facă el pe to ţi politicienii aceştia
venali, pe to ţi bancherii aceştia zgîrciţi, pe to ţi curtenii
aceştia ipocriţi şi in trig an ţi, pe to ţi escrocii din presă,
pe to ţi liberalii, pe to ţi ţără n iştii, pe to ţi ardelenii, pe
to ţi bolşcvicii, să trem ure de frică num ai la auzul num e­
lui lui, cum trem u ră Italia întreagă la num ele lui Mussolini
şi al căm ăşilor negre ! . . . Ce a spus? Cămăşi n e g r e ? ...
Că-măşi ne-gre ! . . . S t a i ! . . . Că-măşi ne-gre ! . . . D ar
a re sta e şi răspunsul la cum ! . . . Cămăşi negre ! . . . Lui
T raian S ăp u n aru îi trebuiesc căm ăşi negre ! A rm ata lui
T raian S ăp u n aru ! Cînd vor defila căm ăşile negre ale
lui T raian S ăp u n aru pe străzi, ţă rii să-i clănţăne dinţii
de frică ! T rec scutierii lui T raian S ăpunaru ! Să trem ure
lum ea de frică !
— Să trem u re, auzi? strigă el, cu ochii p ierd u ţi în
orizonturile lui m ussoliniene, bunului său prieten Sotir
de la Focşani, căruia-i expuse ideea. Şi p en tru asta-m i
treb u ie căm ăşi negre, auzi?
— C îte? îl în treb ă Sotir, realist p înă în m ăduva
oaselor.
L u at repede, d ictato ru l se zăpăci. C îte? La asta nu
s-a gîndit.

463
 — C îte spui tu ? îl în treb ă el pe Sotir.
— Cît m ai m ulte ! ii răspunse Sotir. Le com andam
în Italia. Fasciştii sînt oam eni dc înţeles. F ac afaceri
cu ei de doi ani şi nu-m i pare rău. Or fi ei d ictato ri acasă
la e i . . . D ar p en tru m arfa m ea, sînt eu d ictato r. Cît
le dictcz, cu a tîta încarcă facturile.
L ui T raian S ăpunaru începură să-i joace bulbucii în
cap cu o iuţeală îngrijorătoare.
— D a r e grozav ! strigă el. Şi c î t . . .
— . . . comision ? îi com pletă S otir în treb area. Mai
m are ca oriunde aiurea. Comisionul li-1 dictez to t eu !
— F ă ! răcni T raian.
D ar Sotir era u n om politic m u lt m ai cum pănit
dccît T raian.
— S tai, frate, n u m ă lu a aşa ! E u, pe ce chestie
lucrcz ?
— L as'că o să ne înţelegem !
— Nu ! făcu răsp icat Sotir. P e « o să ne înţelegem »,
o să m ai iasă b ătaie. V reau socoteală clară de la în-
ccput. Ju m a-ju m a !
De cînd era T raian om politic, încă nu s-a în tîm p lat
să îndrăznească cineva să-l inşultc în asem enea h al:
— Ai tu rb a t? strigă el. Ju m a-ju m a? Mui m ult de
zecc la su tă nu dau ! U iţi că eu sînt m in is tru .. .
— E u nu u it că tu eşti m inistru ! îi răspunse Sotir.
D a r nici tu să nu u iţi că eu sînt discret.
— P en tru discreţie îţi mai dau cinci la sută !
— B a nu ! 0 să-mi m ai dai douăzeci la su tă ! L a
un loc trcizeci la su tă ! Ăsta-i ultim ul m eu cuvînt. Ne-am
înţeles? B un ! Chestia o aranjez telegrafie.
îşi scoase tacticos o ţigară din pachet, şi-o aprinse,
după care îi vorbi lui T raian, p ărin teşte:
— A cu, T raiane dragă, se cbcam ă că am făcu t o
a f a c e r e ! ... F o arte b in e ! Nimic de zis! Aşa a lăsat
D um nezeu de cînd lu m e a : ca om ul să-şi cîştige pîinea
cea de to ate zilele cu sudoarea frunţii. D ar judecă şi
tu : astea sînt afaceri dem ne de tine, m inistru de in­
terne al ţării ? M inistru de interne al ţă rii ! P ăi asta-i
joacă, nene T r a ia n ? .. . M inistru de interne al ţării ! . . .
Şi să-ţi scoţi b u cata ta de pîine din nişte căm ăşi ! D ar
ce eşti tu , frate T raian e? N egustor de articole dc ga-

454
Innterie? P ăi dacă o să faci acum a, cît eşti m inistru
de intern e, negoţ de m ărunţişuri, negustor de m ărun-
ţişuri o să m ori, T raiane, nu ceea ce vrei tu să ajung ! . . .
Cămăşile negre, nu zic nu, sînt bune şi ele. D ar num ai
ca mezclic. T u trebuie să te gîndeşti la afaceri m ari,
Traiane, m ari dc to t, dem ne de unul ca t i n e . . .
T raian, ru şin at şi umil, îşi ascultă prietenul pînă la
urm ă. Cîtă înţelepciune în cuvintele acestui Sotir ! Lui
nu-i este în g ăduit să fie sim plu negustor de căm ăşi.
U n ad ev ărat d ictato r dispreţuieşte asem enea afaceri
m ărunte. El este (acut num ai p en tru acţiuni m ari,
dem ne dc dictato ru l u n u i popor de şaptesprezece m i­
lioane de suflete.
— E i, care afaceri? îl întrebă el tim id pe Sotir. Să
aud şi eu ce înţelegi tu prin « m are, m are de t o t » ? . . .
Sotir îl privi lung pe T raian, apoi îl în treb ă cu ochii
pe ju m ă ta te închişi:
— Mă, T raiane, tc-ai gîndit tu v reo d ată la o cetate
universitară ?
T raian răm ase cu gura căscată ! « C etate universi­
ta ră ! D oam ne D um nezeule ! N um ai tu ai p u tu t crea
aceste două cuvinte care să se îm bine a tît de frum os 1
C etate universitară !»
— Sotire, vino să te p u p ! . . . Sotire, eşti cel m ai
genial in v en tato r dc la Edison ! Şi cum vezi universi­
ta te a asta, Sotire?
— U ite cum : trăim vrem uri dictatoriale, nu-i aşa?
A sta nm în v ăţat-o de la tine. Deci, jos autonom ia uni­
versitară ! îi strîngem pe to ţi golanii la un loc şi-i punem
la dispoziţia guvernului, adică a ta ! U n teren imens
pe care să fie construite nişte clădiri gigantice. Cînd
o ieşi stu d en tu l de acolo, să-I ai gata soldat. în căm aşă
albă sau neagră, asta n-are im p o rtan ţă ! Cred că nu-i
cine şlie ce m are d iferenţă dc p re ţ. D ar un solda.t gata
să tragă în cine vrei tu.
în tim p ce S otir îi vorbea, T raian sim ţea cum creşte
şi creşte ! Să tragă în cine o vrea el, dictatorul T raian
Săpunaru ! Să tragă în toţi şi to ţi să-i ceară iertare în
genunchi. E teribil ! în t o ţ i . . . D eodută, însă, T raian îşi
reveni la s ta tu ra norm ală. M area îndoială îşi înfipsese
gheara în inim a lui.

456
 — D ar tu ce spui, Sotire ? M-or lăsa liberalii ?
— Aici e aici ! îi răspunse Sotir. Că n-or să te lase !
— P ăi atu n ci? făcu T raian decepţionat. Ce-i to t
dai zor cu cetatea aia un iv ersitară? N um ai a ş a . . . hai
să vorbim să n-adorm im ?
— D epinde cum o iei, T raiane ! Şi eu zic s-o iei
pe p a rte a a bu n ă ! P e n tru că ce n-o să te lase Ionel?
Să co n struieşti cetatea ! N um ai a tît ! D ar să bagi bani în
p roiecte,n ici o p u tere din lum e n u te poate opri ! E ste ?
— E ste ! recunoscu T raian, pe care-1 cuprinse iar
înfrigurarea. Şi cum vezi tu lucrurile, Sotire?
— E u zic să călcăm pe căi b ă tă to rite şi să n-avem
pre te n ţia că descoperim Am erica. Să cerem o f e r te .. .
Să prim im c o m is ii... Să angajăm ex p erţi s t r ă i n i ... Să
organizăm lic ita ţii. . . Să făgăduim com enzi. . . Să plătim
niscaiva a c o n tu ri. . .
T raian alerga p rin odaie ca u n leu în cuşcă:
— Sotire, să facem , Sotire ! Să cerem în d a tă oferte.
— Să m ă ierţi, dragă T raiane, că eu m i-am şi perm is
să cer ! Ştiam că o să-ţi fac plăcere. . . F ireşte, în I t a ­
lia . . . Acolo am num ai prieteni. T oţi din cea m ai în altă
aristocraţie fascistă. Au şperţul în sînge. N um ai cît
te uiţi la ei şi au şi deschis g u ra : 7 la s u t ă . . . 15 la s u tă . . .
30 la s u t ă . . .
T raian se repezi la Sotir să-i strîngă am bele mîini
cu căldură.
— î ţ i m ulţum esc, d ragă Sotire ! E şti u n ad ev ărat
p a trio t. D a to rită cetăţii tale universitare, se vor în tări
relaţiile noastre culturale cu Ita lia n o u ă . . . B ravo ! . . .
Să trăieşti ! . . . A m să-i cer regelui să te decoreze.
S o tir chicoti:
— Italien ii m ei m i-au făgăduit şi ei o decoraţie de
la M u sso lin i.. . T o t pe chestia asta !

D acă In tern ele prim ului can d id at la d ictatu ră ,

N eaţă, se aflau bine păzite de cel de al doilea cand idat
la d ic ta tu ră : T raian S ăpunaru — F inanţele erau la fel
de bine păzite de cel de al treilea can d id at la d ic ta tu ră :
M ihail T eianu.

456
 Deşi tîn ă r şi deşi num ai subsecretar de s ta t la F inanţe,
M ihail Teianu era u nul dintre cei m ai în ju raţi oam eni
politici ai noului regim .
D ar dacă pe general lucrul acesta îl supăra, pe M ihail
0 lăsa rece. E l ştia că so arta unui viitor duce al ţă rii asta
e s te : să fie în ju ra t ! Să-l înjure oricîţi or vrea ! îi priveşte !
Vor în ju ra cît n u v a avea încă puterea în m înă. D ar
cînd va fi în vîrful piram idei, ah ! . . . ce vor m ai veni
to a te canaliile şi to a te lichelele astea să se închine la
picioarele l u i . . . ale stăpînului ! Şi ziua aceea e aproape !
N um ai să m oară o d ată dobitocul ăsta de F erdinand
şi să fie în lă tu ra tă M aria. F iindcă Mihail i-a ju ra t credinţă
lui Carol ! Carol este regele l u i . . . T otul este aproape
a ra n ja t. Carol v a veni înapoi. . . şi v a însărcina pe
M ihail să organizeze u n m arş asupra B ucureştilor.
M ihail va aştep ta la Ploieşti, aşa cum Mussolini a a ştep ta t
la Milano, ca regele să-l cheme să salveze p atria şi să-i
încredinţeze p u teri discreţionare ! E ste ad ev ărat că
p rin ţu l nu-i V ictor-Em m anuel ! P rin ţu l e un om h o tărît,
energic, v o lu n tar, şi v a voi să-şi spună cuvîntul şi el.
M ihail n-are nim ic îm potrivă ! S înt doar prieteni ! Vor
dicta p rin bu n ă înţelegere. Cu a tît m ai bine ! Vor fi
şi m ai ta ri am îndoi. Regele Carol şi ducele Mihail !
D in sim plu inginer — duce ! E u n drum ! Deşi m ai
p u ţin lung decît al lui Mussolini, care din zidar a
ajun s duce ! Duce !
N um ai că, p en tru cucerirea p u terii treb u ie bani !
Mussolini a av u t ! I-au d a t bani şi bancherii englezi,
şi bancherii francezi, şi italieni, şi am ericani ! Deci bani !
B an i cu orice p re ţ şi prin orice mijloace. B ani, bani
şi iar bani !
Şi M inisterul de F in a n ţe deveni, din ziua în care
M ihail se in stală subsecretar, o b ursă care clocotea
de forfoteala m isiţilor, a dam elor voalate, a politicie­
nilor şi a speculanţilor de to t felul. D acă sub guver­
nul liberal, M inisterul de F in an ţe, cu to a te oficiile lui,
îşi avea sediul la Capşa, acum a Capşa, în fru n te cu
Mimi P a n to f şi cu Ţuc Enăchescu, zis Englezul, se m u­
tase la M inisterul de F in anţe.
— D om nule m inistru ! îm i trebuie nişte vagoane
p e n tru tran sp o rtu l cerealelor peste graniţă.

457
 — Şi: ce v rei?
— Să interziceţi exportul !
— Nu m ă în v ă ţa ce să fac ! Te-am în tre b a t ce vrei !
Cîte vagoane adică îţi trebuie ?
— Cam la vreo tre i sute !
Şi pleca om ul în cîn tat şi răm înea şi M ihail în cîn tat.
Cineva a v en it să-i şoptească lui M ihail să ru p ă
co n tractu l cu societatea « F rigul», ca sta tu l să preia
distrib u irea peştelui. Ideea se dovedi m ănoasă num ai­
decât. Peste două zile, perm isele p en tru peşte creşteau
ca acţiunile la bursă. Nelu, care lucra ca re p o rter la
F in a n ţe, venea pe la Capşa la unsprezece — şi era
în d a tă n ăp ă d it de am atori.
— Cît ai, nene?
— O ptzeci de mii de chile ! . . .
— Şi cît v rei?
— îm i d a ţi cu şapte lei p este p re ţu l oficial.
— Cinci !
— N u, şap te !
— Şase !
— Nici u n b an m ai p u ţin !
O m ul p lătea şi se aşeza la o m ăsu ţă:
— Am u n perm is de optzeci de mii de kilogram e ! . . .
— Cu c ît?
— Cu zece lei p e s te . . .
Şi-l dădea cu zece lei lui Y. Y se ducea la a ltă cafenea.
— Am un perm is de optzeci de m ii de chile. . .
— Cu cît?
— Cu doisprezece lei peste !
P în ă seara, perm isul, to t trecîn d din m înă în m înă,
ajungea la douăzeci-douăzeci şi cinci de lei p e s t e . ..
p en tru ca p o p u laţia să-l plătească cu 40 de lei peste
p r e ţ...
Aşa se făcea cu licitaţiile, cu aprovizionarea, cu fu r­
nitu rile, cu construcţiile dc s ta t, cu slujbele: un t r a ­
fic n ebun, în tr-u n v îrtcj de tocm eli, de cifre, de în ju ­
ră tu ri, de am eninţări, de şan taje, de îm bogăţiri peste
noapte.
D ar m area idee — s-ar p u te a zice ideea-pivot a
doctrinei politice n eţiste — a fost confecţionarea t a ­
rifului vam al, sub directa conducere a lui Mihail.

458
 î n principiu, tarifu l vam al se făcea la oficiul de
studii al M inisterului de F inanţe. în practică însă,
tarifu l vam al se făcea acasă la A tanasiu, la Misso-
nian, la R ădulescu, la Gălăşaixu, la Procopcscu, la
Dolphi K ra u t, la Sănduc, la L upu B erm an, la Lazăr,
la K erbalâ, la M erăuţi, la C aram lău, la Coroian, to ţi
fru n taşi ai com erţului şi industriei şi oam eni de o os­
p ita lita te şi m ărinim ie recunoscută de către to ţi cei
care au o cupat vreu n loc m ai in teresan t dc ră sp u n ­
dere la M inisterul de F inanţe. V iitorul ducc, M ihail
Teianu, ca şi m arele său m odel de la R om a, nu fâcca
nici un fel dc diferenţă dc rasă ori credinţă religioasă
în m aterie de tarife vam ale. în tr e o m asă copioasă şi
cafeluţă, tarifu l se desăvîrşea, după interesele ţării,
prin bu n a înţelegere în tre negustori, fabricanţi şi sub­
secretarul de la F in a n ţe, cu ta x e m ai m ari sau m ai
m ici, cu rezerve şi condiţionări înecate în chiţibuşuri,
cu p rohibiri pe d u ra ta cutare şi cutare p en tru im port
şi export, care p riv ea to t ce se p u tea im porta sau ex­
p o rta : alim ente, cherestea, petrol, pielării, ţe să tu ri,
chim icale, cărbuni, etc. O pera vam ală creştea — şi în
spatele ei creştea, văzînd cu ochii, piedestalul de bancnote
al ducelui. Marile în trep rinderi d ictau — şi m icul d ictato r
sem na şi încasa. P e fa ţă , fără ocoluri, fără tim id ită ţi
ipocrite, fă ră secrete. P recum spunea şi program ul
lui N e a ţă :
— D eocam dată, m uncim !
O am enii lui N eaţă m unccau şi Ionel zîm bea. Ia r
dacă cineva îl în treb a, re v o lta t, pe Ionel:
— Ce faci?
Ionel răsp u n d ea:
— Tac !
*
Tocm ai cînd era m unca m ai m are, T raian Săpu­
n a ru află că m aiorul S carlat, directorul general al închi­
sorilor, a fost a re s ta t de către au to rităţile m ilitare:
— D in ordinul cui? a strig at T raian.
— D in ordinul dom nului general N eaţă !
Furios, T raian se repezi pînă la general:
— Ce-i cu S carlat?
 — F ra u d e !
T raian nu cunoştea cuvîntul:
— F rau d e ? Ce-i aia « fr a u d e » ?
— P în ă acum a se ştie de douăzeci de m ilioane.
“ Si ?
— N -are p en tru ele nici o justificare.
— Justificare, dom nule general? U n om cu ră s ­
punderea lui are nevoie de justificare?
Generalul, însă, p ărea ca de g h eaţă:
— Crezi că n u ? E l nu adm inistrează ban u l public?
— D ar ce a făcu t cu banul public?
A trec u t în registre cheltuieli inexistente.
— Au m ai tre c u t şi alţii, dom nule g e n e ra l!
— F urniza închisorilor făină şi m ălai şi m ateriale,
p rin in term ed iari, d ar furnizorul to t el era.
— Au m ai fu rn izat şi alţii, dom niile general !
— F ăin a pe care o vindea p rin interm ediari în ­
chisorilor de sub conducerea lui, era m ăcin ată chiar
la m oara lui, « Focşanii».
— Au m ai m ăcinat şi alţii, dom nule g e n e ra l!
N eaţă deveni nervos:
— Ce-mi to t dai zor, T raiane, cu alţii? Aici n u e
vorba de alţii, ci de S carlat. De u n pungaş. Şi l-am
a re sta t, ca să dăm u n exem plu. P ungaşii trebuie să
zacă la puşcărie !
T raian vedea bine că N eaţă ascunde ceva.
— D om nule general, se înfurie şi T raian, m i se pare
că exagerăm . S carlat nu-i u n oarecare în ţa ră la noi.
S carlat e un b un p a trio t. S carlat e fostul com isar regal
S carlat, care a b ăg at groaza în m uncitori. S carlat este
cel m ai bu n director de puşcării p en tru d eţin u ţii politici.
S carlat a ajuns la fu ncţia pe care o ocupă azi num ai
p en tru m eritele lui în com baterea com uniştilor. Aşa
că, de ce a fost are sta t ? Pungaş, fraude, m ilioane. . .
to a te astea sună fo arte frum os la ureche. D a r de ce
a fost arestat ? S înt m inistru de interne şi a tîta lucru
am d re p t să ştiu : de ce a fost a re sta t?
N eaţă părăsi atitu d in ea lui rigidă şi se aplecă iute
spre T raian ca să-i vorbească în şoaptă:
— V rei să ştii a d e v ă ru l? E i, află că S carla t e om ul
lui Ionel.

460
 T raian se calm ă în d a tă :
— P ăi zi aşa, dom nule g e n e ra l!
— Am făcu t ră u ? N -am făcut ră u , de loc. Ce-mi
trebu ie duşm an în casă la m ine? Aşa, scap de el şi află
şi ţa ra că am pus m îna pe u n hoţ. Şi unde m ai pui că
asta o să fie o lecţie şi p en tru I o n e l !
— Io nel?
— D a ! I o n e l! . . . Spune d rep t, T raiane, ţie n u ţ i s-a
u rît cu tu te la asta a lui Ionel? Nu faci o m işcare. <. şi
Ionel la mijloc ! î n to a te trebuie să-şi dea şi el o p ă ­
rere, la to a te treb u ie să-l în treb i şi pe el. în ţeleg i ? R abdă
om ul o d a tă , ra b d ă om ul de două ori, d ar to ate îşi au
o m argine. Ce spui, T raian e?
T ra ia n — ce să zică ? Ce zice generalul zice şi e l !
D um nezeul lui e generalul !. . . V iaţa lui e g e n e ra lu l! . . .
A erul pe care-1 respiră e generalul ! . . .
— D om nule general ! răspunse el. A sta m ă doare
şi pe m ine. P în ă cînd? îm i zic. P în ă cînd robia a sta ?
— Ai v ă z u t? vorbi generalul cu glasul de astă d ată
ferm . Aşa n u m ai m erge. T rebuie să ne cîştigăm liber­
ta te a de m işcări. T rebuie s ă . ..
— Am înţeles, dom nule g e n e ra l! T rebuie să por­
nim războiul p en tru in dependenţă !
— E x ac t ! . . . Şi-l vom cîştigă. Ţ ara e cu m ine. A r­
m a ta e cu m ine !
Şi se d esp ărţiră însufleţiţi de cele m ai dinam ice
proiecte de acţiune. D upă care, T ra ia n alergă în tr-u n
suflet acasă la Ionel.
— D om nule V iziru ! îi zise. N eaţă se ţin e de fleacuri !

în c ă de pe vrem ea opoziţiei, N eaţă n u tre a ideea

unui p ac t de am iciţie şi colaborare cu Ita lia lui Mus­
solini — în tr-u n cadru a cărui strălucire să înspăim înte
pe bolşevici şi pe Ionel. P e n tru aceasta, N eaţă proiecta
să-l ia la R om a şi pe regele său.
A cum a, cînd se instalase la p utere şi-şi aranjase
un p arlam en t sigur, N eaţă crezu că a sosit m om entul
să-şi pu n ă proiectul în aplicare. O singură dificultate
îi stă te a în d ru m : Ionel. Ce v a spune — şi apoi, n u ce

461
v a spune, ci, m ai degrabă, ce v a face Ionel, c în d ' va
afla că N eaţă e h o tărît să realizeze u n asem enea act
istoric fără consim ţăm întul Iui. Că trebuie să-şi cîştigc,
în sfîrşit, independenţa — nici n u m ai încape discuţic.
F ără accastă independenţă, nu va ajunge niciodată
conducătorul real, unic, absolut şi incontestabil, al
Rom înici. D ar independenţa n u se cîştigă aşa, cu una
cu două. A aresta pe un S carlat nu-i lucru m are. E ste
o m ăsură ad m in istrativ ă, pe care Ionel desigur că o
sim te — d ar p en tru care nu v a avea niciodată curajul
să-i ccară socotcală. A lua însă, în valiză, pe r e g e .. .
pe r e g e ! . .. pe m aiestatea sa regele, fără să-l întrebe
pe I o n e l? ... Şi apoi, pînă Ia Ionel, trebuie să-l întrebe
şi pe rege. Şi regele? Ce va face? Se va supune ca un
copil, fără avizul lui Ionel? N iciodată ! Regele o va
face cu a tît m ai p u ţin acum , cînd boala lui s-a agravat.
Deci ?
Dcci lu p ta p en tru independenţă continuă — d ar
acordul lui Ionel este absolut necesar.
Omul h otărîrilor ta ri şi rapide, N eaţă, se an u n ţă
în d ată la Ionel, spre a-1 inform a că to ate am ănuntele
călătoriei lui în Italia erau puse la pu n ct. Ionel încercă
de Ia început să bagatelizeze întreaga afaccre.
— Ce să faci în Ita lia ? Ce-ţi trebuie Ita lia ? Ce p o ţi
face cu italienii? Ce am iciţie? Ce colaborare? Cîud va
fi şi va fi, vor sări oricum să ne aciste. C apitaluri? D ar
însuşi Mussolini trăieşte din pom ana unor capitaluri
străine. Şi nu u ita că, orice ai face, interesele Iui îl îm ping
m ai m ult spre U ngaria decît spre n o i . . . EI are nevoie
de U ngaria îm potriva Germ aniei. De asta-i făgăduieşte
U ngariei Ardealul. Pe el cc-1 doare A rdealul nostru,
cînd el singur trebuie să-şi apere pielea îm potriva unei
G erm anii puternice.
— D ar dac.ă-1 conving?
— Ce să-l c o n v in g i! N-ai pe cine convinge !
— T o tu ş i! făcu N eaţă, care sim ţea că-1 trec sudori
reci şi calde.
Ionel se u ită cu m ilă la general.
— U ite, generale dragă ! îi zise el. V ăd că ţii ta re
m u lt să strîngi m îna lui Mussolini, în ca litatea dum itale
de prim -m inistru al ţării. N -am nim ic îm p o triv ă ! Voiaj

462
bun şi succes ! D ar să ştii: pleci fă ră r e g e ! ... P e rege
nu li-l dau !
N eaţă sim ţi că i se scurge to t sîngele din vine, deşi
se a ştep ta ca lucrurile să se întîm ple num ai aşa. Ionel
va refuza să i-1 dea pe F erdinand, p en tru că nu vrea
să îngăduie ca voiajul lui să capete o strălucire care
i-ar p utea în tări prestigiul în stră in ă ta te — şi au to ri­
ta te a în ţa ră .
— De ce nu mi-1 d ai? în treb ă N eaţă cu glasul stins.
— P e n tru că e bolnav ! îi răspunse Ionel liniştit. Sau
p oate încă n-ai aflat că e b o ln a v .. . şi că e rău bolnav?
N eaţă trecu peste im p ertinenţa lui Ione! şi-i răspunse:
— D ar doclorii spun că o călătorie în Ita lia i-ar
p u tea face b i n e ! . . . D ouă luni în S ic ilia ...
— D octorii ! făcu Ionel, subit re v o ltat. Te ici după
doctori? Pe doctori ce-i doare dacă o să-l pierdem pe
regele n o stru ? Viaţ.a regelui trebuie s-o apărăm noi,
nu doctorii !
Şi sen tin ţa defini li vă căzu ca o ghilotină peste capul
lui N eaţă:
— Regele răm îne a i c i !
N eaţă ştia că în direcţia aceasta, nici regina nu-1
poate aju ta. Şi-l va a ju ta cu atît m ai puţin, cu cît sim ­
patiile reginei n u m ergeau şi nu puteau m erge spre
u n p act cu Italia, rivala plebee şi obraznică a patriei
sale, M area B ritanie.
— Voi pleca singur ! zise el.
— Voiaj bu n ! îi replică Ionel. D ar să n u te aştep ţi
la p rea m u lte .. .
Şi deo d ată:
— Apropo ! . . . Ce a ieşit din călătoria lui Mihail
la R om a?
Aici generalul se sim ţea ta re :
— A încheiat u n îm prum ut de două sute de m ili­
oane de lire ! . . . O afacere excelentă !
— D a ? P e n tru cine?

Îm p otrivirea lui Ionel nu-1 supără, to tu şi, pe N eaţă,

peste m ăsură. în su şi N eaţă se m ira ce se petrece în

463
sufletul lui: eşecul îl plictisea într-o anum ită m ăsură,
dar nu-1 dezarm a. D im potrivă ! Acum a cel p u ţin ştia
cum stă cu regele şi ce trebuie să facă. Va pleca singur.
De plecat — treb u ie să plece. Mussolini îl aşteap tă şi
fără rege. Aşa că p o ate veni în Italia şi fără rege. Va
fi şi m ai im presionant. U n d ictato r n-are nevoie de rege.
Mussolini n u se deplasează nicăieri cu regele de coada
lui. Chestiunea e: pe cine pune generalul N eaţă în locul
lui la preşedinţie, cît tim p v a lipsi din ţa ră ? P e Fiflide !
Fiflide, m inistrul lui de la Dom enii este cel m ai p o triv it
p en tru funcţia aceasta. D ar dacă Fiflide îi convine lui
N eaţă, îi convine şi lui V intilă? Greu de presupus.
Fiflide este duşm anul declarat al lui V intilă. De
aceea N eaţă, ca să nu facă o im prudenţă care ar
putea dău n a planurilor lui dictatoriale, lansă o bom bă
p rin p resă: Fiflide ! Să vedem ce v a spune V intilă.
Şi văzu.
— Fiflide? decise Ionel în num ele lui V intilă. Nici
m ort !
— De ce mi-1 refuzi pe Fiflide? P e cine să-l p u n ?
Pe T ra ia n ? E p rea tîn ăr.
.Ionel îl ţin tu i cu privirea:
— D ar unde scrie, generale, că trebuie să num eşti
in terim ar la preşedinţie pe unul care este azi în guvern?
P o ţi lua prea bine pe cineva din afară !
— Pe cine?
— P e generalul Costa S tavridis !
Stavridis ! T iti ! . . . M areşalul anecdotelor ! . . . Omul
regelui şi al lui Ionel să-i ţin ă locul la preşedinţie !
N um ai un u i Ionel îi poate trece asta prin m inte ! Cum
de nu-i este ruşine acestui ticălos să-i facă o asemenea
propunere ?
— Bine, dom nule V iz iru ! zise el. T iti este o idee.
l l iau !
în aceeaşi după-am iază, N eaţă expuse cazul în con­
siliu. Voiajul în Italia este u n act istoric. îl cer in te­
resele ţării. î l cere poporul. în trev e d erea cu Mussolini
v a decide nu num ai so arta R om îniei întregite, d ar şi
so arta guvernului ! De aceea, generalul reclam ă celor
m ai b u n i oam eni ai lui, sacrificii. T rebuie să i se facă

464
a n loc în guvern generalului Costa S tavridis, p en tru
ca, în calitate de m inistru, să p o ată prelua apoi in te ri­
m atu l la preşedinţie. A şadar, cine este g ata să se je r t­
fească?
T o ţi tăcu ră, fiecare cu privirea visătoare, dincolo
de general, dincolo de pereţi, dincolo de oraş, dincolo
de C arpaţi, d ep arte, d eparte !
— Domnilor, stăru i N eaţă, trebuie !
N u răsp u n d ea nim eni. G eneralul înţelese că nici
a n u l din sfetnicii lui nu vrea să se d esp artă de el. T otuşi,
oricît de dureroasă a r fi operaţia, ea se im pune. De
voie, de nevoie, u nul d in tre p rietenii lui trebuie să p ă ră ­
sească guvernul. Care?
Generalul îşi plim bă privirea îm prejur şi ochii i
se opriră asu p ra b u n u lui său am ic T reancă. T reancă
e modest. T reancă n-are am biţiile lui M ihail sau
T raian.
— Treancă, tu treb u ie să dai u n exem plu de devo­
tam en t. Dem isionează din guvern şi acceptă să fii p rim ar
general al capitalei.
— A c c e p t!
— Să trăieşti, T re a n c ă ! făcu N eaţă. E ram sigur
de tin e !
— Cu plăcere, oricînd ! D ar iau capitala nu ca p rim ar
general, ci ca m i n i s t r u al capitalei. î n capitală, vreau
eu să dictez.
L ui N eaţă îi scăpă creionul din m înă:
— C um ? Şi tu T reancă, d ictato r?

În tîln irea generalului N eaţă cu Mussolini fu scurtă,

d ar glorioasă. N eaţă execută în fa ţa ducelui u n salut
rom an de to a tă frum useţea — ceea ce-1 bucură a tît
de m u lt pe d ictato r, încît îi făgădui că-i v a trim ite
peste cîteva săptăm îni la B ucureşti o delegaţie în fru n te
cu Badoglio, care să-i în toarcă salutul cu v îrf şi îndesat.
Apoi se închiseră în biroul lui Mussolini şi începură a
discuta problem e de sta t. P rim a problem ă pe ordinea
de zi era schim bul de fotografii. N eaţă îi dădu lui Mus­
solini o fotografie cu dedicaţie şi Mussolini îi dădu

30 - c. 1293 465
Iţii N eaţă o fotografie cu dcdicaţie. D upă aceea, trecură
la fetele de m ăritat.
— Duce, îi zise N eaţă lui Mussolini, avem o fa tă
de m ă rita t ! Pe Ileana !
— Ad-o aici şi ţi-o m ărit im ediat.
■ — Cu cine?
— Cu cine v rei? P e n tru m ine nu există nici o,piedică.
E u sînt ducele Italici şi îm p ăratu l im periului rom an.
S-o m ărităm cu Ras T afari, regele Abisinici? Că e în su rat?
L a el nu contează ! E rege ! în că o nevastă în plus,
nici nu se cunoaşte ! R as T afari e o p artid ă bună.' Abisinia
v a fi în curînd a Italici. Deci, vom fi rude apropiate.
Ce zici? E prea cald acolo şi n-o să-i priască fetei cli­
m atu l? Perfept ! Să-i dăm u n rege de clim at m ai
d u l c e ! ... Arhiducele A lbert de H absburg îţi place?
Ia-ţi-1 ! . . . Ca d ar de n u n tă îi dau lui A lbert regatul
ungar. U ngaria n-are rege, ci un a m i r al fă ră f l o t ă ...
P e H o rth y ! Zici că-1 cunoşti ? Cu a tît m ai b in e . . .
N -avea grijă de el ! Nu-1 las pe drum uri ! îl fac com an­
d a n tu l portului F iam e. E şti m u lţu m it?
N eaţă se sim ţea m ititel în fa ţa acestui om care
rezolva to ate problem ele cu u şu rin ţa cu care aprinzi
u n chibrit. U n, doi, tre i şi — gata ! D acă e m ulţum it
B-o căsătorească pe Ileana cu arhiducele A lbert? Ceva
m ai b u n nu-şi poate dori nici regina. O asemenea căsă­
torie v a în tă ri prestigiul coroanei rom îne, v a în lătu ra
dificultăţile d in tre U ngaria şi R om înia şi v a m ări au to ­
rita te a p artid u lu i poporului.
— M inunat, d u ce ! E şti, într-adevăr, < ce să-ţi
s p u n .. .
— A ltceva, altcev a? făcu ducele, în plină acţiune
dinam ică. Nu-i tim p de p ierdut. A ltceva?
— Duce, avem un fiu ! Mihai, b ăiatu l lui Carol.
Aş v rea să-l trim it în Italia p en tru cîteva luni.
Mussolini replică p ro m p t:
— Trimite-1 ! T rim ite -!! .. . E tîm p it?
— N u s-ar p u tea spune că-i prea d e ş te p t!
— Trimite-1 a i c i ! în cîteva luni ţi-1 fac şi m ai t î m p i t !
Avem m etodele n oastre { . .. Să n-ai nici o grijă ! T ri­
m ite ri! T rim ite -1 !... A ltceva, a l t c e v a ! ...

466
 Om ul ă sta , cu dinam ism ul lui am eţitor, îi tă ia
răsuflul b ietu lu i N eaţă, care era, to tu şi, obişnuit cu
războiul:
— F ro n tiera dinspre r ă s ă rit! bîigui el. N u p rea e
sigură. B olşevicii. . .
— Greu ! F o arte greu ! Im posibil ! Noi avem relaţii
cu U niunea Sovictică. Greu ! F o arte gfeu ! Im p o s ib il!
Şi b ă tu cu p um nul în m asă:
— Im p o sib il! Cum sta i cu untul-de-ricină ? Ai
sau n -ai?
— Am !
— Cum a i? îl străfulgeră Mussolini. Ai poate p en tru
uzul obişnuit. D ar p en tru d ic ta tu ră ai destul unt-de-
ricină ? A sta te, în treb !
N eaţă se îngrozi. U ntul-de-ricină îi ieşise cu to tu l
din m inte. Şi el, care era gata să proclam e d ic ta tu ra
cum s-o în toarce în ţa ră .
— N-am ! recunoscu el.
— Bine ! î ţ i dau eu cît unt-de-ricină îţi trebuie ! . . .
Mie o să-mi dai în schim b num ai petrol.
— Cu plăccre ! îi răspunse N eaţă. Cît îţi treb u ie ?
— T o t ! strigă ducele. E u vreau to t, to t !
N eaţă nu-i p u tea da to t, p en tru că m ai erau şi
englezii şi am ericanii la mijloc, d ar după o scurtă analiză
a situ aţiei, căzu cu Mussolini de acord ca R om înia
să dea Italiei în concesiune im p o rtan te p ă rţi din rede-
venţele de p etrol b ru t. Ita lia v a construi în R om înia
o rafinărie şi v a crea o societate italo-rom înă p en tru
explo atarea unor perim etre de s ta t. î n schim b, Ita lia
se angajează ca la m om entul p o triv it să apere graniţele
R om îniei îm p o triv a bolşevicilor.
— Vom apăra ţa ra v o astră îm potriva bolşevicilor
Î înă la u ltim a p icătu ră de sînge. Noi sîntem fascişti !
n tre noi şi com unişti este o lu p tă pe v ia ţă şi pe m oarte.
P o ţi fi, dcci, perfect lin iştit ! Bolşevicii v o r avea de aci
în ain te de-a face cu m ine la g ra n iţa v o astră ! . . . Cu
m ine !
Şi se izbi cu pum nul în p iep t cu a tîta putere, în cît
piep tu l lui începu să vibreze în tr-u n zăngănit m etalic.
N eaţă îşi zise: « A s ta -i originea no astră r o m a n ă ! ...
Mussolini are, ca şi noi, şapte inim i în pieptu-i de

30* 4G7
aram ă !» Şi era convins că p iep tu l lui Mussolini este de
aram ă, dacă Mussolini, răcnind m ereu : « Cu m ine ! . . .
Vor avea de-a face cu m ine ! » . . . n u şi-ar fi sfîşiat,
furios cum era, cu am bele mîini căm aşa, şi n -a r fi lăsat
să i se v ad ă piep tu l în făşu rat n u în aram ă daco-rom ană,
ci într-o reţea deasă şi flexibilă de oţel care-1 ap ăra pe
d ictato ru l Italiei, p robabil — îşi zise N eaţă — îm po­
triv a umezelii.
« Ce succes, doam ne, ce succes ! îşi zise N eaţă, căruia
nici nu-i venea a crede că a iz b u tit să-l înham e pe Mus­
solini la interesele superioare ale ţă rii. Cu asem enea
succes cred că p o t să proclam d ic ta tu ra de pe acum !»

Solem nitatea sem nării acordului italo-rom în decurse

intr-o atm osferă p u r m editeraneană: to ţi veseli, to ţi
m u lţu m iţi, fiecare în p a rte convins că l-a tra s pe sfoară
pe celălalt.
Mussolini vorbi cel dintîi, se înţelege:
— D acă Coloana lui T ra ia n care se ridică în .m ij­
locul Rom ei este m ărtu ria vie a indestructibilelor
răm ăşiţe rom ane în O rient, Lupoaica din Capitoliu,
aşezată în cen tru l oraşului B ucureşti, a ra tă dragostea
filială cu care descendentele glorioase privesc încă şi
v o r p riv i m ereu spre m area lor m am ă latin ă. în tre
Ita lia , care în sim bolul fasciei dictatoriale a regăsit
acea fo rţă com pactă de m uncă şi disciplină, care este
secretul m ăririi sale, şi R om înia bogată în resurse n aţio ­
nale care sîn t în d ezv o ltare ra p id ă — schim bul de
prod u se şi crearea de debuşeuri care să a ju te la re fa ­
cerea econom ică a am b elor ţă r i deschid v aste orizon­
tu r i de o rd in m a te ria l şi sp iritu al.
N e aţă, care ştia că aici are de-a face cu u n fra te
sincer care v re a să sugă a lă tu ri de el, de la aceeaşi
lupo aică, p e tro l, răsp u n se fe ric it:
— Avem com une n u n u m ai originea glorioasă, d ar
şi aceeaşi d ezvoltare isto rică, al cărei scop treb u ie să
fie u n irea în tr-u n singur s ta t a d iferitelo r ra m u ri
ale u neia şi aceleiaşi rase ră z le ţite de vicisitudinile
so artei.

468
 Mussolini aru n că Ini N eaţă o p rivire de recunoş­
tin ţă . G eneralul ă s ta e 'form idabil ! I-a sugerat o
idee fa n ta stic ă : rein teg rarea R om îniei în im periul
rom an.
— Generale, îi spuse el după solem nitate, luîndu-1
prieteneşte de b ra ţ. Sînt de acord: Rom înia să redevină
rom ană. D u m n eata vei fi viceregele provinciei italiene
R om înia Mare !
D acă n-ar fi fost su sţin u t de b ra ţu l viguros al lui
Mussolini, generalul s-ar fi p răb u şit de emoţie. Y icere. . .
D a r în d ată se reculese:
— Ce facem cu Iugoslavia?
Mussolini rîse:
— Iugoslavia ? Ce-i asta ? A } Am auzit de aşa ceva.
U n fel de ţa ră care s-a b ăg a t în tre n o i ! Las’ pe mine !
î i trim it un u ltim atu m : sau se anexează pînă în două­
zeci şi p a tru de ore de bună voie la im periul rom an,
sau o anexez cu fo rţa. P e n tru a tîta lucru nici n-am
nevoie să deranjez arm a ta. î i trim it Iugoslaviei o citaţie
la poliţie şi am i s p r ă v it!
D upă b an ch et, Mussolini îl luă de b ra ţ pe N eaţă
şi, în so ţit de în treg guvernul, de to ţi generalii şi de
cîteva batalioane de căm ăşi negre din garda lui perso­
nală, coborî în p arc. D eodată răsună u n pocnet de revol­
v er şi fesul lui Mussolini sări în aer. N eaţă se sperie,
d a r Mussolini, calm , îl luă de b ra ţ şi-i vorbi ca de la
duce la duce:
— D upă cum vezi, e u n a t e n t a t ! Al treilea pe ziua
de a z i. . . T rebuie să desfiinţez ce a m ai răm as din
s in d ic a te ... D upă a te n ta tu l ă sta, desfiinţez sindicatul
sticlarilor. D upă a te n ta tu l de m îine dim ineaţa, vine
la rîn d sindicatul zu g ravilor. . . şi aşa m ai d e p a rte . . .
N-o să răm înă nici u rm ă de e i . . . Dacă vrei să vezi
cum a ra tă aceşti bolşevici, du-te pînă la închisoarea
San V itto rio . . . N um ai acolo am pus sub cheie cinci
m ii de prizonieri politici, c a p tu ra ţi într-o singură noapte.
De spitale, n u m ai vorbesc ! De cim itire, nici pe a tîta !
Ita lia renaşte ! Cine scoate u n cuvînt poate fi socotit
m ort şi în g ro p a t. . . A m d ec retat anul 1926 « anul
t ă c e r i i » ... Cine v rea să m uncească bine trebuie să
ta c ă . ..

469
 •A dm iraţia ce i-o inspira acest om de geniu îi răpea
lu i N eaţă pînă în tr* atîta controlul de sine, încît îl îm pinse
la indiscreţie:
— D ar cum ’ faci, duce, că ai tim p de atîte a
a te n ta te ?
— E ste o necesitate de 6tat ! De miss Cibson ai
a u z it? O englezoaică au ten tică. Ştie- să tra g ă la ţin tă
a d m ira b il!. . . .De altfel, to ţi aten ta to rii sînt trăg aci
aleşi pe sp rin ce an ă. . . Ai v ăz u t ! . . . Şi această miss
C ibson a tre b u it n ea p ăra t să m ă zgîrie cu revolverul
aicea, la n as. . . Vezi u r m a ? .. . E a e ! Miss Gibson !. . .
T rebuia ! E ra chestia E g ip tu lu i în joc. Cum m i-am
pus u n p lastu re la nas, am trim is idiotului accla de
C ham berlain o n o tă : ori m ă lasă să fac ordine în E g ip t,
ori fac război.
- Ş i? ...
— R ezu ltatu l a fosţ m atem atic accla calculat de
m ine: englezii m i-au acordat două m ilioane de lire
sterline p en tru m arină..
N eaţă rîse dc p ro stia englezilor:
— Auzi, im becilii ! Ca să-ţi construieşti flota dum itale
italian ă, ţi-au d a t banii lor b u n i. . .
— P ardo n ! Nix banii în, bani !.-. j Ci. bani în m ate­
riale. Ne p rocură ei t o t ! Şi iie construicsc ei to t, în
şantierele lor !
— 0 ! făcu N eaţă. Şi ce faceţi cu şantierele v o astre ?
— C onstruim v apoare în contul englezilor !
— D ar englezii îşi construicsc vapoarele lor în şan­
tierele proprii. L a ce le trebuie vapoarele construite
de voi ?
— V apoarele co nstruite de noi, englezii, le vînd
spaniolilor. Noi le facem pe u n p re ţ convenabil. Mun-,
citorul italia n e u n cetăţfean conşticnt şi m odest. Cine
nu-i co n ştien t şi m odest îl m ănîncă insulele Lipare.
Fascism ul a în săn ăto şit n u rnum ai sufletul, d ar şi m intea
ita lia n u lu i.. .
— P o o o c .. . poc !
D ouă b u b u itu ri de revolver răsu n ară, u n a după
alta — şi două* glbanţe vîjîiră la urechca lui N eaţă
şi se înfipse'ră în piep tu l lui Mussolini. Ducelc, cu dezin­
v o ltu ra cu care a r prinde u n purice în căm aşă, îşi scoase

470
gloanţele d in p iep t şi i le a ră tă lui N eaţă. N eaţă se
sp erie:
— C alibrul 18 !
—• Da ! zise MussQlini. Calibrul 18. Aşa că în clipa
aceasta aş fi fost u n cadavru, dacă n -a ş'fi a v u t a s ta !
Şi-şi a ră tă piep tu l de oţel, îm b răcat peste pieptul
lui de aram ă.
— M arfă ita lia n ă ! zise el cu m îndrie. P roducţie t
fascistă ! .. . Creaţie a Italiei renăscute ! . . . R ezistă la
orice calibru ! . . . Şi este inb*idabilă ! . . .
Un tîn ă r în căm aşă' neagră se apropie în tr-u n suflet
de Mussolini şi-i întinse o gazetă. N eaţă îşi aruncă ochii
fă ră să vrea şi c i t i : « Un nou a te n ta t îm potriva D ucclui !
Ducele a scăp at ca p rin -minune !»
D ar nu p u tu citi m ai departe, p en tru că Mussolini,
cuprin,s de furie, m ototoli gazeta şi o zvîrli în obrazul
căm ăşii negre:
— Ai în n eb u n it? Ce m i-ai ad u s? A sta-i ed iţia de
poim îine !
 XVII

în so ţită de p rin ţesa Ileana şi de p rin ţu l Nicolaie,

regina porni la drum după itinerariul stab ilit de către
agenţiile de p ublicitate am ericane — şi viteaza ei expe­
d iţie în S tatele U nite fu u rm ărită pas cu pas de to ate
ziarele am ericane de m are tira j, care inform ară zi de
zi pe citito ri asupra toaletelor, pălăriilor, gesturilor şi
declaraţiilor acestei eroine a dem ocraţiei.
în plin ocean A tlantic, regina, pasageră — cu copiii
ei — pe vasul « L ev iath an » , luă m asa în sala com ună,
cu căpitanul. Publicul am erican află im ediat şi com entă
fa p tu l în favoarea reginei:
— O dem ocrată ! Ia m asa cu căpitanul în sala co­
m u n ă, cînd ea a r fi p u tu t obţine de. la guvernul nostru

472
pe însuşi am iralul flotei A tlanticului, cu care să ia m asa
in in tim itate.
Ceva m ai tîrziu, publicul am erican află că regina a
s ta t de vorbă aproape douăsprezece m inute cu senatorul
Edge din New Jersey şi că discuţia a decurs într-o atm os­
feră din cele m ai dem ocratice, în prezenţa tu tu ro r p asa­
gerilor de clasa I care luau m asa de seară.
— M ary, a zis Edge, dum neata aud că eşti regina
R om în iei. . . Ce este R om înia ? Un fabricat ? Ce fel de
fab ricat ? Lam e de ras ? Conserve ? L apte condensat ?
P esm eţi? Ce?
M aria n u se su p ără de loc, deoarece ştia că Edge
n u pune în în treb area lui nici o in ten ţie jignitoare,
ci este, p u r şi sim plu, curios să ştie ce este această
« R om înie». Şi, cu unul din zîm betele acelea care-i stabili­
seră faim a în lum ea în treagă, ea-i răspunse:
— B a nu, H a rry dragă ! R om înia nu-i u n f a b r ic a t!
E o ţa ră !
— O ţa ră ? se m iră senatorul Edge. E i, bravo ! . . .
Şi d u m n eata eşti regina acelei ţă ri ? . . . Cum asta ? Sin­
gura reg in ă? R egină p este to a te b rîn ze tu rile? P este
toate, c o n s e rv e le ? ... P este to a te pastele de d i n ţ i ? .. .
In acest caz, d u m n eata trebuie să fii colosal de bo g ată !
Şi se întoarse către ceilalţi am ericani de la m a să :
— Ce sp u n eţi, b ă ie ţi? E grozav !
Apoi, o inform ă pe regină:
— Vezi, M ary, la noi n u e a ş a . . . Nici m ăcar Rocke-
feller nu e ca d u m n eata ! L a noi sînt m ai m ulţi r e g i .. .
Şi eu sîn t rege ! . . . Regele bilelor de biliard !
— .Şi eu sîn t regele sîrmei de p a r c h e t! se recom andă
m ister F ly n , m em bru în Cam era R eprezentanţilor.
— Şi eu, regele p lic u rilo r! se recom andă m ister
H ugues, sen ato r al statu lu i Texas.
în aceste condiţii, regina îşi dădu şi m ai spontan
curs sim ţirilor ei dem ocrate — şi p u tu vorbi cu to ţi
am ericanii ca de la egal la egal.
— Spune-m i, M ary, t) în treb ă m ister F lyn, ai să
joci şi în film ?
— P o ate ! răspunse M ary. Nu sînt încă sigură dacă
o să am tim p . T rebuie să m ă întorc repede în
ţa ră .

473
 . — A h a ! î n ţ e l e g ! . .. F ă ră dum neata, fab rica' nu
m erge. Unde nu-i ochiul stăpînultfi. . . Aşa-i şi la m ine.
Cum lipsesc u n ceas de la uzină, lucrătorii încep să-şi
facă de cap.
T o ţi ccilalţi regi se sim ţeau la fel de nenorociţi. Cel
m ai necăjit părea m ister H ugucs carc, cu braţele rid i­
cate la cer s trig ă :
— A h ! Cînd o să scăpăm o d a tă de robia a s t a . . .
şi să nu m ai depindem de lu c r ă to r i.. .
Scara, p rin ţu l Nicolaie dansă tim p dc şapte m inute
cu miss Morrow Beele, fiica cca m ai m are a lui m ister
I. M. Beele, directorul agenţiei pariziene a « Companiei
de navigaţie am ericană».
■— D ansezi m in u n at, miss M orrow !
— D ar nici ţie n u -ţi lipseşte nimic ! ii zise ea.
Im ed iat, scena fu transm isă p rin cablu în Am erica
şi to a tă presa am ericană publică un reportaj senzaţional
cu u n titlu de o dim ensiune grafică rezervat^ num ai
m arilor gangsteri, m eciurilor de box, divorţurilor în
lum ea cinem atografului şi declaraţiilor preşedintelui S ta­
telor U n ite: « P rin ţu l Nicolaie al,R om îniei se logodeşte
cu miss Morrow B eele?» D ar ia tă că, peste u n sfert de
oră, p rin ţu l Nicolaie -dansă cu soţia artistu lu i Leon
G ordon din New Y ork.
— D oam nă, cu d u m n eav o a stră. tangoul n u m ai - e
u n dans, ci u n vis !
D oam na Gordon, m elancolică, răspunse:
— P ă c a t că' e n um ai un vis ! i
T o ată presa şi to a te posturile de radio am ericane
avură de lucru. « 0 in trig ă în lum ea m are ! an u n ţa ră
ele. Soţia artistu lu i Gordon divorţează, p en tru a se
căsători cu p rin ţu l Nicolaic al R om îniei.» ,
Pe de altă p arte, nici Ileana nu stă te a cu braţele
încrucişate. Pe vapor, prim i prin radio nenum ărate
oferte de căsătorie din p arte a celor m ai buni băieţi
din Am erica. O ferta cea m ai înflăcărată fu, însă, a lui
Oliver Johnson I I , fiul regelui ceştilor dc cafea, care
transm ise prinţesei Ileana un mesaj cu urm ătorul
cuprins: « Să nu dai nici o aten ţie altor băieţi care-ţi
cer mîna! T oţi aceştia nu sînt buni de nimic. Singurul
b ă ia t p o triv it p e n tru tine sînt eu».

474
 P ean a îi răspunse:
« V orbeşte cu m am a !»
A şadar, ştirile despre în ain tare a familiei dcm ocrate
regale rom înc spre S tatele U nite nu lipseau.
Cu trei zile înain te de a atinge ţărm u l am erican,
Edge avu cu regina o şcurtă convorbire în tre p a tru
ochi, după care senatorul din New Jerscy se repezi la
cabina tclegrafiştilor, de unde transm ise cîtcva telegram e
agenţilor săi de b ursă de la New Y ork1. Nu trecură
nici două ccasuri şi în alta societate new yorkeză începu
să se lanseze în p ariu ri pe sume exorbitante, al căror
obiect era pălăria cu care va debarca regina pe păm în­
tu l am erican. Unii susţineau că regina v a p u rta o pălă­
rie gri, cu voal bleum arin, alţii că, dim potrivă, îşi va
pune o pălărie cloş, dc fetru alb, cu o egretă de b riliante
—• iar foarte> puţini avură curajul să ju re că regina îşi
v a îm podobi capul cu un sim plu voal, su sţin u t în creş­
te t de o diadem ă dc diam ante. Acelaşi joc dc bursă avu
loc şi în ju ru l celorlalte detalii vestim entare ale suve­
ranei.
M embrii com itetului dc recepţie, din New Y ork,
num it comitetul de bună prim ire, avură m u lt dc lucru
Jiînă ce sc fixară asupra costum ului în care se vor prezenta
în fa ţa reginei Ia debarcader. D upă o serie dc dezbateri
furtunoase, m ister Govdr W ilhelm , preşedintele comi­
tetu lu i, coordonă diversele propuneri şi îşi expuse con­
cluziile în cîteva cu v in tc:
— D om nilor, d u p ă cîte s-ar părea, v a treb u i să ne
ducem la dcbarcader cu to ţii în redingotă, pantaloni
vărgaţi,' jo ben de m ătase, ghetre gri, b asto n negru şi
m ănuşi ouă de ra ţă .
În tru c ît unii m em bri din com itet se a ră ta ră nem ul­
ţum iţi, ziarul New Y onk Herald Tribune ceru o consul­
ta ţie tclcgrafică m arelui publicist în m aterie, dom nul
Andre de Fouquieres, şef al protocolului pe lîngă preşe­
dintele republicii franceze. D om nul A ndre de Fouquieres
răspunse, to t telegrafic: i
« În tîi de to ate, ideea dc a sili pe cineva să poarte
un b aston, fie chiar negru, este ridicolă. Lucrul acesta
trebuie să fie facu ltativ . T o t aşa şi redingota, jach e tă
sau su rtucul dc to ate zilele. G eneraţia m ai tîn ără p re fe ră '

476
gherocul. Nici jobenul de m ătase nu este obligatoriu.
P antalo n ii, însă, e bine să fie negri, cu o dungă. Cămaşa
albă scrobită, cu guler ta re şi o crav ată neagră de satin
cu u n ac cu m ărg ăritar discret. G hetrele sînt perm ise,
d ar negre, nu gri. Cît priveşte m ănuşile, ele trebuie să
fie de m ătase albă. Şi n um ai m îna stîngă trebuie să fie
înm ănuşată. A sta, p en tru dim ineaţă şi după m asă. P en­
tru seară, se cere n ea p ăra t frac sau smoching negru,
v estă p iq u i, căm aşă albă scrobită, fundă albă.»
P rin sav an ta sa consultaţie, dom nul A ndre de Fou-
quieres dădea înd ru m ări p en tru to a te îm prejurările,
num ai la singura în treb are esenţială n u răsp u n d ea:
cum să se p rezinte m em brii com itetului la debarcader?
S u p ăraţi, cei care m ai aveau o îndoială, adoptară
sinteza vestim en tară expusă de m ister G over W ilhelm —
şi aşa costum aţi, ieşiră, îm preună cu două sute cincizeci
de gazetari, în tru în tîm pinarea înalţilor oaspeţi. Cînd
vasul acostă, regina ap ă ru zîm bitoare, cu o nostim ă
căciuliţă, tiv ită cu o fîşie de vulpe argintie şi în tr-u n
p alto n de b lană de lu tru . C onsternarea fu generală.
T o ţi cei care p ariaseră se găseau ru in aţi. în schim b,
regina era zîm bitoare. I a r senatorul E dge rîdea de se
strica.
— N e m a ip o m e n it! şopti el fiului său, care-1 aştep ta
la debarcader. Şi eu m i-am p ierd u t pînă acum vrem ea
cu bile de biliard. în că două regine ca asta, şi sîn t unul
d in cei m ai bogaţi oam eni din lume.
L a debarcader, regina ro sti u n m esaj:
— S înt regină, fiindcă aşa a voit soarta. D ar, m ai
presus de to ate, sînt o femeie care şi-a consacrat v iaţa
întreagă ideii de a crea sentim ente de to leran ţă şi un
vis de înfrăţire, în care iubirea să fie prim ul cuvînt.
Fem eile şi-ar p u tea găsi ad ev ăratu l rol, dacă a r răspîndi,
cu vorba şi cu fa p ta , această idee în ţările lor.
P oporul am erican află apoi că reginei i s-a rezervat
la hotelul « P a rk A venue», ca să aibă unde înnopta,
un ap artam en t com pus din optzeci de cam ere; că mobilie­
ru l acestui ap a rtam en t a fost asigurat p en tru sum a de
p a tru sute dc m ii de d o lari; că bucătarul-şef, p lă tit cu
treizeci şi cinci de mii de dolari pe an, este însărcinat să
supravegheze m eniul reginei — şi că în acest scop i s-a

476
pus la dispoziţie serviciul de au r al hotelului, asigurat şi
el p en tru tre i sute cincizeci de m ii de d o la ri; d a r că
regin a nici n-a ap u cat încă să vadă apartam entul, pen­
tru că în d a tă du p ă legiuita recepţie de la prim ărie, s-a
u rcat în tre n spre a v izita ţa ra . Publicul am erican află
apoi că acest tre n este alcătu it din vagoane dăruite de
către diferiţi preşedinţi ai com paniilor de cale ferată,
d ar că regina, fam ilia şi suita ei nu vor p u tea călători
gra tu it. T otuşi, ţin în d seam a de fap tu l că M aria este
regina unei ţă ri m ai mici decît S tatele U nite, ea nu-şi
v a p lăti drum urile d u p ă tariful norm al, ci pe baza unui
p re ţ forfetar de u n dolar. î n schinţbul unui dolar,
regina v a p u tea cu treiera S tatele U nite în lung
şi-n lat.
P rim a etap ă a călătoriei fu, precum se poate înţelege,
W ashingtonul, unde se află Casa Albă. în S tatele U nite
există tra d iţia ca to ţi oaspeţii de seam ă v eniţi din străin ă­
ta te să fie prim iţi la Casa A lbă, unde pot vedea cea m ai
m are m inune a celei m ai m ari dem ocraţii de pe fa ţa păm în-
tu lu i: pe însuşi preşedintele ţă rii care, în m od autom at,
în fiecare zi la orele douăsprezece fix, face declaraţii
solemne că nu-i place să se am estece în treburile interne
ale celorlalte tă » ri.
Cînd regina sosi în Am erica, la Casa Albă funcţiona
ca preşedinte Coolidge. Coolidge era exponentul celui
m ai cucernic p artid politic am erican, d in tre cele două
p a rtid e : p artid u l republican.
— Coolidge e m ai evlavios chiar decît W ilson ! spu­
neau bancherii republicani, m îndri de preşedintele lor.
Coolidge credea în D um nezeu şi în afaceri, pe care
le considera de esenţă divină. D octrina lui Coolidge
ee plasa în tre evanghelie şi W all-Street.
— Om ul, susţinea el, e făcu t du p ă chipul lui D um ne­
zeu şi p e n tru a f a c e ri!
I a r p en tru că el se considera t r imisul lui Dum nezeu
pe p ăm în tu l am erican, spunea:
— M enirea Am ericii sînt num ai afacerile !
D in această cred in ţă nim ic nu-1 p u tea zdruncina.
Şi fanatism ul lui m ergea a tît de departe, încît nu-şi
pierdea tim pul în flecăreli inutile, ca m arele W ilson
care m ai şi vorbea uneori. Coolidge avea u n principiu:

477
 — D ouă lu cruri dintr-o d a tă nu se p o t face: să
vorbeşti şi să faci a f a c e ri! U na din do u ă: ori vorbeşti,
ori faci afaccri !
Prefera pe a doua, de aceca tăcea. Coolidgc, evla­
viosul, era preşedintele cel m ai tă c u t.I se şi zicea: Cal­
vin cel tă c u t ! Tâcca şi făcea. Afaccri, bineînţeles. N um ai
aşa a p u tu t asigura p rosperitatea tru stu rilo r şi mono­
polurilor care l-au trim is la Casa Albă să păzească bine
M area C redinţă. Şi Coolidge o păzea cu străşnicie. Ori
de cîte ori i se punea sub ochi cererea de graţiere a
vreu n u i negru com unist condam nat la m oarte, spunea:
— Ce-i trebuie g raţierea? Şi dacă i-o dau, ce? Cît
v a m ai tră i? Zece, douăzeci, treizeci, patruzeci de ani.
Şi apoi? . . . T o t în faţa celui-de-sus v a trebui să se p re­
zinte, şi to t cel-de-sus îl va judeca dacă e v inovat sau
nevin o v at ! . . . în acest caz, ce este graţierea ? M întuirea
sufletului lu i? Nu ! D im potrivă ! A m înarea, tărăg ăn area,
întîrzierea acestei m î n tu i r i ! ... Mai bine să fie judecat
de dom nul în d ată, ca să-şi p o ată dorm i liniştit som nul
d e veci.
Dacă i se aduceau la cu noştinţă fraude m ai m ari
fă p tu ite de sfetnicii săi — şi se găsea cineva să ceară
să fie pedepsiţi, răsp u ndea:
— Să-l pedepsesc eu ? D ar cine sînt eu ? O b ia tă
fă p tu ră slabă, care to t din m ila dom nului m ă aflu aici.
Ce d re p t am eu să iau o hotărîre care n u poate fi decît
în m îna celui-de-sus? Să-l judece el ! D acă e vinovat,
poţi să fii sigur ! îşi va prim i pedeapsa cuvenită. D um ne­
zeu e m are şi d re p t şi nep ărtin ito r. N u ca noi,, nişte
fă p tu ri supuse greşelilor ! . . .
D acă-i ajungea la ureche că m uncitorii au declarat
grevă p en tru că vor condiţii dc m uncă m ai bune, ridica
ochii la cer:
— D um nezeu să-i ierte pe n ecredincioşi! N işte săr­
m ani ră tă ciţi, care nu cred în răsp lata de apoi ! Comu­
n i ş t i ! . . . B o lş e v ic i!... S a t a n a ! .. . U ite pe cine h ră ­
nim ! D ar Dum nezeu stă colo sus şi veghează ca dezm ă­
ţu l acesta al păgînilor să fie cu rm at de noi cu un ccas
m ai devrem e !
în trev ed erea d in tre regină şi Coolidge se p u tu num i,
pe d re p t cuvînt, istorică. R egina, care începuse să lu p te

478
cu v îrsta, d a r ieşea m ai to td eau n a învingătoare, ştia că
preşedintele Americii este un om care crede şi nu cerce­
tează. De aceea îşi pregătise o capă superbă, cu gluga
dintr-o lină ţesă tu ră dc m ătase neagră, cu discrete fire
de aur care-i dădeau înfăţişarea unei călugăriţe cu a tît
m ai ispititoare, cu cît regina ştia să potrivească acestui
veşm înt şi o privire p ierdută în tr-u n extaz neobosit
in fa ţa a ceva invizibil, dincolo de oam eni şi lucruri.
Din experienţa ei enciclopedică, şlia că o asem enea pri­
vire, cu cît e m ai d e ta şa tă de orice gînduri lum eşti, cu
a tît îi scoate m ai m u lt din m inţi pe slujitorii dreptei
credinţe.
D ar cînd îşi pu6e bateriile ochilor ei lum inoşi în
b ătaie, deşi era singură cu el şi cu D um nezeu, Coolidge nu
scoase un cuvînt. Ceea ce.o îndîrji pe M aria care ţinea
ca preşedintele Americii să nu-i lipsească‘din biografie.
Ind iferen t de crcd itc, M aria îl voia pe Calvin, p en tru
Calvin. T o tu şi, C alvin tăcea. Tăcea a tît acest Calvin,
încît la un m om ent d a t deveni foarte obraznic: nu num ai
că tăcea, d ar nici nu se mişca. S tă tea în picioarc, m ut,
orb, în cea m ai cuviincioasă, tăcere din istoria vreunei
regine, şi num ai din cînd în cînd se u ita la ceasornic.
U rm ărea, răb d ăto r, să treacă cele zece m inute protocolare.
Ia r cînd ccle zece m inute se îm pliniră, deschise în
sfîrşit g u ra :
— Mi-a p ă ru t bine !
R egina plecă de la Casa Albă u lu ită şi deprim ată.
Oare nu m ai este ea cc a fost?
D ar n-avu vrem e să-şi pună prea m ulte în treb ări,
p en tru că, im ediat ce sosi la h o ttl, se an u n ţă la ea — cine ?
Coolidge ! Aşa cerea obiceiul: ca vizita să fie întoarsă.
0 m ică sp eran ţă îm bujoră obrajii Măriei. Coolidge, însă,
ţeap ă n , se u ită iar la ea şi la ceasornic tim p de zece
m inute, apoi v o rb i:
— M aiestate ! î n ţa ra .dum neavoastră există un
dom n Viziru, şef de p a rtid ?
— D a ! făcu uim ită regina.
— A sta am v ru t să ştiu. Vă m ulţum esc !
D upă ce Coolidge plecă, regina se cercetă un ceas în
oglindă şi frum oşii ei ochi se um plură de lacrim i. D ar,
în cele din u rm ă, optim ism ul ei ieşi b iruitor. Şi, p u ţin

479
cîte p u ţin , pe m ăsură ce-şi ungea obrazul cu cremele
fabricate exclusiv p e n tru ea, începu să creadă în v ia ţă
cu aceeaşi tărie ca p în ă atunci.
V izita regală în A m erica decurse în condiţii care
s-ar fi p u tu t num i aproape m ulţum itoare, dacă n u s-ar fi
p etre cu t pe ici-colo unele m ici incidente, cum a fost
cel din oraşul M inneapolis, al cărui consiliu com unal
îşi pusese şi el în treb area, ca atîte a alte consilii com unale
de pe în tin su l Am ericii, în ce costum să se prezinte n o ta ­
bilităţile oraşului în fa ţa reginei. D om nul H . A. Brown,
care era considerat la M inneapolis d re p t u n a rb itru al
eleganţei, propuse:
— Costum gri, jo b en de m ătase, pantofi de lac şi
b aston alb !
D ar H . A. B row n avea în consiliul com unal şi în
ochii femeilor u n riv al de te m u t: pe m ister Johnson,
geam baş, te m u t p en tru « directele» lui. Şi acest m ister
Johnson se ridică şi respinse propunerea lui B row n:
— B rown spune prostii. P e regina trebuie s-o p ri­
m im în p an talo n i b u fa n ţi, cizme roşii, h aină cu guler
de catifea alb astră şi gam betă gri.
B rown şi cîţiva consilieri erau g ata să accepte, cînd
se ridică u n tîn ă r, S cott, m uncitor, să-i răsp u n d ă lui
Johnson:
— M ister Jo h nson crede că o să ne im pună gus­
tu rile lui, cu pum nul şi cu um erii lui de boxer. D ar ţin
să atra g aten ţia o n oratului consiliu că aici, în consiliu,
sîntem cincisprezece m uncitori fa ţă de şapte de-ai dum i­
sale. Aşa că-1 rog pe dom nul Johnson să se aşeze şi să
asculte ce v reau să spun !. . .
Iu te ca fulgerul, Jo h nson îşi sum ecă mânecile:
— Eu?
— T u ! îi răspunse aspru u n alt m uncitor. Şezi şi
lasă-1 pe S cott să vorbească.
Cît ai clipi n u m ai răm ase din Johnson decît u n om
cum inte şi cuviincios, care se aşeză pe scaun, tim id , ca
om ul v en it la şedinţă cu întîrziere.
— Aşa ! făcu Scott. Şi acum a, ia tă ce aveam să
v ă sp u n : este o ruşine ca în tr-u n consiliu com unal în
care două treim i sîn t m uncitori, să se p o ată aduce
m ăcar în discuţie recepţia unei regine în genere, şi în

480
special a unei regine care dom neşte peste o ţa ră unde
m uncitorii sîn t to rtu ra ţi şi ucişi. P ropun, deci, să votăm
o m oţiune în care să se s p u n ă : « Nici u n funcţionar al
com unei să n u ia p a rte la vreo recepţie sau serbare d ată
în onoarea reprezen tan tei unui sistem de guvernare
a tît de co n trariu principiului de d re p t şi lib ertate !>>
Cînd i se aduse la cunoştinţă că poate veni la M innea-
polis, d ar că nu i se v a face nici o prim ire oficială, regina
izbucni, re v o lta tă :
— A sta-i culm ea ! în tr-o dem ocraţie cum este Am erica,
să-şi p o ată face de cap to ţi b o lşev icii!
Se consolă, însă, chiar în aceeaşi seară cu recepţia
care i se oferi la « B ankers C lub». D acă M aria venise în
Am erica d ato rită în b u n ă p arte dorinţei ei arzătoare
de a se vedea aclam ată de către poporul am erican ca
eroină a războiului p en tru dem ocraţie, precum şi spe­
ran ţei că v a descoperi în ţa ra lui Columb u n ginere
p o triv it p en tru Ilean a, rostul ei de seam ă aici era să
înfrunte şi să învingă acest club al bancherilor. î n cursul
turneu lu i ei p rin S tatele U nite, a a v u t prilejul să stea
de vorbă cu n en u m ăraţi bancheri, care s-au a r ă ta t cu
to ţii foarte d ră g u ţi — şi din cuvintele cărora ei i se părea
că p oate desprinde anum ite făgăduieli. în recepţia de
astă-seară, M aria vedea o confirm are colectivă a accstor
făgăduieli, a căror concretizare n -ar m ai fi decît o sim ­
plă problem ă de ordin tehnic. B ine dispusă, regina
m unci la oglindă cîteva ceasuri, astfel că, seara, cînd
se p rezentă la club, dictatorii finanţei am ericane se
zăpăciră.
— S în teţi cea m ai frum oasă regină din cîte am v ăz u t !
declară preşedintele A sociaţiei naţionale a bancherilor.
— Noi n-avem o regină a tît de frum oasă ! declară
şi vicepreşedintele asociaţiei.
— S înteţi regina re g in e lo r! declară şi secretarul
general al asociaţiei.
R ăp ito are în to a le ta ei, stu d ia tă cu m ulte luni înainte
spre a obţine to ate efectele financiare şi economice recla­
m ate de interesele ţă rii, regina rosti cîteva cuvinte bine
sim ţite :
— S ta tu ia lib ertăţii, zişe ea, posedă o b aghetă m agică,
m enită să-m i deschidă adîncim ile lucrurilor necunoscute

31 — c. 1239 481
ce m ă v o r face să tre sa r şi de la care aştep t inspiraţii
m ari şi frum oase. C ălătoria m ea n u are nici u n caracter
oficial. Nu sîn t în v estită cu nici o sarcină. Sînt regină,
p en tru că aşa a v ru t destinul. Ceea ce vreau ca regină,
este pacea. De aceea, vă solicit sim patie, înţelegere şi
aju to r p en tru Rom înia care lucrează la opera de pace
şi restau rare şi care constituie u ltim a fo rtă rea ţă a civi­
lizaţiei îm potriva Rusiei com uniste. S tatele U nite au
acelaşi interes ca şi R om înia să înlăture cu u n ceas m ai
devrem e prim ejdia roşie.
La aceasta, preşedintele clubului bancherilor, în
num ele tu tu ro r bancherilor am ericani, ră sp u n se:
— Sîntem fericiţi că avem astă-seară p rin tre noi
pe cea m ai frum oasă d in tre regine !
Şi banchetul se prelungi pînă n oaptea tîrziu, într-o
caldă atm osferă de prietenie rom îno-am ericană.
D im ineaţa, cînd regina se trezi, doam na Poppesco-
Poppesco, care o însoţea în voiaj, îi aduse un exem plar
din New York Times.
— M aiestate, zise ea, este ediţia ap ă ru tă în acest
m om ent. Mi s-a atras aten ţia asupra acestei note.
'— Citeşte-o ! îi zise regina, care era ocupată la oglindă.
D oam na Poppesco-Poppesco c iti:
— « D acă regina vine num ai cu in ten ţia să viziteze
S tatele U nite şi să se instruiască, poate fi sigură Că va
fi m u lţu m ită. Se v a face to t posibilul ca şederea ei să
fie cît m ai agreabilă. D a r dacă vine cu gîndul că va p u tea
înlesni încheierea u nui îm prum ut p en tru R om înia, ne e
team ă că v a avea o m are decepţie.»
R egina încrem eni:
— Ce-i a sta ?
— N u ştiu ! răspunse doam na Poppesco-Poppesco.
P o ate o să vă lăm urească dom nul Bibescu.
— Cum ? E aici? Să poftească !
M inistrul R om îniei la W ashington in tră .
— D om nule Bibescu ! îl interpelă regina. Ai p u tea
să-mi explici ce sens are această n o tiţă ? Mi se taie,
aşad ar, orice sp eran ţă p en tru îm p ru m u t?
— D a, m aiestate ! S-au depus m ari stăru in ţe ca
R om înia să n u capete nici u n b a n p en tru guvernul
N eată.
»

482
 — Cine? Ţ ărăn iştii?
— Nu, m aiestate ! D om nul Ion Ion V iziru !
R egina tăcu . E ra de aştep ta t. Ionel îi pusese gînd
rău lui N eaţă. Im ed iat ce generalul s-a înapoiat din
Italia, Ionel l-a p o ftit la Florica şi l-a p rim it cu o fur­
tu n ă de încrim inări: că a d a t ţa ra pe m îna lui Musso­
lini, că s-a um ilit, că a venit din voiaj cu mîinile goale,
că to ate speranţele ce şi le pune în tr-u n s ta t sărac ca
Ita lia dovedesc că e lipsit cu to tu l de sim ţul politic
şi aşa m ai d eparte. N eaţă l-a ascu ltat şi i-a răspuns grav:
— A şteap tă, o să vezi !
D ar Ionel îi reproşa lui N eaţă n u a tît av en tu ra lui
din Ita lia , cît fuziunea d in tre naţionalii ardeleni şi ţă ră ­
nişti. D acă p artid u l naţional-liberal a c ă p ă ta t un adver­
sar prim ejdios — p rin întem eierea partid u lu i naţional-
ţă ră n ist — asta se d atoreşte num ai lipsei de abilitate
politică a generalului. N eaţă e v inovat că Ju g ă n a ru şi
Dacu şi-au ju ra t credinţă pe veci. N eaţă e vin o v at
că, d in pricina lipsei lui de abilitate politică, p artid u l
liberal are azi în fa ţa lui un p a rtid p uternic şi de tem u t
cum este noul p a rtid n aţio n al-ţărăn ist. N eaţă e v in o v at
că şefii noului p a rtid cer « egalitate de tra ta m e n t a capi­
talurilo r străin e şi rom îneşti în fa ţa legilor şi a adm inis­
tra ţie i» . N eaţă e v in o v at că finanţa străin ă, care nu
are încredere în liberali, îm pinge în m od v ăd it pe
n aţio n al-ţărăn işti la p u tere, ca să-l p o ată aduce înapoi
pe p rin ţu l Carol, p en tru că finanţa străin ă are aici nevoie
de u n rege, nu de o regenţă. N eaţă e v in o v at în to ate.
— Generale, d u m n eata nu-ţi dai seam a că fuziunea
asta din tre naţio n ali şi ţă ră n işti este falim entul p a rti­
dului d u m itale?
— F alim en tu l m eu ? se înţepeni, m îndru, N eaţă. Te
înşeli ! Azi, m ai p u ţin ca oricînd.
A m intindu-şi to a te astea, regina oftă. D a ! A sta-i
nenorocirea ! De cînd a d a t m î n a cu Mussolini, N eaţă
se crede o p u tere de neclintit. E ste a tît de îngîm fat,
încît nu m ai stă de vorbă decît cu colaboratorii lui cei
m ai apropiaţi. P ro st, fudul, lipsit de caracter, N eaţă
m ai e în stare să facă şi o poznă cu p rin ţu l, num ai ca
să arate că ştie să fie şi independent. A început generalul
să aibă curaj. Cu p u terea în m î n ă , cu reclam a în ju ru l

31* 483
 succeselor lui de la R om a, cu gălăgia agenţilor lui elec­
to rali, prestigiul lui N eaţă creştea. Şi acum a, călătoria
reginei în S tatele U nite, de unde aştep ta îm prum uturi.
Ce şi-o fi spunînd Io n el? F rum oasă afacere ! N eaţă,
obţinînd credite ! A tîta-i m ai lipsea lui Ionel, ca să nu-1
m ai p o ată u rn i din loc pe N eaţă de la p utere ! ... A sta nu
se poate ! N eaţă treb u ie dezum flat num aidecît ! N eaţă nu
trebu ie să o b ţin ă nici u n cent de la bancherii am ericani !
Şi acum a. . . ia tă ! « A h, Ionel ăsta !» îşi zise regina,
oarecum am ărîtă, to tu şi plină de adm iraţie p en tru Viziru,
cu care ap ăra îm preună ţa ra , de peste douăzeci de ani.
— Bine ! zise regina, resem nată, lui Bibescu. E u
m i-am făcu t d atoria. De altfel, ştii că n u sînt în vizită
oficială, aşa că o să-m i continui voiajul, fă ră să m ă m ai
am estec în treb u rile ţă rii.
— M aiestate, p en tru asta am şi v en it aşa de dim i­
n eaţă aici ! răspunse Bibescu. Am p rim it in stru cţiu n i
de la B ucureşti. D irect de la p a la t. M aiestatea sa regele
e grav bolnav. . . şi roagă pe m aiestatea v o astră să-şi
în treru p ă voiajul şi să se înapoieze im ediat în ţa ră .
R egina păli. Ş tia că la plecare F erdinand era destul
de bine dispus. D octorii îi spuseseră M ăriei că poate să
plece în linişte, p en tru că ei n u p rea v ăd în stare a regelui
vreo schim bare, în cursul celor patru-cinci săptăm îni
cît v a lipsi ea din ţa ră . Şi chiar aseară, regina prim ise
de la confidenta ei, p rin ţesa Je a n n a P rykopp-S andu-
lesco, o lungă telegram ă prin care o inform a că regele
se sim te bine. P rin urm are, n u p en tru că regele s-ar
sim ţi ră u este ea rechem ată în ţa ră , ci p en tru altceva.
P en tru ce? M aria nici nu-şi puse bine în treb area şi-şi
dădu şi răspunsul, care o înfioră de oroare. D ar e groaz­
nic !. . . Groaznic !. . . P rin u rm are, Ionel şi C iubuc-.
B ey n u lovesc num ai în N eaţă, ci acum a au început să
lovească şi în ea. 0 silesc să-şi în treru p ă voiajul ca s-o
com prom ită în ochii ţă rii, cum l-ar com prom ite pe oricare
politician de rînd. . . B unii ei prieteni, R adu şi I o n e l.. .
D ar e groaznic !. . . Groaznic !. ..
P rin ţesa Ilean a, care ap ăru în acest m om ent, o văzu pe
M aria cu chipul a tît de schim onosit de durere, încît se
în g ro zi:
— Ce este, m am ă? Ce s-a în tîm p la t?

484
 _ T atii nu-i e bine ! răspunse ea, cu glas înăbuşit.
Trebuie să plecăm în d ată acasă.

T ra ia n S ăpunaru, m inistrul de interne, m uncea la

ordinea şi sig u ran ţa statu lu i în tr-u n ritm din ce în ce
m ai vertiginos. A resta m uncitori, închidea şi sigila sin­
dicate, provoca tu lb u ră ri pe to t cuprinsul ţă rii, decreta
ziua de 10 decem brie ca sărbătoare oficială a « generaţiei
de foc», organiza o n u m ărătoare a populaţiei în care,
p en tru în tîia oară în ad m in istraţia oligarhică a ţării,
apărea term enul « o rig in e etn ică» — şi lu p ta să salveze
a u to rita te a şubrezită a lui C aţă asupra studenţilor.
— A vem nevoie de C aţă ! i-a spus categoric Ionel.
C aţă îşi punea m ari speranţe în congresul pe care-1
convocase — şi de unde era convins că v a ieşi cu aureola
perfect lu stru ită , cum era pînă m ai acum cîteva luni.
— D ar de unde p o ţi şti că stu d en ţii lui A ureliu nu-ţi
pregătesc o surpriză ? îl în treb ă T raian.
O bservaţia m inistrului de interne se înfipse ca un
spin în inim a oricum în d u rerată a profesorului de la Iaşi.
— D a ! reflectă el, tu lb u ra t. S-ar p u tea !
— A sta zic şi eu ! S-ar p u tea ! De aceea, te sfătuiesc
să ţii congresul fă ră public, ci num ai cu delegaţi şi cu
uşile închise.
— Cum, spre uim irea lui C aţă, tîn ăru l Cziucziewicz nu
se opuse, congresul se p u tu ţin e în condiţiile sugerate
de către m in istru l de interne.
D ar, de la început, dezbaterile lu ară u n caracter p a r­
lam en tar. P rim ul cuvînt îl avu C aţă:
— F ra ţi crcştini ! C reatorul p artid u lu i lancist, care
num ără azi nouă rep ezentanţi în cam cră, sînt eu, iar
conducătorul acestui p a rtid sînt to t eu — şi înţeleg să
răm în to t eu şi de azi înainte. Cer, deci, tu tu ro r disci­
plină. Cer ascultare oarbă, ca şi pînă acum ! Cine nu
se supune, afară !
— Ba afară s-o dai pe m ă-ta, n u pe noi ! zbieră bă-
trîn u l Zdrelea. A fară te dăm noi pe tine, p en tru că ţa ra
e cu noi, nu cu tin e !
H um uleanu sări să facă p a c e :

485
 — F raţilo r, linişte ! Ne-am ad u n a t aici să lăm urim
lucrurile, nu să le încurcăm !
— Aşa e ! Strigă Vasiliu. Să le lăm urim !
— Ce să lăm u rim ? zbieră b ătrîn u l Zdrelea. Am
lăm u rit destul. D rum urile noastre se despart.
— Stai, frate, n u aşa ! in terv en i H um uleanu. Să-l
lăsăm pe Caţă să spună ce vrea !
— Să-l lăsăm ! strigă şi tîn ăru l Aureliu. Să-l lăsăm . . .
Şi în ju ră a tît de ap ăsat, încît to ţi delegaţii începură
să rîdă.
C aţă v o rbi:
•— E u sînt îm p o triv a sta tu lu i corporatist al lui Mus-
solini. E u sînt p en tru parlam en t şi p en tru antisem itis­
m ul religios. Mussolini e b u n p en tru cei de la Cuvîntul,
p en tru că le dă parale.
Zdrelea m ugi ca o fiară:
— A ha-haaa ! F o stu l meu prieten C aţă v rea antise­
m itism religios. Care v a să zică noi, cu jid an ii nereli-
gioşi p u tem face casă bună. A sta-i tră d a re !. . . Noi sîn-
tem p en tru antisem itism ul ra sist şi economic. Fecioru-
m eu a venit din G erm ania şi o să v ă spună ce a v orbit
cu ' H itler despre rasă.
— Bravooo ! Bine ai zis ! Aşa e !
Vreo cîţiva delegaţi îngălbeniră, m ai cu seam ă că
tîn ă ru l A ureliu îşi în d reptase brusc p rivirea spre ei.
Ca să nu p ăţească ruşinea, începuţjî să aplaude. Şi după
ei, to t congresul. Scos din m inţi, C aţă zbieră:
— A sta-i schim bare la fa ţă ! A sta-i în străin are !
F ra ţi c r e ş tin i! Nu m ai înţeleg !
— L as’că înţelegi tu ! îi strig ă Vasiliu. Să punem
la v o t ! Să punem la v o t !
Se puse chestiunea la v o t — şi C aţă se găsi în m i­
n o rita te : el singur p en tru — şi to ţi ceilalţi îm potrivă.
C aţă, obişnuit cu dezastrele, m ai zîzîit ca oricînd, se
p iţig ăi:
— D in acest m om ent, v ă consider pe to ţi excluşi din
p a rtid !
★

T o t în interesul ordinii şi siguranţei, guvernul lui

N eaţă h o tărî să desfăşoare o v astă ac tiv itate culturală

486
în ţa ră . In iţia tiv a reveni, se înţelege, celui m ai cali­
ficat d ep artam en t, care avea în fruntea lui, întîm plător,
pe cel m ai calificat om de cultură din guvern: dom nul
m inistru de in tern e T raian S ăpunaru, care sim ţi că a
sosit m om entul să facă p en tru ţa ră o operă nem uritoare.
Cu dinam ism ul ad ecvat scopului, T raian S ăpunaru îşi
adun ă to a te articolele publicate în ultim ii trei ani în
Ţara noastră, şi făcu din ele un volum . E ra o operă în
care poetul executa fără m ilă p e « m osafiri», p e « oaspeţii
nepo ftiţi» , p e« cetăţenii de ultim a oră», p e« m inoritari»,
pe « p aşap o rtari» , pe « rom înii de d a tă recen tă» — pe
care-i am eninţa cu « o tra v ă » , cu o « b a ie de sînge»,
cu « u n t-d e-ricin ă», în sfîrşit, eu to t program ul de guver-
năm în t al lui Mussolini. O m ică dificultate prezenta
p en tru el titlu l. îi treb u ia ceva care să corespundă stării
de spirit a ţării. F an tezia îi sări în d ată în aju to r. Volumul
fu b o teza t V in nou. C artea p u tea m erge la tip ar. Chemă,
deci, la el pe directorul M onitorului Oficial.
— U rgent ! Cincizeci de mii de exem plare pe h îrtie
de t i p a r . . . două mii de exem plare pe h irtie v e l i n ă ...
cinci mii de exem plare pe h îrtie de scris.
C artea ap ăru , aşa că au to rităţile p u tu ră porni în d ată
la acţiunea de răspîndire a culturii. L a ţa ră , treaba
asta erau puşi s-o facă jan d arm ii şi prim arii. Ţ ăranii,
cu căciula în m înă, se executau — şi stocurile de cărţi
se vindeau ca pîinea caldă.
— B ă, se răstea dom ’ plutonier la săteni. V -au tri­
mis boierii de la oraş un d a r . . . V in n o u .. .
Ţ ăran ii se m inunau.
— Vin nou cînd se b ate h alv iţa, don’ şef? îndrăznea
să ia lucrurile în glum ă cîte unul. U nde s-a m ai
văzut ?
— Mă, binc-a zis cine-a zis că sînteţi nişte m îrlani !
A sta-i o carte, nu vin, bă ! . . . Aşa-i zice: Vin n o u .. . Şi
m usai s-o citiţi, că-i evanghelia v o a s tră . . . pastile şi
grijania !
— P ăi nu ştim să citim , don’ ş e f !
— Nu se esistă ! Cine nu ştie, îl b a t de-1 sm intesc !
In su lţi statu l, bă ! . . . A sta-i cartea Iui dom ’m inistru al
n o s t r u ... de la I n t e r n e ! . .. Cum să nu ştii s-o citeşti,
b ă ? . . . E ş ti b e a t? *

487
 Ţ ăranul se speria:
— N u, zău !
— B a, zău ! răcnea la el plutonierul. H ai, n u m ai sta
şi scoate b i ş ta r ii.. . C -a a a c u şi.. .
L a oraş, p ropaganda culturală se făcea, de prefe­
rin ţă , pe la dughenile evreieşti, unde se, sim ţea o m are
sete de cultură. Comisarul, ori subcom isarul apărea
înto td eau n a sau în ain te sau după un şp riţ:
— Noroc, nene Sam i ! Vin direct de la dom nul T ra ­
ian S ăpunaru !
D a că« nenea Sam i» nu leşina, dovedea că e om tare .
D ar com isarul avea suflet b u n :
— N u te speria, nene ! E de bine ! U ite cartea a i c i !
Cinci su tare ! . . . Şi să-ţi trăiască balabusta! p înă la o
mie de ani !
Cu aleşii neam ului, T raian se a ră tă ' m ai p u ţin
generos
— Să plătească dum nealor cîte o mie de l e i ! porunci
el. L as’că au de unde !
— D ar nu scot ei b ani din bu zu n ar ! făcu şeful de
cabinet. î i cunosc eu !
— Nu-i nevoie să scoată ! Le oprim b an ii p rin ches­
tu ră.

N eaţă îşi făcuse u n p arlam en t d in oam eni de încre­

dere şi cu dragoste de ţa ră . D ar, spre a-i face şi m ai de
încredere, şi m ai însufleţiţi de dragoste de ţa ră , N eaţă
veni cu o lege p rin care se dublau a tît diurnele, cît şi
salariile d ep u taţilo r şi senatorilor. în acest spirit
de b u n ă înţelegere în tre re p rezen tan ţii neam ului, fu
depus, în tr-u n a din zile, un proiect din in iţiativ ă p arla­
m en tară, prin care generalul N eaţă, ca un om agiu pen­
tru m eritele cîştigate în tim pul războiului, este rein­
teg ra t în to ate d rep tu rile sale de cel m ai vechi general
activ, în cel m ai înalt grad.
— î ţ i place obrăznicia? strigă Ionel către V intilă.
Şi prim -m inistru, şi şeful arm atei ! Adică stăp în şi pe
p u terea m ilitară şi pe p u terea civilă, p ic ta to r ! Mussolini

488
în -toată p u 'te re a c u v în tu lu i! C om andant al întregii
arm a te ! M î»»e, dacă vrea, ne poate aresta şi îm puşca.
T rebuie să is p ră v im o d a tă cu glum a asta s in is tr ă !
Pofteşte-1, te rog, pe astă-seară la mine.
V intilă îl p o fti pe N eaţă — şi N eaţă veni.
_Şezi, g en e rale ! îi zise Ionel, am abil. Te felicit !
T rebuie să t e sim ţi bine ! î ţ i vei relua ia r gradul.
_N u eu am vru t-o ! răspunse generalul în ţep at. Nu
p o t opri pe n im e n i să-m i arate o aten ţie ! Şi apoi, de ce
aş ascunde-o ! îm i face plăcere !
V i n t i l ă m o rm ă i:
_De a s ta nici nu ne îndoim ! N um ai că se n aşte o
în treb a re: e s te com patibilă situ a ţia de prim -m inistru
cu cea de g en e ral activ ?
N eaţă, ca n d id , zise:
_De ce n u ? S înt a tîţia în t r e c u t ! D ar chiar în
zilele n o astre ■• • L-am a v u t în Grecia, pînă m ai deunăzi,
pe generalul Pangalos.
_E x em p lu l e grozav ! rîse Ionel discret. Ai vrea
să fii azi în locul lui P angalos?
Im aginea d ictato ru lu i Grccici, bălăbănindu-se în aer
cu ştreangul de gît, îl obligă pe N eaţă să ocolească
răspunsul şi ®ă continue:
_ î l avem pe ^H orthy ! A m iral [şi conducător de
s ta t!
P lictisit, Ionel zise:
_Lasă astea, dom nule general ! N u vezi că-ţi lip­
sesc e x e m p le ? ... Şi în orice caz, exem ple pe care le-ai
p u te a invidia !
Se ridică în picioare şi se apropie de general:
_Dom nule p rim -m inistru, nu m erge !. . . N u-i con-
stitu tio n al ! în ţeleg i? Nu-i constituţional !
— Te rog, lasă şi d um neata co n stitu ţia ! răspunse
N eaţă, agresiv. Cred că n u ca să vorbim despre con­
s titu ţie m-ai chem at aici.
în locul lui Ionel, răspunse V intilă:
_Desigur că n u ! Ci ca să te poftim să re n u n ţi.
G e n e r a lu l afcctă un aer nedum erit:
_ Să renunţ eu ? La ce ? La un lucru pe care nu l-am
făcu t ? De ce să re n u n ţ ? E tre a b a P arlam en tu lu i ! . . .
N u-i tre a b a m ea !

489
 — A aaşa ! făcu Ionel, ca p en tru sine. Care v a să
zică, e treab a P arlam en tu lu i ! Biiine !
Apoi ridică brusc capul:
— Despre care P arlam en t e v o rb a ? D espre cel
căruia i-ai u rcat sim bria acum cîteva săptăm îni?
Generalul răspunse cu dem nitate:
— Te rog, dom nule Viziru, să nu insulţi P arlam en tu l !
P arlam en tu l acesta este ieşit din voinţa p o p o ru lu i!
— D in v o in ţa poporului? strigă V intilă. A tunci dă-ne
voie, dom nule N eaţă, să-ţi întoarcem v o rb a: lasă, te
rog, v o in ţa poporului ! Să nu m ai vorbim de voinţa
p o p o ru lu i! Ş tii prea bine din v o in ţa cui ţi-a ieşit
P arlam en tu l !
— Din a cui? strigă N eaţă.
— D in a n o astră ! îi răspunse Ionel. Şi aici e to a tă
nenorocirea: că u iti »
si
»
că trebuie să-ti
>
aducem am inte
to t n o i !
— P u ţin îm i pasă ! P oporul este cu mine !
— D a, ştiu ! Şi în 1922 to t asta spuneai: că poporul
este cu dum neata. D ar cînd ţi-a su n at ceasul să pleci,
ai plecat.
A sta a fo s t! răspunse N eaţă.
Ionel îl m ăsură cu privirea pe N eaţă de sus pînă
jos şi-i răspunse cu o m ină d e z g u sta tă :
— îm i pare ră u , generale, că dum itale n u ţ i se
poate vorbi om eneşte !
Şi cu paşi repezi se apropie de birou, unde erau
p reg ătite m ai m ulte dosare:
— Spune-m i, te rog, generale, poporul ştie ceva
despre a s t a ? . . . C i te ş te ! ... E vorba despre fraudele
de la divizia a Il-a şi despre sinuciderea căpitanului
Maciu. Spune, ştie? D ar de fraudele de la divizia a
I lI - a ? D ar de fraudele de la pădurile sta tu lu i? D ar de
fraudele de la regim entul 32 Mircea cel M are? D ar de
hoţiile prefectului d um itale Nicodim de la Sălaj, care-1
face pe agentul com isionar al fabricii de lăm pi « P e -
tro lix » ? Ce sîn t astea? T ot din voinţa poporului?
Generalul, cu un zîm bet ră u , răspunse:
— Grozave crim e ! P arcă aş fi guvernat eu ţa ra
tim p de şaizeci de ani, n u d um neata şi ai dumi-
tale !

490
 — Astea-s teorii, generale ! Astea să le spui la în tru ­
niri, nu aici ! Aici vorbim serios ! în dosarele astea sînt
num ai mici pungăşii. N um ai că potlogării de felul ăsta
am mii şi m i i . . . Nu-i regim ent, nu-i m an u tan ţă, nu-i
percepţie, nu-i ad m inistraţie de ju d e ţ, în care să nu se
fi jefu it fără m ilă b anul public. D ar nu despre m ăru n ­
ţişurile astea v reau să te întreb, ci despre operaţiile
oam enilor cu care te în c o n ju ri... Ce e cu m ilioanele
furate de directorul general al învăţăm întului, din fon­
durile d estinate construirii unei şcoli şi cu care el şi-a
făcut o vilă m ăreaţă la P redeal? D ar ce e cu fraudele
de la M inisterul de R ăzboi, cu pieile p en tru bocanci?
D ar ce e cu fraudele de la Com unicaţii, cu locomotivele
şi cu trav ersele? D ar cu fraudele de la F in an ţe ce e?
în tu n e c a t, N eaţă făcu un pas spre V intilă:
— Şi cu fraudele de la F in an ţe cînd erai dum neata,
ce se aude? Crezi c ă . . .
D ar nu p u tu să sfîrşească, p en tru că V intilă izbi
cu pum nul în m asă, cu a tîta putere, încît N eaţă am uţi.
— Să nu te atingi de M inisterul de F inanţe cît am
fost eu, că o să regreţi ! strigă V intilă, v în ă t de furie.
Vezi să n u reînviem afacerea Finkelstein cu bonurile
v oastre de tezau r ! Te rog ! E ste în interesul dum itale !
Ai înţeles? Aici vorbim de dumneata. N um ai de dum ­
neata ! Ca s-o ştii !
Şi, împingîndu-1 ceva m ai încolo pe Ionel, se apucă
el însuşi să răsfoiască dosarele:
— Aici, strigă el m ai departe, nu-i vorba de m ă ru n ţi­
şuri. Ci de fapte grave, care nu po t fi trecu te cu vederea
de nim eni. U ite aici pe Costea al dum itale cu vila lui
de la Predeal. Pe to ţi i-a apucat boala să-şi construiască la
P redeal cîte o vilă din av utul statu lu i. Ce crezi d um neata,
generale? O să tacă lum ea din gură cînd o afla cum
i-a silit pungaşul ăsta pe bieţii funcţionari de la poştă
să-şi dea o co n trib u ţie din leafa lor nenorocită, p en tru
ca el să-şi p o ată ridica un p a l a t ? . . . Şi asta, ce e s t e ? .. .
P oftim ! . . . 0 ofertă p en tru concesiunea terenurilor in u n ­
dabile pe cincizeci de ani ! Cine a încasat pînă u n a alta
u n comision de cinci m ilioane ca să treacă legea prin
C am eră? Şi ce e cu licitaţia p en tru fu rn itu ra de vase
m arine? Cum se face că la licitaţie s-a a ra n ja t să nu

491
p o ată lu a p a rte firmele franceze, engleze şi olandeze
— p en tru ca afacerea să revină unor firme italieneşti?
î n buzu n aru l cui a in tra t comisionul, generale? N-ai
p u tea, să ne sp u i? D ar din afacerea aceea cu căştile
p en tru jan d arm i, cine g-a în fru p ta t, generale? A ţi
com andat căşti, să avem pînă în anul 2000 ! în folosul
cui, generale? Şi cu fu rn itu ra de arm e din Ita lia , ce se
aude, -generale ? Cînd ai încheiat co n tractu l cu casa
C iandori, ştiai sau n u ştiai că G iandori nici nu- avea
m aterialele neccsare? Ş tiai L . . A tunci de ce te-ai grăbit
să-i dai u n aconto de 10 la s u tă ? Şi ce sînt preţurile
astea p en tru p u şti vechi « M anlicher», p en tru m itraliere
uzate, p en tru cartu şe? N um ai p en tru u n singur lot
de com andă pe care-1 p u teai că p ăta în oricare altă
ţa ră cu douăzeci şi tre i de m ilioane, ai p lă tit în Ita lia
treizeci şi şase de m ilioane ? Cine a cîştigat, generale ? . . .
T aci?
Generalul, palid, tăcea, d a r n u m ai era aşa de ţeap ă n
şi agresiv ca în ain te. Canaliile astea ştiau to tu l. Cuno­
şteau fiecare m işcare a lui şi a lor săi. De unde ? De la
cinc? Lucrul aproape că nu m ai prezen ta nici o im por­
ta n ţă ! Ş tiau !
Ionel, calm , se aşeză comod în fotoliu. A cum a p u tea
fi sigur că N eaţă v a fi m ai p u ţin încăpăţînat.
— De ce n u şezi, generale? zise el pe u n to n am ical,
ca şi cum N eaţă a r fi in tra t num ai în acest m om ent
pe uşă. P roiectul din in iţiativ ă parlam en tară, despre
care vorbeam noi odinioară, e lă u d a b il! Noi sîntem
p en tru ! E ste frum os că oam enii ştiu să-şi preţuiască
valorile naţionale. Cred, însă, că p e n tru a face gestul
şi m ai frum os, să ceri d um neata in su ţi ca proiectul 6ă
fie redus num ai la d rep tu l să p o rţi uniform ă şi să p ri­
m eşti salariul respectiv.
— O ! făcu N eaţă degajat. Chestia nu-i a tît de p re­
san tă. La u rm a urm ei p o t să m ă lipsesc cu to tu l de
onorurile astea.
F ratele V intilă in terv en i:
— Mă rog ! V orba d um itale: te priveşte ! D ar casa
ce ţi se dăruieşte, treb uie s-o prim eşti neap ărat. Cît
costă? Ş apte m ilioane! A junge? Nu-i prea p u ţin ?
N u, n u ! Să ş t i i ! D acă n-ajunge, se vor găsi bani.

492
Generalul N eaţă şi-a cîştigat destule m erite în ochii
poporului, ca ţa ra să n u precupeţească nim ic p en tru el.

F erd in an d nu p ărea a tît de bolnav, pe cît era. De

altfel, doctorii îşi şi rostiseră verd ictu l: M aria şi Ionel
ştiau că regele nu m ai are de tră it decît cel m ult două-
tre i săptăm îni. N u trit m ereu cu iluzia unei apropiate
călătorii în Italia ori în E gipt, regele îşi petrecea vrem ea
dezlegînd cuvinte încrucişate, foiletînd cîte o carte sau
proiectînd v în ăto ri grandioase p e n tru la toam nă.
R egina se apropie de el şi-i puse m îna pe fru n te :
— E i, cum m erge N ando ? Cînd plecăm ?
— Azi m ă sim t bine ! Ce faci. Ionel?
— M ulţumesc, sire ! S înt fericit că v ă v ăd a tît de
bine dispus. Nici n u s-ar părea că m aiestatea voastră
trebuie să m ai răm înă în p a t cîteva zile !
— A h ! D acă n -ar fi crizele astea !
M aria nu-1 lăsă să continue.
— Taci, N ando, nu te obosi. N -am v en it să v o r­
bim despre boală, ci despre u n lucru m u lt m ai grav.
N eaţă v rea să-l aducă pe Carol.
F erd in an d făcu un efort să se ridice în capul oaselor,
d ar treb u i să ren u n ţe.
— De unde ş tiţi? în treb ă el, plim bîndu-şi privirile
de la Ionel la M aria.
— Avem to ate inform aţiile ! răspunse Ionel.
F erd in an d şovăia. N u ştia ce să răspundă. î n tru p u l
lui bolnav, pe tre i sferturi m ort, se zbăteau, în pragul
m orm întului, sentim ente confuze. E ra ta tă , era rege,
era soţul acestei femei ale cărei gînduri le ghicea, era
stăpînul form al al acestui om care-1 stăpînea. Ce să le
sp u n ă? Ce h o tărîre să ia ? Obosit, cu ochii pierduţi,
m urm ură în cele din u rm ă:
— D esigur că e greu. G reu de to t. Nu-i p lă c u t !
Şi închise ochii. P ăre a neînsufleţit.
Ionel se apropie şi m ai m ult de p atu l suveranului:
— Sire ! zise el ap ăsat. Aici e vorba de coroana
m aiestăţii voastre. N eaţă n u vrea doar să-l aducă pe
Carol. N eaţă şi Carol vor d ictatu ră . Va fi război civil, sire !

498
 F erd in an d deschise ochii, d ar nu p u tu su p o rta p ri­
virea lui Ionel. A proape în agonie, fără vlagă, fără
am biţii, fără speranţe, regele se m ai tem ea de el. Totuşi,
acum, cînd nu m ai avea nimic de p ierdut, a r fi v ru t
să-i strige lui Ionel în obraz: « Ş tiu că N eaţă a început
să te îngrijoreze şi că vrei să-l în lătu ri cît tim p m ai
există o a u to ritate regală. Te cunosc pînă în m ăduva
oaselor. De douăzeci de ani stai în capul mesei, cu toate
că eşti cel m ai leneş, cel m ai egoist, cel m ai rău, cel m ai
crud, cel m ai m incinoâ om din ţa ră . D ar acum a, s-a
isp răv it ! Acum a, m or. Ce bine ar fi să pot m uri chiar
în clipa aceasta ! Să te las să te iei singur de gît cu
N eaţă. Ar fi o farsă pe care o m eriţi ! . . . Să vedem cine
o să te acopere ! Cine o să m ai fie paravanul tă u de aur !
î n num ele cui o să m ai tragi sfori şi o să tc joci cu
guvernele ! D a ! Ş tiu ! Tu trem u ri p en tru v iaţa m ea,
p en tru că eşti destul de d eştep t să înţelegi că dncă eu
m or, nici v iaţa ta nu m ai face două parale. Lăcom ia
şi neobrăzarea ta ţi-au ju c a t festa. Din lăcomie ai înlă-
tu rat-o pe M aria de la succesiune. Din lăcomie l-ai
în lă tu ra t pe Carol. D in lăcomie îi în lătu ri pe to ţi. Acuma
să-ţi. fie de b i n e ! . . . E u am scăpat. S înt lib e r! M or!
A uzi? Mor !»
D ar din gura lui F erdinand n u ieşi decît u n o ftat
slab şi prelung, ca un scîncet vag de copil.
Cu privirea ţin tă în ochii suveranului său, Ion Ion
s tă ru i:
— Sire ! N u e tim p de p ierd u t. E u n u voi perm ite
ca ţa ra să încapă în m îna unui aventurier. D acă N eaţă
face o m işcare, vor fi tu lb u rări. Bolşevicii a tîta aşteap tă
ca să se năpustească asupra n o a s t r ă ... De altfel ţin
ca m aiestatea vo astră să ştie că N eaţă tra te a z ă şi cu
bolşevicii.
De zece ani, regele e obsedat de. bolşevici. De zece
ani, Ionel n-a deschis gura fără să nu rostească acest
cu v în t: bolşevicii. «B olşevicii v o r . . . Bolşevicii fac ! . . .
Bolşevicii au fă c u t. . . Bolşevicii vor face !»
Că Ionel m inte de obicei, asta e sigur. D ar to t a tît
de sigur este că bolşevicii există. Şi F erdinand, num ai
pe bolşevici n -ar vrea să-i lase aici m oştenitori. Coroana
n-o dă din m înă. Bolşevicii n u trebuie să se atingă de

494
 nimic din ce este al lui. U n rege e rege şi în m orm înt ! . . .
Asa l-a în v ă ţa t unchiu-său Carol şi în v ă ţă tu ra asta i-a
p ătru n s bine în m inte şi în suflet. E ste Ionel ceea ce
e s t e . .. Şi N eaţă la f e l . . . D ar coroana trebuie păzită.
P lebea, m ulţim ea, masele acelea m izere de zdrenţăroşi
şi n ep iep tăn aţi să nu pună m îna pe to t ce este mai
sfînt p en tru ţa ră : coroana ! M ăreţia regală ! S trălucirea
ei! Splendoarea c i ! . . . Coroana să nu fie tăv ă lită în
noroi. N -ar avea linişte nici în m orm înt.
— Nu ! gem u F erdinand, penibil. Să n-aud de bol­
şevici !
Se opri ca să respire, apoi în treb ă cu u n glas care
abia se p u tea auzi:
— Şi ce ai h o tă rît?
— M aiestatea v oastră îi va cere lui N eaţă să for­
meze im ediat un guvern naţional. îm p reju rările de
astăzi cer un g u v ern -n aţio n al, de destindere. P en tru
aceasta, să convoace de urgenţă pe to ţi şefii de p a r­
tide. Inclusiv Caţă. E ste necesar Caţă. Cînd naţional-
ţără n iştii v or afla că şi C aţă este recunoscut şef de
partid , îşi vor da seam a de lipsa de seriozitate a com ­
binaţiei şi nu-i vor da nici o urm are. Cît despre mine,
îi. voi pune lui N eaţă asem enea condiţii, încît va treb u i
să ren u n ţe şi să-şi depună m andatul.
— Şi dacă n u vrea să plece? în treb ă regele cu un
nou efort.
— Sire, deocam dată m ai e tim p să vrem n o i . . . şi
ajunge !

G eneralul îşi convocase consiliul de m iniştri, spre

a face un expozeu a) situaţiei. Venea de la Scrovişte,
unde-1 vizitase pe rege, ca să-i arate că n-a iz b u tit să
facă un guvern naţional.
— Sire, u n guvern naţional n u corespunde îm pre­
jurărilo r ! i-a zis el. Azi .ne trebuie coeziune. Cu ele­
m ente risipite nu vom p u tea face faţă situaţiei. Bol­
şevicii ne pîndesc. E i a tît a şte a p tă : să ne v ad ă cu un
guvern lipsit de au to rita te , spre a ne ataca.
— D a ! şopti regele, lipsit de puteri.

495
 • — Cred, deci, nim erit, să răm înem la situ a ţia de
azi şi să ren u n ţăm la ideea un u i guvern naţional.
Regele închise ochii şi nu m ai răspunse. N eaţă aşteptă
uri m in u t, două, cinci—şi crezu că regele a aţip it. R es­
pectuos se retrase în vîrful picioarelor şi ieşi din cam eră,
spre a ccre lui T iti să-l an u n ţe la M aria. M aria îl prim i
şi-l lăsă să pledeze u n sfert de oră p en tru stătu quo,
d u p ă care-i răspunse:
— H otărârea este în m îinile regelui !
E ra u n răspuns echivoc care în tăre a în N eaţă con­
vingerea că bine a fă cu t cînd, im ediat după ce i s-a
ceru t să formeze u n guvern naţional, a expediat un
ordin, p rin curieri speciali, să i se trim ită tru p e de ja n ­
darm i din to a tă ţa ra . în acest m om ent sînt în drum
spre B ucureşti treizeci şi două de com panii de jan d arm i
a cîte, o sută nouăzeci şi cinci de oam eni, în arm a ţi cu
pu şti, cu puşti-m itraliere, grenade şi cu m uniţii de cam ­
panie. R estul v a veni pînă m îine dim ineaţă. Ionel va
avea o' surpriză. Ionel v a v ed e a cine este adevăratul
stăp în al ţă rii: el, sau generalul N eaţă?
î n sala de consiliu îl a şte p ta u to ţi m iniştrii săi,
n erăb d ăto ri şi în g rijoraţi.
— D om nii m ei, începu N eaţă, a r fi tre b u it să duc
m aiestăţii sale răspunsul încă de alaltăieri. Am socotit
însă u til să am în această form alitate p en tru a ne în tări
situ aţia . Am fost la r e g e ... şi regele m -a asigurat că
p u tem să ne continuăm în linişte opera de g u . . .
Cineva b ă tu în u şă grăbit şi stăru ito r. Generalul
se opri stupefiat. E ra ceva neobişnuit. Nim eni n-are
voie să în tre ru p ă şedinţa consiliului de m iniştri decît
în cazuri de o g rav itate excepţională. D ar uşa se deschise
şi şeful de cabinet, sp eriat, in tră : '
— E xcelenţă, o com unicare urg en tă !
N eaţă ieşi din consiliu şi se ciocni în prag cu H iotu,
m inistrul p alatului.
— D u m n eata ! făcu N eaţă uim it.
— D a ! O rdin de la m aiestatea sa !
— P o ftim !
î n birou, H io tu îi întinse lui N eaţă o h îrtie:
— D om nule prim -m inistru, m aiestatea sa regele vă
roagă să s e m n a ţi!

496
 G eneralul citi. E ra decretul de num ire a Iui Ciubuc-
Bey ca prim -m inistru al ţării.
Dezolat, gata să plîngă, ca un copil căruia i s-a smuls
o jucărie din m înă, N eaţă zise:
— D ar asta înseam nă dem isia m ea !
— Da !
— A tunci trebuie să v ă înm înez şi dem isia !
— D a!
Cu ochii um eziţi, cu genunchii tă ia ţi, fără un gest
de revoltă, fără să scoată un cuvînt, N eaţă, docil, se
aşeză la birou şi, cu m îna trem urîndă, îşi scrise dem isia.
P este u n sfert de oră, îl chem ă la telefon pe A rghir, cu
care tra ta se guvernul naţional.
— Arghire, află că am iscălit decretul de num ire a
noului preşedinte de consiliu.
Lui A rghir începu să-i b a tă inim a cu p u tere : el
e ! în sfîrşit, i-a su n at ceasul.
— Cine e? în treb ă el cu sufletul la gură.
— Ghici !
— V iziru?
— Nu !
— T itulescu?
— N u!
— P rezan ?
— Nu !
— A tunci cine?
— C iubuc-Bey !
A rghir scăpă o în ju ră tu ră înfiorătoare.
— Ciubuc-B ey? G lum eşti ! D ar asta este o ofensă
adusă ţă rii întregi ! E de necrezut să fii înlocuit cu
un asem enea om !
— A sta e ! făcu N eaţă. E o ad ev ărată ruşine. Să
m ă scoată pe m ine şi să p u n ă în loc u n t î l h a r . . . u n . . .
— A scultă, g e n e ra le ! îl întrerupse Arghir. Şi ai
de gînd să laşi lucrurile aşa, fără să reacţionezi?
Generalul, cu glas plîngăreţ, făcu:
— Ce să fac, Arghire ! în v aţă-m ă şi tu ! Ce să fac?
— Să faci revoluţie t
! A stai trebuie să facă u n om
ca d u m n eata: revoluţie » !
N eaţă se învioră. A sta e ! Cum de nu s-a gîndit pînă
acum ? R evoluţie !

32 — c. 1293 497
 , — Să ştii că aşa o Bă fac ! Am to a tă a rm a ta cu m ine !
închise receptorul şi, slăbit, epuizat de atîte a emo­
ţii, generalul şo p ti: « R e v o lu ţie ! Singura sp eran ţă e
revoluţia. T re b u ie ! T rebuie n eap ărat. Ţ ara o c e r e ! .. .
Unde e S afta ? . . . »
— S a f t a ! . . . S a f t a ! . . . U nde eşti, b a b o ! . . . P une
repede faţa de m asă în sufragerie !
S afta, care m oţăia în bucătărie, se trezi:
,— Aoleo, conaşu ghineral face iar rivuluţie !
încercă să se ridice, d ar de obosită ce era, nu izb u ti:
— L as’că p oate s-o facă şi m îin e ... că n-o să-l ia
dracu ! m orm ăi ea.
Şi adorm i iar.

L a aceeaşi oră, noul preşedinte de consiliu, R adu

Ciubuc-Bey, prim ea un telefon de la In te rn e :
— D om nule prim -m inistru, în m om entul ac.esta au
sosit din provincie tru p e de jandarm erie, echipate ca
de război. Ce facem cu ele?
— S tai un m om ent ! •
Cu m îna peste pîlnie, R ad u Ciubuc-Bey se întoarse
către Ionel, care tocm ai in tra , şi-i spuse rîzînd:
— Auzi, Ionele, au sosit jan d arm ii cu care N eaţă
se p regătea să dea lo v itura de sta t. Ce să facem cu ei?
— Trim ite-i înapoi !
— N u face ! îi răspunse R adu. E -n joc prestigiul
arm atei ! D oar i-am chem at p e n tru c e v a . . .
— Ai d re p ta te ! zise Ionel convins. Mîine ce e ?
D um inică ! . . . P une-i să facă ordine la hipodrom ! . . .
R ad u nici n u com entă — şi im ediat răspunse la
telefon: .
— Alo ! . . . A scultă ! Mîine sînt curse de c a i ! Să
stea jan d arm ii 6ă facă de pază pe la ghişee, să n u fie
în g h esu ială! ‘
 X V III

M oartea lui F erd in an d îl găsi oricum tris t pe Ionel.

P lan u l fixat cu cu m n atul său R ad u Ciubuc-Bey fusese
ex ecu tat întocm ai, d ar cum . a început cam pania elec­
to rală , şi-a d a t dem isia spre a face loc unui guvern
prezid at de Ionel. Ionel luă frînele ţă rii în m înă şi decrctă
alegeri libere. Şi fu ră a tît de libere, încît alegătorii din
opoziţie treb u iră s-o ia la goană pe cîm p. N aţional-
ţără n iştii, fu g ăriţi peste to t, telegrafiară m inistrului
S tatelor U nite să-i ia sub ocrotirea lui. Ceea ce în d rep ­
tă ţi din nou pe Ionel să denunţe poporului lipsa de
patrio tism a lui D acu şi Ju g ăn a ru . Singurii a căror
atitu d in e loială l-a m işcat cu ad ev ărat pe Ionel în zilele

32' 499
acelea au fost social-dem ocraţii lui Scăunaş şi P a ra ­
schievici. T oate încercările rep etate ale com uniştilor de
a convinge pe Scăunaş şi Paraschievici să se alăture
blocului m uncitoresc-ţărănesc, spre a lu p ta în alegeri
îm p o triv a guvernului, n-au dus la nim ic. Scăunaş şi
Paraschievici au răm as şi de astă d a tă credincioşi tro ­
nului şi lui Io n Io n V iziru — pe care l-au sprijinit cît
au p u tu t să facă din P arlam en t ceea ce şi treb u ia să
fie: o in stitu ţie cu rat liberală.
A stfel, prin tr-o sim plă în v îrtitu ră de m anivelă, p a r­
lam en tu l redeveni ceea ce treb u ia să fie şi ceea ce nu
treb u ia să înceteze a fi o singură clipă: u n P arlam ent
liberal.
T otuşi, Ionel sim ţea că nu m ai este ceea ce a fost.
N u p en tru că, în pofida teroarei, ar fi ieşit m ai m ulţi
n aţio n al-ţărăn işti decît dăduse ordin. D ar fap tu l că
a tre b u it să dezlănţuie acum o teroare m ult m ai m are
decît în tre c u t, p en tru a ajunge la un re zu ltat care
n u era p rea strălu cit, în tărea senzaţia de nelinişte,
de îngrijorare, de rea stare pe care a trăit-o în 1919,
la prim ele alegeri de sub guvernul de generali, apoi
la alegerile generale din 1925 — apoi la alegerile com u­
nale d in 19 2 6 .. . Ceva s-a stricat ! Ceva nu m ai funcţio­
nează ! Jan d a rm i, m ag istratu ră , p r e s ă ... au crescut
şi extensiv şi in ten siv — d ar rezultatele? R ezultatele
sînt din ce în ce m ai slabe.
Şi acum a, n um ai după tre i zile de la alegeri, m oare
F erd in an d ! Ionel se obişnuise încă de la începutul
verii cu gîndul că regele n u m ai are m ult de tră it. D ar
în fa ţa răm ăşiţelor p ăm în teşti ale suveranului său, ale
acestui b iet U rechilă, care p en tru a ocupa u n tro n
şi a duce o v ia ţă com odă a în g h iţit to a te insultele ce
se p o t aduce cuiva, fă ră ca dem n itatea lui de om să
fie lezată nici cît negru sub unghie, Ionel, a to tp u te r­
nicul stăpîn al ţării, sim ţea că i se clatină păm întul
sub picioare. Nu-1 iubise, nu-1 stim ase, nu-1 preţuise
în nici u n fel pe acest o m . . . D im potrivă, a ex ploatat
slăbiciunile lui, i-a speculat frica — frica aceea p a to ­
logică de p ropria lui u m bră, i-a cu ltiv at pasiunea p en tru
anecdote, p en tru femei, pentru- bani, a făcut din el o
sim plă u n ealtă a intereselor fam iliei V iziru de la B rătieni.

600
Acum a, însă, cînd îl vedea întins pe catafalc, cu urechile
lui m ari, tran sp a ren te, cu ochii închişi, galben, stors,
m ut, despuiat de trab u cu l acela care-i dădea în v iaţă
o perso n alitate şi o oarecare siguranţă de sine, Ionel
se sim ţi n ăp ăd it, p en tru în tîia oară în v ia ţă , de un
sentim ent p u tern ic de desperare şi n ep u tin ţă, care-i
strîngea inim a ca u n cîrcel dureros şi-i storcea lacrim i. . .
Cu ochii la cadavrul lui F erdinand, Ion Ion Viziru
plîngea. D iscret, dem n, aristocratic, d ar m ai p u ţin
stăpîn pe sine ca de obicei, Ionel plîngea. S tăpînul
celor şaptesprezece milioane de robi pricepea că, o
d ată cu d isp ariţia suveranului său, ceva s-a ru p t defi­
n itiv din p ropria lui fiinţă. Că aureola puterii absolute
s-a stins de pe p ro p ria sa frunte. Că podoaba regală
a căzut de pe propriul său creştet. 0 d ată cu regele,
pierde însuşi elem entul esenţial al existenţei sale politice.
Pierde pe acel căruia-i p u tea cere şi care n -ar fi p u tu t
îndrăzni să-i refuze, p u terea. Pierde sigiliul indispensabil
tu tu ro r acţiunilor lui. Pierde parav an u l de au r care
pînă acum îl ferea de ochii poporului, în acţiunile lui
politice pe care poporul n u e dem n să le cunoască. Şi
m ai pierde c e v a : o pierde pe ea. P rin m oartea lui, M aria
nu v a m ai fi, nici de drep t, nici de fa p t, femeia
în b u d u aru l căreia, ea, el şi cu R ad u dezbăteau, ajustau,
orînduiau, şlefuiau interesele superioare ale ţă rii. D is­
p a riţia p u terii form ale a regelui trag e după ea dispa­
riţia p u terii reale a reginei, care, dintr-o d ată, a devenit
o sim plă văd u v ă, în tr-u n s ta t în care nu v a m ai juca
nici u n rol.
Ionel ieşi din cam era m o rtu ară cu paşi m ai puţin
siguri ca de obicei şi in tră la M aria căreia ar fi v ru t
să-i spună cîteva cuvinte m ai calde. D ar ea îl prim i
d istan tă, ca o străin ă. Ca şi Ionel, ea îşi p u tu da seam a
num ai lîngă cadavrul lui F erdinand, cît de im ens, cît
de trag ic, cît de real este doliul ei. N u m ai e suverana
unei ţă ri, ci sim pla văduvă a un u i tro n . Şi din vina
cui prăbuşirea aceasta? D in vina lui Ionel, din vina
om ului cu care a dom nit şi a guvernat tim p de peste
douăzeci de ani. E l este acela care a în lătu rat-o de la
regenţă p en tru că i-a fost team ă de ea. De energia ei.
De ab ilitatea ei. De dragostea ei m are de ţa ră — de ţa ra

501
in care s-a n ăscu t şi pe care a ştiu t s-0 servească în
îm prejurările cele m ai grele. De asta i-a fost team ă lui
Ionel: că ea v a da R om înia to a tă pe m îna capitalurilor
engleze şi că n u v a m ai fi loc p en tru întreprinderile
p artid u lu i naţional-liberal. N um ai lăcom ia lui bolnă­
vicioasă a fă cu t din ea — regina unei ţă ri — o sim plă
văd u v ă, ca oricare a lta ! I-a r p u tea dînsa ie rta vreodată
prăbuşirea aceasta ?
— Azi du p ă m asă, ii zise Ionel, p rin ţu l M ihai este
proclam at, rege ! N u vrei să asişti?
Ochii M ăriei scăpărară scurtei duşm ănoase, d ar gura
ei ro sti cu accente de triste ţe n e m ă rg in ită :
— N u, lasă-m ă, te rog ! S înt p rea în d u rerată !. ..
Şi-apoi, n u v reau să părăsesc tru p u l neînsufleţit al
m arelui m eu soţ !
— Ce v a zice lu m ea? o în treb ă el, prevenitor.
F u p icătu ra de ap ă care făcu să se reverse veninul
care um plea pînă la refuz inim a fostei regine.
— D ar ce-mi p asă de lum e? strig ă ea. M ihai nu
este regele m eu ! . . . Nu-1 recunosc pe M ihai ca rege !
M ihai n u e decît nep o tul m e u . . . n u regele m eu ! . . .
Mie m i se cuvenea o regenţă. E u n u sufăr u n alt rege !
Şi aproape fugind, părăsi cam era, fă ră 6ă-i mai
îngăduie lui Ionel să-i răspundă.

în drum ul de la Cotroceni spre gară, unde tru p u l

lui F erd in an d treb u ia să fie în cărcat spre a fi dus la
C urtea de Argeş, caru l m o rtu ar era însoţit de to ţi fac­
to rii de răspundere ai statu lu i. Ionel îi vedea, în m area
lor durere, destul de voioşi. T ra ia n S ăpunaru m ergea
b ra ţ la b ra ţ cu C aţă şi făcea haz de A rghir. Ionel îl
p riv i pe T raian cu coada ochiului — şi fără să vrea
u n zîm bet îi descreţi fru n tea o clipă. « B ietul T raian !
Deşi au tre c u t atîte a săptăm îni de cînd a căzut de la
putere, continuă m ereu a fi obiectul de glume al adver­
sarilor săi. Invidioşii din presă nu-i dau voie să-şi rum ege
în pace banii pe care a izb u tit să-i ridice noaptea —
după dem isia guvernului, cînd n u m ai era m inistru
de in tern e şi cînd n u m ai avea ce cău ta la m inister.

502
 N u era m u l t ! Treisprezece m ilioane p en tru fondul
ordinii publice şi zece m ilioane în contul unor furn itu ri
p en tru linia Ploieşti-V ăleni ! . . . Ce a făcu t cu b an ii?»
Ionel se surprinse punîndu-şi în treb area aceasta şi se
ruşină. De cînd este în tre b a t în ţa ra rom înească un
m inistru de in tern e ce face cu banii?
D octorul B ratu. venea m ai în urm ă la b ra ţ cu
A ureanu. De B ra tu şi de A ureanu, Ionel p u tea fi m ul­
ţu m it. A u făcu t tre a b ă bună. Fiecare din ei a devenit
independent şi şi-a făcu t cîte u n p a rtid propriu, cu
cîţiva prieteni şi cu frîn tu ri din p artid u l lancist al lui
C aţă. P referat p ărea a fi B ratu , la care m ereu trecea
cîte o organizaţie lancistă. Cluj, Giurgiu, B raşov, B îrlad
i s-au alipit lui Cu registre cu to t.
— N um ai dem ocraţia ne v a salva, dragă Costică !
îi spunea el lui A ureanu. F ără dem ocraţie n-o să se
aleagă nim ic de capul acestei ţ ă r i . . .
— De a c o rd ! răspunse A ureanu. D ar aşa cum o
înţelege şi A rghir: « T o tu l p en tru popor, d ar nu prin
popor».
— Cred că n u citezi bine ! rîse B ratu . T otul prin
popor, d ar n u p en tru popor.
Rîse şi A ureanu. Ionel întoarse capul dezgustat
de la ei, d ar văzu că şi ceilalţi sînt la fel de bine dispuşi.
P înă şi A rghir. D ar n u A rghir era v inovat, ci Crai-
Voievod care-1 în treb ase:
— Spune-m i, te rog, A rghire frate, ce sim bol repre­
zintă pălăriile lacheilor?
— M-am gîndit şi eu la asta ! i-a spus A rghir în d u ­
rerat.
Şi silit de îm p reju rări, îi spuse lui Crai-Voievod
o anecdotă căp tu şită cu atîte a m ăscări, în cît to ţi ard e­
lenii din ju r se prăp ăd eau de rîs.
M ărunţelu păşea ceva m ai în d reap ta, cu Stănică
P o p escu :
— T raian se' plînge m e r e u ... De cînd i-a căzut
cărăm ida în cap, lu p tă să-şi facă u n p artid . Are şi o
deviză !
— O ştiu ! zise Nelu P edicuristu care venea, cu un
pas în d ără t, în tre ei.
— E i, ia să te a u d ? îl provocă M ărunţelu.

503
 P e nerăsuflate, N elu îi spuse:
— Bou breaz bîrlobreaz din bîrlobreazeniele bîrlo-
brezăturilor !. . . Ia să te v ăd !. .. T u p o ţi s-o spui ?
— P o t şi eu ! făcu Stănică. Bou breaz bîrlobreaz
din bîrlobreazeniele bîrlobrezăturilor !. ..
— B ravo ! zise M ărunţelu. Bou breaz. ..
D a r după u n car cu flori se ivi Agop B agradian,
aşa că M ărunţelu, în loc să continue, începu să rîd ă :
— Ce ar fi să-l punem pe B agradian s-o spună !
— F ugi încolo ! îi zise S tănică, fudul. De unde asta
la u n arm ean !
F ratele V intilă, cu fracul lui soios şi p ă ta t dintot-
deauna, veni să-i ia locul la cordoane lui Ionel, care
trecu în rîn d u ri — şi se nim eri alătu ri de A rghir, care-i
spunea re v o lta t lui M uică, noul m inistru de in tern e:
— Şi asta se cheam ă înm orm întare ! O am eni lipsiţi
de ruşine ! Regele n o stru e m ort şi ei rid ! Şi cînd te
gîndeşti că ne găsim în tr-u n s ta t dinastic, cu ţin u tu ri
în care, dacă u n m in o ritar a r îndrăzni să trea că prin
fa ţa p o rtre tu lu i regelui fără a-şi scoate pălăria, a r fi
b ă tu t şi condam nat la p u şcărie. . .
Ionel nu auzi m ai m ult, p en tru că zărise înaintea
lui pe D acu, b ra ţ la b ra ţ cu N eaţă. T ot noaptea, N eaţă,
după ce a fost d a t afară, a rid icat de la F inanţe u n milion
două sute de m ii de lei. Cică p en tru T reancă, pe care-1
trim isese în m isiune, în stră in ă ta te , şi pe care căderea
guvernului l-a nim erit în E lveţia, fără u n b an în buzunar.
Ii treb u ia un m ilion două sute de m ii de lei p en tru un
b ilet de întoarcere.
Ionel trase cu urechea şi-l auzi pe D acu spunînd
generalu lu i:
— D in ast’to am n ă, de cînd a m u rit conu Alecu, în ţe ­
lep tu l p artid u lu i, Ionel a cam început să şchioapete. . .
Cu fălcile încleştate, Ionel se dădu în lătu ri, ca să
nu m ai audă.
★

La C urtea de Argeş d evotaţii tronului şi ai dinastiei

se a ră ta ră şi m ai necuviincioşi fa ţă de re g retatu l lor
suveran. înghesuiala, rîsetele, strigătele ofiţerilor care

504
făceau ordine reflectau nerăbdarea conducătorilor nea­
m ului de a vedea sfîrşită o d ată cerem onia funebră şi
plicticoasă a înhum ării lui F erdinand. L a u n m om ent
d a t, însă, u n ofiţer a ră tă din ochi lui Ju g ă n a ru o coroană
de crini albi.
— E de la p rin ţu l Carol !
Ju g ă n a ru i-o com unică lui D acu.
— D a, ştiu ! îi răspunse Dacu. P rin ţu l a telegrafiat
prinţesei M ărioara să p u n ă coroana asta în num ele lui,
spre a risipi ipocrizia de care a fost înconjurat.
D eodată, în tim p ce se oficia în grabă serviciul di­
vin, num ele p rin ţu lu i începu să trea că din gură în gură:
— Ai au zit ce scrie Le M atin despre p rin ţu l Carol?
î l num eşte rege !
— D a ! D ar el a dezm inţit. Zice că deocam dată se
consacră doliului ! S-a dus la biserica rom înească în
frac şi decoraţii, p en tru p arastas.
— E i şi? A fară stu d en ţii noştri l-au a şte p ta t şi au
strig a t: «Vive le ro i!»
— T otuşi, el a r fi v ru t să vină la înm orm întare,
d ar regina n u l-a lăsat. Şi Cantacuzino, care-i ţin e locul
lui D iam andi la P aris, a d a t ziarelor u n com unicat,
p rin care a n u n ţă că ren u n ţarea p rin ţu lu i a fost liberă
şi definitivă !
— în tr-o scrisoare publicată în Le M atin p rin ţu l
se plînge că n-a fost lăsat să-şi v ad ă părintele, care-1
dorea. Zice că re n u n ţa rea i-a fost sm ulsă sub am enin­
ţă ri — şi că nu-i ad ev ărat că a r avea o leg ătu ră « sen­
tim e n ta lă» . î n sfîrşit nu v a provoca război civil, d ar
dacă ţa ra i-o v a cere, e g ata să se pună în serviciul ei.
E ste de dato ria lui, ca rom în şi ca ta tă .
Ionel prin d ea frîn tu ri şi fierbea. Cel p u ţin dacă
duşm anii n -ar profita de to a te intrigile acestea, ca să
lovească în el. « U ită-te la D acu, vrea dem onstraţii
uriaşe. Vrea u n m arş asupra B ucureştilor. Vrea adunare
naţio n ală la A lba-Iulia. N iciodată !»
★
î n tre n u l regal, la înapoiere, Ionel, V intilă, Muică
şi Trişcă d ezb ătu ră problem a cu cea m ai m are atenţie,
în interesul ţă rii, D acu trebuie să fie îm piedicat să se

605
 m işte. C u m ? .. . P rin stare a de asediu. S tarea de asediu
trebu ie şi m ai m u lt în tă rită . E nevoie de o lege p en tru
apărarea ordinii de s ta t şi a m onarhiei. O lege care
să pedepsească sever pe oricine v a lucra p en tru schim ­
b area form ei de g u v em ăm înt şi a form ei dinastice şi v a
răspîndi, p rin v iu grai sau prin scris, ştiri sau idei care
p o t fi in te rp re ta te ca nefavorabile regim ului.
R ăm înea o în treb a re: cum v a fi ju stificată o ase­
m enea lege, care echivalează cu problem a făţişă şi legală
a un u i regim de d ic ta tu ră ?
— Ne trebuie u n com plot carlist ! sugeră Muică.
— D e acord ! făcu Ionel. Cu cine?
— Cu Mihail T eianu ! răspunse Muică simplu.
Curios ! în acea clipă se gîndea şi Ionel la Teianu.
S ecătura asta m ussolinistă este om ul p o triv it să fie
im plicat cel d in tîi în com plot. P oliţia este inform ată că
T eianu face m ereu n av e ta între B ucureşti şi P aris unde
se află p rin ţu l şi cunoaşte aproape te x tu a l cuprinsul
conversaţiilor lui cu Carol.
— T eianu e b u n ! reflectă Ionel.
Apoi, fără convingere, d ar cu sp eran ţa om ului anga­
j a t în tr-u n joc de noroc, h o tărî:
— Bine, Muică ! S-o facem !

Lucrurile fură aran jate. Teianu v a fi u rm ărit, ares­

t a t şi trim is în fa ţa ju d e c ă ţii.. . Se v a da alarm ă prin
p r e s ă ... c o m p lo t... război c i v i l ... ţa r a în flă c ă ri...
şi la adăpostul acestei panici se v a da drum ul legii care
v a îm piedica pe n aţio n al-ţărăn işti să-şi ţin ă adunarea.
Şi ceea ce se hotărîse fu pus în aplicare. Teianu,
cîtv a tim p u rm ărit, fu a re sta t în tren u l cu care venea
de la P aris, p en tru că « făcea pe agentul de transm isie
al celor care v or să tu lb u re ordinea». Ziarele to ate
ap ăru ră în ediţii speciale: com plot ! P rin ţu l Carol se
sprijină pe partidele din opoziţie. . . La T eianu s-au
găsit scrisori adresate de Carol şefilor de partide. Şi un
cifru. Şi nişte m em orii. U rm ară descinderi, percheziţii,
confiscări, arestări, cercetări, declaraţii, destăinuiri
senzaţionale. Ita lia este am estecată în com plot. Ita lia

506
 are interesul să ocupe A lbania. În tîia oară cînd a încer­
cat să tranşeze cu A nglia chestiunea aceasta p rin b u n ă
înţelegere, A nglia i-a spus: N u te atinge de B alcani !
S up ărată, Ita lia a în cu ra jat acţiunea lordului R other-
m ere în favoarea ungurilor care cereau revizuirea t r a ­
tate lo r — şi a m en ajat dinadins Iugoslavia, în dreptînd
to a tă acţiunea îm p o triva Rom îniei şi Cehoslovaciei.
D upă aceea, a stim u lat acţiunea com itagiilor bulgari,
condusă de generalul P rotogherov îm potriva Iugosla­
viei. A u rm a t a te n ta tu l de la Stip contra generalului
Kovacevici, fa p t care a în ăsp rit serios relaţiile dintre
B ulgaria şi Iugoslavia. Şi acum a, Ita lia pregăteşte a te n ­
ta tu l carlist îm p o triv a Rom îniei. A cţiunea este fin an ţată
de Mussolini. Carliştii sînt p en tru o politică de strînsă
prietenie cu Ita lia , îm p otriva politicii lui V iziru care se
sprijină pe F ra n ţa . P lanul Italiei e sim plu. Cu cît va
provoca tu lb u ră ri m ai m ulte în B alcani, cu a tît m ai uşor
îi v a fi să ocupe A lbania. Mussolini îşi zice că dacă
F ra n ţa v a v rea să-şi apere situ aţia în R om înia, va treb u i
să stea de vorbă cu Ita lia . Ita lia v a face unele concesii
F ran ţei, dezinteresîndu-se într-o anum ită m ăsilră de
treburile in tern e ale Rom îniei, în schim b F ra n ţa v a tre ­
bu i să silească Iugoslavia să nu in terv in ă dacă Ita lia
va ocupa A lbania. Şi p rin ţu l Carol îl a ju tă pe Mussolini
să işte asem enea tu lb u ră ri în B alcani, cînd ţa ra are
nevoie de linişte. A cesta e Carol ! Să ştie ţa ra ce este
Carol în stare să facă. în săşi declaraţia lui de după
arestarea lui T eianu îl trăd e ază : « A m spus şi rep et că
nu m ă voi am esteca n iciodată în politica ţă rii mele
p en tru a provoca tu lb u rări. D ar am ad ău g at că dacă
opinia publică ar în d rep ta către m ine un apel, aş con­
sidera ca o laşitate să m ă sustrag. Ce s-a în tîm p la t?
Unii şefii de p artid e, şi în special naţional-ţărăniştii,
au v en it să-m i ceară o declaraţie de candidatură. Am
refuzat tim p de tre i luni. Consideram gestul ca p rem atu r,
î n sfîrşit, acum , cedez» . . . E clar ! Cedează, adică dă
m înă liberă oam enilor săi să dezlănţuie războiul civil !
Com plotul treb u ie cu rm at de la început !. . . F ără m ilă
şi fără m enajam ente, oricine a r fi v in o v a t.. .
în tre tim p , legea p en tru apărarea ordinii şi dinastiei,
care fu strec u rată în P arlam en t la adăpostul ediţiilor

507
speciale, fu pusă în aplicare, şi arestări fură operate cu
m iile, bineînţeles p rin tre m uncitori, acuzaţi că au fost
« prinşi citind m anifeste lansate de Carol».
în zilele acelea, Ionel, V intilă, Muică şi Trişcă nu
făcură decît să urm ărească pas cu pas desfăşurarea
procesului. Ş tiau ce vor. Procesul era nu o sim plă ju s­
tificare a legii p en tru m enţinerea ordinii — ci o verifi­
care a ju stiţiei lor, a p u terii lor, a privilegiului lor
de a face d re p ta te aşa cum trebuie să se facă în tr-u n
s ta t naţional-liberal, spre binele ţării. A părarea era dîrză.
E a dem onstra că T eianu a fost a re sta t nu de în d ată ce
a in tra t în ţa ră , ci n um ai înspre B raşov, unde era stare
de asediu. De ce? D acă era v inovat, de ce au to rităţile
au ţin u t să-l aresteze num ai acolo unde este regim ul
stării de asediu ?. . . A adus scrisori către şefii de p artid e ?
D ar scrisorile erau oficiale ! Şi treb u iau să fie date în
orice caz p u b licităţii. Şi n-au fost prim ele scrisori de
felul acesta transm ise şefilor de p a r t i d ! . . . Că Teianu
a a v u t u n cifru? E i şi? Ce pericol poate prezenta acest
cifru si p en tru cine? Cifrul cuprindea num ele tu tu ro r
oam enilor de afaceri m ai im p o rtan ţi din ţa ră . Ce prim ej­
die politică poate p rezenta p en tru u n s ta t fa p tu l că un
cetăţean onorabil are relaţii cu nişte directori de bancă ?. . .
Că T eianu a v ru t să scoată o gazetă Crai nou? Şi dacă
a v ru t ? A scos-o ? Cum poţi să ceri pedepsirea cuiva
care a v ru t să scoată o gazetă, d ar pe care nici n-a apucat
s-o scoată ! . . . M em orii? D ar de cînd îi este cuiva in te r­
zis să-şi scrie nişte m em orii pe care nici nu are de gînd
să le publice ?
D acă ap ărarea avea în ochii lui Ionel scuza că este
apărare, m arto rii se dovediră cu to ţii nişte canalii.
— Nici o piedică constituţională n u se opune să
fie ales regent cineva, cîtă vrem e e cetăţean rom în !
a zis D acu.
— V oinţei naţionale îi este îngăduit să revizuiască
orice lege ! a zis Crai-Voievod.
— Oricare cetăţean rom în poate fi p rin ţ ! a zis J u g ă ­
naru.
T oţi, to ţi pledau n evinovăţia lui Teianu. P în ă şi
licheaua de T ra ia n :
— E u v ăd chestiunea în tr-u n cadru legal !

B08
 Cît despre A rghir, nici vorbă.
— Nu se p o ate face revoluţie în ţa ră , a declarat
el. Nici nu poate fi vorba de revoluţie. Vă închipuiţi,
D acu, cu generalul N eaţă şi cu dom nul C aţă de la Iaşi,
cu ceata lui de copii, cu crucea b îrlig ată, făcînd răzm eriţă
pe strad ă !
Ionel nu-şi m ai găsea locul de supărare.
— Toţi politicienii ăştia de m aid an , striga Ionel,
şi-au găsit în procesul acesta p rileju l să-şi dezvăluie
sufletele lor scîm ave de robi. Ş i-au d a t cu to ţii m îna
să lovească în m ine. D ar se înşală. Mai există ju stiţie
în ţa ră ! Şi ju s tiţia asta v a şti să-l condam ne pe incul­
p a t. Trebuie !
De la în cep u tu l procesului, cu v în tu l care revenea
cel m ai des în convorbirile lui Ionel cu a n tu ra ju l său
e r a « ju stiţie». Şi de cîte ori se producea în proces vreun
incident neplăcut, î l ' în treb a pe M u ică:
— Spune-m i. . . curtea a s t a . . . ai încredere în ea ? .. .
S în t oameni siguri ?
— Absolut siguri !
Ionel asculta şi era p lictisit de p ro p ria lui prostie.
Cum să nu fie siguri aceşti m a g istra ţi, a căror existenţă
depindea de u n singur cu vînt al lu i ? U nde s-a m ai pom e­
n it în ţa ra rom înească ju d ecă to ri care să facă altceva
decît ceea ce li se ordonă !
în clip a' cînd se ro stea se n tin ţa la trib u n al, ţîrîi
şi telefonul de pe m asa lui Ionel. Ionel ridică - recep­
to ru l, în em oţia lu i V intilă, M uică şi Trişcă.
— Ei? în treb ă Ionel.
Şi la celălalt cap ăt i se răsp u n se:
— A c h ita t!
— Cum?
E ra atîta groază şi uim ire în glasul lui Ionel, încît
V intilă, înspăim întat şi el fără să ştie de ce, îl apucă de
b r a ţ:
— Ce e cu tin e, Ionele? Ce s-a în tîm p lat?
— Vorbeşte tu ! îi şopti el, sfîrşit.
Mihail fusese, aşad ar, ac h ita t. Cu tre i v o tu ri contra
două, l-au găsit nevinovat. N evinovat în ţa ra partidului
naţional-liberal ! N evinovat, cînd Ionel a d a t ordine
precise să fie condam nat ! Şi oam enii n-au v ru t să ţin ă

509
seam a de ordine. D upă N eaţă, după A rghir, după T raian,
s-au răscu lat şi m agistraţii. D e azi înainte, opoziţia v a
avea ce specula. P a rtid u l liberal e pe ducă. P u te rea libe­
ra lă s-a frîn t. M etodele lui Ion Ion V iziru au ruginit.
Io n Io n V iziru n u m ai poate face fa ţă îm prejurărilor,
în g ro zito r ! în g ro zito r !
— Muică ! strig ă el către m inistrul său de externe.
Ne-ai nenorocit cu ideea aceasta a procesului.
— De ce? E o sim plă întîm plare. Ju riştii spuneau
că au elem ente destule p en tru o condam nare. Am fost
înşelaţi. D ar a sta n u înseam nă nim ic. Asem enea sur­
prize se p o t în tîm p lă oricui.
— Se p o t întîm p lă, se p o t întîm plă ! făcu V intilă,
nervos. D ar cum ab atem a te n tia *
lum ii de la sen tin tă
t

şi cum îi îm piedicăm pe n aţio n al-ţărăn işti să se folo­

sească de ea ! N u te gîndeşti, M uică? Dacu şi Ju g ă n a ru
la A lba-Iulia, cu sen tin ţa de achitare a lui M ihail Teianu,
în v îrful drapelului !
P alid, cu tîm plele jilave, cu m îinile albe, cu răsu ­
flarea tă ia tă , Ionel şedea cufundat în, fotoliu şi nu
p u tea scoate o vorbă. T otul devenise în ju ru l lui rece,
um ed, sum bru, respingător. în tr-o singură clipă, pier­
duse gustul de v ia ţă , el care m ai aştep ta d,e la v ia ţă
atîtea.
V intilă observă că Ionel gîfîie şi strigă a la rm a t:
— P e n tru D um nezeu ! R epede ! U n doctor ! Ionel e
bolnav-!
D octorul veni. Ionel avea febră. Să stea o zi, două
în p a t şi v a trece. Ceaiuri, aspirine şi linişte.
D ar tocm ai că linişte nu p u tea să aibă Io n e l: proble­
m a rid icată de V intilă cere o soluţie şi soluţiâ încă
n-a fost găsită. T rebuie ordine, ordine m ultă, şi m ai cu
seam ă în A rdeal, unde D acu se agită.
Avem d estui jandarm i în A rdeal? în treb ă Ionel.
— Nu !
— Cîţi ne-ar m ai tre b u i?
— Zece-dousprezece m ii, pe ca re trebuie să-i aducem
din vechiul reg at, ca să fim m ai siguri de ei ! răspunse
Muică.
— Să-i aducem ! zise V inti ă. D ar p e n tru ce-i adu­
cem ?. . . .

510
 Ionel, care sim ţi nevoia să-şi ducă m îna la gît ca să
p o ată înghiţi o lin g u riţă de ceai, răspunse:
— S tu d e n ţii!
Şi căzu obosit, cu capul pe pernă.

în tin s în p a t, cu ochii închişi, cu fa ţa lui albă, fru ­

m oasă, p arcă tă ia tă în p iatră , părea m ort. D oar mîinile
lui m ai trăiau . D upă m işcările lor scurte, clar conturate,
p u teai urm ări ce gîndeşte ori sim te Ionel.
L a în ceput doctorii au spus că n-are decît o sim plă
am igdalită. A m igdalită ! . . . El este în agonie de cîteva luni
şi doctorii vin să-l asigure că e bolnav num ai de cîteva zile
de am igdalită, sau cum i s-a p ă ru t că aude ca p rin vis:
anghină streptococică. V intilă şi Muică îşi închipuie că l-ar
m ai p u tea vindeca. Se înşală. în a in te de a se fi făcut ceva
p en tru el, v a m uri. Şi după el, p artid u l liberal. E inevi­
t a b i l . . . Io n Io n V iziru va m uri peste u n ceas-două.
D ar nu de am igdalită, sau de anghină streptococică, ci de
spaim a d ez astru lu i. . . « N u îm p art puterea cu nim eni !»
se auzi Ionel, ţip în d , de d e p a r te .. . Şi m îinile i se ridicară
potrivnice, ca o p aran teză şi degetele începură să se
ciocănească în tr-u n ritm s a c a d a t.. . « Nu îm p art puterea
cu nim eni ! » . . . T răia ultim ele clipe, d ar to ate-i erau
lim pezi în m inte. Edificiul liberal, construit cu a tîta
grijă şi tru d ă , e şubred şi scîrţîie din încheieturi. P ereţii
au în cep u t să c ra p e . . . D in ta v a n cad bu căţi de m oloz. . .
Şi p r a f u l.. . P rafu l care se ridică de peste to t şi-i in tră
în ochi, în nări, în g ît. . . U n h u ru it surd, u n h u ru it
surd de sicriu peste care groparii, grăbiţi, aruncă lopeţi
m ari de păm în t, îi răsu n ă în u re c h i.. . Sus, candelabrul
se clatină. O lum ină galbenă, to t m ai opacă, înecata în
praf, proiectează în fîşii, pe p ereţii crăpaţi, um bre um ane
care se fugăresc u n a pe alta într-o larm ă asurzitoare de
b u b u itu ri de tu n , de pocnete de puşcă, de ră p ă it de m i­
traliere, de vaiete, de în ju ră tu ri, de b le s te m e .. . Sînt
cei unsprezece m ii de robi care au tre b u it să m uşte
ţărîn a la 1 9 0 7 ... S înt cei op t sute de m ii de m o rţi în
războiul M ă rie i.. . Sînt sutele de m uncitori ucişi sau
schingiuţi în 13 decem brie 1 9 1 8 ... S înt m iile de

I 511
m uncitori şi ţă ra n i a re sta ţi şi schigiuiţi în cursul grevei
generale din 1920, la congresul socialist din 1921, în
răscoala de la T a ta r-B u n a r.. . Sînt miile de d eţin u ţi
care zac în închisorile de la Jilav a, D oftana, M islea. . .
S înt um brele m orţilor, m utilaţilor, văduvelor, orfani­
lor, care fug să scape d in tre p ereţii aceştia care se surpă
şi acoperă, sub d ărîm ăturile lor, to a tă opera lui şi a
fratelu i s ă u . . . B anca N a ţio n a lă .. . T ra m v a ie le .. . B anca
R om înească. . . societăţile anonim e. . . băncile s ă te ş ti. . .
fabricile. . . afacerile. . . bacşişurile. . . h o ţiile . . . frau ­
d e l e ... in c e n d iile ... ş a n ta je le ... b e z n a ... Ia r peste
to t acest tu m u lt, stăru ie u n strig ăt de desperare: « Nu
îm p art p u tere a cu n im e n i!» E ste anghina streptococică
a lui Io n Ion Viziru. P rafu l creşte, se îngroaşă, întunecă
to t, îl orbeşte, îi înfundă gîtlejul şi nările, d ar Ion Io n
V iziru îşi strigă m ai departe cred in ţa: « N u îm p art
p u terea cu nim eni !»
. . . Două mîini albe, cu degete fine, cu unghii îngri­
jite , stătea u culcate, ca doi cîini credincioşi, pe pieptul
stăpînului lor, a cărui inim ă a în ceta t să b a tă de groaza
că v a treb u i să îm p artă p u tere a cu alţii.

La tipografia unde Crişan lucra de cînd fusese

eliberat, venea foarte des profesorul D răgan, care-şi
im prim a, pe cheltuială proprie, u n studiu Despre evoluţia
lim bii romîne. D in prim ul m om ent în care dădu cu
ochii de Crişan, profesorul D răgan îl recunoscu.
— Ia stai, dom nule, făcu el, în cîn tat. P arc ă te-aş
cunoaşte !
Şi nu se lăsă pînă ce Crişan — care-şi ream intea
bine de el — nu-i răspunse în gura m are, ca să aibă ce
rîde şi ceilalţi lu crăto ri:
— E u sînt cel pe care aţi încercat să-l convingeţi
acum şap te ani că greva generală este o m anevră.
— Da, da, da ! se lum ină D răgan. îm i ream intesc ! . . .
în gara Ploieşti, n u ?
Şi lucrurile răm aseră aici, deoarece ori de cîte ori
D răgan încerca să in tre în vorbă cu el? Crişan, sub un
pre te x t sau altul, ieşea din atelier. în tr-o zi însă, Crişan

512
du m ai avu încotro şi tre b u i să răspundă la stăru in ţele
profesorului. E ra ora prînzului. L ucrătorii, îngrăm ădiţi
în legătorie în ju ru l unei m ăsuţe, îşi desfăceau boccelu­
ţele lor cu m încare, cînd in tră pe uşă profesorul D răgan:
— B ună ziua ! zise el. Poftim , v-am adus corecturile.
Şi fără să m ai aştep te să i se răspundă, se adresă
direct lui C rişan:
— E i, acu ce p ărere ai, dom nule C riş a n ? .. I-a
executat, în-sfîrşit,-p e b an d iţii ăia !
L u crătorii ştia u din gazete, de dim ineaţă, despre
ce este vorba — d ar Crişan, cu a tît m ai m ult, îi ceru
apăsat lui D răgan să precizeze:
— Care « b a n d iţi» ?
— Sacco şi V a n z e tti!
' — A şa! Ă ştia sîn t « b a n d iţii» ? __ Cu to a te astea,
dom nule profesor, în v a ra trec u tă, cînd s-a zvonit
num ai că Sacco şi V an zetti vor fi executaţi, s-a c u tre­
m u rat to t p ăm în tu l. N-a fost ţa ră să n u fi p ro te sta t
violent. P e alocuri au fost şi ciocniri în tre m ulţim ea
re v o lta tă şi t r u p e . . . şi au fost m orţi. M orţi, dom nule
profesor ! . . . O am eni care au m u rit p en tru a scăpa de
la m oarte n işte nevinovaţi.
— E u n-am auzit, m orm ăi D răgan.
— T o t ce se p o ate, dom nule p ro fe so r! î n presa
dom nului V iziru şi a dom nului general N eaţă nu prea
se aud asem enea lucruri. B a dom nul general N eaţă
se şi lăuda p rin ziarele lui că, dacă aici nim eni nu îndrăz­
neşte să ridice glasul în favoarea lui Sacco şi V anzetti,
asta-i m u ltu m ită n um ai lui, care a ştiu t să facă ordine
în ţ a r ă . . . adică a ştiu t să zvîrle în puşcărie, la vrem e,
pe to ţi cei care a r fi p u tu t inform a poporul. D ar cu sau
fără voia dom nului general N eaţă, protestele au răsu n at,
pînă în cele m ai d ep ă rtate colţuri ale lum ii. A zbierat
guvernul am erican că - este « o sfidare grosolană» şi
« un am estec neperm is în afacerile interne ale S tatelor
U nite» , d a r m anifestaţiile au co n tin u at în F ra n ţa , în
Brazilia, în A ustralia, peste t o t . . . p en tru că aici sau
în Am erica, o înscenare poliţienească răm îne în ochii
m ulţim ii to t o înscenare poliţienească. . .
— Cum ? ţip ă D răgan, indignat. Afacerea Sacco şi
V anzetti o înscenare a poliţiei am ericane?

33 — c. 1293 613
 — O înscenare ca oricare altă înscenare a poliţiilor
burgheze din lum e !
— Şi de ce, m ă rog, înscenarea a s ta ? în treb ă D răgan
în tă rîta t.
— P e n tru că aşa cerea ordinea capitalistă am ericam ă
care, tim p de şap te ani, a ţin u t pe Sacco şi V anzetti
în tre v ia ţă şi m o a rte . . .
— A sta-i culm ea ! exclam ă sincer D răgan. Acum
vrei să-i reproşezi ju stiţie i am ericane şi faptul că nu s-a
h o tă rît, cu una cu două, să-i execute. Singur ziceai că
to a tă lum ea a p ro te sta t îm potriva sentinţei. De acord ! , . .
Şi fiindcă t o a t ă ' lum ea a p ro testat, ju stiţia am ericană
a şovăit să pu n ă în aplicare sen tin ţa şi a m ai făcut
c e rc e tă ri. . . P o ate se înşală !
— C ercetări? Ce fel de cercetări? A devăratul vino­
v a t doar era cunoscut încă din ajunul procesului. E ra
u n asasin de rînd, un m exican, care a m ărtu risit că el
a fă p tu it crim a şi a jefu it. A ţin u t seam a ju stiţia am eri­
cană de m ărturisirile astea ? N u ! N-a ţin u t seam a ! E a
voia cu to t dinadinsul ca vinovaţi să fie Sacco şi V anzetti. ...
T rebuia ! . . . Aşa cum şi noi, m uncitorii, trebuie să fim
v in o v aţi de to a te isprăvile studenţilor din slujba Sigu­
ran ţei. F ără c e rc e tă ri.. . Ju stiţia am ericană îşi încheiase
de m u lt cercetările. J u s tiţia am ericană a d ecretat vino­
v a ţi pe Sacco şi V anzetti încă înainte ca ei să fi fost
im plicaţi oficial în afacere, şi chiar din m om entul în care
s-a pus la cale înscenarea. Şi cînd i-a osîndit la m oarte,
ju s tiţia am ericană ştia că, ori ce s-ar întîm plă, sen tin ţa
ei va fi ex ecutată. D ar ju s tiţia asta am ericană a tă ră g ă n a t
din lună în lună, tim p de şapte ani, electrocutarea lui
Sacco şi V anzetti, ştiţi p en tru ce, dom nule profesor?
P e n tru că oligarhia am ericană urm ărea să în treţin ă în
ju ru l lor, cît m ai m u lt cu p u tin ţă , propaganda antim un-
citorească, anticom unistă şi antisovietică.
— Prostii ! strigă D răgan, care, de furie, îşi smulse
ochelarii de pe nas. B aliverne m arxiste ! Cum p o ţi vorbi
aşa despre ju s tiţia am ericană?
— Şi ce dacă-i am ericană, dom nule profesor? D ar
e capitalistă sau n u ? O riunde a r dom ni ju stiţia capi­
talistă, to t antim uncitorească e, şi to t sprijinită de
presă şi de bandele fasciste e. Tim p de şapte ani, presa

614
reacţio n ară am ericană, sprijinită practic de to ţi p oliti­
cienii şi de în treg ap a ratu l judiciar, au ţin u t pe Sacco
şi V anzetti în sudorile m orţii, ca să p o ată exploata
cadavrele lor vii în folosul propagandei anticom uniste
şi an tiso v ictice. . .
— F o arte b i n e ! răcni D răgan. Aşa trebuie să te
porţi cu to ţi cei ce v or să prefacă lum ea în ruine ! . . .
Ce te u iţi la m ine aşa de u r î t , « to v arăşe» C rişan? Vrei
să zici că n-am d re p ta te ? D oar asta se cheam ă la voi
revoluţie: să faci p ra f din to t ce-ţi cade sub m înă. Ce,
nu-i aşa? U ite, să zicem că a st’no ap te aţi făcu t revoluţie
şi v -a ţi in sta la t la guvern. Cu ce începeţi? H a i? Spune
« to v arăşe» C rişan . . . Cu ce începeţi ? . . . Să d ărîm aţi
fabricile, să stricaţi liniile de cale ferată, să aru n caţi
casele în a e r . . . Cu ce?
— Ce m ai în tre b a ţi, dom nule profesor, dacă v ă d aţi
singur răspunsul: vrem să dărîm ăm fabricile, să stricăm
liniile de cale ferată, să aruncăm casele în a e r. . .
— Vrei să zici că nu aşa s-a în tîm p lat în R usia?
D ar ce a fost to t balam ucul de acolo?
— Ce a fost acolo trebuie s-o m ulţum iţi m oşierimii
şi burgheziei- care s-au îm potrivit p u terii sovietice,
dom nule profesor. Ele, dom nule profesor, ele şi num ai
ele au d ărîm at fabricile, au stricat liniile de cale ferată, au
au d a t foc şc o lilo r.. . Ele au adus arm ate străin e pe
terito riu l so v ietic. . . E le au provocat războiul de in te r­
venţie, şi blocada, şi foam etea care au secerat milioane
de v ieţi de m uncitori şi ţă r a n i. . . R u in a a fost o ispravă
a p atronilor, dom nule profesor, a p atronilor care au
scăpat p u terea din m înă şi nicidecum a com uniştilor.
Com uniştii nu dărîm ă, ci construiesc. . . Şi p en tru că
p atro n ii ăştia văd că, în ciuda rezistenţei lor îndîrjite,
revoluţia a învins şi că aten ta te le şi sabotajele n u le
p o t folosi la nim ic, se pregătesc din nou de război.
— A ha ! ră z b o i! în c ă un cîntec de-al v ostru ! T oată
lum ea se preg ăteşte de război îm potriva R u s ie i.. .
— D acă-i vorba de cîntec, dom nule profesor, să
ştiţi că ăsta e u n cîntec capitalist. T oată propaganda
fascistă se sprijină n um ai pe cîntecul ă sta : că R usia
Sovietică se preg ăteşte de război îm potriva lum ii întregi.
Şi u n asem enea cîntec e tocm ai b u n ca p re te x t p en tru

33* 515
capitalişti să pregătească războiul antisovietic. P e n tru
p reg ătirea acestui război s-a d a t anul tre c u t dom nilor
C ham berlain, Stressem an şi B riand prem iul Nobel p en tru
pace !
— Ce ? Cum ? . . . P e n tr u . . .
Şi profesorul D răgan începu să rîdă în hohote:
. — D ar bine, « to v arăşe» Crişan, ştii că eşti grozav?
Vezi că li se dă prem iul p en tru p a c e .. . şi d um neata le
reproşezi că se pregătesc de ră z b o i!
P lictisit, Crişan se ridică de pe scaun:
— L ăsaţi prem iul, dom nule profesor ! S tăpînii sînt
foarte d răg u ţi în tre ei şi-şi îm p a rt prem iile cu m ărinim ie.
Prem iile astea p en tru pace au fost in stitu ite de p atro n i
ca să aibă cu ce-i ră sp lă ti pe războinici. Cei tre i decoraţi
lucrează p ep tru pace, d ar to t ei, chiar acum cîteva zile,
la deschiderea conferinţei pregătitoare a dezarm ării de
la GeneVa nu l-au lăsat pe rep rez en tan tu l sovietic să
vorbească despre d ez arm are. . .
— Şi dum itale n u -ţi place?
Crişan reteză scurt aerul cu palm a:
— D e loc !__ D ar de loc !____F iindcă războaiele le
plătim noi, dom nule profesor, n u boierii. Boierii de pe
urm a războaielor se îngraşă. P e noi, războaiele ne neno­
rocesc ! Fabricile ru in ate de război pe noi ne lovesc.
Ogoarele răv ăşite de bom be, pe noi ne lovesc. Casele
prefăcu te în cenuşă, pe noi ne lovesc. Şi ca să se pună
to a te astea la loc, treb u ie noi să m uncim . . . Noi, nu ei !
T oate, num ai noi le p lătim . Şi to t ce p lătim noi, pe ei
îi îngraşă. N um ai pe ei. De asta n u vrem război. Nu-1
putem v rea ! Am fi nişte nebuni de legat dacă l-am vrea !
— D ar ţa r a ? De ţa ră n u -ţi p asă? D acă duşm anul
ne atac ă ţa ra , \rrei să stai cu m îinile în sîn? P e n tru voi
n u există p a trie ? N u există nim ic?
— P a trie ? strigă Crişan, în glasul căruia trem u ra
m înia. D om nule profesor, n u vreau să v ă conving. E o
prostie ! Ţ in să v ă spun num ai a tît: dacă cineva ştie cu
ad e v ăra t ce se cheam ă p atrie , sîntem noi, cei care m un­
cim, n u patro n ii. Noi, m uncitorii, sîntem g ata oricînd
să ne ap ărăm p a tria . D ar cu condiţia să fie p a tria noastră,
n u tejgheaua patro n u lui. M uncitorul v a lua oricînd
a tm a în m înă, d ar n u ca să atace pe u n alt m uncitor

516
din afară, ci ca să apere p a tria lui, eliberată de regim ul
exploatării, atu n ci cînd va fi a ta c a tă de cei c a re "ar vrea
să refacă to t ce a fost d ărîm a t p en tru to td eau n a.

î n papucii lui ferfeniţiţi, V intilă, care, în calitate de

frate al răp osatului preşedinte de consiliu, preluase în
mod au to m at conducerea guvernului, se plim ba ag itat
p rin odaie, în tim p ce Muică, m ai calm , şedea în fotoliu
şi-şi ştergea m ereu ochelarii.
— D ar ce vor boanghenii ăştia sc îrb o şi! zbiera
V intilă. Ce v o r?
M uică îşi puse ochelarii şi îl exam ină curios pe V intilă.
V intilă pricepe greu lucrurile cele m ai elem entare.
T ulburările « stu d en ţeşti» de la O radea M are a r fi ieşit
bine, dacă privim lucrurile sub ra p o rtu l in tern . P rogra­
m ul a fost organizat cu grijă. Cinci m ii de stu d en ţi tri­
mişi în to a tă ţa ra n u p u teau face decît tre a b ă bună,
m ai cu seam ă că guvernul le-a trim is salutul lor prin
Stănică Popescu, noul m i n i s t r u al ju stiţie i, şi prin
generalul Sarm ală, m in istru fără portofoliu, care au
asistat la deschidere şi le-au v o rb it fă ră nici un
echivoc:
— B ăieţi, daţi-i în ain te ! G uvernul e cu v o i !
Aşa că o singură zi le-a fost îndeajuns b ăieţilor să
jefuiască n u num ai to a te dughenile evreieşti şi să devas­
teze to a te tem plele şi sinagogile din O radea M are, d ar
şi din to a te celelalte oraşe principale ardeleneşti. Ope­
ra ţia a fost a tît de ireproşabil executată, încît răsunetul
ei a în ăb u şit p en tru m om ent to t ecoul procesului lui
Mihail T eianu. Douăzeci şi p a tru de ore după aceea,
guvernul a p u tu t îm păna to ate oraşele cu jan d arm ii
de care avea nevoie ca să taie naţional-ţărăniştilor pofta
de ad u n ări şi de m arşuri. Cine ar fi p u tu t reproşa guver­
nului că ia m ăsuri de ordine? Nici m ăcar naţional-ţără-
n iş tii. . ’. D ar, ia tă că, pe n ea şte p tate au sărit cu gura
ungurii de la B u d ap esta: O radea şi O radea ! Şi to a tă
presa filom aghiară din stră in ă ta te i-a ţin u t isonul:
O radea şi O radea ! S ă r iţi! A ju to r ! R om înii asasinează
populaţia m in o ritară ungurească !

517
 — Auzi n e ru ş in a re ! făcu V intilă. Acum îi scoate
pe ovreii din A rdeal, unguri. M inoritate ungurească ! ..
D a’ la ei acasă, cine a consacrat ca o lege de s ta t numerus
clausus? Nu guvernul unguresc?
— Da ! zîm bi silit Muică. D ar acum a, l-au desfiinţat.
în tr-a d e v ă r ! Cum s-a produs pogrom ul de la O radea
M are, guvernul ungur, ca să-şi poată face o au to rita te
m orală în propaganda antirom înească, a convocat în d ată
p arlam en tu l şi a desfiinţat legea lui num eius clausus —
ca fiind o dispoziţie lu ată sub im periul unor anum ite
nevoi de m om ent, care azi au dispărut. Ia r im ediat după
aceea, au început să zbiere la Liga N aţiunilor:
— Rom înii b a t pe fraţii noştri unguri ! Au călcat
articolul 5 din tra ta tu l cu privire la protecţia m inori­
tăţilo r. Vrem revizuirea tra ta te lo r !
— D ar în definitiv, ce vor ! îşi re p etă V intilă în tre ­
barea.
— Cum, dom nule V in tilă? T ot nu înţelegi? Vor să-i
satisfacem pe chestia o ptanţilor.
E ra delicată această chestie a optanţilor. Un n u m ăr
de m ari moşieri unguri din A rdeal, care, după încheierea
păcii, pe baza tra ta tu lu i de la T rianon, optaseră p en tru
cetăţen ia m aghiară, s-au declarat îm potriva expro­
prierii şi au început să ceară sau restitu irea m oşiilor, sau
despăgubiri în bani. V intilă spum ega:
— P rin urm are, din pricina « m inoritarilor», să-i
um plem de bani pe o p tan ţii unguri ! Să şi-o scoată
din cap ! Nu le dau nici o para !
D ar înseşi zbieretele acestea tră d a u îngrijorarea lui
V intilă, că ungurii nu-1 vor lăsa în pace şi-l vor presa
cu şan taju l şi m ai d eparte. O radea Mare le-a adus ap ă
la m oară. î n sfîrşit, s-a făcut, s-a făcut ! Acu c prea
tîrziu s-o m ai întoarcem . V orba e: ce facem cu ungurii?
Cum le dăm peste bot ungurilor să nu se m ai am estece
în treburile noastre in tern e?
Muică, unul din tre cei m ai sîrguincioşi elevi ai şcolii
naţional-libCrale, g ăsi:
— D om nule V intilă, cel m ai bine a r fi dacă i-am
pune chiar pe evreii noştri să facă trea b a asta.
— A sta ar fi grozav ! L a cine te gîndeşti?
— L a doctorul W illy !

618
 ★

Visul lui W illy se îm plinise. î n alegerile din v ară,

liberalii l-au scos d e p u ta t.
— D om nule doctor, i-a spus Trişcă, subsecretarul
de la In tern e al noului guvern liberal, ţa ra are nevoie
de serviciile d u m ita le ... Vei fi d e p u ta t! Te punem
la Ilfov. L istă sigură.
D octorul W illy era atît de obişnuit cu ideea că într-o
zi v a fi d e p u ta t, în cît aproape că nici nu se m ai m iră.
De altfel, ştia că liberalii, de cînd l-au trim is în Am erica,
şi-au revizuit oarecum părerea despre el. D octorul
W illy este un b u n p atrio t. Un elem ent preţios. P oate
aduce v o tu ri p artid u lu i liberal, fără ca p artid u l să facă
nici un fel de cheltuială. Or, în îm prejurările de azi,
p artid u l trebuie să accepte voturile de oriunde vin,
num ai ca ele să nu cadă în m îna ţărăniştilor. D octorul
W illy nu treb u ie d isp reţuit. D octorul W illy, cu darurile
lui, e n ăscu t liberal. î l luăm . Pe u rm ă, vom vedea ce
vom face cu el.
D octorul W illy cunoştea to a te socotelile astea, d ar
îşi făcea şi el socoteli. « Să m ă aleg d e p u ta t ! îşi zise el.
Pe urm ă văd eu ce fac cu liberalii.» P rin urm are, a tît
el cît şi liberalii erau h o tă rîţi să nu răm înă în pagubă.
Deci, îl ascultă pe Trişcă, se bucură şi-i răspunse:
— Vă m ulţum esc, dom nule m inistru ! Vă m ulţum esc !
— P en tru p u ţin . D ar să ştii că n-avem tim p de
pierd u t. T rebuie să-ţi începi cam pania electorală
im e d ia t. . .
— Nu voi pierde nici un m om ent, dom nule m inistru !
Voi m unci zi şi noapte ! T oţi evreii trebuie să voteze
pe liberali. . . T o ţ i . . .
— P în ă Ia unul, dom nule doctor ! sublinie Trişcă.
T oţi, pînă la unul. Fiindcă dom nul prim -m inistru m i-a
spus să-ţi atragem a te n ţia că te facem direct răsp u n ­
zăto r p en tru orice defecţiune. D um neata susţii că eşti
singurul rep rezen tan t al populaţiei evreieşti şi că to a tă
populaţia evreiască te urm ează pe d u m n e a ta ! Te cre­
dem ! Aşa că, dacă se vor ivi defecţiuni, vei fi d um neata
răsp u n zăto r.

519
 — D e-ce? făcu W illy în panică.
T rişcă se în c ru n tă :
— P e n tru că u n a din d ouă: sau ne-ai m in ţit că
popu laţia to a tă te urm ează pe du m n eata — sau, dacă
este ad e v ăra t că te urm ează şi 'to tu şi n u votează cu
noi, înseam nă că n u 'vrei d u m n eata să ne v o te z e . . .
Şi iarăşi, am abil:
— P rin u rm are, ia tă -te d e p u ta t, dom nule doctor !
E cazul să te felicit din lo a tă inim a ! Sîntem fericiţi
că te vom avea p rin tre noi. P rin prezenţa dum itale
în P arlam en t, p artid u l liberal dovedeşte că e cu ade­
v ă ra t dem ocratic şi că n u pregetă să recunoască m eri­
tele oricui, indiferent de rasă, religie şi lim bă.

î n strad ă , doctorul W illy la început nici nu-şi dădu

bine seam a unde se află. Urechile îi vîjîiau, obrajii îi
ardeau, picioarele p arcă ii călcau pe d ro tu ri, nu pe
asfaltul tare . Probabil,. îşi zise el, că aşa trebuie să fie
şi în călătoria din u rm ă. 0 vagă, vagă bucurie, aştern u tă
pe u n s tra t gros de ju n g h iu ri, de dureri de cap, de o
nem iloasă ciocnire de gînduri confuze, contradictorii,
duşm ănoase. D e p u ta t ! A fi d e p u t a t ! Ce p o a te fi m ai
frum os decît să fii d e p u ta t? D oar m in istru ! D ar să
n u m ai vorbim ! . . . D eocam dată, ce poate fi m ai frum os ?
Să fii d e p u ta t ! . . . Cîte n opţi s-a zbucium at el cu gîndul:
ce s-ar în tîm p la dacă a r fi d e p u ta t ! . . . Cum a r v o r b i ! . . .
Ce problem e a r dezbate ! . . . Cîtă pasiune a r pune în
polemici ! . . . Ce succes a r avea ! . . . D om nule W illy ! . . .
A i fost fo rm id a b il! . . . Ai distrus opoziţia !. . . Ai d a t
peste cap g u v e rn u l! . . . A fi d e p u ta t ! Y a fi d e p u t a t .. .
D ar ce condiţii drăceşti ! P arcă n -a r fi o răsp lată scaunul
ăsta de d e p u ta t, ci o ad ev ărată pedeapsă ! Să răspundă
el de to a te voturile evreieşti ! Să-i convingă pe to ţi
evreii că liberalii sîn t îndrăgostiţi de ei. Că liberalii
num ai asta v o r: fericirea evreilor ! Că altă grijă n-au
decît p ro sp eritatea evreilor. U ite aşa, u ita m -n is a m !
I-a ap u cat deodată şi n u le m ai iese din cap ! V oţ binele
evreilor. T u tu ro r evreilor ! Şi a sta trebuie să ’le-o bage
el în cap evreilor: tu tu ro r e v re ilo r! Şi evrei, slava

620
dom nului, sîn t de to t felul: şi de-ai lui N eaţă, şi de-ai
lui Ju g ăn a ru , şi de-ai lui T r a ia n .. . Şi unde m ai pui
eVreii aceia com unişti, care sînt vin o v aţi de to a te cîte
le* în d u ră p o p u laţia evreiască din p a rte a studenţilor
clausişti ! N u l-a chem at m ai deunăzi R em us Vîlceanu
la el să-i sp u n ă: :
— D om nule doctor, n u sînt de loc m u lţu m it de
d u m n e a ta ! N u faci nim ic îm potriva com uniştilor
dum itale !
C om uniştii l u i ! Piei, drace ! Fie la ei acolo ! Comu­
niştii lui ! N um ai el ştie cîţi peri albi îi scot com uniştii
lui pe la to a te conferinţele l i g ii ! Şi pe com uniştii ăştia
să-i convingă să voteze pe liberali, cu argum entul că
liberalii a r ţin e la ei ca la ochii din cap !
T otuşi, nenorocirea a fost m u lt m ai m ică decît s-a
te m u t doctorul W illy. Liberalii s-au a r ă ta t a tît de
m u lţu m iţi de zelul depus de doctorul W illy în cam ­
pania electorală, în cît nu num ai că n u i-au m ai făcut
socoteala evreilor care l-au u rm a t în alegeri, dar, ca
să-l scoată cu orice p re ţ d e p u ta t, i-au m ai d ă ru it cîteva
m ii de v o tu ri în satele din J u d e ţu l Ilfov, unde n u se
găsea picior de evreu.
— Ia tă -te , aşad ar, dom nule doctor, d ep u tatu l ţă r a ­
nilor ! i-a spus Trişcă. E şti m u lţu m it ?
D acă era m u lţu m it ! Şi el care a. făcu t cîndva prostia
să n u creadă în dem ocratism ul national-liberalilor.
»
C uprins de rem uşcări, doctorul W illy n u avea decît un
singur g înd: să le arate în tr-u n fel sau altu l recuno­
ştin ţa . Şi pare-se că acest m om ent a sosit o, d a tă cu
in v ita ţia lui Muică de a veni la el să stea de v o rb ă în
leg ătu ră cu pogrom ul de la O radea Mare.
în trev ed erea d in tre Muica şi doctorul W illy a fost
scurtă. D upă m asă, W illy se şi afla în P arlam en t, la
trib u n ă :
— Dom nilor, începu el, ceea ce m ă îndeam nă să
iau cuvîntul' în fa ţa d u m neavoastră sîn t două fap te pe
care consider că treb u ie să le. puti la p u h et n ea p ăra t, în
calitatea m ea de rep rezen tan t al evreilor. P rim ul fap t
se referă la atitu d in ea p artid u lu i n aţio n al-ţărăn ist în
întîm plările. de la O radea Mare ! .. . Să-m i dea voie
p artid u l naţio n aU ţărăn ist să-i spun că- atitu d in ea aceasta

621
a fost cel p u ţin bizară. P a rtid u l n aţio n al-ţărăn ist n-a
suflat nici un cuvînt cu privire la congresul studenţesc
de la O radea Mare.
D in prim ele bănci ale n aţional-ţărăniştilor se ridibă
B agradian, care strig ă:
— N u ne-a lă sa t' cenzura !
B ăncile m ajo rităţii rîseră în hohote.
— Cenzura ! P oftim ! Cenzura !
D octorul W illy îşi plim bă m u lţu m it privirea asupra
parlam en tarilo r « s ă i» liberali şi c o n tin u ă :
— Dom nilor, ascultaţi-i ! N u i-a lăsat cenzura ! î n
tim p ce oficioasele guvernam entale şi presa în treag ă
înregistrează faptele, le subliniază g rav itatea şi le
dezaprobă, num ai ziarele n aţio n al-ţărăn iste n-au aflat
încă de ele. De ce?
— Mai bine clarificaţi-vă poziţia fa ţă de populaţia
evreiască pe care aţi tră d a t-o , ca să m ergeţi îm preună
cu un guvern oligarhic !
— D a, da ! in terveni Mihăescu, independentul. Şi-a
pus zgarda de gît, ca să se aleagă d ep u tat.
F ără să se tu lb u re, doctorul W illy răspunse:
— Dom nia vo astră asta aveţi în g rijă: m an d atu l
m eu de d cp u taţ. D ar la în treb area m ea cu privire la
O radea Mare nu v reţi să răspundeţi.
Şi cu degetul acuzator spre n aţio n al-ţărăn işti, strigă
cu p ato s:
— A sta va răm îne pe veci ca o pecete infam antă pe
fru n tea p artid u lu i d um neavoastră, care-şi zice dem o­
cratic.
A fost ap lau d at el, doctorul W illy, de m ulte ori în
v ia ţa lui de către m em brii tu tu ro r societăţilor filantro­
pice, de către co m itd ele tu tu ro r com unităţilor, de către
m em brii reprezentanţei lui din ligă,— d ar de aplauze
a tît de sincere şi furtunoase ca acelea cu care banca
m inisterială, în cap cu V intilă şi m ajo ritatea p arla­
m en tară, i-a ră sp lă tit cuvintele ro stite acum a, la trib u n a
acestei în alte adunări, n-a a v u t p arte în v iaţa lui.
D ar, destinul, darnic în ziua aceea cu W illy, îi rezervă
u n succes şi m ai m are — cînd p u tu să co n tin u e:
— Dom nilor, şi acum , în ain te de a părăsi această
trib u n ă , treb u ie să v ă vorbesc de al doilea fap t. Am

622
aflat că în P arlam e n tu l de la B udapesta s-au găsit
d ep u taţi care şi-au rid icat glasul şi au cerut ca U ngaria
să in terv in ă la Liga N aţiunilor în chestia evreilor. . .
Ţin, dom nilor, să declar, în num ele populaţiei evreieşti,
că nu avem nevoie de sprijinul Ungariei la Liga N aţiu ­
nilor şi că U ngaria a r face m ai bine să răspundă ea la
Liga N aţiunilor m em oriilor ce s-au trim is cu privire la
tra ta m e n tu l pe care l-a aplicat şi-l aplică evreilor din
U ngaria ! Şi, dom nilor, în tru c ît cunoaştem atitu d in ea
Ungariei fa ţă de evrei, consider că n-ar fi de loc inutil
să cău tăm pe auto rii devastărilor de la O radea M are,
p rin tre u nguri, care au to t interesul să ne com prom ită
în ochii străin ătă ţii.
Cîteva m inute, doctorul W illy auzi num ai aclam aţii,
stră b ă tu te de strigătele de indignare îm potriva ungu­
rilor:
— U ngurii sîn t de vină ! N um ai ungurii !

Cu u n zîm bet de o drăgălăşenie nem ărginită, comi­

sarul regal, m aiorul Săulescu, îi a ră tă lui Crişan scaunul
din faţa b iro u lu i:
— Şezi ! zise el. Vreau să stau de vorbă cu dum neata,
am ical ! N um ai am ical. Ca doi oam eni care vor cu orice
p re ţ să se înţeleagă.
Crişan îşi pipăi obrazul um flat de pum nii şi palm ele
m aiorului Săulescu şi ale plutonierului Buşilă, se strîm bă
de durere, d ar num aidecît rîse:
— Da, dom nule m aior ! Să vorbim « a m ic a l» .. . Că
de asta mă şi aflu aici.
Crişan fusese rid icat astă-noapte dc acasă, p en tru
că ar fi am estecat, îm preună cu alţi m uncitori, în deva­
stările care au a v u t loc cu cîteva ceasuri înainte, la
O radea Mare.
M aiorul întinse lui Crişan pachetul de ţig ări:
— Fum uzi ?
— N u !... M ulţum esc !
— N u vrei să iei de la u n « b u rju i» ?
— N u ! . . . N u fum ez !

623
 R esem nat, m aiorul îşi aprinse o .ţig a ră , în v îrti chi­
b ritu l în aer de cîteva ori în ain te de a-1 stinge, şi
zise:
— Bine ! D acă nu vrei, n u vrei ! . . . Acu să vorbim :
de ce, voi, ă ş t i a . .'. ca să zic a ş a . . . în sfîrşit. . . de ce
aveţi voi obiceiul să v ă în căp ă ţîn a ţi şi 'să n u m ărtu risiţi
to tu l de la în ceput !. . . D acă aţi fi oam eni practici,
n e-aţi scuti şi pe noi de b ătaie de cap şi pe voi d e . . . d e . . .
C rişan îl a ju tă :
' — D e b ătaie, p u r şi sim plu, n u ? A sta v re ţi să spu­
n eţi,
* ' dom nule m aior !
M aiorul se ofensă:
—' P ard o n ! E u sîn t un' intelectual, nji o b ru tă . Mie
îm i place să sta u de v orbă cu oam enii, om eneşte. De
b ătaie mi-e silă. Ş tii cc-i aia silă? Silă ! B ătaia nu-i
p en tru oam eni.
C uvîntul îi plăcu şi-l re p etă:
— P e o n o a r e a m ea ! B ătaia nu-i p en tru oam eni ! De
aia, cît p o t . . . ev it să recurg la b ă ta ie . . .
Crişan zîm bi. Chipeş, cu ochi m ari, de femeie, cu
p ăru l negru, lucios, sp in tecat d re p t în două de o cărare
im pecabilă, com isarul regal Săulescu era unul dintre
zbirii subtili, m îndri de diplom a lor de .licen ţiaţi în
d re p t şi v estiţi în rîndurile m uncitorim ii p en tru cruzim ea
lor nem ărginită.
— R îzi? făcu m aiorul pe u n to n blînd, de reproş.
N u m ă ‘c r e z i? .. . Spune !
— N -am ce să spun, dom nule maiOr !
— B a ai ! Şi încă m u l te ..! Mai bine ai v o r b i .. . Ca
să răm înem p r ie te n i.. .
— P rieten i? rîse molcom- Crişan. P r ie te n i.. . răm î­
nem oricum !
Nervos, m aiorul se ridică şi se apropia de Crişan:
— Spune d re p t ! N u-i aşa că aveţi o organizaţie
clandestină ? . . . Că aţi ră sp îp d it m anifeste care îndeam nă
lum ea la anarhie ? . . . Că în adunările voastre se fac
lectu ri m arx iste? . . . Spune, frate ! .. . N u-i aşa că aveţi
leg ătu ri cu F ed eraţia b o lş e v ic ă ? ... Crezi că dacă taci,
noi n u ştim t o t ? . : . Ştim ! . . . Ştim*că v re ţi să ră stu rn a ţi
re g im u l.. . că p re g ătiţi a t e n t a te .. . că v reţi să dem on­
stra ţi p en tru Sacco şi V a n z e tti.. . că a ţi pus la cale
să-l aduceţi în ţa ră pe p rin ţu l Carol ca să stîrn iţi războiul
civ il. . . c ă . . .
D ar Crişan izbucni în tr-u n hohot de rîs a tît de spon­
ta n şi de zgom otos, încît m aiorul se zăpăci: *
. — Ce t o t rîzi ? îl în treb ă el, candid.
Cu o privire veselă în ochi, Crişan îi răspunse:
— îm i place, dom nule m aior, că nim ic n u v ă scapă.
D ar to t n u înţeleg: p en tru ce m -aţi a re sta t? P en tru
afacerea p rin ţu lu i C a ro l.. . p en tru Sacco şi V a n z e tti.. .
p en tru O radea M are. . . p en tru ce anum e ?
— Care v a să zică n u vrei să m ărtu rise şti?
— Ce să m ărtu risesc?
— Că eşti v in o v a t!
— V edeţi bine că nu, dom nule m aior !
C om isarul regal se îndulci iar, d intr-o d a tă :
— B ine ! . . . D in p arte-m i, aş fi fericit să te ştiu
ţiev in o v at. . . S înţ u n in te le c tu a l. . . şi nici p ro st nu
s-ar p u tea spune că aş f i . . . Aşa că m i-ar părea ta re rău
ca un u i om d eştep t ca d u m n eata să-i putrezească oasele
în puşcărie, d eg e ab a. . . P oftim ! . . . D acă poţi dovedi
că n-ai nici u n am estec în to a te porcăriile astea, sînt
în c în ta t !
Se aşeză ia r la b iro u şi, cu u n gest solem n, îl in v ită
pe Crişan să vorbească:
— A ş te p t!
— Ce aşte p ta ţi, dom nule m aior? îl în treb ă Crişan,
cu aceeaşi p riv ire am uzată.
— Să te dezvinovăţeşti !
— Şi ce treb u ie să fac ?
— Ceva fo arte sim plu: să dovedeşti că n u aveţi
organizaţie clan d e stin ă. . . că n u a ţi ră sp în d it m anifeste
a n a rh ice. . . că n u faceţi lecturi m a rx iste . . .
— Am înţeles ! îl întrerupse, cu solicitudine, Crişan.
Şi că n u avem leg ătu ri cu « federaţia bolşevică» . . . şi
că nu vrem să ră stu m ă m re g im u l. . . şi că nu pregătim
a te n ta te . . . şi că n u v rem să dem onstrăm p en tru Sacco
şi V a n z e tti... şi că n u avem de gînd să-l aducem în
ţa r ă pe p rin ţu l Carol . . . Asta. a ţi crezut, dom nule m aior,
nu-i aşa?
— Vezi că ştii?
— Cum să n u !

525
 — A tunci fă d o v a d a . . .
— Eu?
— E i, ei, asta-i bu n ă ! D ar cine ? E u ? . . . U iţi pesem ne
că acu zat eşti d u m n eata, n u e u . . . E u , eu n u sîn t
decît. . .
Şi m odest:
— . . . decît u n sim plu com isar re g a l. . . D ovedeşte,
p rin urm are, că ai fost are sta t pe n e d re p t. . . şi uite ! . . .
îţi d au cu v întul m eu de onoare că te eliberez im e­
d ia t !
— Vă cred, dom nule m aior, v ă c r e d .. . Noi n u
eîntem arestaţi decît d o ar p en tru a sta : ca să dovedim
că am fost arestaţi pe n edrept. N um ai c ă . . . să vedeţi,
dom nule m a io r. . . chestia nu-i tocm ai u şo a ră . . . Zilnic
se petrec pe lum ea asta atîte a m ii şi m ii de crim e pe
care nu le-am fă p tu it eu, încît, dacă m -aş apuca să fac
dovada că s în t în to a te nevinovat, n-aş m ai prididi cu
tre a b a , nici dacă aş avea un m ilion de vieţi. Să dovedesc,
ce? Un lucru pe care n u l-am fă c u t? N -ar fi m ai sim plu
să-m i dovediţi dum neavoastră că l-am fă c u t?
M aiorul părea foarte decepţionat.
— A şa? exclam ă el. P rin urm are, eşti m îndru ! N u
vrei ! __ Să ştii că nu m -am a şte p ta t de la d u m n eata
la u n a ca asta. E u vreau să-ţi uşurez situ a ţia şi dum n eata
o com plici. . . Biiine !. . . A tunci uite aici u n ra p o rt al
S iguranţei, d in . . .
— Să m ă ie rta ţi, îl întrerupse Crişan, d a r ceva m ai
serios n -av eţi?
F ără u rm ă de su p ărare, d a r foarte uim it, m aiorul
puse h îrtia la loc:
— Mai serios decît S ig u ran ţa? C onteşti seriozitatea
S iguranţei ?
— E vorba aici de ra p o rt, dom nule m aior, şi contest
seriozitatea rap o rtu lu i !
— Şi nici nu vrei să ştii ce cuprinde?
— îm i închipui cam ce cu p rin d e. . . dacă sînt are sta t
aseară, aici, la B ucureşti, p en tru că aş fi p artic ip a t cu
cîteva ceasuri m ai în ain te la devastările de la O radea
M are, care se află la o d ep ărtare de şase-şapte sute de
k ilo m e tri. . .
M aiorul se încălzi:

626
 — E u n ra p o rt al S ig u r a n ţe i... al S i-gu-ran-ţei. . .
Nu al o ric u i.. .
— Ei şi?
O uşoară ro şeaţă acoperi obrajii p ro a sp ăt raşi ai
m aio ru lu i: « Bolşevicul ăsta a r m e rita . . . » D ar m aiorul
se stăp în i şi, cu accentul unui p ărin te care-şi în v a ţă
copilul să fie cum inte, zise:
— N u ! R ău faci că bagatelizezi S ig u ran ţa ! . . .
S ig u ran ţa e o in stitu ţie u tilă, care n u poate supăra
decît pe cei care-şi au conştiinţa în cărcată. D ar, în
s f îr ş it! Cine vrea să se supere n-are decît ! D ar crezi
d um n eata că e d eştep t cel care se su p ără? U ite, şi
d u m n eata te-ai s u p ă r a t ... şi vezi ce-ai p ă ţit. D acă
n-aveţi astîm p ăr ! Noi vă vrem b in ele. . . şi v o i. . .
— Şi noi nu v ă sîntem re c u n o sc ă to ri!
— î ţ i rîzi de m in e? făcu m aiorul cu nem ărginită
blîndeţe. N u, zău ! H ai să vorbim 6erios. . . Ce părere
ai despre m in e? Mă interesează grozav ! S înt eu
om ră u ?
Crişan se m iră din to a tă inim a:
— R ă u ? D ar d um neavoastră, dom nule m aior, în
uniform a pe care o p u rta ţi, sîn teţi dincolo de bine sau
de rău .
Şi cu u n zîm bet:
— D ar nici ca să fiţi b u n n -a ţi fost n u m it com isar
regal.
M aiorul se rid ică şi în c rp u să se plim be p rin odaie:
— A sta, aşa e ! D ar vezi ! Mă n ed rep tăţeşti dacă-ţi
închipui că eu nu sîn t alătu ri de m u n c ito ri. . .
Şi ca să i-o ia în ain te lui Crişan, care se pregătea
să-i răsp u n d ă, se grăbi să adauge:
— Nu, nu ! Ş tiu că n-o să m ă crezi ! D ar am fost
şi eu socialist ! Nu rîde ! Am fost m em bru în clubul
socialist de la P ite şti, p înă în 1 9 2 0 ... Aşa că m ai ştiu
şi eu cîte c e v a . . .
A m uzat, Crişan în tre b ă :
— Şi de ce aţi p ărăsit pe socialişti, dom nule m aior?
— P e n tru că nu m ă îm păcăm cu ideea afilierii la
In te rn a ţio n a la a I lI - a . Nici în ru p tu l capului nu puteam
înţelege ce m ai v or « tovarăşii». P ăm în t ni s-a d at,
v o t universal n i s-a d a t, d re p tu ri politice de to t felul

627
ni s-au d a t, ce m ai v o r? P u te re a ? E i, cum aşa? D intr-o
d ată, p u tere a? D ar se p oate to tu l d eo d ată? F ă ră price­
pere, fă ră ex p erien ţă politică, fără nim ic. . . deodată
p u tere a? N n m erge aşa, tovarăşi ! le-am zis. în c e ­
tişo r ! .. . Acu ne-a a ju ta t ăl-de-sus şi sîntem cu to ţii
fegali în fa ţa leg ilo r. . . privilegiile de clasă au fost în lă­
tu ra te . . . 'avem calea deschisă sa cucerim pu terea p rin
v o t . . . Ce ne m ai'ră m în e ? Să lu p tăm legal ! N u ne m ai
supără nim eni ! P u ţin e a s ta ? N u ne m ai supără nim eni !
E u n pas uriaş ! 0 revoluţie ! Ce zic revoluţie? E to a tă
revoluţia politică !. . . E ste ?
Şi se opri b rusc în fa ţa lui Crişan, să-i au d ă răspunsul.
■ — O fi şi asta revoluţie ! zise Crişaii., O revoluţie
după chipul şi asem ănarea capitalism ului.
M aiorul îşi scu tu ră capul cu gingăşie:
— Aşa vorbeşti despre regim ul cap italist care-ţi dă
de m încare? Nu-i frum os !
Crişan Crezu că m aiorul glum eşte. Se u ită bine la el,
d a r n u zări pe obrazul lui nici u rm ă de zîm bet. Com isarul
regal era cum nici n u se poate m ai serios. Crişan sim ţi
că a m ai tr ă ît o d a tă u n m om ent la fel de comic ca şi
acesta. Se concentră să-şi ream intească şi găsi: era la
procesul din D ealul Spirei. Com isarul regal C arapancea,
cînd v ăzu că acuzaţii îşi re tra g declaraţiile, d ate sub
tero a re, la P refectu ră, le sp u se:
— A, nu-i frum os ! N u sîn teţi c a v a le ri!
Aşa vorbeşte şi frum uşelul ăsta care stă în fa ţa
lui, la birou. Acelaşi to n şi aproape aceleaşi cuvinte.
« Se p are că aceşti com isari regali — îşi zise Crişan
— ţin foarte m u lt la b u n a creştere a celor care le încap
pe m în ă .»
— Ş tiu că nu-i « frum os» ! răspunse Crişan, care
apăsă pe cu v întul din u rm ă. D ar n u vom avea încotro !
— E şti g ro z a v ! rîse discret com isarul regal. V or­
b eşti aşa, ca şi cum p u terea v a fi a v o astră chiar mîine.
— D a ta precisă n-aş p u te a să v-o dau, dom nule
m aior ! D ar că m ai curînd sau m ai tîrziu p u terea v a
fi a n o astră, p u te ţi să fiţi sigur !
M aiorul îşi aprinse o ţig a ră şi, du p ă ce pufăi cu
deliciu de cîteva ori, zise:
— S înt l i n iş t i t ! M ai am tim p !

628
 — N u se Ştie, n u se ştie ! îi răspunse p rom pt, Crişan.
Au m ai fost şi alţii care credeau că au tim p. Ţ arul, de
pildă, abia a fost ţa r. Şi d e o d a tă . . . unde e ţa ru l ?
Nu m ai e ţ a r u l ! . . . Aşa c ă . ..
— S traşnic ! exclam ă com isarul regal, cu entuziasm .
P rin u rm are, cînd mi-o fi lum ea m ai d ra g ă . . . N u !. ..
Ai d re p ta te ! T rebuie să m ă aranjez din vrem e.
Spune-m i, te rog: cînd o să vii la putere, ce-o să faci cu
m ine ?
« Sigur m ai e dobitocul ă sta de e l !» îşi zise Crişan.
— D om nule m a io r ! îi răspunse el. îm i pare ră u
că în chestia dum neavoastră n u sîn t în m ăsură să iau
eu singur o h o tărîre. L a noi, nu-i ca la dum neavoastră.
La noi nu-i oricine îm p ăra t ! L a noi se iau h o tărîri în
com un. D ar să fiţi fă ră grijă, dom nule com isar r e g a l !
N u v ă vom u ita ! F iţi fără grijă ! D egeaba n-o să s ta ţi !
Veselia m aiorului nu m ai cunoştea m argini.
— V a să zică, viito rul mi-e sigur ! B u n ! Acu, stai
jos şi să vorbim niţeluş şi de viitorul dum itale. Ce facem
cu m ărtu risirile ?
— Care m ărtu risiri?
M aiorul săltă nervos de pe scaun:
— Eeee, v ăd că ia r treb u ie s-o iau de la capăt. P arcă
ţi-am m ai spus o d a tă : m ai în tîi şi-ntîi, ce ştii despre
O radea ?
— Ş tiu că guvernul se tem e de o lovitură a lui Carol
şi a ţărăn iştilo r în A rdeal şi că are nevoie de un p re te x t
ca să p o ată aduce acolo zece m ii de jan d arm i. De asta
a trim is cinci m ii de stu d en ţi de ai săi să se adune în
congres la O radea şi să devasteze oraşul. Ştiu apoi că
atun ci cînd faci gălăgie în presă că stu d en ţii n-au ce
m înca, nu-i « fru m o s», cum spuneţi d u m n e a v o a s tră ...
să cheltuieşti şapte m ilioane de lei din banii statu lu i ca
să îm beţi atîte a m ii de stu d en ţi şi să-i pui sa jefuiască
şi să ucidă, p en tru ca tu să p o ţi decreta starea de asediu,
bă îm pînzeşti A rdealul cu arm ată şi să porneşti vînă-
to are a îm p o triv a com uniştilor. . Ş t i u . . .
— A junge ! u rlă com isarul regal. Nu asta te întreb.
V reau să ştiu ce ai c ă u ta t tu la O radea Mare.
Crişan ştia că o d a tă cu acest « tu » , discuţia « am i­
cală» abia începe. M aiorul, care-şi luase cîteva m om ente

629
libere ca Bă se m ai in struiască p u ţin , îşi re in tra iar
în piele:
— D om nule m aior, zise Crişan, ne pierdem vrem ea
degeaba. N-am fost la O radea. Am fost lu a t de a c a s ă .. .
Şi dacă v re ţi să m ă supuneţi din nou la un tra ta m e n t
« a m ic a l» , v ă atra g a t e n ţ i a . ..
T o t obrazul com isarului regal n u era decît o p a tă
de sînge viu :
— N u-ţi dau voie să-mi atrag i a te n ţia ! Să n u fii
obraznic ! Mie să nu-m i atrag i nici o aten ţie ! Mie să-mi
spui ce ai c ă u ta t la O radea?
Crişan îşi încleştă d inţii şi nu răspunse nimic.
— P rin urm are, nu vrei să-m i spui ! răcni m aiorul.
D ar Crişan continuă să tacă.
— A şaaa? zbieră din nou m aiorul, cu spum e la gură.
Cum ai v ăzu t că-ţi vorbesc om eneşte, ţi-ai şi lu a t nasul
la p u rta r e . . . bolşevic obraznic ce eşti !
Şi-l lovi pe Crişan din răsp u teri cu pum nul în obraz.
Apoi, se năp u sti spre uşă:
— Buşilă ! Să vină plutonierul Buşilă ! . . . B uşilă ! . . .
Ia-1 pe dom nul şi învaţă-1 să fie cuviincios.
 XIX

L a trib u n ă, pe cerul închis, parcă d a t cu hum ă de

Ia un orizont la celălalt, sub o fulguială m ăru n tă şi
îngh eţată care prevestea viscol, se desena conturul
unei siluete peste un cîmp de pălării şi căciuli. Se adu­
naseră aici, pe cîm pia F ăgăraşului, mii şi m ii de delegaţi
— săteni şi tîrgoveţi, trim işi din to a te colţurile ţă rii —
să afle din gura conducătorilor n aţio n al-ţărăn işti exact
ceasul m întuirii lor. Cu gîtul întins, cu pum nii strînşi,
cu fălcile încleştate, oam enii aştep tau cuvîntul lui Ju g ă ­
n aru , m arele lor frate în tru suferinţi şi sete de dreptate.
în fa ţa m ulţim ii, Ju g ăn aru se sim ţea bine. C urajul
îi crescuse o d a tă cu experienţa retorică — aşa că îi

34' 531
ajungea să deschidă gura, p e n tru ca din ca să se reverse,
după d o rin ţă şi îm prejurări, .fie acorduri delicate de
h arp ă, fie războinice apeluri de trîm b iţă . Studiase a rta
lui Mussolini şi o aplica, la C am eră sau în dem onstra­
ţiile politice, cu inare ta le n t. Glasul îl servea bine. Avea
coarde vocale de o rem arcabilă sonoritate m etalică.
N u chiar ca Mussolini, d ar aproape ca Mussolini.
V ocabularul, de asem enea: vorbea pe înţelesul poporului.
C u v in te‘p u ţin e, curate, directe: o su tă, o su tă cincizeci,
uneori două sute de cuvinte. F antezia, de asem enea:
nu punea nici o fantezie. De ani de zile rep eta aceleaşi
form ule care m ergeau laânim a alegătorilor săi.«A junge !...
S-a is p r ă v it! . . . N u m ai dăm voie ! . . . Să ştie guvernul
că n o i ! . . . P în ă cînd ! . . . » Şi aşa m ai departe. U n singur
obstacol îl îm piedica pe Ju g ăn a ru să fie un Mussolini
topolo.vean: b ărb ia. N -avea acea bărbie proem inentă a
lui'M ussolini care ferm eca pe auditori. L-a au zit o d a tă
pe o rato ru l de la p alatu l Chigi, vorbind din balcon
m ulţim ii ad u n ate în p ia ţă — şi a înţeles ce rol colosal
joacă u n sim plu am ăliunt m aterial în succesul unui
conducător de popoare. Cînd ducele striga căm ăşilor
lui n eg re: Camicie n ere! şi-şi repezea în ain te m axi­
laru l de jos, to a tă lum ea se sim ţea electrizată. U n vag
fior de spaim ă, am estecat cu u n sentim ent precis de
m ăreţie, stră b ă te a pe fiecare în p arte . E ra efectul b ă r­
biei —■care în acea clipă p ărea u n berbece izb it energic
în p o a rta ferecată a duşm anului.
Ju g ăn a ru veni acasă, îşi cum pără o oglindă m ai m are
— p în ă atu n ci avea n um ai u n a m ică, pe care o p u rta
în buzunar, îm preună cu u n pieptănaş de m etal — şi
începu să facă exerciţii cu b ărb ia, o lună, două, trei,
d ar n u reuşi. R ăcnea în oglindă: « Ţ ă ra n i, o ră şen i!»
şi-şi îm pingea b ărb ia cu desperare în v în t, d ar oglinda
îi trim ite a înapoi o im agine cu to tu l n em ulţum itoare;
u n om cu o m ustăcioară oarecare — şi cu o bărbie,
din p u n ct de vedere , al program ului n aţio n al-ţărăn ist,
absolut jalnică. Slabă, m ăru n tă , în orice caz departe
de acea irezistibilă im presie de energie pe care o dădea
'Mussolini.
Ju g ăn a ru era gata să re n u n ţe la lu p tă, dacă în m o­
m en tu l culm inant al dezolării, o inspiraţie, pe care o

532
 num i apoi pe d re p t cu vînt divină, n u l-ar fi îm pins
să-si oprească ochii, p rin oglindă,' asupra fustuliţei.
F u stu liţa ! î n definitiv, şi-a zis el, ru şin at de sine însuşi,
ce este lipsa aceasta de recu n o ştin ţă? N u l-a servit
ani de zile cu a tîta d ev otam ent fu stu liţa a sta ? N u este
ea perso n alitatea lu i? Şi nu-i poate ea ţine loc de bărbie?
Ia să vedem !
Şi plin de speranţe, Ju g ăn a ru începu să exercite
cu hărnicie, zi şi no ap te, jocul bărbiei, cu fustuliţa.
S trig a :
— F r a ţ i ! F r a ţilo r ! F ra ţi săteni şi o ră ş e n i! şi-şi
repezea furios fu stu liţa în ain te. î n cîteva zile, Ju g ăn a ru
se desăvîrşi.
« Ţ ă ra n i! Orăşeni !» şi zvîc ! cu fu stu liţa d rep t înainte.
E fectul era fulgerător.
Se p u te a spune, deci, că nim ic nu m ai stă te a acum a
în calea lui Ju g ăn a ru , ca să conducă m ulţim ile la o
acţiune dinam ică hotărîtoare.
T otuşi, Ju g ăn a ru n u era pe deplin m ulţum it. T oate
m ergeau bine în oglindă: m îna d reap tă, m îna stîngă,
sprîncenele, fu stu liţa — t o t ! . . . D ar cînd strig a :
— F raţilo r, fra ţi săteni şi orăşeni ! i se făcea rău .
— F raţilo r, fra ţi săteni şi o ră ş e n i!
Ce jalnică, ce răsu flată rezonanţă electorală avea
a c e s t« fra ţi săteni şi orăşeni !» pe lîngă aprigul, p ă tru n ­
zătorul camicie nere al lui Mussolini.
Plictisit, Ju g ăn a ru consultă pe intelectualii p a rti­
dului — şi după m ulte şi aprinse discuţii, se opri asupra
unei form ule pe care u rm a s-o experim enteze p en tru
în tîia oară, azi, în fa ţa m ulţim ii ad u n ate la F ăgăraş.
Mai în tîi vorbi D acu:
— F raţilo r ! D ragilor ! A ţi v en it ca cu noi îm preună
să strig aţi: d e s tu l! A ţi v en it ca cu noi în tr-u n gînd şi
în tr-u n suflet, să strig aţi: vrem lib e r ta te ! A ţi v en it
ca cu noi îm preună să s trig a ţi: vrem d re p ta te ! . . .
B ine a ţi v e n i t !
Veni apoi rîn d u l lui Ju g ăn aru .
î n picioare, Ju g ăn a ru îşi scoase din b u zu n ar piep-
tăn aşu l pe care-1 trecu de. cîteva ori, cu grijă deosebită,
p rin p ăr, apoi îl cu răţi, delicat de cele cîteva fire, cu
indexul şi degetul gros al stîngii, îl băgă la loc în surtuc
3
*
633
— şi brusc, tocm ai cînd m ulţim ea se a ştep ta m ai p u ţin ,
izbucni în tr-u n ră cn et ră su n ăto r:
— B atalioane de v iteji din ţa ra O ltului şi ţa ra
B îrs e i!
Şi-şi repezi fu stu liţa.
E fectul depăşi to ate aşteptările com itetului executiv
al p artid u lu i n aţio n al-ţărăn ist. O rum oare, care aducea
cu clocotul ciorbei sub capac gata să dea în foc, îi spunea
lui Ju g ăn aru că a lovit bine. Acum, p u tea răscula ţa ra
în treag ă îm p o triv a asupritorilor naţional-liberali. D eţinea
descîntecul cu care p u te a îm pinge m ulţim ile la atac
îm p o triv a lui V intilă Viziru.
— B atalioane de v iteji din ţa ra Bîrsei şi a O ltu lu i!
rep etă el cu u n nou răcnet, şi m ai teribil. S în teţi gata
de lu p tă ?
— D aaa ! răspunseră « batalioanele de v iteji» , strîn-
gîndu-şi pum nii cu şi m ai m ultă putere.
— C unoaşteţi inam icul?
— D aaa !
— G ata de orice je rtfă ?
— D aaaa !
— A tunci duceţi-vă acasă şi a ş te p ta ţi !
V itejii din ţa ra B îrsei şi ţa ra O ltului o porniră la
goană, înspre gară, să apuce tren u l. D ar glasul lui J u g ă ­
n a ru d etu n ă ia r:
— V iteji din ţa ra B îrsei şi ţa r a O ltului, s t a ţ i !
V itejii încrem eniră.
— V iteji din ţa ra Bîrsei şi ţa ra O ltului ! strigă J u g ă ­
n aru . Vă rog să v ă îm p răştiaţi în linişte !
D ar cine m ai p u tu reţin e poporul înflăcărat de cuvin­
tele de lu p tă ale lui Ju g ă n a ru — şi h o tă rît să ia trenul
cu asalt. în tr-u n av în t solidar, m ii de oam eni începură să
gonească peste cîmp înspre gară în strig ăte şi în ju ră tu ri:
— Dum nezeii şi închinarea ! D acă p en tru asta ne-au
că rat p în ă a ic i. . .
— D a, zău ! O ad ev ărată b ătaie de joc !
— Mă, pe aici, m ă, nu pe acolo-i d ru m u . . .
— Va să zică aşa ! Ia r ne-au dus cu zăhărelul !
— H o, m ă, n u goni aşa, m ă, că nu vin t u r c ii !
— Desaga, m ă, unde -mi-e desaga, m ă ? Care dracu
m -a adus aici, că pierdui şi desaga.

634
 — P ăi, de ! F ăg ăraş ai V TU t, F ăgăraş ai a v u t !.
— H ai, m ă, m işcă-te, că pierdem t r e n u l .. . şi m ai
răm înem p este n o ap te a i c i !
— A sta m i-ar m ai l i p s i ! A junge că am p ierd u t şi
aşa două zile de pom ană !
F ierbea poporul, şi inim a lui Ju g ăn a ru sălta în piept
de m îndrie ! Avea cu cine să ră sto a rn e p u tere a lui
V intilă V iziru.
★

Consiliul de război al corpului I I de a rm a tă judeca,

în fa ţa înaltului trib u n al m ilitar stăteau şase tin eri:
L azăr Io an T eodorov, stu d en t în m edicină, Tim otci
Teodor, stu d en t în d re p t, Stein Sandu, funcţionar
com ercial, Andrei P îrv an , m uncitor tipograf, Bela Varaszi,
zidar, Costache Andrieş, m uncitor m etalurgist. T oţi
şase fuseseră ju d eca ţi şi condam naţi cu cîteva luni în
urm ă p en tru crim a de a fi răspîndit m anifeste com uniste.
Azi erau aduşi aici să dea socoteală tronului, dinastiei,
drapelului, arm atei şi ţă rii, p en tru o nouă crim ă: rebe­
liune. F ap tele erau pe cît de simple, pe a tît de grave. î n
fo rtu l Jilav a, unde se aflau d eţin u ţi, erau puşi la corvezi.
C om andantul fortului, n em ulţum it de felul cum lucrau,
i-a încarcerat. D upă patruzeci şi cinci de zile de carceră,
d eţin u ţii au fost chem aţi în faţa com andantului care
se a ră tă foarte nem u lţu m it de felul cum « s-au ad u n a t
pe două rîn d u ri» . El ţin ea să-i vadă, n eap ărat, adu­
n a ţi « pe două rîn d u ri» .
— Oricare rom în ad ev ărat trebuie să ştie să se adune
pe două r în d u r i!
Şi a poruncit să fie trim işi din nou la carceră. D eţi­
n u ţii s-au îm potrivit.
— R ebeliune? a strig at com andantul. L as’că v ă
trece acuş p o fta de rebeliune !
Şi i-a trim is în ju d eca tă p en tru rebeliune şi insulte la
adresa tro n u lu i şi a dinastiei.
P reşedintele trib u n alului, colonelul Vasilescu, cu oche­
lari, cu m u staţă su b ţire peste nişte buze subţiri şi strîns
ta re în gulerul lui m ilitar, răsfoi neglijent dosarul, şopti
ceva m aiorului care şedea în d re ap ta lui şi declară şedinţa
deschisă.

535
 Intero g ato riu l începu cu L azăr Ioan.
— De ce ai refuzat să te supui ordinului de a fi închis
în carceră ?
— De abia am ieşit în ziua aceea de acolo. Sînt
tuberculos. O deţinere m ai lungă în carceră înseam nă
p en tru mine m o a rte a . . . Noi sîntem d eţin u ţi politici.
Avem d rep t la u n alt regim.
—, Cu to ate astea, zise- preşedintele, ai făcu t carceră
şi n-ai m u rit !
U rm ă Yaraszi.
— L a Jilav a sîntem b ă tu ţi zilnic. îm i dădusem
ultim ul b an p en tru nişte că rti şi m i s-aiu lu a t. Jilav a
m -a -îm bolnăvit de tuberculoză.
— £ adev ărat că ai strigat că e o crim ă să fie ţin u t
în carceră un bolnav ca Stein S andu?
— D a ! E o crim ă !
— Crimă a r fi dacă a r fi m u r i t ! zise colonelul. D ar
vezi că trăieşte.
Tim otei Teodor:
— L a « secret» ni se dă m încare num ai pe furiş şi
din m ila bucătarilor:
— A şa? strigă indignat, colonelul. B ucătarii vor
treb u i p e d e p s iţi.. . B ucătăria n u e a lor, e a
ţă rii...
A ndrei P îrv a n :
— H îrdăul ne otrăveşte v iaţa. Celulele n u sîn t m ai
m ari de şaptezeci de centim etri pe şaptezeci şi în fiecare
dim ineaţă sîntem închişi cîte d o i . . .
Colonelul se m iră :
— Şi e ră u ? Cîte doi v ă este m ai cald.
— Şi pe lîngă asta, se to arn ă m ereu ap ă pe cim ent, ca
să stăm to t tim p u l în um ezeală ! ,
— E i ş i ! exclam ă colonelul. Ş tiu că cim entul se
în tăreşte la apă.
D eţin u ţii schim bară în tre ei p riv iri care exprim au
în treag a lor adm iraţie p en tru um orul subtil al preşe­
dintelui curţii. »
F u ră introduşi m artorii acuzării. P rim ul depuse
locotenentul H an u lescu :
— E u sînt acela care am rep rim at rebeliunea.
I-am au zit pe acuzaţi cum au strig at com an d an tu lu i:

536
b ru tă , b an d itu le ! U nul a şi rid ica t m îna îm potriva
colonelului A rghirescu.
— Dom nule preşedinte, interveni u n avocat al ap ă­
rării, v ă rog să-l în tre b a ţi pe m arto r dacă recunoaşte
că i-a p ălm u it pe acu zaţi !
— D a ! răspunse locotenentul H anulescu. L-am p ăl­
m u it pe u n u l . . . .
— De ce? în treb ă preşedintele.
— P e n tru că era im p ertin en t !
— F o arte bine ai făcu t !
U n incident stîrn i d eţin u tu l Simionescu Vasile,
osîndit p en tru ab atere de la regulam entul circulaţiei. Deşi
pus ca m arto r din p a rte a acuzării, Simionescu declară,
spre uim irea şi furia trib u n alu lu i:
— î n carceră, condam naţii sînt scoşi de pe lista de
ordinar. O dată, b u cătaru l le-a d a t, de m ilă, pe ascuns,
p u ţin ă h ran ă, d ar a fost prins şi b ă tu t.
— Şi tu ai v ru t, desigur, să fie deco rat? zbieră p re­
şedintele. Bolşevic, h a i? Mi te-ai făcu t bolşevic? L as’că
te în v ăţăm noi să fii bolşevic !
Furios, se aplecă spre m aior să-i şoptească ceva.
în d a tă , m arto ru l fu scos din sală.
Medicul închisorii, in trodus ca m artor, fu în tre b a t
de către a p ă ra re :
— Ce re zu ltat a a v u t asupra să n ă tă ţii acuzaţilor
regim ul celor p atruzeci şi cinci de zile de carceră?
— N-aş p u tea spune ! răspunse doctorul. N u cunosc
situ aţia san ita ră a acuzaţilor.
— E cel p u ţin ciudat ! zise u n avocat al apărării.
D octorul închisorii să nu cunoască stare a celor închişi,
m ai ales cînd to a tă lum ea din fo rt ştie că m ulţi d in tre
acuzaţii de aici sîn t tuberculoşi.
— T o ată lu m ea? în treb ă colonelul. U ite, nici eu
n-am ştiu t !
— D ar eşte inadm isibil, dom nule preşedinte, ca
m ed icu l. . .
— In ad m isib il? se ră sti preşedintele la avocat. In a d ­
m isibil este to n u l cu care vorbeşti dum neata despre
o au to rita te m ilitară ! Am isp răv it ! Să fie introduşi
m arto rii ap ărării !

637
 P rim u l m arto r al apărării, Ionescu A lexandru, u n
m uncitor co ndam nat la şap te ani închisoare p en tru
com unism , declară:
— Nim eni nu p o ate obţine u n tra ta m e n t m ai omenos
decît dacă se îm potriveşte şi protestează fără încetare.
— Serios? com entă preşedintele. Şi-ai o b ţin u t?
— N u ! răspunse Ionescu. D ar asta n u m ă îm piedică
să m ă îm potrivesc m ai departe.
M artorul A lexandrov declară că singura arm ă cu
care condam naţii se p o t ap ăra îm potriva ilegalităţilor
este greva foamei.
— O dată, zise el, am fă cu t şaisprezece zile ca să
scap' de o corvoadă um ilitoare.
— Şi după şaisprezece zile ţ i s-a d a t de m încare?
în treb ă preşedintele.
— Da !
— F o arte u rît ! E u m ergeam cu greva în ain te.
M artorul L iberm an, stu d en t la d re p t, a ră tă că, deşi
în prevenţie, este pus la to t felul de corvezi şi la tă ia t
lem ne.
Com isarul regal ia cuvîntul:
— A cuzaţii sînt nişte indivizi în răiţi şi periculoşi.
D om nul colonel A rghirescu, cu to a tă b u n ăvoinţa pe care
a a rătat-o , nu i-a p u tu t face oam eni cum inţi şi ascultători.
N u e ad ev ărat că sînt deţin u ţi politici. Ei n u sîn t aici
p en tru că ar avea vreo vină politică, ci p en tru că s-au
făcu t v in o v aţi de crim ă îm potriva siguranţei statu lu i.
Cer m axim um de pedeapsă p en tru rebeliune. P edeapsa
trebu ie să servească de exem plu p en tru ceilalţi d eţin u ţi
de la Jilav a.
A părarea încercă să dem onstreze că n u e caz de
re b eliu n e:
— R ebeliunea presupune o acţiune ofensivă şi vio­
len tă ! Aici nu e vorba nici de una, nici de alta , ci de
o îm potrivire fa ţă de u n tra ta m e n t sălbatic. N -au v ru t
să in tre în carceră, d ar n-au a ta c a t pe nim eni. D im po­
triv ă ! Au fost b ă tu ţi şi în ju raţi, d ar ei n-au răspuns.
Calificarea e n ejustă. Cerem achitarea.
P reşedintele era bine dispus:
— Vom ţin e seam a de d o rin ţa acuzaţilor şi a
a p ărării !

538
 Ş edinţa se suspendă, consiliul in tră în deliberare şi
după cîteva m inute se citeşte v erd ictu l:
— T o ţi cei şase acuzaţi sînt condam naţi la cîte un
an închisoare p en tru rebeliune.

★
D em o n straţia de fo rţă de la F ăgăraş îşi a ră tă
efectul im ed iat: guvernul se clătina. Cel p u ţin aşa
afirm au cluburile şi aşa se vorbea p rin redacţii — şi
m ai cu seam ă în red acţia noului ziar D rum ul nostru,
de sub direcţia lui Serafim M ărunţelu. Căci tem u tu l
polem ist îşi realizase, în sfîrşit, v isu l: avea gazeta
lui proprie — şi încă o gazetă m are, cu redacţie num e­
roasă, cu fonduri din belşug, cu n en u m ăraţi binevoitori
în cea m ai în altă lum e politică, p en tru că Serafim,
dăduse dovezi n en u m ărate că era şi el sim ţitor, ca şi
ei, la nevoile superioare ale neam ului, sau cum începea
să li se zică m ai pe scu rt, pe a tu n c i: la « im perativele
neam ului».
în că de pe cînd era b ă ia t m ic, Serafim M ărunţelu
auzise că « tc a te drum urile duc la R om a» — d ar acest
adevăr îi trecuse m u lţi ani pe lîngă ureche, fără să stîr-
nească nici cea m ai mică rezonanţă în inim a lui nevino­
v a tă . Cu vrem ea, însă, cînd deveni b ă ia t m ai m are şi
văzu că generalul N eaţă, că M ihail T eianu, că T raian
S ăpunaru, că, în sfîrşit, to ţi şefii partidelor de guver-
năm în t rom îneşti, ca să ajungă în R om înia, se urcă
în tre n la B ucureşti şi o iau pe la R o m a ; şi cînd văzu
m ai cu seam ă că to ţi, în loc să se în to arcă de la R om a
cu pantofii scîlciaţi, după u n drum a tît de lung şi obo­
sitor, se întorc cu pantofi noi, chiar acu scoşi din cutie,
Serafim începu să-şi facă aspre m u strări de co n ştiin ţă:
« Serafim, d a r tu ? N u eşti şi tu , oare, un fiu al lupoaicei ?
Nu sim ţi şi tu cum curge în vinele tale sîngele daco-
rom an ? Nu ai şi tu d rep t să pretinzi ca m aica R om a să-ţi
dea şi ţie o porţie de lap te, cum dă tu tu ro r pungaşilor
ca alde T raian sau M ihail, care ţi-o iau în a in te ? »
Or, dacă era cineva fa ţă de care avea u n respect
nem ărg in it şi din cuvîntul căruia n-ar fi ieşit şă-1 fi
tă ia t în b u căţi, aceasta era propria lui conştiinţă. Şi

639
dacă această conştiinţă îl îndeam nă să ia drum ul spre
R om a — Serafim tre b u i să i se supună.
Serafim s-a u rc at, deci, în tre n , a pornit-o la R om a,
a poposit la R om a cît a fost de tre b u in ţă şi s-a întors,
în tr-u n ceas b u n la B ucureşti, m ai vesel, m ai pro asp ăt,
m ai od ih n it decît a plecat — şi triu m făto r. A cum a
ştia ce a crezut în ţelep tul care a proclam at adevărul
că to a te drum urile duc la R om a ! L a R om a ajunge să
dai m îna nu n ea p ăra t cu Mussolini, ci cu u n sim plu
subsecretar de s ta t al lui, ca să te sim ţi u n om nou, un
eliberat, u n s t ă p î n ! P lecat la R om a ca slugă um ilă
a unui escroc la gazeta căruia lucra de cîţiva ani ca te m u t
polem ist cu sim brie — Serafim M ărunţelu se înapoia
te m u t polem ist pe cont propriu. Eviva il duce ! Fascism ul
face din sclavi oam eni liberi ! S-a isp răv it cu robia. De
aci în ain te, Serafim, fost în d ru m ăto r în subordine al
opiniei publice, devenea u n în d ru m ăto r al acestei opinii,
independent. B an i? N um ai o m am ă b u n ă p u te a să-ţi
dea b an i cu a tîta m ărinim ie ! Şi m aica R om a ştie să-şi
răsfeţe c o p iii!. . . N u ca zgripţoroiul de V intilă, care
se cunoaşte că-i străin de neam şi că n-are nici un pic
de sînge rom an în vinele lui uscate de te jg h e ta r fanariot !
De ăilalţi, ce să m ai vorbim ! D e u n Ju g ăn a ru , ori de
u n D acu ! . . . N um ai că se plîng şi cer sacrificii, p en tru
că sînt deocam dată în opoziţie !
A şadar, ia tă cum la începutul anului 1928, Serafim
M ărunţelu in tră în istoria ţă rii ca director al unui
m are ziar de d im ineaţă căruia-i zicea D rum ul nostru.
T itlu l însuşi era u n p ro gram : D rum ul nostru.
— Ce fel de d ru m ? se în treb a u confraţii lui de la
Capşa. D rum ul m are?
— Apoi aici e şi geniul lui Serafim ! răspundea
N ectarie. N u precizează. D rum ul nostru ! N um ai cîteva
p un cte îi m ai lipsesc spre com pletare. Azi u n drum ,
m îine altu l ! .. . L as’ că ştie Serafim ce face !
Serafim ştia şi făcea. Aşa şi-a înjghebat redacţia,
num ai d in oam eni noi. D in scriitprii cei m ai cunoscuţi
p rin neobositul lor dinam ism.' Mai în tîi l-a lu a t pe Ionescu-
Ciurcheni. Se bătu se el cu Ionescu-Ciurcheni pe la Capşa,
e d rep t, adică m ai d re p t e că n u se bătuse. Ionescu-
Ciurcheni i-a tra s lui cîteva palm e. D a r el nici n u s-a

640 «
atins de Ciurcheni. Aşa că a p u tu t, cu conştiinţa cu rată,
să-şi spună că n-are nim ic cu ilustrul rom ancier — şi
to t cu co n ştiin ţa c u rată a p u tu t să-i trim ită vorbă prin
Nelu P edicuristu, pe care şi-l luase ca.rep o iter:
— Vino la noi !
— Nici să n -a u d ! a zbierat Ionescu-Ciurcheni, indignat.
— P lă tim bine !
— C ît?
— De tre i ori cît pungaşul de T itus !
— N u p o t să tre c decît după m asă la trei. P în ă la
tre i am tre a b ă !
Aşa s-a a ra n ja t şi cu P recup şi cu Manole Nerone
şi cu Sarailie, ru p t de la Globul şi cu M eridian, ru p t
de la Democratul romîn — şi cu cîteva d in tre cele m ai
intelectuale şi m ai noi cadre de la S iguranţa Generală
a S ta tu lu i — şi gazeta apăru, m are, frum oasă, cu un
avertism en t scu rt, d a r plin de înţelesuri, inserat în capul
prim elor două coloane:
— « N u începem . C ontinuăm . P rogram ul n o stru : nici
u n u l d in tre noi n-a îm plinit patruzeci de an i.»
— Serafim v rea să s p u n ă : patruzeci de ani de puşcărie !
com entă N ectarie.
— Sub p atruzeci de ani ! rîse T ătăroiu. A sta-i reclam a
fabricii Giovinezza!
T otuşi, succesul gazetei nu veni din prim a zi. O
gazetă. în c ă o gazetă. Ce l-ar p u tea face pe citito r să
ren u n ţe la Globul sau la Democratul romîn, ca să cum pere
D rum ul nostru? Accidentele de cale fe ra tă ? E ra u ace­
leaşi. Crim ele? E ra u aceleaşi. F rau d ele? E rau aceleaşi.
Sinuciderile ? E ra u ac eleaşi! D ram ele pasionale ? E rau
aceleaşi ! Ce, d ar, a r p u tea atrage pe citito r m ai m ult
spre D rum ul nostru decît spre alte ziare? T alentul gaze­
tarilo r ? E v id en t !. . . C olaboratorii lui M ărunţelu erau
scriitori. E ra u rom ancieri, nuvelişti, eseişti. D ar tocm ai
ă sta era u n neajuns. în tr-a d e v ă r, Serafim credea că va
im presiona lum ea g rupînd în ju ru l lui scriitori care vor
ridica — zicea el — nivelul intelectual al gazetei. D ar
aceşti scriitori erau scriitori de rom ane şi aveau am biţia
să-şi scrie articolele cum îşi scriu rom anele sau eseurile.
Aşa că, gazeta, de la început, n u m ai sem ăna a ziar, ci
a rev istă zilnică. Serafim îşi dădea seam a de greşeală,

641
d ar nici să se debaraseze de aceşti scriitori n u voia, ca
să n u plcce la concurenţă. De aceea le şi p lătea bine.
Aşa că acum , Serafim se zbăţea să găsească un tru c care
să-l a ju te să-şi salte gazeta.
— A r tre b u i un evenim ent senzaţional ! strig a el
redactorilor săi. Ceva care să înnebunească publicul.
O tem ă pe care să ne sprijinim , să ne desfăşurăm , să
n e dăm dru m u l !
M işcat de desperarea lui Serafim, ato tp u tern icu l se
în d u ră şi-i trim ise o afacere terib ilă: p oliţia dăduse
de firul u nui v ast com erţ clandestin de stupefiante în care
erau . im plicate num eroase personaje din societatea
m ondenă.
— B ă ie ţi! porunci M ărunţelu, şo p ă ei !
în v io ra tă , to a tă giovinezza redacţională se aruncă
asup ra subiectului — şi D rum ul nostru începu să-şi
alim enteze cititorii cu pagini întregi în ju ru l acestui
scan d al. . . « C harlestonul toxicom anilor la p a r c h e t» .. .
« O rdonanţe m edicale false» . . . « Cocaina şi p ro stitu ­
ţia » . . . « F arm acişti f a lş i» .. . « Medici f a lş i» .. . «Coca-
inom ani f a lş i» .. . « Fem ei din lum ea m are la p a r c h e t» .. .
fete de diplom aţi am estecate în s c a n d a l.. . scrisori
co m p ro m iţăto are. . .
Afacerea, însă, a ţin u t o zi, două, trei, zece. . . pînă
a v en it inevitabilul deznodăm înt: to a tă lum ea e nevi­
no v ată. A facerea a fost clasată, fiecare şi-a re lu a t ocu­
p aţiile şi D rum ul nostru a răm as fă ră subiect. Cei cîţiva
cititori, prinşi p en tru o săptăm înă-două, de titlurile
îndrăzneţe ale rep ortajelor, nu m ai cum părară gazeta.
Ce să citească în ea? Articolele de fond pline cu citate
latin eşti, fran ţu zeşti, italieneşti şi englezeşti ale lui
M ărunţelu? Foiletoanele literare a tît de frum os stilizate
ale lui Zamfir Vasilescu? C onsideraţiile filozofice din
pagina în tîi ale profesorului u n iv ersitar Em il C reţoiu?
— E p răp ăd ! strigă desperat M ărunţelu lui Ionescu-
Ciurcheni şi Precup. Mîncăm banii de pom ană ! Noi
avem aici o sarcină m are ! Şi n u putem porni la trea b ă
decît d u p ă ce popularizăm gazeta destul. Voi nu vă
g în d iţi. ..
— Ne gîndim ! răspunse Ionescu-Ciurcheni. N um ai
eu ştiu cît m ă gîndesc !

542
 — Şi eu ! adăugă P recup, care, in tr-ad ev ăr, se gîndea.
Ce a r fi să avem m ai m ulte ilu stra ţii?
— Şi ce să faci cu ele? se ră sti M ărunţelu. Auzi,
ce idee ! Ilu stra ţii ! Ce fel de ilu straţii?
— Nu ! respinse ideea şi Ionescu-Ciurcheni. P oate
nişte concursuri literare !
— A lta acu ! rîse acru M ărunţelu. Concursuri literare !
Şi lucrurile răm aseră m ai departe aşa cum au fost,
pînă ce, în tr-o bu n ă zi M ărunţelu veni la redacţie, vesel:
— B ăieţi, aflaţi că am găsit ! zise el lui Ionescu-
Ciurcheni şi lui Precup. Ne trebuie un rom an foileton.
D ar u n rom an ta re . F ă ră delicateţuri. D acă i-o zice
lum ea că-i rom an porcos, cu a tît m ai bine ! Porcos să
fie ! N um ai cu lite ra tu ră pornografică o să ne putem
im pune aten ţiei publice. 0 să-l scrieţi voi doi îm preună.
Şi, fără perdea. Scrieţi to t ce v ă trece p rin m inte. Că
slavă dom nului, n um ai la porcării v ă gîndiţi. S-a înţeles ?
— S-a înţeles ! făcu Ionescu-Ciurcheni. Ideea îmi
surîde ! D a r . . .
— Nici o v o rb ă ! Vă plătesc drepturile de autor
peste salariu.
— A tunci e bine ! . . . Ce spui, P recup ?
P recup strălucea.
— Vom scoate ceva m işto ! D acă n-o să ni se ru p ă
gazeta din m înă, să-m i spui cu ţu !
Peste două zile începură să apară în ziar, p rin tre
inform aţii, două cuv in te: Găina albastră.
Apoi o reclam ă uriaşă:
« Găina albastră, m are rom an din v ia ţa capitalei.
I a tă cîteva capitole: „C um se depravează copiii din
lum ea b u n ă“ — „ P ro s titu ţia ciocoiască şi goana după
avere“ — „D oam nele morfinei, eterului şi cocainei“
— „ în tr e inversiunea sexuală şi specula viciului44 —
„A l treilea sex“ — „C analia politică şi canalia de s tra d ă “ .
Sub form ă literară, vor defila sub ochii cititorului,
în tr-u n p atetic şi odios film, to a te evenim entele vieţii
politice şi m ondene din' ultim a vrem e. N u oferim citi­
toru lu i o bolnăvicioasă exaltare a viciului, ci un dram atic
rechizitoriu».
Rom anul începu să apară şi succesul fu colosal p rin tre
cei foarte tineri şi cei foarte b ătrîn i.

543
 — B ravo, Serafime ! îi spuse N ectarie. Ai ajuns un
oficios al ţa ţe i M iţa !
— B a să m ă i e r ţ i ! răspunse p ro m p t Serafim. Al
poliţiei de m oravuri.
— Ce v orbeşti ? Cu asem enea porcării !
— Porcărie e în capul tă u ! îi răspunse M ărunţelu,
care, de cînd se întorsese de la R om a, îşi cîştigase oarecare
independenţă şi fa ţă de om ul lui K erbalâ. E u nu fac
porcării. E u fac operă de purificare a m oravurilor. D enunţ
prim ejdia care pîndeşte societatea rom înească. . . Salvez
m orala. A păr fam ilia. . .
— Şi-ţi um pli c h im iru l! îi zise T ătăroiu.
— Cu chim irul m eu fac ce v re au ! îi răspunse m îndru
Serafim. Il um plu, îl golesc. . . T reaba m ea !
0 spunea şi o credea. . . şi era m ulţum it. G azeta se
vindea bine. U n singur neajuns îl su p ăra: că m ergea
p rea bine. P e n tru că D um nezeu cînd dă, dă dintr-o d ată.
Tocm ai cînd Găina albastră apărea, izbucni şi afacerea
G ăetan. Ceva c o lo sa l! Cine era G ăetan? U n om a cărui
profesie era să ţin ă de u rît cucoanelor din lum ea m are,
în special cucoanelor niţeluş coapte. . . Şi din asta îşi
scotea om ul b u ca ta de pîine. în tr-o zi însă, avu u n
accident cu u n a din prietenele lui, pe care o lovi în cap
cu u n ciocan, el zicea că fără să vrea, ea zicea că în mod
voit. F a p t e că, de pe u rm a acestei lovituri de ciocan, ea
a răm as fără u n ochi — şi el s-a tre z it are sta t şi pus sub
inculparea de te n ta tiv ă de crim ă, p en tru fu rt. A devărul
ad ev ărat în ju ru l acestei afaceri nu-1 cunoştea nim eni
în afară de cei doi eroi: G ăetan şi m adam Stroescu;
ju d ecăto ru l de in stru c ţie ; prietenele ei, prietenele lui,
au to rităţile poliţieneşti, gazetarii, Capşa, cafenelele şi
restau ran tele de pe Calea V ictoriei, « Jockey-C lubul»,
saloanele boiereşti şi cuconiţele sim andicoase care-şi aveau
ju ru rile lor în casele cu obloanele trase. încolo n u ştia
nim eni nim ic, astfel că presa de m are tiraj îşi p u tu
d a drum ul fanteziei în voie. Că procesul G ăetan a fost
o afacere strălu cită din p u n ct de vedere com ercial p en tru
această presă, nici vorbă. D ar că procesul a slujit în m od
special intereselor lui Serafim, asta e sigur.
î n zilele acelea ale afacerii G ăetan, Serafim era în
p ra d a a două sentim ente contradictorii: tris te ţe a şi

544
entuziasm ul. O triste ţe profundă — şi u n entuziasm
nem ărginit.
— Ne răspîndim ! strigă el. Ne răspîndim ! Trăiască
G ăetan !. . . D acă am avea în fiecare săptăm înă cîte un
G ăetan, ajungem cea m ai populară gazetă. . .
Aşa vorbea el în accesele lui de entuziasm . D ar
deodată, glasul lui devenea cavernos:
— F ire-ar m am a lui a d ra c u lu i! De ce s-a trez it
tocm ai acum !. . . Mă scutea de Găina albastră !. . .
A sta era durerea lui cea m are: că G ăetan venea
exact atunci cînd Găina albastră şi începuse să apară.
Or, două tem e în acelaşi tim p era cam m ult chiar p en tru
ziarul D rum ul nostru. T otuşi, nu m ai era nim ic de făcut.
Chilipirul citito rilo r! Să ren u n ţe la ro m an ? Se p u te a ?
Tocm ai în m ijlocul ap a riţie i? Nu ! Să-l am îne pe G ăetan?
A ltă prostie ! E ra d o ar gazeta care treb u ia să ţin ă trează
opinia publică asupra evenim entelor în curs. Şi-apoi, i-o
luau în ain te celelalte ziare — care nici ele n u dispreţuiau
lite ra tu ra erotică, atu n ci cînd m orala publică — adică
adm in istraţia gazetei — p u tea trage foloase.
De asta era Serafim tris t după ce era vesel — şi
vesel după ce era tris t. D ar p en tru că to ate au u n sfîrşit,
avu u n sfîrşit şi afacerea G ăetan, ia r p u ţin după aceea
şi Găina. Astfel, de la o zi la alta, cititorii D rum ului
nostru se v ăzu ră brusc lipsiţi de izvorul lor de inform aţii
şi cu ltu ră: G ăetan şi Găina albastră. A m ărît, Serafim
treb u ia să-şi expună iar principiile în fa ţa redacţiei:
— C ititorii nu trebuie lăsaţi să răsufle. D acă nu le
dăm u n ro m an porcos. . . să le dăm fa p te din re alita te a
porcoasă !. . . A sta le place. . . şi noi trebuie să le dăm
ce le place. M area m isiune o cere !
Şi-i pun ea pe fugă pe reporteri şi pe redactorii lui
care scorm oneau ziua realita te a — şi 6eara, veneau în
fa ţa şefului să-şi d eşarte sacul.
— A m o chestie grozavă ! zicea unul. U n negustor
escroc !. . . D ă cincizeci de m ii de lei, dacă n u publicăm
nim ic !
— E u am ceva m ai p ic a n t ! . . . 0 d o am n ă. . . A prins-o
b ărb atu -său în flagrant delict de adulter, d ar n u vrea
să afle nim eni. D ă şaptezeci şi cinci de m ii de lei dacă
n u publicăm nim ic !

35 — c. 1293 546
 — E u am u n a şi m ai bu n ă ! Cu u n bancher ! O afacere
terib ilă cu o co n trab an d ă de piele. D ă o su tă cinzeci
de m ii de lei, dacă nu publicăm nim ic !
Aşa se perindau to ţi prin fa ţa lui Serafim care-şi
nota bine în m inte to t ce-i spuneau oam enii lu i—apoi cînd
ei isprăveau, şuiera p rin tre d in ţi m înios:
— A stea ce sîn t?
— F ap te !
F a p te vedea şi el că sînt ! Se ridicau la vreo trei
sute şi ceva de mii de lei faptele astea. Şi v a încasa
faptele. Afacerile sînt afaceri !. . . G azeta trebuie să
trăiască ! D ar citito rii? De citito ri să nu-i fie m ilă?
— Şi citito rii? îşi tălm ăcca el gîndul în tr-u n răcnet
sălbatic. Ce sînt cititorii ? Cîini ? Lor nu trebuie să le dăm
nim ic? V-am to cm it ca gazetari să-mi aduceţi num ai
lucruri care n u trebuie să ap ară în gazetă? Şi gazeta
cu ce o um plem ? Cu ch itan ţe?
Şeful avea d re p ta te ! Cu ce să um ple gazeta, dacă
ei culegeau n um ai subiecte, foarte u tile adm inistraţiei,
d a r cu to tu l inacccsibile redacţiei — decît doar dacă
şeful n u vrea să prim ească de la negustorul X cincizeci
de wiii de lei ca să tacă — şi de la dom nul Y şaptezcci
şi cinci de mii de lei ca să ta c ă — şi de la bancherul Z
o sută cincizeci de m ii de lei ca să tacă, şi aşa m ai departe.
D ar cum să nu vrea şeful să prim ească? Tocm ai el?
De cîn d ? Şi apoi, de ce?
Aşa că bietul Serafim suferea cu gazeţa care trebuia
să trăiască din lucruri senzaţionale d ar cu to tu l nepubli-
cabilc, şi din lucruri foarte banale, care nu pu teau interesa
nici cît negru sub unghie pe cititori. Şi bietul Serafim
um bla hăm esit du p ă o crim ă fan tastică, după u n scandal
m onden unic- în lum e, du p ă o fraudă nem aipom enită,
după un com plot dincolo de orice lim ită a închipuirii
— scurt, după ceva pe care nici m ăcar S iguranţa Generală
a S tatu lu i, condusă de un in telectual a tît de rafinat
şi plin de fantezie ca R em us, să n u i-o p oată
com bina.
Nu era, deci, decît de la sine înţeles că în seceta asta
cum plită de subicctc, pînă şi vestea a tît de banală, care
se rep eta zilnic, în to ate gazetele, că guvernul e pe dric, să
trezească unele speranţe în sufletul lui Serafim M ărunţelu,

546
care se grăbi el însuşi să controleze fap tu l, chiar la
D acu acasă.
— Dom nule D acu, în treb ă el pe preşedintele naţional-
ţărăn iştilo r, ce este ad ev ărat din zvonurile care circulă
în ju ru l căderii guverntdui?
Serafim M ărunţelu îl ştia pe D acu a tît de zgîrcit la
vorbă, încît sp eran ţa care-1 adusese aici se şi evaporase
la uşă. D acu nu v a vorbi, chiar dacă a r avea ceva de
spus. P în ă să scoată un cuvînt, D acu p ertractea ză cu
el însuşi tim p de cîteva ceasuri. Se aştep taţ deci, ca
D acu să-i 6pună:
— Zvonurile sîn t zvonuri, dragule !
Spre uim irea lui, însă, de d a ta aceasta D acu zîm bi
şi-i răsp u n se:
— Zvonurile nu sîn t zvonuri, dragule !. . . Am prim it
de la dom nul V intilă V iziru o in v ita ţie să vin la el azi®
după m asă p en tru u n schim b de idei. . .
D acu devenea se n z a ţio n a l!. . . D acu devenea o ediţie
specială !. . . D ouă ediţii speciale !. . . T rei !. . .
— P o t să a n u n ţ?
— E şti liber, dragule, să faci ce vrei !
Serafim, cuprins de u n trem u r nervos, în tre b ă :
— Ceva am ăn u n te ?
— P u ţin e ! zise D acu. P u ţin e, d ar sem nificative. . .
Inchipuieşte-ţi, dragule, că azi-dim ineaţă, dom nul V intilă
m i l-a trim is pe Trişcă, subsecretarul de la In tern e, să
m ă pu n ă în cu ren t cu diferite problem e care, pînă acum,
de obicei nu erau com unicate decît m em brilor guvernului
m aiestăţii sale, p en tru că erau socotite ca secrete de sta t.
E un procedeu civilizat, care, m ărturisesc, m -a em oţionat
profund. Ca şef al opoziţiei m aiestăţii sale i-am răspuns
p rin Trişcă lui V intilă că n u voi u ita acest lucru şi că
în m om entul în care voi fi eu la p u tere, voi proceda la
fel cu Opoziţia de atu n ci a m aiestăţii sale. . .
Serafim M ărunţelu n o ta şi se sim ţea şi el în plină
civilizaţie engleză. Nu-1 m ira de loc fa p tu l că dom nul
Dacu a ad o p ta t stilul oam enilor de 6tat englezi — şi că
la fiecare două cuvinte vorbeşte de guvernul m aiestăţii
sale sau de opoziţia m aiestăţii sale. Ş tia că în ultim a
vrem e, dom nul D acu este m ai în fiecare zila dom nul
R obert H yde Grecg, m inistrul Angliei — aşa că avea

ss* 547
 de la cine să în v eţe sub tilităţile înaltei politici britanice.
U n singur lucru n u ştia, p en tru că n-avusese tim p să
afle: că azi-dim ineaţă, im ediat după vizita lui Trişcă,
D acu s-a dus ia r la m inistrul Angliei. D ar nici asta nu
3-ar fi im presionat pe Serafim. Ceea ce-1 tu lb u ra acum
e ra tonul solemn, aproape oficial, cu care îi vorbea
D acu. H o t ă r ît ! D acu se şi considera prim -m inistru al
ttă r i i !
— D ar cu v izita, dom nule D acu, ce a ţi h o tă rît?
în treb ă Serafim, care stă te a ca pe jeratic.
— Mă duc ! răspunse şeful n aţio n al-ţărăn ist. Cînd
preşedintele guvernului m aiestăţii sale vrea să aibă o
discuţie cu cărţile pe m asă, preşedintele opoziţiei m aiestăţii
sale îl poate refuza? D um neata ce crezi?
— Se înţelege că n u ! răspunse M ărunţelu.
Şi crezu că D acu a isprăvit, d ar Dacu, înainte de
a-i da m îna, v o rb i cu ochii la cer:
— L u p ta n o astră n u p oate fi revoluţionară, d a r trebuie
să fie h o tă rîtă !

Şeful opoziţiei m aiestăţii sale se întîlni la ora fixată

cu preşedintele guvernului m aiestăţii 6ale.
— D om nule Dacu, începu V intilă, consider că v a fi
necesar să m ă re trag şi nu contest d rep tu l dum itale de
a form a v iito ru l guvern.
— S înt m u lţu m it, dom nule Vintilă* că ai ajuns la
concluzia că treb u ie să te retragi. D ar cînd?
— A sta, dom nule D acu, n u aş p u tea preciza. în a in te
de a m ă retrage, m ai am de îm plinit cîteva sarcini sfinte
fa ţă de ţa ră .
— Care sarcini, dom nule V in tilă?
— Mai în tîi, îm p ru m utul ex tern !
— V a fi greu, dom nule V iziru !
V intilă se făcu că n-aude şi continuă:
— Apoi stabilizarea le u lu i!
D acu se m u lţum i să zîm bească. V intilă trecu şi
peste acest lucru.
— Şi, în sfîrşit, continuă el, organizarea industriei
tehnice necesare p e n tru p regătirea arm atei.

648
 — D ar de ce, dom nule Viziru, trebuie să facă n eap ărat
liberalii organizarea industriei tehnice ? A sta o p utem face
şi noi, naţio n al-ţărăn iştii.
— B a nu ! se în căp ăţîn ă V intilă. N um ai noi, liberalii !
E chestiune de com petenţă, domniile D acu ! Şi num ai
noi, liberalii, avem com petenţa necesară.
Şeful opoziţiei m aiestăţii sale îşi strînse buzele o clipă,
după care vorbi:
— D om nule V intilă, vorbim cu cărţile pe fa ţă , n u ?. . .
P erfect !. . . P ărerea m ea este că n u de asta v re ţi dum ­
neav o astră, liberalii, să organizaţi in d u stria tehnică,
ci v re ţi s-o organizaţi ca să p u te ţi pune m îna pe m arile
în trep rin d eri şi creaţiuni tehnice, care privesc a r m a ta .. .
V intilă se în cru n tă :
— D om nule D acu, d u m n eata pu i am biţiile dum itale
politice peste nevoile de v ia ţă ale neam ului. . . Noi,
liberalii, însă, avem alte concepţii despre interesele ţării.
D e aceea, n u vom pleca decît atunci cînd vom socoti
că ne-am îndeplinit pe deplin datoria către ţa ră .
D acu îl p riv i pe sub sprîncene pe V intilă:
— Şi dacă n u v e ţi izb u ti n icio d ată? insinuă el.
— B a, vom izb u ti m ai curînd decît crezi d um neata !
— B a n u ! î n prim ul rînd, n u v e ţi face îm p ru ­
m utul.
— Ş tiu ! rip o stă V intilă vehem ent. L -aţi trim is pe
B ag rad ian al v o stru să ne facă de rîs în fa ţa bancherilor
francezi.
— E ste inexact, dom nule Viziru. N -am în ju ra t p artid u l
liberal. Am a v u t în stră in ă ta te o atitu d in e dem nă,
p atrio tică. N -am spus decît u n lucru: m oneda nu se
se p oate stabiliza într-o ţa ră în care situ aţia politică
n u e stabilă. Cu altă politică economică, s-ar dezvolta
şi ţa ra altfel. . .
— Cu altă politică economică ! Ş tiu, dom nule D acu,
la ce politică economică te gîndeşti d u m n eata: la un
rege ! Vrei să-l vezi pe Carol aici.
D acu ştia să se stăpînească, astfel că Viziru n u p u tu
citi nim ic pe obrazul lui. P rin ţu l ! Viziru bănuieşte ceva.
B ănuieşte, d ar nu e sigur. F ireşte că num ai cu u n rege.
B ancherii n u v o r să investească u n b an în ţa ră , fără
g aran ţii serioase. Şi partidele n u sînt g aran ţii serioase,

649
decît dacă au în capul lor u n rege, pus de băncile şi
industriile străin e, care să gireze p en tru ele. Şi m ai
in tere sa n t a r fi p en tru capitalurile străine u n rege cu
u n singur p a rtid : p a rtid u l regelui. Ţ ara e la g ra n iţa
Rusiei Sovietice. T rebuie o m înă ta re , o m înă sigură,
î n aceste condiţii, bancherii a r acorda ţă rii credite
nelim itate. M inistrul Angliei, în discuţiile lui cu el, i-a
declarat fără nici o rezervă:
— A nglia are nevoie în ţa r a dum neavoastră de u n
rege ! Care este p u n ctu l dum neavoastră de vedere în
această chestiune ?
—, Noi, n aţio n al-ţărăn iştii, considerăm form a rep u ­
blicană ca superioară, d ar, în condiţiile actuale, noi
credem că m onarhia este cel m ai b u n regim p en tru
R om înia. Aşa o spune şi articolul 1 din program ul nostru !
— P e r f e c t! Carol, deci, p o ate conta pe dum nea­
v o astră ?
— D a!
— B ine, dom nule D acu ! îm p ru m u tu l nu se v a face
decît dacă v en iţi d u m n eavoastră la putere. Categoric !
A tît ! N -a spus-o D acy, a spus-o m inistrul Angliei.
D acu avea co n ştiin ţa şi m îinile curate. N -avea nici u n
am estec în pro p ag an d a carlistă şi nici u n am estec în
com ploturile clandestine carliste. Nimic !. . . P u te a , deci,
să respingă in d ig n at afirm aţiile lui V intilă i
— Dom nule V intilă, din stim ă p en tru d um neata n u
v reau să re ţin insinuarea dum itale ! Am ad e rat la actul
de la 4 ianuarie şi înţeleg să-l respect !. . . Nici atitu d in ea
m ea, nici atitu d in e a am icilor m ei politici nu te îndrep­
tă ţe ş te să afirmi că p a rtid u l n aţio n al-ţărăn ist a r VTea
să aducă vreo m odificare în chestiunea constituţională !
E ra a tîta d em n itate în to n u l lui D acu, încît V intilă
av u rem uşcări:
— Cer souze, dom nule D acu ! M-am exprim at greşit I
— Mă rog ! răspunse D acu rigid. Cît despre acuzaţia
că noi am bîrfi guvernul în stră in ă ta te , cred că p artid u l
liberal a r treb u i să fie m ai discret. Ani de-a rîndul guver­
nele dum neavoastră de după război au. cum părat, din
b an ii statu lu i, ziare şi ziarişti din presa străin ă ca să ne
calom nieze pe noi, n aţio n al-ţărăn iştii, care n-aveam decît
o singilră v in ă : eram p rea populari. Cît a fost m inistru

660
de externe, dom nul Muică a p lă tit gras pe ziaristul
francez Georges Bienaim e, ca să lanseze într-o revistă
franceză calom nia că p artid u l ţă ră n ist s-a înţeles cu
S tam bulinsky să retrocedeze C adrilaterul în schim bul
sumei de douăzeci de m ii de leva. T o t dom nul Muică a
p lă tit num eroase ziare pariziene, p en tru ca în coloanele lor
să afirme că lucrăm p en tru Moscova, p en tru com unism ,
p en tru autonom ism , p en tru cîte şi m ai cîte. Guvernele
dum neavoastră au c ă u ta t să dem onstreze în fel şi chip
oam enilor politici francezi că F ra n ţa se poate bizui
num ai pe p a rtid u l liberal. Şi noi ce am făcut, dom nule
V iziru? Ne-am a p ă ra t ! Ne-am ap ă rat, dom nule Viziru. . .
Şi în ap ărare, socotim de datoria n o astră să ne adresăm
opiniei publice străin e, ori de cîte ori e nevoie să-i servim
o inform aţie exactă şi cinstită.
— P u te ti
> să-i serviţi
> F ran ţei
» oricîte inform aţii > v r e>ţ i !
răspunse V intilă. D a r-n u v ă v a crede nim eni, p en tru că
în F ra n ţa , to a tă lum ea v ă ştie filogermani.
Lucrul era ad ev ărat. Liberalii, p rin m inistrul lor de
la P aris, p rin a ta şa ţii lor de presă şi p rin to t felul de
agenţi politici şi economici ai lor, aveau sarcina să atra g ă
F ran ţei a te n ţia că venirea la cîrm ă a p artid u lu i naţional-
ţă ră n ist a r duce la o orientare antifranceză. D ar cînd
B agradian, la începuturile turn eu rilo r sale pe la bancherii
francezi, se plînse de propaganda aceasta ned reap tă
a liberalilor, bancherii se u ita ră oarecum curios la el:
— Şi ce v ă supără dacă vi se spune că sîn teţi filogerm an ?
U ită-te la n o i ! Sîntem fra n c e z i! Francezi vecini cu
nem ţii, duşm anii n o ştri de ieri şi de m îine ! şi cu to a te
astea sîntem cei m ai aprigi filogermani. Fi-lo-ger-m ani !. . .
E ceva nou p en tru dum neavoastră ? Filogerm ani ! Aface­
rile sînt afaceri. Noi lucrăm foarte bine cu bancherii
germ ani şi nu s-a în tîm p lat niciodată să ne certăm .
Afacerile sîn t afaceri ! Noi sîntem « filo» cu oricine e
dispus să ne aducă u n cîştig. Sau la dum neavoastră
e altfel?
— Nu !
Şi rîdeau şi bancherii francezi şi B agradian. A devărul,
însă, răm înea ad ev ăr: re p u ta ţia de filogerm ani o scoteau
ţără n iştilo r oam enii lui V intilă. Ceea ce-1 în d rep tă ţi pe
D acu să-i răsp u n d ă:

551
 — D a r d a to rită cui sîntem socotiţi filogerm ani în
s tă in ă ta te ? T o t d a to rită propagandei dum neavoas­
tr ă !. . . N u treb u e, to tu şi, să u iţi, dom nule V intilă, că
îm p ru m u tu l nu e bine să fie încheiat num ai cu bancherii
francezi, ci şi cu bancherii englezi, şi cu bancherii belgieni,
şi cu bancherii am ericani. . .
— Ş tiu, ştiu ! A ţi făcu t tre a b ă bu n ă în Am erica.
M ulţum ită stăru in ţelo r dum neavoastră ne-au trim is
am ericanii o comisie să facă anchetă la O radea M are !
Ca să ne stricaţi creditul în ochii lor !
— N u vi-1 stricăm noi ! Vi-1 stricaţi chiar dum nea­
v o astră !
— Acum înţeleg ! D ar este inutil. P a rtid u l liberal
n u se v a retrag e de la p utere decît atunci cînd v a vrea !
— A sta va h o tărî ţa ra , dom nule V intilă !
— Ţ a r a ! Ai crezut că ne sperii cu F ăgăraşul !
— F ăgăraşul, dom nule V intilă, n-a fost decît o mică
repetiţie; Nu u ita că vine A lba-Iulia !
R eplica lui V intilă întîrzia. D acă F ăgăraşul nu-1
speriase, A lba-Iulia îl speria. N u D acu, nici p artid u l lui
n u atrăg ea A rdealul la A lba-Iulia, ci însuşi num ele de
A lba-Iulia, în care A rdealul îşi pusese to a te speranţele
lui dem ocratice im ediat după război. Şi D acu am eninţa să
aducă « t o a t ă ţa ra » la A lba-Iulia. T o ată ţa ra n-o v a
aduce, d ar tu lb u rări serioase p u teau să producă miile
de ţă ra n i, în spatele cărora să se strecoare p rin ţu l Carol
în ţa ră . N u ! A lba-Iulia trebuie cu orice p re ţ în lă tu ra tă !
— A lb a-Iulia? strigă V intilă. N im eni în ţa ra asta
n u v a p u tea ţin e nici un fel de în tru n ire care n -a r avea
auto rizaţia guvernului.
— A sta vom vedea ! P o t să te an u n ţ de pe acum
că adunarea, cu au to rizaţia sau fă ră autorizaţia dum itale,
v a avea loc în ziua de 6 m ai ! Am şi lu a t to ate m ăsurile !
— Şi eu te asigur că ad unarea nu se v a ţin e !
— Te previn, doţnnule Viziru, că to a tă ţa r a v a
afla că şeful guvernului se găseşte în revoltă fa ţă de
naţiu
t
ne !
— A stea-s vorbe m ari, dom nule D acu ! strig ă V intilă,
furios că încăp ăţîn area lui întîlnea, p en tru în tîia oară,
u n om m ai în căp ă ţîn a t decît el.
D ar brusc îndulcit, zise:

652
 — N u e frum os să ne am eninţăm , dom nule D acu !
Lăsaţi-ne să ne isprăvim guvernarea în linişte şi vă
asigurăm că v eţi veni la putere.
— Noi n u vom lu a puterea din m îna dum itale, ci
din m îna poporului !
A cum a V intilă era în tr-ad ev ăr obosit.
— Iarăşi, dom nule D acu ! L asă poporul în pace !
Ce băgăm poporul în treburile astea ! Mai bine am găsi
o cale de colaborare ! Crede-mă că a r fi cea m ai bună
soluţie ! N u v ăd p o sibilitatea de reuşită a luptei în tre ­
prinse de dum neavoastră în contra guvernului şi a p a rti­
dului lib e r a l!
— E u , lu p ta în co n tra guvernului şi a p artid u lu i
liberal am term in at-o . D e aci înainte, începe lu p ta
naţională ! A lba-Iulia este în c e p u tu l! A lba-Iulia trebuie
să aibă loc, orice s-ar întîm pla !
V intilă, care n u strălucea p rin perspicacitate, p u tu
să înţeleagă to tu şi că D acu ţin ea la A lba-Iulia nu p en tru
că-şi punea a tît de m u lt speranţele că v a ră stu rn a prin
ea guvernul, cît p en tru obrazul lui. P rea se angajase cu
această A lba-Iulia fa ţă de m em brii p artid u lu i său, ca
să ren u n ţe la ea. Şi în m in tea m inistrului de finanţe m iji
ideea unei tran z acţii care ar p u te a folosi şi lui şi lui
Dacu.
— U ite ce, dom nule D acu ! î ţ i propun o afacere:
dum n eata re n u n ţă să-m i m ai pui beţe-n ro a te pe chestia
îm prum utului, şi eu te las să-ţi convoci la A lba-Iulia
adunarea dum itale naţio nală. în ţeleg o adunare paşnică !
— Paşnică ! P erfect ! D ar paşnică să fie ! Adică fără
jan d arm i, şi fă ră arm ată.
— F ără jan d arm i şi fără arm ată. R etrag to a te trupele.
D acă vei în tîln i o singură uniform ă m ilitară acolo, eşti
liber să m ă consideri d re p t ultim ul om de pe lum e.
— Pe cu vînt de onoare?
— Pe cu vînt de onoare ! Şi-ţi dau încă o d ată cuvîntul
de onoare că, în decem brie, serbările unirii v or fi prezidate
de guvernul dum itale ! F acem ?
— Facem ! îi întinse D acu m îna spontan.
— Pe cuvînt de onoare? în treb ă V intilă, care părea
încîn tat.
— Pe cuvînt de onoare !

553
 ★

C onvenţia încheiată pe cuvînt de onoare fu aplicată

cu cea m ai m are strictcţe.
D acu îl trim ise în d a tă în stră in ă ta te pe B agradian,
cu m isiunea să nu m ai facă g reu tăţi guvernului în chestia
îm p ru m u tu lu i şi să nu m ai atace p a rtid u l naţional-libe­
ra l. B agradian, exponentul p artid u lu i naţional-ţără-
n ist în problem ele economice, luă tren u l spre Occident,
unde făcu din nou rondul tu tu ro r bancherilor şi oam eni­
lor politici englezi, francezi, belgieni, şi peste to t făcu
aceleaşi declaraţii şi sugestii pe care le rep eta acum în
fa ţa dom nului Philippe B erthelot, secretarul general
al M inisterului de F in a n ţe francez, unde se concentrau
to a te tra ta tiv e le în ju ru l îm prum utului:
— D om nule B erthelot, în tre noi şi liberali a in te r
v en it u n p a c t: noi să n u m ai vorbim de ră u despre
îm p ru m u tu l pe care v rea să-l încheie guvernul în s tră in ă ­
ta te . . . şi ei să ne dea voie să ţin em adunarea de la Alba-
Iu lia în linişte. Ne-am d a t şi noi şi ei cuvîntul de onoare
că vom respecta p ac tu l — şi vrem să-l respectăm . Am
v en it, dcci, să v ă com unic că noi, naţional-ţărăniştii,
n u vom m ai vorbi de ră u despre îm prum ut — şi nici
n u vom m ai pleda îm p otriva lui. Mai tn u lt, chiar, am
v en it să vă rugăm să nu fiţi a tît de neînduplecaţi cu
dom nul Viziru. D om nul Viziru e u n în c ă p ă ţîn a t: cu cît
în tîm p in ă rezisten ţă m ai m are, cu a tît se cram ponează
m ai m u lt de p u tere. D e aceea, a r fi u til şi p en tru noi şi
p e n tru d u m n eavoastră să nu-i refuzaţi îm prum utul.
Adică să nu i-1 refuzaţi categoric. R efuzul nu-1 v a ucide
pe dom nul V iziru. Mai curînd îl v a ucide sp eran ţa.
A cordaţi-i îm p ru m u tu l, în principiu — şi purtaţi-1 cu
vorba. Noi, în tre tim p , ne vom p u te a face şi adunarea
de la A lba-Iulia şi ne vom p u tea pregăti şi de p utere şi
vom p u tea netezi dru m ul lui Carol. Purtaţi-1 cu vorba !
N u-i refuzaţi îm p ru m u tu l.. . T otul să fie în o r d in e .. .
N um ai în u ltim a clipă să in terv in ă ceva, un mic am ănunt,
care să îm piedice sem narea contractului. Un fleac oare­
care. D ar d aţi-i to a te speranţele, că el să p o ată an u n ţa
zilnic în ţa ră că îm p ru m utul e ca şi în c h e ia t. . . A sta să
ţin ă o lu n ă, două, trei, p a tru . N um ai aşa o să-l putem

664
face de rîs în ochii alegătorilor şi o să-l silim să p ri­
ceapă că-şi pierde vrem ea în zadar. Vă rog, nu-i refuzaţi
îm prum utul.
— D om nule B agradian, dom nul V iziru îşi v a avea
îm prum utul pe care-1 m erită !
B agradian plecă vesel, cu sufletul cu rat că nici n-a
bîrfit p artid u l naţional-liberal, nici n-a îndem nat pe
bancherii străin i să-i refuze lui V intilă îm prum utul.
P e de a ltă p a rte , V intilă înţelegea şi el că trebuie
să-şi respecte cuvîntul de onoare. Astfel că, la 6 m ai,
m area ad un are n aţio n al-ţărăn istă de la A lba-Iulia se
desfăşură în to a tă paşnica ei m ăreţie. Cu o zi înainte,
valu ri de delegaţi din to a te colţurile ţă rii începură să se
reverse spre cetatea lui M ihai V iteazu şi a lui Iu lian
D acu, unii cu desaga în spinare, alţii cu cîte o valiză
m ică în m înă, m u lţi cu m îna goală — d a r fiecare cu
gîndurile lui, cu speranţele lui şi cu rosturile lui la această
m are adunare a ţării. P este to t fîlfîiau steagurile sfinţite
ale p artid u lu i naţional-ţărănesc, în capul coloanelor de
pelerini în opinci, bocanci sau pantofi, conduse de com an­
d an ţi cărora li se încredinţaseră la plecare, ca în m isi­
unile secrete din tim p de război, plicuri închise, pe care
treb u ia u să le dcschidă num ai la o an u m ită oră sau la un
an u m it p u n ct al m arşului, spre a lu ^ cunoştinţă d c cele
ce v a avea de fă cu t m ai departe. Chiote, aclam aţii,
urale spintccau m ereu văzduhul, în tim p ce trecea din
gură în gură un cîntec « po p u lar» ieşit din red acţia
ziarului « P a tria » al lui Iu lian D acu:
« Foaie verde, spic de grîu
A sosit domiiul Iuliu,
A v en it din B ucureşti,
N -a ştiu t cum să m ai vie
Să ne-aducă bucurie !»
Şi în rev ărsarea aceasta de forţe politice naţional-
ţără n iste , n u se vedea o singură uniform ă de poliţai,
de soldat, de jan d arm . Nimic ! Om de onoare, V intilă
şi-a re tras tru p ele, p en tru ca Iu lian D acu să-şi p o ată
desfăşura, în condiţii paşnice, paşnica sa m are adunare.
Ca şi la F ăg ăraş, adunarea de la A lba-Iulia a înscris
o pag in ă de n e u ita t îri istoria lu p tei p artid u lu i naţional-

566
ţă ră n ist p en tru eliberarea neam ului din ghearele robiei
liberale. Ca şi la F ăgăraş, D acu puse u n im petuos şi
foarte războinic accent în n eu itatu l său d iscurs:
— A ţi venit, ca cu noi îm preună să s trig a ţi: E destul !
A ţi v en it, ca cu noi în tr-u n gînd şi în tr-u n suflet să
strig a ţi: Vrem lib ertate ! A ţi v en it, ca cu noi îm preună
6ă strig aţi: Vrem d re p ta te ! B ine aţi v en it !
Ca şi la F ăgăraş, apoi, se ridică Ju g ăn a ru , care,
cu şi m ai m u ltă a rtă aplică lo v itu ra de bărbie cu fustu-
liţa , în tim p ce spunea:
— B atalioane de v iteji din ţa r a Bîrsei, ţa ra O ltului, ţa r a
Moldovei, ţa ra M unteniei şi ţa ra în treag ă rom înească. . .
L oviturile de aici v or sparge urechile surzilor. D ar
dacă to tu şi, în beciurile băncilor oligarhice din B ucureşti
se v a ascunde vreunul, vom face din flecare cetăţean un
in fan terist, ca să-l scoatem din bîrlog cu baioneta.
Aceste steaguri n u se p o t întoarce înfrînte ! . . . B atalioane
de v iteji din ţa r a Bîrsei, ţa r a O ltului, ţa r a ţ ă r i i . . .
A ti; înţeles?
>
— D aaa !
— J u ra ţi că v ă p u n eţi v ia ţa la dispoziţia p atrie i?
— D aaa ! . . .
— G ata să ne d aţi ascultare orbeşte?
— D aaa !
— A tunci,~ duceti-vă
> acasă !
Ca şi la F ăgăraş, m ulţim ea im ensă, în tr-u n e n tu ­
ziasm im petuos şi irezistibil, o luă la goană înspre gară,
să nu p iard ă tren u l. D acu şi Ju g ăn a ru , m îndri, priveau
om enirea aceasta vijelioasă, care-i asculta orbeşte — şi
a r fi v ru t să-şi îm părtăşească im presiile, dacă n u s-ar fi
ap ro p iat de ei M ărunţelu, a cărui fa ţă ra d ia o m ulţum ire
n e m ă rg in ită :
— D om nule D acu ! zise el rînjind drăceşte. G raţie
dum neavoastră, gazeta m ea v a avea m îine u n m aterial
extrem de in te re s a n t!
M ăgulit, D acu îi răspunse:
— A fost frum os, n u ?
— A sta-i altceva ! zise M ărunţelu. D a r n u despre
asta e vorba. Ziceam că, d a to rită m arii adunări n a ­
ţionale, asasinii, spărgătorii şi pungaşii de buzunare
au a v u t azi o zi b u n ă în to a tă ţa ra !

566
 D acu se în v in eţi:
»
— Cum în d ră z n e ş ti!
— D om nule D acu, rînji Serafim. Nu e ceea ce cre­
d eţi. Voiam să v ă spun num ai că, d a to rită în tru n irii
de azi, hoţii au a v u t o zi bună, p en tru că to a tă poliţia
şi to a tă jan d arm eria din ţa ră au fost concentrate aici !
D acu se în cru n tă :
— Cum aşa? N -am v ă z u t-u rm ă de poliţie aici, nici
ja n d a rm i, nici arm a tă !
— B a, să mă ie rta ţi, dom nule D acu ! . . . P rin tre con-
gresişti au m işunat oam eni de-ai poliţiei, jan d arm e­
riei şi arm atei. N um ai că în straie civile.

D upă adu n area de la A lba Iulia, V intilă declară:

— La A lba-Iulia a fost ceea ce am spus to td eau n a
că v a fi: o adunare m ai m u lt sau m ai p u ţin num eroasă,
v o tîn d o m oţiune m ai m ult sau m ai p u ţin violentă.
D acu avu grijă să pareze încercarea lui V intilă de
a bagateliza im p o rtan ţa deosebită a m arii adunări de
la A lba-Iulia — şi făcu şi el o declaraţie:
— E ste n aiv cine-şi închipuie că atu n ci cînd am
convocat adu n area de la A lba-Iulia, eu n-am fost fixat
în p riv in ţa celor ce am de făcu t a doua zi după această
m are adunare. Şi ceea ce trebuie făcut v a fi ex ecu tat
întocm ai şi în term en, cu sau fără declaraţiile dom nului
p rim -m inistru şi în tr-o m ăsură care nu v a lăsa nim ic de
d o rit !
A cum a, du p ă ce şi-au îm plinit angajam entele la care-i
obliga cuvîntul de onoare, cei doi şefi de p a rtid se consi­
d erară cu m îinile dezlegate şi lucrară am îndoi p en tru
binele p atriei, fiecare în direcţia lu i: V intilă îm brăcă
ia r jan d arm ii în uniform ă — şi D acu începu să fie iar
a te n t la evoluţia îm prum utului.
î n fiecare zi, V intilă prim ea telegram e de la P aris:
« îm p ru m u tu l — ca şi încheiat ! Sem năm m îine !» A
doua zi prim ea o a ltă telegram ă: « îm p reju ră ri nepre­
văzu te ne obligă să am înăm sem narea îm prum utului
pe joi. T ratativ ele m erg bine !» A treia zi: « în u ltim a
clipă s-au rid ica t m ici dificultăţi din p a rte a bancherilor

557
belgieni. Sperăm p în ă m îine să se aplaneze. Poim îine
sem năm sigur».
In sp ira t de telegram ele de la P aris, V intilă dădea
zilnic presei com unicate: « T ra ta tiv e le decurg în con­
diţii foarte favorabile. îm p ru m u tu l poate fi socotit
ca şi încheiat. Sem năm m îine !» Com unicatele acestea
optim iste alternau, cu unele com unicate niţeluş pesim iste,
în tru c ît veştile de la P aris nu priveau îm prum utul în
sine, ci num ai unele m ici chestiuni de d etaliu : o clauză
oarecare — n eim p o rtan tă, d a r care cere to tu şi avizul
guvernului de la B ucureşti — cu privire la cota de im pu­
neri, sau la dobîndă, sau la eşalonarea vărsăm întului,
sau la g aranţiile d ate de sta tu l rom în. M ărunţişuri !
F leacuri ! O biecţiuni fără nici o im p o rtan ţă ! . . . De asta,
form alitatea sem nării v a avea loc m îine, n u a z i. . .
m îine. . . D ar sigur ! . . . Se face !. . . A bsolut s ig u r ...
V intilă, Muică, Trişcă, Gherlescu, to ţi m em brii guver­
nului, to ţi p arlam en tarii guvernului şi to ţi agenţii guver­
nului căp ătaseră un tic :
— Se face !
Nici nu m ai era nevoie să-i în treb i ce se face —
fiindcă ştiai ce: îm p ru m utul ! N um ai îm prum utul p u tea
să se facă. T oate problem ele trecuseră pe planul al
doilea. Problem a n u m ăru l 1 era îm prum utul !
P în ă a v en it şi ziua cînd to a te dificultăţile fură înlă­
tu ra te şi V intilă p u tu să tra n sm ită gazetarilor m ult
a ş te p ta ta veste:
— Acu, to tu l e g ata ! Şi sum a, şi cota de em isiune,
şi dobînda, şi eşalonarea vărsăm intelor, şi asigurările'
guvernului n o stru că banii din îm p ru m u t nu vor fi folo­
siţi decît p en tru stabilizare şi in v e stiţiu n e ! Mîine sem n ăm !
P resa îm părtăşi poporului, cu litere negre, m area
bucurie a lui V in tilă: m îine sem năm !
î n noaptea aceea n u s-ar fi p u tu t spune că V intilă a
dorm it. N-a dorm it ! S-a plim b at p rin odaie în papuci
şi şi-a făcu t socoteli. îm p ru m u tid nu-i v a aduce prea
m ulţi bani în ţa ră , d ar îi v a m ări prestigiul în ochii ale­
gătorilor care v o r vedea că p artid u l liberal este m ereu
ta re — a tît de ta re încît se bucură pînă şi de creditul
financiar, nu num ai politic, al stră in ă tă ţii. Să-l m ai vedem
după acest îm p ru m u t pe dom nul D acu să îndrăznească

668
 să p re tin d ă p u terea — şi încă pe u n to n a tît de obraznic !
Cum spunea el ?« A sta o v a h o tărî ţa ra !»> D a ! O v a h o tărî
ta ra , d ar du p ă ce ţa ra v a vedea că ta ri sînt to t liberalii —
şi că to t liberalii sîn t cei în m îinile cărora stră in ă ta te a
îşi încredinţează averile ! . . . A sta v a h o tărî ţ a r a : ca
guvernul liberal să vegheze şi m ai departe asupra destine­
lor ţă rii, ca sub vodă Carol, şi sub vodă F erdinand, şi
sub ta ta , şi sub fratele I o n e l.. . A sta v a h o tărî ţa ra !
în tr-o asem enea stare de euforie, cum ar fi p u tu t
să închidă ochii V intilă, m ai ales că, din clipă în clipă,
a ştep ta să-i vină depeşa aceea v ră jită , care, în două
cuvinte, să readucă politica ţă rii la situ aţia norm ală,
care dăinuie de şaizeci de ani fă ră în tre ru p e re : am
s e m n a t!
în sp re ziuă to tu şi, V intilă, răpus de oboseală, se
întinse în p a t, h o tă rît să aţipească m ăcar p en tru o ju m ă ­
ta te de oră, cînd telefonul zbîrnîi prelung. S printen,
V intilă sări în picioare şi se repezi la birou. E ra P arisul I
— Alo, V in tilă? Aici Iordăchescu !
Iordăchescu era avocatul partid u lu i liberal şi exper­
tu l jurid ic al delegaţiei care tra ta îm prum utul în stră in ă ­
ta te . P rieten de casă al lui Ionel şi V intilă de aproape
treizeci de ani, Iordăchescu avea grija şi a p artid u lu i
şi a fam iliei Viziru, ca de propria sa fam ilie. Deci, dacă
s-a h o tă rît să-l deranjeze pe V intilă cu noaptea în cap,
n-o p u tea face decît în d em nat de o pricină excepţională.
Care?
— V orbeşte, Naie ! Te a s c u lt!
— V intilă, chestia cu îm p ru m u tu l!
Lui V intilă îi s tă tu inim a în loc ! « S-a s e m n a t!»
— E i? zise el cu vioiciune. S-a sem n at?
P e d racu ! S-a am în at ia r !
— Ia r ? '
V intilă se m ira el însuşi, cum , g îtu it de desperare,
m ai izb u tea să vorbească.
— Ia r ! făcu Iordăchescu.
— Pe cînd ? în treb ă V intilă, în sufletul căruia lică­
rea încă speran ţa. Pe m îine?
— Ce pe m îine? făcu Iordăchescu am ărît. Pe de
nouăzeci de ori m îine ! . . . Pe tre i luni ! . . . P en tru la
to am n ă ! . . . Ca să ştii ! . . . Tocm ai p en tru luna octom brie.

659
 — De ce?
V intilă n u m ai vorbea, ci răcnea. 0 d a tă cu acest
« de ce», el zvîrlea p rin firul telefonic, lui Iordăchescu,
b u căţi sîngerînde din inim a lui sfîrtecată de catastrofă.
— Vrei să ştii şi de ce? îi răspunse Iordăchescu.
S ă-ţi sp u n : d in pricina vacanţei.
— Care v a c a n ţă ?
— V acan ţa de v a r ă ! N u ş t i i ? . . . B ancherii pleacă
în v ac an ţă şi n-au tim p de p ie rd u t cu îm p ru m u tu l!
F rîn t, sleit, galben, tra s la fa ţă , cu b ă rb iţa zbîr-
lită , V intilă zăcea moale în fotoliu, p ra d ă unei dezolări
m ute şi neputincioase. îm p ru m u tu l, care treb u ia să-i
injecteze o nouă energie, spre a-şi pUtea continua guver­
n area în linişte, a ajuns u n sim plu m iraj. îm p ru m u tu l,
care pînă acum se am îna num ai p en tru cîte douăzeci şi
p a tru de ore, se am înă dintr-o d a tă pe cîteva luni. De ce ?
P e n tru că dom nii bancheri n u vor să-şi piardă v acan ţa.
P e n tru că dom nii bancheri, ră zb iţi de caniculă, sim t
nevoia irezistibilă de a se refugia la m unte sau la m are.
N u v or să p iard ă u n ceas — o m in u tă — a tît cît a r fi
necesar să-şi dea sem n ătura ! .. . P e n tru această m inută
pe care n u v o r să şi-o p iardă din confortul şi bunul lor
tra i să suferim încă tre i luni. P e n tru o m in u tă ! Nu !
D om nii bancheri îşi b a t joc de e l ! A ceşti dom ni bancheri
sînt nişte asasini ! . . . N işte b an d iţi ! . . . N işte oam eni
lipsiţi de obraz şi de in im ă . . . aceşti dom ni b a n c h eri. . .
A u d re p ta te cei care spun că aceşti dom ni bancheri
sînt p en tru om enire o plagă care trebuie e x tirp a tă . . .
aceşti dom ni b a n c h e ri.. .
Cît i-au m ăcinat m intea şi nervii gîndurile acestea,
V intilă nu-şi p u tu da seam a. Şi ia tă , telefonul a m ai zbîr-
n îit o d ată, cînd soarele era sus pe cer. F ratele D inu, care
ştia că V in tilă se p re z in tă de obicei la o ra 8 fix la
preşedinţie, era în g rijo rat că întîrzie.
— Ce-i cu tin e, V in tilă? E zece !
— Se face ! răspunse V intilă.
 XX

Şi, într-o posom orită, neagră, ploioasă dim ineaţă

de to am n ă — fotoliul de preşedinte al consiliului de
m iniştri, p ărăsit de V intilă, fu ocupat de Iulian Dacu.
Mai elegant ca oricînd, m ai rece ca oricînd, m ai
d istan t ca oricînd, în gulerul lui sclipitor, care părea
m ai în alt şi m ai scrobit ca oricînd, D acu îşi luă în
prim ire funcţia de cîrmaci al bărcii naţionale pe m area
furtunoasă a şom ajului, lipsei de alim ente, a scum petei
chiriilor, a falim entelor, a evadării capitalurilor peste
g ran iţă — cu dezinvoltura om ului care to a tă v iaţa parcă
n-ar fi făcu t decît a s ta : să fie prim -m inistru al unui popor
de şaptesprezece m ilioane de suflete. D acu, în sfîrşit,

36 — c. 1293 661
învinsese. T otuşi, victoria nu-i răpise controlul de sine.
E ra învingător, d ar n u trium fa. Sarcina suprem ă de
prim dregător al ţă rii nu-1 zăpăcea şi nici m ăcar nu-1
uim ea. E ra — p en tru că treb u ia să fie. Ştia că se află
aici, în scaunul de preşedinte al consiliului de m iniştri,
p en tru că răspundea unei chem ări fireşti, to t aşa cum
num ai o chem are firească îndeam nă v u ltu ru l să se avînte
înspre înălţim ile albastre, sau pe ţă ra n să stea la
coarnele plugului şi să m ănînce m ăm ăligă stricată.
D acu in tră în cabinetul prezidenţial cu paşi siguri,
perfect o rien tat asupra topografiei locului, ca şi cum
a r fi studiat-o cu m u ltă vrem e înainte şi ceru şefului său
de cabinet să-l lase singur. Venea de la palat, unde
depusese ju răm în tu l îm preună cu to ţi m em brii guver­
nului — care peste o ju m ă ta te de oră treb u ia u să se adune
aici, p en tru prim ul consiliu de m iniştri.
Cel dintîi gînd al său şi-l în d rep tă către m am a lui.
î n tăcerea aceasta sum bră a biroului, im aginea ei scum pă
îi ap ăru vie, lum inoasă, optim istă, cum a cunoscut-o
de mic. Mama ! Ce flacără sfîn tă se aprindea în ochii
ei, cînd recita, în ad m iraţia copiilor ad u n a ţi în ju r:

« Fie el slugă, fie stăpîn

Nobil era omul cînd era ro m în !»

R om în ! A fi rom în ! D esigur ! Nobil era om ul cînd

era rom în ! Şi m ai este şi acum ! D ar oricare rom în?
E ste oare un rom în reg ăţean la fel de nobil ca şi u n rom în
ardelean? Nu ! M ama nu l-a cunoscut pe Ionel, nu l-a
cunoscut pe N eaţă, n u l-a cunoscut pe V i n t i lă ! ...
P e cînd el i-a cunoscut ! Nu se poate avea încredere în e i !
N işte p u n g a ş i! D acă ar fi fost să se ia după nobleţea
sufletească a lui V intilă, n-ar fi ajuns la putere. F ără
presiunea băncilor am ericane, engleze, franceze, belgiene,
germ ane, suedeze, austriece, V intilă, deşi rom în, n-ar fi
fost nobil nici cît negru sub unghie şi n u s-ar fi d a t în
lă tu ri spre a-i ceda lo cu l. . . Aşa că este o m are greşeală
să te încrezi în nobleţea sufletească a oam enilor şi m ai
cu seam ă a oam enilor politici — şi m ai cu seam ă a oam e­
nilor politici din vechiul regat, care sînt nişte şnapani,
t o ţ i . . . inclusiv asociaţii mei, ţă r ă n iş tii.. . Adică ce au

662
crezut ţără n iştii? Că voi veni la p u tere ca să dâu ţa ra
iar pe m îna unor pungaşi? Nu ! Ţ ara are nevoie de
oam eni cinstiţi. Oameni cinstiţi şi energici ! De aceea, am
fost destul de p ru d e n t şi, în loc să las ca A rdealul să fie
lipit de vechiul reg at, am alipit vechiul reg at A rdealului...
Paisprezece m em bri sînt în guvernul m eu naţional-ţără-
nist. D ar din paisprezece, num ai cinci sînt ţărăn işti.
Ceilalţi nouă sînt ardeleni de-ai noştri autentici, n aţio ­
nali, v eteran i exersaţi în lu p ta de apărare a bogăţiilor
noastre tran scarp atice, îm potriva lăcom iei naţional-
liberale. Şi resorturile cheie sînt în mîinile mele. 'Minis­
teru l de In tern e cui l-am în cre d in ţa t? F ratelu i Ale­
xan d ru Crai-Voievod ! şi F inanţele? Cuscrului Mihai
Popovici ! A cum a,'da, a sosit, în sfîrşit, ceasul să cînţi:
« D eşteaptă-te, romîne,
D in somnul cel de m o a rte !»

D a ! A sosit ceasul ca rom înul să se deştepte ! D ar

n u noi, rom înii ardeleni, ci rom înii regăţeni, p en tru
că din som nul cel de m oarte am venit să-i eliberăm
noi pe e i . . . n u ei pe n o i . . . Da, d a . . .
« D eşteaptă-te, . . . romîîine,
D in somnul cel de m oa-ar-te ! . . . »

M irat, D acu întoarse capul spre fereastră ! Cîntecul

nu se revărsa num ai din sufletul lui, ci şi din s tr a d ă . . .
S trad a şi inim a lui cîntau laolaltă:
« D eşteaptă-te, rom i-i-ne,
D in som nul cel de m oa-ar-te ! . . . »

S trad a şi inim a l u i . . . şi tocm ai în acest prim ceas

de guvernare ! . . . Ce coincidenţă înduioşătoare !
Uşor ca u n fulg, se apropie de fereastră şi văzu în
strad ă cîteva sute de inşi m anifestînd, în cap cu u n ins
la t în um eri şi cu plete m ari. D acu îl cunoştea. Nu se
p u tea să nu-1 cunoască. E ra Belciug. D ar p rivirea lui
D acu trecu repede de la Belciug asupra unui tîn ă r care
m ergea alătu ri de el, to t zdravăn şi to t cu pletele în
v î n t . . . A ureliu Cziucziewicz. . .

36* 563
 « P rin u rm are, nu-i sim plă coincidenţă !» îşi zise
D acu.
Şi se aşeză iar în fotoliul lui prezidenţial, în tim p
ce din strad ă se ridicau aclam aţii entuziaste:
.— U r a a a ! T răiască guvernul dom nului D a c u !
U raaa ! . . .
« D eşteaptă-te, rom î-î-ne. . . »

M em brii noului guvern începură să se adune la

preşedinţie. P rin tre prim ii sosiţi se afla B agradian,
m inistru ăl in d u striei şi com erţului. Nervos, preocupat,
cu servieta încărcată cu acte, B agradian venise ceva m ai
devrem e, p en tru ca, în ainte de a se începe consiliul să
p o ată discuta cu D acu cîteva am ănunte în legătură cu
declaraţiile ce treb u iau să se facă apoi, reprezentanţilor
presei. Se apropie de u şa lui D acu şi v ru să in tre, d ar
uşierul îl o p ri:
— U n m om ent, v ă rog !__ Să v ă an u n ţ !
B agradian zîmbi. U şierul nu-1 cunoştea, era deci
firesc să fie 6ever.
— D om nul preşedinte v ă roagă să a ş te p ta ţi cîteva
m inute !
B agradian se u ită la ceasornic. î l ştia pe şeful
ardelean ca pe u n om care-şi cronom etrează tim pul cu
severitate. Deci, consiliul v a avea loc precis la orele
douăsprezece. Mai sîn t cincisprezece m inute. Cam
a tîta i-ar fi tre b u it lui B agradian să stea de vorbă cu
D acu. Or, aceste cîteva m inute de aştep tare i se scad din
tim pul strict necesar. Chestia-1 supăra oarecum . Totuşi,
îşi zise: «A zi sîntem conducătorii ţării. Ţ ara întreagă se
u ită la-noi. Cele douăzeci şi p a tru de ore din zi vor fi
absolut insuficiente ca să răspundem la to ate întrebările.
De ce, dar, să nu-1 înţeleg tocm ai pe D acu ! Ieri a fost
u n p articular. A vea tim p. Şi puteam in tra lă el oricînd,
n e a n u n ţa t/ Azi, desigur că e a sa lta t de lum e în birou.
De ce să m ă su p ăr?»
— P oftim ! P u te ţi in tra !
B agradian in tră — şi cu greu re ţin u o exclam aţie
de uim ire. D acu era singur şi şedea în fotoliu, în fa ţa

564'
unui birou pe care nu se afla nici o hîrtie. Ţ eapăn, uscat,
rece, noul prim -m inistru al ţă rii se u ita ţin tă înaintea
lui, cu o privire fixată în neant. D ar de în d ată ce B agra­
dian făcu doi paşi spre el, D acu, solemn, se ridică şi se
u ită la el ca la u n solicitator străin, necunoscut, fără
să-i spună un cuvînt.
B agradian sim ţi că ceva greu începe să-l apese la
ceafă, că bărbia-i trem u ră şi că ochii i se îm păienjenesc.
Nu pricepea. în fa ţa lui stătea D acu. Şeful politic D acu,
d ar şi prietenul Dacu. Un prieten intim , cu care a colabo­
ra t, a ţe su t şi a îm plinit planuri care pe drept cuvînt se
p o t num i secrete de sta t. Cu D acu a pus la cale- cam pa­
nia antiliberală din străin ăta te , cu D acu a stab ilit ordinea
tra ta tiv e lo r p en tru îm p rum ut, cu D acu s-a înţeles căror
bancheri străin i să le dea în tîieta te şi cărora n u . . . cu
D a cu . . . num ai cu e l. . . a stab ilit anum ite acţiuni în
legătură cu « chestia' în c h is ă » .. . cu D acu ! . . . Cu ace­
laşi D a c u . . .
D ar B agradian era om politic, aşa că-şi reprim ă
uşor uim irea. D egajat, deşi cu aceeaşi senzaţie neplăcuta
la ceafă, se apropie de birou şi zise:
— Dom nule D acu, înainte de începe şedinţa, a r fi
bine să m ai recitim o d ată declaraţiile p en tru presă.
Ce spui?
Ridică ochii spre D acu şi aştep tă răspunsul. D ar
aştep tă în zadar. D acu n u răspundea. Ca tă ia t în p iatră,
D acu stă te a lip it de birou, fără să clipească m ăcar din
ochi. Se u ita la B agradian cu gura încleştată şi părea
m ai curînd că el este cel care aşteaptă.
D e astă d ată, B agradian se pierdu. E ra om poli­
tic — to tu şi sîngele i se urcă în obraz. Se u ită la Dacu
şi-şi am in ti deodată de Sorcoveanu. Sorcoveanu-i vor­
bise m ai de m u lt despre Dacu.
— Ca să-l înţelegi pe D acu, i-a 6pus te x tu a l Sorco­
veanu, ar treb u i să petreci cîteva zile la B laj. B lajul este
u n vechi castel princiar, care azi e reşedinţa m itropolitu­
lui, d ar care a ltă d a tă era aşezat, singuratic, în m ijlocul
moşiei u nui m agnat m aghiar. A lături de acest castel s-a
ridicat o catedrală în ju ru l căreia au fost zidite vreo
douăzeci de căsuţe p en tru preoţii şi canonicii capitulului.
A ceastă unică societate de canonici form ează o ierarhie

666
rigidă, care im pune p rin caracterul ei clerical o etichetă
re sp ectată cu cea m ai m are străşnicie. Cînd părin ţii
canonici îşi adresează u nul altu ia cuvîntul, fiecare dă
celuilalt titu la tu ra ce i se cuvine, după locul pe care-1
ocupă: « serenitatea v o a stră !» , « e m in e n ţa v o a stră !» ,
« serenissim e !», « ilustrissim e !», « em inentissim e ! » . . .
Aici, în lum ea asta de oam eni sărm ani, am ărîţi şi plini
de necazuri, sub ap a ren ţa lor de politeţe pom poasă şi
de sm erenie pînă la tăm îiere, tîn ăru l doctor de la facul­
ta te a de d rep t din B udapesta, Iulian D acu al nostru,
şi-a găsit cea d in tîi arenă p en tru a-şi defăşura acţiunea
şi a-şi afirm a talen tu l de conducător, în calitate de ju ris­
consult al m itropoliei unite. Aici şi-a făcut educaţia
lui de m aestru al ipocrizei care punea în m işcare şi h o tăra
evoluţiile t r i pei de canonici, com anda « in trările» soliş­
tilo r şi decerna cununa de lauri sau pecetea de repro­
bare. în centrul tu tu ro r tăm îierilor şi linguşirilor, el,
oracolul, m agistrul, Iu lian D acu, cu aceeaşi politeţe
m ieroasă, d ar şi cu aceeaşi sticlire rece a ochilor, fără
nici o m ilă, fără nici o consideraţie p en tru vreun senti­
m en t omenesc, conducea destinele sfîntului capitul.
D eţinea p u terea şi, ca d eţin ăto r al puterii, era în m ăsură
să-şi desfăşoare to a tă făţărnicia şi lipsa lui de omenie, în
form ule de politeţe ca la o curte arhiducală. Ascultă-m ă
pe m ine ! D acă nu-1 cunoşti acum a, o să-l cunoşti cînd
v a veni la p u tere ! E ste rău, into leran t, viclean, făţarnic
şi duşm an al oricui ar dovedi o cît de slabă urm ă de indi­
v id u alitate sau de independenţă in te le c tu a lă ... şi un
fanatic al etichetei.
De to ate astea îşi am inti B agradian, şi din tr-u n brusc
resen tim en t faţă de acest om care îi apărea şi ră u şi
ridicol — şi poate din d o rin ţa de a-1 verifica pe Sorco­
veanu şi de a-şi încerca independenţa intelectuală —
re p etă în treb a rea:
— D om nule D acu, ce spui?
Dacu, fără a-şi părăsi un singur m om ent postura
solem nă, deschise g ura:
— Ce să spun, domnule m inistru ?
B agradian se trezi. Glasul lui D acu n u era
num ai tăios, d ar şi am eninţător. B agradian a v ru t
să fie o clipă independent, d a r redeveni în d ată om

566
politic. V inovat, um il, speriat ca u n şcolar, B agradian
în g ăim ă:
— D om nule p re şed in te. . .

La în cep u tu l şedinţei, dom nul m inistru de externe

M arinescu luă cu vîntul:
— Cred că o să v ă facă plăcere să vă a n u n ţ că
în treag a presă străin ă întîm pină guvernul nostru cu
e n tu z ia s m .. .
Deschise o m apă din care scoase u n teanc de note:
— S înt aici com unicările telegrafice şi telefonice ale
ataşaţilo r n o ştri de presă din stră in ă ta te , care ne-au
transm is extrase din ziarele europene şi am ericane. . .
Ia tă , de pildă, ce scrie Neue Freie Presse : « Criza izbuc­
n ită p rin retrag erea dom nului V intilă Viziru se sfîrşeşte
acum p rin num irea dom nului Iulian D acu, cu o com pletă
schim bare de sistem » . ..
— îm i place ! zise Dacu. Oam enii v ăd ju s t şi se
exprim ă c in s tit. . . E perfect ! .. . O com pletă schim bare
de sistem !. . . Continuă, dom nule m inistru !
— P resa cehoslovacă este şi m ai precisă ! vorbi
m inistrul de externe, cu ochii pe h îrtie: « V enirea dom ­
nului D acu la p u tere înseam nă o guvernare b az ată pe
pace, m uncă şi dem ocraţie sinceră». ..
— B un, b un ! exclam ară to ţi m iniştrii dintr-o dată.
— F o arte bu n ! sublinie Dacu. E xcelent !
M arinescu, radios, ca şi cum aprecierile i se adresau
lui personal, ag ită o altă foiţă:
— E prea p u ţin fa ţă de ceea ce spune presa engleză:
« D om nul D acu a ven it la p utere în m ijlocul unei ju b ilări
universale». . . « î n R om înia, bucuria este generală». ..
« P artid u l naţional-ţărănesc reprezintă 80 la su tă din
pop u laţia ţă rii» . . .
— F orm idabil ! strigă Coman, m inistrul in strucţiei
publice. F an tastic !
— P resă engleză. . . ce vrei ! com entă Ju g ăn a ru cu
o satisfacţie re ţin u tă.
— E , în tr-ad ev ăr, excelent ! zise dom nul preşedinte.
Pe cine avem acolo?

567
 — P e Lulu M alacu ! zise M arinescu, m inistrul de
externe.
— B un ! fă c u D â c u . Ai ceva şi din presa franceză ?
k — Cum să nu ! se grăbi M arinescu să caute în m apă.
Ceva ta re de t o t : « U n guvern de stînga, cum este
guvernul dom nului Iu lian D acu, trebuie să desfăşoare
o energie n eînfrîntă a tît în opera de reform e, cît şi în
acţiunea co n tra reacţiunii. P oporul rom în trebuie să
v ad ă că există o h o tărîre ferm ă, de nezdruncinat, p en tru
a face binele şi p en tru a îm piedica atacurile oligar­
h iei» . . .
— Bine spus'! făcu R ăducu, m inistrul m uncii.
— D ar -presa lui Mussolini ce spune ? se interesă
Crai-Voievod.
Am şi din presa fascistă ! zise M arinescu. Ia tă
u n ex tras din .Giornale d ’Italia : « V enirea la p utere a
partid u lu i n aţiofial-ţărănist se întem eiază pe populari­
ta te a şi încrederea m a s e lo r» .. . « Noul guvern reprezintă
tend in ţele noi dem ocratice» . . .
R igiditatea lui D acu se to p i p en tru cîteva secunde
sub căldura m arii lui m ulţum iri:
— Splendid ! Cred că p en tru întîia d a tă se întîm plă
ca un guvern să fie p rim it cu aceleaşi elogii şi de presa
dem ocratică şi de presa fa scistă. . .
— A sta .se cheam ă că sîntem , într-adevăr, populari !
observă Ju g ăn aru .
— D a ! confirmă D acu. L ucrează bine a ta şa ţii noştri
de presă din străin ăta te .
Şi către m inistrul de externe:
— Să ai grijă de e i ! . . . S înt elem ente p reţio ase!
—' Mai m ult decît preţioase ! făcu B agradian. In d is­
pensabile ! . . . De propaganda asta depinde îm prum utul.
— Dom nilor, zise Crai-Voievod, m inistrul de interne,
tocm ai că am v en it aici, în consiliu, să v ă atra g cu
deosebire aten ţia asupra unui fa p t strîns legat de
îm p r u m u t... Ca să ne facă dificultăţi în stră in ă ta te ,
liberalii au început, încă acum zece zile, din prim ul
m om ent cînd s-a produs criza de guvern, să dea-alarm a,
prin presa lor de aici şi prin agenţii lor din stră in ă ta te ,
că ţa ra a ajune p radă bolşevism ului. A ţi citit şi dum nea­
vo astră, desigur, to a te balivernele lor. B a că s-au form at

568
peste to t sindicate u n itare, în d ără tu l cărora se ascund
com uniştii, b a că foam etea e ex p lo atată de com unişti
ca să agite poporul, b a că frăm întările în ju ru l calenda­
rului şi al păscăliei sînt instigate de com unişti, b a că
m uncitorii a tîrn ă în to a te sălile lor de în tru n ire p o rtre tu l
lui L e n in .. . şi cîte şi m ai cîte. Liberalii v o r să se laude
că p rin plecarea lor, ţa ra a căzut în plină anarhie, aşa
că stră in ă ta te a nici nu trebuie să stea de vorbă cu noi
în chestia îm prum utului.
— A stea-s iluzii liberale ! observă B agradian. S trăi­
n ă ta te a cunoaşte adevărul. Vezi ce scrie şi presa. T oţi
oam enii politici cu care am v orbit, rîd de V intilă şi de
ai lui.
— R îd de liberali, zise Crai-Voievod, d ar ceva din
propaganda asta to t p rin d e . . .
— D om nul m in istru de interne are d re p ta te ! in te r­
veni preşedintele consiliului de m iniştri. B ancherii sînt
fo a rte ate n ţi la p ropagandă şi, în ain te de a d a bani,
cau tă să v ad ă ce-este ad ev ărat în ea şi ce nu ! Or, pînă
se v a vedea ce este ad ev ărat în afirm aţiile lui V intilă,
noi vom fi siliţi să aştep tăm cu îm prum utul.
— Am înţeleg ! zise B agradian. Şi ce propune dom nul
Crai-Voievod?
— P ro p u n , răspunse Crai-Voievod, singurul lucru cu
p u tin ţă : o con trap ro p agandă la fel de su sţin u tă. în
presa n o astră şi în presa din s tră in ă ta te noi treb u ie să
repetăm în m od categoric că la noi n u există com unism ,
că la noi n u există com unişti ! R ep et: la noi n u există
com unism , la noi nu există com unişti ! E x isten ţa
com unism ului la noi în ţa ră este o născocire p u r
liberală.
Cu o m işcare scu rtă a b ra ţu lu i d re p t sprijinit de
m arginea mesei, prim ul m inistru p u n cta energic fiecare
silabă' a lui Crai-Voievod. Cînd m inistrul 'd e interne
tăcu , dom nul preşedinte luă el însuşi cuvîntul:
— Dom nilor, miniştri-,- este in u til să subliniez im por­
ta n ţa sugestiei dom nului m inistru de interne. L a noi
nu* există com unişti, la noi nu există com unism *— -şi
nici nu vom cunoaşte cîndva com unişti !
D upă aceasta, consiliul trecu la dezbaţerea proble­
m elor înscrise în ordinea de zi.

569
 ★

Cînd consiliul de m iniştri luă sfîrşit, dom nul preşe­

d in te vorbi rep rezen tan ţilor presei.
— S înt, declară el, înainte de to ate, recunoscător
înaltei regenţe, p en tru încrederea cu care ne-a onorat
şi p en tru că, în conform itate cu principiile adevăratului
parlam entarism , a d a t atenţie, la form area guvernului,
indicaţiunilor corpului electoral şi diferitelor m anifesta-
ţiu n i p atriotice şi civice ale opiniei publice. B azat pe
această încredere a în altu lu i factor constituţional şi pe
aceea,a opiniei publice, guvernul se v a străd u i să cim en­
teze din ce în ce m ai m u lt leg ătu ra sufletească indisolu­
bilă d in tre tro n şi naţiune. P ornind de la principiul
dem ocraţiei naţionale, guvernul v a im prim a întregului
organism al statu lu i un caracter de strictă le g a lita te . . .
G uvernul a h o tă rît dizolvarea corpurilor legiuitoare şi
convocarea colegiilor electorale în cel m ai scu rt tim p
cu p u tin ţă . V iitoarele alegeri vor fi conduse în tr-u n
spirit de leg alitate desăvîrşită, de ordine şi libertate.
D acu ştia să dicteze presei încetişor, în ritm u l
creioanelor, fără să-şi p iard ă şirul ideilor.
— în chestia cenzurii şi a stării de asediu, ce s-a
h o tă rît? în treb ă, v ăd it cu in ten ţie, M acrodi, directorul
oficiosului liberal Viitorul, care venise el însuşi să ia note.
D acu, fără să înto arcă ochii spre el, spuse:
— Am d a t dispoziţii departam entelor de reso rt să
studieze chestiunea ! D e altfel, m ă folosesc de prilej
să v ă declar că sînt bucuros să fac declaraţii presei,
care a co n trib u it la această evoluţie politică. Vă stau
oricînd la dispoziţie, căci p rin dum neavoastră trăim .
Aşa cere de altfel interesul unui s ta t civilizat. Vă rog
num ai să vă inform aţi » bine înainte de a scrie. înainte
de a da ştiri care ar p u tea alarm a, v ă rugăm să veniţi
la noi să le controlaţi. în tre b a ţi-n e orice şi v ă vom
da lăm uriri, căci înţelegem să lucrăm cu ferestrele des­
chise şi la lum ina zilei. Azi, sub guvernul naţional-
ţă ră n ist, to a tă ţa ra asistă la spectacolul înviorător al unei
ordini reale, care se sprijină nu pe baionetele jandarm ilor,
ci pe liniştea, pe pacea, pe m ulţum irea sufletească a
naţiei, care se ştie guv ernată de rep rezen tan ţii ei fireşti.

570
 — D om nule preşedinte, făcu M acrodi, p rim â n d com u­
nei Corneşti din ju d e ţu l Iaşi, D um itru T ăuşan, a fost
îm puşcat azi-dim ineaţă de către agentul ţă ră n ist
M ărgeanu.
— Nu-i ad ev ărat ! răspunse p recip itat Crai-Voievod,
în tim p ce D acu dispăru pe o uşă laterală.
— Am p rim it şi noi un telefon de acolo ! făcu repre­
ze n ta n tu l ziarului Globul.
— M inciuni ! p ro testă Crai-Voievod. î n orice caz,
vom cerceta şi vom pedepsi pe cei vinovaţi
— D om nule preşedinte, reluă M acrodi, în oraşul
R ăd ău ţi, u n grup de agenţi electorali naţional-ţărănişti
au d ev a sta t astă-noapte locuinţele prim arului, prefec­
tu lu i de ju d e ţ şi ale altor fruntaşi, şi au b ă tu t femei,
b ă rb a ţi şi copii. . .
— Nu-i ad ev ărat ! p ro testă Crai-Voievod. î n orice
caz. ..
— Avem ştiri precise ! adăugă rep rezentantul ziarului
Globul. Soacra prefectului a fost grav lovită la cap.
— M inciuni ! făcu Crai-Voievod.
— Avem ştiri şi de la P aşcani ! făcu Nelu, de la
D rum ul nostru. La P aşcani, agenţii n aţio n al-ţărăn işti au
p ătru n s în localul prim ăriei şi au alungat în palm e şi
pum ni pe p rim ar şi pe consilierii com unali.
— Şi în com una Scorţeni la fe l. . .
— Şi la Albeşti, în ju d eţu l T îrnava Mare !
— Şi la M ă g u re n i.. . nişte agenţi ţă ră n işti au . . .
M inistrul de in tern e nu-1 lăsă pe reporter să term in e:
— D om nilor, v ă rog să nu aru n caţi vina pe naţional-
ţă ră n iş ti . . .
— Bine, dom nule m inistru ! zise M acrodi. Vom scrie
atun ci că to a te atacurile acestea au fost săvîrşite de
com unişti.
În tă r îta t, Crai-Voievod se ră sti la M acrodi:
— Lasă în pace pe com unişti ! La noi nu există
com unişti ! La noi nu există com unism ! Cine vorbeşte
de com unişti este u n duşm an al ţării.
Apoi, înto rs cu spatele spre M acrodi, vorbi celorlalţi:
— D om nilor, reg ret profund faptele sem nalate de
d u m n eav o a stră. . . bineînţeles, dacă ele s-au produs
în tr-a d e v ă r. . . E u n u cred ! .. . D ar să n u u ităm ,

671
dom nilor, că to a te violenţele acestea care se atribuie natio-
nal-ţărăn iştilo r sîn t explozia care urm ează, în mod firesc,
în urm a unei oprim ări abuzive de zece.ani a populaţiei
de către adm in istraţia despotică liberalo-neţistă. Şi-apoi,
n u u ita ţi, dom nilor, că violenţele acestea s-au produs
azi, cînd noii prefecţi încă n-au fost num iţi peste to t,
ia r vechii prefecţi, în loc să-şi continue slujba pînă le
v a veni-succesorul, şi-au p ărăsit p o s tu rile ...
Apoi, aruncînd peste um ăr o privire scurtă, d ar
plină de dispreţ, spre M acrodi, adăugă:
— în sfîrşit, dom nilor, din punctul de -vedere politic,
liberalii, nu sînt în d re p t să protesteze, pen tru că, a tît
sub ei, cît şi sub interpuşii lor neţişti, au a v u t loc inci­
dente şi m ai grave, care s-au încheiat cu u n num ăr
m u lt m ai m are de a sa sin a te . . .
T ăcu, spre a îngădui reporterilor să-i noteze cuvintele
şi încheie:
-— Dom nilor, pe ziua de azi - v ă m ulţum esc. D a ta
alegerilor o vom com unica mîine'. Şi nu u ita ţi, dom nilor,
lucrul cel m ai de seam ă: la noi n u există com unism ,
la noi n u există c o m u n işti!

C uvîntul de ordine cu care notd regim porni la lucru

era: m uncă, ordine, cinste !
— Să sim tă lum ea că ceva s-a schim bat în ţa ra asta !
zise Ju g ăn a ru , în consiliu] de m iniştri, înflăcărat, ca
la tribună.. în lă tu ri cu m oravurile bizantine ! Să se
isprăvească o d a tă cu corupţia fanariotă. S ă dispară
o d ată p en tru to td eau n a risipa care duce ţa ra la sapă
de lem n ! M uncă, ordine, cinste, dom nilor !
Fireşte că un asemenea program radical n u p u tea
fi decît obiectul -unor com entarii însufleţite pe la to ate
cluburile şi cafenelele. M uncă, cinste, ordine. Mai întîi,
m uncă !. . . M unca, evident, nu este o inovaţie ! Cu
acest cuvînt a venit N eaţă la putere în 1926 ! M uncă
şi o rd in e !...- Nu este nici asta1 ceva n o u ! . . . M uncă
şi ordine J este o lozincă trad iţio n ală a liberalilor. De
p este şaizeci de ani fam ilia Viziru num ai cu « m uncă
şi of d in e» a guvernat. Dar<< ordine şi cinste» !. . . d a . . .

672
asta e ceva nou ! Cinste ! Propriu-zis, cinstea singură
nu poate duce la m are lucru. Cinstea, fără m utică şi
ordine, nu poate duce decît la acelaşi rezu ltat nefericit
ca şi m unca şi ordinea, fără cinste. D ar cinstea, sp rijinită
pe m uncă şi ordine, sau m unca şi ordinea, sprijinite
pe cinste, sau cinstea şi m unca sprijinite pe o rd in e . . .
în sfîrşit, c in s te a .. . cinstea cinstită, h o tă rîtă de Dacu
n u ca făgăduială de opoziţie, ci acum , cînd destinele
poporului sîn t î n ' m îinile lui, va da o nouă şi salu tară
înfăţişare v ieţii politice şi sociale a ţării.
Deci, sub sem nul m uncii, ordinii şi cinstei,, to ţi
m iniştrii noului regim porniră, cu un elan pe care num ai
nişte energii tinere, proaspete, neîntinate de m oravurile
bizantine şi corupţia fan ariotă l-ar p u tea da — să pună
în aplicare în d a tă to a te hotărîrile luate în prim ul consiliu
de m iniştri. Ţ ara nu poate aştepta. Salvarea i-a venit
în u ltim a secundă a , ceasului al doisprezecelea. Cea
m ai m ică întîrziere i-ar p u tea fi fatală. T rebuie num ai
curaj ! . . . Curaj ! R estul îl vor face m unca, ordinea şi
cinstea.
P rim a ra n ă în care b isturiul n aţio n al-ţărăn ist in tră
fă ră m ilă era cea a sinecurelor. în chip foarte docum entat,
aşa cum îi era obiceiul* B agradian a ră tă în consiliul
de m iniştri cît de gravă este această problem ă:
— î n b u g et figurează m ii de posturi care n-au nici
u n ro st d eterm in at. De ani de zile sta tu l plăteşte lunar
m ilioane de lei salarii unor oam eni care ocupă funcţii
fă ră să facă nim ic, şi fără să li se ceară să facă nim ic.
N um ai în m inisterul m eu am găsit înalţi consilieri tehnici
care, de cînd au fost angajaţi n-au fost d eran jaţi să
redijeze m ăcar un referat oarecare.
— E ste evident ! zise Dacu. Sinecuriştii aceştia
sînt o nenorocire de care trebuie să ne debarasăm num ai-
decît !
Crai-Voievod era şi el preocupat de problem ă:
— D iurniştii, misiunile, comisiunile şi com itetele m ulti­
plicate la infinit de către guvernare'a liberală şi neţistă
apasă greu asupra b u g etelor în paguba directă a contri­
buabilului şi a funcţionarului de carieră !
D rep t concluzie, Ju g ăn a ru avu u n cuvînt ta re :
— G rajdurile lui Augias trebuie cu răţate !

673
 Chestiunea era a tît de clară, încît n u m ai fu nevoie
de nici un îndem n în plus, p en tru ca to ţi m em brii d ep ar­
tam entelor să se repeadă cu m ătu ra în grajduri, spre
a face curăţenie radicală. în tr-o săptăm înă, zeci de
m ii de diurnişti şi de sinecurişti liberali fură d aţi afară
— spre a fi înlocuiţi cu diurnişti şi sinecurişti naţional-
ţără n işti.
— Să sim tă lum ea că ceva s-a schim bat în ţa ra asta !
strig au m iniştrii lui D acu şi Ju g ăn a ru , cu mînecile sume-
cate, în plină desfăşurare a program ului lor de m uncă,
Ordine şi cinste.
T otuşi, guvernul n aţio n al-ţărăn ist înţelegea că, ori­
cît de m ult bine i-ar face ţă rii această operaţie, poporul
încă nu e v indecat pe d eplin.,T ot B agradian, doctrinarul
şi reform atorul economic al lui D acu, găsi răul.
— Autom obilele ! dem onstră el, în acelaşi chip
judicios, în u rm ăto ru l consiliu de m iniştri. Autom obilele,
introduse de liberali pe la fiecare m inister, încarcă
bugetu l ţării. P ro p u n ca, p en tru deplasările m inistrului,
să se păstreze un singur autom obil, a cărui întreţinere
se v a trece ca sum ă fixă în bugetul departam entului
respectiv. R estul m aşinilor să se vîndă prin licitaţie
p u b lic ă . . .
— T otuşi, obiectă Y lad, m inistrul cultelor şi artelor,
se întîm plă cazuri excepţionale, cînd u n funcţionar
treb u ie s ă . . .
— P en tru cazuri excepţionale, îl întrerupse B agradian,
se v or prevedea în b u g et cheltuieli de tran sp o rt. P en tru
că, oricît de m ari ar fi aceste cheltuieli, to t vor fi infinit
m ai m ici decît cheltuielile care se fac azi cu în treţin erea
autom obilelor.
Consiliul acceptă în u n an im itate reform a care de a
doua zi fu pusă în p ractică. î n prim ul rînd, fiecare
m inistru îşi făcu socoteala urm ătoare:
— D acă e vorba de economie, cel p u ţin să fie economie !
Un singur autom obil, p en tru m ine? F o arte bine !
D ar dacă e vo rb a de u n singur autom obil, cel p u ţin să fie
b u n ! N um ai u n autom obil b u n ţine. U nul prost nu
ţine. E u v ăd că am aici u n « F o r d ! » . . . M arfă ief­
tin ă şi pro astă !. . . Ca m îine se strică şi trebuie să iau
altul ! .. . A r fi o crim ă ! Păgubesc s t a t u l !. . . Mai bine

674
îl vîn d şi pe ăsta, la un loc cu celelalte, şi-mi iau un
«L incoln» !
Aşa se rezolvă problem a singurului autom obil pen tru
m iniştri. U rm ă apoi chestiunea vînzării la licitaţie p u ­
blică a num eroaselor autom obile care se găseau în g ara­
ju l fiecărui m inister. Aici, lucrurile m erseră m ai uşor.
F iecare m in istru îşi avea sfetnicul său financiar:
— Sotire, vînd to ate autom obilele m inisterului.
S-a h o tă rît să facem vînzarea prin licitaţie publică.
— O facem şi publică, coane M ih a i! clipea din ochi,
S otir. Chem oam enii mei să-ţi facă nişte oferte de să-ţi
iei lum ea-n cap ! Să le m ai dai lor ceva gologani să-ţi
cum pere m aşinile ! La u rm ă, to t mie o să m i le adjudeci !
— Şiii ? . . . în treb a dom nul m inistru, într-o şoaptă
prelungă şi plină de semnificaţie.
— Coane, uite aici !
Şi-şi a ră ta o b ra zu l:
— C heresteaua, coane ! Că doar nu ne cunoaştem
de ieri, de a la ltă ie r i.. . Ori lucrăm pe încredere, ori o
dăm dracului de trea b ă !
Astfel fu lich id ată şi plaga sutelor de autom obile
care îngreuiau b u g etu l statului. Autom obilele erau un
lu x — şi u n lux costisitor, ca to ate luxurile.
— Nu-i aşa? com enta Sotir. P en tru orice m ărunţiş,
ultim ul c o n ţo p is t.. . h a it ! m aşina la scară ! .. . închi-
p u ie şte -ţi: p n e u ri. . . b en z in ă. . . şo fer.. . garaj . . . Mai
m are ruşinea ! . . . Şi bietul contribuabil, săracu l. . . el
să tra g ă to t ju g u l. . . el să plătească to a tă risipa asta
scandaloasă, in trodusă, în cu rajată şi răspîndită de
liberali şi n eţişti. . . Acum , s-a zis şi cu ticăloşia a s t a . ..
Cine treb u ie să se deplaseze n ea p ăra t cu m aşina, în
m isiune u rg en tă, n-are decît să-şi ia u n tax i. T axiuri
sînt, slavă dom nului, destule. Te urci, îţi faci cursa,
p lăteşti om ului cît i se cu v in e. . . şi faci apoi bon la
c a să . . . Cît ? P atruzeci de lei !. . . Poftim , patruzeci
de lei ! .. . Oricum , patruzeci de lei nu sînt m ii şi mii
de lei cît costă m aşina şi în treţin erea e i. . . E ste ? E ste ! .. .
Şi m iniştrii erau încîntaţi. S ta tu l n aţio n al-ţărăn ist
realizează economii. Ţ ara renaşte. C etăţeanul e în pragul
huzurului. A utom obilele s-au v în d u t la licitaţie. Nu
m ai sînt autom obile la m inistere.

675
 N u trecu nici o lu n ă şi efectele fericite ale acestei
m ăsuri se făcuseră adînc resim ţite. Casierii ridicara
în fa ţa şefilor lor ierarhici o problem ă n e a şte p ta tă :
— D om nule director, n u m ai avem loc de atîtea
bonuri de deplasare cu m aşina.
Chestia ajunse ca fulgerul în discuţia consiliului de
m iniştri, unde to t B ag radian, econom istul partidului,
luă cel d in tîi cu v în tu l:
— M ăsura de a -suprima autom obilele, zise el,- a
fost b u n ă, d a r a d a t rezu ltate rele. Cît tim p au fost
autom obile, funcţionarii abuzau de ele, p en tru depla­
sări inutile — d ar cu a tît se alegeau: cu o plim bare.
D ar de cînd am in trodus cheltuielile de tra n sp o rt, func­
ţio n arii au d a t de o m ină de aur. D in orice fleac îşi fac
u n p re te x t de deplasare u rg en tă şi-şi fabrică to a tă ziua
bonu ri de deplasare, din care-şi scot de cîteva ori
leafa. . ’
— D e cele m ai m u lte ori nici n u se deplasează !
interv en i doctorul R ăducu, m inistrul m uncii. Se înţeleg
cu casierul şi îm p a rt pe din două.
— S oluţia? în treb ă dom nul prim -m inistru, care era
un duşm an neîm păcat al discuţiilor inutile.
— Soluţia, răspunse B agradian, e că a fost m ai bine
înainte.
— A dică?
— Adică să reintroducem autom obilele la m inister
p en tru deplasările funcţionarilor. P ro p u n să se cum pere,
însă, u n singur tip de a u to m o b il.. . de la uzinele« F ord».
N u cum a fost sub lib e ra li... m aşini de fabricaţii d ife rite ...
Ya fi. m ai bine aşa şi din p u n ctu l de vedere contabil !
— De acord ! zise D acu.
— F o arte bine ! strig ă Ju g ă n a ru , căruia-i sticleau
ochii de m ulţum ire ori de cîte ori venea vorba de maşini.
Să v ad ă lum ea că ceva s-a schim bat în ţa ra asta !
Noul regim n aţio n al-ţărăn ist pricepea, însă, că
p en tru a ferici ţa ra n u te poţi lim ita num ai la reform e
economice. D esigur că reform ele economice sînt de o
im p o rtan ţă, s-ar p u tea spune, esenţială. P oporul trebuie
să m ănînce. Nici vorbă ! D ar şi un puşcăriaş m ănîncă.
îl face, oare, m încarea m ai fericit? Deci, p en tru ca
reform ele economice realizate cu a tîta tru d ă să p oată

576
fi g u state cu p oftă de către cele şaptesprezece m ilioane
de suflete m în tu ite de D acu de la o pieire sigură, trebuie
să i se asigure poporului şi libertatea.
A ceasta era ideea care preocupa şi pe D acu şi pe Crai-
Voievod, m inistrul de in tern e : lib ertatea poporului.
A supra m ijloacelor de a-i asigura lib ertatea aceasta,
Dacu, B agradian, M ihai Popovici şi Crai-Voievod, dis­
cutaseră încă în opoziţie. T oţi erau de părere că organele
adm inistrative sînt a tît de otrăvite de spiritul hatîru lui,
chiulului şi bacşişului, încît poporul nu se poate aştep ta
la nim ic bu n de la ele. Că p artid u l n aţional-ţărănist,
cînd v a veni la p u tere, se v a străd u i să le schim be, nici
nu încape îndoială. T otuşi, erau sceptici. N u aşa de uşor
schim bi u n ap a rat uriaş de sute de m ii de funcţionari
— care în b u n ă p a rte v or continua să fie agenţii oligar­
hiei naţional-liberale ! Cum să lu p ţi cu aceste contin­
gente de duşm ani? Cum aperi, dacă nu to a tă ţa ra , cel
p u ţin p artid u l n aţio n al-ţărăn ist de atacurile perfide
ale Vizirilor?
Şi în m in tea celor p a tru şefi naţional-ţărănişti miji,
p en tru ca p u ţin cîte p u ţin să se limpezească, ideea unei
arm ate pro p rii n aţio n al-ţărăniste. T ineret rural şi urban,
organizat du p ă modelul fascist — al cărui rol ar fi să
ia, după îm prejurări, atitu d in i ofensive sau defensive,
fa ţă de liberali şi de com unişti. P roiectul era a tît de bine
conceput, în cît stabilea şi denum irea m em brilor acestor
tru p e de ordine n aţio n al-ţărăn iste: « v o in ici» . O rgani­
zarea şi în treţin erea voinicilor, însă, cerea bani. B ani
m ulţi. Cîţi b an i? O su tă de milioane. De unde? P înă
la cucerirea puterii, de bani nici nu p u tea fi vorba.
Opoziţia costa enorm şi aşa. în afară de aceasta, în opo­
ziţie, organizarea voinicilor a r fi în tîm p in at îm potrivirea
înverşu n ată a lui V intilă. N u ! Voinicii nu p u teau lua
fiinţă decît în ziua cînd naţional-ţărăniştii vor veni la
p u tere şi cînd v o r avea fonduri destule la dispoziţie.
Sub ce form ă vor lu a ei banii statu lu i — ca să-i folosească
p e n tru o organizaţie m ilitară p articu lară? E ra o în tre ­
bare căreia cău tară să-i dea răspuns încă în opoziţie,
p en tru că, oam eni p ru d e n ţi şi cu dragoste de ţa ră , în ţe­
legeau ca, o d ată v en iţi la putere, să poată trece în d a tă
la fap te. P rin tr-o in sp iraţie pe care i-o p u tea insufla

37 _ c. 1293 677
num ai dragostea lui m are de neam , Crai-Voievod îşi
în d rep tă a te n ţia înspre jan d arm i:
— B ugetul jan d arm ilor 6e ridică la o su tă de milioane
lei pe an !
C onducătorii n aţio n al-ţărăn işti se felicitară din ochi:
din acel m om ent ştiau de unde vor lua b an ii p en tru
a-şi asigura bugetul voinicilor.
A cum a, cînd se aflau la p u tere, nim ic nu m ai p utea
eă întîrzie realizarea proiectului. L a unul din prim ele
consilii de m iniştri, Crai-Voievod Vorbi:
— Ne trebuie o reform ă adm inistrativă care să
în lătu re actu ala stare de lucruri. P oporul e sătul de
in stitu ţiile aşa-zise de ordine, care nu fac decît să exercite
tero area asupra locuitorilor paşnici.
— F ă propuneri, dom nule m in istru ! îl îndem nă
dom nul preşedinte.
— P ro p u n reducerea contingentului de ja n d a r m i!
Ştim ce sînt jan d arm ii în ochii poporului: o plagă.
Jan d a rm ii sînt nişte p araziţi de care poporul a r fi fericit
aă se scuture. Am stu d iat chestiunea cu colegul m eu de
la R ăzboi, generalul Pisorski, şi am stabilit ca, pe ziua
de azi, 21 noiem brie, co n tin g en tu l01926 din jandarm erie,
cu u n efectiv de douăsprezece mii de oam eni, să fie
trim is la v a tră . Se v a reţine num ai un detaşam ent de
cinci sute de oam eni. P rin aceasta, dom nilor, realizăm
o economie de o şu tă do m ilioane de le i. . .
— Splendid ! exclam ă M arinescu, m inistrul de ex­
tern e.
— Sa sim tă lum ea că ceva s-a. schim bat în ţa ra
asta ! zise Crai-Voievod.

O problem ă la fel de acu tă — poate ceva m ai acu tă

decît to ate cîte u rm au să fie rezolvate de noul guvern
— era îm prum utul.
Or, îm prum utul, care sub V intilă n u s-a p u tu t realiza,
m ergea bine, D om nul m inistru de finanţe, M ihai P o ­
povici, chem ă presa p en tru ora douăsprezece. Cu un ceas
m ai înainte, însă, dom nul m inistru de finanţe prim i
în au d ienţă pe u n dom n m ăru p ţel, rotofei, cu .bbrajii
t

578
rum eni, foarte în g rijit îm brăcat şi cu rozeta Legiunii
dc Onoare discret înfiptă în b utonieră. E ra dom nul
Nickolsen, re p rezen tan tu l tru stu lu i de chibrituri diil
Suedia.
— în sfîrşit, dom nule Popovici, zise Nickolsen, vă
v ăd m in is tr u ... F e licită ri!
■— Ne p u tem felicita reciproc ! rîse dom nul m inistru.
— A, d a ! zise Nickolsen. Să sperăm că nim ic din
bu n a dum neavoastră dispoziţie nu s-a schim bat.
— De loc ! răspunse Popovici. S înt m ai h o tă rît ca
oricînd să închei afacerea cu dum neavoastră. A ud că
tr a ta ţi acum a şi cu Iugoslavia.
— D a ! Şi sîntem pe calea cea b u n ă. Am găsit şi
acolo ţo a tă înţelegerea. M inistrul de finanţe al regelui
A lexandru este şi el u n realist. Şi trebuie să v ă an u n ţ
că am încheiat n n co n tract şi cu U ngaria. Acolo, lucru­
rile s-au făcu t m ai uşor,' p en tru că n u există nici un m ono­
pol a] chibriturilor.
— Ş tiu ! D ar am aflat că se cam protestează, p en tru
că din pricina tru stu lu i dum neavoastră se distrug fabri­
cile de chib ritu ri existente.
— E v iden t, evident ! J u m ă ri fă ră să spargi ouă n u se
poate ! D ar lucrătorii îşi vor găsi în treb u in ţare aiurea.
Nu-i nim ic, nu-i n im ic !
— Ş tiu că nu-i nim ic ! D ar o p o ziţia. . . Mai ales la
noi, opoziţia e m ai rea ca oriUnde. O poziţia v a face
spum e la gură cînd v a afla că cedăm tru stu lu i dum ­
neavoastră veniturile m onopolului ch ib ritu rilo r. . .
— în schim b, v e ţi avea îm prum utul, dom nule m inis­
tru ! răspunse Nickolsen. Condiţiile îm prum utului
oferit de noi sînt a tît de avantajoase, încît chiar cedînd
m onopolul chibriturilor, a ţi fi în m are cîştig, fa ţă de
îm p ru m u tu l oferit de consorţiiil franco-anglo-am erican. . .
— E ad ev ărat, e adevărat,' d ar avem nevoie şi- de
îm p ru m u tu l acela !
C onversaţia se m ai prelungi tim p de zece m inute,
cu glas din ce în ce m ai scăzut, după .care dom nul Nickolsen
şi dom nul m in istru de finanţe îşi strînseră, m îna cu o
cordialitate caro, deşi în form ă p ărea neobişnuită, în
fon4 n u era de loc exagerată^

37’ 679
 î n anticam eră, ziariştii, cum îl zăriră pe Nickolsen
că pleacă, d ăd u ră buzna în biroul dom nului m inistru,
care, îm b u jo rat la fa ţă , fără să m ai aştep te să fie în tre ­
b a t, le îm p ărtăşi b u cu ria:
— Dom nilor, aflaţi că îm prum utul cu tru s tu l suedez
de ch ib ritu ri e ca şi încheiat.
M acrodi îi dăd u coate lui Nelu P edicuristu:
— U ită-te la el cum îi sticlesc o c h ii.. . P arcă a r fi
încheiat u n îm p ru m u t personal.

Isto ria a început cu fecioru-său Mircea. î n toam nă,

cum au ven it la p u tere naţional-ţărăniştii, Mircea i-a
v en it acasă cu o m are bucurie:
— T ată, m -a an g ajat Seleţki inginer la « S koda» !
Pe Seleţki, dom nul m inistru de interne îl cunoştea
m ai de m ult. E ra fost ofiţer de artilerie în arm ata austro-
ungară şi se stabilise din 1922 în ţa ră , ca rep rezen tan t
al uzinelor de arm am ent « Skoda». Acest Seleţki era
cunoscut de to a te cercurile politice şi foarte sim patizat
p en tru dărnicia lui. Aşa că m inistrul de interne se a ră tă
m ulţu m it.
— B ravo, băiete, acu eşti pe cale să te căpătuieşti !
— Seleţki l-a an g ajat şi pe M ăldărescu.
Inginerul M ăldărescu era nepotul lui Crai-Voievod
şi al lui M ihai Popovici.
— A ha ! zîm bi Crai-Voievod. Şi pe e l !
Mircea îl lu ă drăgăstos de b ra ţ:
— Ai ceva îm p o triv ă?
Aici, Crai-Voievod u ită că e ta tă .ş i redeveni p a trio t:
— Cum, îm p o triv ă? Seleţki este un rep rezen tan t al
u n o r fabrici de arm e. Or, astăzi, cînd ne pîndeşte peri­
colul bolşevic de peste graniţă, cine este îm potriva
înarm ării este îm p o triv a patriei. Şi tu m ă în treb i dacă
sînt îm p o triv ă?
Cum să fie îm p o triv i? D ar p en tru ce au v en it la
p u tere n aţio n al-ţărăn iştii? Ca să-i dezm intă într-adevăr
pe liberali c ă a r exista o prim ejdie com unistă? S tai
eă ne înţelegem : care prim ejdie? P e n tru că sînt d ouă:
u n a în ţa ră şi alta la g ran iţă ! î n ţa ră — da ! P în ă una-

680
alta, p u tem striga că nu există com unism , că nu există
com unişti ! B ancherii străin i care ne îm p ru m u tă parale
n-au nevoie să se sperie — pînă n u le vom da dovada
că ştim şi noi să apărăm ordinea şi siguranţa. D ar în
afară? Adică cum ? Să strigăm că nu există prim ejdie
com unistă la g ra n iţă ? D acă am fi afirm at acest lucru,
ne m ai aduceau bancherii străini la p u tere ? Ar m ai fi
a v u t bancherii străin i cea m ai m ică încredcre în noi?
Şi dacă am afirm a acest lucru acum a, cînd am v en it la
putere, ne-ar m ai ţin e aici o secundă ? Au ei, oare, nevoie
la guvern de oam eni care contestă că ne pîndeşte o
prim ejdie bolşevică la g ra n iţă ? Adică exact acolo de
unde bancherii treb u ie să pornească războiul îm po­
triv a Rusiei Sovietice — să pună aceiaşi bancheri un
guvern care să spună că n u e nici u n caz de război cu
R usia S ovietică? î n ce scop? în ce scop, cînd bancherii
aceştia îşi au banii in v estiţi în uzine de m u n iţii şi arm e?
în ce scop, te în treb , fabrică bancherii aceştia m uniţii
şi arm e? Ca să putrezească în depozit? Au tu rb a t?
Cine fabrică, v rea să şi vîndă ! . . . Şi chiar dacă n u este
caz de război, uzinele de arm e au nevoie de o stare de
epirit războinică, p e n tru a-şi p u tea plasa m arfa pe care
o fabrică. Şi noi, cînd am tr a ta t îm prum utul, am vo rb it
clar cu b an cherii: ne d a ţi guvernul, ne d a ţi b a n i cu
îm p ru m u t şi noi, cu banii aceştia, cum părăm arm e la
dum n eavoastră ! . . . Ia r ca să p utem cum păra arm e,
vom s trig a ,. p u te ţi fi convinşi, cel p u ţin to t a tît cît şi
liberalii, că bolşevicii stau la pîndă g ata să se arunce
asupra n o astră şi să ne înghită ! E lucru convenit. Sîn­
tem negustori serioşi. C uvîntul e cuvînt ! Ţ ara trebuie
să stea trea ză ! Şi să fiu îm p o triv ă?
_— îm p o triv ă ? rep etă el, în gura m are, fiului său.
Ce ţi-a v en it, M ircea? Nu ştii cum au început din p ri­
m ul m om ent să ne asalteze fabricile de arm am ent cu oferte ?
— Ş tiu ! Seleţki m i-a v o rb it de o afacere m are. E
vorb a de recontrolarea m uniţiilor care ne-au răm as din
tim pul războiului.
— D a ! Şi el ce a şte a p tă ?
— Tocm ai aici e aici, ta tă ! . . . Vrem să cunoaştem
la ce sum ă se ridică ofertele celelalte, ca să facă el una
ceva m ai avan tajo asă.

681
 — F ugi încolo, Mircea ! E doar secret de s t a t !
D ar p o t exista secrete de s ta t p en tru carne din car­
nea ta , sînge din sîn g ele,tău ? N um ai un ta tă d en a tu rat
poate avea secrete de s ta t fa ţă de propriul său fiu. Crai-
Voievod îi destăinui, deci, lui Mircea, secretul: to ate
firmele celelalte au făcu t oferte care se învîrtesc în ju ru l
pumei de şap te m iliarde.
Seleţki făcu repede o ofertă la sum a de şase m iliarde
şi ju m ătate. Consiliul de m iniştri se în tru n i, D acu expuse
chestiunea — şi to a tă lum ea căzu de acord ca oferta
« Skoda» să fie accep tată im ediat. D ar, tocm ai cînd să
se treacă la red actarea contractului, răsări — de unde,
cum , p rin cine ? — o ofertă d in p arte a unei fabrici polone
care se ar'ăta gata să facă operaţia p en tru care « Skoda»
cere şase m iliarde şi ju m ă ta te , num ai cu u n m iliard.
t— Cu cît ?
— Cu un m ilia rd ! Cu u n singur m ilia rd !
. — N u se p o a t e !
— P oftim ! C itiţi!
T o ţi citiră şi to ţi înlem niră. U n m iliard ! U n singur
m iliard ! O ad ev ărată b ătaie de joc. Nici n-ai ce alege !
— Să ştiţi că aici şi-au v îrît coada lib e ra lii! zise
Ju g ăn aru .
Şi respinseră o ferta polonă ca nefiind serioasă. D ar
nici oferta cehoslovacă n u m ai p u tea fi prim ită. Libe­
ralii, care a tîţa aştep tau , săriră cu g u ra : « A ţi v ăz u t
p a trio ţi? G uvernul Dacu era dispus să dea şase m iliarde
şi ju m ă ta te fabricii „S koda“ p en tru recontrolarea fo­
coaselor, d ar dacă se iveşte cineva să-i facă aceeaşi
trea b ă num ai cu un m iliard, nu-1 m ai interesează afa­
cerea ! De ce? Să vă spunem noi de c e . . . » Şi spuneau
o V o rb ă .. . de să le fie ruşine o b ra z u lu i! E i, care sînt
cei m ai m ari şp erţa ri de pe lum e, să îndrăznească s a . . .
î n sfîrşit f . . . Chestia e că nu s-a făcut. D ar dacă nu s-a
făcu t o afacere, de aici nu rezu ltă că n u se p oate face
alta. Şi acum a, sîntem pe drum ul cel bun. Surprize de
astea cu oferte poloneze în u ltim a clipă nu se vor m ai
p u tea întîm plă. Seleţki tra te a z ă cu noi p en tru u n con­
tra c t de puşti-m itraliere, care se ridică la 2,5 m iliarde
lei şi u n co n tract p e n tru tu n u ri de 5,5 m ilia rd e ... Şi
afacerea e pe drum ul cel b u n ! . . . B ani avem !

582
 T ratativ ele m ergeati bine. Se aştep ta num ai îm p ru­
m utul. A veau m iniştrii ei singuri grijă să-i telefoneze
lui S eleţk i:
— în c ă p u ţin ă răb d are ! îm p ru m u tu l e ca şi sem nat.
Seleţki era în cîn tat. N aţional-ţărăniştii erau oam eni
bine crescuţi,, nu ca liberalii. Şi apoi, înţelegeau că tre ­
buie să m ai trăiască şi altul, nu num ai ei. N u ca liberalii,
care voiau t o t . , . t o t . ^ . şi altul nimic. .
— H o tărît, Mircea dragă ! îi zise Seleţki lui Mircea
Crai-Voievod. Ceva s-a schim bat în ţa ra asta !

L a d ep artam en tu l agriculturii şi dom eniilor, Ju g ă ­

n a ru se îngrijea de so arta celor cincisprezece m ilioane
de ţă ra n i care, cu aju to ru l celui-de-sus, au ap u cat cea­
sul cel m are să v ad ă pe unul de-ai lor în fruntea treb u ­
rilor ţării. Vrednic, ca un ad ev ărat m uncitor al pămân­
tu lu i obişnuit să iasă la cîmp cu noaptea în cap, dom nul
m i n i s t r u al agriculturii venea în fiecare dim ineaţă la
fiouă la m inister, cu fu stu liţa parcă abia acu scoasă
de la spălătorie, de albă şi scrobită ce era, şi-l chem a
pe şeful de cab in et:
— Rog să n u fiu su p ărat de nim eni. Am trea b ă !
Şi se aştern ea în d ată pe lucru. D upă ce-şi sufla
scaunul bine şi-l ştergea cu basm aua, se aşeza, scotea
din servietă nişte coli m ari de h îrtie lin iată — venea la
birou cu h îrtia lui, fiindcă nu s-ar fi atins de h îrtia s ta ­
tu lu i să-l fi tă ia t bucăţele — şi se apuca să scrie. Şi scria.
Scria şi scria. U na după alta, foile se um pleau cu litere
m ari, caligrafice, citeţe de la o poştă. P asăm ite, J u g ă ­
n a ru scria ţăra n ilo r epistole, cum să-şi asigure u n tra i
fericit. De pildă, pe ţă ra n ii care aveau v ite şi n u ştiau
cum să o b ţină de la ele bălegar m ai m u lt p en tru îngră­
şăm inte, Ju g ă n a ru îi în v ă ţa : daţi-le n u tre ţ m ai m u lt!
Apoi, Ju g ăn a ru explica ţăra n ilo r cum se m ulg vacile.
Vacile, zicea el, n u se m ulg decît cîte una. În tîi una,
apoi alta, apoi a treia — pînă isprăveşti. Dacă n-ai nici
o vacă, n-o m ulgi şi te u iţi peste gard la vecini, să înveţi
cum ar treb u i s-o mulgi, dacă ai avea. Şi-l m ai în v ăţa
Ju g ăn a ru pe ţă ra n cînd se fac sem ănăturile de toam nă

583
şi cînd se fac cele de p rim ăvară. Sem ănăturile de toam nă,
zicea el, se fac, de obicei, toam na. Ia rn a nu-i bine.
în g h eaţă . Ia r cele de p rim ăvară, în prim ăvară. î n vară,
n-ai tim p de asta. în v a ră ai tre a b ă cu cositul, cu sece­
rişul, cu culesul, cu treieratul.
Şi în fiecare zi, d ar în fiecare zi, dom nul m inistru
al agriculturii um plea foile, care se orînduiau frum os una
peste alta, pînă se epuiza to t stocul. La ultim ul rînd de
pe ultim a foaie se oprea şi m unca dom nului m inistru
al agriculturii şi dom eniilor. L a ceasornic, Ju g ăn a ru nu
m ai avea nevoie să se uite. Ş tia că e ora unu. Dacă
întîm p lăto r cineva care ar fi s ta t lîngă el, l-ar fi în tre b a t:
— Cît o fi ceasul, Ju g ăn aru le?
— U nu ! a r fi răspuns el, ca şi cum s-ar fi u ita t la
ceasornic.
Şi era unu. A sta a r fi confirm at-o to ate cronom etrele
din lum e, a tît de perfect era organizat dom nul Ju g ăn aru ,
m inistrul agriculturii şi dom eniilor.
De în d ată ce isprăvea, Ju g ăn a ru sim ţea că i se face
şi foame. D ar, p en tru că deasupra nevoilor şi intereselor
personale stătea u interesele patriei, Ju g ăn a ru îşi chema
şeful de cabinet si-i în tindea foile.
— Dă-le !
V orbea scurt, d ar era înţeles. Seara, la radio, sau
ziua, în gazetele p en tru ţă ra n i — ţa ra lua cunoştinţă
de to t ce a scris în orele lui de serviciu dom nul m in istru :
era o epistolă către ţăra n i. D ar n u o epistolă oarecare,
de dragoste, ci una plină de sfatu ri practice. D om nul
m inistru Ju g ăn a ru lum ina clasa ru rală în problem ele
ei cele m ai vitale, şi o călăuzea la to t pasul, ca u n ade­
v ă ra t p ărin te al poporului. N um ai de popor voia să
ştie, şi de nimic alta. De la nouă dim ineaţa pînă la unu
după magă, m intea şi sim ţirea dom nului m inistru erau
închinate num ai poporului.
— Mai ales acum , la începutul guvernării noastre,
zicea el, să nu scăpăm din ochi poporul o clipă.
Şi nu-1 scăpă un singur m om ent. î n ajunul alegeri­
lor, D acu, după unele stă ru in ţi care coincideau tocm ai
bine cu înseşi interesele lui de a se a ră ta în fa ţa străină-
tă tii ca u n reform ator dem ocrat, a declarat în consiliul
de m in iştri:

584
 — Ya tre b u i să modificăm legea electorală şi să
dăm d re p t de v o t femeilor.
— C uuum ?
E rau , în afară de el, treisprezece glasuri în consiliu
— şi douăsprezece din treisprezece glasuri, spontan
sincronizate, lan sară această lungă în treb are, care expri­
m a d ispreţul şi indignarea ce o isca în cugetul lor im a­
ginea absurdă, ridicolă, respingătoare, a p articip ării la
v o t a femeilor. D acu se explică:
— V reau să sp u n : trebuie să acordăm d rep tu l de
v o t femeilor care au absolvit tre i clase secu n d are. . .
sau care au cel p u ţin tre i copii.
D in treisprezece m iniştri, doisprezece zîm biră. E rau
cei doisprezece m in iştri m ari avocaţi, profesori u n iv er­
sitari, bancheri, ofiţeri superiori, care întâm pinară ideea
dom nului preşedinte cu sim patie. O asem enea em anci­
pare poate fi acceptată. Ya dem onstra poporului că
guvernul n aţio n al-ţărăn ist se ţin e de angajam entele lui
de a guverna ţa ra în sp irit cinstit dem ocratic — d ar va
fi fără u rm ări. Cine sînt femeile care au absolvit tre i
clase de liceu? Milioanele de femei m uncitoare la cîmp
sau în fabrici? Alea n-au nici p a tru clase prim are. Deci,
din acest p u n ct de vedere nu-i nici o prim ejdie. R ăm în
doar femeile care au cel p u ţin tre i copii. E i ! Cîte femei
in tră în categoria a s ta ? D ouă sute de m ii? Trei sute de
m ii? N u-i cine ştie ce grozăvie. Mai ales cu ignoranţa
lor — şi cu a p a ratu l electoral al guvernului, într-adevăr
n-ai de ce să te tem i !
— Cred că reform a v a fi binevenită ! zise R ăducu,
m inistrul m uncii, în num ele celorlalţi unsprezece.
D ar cei doisprezece îl uitaseră pe al treisprezecelea, pe
Ju g ăn a ru , care se îm potrivi cu indignare:
— Ba n u ! Şi o resping categoric !
T o ţi ochii se a ţin tiră în g rijo raţi asupra lui Ju g ă n a ru
care, cu fu stu liţa m o totolită, cu p ăru l vîlvoi, cu pum nii
strînşi, aru n ca de ju r îm prejur nişte priviri sălbatice şi
agresive, p arcă ar fi c ă u ta t p rin tre ceilalţi dom ni m iniştri
din consiliu pe cel m ai p o triv it să-l ia la b ătaie. î l cunoşteau
to ţi de an i de zile pe Ju g ăn a ru , îl văzuseră de m ulte ori
în m om ente de ap rig ă surescitare, d ar niciodată nu-1
văzuseră în p rad a uiţei m înii cu ad e v ăra t sincere, cum

585
îl vedeau astăzi. Ce l-a su p ărat aşa de ră u pe mârlanul
ă s ta ? Nu-i ajunge că atîtea sute de m ii de femei vor
avea to tu şi d rep tu l de v o t ? 0 fi vrînd acum a s? li se dea
d rep t de v o t şi tu tu ro r bucătăreselor şi spălătoreselor,
ca să-şi vîre şi ele nasul în politica ţă rii?
D acu, m irat şi el de izbucnirea violentă a lui Ju g ăn a ru ,
i se adresă pe u n to n plin de m enajam ente:
— De ce, dom nule m in istru ? E doar o m ăsură perfect
dem ocratică !
— Şi eu v ă declar, dom nule preşedinte, răspunse
Ju g ăn a ru , căruia îi trem u ra glasul de indignare, că dacă
o aduceţi în P arlam en t, o voi com bate chiar de pe banca
m inisterială.
M inistrul de finanţe, în g rijo rat şi nervos, în treb ă :
— Şi ce ai v rea, dom nule Ju g ă n a ru ? O reform ă m ai
larg ă ?
— N u v reau nici o reform ă. Şi dacă stă ru iţi, m ă
re tra g d in guvern.
D ouăsprezece glasuri, plus glasul dom nului preşedinte,
exclam ară la fel de sp o n tan ca şi m ai adineauri:
— Oooo ! Oooo !
Surpriza era p lăcu tă, to tu şi n u era generală. De pildă,
pe B agradian, su p ărarea m inistrului agriculturii şi dom e­
niilor nu-1 surprinse de loc.
— Ş tiţi de ce este Ju g ă n a ru îm potriva proiectului?
explică el cîtorva d in tre colegi, cînd consiliul se term ină.
N evastă-sa n-are cele tre i clase secundare, cîte prevede
reform a, p en tru că e şi ea de la ţa ră . D ar nici copii n-are,
p en tru că aşa a aflat ea m ai de m u lt că-i şade bine unei
cucoane. î n schim b, b u cătăreasa ei, Y eta, dacă n-are
tre i clase secundare, are doi băieţi şi opt fete. . . Vă
d a ţi seam a ? V eta să voteze şi m adam m inistru Ju g ăn a ru
n u ! Mai m are ruşinea !

î n vederea alegerilor, dom nul m inistru de interne

h o tărî civilizarea ad m inistraţiei publice.
— Lum ea treb u ie să sim tă că ceva s-a schim bat în
ţa ra asta !

586
 Or, din îndelunga lui p ractică politică, dom nul m inistru
de in tern e ştia că nim ic nu» poate fi m ai eficace p en tru
civilizarea ad m in istraţiei publice decît o circulară. în
special, o circulară al cărei cuprins să ap ară in teg ral
în ziare.
P u ţin ă vrem e, deci, după in stalarea dom nului Crai-
Voievod la In tern e, ziarele n aţio n al-ţărăn iste şi dem ocrate
însetară «C irculara dom nului m inistru de interne p en tru
introducerea m etodelor civilizate în contact cu publicul»,
p rin care dom nul m in istru de interne h o tă ra că bacşişul
trebu ie să dispară.
— Auzi, tăticu le, ce scrie dum nealui ! făcea com isarul
Stîngaciu, către subcom isarul Feredeu. Cică să dispară
bacşişul.
Subcom isarului Feredeu nu-i venea să creadă:
— Ce vorbeşti, dom ’ş e f !. . . Cum adică să d isp ară ?
— U ite, aşa, să dispară !. . . U ite ce scrie:« Al doilea
b u g et al p oliţistului, bu getul m itei şi al bacşişului, să.
dispară din p ractica p o liţistului rom în !». . .
— Măi, al d ra cu lu i! clătina subcom isarul Feredeu
din cap. Şm echer m ai e d u m n e a lu i! Să dispară ! Şi
cînd şi-a găsit ! T ocm ai acu, cînd se apropie C ră c iu n u l!
D ar com isarul nici nu-1 asculta, a tît de ferm ecat
era de te x tu l circularei.
— Ia n auzi, frate ! strig a el, cu o uim ire veselă.
« C ultură, preg ătire profesională, sp irit de p ătn in d ere
şţ, mai presus de toate, corectitudine — ia tă ce se cere
un u i p o liţist !». . .
— P ăi de ! răsp u n d ea F eredeu. D e to a te i şe cere
poliţistu lu i, d ar bacşiş să n u ia. . . Cred şi eu ! Lor le
d ă m îna !
— B a bine că nu ! m orm ăia com isarul Stîngaciu,
care citea m ai d ep arte, p înă începea deodată să-l scuture
rîsul. E i, să ştii că avem u n m inistru de interne hazliu !
Cică noi, poliţiştii, sîntem ■datori. . . S tai să-ţi citesc:
« P o liţiştii sîn t d ato ri să observe fa ţă de cetăţenii de
orice categorie socială ar fi, oricărei m in o rităţi sau
religiuni a r ap arţin e, regulile celei m ai stricte politeţi». . .
şi « a da sfatu ri p ărin te şti celor carş li se adresează». . .
---- S faturi p ă rin te şti? reflecta Feredeu. D a’ sfaturile
care le dădeam p în ă .acum , ce e ra u ? N u p ă rin te şti?

687
 — P ă i te-n tre b şi eu ! rîdea Stîngaciu. Şi dum nealui
vorbeşte cu noi, p arcă a r vorbi cu nişte tîlh ari. Şi să
vezi cum ne a m e n in ţă : « Cei care vor continua să nu
înţeleagă această cerinţă a noului sp irit ce trebuie să
dom nească în ad m in istraţia publică, v o r fi în d ep ărtaţi
fără cru ţa re din serviciile ce le ocupă». . .
Feredeu nu m ai p u tea să îndure cuvintele dom nului
m inistru de in tern e şi, cu to t respectul ce-1 p u rta dom nului
com isar Stîngaciu, s trig a :
— Ia m ai dă-i dracului, cu circulara, dom ’ş e f ! D acă
o să ne luăm du p ă to a te prostiile. . .
D ar n u m ai apuca să isprăvească, p en tru că tocm ai
atu n ci in tra u n ce tă ţean de gulerul căruia se ţin ea strîns
p u m n u l un u i g ard ist:
— Să tră iţi, dom ’şef, l-am prins ciordind în tra m v a i !
Com isarul Stîngaciu şi subcom isarul F eredeu se u itau
unul la altu l şi-şi citeau în ochi acelaş gînd: circulara
dom nului m in istru de interne. C irculara care cerea num ai
lucruri alese: să nu iei bacşiş, să ai spirit de pătru n d ere,
să respecţi regulile celei m ai stricte politeţi şi, colac
peste pupăză, să m ai dai şi sfatu ri p ărin teşti celor care
ţ i se adresează. De frum os, e ta re frum os, d ar cu ăsta
ce să facă? C irculara n u spunea nim ic despre ăştia care
sîn t aduşi de guler la poliţie. E i, ce spui, dom ’şef?. . .
E i, ce spui, Feredeule?
L a u rm ă, to t şeful avea in iţia tiv a .
— Lasă-1 şi vezi-ţi de tre a b ă ! poruncea el v ardistului,
care încă nu cunoştea circulara.
Apoi se apropia de cel a re sta t, îi trăg e a o pereche de
palm e şi-l p o ftea să şadă:
— Şezi !
A restatu l se aşeza.
— O ţig a ră ?
A restatu l m ulţum ea şi lua o ţig ară.
Com isarul se sim ţea bine. Se răcorise. F ire-ar a
dracu lu i de circulară. . .
Nu-i aşa, F eredeule? zicea el subcom isarului. Să ne
închipuim că circulara a v en it m ai tîrziu cu zece m inute.
D oar n-am iscălit de prim ire.
— Aşa m ă gîndeam şi eu ! rîdea subcom isarul.

588
 Acum a, com isarul încerca să lucreze după prescrip­
ţiile circularei.
— Cum te cheam ă?
— P etrach e P etre.
— R om în?
— R om în !
— V ra să zică de-ai n o ş t r i ! C reştin?
— Creştin, dom nule com isar !
C irculara cerea ca poliţia să respecte regulile celei
m ai stricte p o liteţi fa ţă de cetăţenii de orice categorie
socială a r fi şi oricărei m in o rităţi sau religiuni a r aparţine.
Deci, Stîngaciu treb u ia să fie politicos şi cu u n rom în.
Şi se conform a cu religiozitate circularei:
— P ăi bine, m ă, domnule ro m în -creştin ,.. . crucea şi
paştile m ă-ti, de ce ai fu ra t?
în tre b a re a v aria, bineînţeles, după originea naţională,
ori religie. D acă în locul lui P etrache P etre încăpea în
m îna com isarului Şmil Şmilovici, form ula de politeţe
suna aşa:
— P ăi bine, m ă, domnule jid an ,. . . cornul şi talesul
m ă-ti, de ce ai fu ra t?
Sau dacă pe cel a re sta t îl chem a Ferenczi Ferencz,
îi sp u n e a :
— P ăi bine, m ă, domnule boanghen,. . . iştenem ul şi
papricaşul m ă-ti, etc. etc. . .
Apoi, o p eraţia îşi u rm a cursul, p rin tr-o îm binare
firească în tre regulile poliţieneşti trad iţio n ale şi inevi­
tab ile şi prescripţiile circularei: com isarul, a ju ta t dc
subcom isar, îl b ătea a tîta pe h oţul de buzunare, pînă ce
hoţu l de buzunare, cu obrazul roşu, v în ăt, galben şi
negru, vo rb ea:
— D au, dom nule com isar, dau. . .
Com isarul îl lăsa — şi dulce îi în tin d ea o a doua
ţig a r ă :
— P ăi de ce m ă pui la m uncă degeaba, flăcăule?
T u crezi că noi altă tre a b ă n-avem decît să ne zbenguim
cu tin e ? D ai, zici? Bine !. . . D ă !
H o ţu l scotea u n su tar.
— P oftim !
— Ce-i a sta ?
— U n s u ta r !

689
 Com isarul începea să rîdă cu poftă.
— Cum îţi plaCe, F eredeule? U n s u ta r ! Un 'sutar !
Şi începea să-l scuture pfe h o ţ de um ăr.
— Mă, trezeşterte, m ă ! T u ai c itit sau n-ai citit
circulara lui dom ’inin istru ? ■
— N -am citit !
— F o arte rău! Citeşte-o! Feredeule, ia arată-i circulara!
F eredeu îşi îm plinea sarcina . cu to a tă seriozitatea
p o triv ită m om entului. Se ducea la m asa com isarului,
deschidea sertaru l, scotea .circulara, că u ta fraza cu
pricina, se apro p iâ'd e arestat şi-i punea pasajul sub ochi:
—, U ite, m ă, beleşte ochii ! E scris de m îna Iu’ dom ’
m in istru : « A l doilea h u g et al poliţistului, bugetul m itei
şi al bacşişului, să dispară din p ractica p o liţis tu lu i» . . .
— Âi în ţeles? ţi tălm ăcea com isarul, celui arestat.
Şi care e prins că ia bacşiş, e d a t kfară. . . Cum spune,
Feredeule, circulara?
F eredeu c ă u ta -ş i găsea:
« Y a fi în d e p ă rta t fără cru ţare din serviciile ce
ocupă ! » . . .
— A cum a ştii ?răcnea com isarul, ca îngrozit de perspec­
tiv a de a fi concediat dacă ia bacşiş.
— Am înţeles ! zicea delicventul. D ar pînă a c u m a .. .
p a r c ă .. . ,•
— P în ă acum a, ca p înă a c u m a . . . P în ă acum a n u
era c irc u lara. . .
— Aşa e, dom nule c o m isa r! recunoştea, înţelegător,
arestatu l.
Şi m ai scotea u n su tar.
— P oftim două su tare.
— Ce-i asta, mă? zbiera comisarul. î ţ i baţi joc de
noi ?
Şi i-1 a ră ta pe F ered eu:
— D a’dum nealui ? D um nealui ce p aşte aici?
Cu o că u tă tu ră cru n tă, arestatu l m ai scotea u n su ta r
pe care i-1 în tin d ea subcom isarului:
— Acu, dom nule com isar, p oate să fie şi o m ie de
circulare, n u m ai dau o p ara. N -am ! P e n tru că nifci
eu n u trăiesc din v în t !
— E i, h ait, şterge-o !■Că acuşi ia r ină u it în circulară !
D ar deodată se cutrem ura.
«
690
 — S t a i ! striga el după client. M-ai lu a t cu vorba
şi era cît pe-aci să m ă a b a t de la circulară. Circulara
zice a ş a :1să dăm oam enilor sfatu ri p ă r in te ş ti! E i, uite,
m ă caram angiule, ce sfat părintesc îţi d a u : eşti coşcogea
găligan ! N u te m ai ţin e de m ăru n ţişu ri, că-i p ăc at şi de
noi şi de tin e !
Comisarul se aşeza la m asă şi prive? circulara cu
duioşie:
— B ună circulară, Feredeule ! Şi noi care o bîrfeam !
Feredeu era la fel de m işcat:
— B ine zicea dom nul prim -m inistru la rad io : să
sim tă lum ea că ceva s-a schim bat în.'ţară la noi !

î n ziua în care începu cam pania electorală, se ridică

şi ccnzura şi 6tarea de asediu.
— L ib ertate de gîndire, lib ertate de exprim are, li­
b e rta te de în tru n ire ! I a tă pe ce înţelegem, noi să în­
tem eiem p râp ăşirea ţă rii ! ,
î n sp iritu l acestor largi principii dem ocratice de li­
b erta te, dom nul m i n i ş t r i i de interne avu o discuţie prie­
tenească, liberă şi plină de înţelegere cu A ureliu Cziuc-
ziewicz, eroul neam ului şi şeful organizaţiei «"Arhanghelul
M ihail»:
— D om nule A ureliu, eu sînt d em o crat. . . D um neata
eşti dem ocrat. Am îndoi apărăm aceeaşi idee. Deci,
n-am nevoie să te în v ăţ. E şti b ă ia t d eştept şi ştii ce
ai de făcu t. L a cap liberalilor, la cap com uniştilor, la
c a p . . . ce să te m ai în v ăţ, că ştii şi singur !
D ar A ureliu de azi n u m ai era A ureliu de acum
o p t ani, care in trase em oţionat şi tim id în biroul lui
K erb alâ să-i cerşească p en tru congresul studenţesc
de lâ Cluj cîteva h îrtiu ţe de o mie. A ureliu crescuse
în tre tim p şi acum a <călca pe p ăm în t , tare. Nevoile
neam dlui îl în v ăţaseră să ştie să ceară. N u m ai ascultă,
deci, cu răbcţare, pînă la urm ă, recom andaţiile şi sen tin ţele
lui Crai-Voievod, ci puse chestiunea rito s:
— B ani, dom nule m i n i ş t r i i !
— B an i? Ai d re p ta te !

i
691
 Şi sună du p ă şeful său de cabinet, M ichiduţă. Mi-
ch id u ţă era n um ărul de senzaţie al dom nului m inistru
de interne, care, de cîte ori prim ea pe cineva în audienţă,
nu-1 lăsa să plece pînă nu-1 în treb a :
— Pe M ichiduţă îl cu noşti?
— N u, dom nule m in istru !
— S tai să-l vezi !
A păsa de tre i ori scu rt pe b u to n şi apărea o fă p tu ră
subţirică, scundă, neagră, cu ochi rotunzi şi ficşi, ca de
lem n vopsit.
— Ţi-1 recom and pe M ichiduţă, şeful m eu de cabinet !
zicea dom nul m in istru de interne, care, înveselit, uneori
de stupefacţia, alteori de spaim a sau de dezgustul m usafi­
rulu i său, izbucnea în tr-u n hohot de rîs şi ad ă u g a :
— Ce zici? B ăiat reu şit, n u ? L-am lu at, că-i deş­
te p t ! D eştep t şi cum inte ! S tai să v e z i! . . . M ichiduţă !
— D aaa? făcea M ichiduţă, cu glas neverosim il de
subţirel, ca glasul pe care ventrilogii obişnuiesc să-l a tri­
buie păpuşilor.
— Ie ş i!
M ichiduţă îşi fîlfîia urechile ca nişte aripi, se frîn-
gca în două, făcea, ţeap ăn , stînga-m prejur şi ieşea.
— Ai v ă z u t? zicea dom nul m inistru de interne,
care-şi ştergea ochii de lacrim i.
Cînd M ichiduţă ap ăru , Crai-Voievod îl în tre b ă :
— M ichiduţă, îl cunoşti pe dom nul A ureliu ?
— îl cunosc, dom nule m inistru !
— De azi în ain te să ai grijă de el, ca de m am a şi de
ta ta . S-a în ţe le s ? ... Şi te rog, frate A ureliu, de aci
în ain te, to t ce te doare, îi spui lui M ichiduţă.
Yeni apoi la Crai-Voievod o delegaţie a « U niunii
stu d en ţilo r creştin i» :
— D om nule m in istru, vrem să serbăm ziua de 10
decem brie. E serbarea n o astră naţională, a noastră,
a stu denţilor.
— Nu-i nevoie să p ledaţi, c o p i i ! . .. D urerile’ voas­
tre sînt şi ale m ele ! . . . B ucuraţi-vă copii, d e lib ertate.
F iecare categorie socială are d re p t să-şi aibă o' sărb ă­
to are a ei. Să n-av cţi tocm ai voi, sp eran ţa neam ului,
u n asem enea d re p t?

592
 — M ulţum im , dom nule m inistru ! Vă m ulţum im !
Va fi ceva grandios !
— A, nu ! făcu Crai-Voievod, cu severitate p ărin ­
tească. Nimic grandios ! F ă ră geam uri, v ă rog, fără
g e a m u ri!
— De ce, dom nule m in istru ? în treb ă, decepţionat,
şeful delegaţiei.
— P e n tru că av eţi ghinion ! S ărbătoarea dum nea­
v o astră cade în ziua de 10 decem brie, şi în ziua de 11
încep alegerile ! Aşa că nu vreau ! O să m ai iasă o confuzie !
L ăsaţi pe altă d a tă ! Ceva parale vă trebuie?
T o ată delegaţia era com pusă din băieţi crescuţi în
şcoala lui C aţă. De aceea cîpd auziră cuvîA tul« parale»,
sărăriră ca unul:
— Să tră iţi, dom nule m inistru !
P e scară, şeful delegaţiei Vorbi cu patos celorlalţi
stu d e n ţi:
— M ama lor de g ă in a r i.. . , d a r parcă t« t s-a schim ­
b a t ceva în ţa ra rom înească !

* .

P e n tru serviciile aduse p artid u lu i naţio n al-ţărăn ist,

D acu acceptă un cartel cu social-dem ocraţii lui S cău-
naş şi Paraschievici. Ia r Scăunaş şi Paraschievlci se
străd u iră în cam pania lor electorală să explice m un­
citorilor de ce) s-au asociat naţional-ţărăniştilor. La
întru n irea convocată la clubul central eocial-dem ocrat,
Scăunaş, în plin. av în t retoricj strigă:
.— Oligarhia, în frîn tă p en tru m om ent, £ răm as to ­
tu şi puternică. E a e h o tă rîtă să apere cu ultim a energie
şi m ai cu seam ă cu orice mijloace, cauza reacţiunii. E a
pîndeşte în um b ţă, p en tru ca, profitînd de prim a slăbi­
ciune a m aselor sau a guvernului, să se înscăuneze, înă­
buşind în sînge prim ele veleităţi de dem ocraţie. De aceea,
libertăţile cîştigate astăzi trebuiesc consolidate şi ap ă rate
de m uncitorim ea organizată.
■ Vorbi du p ă el Paraschifevici: 1
— Sîntem d ato ri să explicăm nu num ai m uncitorim ii,
d ar înlregii opinii publice, p en tru ce azi, după căderea
literalilo r, şi în fa ţa junor alegeri care vor fi libere,' to tu şi

38 — <L 1293 I 593

n u ne prezentăm singuri Ia urne. M otivul acordului
electoral cu n aţio n al-ţărăn iştii este legea electorală
fascistă, azi în vigoare. E a im pune p artid elo r să chel­
tuiască sume enorm e p en tru depunerea candidaturilor —
şi partid u l n o stru n u dispune de sumele acestea. Legea
a fost făcută de liberali dinadins, spre a exclude clasa
m uncitoare din P arlam ent. Ia r a n u candida, ar fi
însem nat să facem jocul liberalilor şi com uniştilor. De
aceea, p artid u l social-dem ocrat a încheiat u n cartel cu
n aţio n al-ţărăn iştii.
Cînd în tru n irea se term ină, poliţia se aşeză respec­
tuoasă pe două rîn d u ri, ca să facă loc asistenţei să iasă,
n etu lb u ra tă , din sală.
— Ceva s-a schim bat în ţa r a aceasta ! strigă P a ra ­
schievici entuziasm at, lui Scăunaş, destul de ta re ca să
audă şi ceilalţi.
★

în aceeaşi seară, se im proviză la P refectura poliţiei

un mic trib u n al, p en tru trierea unui grup de patruzeci
şi doi de tineri arestaţi cu prilejul unei în tru n iri organi­
zate de m uncitori la « D acia» p en tru a cere am nistie
politică, m ilitară şi agrară. T ribunalul era prezidat de
însuşi prefectul d e poliţie, care avea în d reap ta sa pe
Codin Ştefănescu, prim -procuror. Interogatoriul decurgea
aproape uniform :
■— Ce ai c ă u ta t la « D acia»?
— Am ven it să asist la în tru n ire !
— Ce ai tu cu am nistia? V ăd că eşti liber !
— E u sîn t liber, d ar 6Înt zeci de mii de nevinovaţi
închişi.
— Com unist, cum s-ar zice ! D a?
— Nu sînt com unist. V reau am nistia şi a tît !
— Ştim , ştim ! De ce ai ru p t cordonul de soldaţi
pe C ăldărari?
— N u l-am ru p t eu !
— D ar cine? E u ? De ce l-ai lovit pe dom nul prim -
procuror cu o p an c artă în cap ?
— N u l-am lovit eu !
— D ar cine? E u ? De ce ai in su lta t drapelul ţă rii?
— N -am in su lta t nici u n drapel.

694
 — D ar cine l-a in s u lta t? E u ? De ce ai s trig a t: « Jos
a rm a ta !»?
— N -am s trig a t: « Jo s a rm a ta !»>
— D ar cine a s trig a t? E u ?
Şi in terogatoriul continua şi fu re lu a t de două-trei
ori pînă a doua zi dim ineaţa la şase, cînd în grupul
celor p atruzeci şi doi de arestaţi se produse o m işcare:
sosiseră la P refectu ră dom nii D erică şi M irto, cei doi
subsecretari dc la In tern e.
— Ce-or fi cău tîn d a i c i . .. şi la ora a s ta ? începură
să se în treb e arestaţii în tre ei.
P este cinci m inute fură lăm u riţi de către un u l din
a re sta ţi care se aflase în biroul prefectului cînd in tra ­
seră cei doi în alţi d em nitari. '
— Au v en it să se intereseze de m ersul anchetei.
— Cu n o ap tea-n cap ? ■
— Cu n o ap tea-n cap !
— E i ! Să ştiţi că ceva s-a schim bat în ţa ra asta !

M inistrul de intern e, can d id at de Ilfov, îşi ro sti dis­

cursul electoral în fa ţa unei săli în ţesate d e lume.
— N u se p oate satisfacţie m ai m are p en tru 1guvernul
D acu, decît aplauzele cu care m -aţi p rim it la această
trib u n ă. Căci aplauzele n u sînt p en tru m odestul lu p tă to r1
n aţio n al-ţărăn ist, ci au fost adresate aceluia care în
guvernul D acu e6te m inistru de in tern e. în a in te cu
şase săptăm îni, dacă şeful Siguranţei, sau al ja n d a r­
m eriei, sau al poliţiei s-ar fi p re zen tat într-o în tru n ire
p opulară, a r fi fost p rim it cu aceeaşi dragoste ?
L a în treb area m in istrului de interne, sala răspunse
cu u n tu n ă to r:
— N uuu !
— Cu ce m ijloace s-au ţin u t liberalii Ia p u tere ?
Cu dezbinarea în tre suflete, ca să p o ată a ră ta tro n u ­
lui că ei sîn t singurii în stare să apere ordinea. D ar
ordinea o p u tem p ăstra şi noi, nu num ai ei ! Degeaba
v ă sperie ei cu com unism ul. Comunismul la noi în ţa ră
este o invenţie liberală. î n contra com unism ului se
ridică înşişi m uncitorii cin stiţi din ţa ră , aşa că n u e

38* 59B '■

nevoie de altă arm ă contra lor. P în ă acum , în locul
celor douăsprezece mii de jan d arm i liberaţi, ordineâ a
fost ţin iltă chiar de popor. N -are nevoie poporul rom în
nici de jan d arm i, nici de S iguranţă. Are el singur acel
sim ţ de legalitate care va face ca el însuşi să păstreze
ordinea şi în alegeri. D acă n-avem stare de asediu,
cetăţenii înşişi să facă zid în ju ru l fiecărui elem ent tu r ­
b u l e n t ... Oricum, să n u creadă, liberalii că vom fi fa ţa
de ei m ai to leran ţi decît faţă de c o m u n iş ti.. . Cu aju to ru l
cetăţenilor, Rom înia de m îine v a fi o ţa ră de ordine şi
legalitate, în fa ţa căreia se v a închina to a tă lum ea.
Alegerile fură efectuate pe baza legii electorale
fasciste liberale, co m b ătută cu a tîta înverşunare de naţi-
onal-ţărăn işti în opoziţie — şi asigură naţional-ţărănişti-
lor la p u tere, o m ajo ritate de 77,76 la ' sută, adică 348
d£ locuri, î n . tim p ce autorii legii, liberalii, acum în
opoziţie, nu o b ţin u ră decît 6,53 la su tă, adică 13 locuri.
Un asem enea re z u lta t cerea n ea p ăra t din p a rte a
liţi Crai-Voievod un discurs, pe carfe m inistrul de in tern e
îl şi ro sti:
— Alegerile au dovedit că-ri Rqm înia n u există co­
m unism . Procesele înscenate şi tragicom ice de ireden­
tism şi com unism nu se v or m ai produce. Liberalii urm ă-
rcau să arate stră in ă tă ţii că, fără ei, com unism ul din
R ăsărit a r trece peste R om înia, am eninţînd însuşi
O ccidentul. P rin acest sistem s-au m en ţin u t liberalii
la putere.. Azi lum ea e convinsă că pcricolul com unist
la noi răm îne o născocire ab su rd ă.’ Legea electorală
liberală, pe lîngă m arile ei defecte, a p u tu t să stabilească
adev ăru l că în R om înia nu există com unism . în R om înia
n u există c o m u n is m ... N u există c o m u n ism ... N u
există c o m u n is m ...
Şi <domriul m in istru de in tern e re p etă de atîte a ori
că în R om înia n u există com unism , încît, Ia ieşire,
fiecare cetăţean n u se p u tu d espărţi de celălalt, fără
a-i îm p ărtăşi cu convingere: ’,
— Să ştii că ceva s-a schim bat în' ţa ra n o astră !
★
De obicei, du p ă alegeri şi în ain te1 de a se deschide
sesiunea p arlam en tară, M inisterul de In tern e d istrib u ia
l

696
depu taţilo r şi senatorilor perm isul g ra tu it de cale fe ra tă .
Ca şi to ate celelalte guverne; guvernul n aţio n al-ţărăn ist
ştia că perm isul de cale ferată este o recom pensă bine
m eritată ce 6e acorda aleşilor neam ului — şi nu s-a
gîndit u n singur m om ent să se a b a tă de la tra d iţia aceasta.
R espectuos cu trec u tu l în to t ce are el mai onorabil,
guvernul lui D acu nu num ai că respecta şi in s titu ţia
perm isului g ra tu it de cale ferată, d ar îi acorda o sem ni­
ficaţie' asupra căreia guvernele naţional-liberale trecu ­
seră cu o u şu rin ţă inexplicabilă.
Astfel, cînd dom nul d e p u ta t Negrescu-Albcşti, fost
m em bru d ev o tat n eţist, apoi liberal, se prezentă la Minis­
teru l de In tern e să-şi ridice perm isul de cale fe rată,
uşierul, care cunoştea circulara dom nului m inistru pe
de ro st, se înclină pînă la p ăm în t:
— D a, da, poftim , dom nule d e p u ta t. D om nul şef
de cabinet al dom nului m inistru de in tern e vă a ş te a p tă !
D om nul d e p u ta t Negrescu-Albeşti in tră , şi fu p rim it,
cu o curtoazie ultrao rto doxă, to t conform cu prescrip­
ţiile circularei, de către dom nul şef de cabinet Michi-
d u ţă.
D om nul d e p u ta t N egrescu-Albeşti îl cunoştea pe
M ichiduţă nuniai din recom andaţia lui Crai-Voievod
şi era curios să v ad ă eum se v a p u rta faţă de el cînd
v a fi singur. D ar M ichiduţă aici, în afară de ochii şi
urechile lui, nu se deosebea p rin vorbă şi gesturi de
oricare alt şef de cabinet.
— Am ven it p en tru perm is, dom nule M ichiduţă !
— D a, ş t i u ! . . . D om nul N egrescu-A lbeşti?.. . D ar
d a ! E gata ! L u aţi loc, vă rog ! Im ediat !
Curios ! Aici, M ichiduţă nici m ăcar p iţig ăiat nu
vorbea. Aşa că, Negrescu-Albeşti, fără să vrea, se în treb a
dacă nici urechile nu-i sînt cum va lipite lui. M ichiduţă,
num ai aşa, ca să-l am uze pe dom nul m inistru de interne.
M ichiduţă cotrobăi prin sertar, scoase perm isul, îl puse
frum os deoparte, apoi întinse o h îrtie dom nului d e p u ta t
N egrescu-A lbeşti:
— Sem naţi, v ă rog, de prim ire !
D ep u tatu l Negrescu-Albeşti avea un obicei care şe
dovedise a fi bun în v ia ţă : nu sem na înainte de a şti
despre ce este vorba. Aici era vorba, fireşte, de perm is.

697
 Ce p o ate fi m ai sim plu decît o c h itan ţă că a prim it
perm isul de cale fe ra tă ? T o t u ş i ... Cine ştie? P oate
ch itan ţa e scrisă pe u n num e greşit? Mai bine, ia s-o
citim ! D ep u tatu l N egrescu-Albeşti îşi scoase, deci, oche­
larii, citi şi îngălbeni:
— P ardon, bîlbîi el, d ar asta este o demisie în alb din
d e p u tă ţie ...
M ichiduţă zîm bi cît m ai drăgălaş cu p u tin ţă :
— E ste o sim plă form alitate, dom nule Negrescu-
A lbeşti ! T o ţi dom nii d e p u taţi şi senatori sem nează.
— N u înţeleg ce ro st are, dom nule M ichiduţă ! De
abia am fost ales !
M ichiduţă îşi subţie buzele, ca să explice, fără a explica
p rea m u lt:
— Ş tiţi, g u v e r n u l... din p r u d e n ţă ... Cine ştie
c u m . . . o in d iscip lin ă. . .
Acum a, Negrescu-Albeşti pricepea to t. D om nul Dacu
voia să-l aibă la m înă. Cum v a leza, p rin vreun act de
nesupunere, coeziunea m ajo rităţii parlam entare, se poate
considera fost d e p u ta t. D em isia lui era în buzunarul
lui Dacu.
De supărare, lui Negrescu-Albeşti începură să-i tre-
tnuxe mîinile. Ce este um ilinţa ac easta? Ce este lipsa
asta de încredere? Ce v rea dom nul D acu? A scultare
o arb ă? Fie ! N im eni n-are de gînd să nu-1 asculte orbeşte !
D ar h îrtie la m înă ? Care v a să zică nici tu liber arb itru ,
nici tu dem n itate om enească, nici tu conştiinţă de ales
al p o p o ru lu i.. . Nimic ! . . .E i, n u ! N u voi is c ă li! Nici
în ru p tu l capului nu voi iscăli! . . . N u mi-e a tît de demisie,
cît mi-e de principiu ! P rin c ip iu l! . . . în ţeleg i dum neata,
sau nu înţelegi ? Prin-ci-piul ! . . .
Şi, în tun ecat, şi cu to a te fib rele fiinţei lui um ilite,
într-o dureroasă încleştare, N egrescu-Albeşti se zbătea
în tre demisie, perm isul dc cale ferată şi p rincipiu—h o tărît
să reziste. D ar cît p oate şovăi u n om în tre principiu
şi u n perm is de cale ferată ? O m inută, două, t r e i . . . şi
a t î t ! E i bine ! N egrescu-Albcşti se codi p a tru m inute
şi num ai du p ă aceea iscăli dem isia în alb. Pe scară, cînd
îşi pipăi din nou perm isul în buzunar, Negrescu-Albeşti,
ceva m ai senin, îşi şopti:
— H o t ă r ît ! Ceva s-a schim bat în ta » ra asta !

698
 *

Cînd se ad u se'în discuţia noului P arlam en t validarea

m andatelor, dom nul Muică, fost m inistru de interne
sub guvernul trecu t, ceru cuvîntul ca să-şi expuie, în
num ele p artid u lu i naţional-liberal, indignarea p en tru
m etodele « balcanice» folosite de guvernul naţional-
ţă ră n ist în alegeri.
— Ingerinţele adm inistrative, a zis dom nul Muică
re v o ltat şi scîrbit, s-au practicat, din nenorocire, pe
scara cea m ai întinsă. A ţi dizolvat consilii comunale
fără m otive legale şi fără respectarea form elor prevăzute
de legi. A ţi suspendat pe to ţi prim arii care n u şi-au
lu a t angajam entul de a trece de p arte a dum neavoastră,
aţi p e rm u ta t p reto ri, n o tari, secretari com unali, aţi
d estitu it funcţionari, a ţi am en in ţat preoţi, în v ăţăto ri,
profesori de to ate categoriile, aţi confiscat prin agenţi
publici cărţile de alegător, a ţi schim bat circum scripţiile
de v o tare şi, p en tru a vădi şi m ai bine că am re in tra t
în legalitate, prefecţii au rîn d u it anarhia şi au înscenat
arestări de p rim ari în ajunul zilelor de votare. Ia tă
cum aţi înţeles în to a tă ţa ra să feriţi alegerile de am estecul
organelor adm inistrative. De cele m ai m ulte ori, agenţii
oficiali ai forţei publice n u au ap ă ru t, îti schimb p re tu ­
tindeni ţa ra a fost d ată pe m îna bandelor de b ătău şi
co n stitu iţi în aşa-zisele gărzi cetăţeneşti, organizate şi
p atro n a te de ad m in istraţia şi de candidaţii partidului
naţional-ţărănesc. îndeosebi aceste bande au am eninţat
cetăţenii, cu o violenţă şi o b ru ta lita te îngrijorătoare
p en tru v iitorul vieţii noastre publice. S-au petrecut
scene de neînchipuit. A cesta este adevărul ultim elor
alegeri. A cest adevăr nu-1 p u teţi ascunde ţă rii şi s tră '
in ătăţii, orice a ţi spune şi orice aţi face, nici p rin ipo­
critele referinţe oficiale, nici prin com plicitatea presei,
căreia i-aţi cîştigat tăcerea, d ar i-aţi com promis m orala
şi independenţa.
Şi atunci, se petrecu u n lucru care trecu apoi în
analele vieţii parlam en tare ca un fenomen dem n de
re ţin u t p en tru viitorim e. De obicei, în trecu t, cînd un
m em bru al m in o rităţii parlam entare venea să acuze
guvernul de sălbăticii în alegeri, m em brii m ajo ritari

599
îi acopereau p ro testu l cu urlete şi hu id u ieli:.« H uo, ru ­
şine, afară, la puşcărie ! . . . Escrocii ! Ruşine ! » . . . pînă
ce nenorocitul trebuia să ren u n ţe la cuvînt şi să se aşeze
la loc în bancă, m u lţum it că nu e lu at la bătaie. De
astă d ată, însă, Muică fu lăsat să vorbească în linişte,'
d ar cum isprăvi, dom nul Crai-Voievod zise:
— E i, bravo !
Şj începu să rîdă cu poftă.
Semnalul era d a t: în aceeaşi clipă to ţi cei 348 de
d e p u taţi naţio n al-ţărăn işti începură să se ţin ă de coaste
de rîs. -Acuma rîdeau to ţi — to t P arlam en tu l: şi banca
m in isteria lă.,., şi m a jo rita rii... şi c h e s to rii... pînă ce,
cuceriţi de rîsul m olipsitor al naţional-ţărăniştilor, înce­
p u ră' să rîdă şi cei treisprezece d ep u taţi liberali.
La bufet, M ihăescu, d ep u tat independent, cu ochii
încă m uiaţi de a tîta rîs, zicea generalului M alacu, sub­
secretar la R ăzboi:
— Ei,' dom nule general, să ştii că de cînd cu dum ­
neavoastră, n aţio n al-ţărăn iştii, ceva s-a schim bat în
ţa ra rom înească !
 D upă o iarn ă lungă şi grea, urm ă brusc o prim ăvară
însorită şi dulce, care dădea un relief deosebit de agrea­
bil pînă şi acelui tîrg B ucureşti, a tît de original prin
pitorescul arhitectonicii lui hibride, p rin bulevardele
lui în stil tirbuşon, prin uliţele lui desfundate şi pline
de gunoaie, dc tinichele, de pisici m oarte şi lum e. Lum e
peste lum e. De obicei, lum e peste lum e. D ar azi, m ai
m u lt ca oricînd, p rin tre miile de oam eni, b ă rb a ţi şi
femei, care forfoteau pe străzi, încolo şi încoace, fără
u n obiectiv vizibil, precis, se găseau mii de oam eni care
se în d rep tau spre te a tr u l« Regele Carol», mii de oam eni
care se lu p tau cu poliţia să in tre în sală, şi mii de oam eni
 care au şi izb u tit să p ă tru n d ă şi care, înghesuiţi unul
în altul, — aştep tau să se producă m arele fap t. Azi,
avea să se aleagă Miss R om înia. Azi, ţa ra treb u ia să
decidă care este fa ta cea m ai frum oasă dintre milioanele
de fete ale ţă rii — şi cea m ai dem nă să se prezinte la
G alveston, în S tatele U nite, spre a concura la titlu l de
Miss U niversum , care s-o consacre d re p t cea m ai fru ­
m oasă fa tă din lum e. E ra u n m om ent m are: onoarea
ţă rii era în joc ! Miss Rom înia ! O problem ă gingaşă,
care treb u ia tra ta tă cu to a tă aten ţia. Miss R om înia !
D e bunul gust al arb itrilor depinde prestigiul n ostru
naţional. D acă ju riu l v a h o tărî ju st — ţa ra are şanse
m ari să se acopere de glorie la G alveston. D acă nu, v a
rîde lum ea de n o i ! . . . Şi atunci, cc-am f ă c u t !
Cu to a te aceste gînduri neliniştite, optim ism ul era
m are p en tru că organizatorii concursului an u n ţaseră
din vrem e, p rin ziare şi radio, că « alegerea se va face
de către şap te ex p erţi c a lific a ţi» ... în fru n tea cărora
se afla expertul cel m ai c a lific a t... Cine era acest cel
m ai calificat expert să decidă care este cea m ai frum oasă
fa tă din ţa ră ?
D om nul doctor Crai-Voievod, m inistru de in tern e în
guvernul n aţio n al-ţărăn ist. Se înţelege, aşadar, că dacă
alegerea celei m ai frum oase rom încc era un m otiv de
m are em oţie naţio n ală — num irea dom nului m inistru
dc interne ca preşedinte al ju riu lu i pus să aleagă o ase­
m enea fa tă era u n m otiv de em oţie cel p u ţin to t a tît
de puternic. Ia tă m iracolul guvernării n aţio n al-ţărăn iste:
n-au trec u t nici şaşe luni de cînd a prelu at dom nul D acu
p u terea — şi poporului n u i-a m ai răm as să dezlege
decît o singură problem ă: care este cea m ai frum oasă
ro m în c ă .. . Ia r dacă liberalii vor îndrăzni să m ai spună
că lucrurile n u sta u chiar-chiar aşa — oricine le poate
astu p a gura cu acest argum ent zdrobitor: dom nul Crai-
V o ie v o d ! ... I a tă o dovadă u cig ăto are! însuşi dom nul
m inistru de in tern e prezidează concursul de frum useţe.
T oate treburile m erg a tît de bine în ţa ră şi ordinea este
a tît de perfectă, încît dom nului m inistru de interne nu-i
m ai răm îne de făcu t nim ic alta, decît să-şi pună în
valoare vechile şi renum itele dum isale ca lităţi de expert
calificat, cîştigate cu a tîta tru d ă în localurile de noapte

602
 de la V iena şi B udapesta, sub sîngeroasa robie habsbur-
gică, în a rta de a deosebi o fa tă frum oasă, de u n a şi
m ai frum oasă.
Să se m ai fi m irat, aşadar, cineva că publicul din
sală, n erăb d ăto r şi en tuziast, începu să-l aclam e pe
dom nul m inistru de interne, cînd îl v ăzu că-şi face,
în sfîrşit, ap a riţia pe estra d ă? N u ! N u se m iră nim eni
şi cel d in tîi care nu se m iră fu însuşi dom nul Crai-Voie­
vod. Jo v ial, zîm bitor, p ro asp ăt ras, elegant, parfum at,
cu m u sta ţa ideal răsu cită ungureşte cu vîrfurile m ai
agresive ca de obicei, îm p ărţin d în d re ap ta şi în stînga
strîngeri de m înă şi com plim ente, dom nul m inistru de
interne p ărea că asistă aici, nu ca preşedinte al juriului,
ci ca un concurent el însuşi la prem iul de frum useţe.
Cînd îşi luă locul în fotoliu, dom nul m inistru de interne,
aşezat de către organizatorii concursului într-o lum ină
avan tajo asă ca să p o ată fi v ăz u t bine de către to ţi spec­
tato rii, sclipea de m are satisfacţie interioară. Se bucu­
ra ! .. . Se bucura sincer ! D in to a tă inim a ! Dum nezeu
e n a ţio n a l-ţă ră n is t... N aţio n al-ţărăn ist şi a r d e le a n ! ...
Lucrurile m erg bine. Marele îm prum ut s-a încheiat ! . . .
Au pus um ărul to a te m arile bănci străin e: « B anque de
P aris et des P ays-B as» din F ra n ţa , băncile « H am bros»
şi « L azard » din Anglia, băncile « B lair», « Cheese
N atio n al» şi « Dillon R ead » din New Y ork şi băncile
principale din Belgia, E lveţia, A ustria, Ita lia , G erm a­
n ia . . . P este o su tă de m ilioane d o la r i.. . dacă adăugăm
cele treizeci de m ilioane dolari îm prum utul chibri­
turilor. C ondiţii e x c e le n te ! ... Noi îi închiriem lui
K reuger fabricile n oastre de chibrituri din Cluj, B ucu­
reşti şi T im işoara pe treizeci de ani, cu 20 milioane
arendă pe a n . . . şi ei vor continua fabricarea chibri­
turilor, du p ă o m etodă a lor specială, care le ap arţin e
e x c lu s iv .. . Noi n u avem voie să ne am estecăm în afa­
cerea asta şi nici să im portăm ch ib ritu ri din stră in ă ­
ta te . Au suedezii grijă ! A sta-i to t ! A ! în că ceva !
P e n tru ca să v ad ă ce facem cu banii care ni se îm prum ută,
bancherii ne-au ceru t u n singur lucru: să ne pu n ă un
c o n tro lo r... Pe dom nul Charles R ist, u n fran ţu z foarte
cum secade, care a şi sosit în ţa ră şi care v a răm îne aici
cu titlu l de consilier al B ăncii N aţionale a Rom îniei. . .

603
R ist nu v a avea de făcu t decît u n singur lu cru : să con­
troleze şi să ne aprobe bugetele ! . . . E p u ţin cam zgîrcit
dom nul R is t,. d ar
Ceea ce-şi am in ti acum dom nul Crai-Voievod îi
congestionă obrazul de un rîs înăbuşit. în cu rc at, îşi
scoase repede ochelarii şi începu să-i lustruiască fără
s f î r ş i t .. . R ist, zgîrcitul, e foarte d răg u ţ ! . . . I-am cerut
eă dea un aviz favorabil p en tru crearea unui fond de
în a rm a re .. . şi R ist, cum a auzit că e vorba d e« Skoda»,
ne-a făgăduit că ni-1 v a da. B a bine că nu ! « S koda»
e co n tro lată de « Zivnovstenska B an k a» din P raga şi
de grupul « Union E uropeenne» în fruntea căreia âe
afla « B anque de l’U nion P arisienne» şi m arele tru st
francez de a rm a m e n t« Schneidcr-C reuzot», pe care R ist
le reprezintă aici. Azi-mîine, avem aprobarea. E bine ! . . .
Cît se poate de bine ! . . . P ropaganda prin presă îm po­
triv a U niunii Sovietice este condusă excelent. în P a r­
lam en t, independentul n ostru M ihăescu şi alţii ca el
îşi fac d ato ria : n e interpelează în Cameră asupra unor
m işcări de tru p e sovietice la g ran iţa noastră şi asupra
u n u i im inent atac bolşevic, aşa că putem , tre p ta t-tre p ta t,
lărgi, fără team ă, fîşia de terito riu în care am m en ţin u t
starea dc a s e d iu ... N um ai să vedem peste cîteva zile
cum o să iasă congresul acela de la Tim işoara al sindi­
catelor unite.
— Dom nule m inistru ! auzi el pe cineva că-i şop­
teşte la ureche. Ne ierta ţi. începem im ediat. E ste o
m ică în cu rcătu ră cu fotografii.
Crai-Voievod, care-şi to t ştergea ochelarii, şi-i puse
repede pe nas: era F lorian, directorul publicaţiei Demo­
craţia ilustrată, anexă a ziarului Democratul romîn, sub
ale cărui auspicii avea loc concursul.
— B un, bu n ! făcu, binevoitor, dom nul m inistru de
interne.
Şi, apleeîndu-se spre F lorian, adăugă rîzînd:
— De-abia aştep t !
A ferat, F lorian se repezi în tre tu lis e . . . D om nul
minis'tru de in terne se u ită după bl şi-i spuse lui D am ian,
regizorul, m em bru şi el în comisie:
— B uni b ăieţi, # ’
ăştia
•
de la Democratul romîn !

604
 î i p ăru bine că n u i-£ refuzat qînd i-au. ceru t să
prezideze concursul:
— Cum să nu ! Cu plăcere ! Oricînd !
Şi cînd i-a 'p o v e s tit lui Dacu, acesta l-a felicitat ca
p en tru un m are act politic:
— Ai procedat ca un om în ţelep t ! Ideea unor ase­
m enea concursuri a r treb u i cît m ai ta u lt răspîndită !
Să m ai aibă oam enii şi alte preocupări, n u să se ţin ă
de idei nesănătoase. .
D acu erh su p ărat pe m uncitori că 'nu-i îngăduie să
guverneze în pace. La A rad cer pîine, la B ucureşti
cer pîine, la G alaţi, la B raşov, la B răila cer p îin e . . .
P este to t cer p îin e ..: Şi şomerii ăştia, care nu se astîm ­
p ără şi fac d e m o n s tra ţii.. . A sta, p en tru că n-au nici
o treab ă !
— D acă s-ar fi organizat concursuri de frum useţe
din tim p, în to a tă ţa ra , continuă Dacu, crezi că s-ar
fi lu at a tîta tin ere t după blocul m uncitoresc-ţărănesc?
— Nici vorbă că nu ! răspunse Crai-Voievod. Asem e­
nea concursuri nu ne p o t face decît bine !
Şi reflectă m elancolic:
— P ă c a t că nu putem organiza cîte u n concurs de
frum useţe şi pe Valea Jiu lu i, de pildă !
D acu dăd u , tris t, din cap ! « Da ! Mare p ăc at !»
Şi era m are p ăc at ! Crai-Voievod îşi aruncă ochii
asupra sălii în ţesate de lum e şi-şi. ziser: S tatu l trebuie să
aibă grijă de ei ! Şom eri, şom eri, d ar au cel p u ţin o dis­
tra c ţie ! *
U n g la s ră s tm ă lîngă el:
— D om nilor, concursul începe !
D om nul’ 'm in istru de interne citise regulam entul
concursului şi îl cunoştea pe' de rost. R eţinuse în special
u n p aragraf. ■
— D ragă D am ian, şopti el regizorului, în tim p ce
sorbea din ochi fetele care începură să defileze pe scenă
în ain tea lui. R egulam entul zice că ju riu l trebuie să ia
în considerare, în liotărîrilc sale, deopotrivă frum useţea
feţei, p u rita te a liniilor, drăgălăşenia şi farm ecul perso­
nal al co n cu ren tei. . .
— E x a c t ! cdnfirmă D am ian, care şi el în v ăţase pe
de ro st regulam entul.

605
 — Aşa ! Mă rog, frum useţea feţei p o t s-o judec aici.
Şi chiar p u rita te a liniilor. D ar drăgălăşenia şi farmecul
perso n al. . . cum ?
Şi clipi din ochi.
D am ian rîse.
— Ş liu eu?
— Ai v ăz u t? şopti şi m ai aprins m inistrul de interne.
E n eju st ! A bsolut n eju st. Să nc ia aşa, în pripă. F arm e­
cul p erso n al. . . D ar farm ecul personal e o chestie întreagă.
N u m erge aşa !
Şi rîse în fu n d at în b atistă.
.T recură astfel, sub focul privirilor dom nului m ini­
stru de in terne şi sub acidul com entariilor sale inspirate,
Miss B an at, Miss M aram ureş, Miss A rdeal, Miss O lte­
n ia . . . fete drăgălaşe, unele m ai m ult, altele m ai p u ţin
corespunzătoare cu dispoziţiile estetice de la Galveston,
d ar to a te tinere, to ate frum oase, to a te graţioase, to ate
cu acelaşi cusur : subliniau n edreptatea. Cu. cît concu­
rentele erau m ai frum oase, cu a tît se sim ţea dom nul
m in istru de in tern e m ai persecutat.
— Dom nule, îi şopti el vecinului său, să înnebuneşti
n u alta ! Cum să m ai judec, după ce m i-au lu a t m inţile ?
Şi istoria asta cu farm ecul lor p erso n al. . . nu !
T otuşi, tre b u i să-şi dea v o tu l şi şi-l dădu cu verifi­
cata sa com petenţă de expert calificat: aleasa ju riu ­
lui fu şi aleasa inim ii lui. 0 fa tă bru n ă, zveltă, cu figura
deschisă, veselă, frum oasă, şi cu linii de o p u rita te
aproape im pecabilă.
— D om nişoara P u ica Sm ărăndescu a fost aleasă
Miss R om înia !
L um ea din sală respiră u ş u ra tă : în sfîrşit, ţa ra îşi
avea o m iss a ei ! Şi frem ătînd de bucurie, începu să
aplaude, în tr-o rev ărsare de a c la m aţii:
— B ravo, Puico ! . . . B ravo, dom nule m in istru de
in tern e ! . . . B ravo !
Lui Crai-Voievod nu-i p u tea scăpa sem nificaţia
politică a acestei d em onstraţii şi exploată m om entul
pînă la capăt. R idică, deci, m îna şi spuse;
— D oam nelor şi dom nilor ! D aţi-m i voie !
Cînd un m inistru de interne cere, tau poţi refuza.
Ca la com andă, orice zgom ot încetă. D om nul m inistru

606
de in tern e ieşi d in d ără tu l mesei, se apropie de miss
P uica Sm ărăndescu, o apucă uşurel de mijloc şi aproape
lipiţi unul de altul, se apropiară de ram p ă :
— D om nilor şi doam nelor, pînă acum aveam o fată.
De azi în ain te am două !
— Să v ă trăiască ! B ravo ! Să v ă trăiască am îndouă !
E ra o scenă căreia nu-i p u tea rezista nim eni. Colegii
din ju riu , ziariştii şi fotografii, se zbăteau în p ra d a unei
veselii cum plite.
— S puneţi d rep t, dom nule m in is tru ! îl interpelă
A ristotel peste cîteva clipe. A ţi strîns-o zdravăn de m ij­
loc pe Miss R om înia?
— P ard o n ! Am strîns-o conform cu circulara m ea:
p ărin te şte !
— P ărin teşte, dom nule m in istru ! D ar n u cum va ca
u n p ă rin te v itreg ?
— Mă rog, făcu m ăgulit Crai-Voievod, aia-i altă
chestie !
D am ian, care în tre tim p povestea şi celorlalţi fră-
m întările lui Crai-Voievod din tim p u l concursului, in te r­
veni şi el:
— D ar ce faceţi cu farm ecul ei personal, dom nule
m in istru ?
Crai-Voievod îşi p o triv i ştrengăreşte p ălăria şi zise
cu g ra v ita te :
— Mai vedem ! Mai vedem ! Nu-i exclus să d au o
nouă circulară !

Crai-Voievod, m in istru de interne dem ocrat, în tr-u n

guvern dem ocrat, ţin ea m ult la presa dem ocrată, care
şi ea, ţin ea m u lt la dom nul m inistru de interne. Aşa că
se serveau reciproc, spre binele p atriei. Şi presa dem o­
cra tă , şi dom nul m in istru de interne erau p en tru capi­
ta lu ri străin e — şi presa dem ocrată, şi dom nul m inistru
de in tern e erau îm p o triva p artid u lu i naţional-liberal —
şi presa dem ocrată, şi dom nul m inistru de interne lu p ­
ta u p en tru propagarea adevărului că în ţa ră nu există
com unişti, că în ţa ră n u există com unism . P rin forţa
de a re p eta necontenit că în ţa ră n u există com unism ,

607
că în ţa ră n u există com unişti, a tît presa dem ocrată,
cît şi dom nul .m in istru de interne ajunseseră să ridice
această p ractică a u nui adevăr im pus de înalte necesităţi
de s ta t, la ran g u l de principiu. « în tru n iri com uniste ?
V ai de ele ! D acă şi alea se cheam ă în tru n iri. Cîţiva
b ăieţi, acolo. . . Şi apoi, aţi v ăz u t ! T oate s-au p etrecu t
în linişte ! P arc ă nici n -ar fi fo st» !
Aşa că, p en tru presa dem ocratică şi p en tru dom nul
m in istru de in tern e din p rin cip iu n u există com unişti
în ţa ră — din p rin cip iu nu există com unism în ţa ra .
Şi ceea ce dom nul m in istru de interne re p eta la to t
pasul, oral — presa.d em ocrată re p eta în scris: com unism
nu există ! D acă există, este opera naţional-liberalilor !
C om unişti nu există !
în tre tim p , însă, p arcă dinadins, ca să dezm intă
şi presa dem ocrată şi pe dom nul .m inistru de interne,
tocm ai în ultftna vrem e p a rtid u l com unist începuse a
deveni şi m ai activ. Blocul m uncitoresc-ţărănesc se
în tărea. Lansa m anifeste. Convoca în tru n iri, în care,
cerea am nistia, şi* a ră ta că de fa p t starea de asediu
există, deşi a fost rid icată form al; d en u n ţa politica de
înfom etare care se duCea în uzine, în fabrici, în m in e;
dem onstra cu cifre oficiale că şom ajul creştea n e c o n te n it;
vorbea de ‘ plaga legii ch iriilo r; ataca guvernul p en tru
politica lu i.d e ră z b o i;. cerea golirea puşcăriilor de miile
de nevinovaţi închişi, spre a face loc tîlharilor care au
adus ţa ra în m izerie; a ră ta că şi sub guvernul acesta
n aţio n al-ţărăn ist, ca şi sub guvernul naţional-liberal,
d rep tu l de asociaţie e su p rim at, că presa m uncitorească
e confiscată şi că sîn t osîndiţi pe zeci de ani la puşcărie
oam eni a căror singură v ină este că ceţ pîine şi [/ace.
D ar /presa dem ocrată nU lua cunoştinţă de proble­
mele Qare frăm ântau m uncitorim ea, p en tru sfîntul m o­
tiv că în ţa ră n u există com unişti, nu există com unism !
în schim b, presa ad v ersară dom nului m inistru de in te r­
ne, în fru n te cu Globul şi Viitorul, dădeau zilnic alarm a
în coloanele lo r: b o lşe v ic i.. . re v o lu ţie .. . ţa ra în p ri­
m e jd ie ... guvern v în d u t M o sco v e i... co m u n işti..,,
com iinism !
Problem a devenea delicată: există saij n u există
com unişti? Globul şi Viitorul ziceau d a — Democratul

608
romîn zicea b a ! D ar adevărul care era: exista sau nu
ex ista? P e n tru că, la un m om ent d at, dom nul m inistru
de in tern e îşi dăd u seam a că poporul începe să fie cu
to tu l dezorien tat: pe de o p arte i se spune că în ţa ră nu
există com unişti, iar pe de altă p arte, to a tă lum ea vede
cum aceşti com unişti, care nu există, to tu şi se agită
şi sîn t p re tu tin d en i prezenţi. P rin u rm are: există sau
nu există ?
E x istă ! D ar au un cusur: lucrează legal. Cenzura
a fost rid icată, stare a de asediu a fost ridicată, şi din
păcate, de aceste av an taje se po t folosi n u num ai naţio-
nal-ţărăn iştii, naţional-liberalii, lanciştii lui C aţă şi
arhangheliştii lui Aureliu Cziucziewicz, d ar şi com u­
niştii. Legal ! Adică în cadrul legii. Şi, în tr-u n s ta t de
ordine, « com unişti» şi « le g a l» sîn t două cuvinte care
nu se p o t ţin e alătu ri. în tr-u n s ta t de ordine un com u­
nist nu poate lucra legal, cu a tît m ai m u lt cu cît nu
există. De aci şi to a tă grija dom nului m inistru de interne
ca a c tiv itatea legală a p artid u lu i com unist, sub un
regim în care nu este stare de asediu şi n u este cenzură,
să capete u n caracter ilegal.
Aşa s-a în tîm p lat că m uncitorii, convocaţi m ai deu­
năzi de blocul m uncitoresc-ţărănesc în localul « Con­
stru cto ri» sub u n regim în care n u trebuie să se ceară
autorizaţie p en tru în tru n ire, s-au tre z it în sală, pe neaş­
te p ta te , cu jan d arm i, cu poliţie, cu arm a tă, în frunte
cu prefectul poliţiei, cu prim ul procuror, cu un ju d ecăto r
de in stru cţie, cu procurorul de serviciu şi cu cîţiva
inspectori de poliţie:
— Cine a d a t jos tablourile cu chipurile regelui
M ihai şi ale m em brilor regenţei? a strig at Pricoleanu.
Cine a sp u s :« Nu ne trebuie trîn to ri !» ?
Şi, fără să m ai aştepte vreu n răspuns, s-au făcut
pe loc două sute de arestări, d in tre cei cinci sute de
m uncitori ad u n aţi. Deci, com unism ul există. D ar lucrează
îm potriva legilor: a d a t jos p o rtre tu l regelui M ihai şi a
in su lta t coroana şi regenţa.
Rolul presei dem ocrate era acum să dem onstreze că
dacă există com unism , asta e din pricina liberalilor.
— D om nul e m in istru ! l-a inform at Curelea de la
Democratul romîn pe Crai-Voievod, im ediat după desfă­

39 — c. 1293 609
 şurarea de forţe p o liţieneşti şi m ilita re de pe bule­
v ard u l D om niţei. Liberalii sînt de vină ! Aşa vom scrie:
liberalii sînt de vină ! E i au provocat în tru n irea asta' a
m uncitorilor, ca să înăbuşe entuziasm ul care a cuprins
poporul la v estea că îm p ru m u tu l a fost încheiat !
B uni băieţi, ăştia de la presa dem ocrată. B ăieţi de
in iţiativ ă ! N um ai că uneori i se părea pînă şi dom nului
m in istru de in tern e că m erg p re a departe. Cum s-a
în tîm p lat săp tăm în ă tre c u tă , cînd com uniştii an convo­
cat în tru n iri răsu n ăto are în to a tă ţa ra . Liberalii, spri­
jin iţi de S tănică Popescu, a u 1 d a t alarm a: revoluţie
bolşevică. Cei de la Democratul, însă, aveau u n pu n ct
de vedere cu to tu l opus.
« Solidă ţa ră care trem u ră — scriau ei — din cauza
discursurilor cîtorva zeci de ag itato ri com unişti ! Noroc
că nici cei din O ccident nu-i iau în serios, cum nu-i luăm
nici noi !»
î n starea aceasta de beatitu d in e integ rală, în ceâ
m ai in teg ral dem ocrată ţa ră din lum e, îi găsiră pe
redactorii Democratului romîn telegram ele şi telefoanele
de la Tim işoara p rin care li se vestea că, la congresul
sindicatelor u n itare, a rm a ta a tra s . Şi veştile începură
să curgă de la Tim işoara, prin oficiul corespondentului
care tran sm itea lucrurile aşa cum s-au p e tre c u t: în prim a
zi a congresului, poliţia a n ăv ă lit în sală şi a poruncit
să fie d a t jos p o rtre tu l lui Lenin. ’ '
S pontan, m ai m u lţi delegaţi s-au a r ă ta t g ata să se
supună. î n m ijlocul acestor delegaţi a fost zărit dom nul
inspector general de sig u ran ţă Belciug. Sala a fost încon­
ju ra tă de a rm a tă şi, sub ochii poliţiei şi ai arm atei, s-a
desfăşurat congresul. D upă cîteva zile, congresul fe-a
încheiat, d ar copgresiştii au m ai răm as la Tim işoara o
zi, ca să asiste la înm orm întarea lui Ion Fonaghi, comu-
’n ist, răp u s de tuberculoză, în închisoarea de la D ofţana
şi adus la Tim işoara, în clădirea căm inului m uncitoresc.1
L a înm orm ântare aveau să ia p a rte cîteva m ii de m unci­
to ri. S iguranţa, care tocm ai acest lucru a v ru t să evite,
a interzis înm orihîntarea şi a cerut şă i se predea sicriul.
M uncitorii, în loc de,, răspuns, au început să cînte Inter­
naţionala. P rocurorul a făcut som aţia să se supună,
şi, la refuzul m uncitorilor, arm a ta a în cep u t să tra g ă

610
şi să ia clădirea cu asalt. Căm inul a fost d ev astaţ. N-a
răm as u n geam în treg , o uşă întreagă, u n obiect întreg.
Cei care se găseau în căm in, o su tă douăzeci de b ărb aţi,
şaizeci de femei şi o su tă de copii — ră n iţi, înăîngeraţi,
cu hainele ru p te, au fost arestaţi şi tra n sp o rta ţi la Sigu­
ra n ţă , unde au fost schingiuiţi. ,
..Curelea de la Democratul romîn alergă la In tern e şi
v ru să in tre la dom nul m inistru, d ar tre b u i să aştepte.
D om nul m in istru era o cupat şi nim eni n-avea voie să-l
deranjeze. Sub nici u n cuvînt. O rdin'sever.
în tr-a d e v ă r, dom nul m in istfu era-, foarte ocupat,
î n fa ţa lui stă te a u n om scund, la t în um eri, care vorbpa
ra r şi ap ăsat.
— A sta a fost to t, dom nule m inistru ! Am făcut
ce-am p u tu t !
Crai-Voievod era m u lţu m it: ,
— Ce-ai făcu t, ai fă cu t bine, M untene ! Cred că te-ai
fe rit de Bclciug !
— A tîta-m i m ai lipsea !1Să m ă v ad ă m uncitorii cu el !
R îseră am îndoi şi M ilnteanu şi dom nul m in is tr u
— Bine, M untene ! P o ţi să pleci !. . . N u, nU pe
acolo. . . P e aici !
Şi-i a ra tă o u şiţă din spatele biroului.
î n sfîrşit Curelea fu introdus la dom nul nrinistru,
pe care-1 găsi destul de bine dispus.
— Se pare că s-au p etrecu t lucruri grave la Tim i­
şoara, dom nule m in is tru l strigă el ag itat.
D o m n u l' C rai-V oievod,. p e n tr u ■în tîia oară de cînd
avea grija ordinii şi siguranţei în ţa ră , se declară de acord:
. — D a ! F o arte grave ! Va treb u i să ne revizuim
în treag a noastră atitu d in e fa ţă de Comunişti !
— Care v a ’ să zică, ce scriem , dom nule m inistru ?
— Ceea ce-ţi reclam ă conştiinţa p atriotică ! îi ră s­
punse Crai-Voievod. Mai întîi, cadavrul ! Subliniaţi
că a fost adus la Tim işoara, în noaptea de sîm bătă.
N oaptea ! în ţeleg i ! N o a p te a ! D acă e lucru cinstţţ, de ce
n o ap tea ? De la în cep u t au lu cra t în ta in ă . Subliniază
acest fa p t.
— Voi sublinia !
— Com uniştii susţin că n u li s-a d a t voie să dem on­
streze ! Te rog să arăţi câ li s-a d a t voie. D ar la m orgâ

39* 611
 cim itirului, nu pe străzi ! Medicul oraşului n-a d a t voie
să se facă d em onstraţii pe străzi, nu din m otive politice,
ci din m otive de igienă. N um ai din m otive de igienă.
N u u ita !
— Am n o ta t !
— Com uniştii se plîng că a rm a ta a tra s în ei ! Scrie
că, du p ă som aţie, arm a ta şi poliţia au in tra t în cămin
să ridice cadavrul, d ar m uncitorii i-au prim it cu focuri
de revolvere şi au ră n it cîţiva agenţi. A rm ata n-a -răs­
puns decît cu o salvă, asupra căm inului şi a continuat
actu l de evacuare. A 'c o n tin u a t actul de evacuare. . .
î n term enii ăştia să scrii !
— Am scris !
— B un ! Şi să adaugi că în oraş e perfectă linişte
şi că m uncitorii localnici, în afară de conducătorii sindi­
catelor u n itare în tru n ite în congres, au m anifestat, fa ţă
de înscenarea a ra n ja tă cu v ă d ită in ten ţie de către con­
ducătorii com unişti, aceeaşi indiferenţă ca şi pentru
congres. In d ife re n ţă . . . Ai n o ta t ? Şi acum a, te rog,
scrie cu v în t cu cu vînt cele ce-ţi dictez şi aşa să ap a ră:
« D upă inform aţiile noastre; din sursă bună, în urm a
evenim entelor de ieri de la Tim işoara, guvernul v a lua
m ăsuri îm p o triv a m işcării com uniste din ţa ră . î n p ri­
m ul rîn d şi ca m ăsură im ediată, guvernul v a dizolva
sindicatele u n itare care sînt sub conducerea com unişti­
lor. Apoi, guvernul v a veni cu o lege p rin care se interzice
orice m işcare, p ropagandă şi ag itaţie com unistă. G uver­
nul socoteşte că aceste măfeuri ale sale sînt justificate de
conduita com uniştilor. D e la instalarea sa, guvernul a
în tro n a ţ to a te lib ertăţile publice, suspendate de trec u ­
tele guverne şi a rid icat to a te m ăsurile excepţionale.
Or, com uniştii au ab u zat de aceste lib ertăţi şi au păşit
de la p ropaganda ideii politice, la fapte care nu pot fi tole­
ra te . Ca atare, guvernul v a lua m ăsurile a ră ta te m ai
sus, socotindu-le ca o legitim ă apărare îm potriva a b u ­
zului comis de com unişti». Ai scris?
— D a ! Vă m ulţum esc, dom nule m inistru !
— S tai ! .. . Trebuie să m ai scrii c e v a : că am dispus
arestarea ziaristului S trajan din Tim işoara — p en tru răs-
pîndirea de ştiri false. A trim is ziarului Viitorul o infor­
m aţie că în tim p u l congresului, prefectul de poliţie a

612
fost b ă tu t de m uncitori şi scos afară din sala de şedinţă.
In fo rm aţia este inex actă şi asta a contribuit să în tărite
pe m uncitori.
R eporterul, obişnuit să-l v ad ă pe dom nul m inistru
de in tern e glum ind, crezu că şi acum a glum eşte şi începu
să r îd ă :
— D ar bine, dom nule m inistru, m uncitorii n u citesc
Viitorul.
Crai-Voievod n u se opri asupra obiecţiei lui Curelea.
A devărul era că el n-a dispus nici o arestare şi că infor­
m aţia incrim in ată, S trajan o avea de la preşedintele
organizaţiei liberale de la Tim işoara, căruia i-a suflat-o
la ureche Belciug. Crai-Voievod ţin ea, însă, m u lt ca
Democratul romîn să dea o aten ţie specială cazului S trajan.
— F ă ce-ţi spun eu ! răspunse Crai-Voievod lui Cure­
lea. D u m n eata eşti gazetă dem ocratică. N-ai voie să
taci cînd u n ziarist este arestat. L ib ertatea o p in iilo r.. .
L ib erta te a scrisului. . . N u u ita să atra g i a te n ţia cititori­
lor asupra fap tu lu i că e vorba de un ziarist liberal, d ar
că d u m n eav o astră,'ca ziar dem ocratic cinstit, sîn teţi gata
să a p ă ra ţi şi pe adversari, dacă lib ertatea lor e atinsă.
P ro te sta ţi cu vehem enţă îm potriva arestării. ^Trebuie
să se v ad ă că noi n u arestăm num ai com unişti. P ro tes­
ta ţi a tîta , încît să se creadă că to a tă afacerea de la T im i­
şoara sc reduce n u m ai la arestarea lui S trajan !
— C redeţi că. . .
— N u, d ragă !. . . A sta v a treb u i să ţin ă num ai două-
tre i zile.
— Şi cu Tim işoara?
— La voia dum itale { zîmbi Crai-Voievod.
Avea m are încredere- în Democratul romîn dom nul
m inistru de interne. Şi încrederea lui nu fu nici de d ata
aceasta dezm inţită.
Democratul romîn relată faptele de la T im işoara după
versiunea dom nului m inistru, d ar în tru c ît com unişti nu
există, n u p ro testă îm potriva arestării şi schingiuirii
lor. î n schim b, p ro testă cu m u ltă vehem enţă îm potriva
arestării ziaristului S trajan.
— O arestare inadm isibilă !. /. , A bsolut inadm isi­
bilă ! .. . C o n stitu ţie. . . A b u z. . . Cerem re in tra re a în
legalitate !

613
 O pinia publică află în felul acesta că la Tim işoara
guvernul a comis u n act ilegal, abuziv, an tico n stitu ţio ­
nala a arestat pe n ed rep t pe JBtrajan, corespondentul
ziarului Viitorul, oficiosul p artid u lu i naţional-liberal.
• Cît despre congres, Democratul romîn n u întîrzie
să-şi spună p ărerea sub u n articol in titu la t • cu litere
m ari: 'Înfrîngerea co m u nistă — « O excepţie care con­
firm ă r e g u la » .. . în care dom nul m inistru de interne
citi cu' uim ire:
« E venim entele de dum inica tre c u tă de la Tim işoara
au d a t loc la to t felul ţie' com entarii. P resa liberală
s-a repezit să a ra te că ea a a v u t d re p ta te şi că de fap t
com unism ul este o prim ejdie, deoarece s-a ajuns la
focuri de arm ă .'D e fa p t, cele petrecute dum iţiica tre c u tă
sînt dovada evidentă a slăbiciunii com unism ului. E xcep­
ţia de dum inica nu eâte decît în tărire a regulii: com unis­
m ul este pe sfîrşite. L o v itura de la Tim işoara dovedeşte
că m işcarea com unistă a tr ă it !»
Furios, m inistrul de interne trîn ti ziarul pe m asă:
— M ichiduţă, să mi-1 chem i în d a tă pe idiotul ăla
de C urflea.
Curelea sosi în tr-u n suflet.
— D om nule m in istru !
— Ce-i aia « dom nule m in istru » ! începu să zbiere
la el Crai-Voievod, Vă b a te ţi joc de m ine ş i ’de ţa ră ?
Ţi-am d a t o declaraţie că vom lua m ăsuri îm potriva
com uniştilor, care ne am eninţă, şi că sîntem siliţi să
reintroducem starea de asediu ? D a sau b a ?. . . A tunci
cum v ă p erm iteţi să scrieţi c ă , nu există com unism şi
că orice com unism a m u rit? S au v -a ţi v în d u t lib era­
lilor ? «
— D om nule m in is tru . . .
— Nimic ! De azi înainte, com unism ul există*. . .
com uniştii există !. . ! Scurt !
*1 '
*
I

î i zicea Io n B um bea şi era m uncitor la m inele din

V ulcan, de pe valeţi 'Jiu lu i. în tr-o noapte, pe la zece,
B um bea plecă de la m ină, unde lucrase cu ultim ul
schim b şi o lu ă spre casă. D e ju r îm prejur beznă. Ion

614 •
B um bea îşi lum ina însă drum ul cu lam pa de m înă, aşa
că ocolea pe cît p u tea gropile pline de noroi ori de apă.
Ion B um bea n u se gîndea nici la supărările dom nului
V intilă, nici la politica externă a dom nului D acu — şi
nici m ăcar la Miss Rom înia. Singura lui dorinţă era să
ajungă acasă cît m ai degrabă, şi, m încat, sau nem încat,
să se culce.
D eodată, se desprinseră din beznă cîteva um bre care
se n ăp u stiră asupra lui B um bea. Om ul, instinctiv,
ridică m îna în care ţin e a felinarul, ^ă se apere — şi
recunoscu pe R ad u Nicolae.
— S tai, m ă, ce ai cu m ine !
D ar R ad u Nicolae răcn i:
— Arde-1, m ă ! .. , D ă-i la cap !
A tîta m ai apucă să audă Ion B um bea. Cînd deschise
,ochii, se trezi în tr-u n p a t de spital, oblojit de sus p înă jos.
— Ai scăpat bine, Ioane ! auzi el un glas.
Lîngă p a t stătea u cîţiva tovarăşi din m ină, care
veniseră să-l vadă.
— Cum a fost, m ă Io an e? îl în treb ă unul d in ei-
— .H abar n-am ! Aşa, din se n in . . .
— î i cunoşti?
— Pe u nul din ei. Pe R adu Nicolae. .
Pe R ad u Nicolae îl ştiau to ţi: era unul din şefii
gărzii de voinici.
— A re el ceva cu tin e ?
— Ce să aibă ! De abia îl cunosc !
— Zi d rep t ! P o ate că la vreun păhărel de ţuică,
i-ai spus vreo v o rb ă u rîtă ! .
— N -auzi, fra te ? De abia-1 cunosc ! ,
Se zbucium ară oam enii să înţeleagă, d ar nu izbutiră.
Ion B um bea nici de b ă u t nu bea, nici de flecărit nu
flecăreşte, nici pe la sindieate nu um blă. . . Ion Bum bea
era u n om oarecare, un b iet m uncitor m ai în vîrstă
care a tîta ştia: să m uncească fă ră să crîcnească şi cînd
îi vine ceasul, să m oară fără să crîcnească.
— F aci vreo plîngere, Ioane?
Cu to a te că Io n era un om oarecare, învăţase şi el
ceva de la v ia ţă :
— Cui să m ă plîng? zise el. P rim aru lu i? N u ştiţi
că p rim aru l este cel m ai m are peste voinici?

615
 Ion B um bea prefera să tacă. Şi tăcu . D ar peste cîteva
zile, fu b ă tu t un a lt m iner: Cozac P etru . Şi acest Cozac
P etru , to t un m uncitor oarecare era: om m ai în v îrstă,
care n u bea, n u era arţăgos — şi nu făcea politică. Şi
peste alte două zile, fu snopit în b ă tă i un al treilea
m un cito r: Piroşca A lexandru. . . Şi după el Kelem en
Is tv a n . . . şi du p ă el altu l şi a l t u l . . . T oţi aleşi pe
sp rin cean ă: cei m ai şterşi, cei m ai slabi, cei m ai în vîrstă
şi cei m ai străin i de crîşm ă, de certuri, ori de politică.
P e n tru conducătorii sindicatului m inerilor, lucrul
începea să devină ev id en t: cei tre i sute douăzeci de
b ătău şi care com puneau gărzile de voinici din regiune,
care pînă acum se m ulţum eau num ai să defileze, aveau
o m isiune: să atace pe oam eni n u spre a se răfui cu ei
p en tru vreo activ itate politică oarecare, ci, p u r şi sim plu,
p en tru a sem ăna tero area în rîndurile m uncitorim ii..
De asta îi şi b ătea u pe cei m ai slabi şi m ai străini de
orice activ itate politică-: p en tru a băga spaim a în
com unişti.
Conducătorii sindicatului îndem nară pe cei b ă tu ţi să
facă plîngere către prefect. F ăcură oam enii plîngere, şi
prefectul îi chem ă:
— Ce e, m ă?
— M-au b ă t u t !
— De ce te-a u b ă tu t?
( — N u ştiu !
— N u ştii ? L as’că ştii !. . . Mai bine m ărtu rise şte:
de ce te-au b ă tu t.
— P ăi nu ştiu, domniile prefect !
— V a să zică aşa: n u ştii !. . . Te fac eu acuşi să
ştii !
Şi m uncitorii ieşeau de la P refectură b ă tu ţi, p en tru
că n-au v ru t să m ărturisească de ce au fost b ătu ţi.
M uncitorii se sfătu iră între ei şi h o tărîră că nu le
răm înea decît să se apere singuri de bătaie: Cum ? Toţi
m uncitorii care părăsesc lucrul n o aptea să fie în to v ără­
şiţi acasă de ceilalţi m uncitori. F ireşte, poliţia află
repede ce au pus m uncitorii la cale — şi începu să-i
pîndească. Chiar din p rim a noapte, un grup de m uncitori
care însoţeau acasă pe tovarăşii lor, fu a ta c a t de poliţie
în d ru m :

616
 — Ce-i cu voi?
— Ne ducem acasă !
— G răm adă?
— P ă i.. .
— Ce p ă i? . . . Complot !. . . Vă ad u n a ţi n o ap tea. . .
Bolşevici !. . . Soldaţi, luaţi-i în prim ire !
Şi m uncitorii, în cad raţi de soldaţi cu baioneta la
arm ă, fură duşi din post în post, cale de o su tă de kilo­
m etri, pînă la D eva.
— B o lşev ici!
P arch etu l îi ţin u închişi cîteva zile — apoi procuro­
rul, sim plu, le zise:
— D uceti-vă
t
acasă !
E ra u n fel de a li se sp u n e : « A doua oară să n u vă
m ai p rin d , că v ă ia m am a dracului !»

P rieten in tim al lui D acu, m inistrul A ngliei era

în tr-u n fo arte frecvent schim b de vizite p articu lare cu
preşedintele de consiliu, cu care-şi petrecea ore foarte
plăcute v o rbind despre dem ocraţie, despre civilizaţie,
despre război şi despre afaceri. în tre aceşti doi b ărb aţi
de s ta t, care se stim au reciproc, a vorbi despre dem ocraţie,
despre război şi despre afaceri, ori de cîte ori se întîlneau,
era un lucru to t a tît de elem entar, ca a se spăla ori a se
bărbieri în fiecare zi. D em ocraţie fă ră război, deci fără
afaceri — n u se p u tea, aşa cum n u se p u teau afaceri
fără dem ocraţie, deci fără război. î n această p riv in ţă
se înţelegeau bine cei doi inşi civilizaţi, care înţelegeau
că v ia ţa nu poate fi tră ită , decît atunci cînd în relaţiile
tale cu ceilalţi pui calm , căldură, interes p en tru nevoile
lor şi o d o rin ţă sinceră de a tră i cu ei în pace şi arm onie.
Pe aceste baze erau fixate şi raporturile dintre Greeg,
m inistrul Angliei, şi dom nul D acu, preşedintele de con­
siliu: arm onie, înţelegere, interes şi sinceritate. Sinceri­
ta te cît se poate de m ultă. Ceea ce era într-adevăr
m işcător, dacă ţin em seam a de fa p tu l că dom nul D acu
venea de la Blaj — şi m inistrul Angliei era englez. Cu
to a te acestea, erau sinceri unul fa ţă de altu l — în orice
caz cît este cu p u tin ţă să fie sinceri doi reprezentanţi

617
a două state, care, în m ulte p riv in ţe, au interese comune.
E v id en t că dom nul D acu nu îm pingea sinceritatea fa ţă
de dom nul Greeg, pînă la indiscreţii care a r fi p u tu t
prim ejdui interesele p atriei. De pildă, dom nul D acu
i-a p u tu t com unica alaltăieri că dom nul R ist i-a aco rd at
creditul p en tru fondul de reînarm are. ■L ucru care l-a
b u cu rat nespus de m u lt pe dom nul Greeg. D ar n u l-a
info rm at pe Greeg că, im ediat ce a c ă p ă ta t sem nătura
dom nului R ist, l-a cbem at pe R om ulus Stoilă, de p ro ­
fesie avocat şi n epot al dom nului D acu — şi i-a şpus:
— R om ulus, roagă-'l pe Seleţki să vină la m ine azi
după m asă ! Vii şi tu !. Şi să n u ştie n im e n i!
D espre asta, D acu n u i-a suflat u n cuvînt lui Greeg.
Şi nici despre felul cum a decurs discuţia cu reprezen­
ta n tu l fabricii « S koda», deşi m inistrul Angliei a aflat-o
în aceeaşi zi şi chiar de la Seleţki.
— Avem b an i, i-a spus D acu lui Seleţki, aşa că
putem proceda la sem narea contractului.
E ra vorba de un co n tract p en tru douăzeci şi cinci
de m ii de p u şti m itraliere şi p en tru u n nu m ăr de tu n u ri
antiaeriene şi b aterii de obuziere.
— P e rfe c t,. dom nule m inistru ! Am adus contractele
cu m ine !
— N u ! C ontractele le v a vedea dom nul m in istru de
război Pisorski, dom nul m inistru de finanţe Popovici
ş i...
Aici i-1 a ră tă pe n epotu-său:
— . . . dom nul Stoilă !
Seleţki a r fi p u tu t să se întrebe de ce asupra unor
contracte care privesc apărarea naţională şi care consti­
tu ie secrete de. s ta t, trebuie să refere acest Stoilă, care
nu avea nici u n rol oficial altu l decît acela de nepot
al lui JDacu. D ar D acu ştia că lui Seleţki nici nu-i trece
acest lucru p rin m inte. Seleţki era în cele m ai bune
relaţii cu nepotu-său, R om ulus, aşa cum era în cete m ai
bune relaţii cu M ăldărescu, nep&tul cuscrului său Mibai,
m inistrul finanţelor şi cum era în cele m ai bune relaţii cu
Mircea, fiul m inistrului de interne. D ar cu cine n u era
în cele m ai bune relaţii acest S e le ţk i!
Seleţki, deci, m u lţum i şi plecă, însoţit de Stoilă.
Lucrul acesta nu-1 povesti D acu lui Greeg. ,In schimb

618
îi povesti cum m erg tra ta tiv e le cu societatea engleză
« Stew ard & P a rk e r» şi cu cea suedeză « Svenska Văga-
ktieb o lag et» , care lucra im preună cu englezii p en tru
concesiunea construirii şoselei B ucureşti-B raşov. D etalii
m ulte asu p ra condiţiilor şi atm osferei m ai ■m ult decît
cordiale în care decurgeau tra ta tiv e le n u era nevoie
să-i dea lui Greeg. Greeg avea de la cine să le cunoască.
Greeg era bine in fo rm at în to ate.' Greeg cunoştea bine
şi afacerea celor tre i sute de locom otiye com andate în
G erm ania ş i . care — după părerea opoziţiei — n u erau
strict necesare, în tru c ît se g ă se a u 'în ţa ră destule loco­
m otive garate în depoziţe din pricina unor stricăciuni
neînsem nate, care p u teau fi uşor re p ara te aici. Greeg
cunoştea şi com binaţia cu podurile m etalice com andate
to t în G erm ania, cu toaţ£ că după părerea aceleiaşi
opoziţii — podurile p u teau fi efectuate de fabricile m eta-
lurgice din ţa ră . Greeg cunoştea to t. P înă şi că D acu şi-a
m ărit leafa de la o p t sute optzeci de in ii de lei la nouă
sute şaizeci de m ii şi că to ţi m iniştrii şi subsecretarii
şi-au ;mărit şi ei leafa cu cîte cincizeci de m ii de lei.
Greeg cunoştea p în ă şi m ăru n ţişu ri ca afacerea celor
o su tă cinci p rieten i sau nepoţi ai lui. D acu, num iţi
a ta şa ţi de presă — deşi to t sindicatul ziariştilor n u cu­
prindea o su tă cinci m em bri — şi care ridicau, o sută
de m ilioane pe an. Greeg gtia to t. Greeg cunoştea pînă
şi situ a ţia personală a nepotului Rom ulus, care, în
toam n ă, cînd unchiu-său a v en it la putere, era d ato f
cîteva m ii de lei pe nişte poliţe p ro testate şi acum a, după
n um ai o p t luni, depusese la bancă zece m ilioane. Deci
şi asupra lucrurilor pe care D acu nvţ-1 inform ase, a m b a ­
sadorul Angliei era inform at. A şta o ştia şi unul şi celă­
lalt. Aşa că, în fond, relaţiile dintre ei n u p u teau fi decît
foarte sin cere. . . D acă în form ă erau m ai p u ţin sincere,
asta nu se d ato ra fap tu lu i că-şi voiau unul altu ia răul,
ori p en tru că-şi închipuiau, că s-ar piitea înşela un u l pe
celălalt, ci p en tru că aşa cerea evanghelia lor d iplom atică:
doi oam eni care rep rezintă două ţă r i civilizate, să şu-şi
vorbească decît în sp irit strict diplom atic. Adică să
spună ex act ceea ce nu cred şi să se prefacă pe cît’po t că
sim t ceea ce n u sim t, adică să se m in tă , dar, fireşte,
să se m in tă în term enii cei m ai aleşi cu p u tin ţă . Totuşi,

619
erau îm p reju rări cînd nici m ăcar în form ă n u treb u iau
să fie făţarnici. D acă erau, o făceau din sim plă obişnu­
in ţă, d ar fără nici o in tenţie, cum se întîm pla şi astăzi,
cînd dom nul Greeg venise la D acu în v izită — cu un
scop precis: să stea cu el de vorbă despre voinici.
Voinicii ajunseseră la ordinea zilei.
Congresul de la Tim işoara n u răm ăsese fără urm ări.
D om nul preşedinte convocase în d a tă consiliul de m iniştri
şi-l pofti sepe Crai-Voievod să facă o expunere am ănun­
ţită a faptelor, după care, m inistrul de ju stiţie luase
c u v în tu l:
— D om nilor, în u rm a expunerii colegului nostru
de la In tern e, este clar că prim ejdia com unistă a crescut.
Ca să evităm în v iito r să se repete provocările com uni­
ştilor, pro pu n să fiu au to riz at să cer in stan ţelo r judiciare
să procedeze la dizolvarea sindicatelor u n itare !
— Cred, dom nilor m iniştri, răspunse dom nul p re­
şedinte, că nim'eni d intre dum neavoastră n u este
îm potrivă.
— Nu !
T oţi erau de acord. Crai-Voievod, însă, m ai avea
ceva de ad ău g at:
— î n interesul ordinii şi siguranţei, p en tru a ne
pune la adăpost de orice surprize, eu propun ca înainte
chiar ca in stan ţele judiciare să fie sezisate, spre a nu
pierde vrem ea, să m ă autorizaţi să procedez la sigilarea
sindicatelor u n itare, im ediat.
A utorizaţia n u în tîm pină nici o obiecţie, şi m ăsura
fu aplicată chiar în aceeaşi zi, în tru c ît ordinul se dăduse
încă înain te de a se fi cerut aprobarea consiliului: organi­
zaţiile sindicale fură închise şi puse sub ^pază în to a tă
ţa ra . Crai-Voievod, după ce-şi isprăvi ziua de lucru la
m inister, veni în d a tă la D a c u :
— E tim p u l să punem voinicii în m işcare ! .. . Aface­
rea de la Timişoara» n u ne poate ajunge să restabilim
cenzura şi starea de asediu. Şi nici a rh a n g h e liştii' lui
Cziucziewicz n u fac încă trea b ă d e stu lă . . .
D acu şi fratele A lexandru fuseseră în to td eau n a însu­
fleţiţi de aceleaşi sim ţiri şi idealuri, ceea ce fu confirm at
încă o d a tă şi cu prilejul acesta.
— F ă ce treb u ie !

620
 Şi voinicii, d ezlănţuiţi, începură să lucreze cu a tîta
vrednicie p en tru interesele neam ului, încît dom nul Greeg
fu în sărcin at de către guvernul său să ia inform aţii mai
am ple asupra in ten ţiilo r guvernului, chiar de la preşe­
dintele consiliului. Or, în tru cît Greeg îi comunicase
obiectul vizitei sale, preşedintele consiliului, spre a-1
servi cît m ai bine, îl chemase să asiste la convorbire
şi să-l aju te, la nevoie, cu lum inile sale şi pe Crai-
Voievod.
— Cum au lu a t n aştere gărzile de voinici, dom nule
preşed in te? în treb ă Greeg, cînd convorbirea lor se opri
asup ra acestui subiect.
— In iţia tiv a , dom nule m inistru, răspunse D acu, s-a
lu a t la prim a conferinţă a prefecţilor care s-a ţin u t la
B ucureşti. E u propusesem ca organizaţiile acestea să
se num ească « g ă rz i a g r a r e » ... D ar le-am schim bat
în d a tă num ele în v o in ic i.. . O rganizarea răm înea la
aprecierea prefecţilor.
— C onstituţia adm ite aceste gărzi? în treb ă rep re­
ze n ta n tu l M arii B ritan ii, foarte în g rijo ra t ca nu
cum va să se calce co n stituţia.
— Orice p a rtid poate organiza asem enea form aţiuni
în cadrul co n stituţiei ! îl lăm uri D acu.
— Serios? p ăru foarte m irat Greeg, care, adăugă,
zîm bind: Şi s-au conform at constituţiei şi celelalte
p artid e ?
— E v id en t ! zîm bi şi D acu. Liberalii au încercat
să-şi facă o organizaţie a lor n u m ită « V e s tito r ii» ...
şi T raian S ăp u n aru a încercat în A rdeal să-şi facă o
organizaţie în titu la tă « O ţe liţii» .. . şi generalul I^eaţă
a încercat să-şi facă o organizaţie în titu la tă « P rin foc
şi p a ră » !
-Ş i?
— N -au i z b u t i t !
— De ce?
— E ra u neserioase ! Asem enea organizaţii p o t avea
succes n um ai dacă ideea porneşte dintr-o concepţie
m odernă şi occidentală.
R ăspunsul lui D acu îl satisfăcu pe rep rezen tan tu l
dem ocraţiei engleze, care, după ce pufăi din lulea cu
v o lu p tate, în tre b ă :

621
 — Şi ce m isiune au aceste gărzi, dom nule preşedinte ?
— E v id en t, cu ltu rală ! răspunse D acu. E u personal
pun m are p re ţ pe educaţia cetăţenească. Rolul acestor
gărzi este tocm ai acesta: să facă educaţia cetăţenească !
O educaţie culturală. Şi num ai cînd se v a ivi n e v o ia .. .
şi educaţie p o litică. . .
M inistrul Angliei .era m ai satisfăcu t: ,
. — î n acest caz, n u este exact ceea ce se spune că
aceste gărzi a r avea u n caracter fascist !
D acu, deşi se străd u i să păstreze cît m ai m u lt o
ap a ren ţă de calm , n u izb u ti să n u strecoare în răspuns
u n accent de. sup ărare:
— Fascism ? A sta înseam nă că aş fi eu f a s c i s t! ...
E u, fascist, dom nule m inistru ? . . . D a r s-ar p u tea găsi
în. to a tă ţa ra cineva să-mi atrib u ie m ie o asem enea
in ten ţie ? , -
— A bsurd ! făcu Greeg, care ştia că sta tu tu l voi­
nicilor prevede salutul fascist, organizarea cetelor după
m odelul fascist şi pînă şi defilarea fascistă în rîn d u ri
de cîte trei. Cu to tu l absurd ! '
Şi pufăi cu a tîta energie din lulea, încît dispăru
în tr-u n nor gros de fum . .
— Totuşi, continuă el, cum explicaţi poporului rostul
acestor gărzi ?
— M em brii gărzilor de voinici au răspuns apelului
din p u r d evotam ent fa ţă de p a rtid u l naţio n al-ţărăn ist,
fără să exam ineze cărui scop corespund. . .
— D ar p o p o ru l. . . p o p o ru l! insistă Greeg, care,
obişnuit în cariera lui cu lim bajul confuz, cerea to tu şi
să desprindă din confuzie elem entele clare de care avea
nevoie.
— D eocam dată ne adresăm tinerilor în tre optspre­
zece pînă la treizeci de a n i . . . şi tinerii răspund cu m are
entuziasm ! vorbi Crai-Voievod. Sfinţirea drapelelor este
p en tru tin eri un ad ev ărat prilej de s ă r b ă to a re .. .
Greeg, însă, nu se dădu b ă tu t.
— D om nule preşedinte, zise el răspicat. G uvernul
m eu îm i cere lăm uriri, pe care eu îm i fac d ato ria 6ă
le cer' direct dumneavoastră*. Trebuie, deci, să fiu în
m ăsură să com unic guvernului m eu ce i se spune poporului
despre aceste gărzi.

•622
 — O rganizaţiile de voinici, răsprfhse Dacu, sînt o
sim plă şi n atu ra lă urm are a spiritului tim pului, în care,
a tît,în acţiunile de pe cîm pul de lu p tă , cît şi în luptele
politice, se angajează masele. E u ştiu că p artid u l liberal,
şi p artid u l generalului N eaţă, au un adînc dispreţ, sau
dacă nu, cel p u ţin o adîţică neîncredere fa ţă de aceste
m ase populare. P artid u l naţional-ţărănesc a a v u t to t­
deauna încredere în popor şi respect p en tru m ase, şi
n u înţelege să lim iteze nici una din ele p rin bariere de
jand arm i, ci să le lase libere, p en tru form area lor dem o­
cratică,«socială .şi m ai ales politică. O rganizaţiile tinerilor
sînt obişnuite şi în alte ţă ri: în Poloqia, în Cehoslovacia,
în G e rm a n ia ...
D acu se ostenea iar să-i spuie lui Greeg lucruri cuno­
scute de to a tă lum ea.
— D om nule preşedinte, făcu Greeg, to tu şi poporul
a r putpa să ceară detaliic de ce aceste organizaţii?
Şi adăugă, zîm bind:
— Aşa cum aş v rea să ştiu şi eu !
— P oporul? P oporul poate să ştie. N -avem nimic
de ascuns ! O poziţia ne acuză, că prin aceşti voinici,
am v rea să su bstituim puterile legale şi constituţionale
organizate de ţa ră p en tru m enţinerea ordinii, sau p en tru
alte scopuri. D ar d espre.aşa ceva nici nu poate fi vorba.
S ta tu l rom în are forţele sale constituţionale organizate
absolut suficiente, spre a susţine, în .o ric e îm prejurare,
ordinea legală în această ţa ră . P rin urm are, a presupune
sau a ne învinui pe noi că am vrea să transform ăm
această organizaţiune de p a rtid în tr-u n a m ilitară,
spre a o su b stitu i forţelor constituţionale organizate
în ţa ră , este o n ed rep tate g ra tu ită pe care o respingem
cu to a tă hotărîrea.
Şi tăcu . Greeg îşi scutură trabucul, liniştit, şi to t
lin iştit, .în treb ă:
— D ar în ce scop aceste organizaţiuni, dom nule
p r e ş e d in te ! ... Mă ie rta ţi că i n s i s t ! . . . Mi-o cere
g u v e rn u l!
D acu p arcă auzi p en tru întîia oară această întrebare.
— A ! Scopul ? făcu el, sim plu. A ceastă organiza­
ţiune? n u urm ăreşte nici- un scop de agitaţie sau ră z­
v ră tire . . . c i. . .

623
 Şi deo d ată redeveni rigid şi solem n:
— . . . ci num ai organizarea dem ocratică a ţă rii şi
apărarea regelui şi a neam ului !
Greeg era ra d io s:
—Asa da ! zise el. Acum înţeleg. E un scop m ăreţ.
Da !
D ar dom nul preşedinte n u m ai putea fi re ţin u t:
— Gărzile de voinici, dom nule m inistru au fost
socotite necesare ca o reacţie la organizaţiile tin e re tu ­
lui com unist. Organizaţiile de m uncitori industriali,
prin p reg ătirea lor, ar putea, la u n m om ent dqt, să ia
conducerea statu lu i, cum ş tiţi că s-a în tîm p lat şi în
Rusia. Or, este inadm isibil ca nişte m uncitori neciopliţi
să pu n ă m îna pe p u tere şi să ne în lătu re pe noi. A cesta
şi num ai acesta este ro stu l organizării voinicilor.
— F o arte bine, foarte bine ! aproba m inistrul A n­
gliei, pufăind din lulea. A cum a înţeleg !
— G eneraţia tîn ără, continuă D acu, m ai cu seam ă
cea de la ţa ră , n u trebuie lăsată p rad ă propagandei
ideilor bolşevice. A r fi de dorit ca to ate partidele de ordine
să-şi organizeze în acest fel tin ere tu l şi să-i dea educaţia
politică şi cetăţenească.
— Desigur, desigur ! adm ise Greeg.
— Cît ne priveşte pe noi, dom nule m i n i s t r u , pe noi,
n aţio n al-ţărăn iştii, ţin să com unicaţi guvernului dum ­
neavoastră că p artid u l n aţio n al-ţărăn ist şi guvernul pe
care-1 susţine sta u neclintiţi pe baza constituţionalism u­
lui p a r la m e n ta r.. . P a rtid u l n aţio n al-ţărăn ist nu se abate
de la această directivă a sa, care este concrescută cu
m intea, cu in i m a , cu sufletul s ă u . . . P artid u l naţional-
ţă ră n ist nu v a suferi în sinul lui organizaţiuni care ar
avea alt scop decît acela de a susţine dem ocraţia
naţională şi constituţionalism ul parlam en tar, cu rat şi
adevărat.
— Splendid, dom nule preşedinte, splendid ! . . . D e­
m ocraţia naţio n ală !
— Şi constituţionalism ul p arlam en tar ! îl corijă cu
solicitudine Dacu.
— Splendid, splendid !
Şi se u itară reciproc în ochi şi în privirea lor se p u tea
citi acelaşi gînd satisfăcu t: « Ia tă ce înseam nă relaţiile

624
d in tre n işte oam eni civilizaţi__ D in două cuvinte,' se
înţeleg !»

P e Crai-Voievod căldura nu-1 supăra. N u p en tru

că s-ar fi găsit în som ptuosul său cabinet de lucru sub
adierea v entilatorului. V entilatorul nu îndulcea zăduful.
Soarele năprasnic de august nu p u tea fi îm blînzit cu ven­
tilato are. A sfaltul scotea aburi. B ucăţi dc h îrtie, p u rta te
alene, de ici-colo, de un vînticel fierbinte, se răsuceau în
cornet, pîrlite de arşiţă. La ora aceasta de amiază,, ora­
şul era p u stiit de valurile de foc care curgeau de sus
fă ră m ilă. P în ă şi um bra părea că fugise de pe străzi să
se ascundă. T o ţi şi to ate gem eau, scrîşneau, se zvârco­
leau ca pe frigare. Şi în m ijlocul acestui cazan în clocot, o
singură v ieţu ito are se mişca liberă, degajată, vioaie,
ca şi cum flăcările a r fi adevăratul ei elem ent în care putea
să trăiască: era dom nul m inistru de interne Crai-Voie­
vod. Cu haina pe el, cu crav ata corect înnodată, ca de
obicei, dom nul Crai-Voievod ridica m ereu ochii, nervos,
de pe m aldărul de h îrtii care stă te a înaintea lui şi-şi
în d rep ta orhii aprinşi de nerăbdare, spre uşă. E ra în
aştep tare. T o ată fiinţa lai încordată a şte p ta ! D ar uşa,
care era azi închisă p en tru audienţele obişnuite, nu se
deschidca. D ecepţionat, Crai-Voievod se apucă să răs­
foiască m ai d ep arte hirtiile, fără ca vreuna din ele să-i
re ţin ă a te n ţia în m od deosebit. D eodată, se opri, îşi
scoase ochelarii, îi şterse bine cu b atista, luă o h îrtie şi —
u itîn d p en tru o clipă ce-1 reţine aici în căldura aceasta,
se sprijini de spatele scaunului şi începu să c ite a s c ă ...
E ra un ex tras al bilanţului de pe ultim ii p atru ani al
socictăţii carbonifere Lupeni. Sumele erau im presio­
n a n te . . . Stăpînii întreprinderii aveau din ce să trăiască:
« în anul 1925, la un capital de p a tru sute milioane, un
am ortism ent de treizeci şi op t de milioane şi un profit de
nouăzece şi opt de m ilioane. în 1926, la acelaşi capital,
u n am ortism ent de optzeci de milioane şi un cîştig dc una
su tă cincisprezece milioane. în 1927, la un capital de
cinci sute nouăzeci m ilioane, un am ortism ent de una sută
p atruzeci şi două m ilioane şi un cîştig de una su tă doiA-

40 — c. 1293 625
sprezece m ilioane. Ia r în anul 1928, Ia acelaşi capital, u n
am ortism ent de două sute unu m ilioane şi u n cîştig de
nouăzeci de m ilio a n e » .. . A şadar, în tim p de p a tru ani,
am ortism ente de p a tru sute şaizeci şi două m ilioane op t
sute cincizeci de mii lei şi cîştiguri de p a tru sute cinci­
sprezece m ilioane p a tru sute cincizeci şi cinci m ii lei.
Şi astea sînt cifre care 6e publică, n u cifrele a d e v ă ra te . . . .
D ar p arcă cine* a r p u te a cunoaşte cifrele ad ev ărate?
Crai-Voievod tresări. I se p ă ru că uşa se d e sc h id e .. .
N u ! . . . Se înşelase ! . . . T o t n im ic .. . E ora u n u . . . De
ce o fi în tîrz ia t a tîta !
Şi cu b ilan ţu l societăţii L upeni în m înă, închipui­
re a îl p u rtă pe sdom nul m in istru de in tern e tocm ai la
Lupeni. Acum cinci zile venise în capitală R oszvany,
prefectul de H u n edoara, ca să-l p u n ă în cu ren t asupra
celor ce se p e tre c ' la 1Lupeni, unde m iile de m uncitori
organizaţi în sindicate erau foarte a g itaţi în ultim ele zile.
— Şi ce v o r? în treb ă Crai-Voievod.
— Vor ce au v ru t şi m ai în ain te, cînd au d e n u n ţa t
contractu l lor colectiv ! răspunse prefectul. P oftim aici
m em oriul lor.
Crai-Voievod îl lu ă şi-l citi. C uprindea aceleaşi
p un cte pe baza - cărora m uncitorii au dus tra ta tiv e le
cu societatea L upeni’. M uncitorii care lucrează la foc
şi la gaze să n u fie constrînşi să lucreze pînă ce cad în
n e s im ţire .. . M uncitorii să fie supuşi la o m uncă ra ţio ­
nală. Tim pul de m uncă să fie reglem entat în m od ra ţio ­
nal. -Să se aibă în vedere condiţiile de m uncă îxi apă..
P ersonalul superior şi de control să aibă o atitu d in e m ai
binevoitoare fa ţă de m uncitorii expuşi pericolului în
orice m om ent. Să se stabilească producţia norm ală a
un u i om sănătos, pe u n tim p d a t. Să se revizuiască m odul
de salarizare şi să se asigure m uncitorilor u n m inim nm de
ex isten ţă.
A m înţeles ! zise Crai-Voievod şi-i dăd u prefec­
tu lu i h îrtia înapoi. Să n u se facă nim ic. Spune direcţiei
nici să n u stea de vorbă cu m uncitorii. Cu ăştia n-ai voie
să fii cum secade, că în d a tă se obrăznicesc.
— Şi încă cum ! făcu prefectul. N um ai eu ştiu cît
am de suferit de pe u rm a lor.

626
 — F o arte ră u ! N im eni n u te obligă să* s u fe ri! F a ţă
de ă ş tia m u se cade să te p o rţi cu m ănuşi. '
Se ridică de pe scaun, se apropie cu paşi iu ţi de
R oszvany şi-l apucă de b ra ţ:
—-Ascultă a ic i! D um neata eşti prefect şi reprezinţi
ordinea publică ! M ă-nţelegi ? , O rdinea noastră, n u
ordinea lor com unistă ! Aşa că, îţi ordon să fii m ai ener­
gic., D acă n u v or să evacueze uzina de bu n ă voie, scutu-
r ă - i . . . S cutură-i aşa, să se satu re p înă la m oarte de
m em orii şi g rev e. . . A rm ată ai ?
— Am !
— D estu lă?
— D estulă ! L a nevoie, m ai p o t chem a şi de la D eva
şi de la O ră jtie !
'— Să c h e m i! L a cea m ai m ică m işcare, să c h e m i!
P este două ceasuri, R oszvany lua tre n u l înapoi
spre H unedoara, d u p ă ce se angajase fa ţă de m inistrul
său de in tern e să-l ţin ă în curent cu fiecare m işcare a
m uncitorilor.
Or, azi d im ineaţă, pe la orele şapte, Crai-Voievod
prim ise acasă un telefon din p arte a lui R oszvany:
— Am în ceput să evacuez uzina de m uncitori.
— C înd?
Azi, la ora cinci dim ineaţa.
— Şi cum m erge o p eraţia?
— L a în cep u t a m ers greu. M uncitorii a u opus rezis­
te n ţă .
— Şi d u m n eata ce-ai fă c u t? ’
— Am tra s !‘
— F o arte bine ! D ar acum a, care-i situ a ţia ?
— A cţiunea e-n m ers, dom nule m inistru ! . . . Mă
i e r t a ţ i ! T rebuie să fiu la fa ţa locului. P este o o ră v ă
telefonez.
Şi de atu n ci a ştea p tă telefonul lui R oszvany. E ora
u n u şi a ş te a p tă . . . « Ce o fi făcînd R oszvany ăla ? Să
se fi îm potm olit în u ltim a clipă?»
Scos din fire, se p regăti să sune dq p ă M ichiduţă,
cînd uşa se d ă du în lă tu ri şi M ichiduţă se n ă p u sti în b iro u :
— Lupenii, dom nule m inistru !
În frig u rat, m inistrul de interne ridică receptorul.
P refectul vesel îi com unica:

40* 627
 ■
— Am isp răv it, dom nule m inistru ! . . . I-am scos pe
grevişti din uzină ! La ora cinci dim ineaţa am pornit
a c ţiu n e a . . . S-au cules pînă acum douăzeci şi cinci de
m orţi şi două sute de r ă n iţi. . . Mai lipsesc m u n cito ri. . .
A u fugit p rin p ă d u r i.. . U nii dintre fugari m i se -spune
că ar fi grav r ă n iţi. . . Cum se întorc acasă îi arestez.
D acă au fugit înseam nă că sîn t v in o v a ţi! La şase vă m ai
chem , dom nule m inistru. ;
Telefonul era scu rt, d ar deocam dată Crai-Voievod
nici nu cerea m ai m u lt. D iseară va afla detalii m ai
m ulte. îl chem ă pe D acu la telefon:
— F rate Iuliene, i-am « a ra n ja t» pe ăia de la L upeni !
P rim a grijă a lui D acu fu opinia publică:
— Aibi grijă de presă ! zise el.
— F ii pe pace !
Şi Crai-Voievod îl chem ă pe M ichiduţă:
— M ichiduţă, cheam ă în d a tă pe ăi de la g a z e te ...
R ep rezen tan ţii presei se înfiinţară peste o ju m ă ta te
de oră în fa ţa m inistrului de in tern e:
— D om nilor, la Lupeni s-a petrecut u n incident
regretabil în tre m uncitori şi arm ată ! . . . M uncitorii
grevişti au am en in ţat cu distrugerea m inelor şi cu
uciderea prin asfixiere a celor două sute de m uncitori
care se aflau la lu cru. Ca să le apere v ia ţa , a rm a ta a
ceru t m uncitorilor s-o lase să ocupe uzina. D ar gre­
viştii, în arm a ţi cu pari de lem n, cu drugi de fier, cu
revolvere, din ce în ce m ai a g i t a ţ i .. . n-au v ru t să ţin ă
seam a şi au lovit pe soldaţi cu pietre şi cu ciomege.
Şi d.:odată a p o rn it un foc de arm ă — nu se ştie de
unde. Soldaţii, în legitim ă apărare, au tras. P refectul
R oszvany s-a aru n cat înaintea tru p ei spre a îm piedica
pe soldaţi să trag ă m ai departe. S înt douăzeci şi cinci
dc m orţi şi două sute de ră n iţi. D in rapoartele sosite
rezultă că som aţiunile au fost legale şi că au fost făcute
în prezenţa rep rezen tan ţilor ju stiţiei, ca o m ăsură recla­
m ată de îm prejurări. G uvernul a ordonat o anchetă
severă. Cei v in ovaţi v or fi pedepsiţi.
Dom nul R ăducu, m inistrul m uncii, confirm ă:
— Cei v in o v a ţi. . . şi num ai adevăraţii vinovaţi, îşi
vor prim i pedeapsa pe care o m erită.

628
 M inistrul de in tern e m ai avu ceva de spus înainte
de a se despărţi de p resă:
— Ţin, dom nilor, să v ă comunic că M inisterul de
In tern e a m u lţu m it dom nului d e p u ta t Paraschievici
p en tru atitu d in ea pe care au avut-o în conflict elem en­
tele social-dcm ocratc. P e n tru alte am ănunte, v ă rog
să vă p u n eţi în legătură cu M ichiduţă.
T o ţi re p rezen tan ţii presei se n ăp u stiră pe uşă, să
ajungă m ai repede la M iihiduţă. N um ai unul din ei
răm ase pe loc: Curelea, de la Democratul romîn, căruia
dom nul m inistru de in terne îi făcu sem n să nu plece.
— A scultă, Curelea, cauza dem ocraţiei e în joc. Să
ai grijă să se sim tă în cele ce scrii în Democratul romîn
to a tă indignarea sufletului nostru dcm ocratic fa ţă de
ticăloşia dc Ia Lupeni.
— Dom nule m inistru, zise Curelea, eu po t greşi o
singură d a tă , nu de două o r i . . .
Curelea alergă Ia redacţie şi, de pe scări, strig ă:
0 dactilografă ! R epede ! O dactilografă ! . . . Li-
z e t a . . . U nde eşti? . . . Şjjzi şi s c r ie ! ...
Şi n ăd u şit, aproape evaporat de căldură, d ar prea
stăp în it de im p o rtan ţa m om entului, ceru. un sirop —
şi începu să dicteze un articol în care vibra întreaga
lui indignare dem ocratică fa ţă de « ticăloşia» de la
L u p en i:
— H ai, L izeta, scrie: «N em ulţum iţi cu rezultatele unei
sim ple d em onstraţiuni şi biciuiţi de instinctele răscolite
în m od fulgerător, greviştii s-au n ă p u stit asupra uzinei
electrice a m inelor, u rm ărind să-i suprim e funcţiunea,
spre a convinge direcţiunea m inelor să accepte propuneri­
le lor. Au u rm at încăierări asupra cărora lipsesc pînă
a c u m ' in form aţiuni com plete. Ceea - ce se ştie este că
a rm a ta a tra s în m ulţim e şi că avem m orţi şi r ă n i ţ i » . . .
C o s tic ă .. . m ăi Costică, m ai adu-m i u n s i r o p .. . D a’ re­
pede ! . . . H ai, Lizeto, scrie: « E v id en t, incidentul acesta
sîngeros este, m ai presus de to ate, profund regretabil.
Cu a tît m ai regretab il, cu cît nu vedem în m işcarea
violentă a m uncitorilor nici o justificare serioasă. Munci­
to rii au ieşit în strad ă . Nu însă p en tru a face o dem on­
stra ţie obişnuită, ci p en tru a opri funcţionarea uzinei,
de care depindea, pe lîngă v ia ţa cîtorva su te de tovarăşi

629
de-ai lor, însăşi situ a ţia m uncitorilot de la L u p en i» . -. .
to s tic ă , m ă, ai a d o r m it? ... Mă, Costică, m ă, ce faci
cu siropul ă l a ! . . . Lizeto, dă-i d r u m u l ! ... « F a p tu l
ajcesta este rev o ltăto r. N u num ai că n u e în proporţie
cu m otivul care a d eterm in at m işcarea, d a r el n u poate
fi justificat cu nim ic. P recum nu poate fi ju stificată
în treag a nebunie bizară; care a costat v ia ţa a tîto r m unci­
to ri, sacrificaţi în m od cu to tu l absurd acestei m işcări
lipsite de orice înţeles. In c id en tu l de la L upeni răm îne
astfel o provocare in u tilă şi inoportună a spiritului de
ordine, provocare în ecată în sîngele cîtorva victim e oarbe,
pe care nebunia colectivă le-a azvîrlit în pţim ele rîn d u ri
ale m ulţim ii flagelate de p a s iu n i» .. . Uf, în sfîrşit, te-ai
trfezit cu s i r o p u l ! ... P tiu ! Ce-i a sta, ină, C o stic ă !
Ceai? Fire-ai al dracului de b o lş e v ic ! ... Ceai? j . .

Cînd Crai-Voievod citea rapoartele am ăn u n ţite *ce i

se trim ite au de la L upeni asupra m ăsurilor luate de către
a u to rită ţi p en tru restabilirea ordinii, inim a-i cînta.
R egiunea to a tă este îm p ăn ată cu jandarm erie şi tru p e
de grăniceri* şi infanterie. Pe străzi circulă zi şi noapte
p atru le şi la d istan ţe m ici sînt in stalate posturi fixe.
P e n tru ca în m o rm în tarea celor ucişi să nu fie folosită
de m uncitori ca p re te x t de d em onstraţii, cadavrele au
fost tra n sp o rta te la cim itir, pe ascuns, cu căruţele de
gunoaie ale direcţiei m inelor. Cercul m uncitoresc a fost
închis şi — ceea ce este m ai im p o rta n t decît to a te —
orice în tru n ire este interzisă. Orice în tru n ire in te r­
zisă !
— M ichiduţă ! îl b ă tu el vesel pe M ichiduţă pe um ăr.
A i . v ăz u t ? Orice în tru n ire interzisă ! Ia tă _ ceva care
m erită to a tă osteneala ! M-a costat, în tr-ad ev ăr, v ia ţa
a treizeci de m uncitori, d a r cel p u ţin sînt ră sp lă tit p en tru
m unca m ea: orice în tru n ire interzisă. Şi niiheni n u v a
îndrăzn i să spună că am lu a t m ăsura în mod a rb itra r,
fă ră nici o ju stificare: ordinea este în prim ejdie ! Cu
aju to ru l lui D um nezeu, în curînd vom p u te a . interzice
orice în tru n ire în ţa ra în tre a g ă . . . Ce spui ? Cziuczie­
wicz e g a ta ?

630 •
 — G ata, dom nule m inistru !
— A tunci să mi-1 pofteşti n ea p ăra t aici, pe mîine.
dim in eaţă !
Nici căldură, nici oboseală, nici sete, nim ic n u sim ţea
dom nul m in istru de in terne în zilele acelea de v ară
cum plită, ci num ai o im ensă, o to ta lă şi o foarte lucidă
bucurie. Cu Lupenii, num ele lui trece în galeria m arilor
m iniştri de in tern e ai ţării: E l era m u lţu m it, D acu era
m u lţu m it, to ţi fru n taşii p artid u lu i erau m ulţum iţi, p a tria
era, deci, servită.
T otuşi, se găseau în p a rtid suflete sensibile, pe care
întîm plările de la L upeni le tu lburaseră. P rin tre ele, se
găsea, fireşte, şi Leahu, eseist, critic .de a r tă r rom ancier
şi director în M inisterul C om erţului. L eahu ştia că , s-a
înscris în tr-u n p a rtid de oam eni cinstiţi, cu dragoste
de p atrie — şi p retin d ea ca acest p a rtid sâ nu-şi păteze
mîinile cu sînge nevin o v at, cum au făcut partidele reac­
ţionare pînă acum . Ia r p en tru că era m ai m u lt decît
re v o lta t de m ăcel şi p en tru 'că-i plăceau lucrurile ilarei
crezu că este d ato r fa ţă de propria sa conştiinţă, să stea
de vorbă cu Crai-Voievod, care-i era prieten.
— D om nule Crai-Voievod, zise el m inistrului, de
intern e, îţi m ărturisesc că nu m ai ştiu ce să cred. Noi
spunem că de m asacrul de la Lupeni sîn t vinovaţi liberalii.
L iberalii spun că v in o v aţi ar fi com uniştii. Com uniştii
spun că v in o v aţi am fi noi, ţă r ă n iş tii.. . U nii d in p a rtid
spun că v in o v aţi ar fi m inistrul m uncii şi prefectul de
H unedoara. C om andantul regim entului 22 infanterie
spune că v in o v aţi a r fi jan d arm ii şi regim entul 4 grăniceri.
Şi jan d arm ii şi grănicerii spun că. v in o v at a r fi
com andantul garnizoanei din H u n e d o a ra . . . Dai* ade­
v ăru l care e? Cine e v in o v at?
— Nim eni, Leahule d ragă ! îi răspunse «Crai-Voievod,
categoric. Sau to ţi, daoă v r e i ! . . . D ar n u asta in tere­
sează, p en tru că, dacă ţin em seam a de problem ă, e prea
p u ţin im p o rtan t cine e v in o v at că s-a tra s în ’ m uncitori,
ci im p o rta n t este, în ce m ăsură ţa r a a ieşit cîştigată din
accst incident. Ţ ara, Leahule dragă, şi nu prefectul de
H unedoara sau grănicerii. . . Ţ a ra . . . P en tru că noi
facem politică, n u eseuri filozofice, sau rom ane psiho­
logice. N u te supăra, d a r aşa este. Noi facem politică.
I

’ 631
Şi în politică, n u ne oprim Ta detalii m ărunte, ci privim
lucrurile în ansam blu. Şi ansam blu în politică se cheam ă
nevoile neam ului, liniştea neam ului, ordinea şi siguranţa
neam ului. în politică n u ne ţinem de estetică, p en tru
a face num ai ceea ce este frum os, ci num ai ce este sănă­
tos. D u m n eata-ţi spui, desigur, că nu e frum os că au
fo st îm puşcaţi treizeci de m uncitori. D esigur că nu e
frum os ! B a e chiar foarte u rît I Nu poate fi frumos să
vezi treizeci de cadavre la rîn d , şi probabil treizeci de
cadavre însîngerate. Mă supără şi pe m ine, poţi 6ă m ă
crezi. D ar te rog să te în treb i: nu cum va, cu sacrificiul
acestor treizeci de cadavre urîte, am salv at ordinea ţă rii,
care, dacă ar fi tu lb u ra tă , a r costa m ii de vieţi nevino­
v a te ? Ce spui ? D acă ţi-ai pune această întrebare, inci­
dentu l de la L upeni ţi s-ar părea la fel de u rît?
L eahu asculta cu interes cuvintele pline de sim ţiri
p atrio tice ale m inistrului de interne, d ar bolnăvicioasa
lui dragoste de cu rat şi frum os îl silea să reziste:
— D ar, dom nule m inistru, d um neata îmi vorbeşti
ca şi cum eu aş fi venit aici să pledez îm potriva principiilor
de ordine. Ştii foarte bine că eu sînt u n duşm an în v er­
şu n at al dem agogiei com uniste, anarhice, care tu lb u ră
m inţile simple ale m uncitorim ii. . .
— Ş tiu şi apreciez acest lu cru .
— T otuşi, dom nule m inistru, de la a apăra ordinea,
pînă la a com ite m o n struozităţi i n u tile .. .
— Care m o n stru o zităţi?
— în prim ul rînd, s-a dovedit că a rm a ta a tra s fără
som aţiile legale.
— Să zicem că aşa e ! Schim bă acest am ăn u n t ceva
din esenţialul problem ei?
— D ar np e n um ai acest « am ăn u n t» , cum spui
dum n eata, dom nule m inistru. .
— C um ? Mai e ceva?
— D esigur ! S-au găsit cadavre n u num ai pe te re ­
nul uzinei, d ar şi de-a lungul liniei de cale fe ra tă . . . la
o m are d ista n ţă de locul tra g e d ie i!
— N u ştiu ! Se poate ! D ar n u v ăd ce interes prezintă
acest lu cru ? Cadavrele astea d o ar to t în num ărul celor
treizeci in tră.

€32
 — E x ac t ! răspunse Leahu, oarecum surprins de
logica lui Crai-Voievod. D ar dacă adăugăm la asta şi
fap tu l că aceste cadavre au fost găsite m u tila te . . .
— Oooo, m u tilate ! îl întrerupse Crai-Voievod, bine
dispus. C adavrul e cadavru ! M utilat sau nu, lui îi e
to tu n a ! Vrei să ne doară pe noi, ceea ce nu-1 doare
pe el?
Şi clătinând din cap, m u străto r:
— E i, ei, dom nule Leahu, doţnnule Leahu ! .. . Cum
nu te vindeci d u m n eata de obsesiunile dum itale este­
tizan te !
Pe Leahu, observaţia îl irită.
— D ar cele ce vreau să spun n u au nici o legătură
cu estetica, dom nule m iniştrii ! zise el. Trebuie să re­
cunosc, însă, un lu c ru : fap tu l că aceste cadavre au
fost găsite în halul ă sta , acolo unde au fost găsite, dove­
deşte că soldaţii nu s-au m u lţu m it num ai să alunge pe
m uncitori, ca să ocupe uzina, d ar i-au şi fugărit pe dis­
ta n ţe m ari, ca să-i îm puşte cu orice preţ.
— A dm it ! replică m inistrul de interne. E i, şi? D ar
cum ai vrea să le băgăm m inţile în cap? Şi cine g aran ­
teaz ă că m uncitorii nu-şi puseseră de gînd să se întoarcă ?
Zău, Leahule dragă, nu m ai ştiu ce să cred despre dum ­
n ea ta . Ţ i-ai ex p rim at de a t î t e a ori adm iraţia p en tru
oam enii ta ri şi p e D t r u f a p t e l e care oglindesc energie,
tocm ai p en tru că sim ţi că educaţia m aselor nu se poate
face decît cu m ijloace ta ri. D ar la cea m ai m ică în ţep ă­
tu ră , începi să te strîm bi şi să te vaieţi ca o cuconiţă
d-alea p a rfu m a te . . .
Ultim ele cuvinte ale lui Crai-Voievod îl supărară
de-a binelea pe Leahu.
— Dom nule m inistru, zise el, n-am v en it să m ă vaiet.
E u am su sţin u t p artid u l şi aş vrea să-l susţiu, cîtă vrem e
m erge pe calea faptelor t a r i . . . d a r a faptelor care,
fiind ta ri, 6ă fie şi clare şi dem ocratice. Aşa că eu n-am
v en it să m ă v aiet, ci să atra g aten ţia unuia d in tre cei
m ai lum inaţi conducători ai partidului naţio n al-ţărăn ist
asupra greşelii ce se com ite dacă, după cele întîm plate
la Lupeni, n u se face d re p ta te şi n u se dă satisfacţie
p o p o ru lu i!

633
 în ţeleg ăto r, Crai-Voievod c ă u tă să-l liniştească:
— Satisfacţie poporului ? C îtă vrei ! De altfel, nici
n-am a şte p ta t să-m i atra g i d um neata a ten ţia, ca să
fac lum ină în afacerea asta şi să pedepsesc pe cei vinovaţi.
Mă m ir că încă n-ai aflat că am n u m it o comisie de
anchetă.
— A m au zit ! D ar n u ştiu ce s-a f ă c u t !
— Să te inform ez: com isia a cercetat fa p tu l şi a
ajuns la concluzia că v in o v at e Popescu !
L eahu era convins 'c ă m inistrul de interne îşi b ate
joc de el.
ţ— Care P opescu? în treb ă el, îm bufnat.
— Popescu Ilario n ! Inspector regional în M inisterul
Muncii. Cred că-1 cunoşti !
— D a ! Şi ce a fă c u t?
— A făcu t lu cruri grave, dragă L e a h u le ... închi-
puieşte-ţi că de luni de zile trim ite a m inisterului ra ­
p o arte că R oszvany se p o artă u rît cu m uncitorii de
la Lupeni. Auzi ce pocite să-i trea că p rin m inte cuiva:
R oszvany, care e u ngur, să se p o arte u rît cu m uncitorii
de la Lupeni, care sîn t şi ei, în cea m ai m are p arte,
unguri. ■ •
— U n g u ri? făcu Leahu.
Crai-Voievod se a ră tă fOarte m ira t de ig n o ran ţa lui
L eahu:
— Ce ? N-ai ştiu t ? U nguri, m ai to ţi ! Şi să îndrăz­
nească u n m ăgar ca Popescu să susţină că u n u ngur e
în stare să facă u n ră u cît de m ic alto r unguri şi să-l
sape zi de zi pe u n R oszvany, care poate fi v in o v at în
afacerea asta, cum eşti d um neata v inovat. D ar noroc
că s-au în tîm p lat cele ce s-âu în tîm p lat la Lupeni, ca
să p u tem descoperi m aşinaţiile acestui Popescu. L-am
şi d estitu it. Aşa, d ragă L eahule. . . Ca să vezi că ştim să
dăm satisfacţie p o p o ru lu i!
L eahu sim ţea fiecare cuvînt al lui Crai-Voievod ca
o palm ă peste obraji. Scîrbit şi deprim at, se ridică să
plece:
— D om nule m in istru , dacă d um neata îţi închipui
că lum ea o, să în g h ită asem enea glume !
— L um ea? Care lum e? L iberalii? Liberalii care au
pe conştiinţă u n 1907? Un 13 D ecem brie? U n T atar-

B34
B u n a r ? ... D ar cîte n-au făcu t l i b e r a li i ! ... Şi tocm ai
ei n-o să în g h ită ?
D em n şi a p ă sa t'L e a h u îi răspunse:
— D ar n u sîn t n um ai liberalii în ţa r a aşta, dom ­
nule m in istru ! Mai sînt şi alţii care a u o conştiinţă,
un obraz, u n ideal, o credinţă. ,
Crai-Voievod vă&u abia acum că felul lui cinic de
a discuta, a tît de g u stat de oam enii cu care avea de-a
face, nu era de loc p re ţu it de Leahu. Şi-i p ăru sincer ră u
că n u şi-a d a t seam a de acest lucru de la în'cepiut şi că nu
s-a p u rta t cu L eahu cum treb u ia m ai de m ult. Leahu
e în p a rtid u n p ro te sta ta r. Şi dacă e u n p ro te sta ta r în
p a rtid , înseam nă că nu-i organic legat de interesele lui.
Pe L eahu îl m ai leagă de p a rtid num ai concepţia lui
idealistă despre politică. La prim a decepţie, leg ătu ra
aceasta începe să se subţieze, şi la o a doua, se 'rupe.
Or, asta n u treb u ie sa se întîm ple. L eahu n u ' trebuie
lă sa t să părăsească p artid u l ca u n om care a greşit
adresa. L eahu e u n intelectual su b ţire — şi' p artid u l
are nevoie de c ît' m ai m ulţi intelectuali ca el. U n bun
orato r, acest L eahu, şi un b u n publicist şi apoi, u n om
cinstit. Cinstea lui L eahu nu este ceva de d ispreţuit.
A bil folosită, cinstea lui L eahu poate fi p artid u lu i de
m are folos. Cinstea lui L eahu poate fi o zestre de p re ţ,
în p ro p ag an d a partid u lui. D ar p en tru aceasta, însuşi
L eahu treb u ie pus în evidenţă. Aici e greşeala cea m are
a p artid u lu i: L eahu este lăsat , să m ucegăiască în tr-u n
post obscur de d irector în M inisterul C om erţului, în
loc să i se dea o fu ncţie p o triv ită cu m eritele lui. N u !
P ro stia asta treb u ie re p a ra tă n eap ărat. Altfel, L eahu
se v a d esp ărţi de p a rtid şi v a tra g e după el şi pe alţi
asem enea in telectu ali, aiuriţi, d ar utili.
Crai-Voievod îşi p o trivi, deci, ochelarii şi-i răspunse
lui L e a h u :
— D ar aceeaşi idee şi aceeaşi credinţă avem cu to ţii,
dragă Leahule ! N u, zău ! Cred că exagerăm ! Recunosc
că exagerăm am îndoi. P oate n u m -am ex p rim at bine.
D ar crede-m ă că in ten ţiile mele sînt dintre cele m ai bune.
De altfel; chestiunea încă n-a fost clasată. Cercetările
m ai sîn t în curs şi v or m ai urm a sancţiuni. Te rog să ai
înoredere în m ine. D a r să lăsăm asta deocam dată, p en tru

635
că vreau să-ţi fac o com unicare im p o rta n tă . . . Aşa că*
n u te grăbi. Şezi ! . . .
Vorbea a tît de serios Crai-Voievod şi pe un to n
a tît de im p e ra tiv prietenos, în c ît, fă ră să vrea, Leahu
se aşează la loc.
— Am p e n tru d u m n eata o surpriză ! îi spuse Crai-
Voievod, sfredelindu-1 cu privirea. O 'm are surpriză.
E ş ti n u m it director general al teatrelo r !
Leahu se făcu alb ca varu l.
— Eu ? zise el, cu glasul sugrum at.
— D um neata ! Şi încă ceva. E şti n u m it m em bru
în consiliul de adm in istraţie al so c ie tă ţii« C h ib ritu l» .. .
Copleşit, L eahu abia p u tu bîigui:
— D ar, dom nule m in istru . . . e . . . e . . .
— Lasă, lasă ! îi zise, cu un zîm bet duios, Crai-Voie-
vod. U n patruzeci-cincizeci de mii de lei pe lună în plus,
chiar şi în zilele negre ale opoziţiei, nu s tric ă . . . Şi apoi,
n u prea îţi iâ tim p . Cel m ult un ceas-două pe l u n ă . . .
L eahu nu-şi m ai p u tea reveni:
— E u ? M ie? T oate astea p en tru m ine?
— D a, d ragă Leahule ! D a !. . . Ce te m i r i ? .. . P a r­
tid u l n aţio n al-ţărăn ist îţi apreciază m eritele şi înţelege
să-ţi dea locul ce ţi se cuvine !. . . Sau te îndoieşti de
spiritu l de d re p ta te care însufleţeşte p a rtid u l naţional-
ţă ră n ist ?
 XXII

T renurile, în toam na lui 1929, erau foarte însufle­

ţite . Aproape că nici nu ştiai cum trece vrem ea în tim pul
călătoriei. D ar nici nu ştiai exact unde cobori. P en tru
că, dacă formal cercai în sta ţia B acău, de pildă, un bilet
p en tru Ploieşti, în fond ştiai că ai to t alîtea şanse să
cobori la Adj ud, ca şi la M ărăşeşti ori Buzău. Dacă
in ten ţia ta do a pleca la Focşani era precisă — p reten ţia
ta dc a ajunge Ia Focşani era cu dt'sâvîrşire absurdă,
în tren puteai să te urci cu un deziderat, nu cu un scop.
C ălătoria ta nu putea avea, propriu-zis, scop. E ra, cum s-ar
zipc, o călătorie fără scop, deci o călătorie de p u ră plăcere.

637
L um e m u ltă, înghesuială, îm brînceală, ţip e te , v a ie te . . .
Controlul nu-1 m ai făceau obişnuiţii am ploiaţi cu şapcă,
geantă şi cleşte, ci nişte tin eri deosebit de dinam ici, care
n u m ai perforau, p u r şi sim plu, biletele, ci se străd u iau ,
pe cît era posibil, să perforeze de-a d re p tu l pe călători.
D a r nu pe to ţi călătorii, ci num ai pe cei, găsiţi în neregulă.
C ontravenţia, n-o stabileau după bilet, ci după ochi:
oine nu aducea a arian — n-avea bilet. Şi suferea pe loc
consecinţele, aplicate cu stricteţe de către acei tineri
dinam ici, pe care dacă-i în treb a i:
— în co tro p lecaţi?
R ăspundeau:
— La _congres !
— Şi de unde veniţi? ,
— D e la congres !
E ra u «congresişti» de profesie — şi m ereu în congres.
Congresele lor se num eau « congrese stu d en ţeşti» şi se
ţin eau de p referin ţă în tren u ri, unde tinerii îşi p u teau
afirm a m ai uşor şi m ai eficace dinam ism ul lor de m em bri
a i « Gărzii de fie r» .« G arda de fier» era noua denum ire
p e care dom nul m inistru de in tern e Crai-Voievod a dat-o
disidenţei lanciste. « Legiunea arhanghelul M ihail», de
sub conducerea lui A ureliu Czipcziewicz. O rdinea de zi
a acestor congrese era aceeaşi: problem a originii etnice > ..
şi m oţiunea — aceeaşi: n-au voie să călătorească în tre ­
n u ri decît cei de origine etnică daco-rom ană. In tra u ,
aşadar, controlorii neam ului p rin com partim ente, şi
adulm ecau pe contravenienţi.
— D o m n u l! . . . Ia vino-ncoa !
— ,Am b i l e t ! Ce av eţi cu m ine ?
— B ă ie ţi! P u n eţi m îna pe e l !
C unoştinţa despre lum e a călătorului se oprea aci,
spre a fi relu ată la spital, sau pe cîmp, unde era aruncat
om ul în plină viteză a trenului. '
D om nul D acu declara în presă, în P arlam en t, în
d iscu rsu ri:
— Vom fi to td eau n a respectuoşi fa ţă de instituţiile
fundam entale ale acestei ţă ri, respectuoşi fa ţă de drep­
turile fiecăruia, fă ră deosebire de clasă socială, credinţă
eau o rig in e ! .

638
 I a r tin erii congresişti gardişti aplicau d re p tu rile .
acestea în tren u ri, unde «consolidarea etn ică» se opera
direct şi cu efect im ediat.
D upă un congres organizat pe linia Buxdujeni-Bucu-
re şti şi care a «consolidat» n a ţia cu o grăm adă de bagaje
confiscate p en tru uz personal de la to ţi pasagerii găsiţi
fără bilet, Muică, fericit că poate face m izerii naţional-
ţărăp iştilo r, strigă in d ig nat:
— A cţiunea de învrăjbire, sub to a te vinovatele ei
fo rm ţ, trebuie să în c e te z e ! 0 cere d re p ta tea, o cer
interesele superioare ale statu lu i şi ale neam ului, o cer
jertfele trecu tu lu i şi speranţele viitorului !
Crai-Voievod se a ră tă foarte im presionat.
— B ravo ! Ca şi cum nu niai departe decît anul tre c u t
pe vrem ea asta, n -ar fi făcut la fel şi m iniştrii lor liberali,
Trişcă la In tern e şi S tănică la Ju stiţie , ca să n u m ai
vorbim de to t ce au făcu t tim p de zeci de ani p înă a tu n c i. . .
Slavă dom nului, n u sînt nici prim ul, nici singurul,
n ic i' ultim ul ! Am co n ştiinţa îm păcată.
D ar nici D acu, nici Crai-Voievod, n-aveau tim p de
p ierd u t cu încercări care e r a u , de la început so rtite
eşecului. Aşa că, paralel cu operaţiile îm potriva m unci­
torim ii, conducătorii n aţio n al-ţărăn işti începuseră să
reînvie oficial chestia cadavrelor, să agite pe numerus
clausus şi numerus nullus, să strecoare form ule de rezo­
n a n ţă « e tn ic ă » , să ia m ăsuri îm potriva « stră in ilo r»
cum era aceea a M inisterului de R ăzboi prin care « stră ­
in ii» erau scoşi ‘ din cancelarii — şi să facă declaraţii
oficiale care, dacă erau în contrazicere cu declaraţiile
dem ocratice solemne ale domnului- D acu, le asigurau
a u to rita te a asupra tin eretu lu i prins în plasa lozincilor
fasciste.
— Noi, zicea B agradian alaltăieri în P arlam ent,
n u îm piedicăm pe cetăţeni să aibă o credinţă oarecare,
cheme-se ea credinţa urii de rasă, oricît de reprobabilă
a r fi ea !
P u te a , aşadar, să aibă şi B agradian conştiinţa cu rată
că el, îm preună cu to ţi ceilalţi m em bri ai guvernului,
îi lasă pe tin erii din « G arda de fier» să-şi ţin ă în pace
congresele, n um ai din respect dem ocratic fa ţă de credinţa
fiecărui cetăţean.

639
 Cu această conştiinţă cu rată, Crai-Voievod îl chem ă
pe inspecotrul de poliţie Belciug, în sarcina căruia
in trase supravegherea congresului pe to t parcursul lui
de la B urdujeni la B ucureşti, să-i raporteze.
— Spune-m i, te rog, îl în treb ă el. Ce s-a în tîm p lat
m ai deosebit în tren u l ăsta, că a stîrn it a tîta zarvă
în ţa ră ?
— Nimic, dom nule m inistru, absolut nim ic !
— T o tu ş i! îl îndem nă Crai-Voievod.
— Fleacuri, dom nule m inistru ! La D om neşti, o ovreică
a v ru t să coboare cu fii-sa. D ar din greşeală b ătrîn a a
coborît pe altă uşă şi nu şi-a găsit fata. S-a urcat iar în
tre n şi to t n-a găsit-o ! Şi a început să se vuiete că băieţii
i-au aru n cat fata în cîmp ! . . . A devărul e că băieţii au
a ju ta t fa ta să coboare nu num ai singură, d ar şi cu
b a g a je le .. .
— D ar ă ila lţi.. . b ă t u ţ i i . . . ş t i i . . . ă i a . . . zvîrliţi din
tre n —
— N -a fost zvîrlit nim eni din tren , dom nule m ini­
stru ! Cînd s-au u rc at băieţii în tren , au găsit locurile
lor ocupate. Şi i-au p o ftit frum os pe ăia să libereze
locurile. Dacă ăia s-au su p ărat şi au coborît din tren, a
cui e v in a? Nu i-a silit nimeni !
— F o arte b in e ! Nici să nu-i-silească n im en i! F ie­
care e liber să facă ce vrea ! şi mai d ep arte?
— L a D ărm ăneşti lucrurile au lu at, într-adevăr, o
în to rsătu ră m ai gravă, aşa că am procedat cu energie.
A m a restat p a tru m uncitori ceferişti care făceau gălăgie
că de ce nu lasă băieţii lum ea în pace.
— Frum os ! F o arte frum os ! Aşa să faci to td eau n a !
Să n u -ţi pierzi capul. Să procedezi cu energie ! Cu cea
m ai m are energie ! N-am nevoie să aud văicăreli că n-am
fi o ţa ră de ordine. A6ta-i to t?
— A m ai fost o chestie cu trei pasageri ovrei însîn-
geraţi, care au refuzat orice a ju to r m edical, cu to ate că
noi am v ru t să li-1 dăm , şi au coborît la Dolhasca. Cînd
le-am ceru t adresa exactă, au refuzat. D ar am lu at
m ăsuri să fie identificaţi. »
M inistru] de in tern e se în c ru n tă :
— Să p u n eţi m îna pe ei num aidecît şi să-i aduceţi
la B ucureşti. D ato ria n o astră este să apărăm pe to ţi

640
cetăţenii, fă ră deosebire de clasă socială, credinţă sau
origine. . . şi-i vom ap ăra ! Cu orice p re ţ îi vom ap ăra !
Şi netezindu-şi m u sta ţa cu dosul" palm ei:
— . . . chiar dacă nu vor !
— De obicei aşa fac, dom nule m inistru !
— Bine ! Faci, faci, m orm ăi m inistrul de interne.
D ar o arestare, două p rin tre b ăieţi. . a ş a . . . să n u zică
lu m e a .. .
— Âm încercat, dom nule m inistru, zău am în c e r c a t!
se disculpă Belciug, pfentru care o discuţie cu Crai-
Voievod era o ad ev ărată încîntare. D ar să vedeţi ce
se în tîm p lă: şeful staţiei C hirbăţeni a telefonat şefului
statiei B ujor despre agresiune şi a ceru t arestarea cîtorva
băieţi. Şi şeful staţiei B ujor a răspuns: « N u -i po t
aresta, p en tru că n-am te să le d au de m încare !»
Crai-Voieovd reflectă;
— E i, şi nu-1 crezi? P oate chiar că n-o fi avînd,
o m u l!
★

P e culoarele şi în in cin ta Cam erei era o forfotă

neobişnuită nici m ăcar1în zilele de interpelare cu privire
la fraude. P arlam en tarii, d e p u taţi şi senatori, fuseseră
convocaţi p en tru orele zece dim ineaţa precis şi veniseră
cu to ţii, m ajo ritari şi opoziţie, pînă la unul. Căci era
un m om ent de m are doliu şi mar'e sărbătoare: m urise
un m em bru al regenţei — şi trebuia ales altu l în lbcul
lui. D ar dacă doliul după reg retatu l B uzdugan p u tea
fi p u rta t de fiecare, acasă la el, discret, în fundul inim ii
lui nespus de în d u rerate —■la alegerea noului regent
nim eni n u voia să lipsească, p en tru că, într-adevăr,
actul acesta era m en it să m archeze o nouă co titu ră în
politica ţării.
Cine era candidatul, n u ştia nim eni. D in tre sutele
de aleşi ai naţiu n ii, care treb u iau să aleagă la rîndul
lor pe unul din cei tre i aleşi ai aleşilor, nici. unul nu ştia
pe cine avea să voteze. Veniseră în h aina neagră, hotă-
rîţi să slujească ţa ra ciim e m ai bine, d ar num ele aceluia
căruia v or treb u i să-i ju re credinţă era p en tru ei o
enigm ă.

41 — c. 1293 641
 P resupuneri erau m ulte, ca şi zvonurile şi canca­
nurile. Fiecare cău ta să ghicească pe ad ev ăratu l can­
d id a t — şi fiecare se ju ra că el deţine secretul din sursele
cele m ai înalte. M ulţi presupuneau că locul lui B uzdugan
îl v a lu a regina v ăd u v ă M aria.
L a b u fet, în tr-u n grup de p rieteni politici, Mihăescu,
independentul, spunea:
— I s-a v o rb it reginei ceva despre regenţă. Şi ea a
ră sp u n s: « D acă se crede că m ai p o t fi u tilă ţă rii mele,
voi face sacrificiul de a re n u n ţa la liniştea sufletească
în care trăiesc acum a».
— M odestă, ca în to td eau n a, şi gata să se sacrifice !
făcu Scărlătescu de la B anca K erbalâ.
— Ceva este ad e v ăra t în cheB tia. asta ! zise T ărcă­
oanu, neţistu l. I s-a v o rb it reginei de u n loc în regenţă,
dacă şi-ar da dem isia p rin ţu l Nicolaie, şi ea ar fi ră sp u n s:
« N -a m solicitat şi n u înţeleg să stau la to c m e a lă ...
C onducătorii u n u i s ta t m onarhic treb u ie să aprecieze
care sînt condiţiile esenţiale p e n tru m enţinerea p res­
tigiului şi sim ţăm în tu lu i m onarhic. P e orice a ltă tem ă,
discuţia cu m ine e de prisos.
— D em nă şi h o tă rîtă ! făcu im presionat Stănică
P opescu, liberal. D a r D acu la cine s-o fi gîndind?
— L a m o r ţ i ! făcu T ra ia n S ăpunaru. Mi-a povestit
A rghir că a s ta t de v o rb ă cu el. D acu s-ar fi gîndit la
M arinescu, d ar M arinescu n u p o ate trece de-a d rep tu l
de la M inisterul de E x tern e, la regenţă. Şi a început
să plîngă d u p ă răp o satu l Flondor, după răposatul Gore,
după răp o satu l P q rten iu Cosma, du p ă răposatul Mişu
C a n ta c u z in o .. . N um ai u n ră p o sat .îi place !
— Cred şi eu ! făcu A ureanu.
— D ar A rghir ce spune? în treb ă M ărunţelu.
— A rghir e în principiu îm potriva fem eilor în regenţă !
zise B agradian. D ar dacă treb u ie, to tu şi, să in tre o
femeie, este p e n tru principesa-m am ă, sau p en tru regina-
văduvă! ■
— Oricum, in terv en i Trişcă, n u se poate adm ite
ca în regenţă să fie şi regina M aria şi principele Nicolaie
M am a şi fiul în re g e n ţă . . . N u m erge ! . . . D acă dem i­
sionează N ic o la ie .. .

642
 — D ar V intilă al dum itale? îl în tre b ă generalul
Pisorski. Ce spune?
— V intilă e îm p o triva re g in e i! răspunse în locul
lui Trişcă, M ărunţelu. V intilă a r fi p en tru O skar Nicu-
lescu, preşedintele C urţii de casaţie.
A r f i. . . se s p u n e . . . cred c ă . . . D a r to a te pluteau
în aer: Crai-Voievod a r fi p en tru dem isia lui Nicolaie
şi in tra re a în reg en ţă a reginei şi a lui D a c u .. . J u g ă ­
n a ru ar fi p en tru regină şi generalul P re z a n . . . B ratu
a r fi p en tru generalul P re z a n . . . liberalii a r fi categoric
îm po triv a generalului P rezan şi a r accepta-o chiar şi
pe regină, d ar cu p rin ţesa E lena şi cu Titulescu, printr-o
prim enire to ta lă a com poziţiei re g e n ţe i.. .
Şi vrem ea trecea. Ceasul zece era depăşit. Se făcuse
u n s p re z e c e ... se făcuse unsprezece şi j u m ă t a t e ...
douăsprezece . . . şi dom nul preşedinte, singurul om
din to a tă ţa ra care d eţinea m arele secret, n u v e n e a . . .
Sorcoveanu, fru n ta ş ţă ră n ist, in d ig n a t de întîrziere,
povestea, în tr-u n colţ, unor m em bri ai guvernului:
— . . . Şi doar îl întrebasem acum şase luni, cînd
nici n u se b ănuia că B uzdugan e a tît de bolnav, dacă
are vreo soluţiune în cazul cînd se declară u n loc
v ac an t în reg en ţă. Mi-am perm is chiar să-i spun că
un u i om de s ta t n u-i este ie rta t să se lase surprins de
evenim ente în tr-o chestiune a tît de im p o rtan tă şi că el
este d ato r să aibă g ata o soluţie în orice m om ent s-ar
pune problem a. Şi el m i-a ră sp u n s: « O am !»
— Ce s-o aibă ? făcu Ju g ăn a ru . D oar vezi că n-o are !
Sorcoveanu n u ştia ce să m ai creadă. E ste ad e v ăra t
că la prim ele v eşti cu p rivire la boala lui B uzdugan,
D acu p ărea că a u ita t că are « so lu ţia» — şi l-a chem at
pe Sorcoveanu la B ucureşti.
— P o ate că D um nezeu, i-a spus el lui Sorcoveanu,
ne v a feri încă de această calam itate, d ar, oricum , treb u ie
să ne gîndim la to a te ipotezele. G îndeşte-te şi dum neata.
Mă voi gîndi şi eu. î n to t cazul, spiritele trebuiesc pregă­
tite . Şi p en tru a fi siguri de succes, te rog să n u vorbeşti
cu nim eni despre aceasta. Lasă-m ă pe m ine să vorbesc eu
însum i cu cine treb u ie.
A t î t ! S e c r e t! . . . N um ai în s e c r e t! O m ul de la Blaj
avea u n prilej ra r să se scalde în secrete. T otuşi, care-i

41’ 643
ad ev ăru l? Cînd spunea că « a r e soluţia» — o avea,
sau n-o avea ? D acă o avea, de ce n-a îm părtăşit-o în d ată
şi celorlalţi m em bri ai guvernului? Ia r dacă n-o avea,
de ce a m in ţit? De ce a m in ţit dom nul preşedinte car.e,
cînd îl auzi, re p etă: « E u n u m in t n ic io d a tă ! » ... Şi
de ce a chem at pe to ţi d ep u taţii şi senatorii la sfat să
le com unice o soluţie pe care n-o are — şi acum îi lasă
pe to ţi să aştepte ca n işte caraghioşi ! k
Pe Sorcoveanu, însă, nu-1 supăra num ai atitu d in e a
lui D acu faţă de m iniştri săi, d ar şi atitu d in ea m iniştrilor
fa ţă de D acu. De aceea, la reflecţia lui Ju g ăn a ru , ră s­
punsă re p e z it:
— D ar d u m n e a ta ? .. . D oar şi dum neata eşti vice-şef
al p a r tid u lu i.. . De ce ţi-a i găsit tocm ai cînd trebuie
să se ia o asem enea ho tărîre, să dispari din B ucureşti,
ca să propagi în vîrful B ucegilor cu ltu ra rîm elor de u n d iţă
şi să vii num ai aseară înapoi?
. — N u ştiam că lucrurile se vor petrece aşa ! răspunse
Ju g ăn a ru .
— D acă şi ăsta-i u n răspuns ! făcu dispreţuitor
Sorcoveanu. P arcă d u m n eata n -a r treb u i să-ţi spui
cuvîntul în afacerea asta !
Ceilalţi m iniştri se u ita u m ereu la ceas.
— F rate, e ora u n u ! zise B agradian, alarm at. U nde
o fi D acu? '
E ra u 'c u to ţii in trig a ţi, nem ulţum iţi şi nervoşi. Aseară
D acu îi convocase în consiliu şi poftise pe fiecare să-şi
spună p ărerea: pe cine consideră ei p o triv it să ocupe
locul lui B uzdugan în regenţă. T oţi au vorbit. Singurul
care n-a p ro n u n ţa t nici un num e a fost D acu. A sculta,
n o ta, în treb a — d ar n u scăpa nici u n cuvînt din care
s-ar fi p u tu t deduce vreo preferinţă sau vreo intenţie.
D iscuţiile au d u ra t pînă dim ineaţa la trei, d ar nu s-a
ajuns la nici o concluzie.
— Dom nilor m iniştri, a zis D acu, suspendăm şedinţa
pînă d im ineaţa la opt. La opt v eţi fi ia r aici ca să luăm
o h o tă rîre . . . şi la zece să fie convocaţi to ţi parlam entarii
la vo t !
D im ineaţa la opt, m iniştrii s-au în tru n it din nou în
consiliu cu to ţii. N um ai D acu lipsea. Crai-Voievod părea
foarte m irat.

644
 — Să în treb ăm acasă de ce întîrzie.
în tre b ă şi i se răspunse:
— D om nul preşedinte a plecat de acasă de la ora
şapte.
L -au aşte p ta t pînă la nouă, pînă la nouă şi ju m ă ta te ,
pînă la zece, d ar la zece Crai-Voievod le spuse:
— Dom nilor, cred că n-are ro st să aştep tăm aici.
Dacu. v a veni, probabil, direct la Cam eră. O să vorbim
acolo.
L a Cam eră, însă, nu l-au găsit pe Dacui U nde-i D acu ?
N u ştia n im e n i! E nerv area creşte. M iniştrii sînt supă­
ra ţi. P arlam en tarii, cu verva biciuită de aştep tarea
aceasta ciu d ată, fac glume — publicul din trib u n ă e pe
ja ra tic . Ceva senzaţional se p e tre c e .'..
D om nul preşedinte întîrzie. E ora u n u şi ju m ă ta te .
D o u ă ... D ouă şi j u m ă t a t e ! . .. U n zvon: au d isp ăru t
şi m in iş trii.. . P arlam en tarii aleargă să-i caute. Toţi
răsuflă u şu ra ţi:-
— Să ştiţi că dom nul D acu a sosit !
D om nul D acu sosise, în tr-ad ev ăr, şi-i poftise pe to ţi
m iniştrii în cancelaria Camerei. Cu ochii ficşi, cu o
figură în g h eţată în gulerul lui în a lt şi lucios, dom nul
preşedinte întinse o h îrtiu ţă lui C rai-V oişvod:
— Citeşte !
Crai-Voievod desfăcu h îrtiu ţă şi citi, ca să audă
ceilalţi:
— C onstantin S ărăţean u !
M iniştrii răm aseră nem işcaţi şi nedum eriţi. C onstantin
S ărăţeanu !. . . Cine e ăsta ? . . . De unde a fost scos ?
Ce profesie are ? . . . Nim eni nu-1 ştie, nim eni nu-1 cunoaşte,
•nimeni nici n-a au zit v reo d ată de e l ! C onstantin
S ărăţeanu !
D acu citi în privirile m iniştrilor săi întrebările
acestea, şi, răsp icat, p ro n u n ţă h o tărîre a:
— A cesta e can d id atul nostru şi trebuie jsă fie v o t a t !
î n cinci m inute, porunca dom nului preşedinte stră ­
b ă tu că un fulger co n ştiinţa celor p a tru sute de aleşi
n a ţio n a l-ţă ră n işti:
— Votaţi-1 pe C onstantin S ărăţeanu !
S tupefacţia parlam entarilor era la fel de m are ca
şi a m iniştrilor.

646
 S ără ţe an u ? Cine e acest S ără ţe an u ? De unde Sără-
ţe a n u ? . . . N im eni n u auzise de un C onstantin S ără­
ţean u ! Cum e ? Cine e? D in ce tră ie şte ? Fiecare ar
fi v ru t să întrebe, d ar ordinul era ordin !
Yotaţi-1 pe S ă ră ţe a n u ! E om ul ş e f u lu i! ... E cum ­
n a tu l m inistrului de finanţe. . . şi unchiul m inistrului
de in tern e ! . . . Votaţi-1 pe S ărăţeanu !
P este u n sfert de oră, u n dom n în alt, uscat, cu ochii
şterşi, trem u rîn d de b ătrîn e ţe din to a te încheieturile,
era p rim it cu aclam aţii prelungi şi fierbinţi de u n p a rla ­
m en t d e z lă n ţu it:
— T răiască C onstantin S ă ră ţe a n u ! Trăiască Con­
sta n tin S ărăţean u !
B agradian îl în treb ă pe Sorcoveanu cu u n rîn jet
ră u tă cio s:
— E i, ce spui ! Şeful avea sau n-avea acum şase luni
soluţia ?
Sorcoveanu tre b u i să m ărturisească:
— O avea !
*

D in prim ele zile ale anului 1930, dom nul preşedinte

av u o rev elaţie: că ţin e în chip n em ăsurat la onoare.
N oţiunea despre onoare nu-i era străin ă dom nului D acu
nici pînă atunci. Cu educaţia dum isale, cu viziunea
dum isale despre v ia ţă , cu concepţiile dum isale asupra
rap o rtu rilo r d in tre o clasă şi alta , d in tre u n individ şi
altu l — d o m n u l D acu n u p u tea trece cu u şu rin ţă tocm ai
p este « onoare». S-ar p u te a zice, chiar, că acest cuvînt
revenea foarte des în vocabularul dum isale, aşa că, prin
fo rţa lucrurilor, căpătase u n an u m it lu stru şi anum ite
ape subtile şi m ulticolore, ca o p ia tră preţioasă frum os
şlefuită.
D ar în prim ele zile ale anului 1930, problem a onoarei
se im puse în co n ştiin ţa dom nului D acu fă ră lu stru şi
fără su b tilităţi m ulticolore, ci d irect, b ru ta l şi im pla­
cabil. N enorocirea se trăg e a de la alegerea care-i asi­
gura ato tp u tern icia asupra regenţei. în c e p u tu l îl făcuseră
m iniştrii ţă ră n işti din guvern. Cum au isp răv it for­
m alitatea terib il de en tu ziastă a v o tării, cei cinci m iniştri

646
ţă ră n işti s-au re tra s cu D acu, chiar acolo, în P arlam en t,
în cancelaria direcţiei şi i-au b ă tu t cu pum nul în m asă:
— Să plece « cu m n atul» !. . . D acă n u pleacă el,
plecăm noi. . . Noi n u vrem să guvernăm cu c u m n a ţi.. .
E ste în joc onoarea p artid u lu i !
O noarea p artid u lu i îi spunea m u lt dom nului Dacu.
Totuşi nu-i spunea a tît de m u lt încît să fi socotit necesar
să-şi p iard ă cu ea, în discuţii deşarte, u n tim p preţios
pe care l-ar fi p u tu t folosi m ult m ai bine p en tru interesele
patriei. Ceea ce-1 făcu, însă, pe dom nul D acu să n u răm înă
surd la cuvintele m iniştrilor săi ţă ră n işti fu am enin­
ţa re a că părăsesc guvernul, acum , cînd are nevoie m ai
m u lt ca în to td e au n a de u n ita te a partid u lu i. S tăpîn,
în sfîrşit, pe regenţă, dom nul D acu p u tea păşi, cu mîinile
dezlegate, la noi acţiu n i care să p u n ă ordinea şi sig u ran ţa
sta tu lu i pe tem elii a tît de puternice — încît m arele
evenim ent să se p o ată produce, fără nici u n fel de zgu­
duiri serioase. D ar p en tru aceasta, p artid u l trebuie să
fie p u tern ic. Şi tocm ai în aceste m om ente h o tărîto are
— o ru p tu ră în tre naţio n ali şi ţă ră n işti ? A r fi u n cutrem ur,
un cataclism , o p răb u şire în n e a n t !
D rep t urm are, D acu fu foarte sensibil la onoarea
p artid u lu i şi răspunse celor cinci m iniştri ţă ră n işti:
— M ihai Popovici v a pleca !
Ţ ărăn iştii îi strînseră m îna dom nului D acu, satis­
făcuţi, d ar n u în tr-a tît de satisfăcuţi încît, pe scări,
B agradian să n u spună în gura m are:
— C um natul şi-a făcu t sum a, cum natul poate să plece !
Curios ! Fie că l-a au zit cineva, fie că o sim plă întîm -
plare a făcu t ca liberalii să gîndească la fel, în aceeaşi zi,
to a tă presa din opoziţie începu să lovească în « cum nat».
— C um natul şi-a făcu t sum a, cum natul poate să
plece !
Şi liberalii vorbeau docum entat. C o n tracte. . . comi­
sioane . . . concesiuni. . . c h ib ritu ri. . . K re u g e r. . . d ru ­
m uri. . . lo c o m o tiv e .. . to a te începeau şi se isprăveau
cu « cu m n atu l» . D ar liberalii, rude m u lt m ai d ep ă rtate
cu « cu m n atu l» decît ţără n iştii din guvern, îşi v ărsară
năduful în term en i m u lt m ai p u ţin gingaşi: Cum natul-
şp erţar, cum natul-escroc, cum natul-vîndut, cum natul-
pungaş. Şi de la cu m nat, trecu ră la n e p o ţi.. . Şi de la

647
nepoţi, la v e r i. . . Şi de la veri la u n c h i. . . şi la m ă tu şi. . .
şi la f r a ţ i . . . Chestiunea devenea in te re sa n tă . . . Cel
p u ţin judecind după interesul cu care D acu şi Crai-Voie­
vod u rm ăreau această violentă ofensivă îm potriva onoa-
rei partid ulu i, chestiunea apărea interesantă.'
— F ra te Iuliu, îi spuse Crai-Voievod lui D acu,
să ştii că din onoarea a sta a p artid u lu i ar p u tea să iasă
o afacere !
— O afacere?
— D a ! Cred că a v en it m om entul să ne ocupăm
şi de presă !
— P resa? făcu Dacu.
Şi răm ase cu ochii h o lb aţi: fu m om entul în care se
produse revelaţia. D acu vedea ceva. Şi vedea ceva
desluşit. D ar îi plăcea să şi audă.
— Vorbeşte, frate A lexandre !
F ratele A lexandru vorbi:
— P resa ne atacă ! O gazetă zice că sîntem h o ţ i . . .
a lta p u n g aşi. . . o a treia, escroci. . . A sta se cheam ă
că ne atac ă în onoare. Să ne atace ! Noi, p artid u l naţional-
ţă ră n ist n u p u tem fi îm potrivă. Sîntem dem ocraţi şi
presa-i liberă. N -are decît ţa ra să judece dacă un om
o arecare. . . n u zic eu, sau tu , care sîntem ce sîn te m . . .
ci un om oarecaTe. . . poate fi ata c a t în onoare, fără
a fi pedepsit. Pe noi, frate Iuliu, nu presa ne interesează,
ci onoarea !. . . Presa-i lib e ră ; d ar nici onoarea nu poate
sta dezarm ată !. . . Şi uite ce p ro p u n : de lib ertatea
presei să nu ne atingem , d ar să facem o lege de apărare
a on oarei !
Ideile m ari găseau to td eau n a în D acu u n prieten.
Ideea lui Crii-Voievod era m are, p en tru că izvora din
cel fra i cu rat sentim ent al odoarei. Şi D acu o acceptă
din to t sufletul:
— S-o facem !
M inistrul de ju stiţie n u întîrzie prea m u lt în red actarea
proiectului de lege p en tru apărarea onoarei, m ai ales că,
în linii m ari, îl avea p re g ătit m ai de m ult, în urm a
sugestiilor discrete ale lui Crai-Voievod.
— D om nule D acu, îşi expuse el, în rezum at, p rin ­
cipiile în fa ţa preşedintelui său. Legea se referă la
« atin g erea onokrei» şi la «m icşorarea c o n sid e ra ţiu n ii» .. .

648
D e pildă, eu, X , p o t acuza pe Y, de hoţie. A sta se cheam ă
atingerea onoarei. Y are calea deschisă să m ă dea în
ju d eca tă p en tru că i-am atins onoarea. D acă ju d eca ta
socoteşte că l-am acuzat pe nedrept, m ă poate pedepsi
cu închisoarea. Sînt, însă, cazuri cînd eu, X , nu-1 acuz
pe Y de h o ţie . . . ci spun num ai despre el că-i un dm
incapabil p en tru funcţia pe care o ocupă. A sta nu se
m ai cheam ă « atingerea onoarei», ci « m icşorarea consi-
deraţiu n ii» . . . P etitru încercarea de a-i m icşora lui Y
consideraţiunea de care se bucură, Y are d rep t să m ă
dea în ju d ecată. I a r dacă ju d eca ta v a găsi că n-am
d re p ta te . . . puşcărie !
Pe D acu, proiectul îl făcea să v ad ă viitorul în tr-u n
roz paradisiac.
— P rin urm are, zise el, acolo unde nu-i « atingerea
onoarei» e « m icşorarea consideraţiunii». î n orice cazj
gazetarul din opoziţie' nu poate scăpa de puşcărie.
— Ba da ! zise Stănescu, m inistrul ju stiţiei. D acă
găseşte b u n to t ce facem n o i. . . A ltm interi, confiscare
şi puşcărie. . . Puşcărie nu num ai p en tru au to r, d ar şi
p en tru lib raru l care vinde cartea în librărie şi p en tru
vînzătorul de pe stra d ă care vinde gazeta în care a a p ă ru t
articolul in crim inat.
— P ăca t că nu-i putem băga în puşcărie şi pe cititori !
făcu m inistrul de intern e, căruia legea îi dădea o bună
dispoziţie excepţională. Aşa ! Să se satu re de cum naţi
şi nepoţi !. . . în ţeleg i ? T rebuie să ajungă presa în
asemenea h al cu cenzura asta represivă, încît 6ă se
uite la noi cu recunoştinţă, dacă o să in stitu im cenzura
prev en tiv ă.
★

Legea p en tru ap ărarea onoarei ridică m înia m unci­

torim ii.
La o în tru n ire a blocului m uncitoresc-ţărănesc,
Crişan luă cuvîntul, spre a lăm uri m ulţim ea ce se ascunde
în d ără tu l acestei legi.
— Clasa m uncitoare suferă azi m ai m u lt ca oricînd !
spunea el. V iaţa scum pă, im pozitele excesivc, c h iriile ...
şi acum a ş o m a ju l! N u trece o zi, fără ca un alt p u n ct

649
in d u strial să fie te a tru l unei noi tragedii, care să îngroaşe
rîndurile m iilor de fam ilii m uritoare de foame. Fabricile
tex tile şi de postav, m inele de cărbuni, atelierele de cale
fe rată aruncă pe d ru m u ri zeci de m ii de oam eni, fără să
respecte m ăcar dispoziţiile prevăzute de o lege care nici
aşa n u este cine ştie ce m ărinim oasă cu noi, m uncitorii.
Cifra oficială a şom erilor se ridică la două sute de m ii. . .
D ouă sute de m ii de m uncitori de care este legată soarta
a tîto r fa m ilii.. . Şi guvernul, care ca to a te guvernele, a
făcu t în opoziţie atîtea făgăduieli, şi care, în prim ele zile
cînd a v en it la pu tere, a rid icat, chipurile, starea de asediu
şi cenzura, acum n-are decît u n singur gînd: cum să le
restabilească m ai d eg rab ă. . . P e n tru că dom nul D acu e
foarte g răbit. î i arde şi dum isale de d ictatu ră . D e asta a
v en it şi cu legea p e n tru ap ărarea onoarei. E ste o lege n u
de ap ărare a onoarei, ci de apărare a tu tu ro r escrocilor
şi asasinilor. P a rtid u l n aţio n al-ţărăn ist de astăzi este
p artid u l poporului de ieri şi p a rtid u l naţional-liberal de
a la ltă ie r i.. . T o ţi au v en it şi vin cu acelaşi gînd: să fure
şi să refuze poporului drepturile şi libertăţiile lui.
G uvernul de astăzi striga, ieri, liberalilor, p rin glasul
« cu m n atu lu i» : « D o reaţi colaborare cu noi. Să colabo­
răm , d a r să in stitu im o anchetă care să stabilească cine
a fu ra t şi să-i băgăm pe to ţi în p u ş c ă rie » .. . A sta a
spus-o « c u m n a tu l» .. . G uvernul ţă ră n ist e de aproape
u n an şi ju m ă ta te la p u tere. Cîţi pungaşi liberali sau neţi-
şti a b ăg a t în p uşcărie? Nici u n u l ! Ca să nu le atingă
pesem ne « onoarea» şi să n u le micşoreze « considera-
ţiu n e a » ! . . . î n schim b, dacă guvernul n u s-a atins de
escrocii liberali şi n eţişti, ne-a d a t «cu m n aţi» şi « n ep o ţi» ,
care-i întrec. A sta e dem ocraţia lor. D em ocraţia tru s tu ­
rilor şi a cartelurilor care i-au adus la p u tere şi îm potriva
cărora trebuie să lu p tăm noi, m uncitorii, pînă la ultim a
p icătu ră de sînge !

O idee n aşte, de obicei, alta. Astfel, legea p en tru

apărarea onoarei aduse după sine legea contra alar-
m ism ului. Aceleaşi considerente de s ta t care, au făcut
să vibreze inim a n atio
> n al-tărăn
» istă la c u v în tu l« onoare»

650
au pus în m işcare sensibilitatea ei ascu ţită la cuvîntul
« a la rm ă » . In s p ira ţia ,a fost a lui B agradian, care şi-a
a m i n t i i 1, ceva din cele ce s-au p etrecu t cu cinci ani în urm ă
în F ra n ţa , cînd Poincare, ca să salveze francul, a venit
cu o lege co n tra alarm ism ului.
— T rebuie s-o facem şi noi ! a declarat el în con­
siliul celor cîţiva şefi.
M inistrul de ju stiţie, jurisconsult, începu să anali­
zeze lucrurile în chip logic:
— F ă ră alarm ă, n u p o ţi com bate alarm ism ul. Deci,
p en tru a com bate alarm ism ul, trebuie alarm ă. D e c i.. .
— Nici u n d e c i! îl în treru p se Crai-Voievod. D um ­
n e a ta p reg ăteşte p ro iectul de lege !
D ouă zile m ai tîrziu , apărea o gazetă nouă, în titu ­
la tă Noutatea — cu u n articol senzaţional în ju ru l
« c h e stie i închise»: P rin ţu l Carol, spunea ziarul, trebuie
să se în to arcă în ţa r ă şi se pregăteşte să se întoarcă.
D ar « gazetarii» abia apucară să vîndă cîteva su te de
exem plare din «Noutatea», că o ceată num eroasă de agenţi
şi de gardieni n ăv ăli asupra lor, în văzul m ulţim ii, care
la ora aceea circula pe Calea V ictoriei, şi-i cără la Prefec­
tu ră . î n acelaşi tim p , o altă grupă de agenţi, în fru n te cu
com isarul-şef M înecuţă, făcea o descindere la tipografia
« L ite ra rom înească», unde confiscă to a tă ed iţia p en tru
provincie şi îm prăştie zaţul.
Ş tirea se răspîndi ca fulgerul în to a tă ţa ra :
— G uvernul confiscă ziarele ! . . . P rin ţu l Carol vine
în ţa r ă ! . . . Se a ştea p tă evenim ente senzaţionale !
M inistrul de in tern e consideră u til să cheme presa
şi să declare:
— Ziarul Noutatea s-a ap u c at să dea alarm a şi să
facă ieri, 4 ianuarie 1930, agitaţiune în ju ru l p rin ţu lu i
C a ro l.. . pe u n to n care a lu a t caracterul unei adevă­
ra te acţiu n i subversive contra ordinii de stat.. Con­
fiscarea, deci, e m o tiv ată. Vom aplica aceeaşi m ăsură
oricărei acţiu n i de asem enea n a tu ră !
— D ar lib ertatea presei, dom nule m in istru ?
găsiră glasuri să întreb e.
— Confiscarea n-are nici o leg ătu ră cu lib e rta te a
presei. Z iarul a fost p rev en it cu două zile în ain te să n u se
ocupe de p rin ţ şi n-a ascu ltat. Deci, a lu cra t cu in ten ţie

651
îm po triv a n o astră, ca să sem ene alarm ă în public. S itu ­
aţia de azi e definitivă şi nu poate £ vorba de o revizuire
a ordinii constituţionale. De aceea, vom lu p ta cu energie
îm po triv a ziarelor care speculează ideea reîntoarcerii
p rin ţu lu i, ca un rom an dc senzaţie, ca să-şi m ărească
tiraju l. Pescuitorii în ap ă tulbure vor fi pedepsiţi. Ţ ara
are în m om entul de fa ţă alte griji şi alte nevoi. G uvernul
se străduieşte din ră sp u te ri să le tăm ăduia6c ă . . . şi în
asem enea grele îm prejurări, se găsesc aventurieri să se
ţin ă de farse şi să tu lb u re liniştea. N u, dom nilor, pedep­
sirea‘lor n-are nici o leg ătură cu lib ertatea presei.
G azetarii alergară şi la D acu. D acu, am abil, le
confirmă cele spuse de Crai-Voievod.
— A ctul de la 4 ianuarie 1926 este u n act politic,
tre c u t definitiv şi irevocabil în aşezăm întul nostru
constituţional. N u există astăzi în Rom înia nici un
singur factor politic serios care să susţină, sau să em ită
m ăcar, ideea revizuirii ordinii constituţionale, aşa cum a
fost o d ată p en tru to td eau n a stab ilită de rege şi P arlam ent.
— Afirm aţiile p artid u lu i liberal, deci, sînt ten d en ­
ţioase, dom nule p reşedinte? în treb ă Curelea.
— Nim eni, şi cu a tît m ai p u ţin liberalii, n -ar p u tea
face pe cineva să creadă că eu, după ce am ju r a t cre­
d in ţă constituţiei, p o t gîndi, o clipă m ăcar, la revizui­
rea aşezăm intelor constituţionale, aşa cum au fost
definitiv orînduite. E u n u m int n ic io d a tă .. . Acest fa p t,
o d ată tem einic stab ilit, orice discuţie în ju ru l actului
de la 4 ianuarie 1926 devine com plet inutilă şi nu ne
p utem exprim a îndeajuns surprinderea că u n factor
politic, cum este p artid u l liberal, se alarm ează şi ia
ofensiva, pe baza unor dezbateri de cafenea sau b o ­
degă. A larm a n u poate face bine ţ ă r i i . . . T rebuie să
lu p tăm îm p o triv a alarm ei, d o m n ilo r!
A larm a guvernului în ju ru l alarm ism ului carlist
ţin u cîteva săptăm îni, cînd, pe neaştep tate, izbucni o
nouă alarm ă, obişnuita alarm ă care vestea apropierea
prim ăverii: R usia Sovietică se pregăteşte să ne atace !
La g raniţă, ruşii au m asat nenum ărate regim ente de
artilerie şi infanterie ! Ţ ara e plină de centre com uniste
care lucrează sub ordinele Moscovei. P rim ejdia e
im in en tă ! D in m in u t în m in u t se poate dezlănţui furtu n a.

652
 Crai-Voievod chem ă din nou presa:
— Ce este alarm a a sta ? N u ne am eninţă nici o p ri­
m ejdie ! Deci, cineva are interes să răspîndească zvonul
acesta. Cine? A sta o poate înţelege oricine. D ar să nu-şi
închipuie nim eni că v a scăpa nepedepsit. Vom lua m ăsuri
aspre îm p o triv a a la rm iştilo r! A larm a asta face rău
creditului n o stru în s tr ă in ă ta te ! L u p ta ţi, dom nilor,
îm p o triv a alarm iştilor !
Şi cel d in tîi care îi ascultă sfatul, fu el însuşi. Poli­
ţia avu de îm plinit în prim ăvara aceea a anului 1930
o sarcină u riaşă: să com bată pe cei care răspîndeau
alarm a că a r exista vreun pericol com unist. A restările
de com unişti se în registrară cu sutele. M uncitori arestaţi...
s c h in g iu iţi... o s în d iţi.. . îm p u ş c a ţi... în tru n iri in ter­
zise ori în tre ru p te . . . Ziare m dncitoreşti confiscate. . .
— Aşa ! spunea Crai-Voievod. A ltă d a tă eă m ai
îndrăznească bolşevicii să ' spună că a r fi o prim ejdie
com unistă în ţa ră .
Şi, ca în to td eau n a, chem a m ereu în tr-a ju to r pe
Curelea de la Democratul romîn.
— Mă, scrie aşa ! îi d icta el într-o zi, exasperat că
to ate m ăsurile Iui de represiune n u izbutesc să in ti­
m ideze pe com unişti. Din ordinul Moscovei, joi, partidele
com uniste din to a tă lum ea trebuiau să-şi arate forţa prin
în tru n iri publice, p rin m anifestaţii de strad ă , prin tu lb u ­
rări. L a noi, în B ucureşti, au încercat să m anifesteze
două grupuleţe de cîte treizeci-patruzeci de oam eni. Ia r
în restul ţării, în to t re stu l ţă rii, a fost linişte.
Nu s-au găsit nici grupuleţe m ărunte, ca cele din B ucu­
reşti, nici m ăcar obişnuiţii p artizan i a i « m işcării», care
să-şi afirme com unism ul. Şi astfel, ziua de joi a trec u t
n ebăg ată în seam ă. Ia tă dim ensiunile reale ale « prim ej­
diei ‘com uniste» de la noi, şi în acelaşi tim p calificarea
cea m ai d rastică a acţiunii alarm isţe la care am asistat
pînă acum . Ai 6cris ? . . . Bun ! Dă-o im ediat la g a z e tă '.. . !
D em onstraţia era făcută. Nu era nici un m otiv de
alarm ă. N u există com unişti. P rin ţu l nu se în to a r c e ...
De ce d ar această alarm ă?
— De ce alarm a a s ta ? dădea Crtii-Voievod alarm a.
Sau ăia se ţin de alarm ă, de dragul alarm ei? A şa? Ei
bine, o să le dăm noi alarmă,» să le iasă alarm a pe nas.

653
 Legea co n tra alarm ism ului n u cuprindea decît trei
articole.
— T rei articole, se lăuda m inistrul de ju stiţie, d ar
ajunge că calci cu stîngul num ai peste o singură literă
din articolele astea, ca să te alegi cu o condam nare de la
tre i luni, la tre i ani p u şcă rie. . . V rem să în v ăţăm pe
cetăţen i să se ferească de alarm ă.
Ia r în Cam eră, B ag radian dădea explicaţii de ce
guvernul a v en it cu legea aceasta contra alarm ism ului:
— Cei care d au alarm a sînt ad ev ăraţi crim inali.
Teoria sen tim en tală a dem ocraţiei a înecat dem ocraţia.
D acă guvernul n -ar reacţiona, a r lăsa im presia că este
p rea slab p en tru a guverna. D em ocraţia treb u ie să fie
realistă. L ib ertatea treb uie acordată num ai acelora care
ştiu ce sîn t lib ertăţile publice. Aşa, de exem plu, p en tru
com unişti nu trebuiesc lib e rtă ţi publice. Se înţelege că
de d o rit a r fi ca legea să n u fie aplicată, adică să înceteze
alarm ism ul. T rebuie să avem sp eran ţa că partidele de
opoziţie se vor întoarce la re a lita te şi că astfel se v a
ajunge şi la norm alizarea ra p o rtu rilo r dintre partidele
politice. în consecinţă, v ă rog, cu to a tă conştiinţa m ea
de dem ocrat, să v o ta ţi proiectul.

P e u n cer senin şi adînc de iunie, u n avion spinteca

văzduhul, gonind spre linia C arpaţilor. E ra grăbit,
p e n tru că pasagerul blond pe care-1 ducea era n erăb d ăto r
să pu n ă piciorul pe p ăm în tu l ţă rii lui. P ăm în tu l ţă rii ! ; . .
Ce frum os d ar a făcu t D um nezeu om enirii cu păm în tu l
acesta al ţă rii ! . . . Cînd era copil, profesorul A rghir' îi
vorbise m u lt despre « ţe a ră » .
— M îndria de ţe a ră în alţă pe om ! . . . Iubeşte-ţi
ţe a ra ca pe tin e în su ţi !. . . Spune-m i cît o iubeşti, ca
să-ţi spun cine e ş t i !
Şi atîte a şi a tîte a alte sentenţe rostea profesorul
A rghir despre m îndria de ţa ră , d ar el nu-1 pricepea.
M ultă vrem e n-a p rice p u t ce este a s ta : a fi m îndru de
ţa ră . A început să le p ă tru n d ă de acest sentim ent num ai
cînd a în ceput să tfăiască d ep arte de ea — şi cînd b a n ­
cherii am ericani, englezi' şi francezi au început să-i

664
vorbească despre ev e n tu a litate a unei reîntoarceri în
patrie , în anum ite condiţii. Cu cîtă m îndrie a v o rb it el
atu n ci despre ţa r a lui:
— D ar ştiţi d u m n eavoastră cîte resurse im ense se
găsesc în subsolul n o stru ? . . . P etrol, cărbuni, aur,
a r a m ă . . . Şi solul ! . . . Grînele noastre, pădurile noastre,
v itele noastre !
în tre a g a lui fiinţă ra d ia a tîta m îndrie de ţa ră , încît
bancherii, im presionaţi, s-au oferit pe loc să schim be
condiţiile şi să-i ofere u n procent m ai m are în afaceri.
D a r el se arătase a tît de im placabil în cifra pe care
o fixase, în cît, nenorociţii, fură cuprinşi de panică,
îş i am in ti — şi obrazul i se lum ină de u n zîm bet nevi­
n o v a t de copil.
— Ţ ii m in te, P uiule, pe am ericanul ăla l u n g . . . de la
telefo an e. . . ce m u tră a fă cu t cînd i-am spus că re n u n ţ
şi prefer să răm în în stră in ă ta te ?
P u iu n u era o femeie, cum a r fi fost de a şte p ta t, ci
u n tîn ă r de sex m ascjilin, P u iu Florescu, secretarul lui,
care ră sp u n se :
— Sire, dacă n u v ă ţin e a ţi ta re !
P asag eru l blond tresări. P u iu îi spunea sire, ca şi
cum a r fi deja rege ! . . . Se u ită p rin fereastra avionului
şi-l în treb ă , em o ţionat, pe P u iu :
— U nde sîn tem ?
— A m tre c u t C arpaţii !
— A!
Aşa se explica ! Se afla în ţa ra lui ! D in acest m om ent,
exilul s-a sfîrşit. Şi, o d a tă cu el, s-a sfîrşit şi dom nia
fiului său M ihai I , şi ultim ele v eleităţi de dom nie ale
m am ei lui, reg in a-v ăd u vă M aria. Va fi p en tru ea o
surpriză. Noi to ren te de la c r im i! Noi atitu d in i dram atice
şi fotogenice ! Noi d eclaraţii patetice ! B iata m am ă !
D upă a tîte a cîte a p ă ţit de la iu b iţii ei R ad u şi Ionel,
care au tras-o pe sfoară şi au în lătu rat-o de la regenţă,
du p ă lu p ta fă ră sp eran ţă pe care a dus-o p en tru regenţă,
cu D acu — to t n u se satu ră de d eclaraţii ! Orice, este
p en tru ea u n prilej să se facă ridicolă ! . . . Nici m ăcar
după eşecul din to am n ă, cînd D acu a scos din n aftalin ă
un reg en t la care n u s-ar fi gîndit nim eni, n u s-a vindecat
de declaraţii.

655
 — Voiam , zicea m am a, ca eu şi p rin ţu l Nicolaie
să conduc ţ a r a . ţ . şi ţa ra treb u ia să m ă roage s-o fac,
p en tru că aşa a r fi fo st m ai bine de ea !
D ar m ăm ica şi-a găsit naşul ! .. . D acu a scos-o de
pe planul întîi, şi a trecu t-o, brusc, în rîndul anonim ilor.
A. fost ceva grozav ! De supărare, m ăm ica n-a m ai
lu a t p arte acum cîteva săptăm îni la serbarea de 10 Mai.
P uiu , care venise din ţa ră la P aris, peste cîteva zile,
îi rap o rtase întîm p larea cu de-am ănijntul :
— D upă felul cum a fost a ra n ja tă ordinea reprezen­
tă rii la p atriarh ie, m aiestatea sa rfegina-văduvă ar fi
tre b u it să ocupe n u locul întîi, ci locul al treilea. D upă
aceea s-au făcut m odificări şi în ordinea slujbei religioase.
D e l a . m oartea ta tă lu i alteţei voastre, rugăciunea se
făcea, du pă cum ştie alte ţa v o astră, aşa: m ai în tîi
m aiestatea sa regina-văduvă, apoi m aiestatea sa regele
M ihai I, apoi alte ţa sa principele regent Nicolaie, m em brii
fam iliei regale, în alta regenţă, guvernul, a r m a t a . . . şi
aşa ţnai d e p a rte . . . De t d a ta asta,a însă, la serbarea de
10 Mai, slujba a tre c u t peste m aiestatea sa regina şi a
în cep u t direct de la m aiestatea sa regele M ih a i.. .
— Şi m am a ?
— M aiestatea sa regina nici n-a fost pom enită.' A
fost cuprinsă în tre m em brii fa m iliei regale, în bloc, fără
a i se am in ti num ele.
— Puiule, glum eşti?
P u iu p ro te stă :
— Al t e ţ ă . . .
O ricît de m u lt l-ar fi îndem nat să v ad ă im aginea
m am ei lui în poza ei comică de regină ofensată, fugind
la Balcic ca să-şi consum e m înia în lacrim i, fotografii,
in terv iu ri şi declaraţii, fap tu l i se p ăru a tît de uluitor
p rin îndrăzneala lui, încît, cu cel m ai serios şi m ai
ad m irativ to n din lum e, în treb ă :
Şi cine i-a făcu t festa? D acu?
— E x ac t, alte ţă I'D acu !
— Mi-am închipuit ! zise p rin ţu l, care începu să rîdă
cu poftă.
— De fa p t, n u există nim ic o fic ia l! făcu P uiu. D ar
se ştie precis ! Mai cu seam ă du p ă m aniera de a lucra 1
— N u înţeleg !

666
 — D a ! Cînd fa p tu l s-a produs la p atria rh ie, a fost
p e n tru to ţi o surpriză. N im eni n-a ştiu t de schim barea
a sta îh protocol. Nici m ăcar m in iş tr ii. . .
— Cum ? Nici m in iştrii?
— N im eni ! N im eni !. . . N um ai D acu. . .
— E x tra o r d in a r! făcu p rin ţu l. Să ştii, P uiule, că
ăsta-i u n ad e v ăra t om de s t a t ! Ştie să ia o h o tărîre de
unul singur şi ştie să n u se trădeze !
Că D acu ştie să n u se trădeze, avea dovada încă de
aproape doi ani, de cînd stabilise cu el o leg ătu ră intensă
şi p erm an en tă. A m îndoi s-au a ju ta t reciproc să p ăcă­
lească lum ea, spre a p u tea lucra în linişte, la anularea
actu lu i de la 4 ianuarie. E l, exilatul, duşm anul de
m oarte al liberalilor, declara la P aris, ca să fie au z it
în ţa ră , că nu se reîntoarce decît cu consim ţăm întul
tu tu ro r p artid elo r — deci şi cu consim ţăm întul p a rti­
dului naţional-liberal. Ia r D acu, în ţa ră , făcea to t ce
treb u ia ca acest consim ţăm înt, oricum îndoielnic, să
devină cu to tu l im posibil. A genţii din presă, din arm ată,
din m ag istratu ră, ai lui Crai-Voievod av u ră, în ultim ele
luni, sarcina să şoptească din ce în ce m ai stă ru ito r în
urechea lui V intilă că guvernul are in te n ţii suspecte cu
privire la Carol. V intilă, în n eb u n it de îndoieli, n u m ai
puse nici o m ăsură în cam pania lui anticarlistă, şi
începu să am eninţe reg en ţa c u 1revoluţia.
D ar am eninţarea răm ase fă ră ecou. Ideea era dem o­
d a tă , ca însuşi V intilă, şi nu m ai prindea decît ca tem ă
în revistele teatrelo r de v ară. D eznădăjduit, V intilă se
aruncă asu p ra lu i Carol, pe care începu să-l acopere cu
insulte, ca pe u n sim plu n a ţio n al-ţărăn ist: aventurier,
so ţ d e n a tu ra t, fiu d e n a tu ra t, ta tă d e n a tu ra t. . . o
ruşine p en tru însăşi m ăre aţa idee m onarhică. . . o p a tă
pe blazonul im acu lat al dinastiei rom îne de H ohen-
zollera. . .
N um ai că nici aici n-a fost V intilă m ai fericit. P rin ţu l
Nicolae, furios, • la p o ftit la el pe V intilă şi i-a
spus:
— Să n u u iţi, dom nule Viziru, că cel a ta c a t e ta tă l
regelui M ihai I şi fratele m eu. . . Mă în treb cum concepi
du m n eata relaţii personale cu m ine, ,cînd îţi îngădui
insulte la adresa fratelu i m eu !

42 — c. 1293 657
 S curt, V intilă n-av u noroc. T o ată cam pania lui
an ticarlistă a a v u t u n efect c o n tra r: s-a tran sfo rm at
într-o cam panie filocarlistă. î n orice caz, i-a fbst de
m are folos m inistrului de in tern e ca să explice de ce,
săp tăm în a tre c u tă , a în ceput, deodată, să se distribuie
în to a tă ţa ra , în acelaşi tim p, pe la m ai m ulte u n ită ţi
m ilitare o bro şu ră în titu la tă : Să vie salvatorul /. . .
Azi salv ato ru l vine !. . . F iţi lin iştiţi !. . . S alvatorul
a şi sosit !. . . Şi e bine î n a r m a t !. . . N u-i v a scăpa
n im e n i!. . . S alvatorul v a salva to t ce. se poate salva !. . .
T rei an i sîn t de cînd este tro n u l liber. T rei ani a tre b u it
salvatg ru l să aştep te. T rei ani p ierd u ţi. . . N u-i nim ic.
S alv ato ru l e tîn ă r. S alvatorul e ră b d ă to r. S alvatorul
v a şti, n um ai în cîtev a luni, să-şi recîştige vrem ea
p ierd u tă.
— P uiule, m i se p are că am ajuns ! exclam ă p rin ţu l
cu glasul v o alat de em oţia care-1 cuprinse că v a sim ţi,
în sfîrşit, sub picioarele lui, solul şi subsolul iu b itei sale
p a trii n atale.

L a ora cinci dim in eaţa, telefonul zbîrnii de m ai

m ulte ori pînă izb u ti să-l trezească pe Sorcoveanu:
— Alo, Costică ? îi v orbi generalul Pisorski. A sosit
« salv ato rul» .
N u peste .m ăsură de m irat, Sorcoveanu în tre b ă :
— Şi D acu ce sp u n e?
— D acu se m ira ! Zice că h a b a r n-avea de to a tă
afacerea asta !
Sorcoveanu o f tă :
— H eeei, ăsta-i D acu !. . . Şi cu brînza-n m înecă şi
cu sufletu-n ra i !. . . C a-ntotdeauna !
 Redactor responsabil: Zarafu Gheorghe
Tehnoredactor: Gbeorghiu Ionel

Dat la fcules 22.11.1961. Bun de tipar 03.02.19621' Apărut 1962.

Tiraj 25.215 ex. Broşate 22.100 ex. 1/ 1 legate 3.115 ex. Hiriie semi-
velină satinată din 65 glm *. Format 540 * 840116. Coli ed. 36,49. Coli
tipar 41,25. A. nr . 0117311961. C.Z, pentru bibliotecile mari 8 R.
C.Z. pentru bibliotecile mici 8 R-3U
întreprinderea Poligrafică Nr. 4 , Calea Şerban-vodA, 133,
Bucureşti— R .P.R .
Lei 12,25