M DOMNUL

GENERAL
I. LUDO ♦ DOMNUL GENERAL GUVERNEAZĂ
 I. L U D O

DOMNUL GENERAL
GUVERNEAZĂ
E d iţia a 11l-a

19 6 1
E D I T U R A P E N T R U L I T E R A T U R Ă
Coperta şi ilustraţiile de Eugen Toru

Din ciclul
P A R A V A N U L DE A U R
au apărut:

Domnul general guvernează, ed. I. 1953,

ed. Il-a, 1954; Starea de asediu, ed. I,
1955, ed. Il-a 1956; Regele Palaelibus,
1957; Salvatorul, 1959; Ultimul bata­
lion, 1960.
 I

T o lănit în fotoliu, Ion Ion îşi netezea din cînd în

cînd b ărb iţa stro p ită cu un discret polei de argint —
şi rezista. De zile şi săptăm îni stătea la P aris şi nu
făcea alta nimic decît să reziste.
— E u fac politică de rezistenţă, nu de săru-m îna !
zicea el.
Şi-şi contem pla m îinile într-o adm iraţie prelungă
şi m ută. Avea m îini frumoase. Albe, îngrijite, cu degete
lungi, subţiri, îm podobite cu unghii trandafirii, m inunat
strunguite. Mîini vii, expresive, care păreau că-şi trăiesc
o existenţă a lor, îşi au o conştiinţă a lor, vorbesc o
lim bă a lor, în tr-u n grai al lor, h o tă rît, tăios, răspicat.

5
De aceea, Io n Io n se şi p u rta cu ele ca fa ţă de nişte
fiinţe nespus de apro p iate şi dragi — cu care-i plăcea
să stea de vorbă ceasuri întregi, aşa cum făcea şi în
după-am iaza aceasta. Cu m işcări gingaşe, uşoare, atente,
lua deget după deget în m îna cealaltă, şi le m îngîia
uşor, îndelung, cu v o lu p tate, ca pe nişte preţioase
bibelouri de artă .
P rietenii, care cunoşteau această durabilă şi neîn­
tre ru p tă idilă d in tre Io n Ion şi mîinile lui, ziceau:
— E ste singurul lucru viu pe care-1 iubeşte I o n e l!
Aşa i se spunea lui Ion Io n în in tim ita te : Ionel.
Io n Ion era fiul lui Ion Yiziru şi nepotul lui k ir
E nache Grecu, v en it din F a n a r să întem eieze, pe u n
m odest fundam ent de bragă şi bigi-bigi, m area şi
putern ica dinastie a Vizirilor. De la bunică-sa, adică
de la n ev asta lui k ir E nache, m oştenise Ion Ion Yiziru
tenul său alb şi neted, ochii săi negri, catifelaţi, pe
ju m ă ta te închişi de oboseală şi nasul său fin, subţire,
de o im pecabilă tă ie tu ră grecească. D ar mîinile nu
m ai erau m oştenite. Mîinile acestea frum oase ale lui
Io n Ion erau într-o an u m ită m ăsură opera ta tă lu i său,
d ar în cea m ai m are p a rte opera sa proprie: izbutise
să le scoată aşa de frum oase, stîn d to a tă v ia ţa degeaba,
to lăn it în fotoliu, fără să facă nim ic. Ion Ion a m uncit
o v ia ţă întreagă să n u facă nim ic, num ai să n u aibă
b ă tă tu ri la mîini.
— B ă tă tu ri? ziceau prietenii săi. V iz iru .. . b ă tă ­
tu ri ! . . . B unicu-său, da ! . . . A vea b ă tă tu ri la m îini, că
m uncea cu m îna. Avea şi ta tă -să u b ă tă tu ri: la lim bă,
fiindcă trăn căn ea m u lt prin cluburi despre dem ocraţie
şi despre drepturile sfinte ale m arilor proprietari. D ar
Ionel? N-are b ă tă tu ri nici la lim bă m ăcar ! T a c e .. . I-e
lene pînă să şi v o rb ească. . . Bine i-a zis cine i-a zis:
« odalisca o b o s ită » .. . O a d e v ă ra tă « odaliscă o b o s ită » ...
R a r dacă deschide g u ra . . . Şi num ai ca să vestească o
nenorocire ! Cică ar gîndi m ult. Poveşti. Face cu to tu l
altceva: cît e ziua de m are, îşi ghiceşte în palm ă.
în tr-ad e v ăr, cine şi-ar fi închipuit că omul acesta
îşi adm iră mîinile num ai p en tru sim pla bucurie este­
tică s-ar fi înşelat. Palm ele, degetele, unghiile acestea,
de care p u tea fi m îndră n a tu ra , îl a ju ta u pe Ion Ion

6
să-şi concentreze, să-şi organizeze şi să-şi formuleze
gîndurile sale politice. Le pu tea privi ceasuri întregi
fără odihnă, fiindcă ele îl inspirau şi-l conduceau cu
paşi siguri pe căile în to rtocheate ale artei de a ţine
m ereu frînele ţării în m înă. Din căuşul acestor palm e
netede, moi, feminine, se născuseră, în ultim ul deceniu,
de cînd el era în capul p artid u lu i naţional-liberal, to ate
ideile h o tărîto are p en tru oam enii săi, p en tru fam ilia sa,
p en tru sine. Idei cu rezu ltate to td eau n a fericite, p en tru
că erau to td eau n a îndelung cîntărite. Şi fără grabă.
Io n Ion n u suferea, nu în dura graba. Cu un trec u t care-i
insufla o nem ărginită încredere în viitor, ‘ Ion p u tea
privi cu m ilă pe cei dim prejurul său, care i se părea
că nu fac decît să alerge după un tren pus de m u lt în
m işcare. E l ştia că destinul său îl duce pe un drum
sigur şi inevitabil, Oricît de p u ţin s-ar grăbi — izbînda
lui e inevitabilă.
Cu m ulţi ani în urm ă, cineva îi prezisese bătrîn u lu i
rege Carol I:
— D ouă fiinţe sînt m enite să joace un rol deosebit
în tim pul dom niei regelui F erdinand: Io n Ion Viziru
şi m ica, bălaia n o astră prinţesă.
Aşa s-a şi în tîm p lat. De altfel, drum ul lui Io n Ion
fusese b ă tă to rit încă sub dom nia lui Carol I, care vorbea
despre el cu o însufleţire neobişnuită la u n om cu to tu l
străin de orice av în tu ri sentim entale.
- în ziua de azi — zicea el nepoatei sale M aria —
a lucra cu Ion Io n este p en tru mine o odihnă. Are o
m inte prim itoare, îmi urm ează gîndul pînă la capăt, îmi
înţelege fără vorbă dorinţele şi nu-i în veşnică opunere
cu mine. E plin de dorin ţa de a-m i fi pe plac, precum
şi de dorin ţa de a în v ăţa. în ochii lui sînt un înţelept.
Şi în tr-ad ev ăr, Ion Ion era un elev bun, blînd, ascul­
tă to r şi plin de adm iraţie p en tru regele şi în v ăţăto ru l
său, care a fost un m are, m are în ţelep t: a tră it şaptezeci
şi cinci de ani şi a lăsat o avere m ărtu risită de optzeci
de m ilioane. A dică, d upă ce el şi regina E lisabeta s-au
h ră n it, s-au îm b răcat şi s-au în călţat, Carol a m ai
izb u tit să pună deoparte, din m unca lui, peste un
m ilion de lei pe an. A sta num ai p en tru că şi-a ales
o deviză în ţeleap tă: N ih il sine Deo! Nimic fără

7
D um nezeu ! . . . Nimic, nicăieri, în nici o îm prejurare, fără
D um nezeu ! . . . P e blazonul casei regale, pe efigia ţării,
pe drapele, pe monezile de aram ă, de argint şi de aur,
pe bancnote, pe farfurii, pe oale, pe cele m ai intim e
vase regale, se răsfăţa în slove clare deviza: N ih il sine
Deo! Ia r Dum nezeu, d rep t răsplată, l-a ocrotit pe m arele
rege şi l-a a ju ta t să in tre asociat la un şir nesfîrşit de
întreprinderi care fabricau ori vindeau postavuri, hîrtie,
bere, vinuri, cuie, conserve, salam uri, brînzeturi — de
preferinţă sub firmă germ ană, fiindcă lui Carol I îi
venea m u lt m ai uşor să înţeleagă un bilan ţ în lim ba
germ ană decît unul în lim ba rom înă, pe care, de altfel,
nici n-o cunoştea. în ţe le p t cum era, lui Carol I nu i-a
tre b u it m u lt să-şi dea seam a că, p en tru a fi rege al
R om îniei, nu trebuie să cunoşti lim ba rom înă. De asta,
lim ba rom înă i-a şi răm as cu to tu l străină pînă la m oarte.
N -a în v ăţat-o şi nici n-a v ru t s-o înveţe, aşa cum n-au
în v ăţat-o nici regele F erdinand, nici regina Maria.
O d ată chiar, Carol I a şi spus-o, pe ju m ă ta te în
glum ă, pe ju m ă ta te serios:
— Tocm ai p en tru că nu ştiu rom îneşte, parcă m ă
sim t şi m ai rom în, fiindcă văd că cei m ai m ulţi dintre
boierii cu care am de-a face şi care zic să sînt romîni şi
că reprezintă poporul rom în h ab ar n-au de lim ba rom înă,
d ar în schimb vorbesc perfect germ ana ori franceza.
A sta nu l-a îm piedicat pe regele Carol să declare
solemn, în 1866, cum a descălecat în ţin u tu rile moldo-
v a la h e : « P unînd piciorul pe acest păm în t sacru, am
şi devenit ro m în . . . »
C uvinte vestite care, încă din ultim ul sfert al v ea­
cului trecu t, au în d em n at pe m ulţi să spună:
— Norocos om m ai e vodă Carol ăsta ! Nici n-a
apucat bine să pună piciorul pe păm întul rom înesc
şi se şi sim te rom în. Pe cînd noi, care trăim de veacuri
aici, nu ne sim ţim decît robi. El, cum a pus piciorul
pe păm întul acesta, a şi devenit dom n. Ia r noi, care
m uncim de veacuri aici, to t cerşetori am răm as. Nici
tu p ăm înt, nici tu şcoală, nici tu d r e p tu r i... ci num ai
bătaie şi b ă ta ie .. . cît e ziua de m are, bătaie ! D acă
stai aşa, b ătaie ! . . . D acă stai m ai altm interi, bătaie ! . . .
L a cîmp, unde te trim ite cu jan d arm u l din spate, la

8
m uncă, b ătaie ! . . . L a socoteală, dacă strîm bi cum va
din nas că nu-i chiar aşa cum spune boierul, bătaie ! . . .
D acă n-ai cu ce p lăti birul pe zăpada de a n ţă rţ, b ătaie ! . . .
Străini şi a t î t ! D ar vodă ! Vodă nici m uncă nu face,
nici dijm ă nu dă, nici bir nu plăteşte, nici lim ba romî-
nească n-o ş tie . . . şi totuşi, se sim te rom în ! . . . M inunea
lui Dum nezeu ! . . . Şi dacă vă închipuiţi cum va, oam eni
b uni, că se laudă, greşiţi. N u este vodă om să se laude.
Spune adevărul. Se sim te ca acasă la el. „Dovadă:
de abia a ap u cat să ju re în 1866 pe constituţie, că l-a
şi proclam at pe tată-să u , bătrîn u l p rin ţ Carol A nton de
H ohenzollern, care locuia la Sigm aringen în Prusia,
d e p u ta t de Tîrgovişte. R îdeţi? P ăi de ce? Vă m iră
că vodă a ales un p rin ţ prusac să reprezinte nevoile
tîrgoviştenilor, cînd în v iaţa lui nici n-a călcat pe aici
şi cînd alte cuvinte rom îneşti decît şnaps, chelner, şniţel,
crenvurşt şi gheşeft nici nu cunoaşte ? . . . Prostie ! . . . Şi
dacă nu ştie rom îneşte — ce? D ar parcă vodă al nostru
ştie m ai m u lt? Şi uite-1 că-i vodă !
E ra , deci, un înţelep t vodă — aşa că pe bună drep­
ta te Ion Ion nu m ai ştia cum să-i intre în voie. De
asta a şi fost în 1907 cel dintîi să înţeleagă situaţia.
La p utere erau pe atunci conservatorii. Tulburările
începuseră în Moldova. P artid u l liberal se porni să
dea alarm a că ţăran ii s-au răsculat p en tru că p artid u l
conservator ar fi d a t ţa ra pe m îna arendaşilor străini.
R ăscoala nu-i decît o urm are a guvernării conserva­
to are duşm ănoase faţă de ţărănim e, care-şi face singură
d rep tate. C onservatorii, aşadar, trebuie să plece de la
putere şi să facă loc liberalilor.
D ar peste cîteva zile, boierii, to ţi laolaltă — şi
conservatori şi liberali — se înspăim întară. Glum a se
îngroşa. R ebeliunea o luase în jos şi se întindea cu repe­
ziciune pînă în cele mai în d ep ărtate ju d eţe ale M unteniei
şi Olteniei. Nu m ai era o simplă răzm eriţă.
P en tru b ătrîn u l Carol era lucru v ăd it că alt leac nu
p oate fi decît tunul. D ar de aceeaşi părere era şi Franz
Jo sef al A ustro-U ngariei şi W ilhelm al II-lea al G erm a­
niei care, plini de solicitudine, îi telegrafiară lui Carol
că sînt g ata să trim ită oricîte trupe nem ţeşti şi austriece
doreşte, ca să-i înveţe m inte pe ţăran ii rom îni. Carol,

9
desperat de n e p u tin ţa sfetnicilor săi conservatori, chem ă
la pu tere pe liberali — din to td eau n a oam enii săi de
nădejde în m om entele grele. D ar cînd trebui să treacă
la fapte, nu stă tu de vorbă cu conu M itiţă S turza,
şeful partid u lu i liberal, care se închidea în şedinţe din
ce în ce m ai lungi cu sfîntul Sisoie, ci to t cu Ionel.
— Ionele ! i-a zis. Ce facem ? E şti în stare să pui ordine
în ţa ră ? A ltm interi va treb u i să chem ăm tru p e nem ţeşti.
A rm ată nem ţească în ţa ră ? N u ! Ion Ion îşi iubea
ţa ra şi p e n tru a salva obrazul ţă rii era h o tă rît la jertfele
cele m ai m ari. Aşa că, plin de in ten ţii foarte dîrze,
d ar cu un to n foarte blînd, răspunse lui Carol:
— Sire, nu cred că ar fi bine să lăsăm arm atele
străine să treacă pe teritoriul rom în şi să se am estece
în treburile noastre interne. S-ar supăra ţa ra . S-ar
supăra poporul. Cred că p utem face ordine şi noi singuri,
fără să fim a ju ta ţi de austrieci şi de nem ţi. A rm ată
a v e m . . . tu n u ri a v e m . . . puşti avem !
în tr-o anum ită m ăsură Carol era m ulţum it. Orgo­
liul lui de suveran îi spunea că acum a are un prilej
m in u n at să arate lui F ranz Jo sef şi în special şefului
său ierarhic, kaiserul W ilhelm al II-lea, că în cei p a tru ­
zeci de ani de dom nie aici, el n-a s ta t degeaba: mulţu*
m ită înţeleptei sale conduceri, ţa ra a ajuns să aibâ
o arm a tă a tît de bine in stru ită nem ţeşte, încît poate
ea singură pedepsi, cu tu n u ri şi p u şti de fabricaţie
nem ţească, pe ţăra n ii rom îni. B ătrînul Carol, deci,
puse m îna pe um ărul lui Io n Ion şi h o tă rît îi răspunse:
— B ravo ! Sîntem în ţeleşi. . . Pe conservatori îi
trim it chiar azi la plim bare. M itiţă v a face guvernul.
D ar pe tin e te num esc la In tern e, fiindcă vreau ca în
m îna ta să fie conducerea. Şi vezi să nu-ţi trem ure
m îna ! O brazul ţării e în joc. Trage ! . . . P e răspunderea
m ea, trag e ! . . . N u se v a întîm pla nim ic nim ănui ! . . .
Trage ! . . . P e răspunderea m ea ! . . . Trage !
D in uşă, însă, Io n Ion se întoarse şi îi spuse lui C arol:
— Ca să p o t trage m ai bine, m aiestatea voastră ar
trebu i să lanseze către ţa ră un m atiifest cu făgăduieli.
Ochii lui Carol sclipiră.
— A dm irabil ! zise el, entuziasm at. A d m ira b il! . . .
F ă m anifestul şi trimite-mi-1 im ediat spre sem nare. Şi

10
t r a g e .. . P e răspunderea m ea, trage ! N u se v a întîm pla
nim ic n im ă n u i.. . T rage !
N iciodată Ion Io n nu văzuse pe rigidul şi stăp în itu l
vodă Carol I în tr-u n asemenea acces de exaltare. B ătrînul
părea cuprins de delir. Vedea num ai sînge şi auzea
num ai tu n u ri şi p u şti. T oate instinctele lui soldăţeşti
de iuncher prusac p u teau să zburde, în sfîrşit. A r m a tă .. .
re p re s iu n e .. . război !
C onservatorii, acuzaţi că oropsesc pe ţăra n i, se
d ădură în lă tu ri fără să zică nici cîrc — şi în locul lor
veniră la pu tere liberalii, p reg ătiţi să facă fericirea
ţăran ilo r, aşa cum spunea şi m anifestul regal.
A doua zi — m em orabila zi de 13 m artie 1907 —
to ate p artidele fură prezente în P arlam ent spre a proceda
la un act epocal, care răm ase înscris în analele p a rti­
delor istorice. G uvernam entalii şi opoziţioniştii, cu
lacrim i în ochi, se strînseră fierbinte unul pe altul, în
b ra ţe , ca să-i v ad ă ţa ra u n iţi: M itiţă cu T ă k i ţ ă ...
T ăk iţă cu G r ig u ţă ... G riguţă cu I o n e l... Ionel cu
P e tra c h e . . . P etrach e cu A rg h ir. . . A rghir cu Ghiol-
m a n . . . Ghiolm an cu T ăk iţă şi aşa m ai departe. Boierii
lu ară apoi rîn d pe rînd cuvîntul ca să constate, spre
m area lor uim ire şi bucurie, că în ceea ce priveşte răsp u n ­
derea răscoalelor, acordul este unanim : vinovaţi sînt
străinii. Şi anum e: bulgarii. A rghir, m arele A rghir,
descoperise firul:
— Se vorbeşte de pericolul bulgar — strigă el în
P arlam en t — şi ţa r a se raliază la aceasta.
P arlam en tu l aplaudă furtunos, după care boierii
îşi ju ra ră încă o d a tă credinţă pînă la m oarte — adică
pînă la viitoarele alegeri. Apoi, într-o atm osferă solem nă,
M iluţă B arb u t, m em bru m arcan t în noul guvern liberal,
se urcă la trib u n ă şi foarte m işcat, vorbi către rep re­
zentan ţii n aţiu n ii:
— D om nilor m iniştri, dom nilor d ep u taţi şi sena­
tori ! . . . Ţ ăranii aştea p tă să li se facă d rep tate. Ţ ăranii nu
p o t fi lăsaţi să aştepte. Ţ ara trebuie să rein tre în ordine.
De aceea guvernul propune urm ătoarele două reform e. . .
D ar conu P etrache Carp, şeful celui de al doilea
p artid conservator — nu m it conservator-junim ist — îl
întrerupse cu b ru talitate.

11
 — Nici o reform ă ! răcni el, sm ulgîndu-şi m onoclul
de pe ochi. Am zis: nici o reform ă ! De ce vă grăbiţi
cu reform ele? Mai în tîi represiune şi apoi vom aviza.
M iluţă B arb u t, m ai cuviincios ca niciodată, ră sp u n se:
— Rog pe ven eratu l nostru conu P etrache să aibă
p u ţin tică răbdare. Noi sîntem un p a rtid dem ocrat şi
am zis că nu putem lăsa pe ţă ra n i să aştepte prea m ult.
De aceea p ro p u n : m ai întîi, desfiinţarea taxei de cinci­
sprezece bani pe decalitrul de v i n . . .
— Se aprobă ! dădu conu P etrache, înseninat, sem ­
nalul aplauzelor furtunoase care izbucniră îndată.
— Al doilea — continuă M iluţă — propunem des­
fiinţarea tax ei de cinci lei contra secetei.
— Se aprobă ! îşi potrivi conu P etrache şi m ai bine
dispus m onoclul si b ă tu iar din palm e.
D upă aceasta, Ion Ion aştep tă cincisprezece m inute,
cu ceasornicul în m înă, ca să v ad ă ce efect au aceste
reform e asupra ţăran ilo r. D ar cînd văzu că se îngră­
m ădesc pe birou m unţi de telegram e prin care i se an u n ţă
că ţăran ii, în loc să se liniştească, continuă să strige şi
în Moldova şi în M untenia: « V re m p ă m în t!» « V re m
p ăm în t ! Vrem capul v o stru !» ; că p atru mii de ţăra n i
din Ylaşca şi Teleorm an au pornit-o spre B ucureşti;
că garnizoana austriacă din C ernăuţi a prim it ordin de
plecare spre g ran iţa m oldovenească, Ion Ion nu m ai
aştep tă nici o clipă şi-l chem ă pe generalul N eaţă, care,
g ata la poruncă, aştep ta în odaia de alături.
— N eaţă ! îi strigă el, ex a lta t ca şi b ătrînul vodă
Carol. Trage ! Pe răspunderea m ea, trage ! . . . N u se v a
întîm pla nim ic n im ănui. . . Trage !
G eneralul chem ă în d a tă la el pe to ţi com andanţii de
reg im en te:
— T rageţi ! Pe răspunderea m ea, trag e ţi ! . . . N u se
v a întîm pla nim ănui n im ic .. . T r a g e ţi!
C om andanţii de regim ente chem ară pe m aiori:
— T rageţi ! Pe răspunderea m ea, t r a g e ţi! . . . N u se
va întîm pla nim ic n im ă n u i.. . T rageţi !
Maiorii chem ară pe căpitani, căpitanii pe locotenenţi,
locotenenţii pe sublocotenenţi, sublocotenenţii pe p lu to ­
nieri şi fiecare, cu ochii ieşiţi din orbite, urla su b alter­
nilor:

12
 — T r a g e ţi! P e răspunderea m ea, trag e ţi ! . . . N u se
va în tîm pla nimic, nim ănui ! . . . T r a g e ţi!
Şi ţa ra se cu trem ură în zilele acelea de b u b u itu l
tunurilor, de pocnetele puştilor, de vaietele ţăran ilo r
răniţi de m oarte şi de răcnetul acela groaznic, cu mii de
ecouri, ţîşn it din gîtlejurile ofiţerilor, subofiţerilor, prefec­
ţilor, prim arilor, poliţailor, to ţi, cu ochii mici de mînie
şi groază, to ţi, ex altaţi, ca şi Ion Ion şi vodă Carol I:
— T rageţi ! Pe răspunderea m ea, trag eţi ! . . . N u se
v a întîm pla nimic, nim ănui ! T rageţi !
N um ai aşa p u tea ieşi prestigiul ţă rii cu cinste din
această grea încercare. Tunurile şi puştile fabricii K rupp
din Essen îşi spuseră cuvîntul şi Carol p u tu privi cu
m îndrie în ochii lui F ranz Josef şi W ilhelm al II-lea:
unsprezece mii de ţăra n i fuseseră siliţi să m uşte ţărîn a.
V iteji, ofiţerii lui Carol trăseseră fără să le trem ure m îna.
Şi nu s-a în tîm p lat, într-adevăr, nim ic, nim ănui. U n rege
ştie să-şi respecte cuvîntul. Nu s-a în tîm p lat nimic,
nim ănui. De la Ion Ion pînă la cel din urm ă jan d arm ,
nim eni n-a fost tu lb u ra t nici cît negru sub unghie, p en tru
to t ce a făcu t în p rim ăv ara aceea m uiată în sînge. Ba,
regele, ca să-şi p o ată ţine şi m ai bine cuvîntul, a închis
la el, în casa de fier, to ate cele treizeci de dosare ale
represiunii. Apoi l-a chem at pe Ion Ion la el şi i-a spus:
— T o ată R om înia trebuie refăcută, p en tru că to tu l
s-a înecat. Asemenea lucruri nu trebuie să se mai întîm ple.
De vină este in stru cţia publică. S-a mers prea iute cu
in stru cţia publică. S-a d at poporului o instrucţie care
depăşeşte înţelegerea lui. De vină este şi constituţia.
Am mai spus-o de atîtea ori: avem o constituţie prea
av an sată, m ai av an sată decît co n stitu ţia oricărui popor
din E uropa. Ar treb u i un acord în tre p artid e p en tru
revizuirea constituţiei. Văd că deocam dată mi se vorbeşte
num ai de o restrîngere a lib ertăţii presei. E ad ev ărat
că presa a o trăv it ţa ra . D ar cu legi contra presei n-am
făcut prea m are lucru. V reau h otărîri clare. Trebuie să-i
potoleşti pe cei care vorbesc de v o t universal şi pe cei
care pom enesc de atingerea proprietăţii. Nici v o t uni­
versal, nici atingerea p roprietăţii. Cred că n-am nevoie
să ţi-o spun tocm ai ţie. P e n tru rest, felicitările mele ! . . .
E şti un ad ev ărat p a t r i o t !

13
 D upă care îi întinse lui Ion Ion două telegram e lungi,
din p arte a lui F ranz Jo sef şi W ilhelm al II-lea, pline de
felicitări p en tru felul cum a fost făcută represiunea.
Regele, în cîn tat, îl urm ărea cu privirea pe Ion Ion, ca
să v ad ă cum prim eşte el omagiile celor doi îm păraţi.
Ion Ion părea tu rb u ra t. Mîna în care ţinea telegram ele
îi trem u ra. Pleoapele i se înroşiseră. Ionel părea g ata să
plîngă. E ra fericit. Carol, dispus să-l copleşească azi
cu a ten ţia sa regală, îi zise:
— Trebuie să ştii că sînt fo arte-foarte m ulţum it de
a r m a tă . . . şi de serviciul tă u de poliţie.
Carol I, în tr-ad ev ăr, era foarte-foarte m u lţu m it de
Ionel, ceea ce i-o p u tu dovedi un an după răscoală. în
vrem ea din urm ă, conu M itiţă, şeful guvernului liberal,
adoptase în conversaţiile sale politice, exclusiv, stilul
sfîntului Sisoie. în tr-o zi, m inistrul Angliei veni la el
să-i facă o com unicare:
— E xcelenţă, m ajestatea sa regele Angliei şi îm p ăratu l
Indiilor m ă însărcinează s ă . . .
— Tocm ai ! i-o reteză conu M itiţă. L a al şaptespre-
zecelea an al stăpînirii n ebiruitului îm p ăra t al rom anilor,
la 201 olim biada, la al 8-lea iliada de la zidirea lum ii,
d upă n u m ărul n o s tr u .. .
Cu to t sîngele său rece de supus al regelui Angliei şi
îm păratu lu i Indiilor, am basadorul se sperie. P ru d en t,
se dădu încet-încet înapoi şi cînd sim ţi uşa, o îm pinse cu
spatele şi o luă la goană pe scări.
A doua zi, conu M itiţă fu u rc a t în tre n şi dus la Yiena,
unde se co n stată că e de cincisprezece ani nebun şi unde
fu in te rn a t în tr-u n ospiciu dem n de rangul său social
şi politic şi de uriaşele lui m erite în civilizarea naţiei
rom îne. Succesiunea la scaunul de preşedinte al libera­
lilor şi de prim -m inistru al ţă rii se găsea, astfel, deschisă.
Concurenţi erau doi: M iluţă B arb u t, tare pe bogăţiile
sale, şi Io n Ion, tare pe num ele său, şi pe averea sa, şi
pe graţiile regale, d ar m ai ales pe cele princiare. L u p ta
nici nu începuse — şi Io n Ion, se văzu proclam at învin­
gător. P rin urm are, Io n Ion n-avea nevoie să se
grăbească în actele sale politice. Asta-1 şi îndem na să
spună vechilor săi adversari politici din fru n tea p a rti­
delor noi:

14
 — P artid u l pe care-1 conduc eu n u este o im provi­
zaţie. E l are un lung tre c u t şi un m are viitor. G răbiţi-vă
dum neavoastră, form aţii recente şi nesigure, fiindcă
ziua de m îine v ă apare îndoielnică. E u n-am de ce m ă
grăbi. E u înaintez cu paşi liniştiţi, pe un drum bine tras,
spre un ţel bine definit.
Apoi, îşi cerceta iar mîinile din splendoarea cărora
treb u ia să ţîşnească ideea care să-i netezească drum ul
p e n tru pasul u rm ăto r în trium falul său m arş politic.

D in consultarea acestor m îini au ţîşn it, aici la P aris,

ideile care l-au a ju ta t să ţin ă piept aliaţilor la conferinţa
de pace.
— Ne umilesc ! zicea el, cu o furie obosită, a n tu ra ­
ju lu i său. Sîntem doar n aţie v ic to r io a s ă ! ... A tunci de
ce ni se im pun condiţii ca unei ţă ri învinse? B an atu l nu
v o r să ni-1 dea ! . . . t)a r în schim b îm i cer să semnez
sta tu tu l m in o rităţilo r şi tra ta tu l de pace cu A ustria.
T r a t a t ! . . . O ticăloşie n eruşinată se cheam ă la ei un
t r a t a t . . . P e n tru că am m oştenit A rdealul şi B ucovina,
să plătesc eu, s ta t învingător, datoriile A ustriei, pe care
să le încaseze F r a n ţa . . . ori A nglia. . . ori Am erica ! . . .
N u num ai datoriile din ajunul războiului, d ar şi acelea
co n tra ctate de A ustria în tim pul războiului ca să lupte
îm po triv a n o astră ! . . . A sta-i pace ?
C uvîntul îl făcu să tresară şi să-şi ridice ochii o clipă.
E ra încă ziuă. P rin fereastra deschisă p ătru n d ea larm a
m ulţim ii care la orele acestea um plea strada. D in fiece
sunet pe care-1 pu teai desprinde în rum oarea vie a oraşului,
p arcă sim ţeai cum lum ea e încă surprinsă şi buim ăcită
de m area bucurie a păcii. N im eni nu îndrăznea să
creadă că, în tr-ad ev ăr, războiul s-a încheiat, că n u m ai
trebu ie să deschidă cu inim a strînsă, în fiecare dim ineaţă,
ziarul, ca să caute în frigurat, în lista nesfîrşită a celor căzuţi
pe front, num ele ta tă lu i, fratelui, soţului, logodnicului
drag, că cim itirele n u m ai aştea p tă cadavrele sfîrtecate
ale m ilioanelor de tin eri care s-au lăsat m ăcelăriţi.
« Se bucură lum ea că-i pace ! gîndi Ion Ion cu năduf.
P ace? A sta-i pace? A sta-i porcărie, n u pace !»
Cineva b ă tu în uşă. E ra Crai-Voievod, al doilea delegat
rom în la conferinţa de pace. A sudat, cu ochelarii puşi

15
strîm b pe nas, cu m u sta ţa ungurească pleoştită, Crai-
Yoievod depuse pe m ăsuţa de lingă uşă un v ra f de reviste.
— Uf, făcu el, ştergîndu-şi fruntea cu palm a. P înă
le-am g ă s iţ. . . Am lu at şi exem plare m ai vechi. Din
pricina războiului n u le-am m ai p rim it la noi, în A rdeal,
încă de prin 1 9 1 4 ...
Ion Ion se apropie, privi şi zîm bi. E ra u aproape to ate
revistele galante pariziene: F in de siecle, U Indiscret,
U A m o u r, Le chic, Frou-frou, Le vieux marcheur, Pele~
m ele. . . to a te oficioasele caselor de rendez-vous din
Paris.
« A ! îşi zise Io n Ion. F ru n taşu l A rdealului nu-şi pierde
vrem ea degeaba în capitala F ran ţei» .
în d a tă sosi şi şeful m isiunii m ilitare rom îne la con­
ferinţa de pace, generalul Creţu care, după ce-i dădu
lui Ion Ion o serie de inform aţii în legătură cu proble­
mele care priveau R om înia, adăugă:
— Să n u u it ! L-am în tîln it pe Săftoi, care m i-a
spus-o de la o b ra z :« P ăca t că nu-i Take cu voi în dele­
gaţie. . . T ake şi Ion Ion ar fi făcut treab ă bună. Take
e cunoscut de to ţi. T ake ştie să vorbească. Take cunoaşte
p ro b le m e le ...» T ake şi Take şi T a k e ...
— A junge ! se ră sti Viziru la el. Nici să n-aud de ca­
nalia asta de Take ! Cu T ake am is p r ă v it!
U ra ce i-o p u rta lui T ake era cu a tît m ai m are, cu
cît sim ţea că, în tr-ad ev ăr, Take îi lipseşte acum m ai
m u lt ca oricînd. Take, cu relaţiile lui, cu elocinţa lui,
cu experienţa lui de e sc ro c .. . N u, nu ! . . . Gîndul că ar
treb u i să ajungă la canalia asta de T ake îl făcea pe Yiziru
să se cutrem ure de groază şi scîrbă. D acă T ake ar sim ţi
că este nevoie de el, ar deveni şi m ai obraznic. Mai bine
aşa, fără el !« Crai-Voievod, cel p u ţin , e om de încredere,
îşi zise Ion Ion. E în mîinile mele. El este de pe acum
un capitol în bugetul partidului naţional-liberal ! Şi
apoi, nu-i nici prea strălu cit ca să se b a tă p en tru el
celelalte partide. în afară de calitatea lui de ardelean,
nu-i decît un sac de anecdote porcoase. Pe cînd T ake ! . . .
Take ! . . . »
— Cu T ake? continuă Ion Io n să strige la Crai-
Voievod ! . . . Cu T ake să m ai am eu de-a f a c e ? .. . Cu un
pungaş ca el?

16
 — Şi încă ce pungaş ! reflectă Crai-Voievod, fără să-şi
ridice ochii de pe reviste. T o ată v iaţa lui num ai de p u n ­
găşii s-a ţin u t !
In d iferen ţa lui Crai-Voievod îl scotea pe Ion Ion din
sărite.
— Pungăşii ? A stea-s tîlhării, n u pungăşii ! . . . L as’
că-i a ră t eu l u i ! D osarul lui e la mine, aici, în sertar.
N um ai hoţii ! în că de prin 1906 um bla să vîndă am e­
ricanilor petrolul n o stru romînesc, dar tr a ta în acelaşi
tim p şi cu kaiserul W ilhelm al II-lea. Cît a lu a t şi de la
am ericani şi de la nem ţi num ai Dum nezeu ştie !
Aici interveni şi generalul C reţu:
— D ar în 1913, cînd era vorba să se pornească război
îm potriva Bulgariei, parcă ce-a făcut T ake al n o stru ?
Ba vroia război, b a nu vroia război, după cum îi săltau
ori îi scădeau acţiunile, la bursă. N um ai bursa îi ju ca
în cap ! A rm ata rom înă se şi găsea în B ulgaria şi el,
m inistru de externe, în loc să aibă grijă de ţară , avea
grijă de bursă. B ursă şi bursă ! B uzunarele îi erau dol­
dora de to t felul de acţiuni. Ziua în am iaza m are, frate-său,
Victoraş, b ea t m ort, um bla prin localuri şi zbiera să fie
auzit de o lum e în treag ă: « Take a făcut o nouă idioţie:
şi-a v în d u t „P latin ele44 !» . . .S a u : « T a k e a d a t o lovi­
tu ră grozavă: „S te a u a R om înă44 s-a ridicat cu două
sute de l e i » . . . S au: « I-am spus eu lui T ake: Take,
cum pără-ţi repede nişte „A stra-R om înă44, că apoi o să
plîngi ! . . . Şi acum a plînge, tîm p itu l !» Şi în tim pul
ăsta, soldaţii rom îni m ureau de holeră în B ulgaria. ..
P u n g a ş u l... Se înhăitase cu D ikin, directorul Băncii
de Credit R o m în .. . şi ăla-i vindea to ate secretele. Şi
fiecare secret era o a fa c e re .. . Cred că nici Take singur
nu ştie cît a cîştigat în ziua cînd D ikin i-a şo p tit la ureche
că F erdinand al Bulgariei cere pace. Cu inform aţia asta
în buzunar, a ră s tu rn a t bursa cu dosul în sus.
Io n Ion spum ega:
— D ar în anii n e u tr a lită ţii... în anii n eu tra lităţii !
strigă el. B ună afacere n eu tralitatea, ce zici? T ake
zbiera: « V rem Ardealul !» şi făcea m isitie de vagoane
cu grîu p en tru nem ţi. Şi to t ca-n 1913: ba vroia, ba nu
vroia război, după cum m ergea bursa şi după cît era de
m are comisionul. Că de lu at, lua de la to ţi: şi de la

2 - c . 986 17
Poklievski-Koziell, şi de la von dem B usche. . . şi de la
e n g lez i.. . şi de la a m e ric a n i.. . Am dosarul com plet !
Şi dosarul nu m inte ! N-am u ita t nici de cele ce-a făcut
Take în tim pul evacuării din M untenia, cînd şedea la
W agons-Lits şi îm p ărţea bilete p e n tru stră in ă ta te liche­
lelor lui, ca s-o p o ată şterge din ţa ră , nici de cele ce-a
făcu t la Iaşi, cînd propunea să plecăm cu oastea pe
frontul din M esopotam ia — şi nici ce-au făcu t frate-său
Tom a şi frate-său V ictor. Nimic n-a fost u ita t ! î n 1917
urla că dezastrul e din pricina m ea şi num ai a mea.
Acum a; cînd am ieşit cu ţa ra m ărită, zice că e num ai
m eritul lui. T oţi au ieşit deodată cu m erite în lu p ta
p en tru idealul naţional. Se laudă că au m erite şi conser­
v atorii în fru n te cu G h io lm an .. . şi generalul N e a ţ ă ...
şi toţi. A tîta tim p cît a m ers prost, to ţi duşm anii mei ziceau
că eu sînt singurul au to r al dezastrului. D ar cum s-au
întors lucrurile în bine nu mai sînt eu singurul au to r al
victoriei, ci trebuie să îm p art victoria cu ei. T oţi trăd ă to ri
şi m ai au obraz să-şi ceară p arte a lor de cîştig ! Canaliile !
L as’că m ă răfuiesc eu cu ei în curînd ! Să term in
n u m ă r cu porcăria asta de pace şi le-arăt eu lor victorie !
în m om entul acesta îşi făcu ap ariţia Trişcă.
Trişcă era prim ul secretar al lui Ion Ion. Cu u n bot
simiesc, cu nişte ochi m ititei, cu părul des şi negru d a t
pe spate, Trişcă, u rît şi ag itat, părea, în costum ul lui
negru, un lă u ta r îm b răcat de dum inică.
— E i? îl luă din uşă Viziru, nerăbdător.
Trişcă îşi puse cu grijă servieta pe căm in şi solemn
îi răspunse:
— Dom nul Clemenceau v ă aşteap tă m arţi dim ineaţa
la zece !
Ochii lui Ion Ion se lum inară o clipă:
— A ha ! A binevoit !
D ar Viziru se întunecă num aidecît şi scrîşni din
măsele. în ultim a vrem e, Clemenceau nu m ai voia să-l
prim ească. Un în fu m u rat şi o canalie. Zicea că-i plictisit
de a tîta îndărătnicie. în d ărătn icie — cînd Ion Ion este
um ilit la to t pasul şi nim eni nu-i dă nici cea m ai mică
a te n ţ i e .. . Num ele lui Ion Ion Viziru, care în ţa ră la el
face to a tă lum ea să trem u re de frică, aici nu spune nim ic !
Io n Io n V iziru! Cine-i ă l a ? . . . N işte ignoranţi şi nişte

18
c a n a lii.. . T o ţ i . . . to ţi, cu preacucem icul W ilson in
frunte ! T oate necazurile îi vin de la călugăriţa asta
ipocrită. Cînd îl apuci, stă cu Biblia în m înă, parcă a r fi
conu M itiţă .. . şi face harcea-parcea din geografie, din
tra ta te , din d rep tu ri istorice !
— Dom nule preşedinte ! a încercat Io n Io n să-i explice
lui W ilson în prim a sa audienţă la Consiliul suprem .
Noi am încheiat în 1916 cu F ra n ţa o convenţie prin care
ni se recunoaşte d rep tu l nediscutat a s u p r a .. .
D ar W ilson i-a făcu t un semn energic cu m îna să
tacă. Apoi a deschis B iblia la « plîngerile lui E rem ia»,
capitolul I I I : « N ă d e jd e şi m îngîiere», şi a m u rm u rat
cu p ietate paragrafele 27 şi 28:
« Bine este p e n tru om să poarte jugul din tinereţe-i —
să stea la o p a rte în tăcere, dacă dom nul i l-a pus pe
grum aji.»
A rid icat apoi ochii şi s-a ră s tit la Ion Io n :
— N u recunosc nici o convenţie ! . . . N u m ă sim t
legat de nici o obligaţie co n tra ctată de Anglia şi F ra n ţa
înainte de 1918, cînd am in tra t noi în război. T ratatele
încheiate de Anglia şi F ra n ţa , fără a ne fi consultat pe
noi, n u ne privesc.
Şi acum a refuză să-i dea A radul, Tim işoara, O radea
Mare, B anatul. Ia r fiindcă W ilson i le refuză, s-au folosit
şi Clemenceau şi L loyd George de prilej ca să facă la fel.
N um ai că ăştia vin cu alt p re te x t: pacea cu nem ţii ! . . .
Cică R om înia a călcat tra ta tu l din 1916, care prevede
la articolul 5 că rom înii n -au voie să încheie pace separată
cu nem ţii.
— D ar p en tru D um nezeu ! a p ro te sta t Io n Ion. E u . . .
— Nimic ! Peste ce capeţi, n u -ţi m ai dăm nimic.
N u num ai că n u -ţi dăm , d ar o să m ai dai dum neata.
Şi i-au pus sub nas tra ta tu l m inorităţilor. T ra ta tu l
m inorităţilor ! în ţa ra lui, să fie obligat să acorde drepturi
m inorităţilor. în ţa ra lui ! Ce porcărie şi ce bătaie de
cap ! . . . Şi în tre tim p, ceilalţi din delegaţie îi m ai to arn ă
sare pe rană.
— Ce facem cu dem n itatea n oastră naţională, Ionele?
îl sîcîia m ereu generalul Creţu. Boierii ăştia au acordat
Serbiei şi Belgiei d rep tu l de a fi reprezentate prin trei
delegaţi, pe cînd nouă, num ai prin doi. P arcă am fi nişte

2* 19
ţă ri nenorocite, ca Siam ul ori H e d ja s u l! ... Cehii şi
grecii sînt prim iţi cu m ari onoruri de către Consiliul
m unicipal al Parisului, pe cînd la noi n u se u ită nici
dracu !
Aici e şi m area durere a lui Ion Ion. Nici o atenţie ! . . .
O desconsiderare to tală. P arcă nici n-ar exista. Cineva
de la Quai d ’O rsay i-a confirm at-o făţiş:
— Pom nule Viziru, R om înia e cea din urm ă în ordinea
de sim patii a conferinţei: Ita lia p en u ltim a. . . pe cînd
Grecia stă în frunte.
Asta o ştia şi el. D ar cînd i-a m ai spus-o şi-un altul,
parcă l-ar fi pălm uit. De necaz că Grecia lui Venizelos
este atit de bine v ăzu tă, Ion Ion se sim ţise cuprins de o
dragoste nem ărginită p en tru ţa ra latină Italia — su p ărată
şi ea <de felul cum merg treburile la Consiliul suprem — şi
începuse să lucreze în ju rul conferinţei de pace, ca acasă
la el în ju ru l alegerilor: prin bîrfeli, prin cancanuri, prin
intrigi. S-a înţeles mai întîi cu Italia să reînvie o afacere
Epir--Albania şi ca argum ent a adus cinci romîni din
Bitolia să se plîngă de regimul grecesc. D ar i-a ieşit
treabft pe dos. T ot Consiliul suprem i-a sărit în cap:
« Ce EpiT' ce rom îni din Bitolia, ce regim de persecuţii !
Conferinţa n-are tim p de prostii !» . . . D isperat, Ion Ion
i-a t.elegrafiat lui V intilă: «C e facem ?» Şi V intilă i-a
răspuns to t telegrafic: « Dă franţujilor monopolul afa­
cerilor pe din două cu partidul liberal !»
S-i dus Ion Ion în d ată la Clemenceau şi i-a spus:
—-D om nule Clemenceau, vrem să ne înţelegem pe
bazat lui f i f t y - f i f t y • • • La noi ee spune: jum â-jum â !
Clemenceau i-a răspuns:
— P refer pe f i f t y - f i f t y . . . N u ştiu ce înseam nă jum â-
jum & !
Şi erau g ata-g ata să se-nţeleagă. Au aflat, însă,
americanii, care au început să zbiere:
— Nu recunoaştem n i m ic ! ... G angsterul (l-au m ai
tax%t şi de gangster), gangsterul acela de Viziru să se
astîm pere, că-i mai luăm înapoi şi Angora.
^ ils o n credea că Angora e vreun oraş din Ardeal.
O despre englezi, ei au spus răspicat lui Ionel, prin
glasiul lui Balfour, m i n is t r u l lor de externe:

ao
 — N u-ţi m ai acordăm nici o p ara îm p ru m u t!
Furios, Ion Ion i-a răspuns dom nului B alfour:
— Vă rog fiţi b u n să recitiţi tra ta tu l şi să v ă onoraţi
iscălitura !
L a care, B alfour i-a replicat:
— Sînt singur ju d ecător în ceea ce priveşte onoarea
im periului britanic, iar dum neata, dom nule. . . nu ştiu
cum te ch eam ă. . . să nu îm părţi cu alţii ceea ce ne
ap arţin e de d rep t nouă ! Căci s-o ştii bine, dom nule
V iziru: bogăţiile Rom îniei ne ap arţin nouă, englezilor 1
Şi i-a spus asta nu în doi peri, ci cum nici nu se poate
m ai clar: bogăţiile Rom îniei ne ap arţin nouă, englezilor !
P recum i-a spus-o şi Clemenceau: bogăţiile Rom îniei ne
ap a rţin , nouă, francezilor. Precum i-a spus-o şi W ilson:
bogăţiile R om îniei ne ap arţin nouă, am ericanilor !
Să le dai co ntra-argum ente? Ce contra-argum ente
dacă nim ic nu-i zdruncină pe cei de la Consiliul suprem .
Cum deschizi gura, ţi-o ta ie : tra ta tu l m inorităţilor ! . . .
T oţi îi pun revolverul în p ie p t:« Dom nule Viziru, semnezi
ori nu semnezi tra ta tu l m inorităţilor ? . . . »
în tr-o zi, înnebunit, după lungi nopţi de insomnie,
se h o tărî. Nu-i răm înea să facă decît ceea ce obişnuia
să facă şi ta ta , cînd era strîns cu u ş a : să rezolve cu fiecare
aliat în p a rte această spinoasă problem ă. D ar cu cine să
înceapă ? în n aiv itatea sa, el crezu că cel m ai sentim ental
dintre ei nu poate fi decît unul care trăieşte cu frica în
D um nezeu şi în diavol. Ceru, deci, o audienţă particulară
lui W ilson, p en tru o chestiune« urgentă şi de cea m ai m are
im p o rtan ţă» .
La ora fixată, Ion Io n se găsea la reşedinţa lui
Wilson.
în anticam eră avu p lăcuta surpriză să fie recunoscut
de un tîn ă r diplom at am erican, m ister Pickaback, care
venise în ţa ră , în tim pul n eu tralităţii, ca om de încredere
al lui S tan d ard Oii şi plecase din ţa ră ca om de încredere
al Băncii Rom îneşti.
— M ister P ickaback !
—r M ister Vaizeru !
Se bucu rară m ult că se revăd, în sfîrşit, sănătoşi, după
victoria dem ocraţiei. Apoi, m ister Pickaback îl luă la o
p a rte pe Io n Ion şi începu să-i facă o serie de confidenţe:

21
 — S tăm p ro st cu K olceak, m ister V aizeru ! Acum
o săp tăm în ă am p rim it din p arte a lui Kolceak o lungă
telegram ă cifrată, prin care ne inform a că este stăpîn
absolut pe to a tă Siberia şi că înaintează spre Moscova.
Peste o oră i-am expediat lui Kolceak o notă cum că
guvernul am erican e g ata să-l recunoască stăpîn peste
teritoriile ocupate de el, cu condiţia să instituie acolo legi
inspirate din principiile dem ocraţiei am ericane. D upă trei
zile, prim im de la « Intelligence Service »-ul englez infor­
m aţia că am iralul K olceak a v în d u t zahărul prim it din
Anglia pe un p re ţ de o p t ori m ai m are şi că şi-a băg at
to ţi banii în buzunar. Preşedintele nostru, m ister W ilson,
căruia îi plac oam enii de in iţiativ ă, a înţeles că Kolceak
a şi aplicat principiile dem ocraţiei am ericane şi i-a tele-
grafiat din nou, că, în acest caz, îl recunoaşte stăpîn
peste to a tă R usia. A laltăieri, biroul 2 francez ne trim ite
vorbă că am iralul K olceak a făcu t alegeri la Omsk şi că
a ştiu t să le ajusteze aşa, încît în afară de cei ucişi de sol­
d aţii lui în apropiere de localurile de v o t, ceilalţi to ţi
au v o ta t p en tru el. Preşedintele nostru, entuziast cum
îl ştii, i - a telegrafiat lui K olceak că de abia aşteap tă
m om entul să aibă cinstea să-l îm brăţişeze şi să-i pună
pe cap coroana lui N iculae al II -le a . . . î ţ i închipui
bucurie pe noi ! . . . T o ţi eram fericiţi că, în sfîrşit, am
lichidat regim ul b o lş e v ic ... Cînd, azi d im in e a ţă ... să
vezi nenorocire ! U ite telegram a asta ! D in ceea ce a fost
ieri Kolceak n-a răm as decît o sim plă am intire. D upă
D enikin, după P etliu ra, după M ahno, după a tîţia şi
a tîţia alţii, l-am p ierd u t şi pe el. Bolşevicii l-au b ă tu t
m ăr. Din trupele lui, nici praful n u s-a ales.
M ister P ickaback oftă, trist. D ar Viziru abia-şi p u tea
stăpîni m ulţum irea. « P o ate — îşi zise el — l-am nim erit
pe W ilson în tr-u n m om ent psihologic a tît de fericit
încît, din desperare, v a fi dispus să-m i facă anum ite
concesii. . . »
— M ister Vaizeru, poftim ! auzi Io n Ion.
î l găsi pe preşedintele S tatelor U nite, cu B iblia în
d reap ta şi cu dom nul H oover, şeful aprovizionării E u ­
ropei, în stînga.
F o arte am abil, W ilson, îi spuse lui Io n Io n ;
— Mister... ?

22
 — îo n Io n Viziru ! il a ju tă Ion Ion.
— îm i pare bine, m ister Jo h n Jo h n ! . . . Ce se m ai
aude pe la dum neavoastră la B udapest?
— B ukarest, dom nule preşedinte, îl rectifică Ion Ion,
care roşi de necaz.
P e n tru acest prea cucernic, gîndi el, cu m u tra lui
de flăcău mieros şi tom natic, care dispune de soarta
om enirii, B u karest şi B udapest to tu n a era !
— Da, da, da ! făcu gînditor preşedintele S tatelor
U nite. Mă ie rta ţi ! B udapest ! . . . E ste aşa de com plicată
E uro p a aceasta, m ister Jo h n Jo h n !
Deschise repede Biblia, drept la epistola întîia sobor­
nicească a sfîntului apostol Ioan, şi ceti cu glas tare , la
p aragraful 15:
« N u iu b iţi lum ea, nici cele ce sînt în lum e. D acă
cineva iubeşte lum ea, iubirea nu este în tru el.»
închise repede B iblia la loc şi-l întrebă pe Ion Io n :
— Cum s ta ţi cu bolşevicii, m ister Jo h n Jo h n ?
Ion Io n ştia bine că W ilson vrea cu orice p re ţ stîr-
pirea b o lşev icilo r.. . N u se m iră deci că preşedintele îi
punea de la început această în treb are: Cum stă cu bol­
şevicii ! Cum stă cu ei n-ar pu tea spune exact. D ar că
se străduie din răsp u teri să stea bine, asta nu i se poate
tăgădui. E ad ev ărat că la început, prin 1917—1918,
la Iaşi, n-a p u tu t face decît foarte puţin. De în d ată însă
ce s-a înapoiat guvernul la B ucureşti, Ionel n-a s ta t o
clipă degeaba. Zi şi noapte ţinea sfat cu octom briştii şi
cu cadeţii ruşi, refugiaţi provizoriu în R om înia, cu
N abukov, cu Cerbacev, cu Miliukov, cu şeful misiunii
m ilitare franceze, generalul B erthelot, şi num ai despre
asta v orbeau: despre m obilizarea generală contra bolşe­
vicilor. U n ceas n-a a v u t odihnă Ionel. P resa lucra de
zor la ordinele lui. T oate ziarele erau pline cu reportaje
despre atac u ri ale roşilor, despre nişte incursiuni bolşevice
pe terito riu l ro m în .. . despre to t felul de u ltim a tu r i.. .
N aţia treb u ia să priceapă că războiul îm potriva bolşevi­
cilor nu este num ai necesar p en tru ordinea şi siguranţa
statu lu i, ci şi p en tru a m ări prestigiul Rom îniei în ochii
Europei. A sta treb u ia să afle poporul rom în: că războiul
îm potriva bolşevicilor este şi o cinste nem ăsurată p en tru
ţa ră , şi un act de o colosală abilitate politică.

23
 — P articip area ţării la com baterea revoluţiei ruseşti
— declara Ion Ion peste to t — este un semn de b u n ă­
voinţă din p artea aliaţilor. . . De bunăvoinţă ! Şi dacă
ştim să preţuim această bunăvoinţă şi luptăm contra
bolşevicilor, vom obliga pe aliaţi să fie m ai generoşi
fa ţă de noi, la conferinţa de pace.
Din prim ul m om ent, Ionel a făgăduit cincisprezece
regim ente p en tru cam pania din U craina. Şi s-a ţin u t
de cuvînt cît i-a s ta t în puteri. F ără m antale, fără p ătu ri,
fără gamele, fără bocanci, fără m încare şi fără ofiţeri,
aşa i-a trim is pe soldaţi să apere ţa ra de bolşevism.
N um ai el ştie cît a lu p ta t ca să adune regim entele
astea ! Oamenii- nu mai voiau să răspundă la m obilizare
şi nu m ai ţin eau seama de ofiţeri. Se molipsiseră de la
ruşi. în tren u ri se n ăp usteau prin vagoane şi ocupau
locurile ofiţerilor, care erau siliţi să stea în picioare.
Bieţii ofiţeri ! Generalul Malacu îi povestise într-o zi
ce a p ă ţit un sublocotenent de-al lui: l-a trim is cu două­
zeci şi cinci de oam eni, de la G alaţi la un centru de
instru cţie de la R om an, de unde urm au să plece cu to ţii
pe frontul din U craina. P înă la Iaşi a răm as cu un singur
soldat, care a disp ăru t şi el' pe la Paşcani. Balam uc
m are ! . . . Şi m ai treceau prin ţa ră şi soldaţi francezi
întorşi din R usia. « N-avem , pesemne, destui bolşevici
pe la noi — îşi zicea Ion Ion — ne m ai lipseau şi soldaţii
francezi, bolşevizaţi pînă în m ăduva oaselor».
Li s-a spus francezilor, cînd au fost trim işi în R usia,
că bolşevicii ruşi sînt agenţi ai germ anilor, dar cînd au
ajuns acolo, au fost puşi să lupte chiar ei, cot la cot
cu soldaţii germ ani, îm potriva soldaţilor şi m uncitorilor
ruşi. Şi au refuzat să lupte. Bolşevici ! Toţi bolşevici !
N-o să uite niciodată cum în prim ele zile după înapoierea
sa de la Iaşi, cu prilejul unei defilări, două com panii
de soldaţi francezi au refuzat să-l salute pe rege şi s-au
dus de-a dreptul la clubul socialist din Sfîntul Io n ică. . .
D ar s-a ră zb u n at el pe m uncitori, după a c e e a .. .
Deci, foarte senin, Ion Ion îi răspunse lui W ilson:
— Dom nule preşedinte, cu bolşevicii stăm bine.
D intre to ate ţările care lu p tă îm potriva Rusiei Sovietice,
cel m ai m are n u m ăr de soldaţi 9
îl dăm noi.

24
 W ilson aruncă o privire lui H oover, care confirmă
din ochi afirm aţiile lui Viziru. Preşedintele păru a tît
de în cîn tat, încît im ediat începu să i se îm părtăşească
lui Ion Ion ca unui vechi şi bun prieten:
— înţelegi, m ister John John ! îi vorbi el în tr-u
to ren t de gesturi şi cuvinte înaripate. Noi am lu p ta t
pen tru dem ocraţie şi pace. Războiul l-am cîştigat, dar
pace n-avem . R usia S ovietică. . . m ă înţelegi, m ister
Jo h n J o h n ! . . . dărîm ă to t ce am clădit prin război.
Noroc că se găsesc oameni dornici de pace şi dem ocraţie,
ca d um neata sau ca mine, care au înţeles la vrem e de
unde vine prim ejdia şi au făcut cele de treb u in ţă p en tru
ca G erm ania să nu iasă înfrîntă din războiul acesta.
D acă am fi făcut G erm ania knockout, am fi fost pierduţi.
G erm ania, trebuie să ştii, m ister J o h n . . .
G erm ania, G erm ania, G e rm a n ia ... N um ai despre
asta-i vorbea W ilson. în că un pas, şi s-ar fi produs
catastro fa: G erm ania ar fi ieşit din război fără arm ată,
cînd în R usia era revoluţie. F ără arm ată, cînd aliaţii
aveau a tîta nevoie de arm ata germ ană îm potriva Rusiei.
N um ai m îna lui Dum nezeu a făcut să se găsească în
Germ ania doi m ari generali — H indenburg şi Luden-
dorff — care au înţeles cum stau lucrurile şi au spus,
în octom brie trecu t, k aiserului:« M aiestate, sîntem pe cale
să pierdem războiul, fiindcă pe frontul de Vest arm ata
noastră se lu p tă îm potriva soldaţilor unor guverne de
ordine, în tim p ce pe frontul de E st fraternizează cu
bolşevicii. Dacă vrem să nu fim înfrînţi, trebuie să schim ­
băm tactica : pe frontul de E st să luptăm îm potriva
soldaţilor ruşi, iar pe frontul de Vest să fraternizăm cu
guvernele de ordine» . . . K aiserul a înţeles şi a num it
un nou m inistru de externe, pe Max de B aden, care să
ceară aliaţilor încetarea războiului. D ar tocm ai cînd se
tra ta arm istiţiul, înaltul com andam ent al flotei germane,
care de doi ani nu făcea aproape nimic, şi-a găsit să pre­
gătească un atac îm potriva coastei franceze de la Pas
de Calais. E chipajele de pe vasele de război germane,
care-şi dădeau seam a că războiul a devenit de prisos,
se răsculară. în cîteva zile, răscoala s-a întins în to ată
a rm a ta germ ană şi în rîndurile m uncitorim ii din fabrici.

25
 — Bolşevism, m ister Jo h n , bolşevism ca la ruşi ! . . .
Şi kaiserul s-a ap u cat tocm ai atunci să fugă ! D um neata,
m ister Jo h n , ce sp ui? A făcu t bine, sau n u ?
Io n Io n , care ascultase cum inte to t ce ştia m ai de­
m ult, fu prom pt.
— Cum să fi făcu t bine, dom nule preşedinte? A
făcu t rău , foarte rău . A lăsat ţa ra pe m îna bolşevicilor.
— B ravo, m ister Jo h n , bravo ! îl b ă tu W ilson dem o­
cratic pe um ăr pe Ion Ion. V ăd că eşti un ad ev ărat
om de s t a t ! . . . Aşa este ! . . . D acă îm p ăratu l nu s-ar
fi speriat ca un p ro st şi ar fi răm as pe loc, eu i-aş fi strîns
m îna cu m ulţum ire. Noi avem nevoie de un kaiser în
G erm ania, nu în O lan d a. . . Mi se spune că s-ar găsi
unii care cer să stabilim răspunderile p en tru dezlăn­
ţu irea războiului şi să dăm în ju d eca tă pe kaiser. Nici
să n-aud !
Şi rîse, deodată, cu p o ftă:
— î n ju d ecată l-aş da, cu plăcere. D ar p en tru că
a fugit, în loc să răm înă în m ijlocul poporului şi să-l
apere de bolşevizare. Ce ne făceam , doam ne fereşte,
dacă nu s-ar fi găsit la tim p cîţiva oam eni cu sim ţul
răspunderii care să salveze situ aţia G erm aniei? Ce
spui, m ister J o h n ? E b e rt e un om m are, n u ?
Io n Io n era de acord. E b e rt e un om m are. U n
social-dem ocrat. D ar u n social-dem ocrat cu sim ţul
răspunderii, care cu încă vreo cinci alţi social-demo-
c raţi ca el au izb u tit să p u n ă m îna pe putere.
— Şase oam eni, d ar şase oam eni de nădejde, care
cunosc interesele p o p o ru lu i! făcu satisfăcut W ilson.
Ne înţelegem cu ei de m inune. Ai cu cine vorbi. Oameni
m o d e ş ti! . . . D acă lucrurile m erg ceva m ai greu decît
am fi v ru t, nu-i vin a lui. Soldaţi care au m ai răm as
cu arm ele la e i. . . m uncitorim e in d u strială prea m u ltă . . .
înţelegi d u m neata, nu-i tocm ai plăcut. D ar, spune-m i,
te rog, m ister Jo h n , dum neavoastră aveţi m u ltă m unci­
torim e in d u strială?
— N u, dom nule preşedinte, răspunse m îndru Ion
Ion. Noi sîntem ţa ră a g ric o lă ... cu ţă ra n i m u l ţ i ...
Oameni cum inţi, cu frica în D um nezeu, nu bolşevici !
— Serios, m ister Jo h n ? strigă W ilson cu satis­
facţie nestăp în ită. D ar în acest caz, m ister Jo h n , eşti

26
de in v id iat ! . . . A bsolut de invidiat ! . . . U ite, noi
n-avem norocul ăsta cu Germ ania. E b e rt se lu p tă din
greu cu m uncitorii lui. S înt răi, răi ca iadul, m ister
John ! . . .
« Teribil m ai e preacucernicul ! îşi zise Io n Ion.
Nim eni n -ar p u tea crede că în d ără tu l acestui chip de
popă cu capul în ceruri se ascunde a tîta energie po litică.»
— R ăi, dom nule preşedinte ! zise şi el. T oţi bolşe­
vici ! D acă trag i în tr-u n m uncitor, nim ereşti în to t­
deauna un bolşevic. . .
Lui W ilson îl plăcu enorm vorba lui m ister John.
— S p le n d id ! Aşa este ! T otdeauna. Aşa că po ţi
să trag i în ei, cu ochii închişi. A sta o înţelege şi E b ert
al nostru. Trebuie să ştii că E b e rt al nostru, ca să-i
p o ată cere sfat lui H indenburg ori de cîte ori trebuie
să tra g ă în m uncitori, şi-a in stalat în biroul lui un fir
telefonic care-1 leagă direct de m arele cartier al lui
H in d e n b u rg .. . Om practic, n u ?
« P ractic ? îşi zise Io n Ion. Desigur că e practic.
D ar p en tru asta nu-i n ea p ăra t nevoie să fii social-
dem ocrat. L a noi, de p ild ă . . . »
— D ar şi H indenburg e u n om cum secad e! con­
tin u ă W ilson. îl a ju tă pe E b ert din răsputeri. F ără
H indenburg, crezi că Noske ar fi p u tu t să-şi înjghebe
arm a ta lui de ofiţeri ca să pună la respect pe m unci­
torii din fabrici?
— D ar şi Noske ! . . . îndrăzni Io n Ion să-l în treru p ă.
— Ş tiuuu, ştiu ! continuă W ilson în plin av în t
retoric. Ş tiu ce vrei să spui. Că şi Noske e u n om cum se­
cade ! F ir e ş te ! Cumsecade şi priceput. Nici vorbă !
U n social-dem ocrat conştient. Fiecare cu m eritele lui:
H indenburg cu ofiţerii şi Noske cu inteligenţa. A ltm in­
teri n-am fi scăpat a tît de uşor de nişte bolşevici prim ej-
dioşi ca R oza Luxem burg şi K arl Liebknecht. Rîzi,
m ister Jo h n ? î ţ i place, nu-i aşa?
L ui Ion Ion îi plăcea, fireşte. « E x ac t ca la noi ! îşi
zise el. K arl Liebknecht ! M ort ! Cred şi eu ! F u g it de
sub escortă ! Ba bine că n u ! Ca la noi ! Cîinele ! . . .
N -avea decît să n u se ridice îm potriva kaiserului, nici
îm po triv a sfintei uniuni încheiate de to a te partidele
germ ane h o tărite să susţină războiul, nici îm potriva

27
 creditelor p en tru război ! Aşa ! A v ru t să fie m ai deştept
decît alţii şi să conteste sfinţenia celor două in stitu ţii:
războiul şi regimul m onarhic ! Acum are ce-a v r u t . . .
Bolşevism a cerut, bolşevism a că p ătat ! . . . A sta or
s-o capete toţi şi la noi. .. şi-or s-o capete toţi în Ger­
m ania. Cine nu vrea să-i urmeze pe adevăraţii social-
dem ocraţi cum este un E bert, un Scheidem ann, un
Noske, să se ducă la dracu, la spartachiştii a c e ia ...
la bolşevicii aceia care s-au constituit în soviete de
m uncitori şi soldaţi.»
— îm i place, evident, dom nule preşedinte ! îi răs­
punse cu vioiciune Ion Ion. D ar m ă tem că guvernul
social-dem ocrat germ an încă n-a lichidat com unism ul.
D e pildă, cu R epublica Sovietică de la Miinchen nu
prea stăm bine !
— Nici o grijă, nici o grijă ! îl asigură Wilson. Avem
absolută încredere în capacitatea social-dem ocraţiei ger­
m ane. Ca dovadă: im ediat după ce Roza Luxem burg
şi K arl Liebknecht au fost ucişi, trupele aliate au şi
p ărăsit Berlinul. N-au m ai av u t ce face acolo. G uvernul
germ an e stăpîn pe situaţie. în curînd o să afli că şi
Miinchenul a fost lichidat. Nici o grijă, nici o grijă !
Noi stăm de veghe şi-i ajutăm pe adevăraţii germani.
Acum a se găseşte la Berlin şi Joffre. T ot ca să-i ajute
pe germ ani. T oţi trebuie să-i ajutăm pe germani. Ger­
m ania trebuie să răm înă în picioare. Pînă şi Clemenceau
a înţeles acest lucru. Bolşevismul i-a deschis capul.
D um neata cunoşti telegram a lui B erthelot către Cle­
m enceau ?
Viziru o cunoştea. B erthelot i-a telegrafiat din
Rom înia lui Clemenceau, ca nu cum va să lase pe nem ţi
cu teritoriul întreg neatins. Şi Clemenceau i-a răspuns
scu rt: « Vezi-ţi de treab ă !»
— Clemenceau, m ister J o h n ! . . . Clemenceau care
a m încat nem ţi cu pîine ! . . . Clemenceau care a declarat
că sînt douăzeci de milioane de nem ţi de prisos în
E u r o p a .. . Dacă pînă şi el s-a convins că trebuie să-i
aju tăm pe nem ţi să-şi refacă a r m a t a ... De Lloyd
George nu mai vorbesc. în şedinţa de alaltăieri a Consi­
liului suprem , Lloyd George a citit telegram a genera­
lului PIum m er, com andantul arm atelor engleze de ocu­

28
paţie în Germ ania, precum că-şi dă demisia dacă guvernui
nu ia în d ată m ăsuri p entru aprovizionarea Germaniei,
îi vom ap ro v iz io n a .. . Şi-i vom aproviziona bine. în
curînd fabricile germ ane de arm e vor produce m ai
m ult decît înainte de 1914. Ce spui, H oover?
Hoover, care to t tim pul stătuse la o p arte, fără să
spuie un cuvînt, răspunse:
— îi vom aproviziona şi bine şi repede. N u-i tim p
de p ierd u t !
— Nu-i tim p de p ierdut ! repetă W ilson cu însufle­
ţire. Şi dacă Germ ania se p o artă bine, va fi bine tra ta tă
şi-i vom îngădui să facă Anschluss-ul cu A ustria. . .
Nu-i tim p de p ierd u t. Trebuie să deschidem ochii
g e rm a n ilo r.. .
Se întoarse brusc spre H oover:
— Hoover, spune te rog lui m ister Jo h n ce ca n ti­
ta te de conserve d e ' m aim uţă trim iţi acum în Ger­
m ania?
— O su tă de mii de tone !
Din ce în ce mai înflăcărat, prea cucernicul îşi înfipse
degetul în pieptul lui Ion Ion:
— O su tă de mii ! Şi vom mai tr im ite .. . Vom m ai
t r i m i t e ! .. . Am erica e ţa ra cea mai bogată din lum e!
Noi putem hrăni om enirea întreagă, dacă om enirea
aceasta îşi vede de treabă. Dacă n u . . . uite ce facem
cu R usia ! T u tu ro r le trim item de m încare şi num ai ei
n u ! . . . Vor bolşevism ? Să crape de foame. Vor să
ridicăm blocada? Să ne dea garanţii că au pus cruce
bolşevism ului. Să afle m ister Lenin că noi nu ne jucăm
şi că am lu at to ate m ăsurile ca bolşevismul să nu se
poată întinde ! A sta o ştii sau n-o ştii, m ister J o h n ?
« Mister Jo h n » ştia, dar ceea ce ştia nu-1 bucura
peste m ăsură. Aflase, într-adevăr, că aliaţii au lu at
m ăsuri ca bolşevismul să nu se poată întinde, dar
prim a d intre m ăsuri a fost să renunţe la clauza din
arm istiţiu prin care se im punea nem ţilor să trim ită
arm ata de pe frontul de Vest pe frontul de E st: lui
Wilson, lui Clemenceau şi lui Lloyd George le era team ă
ca nem ţii de pe frontul de Vest să nu se bolşevizeze şi ei.
D ar Wilson nu p u tea fi stăpînit. în elanul său pro­
fetic el co ntin u ă:

29
 — M ister Jo h n , m ister Jo h n , te rog, fii a t e n t ! . . .
D acă lucrăm repede, term inăm cu R usia în cîteva
luni. P riv e ş te ! Japonezii şi am ericanii în Siberia,
englezii, care în aintează dinspre C aucaz. . . d etaşa­
m ente franceze, engleze şi italiene pe coasta m u rm a n ă . . .
altele care vor in tra prin Polonia, L itu an ia şi E sto n ia . . .
to a te v or lucra la încercuirea R usiei, îm preună cu
trupele am ericane, engleze şi franceze care debarcă
m ereu în porturile Mării Negre. D ar laţu l în care vom
prinde R usia nu p oate fi com plet decît num ai cînd arm a­
tele statelo r balcanice v or um ple frontiera de v est a
Ucrainei. E clar, m ister Jo h n ? E clar?
Cucerit de accentele inspirate ale lui W ilso n ,« m ister
Jo h n » , ex a lta t, se ridică de pe scaun:
— E c l a r ! M ăsurile de stăvilire a bolşevism ului
sînt a tît de teribile, dom nule preşedinte, încît potopul
bolşevism ului v a fi înecat în sînge la gran iţa n o astră
de răsărit.
M om entul era solemn. M ister Jo h n lu a pe seam a
sa o părticică respectabilă în acţiunea de com batere
a bolşevism ului.
— M inunat, m ister Jo h n , m in u n a t! . . . Şi m ai ia ceva
social-dem ocraţi în guvern ! E ste necesar, absolut necesar !
Io n Io n păli sub g reutatea insultei. Să i se dea lui,
lui, şeful p artid u lu i naţional-liberal, sfatul să-şi ia
ceva social-dem ocraţi în g u v e rn ! « D ar bine ! P opa
ă sta nu-i num ai ignorant în geografie, d ar şi igno­
r a n t în politica m ondială. N u ştie caraghiosul ăsta,
care stă cu B iblia în d re ap ta şi cu com isiunea apro­
vizionării în stînga, că naţional-liberalii sînt nişte
precursori în această m aterie şi că ei şi-au lu a t social-
dem ocraţi în p a rtid — şi apoi în guvern — încă de prin
1900, cînd u n asem enea act de clarviziune era socotit
de to ate guvernele burgheze d rep t nebunie cu rată ? . . .
E l şi social-dem ocraţii ! . . . D ar M orţun ce era ? D ar
D iam andi ce era? D ar N ădejde ce era? D ar a tîţia şi
a tîţia alţi social-dem ocraţi care s-au a ră ta t a fi nişte
m iniştri de interne şi prefecţi şi poliţai fără pereche în
cadrul p artid u lu i naţional-liberal? Cine nu ştie că
dacă voiai să afli cum să înveţi pe m uncitori să fie
cum inţi, la social-dem ocraţii ăştia naţional-liberali tre ­

30
buia să vii m ai în tîi ! D ar ce poţi să-i faci ! Aşa e cînd
ai de-a face cu nişte încrezuţi ca preşedintele Americii,
care-şi închipuie că el a descoperit Am erica — în to a te !»
— D om nule preşedinte — zise m odest Ion Io n —
voi urm a sugestia dum neavoastră şi voi că u ta să-i
conving pe social-dem ocraţi să vină în cît m ai m are
num ăr la noi. Şi care n-o v e n i .. .
Şi cu palm a d reap tă, Ion Io n ghilotină vertical
palm a stîngă orizontală. W ilson îşi potrivi ochelarii
să v ad ă m ai clar pe acest om care n-are nevoie de în d ru ­
m ările lui: ştie şi singur să deosebească răul de bine.
— Aşa, m ister Jo h n , ca E b e rt şi S cheidem ann. . .
Am lu p ta t doar p en tru dem ocraţie, n u ? Deci trebuie
să fim fericiţi să avem în fru n tea guvernului nişte social-
dem ocraţi !
G ata ! . . . Preşedintele a v orbit cît a vorbit, d a r aici
începe să devină de-â dreptul obraznic. Acum n u se
m ai m ulţum eşte să vad ă social-dem ocraţi în guvern,
ci vrea să-i v ad ă şi în fru n tea guvernelor. De ce? D ar
naţional-liberalii adică nu sînt b uni în fruntea guver­
nelor? E i n u ştiu să folosească to t aşa de bine ca şi
social-dem ocraţii cenzura, starea de asediu, decretele-
legi? De unde, m ă rog, a scos asta W ilson? Cu ce drep t
îşi perm ite să vorbească aşa? A v ăzu t dum nealui la
lucru v reo d ată pe liberali? Să poftească dom nul W ilson
la B u k a r e s t.. . n u lâ B u d a p e s t.. . la B u k a re s t.. . şi
să vedem după aceea dacă o să m ai spună că p en tru
apărarea civilizaţiei îm potriva bolşevism ului, trebuie
să stea în fru n tea guvernului rom în n ea p ăra t un social-
dem ocrat şi dacă liberalii n u p o t face o trea b ă la fel
de b u n ă — dacă n u chiar una încă şi m ai bună !
— Dom nule preşedinte ! vorbi iar, cu m u ltă m ode­
stie, Viziru, d ar suficient de p atetic ca să-l m işte pe
Wilson. P artid u l n o stru este prin excelenţă p artid u l
dem ocraţiei.
) P artid u l n ostru a ieşit • din revoluţia > de
la 48. P artid u l n o stru a introdus încă de pe atunci
m arile reform e dem ocratice. D em ocraţia este însuşi
sufletul p artid u lu i naţional-liberal. P u te ţi avea to ată
încrederea în noi şi în instituţiile noastre dem ocra­
tice. . . şi la nevoie social-dem ocratice. N im eni nu
cunoaşte m ai bine răspunderea ce o are fa ţă de dem o­

31
craţie decît p artid u l naţional-liberal, care a fost însuşi
întem eietorul statu lu i rom în dem ocratic !
Ion Ion îi plăcea din ce în ce m ai m ult lui W ilson.
D acă m ister Jo h n ar şti englezeşte ceva m ai bine, l-ar
p u tea tocm i boss la el, în S tatele U nite, ca să-i aranjeze
viitoarea cam panie p en tru alegerile prezidenţiale. Sim ţea
în accentele foarte ciudat n u a n ţa te pe care le punea
m ister Jo h n în cuvîntul « dem ocraţie», că nu pu tea
pierde cu unul ca el.
— 0 , nu te supăra, m ister Jo h n ! Sînt convins că
vei izbuti to t a tît de bine ca şi E b e rt ori Scheidem ann.
La urm a urm ei, nouă ne este to tu n a : social-demo­
craţi sau nu, oricine este îm potriva revoluţiei este
aliatul şi prietenul nostru, aşa cum oricine este p en tru
o înţelegere cu R usia Sovietică este duşm anul nostru.
D acă ar trium fa bolşevism ul, to a te roadele victoriei
noastre ar fi compromise.
Ion Ion era tu lb u rat. « V o rb eşte tare frumos în alt
prea sfinţia sa m itropolitul dem ocraţiei am ericane.
Ca ta ta ! întocm ai ca ta ta ! . . . Şi ta ta la fel v o rb e a ...
T ot ce spunea îţi m ergea la inim ă. P arcă-ţi lua cuvîntul
din g u r ă .. . Straşnic om, W ilson ă s ta ! Să-i dea
Dum nezeu săn ătate. Şi cînd îl vezi, n-ai da nici două
parale pe e l . .. Mai ales cînd face confuzie între
B ukarest şi B udapest, îţi vine să-i spui o vorbă
rom înească, dar un a cum ştie num ai conu Alecu !»
Aşa-şi zicea Ion Ion, cînd deodată îl auzi iar pe
W ilson:
— Asta răm îne în tre noi, m ister Jo h n !
« Din ce în ce mai b in e ! gîndi Ion Ion, m ăgulit.
P rieten ! . . . De aci înainte, ne leagă m ari secrete de
sta t !»
— în tre noi ! îl asigură Ion Ion pe W ilson, cu glasul
tă ia t de em oţie. T otul răm îne în tre noi.
— Şi cu aprovizionarea cum sta ţi ? îl întrerupse dom ­
nul W ilson, căruia nu-i plăceau, pesemne, vorbe de prisos.
— P ro st, dom nule preşedinte !
— Nevoi m ari?
— Mari, m ari de to t, dom nule preşedinte.
— D ar tra ta tu l m inorităţilor l-aţi sem nat, m ister
Jo h n ?

82
 V iziru se b ucură că W ilson este cel care aduce vorba
despre tr a ta t.
— Nu, dom nule preşedinte !
— De ce, m ister Jo h n ?
F ă ră să se m ai lase m ult ru g at, Io n Ion, la confidenţe
răspunse cu confidenţe. D acă W ilson avea încredere în
el, de ce să n-aibă şi el încredere în W ilson? Şi-i a ră tă
preşedintelui S tatelo r U nite, cu inim a deschisă, ca unui
ad ev ărat prieten, că n-ar avea nim ic îm potriva tra ta tu lu i
cfacă nu i-ar fi im pus din afară. Ba, pe onoarea lui de om
că s-a gîndit el singur de m ulte ori că trebuie acordate
populaţiilor m inoritare to a te drepturile cetăţeneşti şi
naţionale. D ar fap tu l că aliaţii, în loc să-l lase să aibă
el singur in iţiativ a, îi im pun tra ta tu l acesta, îl um ileşte
profund. în special îl supără clauza cu privire la drepturile
ce a r treb u i să le acorde evreilor.
— De ce « î n special»? în treb ă H oover.
— F iindcă această problem ă este de m u lt înm or-
m în ta tă .
— În m o rm în tată ? se m iră Hoover.
— În m o rm în tată, p en tru că am rezolvat-o de m ult.
Ia r dacă am încerca s-o dezgropăm acum , n -ar folosi
nim ănui şi ar o trăv i atm osfera ţării, spre paguba tu tu ro r.
De aceea v ă şi rog, dom nule preşedinte, să în tre b u in ţa ţi
în alta d u m neavoastră a u to rita te ca R om înia să fie
scu tită de această înjosire inutilă care ar agrava m u lt
situ aţia.
— De ce? în treb ă W ilson. D acă chestiunea este
de m u lt rezolvată, tra ta tu l n-ar p u tea nici îm b u n ătăţi,
nici în ră u tă ţi situ aţia . Explică-m i, te rog, m ister Jo h n .
E ra a tît de îm bietor glasul dom nului W ilson, încît
Io n Ion îşi deschise şi m ai larg inim a:
— Dom nule preşedinte, în ţa ra noastră a dom nit
în to td eau n a cea m ai largă to leran ţă religioasă. . . E x ac t
ca şi în Am erica. D acă au fost neînţelegeri în tre rom îni
şi evrei, ele au a v u t un caracter p u r social şi economic. . .
exact ca în Am erica în tre negri şi albi, sau în tre galbeni
şi albi, dom nule p re şed in te. . . De pildă, în Am erica
de ce există o problem ă neagră ? Din pricina negrilor care
trăiesc de m ai m u ltă vrem e acolo. T o t aşa şi în Rom înia
există o problem ă evreiască, din pricina evreilor care

3 - c. 986 33
 trăiesc de m ai m u ltă vrem e în R om înia. în Am erica
de ce există o problem ă galbenă? D in pricina chinezilor
care in tră în S tatele U nite pe ascuns într-un num ăr
prea m are. Aşa şi în R om înia, există problem a evreiască
din pricina evreilor care in tră în ţa ră pe ascuns, în num ăr
prea m are. E x act ca şi în S tatele U nite ! Cred că e clar,
dom nule preşedinte, nu ?
T ăcu şi aştep tă răspunsul. D ar şi W ilson şi H oover
tăceau. Ţepeni, severi, cu privirea în cru n ta tă , îl m ăsurau
cu privirea pe Ion Ion de sus pînă jos şi tăceau. Nu mai
era acel W ilson care abia cu două m inute m ai înainte
îl îndem na cu a tîta dragoste frăţească să-şi descarce
sufletul fa ţă de el, fără frică. P arcă ar fi trec u t de atunci
o mie de ani. Tăcea şi se u ita la Ion Ion din ce în ce m ai
u r î t . . . Şi H o o v e r ! ... Roşu, cu bărbia lui la tă , cu
um erii lui de atlet, H oover, să-l bage în m orm înt nu
alta !. . .« D ar, p en tru D um nezeu, ce s-a în tîm p lat?. . .»
Ion Ion n u pricepea. Se u ita la ei, speriat, dar ei îl s tră ­
pungeau cu privirea şi tăceau. Tăceau şi tăceau !
— D om nule preşedinte — îngăim ă Io n Ion — ca să
fiu şi m ai clar. . .
— D estul ! strigă W ilson care izbi cu B iblia în m a s ă .. .
Te-am în tre b a t despre evreii dum itale şi dum neata îţi
perm iţi să-mi vorbeşti despre negrii şi chinezii m e i !
Cu ce d rep t te am esteci d u m neata în treburile interne
ale altor ţă ri? E u te-am ru g a t să-mi răspunzi: de ce
n u vrei să dai d rep tu ri evreilor dum itale?. . . A sta vreau
să ştiu şi a tît !. . . Te rog !. . . Şi pe scurt.
Scoase ceasornicul, îl în d rep tă cu cîteva m inute după
ceasornicul lui H oover şi aştep tă.
Ion Ion înghiţi în sec, aşa cum învăţase s-o facă la
P aris în ultim a vrem e, şi înţelese că, după această
introducere p u r teoretică, trebuie să treacă n ea p ăra t la
dezbaterea în fond a problem ei:
— Dom nule preşedinte ! începu el. P e la 1877, cu
prilejul Conferinţei de pace de la Berlin, puterile străine
au m ai încercat o d ată să im pună ţă rii em anciparea
evreilor. Şeful guvernului rom în era pe atunci ta ta .
T a ta a p ro testat. D ar cînd a v ăz u t că puterile străine
se încăpăţînează, ta ta s-a adresat lui B ism a rc k .. . aşa
cum m ă adresez şi eu azi dum neavoastră. . . şi i-a spus

34
în tre p a tru ochi: « F aceţi ceva p e n tru noi !» Aşa i-a
v o rb it ta ta lui Bism arck. . . « F aceţi ceva p en tru noi
şi să nu ştie nim eni nim ic !»
Zise şi se u ită îm prejur, dînd a înţelege că se tem e
să n u trag ă cineva cu urechea la uşă.
— V orbeşte, vorbeşte ! N -ascultă nim eni !
E ra iarăşi glasul blînd, dulce, adem enitor, de odini­
oară, al preşedintelui S tatelor U nite. îi trecuse. N u mai
părea de loc su p ărat. E ra om bun şi iertă to r, dom nul
W ilson. F ericit, Ion Ion p u tu să continue.
— Pe vrem ea aceea, dom nule preşedinte, o d a tă cu
em anciparea evreilor, ţa ra m ai avea de rezolvat o
problem ă: afacerea Strussberg ! P e la 1868, guvernul
rom în acordase unui consorţiu germ an, în frunte cu un
anum e Strussberg, concesia construirii unor linii de cale
ferată în principatele rom îneşti. T oţi acţionarii acestei
afaceri erau nem ţi. îm p ru m u tu l de 6 la su tă al căilor
ferate era p lasat în întregim e în G erm ania şi g a ra n ta t
de guvernul rom în. . . S-a în tîm p lat, dom nule preşedinte,
ca la un m om ent d a t cursul obligaţiilor să scadă de la
75 la su tă la 8 la sută.
— De ce? în treb ă W ilson.
— N u ştiu ! răspunse Ion Ion şi fără să m ai aştepte
altă în treb are continuă. G uvernul germ an, care apăra
interesele acţionarilor germ ani, furios, nu ceru guver­
nului rom în num ai p la ta cupoanelor, ci răscum părarea
tu tu ro r acţiunilor d eţin u te de nem ţi, la valoarea lor
de m ai în ainte, adică la un p reţ de nouă ori mai m are
decît cel real. Conflictul dintre guvernul rom în şi cel
germ an era în toi, cînd a in terv en it conferinţa de pace
de la Berlin, care ne cerea em anciparea evreilor. D ar mai
stăru ito r decît to ţi era guvernul germ an, care ţinea
m orţiş să dăm d rep tu ri evreilor !
— Să m ă ierţi, m ister Jo h n ! îl întrerupse W ilson.
D ar p rin ţu l Carol? N u era şi prin ţu l Carol germ an?
— D a ! replică Io n Ion. E ra germ an.
— Şi n-a p u tu t interveni pe lîngă B ism arck să fie
m ai blînd ?
— Nu ! P e n tru că deşi era germ an, el se socotea
p rin ţ rom în. Şi B ism arck îl tra ta ca pe un p rin ţ rom în.
N u u ita ţi apoi, dom nule preşedinte, că p rin ţu l Carol

3* 35
era u n dom n co nstituţional. Şi ca dom n constituţional
n-avea d rep tu l să se am estece în treburile guvernului.
— Aba ! se declară lăm u rit W ilson. C ontinuă, te rog !
Va să zică, B ism arck cerea m ai m u lt decît to ţi em anci­
parea evreilor.
— De fap t, dom nule preşedinte, B ism arck cerea două
lucruri d e o d a tă : şi em anciparea evreilor şi răscum părarea
acţiunilor Strussberg. L a u n m om ent d a t chiar, cu cît
ta ta se opunea m ai m u lt la răscum părarea acţiunilor,
cu a tît cerea B ism ark m ai în d îrjit em anciparea evreilor.
« G uvernul germ an — scria pe vrem ea aceea reprezen­
ta n tu l n o stru la B erlin — face o legătură strînsă în tre
chestiunea căii ferate şi problem a evreiască şi se va
declara m u ltu m it num ai atunci cînd am îndouă chestiunile
vor fi pe deplin rezolvate». T a ta , care era u n m are
p atrio t, a înţeles că G erm ania n u trebuie să iasă nem ul­
ţu m ită din afacerea asta, dom nule p re ş e d in te .. . şi a
venit la B ism arck, aşa cum am v en it eu la dum nea­
vo astră acum a şi i-a spus: « î n regulă ! î ţ i răscum păr
a c ţiu n ile .. . şi lasă-m ă în pace cu evreii !» Cancelarul
de fier,.care era şi cel m ai m are b ă rb a t de s ta t al epocii
s a l e . .. aşa cum sîn teţi dum neavoastră a s t ă z i ... şi pe
deasupra şi un om foarte in te lig e n t.. . şi-a d a t seam a
că ta ta are d re p ta te şi de atunci, precum v-am m ai
spus-o de la început, chestiunea a fost în m o rm în tată ! . . .
A fost o lu p tă g re a . . . o lu p tă p e n tru o cauză d reap tă,
care a luat sfirşit printr-o soluţie financiară în folosul
uneia din marile puteri!
Yiziru rosti ultim ele cuvinte ra r şi ap ăsat — după
care, tăcu . E x p unerea era încheiată. R espectuos, Viziru
aştep ta cuvîntul m arelui preot al dem ocraţiei am ericane.
N um ai de n-ar confunda tocm ai acum B ukarest cu
B udapest — acest om îm bibat de principii în alte, d ar
a tît de străin de chestiunile practice !
Tacticos, W ilson deschise B iblia şi ceti cu sm erenie
în gura m a re :
— « Adu tăm îie je rtfă de pom enire din lam ură de
faină şi înjunghie jertfe grase, pe cît te a ju tă puterile.
Apoi dă rînd doftorului, că şi pe el l-a făcut dom nul,
şi să nu se depărteze de lîngă tine, fiindcă şi el îţi tre-
buieşte !»

36
 în ch ise C artea C ărţilor şi se adresă lui Io n Io n :
— Fiule, ai m in ţit de p a tru ori !
Viziru era u lu it. « Ce-i asta ? A înnebunit idiotul
ă s ta care confundă B u k . . . »
— De p a tru ori, fiule ! rep etă W ilson, aruncîndu-i
lui Ion Io n priviri sfredelitoare. Ai m in ţit p en tru întîia
oară, fiule, cînd ai spus că p rin ţu l Carol, deşi era germ an,
era rom în, cu to a te că ştii foarte bine că era unul din
cei m ai im p o rtan ţi acţionari ai concesiei germ ane
S tru s s b e rg .. . Am to a te docum entele la m î n ă .. . Ai
m in ţit p e n tru a doua oară, fiule, cînd ai spus că p rin ţu l
Carol era p rin ţ constituţional, care nu se am esteca în
treburile guvernului, cu to ate că ştii foarte bine că
p rin ţu l s-a am estecat, d ar s-a am estecat ca să-l instige
pe B ism arck să p u n ă m îna în gîtul guvernului rom în
şi să-l am eninţe a tîta că v a face din chestiunea evreiască
o chestiune europeană, îneît guvernul rom în să cedeze
şi să răscum pere acţiunile la p re ţu l pe care-1 voia el
şi din care p rin ţu l, bineînţeles, să-şi ia p a rte a l u i . . .
Am to a te docum entele la m în ă . . . Ai m in ţit p e n tru a
treia oară, fiule, cînd ai spus că n u ştii p en tru ce au
scăzut acţiunile, cu to a te că eşti la fel de bine inform at
ca şi m ine de ce: fiindcă unul din guvernele dum nea­
v o astră a refu zat să achite cupoanele, sub p re te x tu l
că îm p ru m u tu l n-a fost c o n tra c ta t de el, ci de alt guvern...
Am to a te docum entele la m î n ă .. . Ai m in ţit p e n tru a
p a tra oară, fiule. . . şi asta este cea m ai gravă m in­
ciună . . . cînd ai spus că guvernul rom în a răscu m p ărat
acţiunile num ai p e n tru ca B ism arck să-l lase în pace
în chestiunea e v re ia s c ă .. . M in ţi! . . . Şi p en tru m inciuna
aceasta ai să in tri de-a d reptul în i a d . . . G uvernul
rom în a răscu m p ărat acţiunile, p en tru ca B ism arck să
v ă recunoască regatul. R ecunoaşterea, fiule, n u chestiunea
evreiască. . . C hestiunea evreiască a tre c u t pe planul
al doilea. G uvernul rom în a tă ră g ă n a t a tîta problem a
aceasta, în eît E u ro p a s-a plictisit de ea şi l-a lă sa t pe
ta tă l dum itale s-o în g ro a p e ... Am to a te docum entele
la m înă !
Se opri, închise ochii — şi pe n ea ştep tate, izbucni:
— E i bine, m ister Jo h n , fiule, eu n u m -am plictisit
de chestiunea evreiască şi am de gînd s-o dezgrop !

37
 U luit, Io n Ion nu-şi m ai găsea locul. Se u ita la W ilson
şi nu m ai ştia ce să creadă. îl auzea, d ar i se părea că
n-aude bine. îl vedea, d ar i se părea că nu vede bine.
» Ă sta e care va să zică în alt prea sfinţia sa p atria rh u l
dem ocraţiei am ericane? Ă sta e omul cu capul în nori,
care pare a tît de străin de cele m ai mici realităţi păm în-
teşti încît, deşi m em bru în Consiliul suprem al conferinţei
de p ac e,. confundă B ukarest cu B udapest? Ă sta — om
cu capul în nori ? D ar bine, frate, ăsta e mai m are hoţ
decît conu Alecu ! Pe to ate le ş t i e . . . şi p en tru to ate
are hîrtje la mînă ! P arc-ar fi liberal get-beget de la 48. ..
în ce m -am b ăgat, Dum nezeule, în ce m -am b ă g a t !»
în g ro zit, Ion Ion bîlbîi:
— D ar, daţi-m i voie, dom nule preşedinte, să v ă
spun c ă . . .
— Nu, nu, nu, n u ! îl opri W ilson. E ste inutil ! Cu
concesia căilor ferate rom îne pe douăzeci şi cinci de
ani nu p o t socoti rezolvată problem a evreiască.
— D ar vă dăm şi Gurile D unării, dom nule preşe­
d in te ! făcu d esperat Io n Ion, care nu-şi m ai dădea
seam a -ce spune.
— Gurile D unării, fleac ! O să le luăm noi în orice
caz şi a ş a . . . Mie nu-m i plac lucrurile pe ju m ă ta te ,
m ister Jo h n ! Mie să-mi rezolvi chestiunea evreiască
pe de-a-ntregul. Să se sfîrşească o d ată cu persecuţiile !
Nici Gurile D unării, nici căile ferate la un loc, nu repre­
zintă nimic faţă de g rav itatea chestiunii evreieşti, din
care îţi atrag aten ţia, că voi face o problem ă m ondială
dacă n-o rezolvi im e d ia t. . .
— S ă ...
— M ister Jo h n , bagă-ţi-o bine în cap ! Lucrurile
nu mai pot merge aşa cum au mers ! N u-ţi vom m ai
îngădui, m ister Jo h n , să aplici şi mai departe evreilor
regim ul de pînă a c u m .. . F ără petrolul întreg, ar însem na
că am jertfit zadarnic a tîta tin eret în războiul p e n tru
d e m o c ra ţie ... P etrolul întreg, m ister J o h n ! Nici o
p icătu ră mai p u ţ i n .. . Şi cu garanţii serioase. Nu vreau
să risc ce-a riscat S trussberg. . . să vină un alt guvern
şi să spună că nu recunoaşte ce-ai c o n tra ctat d um neata.
Cu mine, m ister Jo h n , n-o să vă m e a r g ă ... G aranţii
serioase ! . . . D acă nu, fac din chestiunea evreiască. . .

38
 Şi puse m îna pe Biblie. Ion Io n se făcu galben ca
ceara. Observase că de cîte ori preşedintele Americii
pune m îna pe Biblie, iese o nenorocire. D ar se speriase
degeaba. W ilson apucase Biblia doar ca să-şi facă v în t
cu ea, p en tru că se încălzise teribil pledînd în favoarea
em ancipării evreilor. Cînd Ion Ion văzu că preşedintele
Americii pune C artea C ărţilor pe m asă la loc, răsuflă
u şu rat. P rin urm are mai sînt anum ite speranţe. îşi
şterse discret tîm plele asudate şi vorbi:
— D om nule preşedinte, petrolul întreg n u s-ar
p u t e a . ..
B rusc, W ilson se în tu rn ă spre H oover:
— Hoover !
Ion Ion tresări, fiindcă avu senzaţia precisă că
W ilson îi porunceşte lui Hoover să-l pună la cazne.
— H oover ! Fă-1, te rog, pe m ister Jo h n să în ţe­
leagă că noi nu ne jucăm !
H oover, com isarul p en tru aprovizionarea E uropei,
fu acel care se apropie de Ion Ion şi-i spuse a p ă sa t:
— M ister Jo h n Jo h n , noi vă trim item de cîte va
luni vapoare cu provizii. Ce faceţi cu ele, ştiţi dum nea­
v oastră ! D ar în num ele guvernului am erican, îmi perm it
să vă atrag aten ţia că dacă nu ne d aţi pe seamă întregul
petrol romînesc, nu veţi mai prim i de la noi nici m ăcar
un fir de m acaroană şi nici m ăcar o cutie goală de con­
serve ! Nimic !. . . Am şi telegrafiat în acest sens la
B u c u re ş ti.. . Noi nu putem hrăni un popor care în
frăm întările m ondiale de astăzi stă deoparte, se bucură
de roadele victoriei, persecută populaţiile m inoritare şi
calcă în picioare cele m ai nobile principii ale dem o­
craţiei.
Mai m u lt n u spuse u n cuvînt şi, lin iştit, îşi reluă
locul.
Ion Io n ar fi v ru t să răspundă, d ar nu izbuti să
lege două cuvinte. Se m ulţum i să stea nem işcat în
picioare şi să privească pe Wilson şi Hoover într-o
adm iraţie ex tatică. « Cît de fantastic sînt organizaţi aceşti
oam eni ! La urm a urm ii ce să te miri ! D em ocraţie
am ericană !. . . Cu tehnica lor şi cu mijloacele lor. . . »
D ar în ziua aceea, lui Ion Ion îi fu sortit să urce
calvarul pîn ă la cap ăt. W ilson puse iar m îna pe Biblie,

39
scoase d in tre pagini o h îrtie îm p ătu rită, ii făcu semn
lui H oover să-şi scoată stilo u l. . . pe scurt, Ion Ion
nu fu lăsat să plece pînă ce n u sem nă o hîrtie cum că
în chestiunea petrolului nu va încheia nici un angajam ent
cu vreunul din aliaţi, fără avizul Americii, căreia îi
acordă prio ritatea.
L a despărţire, W ilson îi strînse călduros m îna.
— E ram sigur de la început că o să ne înţelegem
m ister Jo h n !
M ister Jo h n răspunse cu aceeaşi căldură:
— Dom nule preşedinte, m ă bucur că în urm a în tre ­
vederii de azi, s-a închegat în tre poporul rom în şi poporul
am erican o legătură de prietenie, strînsă şi indisolubilă.
Cînd Ion Ion ieşi din casa lui W ilson, nici nu-i veni
a crede că a scăp at cu v iaţă. B ineînţeles, prim ul său
gînd fu : cum să trag ă chiulul am ericanilor ca să n u
le acorde exclusivitatea. N u p u tea lăsa să-i scape din
m înă afacerea asta. Se frăm întă cît se frăm întă, pînă
se opri iar la un a din tradiţionalele soluţii m oştenite
de la ta ta . I-a făgăduit lui W ilson întregul petrol şi
i-a d.at h îrtie la m în ă? Nu-i nim ic ! îi v a da şi lui Clemen­
ceau o h îrtie ca a s ta . . . Şi-i v a da şi lui Lloyd George
u n a . . . şi n-au decît după aceea să-şi scoată ochii în tre
ei cu « exclusivitatea» petrolului, care este şi trebuie să
răm în ă o exclusivitate naţional-liberală.
Ideea i se p ăru a tît de grozavă, îneît n u suflă un
cuvînt despre ea fa ţă de nici unul dintre ceilalţi m em bri
ai delegaţiei şi se h o tărî să-şi pună în d ată planul în
acţiune. P e n tru aceasta îi ceruse el lui Clemenceanu o
audienţă. Şi ia tă că T igrul binevoieşte să-l prim ească !...
Binevoieşte ! . . . P e rf e c t! . . .
— Bine, Trişcă, vorbi Ion Ion, cu un zîm bet vag,
secretarului său. Şi altceva?
— A ţi au z it? făcu Trişcă. Azi dim ineaţă Clemenceau
i-a tra s o palm ă lui Lloyd George.
Io n Ion se învioră dintr-o d ată. « Care v a să zică,
aşa ! . . . Ca la noi, la B ucureşti. A u ajuns şi la palm e !
B ravo !»
— Şi-acu, M area B ritanie se ţin e de falcă ! rîse
Io n Ion cu po ftă. B ietul Lloyd George ! Ce şi-o fi zis
el acum a ! Mai bine cu nem ţii, decît cu proprii tă i aliaţi.

40
N em ţii s-an m u lţu m it să ucidă num ai pe soldaţii englezi.
P e cînd aliaţii îl iau la palm e chiar pe el.
Şi o sinceră sim patie îl cuprinse p e n tru prem ierul
englez. T o t ce era îm potriva lui Clemenceau îi inspira
sim patie. « Ce canalie ! . . . Şi ce gură spurcată ! . . . Pe
to ţi îi în ju ră.» O dată, cînd a fost la el să-i ceară nişte
îm pru m u tu ri, Clemenceau i-a răspuns:
— P arale? N-avem .
— P o ate Am erica ? . . . insinuă el.
— Să cerem A m ericii? s-a m irat Tigrul. Am erica
ne-a d a t pînă acum sifilisul şi pe dom nul W ilson. Ce-i
p u tem cere m ai m u lt?
în aceeaşi zi, W ilson a şi aflat ce-a spus Clemenceau
despre el şi a ieşit u n scandal la Consiliul suprem , m ai-m ai
să se ia de p ă r C ălugăriţa cu Tigrul.
Io n Io n era satisfăcut. « Cel p u ţin m -am ră z b u n a t !
şi-a zis el. N um ai să nu afle Clemenceau, că m ă m ănîncă
de viu !»
în fu n d a t din nou în fotoliu, Yiziru îşi ţinea palm ele
strîns lipite, ca să le sim tă că sînt cu el îm preună şi
privea dezg u stat capul lui Crai-Voievod, din care se
vedeau pe două p lan u ri orizontale, doar m u stăţile şi
ochelarii. Cu ochii in jectaţi, Crai-Voievod urm ărea p er­
spectivele unei ilu straţii pe două pagini din Le vieux
marcheur. D eodată, Viziru îşi strigă secretarul:
— Trişcă, ce-i cu interviul din Le Journal? A a p ă ru t?
Trişcă se lovi cu palm a peste fru n te :
— O, m ă ie r ta ţi. . . şi uitasem de el !
N erăb d ăto r, Viziru întinse m îna după gazetă.
— S traşnic ! exclam ă el, satisfăcut, după ce îşi
reciti interviul. P ică tocm ai bine, cînd am audienţă !
Să vedem ce-o să m ai spună Clemenceau, după ce-o
citi asta !
Generalul C reţu, care stătea la fereastră, se întoarse
spre el:
— Spune-m i, te rog, dom nule Yiziru, să fie ad ev ărat
ce se spune despre tig rul ăsta galic: că n -ar fi galic
de loc, c i. . .
D ar Trişcă, aprins, sări să răspundă el în locul lui
Io n Io n :

41
 — Ce m ai întrebi, dom nule general? N u vezi că
se p o artă cu noi ca un « bolşevic» !
Ion Ion aruncă lui Trişcă o privire plină de interes
şi zîmbi. Clemenceau, « bolşevic» ! De cîte ori a s ta t
de vorbă cu el, Clemenceau nu u ita să-l întrebe ră s tit:
— D ar cu « bolşevicii» dum neavoastră ce faceţi,
dom nule V iziru? Ce faceţi cu «bolşevicii» dum neavoas­
tră , dom nule V iziru?
Aşa că num ai de bolşevism nu poate fi acuzat Cle­
m enceau. Totuşi, Trişcă îi dădea de gîndit lui Ion Ion.
« Axe stofă, b ă ia tu l! îşi zise el. H o t ă r ît ! L a toam nă
îl fac d e p u t a t !»
 II

Ploua m ăru n t. O ploaie de toam nă, deasă, u rîtă şi

neagră. B ă tu te de v în t, v îrteju ri de apă se izbeau,
frînte şi strîm be, de fereastra vagonului. Din cînd în
cînd se ivea de departe, la m arginea cîm pului, cîte o
cocioabă care făcea şi m ai p u stia orizontul.
« Pe aici, cred că şi ciorilor le este u rît să se
aşeze» îşi zise îngândurat Crişan, care privea pe
fereastră.
Se repezise p e n tru o zi pînă în satul lui, la Topena,
în Olt. « S-ar p u tea — şi-a zis el — să nu m ă mai pot
duce pe la ai mei iarăşi nu ştiu cîtă vrem e». Nu-i mai
văzuse de la m obilizare. I-a găsit aşa cum i-a lă sa t cu

43
p a tru ani în u rm ă: flămînzi, uscaţi, desculţi, bolnavi.
I-a în tre b a t cum au dus-o sub nem ţi. F rate-său
a o fta t:
— Ce să ne plîngem de n em ţi? N em ţii au v en it
ca duşm ani. D ar să-i fi v ăz u t pe tîlh arii noştri, pe
prim arii şi pe n o tarii noştri cum s-au p u rta t ! . . .
D in povestirile oam enilor, Crişan află lucruri de
necrezut. Prim arii şi n o tarii au a r ă ta t nem ţilor drum uri
şi poteci ascunse, i-au dus de-a d reptul la depozitul
cu alim ente p en tru populaţie, au d en u n ţat pe prizo­
nierii fugiţi din lagăre şi ascunzătorile de arm e tă i­
n uite, au d ev astat pădurile şi au despuiat pe locuitori
pînă şi de u ltim a lor căm aşă. A utorităţile de ocu­
p aţie s-au folosit cît au p u tu t m ai m u lt de ticăloşii
aceştia, cărora le-au d a t pe m înă sate întregi să le stoarcă
în voie.
— P arcă n-ar fi fost sărăcia destul de m are şi aşa t
Crişan a în tre b a t apoi de unul, de altul. Ă sta a m u rit
pe front. Celălalt a înn eb unit in război şi a fost in te rn a t
tocm ai la Iaşi, pe undeva. « D ar Gheorghe S av u ?» —
« L -a-răp u s pelagra.» — « D ar B ălănică ?» — « T o t pela­
gra ! . . . » — « D ar P etre T u fa n ?» — « P e la g ra .. . » P ela­
gra şi pelagra. Pelagra a secerat o grăm adă de lum e
în anii din urm ă. Pe chipul fiecăruia, Crişan citea groaza
la gîndul că boala ar p u tea să-l ajungă şi pe el. Y ăru-său
Creţu îl luă la o p a rte pe Crişan şi-i a ră tă dosul mâinilor,,
cu pielea ju p u ită şi de culoare roşie închisă.
— Mi se pare că a-nceput ! zise el cu buzele arse
ca de ger. Şi m ă frige a ic i. . . la lin g u rea. . . ca un fier
ro ş u . . . Şi în cap, p arcă m i s-ar rostogoli u n b u to i
hodorogit. De abia m ă m ai ţin pe picioare. T a ta to t
de asta a m u rit. Să-l fi v ă z u t cînd l-a ap u cat ! N e-a
b ă tu t şi ne-a gonit pe to ţi de acasă şi a sp a rt to t
ce-i ieşea înainte. Zicea că dă foc casei. A tre b u it
să-l legăm .
Ya să zică, nim ica schim bat ! T oate ca m ai în ain te,
doar ceva m ai prost. R ăzboiul n u num ai că a m ă rit
sărăcia, d ar a ucis o grăm adă de oam eni tineri şi a ologit
pe alţii, că nu m ai sînt buni de nimic.
î i că u tă şi pe foştii săi cam arazi de pe front. U nii
dintre ei nici n-apucaseră să fie dem obilizaţi şi fuseseră

44
trim işi pe fro n tu l din U craina, îm potriva soldaţilor şi
m uncitorilor ruşi. A lţii se aflau în aşa-num itele « b a ta ­
lioane de ex p lo atare» . P înă azi Crişan n-auzise de ele.
A cum a ş t i e . . . E ca pe vrem ea turcilor. Ţ ăranul dem obi­
lizat n-are voie să locuiască în bordeiul lui, în care s-a
n ăscut, fără u n « p e rm is» special. Cică-i « bolşevic» şi
un bolşevic trebuie ţin u t la vedere. Şi dacă i se dă perm is,
se cheam ă că are noroc. D ar cei m ai m ulţi nu cap ătă
un asem enea perm is. Cei m ai m ulţi 6Înt ridicaţi de
jandarm i, snopiţi în b ă tă i şi trim işi pe jos, din p ost în
post, cine ştie unde la vreunul din batalioanele de exploa­
tare, unde sîn t supuşi la m unci grele ca nişte ocnaşi.
A sta, după ce au s ta t pe fro n t doi sau trei, sau chiar
cinci ani. Cinci ani fără să-i vadă pe ai lor, p e n tru că
m ulţi au fost concentraţi încă din 1914 şi m obilizarea
din 1916 i-a prins pe la unităţile l o r . ..
Cînd se întîlni, to tu şi, cu cîţiva dintre cei cu care
fusese pe fro n t, Crişan p arcă n u se sim ţi la largul lui.
Se socotea v in ovat. V inovat că n-a izb u tit să deschidă
ochii fraţilo r săi, care, în m area lor desperare, se a ră ta ­
seră g ata să creadă pe prim ul venit. D ar şi ei se sim ţeau
v inov aţi că au crezut. A sta li se citea lim pede în ochi.
S-au lăsat înşelaţi, aproape cu bună ştiin ţă. Se siliseră
să creadă că aşa v a fi cum li se spunea de către cei m ari.
T oţi boierii s-au g răb it, în zilele grele de acolo, din
Moldova, să îm p artă făgăduieli sutelor de m ii de m unci­
tori şi ţă ra n i de pe front. Cînd li se vorbea de expropriere,
oam enii ciuleau urechile num aidecît. Cine le vorbea de
îm proprietărire era p riv it de ei ca un sfînt. Cînd a venit
F erdinand pe fro n t şi le-a făgăduit păm înt, cu to ate
că ei ştiau cîte parale face cuvîntul regal, s-au m u iat
dintr-o d ată.
Acum a, foştii cam arazi de pe fro n t vedeau că to t
Crişan a a v u t d re p ta te :
— T o t la făgăduieli ţinem , Crişane !
— Sta-le-ar în gît făgăduielile, să dea D um nezeu !
începu o femeie să blestem e. Calici ne-am născut, calici
o să pierim . N u m ai cerem nim ic. B arem niţică sare
să ne dea !
T o ţi cereau sare.

46
 — N e-au p u trez it verzele, că n-avem sare să le
m urăm ! Cu asta ne hrănim doar: cu varză. D a boierii
nici varză nu vor să m încăm !
P e n tru ţărăn im ea din ţa ra întreagă, sarea ajunsese
o chestiune de viaţă.
— Şi gaz ! zise fratele lui Crişan. N -avem u n pic
de gaz. Nu num ai p en tru gazorniţe. Las’să nu fie p en tru
gazorniţe. Ne-am obişnuit să trăim şi a ş a . . . pe întuneric,
ca nişte cîrtiţe. D ar n-avem cu ce ne îngriji de rîie ! . . .
Mai toţi ne-am u m p lu t de r î i e . . .
— Boierii ne-au făg ăduit doar sare şi gaz ! zise un
ţă ra n m ai în vîrstă.
— D eşteptul făgăduieşte şi prostul trage nădejde !
E rau spuse vorbele astea cu a tîta năduf, încît Crişan
întoarse capul spre cel care le rostise. E ra un flăcău
cam de vreo optsprezece ani, voinic, cu p ăr lung şi cu
o m ustăcioară care abia începea să m ijească. Crişan
nu-1 cunoştea.
— E M arin V ardă ! îi şopti frate-său. B ăiatu l lui
V ardă.
V ardă căzuse pe fro n t chiar în prim a săptăm înă
de la declararea războiului.
— D a, m ă flăcăule, îi răspunse Crişan. E o vorbă
înţeleap tă. D ar oamenii proşti de aia sînt proşti, să
n-o înţeleagă.
— F o arte rău ! făcu M arin. E u m ă las păgubaş şi
de făgăduieli şi de sat. Mă duc la oraş să-m i cau t de
lucru.
Se apropie de C rişan:
— A ud că vii de prin B ucureşti. Ce zici?
Crişan îi zîm bi:
— Cam ce-ai vrea să zic ? Că-i bine ? N u-i bine !
S înt vrem uri tulburi.
D ar văzu în ochii b ăiatu lu i o a tît de dureroasă
dezam ăgire, în cît ad ă u g ă :
— Mai aşteap tă niţel !
V orba asta îl îndîrji pe M arin:
— Nu mai aştep t nim ic ! Plec ! . . .
Apoi, cu îndrăzneală, se u ită în ochii lui Crişan:
— Plec cu d u m n eata ! . . . C hiar azi. Am bani de
bilet. Mi i-am strîns m ai dem ult.

46
 Şi b ăiatu l se urcase cu el în vagon. Crişan nu-1 sfătuise
să plece, d a r nici n u încercase să-l înduplece să m ai
aştep te.
— Aş m ai fi a şte p ta t ! îi spuse M arin cînd s-au aşezat
în vagon. D ar cum ai venit dum neata şi ai adus mirosul
de o r a ş .. . a fost peste puterile mele.
Se ducea la B ucureşti, la o soră a lui:
— E slujnică la u n u M ărunţelu. Om m are. A şa se
laudă soră-m ea.
Crişan zîmbi şi nu-i răspunse nimic. Se u ită lung
pe fereastră, apoi scoase din buzunar o gazetă. D ar,
preocupat de gîndul să ajungă la B ucureşti cît m ai
degrabă, îşi aruncă num ai ochii pe ea, apoi o îm p ătu ri
şi se p regăti s-o bage în buzunar, cînd, u n călător care
stă te a în colţul din fa ţă se aplecă spre el:
— îm i dai voie?
A bia atu n ci îl văzti Crişan şi se m iră că în grăm ada
asta de pasageri de-a treia, înfăţişarea lui îngrijită, cu
freza blondă, frumos p iep tăn ată, cu şnurul acela negru,
care-i ţin ea legat de cheotoarea hainei monoclul ce şi-l
punea acum ca să citească gazeta, nu-i reţinuse aten ţia.
Desigur, vreu n călător cu bilet de-a doua, sau chiar
de-a întîia, ră tă c it, din pricina aglom eraţiei din tren ,
în tr-a treia.
— Poftim ! îi răspunse Crişan şi-i întinse gazeta.
Lîngă el, un ţă ra n , care pînă acum a vorbise cu
glas scăzut strigă su p ărat:
— Păi aşa ne-a fost vorba pe fro n t?
U n alt ţă ra n , m ai b ătrîn , care şedea pe o desagă,
înghem uit în tre bănci, îi răspunse:
— Lasă, m ă Anghel ! . . . Să vină num ai don ghin erai
la p u tere !
Anghel se întoarse către vecinul lui din d re ap ta:
— Auzi-1, m ă Tohane, pe moş Nae ! Ce spui de el?
Şi către moş N ae:
— Don ghineral ? D a pînă la don ghineral ne m ănîncă
sfinţii, moş Nae !
Moş N ae, lin iştit, îi răspunse:
— Am ră b d a t noi a tîta , o să m ai răb d ăm niţeluş ! . . .
Că de v enit, vine ! . . . Unu-i ghineralu ! . . . E l o să ne
m întuie de rele !

47
 — Să te audă D um nezeu, moş Nae ! făcu Tohan.
R ăbdare avem noi, slavă dom nului, destulă !
Crişan se u ită cînd la im ul, cînd la altul, apoi se
aplecă spre ei şi le vorbi cu un zîm bet nevinovat:
— Mă ie rta ţi, d a r d u p ă cîte înţeleg, e vorba de
dom nul general N eaţă ! N u cum va o fi vorba de acelaşi
dom n general N eată care a tra s cu tu n u l în noi,
în 1907?
Moş Nae pricepu cam unde b a te Crişan şi luă foc:
— E . . . acu vorbeşti şi d u m neata ca şi Anghel ! . . .
N eaţă ! . . . P ăi N eaţă avea d rep tu l s-o f a c ă .. . E de-al
n o s t r u ... N u ne vroia ră u l!
— N u ne vroia ră u l? îi răspunse Crişan. A dică ne
vroia binele. Care v a să zică, num ai p en tru binele n ostru
a tra s cu tu n u l în noi, h ai? Şi de ce? Ia spune, moşule,
ce vină au a v u t ţăra n ii în 1907, că au v ru t p ăm în t?
îş i plim bă ochii asupra celorlalţi, apoi în treb ă ia r:
— De ce a tras N eaţă în noi?
— A tra s p e n tru că avea ordin să tra g ă ! îl auzi
deodată Crişan pe om ul cu m onoclu care s tă te a în
fa ta
» lui.«.
Bucuros că are în călătorul ă sta u n aju to r, moş
N ae săltă pe desagă:
— Tocm ai ! I-au p o runcit boierii să tra g ă şi a tras.
T o ată vina e a boierilor.
— D ar bineînţeles ! rîse Crişan. P arcă cine zice altfel?
T o ată vina a fost a boierilor. N um ai să n u uiţi, m oşule,
că şi N eaţă to t boier e . . . şi că în 1907 to t boier a fost.
în 1907, moşule, N eaţă era general, era m inistru de
război, era capul oştirii în tr-u n guvern de ciocoi, care
nici nu vroia să audă de îm proprietărire. Mai boier ca
a t î t a . . . ce m ai vrei ? D ar să-ţi m ai spun un lucru, m oţ
N ae: generalul N eaţă a fost ceva m ai rău decît un boier:
a fost om ul boierilor ! . . . Boier, d a r om ul boierilor ! . . .
Boier care ascultă de porunca boierilor.
— Ba 6ă m ă i e r ţ i ! interveni, în tă rîta t, om ul cu
m onoclu. N-a fost nici o vină a boierilor. U n pro p rietar
rom în, un rom în neaoş, un boier de neam , n u poate avea
cea m ai m ică vină fa ţă de ţăran i.
Şi um flîndu-şi pieptul, parcă a r fi re c ita t o poezie,
grăi cu glas ta re :

48
 — în sufletul boierilor de neam stăruie m oştenirea
străvechii obîrşii com une şi a vieţii tră ite laolaltă
cu ţăra n u l, în acelaşi sat. L egătura sufletească dintre
curtea boierească şi cu rtea săteanului n u s-a curm at
încă.
Crişan îl m ăsură dintr-o ochire pe om ul cu m ono­
clu şi-l în tre b ă :
— D acă nici N eaţă nu-i vinovat, nici boierii, că
s-au ucis unsprezece mii de ţă ra n i, atu n ci a cui
vină e?
G răbit, om ul ră sp u n se:
— A străinilor !
T oţi cei care-i auziseră cuvintele, se m işcară de pe
locurile lor, ca şi cum ar fi v ru t să se aşeze m ai bine.
Crişan se u ită ţin tă în ochii celui care vorbise:
— Şi ai fi tare necăjit, nu-i aşa. . . dacă s-ar găsi
cineva p rin tre noi să nu vrea să te creadă !
Ochii celuilalt se strînseră în d ărătu l ochelarilor, într-o
c ă u tă tu ră v en in o asă:
— Am zis ! A străinilor !
R idicase dinadins glasul, ca să fie bine auzit de
către călătorii care se îngrăm ădiseră acum a în ju r,
atraşi de discuţie.
— F rum oasă poveste, n-am ce zice ! D ar cum de
i-a ră b d a t inim a pe boieri — p e « rom înii» ăştia neaoşi —
a tît de legaţi sufleteşte de ţăra n i, cum zici dum neata,
să-şi dea moşiile pe m îna unor « străin i» , cînd ştiau
că « străin ii» ăştia sîn t a tît de nemiloşi cu ţă ra n ii?
— Ăia care şi-au d a t moşiile pe m îna străinilor nu
erau boieri, ci cio co i! îi răspunse ră s tit omul cu monoclu.
S trăini şi ei, cu to tu l, de sufletul ţăranilor. Ciocoi ridicaţi
din foştii vătafi de moşii, la pro p rietate. . . N işte venetici
levantini sau grecotei. . .
— Am înţeles ! îi răspunse Crişan cu u n zîm bet
care-1 făcu pe om ul cu m onoclu să scrîşnească din dinţi.
V orbeşti ca din carte ! Ai a ra n ja t « chestia ag rară» cît se
poate de bine. A rendaşii sînt străini, m oşierii care şi-au
d a t p ăm în tu l în arendă sînt venetici, — num ai boierii
care n u şi-au aren d at moşiile sînt nişte îngeri. D-apoi bine,
dom nule. . . să m ă ie rţi că nu ştiu cum te c h e a m ă .. .

4- c. 986 49
 Cu em fază, om ul cu m onoclu se recom andă:
— Profesor Filim on, de la facultatea de d rep t !
— Dom nule Filim on, dum neata ştii sub ce guvern
au izbucnit răscoalele? Sub guvernul conservator. E ra
guvernul boierilor. Al boierilor, nu al ciocoilor. G uvernul
celor m ai m ari p ro prietari de moşii, a tît de m ari că
preşedintele acestor boieri, C antacuzino, avea în stă-
pînirea lui nouăzeci şi nouă de moşii. . . A tunci ce te
m ai lauzi a tîta cu ei ?
În d îrjit, profesorul Filim on ţip ă iar:
— Mă laud ! Cu ad ev ăraţii boieri să ştii că m ă laud !
C-or fi p rin tre ei şi unii care, strînşi de nevoi, şi-au
aren d at moşiile unor străini, fără să se întrebe cum sînt
explo ataţi ţăran ii care, din m oşi-străm oşi, şi-au legat
so arta de so arta proprietarilor. . .
— N u zău ! îl întreru pse Crişan, căruia îi venea să
rîd ă cum Filim on se încurcă iar într-o frază sforăi­
toare, din care nu mai poate să iasă. Nu s-au în tre b a t
cum sînt ex p lo ataţi ţă ra n ii? D ar dacă sînt a tît de legaţi
sufleteşte de ţăran i, de ce nu s-au în tre b a t? D ar arenda
pe caţe o prim eau, de unde îşi închipuiau ei că vine?
Din buzunarul arendaşului? Din paguba arendaşului?
Cum s-ar zice, boierul ştia să ceară în fiecare an o arendă
to t mai m are, d ar de în tre b a t în ce fel îşi face arendaşul
ro st de parale, asta nu m ai ştia ! Nu ştia bietul boier că
arendaşul, ca să scoată şi cîştigul lui şi cîştigul boie­
rului, treb u ia să stoarcă şi m ăduva din oasele
ţăra n u lu i !
— A sta o făcea num ai arendaşul străin !. . . îi replică,
m ereu furios, Filim on.
T oate privirile erau acum în d rep ta te spre Crişan,
care-1 privi lung pe om ul cu m onoclu, apoi se întoarse
iu te spre Anghel:
— Voi de unde sîn teţi?
— D in Sîrbeşti, Gorj !
— A rendaşi străini sînt pe-acolo?
— Nici pom eneală ! N -au fost şi nici nu sînt.
Apoi Crişan în treb ă la întîm plare, din grăm ada
celor care stătea u în picioare:
— D ar m ata de unde eşti?
— D in Viişoara, R om anaţi.

50
 — Arendaşi străin i aveţi sau n-av eţi?
— Ce s-avem ? N um ai de-ai noştri.
— D ar' m a ta ?
—' Din Mozăceni, ju d eţu l Argeş. Neam de neam ul
n o stru n-a pom enit arendaş străin pe la noi.
— D ar voi?
— Din P rahova. T o t aşa şi la noi.
— P oftim ! zise Crişan. Dacă-i ad ev ărat ce spune
dum nealui — şi-l a ră tă cu degetul gros al dreptei pe
Filim on — că num ai arendaşii străini storceau m ăduva
din ţăran ii rom îni, de ce v-aţi răsculat voi îm potriva
arendaşilor care nu erau străini, ci rom îni ca şi voi?
— Ba pe noi ne ju p u ia moşierul de-a dreptul ! făcu
un ţă ra n . E u sînt din Valea Stancului, unde l-am a v u t
de stăp în pe Virgiliu Tîrnoveanu.
La num ele ăsta, Filim on se cutrem ură şi-şi întoarse
ochii injectaţi de furie spre ţă ra n . Ştia — ceea ce ştia
to a tă ţa ra — ce-a p ă ţit acest T îrnoveanu în 1907.
Ţ ăranii l-au ucis şi i-au băg at păm în t în gură: « N a
p ăm în t — i-au zis — să te saturi de păm înt !» La anchetă
s-a aflat că acest Tîrnoveanu, în m artie 1907, încă nu
făcuse dijm uitul porum bului din 1906.
— Noi, ăştia din com una B ahnea, cătunul Stere
— zise un alt ţăra n — am av u t p arte de Lazăr E ftim iu.
Ă sta lua de la ţăran i cîte douăzeci şi p atru de lei pe an,
ca să le dea dreptul să pescuiască scoici din apa Neaj-
lovului pe care s-a făcut el stăpîn, şi punea pe săteni
să-i secere cîte un pogon de grîu dacă ţin eau să culeagă
urzici şi ştevie de pe moşia lui.
— Şi la noi, la M oţăţei, în Dolj, l-am a v u t ca arendaş
pe Ştefan Ştefănescu ! se auzi din grăm adă un a lt glas.
Ai noştri l-au tă ia t în bucăţi.
V înăt şi spum egînd de furie, Filim on u rlă:
— Şi nu ţi-e ruşine s-o mai şi povesteşti?
P e n tru în tîia oară, Crişan ridică glasul ca să-i răs­
p und ă :
— B a să le fie ruşine ălora care au adus pe oam eni
în halul ăsta. . .
Şi către ţă ra n i:
— D um nealui, dom nul profesor Filim on, vrea să v ă
facă să credeţi că ăi care au strig at în 1907 că ţa ra a

4*
51
ajuns o moşie a străinilor, m ureau de dragul ţăranilor.
D ar ştiţi care-i ad ev ărul? Că îm potriva arendaşilor
din Dorohoi au zbierat num ai liberalii — ca să aibă
un p re te x t să sm ulgă p u terea din m îna conservatorilor.
Fiindcă, de în d a tă ce răscoala s-a întins pînă aici, liberalii,
care au pus m îna, în sfîrşit, pe putere, n-au m ai suflat
o vorbă despre străini, şi l-au pus pe N eaţă să trag ă
cu tu n u l.în voi. Aşa de m are era legătura aia sufletească
dintre boieri şi ţă ra n i despre care ne to t vorbeşte dom nul
profesor !
Se vedea că Filim on n u era num ai furios, ci se şi
sim ţea ră u că aici, în tre a tîţia ochi care nu se u itau
prietenos la el, n u po ate să-i răspundă lui Crişan aşa
cum i-ar veni lui la îndem înă. Ca să-şi facă de lucru,
îşi scoase din b u zunar u n carnet pe care se apucă să-l
răsfoiască, v ă d it fără rost.
— D acă ar fi să ne luăm după cele ce ne în v a ţă
dom nul profesor — continuă Crişan — ar ieşi că arenda
este o născocire a « străinilor». D ar adevărul e că nu-i
nici a străinilor, nici a rom înilor, ci a boierilor. N u
num ai-că este o născocire a boierilor, ci a şi fost în tă rită
printr-o lege a boierilor: legea arendei. E i moşieri. . .
ei guvern. . . ei to t. Ca de obicei ! Cine a întocm it legea
învoielilor agricole? B oierii! Cine a aplicat-o? T ot
b o ie rii! Cine a înşelat la m ăsurătoare, la p lată, la
h rană, la d ijm ă? Boierii ! Pe to a te le-au născocit ei.
Aşa cum au născocit şi fum ăritul şi pîn d ăritu l şi cocă-
ritu l şi şoricăritul şi ciorăritul şi ierbăritul, la fel au
născocit şi arenda.
R ăzb it, Filim on n u se m ai p u tu stăpîni:
— A sta s-o crezi du m neata !
D ar cînd văzu că vorbele lui nu fac decît să-i sm ulgă
lui Crişan un zîm bet de milă, îşi încleştă dinţii, h o tă rît
să nu m ai spună nimic.
— O cred şi o şi spun ! îi răspunse Crişan. Legea
sprijinea arendăşia, d ar îl ocrotea pe boier şi îm potriva
arendaşului şi îm p o triv a ţăran u lu i. Legea îi dădea voie
boierului să ceară oricît. Boierul cerea şi arendaşul
dădea, fiindcă to t din al n ostru dădea şi nu dintr-al lui.
Ş tia arendaşul că dacă ţă ra n ii or să strîm be din nas,
num ai a tît, îşi trim ite boierul dorobanţii lui în d a tă să

52
le bage m inţile în cap. Avea doar şi boierul interes ca
arendaşul să nu fie tu lb u ra t în treburile lui cu nim ic,
fiindcă arendaşul era acela care făcea rost de parale pe
spatele nostru.
— P ăi sigur că n u pe al l u i ! zise Anghel.
— A ţi înţeles? continuă Crişan. D ar fiindcă boierul
avea nevoie de to t m ai m ulţi bani, ca să se p o ată ţine
de politică la B ucureşti şi de franţuzoaice la P aris, îi
cerea şi arendaşului ban i to t m ai m ulţi. P în ă au ajuns
arendaşii să n u m ai p o ată face nici ei fa ţă lăcomiei
boierilor şi au h o tă rît într-o zi să desfacă contractele
de arendă cu ei. Şi ce credeţi că s-a în tîm p lat? A venit
însuşi m inistrul de ju stiţie în Cam eră să spună: « In te ­
resul cel m are al ţă rii este ca to a tă clasa arendaşilor
să n u fie nim icită şi să fie înfloritoare în viitor ca şi în
trec u t, fiindcă dacă «această clasă a arendaşilor va
propăşi, v a propăşi şi agricultura ţării. A ju ta ţi aşadar
pe arendaşi, p en tru că prin aceasta veţi a ju ta agricul­
tu ra ţă rii.» A sta zicea m inistrul de ju stiţie pe la 1880.
Care v a să zică arendaşul era omul boierului. P u te a
să-l cheme Popescu, p u tea să-l cheme Ioanidis, bani
să dea, că aveau boierii grijă să-l apere cu arm a ta
îm potriva ţăranilor.
— Nu-i ad ev ărat ! ţip ă Filim on. A rm ata rom înă n-a
a p ă ra t pe străini.
D ar, ca şi cum şi-ar fi d a t seam a el însuşi că a spus
o prostie, tăcu brusc. Crişan, în b ătaie de joc, îi vorbi
blînd:
— Nu-i nevoie să te superi, dom nule profesor, că
to t pe du m n eata te superi. Ce-i aia că a rm a ta rom înă
n-a ap ă ra t pe străin i? Desigur că n-a a p ă ra t pe străini.
N -avea p en tru ce. D ar pe străinii arendaşi, i-a ap ă ra t
— aşa cum a a p ă ra t pe to ţi m oşierii şi arendaşii rom îni.
Nici nu se p u tea altfel. D acă nu-i ap ărau pe arendaşii
străini, boierii şi-ar fi d a t singuri la cap. E i n-au tras
cu tu n u l ca să apere n aţio n alitatea arendaşilor şi a
m oşierilor, ci arendăşia şi m area proprietate. Aşa că,
liberalii, care ţip au că boierii conservatori au d a t ţa ra
pe m îna străinilor, au scos arm ata ca să apere ei pe
arendaşii străini.

53
 — D a ! şuieră Filim on p rin tre dinţi. D ar te faci
a u ita că în d ată după răscoală s-a v o tat o lege care
n u m ai dădea voie străinilor să fie arendaşi.
Crişan se lu p ta cu două ispite care-1 trăgeau de o
p a rte şi de alta cu aceeaşi tărie: să-şi b ată joc de spusele
acestui Filim on, ori să-l apuce de guler şi să-l scuture
zdravăn. Se stăpîni, însă, şi se adresă celorlalţi:
— Auziţi ce a făcut g u v ern u l: după ce a tras cu
tu n u l în voi, a v en it cu o lege care nu dă voie străi­
nilor să fie arendaşi. Ei, care din voi poate să spună
cu ce cjştig v-aţi ales din afacerea a sta ?
Ţ ăran u l care zicea că-i din B ăileşti răspunse:
— U ite care-i cîştigul: a m ai tre b u it să plătim noi
despăgubiri boierilor !
Despăgubirile către boieri ! D acă ţăra n ii p u teau u ita
represiunea cu greu, despăgubirile către boieri le p u teau
u ita şi m ai greu. Milioane de ţăra n i ieşiseră din răscoale
m ai nenorociţi, m ai înrobiţi, m ai încurcaţi în datorii
decît înainte, p en tru că statu l nu num ai că nu voia
ca boierii să piardă ceva, dar ţinea ca ei să m ai iasă
şi cu un mic cîştig din răscoala ţăranilor.
P e n tru Filim on vorbele ţăran u lu i din Băileşti fură
u n nou prilej să se înfurie:
— Voi rîdeţi de cele sfinte rom îneşti ! D ar un ade­
v ă ra t rom în n -a r'rîd e . U n ad ev ărat rom în ar înţelege
că dacă e vorba de pagubă, m ai bine, eu, rom în, să
fiu păgubit de o mie de rom îni, decît de un singur străin.
Aşa ar gîndi un ad ev ărat rom în !
Crişan, înveselit, se b ătu cu palm a peste genunchi:
— Ce spui, dom nule Filim on? P ăg u b it? D ar m ai
întîi, unde scrie că trebuie să fiu cu to t dinadinsul în
pag u b ă? Unde scrie că eu să muncesc şi altul să m ănînce?
Nicăieri ! Aşa că de unde şi pînă unde mi-e mai bine
mie, rom în, că m ă stoarce de vlagă un rom în decît un
străin , cînd şi unul şi celălalt to t hoţ e şi tot fără milă
m ă jupoaie de m unca şi de drepturile m ele? Adică ce
crezi dum neata, dom nule profesor? Gîrbaciul unui
arendaş rom în e mai uşurel decît gîrbaciul unui străin ?
Şi brînza stricată cu care-şi hrăneşte arendaşul rom în
argaţii e mai bună decît brînza stricată a unui arendaş
stră in ? P ăi dacă e vorba că to t ce-i vine unui rom în din

64
p a rte a altui rom în e bun şi frum os, de ce s-au su p ărat
a tît de rău boierii rom îni din M untenia că s-au răsculat
îm potriva lor ţăran ii, care to t rom îni sînt, încît au
pus să se trag ă cu tunul în ei?
D ar Filim on, parcă şi-ar fi a v u t răspunsul p reg ătit
de mai înainte, sări:
— Aici a fost altceva ! Aici răscoala n-a fost romî-
nească. Aici cele mai m ari cruzimi din partea ţăranilor
s-au fă p tu it în satele unde populaţia e de sînge sîrbesc
ori bulgar.
La început, ceilalţi ţă ra n i care ascultau nu-şi d ădură
seam a ce spune Filim on. Singur Marin, care stă te a în
picioare, părea că a prins ceva, d ar a ştep ta să vadă
ce spune Crişan. Acesta se u ita la cei îngrăm ădiţi îm pre­
ju r, d ar nu deosebi pe chipurile lor nimic care să aducă
nu num ai a mînie, d ar nici m ăcar a m irare. Vedea că
vorbele lui Filim on n-au fost înţelese. Totuşi, trebuiau
înţelese n eap ărat !
— Cum ? îl stîm i el pe Filim on. Ce-ai spus?
0 d ată p ornit, Filim on nu mai putea da înapoi:
— Ce-ai auzit ! Aici s-au răsculat, îm potriva boierilor
rom îni, ţăranii sîrbi şi bulgari.
Acuma aflară cu toţii ce voia să spună Filim on.
Anghel, cu ochii aprinşi şi cu bărb ia repezită înainte,
răcni la Filim on:
— Ce face? Aici au fost ţă ra n i sîrbi şi bulgari?
N u rom îni?
Se ridică de pe bancă şi strigă către ceilalţi:
— Auziţi, fraţilor, că noi nu sîntem rom îni, ci sîrbi
şi b u lg a ri.. . şi că de aia s-au răsculat ai noştri în 1907
pe aici.
Moş N ae se în cru n tă :
— H alal de mine ! Am ajuns, la b ătrîn eţe, să n u
m ai fiu nici rom în !
Şi spre T ohan:
— Mă, Tohane, tu eşti sîrb, b u lg a r .. . sau ce
naiba eşti?
Acuma to ţi se în treb au în tre ei ce sînt şi-şi răs­
pundeau cu rîsete ori cu în ju rătu ri — într-o am este­
că tu ră de glasuri din care n u se p u tea înţelege nim ic.

65
 Cînd gălăgia se m ai potoli p u ţin , Crişan zise lui
F ilim o n :
— Ei, ţi-a p lăcu t, dom nule profesor? N u ? . . . D ar
nici lor n u le-a plăcut. D um neata îmi aduci am inte
de o afacere care s-a p etrecu t în tim pul răscoalelor
de la 1899 în satu l Săbăoani din ju d e ţu l B acău. Acolo,
ţă ra n ii îşi aleseseră un consiliu com unal socialist. P re­
fectul, bineînţeles, a d a t ordin să fie închişi şi b ă tu ţi.
Ţ ăranii, în căp ăţîn aţi, după ce au scăpat din mîinile
prefectului, s-au ap u cat să-şi aleagă iar un consiliu
com unal socialist. . . şi iar au m încat bătaie. Şi a treia
oară la fel, şi a p a tra oară la fel, pînă ce, la a cincea
oară, prefectul, mînios, a trim is dorobanţii în s a t . . . şi
ce-a ieşit de aici, înţelegi şi dum neata. Vine un d ep u tat
în P arlam en t şi a ra tă num ele ţăran ilo r schilodiţi în
b ătăi. Num e rom înesti, * de ţă * ra n i rom îni. Se ridică un
profesor u n iversitar — to t ca şi dum neata — de la F acul­
ta te a de d rep t de la Iaşi, unul A lexandrescu, şi spune:
« Bine li s-a făcut ţăran ilor, fiindcă nu sînt rom îni, ci
unguri !» L a asta, i-a răspuns d e p u ta tu l: « Cînd i-aţi
chem at să se b a tă la Plevna erau rom îni, acum a, cînd
v re ţi sa^i b a te ţi dum neavoastră, sînt u n g u r i! . . . » Aşa
şi cu dum neata. Cum vezi că ţă ra n u l rom în dă în aren­
daşul sau m oşierul rom în, zici că arendaşul sau m oşierul
rom în e rom în, d ar ţă ra n u l rom în nu m ai e rom în, ci
sîrb sau bulgar.
î l lăsă pe Filim on şi se în d rep tă spre ceilalţi:
— Să n u v ă m iraţi de cele ce spune d u m n ealu i. . .
Aşa vorbesc to ţi boierii despre v o i . . . De C aţă Coro-
ia tu aţi au zit? îi m ănîncă fripţi pe străini. D ar acum
aproape doi ani, cînd a venit vorba în P arlam en tu l
de la Iaşi de îm proprietărire, C aţă nu s-a sfiit să strige
în Cameră că « ţăra n ii rom îni sînt nişte străini din
Slavonia». A lt om m are, unul M andrea, zicea, to t în
P arlam en tu l acela, că « ţăra n ii sînt o clasă m ai m u lt
co n su m a to a re » .. . adică o clasă care m ai m ult m ănîncă
decît m unceşte. U n a lt d ep u tat, un anum e P avel Michiu,
în acelaşi P arlam en t şi to t la expropriere, zicea că
ţă ra n u l rom în din B ucovina austriacă o duce m ai bine,
p en tru că « e m ai harnic decît ţă ra n u l din vechiul r e g a t».
U nul zice că nici n u sîn teţi rom îni, ci s tr ă in i.. . altu l

56
 că m ai m u lt m încaţi decît m u n c iţi. . . u n al treilea că
sînteţi h o ţi şi v ic le n i.. . Y ra să zică, boierilor n u le
ajunge că v ă sleiesc de p u teri şi nu vor să v ă dea păm în t,
d ar m ai zic că sîn teţi străini, m încăi şi leneşi. Aşa sînteţi
voi socotiţi în orînduirea lor boierească: nişte p ă d u c h i!
T u eşti cel care scoţi din păm înt cu braţele tale to t
ce trim ete boierul în s tr ă in ă ta te .. . tu ari şi semeni şi
tr e ie r i.. . tu ro b o teşti p rin fabrici de-ţi ies ochii din
c a p . . . tu prim eşti p en tru m unca ta m ai m u lt sudălm i
şi b ă t a i e .. . d ar la urm ă, to t tu eşti păduchele, n u el !
— M ult n-o să m ai m eargă aşa !
U im it, Crişan ridică ochii spre Marin. De unde a tîta
ură pe băietan u l ăsta abia ieşit din anii copilăriei? Cu
păru l răv ăşit, cu ochii lui căprui, de o agerime m u lt
peste v îrstă, şi cu mîinile încleştate una-n alta, M arin,
frem ătînd to t, părea că se pregăteşte să sară asupra
cuiva pe care-1 vedea num ai el. Crişan vorbi, cu ochii
în d rep ta ţi m ai m u lt spre M arin:
— Şi to a te astea n-ar fi nim ic dacă boierii s-ar
m ulţum i să şi-o spună num ai ei în tre ei. D ar nu ! E i
se străduiesc să ne facă s-o credem şi noi: « N u -i aşa
că eşti bou, m ă Io a n e?» zice el. « B o u , săru’m îna,
coane ! . . . » zici tu . « Nu-i aşa că eşti h o ţ? » — « H oţ,
săru’m îna, coane ! . . . » — « N u-i aşa că m ănînci m ai m ult
decît m unceşti, m ă Ioane ? . . . » — « Aşa e, săru’m îna,
coane ! . . . » — « N u-i aşa că eşti leneş ? . . . » — « Leneş,
săru’m îna, coane ! . . . » — « Nu-i aşa că dacă vrei să fii
socotit şi tu om ca to ţi oamenii, trebuie să fii pus în
la n ţu ri şi z v în tat în b ă tă i ? . . . » — « Aşa e, săru’m îna,
coane ! . . . » — « Aşa ? P ăi dacă-i aşa, atunci fă bine
şi d ă-ţi jos iţarii, să-ţi aplic constituţia ! . . . » — « Iaca
îi dau jos, săru ’m îna, coane !» Şi tu , cum inte, îţi dai
jos iţarii, ca boierul să-ţi aplice constituţia, pînă cazi
leşinat. D ar n u cum va să te p lîn g i! N u că n-ai voie,
d ar n-ai p en tru ce. Cum zicea unul Cancicov, m inistru
şi m are moşier, bineînţeles: « Suferinţa clasei ţără n eşti
este o închipuire a ţăra n u lu i» .
î i lăsă pe ţă ra n i să rîdă în voie, apoi reluă:
— D a, zău ! Yoi v -a ţi b ăg a t num ai în cap că dacă
boierul v-a făcu t dosul chiseliţă în bătaie, trebuie să
v ă şi doară ! De aia, are şi boierul d re p ta te să v ă strige,

67
după ee a obosit să vă b a tă : « M ă , m îrlane, nu ţi-e
ruşine şă stai cu ăla gol în faţa mea? Hai, trage-ţi iţarii
şi strigă după m ine: T răiască boierul !»
— A sta m ai va ! strigă, spontan, Marin.
Filim on ridică brusc ochii spre el, dar îşi întoarse
repede capul spre fereastră. O clipă după aceea, îi
răspu n d ea lui Crişan:
— E u nu asta am crezut ! E u zic că la urm a urm ei
un rom în se poate înţelege cu un alt rom în. Ţ ăranul
rom în se p oate înţelege cu boierul rom în. Nu-i nevoie
să se ia de p ă r în tre ei.
Crişan se suci aşa, îneît aproape că stă te a cu spatele
la Filimon.
— Dum isale — zise el ţăran ilo r — văd că oricît i-ai
vorbi, e degeaba. Mereu o ia de la capăt. D ar voi ştiţi
ce a fost în 1907: nu o răfuială în tre romîni şi străini,
ci o răfuială în tre sărac şi bogat, de orice neam or fi
fost şi unii şi alţii. Şi răfuiala asta au v ru t s-o întîrzie
boierii, cu tunul, în 1907.. . aşa cum încearcă s-o întîrzie
şi acum a cu m itraliera cînd trag în m uncitorii de la
oraş care^cer pîine şi p a c e . . . De cele ce s-au petrecut
în p iaţa T eatru lu i din B ucureşti acum cîteva luni
a ţi au zit?
Deşi obişnuit cu grozăviile războiului, Crişan nu
p u tea uita ceea ce a sim ţit în tim pul m asacrului din
13 decem brie. Se găsea în rîndurile din faţă. P refectul
alerga încolo şi-ncoace şi îşi ştergea fruntea de sudoare,
cu toate că era frig şi um ed — şi se uita m ereu la ceasornic.
D eodată, a dispărut. Se făcu linişte. . . Nimeni nu ştia
ce se petrece. D ar to ţi sim ţeau că ceva se petrece. Peste
cîteva clipe se auzi un glas asc u ţit: « Foc !» Crişan se
uită într-acolo şi văzu ceva în uniform ă de ofiţer. D upă
uniform ă era ofiţer. D ar c h i p u l . . . Chipul ăsta nu i se
va şterge lui Crişan niciodată din m inte !. . . Un fel de
am estecătu ră de f ă l c i . . . o grăm adă de fălci în tr-u n
singur o b r a z . . . o pocitanie roşie, cu nişte ochi mici şi
înfun d aţi, care parcă nici nu vedeau ceva înaintea lor.
O clipă, Crişan crezu că omul e beat. D ar nu era beat.
Un om beat mai păstrează în ochii lui o sclipire care-ţi
a m in te şte . totuşi că-i om. D ar ăsta nu sem ăna a nimic.
Nici m ăcar a nebun. Să vrei să-i dai un num e, n u poţi.

68
Glasul cu care a s tr ig a t« Foc !» era glasul cuiva care se
îneacă, d ar care în ain te de a-şi da sufletul se strîm bă
după cineva, ori c e v a . . . Desigur că se strîm ba chiar
după e l . . . Din gîtlejul lui ieşea un sunet sp art, piţigăiat
şi m u r d a r ! . . . M u r d a r ! . . . P u teai să ju ri că glasul lui
e plin de noroi. E ra ceva care te făcea să rîzi, d ar te scîrbea,
te pătru n d ea pînă la oase de scîrbă. Aşa că, în prim ele
m om ente, Crişan nu se m iră că soldaţii n-au ascu ltat
ordinul. Cum să asculte un ordin aşa de noroios? S tă teau
to ţi speriaţi în faţa m uncitorilor, cu arm a întinsă, dar
nu se m işcau. A rătarea aceea m urdară a m ai strig at o
d a tă «Foc !» — şi iar nu s-a m işcat nim eni. Vedeai
num ai că soldaţii îşi înţepenesc şi m ai m ult m îna pe arm ă.
P ocitania a scos revolverul din toc. Crişan se u ită la el,
curios, şi era sigur că nici acu nu se va petrece nim ic,
fiindcă oricît s-ar zbate, soldaţii nu se vor lua după
uniform a aceea de ofiţer. D ar uniform a a întins, brusc,
revolverul şi a t r a s . . . Prim ul glonte a fost g r e u . . .
Soldaţii, to ţi, au tresă rit deodată, treziţi parcă din somn,
de d e t u n ă t u r ă . . . şi într-o clipă, Crişan n-a mai v ăzu t
soldaţi, ci num ai uniform e cu gulere din care ieşea cîte
o grăm adă de fălci m uiate şi ele bine-bine în noroi, ca
şi uniform a lor ofiţerească.
în fio rat, Crişan, fără să-şi dea seam a, dădu glas
gîndurilor lui:
— F rum oasă ispravă, n u ? Să te întorci de pe front,
unde nu te-a ajuns glonţul d u ş m a n u lu i.. . şi să fii îm puş­
cat chiar de ai tăi !
Schim onosit de furie, Filim on se înfundă în colţul
lui şi-şi acoperi faţa cu pardesiul care atîrn a de cîrlig,
chipurile, ca să adoarm ă. Anghel zîmbi cu înţeles lui
Crişan, apoi îi «vorbi:
— Desigur că ceea ce spui m ata e drep t. De aia,
te-aş în treb a : ce crezi, cu ţără n iştii o fi to t aşa ca şi cu
ceilalţi ?
Crişan îi zîm bi:
— Te-ai b ăg at la ţă ră n işti?
— N u încă ! D ar m ă b at cu gîndul.
— Aveţi m ulţi ţă ră n işti pe la voi?
— Sînt.
— Şi cine-i capul lor?

69
 — D om nul H uhulea !
— Cine ? rep etă Crişan în treb area, parcă n-ar fi auzit
bine.
— D om nul H uhulea ! î l cunoşti?
— Nu, d ar cine-i domnul H uhulea?
— Mare ţă ră n ist î se am estecă în vorbă un ţă ra n
a tît de p ierd u t în sum anul lui, îneît părea cocoşat.
— D ar el ce e? în treb ă Crişan. O răşan sau ţă ra n
de -ai v o ştri?
— Ţ ăran.
— Ţ ă ra n ? se m iră Crişan. A tunci de ce-i ziceţi
« dom nul?».
— P ăi, vezi că e preşedintele B ăncii S ăteşti ! răspunse
Tohan.
M irarea lui Crişan crescu şi m ai m u lt:
— Ce vorbeşti, neică? Acu, cînd liberalii sînt la
putere, domnul H uhulea e preşedintele B ăncii S ăteşti,
cu to a te că e ţă ră n ist ?
— U ite-aşa ! N -aveau pe cine altul să pună. Adică
aveau. Pe alde Cocieşu. Cît n-a fost ţa ra în război, Cocieşu
e-ar fi aru n cat în foc p en tru liberali. D ar de după război,
s-a fă c u t« bolşevic». Aşa zice dom nul H uhulea.
Crişan rîse:
— D ar dom nul H uhulea ăsta, care e ţă ră n ist, e
om sigur p en tru guvern ?
— Sigur ! făcu ţăra n u l cel scund. E om « sirios». . .
Aşa zice chiar dom nu H uhulea. L-a lu a t pe garanţie
conu Mălai.
Num ele directorului B ăncii R om îneşti liberale îl
făcu pe Crişan să se aplece ca să audă m ai bine:
— M ălai? Care M ălai?
— Cum care M ălai? Mălai, directorial B ăncii R om î­
neşti !. . . P ro p rietaru l moşiei. . .
— Şi de ce e tocm ai dom nul H uhulea directorul
B ăncii S ăteşti? Ce meserie are?
— Are m ulte parale ! răspunse Anghel. Ţine circium ă !
— Şi ne dă b an i pe cam ătă ! adăugă moş Nae.
Se înveseliră cu to ţii. Crişan scoase un pachet de
ţigări şi-i îmbie pe ceilalţi să ia cîte una.
— C am ătă m are? în treb ă el cu un zîm bet scurt,
pe sub sprîncene.

60
 — Aoleo ! se apucă de cap unul care pînă acum
tăcuse din gură. D acă-i m are? în trea b ă-m ă pe mine.
Cînd nu-i în bani, e-n m uncă. . . cînd nu-i în m uncă,
e-n păsări. . . D acă-i m are ! D a p ăm în tu ăla. . . da
acareturile alea. . . da vitele alea. . . de unde crezi că-i
vin dom nului H uh u lea? Din v în t?
T rase din ţig ară şi vorbi fără oprire:
— E u, neică. . . cum îţi spune m atale? C rişan?
Mie îm i zice S toichiţă. . . Vasile S toichiţă. . . S înt om
fără carte, cum sîntem m ai to ţi, da am fost şi eu pe
front, unde am prins şi eu cîte ceva. Acasă, m ai m arii
din sat, prim arul, n o taru l, jandarm ul, ne îm puiau capu
m ereu că dacă o ducem aşa de rău, sînt străinii de vină.
E i ne jupoaie. . . U ite-aşa cum vorbeşte d u m n e a lu i!
(Şi i-1 a ră tă pe Filim on). D a cum vine a s ta ? D om nul
H uhulea e străin ? E d itai rom în de-ai noştri. Şi cum
e-o înghesuială, ceva, de cine dai cel d in ţîi? De dom nu
H uhulea ! Cînd erau liberalii la putere. . . şi asta încă
înain te de război, cine alerga de colo pînă colo să-l
scoată d e p u ta t pe dom nu M ălai? D om nu H uhulea !. . .
L a bancă, dom nu H uhulea !. . . L a cooperativă, dom nu
H uhulea !. . . La crîşm ă, dom nu H uhulea !. . . P este to t,
dom nu H uhulea ! Cui să te plîngi ? P rim arului ? D a prim ar
e dom nul H uhulea !. . . N otarului? N otar e ginerele
dom nului H uhulea !. . . în v ă ţă to ru lu i? îm v ă ţă to r e un
nepot de-al dom nului H uhulea. . . P în ă şi plutonierul de
jan d arm i e finul dom nului H uhulea. . . şi se îm b ată,
şi b ate şi fură. . . m am ă, ce m ai fură !
— Şi e ţă ră n ist şi el? în treb ă Crişan.
— F ireşte !. . . Zice că m îine vor fi ta ri ţărăn iştii.
— Şi? în treb ă Crişan. Voi v reţi să m ergeţi cu ţă r ă ­
niştii? A dicătelea să fugiţi de H uhulea, ca să d a ţi de
H uhulea ?
S toichiţă se s c u tu ră :
— E u ? Nici prin gînd ! Ciuntu, poate ! Şi Bîcleşanu. . .
Şi a ră tă spre doi ţă ra n i care stă te a u în picioare în
spatele lui.
— Ba nu-i aşa ! zise Ciuntu. E u vreau să m ă dum i­
resc, cu to ate că-mi zic: H uhulea o fi el ce-o fi, d ar dă-o
dracului de treab ă, că doar n-or fi num ai de-alde H uhulea
pe lum e. Or fi şi ţă ră n işti cum secade !

61
 — Şi eu feic la fel ! îl a ju tă B îeleşanu. N u se p o ate
să fie to ţi ţă ră n iş tii la fel*
— Păi culm să fie la frl? zise Crişan. D acă voi o să
in tra ţi la ţără;nişti, o să fie ţărăn işti şi de-alde voi, oam eni
săraci şi am ărîti. D ar ş' ţărăn işti de-alde H uhulea !
Deosebirea e că pe cîtă vreme voi, acolo, n-o să aveţi
alt ro st decîtt să-l votaţi pe dom nul H uhulea ori pe
altul ca el, d o m n u l Huhulea o să-şi facă afacerile pe
spatele vostrxu, p en tru că v °i sînteţi ce sînteţi, pe cînd
dum nealui e preşedintele Băncii Săteşti, şi preşedintele
cooperativei, şi prim arul, ţi crîşm arul, şi socrul no taru lu i
si unchiul în v ă ţă to ru lu i, §* naşul plutonierului şi aşa
m ai departe;. . .
îşi strivi ţ i ;gara sub bocancă, se u ită la ei şi continuă:
— Ei, fra ţilor, cînd ojQuI e orb, e rău. D ar cînd se
lasă o rb it e şi m ai rău. Şi lucrurile sînt doar limpezi
ca bună z iu a . Ieri am avut un p artid conservator —
era p artid u l boierilor. Stâpîni !. . . Apoi a d a t peste noi
p artid u l lib e ra l — partidul ciocoilor. Alţi stăpîni !. . .
A ră sărit duipă război p*rtidul lui N eaţă, care-şi zice
p artid u l pop.orului, dar (are e al poporului, cum sînt
eu m itropolit.. Şi acu s-a n*1 ° nouă nenorocire: p artid u l
ţărănesc. D a * al cui e, o*meni buni, partidul ţărăn esc?
P artid u l ţă ra n ilo r ? Amatfic vă înşelaţi !. . . E p artid u l
unor ţăra n i a.junşi, care au prins osînză num ai din m unca
şi sîngele v o s tru . E part^ul bogătaşilor de la ţa ră , pe
care boierii şsi ciocoii îl cuşmănesc num ai pe faţă, dar
pe ascuns îl sprijină cît f°t, p en tru că îşi are un rost
m are, m are <de to t: să vi ungă ochii cu făgăduieli noi,
ca să vă facsfi să u itaţi to»te cîte le-aţi în v ă ţa t pe front,
de frică să m u le săriţi îi cap cu un nou 1907, dar de
astă d a tă ce^va mai al dracului. Ă sta e partidul ţă ră ­
nesc: un noiţi p artid de stipîni, d ar de stăpîni d intre cei
m ai răi şi m a .i primejdioşi,Pentru că se folosesc de oam eni
ieşiţi din rîţndurile voastre, ale ţăranilor.
* — Avem şi noi unul O ăsta în sat ! strigă M arin. îi
zice Mînzatm* Ţ ărănist, fii» de parale. S-a îm bogăţit
sub nem ţi. Ş5i-a băg at în buzunar banii ad u n aţi p en tru
prizonierii n o ş tr i. A pus nîna pe gaz şi l-a vîndut cu
de zece ori poe-atîta. L u a ^ ită de la ăi care voiau să fie
scu tiţi de cojrvezi şi reducţie* A sfeterisit to ate a ju to a ­

62
rele prim ite de la Crucea Roşie. De to ate a făcut Mîn-
zatu ăsta. Şi acum e ţără n ist. Şi se laudă că o să fie
în curînd d ep u tat.
P u ţin cîte p u ţin , sfatul celor din ju ru l lui Crişan
atrase şi alţi călători, ţărani şi orăşeni, care stătea u
şi ascultau. Cînd M arin isprăvi, un ţă ra n b ă trîn care
şedea mai înspre uşă zise:
— Păi cît despre asta, să vă povestesc şi eu ceva.
Sînt din com una Costeşti, Argeş. Cît a ţin u t războiul
ne-a gospodărit unul Andrei Niţulescu. . . D upă ce că-i
a ju ta pe nem ţi să adune de pe la oameni păsări, ouă,
u n t, de to ate, şi-i pîra pe to ţi, fura cît pu tea p e n tru
el. T oate lemnele spitalului le-a cărat în curte la el.
Zicea că strînge grîu p en tru nem ţi, d ar ducea griul
la el în ham bar. Vitele le lua pe o nim ica to a tă , p e n tru
că-i speria pe oam eni că dacă nu i le vînd lui, îi cheam ă
pe nem ţi să li le ia de pom ană. îşi făcuse în curte m ăce­
lărie şi vindea carne, pe faţă, fără să-i pese de nim eni.
— D ar acu ce face? în treb ă Crişan. Te pom eneşti
că o fi şi el ţă ră n ist?
— Şi încă ce ţă ră n ist ! răspunse m oşul. Mereu se
duce pe la B ucureşti. Are şi un b ăiat ofiţer. . . şi pe unu
îl scoate avocat.
O femeie scundă, cam în tre două vîrste, cu un bariş
negru în ju ru l unui obraz uscat, in tră în vorbă şi ea:
— V orbiţi de-ai voştri, dar cine nu cunoaşte pe
Ianculescu al nostru nu ştie nimic. E u sînt din A riceşti,
ju d eţu l P rahova. Şi am av u t acolo, sub nem ţi, pe unu
Ianculescu, feciorul lui Ianculescu, fost v ă ta f la moşia
conului Malacu. îţi in tra în casă şi te lua din prag
cu gura: « Să-mi dai cutare. . . să-mi dai cutare. . . că-i
p en tru nem ţi !. . .» Nu-i dădeai, te lua la bătaie. Şi
după ce te b ătea, îţi lua to t. A ad u n at porum bul cu
patrusprezece lei su ta şi l-a vîn d u t cu douăzeci şi doi
ju m ă ta te . . . Ne lua căruţele, ca să ducă m arfa lui fu ra tă
în tîrg, şi de m ulte ori nici m ăcar n u ni le m ai dădea
înapoi.
D upă femeia asta se m ai am estecă şi altul şi altul —
şi fiecare avea de povestit cîte ceva despre isprăvile
prim arilor, notarilor şi mai tu tu ro r m em brilor consiliilor
com unale ru rale — care, după ce s-au îm bogăţit prin

63
teroare şi ja f în tim p u l războiului, acum a-i în v a ţă pe
ţă ra n i cum şi cu cine să facă politică.
— Şi noi — făcu Anghel — asta auzim de la to ţi:
num ai cu Ju g ăn a ru o să scăpăm de n e v o i!
— B a n-o să scăpaţi de nevoi, pînă n-o să scăpaţi
de b o ie ri! răspunse Crişan.
V orba lui era a tît de răsp icată şi h o tărîtă, încît
izbi cugetul sim plu al acestor oam eni, pe care vrem ea
îi în d ep ărta de experienţa războiului. Crişan îi privea
cum stătea u m u ţi şi nu îndrăzneau să-i răspundă un
cuvînt. în ţelegeau ce spunea el, sau n u înţelegeau?
— Da» ,oam eni b u n i ! le vorbi el m ai departe. Cu
u n singur cu v în t — « b o ie rii» — a ţi cuprins to ate relele
care v ă rod. Ieri li se zicea boierilor « conservatori»,
apoi « liberali» — azi li se zice « n eţişti» — m îine « ţă r ă ­
nişti» . . . D ar to t din aceeaşi plăm adă de îm buibaţi
şi de tîlh ari, care au o singură tre a b ă : să stea să vă
sugă. Voi m unciţi şi ei asudă !. . . Voi vă ru p e ţi spinarea
şi ei se ţin de şale !. . . Pe voi vă surpă foam ea şi frigul
şi boala şi to t ei se v aită. P ăi, fraţilor, asta nu-i drept.
D rep t e ca ăl care nu m unceşte să n u se în tin d ă la
ciorbă. Să v ă b ăg aţi asta în m inte şi să n-o u ita ţi
nici în somn. Cine nu m unceşte, n-are d rep t să m ănîn-
ce !. . . Şi să i-o spuneţi şi lu « dom nu» H uhulea: dacă
n u m unceşti ca şi noi, n-ai ce cău ta p rin tre noi. Să vă
u ita ţi bine la el şi să vi-o spuneţi m ereu, pînă o să vă
trez iţi cu t o tu l: fiecare bucăţică de pîine, fiecare nasture
de la căm aşă, fiecare b ă ţ de chibrit cu care-şi aprinde
ţig ara. . . e fu ra t de la voi.
î l apucă pe S toichiţă de b ra ţ:
— Pe fro n t zici că ai fost, n u ? I-ai v ăzu t pe ruşi
în 1917? De ce crezi că erau ei aşa de veseli? Că au
scăpat de u n p a rtid liberal, sau ţă ră n ist sau n e ţist?
Nu, frate ! Ci p en tru că le-a v en it ceasul să ia arm a-n
m înă, ca să scape dintr-o d a tă de to ţi boierii, oricum
s-ar fi n u m it partidele lor. Fiindcă n u partidele îl fac
pe boier, ci boierul face partidele astea. Se deosebesc
partidele astea în tre ele după firm ă, aşa cum se deose­
beşte după firm ă o crîşm ă de alta. . . d ar to ate au în
fru n tea lor oam eni de aceeaşi teap ă cu Viziru ori N eaţă
şi to a te nu urm ăresc decît unul şi acelaşi lu cru : să apere

64
drepturile celor b ogaţi de a v ă stoarce şi m ai departe,
aşa cum v-au stors şi pînă acum. . .
Moş Nae stă te a şi asculta, cu ochii lui, acoperiţi
de nişte sprîncene stufoase şi cărunte, în d re p ta ţi spre
Crişan. Apoi oftă:
— Ehehei. . . Or fi ele bune to ate cîte le spui, da
se poate să scapi de boieri?
Crişan se aplecă spre Moş N ae:
— A scultă aici ! D um neata ştii de unde vine p u te ­
rea stăpînilor n o ştri? Din prostia n oastră nem ărginită.
— Că de proşti. . . slavă dom nului !. . . sîntem . . .
h e h e i! zise Anghel, pe un to n care-i făcu şi pe ceilalţi
să rîdă.
Lui Moş Nae i se p ăru ciudat că Anghel vorbeşte
aşa.
— P ăi ce rîzi, m ă Aţighele? se u ită el u rît la Anghel.
Nu-i aşa? Se p oate să scapi de boier, cînd el e ta re şi
m are. . . şi. . .
— D ar de ce să nu se p o ată, Moş N ae? îl întrerupse
Crişan. Ia ad u -ţi am inte, de pildă, ce-ai zis acum treizeci
de ani, cînd ai v ăz u t p e n tru întîia oară tren u l? Car
fără boi? A sta nu se p oate !. . . E lucru dracului ! Şi
ţi-ai scuipat în sîn, de spaim ă !. . . Şi cu aeroplanul la
fel. Auzi !. . . Să zboare o că ru ţă în văzduh. Şi iar ţi-ai
scuipat în sîn, pînă te-ai obişnuit şi cu aeroplanul. D-apoi
bine, Moş N ae: să um bli cu carul fără boi, se poate. . .
să te plim bi cu aeroplanul, ca pasărea, pe sub bolţile
cerului, se poate. . . să auzi de la mii de kilom etri
cum cin ev a 'îţi cîntă şi-ţi vorbeşte într-o cutie, lim pede
ca şi cum ar fi la tine în casă, se poate. . . să vezi pe
pînză la cinem atograf oam eni care se m işcă, aidom a
ca-n v iaţă, se poate. . . şi noi, m ilioane de oam eni
care m uncim , să nu p u tem da peste m înă cîtorva mii
de găinari ca H u hulea? D ar m uncitorii şi ţăra n ii ruşi
cum au p u tu t? . . . Ia să punem um ărul, laolaltă cu to ţii,
noi ăştia, m ilioanele de m uncitori şi ţăra n i. . . şi să vezi
că se poate !
T oţi stătea u m u ţi şi nem işcaţi pe locurile lor. N um ai
profesorul Filim on, care se pitise în colţul lui cu faţa
acoperită de pardesiu, se agită p uţin, dar se linişti în d ată.
N u se m ai auzea decît h u ru itu l roţilor şi din cînd în

5-e. m 66
 cînd fluieratul scu rt al locom otivei. T recură aşa cîteva
clipe lungi, în care se părea că oamenii îşi adună gîndurile,
ca să p oată răspunde. în cele din urm ă, Anghel, care cu
ochii plecaţi îşi răsucea fără sfîrşit o ţigară, aruncă un
c u v în t:
— D ar arm a ta?
— Care va să zică, aşa, neică Anghele ! îi răspunse
Crişan. A rm ata. Vorbeşti de arm ată, ca şi cum n-ai
fi fost pe front şi tu ca şi ceilalţi. T u l-ai v ăzu t pe rege
cum trem ura, în 1917, de frica arm atei? E u l-am văzu t !
— Şi eu ! zise S toichiţă. A ven it şi pe la noi să ne
făgăduiască păm în t !
— Aşa ! continuă Crişan. D ar de ce trem u ra a tît
de ră u dum nealui de arm ată ? Fiindcă el îşi dădea seam a
de un lucru de care văd că tu h ab a r n-ai: că arm ata
eşti tu , şi alde Stoichiţă, şi Tohan, şi M arin, şi sutele de
m ii de m uncitori şi ţă ra n i care ţin o arm ă în m înă.
Filim on ţîşni pe n eaştep tate de sub pardesiu, parcă
i-ar fi b ăg at cineva briceagul în spate.
— Bolşevicule ! răcni el. De două ceasuri trebuie
să te ascult şi să rab d . F aci bolşevism ! Instigi pe ţăra n i
la rebeliune !
— Da ce-i trea b a d u m itale? se răsti la el Anghel.
Cu ochii rătă ciţi de mînie, Filim on şuieră p rin tre dinţi:
— D ar tu ce vrei, m ă?
De pe locul lui, Tohan îl dădu în lătu ri pe Anghel
ca să-i răspundă el lui Filim on:
— Ia n ascultă, cucoane ! Cu noi să vorbeşti cuviin­
cios, că acuşi zbori pe fereastră, cu ochiul tă u de sticlă
cu to t !
Şi vru să-l şi apuce de guler. D ar Crişan, cu o m înă
îl îm pinse iute pe Filim on în colţul lui de pe bancă şi
cu cealaltă îi făcu semn lui T ohan să stea liniştit.
— Nu bătaie, frate !. . . F ără bătaie !
Filim on îşi scu tu ră cu dezgust haina pe care i-o
atinsese Crişan şi începu din nou să zbiere la el:
— Mă, m îrlane ! Ai îndrăznit să pui m îna pe m ine?
Ştii tu cine sînt eu?
M arin îi puse m îna în p iep t:
— Să-i m u lţum eşti m ai degrabă că te-a scăpat
de b ătaie.

66
 — Lasă-1, M arine ! îl trase Crişan pe M arin, lîngă
el. Şezi jos, cum inte ! Aşa-i omul la supărare.
Şi către Filim on, cu glasul lui potolit:
— Nu-i aşa, dom nule profesor?
B uim ăcit cîteva clipe de îndrăzneala « m îrlanilor»,
Filim on se răsuci spre celălalt cap ăt al vagonului şi
începu să zb iere:
— Jan d arm ii !. . . Să vină ja n d a r m ii!. . . U nde sînt
jan d arm ii?. . . J a n d a r m i!
D ar fiindcă nu se găseau jan d arm i în vagon, îşi
smulse pardesiul din cîrlig, îşi apucă valiza şi-şi croi
drum spre ieşire, peste picioarele celorlalţi, în tim p ce
to t în ju ra şi am eninţa:
— L as’că vă în v ăţ eu m inte, bandiţilor !. . . In su l­
ta ţi drapelul şi arm a ta ! Bolşevicilor !. . . Yă în v ăţ eu
m inte acuşi, bolşevism !. . . Jan d arm i !. . . U nde sînt
jan d arm ii !. . . Să vină jandarm ii !. . . J a n d a r m i!
 Iarn a, în tr-u n p alto n ros şi m ototolit, parcă ar fi
dorm it în el, vara într-o haină soioasă, cu coatele s tră ­
vezii şi înverzite, V intilă Viziru — poreclit încă de mic
P recupeţu — îşi făcea în to td eau n a drum ul pe jos, spre
m inister, cu pasul calm şi m ăsurat — unii ziceau p en tru
că aşa izbutea să gîndească mai cu tem ei la fericirea
poporului, alţii p en tru că aşa se ferea să nu-şi roadă
pingelele. M aşină? Maşina statu lu i n-o folosea. C instit
şi econom cu sine, era cinstit şi econom cu statu l. T ram ­
vaiul? Să ia V intilă tram v aiu l? E ra una din rarele
glume care-1 p u teau face pe V intilă să rîdă. V intilă —
client la dugheana lui proprie !
 A bsurd ! Şi-apoi, V intilă nu se urca în tram v ai
şi prefera să m eargă pe jos şi dintr-o altă pricină: îi
plăcea să v ad ă tram vaiul în mers. Mai cu seam ă în
orele de dim ineaţă, cînd e îm bulzeala m ai m are, lui
V intilă îi creştea inim a de bucurie: fiecare în v îrtitu ră
de ro a tă , fiecare în ju ră tu ră de m am ă, fiecare haină ru p tă
în înghesuială, fiecare femeie îm brîncită ori lovită era
încă o confirmare că ideea lui a fost straşnică: S.T.B.-ul
era una din cele m ai strălucite afaceri din cîte a fost d a t
familiei Viziru să facă.
L ui V intilă îi venise inspiraţia asta încă de prin 1909,
cînd el era p rim ar al Capitalei şi fratele său, Ion Ion, prim*
m inistru al ţării. în tr-o zi, V intilă i-a spus lui Ion Io n :
— H ai să facem o societate a tram vaielor !
Ion Ion, care pricepea lucrurile de la prim ele cuvinte,
dădu ordin Băncii sale N aţionale să propună fratelui
V intilă, prim arul, constituirea unei societăţi p en tru
crearea şi exploatarea tram vaielor din C apitală. P ro ­
punerea făcută de Ion Ion prim -m inistrul — lui Ion Ion
stăpînul Băncii N aţionale, fu sprijinită de Ion Ion, fratele
lui V intilă, astfel că, în cîteva zile se constitui o societate
în tovărăşie: Vintilă, prim arul, aduce în afacere străzile
Capitalei şi o p arte din m ateriale — iar B anca N aţio­
nală în asociaţie cu cîteva bănci afiliate, capitalul în bani.
Societatea se obliga să facă *pe anum ite străzi
linii de tram vaie cu cai, pe care, după cinci ani să le
transform e în linii electrice. Fireşte că, în d ată după
aceea, societatea a pus în circulaţie tram vaiele, nu pe
străzile prevăzute în contractul cu prim ăria, ci pe s tră ­
zile care-i conveneau ei. N-o supăra nimeni. P rim ar era
V intilă, capul statu lu i era Ion Ion — iar societatea era
Ion Ion şi Vintilă.
T oate au mers bine, pînă în 1911, cînd au venit la
putere conservatorii, cu Ghiolman la Interne. P oate
că nici asta n-ar fi tu lb u ra t liniştea S.T.B.-ului dacă
Ghiolm an n-ar fi av u t cu cîţiva ani în urm ă o nevastă
Artem ise Rose Mărie Anne, fostă prinţesă Ciubuc-Bey
sora p rin ţu lu i R adu Ciubuc-Bey.
O d ată, cu prilejul unei serate, Ion Ion aruncă A rte-
misei o privire ceva m ai lungă decît se obişnuieşte între
două p artid e a tît de vrăşm aşe ca liberalii şi conserva­

69
torii. D ar A rtem ise n u se supără şi n u ceru soţului ei,
Ghiloman, să pornească, d rept răzbunare, o cam panie
antidinastică de răstu rn are a guvernului. D im potrivă !
A rtem ise suspină şi. . . ce m ai încolo-încoace. . . pove­
stea cu Romeo şi Ju lieta se repetă cu p u n ct şi cu virgulă,
dar, spre cinstea eroilor, fără vărsare de sînge, ci prin-
tr-u n divorţ în regulă, care-1 lăsă v ăduv pe Ghiolman-
Alm arghioalei şi o transform ă pe Artem ise, din Ghiolman
în Yiziru.
T otuşi sufletul lui Ghiolm an gemea de durere şi
cerea răzbunare. Ca o um bră îl urm ărea Ghiolm an pe
Viziru în to a te afacerile şi frem ăta de nerăbdare să se
v adă iar la putere.
Şi iată că ceasul cel m are a su n a t: a doua zi după
ce se instală Ghiolm an la Interne, ţa ra fu inform ată că
societatea tram vaielor este cea m ai v astă potlogărie din
cîte potlogării s-au făcu t aici, dacă se face abstracţie
de B anca N aţională care este to t liberală.
Astfel, m u lţu m ită unei nefericiri conjugale, lum ea
a p u tu t afla că S.T.B.-ul a ob ţin u t de la prim arul V intilă
concesia tram vaielor, fără să-şi fi lu a t fa ţă de prim ărie
nici un fel de obligaţii şi fără ca prim ăria să aibă vreun
d rept de c o n tro l; că societatea a o b ţin u t nu au torizaţia
de a construi linii doar pe anum ite străzi, ci monopolul
tu tu ro r străzilor difi B ucureşti şi că înţelegerea dintre
S.T.B. şi prim ărie nu e făcută pe o d u ra tă fixă, ci pe
un term en nelim itat.
Ghiolman, m ereu cu am intirea infidelei A rtem isa
g ra v ată adînc în inim a lui sîngerîndă, nu se m ulţum i
cu a tît, ci trecu şi la fapte. Puse pe noul prim ar conser­
v a to r să instige pe negustorii din Lipscani, Gabroveni şi
Lucaci să adreseze prim ăriei o plîngere cum că din
pricina tram vaielor care trec pe străzile acestea înguste,
ei nu-şi p o t nici încărca nici descărca m ărfurile din
cam ioane, şi că v ia ţa m uşteriilor lor se află la to t
pasul în prim ejdie. Pe baza acestei plîngeri, prim arul
ceru S.T.B.-ului să schim be traseul tram vaielor. D ar
S.T.B.-ul, care legal era asociat în afacere cu prim ăria,
răspunse:
— N u vom schim ba traseul liniilor, decît dacă vom
crede că ar fi necesar !

70
 Ia r ca să-i facă lui Ghiolm an în necaz, S.T.B.-ul
puse în d ată o echipă de lucrători să îngusteze un
tro tu a r al străzii Regale cu un m etru — iar celălalt
tro tu a r să-l desfiinţeze cu totul pentru ca tram vaiul
să po ată circula în voie. Furios, Ghiolman veni la Senat
şi strig ă:
— Ce Dum nezeu ! E ste C apitala o cetate cucerită?. . .
P este au to rita te a m uncipală şi poliţienească este, oare,
o altă a u to ritate şi m ai m are: cea S .T .B .-istă?
V intilă şi Ion Ion îşi rîseră în pum ni şi pregătiră
nefericitului văduv o nouă surpriză. Consiliul de adm ini­
straţie al S.T.B.-ului se h o tărî să em ită noi acţiuni
spre a-şi m ări capitalul social. D ar, cu to ate că prin
convenţia de asociaţie încheiată cu S.T.B.-ul, pe vrem ea
cînd V intilă era prim ar al B ucureştilor, prim ăria avea
drep t să subscrie pînă la o ju m ă ta te din capital, de astă
d ată S.T.B.-ul nu m ai îngădui prim ăriei conservatoare să
subscrie m ai m u lt de un sfert. Ghiolman, fireşte scan­
dalizat, ceru S.T.B.-ului dosarul de constituire a socie­
tăţii.
S.T.B.-ul lui V intilă îi răspunse:
— N u-ţi dăm nici un dosar ! N-ai decît să-l ceri la
prim ărie.
Ghiolm an se adresă prim ăriei, dar la prim ărie, nici
urm ă de dosar. La căderea guvernului liberal, V intilă
avusese grijă să-şi ia cu el to ate dosarele.
De aci, proces. Proces lung, lung, între guvernul
conservator şi S.T.B.-ul liberal. . . E xperţi străini, cei
m ai m ari avocaţi din E uropa. . . d ar la urm ă, to t libe­
ralii se dovediră m ai tari. Vodă a b ă tu t din picior, pen­
tru că. . . în sfîrşit, vodă a b ă tu t din picior. . . şi incon­
solabilul Ghilom an se trezi şi cu nevasta lu ată şi cu
insulta nerăzb u n ată. T ram vaiele continuară să circule
vesele şi cu rat liberale sub ochiul p atern şi ocrotitor al
lui V intilă Viziru.
Gîndurile lui V intilă fură în treru p te aici, de nişte
ţipete îngrozitoare. V intilă îşi ridică încetişor ochii şi
văzu cum lum ea aleargă din toate părţile pe linia tra m ­
vaiului, în ju ru l unui copil ucis de un vagon care gonea
m ai departe.

71
 V intilă nici nu-şi iu ţi, nici nu-şi încetini pasul lui
calm şi m ăsu rat. în to arse doar capul înspre locul acci­
dentului şi-şi zise:
« Fiecare afacere cu riscurile ei !»
Mai m u lt nici n-avu tim p să reflecteze la accident,
fiindcă ajunsese la m inister, unde-1 aştep ta u to ţi m ini­
ştrii.
De cînd se afla Ion Ion la P aris, to ate grijile statu lu i
apăsau acum pe um erii lui V intilă. A stăzi însă, V intilă
părea m ai preocupat ca de obicei. Prim ise ieri de la
P aris un m esaj din p artea lui Ion Ion, care cerea să i se
trim ită cît m ai urgent cu p u tin ţă cifra exactă a datoriilor
intern e şi externe. Veştile de la Paris erau mereu proaste.
Ion Ion o ducea din eşec în eşec. B ancherii îi rîdeau în
obraz ori de cîte ori el le vorbea despre dem nitatea
n aţională.
i
« Nişte pungaşi ordinari ! gîndea V intilă Viziru, despre
bancherii aliaţi. Am lu p ta t, am m u rit, am învins p en tru
ei şi cînd le cerem parale, vor garanţii şi profituri ! Şi-acu,
s-a m ai ivit şi altceva: vor să le achităm datoriile.»
A sta îi cerea mai m ult fratele Ion Ion: cifra exactă a
datoriilor. Şi la asta a lu crat to a tă noaptea V intilă cu
M iluţă B arbut, sfetnicul său financiar: ca să facă un
extras cît m ai precis.
Om cu sim ţul răspunderii, V intilă socoti că ar fi
bine să convoace, cu acest prilej, Consiliul de M iniştri,
spre a-1 pune în curent cu întreaga situaţie financiară a
ţării.
în birou, găsi ad u n aţi pe to ţi şefii de departam ente.
V intilă le dădu bună ziua, îşi dezbrăcă paltonul, îl atîrn ă
cu băgare de seamă în dulapul în care-şi ţinea şi iaurtul,
scoase din buzunar o serie de note scrise pe dosul unor
plicuri uzate, luă cuvîntul şi începu să înşire cifre peste
cifre, m ari, am eţitoare, alarm ante. . . S tatu l datorează
creditorilor externi şi interni şapte m iliarde trei sute
cincizeci şi şapte milioane opt sute cincizeci şi p a tru de
mii de lei. . . bob n u m ărat ! La in trarea în război statu l
dato ra două m iliarde o su tă patruzeci şi şase m ilioane.
D acă scazi două m iliarde o sută patruzeci şi şase milioane,
din şapte m iliarde trei sute cincizeci şi şapte milioane,
îţi răm în cinci m iliarde două sute zece m ilioane. Adică

72
a tîta a co stat războiul: cinci m iliarde două sute zece
m ilioane.
— . . . o p t sute nouăzeci şi p a tru de m ii cinci sute
şaptesprezece lei ! îl com pletă M iluţă B arb u t.
M iluţă B arb u t se pricepea foarte bine la socoteli.
Venerabilul m inistru de finanţe era o som itate în p artid .
Avea o b arb ă albă, splendid p iep tăn a tă şi era plin de
principii. Deviza lui era: progresul, sau m oartea !. . .
Program ul său : protecţionism ul, sau m oartea !. . . M orala
sa politico-econom ică: discreţia absolută, sau m oartea !
T oate problem ele erau tra ta te de M iluţă la fel. La
M iluţă B arb u t, negru trebuia să fie negru şi albul n ea p ăra t
alb. E ra un ins radical. P en tru el nu era putere şi opo­
ziţie. Ci num ai putere. în opoziţie se gîndea ce va face
cînd va veni la p utere şi cînd venea la putere făcea
exact ce-a gîndit pe vrem ea opoziţiei. în felul acesta,
M iluţă a izb u tit să-şi agonisească o avere a tît de consi­
derabilă, îneît l-a sp eriat pînă şi pe Ion Ion Viziru.
Ia r ca s-o m ărească şi mai m ult încă, M iluţă şi-a con­
s titu it o societate: societatea M iluţă Barbut & Co., cu
un consiliu de ad m inistraţie compus num ai din soţie,
copii, fraţi, cum naţi şi nepoţi — şi cu acţiuni nom inale,
ca să nu po ată fi înstrăinate.
B arba albă şi principiile lui M iluţă B arb u t făceau
la p alat aceeaşi im presie covîrşitoare ca şi averea sa
uriaşă. Regele Carol I îi apreciase, încă în urm ă cu două­
zeci de ani, îndem înarea cu care se plim ba printre cifre,
şi nici F erdinand nu răm înea insensibil la asemenea
talen te. Cît despre V intilă, nici vorbă !
— Dacă este cineva care să înţeleagă cînd spun:
socoteală, m uncă, cinste şi economie !. . . acela este
B arb u t ! zicea V intilă, cu m ultă adm iraţie şi cu un pic
de invidie, despre M iluţă.
Şi V intilă, om cu m pănit, care-şi cîntărea cuvintele,
nu exagera de loc. Cînd ziceai: socoteală, m uncă, cinste
şi economie — ziceai: M iluţă B arbut ! Cine nu cunoştea
în ţa ra aceasta răsunătoarele afaceri ale lui M iluţă
B arb u t, care devenise v estit m ai cu seam ă în anii n e u tra ­
lită ţii ?
în 1914, cum a izbucnit războiul între G erm ania şi
F ra n ţa , M iluţă, ca m inistru de finanţe, a interzis exportul

73
de grîu şi fasole, d ar a d a t num aidecît agentului neam ţ
H ilden b rad t permise de export pentru orice ca n titate
de grîu şi fasole, cu o mie de lei bacşiş de fiecare vagon.
A oprit exportul benzolinei, dar a dat permise de export
oam enilor săi p en tru trei mii de lei bacşiş de vagon.
N-a îngăduit nem ţilor şi bulgarilor tranzitul de m uniţii
şi puşti, dar cum a a v u t o întrevedere între p a tru ochi
cu rep rezentantul fabricilor germ ane de m uniţii, tra n ­
zitul s-a p u tu t face în voie. O d ată a re ţin u t aram a
expediată din B ulgaria în Germ ania. N em ţii furioşi au
am en in ţat că dacă nu se dă drum ul aram ei, vor fi siliţi
să dem onteze uzinele din F ra n ţa şi Belgia. M iluţă nu s-a
speriat şi pînă ce nu şi-a lu a t partea lui, aram a n-a
p u tu t părăsi ţara . La fel a făcut şi cu un tran sp o rt de
piei din B ulgaria, în tran z it spre Germ ania. Pînă ce n-a
prim it p atru sute de lei de vagon n-a d a t ieşirea din
ţa ră . Consiliul de M iniştri luase h otărîrea să trim ită
fraţilo r ardeleni, care m ureau de foame, două mii de
vagoane de grîu. D ar M iluţă pînă ce n-a prim it un bacşiş
de două milioane, n-a d a t drum ul grîului, aşa cum a
făcut şi cu cele patruzeci de vagoane de fasole care zăceau
la P iâtra-N eam ţ şi p en tru care a trebuit să i se dea în
cele din urm ă cîte o mie de lei de vagon. Pe faţă !...
F ără nici o perdea ! F ără să se ascundă de nim eni. E ra
dreptul lui. Şi tare pe d reptul lui, făcea cu permisele tot ce
voia. Şi M iluţă ştia ce voia. Asta-1 şi îndem na să acorde
permisele aceluia care dădea cel mai m ult în ultim a
clipă. Nimic nu era p en tru M iluţă etern. Perm isele
pen tru exportul de oi erau la nevoie schim bate p en tru
exportul de boi. Vagoanele de grîu, ori de u n t, ori de
fasole, ori de zahăr, cu destinaţia Predeal sau Vaslui,
ajungeau, ca prin m iracol, la Viena ori B udapesta. P e r­
mise care erau refuzate, pe baza legii lui M iluţă, sătenilor
producători, erau acordate sam sarilor. Taxe m ari, care
trebu iau aplicate unor m ărfuri pe baza tarifelor oficiale,
erau suspendate p en tru anum ite zile sau chiar ore, în
folosul m isiţilor lui M iluţă B arbut. Şi în toate, M iluţă
era a ju ta t de fecioru-său M iluţă M iluţă. Tînărul M iluţă
M iluţă B arb u t era v ăzu t to a tă ziua cum alerga cu
lim ba scoasă după afaceri. C ăuta am atori de permise,
d ar punea o condiţie: să fie vorba de perm ise m ari.

74
Afaceri m ăru n te n u face. O peraţiile lui erau consfinţite
în mod oficial. La M inisterul de F inanţe, cînd era năvală
m ai m are, uşierul a n u n ţa :
— Dom nilor, azi dom nul m inistru n-are tim p să
prim ească. D ar dacă este vorba de vagoane, prim eşte
fiul dom nului m inistru !
A duna atîtea parale M iluţă şi scandalul, deşi era
public, era a tît de greu să fie curm at, îneît to a tă lum ea
era de acord să spună că aici n u poate fi am estecat
decît p alatu l.
M iluţă ştia to t ce se vorbea despre el şi zîm bea.
« Ce se bagă nepricopsiţii ăştia în treburile mele cu
p a la tu l? Adică ce ar vrea dum nealor? Să se supere
vodă pe m ine? Să vedem dacă îi dă m îna să se supere !»
A cesta era M iluţă B arb u t, m inistrul de finanţe, căruia,
m ai m u lt decît to ate, îi plăcea preciziunea în cifre,
ceea ce nu-1 p u tea decît bucura pe V intilă, care continuă:
—- Dom nii m ei, fin anţele noastre stau m iz e ra b il!
Avem atîtea şi atîtea m iliarde datorii. Şi încă n-am
isprăvit. De abia am ieşit din război şi, pînă să ne refa­
cem, va m ai treb u i să treacă o vrem e. D eocam dată
m ai avem nevoie de noi îm prum uturi. Ţ ara no astră
num ai din îm p ru m u tu ri trăieşte. De unde avem , de
unde n-avem , to t cheltuim un sfert de m iliard pe lună.
U n sfert de m iliard cheltuieli m oarte, nu investiţii.
Fiindcă trebuie să ne gîndim şi la investiţii p en tru opera
de refacere. . . şi îm prum uturile acestea v a treb u i să
le trecem to t la cheltuieli de război.
M iluţă B arb u t interveni iar:
— Am p rim it ieri ştirea că ni s-ar fi acordat de
către Comisia R eparaţiilor de la Paris şapte m iliarde
cinci sute milioane din fondul reparaţiilor.
Conu Alecu, m inistrul industriei şi com erţului, rîse:
— E tan d i pe m andi ! . . . Şapte m iliarde cinci sute
m ilioane d a to rii. . . şapte m iliarde cinci sute milioane
d e sp ă g u b iri... Care v a să zică, n im ic ... Nimic, plus
încă o belea: avem de p lă tit p arte a noastră din datoriile
A ustriei şi Ungariei !
Conu Alecu avea d rep tate. T ra ta tu l cu A ustria costa
o avere. Totuşi conu Alecu nu părea desperat: se gîndea
că la urm a urm ei A rdealul m erită banii.

75
 — Acu aţi înţeles ! zise V intilă. Stăm prost ! Şi stăm
prost m ai cu seam ă p en tru că, înafară de datoria veche,
înafară de cele p a tru sute milioane îm prum utul naţional
şi op t sute milioane îm prum utul unirii, restul nu-i decît
datorie neconsolidată, co n tra ctată pe bază de bonuri de
tezau r cu scadenţă fixă: un m iliard trei sute milioane
în stră in ă ta te şi trei m iliarde o su tă m ilioane la B anca
N aţională.
V intilă îşi plim bă privirea în ju r, pe chipurile celor­
lalţi sfetnici ai tronului. E ra u feţe calme, senine şi unele
chiar vesele. Nici o um bră nu le întuneca ochii. Nici o
cută nu 'le brăzda fruntea. E rau nişte bravi între b ra v i;
suportau uşor d ato ria ce apăsa pe um erii ţării. A tîtea
m iliarde datorii către B anca N aţională, cînd B anca
N aţională nu îngăduie am înări decît pe procente fan tas­
tice şi garanţii absolut sigure — şi totuşi ei zîmbesc şi
glumesc. T oţi ! Şi Pascu de la Lucrările Publice, şi
Gherlescu de la În v ă ţă m în t, şi M iluţă de la F in an ţe şi
conu Alecu de la Comerţ şi Industrie.
Mai ales conu Alecu era grozav de vesel. De cîte
ori se afla în Consiliul de M iniştri, avea sentim entul că
se află m consiliul de adm inistraţie al Băncii N aţionale;
şi dim potrivă, de cîte ori era în consiliul de adm inistraţie
al Băncii N aţionale, avea im presia că se găseşte în
Consiliul de M iniştri. Aceiaşi oam eni, aceleaşi problem e,
aceleaşi discuţii şi aceleaşi decizii !
Jocul era în tr-ad ev ăr nespus de interesant. Sfetnicii
tronului se adunau în Consiliul de M iniştri şi h o tărau
să contracteze îm p ru m u turi, pentru interesele statului,
la Banca N aţională. După aceea, sfetnicii tronului treceau
peste drum , la Banca N aţională unde, în calitatea lor
de m em bri ai consiliului de adm inistraţie al băncii,
studiau cererea de bani a guvernului şi fixau condiţiunile
în care se pu tea acorda îm prum utul. Membrii consiliului
de adm inistraţie al băncii ridicau apoi şedinţa şi se
înapoiau iar la P reşedinţia Consiliului de M iniştri, unde
în calitatea lor de sfetnici ai tronului, luau cunoştinţă
că Banca N aţională este gata să acorde îm prum utul
cerut în condiţiunile cutare şi cutare. M iniştrii exam inau
condiţiunile şi le aprobau, după care iar se repezeau
pînă peste drum , la B anca N aţională, unde, ca m em bri

76
ai consiliului de adm inistraţie, dispuneau să se achite
de urgenţă statu lu i sum a aprobată. în sfîrşit, m em brii
consiliului de adm inistraţie al băncii, făceau ultim ul
drum la preşedinţie, unde, ca m iniştri, îşi îm părţeau
banii în tre ei: a tît p en tru M inisterul de Război —
M inisterul de Război era întotdeauna în cap cînd nu
era în cap M inisterul de In tern e — a tît p en tru Interne,
a tît p en tru F in an ţe, a tît p en tru L ucrările Publice, a tît
p en tru Domenii, a tît p en tru S ăn ătate ori În v ă ţă m în t —
în v ăţăm în tu l era în to td eau n a la coadă cînd nu era
săn ă ta tea la coadă.
în tim p ce m iniştrii se b ătea u în tre ei p en tru bani,
V intilă îşi m înca iau rtu l şi le recom anda cu severitate:
— Dom nilor, acesta este avutul ţării. N u u ita ţi
dom nilor: socoteală, m uncă, cinste şi economie ! B anca
N aţională c a r e ...
D ar pînă-şi term ina iau rtu l şi fraza, nici praful nu
ee m ai alegea din to t îm prum utul. B anii? Care ban i?
A, banii ! . . . O p arte s-a d u s . . . unde? A sta se va afla
cînd va veni celălalt p artid la guvern ca să facă scandal
în P arlam en t cu fraudele de la F inanţe, de la Război,
de la In tern e, de la În v ă ţă m în t, de la D om enii; şi
cealaltă p arte s-a înapoiat iar în tezaurul Băncii N aţio ­
nale, în contul dobînzilor.
în această priv in ţă B anca N aţională nu-şi p u tea
face nici un reproş. F uncţiona în chip desăvîrşit. E ra
cetatea inexpugnabilă a partidului naţional-liberal. Ideea
fusese a conservatorilor. Pe la 1873, P etre M avrogheni,
m inistru conservator, venise cu un proiect p en tru înfiin­
ţare a Băncii N aţionale de Scont şi Circulaţie. Ion,
ta tă l lui Ion Ion şi al lui V intilă şi fiul lui kir Enache,
îşi iubea prea m ult ţa ra ca să lase pe m îna conservatorilor
o întreprindere cu perspective a tît de m ăreţe, cîtă
vrem e există pe lum e un p artid liberal. Şi ca să-i îm pie­
dice pe conservatori să-şi pună proiectul în aplicare,
Ion, ta tă l lui Ion Ion, porni o cam panie îm potriva
lui P etre M avrogheni, pe care-1 acuză că ar fi am estecat
în potlogăria cu concesia germ ană de cale ferată Struss-
berg. Scandalul izbucni. P etre M avrogheni — deşi aducea
to ate dovezile că n-a av u t nici cel m ai mic am estec în
afacere şi că istoria este pe de-a-ntregul născocită de

77
m arele Io n — fu debarcat. D upă cîteva zile trebui să
demisioneze şi guvernul conservator, ca să facă loc unui
guvern Ion Viziru. în d a tă ce veni la putere, Ion realiză
ceea ce com bătuse cu a tîta vehem enţă în opoziţie:
proiectul lui M avrogheni. Astfel, poporul se trezi peste
noapte cu un nou d ar: B anca N aţională liberală care
asigura lui Viziru şi celor trei feciori ai săi — Ion Ion,
V intilă şi D inu — dom inaţia economică, deci şi politică
a ţării.
O lucire caldă şi veselă lum ină privirea aspră a lui
V intilă. De cîte ori pom enea de B anca N aţională, îi
răsun au în urechi diatribele adversarilor, care-şi vărsau
pe spatele acestei in stitu ţii to a tă u ra ce o p u rta u familiei
Viziru.
— B anca N aţională — răcneau duşm anii partid u lu i
naţional-liberal — este o afacere p articu lară a liberalilor
şi are sub controlul ei to ate operaţiile comerciale, indus­
triale şi bancare ale statului. B anca N aţională este
oficiul comercial de cam ătă al ţării. B anca N aţională
este căm ătarul ţării. B anca N aţională ia şapte piei
de pe om şi are to a tă bogăţia naţională în m înă. F ără
B anca N aţională statu l nu poate face nici o operaţie,
fiindcă statu l sînt m ai to td eau n a liberalii. P lăţile externe
ale statu lu i se p o t efectua num ai prin B anca N aţională,
care,- p en tru operaţia de schimb ia un comision enorm
n u m it« agiu», pe care to t contribuabilul sărac îl plăteşte !
B anca N aţională este cea m ai m are escrocherie a
seco lu lu i!
Aşa urla opoziţia. Opoziţia urla, d ar V intilă zîm bea
în b arba lui sură:
— Zică opoziţia cît o vrea că B anca N aţională este
cea m ai m are escrocherie a secolului — declara el oricui
voia să-l audă — dar cîtă vrem e liberalii m ai sînt stăpîni
în ţa ra rom înească, opoziţia, din escrocheria aceasta nu
se va p u tea înfru p ta. Nici din escrocheria aceasta, nici
din B anca Rom înească !
Şi cînd rostea aceste două cuvinte din urm ă, ochii-i
sclipeau de m îndrie. Fiindcă şi aici avea fratele V intilă
m erite m ari. Fam ilia Viziru ştia că la un m om ent d a t
B anca N aţională ar p u tea fi, sub un guvern ceva m ai
îndrăzneţ, trec u tă la s ta t. Ca să n u rişte să răm înă fără

78
bancă, fam ilia Viziru întem eie încă înainte de război,
cu ajutorul Băncii N aţionale, o nouă bancă: B anca
Rom înească. Şi m u lţu m ită iscusinţei lui V intilă, treab a
m ergea şi a c o lo ... Mergea b i n e ! . . . N um ai în aceşti
cinci ani din urm ă, cu to ate că a mai fost şi războiul
la m ijloc, cîte afaceri n-a făcut banca liberală rom î­
n e a s c ă ? ... « R o m în ia » , prim a societate de navigaţie
m a ritim ă . . . « Societatea anonim ă rom înă de navigaţie
pe D u n ă re » ,« M oara rom înească din B ră ila » ,« Şantierele
rom îne de la D u n ă re » ,« Industriile rom îne din I a ş i » . ..
« Societatea rom înă de a u to m o b ile » .. . « Clădirea rom î­
n e a s c ă » ... « T ăbăcăria ro m în e a sc ă » ... num ai în tre ­
prinderi « cu rat» rom îneşti puse sub steagul celei m ai
rom îneşti bănci: B anca N aţională a Rom îniei !
Conu Alecu se aplecă spre V intilă şi-i şopti la ureche:
— Nu u ita că la două avem o şedinţă cu neam ţul.
V intilă se în cru n tă la el, ca şi cum ar fi v ru t să-l
m ustre că-şi perm ite să aducă aici vorba despre afaceri,
şi se adresă celorlalţi:
— A şadar, dom nilor, econom ii! Cît m ai m ari eco­
nom ii. Banii statu lu i trebuie păziţi. N u u ita ţi că trebuie
să achităm datoriile statu lu i către B anca N a ţio n a lă ...
— . . . şi către stră in ă ta te ! zise Alecu, vesel, ca să-l
necăjească.
V intilă se întoarse spre el, su p ărat:
— S trăin ătatea poate să mai aştepte ! Noi avem aici
datorii mai sfinte către ţa ră ! . . . Econom ii, dom nilor,
economii ! N um ai aşa vom izbuti să realizăm refacerea
ţ ă r i i — « p rin noi înşine». Socoteală, cinste, m uncă şi
economii, dom nilor m in iş tri! Dum nezeu să v ă aju te !
Consiliul se term inase.
M iniştrii se ridicară de la m asă. Cel dintîi care se
apropie de V intilă să-i strîngă m îna fu Pascu, m inistrul
Lucrărilor Publice. V intilă îşi aju stă ochelarii şi zise:
— Pascule ! Ştiu !
Pascu zîmbi, nevinovat.
— Ce ştii, coane V intilă?
— Chestia cu alea trei sute vagoane borhot răm ase
de la n em ţi. .. Ai cum p ărat borhotul cu optzeci şi cinci
de bani decalitrul, cînd în com erţ e p a tru lei cin cizeci.. .
Să-ţi fie de bine ! D ar să ştii că ştiu !

79
 — Să-ţi dea D um nezeu să ştii num ai de bucurii,
coane V intilă ! rîse Pascu şi făcu loc lui Predescu,
m inistrul A griculturii şi Domeniilor. Predescu era grăbit
şi ar fi v ru t să-l ocolească pe V intilă, dar acesta îl opri:
— Stai, am să-ţi spun o vorbă !
Predescu b ăn u ia ce are să-i spună.
— Aoleo, coane V intilă ! Ce n u -ţi place iarăşi? H ai,
să te-aud.
— V reau să-ţi spun că ştiu.
— P ăi dacă n-o să ştii dum neata, coane V intilă,
cine să ştie? Pe to ate le ştii !
— Pe to ate, ne-pe-toate, vorba e că le ştiu. Mai
întîi, ştiu că ai pus m îna la P iteşti pe o instalaţie nem ­
ţească de m arm eladă, fără să dai o p a r a . . . asta face,
care va să zică, douăzeci şi cinci de milioane dintr-un
condei. Să-ţi fie de bine, d ar să ştii că ştiu. Apoi chestia
aia cu ceapa şi cu c a rto fii.. . O su tă zece vagoane cu
cartofi şi o su tă treizeci şi cinci vagoane cu ceapă,
care au v en it din A rdeal la începutul lui m a rtie . . .
Vezi că ş t i u ? . . . Lum ea se prăpădeşte aici după o
ceapă ori după un ca rto f şi tu ai lăsat vagoanele
pe o linie de garaj, pe la P redeal, ca ceapa şi cartofii
să degere. . .
Sufocat de indignare, Predescu abia p u tu găsi cuvin­
tele cu care să-i răsp u n dă cuviincios d ar h o tărît, lui
V in tilă:
— Stau şi m ă m ir, coane V intilă ! Tocm ai dum neata,
om cu ju d ecată, să vorbeşti aşa ! . . . Adică ce ar fi treb u it
să fac? Să dau drum ul pe p iaţă cepei şi cartofilor veniţi
din Ardeal, ca să-mi stric eu singur, nu num ai cu învoirea,
d ar şi din ordinul m eu, preţul cepei şi cartofilor? Da se
poate, coane V intilă? Să m ă nenorocesc, p en tru că
lum ea, cum zici dum neata, se prăpădeşte după o ceapă
ori un c a r to f ! . . . P ăi dacă se prăpădeşte aşa, să
plătească ! Să plătească c in s tit.. . fiindcă nici eu nu-i
am de fu r a t. . . Lum ea ! . . . Să-mi fie m ilă de lum e ! . . .
D ar dacă eu m-aş întinde de foame, m i-ar da lum ea
asta m ăcar un carto f degerat de pom ană ? . . . A tunci
de ce să-mi fie m ilă de lum e ! . . . D a ducă-se dracului ! . . .
E u una ştiu, coane V intilă: p en tru ceapa şi cartofii mei
am m uncit ! Ca s-o ştii !

80
 V intilă cău tă să-l potolească:
— D ar cine-ţi vorbeşte de m ilă, Predescule ! . . .
N um ai că p r e s a ... d e ! . . . Sîntem doar o ţa ră dem o­
c r a t i c ă ! ... P resa cere o anchetă. N-ai citit ziarele de
dim ineaţă ?
— N-am c itit nim ic ! răspunse Predescu agresiv.
D ar dacă presa-i obraznică, bine ! Chiar la noapte am
să fac să dispară vagoanele.
B lînd, V intilă zîm bi:
— F ă ce vrei ! D ar să ştii că ştiu !
Predescu d ăd u din um eri:
— F ii sănătos !
Şi plecă.
Se apropie şi conu Alecu care i-o luă în ain te:
— Ş tiu că ştii !
E ra tru cu l lui Alecu, s-apuce tau ru l de coarne. D ar
V intilă, care n u se tu lb u ra niciodată, nu se tu lb u ră
nici acum a.
— Alecule, m ai dă-o dracului ! Mai întîi, ce-i cu
societatea aia p en tru « ocrotirea fam iliilor celor chem aţi
să-şi facă un stagiu m ilitar m ai îndelungat»?
— în regulă ! i-o tăie rîzînd Alecu. Să dea dum nezeu
să fie cît m ai îndelungat cu p u tin ţă . . . A lta ?
— A lta ! Ce-i cu direcţia aia a aprovizionării?
— Şi asta e în regulă. A lta?
— Ce-i cu vapoarele alea cu grîu şi porum b care ni
se trim it din stră in ă ta te p en tru populaţia flăm îndă? Ce
s-a făcu t cu grîul şi p o ru m b u l.. . că vin vapoarele
încărcate cu m ăsline, ciocolată, smochine, parfum uri şi
pudră ?
— î n regulă ! rep etă Alecu, m ai-m ai să m oară de
rîs. A lta?
— U nde au disp ăru t, Alecule, cele optzeci de tone
de zahăr, încărcate pe şlepuri pe D unăre, în m om entul
în care au plecat n em ţii?
— T u să fii sănătos ! rîse Alecu. S-au m încat de
m ult. Ce-ai fi v ru t? Să stea să putrezească?
— S-au m în cat? Cine le-a m încat?
— Ei, cine ! N epotu-m eu, Sică !
— Şi cum, frate Alecule? A v în d u t zahărul fără
ca sta tu l să v ad ă un b a n ? D ar asta-i fraudă cu rată !

6 — •. 986 81
 D intr-o d ată, conu Alecu deveni serios:
— F ra u d ă ? Bine ! Ştii ce? O să-l trim it pe Sică
să plătească im pozitul ! Acu ce m ai zici? T ot fraudă e?
V intilă se m ai lum ină p u ţin :
— B un, dacă plăteşte im pozitul, chestia se schim bă !
N u m ai zic nimic. N-are decît să se înţeleagă cu M iluţă
să-i facă o reducere !
Şi adăugă:
— D ar să ştii, Alecule, că ştiu !
P orcu se înveseli iar.
— L as’că ştiu ce ştii. . . D ar dac-ai şti ce nu ştii din
Xîeea ce crezi că ştii, ai şti o m ulţim e de lucruri.
Rîse şi dădu să plece, d ar se opri în drum şi-i spuse
lui V intilă peste u m ăr:
— D ar să ştii, P recupeţule, că şi noi ştim ceva !
Se apropie şi V arlam , m inistrul săn ă tă ţii publice.
E ra un om m odest şi sfios ca şi departam entul pe care-1
Reprezenta. De cîte ori îl vedea pe V arlam , îl apuca
m ila pe V intilă:
— Ce-i cu tine, V arlam e? T o t su p ă ra t?
— .Supărat, coane V intilă, foarte !
— P ăi de ce, V arlam e? Ţi-i frică şi ţie că ştiu ?
V arlam , tim id cum era, roşi pînă peste urechi.
— Coane V intilă, nu se poate să ştii. . . E u. . .
— Ş tiu şi asta ! E şti m odest şi discret. D ar află
că ştiu ! Nu-i nim ic ! . . . Trei vagoane de făină pe zi
din ra ţia p en tru C apitală. . . a treizeci de zile. . . cam
a tîta a ţin u t, nu, V arlam e? Treizeci de zile?. . . Care
v a să zică, nouăzeci de vagoane. . . Nu-i nim ic. La
a tîta om enire, o pîine m ai m u lt sau m ai pu ţin , nu se
cunoaşte. . . Ţi-e ţi-o iert. E şti om nevoiaş. Cîţi copii
ai, V arlam e?
— Doi, coane V intilă !
— Să-ţi trăiască ! Aşa că astea nouăzeci de vagoane
făină să le m ănînci sănătos, cu copiii. . . Nu-i cine ştie
ce brînză ! D ar su p ărat to t sînt pe tine, V arlam e !
— De ce, coane V intilă? ridică nişte ochi speriaţi
m inistrul săn ă tă ţii publice.
— Că ai în g h iţit vagonul ăla de nuci.
— Care, coane V intilă?
 — C are? Ăla ! Ă la pe care l-ai cu m p ărat cu cinci-
zeci de b an i ocaua şi l-ai v în d u t cu unsprezece lei...
Vezi că ştiu ?. . . B un ! De d a ta asta, m ă fac că nu ştiu. . .
D ar altă d a tă să n u te m ai prind !
— N u m ă m ai prinzi, coane V intilă ! zîmbi, m ereu
sfios, V arlam . Să fiu al dracului dacă m ă m ai prinzi l
în sfîrşit, m ai răm ăsese u n singur m inistru în cam eră:
doctorul Gherlescu de la Culte şi În v ă ţă m în t. Lui
V intilă, Gherlescu îi plăcea, p en tru că nu-i b ă te a capul
cu credite. D acă se în tîm pla o d a tă , din an în P aşti,
ca Gherlescu să-i ceară nişte bani p en tru acoperişul
vreunei şcoli, V intilă îi zicea:
— Gherlescule, tocm ai tu , prietenul m e u !
Gherlescu îşi lu a jos ochelarii, zîm bea, îi punea la
loc şi-i zicea:
— S-a isp răv it, coane V intilă ! N-am zis.
De aceea, V intilă sim ţea p en tru Gherlescu n u m ilă
ca p en tru V arlam , ci dragoste. Gherlescu în tru ch ip a
to ate principiile p artid u lu i liberal: era om socotit, m un­
citor, cinstit, econom şi cu carte. Ş tia carte, a tîta cît
trebuie să ştie un ad e v ăra t m inistru naţional-liberal
al învăţăm în tu lu i.
Cînd se apropie Gherlescu de el, V intilă îi prinse
braţele cu am bele m îini:
— Gherlescule, to td e a u n a la urm ă !
— Ce să fac, coane V intilă ! Chestie de tem p era­
m ent ! N u m ă b a g !
— B ravo, Gherlescule ! De aia-m i placi ! D a să ştii
că ştiu !
Gherlescu era u n înţelept. Nu-i plăcea să se lupte
cu inevitabilul.
— A ! făcu el. Chestia aceea cu m ărfurile franceze
de la «M agazinul G eneral»? D ar cele m ai m ulte din
ele sînt avariate, coane V intilă !
V intilă rîse cu duioşie:
— A v ariate or fi ele, d ar chestia e că ştiu cît ţi-a
ieşit !. . . Trei m ilioane în cap. E s te ? Vezi că ştiu ?
Cînd Gherlescu plecă, V intilă se u ită după el şi
dădu din cap, gînditor. î i cunoştea bine pe to ţi. Şi nici
unul d intre ei nu-i era indiferent. T oţi, vechi ostaşi
liberali. Cam arazi de arm e, trec u ţi p rin grele încercări.

83
 Cinstiţi, m uncitori, economi, evlavioşi. . . U nde eşti.
coane M itiţă, să-i vezi ?
— « Aici !» îl auzi V intilă pe conu M itiţă de pe perete.
V intilă tresări şi-şi ridică privirea înspre cămin.
Colo, sus, stă te a cum inte, în ram ă de bronz, D im itrie
S turza, fost şef al p artid u lu i liberal, cu cioculeţul lui
ascu ţit şi cu ochiul acela m ereu lăcrim înd, care părea
că-1 în trea b ă:
« V in tilă , V intilă, l-ai citit azi pe sfîntul Sisoie?»
Aşa obişnuia răp o satul conu M itiţă să-l întrebe pe
V intilă ori de cîte ori dădea ochii cu el:
« V in tilă , V intilă, l-ai c itit azi pe sfîntul Sisoie?»
Conu M itiţă era un om curat, m uncitor, cinstit şi
drept-credincios — şi-i plăcea să v ad ă şi pe cei din-
preju ru l său la fel. Ia r ca să fie ferit de ispite, conu
M itiţă b ătea to a tă ziua m ătăn ii şi-l citea pe sfîntul
Sisoie. Cînd veneai acasă la el sau la preşedinţie, valetul
îţi tă ia d ru m u l:
— N u se p oate ! A ştep taţi. . . Conaşu se roagă !
Şi se ru g a fierbinte M itiţă şi ziua şi noaptea. în
îm preju rări m ari şi în îm prejurări mici, mici de to t,
conu M itiţă, care n u voia să iasă din cuvîntul dom ­
nului nici m ăcar cu un suspin, era to td eau n a înainte
sau după ce l-a citit pe sfîntul Sisoie în genunchi, în
fa ţa m icului a lta r de acasă, sau de la preşedinţie.
M ărunţel, um il, m odest, cu ochiul în lacrim i, bolbo­
rosea p ierd u t în ad o raţia celui de su s:
— « D ar a v en it şi aceea fără de veste, şi era fa ţa
ei cînd ca a unui leu speriat, cînd ca a unui gros şi v arv ar,
fiind m ulte feluri de fiare ascuţite, săbii, seceri, topoare
cu două ascuţişuri, tesle, securi şi alte m ulte prea înfri­
coşate unelte, cu care dă la to ţi m ulte feluri de m orţi,
după păcatele lor, şi văzînd sm eritul m eu suflet pe
tiran u l acela, m -a cuprins to a tă frica şi groaza nesuferită.»
Apoi se ridica, îşi ştergea genunchii şi lum inat, cu
ochiul său lăcrim înd înspre cer, exclam a:
— M ulţum escu-ţi, doam ne, că m ă călăuzeşti drep t
pe căile strîm be. A cum a ştiu ce am de făcu t !

L a am intirea conului M itiţă, V intilă fu cuprins de

o ciu d ată căldură în to a tă fiinţa sa, de obicei rece şi

84
 indiferentă. Deşi fiu al lui Ion, V intilă se recunoştea
m ai m u lt în conu M itiţă. în toate, sim ţea că este o
reîncarnare uluitoare a conului M itiţă. V intilă părea
anum e so rtit să fie în p artid u l naţional-liberal un
continuator al sistem elor politice şi economice practicate
de ilustrul M itiţă. A fost un om şi ju m ă ta te acest conu
M itiţă ! U n ad ev ărat om de s ta t ! Gospodar ca nealtul. . .
Cel m ai m are rîndaş al statu lu i — cum se num ea el
însusi. Ca m inistru de finanţe, conu M itită veni o d a tă
în vizită ino p in ată p rin birouri şi găsi la un funcţionar
nişte registre din anii vechi, cu file nescrise. D acă ar fi
v ăz u t pe vizitiul său m încînd de dulce în zi de post,
nu s-ar fi m în iat a tîta .
— Ce este risipa a sta ? a început el să ţipe. De ce
n -a ţi u m p lu t to ate filele?
— Să tră iţi, dom nule prim -m inistru ! a bîlbîit func­
ţionarul. Ce să fi făcu t dacă n-am a v u t ce înregistra !
— N u se poate ! continuă să urle conu M iţiţă. Ă sta-i
jaf, nu ad m inistraţie ! Unde-i directorul general? Să
vină directorul general în d ată.
D irectorul general veni în tr-u n suflet:
— Să tră iţi, dom nule p rim -m in istru !
— Ce-i a sta ? îl luă conu M itiţă în prim ire.
— Să vedeţi, dom nule prim -m inistru !
— Nici u n « să v ed e ţi» ! A sta-i fu rt în av u ţia statu lu i !
Şi a d a t afară din serviciu ju m ă ta te din personalul
m inisterului.
Ca m inistru al în v ăţăm în tu lu i public conu M itiţă
realiza p e n tru ţa ră n işte economii care-1 p u teau face
pe răp osatul Io n să se răsucească în m orm înt de invidie.
— Şcoli prim are? Cine-i vrednic, poate să înceapă
să înveţe de-a d rep tu l şi în şcoli superioare.
Şi a tă ia t cîteva sute de şcoli prim are.
— Şcoli secundare? Cine să înveţe în şcoli secun­
dare, dacă n-avem şcoli prim are ?
Şi a tă ia t un n u m ăr de şcoli secundare.
Cu to ate astea, dacă a v ru t Dum nezeu, to t s-a găsit
sub guvernarea naţional-liherală, la şapte milioane de
locuitori, nouă sute cincizeci şi unu de mii, care ştiau
să se uite în tr-u n abecedar şi trei sute paisprezece mii
care ştiau să descifreze alfabetul.

85
 Ca m inistru de război, p rin 1876, a aflat că pe la
regim entele de dorobanţi sînt depozite pline cu căciuli.
— P e n tru ce căciuli? E război? A tunci p en tru ce
trebuie căciuli? S ta tu l crapă după un ban şi nouă ne
arde de căciuli ! Să se vîndă.
Şi s-au v în d u t to ate căciulile. P este un an a ven it
războiul şi dorobanţii au plecat la război fără căciuli.
Şi iar le-a sărit D um nezeu în aju to r liberalilor şi doro­
b an ţii au lu a t G riviţa şi P levna, num ai în chipiu. Că
au căzut a tîţia soldaţi, e ad ev ărat ! D ar n u p en tru că
n-aveau căciuli.
Ă sta era conu M itiţă ! Cît a tră it, n-a iu b it pe nim eni.
Nici pe nevastă-sa, nici neam urile, nici prietenii — pe
nim eni. în a fa ră de interesele neam ului.
Interesele neam ului !. . . D a, conu M itiţă era un m are
p atrio t, care-şi îm p ărţea v ia ţa în două: ju m ă ta te n ea­
m ului, ju m ă ta te lui D um nezeu. F rica în D um nezeu şi
dragostea de neam . . . Şi pe cît p u tea, le îm pletea pe
am îndouă în ju ru l întregii sale a c tiv ită ţi politice. Cine
ar pu tea, de pildă, să uite în ţa ra aceasta, m arele fap t
p atrio tic săvîrşit de conu M itiţă după răscoale, cam
prin 1908! D upă o adîncă şi îndelungă chibzuinţă la
altaru l cel mic de acasă şi după o consfătuire cu Alecu
şi cu M iluţă B arb u t, conu M itiţă a venit în P arlam ent
să sup u n ă v o tării proiectul de lege p en tru « fabricarea
şi vînzarea lum inărilor de ceară». Legea aceasta făcea
p a rte din planul de reform e agrare care treb u ia să ducă
la îm b u n ătăţirea condiţiunilor de tra i ale ţăranilor.
D ezbaterile începură într-o atm osferă deosebit de solem­
nă, p e n tru că p artid u l liberal punea m ari speranţe în
legea aceasta, de care atîrn a fericirea poporului.
Legea o susţinu, în fa ţa Camerei, însuşi conu M itiţă
care, foarte em oţionat, cu u n ochi la adunare şi cu celă­
la lt lăcrim înd spre cer, începu:
— D om nilor d e p u ta ţi! P roiectul no stru intereseaz
n u n um ai economia n aţională, d ar şi igiena şi m orala.
Igiena şi m orala? M inunat. Fiecare m em bru al
P arlam en tu lu i era p e n tru igiena şi m orala aproape­
lui. Igiena şi m orala aproapelui erau principala preocu­
pare a reprezentanţilor naţiei. A probările, deci, curseră
din to a te p ărţile. Singurii care păreau nem ulţum iţi
erau conservatorii-junim işti din opoziţie, în frunte cu
conu P etrach e, flancat în d re ap ta de Ghiolm an şi în
stînga de Nicu A rţag.
— A probăm dinainte proiectul ! exclam ă Ghiolman.
D ar vă rog să ne g aran taţi că lum inările dum neavoastră
vor aduce p u ţin ă igienă, m orală şi lum ină şi pe la B anca
N aţională !
M ajoritatea in dignată, evident, reacţionă cu vehe­
m enţă :
— Jo s ! A fară !. . . Obrăznicie !. . .
V iolent, cu freza lui de arici m ereu zbîrlit, Nicu
A rţag zbieră către liberali:
— Mai av eţi nas, cleptom anilor ! P arlam ent sînteţi
voi? Ă sta e stabilim ent de cleptom ani, nu P arlam ent !
B ineînţeles, opoziţia şi liberalii s-au lu a t la bătaie,
prezidentul a su n at m ereu din clopoţel, şi ca de obicei,
afacerea s-a term in at cu cîteva provocări la duel: A rţag
îl provocă la duel pe M iluţă, M iluţă pe A rţag, A rţag
pe Pascu, P ascu pe A rţag şi aşa m ai departe. . . Pe loc,
şedinţa fu suspendată, p en tru ca m artorii să se p o ată
aduna la bufet, unde să fixeze condiţiunile în care adver­
sarii se vor în tîln i pe teren. D upă cincisprezece minute*
to ţi m arto rii erau înţeleşi: A rţag n-are calitatea m orală
să se b a tă în duel, p en tru că este im plicat în fraudele cu
furniturile de p o stav u ri p en tru arm ată. P ascu n-are
calitatea m orală să se b a tă , p en tru că este im plicat în
nişte afaceri suspecte cu recolta de vinuri din 1903 de pe
moşia S tă n e ş ti; M iluţă n-are calitatea m orală să se b a tă ,
fiindcă are u n cazier în cărcat la poliţie, încă de pe vrem ea
cînd nu era decît sim plu agent fiscal la V aslu i... Pe scurt,
nici unul n-avea calitatea m orală să se b a tă cu celălalt.
Se înţelege că în tim pul trata tiv elo r s-au lu a t şi
m arto rii la palm e în tre ei şi s-au provocat şi ei la duel,
dar, d a t fiind că nici unul n u p u tea ascunde că, p e n tru
anum ite m otive încad rate în codul penal, adversarul
său n-are calitatea m orală să se b a tă , s-au încheiat o
serie de procese verbale, după care adversarii şi-au
d a t m îna, to tu şi fără să se îm pace şi şedinţa a continuat.
Conu M itiţă, care în tre tim p m ai recitise un capitol
din sfîntul Sisoie, şi-a frecat ochiul stîng şi, cu D um nezeu
înainte, a început ia r:

m
 — Dom nilor d ep u taţi ! Ţ ara cere să facem ceva
p en tru ţăran i. De ce s-au răsculat ţăran ii, ştim . în loc
să m eargă la biserică, ţăra n ii s-au ţin u t de beţie şi de
socialism. D atoria no astră sfîntă este să-i îndrum ăm
spre biserică. D ar n-o p utem face pînă n-o să le punem
în m înă lum înări de ceară. . .
Şi ap ăsat:
— Căci ţa ra vrea lum înări de ceară, dom nilor !. . .
E ste însuşi glasul ţă rii care cere lum înări de ceară !
Cuvintele fură ro stite cu a tîta sim ţire, încît întreaga
adunare, înafară de opoziţie, se sim ţi cu trem u rată şi
aplaudă cu căldură. D ar conu P etrache tu lb u ră dem on­
stra ţia cu un strig ăt de nedum erire:
— De ce tocm ai lum înări de ceară, M itiţă?
Conu P etrache îl interpela pe cum natu-său, conu
M itiţă, nu a tît din spirit de opoziţie, cît din plăcerea
m are pe care o avea ca să-i m ai scoată niţel sufletul.
Ori de cîte ori p u tea să-l supere cu cîte o glumă, o făcea.
D ar M itiţă, care se lăsa condus num ai de glasurile cereşti
şi n u de glumele n esărate ale cum natului său, răspunse:
— U n m om ent, P etrache, un m om ent !
Şi către adunare:
— Dom nilor d ep u taţi, în grija noastră p en tru ţăran i
trebuie să vedem ca ei să găsească în biserică asemenea
condiţii, în cît să se sim tă îm biaţi să stea şi să asculte
în v ă ţă tu ra ad ev ărată. Care este condiţiunea princi­
p ală?. . . L um inarea de ceară !. . . Progresele pe care
ştiin ţa le-a făcu t pe calea surogării m ateriale. . . cum
e parafina sau colofoniul. . . au produs un rău incalcu­
labil. Nim eni nu poate asista la o slujbă în Vinerea m are
sau de P aşti, fără să fie dureros im presionat de scenele
penibile produse prin sufocarea unora dintre credin­
cioşi, din cauza fum ului scos de lu m în ă ri! De aceea
ţa ra cere n ea p ăra t lum înări de ceară, precum v-am
a ră ta t, a tît din m otive igienice, cit şi din cele m orale.
F ireşte că vorbele conului P etrache nu răsu n ară
în v în t. Cînd ţa ra cere lum înări de ceară, P arlam entul
nu p oate v o ta îm potrivă. Şi legea p en tru « fabricarea
şi vînzarea lum inărilor de ceară» fu v o tată. O d a tă cu
ea, bineînţeles, se v o tă şi o altă lege: anum e aceea prin
care sta tu l acordă societăţii « C eara», m onopolul fabri­

88
cării şi vînzării lum inărilor de ceară. « C eara» era
o societate liberală, constituită ad-hoc, cu M iluţă
B arb u t preşedinte şi cu conu Alecu adm inistrator
delegat.
— Felicitările mele ! strigă conu P etrache. Acuma
l-aţi băg at şi pe sfîntul Sisoie în afacerile voastre m urdare !
B ravo, M itiţă !. . . D ar ai face bine să-ţi opreşti o
lum inare, s-o pui la capul partid u lu i tău .
Aşa se am en in ţau cei doi cum naţi — conu M itiţă şi
conu P etrache — care ţineau două surori şi conduceau
două p artid e de g u v ern ăm în t; liberal şi conservator-
junim ist — ori de cîte ori se certau : că a venit tim pul
să-şi pună o lum inare la cap, p en tru că s-a isprăvit cu
p artid u l. Cum se întîlneau, se certau. De ce? N u, într-
adevăr, de ce?
V intilă, cu « M onitorul Oficial» în fa ţă , răm ase o
clipă cu ochii în vid. De ce ? L a urm a urm ei ce a d esp ărţit
vreod ată pe conservatori de liberali? Cînd anum e nu s-au
p u tu t ei înţelege, de în d ată ce au fost in joc interesele
neam ului? P e la 1863? D ar pe la 1863, cînd a v en it in
discuţie îm proprietărirea, liberalii au d at m ina cu con­
servatorii p en tru ca altă d a tă ţăra n ii să n u se m ai alinte
atîta . P e la 1881? D ar pe la 1881, cînd m uncitorii au
v ru t să aniverseze Comuna din P aris, liberalii au d at
m îna cu conservatorii ca să-i înveţe m inte pe socialişti.
La fel s-a în tîm p lat şi pe la 1888 şi pe la 1889 şi pe la
1894 şi pe la 1900, cînd liberalii şi conservatorii şi-au
d a t m î n a să înăbuşe, cu ajutorul dorobanţului şi al lui
Dum nezeu, răscoalele ţără n eşti din Ialom iţa, Ilfov,
Prahova, Tecuci, T u to v a, Fălciu, R îm nicu-S ărat,B uzău,
Olt, Iaşi, D îm boviţa, B acău, Vîlcea, R om an, Vaslui.
A tunci po ate în 1907 ? în 1907 ? D ar dacă cele două
p artid e s-au înţeles cîndva m ai bine, asta s-a în tîm p lat
tocm ai în 1907 !
Ce-i făcea, aşadar, să se certe, de vrem e ce liberalii
şi conservatorii erau un suflet şi-o sim ţire, in to ate
îm prejurările grave? P recum spunea şi pungaşu ăla
de T ake în 1911:
— Noi conservatorii şi voi liberalii, sintem o clasa.
Nici o chestiune constituţională n u ne desparte şi nu
ne-a d esp ă rţit v reo d ată pe noi, liberalii, de conservatori.
 Escrocul acela de Take a spus şi el o d ată adevărul.
Tim p de ani şi ani conservatorii şi liberalii au av u t una
şi aceeaşi poziţie fa ţă de problem ele m ari ale ţării. Pe
vrem ea cînd Take i-a p ărăsit pe liberali şi a trec u t la
conservatori, vodă Carol era foarte am ărît.
— Ai făcu t o greşeală politică, dom nule Take ! i-a
spus el lui Take. N u e bine ca to ţi oam enii de valoare
să se îngrăm ădească în tr-u n singur p artid . Ţ ara are
nevoie de doua p artid e puternice cu o egală rezervă
de oameni.
V intilă oftă. D a, da, regele Carol era un om înţelept,
care vedea lucrurile ju st. în tr-a d e v ă r, ce l-a făcut pe
T ake să plece de la liberali la conservatori? Principiile?
Care principii — cînd el însuşi spunea că nim ic nu desparte
pe liberali de conservatori !
în clin at, din pricina oboselii de peste noapte, spre
visare, V intilă, în tim p ce-şi punea întrebările acestea,
răsfoi în c e t« M onitorul Oficial». D ecrete peste decrete. . .
şi sem nate m ereu: Ion Ion. . . V intilă Ion. . . Alecu
P orcu. . . Pascu. . . Muică. . . M iluţă. . . V arlam . . . şi-
iar Ion Ion, şi iar V intilă, şi iar P orcu. . . în tre a g a fam i­
lie !. . . *Numai « de-ai n o ştri». . . Şi nu-i rău ! N u-i rău
de loc. . . Să stai aici, la birou, să apeşi pe b u to n si
să pui in m işcare o ţa ră întreagă, cînd şi cum vrei tu ,
num ai cînd şi cum şi p e n tru ce vrei tu şi num ai tu . . .
să ştii că nu-i ră u ! P u te rea e o m încare dum nezeiască
şi n u oricine e vrednic să guste din ea. M inunată sen­
zaţie, p u terea ! E ste ad ev ărat că principiile nu-i des­
p a rt pe liberali de conservatori, dar. . .
P ie rd u t in m editaţii, V intilă nici n u observă că
şeful său de cabinet in trase în birou:
— O telegram ă, dom nule m inistru !
V intilă tresări ca din somn. L uă d i n m î n a hîrtia,
o citi şi se trezi cu to tu l.
U r g e n t! strigă el. Dă asta dom nului secretar
general. O mie de vagoane ra p iţă p en tru casa D reyfus,
P aris. O rdin de la dom nul p rim -m in istru ! Să plece
tran sp o rtu l in cel m u lt două-trei zile. . . Şi spune-i lui
B rigadiru să vină în d ată la mine.
î n tim p ce şeful de cabinet zbura cu telegram a pe
uşa, V intilă se u ită la ceasornic şi se îngrozi. Ora unspre­

90
zece. . . şi n-a sem nat încă nici o hîrtie ! Ia r la două are
şedinţă cu neam ţul, cu Sonnenthal.
în p rag ap ăru secretarul lui V intilă, B rigadiru, un
tîn ă r cu guler am erican şi cu buto n i m ari de sidef
la m anşetă.
— H ai, B rigadirule ! îl întîm pină V intilă sever.
Unde-m i um bli? Şezi şi pune m îna pe toc.
Şi grav, V intilă începu să rezolve afacerile curente
de s t a t . . . A sta ce e? A h a ! Cîştioabă Vasile !. . . Ce
vrea ?. . . Să fie n u m it adm inistrator sechestru « la ce-o
fi, dom nule m inistru, că m ă pricep la to a te » . . . Cine-i
C îştioabă? A, fiul lui Cîştioabă de la B uzău, care mi
l-a scos d e p u ta t pe Ţ urcan în 1914 ! Mai trăieşte Cîştioa­
b ă ? B un ! Să-l băgăm pe fiu-său adm inistrator sechestru
la fabrica de lum înări « K oentzelm an & M oessner» !. . .
A ltul ! Meacă Andrei. . . Ce-i cu ă sta ? T ot adm inistrator
sechestru vrea să fie ? Bine ! Pe ăsta-1 cunosc p e rs o n a l!
E u n om de folos !. . . U nde zici că-i un loc liber? La
« C oncordia»? Trece-1 acolo !. . . G a ta ? Acu ia vezi ce-i
cu ă s ta ? Niculae Belciug !. . . Ei, ce-i? Cum ? T ot adm i­
n istra to r sechestru?. . . Belciug, Belciug !. . . D a ! îl ştiu !
E finul u nui nepot al soacră-m i. B ăiat cinstit !. . . Dă-i
un loc m ai bun. U nde zici?. . . L a « Tosca ro m an a» ?. . .
P rea p u ţin !. . . Dă-i şi« Rizeria R om înă» de la B răila !. . .
Cine urm ează ? Gheorghe R oşu ! D a ! Mi l-a recom andat
doam na general Cornea !. . . A dm inistrator sechestru,
desigur ! Ce m ai în treb i? Pune-1 la « A u ro ra !». . . Cum
ai zis?. . . B îrîbîlă? Ce m ai num e o fi şi ă sta ? Ce spune?
Că e v ăru l lui S tănică Popescu ? A ! A tunci se schim bă
chestia !. . . Şi ce-1 doare? T ot ad m in strato r sechestru
vrea să fie? Pune-1, la « Siemens S chukprt». Care ai zis?
M arin D u m ău ? Ia răşi? Ce vrea D um ău?
îş i scoase ochelarii şi răcni la B rigadiru:
— Ce vrea iar D u m ău? De abia l-am nu m it adm i­
n istra to r sechestru la fabrica de bere « O ppler !»
B rigadiru se u ită în petiţie.
— Zice să-l m ai n u m iţi sechestru şi la fabrica de
bere « L u th er» , că nu-i ajunge o singură leafă.
— Ce ? A în n eb u n it? răcni iar V intilă. Lui să-i dau
to tu l şi altu ia nim ic? Se respinge.

91
 D ar secretarul, care cunoştea bine obiceiurile casei,
ca şi cum nici n-ar fi auzit ce spune « şeful», citi în gura
m are p e tiţia :
— « D om nule m inistru, vin acum alegerile şi n-o
să m ai am tim p să-mi v ăd de cated ra m ea de profesor
la liceul M atei Voievod. A vînd în vedere acest lucru,
v ă rog să binevoiţi a. . .»
Scîrbit, d ar m u lt m ai domol, V intilă nu-1 lăsă pe
B rigadiru să citească m ai dep arte:
— D estul, destul ! Numeşte-1 la « L u th e r» !. . . Nume
şte-1 la dracu să-l ia, num ai să m ă lase în pace !. . . H ai,
dă-i zot, că se face tîrziu.
Şi într-o oră, B rigadiru înnegri cîteva coli de hîrtie
cu num e de adm in istratori secheştri, puşi să păzească
întreprinderile foştilor inam ici nem ţi, unguri ori austriaci,
pe cale de lichidare. Societăţi de asigurare, societăţi
de tran sp o rt, exploatări forestiere, tu rn ăto rii, bănci,
rafinării de petrol, fabrici de m aşini, de zahăr, de bere,
depozite de alim ente, de m ateriale electrice, de produse
farm aceutice, trecu ră cît ai b ate din palm e pe seam a
oam enilor de casă, a m isiţilor, a agenţilor electorali, a
verilor lui Porcu, a nepoţilor lui M iluţă, a finilor lui
Gherlescu ori Pascu, fini peste fini. T o t guvernul era
plin de naşi şi fiecare naş avea n en u m ăraţi fini şi fiecare
fin avea nevoi m ari şi n u era unul să nu ceară şi să nu
obţin ă să fie n u m it m ăcar la două-trei întreprinderi
p en tru că « alegerile sînt aproape. . . aşa că. . . dom nule
m inistru » . . .
Se făcuse ora unu. V intilă îl rugă pe secretar să-i
adune hîrtiile şi să-l lase singur, fiindcă are treabă.
D upă ce uşa se închise în urm a secretarului, V intilă
îşi băgă ochelarii în toc, scoase din dulap iau rtu l, trase
cu linguriţa pe caim ac o linie de dem arcaţie d re p t la
m ijloc şi m încă o ju m ă ta te cu m u ltă aten ţie p en tru ca
jum ătateia cealaltă să răm înă in ta c tă . Puse apoi castro-
naşul la loc, îşi şterse cu basm aua m u sta ţa şi b arb a şi
se aşeză iar la birou, exact la unu şi zece, cînd fixase
audien ţa lui Caram lău, d e p u ta t de Vaslui, care se şi
an u n ţă.
— Şezi, Caram lăule ! Ce nevoi te aduc pe la m ine?

92
 în cîteva cuvinte, C aram lău — blond, gras, cu col­
ţurile gurii cafenii de a tîta tu tu n cît fum a — îi expuse
chestiu n ea:
— Coane V intilă, nu-i cine ştie ce afacere m are,
dar e cum inte şi sigură. E vorba de nişte cîntare. Să
furnizăm au to rităţilo r cîntare. A u torităţile să n-aibă
voie să cum pere decît de la noi. Ce spui, coane V intilă?
« în tr-a d e v ă r — gîndi V intilă — nu-i cine ştie ce
afacere, dar, cum zice C aram lău: e cum inte şi sigură. . .
Şi-apoi e cin stită !. . . N u cere bătaie de cap».
— S-o facem ! D ar cîntare? De unde iei cîntare?
— Găsim, coane V intilă, găsim ! Au m ai răm as şi
de la nem ţi, m ai operăm şi niscaiva confiscări, pe ici-
colo. . . găsim !
Afacerea devenea din ce în ce m ai « cum inte».
— P rea bine, Caram lăule ! Şi cum îi spunem societăţii ?
— M-am gîndit şi lâ asta ! « M ăsura» !
V intilă îi strînse m îna:
— Ai călcat azi cu dreptul, Caram lăule ! A dă-m i
lista consiliului, fă formele necesare şi să-i dăm d ru ­
m ul în tr-u n ceas b u n ! U ite, vezi, afaceri de-astea îmi
plac: cu rate ! F ără com plicaţii şi fără gălăgie.
D upă Caram lău in tră B ivolaru. M ititel şi îndesat,
cu nasul cîrm it p u ţin te l spre d reapta, cu nişte ochi
căprui adînciţi în orbite, Bivolaru sau Biolaru, cum
îşi spunea în ultim a vrem e finul lui V intilă, era slujbaş
la In tern e. B ăiat tîn ăr, dar foarte înzestrat p en tru m ari
realizări pe terenul cinstei, m uncii şi economiei.
— Am v e n i t ! îşi a n u n ţă cu dezinvoltură B iolaru
intrarea.
— Ei, ce-ai făcu t, Vasilică?
— Am făcu t m ulte, coane V intilă. Am descoperit
o grăm adă de tipografii. Ce facem cu ele?
Chestiunea îl interesa pe V intilă în cel m ai înalt
grad. E l şi fratele său Ion hotărîseră să pună m îna
prin B anca Rom înească pe cît m ai m ulte tipografii
cu p u tin ţă şi să le adune sub o singură firm ă: « Slova
R om înească». T iparul trebuie să fie în m îna lor, t o t !
Şi ca afacere şi din m otive politice. T ot !. . . B anca
Rom înească a reuşit pînă acum să pună m îna pe trei
din cele m ai m ari tipografii din B ucureşti: « M inerva»,

93
« Sfetea» şi « Carol G oebl-Rasidescu». O altă m are
întreprindere tipografică, « P rogresul» din Ploieşti, e
pe cale să cadă şi ea. D ar a tît nu-i destul Ion Ion şi
V intilă vor to t. De aceea, V intilă a trim is pretu tin d en i —
şi în C apitală şi în ţa ră — agenţi însărcinaţi să dea de
urm a tipografiilor care ar p u tea fi strînse de gît m ai
uşor, urm înd să p u n ă m îna tre p ta t şi pe celelalte. Bivo-
laru era unul din agenţii lui cei m ai harnici. Descoperea
m ereu tipografii.
— Ce fel de tipografii ai găsit, V asilică? îl în treb ă
V intilă.
— Şi m ari şi mici, coane V intilă ! De to t felul. Ce
facem cu ele?
— T u ce zici? făcu V intilă, uitîndu-se la el num ai
cu un ochi, d ar cu un ochi răutăcios şi niţeluş dispre­
ţu ito r.
— E u zic — răspunse B ivolaru, care părea că se
gîndise m ai dem ult la cele ce spune — să le declarăm
clandestine.
D in ţeap ă n cum s tă te a la birou, V intilă deveni
nespus de flexibil. Nu-şi m ai găsea loc pe scaun şi nu
se m a r u ita la B ivolaru doar cu u n ochi, ci cu am îndoi
ochii m ari deschişi şi plini de adm iraţie.
— Vasilică — exclam ă el — d ar eşti o com oară !
Să ştii, m ă băiete, că u n fin ca tine n u m ă face de rîs.
E o idee grozavă ! Lasă-m ă să m ă m ai gîndesc puţin.
Treci pe aici peste cîteva zile.
D upă B ivolaru veni în sfîrşit şi Gălăşanu. î n tim pul
n eu tra lităţii, G ălăşanu ţinuse o cafenea pe Sm îrdan.
Aici, în co n tact cu m isiţii, a prins gust de afaceri şi
fiindcă avea fantezie, a ieşit din război plin de parale.
F iind plin de parale, a izb u tit s-o cunoască pe Mimi
Săceanu, zisă Mimi P an tof, fa tă şi frum oasă şi bună,
care lucra cu perm ise în alb pe la Capsa şi P rinciar.
D ouă chefuri cu Mimi duseră la un al treilea chef cu
o intim ă a lui M iluţă B arb u t, şi. . . scurt, de două luni,
G ălăşanu era omul de încredere al Băncii R om îneşti,
căreia îi vindea idei noi şi m ai cu seam ă bune. E l, G ălă­
şanu, a v en it cu afacerea navlului care asigura Băncii
R om îneşti exclusivitatea tran sp o rtu lu i de m ărfuri pe
apă, cu o ta x ă de n avlu aproape simbolică. E l a născocit

94
o serie de am eliorări în funcţionarea direcţiei aprovi­
zionării, unde num ai cine-i prost nu-şi um ple buzunarele
cu gologani. Şi to t el este acela care a venit să-l întrebe
acum cîteva zile pe Mălai, directorul Băncii R om îneşti:
— Ce faci aici, nene M ihai? D orm i? Laşi loteria
sta tu lu i să-ţi scape din m înă ?
G ălăşanu îşi aranjase pe Calea V ictoriei un birou
elegant de ag en tu ră şi comision, cu trei cam ere m ari
şi o o d ăiţă m ică, m obilată cu gust, în care-i plăcea să
stea uneori de v orbă cu cîte una din funcţionarele lui,
despre nevoile ei, despre visurile ei, despre aspiraţiile
ei. Deşi foarte ocupat, sau tocm ai p en tru că era foarte
ocupat, asem enea conversaţii îi făceau bine lui G ălăşanu,
care sim ţea cîteodată nevoia să ofteze şi să se ştie înţeles
de un alt suflet care oftează alătu ri de el. De aceea, cînd îşi
angaja cîte o funcţionară — m ereu angaja cîte una, p en tru
că-şi prim enea foarte' des personalul, nim eni n u pu tea
şti p en tru ce — o chem a la el în birou şi-i spunea:
— D om nişoară, eu n u sînt un p atro n , sînt un prie­
ten. Sînt un om care suferă m ult şi am nevoie de un suflet
prieten care suferă la fel de m ult ca şi m ine ! Ce leafă
te-a r p u tea m ulţum i ca să suferi îm preună cu m ine?
Deşi trec u t de cincizeci de ani, G ălăşanu părea, în
costum ul lui bleum arin, cel m ult de treizeci şi cinci.
Cu ochi vii, albaştri, cu o fa ţă care rad ia săn ătate,
G ălăşanu se m işca liber, nestingherit, ca acasă la el,
oriunde se afla. Cel p u ţin în biroul lui V intilă se învîrtea
la fel de d eg ajat ca în fosta lui cafenea de pe Sm îrdan.
— Coane V intilă ! începu el. Cum îţi sună dum itale
la u rech e: « In d u stria agricolă rom înească»?
L ui V intilă îi suna ca u n cor de îngeri în noaptea
învierii.
— « In d u stria agricolă rom înească»? E . . . cum să-ţi
spun. . .
N u găsea cuvîntul potrivit.
— Să-ţi spun eu, coane V intilă ! n u p u tu să m ai
tacă Gălăşanu. E ceva colosal. în ch ip u ieşte-ţi: m ori,
fabrici, ateliere, terenuri, clădiri, linii de cale ferată,
m aşini, to ate vor veni la noi să ne roage: F raţilo r !
N um ai pe voi vă avem . L uaţi-ne ! Sîntem ale voastre !
V intilă a înţeles.

95
 — Şi ţă ra n ii?
— Ţ ăran ii? făcu G ălăşanu. P ăi la ei m ă gîndesc ! \ or
parale ? Să vină la noi ! Le dăm parale cîte-or vrea. D ar
cu două co n d iţii: P rim a : gaj sau ipotecă. . . a d o u a : să se
înscrie la liberali ! Ce facem , coane V intilă? Ne trebuie
zece milioane la început ! Aşa am făcu t socoteala cu
Mălai.
Solemn, V intilă se ridică şi dictă lui G ălăşanu:
— N otează: B anca Rom înească, M oara Rom înească
şi Creditul tehnic subscriu o p t m ilioane. . . R estul o să
vedem ! A şteap tă pînă mîine.
G ălăşanu ştia ce în sem an ă: « O să vedem !» « 0
să vedem » înseam nă « p rin noi înşine». . . adică Ion
Ion, D inu şi V intilă.
D upă Gălăşanu, V intilă n u m ai prim i pe nim eni, p en tru
că se făcuse ora două şi avea şedinţă în sala de consiliu.
Aici găsi pe conu Alecu, rum en la fa ţă ca de obicei
şi m ulgîndu-şi barbişonul său alb, din care în loc de
lapte scotea, pesemne cuvinte de spirit, fiindcă Sonnen-
th al de la firm a germ ană « Sonnenthal & Sonnenthal»
şi doctorul Mălai rîdeau cu lacrim i de to t ce spunea.
V intilă, pe lîngă altele, nu gusta anecdotele. Cele
de spirit îl supărau, p en tru că el era un om prea serios
ca să-şi b a tă capul să le priceapă, cînd ţa ra are alte
griji decît să se ţin ă de « n ă z d ră v ă n ii» ; iar cele p uţin
m ai p ip ărate îi provocau o asem enea scîrbă, îneît dacă
cineva îndrăznea să le debiteze de fa ţă cu el, îi întorcea
spatele. A tît de m u lt ţin ea V intilă la m oralitatea regi­
mului naţional-liberal ! Totuşi, un singur om îndrăznea
să-l în fru n te: conu Alecu. Conu Alecu avea în p a rtid o
poziţie a tît de puternică, îneît p u ţin îi păsa dacă pe
V intilă îl supără sau nu anecdotele lui. Povestea m ai
d eparte şi rîdea cu poftă şi m ai m are de propriile sale
poveşti, sigur că de în d ată ce-o să isprăvească, V intilă,
ca să se răzbune, o să-i spună fa ţă de ceilalţi: « Ce alta
poate să istorisească un porc, dacă nu porcării !»
Cum îl zări pe V intilă, conu Alecu îi strigă:
— H ai, V intilă, hai o d ată !
V intilă strîm bă din nas.
— Ia r s-aud vreo porcărie de-a ta ? în treb ă el cu
scîrbă.

96
 — B a acum a-i vorba de o porcărie de-a ta ! ră s­
punse conu Alecu, în hohotele de rîs ale celorlalţi.
V intilă înţelese că nu e vorba de o porcărie, ci de
un lucru serios. Aşa că luă loc cu grav itate pe scaun
şi se p regăti să asculte.
— Le povesteam — zise conu Alecu — de afacerea
cu linia de cale ferată G ovora-C ălim ăneşti! E nostim ă
tare, V intilă !
Nervos, V intilă se aplecă spre Alecu:
— Ei, ia r vorbeşti ce n u trebuie !
Om discret, lui V intilă nu-i plăcea niciodată să se
vorbească decît despre ceea ce trebuie şi n u despre
ceea ce n u trebuie — deşi n u vedea ce ar fi de ascuns
în afacerea Govora-Călim ăneşti.
D upă război s-au iv it nenum ăraţi reum atici care ţin
să se îngrijească num ai la băile G ovora-Călim ăneşti.
Şi societatea Govora-Călim ăneşti p e n tru exploatarea
acestor staţiu n i, fa ţă de num ărul to t m ai m are de
v izitato ri şi-a pus în treb a rea:
— Cu ce-i tran sp o rtăm , că nu-i linie de cale ferată
pînă aici? Cu c ă ru ţa ? N u m erge ! C ălători prea m ulţi,
căruţe prea p u ţin e, zdruncin p re a m are pe drum , vrem e
pierd u tă — cu că ru ţa n u p utem face nimic. Trebuie o
linie de cale ferată directă.
O d ată h o tărîrea lu a tă , societatea se adresă statu lu i,
căruia îi propuse construirea unei linii de cale ferată
în tovărăşie. G uvernul, cu grijă de săn ă ta tea reum aticilor,
aprobă num aidecît. T otuşi m eritul de a fi rezolvat
favorabil propunerea, spre bucuria reum aticilor, revine
în întregim e lui Ion Io n şi V intilă. Şi ia tă p en tru ce:
întîm p lăto r, societatea Govora-Călim ăneşti, era, încă
înainte de război, p ro p rietatea lui Io n Ion şi V intilă.
S-au dus deci Io n Io n şi V intilă, proprietarii societăţii
Govora-Călim ăneşti, la Ion Io n şi V intilă, proprietarii
guvernului naţional-liberal, şi au s tă ru it a tîta pe lîngă
ei, pînă ce Ion Io n şi V intilă, unul prim -m inistru şi altul
m inistru, au răspuns lui Ion Ion şi V intilă, proprietarii
staţiu n ilo r Govora şi Călim ăneşti:
— Cînd p u tem face un bine ţării, îl facem ! 0 cerere
dreap tă găseşte la noi în to td eau n a înţelegere. D oar ne
cunoaştem de m u l t ! Cînd cu S.T.B.-ul to t la noi a ţi

7 — c. 986 97
venit. Şi cu B anca N aţională la fel, şi cu B anca R om î­
nească la fel . . . P rin urm are, se aprobă ! O treim e dă
statu l !. . . P u te ţi trece chiar acum a pe la B anca N aţio­
nală să vă lu aţi b a n ii! . . . D ouă treim i d aţi dum nea­
v o astră în m ateriale.
Căci, spre deosebire de S.T.B., Ion Ion şi V intilă
cereau acum a ca banii să-i dea s ta tu l şi m aterialul
ru la n t să-l dea Io n Ion şi V intilă.
S ta tu l şi-a d a t treim ea în bani — ia r Ion Io n şi
V intilă erau acum a pe cale să-şi dea şi ei cele două
treim i ale lor în m ateriale: traverse, vagoane, locom otive
— to t. D e unde la Ion Ion şi V intilă to t m aterialul ăsta
ru la n t şi încă a tîta m aterial?
— Aici, to t capul lui V intilă a fost ! povestea conu
Alecu lui M ălai şi lui Sonnenthal. La început V intilă
era h o tă rît să dem onteze şi să tran sp o rte la Govora-
C ălim ăneşti linia Crasna-H uşi, sau B uhuşi-P iatra-N eam ţ
sau B răila-B arboşi. D ar în ultim a clipă a d a t peste ceva
m ai b u n : linia de centură a fortificaţiilor din ju ru l Capi­
talei. T o t a fost d em o n tată de nem ţi şi n-a adus nici
un folos nim ănui. Ce-ar fi s-o luăm p en tru noi ! . . . Şi
a luat-o. Mîine apare decretul-lege sem nat de V intilă
p rin care societatea Govora-Călim ăneşti a lui V intilă şi
Io n Ion cap ătă g ra tu it m aterialul ru la n t de care are
nevoie . . . T ran sp o rtu l m aterialelor pînă la Govora-Căli­
m ăneşti, to t pe contul statu lu i se face, bineînţeles !
V orba lui V intilă: « Cîtă vrem e m aterialul n-a ajuns la
locul de destinaţie, el aparţine încă statu lu i.» Ce să-i
faci lui V intilă ! D in ale lui nu-1 poţi scoate. De avuţia
statu lu i nu se atinge, să-l tai. Cînd av u ţia statu lu i se
află în prim ejdie, e g ata să facă m oarte de om.
L a cuvintele acestea in trase V intilă, care stătea
acum a pe scaun şi-l privea su p ărat pe conu Alecu.
D ar conu Alecu, fără să se sinchisească prea m ult,
co n tin u ă :
— L ucrurile, însă, n -au m ers aşa de neted cum vi
le povestesc eu. Nu-1 cunoaşteţi pe V intilă al nostru.
Cînd Cristache, adm in istratorul băilor Govora-Călim ă­
neşti, a v en it la m inister, la V intilă, cu p etiţia prin
care societatea cerea să i se acorde autorizaţia de a
ridica m aterialele, V intilă s-a u ita t la hîrtie şi a început

98
să zbiere: « D a r tim b re n u ştii să p u i? Ce crezi că-i
aicea? P o m an ă? Cum îndrăzneşti să vii la m ine cu o
cerere n e tim b ra tă ? Ia-ţi-o înapoi !» Şi pînă nu i-a pus
Cristache tim bre pe petiţie, nu i-a d a t aprobarea !
Ursuz, V intilă îl repezi pe conu Alecu:
— Ei, asta-i acu ! Ai vrea să-mi b a t joc de drepturile
statu lu i, cum faci tu !
— Ai v ăz u t, dragă S onnenthal? rîse conu Alecu.
S tatu l în ain te de to a te ! Cinste, m uncă, economie, p en tru
apărarea d rep tu rilo r statu lu i. F iindcă cine n u apără
interesele statu lu i, m oare de foame.
S onnenthal, vesel, m ăsură b u rta conului Alecu din
ochi:
— D ar dum neavoastră, coane Alecule, de la ce
vîrstă a p ă raţi interesele sta tu lu i?
— E u ? răspunse conu Alecu. De mic ! E u, dragă
Sonnenthal, am fost copil precoce !
— Purcel precoce, vrei să spui ! se răzbună Viziru.
D ar cu M iluţă ce este, că nu-1 v ăd ?
— Vine în d ată, zise Sonnenthal.
Chiar în clipa aceea in tră şi B arb u t.
V intilă b ă tu în m asă:
— Dom nilor, p u tem începe !
Şi începu.
—' D om nule Sonnenthal, am stu d iat cu to ţii ches­
tiunea. Sîntem de acord cu oferta dum neavoastră. Noi,
adică B anca Rom înească, subscriem douăzeci de milioane,
iar firm a Sonnenthal vine cu capitalul comercial şi cu
reprezentanţele din stră in ă ta te . Trebuie să punem în tre ­
prinderea în funcţie în cel m ai scurt tim p posibil. Ţ ara
m oare de foame. Ţ ara e desculţă şi dezbrăcată. Dacă
n u im portăm degrabă m ărfuri din stră in ă ta te , poporul
rom în este p ierd u t. Ne trebuie unelte, pînzeturi, încăl­
ţăm in te, alim ente.
Se întoarse brusc spre M ălai:
— Cum stăm cu băncile populare, M ălai? A u răspuns?
T oate sub control liberal, băncile populare lucrau
num ai p en tru interesele Băncii N aţionale şi ale B ăncii
R om îneşti. Şi lucrau straşnic. De pildă, num ai în ultim a
lună, B anca R om înească a v în d u t, prin aceste bănci
populare, ţăran ilo r, m ărfuri de peste treizeci de m ilioane,

7* 99
la care au cîştigat aproape treisprezece m ilioane. De
aceea, doctorul Mălai, directorul Băncii R om îneşti, om
cam de vreo cincizeci de ani, chel, cu ochii foarte apropiaţi
de rădăcina unui nas gros şi roşu, cu o m u staţă stufoasă
şi neagră, de în d ată ce-a lu a t cunoştinţă că se tra te a z ă
o afacere cu Sonnenthal, a şi expediat o circulară băncilor
populare ca să-i răsp u n dă ce fel de m ărfuri ieftine ar
p u tea fi vîn d u te scum p la ţa ră .
— Mâi to ate au răspuns, dom nule m inistru !
M ulţum it, V intilă vorbi celorlalţi:
— în prim ul rînd, trebuie să avem grijă de ţăra n i
şi să nu-i lăsăm pe seam a speculanţilor străini de neam .
B arb u t, ai lu a t m ăsurile cuvenite?
— Am trim is m ai adineauri decretul la « M onitorul
Oficial». De mîine nici m ăcar un fir de a ţă n-o să m ai
in tre în ţa ră .
V intilă vorbi către S onnenthal:
— Ei, eşti m u lţu m it, dom nule S onnenthal? P înă
vom începe noi să lucrăm , p iaţa v a fi com plet golită
de m ărfuri. Şi după aceea, nim ic nu se v a m ai putea
aduce în ţa ră , fără să treacă prin mîinile noastre. Perm ise
de im port v a căp ăta num ai B anca Rom înească . . . adică
num ai noi !
— D ar firma, dom nule m inistru? în treb ă Sonnen­
th al. N -am stab ilit încă sub ce firm ă lucrăm . Sau în tre­
prinderea continuă to t sub vechea firm ă: « Sonnenthal &
S onnenthal» ?
Ca m uşcat de şarpe, V intilă sări de pe scaun. Cu
chipul v în ăt şi schim onosit de furie şi cu ochii mici,
încărcaţi de fulgere, V intilă şuieră p rin tre d in ţi:
— « Sonnenthal & S onnenthal?» D ar ce crezi dum ­
n eata, dom nule Sonnenthal? Că aici e N em ţia? Că
aici e m ere u «Deutschland uber alles-u l» dum itale? Că
noi, rom înii, care am lu p ta t la M ărăşti şi M ărăşeşti
îm potriva arm atei dum neavoastră, o să facem afaceri
sub firmă nem ţească ? Nu, dom nule Sonnenthal ! Afacerea
se v a num i « Societatea U niunea Com ercială» . . . Ia r
dacă dum neavoastră, nem ţii, nu ştiţi ce-i aia dem nitate
naţională, daţi-ne voie s-o ştim cel p u ţin n o i !
Apoi, îşi adună hîrtiile de pe m asă şi, furios, ieşi,
trîn tin d uşa după el.

100
 IV

A telierul tipografiei S tam atiu şi Margulies cuprindea

două odăi. î n prim a se afla zeţăria sau jeţăria, cum îi
spuneau lucrătorii care, cu degetele făcute cioc, ciuguleau
din nişte sertare — sau « case», aşezate în lăzi num ite
« regale» — literă cu literă, ca să com pună cuvinte după
textele scrise de m înă ce le stătea u sub ochi. De-a lungul
unuia din pereţii odăii se întindea o m asă-tejghea pe
care se găseau două « bostoane», adică două mici maşi-
n u ţe tipografice de m înă, iar de ju r îm prejur, laolaltă
cu teancuri de tip ă ritu ri proaspete, claie peste grăm adă,
hîrtie m u rd ară, cutii de cerneală, deschise, cu capacele
alătu ri, o oală cu pap , coji de pîine, « şpalte» cu tex te
culese, « regleţi» zvîrliţi la întîm plare.

101
 î n odaia cealaltă se găseau două m aşini m ari de
tip a r şi o m ică instalaţie de legătorie.
î n zeţărie, lum ina zilei p ătru n d e a printr-o v itrin ă
îngustă, cu geamul în to td eau n a plin de noroiul ţîşn it
în iarn a trec u tă, pe vrem ea dezgheţului, de sub roţile
trăsu rilo r şi m aşinilor care străb ă te au strad a în goană,
iar în odaia m aşinilor, p rin tr-u n ochi de fereastră care
abia se p u tea deschide în unghi ascuţit, fiindcă se izbea
de u n zăplaz în alt de doi m etri.
Ca să m ai sperie n iţel întunericul ce dom nea aici
to a tă ziua, patro n ii îngăduiau să ardă în perm anenţă,
în fiecare odaie, cîte u n bec, care îm prăştia, sub stra tu l
de p ra f şi păienjeniş, o lum ină gălbuie, leşinată.
D ar a tît n-ajungea ca să-ţi dai seam a pe unde calci.
L a început, sim ţeai că ţi se înfundă piciorul pînă la
glezne în to t felul de obiecte care scrîşneau, scîrţîiau,
zăngăneau, d ar ce anum e erau, pu teai afla num ai după
ce te obişnuiai cu întunericul. D uşum eaua, şi în una şi
în cealaltă dintre odăi, era to td eau n a la fel de garnisită
ca şi tejgheaua, cu grămezi de m aculatură, cu coji de
sem inţe, cu m ateriale ce se bălăbăneau fără rost peste
to t, cu « form e» de to ate m ărim ile, tip ărite sau gata
să in tre în m aşină spre a fi tip ărite. Cînd păşeai, to t­
deauna trăgeai după tine un afiş m urdar de cerneală,
o cîrpă, o cutie de tinichea ori carton, o sticlă de gaz.
Uneori se aduna a tîta gunoi, îneît pînă şi nea M itică,
şeful atelierului, socotea că ar fi vrem ea să se m ai m ăture
niţel atelierul. Se scărpina cît se scărpina după ceafă,
p en tru că n u se în d u ra să ia pe ucenici de la lucru, d ar
în cele din urm ă se h o tăra şi începea să zbiere:
— Mă, nehaliţilor ! Ia m ai p uneţi m îna pe m ătu ră !
« N ehaliţii» erau doi: unul Andrei, b ăiat cam de
vreo patrusprezece ani, sprinten, i s t e ţ — « oţ de cai»,
cum îi zicea M itică, ori de cîte ori îl m îngîia după ceafă
— şi celălalt, Sănducu, to t cam de aceeaşi v îrstă cu
A ndrei, slăb u ţ şi miop, pe care pînă şi nea M itică îl
b ă te a m ai cu m ilă. Cînd auzeau porunca şefului, cei
doi se opreau brusc din treab ă şi veseli se repezeau
să m ătu re după regulile casei. L uau cîte o cană cu
apă . . . şi flîşşşt ! . . . peste m unţii de cartoane, tin i­
chele şi cîrpe, după care in tra u vitejeşte cu m ă tu ra

102
 în gunoi. N ea M itică stătea în pragul dinspre birou
şi-i zo rea:
— H ai, m ă, nespălaţilor ! . . . D aţi-i drum u m ai re­
pede că doar n-o să trag eu la boston p en tru v o i !
Andrei îndrăznea uneori să-i răspundă:
— P ăi să lăsăm gunoiul aşa, nea M itică?
Şeful se repezea la b ăiat, îl apuca de chică, îl scutura
zdravăn şi-l pocnea peste ceafă, peste urechi ori peste
obraz, după cum se întîm pla.
— Ce, m ă? F a c i« g ît» ? Crezi că vorbeşti cu m ă-ta ?
Şi-l m ai plesnea şi pe Sănducu, să n u se înveţe de la
A ndrei să fie obraznic.
A ndrei şi Sănducu sughiţau şi m ătu ra u m ai departe,
peste picioarele şi p rin tre picioarele lucrătorilor şi ridicau
un praf, că dispăreau şi becurile în întuneric. D ar n u se
supăra nim eni. De cînd lum ea, se ştie că unde-i m ătu ră ,
acolo-i şi praf.
O d ată, un lu crăto r a îndrăznit să spună:
— Ce-ar fi să m ai deschidem niţel uşa, să se aeri­
sească atelierul !
Nea M itică a căscat nişte ochi, să-l înghită de viu.
— U şa? a u rlat el. Ai căp iat? Vrei să m ă aleg cu
gura strîm b ă de la corent?
De altfel, fiecare îţi p u tea povesti cîte o întîm plare
nenorocită de pe urm a corentului. U nul a răm as dam ­
blagiu de m îini şi de picioare pe to a tă v iaţa, altul s-a
ales cu o oftică şi a m u rit, săracu, cu zile, un al treilea a
răm as surd de o ureche şi aşa m ai departe. T oţi — înafară
de « m oş» M ătăsaru, care era un om de vreo patruzeci
şi cinci de a n i — erau tin eri: şi zeţarii S curtu, Arsache,
B raunştein, Ilieş şi legătorul F eldm an, şi legătoreasa
Irina, şi m aşinistul A rgeşanu, şi aju to ru l lui, P reda, t o ţ i !
Şi to ţi se făleau că sîn t zdraveni tun. N um ai de un lucru
se cam plîngeau to ţi: de măsele. Fiecare îşi a ră ta g u ra:
— A tîta m i-a m ai ră m a s : p a tru măsele !
Şi celălalt:
— P a tru ? P ăi stai bine ! E u nu m ai am decît două . . .
Şi astea m ă dor, fir-ar al dracului să fie ăl care a născocit
pe lum ea asta măsele.
încolo, nu sufereau de nim ic, în afară de tuse. Fiecare
îşi avea tuşea lui pe care şi-o apăra, să n u cum va să

103
spună cineva vreun cu v în t rău despre ea. Ilieş, de pildă,
tuşea scu rt şi sec, parcă ar fi v ru t să-şi dreagă glasul,
d ar îi trecea num aidecît. S curtu tuşea doar dim ineaţa,
cînd se scula. Se ţin ea de m arginea p atu lu i vreo zece-
cincisprezece m inute, cu ocii holbaţi şi umezi de lacrim i,
d ar după aceea n u m ai avea nim ic to a tă ziua. B raun-
ştein se p u tea spune că nici nu tuşea, d ar sim ţea m ereu
că se îneacă, p arcă i-ar fi n ăv ălit fum pe gît. Irin a, fată
de nouăsprezece ani, tuşea m ai cu seam ă cînd se culca.
Sim ţea că o apasă ceva, aici, pe p iep t şi niţeluş în p arte a
dreap tă. D ar de obosită ce era, adorm ea tuşind şi se
scula sănătoasă. Singur Arsache încă n u se obişnuise
cu tuşea. Cînd îi venea, se um fla, parcă i-ar fi ţin u t
cineva nările astu p ate cu m îna, se strîm ba groaznic şi
deodată îi năvăleau din gîtlej nişte horcăieli prelungi
şi sparte, de-ţi venea să crezi că-şi dă sufletul. în n eb u n it,
Arsache trîn te a « vingalacul» pe « casă», înşfăca repede
căniţa ce-o găsea to td eau n a trîn tită pe tejghea p rin tre
cîrpe, cerneluri şi m aculaturi, v îra căniţa în căldare,
trăgea cîte o duşcă-două de apă şi a ştep ta să-l lase tuşea
în pace. Ia r după ce-i trecea, se pornea să înjure:
— F ir-ar a naibii de tuse, că rea m ai e ! . . . P arcă
ar fi nea S tam atiu ori Margulies, n u tuse, aşa te seacă . . .
A rgeşanu, m aşinistul, îl iscodea:
— Ai casă cu egrasie?
F ireşte că Arsache avea casă cu egrasie.
— P ăi să ştii că asta e ! făcea A rgeşanu, satisfăcut
de ştiin ţa lui m are în ale tusei. Egrasia! . . . Mirosul
de la egrasie . . . Şi băieţaşul m eu, to t de la egrasie
tuşeşte.
Apoi, de la egrasie treceau la lipsa de hrană . . . şi la
lipsa de lem ne . . . şi la lipsa unei hăinuţe m ai groase
p en tru copii şi aşa îşi îm părtăşeau pe apucate durerile,
lipsurile, necazurile, pînă ajungeau la p atro n . Aici p ăre­
rile erau îm p ărţite. Sînt vinovaţi « ju p în ii» sau n u ?
Unii ziceau da, alţii ziceau ba. Sau nici da nici ba.
M ătăsaru zicea:
— E h ! . . . N u ştiu, nu m ă bag ! . . .
S curtu zicea:
— Lor ce le pasă ! . . . Boii ară . . . şi . . .
B raunstein zicea:

104
 — D a pe lum ea ailaltă o fi to t la fel?
Ilieş zicea:
— Aoleu ! Ce i-aş m ai pune la vingalac să guste şi
ei din pîinea asta !
Arsache zicea:
— B a eu le-aş da să guste din tuşea m ea . . . să vadă
ce b u n ă e !
Feldm an zicea:
— P în ă o să le dai tu să guste, o să-ţi putrezească
de m u lt ciolanele la P ătru n jelu !
Irin a zicea:
— E u le-aş suci gîtul . . . uite aşa . . .
D ar A rgeşanu era de altă părere:
— V orbiţi prostii ! . . . Aş vrea să vă v ăd fără ei, pe
unde a ţi scoate căm aşa ! Pe cînd aşa, dacă au ei, avem
şi noi !
A jutorul său, P red a, tăcea. P arcă-i era frică să iasă
din cuvîntul lui Argeşanu.
D ar în discuţiile lor nu m ergeau pînă la ceartă. Se
ciorovăiau niţeluş, se în ţepau, dar a tît. Uneori, sîm băta,
cînd îşi lu au leafa, treceau îm preună « peste d ru m », la
dom nu M urgu, care avea o drojdie . . . d ar drojdie, nu
fleac !
De cele m ai m ulte ori se luau după ei şi cei doi
ucenici: A ndrei şi Sănducu. E ra u m îndri am îndoi că-şi
plăteau singuri consum aţia: o litră de vin şi un sifon
m are. A r fi b ă u t ei num ai sifon. Sifonul îi în ţep a la lim bă,
pe cînd vinul îi făcea să se strîm be. D ar moş M ătăsaru
le-a spus:
— Mă, puştilor, tipografi sînteţi voi sau m uieri?
Un tip o g raf care nu bea nu-i tipograf. E cîrpaci !
De frică să nu se facă de rîs, cereau vin. Apoi, în g ră­
m ădiţi am îndoi pe un singur scaun, p e n tru că aşa,
băgaţi unul în altul, se sim ţeau m u lt m ai siguri de ei,
cu obrazul m în jit pînă în albul ochilor de to ate cerne­
lurile negre, roşii, galbene, verzi, albastre, cu care au
tras la boston într-o săptăm înă întreagă a tîte a şi
atîtea plicuri, facturi, scrisori, cărţi de vizită, cu« cium a»
lor neţesălată, care le cădea peste fru n te şi peste urechi,
cu ochii m ăriţi de curiozitate, băieţii, cum inţi, ascultau
to t ce spuneau cei m ari în tre ei.

105
 Ia r cei m ari îşi spuneau o grăm adă de lucruri. Mai
cu seam ă despre p atro n i. Aici îndrăzneau. N u se m ai
găseau sub ochii lui nea M itică. Aici îşi p u teau da
drum ul gurii în voie. Bineînţeles, începeau cu F rusiniţa.
Cînd se pom enea de F rusiniţa, Sănducu şi Andrei se
u itau am îndoi unul la altul cu nişte zîm bete « jm echere»
şi chicoteau. Ş tiau de m ai înainte că F rusiniţa n u va
scăpa. N u era sîm bătă să n-aducă ăi m ari vorba despre
dom nişoara F ru sin iţa, prietena dom nului S tam atiu.
Frum oasă a n a i b i i ... m irosind a micşunele, n ă ltu ţă ,
subţire, fudulă, F ru sin iţa strîm ba din nas cînd trecea
prin faţş. vitrinei, d ar îi plăcea să se uite în ău n tru ca
să v ad ă cum o salu tă zeţarii. Ocolea colţul, in tra de-a
drep tu l în birou şi zicea:
— U ite-m ă-s !
Cînd S tam atiu o vedea, se făcea stacojiu, sărea în
picioare, îi spunea lui M argulies: « aşteaptă-m ă !» şi o
zbughea cu fa ta în stradă.
F ru sin iţa îi plăcea lui S curtu, grozav. D ar îi plăcea
m ai cu seam ă — cum zicea e l — « d in duşm ănie».
— U ite, num ai de boală i-aş sufla-o jupînului !
Apoi- începeau să-şi scarm ene patronii cu to t felul
de vorbe urîte. Că de av u t aveau p en tru ce. De meserie
nu erau tipografi, nici S tam atiu, nici Margulies. H ab ar
n-aveau de meserie. De felul lor erau negustori, şi ani
şi ani făcuseră negoţ în tovărăşie. D ar fiindcă războiul
îi obişnuise să nu se m ai ţin ă de o singură m arfă şi
fiindcă după arm istiţiu to t auzeau: tipografie ! tipo­
grafie ! . . . şi-au zis: « D acă tipografia e o afacere, hai
să ne facem şi noi tipografi !»
Şi bine au făcut, fiindcă tre a b a m ergea cum nici
nu se p oate m ai bine. Lum ea din provincie începuse
să dea năvală în B ucureşti, negoţul să se dezvolte,
partidele politice să se înm ulţească, num ărul tip ă ritu ­
rilor de to t felul să crească m ereu. . . în sfîrşit, cei doi
« au pocnit-o» — cum zicea S tam atiu. Şi încetul cu
încetul, S tam atiu şi Margulies aflară ce-i aia « boston»,
ce-i aia « reglete», ce-i aia « vingalac», ori « călfuţă»,
ori « form ă», ori « aştern u t» . T oate astea, bineînţeles,
num ai cît stătea u în birou, fiindcă în atelier n-ar fi
in tra t nici de frică. Ce să caute în m izeria aia? îşi ziceau

106
ei. Să-şi ru p ă un picior, ori să-şi um ple hain a de cer­
neală ?
Aşa că se m ulţum eau să afle veşti despre atelier, de
la nea M itică, şeful. în fiecare dim ineaţă la nouă,
S tam atiu şi M argulies, p ro asp ăt raşi, in tra u în birou
şi-l chem au pe M itică:
— Ce se m ai aude, nea M itică ?
Oacheş, îndesat, cu o p a tă roşie pe gît, cu o m u staţă
neagră şi scu rtă cît ţin ea gura, nea M itică răspundea
m ai to td eau n a la fel:
— Ce să se au d ă ? Bine să dea D um nezeu !
Şi abia după aceea trecea la ra p o rt:
— A fost clientu ăla lungu, nespălatu, cum îl
ch eam ă. . . ăla nebunu !
— A, profesorul Trifănescu? zicea Margulies.
— Ă sta e, Trifănescu ! A în tre b a t cînd îi dăm g ata
broşura. I-am spus că (iei m u lt în o p t zile. A făcu t un
tă ră b o i. . . văleu ! . . .
— Dă-1 naibii ! zicea S tam atiu. A ltul !
— A fost şi ăla de la B anca de C r e d it... Ă la,
R u b in .. . Că ce-i cu facturile ! . . . I-am spus că sînt gata
mîine. M aică-m aică, ce-a m ai răcn it ! Că-1 ducem cu
zăhărelu de-o l u n ă . . . Că dacă nu i le facem a s tă z i.. .
Aici, pu n ctu l de vedere al lui S tam atiu şi Margulies
se despărţea cu to tu l de al lui Mitică.
— R ău, nea M itică, ră u ! îl dojenea S tam atiu cu
asprim e. B anca de Credit e client gras, nea M itică. . .
B aza, M itică ! . . . B aza ! . . . Ar fi vrem ea s-o ştii !
— D acă o să întindem a ţa aşa — adăuga şi M ar­
gulies — p arcă v ăd că iar o să ne dea cu piciorul, cum
ne-au făcut-o în to am n ă ! Şi atunci tare aş vrea să
te văd , nea M itică, de unde-o să-ţi iei leafa !
M itică, buim ăcit de argum entul lui M argulies, se
scărpina la ceafă şi răspundea cu ju m ă ta te de gură:
— E h, nu-i cine ştie ce grozăvie ! P în ă diseară to t
i le fac !
— B un ! A ltu l! . . .
— N işte b ă i e ţ i .. . să le tipărim degrabă o revistă.
P este o oră ziceau că vin cu gologanii.
Şi rap o rtu l ăsta ţin ea cam vreun sfert de oră, după
care nea M itică avea ceva de ad ău g at:

107
 — Ş t i ţ i . . . Am prins-o pe le g ă to re a s ă .. . E a e cu
« m acu latu ra» . O cară to a tă acasă. A plîns ea ce a plîns,
d ar a tre b u it să m ărturisească.
Sau:
— L-am auzit iar pe Arsache cum vă-njură. Zicea
că dacă nu-i recunoaşteţi orele, se duce la sin d icat. . .
Apoi, cu cugetul îm păcat, nea M itică ieşea, iar
S tam atiu şi Margulies se aşezau frum os la birou şi
începeau să lucreze:
— Ş ase-şase.. .
— Aha, ai început ! M am a ta de cîine. .. N a, a ltă ­
d a tă să ş t i i ! . . . P a tr u - p a tr u .. . Ca să c r ă p i!
— Ba m ai crapă şi tu , nepricopsitule ! Că num ai
un n eisprăvit ca tine p oate să aibă o b aftă ca asta.
T re i- u n u ... B u n ! . . . Acu să te v ă d . . . Nu, nu, m ai
încet, că spargi tablele !
— U ite, acum a îţi place ? Cinci-cinci. . . Tocm ai la ţanc.
— D ar parcă to t trei-trei e m ai bun ! Plesneşti m ă,
plesneşti ! . . . Stai, acu aşteap tă. Ia -ţi o gazetă şi
cite şte . . . c-ai tim p d e s tu l. . . Aoleu ! . . . A rză-te-ar pe
m aţe de porc ! Ai luat-o ! S ta-ţi-ar în gît să-ţi stea !
D ar te bucuri de g ea b a. . . P e n tru că tu rcu a fost
deştept, m ă . .. d e ş te p t.. . şi a făcu t p artid a din trei linii.
— H a, ha, h a ! Ia r ai j u c a t ? . . . Ai ju c a t b re ? Vai
de dovleacul tă u ăla p rost. O să-ţi cum păr o pereche
de tab le mici, să m ai în v e ţ i ! Ă sta-i joc?
— N u, că tu joci bine ! Aoleu ! C ît? P tiu ! . . . Trăsni-
te-ar m aica precistă ! De unde le-ai scos, m ă, de unde?
Dum nezeul ş i . . .
D acă auzeai urletele, văicărelile şi sudălm ile astea
din p a rte a cealaltă a uşii, ţi se făcea părul m ăciucă
de groază. î ţ i venea să crezi că cineva e supus la to rtu ri
şi că se zbate să scape, sau că nişte inşi furioşi sînt gata
să se înjunghie unul pe altul. D ar cînd deschideai uşa,
vedeai doi oam eni de trea b ă cu ţig ara în gură, cum
stau lin iştiţi la o m asă şi joacă o foarte cinstită şi nevi­
no v ată p artid ă de table. E ra u S tam atiu şi M argulies,
patro n ii tipografiei « S tam atiu şi M argulies».
Din cînd în cînd, cei doi p arten eri erau în treru p ţi
de cîte un client. D ar S tam atiu şi Margulies nu-şi ridi­
cau ochii la el, decît num ai dacă era vorba de vreo

108
nouă com andă, ori de parale. R estul in tra în atribuţiile
şefului.
— Nea M itică — îl strigau ei — ia vezi ce vrea
dum nealui !
Uneori, îi d eran ja de la trea b ă dom nul Beldie.
Scund, gras, cu nişte m u stăţi uriaşe, Beldie in tra pe
uşă de-a curmezişul, p en tru că de-a latu l n u încăpea.
De altfel, îl îm piedica şi servieta.
— Am v en it ! zicea Beldie gîfîind, fără să m ai dea
bună ziua, şi-şi trîn te a servieta pe m asă.
— Bine ai făcut, nea Ierem ia, îi răspundea S ta m atiu .
Că num ai de d u m n eata ne era dor.
Şi către asociatul său M argulies:
— Uite-1, că a v en it ! P arcă ziceai că ai nevoie de e l !
P lictisit, Margulies se m ulţum ea doar să m orm ăie:
— Ca de cioclu !
S tam atiu se întorcea spre dom nul Beldie:
— Ai v ăzu t, nea Ierem ia ! Ce ţi-am spus? D um ­
n ea ta şi cioclul, to t un a !
D om nul Beldie n u se supăra niciodată. A sta era
m eseria lu i: să ştie că oricînd pică pe la negustori, o
nim ereşte cu oiştea în gard. De aceea i se şi spunea:
Ierem ia. De-a-npicioarelea, fiindcă nici n-avea tim p şi
nici nu-1 poftea nim eni să şadă, asculta liniştit v o r­
bele lui S tam atiu şi M argulies, îşi ştergea gîtul asudat
sub guler cu basm aua lui lipovenească, apoi zicea:
— D a glum ăcioşi m ai sînteţi, fraţilor. Care v a să
zică aşa ! . . . N u-m i duceţi d o r u .. . E i bine, află, taică
S tam atiu , că doru nu-i după poruncă. P e cînd impo-
z itu . . .
Şi scurt, deschidea servieta.
S tam atiu şi Margulies se u itau unul la altul, apoi
săreau am îndoi la Beldie cu to t felul de în treb ă ri:
— Ce faci, nea Ierem ia? N evasta ce-ţi face? D ar
c o p iii? ... L a loterie ai j u c a t ? . . . Ţi-a ieşit lozul ăl
m are, ori a i . . .
Şi-i spuneau cîte o vorbă, de care rîdeau cu m are
poftă am îndoi. D om nul Beldie, însă, răm înea serios.
Chestia parcă nici nu-1 privea. Scotocea de zor prin
servietă fără să scoată nim ic, şi după ce S tam atiu şi
M argulies isprăveau cu întrebările, zicea:

109
 — A ţi răm as în u rm ă cu im pozitul, n e ic ă .. . Vi s-a
dus vestea în to t m inisterul. D in pricina v o astră o să
m ă dea afară din slujbă. Mi-a şi spus-o dom nu inspector:
« D acă pînă în două zile nu-m i încasezi de la indivizii
ăia to ate restanţele, poţi să te cari de-aici. N -avem
nevoie de unu ca tine !»
S tam atiu şi Margulies se u ita u iar unul la altul,
după care lua cuvîntul M argulies:
— Bine, bine ! Am înţeles ! . . . Şi cît costă calendarul ?
P en tru întîia oară dom nul Beldie zîm bea:
— P ajd o n ! zicea el. Azi n-am nici un calendar de
vînzare. S-au dus calendarele ! Azi am un p o rtre t de-al
dom nului inspector general Olaru. Şi în al doilea rînd,
nu-i vorba de un p o rtre t, ci de d o u ă . . .
Scotea tacticos din servietă trei p o rtrete m ari de-ale
dom nului inspector general Olaru, pe care le întindea
cu deosebită grijă pe m asă, unul alături de celălalt:
— Ia-n u itaţi-v ă la el, ce frum os e ! îşi lăuda Beldie
şeful. N um ai o su tă de lei b ucata. T rei a o sută, tam an
trei sute !
— P ăi, de ce trei, nene Ierem ie? în treb a S tam atiu.
P arcă ziceai două ! U nul p en tru m ine şi unul p en tru
dum nealui !
— Da acasă? în treb a Ierem ia, candid. Acasă nu
vă treb u ie?
Aici Margulies rîdea.
— A casă? Şi ne dai la am îndoi unul p en tru acasă?
Sîntem doi şi ne dai num ai u nul? Ce să facem cu unul?
Să-l rupem în două pe dom nul inspector general? N-o
să-l d o ară?
— A tunci să v ă dau p a tru , se oferea Ierem ia, care-şi
repezea m îna în servietă.
D ar S tam atiu îl apuca de b ra ţ:
— S ta i! „
Apoi aduna frum os portretele de pe m asă şi le
întindea lui Beldie:
— Ia-ţi-le înapoi, nea Beldie, c-o să plîngi după
ele. M arfă ca asta se caută. N a, ţin e un su ta r şi lasă-ne
în pace !
— Biiine ! făcea Beldie. D acă-i aşa, o să spun dom ­
nului inspector general că v -a ţi b ă tu t joc de dum nealui.

110
 L a nevoie, nea Ierem ia ştia să fie energic cu negu­
storii ăştia afurisiţi, care nu ţin seam a de nevoile s ta ­
tului şi refuză să plătească im pozitul. D ar şi S tam atiu
ştia să*i răsp u n d ă:
— Aha, ne am eninţi ! B un ! A tunci, n a ! . . . Ţine
două sutare şi dă-ne două portrete.
N um ai că nici Beldie nu era prost. L ua banii, d ar
îşi băga frum os to a te portretele la loc în servietă.
— Lăsaţi-1 pe dom nul inspector în pace, săracu.
Ce să-l mai a tîrn a ţi pe pereţi ! Face ploşniţe !
îşi închidea încetişor servieta şi-şi lua răm as b u n :
— E i, săn ă ta te ! Trec m îine pe-aici să v ă fac un
şpriţ !
— B a m ai du-te şi pe la vecini ! striga Margulies
după el, în cazul cel mai bun.
Fiindcă altă d ată îi spunea şi m ai rău. Ş tia că nea
Ierem ia nu se supără p en tru a tîta lucru.
Aceeaşi scenă se rep eta m ai în fiecare săptăm înă,
cu fo arte mici v arian te. S tam atiu şi Margulies nu prea
erau sperioşi cu au to ritatea . Ş tiau cum s-o ia, după
cum şi au to ritatea ştia cum să-i ia. Se aveau bine în tre
ei. Astfel că, din acest p unct de vedere, n-aveau prea
m ulte necazuri şi-şi p u teau vedea în linişte de atelierul
lor de tipografie. îşi deschideau deci, iar, cutia de table
şi începeau:
— Ho, nerodule, ce te b a g i ! N u vezi că-i trei-p atru ,
chiorul e !
Şi dacă aveau noroc, nu-i supăra nim eni. Se în ­
tîm pla, însă, ca tocm ai în orele acelea să dea uneori
peste ei trim işi de-ai lui Dum nezeu, cu liste de sub­
scripţie p en tru o m înăstire, ori adventişti cu Biblii
legate în piele, ori achizitori de abonam ente la gazeta
Jos jid a n ii a profesorului C aţă Coroiatu de la Iaşi.
Pe ăştia, S tam atiu , din delicateţe, îi lăsa pe seam a
lui M argulies, să facă ce-o vrea cu ei. Şi to ţi plecau
încîn taţi. M înăstire? P ăi asta vrea şi M argulies: m înă­
stire.
— Cît zici, sfinţia ta , să d au ?
— Cît te lasă inim a, fiule !
L a care pravoslavnicul Margulies se grăbea să sub­
scrie trei su tare, cînd S tam atiu n-ar fi d a t nici un leu.

111
 Biblii ?
— Tocm ai aveam nevoie de o Biblie ! . . . Dă-m i
p a tru !
A dventistul îl învăluia cu o privire de dragoste şi-i
dădea bibliile care i se păreau lui m ai frum oase. S ta ­
m atiu se u ita la Margulies ca la un nebun, dar dădea
din um eri şi zîm b ea: « Biblii ! L a ce ne-o fi trebuind
biblii !»
G azeta Jos jid a n ii?
— Nea S tam atiule, zicea Margulies, îngroşîndu-şi
vocea ca să-şi aranjeze un accent ceva m ai antisem it.
L uăm chouă abonam ente sau trei?
S tam atiu nu zicea nim ic. D ar în sinea lui rîdea.
« Caraghios rău , Margulies ăsta. Trei îi trebuie ! Unul
i se pare prea p u ţin .»
A ltă d ată, erau v izitaţi de trim işii asociaţiei Liga
evreilor israeliţi, de sub conducerea vestitului doctor
W illy P ăm înteanu, ori ai organizaţiei sioniste de sub
prezidenţia dom nului Dolfi, şeful firmei « A gopan»,
renum ita casă de agentură şi comision p en tru m ărfuri
de im port şi export. î n aceste îm prejurări, Margulies
însărcina pe S tam atiu să facă onorurile casei. S tam atiu,
foarte drăg u ţ, îi poftea pe « leiştii» lui W illy ori pe
sionişti să şadă şi-i lăsa să-şi dezvolte program ul în
linişte. Cînd isprăveau, S tam atiu în treb a :
— Şi ce trebuie să facem ?
Cel de la Liga evreilor israeliţi răspundea:
— Să v ă înscrieţi la noi, să p lă tiţi cotizaţia, să
lu p ta ţi p en tru em anciparea tu tu ro r evreilor şi să vă
abon aţi la gazeta n o astră Visul evreului rom în!
S tam atiu se înclina politicos şi după două m inute,
era cot la cot cu M argulies, m em bru cotizant al lui
W illy, lu p tă to r p en tru em anciparea evreilor şi abonat
al gazetei Visul evreului romîn!
La rîndul său, cel de la organizaţia sionistă ră sp u n d ea:
— Să v ă înscrieţi la noi, să p lă tiţi cotizaţia, să
lu p ta ţi p en tru reclădirea patriei străm oşeşti în P alestina
şi să vă abonaţi la gazeta n o astră Spre Sion. . .
S tkm atiu se înclina iar politicos şi cît ai clipi din
ochi organizaţia sionistă nu m ăra un client în plus şi
un ab o n at în plus la gazeta Spre Sion.

112
 Apoi, după ce deveneau antisem iţi ori sionişti, după
cum era şi îm prejurarea, se aruncau din nou să m u n ­
cească :
— U nu-unu. . . cinci-doi. . . patru-şase. . .
P în ă se făcea ora unsprezece. L a unsprezece fix îl
chem au pe M itică:
— Nea M itică ! Sîntem peste drum !
Fiindcă S tam atiu şi Margulies îşi aveau şi ei un
« p este d rum ». D ar « p este drum ul» ăsta nu era crîşma
lui M urgu, ci bodega « Ca la noi la nim eni !» unde găseai
ficăţei şi chifteluţe de creier, cum nu m încai, vorba lui
Margulies — care era de la Iaşi — « nici în capitala lui
Ştefan cel Mare, la v estita m adam Filip a grasă», un
vinişor negru din care bea — vorba lui S tam atiu —
« num ai sfîntu P etru şi asta num ai în zi de dum inică»,
şi izbuteai să închei, cu alţi oam eni de ispravă ca şi
S tam atiu şi Margulies, în tre orele 11 — 1 a.m . şi 6 —8
p.m. to t soiul de afaceri, în bum bac, hîrtie, stofe, zahăr
şi aşa m ai departe.
E d rep t că patro n u l bodegii, domnul T randafir,
consilier m unicipal, nu servea asemenea specialităţi
oricui, ci num ai clienţilor de încredere « care ştiu ce-i
aia» — şi care, fiindcă « ştiu ce-i aia», nu se u ită la
bani. P e n tru asem enea clienţi de ispravă, dom nul
T ran d afir scotea, în tre unsprezece şi unu, cîteva « ediţii
speciale»: nişte ju m ări de gîscă proaspăt p răjite, nişte
p ăstrăv i prep araţi dracu ştie cum, dar parcă ţi-i punea
vii pe m asă, ori vreo frip tu ră de purcel de lapte, rum enită
« ca la m am a acasă».
Aşa că S tam atiu şi Margulies n-aveau de ce să se
plîngă. In bodegă la dom nul T randafir, m încau bine,
beau bine şi, în tre o « ediţie specială» şi alta, ca să m ai
răsufle niţel, cum părau ori vindeau pe ne-ve — cum
se zicea — stocuri m ai m ari sau m ai mici de m ărfuri
provenite din to ate ram urile de producţie industrială
ori alim entară posibile. La unu fix, S tam atiu şi Margulies
se ridicau laolaltă cu to ţi ceilalţi clienţi care veneau
şi ei aici să bea şi să m ănînce în interes de afaceri şi
ziceau în tr-u n glas:
— O, e tîrziu !
 Şi treceau drum ul înapoi, la atelier, unde iar î)
chem au la ra p o rt pe nea M itică:
— Ce m ai nou, nea M itică?
— Au v en it băieţii ăia cu revista. . . Au adus şi
to ţi banii înainte. A fost un b ăiat de la B anca Sultanin-
K erbalâ. . . Zicea să treceţi dacă n u azi, mîine cel mai
tîrziu, pe acolo.
— Ce v rea?
— N işte registre !
— B un ! exclam au în cîn taţi S tam atiu şi Margulies
dintr-o d ată. Ă sta-i b u n !. . . U n client nou şi gras. . .
A ltceva !
Cum isprăvea nea M itică ra p o rtu l, S tam atiu şi
Margulies se grăbeau spre uşă:
— La trei sîntem în a p o i!
De cînd lucra nea M itică pe-aici, încă nu s-a pom enit
zi ca ei să nu sp u n ă: la trei sîntem înapoi şi să vină
înain te de cinci. D ar la cinci fix erau acolo, p en tru ca
la şase — după cîteva partide-fulger de ghiulbahar —
să zboare iar « peste d ru m », după nişte « ediţii speciale»
care ţipeau cam pînă pe la opt. De la opt în sus, însă,
nu m ai p u teai pune m îna pe ei pînă la unsprezece.
E ra u orele lor libere şi aveau dreptul să dispună de ele
cum vor. P oate erau la un cinem a, poate erau la revistă,
poate se plim bau, doar aşa, la şosea, în trăsu ră cu. . .
n u vă pasă cu cine. . . T reaba lor ! D ar de la unsprezece
noap tea în sus, dacă s-ar fi în tîm p lat cum va să ia foc
atelierul, S tam atiu şi Margulies p u teau fi găsiţi, iarna
ori vara, la « T re i ochi sub plapum ă», local verificat
de cei m ai buni experţi ai grătarului, care afirm au că
« Trei ochi sub p lap u m ă» poate rivaliza cu to a te gră­
tarele din lume.
A şadar, S tam atiu şi Margulies îşi duceau traiu l cu
cronom etrul în m înă. T otul era orînduit cu secunda.
De aceea şi a ră ta u a tît de bine am îndoi. Cu o v ia ţă a tît
de regulată, nici nu era de m irare !
De la o vrem e încoace, însă, m in u n ata existenţă a
acestor doi cetăţeni cum secade începu a fi tu lb u rată.
Politica începea să b ată şi în uşa lor. R ăzboiul a scos
ca din păm în t o grăm adă de partid e şi to ate partidele
politice parcă 8-ar fi înţeles să tulbure nevinovatele

114
şedinţe de tab le şi ghiulbahar ale lui S tam atiu şi Margulies.
Cît era ziua de m are, nu m ai aveau linişte de răul p a rti­
delor. Nu ieşeau bine liberalii pe uşă, că in tra u conser­
vatorii. Nu apucau să schimbe două cuvinte cu conser­
v atorii, că dădeau n ăvală peste ei ţără n iştii lui Ju g ăn aru ,
naţionaliştii lui Arghir, partidul m uncii de sub condu­
cerea lui Treancă, Liga poporului prezidată de generalul
N eaţă, Liga chiriaşilor, Liga consum atorilor, Liga
dem obilizaţilor, ligi peste ligi. Şi to ţi vorbeau despre
« dem ocraţie». . . dem ocraţie şi dem ocraţie. . . A tîta
li se vorbea de dem ocraţie, că dacă nu le-ar fi sărit
în aju to r dom nul Trandafir cu « ediţiile» lui « speciale»,
să-şi mai revină în fire, cine ştie ce se m ai alegea
de bieţii S tam atiu şi Margulies ! Şi to ţi aveau o v o rb ă :
— Dom nule S tam atiu şi dom nule Margulies. . .
D um neavoastră sînteţi . oam eni lum inaţi. . . cetăţeni
conştienţi. . . şi oam eni ca dum neavoastră n u se cade
să stea deoparte, acum cînd neam ul are nevoie de to ate
forţele lui dem ocrate, care să pună um ărul la refacerea
ţării. Veniţi în rîndurile noastre ! . . . Avem nevoie de
sfatul şi experienţa dum neavoastră.
Şi încheiau cu o şoaptă plină de isp ită:
— Vă facem d ep u taţi !
— D e p u ta ţi? B un ! A sta zic şi eu că ar fi ceva !
D e p u ta t !
P erspectiva îi în cîn ta pe cei doi asociaţi, S tam atiu
şi M argulies. D e p u ta t ! Şi rîdeau de se stricau, aşa de
nostim ă li se părea to a tă afacerea asta, d ar gîndul le
fugea m ereu la biletul ăla gratis de cale ferată, despre
care auziseră că-1 cap ătă orice d ep u tat, după alegeri. . .
şi la permisele alea de export, de care num ai un d ep u tat
are d reptul să se bucure. . apoi şi la cinste, cinstea de
a fi d ep u tat ! . . . P u ţin lucru, cinstea?
D ar păcătosul ăla de Margulies se apuca să strice
to a tă poezia m om entului.
— Mă, Tase, m ă ! zicea el lui S tam atiu. Tocm ai noi
să fim fraieri ! Să ne dea garanţii la m înă — şi atunci
stăm de vorbă !
« Are şi Margulies d rep tate ! îşi zicea S tam atiu.
D e p u ta t? B un ! Cu cea m ai m are plăcere ! D ar dacă
nu m ă aleg? Nu-i p ăc at de p arale?»

115
 Şi h o tărîră ca deocam dată să nu se bage. Să m ai
aştepte. Să vadă. Nu-i grabă. Că doar nu vin turcii.
P artid e politice p o t să găsească oricînd. P artidele
politice nu sînt nici ouă, nici ceapă: azi să le găseşti
şi mîine să dispară. D acă nu sînt astea, or să fie altele.
Să mai vedem !
D ar fiindcă un om nu poate sta degeaba, pînă « or
să v ad ă» , cei doi roboteau între o afacere şi alta, ba pe
la table, ba pe la « ediţiile speciale» ale lui Trandafir,
ba pe la « Trei ochi sub plapum ă». . .
— Aşa v iaţă, zic şi eu ! făcea Ilieş. H alal să le fie !. . .
Nu ca noi. . .
D ar Argeşeanu de colo:
— Prostii ! Şi dacă o duc bine, ei şi? E doar pe banii
lor, nu pe ai tăi. A sta-i avantul lor. Dacă nu i-am avea,
ce ne-am .face? Pe cînd aşa, au ei, avem şi noi.
Apoi se despărţeau, pentru ca luni dim ineaţa să-şi
reia lucrul lor obişnuit, în întuneric, în p ra f şi în în ju ­
răturile lui nea Mitică, şeful, care snopea în bătăi pe
Andrei şi pe Sănducu.
întp-o zi, lucrătorii se treziră cu un zeţar nou. îl
chema Crişan, era uscăţiv şi avea nişte ochi negri, parcă
to t obrazul lui era num ai ochi.
Cum se aşeză la lucru, Crişan puse vingalacul la loc
pe o « casă» şi-i spuse lui nea M itică:
— Un bec m ai m are nu se găseşte pe-aici ?
Nea M itică se uită lung la el şi-i răspunse aproape
ră s tit:
— Lasă că-ţi ajunge şi ăsta ! Lucrează, slavă dom nului,
şi alţii. . . şi nu se mai plîng !
— F o arte rău ! făcu apăsat Crişan, d ar nu-i răspunse
lui Mitică nimic şi se apucă să lucreze.
Scurtu şi Ilieş se u itară unul la altul şi-şi ziseră:
— Ă sta-i nebun ! Adică ce-a crezut dum nealui? C-o
să-l sperie pe nea M itică?
D ar lucrătorii avură de ce să se m inuneze abia ceva
mai tîrziu cînd îl auziră pe Crişan cum îl în treab ă pe
A n d rei:
— Mă băieţaş, apă unde aveţi?
Andrei îi arătă găleata m urdară, care stătea într-un
colţ al odăii de alături.

116
 Crişan îi ceru m aşinistului u n « ştraif» cu rat de carton,
îşi făcu un cornet, îl um plu cu apă şi bău.
Cît stă tu Crişan în odaia de alături, Ilieş se folosi
ca să p o ată spune celorlalţi:
— Mă, da m are boier m ai e ! Nu-i dă m îna să se
am estece cu ăilalţi. . .
Peste cîteva zile se petrecu în atelier un evenim ent
care-i uimi pe to ţi. Luni de dim ineaţă, Andrei şi Sănducu
veniră tunşi. « C ium a» lor de laţe neţesălate, care le
îneca mai to a tă căp ăţîn a, dispăruse.
— Ce-aţi făcut, m ă, cu p ăru l? se m inunară to ţi.
Andrei rîse cu şiretenie:
— Ni l-a călcat tram vaiul !
L ucrătorii nu se p u tu ră nici în ru p tu l capului obişnui
să-i vadă pe băieţi în asemenea hal. Cînd se uitau la
ei, şi-i vedeau aşa, fără păr, parcă li se făcea şi lor frig.
Ce dracu le-o fi v enit puştilor să se tundă tocm ai acum
în iarnă, cînd asta nu prea li se întîm plă nici v ara?
— D ar de unde a ţi lu at gologani, m ă, pungaşilor?
în treb ă Scurtu.
— Ne-am dus cu dom nul Crişan ! zise Andrei.
— B a ne-a m ai dus şi la cinem a, dom nul Crişan,
adăugă Sănducu.
Se nim erise ca în clipa aceea, Crişan să aibă treab ă
la m aşină, aşa că Ilieş p u tu să zică în gura m are:
— Ă sta-i nebun rău ! N u v-am spus eu că-i n ebun?
D ar Irina, legătoreasa, nu vedea lucrurile tocm ai aşa.
E ra femeie şi parcă ceva îi smucise inim a cînd auzi
cum şi-a p ierd u t Crişan dim ineaţa de dum inică. Iubea
şi ea copiii şi-l înţelegea pe Crişan.
— Ce-aveţi cu om u? zise ea. Sînteţi su p ăraţi pe el
că nu s-a dus la crîşm ă cu voi sîm bătă seara?
C uvintele legătoresei nu spuneau m are lucru, dar
îl u stu rară pe Arsache.
— F a ta are d rep tate !
Tăcu, d ar parcă furios pe el însuşi, izbucni:
— Crişan ăsta nu-i ca noi to ţi. E mai bun decît noi
to ţi — şi fiindcă l-am sim ţit că e mai bun decît noi,
nu-1 putem suferi. Şi num ai în batjocuri îl ţinem : ba
că-i boier, ba că-i fecior de îm părat, ba că-i nebun !
D ar noi ce sîntem ? N işte babe. Clevetim şi ne sim ţim

117
bine că ne b atem joc de om că n u bea din cana asta
spurcată, că nu m erge la crîşm ă, că cere lum ină m ai
m are la lucru, să nu chiorîm cu toţii în curînd. E bine?...
U itaţi-v ă şi voi?... E bine?... N -aţi băg at singuri de
seam ă că de la o vrem e parcă trebuie să ţii mai aproape
de ochi, decît acum şase luni, vingalacul şi m anuscrisul,
ca să vezi ce lucrezi? P en tru că dum nealor din birou
n u vor să cheltuiască cîţiva lei p en tru un bec mai m are,
cînd ei cheltuiesc num ai pe gustări, în fiecare zi, de cîte
treizeci-patruzeci de ori m ai m ult, noi să ajungem orbi
cu toţii ! Orbi, num ai ca dum nealor să aibă p e n tru o
chifteluţă m ai m ult.
Şi deodată, Arsache se pom eni zbierînd din senin
la nea M itică:
— N ea M itică, ce se aude cu becul ăla?
— Ce bec te-a g ăsit? în treb ă M itică m irat.
— Cum ce bec? răcni şi m ai tare Arsache. D a cîte
becuri sîn t cu to tu l ca să m ai întrebi ce bec? Becul
ăsta !... Te rog să ni-1 schim bi !... Aşa nu m ai merge.
R ăm înem fără ochi.
Şi h o tărît, puse jos vingalacul.
— E u nu m ai lucrez.
— Nici eu ! făcu B raunştein.
— Nici eu ! strigă şi Ilieş. Şi n-ai decît să ne reclam i.
P înă nu ne dai alt bec, nu ne mişcăm.
D ar nea M itică nu era om ul să se sperie cu u n a cu
două.
— A ha — începu el să urle — vi s-a u rc at la cap !
V-a stîrn it dum nealui, nea Crişan... Cereţi becuri,
hai?... Becuri ! Y -aţi boierit !... Vă trebuie lum inăţie ca
la p arad a de 10 mai. Vă a ră t eu b e c u ri!
Şi cu ochii in jectaţi de m înie se întoarse către
C rişan:
— D um neata eşti ăla ! Ai v en it aici să faci agitaţie !
E şti bolşevist dum neata ! D ar să ştii că la mine nu m erge
cu de-alde astea. Ori îţi bagi m inţile în cap, ori pe-aici
ţi-e drum ul... De bolsevisti n-avem nevoie... Să stii î
— Ia m ai lasă-ne cu « bolşevism ul» ! ţip ă la el
Arsache. Noi îţi cerem bec şi dum neata ne înşiri verzi
şi uscate. Ne dai bec sau n u ? A ltm interi u-ai decît
pui singur m îna pe vingalac.

U8
 N ea M itică fierbea. Cu bolşeviştii ăştia n u m ai e de
tră it. Nici una, nici două, grevă. Pe care cum îl apuci,
grevă. La regie, grevă, la căile ferate, grevă... la S.T.B.,
grevă, la M onitoriul Oficial, grevă... T oată ziua să stai
să trem uri de frica lor, să nu cum va să te lase cînd ai
de lucru m ai m ult... Şi nu ţi-ar fi necaz dacă n-ar fi tras
arm ata în ei, acum cîteva luni, în P ia ţa T eatrului...
că doar a tras, fire-ar m am a lor a dracului... şi a culcat
la păm în t d intre ei, 0 grăm adă... şi m ulţi dintre ei mai
sta u şi azi la « ţu h au s» ... da to t nu se astîm pără ! Ba,
e din ce în ce m ai rău ! D acă au ajuns pînă şi nepricop­
siţii ăştia de Ilieş şi de B raunstein să se obrăznicească !
P în ă acu n-au m işcat, nu s-au plîns, n-au zis nici cîrc.
îşi vedeau de trea b ă şi a t î t ! D a de cînd cu bolşevistul
ăsta de Crişan... a început să-şi arate colţii şi bolşevistul
ăsta de Arsache... Şi ce e m ai rău , şi-au găsit să vină
cu pretenţiile lor, tocm ai cînd e zorul m ai m are. Ăia
cu m anifestele electorale fac gălăgie. Vin, zic, alegerile
şi noi îi nenorocim ! Ce-i de fă c u t? Să-i lase să plece?
Ehei, dacă ar găsi alţi lucrători în d ată, aoleu, ce v în t
le-ar m ai face ăsto ra pe uşă ! N um ai că de unde să iei
alţii, cînd a tîţia lucrători m ai sînt încă m o b iliz a ţi!
N u, nu m erge ! D ar nici să le facă pe plac nu se cade !
Totuşi, fiindcă singur nu se p u tea hotărî, se repezi
în birou, unde cei doi asociaţi se necăjeau cu u n ghiul-
b ah a r cum nu s-a m ai pom enit de cînd lum ea.
— Ce-i, nene M itică?
— E r ă u ! făcu nea M itică năduşit. Rebeliune !
Şi le înşiră de-a fir-a-păr to a tă povestea.
— Cinci-cinci ! strigă S tam atiu entuziast. M am a ta
de cîine !... Şi m ai n a-ţi un p a tru -p a tru !... A ha !...
Boceşti ! Milă, zici !... Să-mi fie m ilă de unul ca tine...
N a-ţi m ilă, porcule !... Şase-Şase...
Şi satisfăcut, se întoarse spre nea M itică:
— Ce-ai zis? R ebeliune?... Şi ce v o r?
— U n bec m ai m are că n-au lum ină destulă... şi...
S tam atiu îl în treru p se:
— D a tu , ce le-ai răspuns?
— L as’că le-am răspuns eu bine, să m ă ţin ă m inte
cît or trăi. Ă stora trebuie să ştii să le vorbeşti. A ltm interi
dacă le faci azi cheful, mîine vin cu cine ştie ce alte

119
 preten ţii. Bolşevişti? Le dai un deget, îţi iau to ată
m îna.
— B ravo ţie, M itică ! îl luă Margulies peste picior.
D ar de lu crat, to t nu lucrează ! Nu-i aşa?
— Nici să n-audă de lucru. P în ă n u le dăm bec,
nu se ating de vingalac...
— A tunci ce te m ai lauzi? răcni S tam atiu. Ne ţii
aici cu poveşti şi ăia stau de pom ană !
Margulies închise cu zgom ot cutia de table:
— Acţiunile « C ără m id a » sînt g ata?
— Nu !
— D ar scrisorile lui K erbalâ?
— Nici !
— D ar cu bonurile Băncii de Credit cum sta i?
— Trebuie să le predau mîine dim ineaţă.
— Şi ce ai de gînd?
— De gînd ! răspunse cu n ă d u f nea Mitică. Păi
dacă ar fi după m ine, pe to ţi i-aş strînge de gît... pe
toţi... uite aşa !
— Nu zău ! se răsti la el S tam atiu. Şi trea b a cine
s-o fa c ă j T u ?
— A tunci?... în treb ă M itică nedum erit.
— Te priveşte ! îi răspunse tăios S tam atiu. F ă ce
ştii..(
— Ai priceput, nea M itică? adăugă la fel de h o tă rît
Margulies. Comenzile trebuie să fie p redate la vrem e.
Scoase ceasornicul şi se îngrozi.
— Aoleo, S tam atiule, e unsprezece. S-o ştergem , că
avem bucluc cu nea Trandafir.
Nea M itică ar fi v ru t să m ai spună ceva, dar n u mai
avea cui. S tam atiu şi Margulies se şi găseau peste drum .
Şeful scuipă cu obidă şi reveni în atelier, în frînt dar
fu d u l:
— A veţi m are noroc de p atro n i cum secade ! urlă
el. A ltm interi vă a ră ta u ei bec ! A ndrei, ia vino-ncoa.
îl pocni pe b ăiat peste ceafa p ro asp ăt tu n să şi-i
dădu bani să cum pere un bec m ai m are.
La ora prînzului, moş M ătăsaru, în tim p ce-şi desfăcea
bocceluţa în care-şi adusese pîine, ceapă şi nişte dovleac
copt, zise, oftînd, lui Crişan:

120
 — Ehei, d u m n eata eşti tîn ă r şi n u ştii. Acu e m ai
bine. Să fi v ăz u t ce era pe noi num ai cu şapte-opt ani
m ai în urm ă.
— Lasă, moş M ătăsaru, nu te m ai lău d a a tîta cu
b ătrîn eţea ! îl în treru p se Crişan. în urm ă cu şapte-opt
ani eram şi eu g ata zeţar.
— Şi eu la fel, interveni Arsache.
— Va să zică, ştiţi cum m ergea trea b a ! vorbi molcom
moş M ătăsaru. M unceai după cheful patronului. La
unul făceai douăsprezece ore pe zi, la altul paisprezece
şi uneori ajungeai şi la şaisprezece... după cum era
stăpînul de-al dracului. Şi dacă îndrăzneai să crîcneşti,
p atro n u l era liber să te ia şi la palm e... B arem pe m ine,
m -au b ă tu t to ţi patronii...
Şi către Irin a, care rîdea:
— Rîzi ! D a ce-ai m ai rîde dacă ţi-aş spune că au
născocit şi o lege care n'e silea pe noi, m uncitorii, să ne
ducem la biserică în to ate dum inicile. Aşa că ce vroia
să facă p atro n u l cu tine, asta făcea. Să te plîngi? Am
încercat-o şi pe asta. O d a tă , patronul, după ce m -a
ciupit la socoteală, m i-a m ai tras şi cîţiva pum ni...
M-am su p ărat şi m -am dus să reclam la poliţie. D ar
com isarul săracu, ce vrei să fi făcu t com isarul? A
ţin u t p arte p atro n u lu i şi m -a lu a t şi el la b ătaie !
Acum rîdeau to ţi, îm preună cu moş M ătăsaru,
care rîdea m ai cu po ftă decît ceilalţi.
— Mă u it la dum neata, moş M ătăsaru — vorbi
Crişan după cîteva clipe — şi m ă m inunez. Legea aia
cu biserica te supăra, cele şaisprezece ore pe zi te supărau,
palm ele p atro n u lu i te supărau, dar cînd to ate astea te
răzbeau, te duceai să te plîngi la poliţie. Cum se poate
una ca asta, moş M ătăsaru? Acum şapte-opt ani nu ţi-a
v orbit nim eni de o m işcare m uncitorească, de un sindi­
cat al m uncitorilor la care să te duci să te plîngi, n u la
poliţie? Nu te-a p o ftit nim eni la o adunare a m unci­
torilor unde oamenii îşi spun păsurile pe şleau şi unde
să afli că palm ele patronului, şi m unca ta de rob, şi
to a tă sărăcia şi n ed rep tatea în care trăieşti, vor fi curm ate
nu de poliţia boierilor — ci num ai de m uncitori, în ziua
în care to ţi, ca unul, se vor uni ca să sm ulgă puterea
din m îna boierilor?

121
 Şi aplecîndu-se brusc spre m oş M ătăsaru, îl în treb ă :
— Spune d rep t, moş M ătăsaru, n u cum va n-ai
auzit nici de 1 M ai?
Aci, M ătăâaru se sim ţi ta re :
— Ba, să mă ierţi ! Nu num ai că am auzit, d ar am
m ai lu at o d a tă şi pe alţii cu m ine la Bordei, la iarbă
verde...
Crişan zîm bi:
— Te trăgea pelinul, h ai?
Moş M ătăsaru se în tunecă:
— Zi-i mai bine că m ă trăgeau păcatele... că mi-a
ieşit pelinul pe nas, aşa de rău ne-au b ă tu t jandarm ii,
tocm ai cînd s-a ap u cat unul să ne vorbească.
— Aoleo, da norocos ai m ai fost, M ătăsarule ! rîse
Ilieş, în so ţit de hohotele celorlalţi. B ătaie de la patron,
bătaie de la com isar, b ătaie de la jandarm i.
— Vai de ciolanele mele ! răspunse, vioi, M ătăsaru.
Am g u stat din to ate. De atunci am ju ra t să-mi văd de
treab ă şi să nu m ă m ai bag.
— Aşa ! îi vorbi Crişan, de astă d a tă în cru n ta t.
Nici m ăcar la o grevă n-ai lu a t p a rte !
—*Grevă? se cruci M ătăsaru. M-a ferit ăl-de-sus !...
Ia r să m ănînc b ătaie?
— Şi de team ă că o să te b a tă , nu te-ai dus, desigur,
nici la în tru n iri unde se cerea p en tru dum neata opt
ore de m uncă... salariu m ai m are., v o t universal...
— în tru n iri... politică... E u şi politică... De cînd
m am a m -a făcut... A sta-i trea b ă boierească, politica...
— Şi pesemne că eşti tare m îndru că-i laşi pe boieri
să facă politică p en tru dum neata ! zise Crişan.
R epezit, Argeşanu răspunse p en tru moş M ătăsaru:
— U ite, vezi ! Mie nu-m i place să fiu mai deştept
decît boierii. D acă am fi noi m ai deştepţi, am sta noi
în locul lor şi ei în locul n ostru. L a politică nu m ă pricep
nici de două parale. Şi dacă nu m ă pricep, înseam nă că
nu-i de nasul m eu şi că, vorba lui M ătăsaru, asta-i
tre a b a boierilor !
— D ar de ce trea b a lor, A rgeşanule? în treb ă Crişan.
G uvernele lor pe cine guvernează? Pe ei sau pe noi?
Pe noi, fire ş te ! D ar d ep u taţii lor, îm potriva cui fac
legile alea? îm p o triv a lor sau a n o astră ? îm p o triv a

122
noastră, fireşte !... D ar războiţii, cu v ia ţa cui il fac ei?
Cu a lor sau cu a n o astră ? Care v a să zică, pe noi ne
guvernează, pe noi ne storc cu legile lor, pe noi ne
trim it la m oarte în război — şi cînd întrebăm de ce
to ate astea, să ni se ră sp u n d ă : « P ăi asta nu-i treab a
voastră, ci a boierilor !»
— P ăi ce să le facem , dacă ei sînt s tă p în i! dădu din
um eri Argeşanu şi trecu la m aşini.
Ceilalţi tăceau. î n cele din urm ă, S curtu vorbi:
— Crişane ! Că ar fi treab a n o ţstră , nici vorbă !
E trea b a noastră. Ai d rep tate ! Da — vorba lui A rgeşanu:
ce să le facem boierilor? P u terea e în mîinile lor. N u vezi
ce a fost în P ia ţa T ea tru lu i? Nici n-ai o fta t bine şite -a u
şi b ăg at la răcoare.
Se am estecă şi moş M ătăsaru în v o rb ă:
— Şi decît la răcoare, m ai bine a ş a !
Crişan se ridică şi le vorbi aproape ră s tit:
— D ar cine naib a v-a b ăg at în cap că aşa e scris
să fie în vecii vecilor şi că la răcoare e d rep t să staţi
voi care m unciţi... şi nu cei care v ă jefuiesc de rodul
m uncii v o astre?

Cam la vreo două-trei zile după aceea, Crişan, în

tim p ce lucra, îl auzi pe nea M itică îmbiindu-1 pe cineva,
din pragul biroului, să in tre în atelier:
— Poftim ! în d răzn eşte !
Şi către Ilieş:
— Ia vezi, Ilieş, ce vrea dum nealui... P înă mîine
să fie g ata...
Crişan se u ită peste um ăr şi-şi opri ochii o clipă
asupra unui ins lat în spate, cu plete m ari, care îi cădeau
peste ochi şi cu o crav ată foarte roşie la gît. « Belciug !
Cu n ep u tin ţă să te înşeli. E Belciug !» D oar nu sînt
decît cinci ani de cînd a a v u t de a face cu el. Crişan
lucra pe atunci ca zeţar în atelierul ziarului Globul,
unde Belciug era legător. B ăiat vesel, lui Belciug îi
plăcea să glum ească, să ciupească fetele de la legătorie
şi să facă« cinste». Oricînd îl apucai, era gata de« cinste».
Uneori, seara, Belciug poftea la un p ah a r de vin pe
cîte doi-trei lucrători, cu care se întindea apoi la taifas
ceasuri întregi. R areori se întîm pla ca după un asemenea

128
chef să n u fie pe undeva vreo descindere şi să nu fie
arestat cîte cineva, fie de la Globul, fie de la alte ateliere.
P înă a v en it şi rîndul lui Crişan să fie p o ftit la un şpriţ
cu încă alţi doi.
în aceeaşi noapte, vreo trei-p a tru găligani, cu un comi­
sar în frunte, năvăliră în casă la el cu revolverul în tin s :
— Bombele !
— Care bom be?
— H aide, nu-1 mai fă pe niznaiul ! Scoate bom bele,
că te ia m am a d a c u lu i !
Şi fără să aştep te să vadă ce face Crişan : le dă ori
nu le *dă bom bele acelea — l-au şi plesnit, şi l-au şi
încărcat în dubă şi l-au şi că rat la Siguranţă, unde a
s ta t trei săptăm îni pe sudălm i şi bătaie. Ia r, cînd fu
eliberat, însfîrşit, şi se întoarse la lucru, nu-1 m ai găsi
pe legător, la Globul, ca să-l v ad ă aici, parcă şi m ai
zdravăn şi m ai vesel ca în urm ă cu ani. Belciug îşi
ro tea m ereu ochii îm prejur şi-i oprea cu stăru in ţă
deosebită înspre colţul în care se găsea Crişan. D ar acesta
avu grijă să stea to t tim pul cu nasul în vingalac, fără
să se uite nici în d reapta, nici în stînga. Şi num ai
după Ce Belciug părăsi atelierul, Crişan întinse m îna
spre Ilieş:
— Ia să văd ce vrea ăsta !
E ra un m anifest re d a c ta t în term eni teribil de
violenţi la adresa guvernului.

în tr-o zi pică în casa lui Margulies un m usafir:

nepotul său, A rth u r K orner de la Iaşi. Margulies îl
prim i cît se poate de bine:
— Ce face m am a? Ce face ta ta ? Cu ce ocazie pe aici?
— Am v en it să-mi caut o slujbă la B ucureşti. La
Iaşi nu-i nimic de făcut... T ata m oare de foame... Dacă
aş găsi ceva de lucru pe aici, l-aş p u tea aju ta...
Margulies îi răspunse scurt, deşi bine dispus:
— A cum a, dragă, eşti la m asă. Cît eşti la m asă,
m ănîncă. Despre afaceri, vorbim în oraş. Vii cu mine
la birou şi vorbim cît îţi place !
Au m încat, unchiul Iosif s-a culcat după-m asă p en tru
o oră şi, pe la p a tru , au pornit-o am îndoi pe jos, în
oraş. Margulies nu era prea grăbit. Avea tim p.

124
 — T rebuie să fiu la birou la cinci fix. Nici un m inut
m ai tîrziu, d ar nici un m inut m ai devrem e.
în drum , unchiul făcu onorurile tîrgului. N u era
crîşm ă ori bodegă să n-o cunoască pînă în adîncurile
beciului.
— Ă sta-i G herghiceanu ! V estitul G herghiceanu !...
F arm acie n u crîşm ă... D rojdie ca la Gherghiceanu,
nici la P aris nu găseşti... Să vezi curăţenie !... Şi ce om
cinstit !... D ar are un cusur: la ora 9 seara închide...
în tre unu şi p a tru închide... dum inica închide... de
P aşte închide... de C răcian închide... fi-r-ar al d ra c u lu i!
Tocm ai cînd ţi-e lum ea m ai dragă, închide !
Mai m erseră ei cît m ai m erseră, apoi Margulies iar
se opri.
— Aicea-i D uquet !... Ai auzit de D u q u e t? N-ai
auzit ! De unde să auzi tu de D uquet la Iaşi ! Mă,
A rthure, dacă nu bei tu un pelinaş la D uquet, e p ăcat
de ăi doi ani de război pe care i-ai p ierd u t acolo, pe
front !
Ceva m ai d eparte, Margulies iar se opri:
— Aicea-i C arpaţi ! Ai auzit de C arpaţi? Bere ca
la C arpaţi, şi crenvurşti ca la C arpaţi şi orchestră ca
la C arpaţi...
De C arpaţi, A rth u r auzise şi la Iaşi. î n ajunul ră z­
boiului, ziarele erau pline de re sta u ran tu l C arpaţi. în
fiecare zi filofrancezii se adunau să bea bere, aici la
C arpaţi, şi să ceară guvernului trecerea C arpaţilor.
D upă colţ, pe Academ iei, Margulies se opri în faţa
unei bodegi şi-i a ră tă lui A rth u r v itrin a:
— Aici e Zografi ! V estitul Zografi !... Chiftele ca la
Zografi nu m ănînci nici în vis... Şi cere-i, te rog, lui
Zografi o răţu şcă m ică, ia atîtica, pe varză... E ceva...
ce să-ţi spun !
î n sfîrşit, la ora cinci fix, ajunseră la biroul lui
M argulies. D easupra uşii, A rth u r ceti: Tipografia
Stam atiu şi M argulies.
— Tipografie ? se m iră A rth u r care-1 ştia pe unchiu-său
negustor de stam b ă, de m ărunţişuri, de coloniale, de
orice, d ar n u tipograf. T u eşti tipograf, unchiule?
De cînd?
— E hei ! Mai de m u lt !... De aproape un an !

126
 În d a tă du p ă ei veni u n dom n cu un obraz la fel de
odihnit ca şi al lui M argulies.
— A sociatul m eu, dom nul S tam atiu... nepotul meu
A rth u r !
Şi fără nici o altă form alitate decît aceea de a se
aşeza pe scaune în ju ru l biroului, S tam atiu şi Margulies
se apucară de lucru:
— Cincirşase... trei-doi... p a tru -p a tru ... porcule...
m ăgarule... ah ah aaa... care v a să zică de-alde ăştia
îm i eşti...
Şi aşa m ai departe.
E ra u a tît de prinşi de m unca lor, încît A rth u r nu
îndrăzni să-i în treru p ă. De altfel, nici nu era nevoie,
fiindcă peste o oră M argulies şi S tam atiu se u ita ră la
ceasornic şi fluierară, îngroziţi, am îndoi:
— P hihihiii ! Şase şi două m inute.
S ăriră dintr-o d ată în picioare. S ta m atiu trîn ti uşa
de perete, Margulies zbieră spre atelier:
— Nea M itică, sîntem peste drum ! îl trase pe
nepotu-său de b ra ţ după el — scu rt: peste un m in ut,
A rth u r ser trezi la dom nul T randafir, în plină « ediţie
specială» şi com plet năucit.
Cînd îşi m ai reveni p u ţin , A rth u r crezu că e tocm ai
bine să stea de vorbă cu Margulies despre cele ce l-au
adus prin B ucureşti
— Unchiule dragă, aş vrea să cau t...
Unchiul, însă, îşi avea principiile lui:
— Ce să cauţi, b re ? Ce să cau ţi? U nde să m ai cau ţi?
N u-ţi place creieraşul lui nea T randafir? Auzi, S tam atiule,
ce zice nepotu-m eu: să caute !
Zise S tam atiu :
— A sta-i copilărie ! P arcă noi n-am c ă u ta t destul,
pînă l-am găsit pe nea T randafir !... Mai bine ca la nea
T randafir, nu-i nicăieri.
A rth u r pricepu că-şi pierde vrem ea degeaba cu
unchiu-său. R esem nat, aştep tă ca cei doi să se sature
bine cu « ediţiile speciale» şi cu vinul lui T randafir —
în tim p ce vorbeau despre nişte aţică, despre un sold
de lăm pi chilipir, despre un vagon cu fasole — şi respiră
u şu ra t cînd îi văzu, la o p t fix, cum se ridică să plece.

186
î n pragul bodegii, Margulies ee întoarse către nea
T randafir:
— Trandafire, m îine ce ai?
Şi T randafir, cu glasul unui vestito r de m ari bucurii:
— Ceva senzaţional... Ca la Y erdun !
S tam atiu , cu scobitoarea în dinţi, se întoarse către
A rth u r:
— Ce om, ce om, nea T randafir ăsta ! De unde dracu
le scoate !
în strad ă, A rth u r îi zise lui M argulies:
— E u m ă m ai duc p rin oraş. P o t să vin acasă ceva
m ai tîrziu ?
M argulies, unchi b u n şi înţelegător, îi ră sp u n se:
— P o ţi ! . . . Fiindcă nici eu n u vin prea devrem e ! . . .
Am trea b ă !
P este o ju m ă ta te de oră, A rthur, după ce se rătăci
de cîteva ori prin nişte străzi întortochiate, ajunse
la clubul din Sfîntul Ionică. La in trare, afară, în stradă,
pe scări, prin culoare, prin to ate odăile de la p arte r
şi etaj, în sala m are de conferinţe, forfoteau femei şi
b ărb aţi — m uncitori şi ţăra n i, studenţi, funcţionari,
elevi şi soldaţi, care veneau aici unii p en tru rosturi
precise: să se înscrie în organizaţie, să-şi plătească
abonam entul la gazetă, să ceară o îndrum are, cei m ai
m ulţi p en tru că socoteau clubul ca un căm in al lor,
în care se ad unau de în d ată ce-şi isprăveau lucrul.
Din strad ă şi pînă în cel m ai ascuns şi m ai în tu n ecat
ungher al clădirii, găseai grupuri de cîte p a tru , cinci,
zece, douăzeci de inşi, care discutau în tre ei foarte
aprins, ori ascultau o cuvîntare im provizată a cuiva,
la care, bineînţeles, se găsea to td eau n a cîte cineva să
răspundă, sau urm ăreau cu atenţie încordată o confe­
rin ţă a n u n ţa tă din vrem e. Aici se adunau delegaţi ai
diferitelor bresle m uncitoreşti din B ucureşti şi provincie,
trim işi ai m uncitorim ii de lim bă m aghiară, germ ană,
ru tean ă, din ţin u tu rile proaspăt alipite, doctrinarii
diferitelor curente care frăm întau lum ea m uncitorească.
Localul clubului din Sfîntul Ionică era un centru de
reclam aţie, de doleanţe, de proteste, de lozinci, de
veşti, de idei d ezb ătu te cu aceeaşi aprindere în discuţii

127
nepregătite, ca şi în şedinţele constituite cu o ordine
de zi reglem entară.
Făcîndu-şi loc prin m ulţim e spre sala de sus, A rthur,
silit să se oprească la to t pasul, auzea ce-şi spuneau
unul altu ia, oam enii veniţi aici din to ate colţurile
ţării.
— . . . C entrul acela de instrucţie — povestea un
soldat în mijlocul unui grup de m uncitori ad u n aţi în
ju r — e îngrozitor. Despre vreo instrucţie nici nu poate
fi vorba. Nu se face nici o instrucţie. D ar cînd vezi
halul în care se află soldaţii, îţi stă m intea în loc. în
nişte cazărm i p en tru două-trei mii de oam eni, au fost
îngrăm ădiţi cincizeci de mii. Cincizeci de mii de soldaţi,
abia ieşiţi din sp ita le . . . m ulţi cu rănile încă deschise. . .
şchiopi. .. tu b e rc u ţo şi.. . unii cu am îndoi ochii b an d a­
ja ţi, desculţi, dezbrăcaţi, într-o m urdărie să-ţi fie milă
şi de-un cîine să-l ţii acolo. Nu-i unul să nu um ble după
o bucăţică de pîine. S înt am eţiţi de fo a m e .. . Cad
de-a-n picioarelea. . . Şi nu-i zi să nu m oară cîteva zeci
dintre ei, de foame, de boală, de frig. Ă ştia sînt soldaţii
pe care guvernul îi trim ite ba îm potriva ungurilor,
ba îm potriva ruşilor, b a îm potriva D um nezeu ştie
c u i . . . în fiecare zi, cinci sute din soldaţii ăştia de la
centrul de in stru cţie sînt îm brăcaţi şi trim işi u n d e v a . . .
şi nu mai află nim eni nim ic despre e i. . . Şi să vedeţi
cum îi trim ite : îi îm bracă în haine noi, îi prezintă la
inspecţie şi după aia îi dezbracă, îi pune iar în zdren­
ţele lor şi-i expediază pe front. D ar asta încă nu-i nim ic !
Să vedeţi cum îi b ate ! . . . Bolnavi, flămînzi, p răp ăd iţi
cum s î n t . . . îi b a t e . .. P este rănile încă deschise îi
b a t e . . . D a, da, da ! P lutonierii şi ofiţerii îi b a t cu
cingătorile peste r ă n i . .. Şi în fiecare zi, cîte cinci sute
din soldaţii ăştia de la centrul de instrucţie sînt îm bră­
caţi şi trim işi de către dom nul Viziru al nostru să tragă
sau îm p o triv a m uncitorilor şi ţăra n ilo r ruşi, sau îm po­
triv a m uncitorilor şi ţăranilor unguri, care au îndrăznit
să-i pună pe fugă pe boierii lor.
Ceva m ai încolo, un glas plin de n ă d u f răzbătea
prin m ulţim e.
— Legea chiriilor? Cînd a sta ? P oate la pastele
cailor !

128
 — Şi dacă vine ! răspunse un glas de femeie. Mare
scofală ! P arcă nu to t cu legea chiriei în m înă ne-a
scos p roprietarul din c a să . . . Acu stăm cu boarfele în
s tr a d ă . . . Şi eu, în loc să m ă duc la lucru, stau de le
păzesc to a tă z i u a . .. că noaptea le păzeşte b ărb atu -
m eu. . .
în capul scărilor, A rth u r zări înfipt, pe o tăblie de
lem n, un m anifest care spunea:
« S old aţi! Familiile şi copiii noştri mor de foame.
Pînă cînd vom îndura noi suferinţele astea? Unii
dintre noi am fost din nou concentraţi, altora nu
ni s-a dat de loc drumul la vetrele noastre. Şi pentru
ce toate acestea? Stăpînitorii ne-au mobilizat ca să
ne aibă gata pentru a ne trimite împotriva muncito­
rimii din oraşele şi satele noastre, cînd aceasta va
încerca să scape prin revoluţie de trîntori. Ei vor
să ne trimită în Rusia, ca să înăbuşim în sînge repu­
blica muncitorilor şi ţăranilor săraci. Noi nu trebuie
să ne ducem. Puterea stă în mîinile noastre. Avem
cu noi armele.
Nu uitaţi că soldaţii francezi au refuzat să se
ducă in U craina. . . Muncitorimea şi soldaţii ameri­
cani nu vor să meargă împotriva eroilor revoluţionari
din Ucraina şi Rusia mare.
Ofiţerii ne mint cînd ne spun că vom fi trimişi
să luptăm împotriva bandelor din Rusia sau Ucraina.
Ei vor să ne trimită împotriva revuluţiei sărăcimii,
aruncată pe drumuri din cauza acestui război al
boierilor, capitaliştilor şi al împăraţilor.
De aceea hotărîţi-vă să luptaţi împotriva acelora
care vor să ne trimită la noi suferinţe. Noi trebuie
să luptăm numai pentru libertăţile şi dreptatea munci­
torimii şi ţărănimii din Romînia.
Romînia trebuie să fie a celor care muncesc, nu
a leneşilor, a boierilor şi a hoţilor de tot soiul.
Dacă părăsiţi cazarma, luaţi armele cu voi.
Trăiască Republica muncitorilor, soldaţilor şi
ţăranilor !
Trăiască Republica Rusă !
Jos asupritorii n oştri!»

în d re ap ta lui, A rth u r auzi pe cineva că-i spune pe

un ton m înios, s tră b ă tu t de o undă de bucurie:
— B un ! N um ai aşa-i poţi doborî pe ciocoi.
P e culoar, în tr-u n colţ, un ţă ra n povestea:
— D ecît o îm proprietărire ca asta ! . . . Chiar dacă-ţi
dă o b u ca tă de pîrloagă acolo, n-ai ce face cu e a . . .

9 - e. 986 129
 Nici tu parale, nici tu unelte, nici tu vite, nici tu se­
m in ţe. . . nim ic ! Mai bine m ă las păgubaş !
Mai spre uşă, un m uncitor, cu m îna d reap tă b an d a­
ja tă , vorbea cu glas rid icat:
— Ce să-m i dea? N u-m i dă nim ic ! Am fost şi azi
dim ineaţă pe acolo. D irectorul nici nu m -a lăsat să-i
vorbesc. Mi-a luat-o el înainte. Cică altă d ată să nu
m ai fiu chior. Auzi ! . . . T ot eu sînt de vină dacă feră­
strău l e defect şi a p o rnit pe n ea şte p tate !
î n sfîrşit A rth u r răzbi pînă la secretariat, unde
dădu peste un tîn ă r în ecat în tr-u n m aldăr de h îrtii
şi ziare. *
— Tovarăşe — zise el — am v en it azi de la Iaşi,
şi aş vrea să aflu adresa unui m uncitor. Crişan îi spune ! . . .
C onstantin Crişan !
T înărul ridică ochii spre el:
— Crişan, tipograful?
Vesel, A rth u r îl apucă de b ra ţ:
— î l cunoşti? Mi-e p r ie te n ! Am fost pe front
îm preună !
— Sigur că-1 cunosc ! V orbeşte chiar acum a în
sala cea m are.
A rth u r n u p u tu răzbi în sala cea m are m ai departe
de prag. P rin fum ul gros de ţig ară, abia îl p u tea zări
la trib u n ă pe Crişan, care spunea:
— . . . Să fim, deci, cu ochii în p a tru . N u u ita ţi că de
pe urm a războiului, burghezia a ieşit de a tîte a şi atîtea
ori m ai bogată. Şi fireşte, pe m ăsura în care i s-a m ărit
bogăţia i-a crescut şi lăcom ia. Pe zi ce trece, v ia ţa se
face to t m ai scu m p ă. . . Chiriile cresc, preţurile la ali­
m ente şi la m ărfuri cresc, im pozitele c r e s c .. . D ar
exploatatorii n-au ieşit din război num ai foarte bogaţi,
ci şi foarte speriaţi. R evoluţia rusă îi face să trem ure.
E i se tem că vom urm a şi noi exem plul m uncitorilor
ruşi. R evoluţia rusă a dovedit că noi, m uncitorii, sîntem
puternici dacă ne unim , şi că-i p utem doborî pe exploa­
tato ri. De aceea, burghezia cau tă acum mijloacele cu
care să se apere de noi. E a vrea să ne înspăim înte prin
teroare. în a in te de război, cînd m uncitorim ea era cu
to tu l neorganizată, oligarhia se p u tea lipsi şi de cenzură,
şi de starea de asediu şi de curţile m arţiale. A stăzi,

130
insă, ea n u p o ate tră i fără ele nici m ăcar o clipă. B a,
îdim potrivă, to t ap a ratu l poliţienesc de care se încon­
jo ară, i 6e p are din ce în ce m ai insuficient, fiindcă
team a ei de revoluţie creşte neco n ten it. Se tem e de
noi, p en tru că ştie că ochii n o ştri sînt în d rep ta ţi spre
m uncitorim ea r u s ă . . .
— Tocm ai ! se auzi un glas din prim ele rînduri.
Şi fiindcă acum noi sîntem cei ta ri, trebuie să-i silim
să facă reform ele fă g ă d u ite ...
Crişan îşi în d rep tă ochii spre cel care vorbise:
— M ulţum esc, to varăşe P a ra sc h ie v ic i! S fatul dum i­
tale nu-1 vom uita.
Apoi, către sală:
— A ţi au zit ce v ă îndeam nă to v arăşu l P araschie­
vici? î n loc să ne strîngem rîndurile şi să ne organizăm
cît m ai bine ca să ne putem cîştiga lib e rta te a cu un
ceas m ai devrem e, to v arăşul Paraschievici ne sfătuieşte
să ne căciulim pe la boieri şi să-i rugăm să se facă
oam eni de tre a b ă . . .
Se opri o clipă, apoi izbucni violent:
— N u, tovarăşe P ara sc h ie v ic i! Boierim ea şi b u r­
ghezia, oricît i-am ru g a noi, n u p o t fi oam eni de treab ă.
Boierim ea şi burghezia n u sînt decît nişte clase exploa­
tato are, egoiste şi crude. Şi cu exploatatorii noştri să
stăm noi de v o rb ă ? Să-i rugăm să ne exploateze ceva
m ai p u ţin ? Să fie ceva m ai m iloşi? Adică p e n tru m unca
şi drepturile noastre to t noi să ne m ilogim ?
D in d re ap ta se auzi un glas subţirel:
— N u noi ne milogim de partidele burgheze, ci
partidele burgheze se ţin de noi. Şi de aceea, noi putem
să le im punem condiţii.
Din colţul opus răsu n ă glasul lui A rsache:
— B ravo, Scăunaş ! Cînţi şi tu după Paraschievici.
Ce condiţii? Să bage pe cîţiva dintre noi în consiliile
de ad m in istraţie? Ce condiţii?
Paraschievici se ridică furios:
— V orbeşti şi du m neata acolo ! De unde-ai m ai
scos şi consiliile de ad m inistraţie?
D in fundul sălii, A rth u r strigă:
— Noi n u avem ce discuta cu partidele b u rg h e z e ...

9* 131
 Zăpăcit de tu m u ltu l din sală, Paraschievici încercă
să se explice:
— Vă rog, vă r o g .. . nu ne-aţi înţeles bine. Noi
n-am afirm at că dacă stăm de vorbă cu partidele b u r­
gheze, trebuie să le şi acceptăm condiţiile. Susţinem
num ai că situ aţia noastră este a tît de tare, încît noi
sîntem aceia care ne putem im pune condiţiile — şi
nu partidele burgheze !
— Cum ? strigă Crişan cu a tîta putere, încît deodată
se făcu linişte în sală. S ituaţia noastră e a tît de tare
încît putem pune condiţii?
Şi către ceilalţi:
— Acum aţi înţeles cum stăm cu alde Scăunaş şi
Paraschievici ! Ei ne cer să im punem condiţii p a rti­
delor burgheze. .. Noi !. .. Cu salariile astea de mizerie
ne m or nevestele şi copiii de to a m e .. . Ne cheam ă în
concentrare şi apoi ne trim it pe front îm potriva m un­
citorim ii r u s e .. . Cine nu se supune înfundă, în cazul
cel mai bun, puşcăria, dacă nu este îm puşcat p en tru
tră d a re . . . închisorile sînt pline de m uncitori care au
o singură vină: vor libertaLe, pîine şi p a c e ! . .. Jilav a
nu esle m orm întul, ci iadul pentru cei mai buni dintre
n o i . . . Mulţi sînt trim işi să taie sare în ocne, ca nişte
ucigaşi. . . Ni se suspendă ziarele, ni se interzic în tru ­
nirile, ni se închid peste tot se d iile ... cenzura, starea
de asediu, curţile m arţiale se ţin ca um bra de n o i ...
şi cînd spui toate astea lui Scăunaş ori lui Paraschie­
vici, ei îţi răspund că situ aţia noastră e a tît de
tare, încit noi putem im pune condiţii partidelor
burgheze.
Scăunaş trebui să aştepte ca m urm urele din sală
să se potolească, p en tru a putea răspunde:
— N-o lua chiar aşa ! Noi nu vrem să spunem
că sîntem a tît de tari, încît putem avea puterea
în m înă.
— D ar ce vrei să spui? se auzi glasul unei femei.
— Noi socotim — explică Scăunaş — că p artid u l
nostru este destul de tare, pentru ca partidele b u r­
gheze să nu mai p o ată trece peste el, cu una, cu două,
ci să caute să se înţeleagă cu noi, p en tru realizarea
cin stită a reform elor.

132
 — A şaaa? exclam ă Crişan în b ătaie de joc. -înţe­
legere ! . . . Reform e în tovărăşie cu exploatatorii noş­
tri !. .. Armonie de clasă !
Şi arătîn d spre Scăunaş şi Paraschievici.
— I-aţi v ă z u t? Mai întîi vor să ne facă să credem
că sîntem t a r i . . . a tît de tari îneît ne putem impune
condiţiile. De ce fac ei a sta ? P en tru ca să ne culcăm
pe-o u rech e: de vrem e ce sîntem a tît de tari, n u ne
m ai răm îne de făcu t nimic alta decît să-i aşteptăm
pe boieri să ne cadă în genunchi. . . D ar după aceea,
cînd se văd siliţi s-o m ai slăbească niţeluş cu tăria,
încep să ne vorbească de înţelegere !. . . De arm onie de
clasă ! . . . Cu asta încearcă să ne înşele şi Scăunaş şi
P a ra s c h ie v ic i... cu adevărul ăsta b u rg h e z ...
Scăunaş se ridică, rev o ltat:
— Nici n-am pom enit de arm onie de clasă, ci de
înţelegere !
— Ai dres-o ! strigă Arsache.
Sala izbucni în hohote de rîs.
— Lui Scăunaş îi place să se joace cu vorbele !
vorbi iar Crişan. D ar nouă nu ne place. în tre noi şi
exploatatori nu poate fi armonie. în tre noi şi boieri
nu poate fi decît lu p tă. L uptă cnncenă şi neînduple­
cată pînă la înfrîngerea totală a exploatatorilor, aşa
cum e şi lu p ta m uncitorim ii ruse îm potriva exploata­
torilor ei. D ar pentru aceasta, partidul nostru socialist
trebuie să fie un partid revoluţionar, un partid al prole­
tariatu lu i conştient, care să stîrpească fără milă din
sînul său orice m anifestări oportuniste. în partidul
p roletariatu lu i n-au ce cău ta nici fricoşii, nici senti­
m entalii . ..
Şi cu privirea spre d reapta, încheie:
— . . . nici cozile de topor !
Cînd Crişan se apropie de ieşire, A rth u r începu
să-l strige:
— Crişane, Crişane !
Şi-şi croi drum cu coatele spre el.
— A rthure ! Mă, frate A rthure, ce faci ! exclam ă
Crişan, cu ochii sclipind de bucurie, cum îl zări.
î l trase de b ra ţ spre el şi-l recom andă celorlalţi.

133
 — Ă sta-i to v arăşu l A rthur, cu care am fost to t
tim pul pe front.
Apoi, p re cip ita t:
— Cînd ai v en it?
— Azi !
— Şi cît răm îi?
— R ăm în ! Am v en it să-m i cau t o slujbă.
— Şi unde dorm i?
— La un unchi al m eu !
Şi adaugă rîzînd:
— T o t tip o g raf ! . . . Are atelier ! . . .
— Cum îl cheam ă? în treb ă Crişan curios.
— Margulies !
Crişan răm ase locului, uim it şi am uzat.
— N-o fi v orba de tipografia « S tam atiu şi M ar­
gulies » ?
— B a da !
Crişan rîse cu p o ftă:
— D ar bine, frate Axthure, eu chiar la ăştia lucrez.
Apoi deodată, în c ru n ta t şi h o tă rît:
— N u se poate. Dorm i la m ine ! . . . S c u r t !
— L a asta m -am şi gîndit ! răspunse A rth u r, cu
sim plitate.
— B un ! A tunci h ai să m ergem să-ţi luăm boarfele.

P este vreo două zile, ucenicii, din porunca lui nea

M itică, se apucară să m ătu re atelierul în orele de lucru
şi, ca de obicei, cu uşile şi ferestrele închise de spaim a
corentului. Crişan, ca să nu-i tulbure pe ceilalţi, îşi
înghiţi, resem nat, p o rţia de praf, d ar seara, înainte
de plecare, cînd se m ai găseau cu to ţii în atelier, zise
către A ndrei şi S ănducu:
— Mă copii, voi to t veniţi m ai devrem e dim ineaţa.
Ce-ar fi să m ă tu ra ţi în ainte de începe lu c r u l.. . şi să
m ai deschideţi şi uşile n iţel?
— Ce ro st are? în treb ă M ătăsaru.
— P ăi nu vezi ce p ra f se ridică ? . . . Pesem ne că
n u -ţi ajunge nici plum bul pe care-1 înghiţi şi care-ţi
găureşte plăm înii şi dinţii, nici gunoiul în care te b ălă­
ceşti aici de nevoie ! Acu m ai ţii să înghiţi to a tă m urdăria
'a s ta , de b u n ă voie.

134
 M ătăsaru se s trîm b ă :
— E h !... T o t sapa şi lopata.
E ra a tîta dezgust de v ia ţă în tonul lui M ătăsaru,
îneît Crişan, su p ărat, ţip ă la el:
— Moşule !... T rezeşte-te !... Sapa şi lo p ata o fi p en tru
dum neata, d ar nu fiindcă eşti moş, ci fiindcă eşti prost,
î ţ i place sapa şi lo p a ta ? N*ai decît !... D ar în ju ru l
dum itale, uite aici, ai num ai oam eni tineri, copii... Cum
vorbeşti de sapă şi lo pată în num ele lor?... Adică
aşa ai vrea d u m n eata: să ne îngropăm de pe acum a
de v ii?
Moş M ătăsaru îl privi n e d u m e rit:
— Şi ce-ai vrea să facem ?
— Să lu p tăm ! răspunse Crişan. Mai ieri ziceai că
azi, oricum , e m ai bine decît acum zece-cinsprezece
ani. D ar cum crezi c-a v enit a sta ? D in cer? P e n tru ca
d um n eata să nu m ai fii b ă tu t de p atro n , şi-au d a t v iaţa
mii şi mii de oam eni, care n-au spus cum spui d u m n e a ta :
to t sapa şi lo p ata. Noi, cei care m uncim , trebuie să
lu p tăm p e n tru v ia ţă . Aşa a v orbit m uncitorim ea rusă
şi aşa a scăp at ea pe veci de p atroni. Şi dum neata-m i
vii cu sapa şi lo p ata ! A r treb u i să-ţi fie ruşine, moş
M ătăsaru.
Moş M ătăsaru s tă te a cu ochii spre fereastră, ca
să n u întâlnească privirea lui Crişan:
— P ăi cum să-i zic altfel, dacă aşa ori aşa, to t una
îm i e.
Ilieş, care ascultase îm preună cu ceilalţi to t tim pul,
fără să se am estece, îl în treb ă pe Crişan:
— Şi ce V T ei, n ea Crişane ! Ca băieţii să m ătu re
atelierul dim ineaţa, în ainte de venim noi la lu cru ?
Să-l m ătu re sănătoşi şi s-a isp răv it ! Că doar n-o să
ne certăm p en tru a tîta lucru !
— De ce rta t cred şi eu că n-o să ne certăm ! zîmbi
Crişan. D ar trebuie să înţelegi că aici nu-i vorba de
m ătu ră. Aici e v orba de ceva m ai m u lt: de v ia ţa şi de
viitorul n o stru !
A doua zi dim ineaţa, băieţii se apucară să m ătu re
înainte de a se începe lucrul, cînd sosi nea M itică:
— Ce faceţi aici?
— M ăturăm !

135
 — Cine v-a d a t voie să m ă tu ra ţi acum a?
A ndrei vorbi şi p en tru Sănducu:
— Aşa a răm as vorba de aseară !
Şeful, scos din fire de obrăznicia băiatu lu i, începu
să urle:
— Ce vorbă a răm as? Cu cine a răm as v o rb ă ? Cine
porunceşte aici ? Cine v-a d at voie să m ătu ra ţi cînd
trebuie să lucraţi la b o ston? D a eu... ce? Am m u rit?
Sînt de caraghiosu v o stru ?... Şi cu uşile v ra işte? Să
m ă m ai îm bolnăvesc de corent?
A ndrei presim ţi că acum a nea M itică n-o să se mul-
ţum eâscă să-i trag ă doar vreo două-trei după ceafă,
şi încercă să fugă. D ar era prea tîrziu. Nea Mitică îl
înşfăcă de m înă şi-l izbi cu pum nul în um ăr. A ndrei
urlă de durere şi se rostogoli cît colo pînă lîngă tejghea.
Nea M itică se pregătea să sară după el, d ar nu mai
apucă să se m işte, fiindcă cineva din spate îl apucă
de guler şi-l îm brînci spre perete. E ra Crişan, care, din
strad ă, unde aştep ta îm preună cu ceilalţi lucrători ca
băieţii să term ine cu m ătu ra tu l, îl auzise pe Andrei.
Galben şi cu ochii holbaţi, nea Mitică apucă la întâm ­
plare*" o cheie pe care o găsi la îndem înă şi vru să se
năpustească asupra lui Crişan. D ar moş M ătăsaru şi
S curtu îi tăiară drum ul.
— Oho, m ai încet, nea M itică ! îi strigă moş M ătăsaru.
Lasă cheia !
Nea M itică răcni:
— Aha ! V -aţi u n it ! A ţi făcu t o bandă !... Boise-
viştilor!... Vă dau pe to ţi pe m îna poliţiei !
— Aia o să vedem mai pe urm ă ! strigă la el moş
M ătăsaru. Mai bine dă cheia !... Mă, n-auzi? Dă cheia !...
Argeşanu, m aşinistul, se am estecă şi el:
— Ce aveţi cu cheia? Lăsaţi-1 în pace !... Că nu v ă
face nimic.
Arsache se întoarse către A rgeşanu şi-l repezi:
— Argeşanule, nu te băga !... N u te pofteşte nim eni.
Mai bine vezi-ţi de treabă !
— Am înţeles ! făcu Argeşanu, în cru n ta t. De cînd
a ven it ăsta — şi a ra tă spre Crişan — ai c ă p ătat glas.
Din cuvîntul lui nu m ai ie ş i!... Nici tu , nici ăştialalţi !...
Să v ă fie de cap !

136
 — B a să-ţi fie ţie, parlagiule ! strigă după el Irina.
Că eşti parlagiu ca şi nea M itică... N um ai cu pum nii
şi cu briceagu !
— Păi cam asta i-ar place lui A rgeşanu ! făcu Ilieş.
Nea M itică să om oare pe copii în b ătaie şi el să stea
colea în prag şi să se ţin ă de b u rtă de rîs !
în vrem ea asta, nea Mitică u rla:
— Ce-aveţi cu m ine, m ă ! Ce sînt eu aici ? Şefu vostru
sau ce?
— E şti un b ătău ş, asta e ş t i ! îi răspunse Crişan.
D ar să ştii că de azi înainte dacă te mai atingi de copii,
ai de a face cu noi. Să n u b aţi ! Să laşi copiii în pace !
A tîta îţi spun !
Nea Mitică i-ar fi d a t lui Crişan cu cheia în cap, dar
nu se p u tea m işca din pricina celorlalţi, care îl îm pin­
geau m ereu spre pprete:
— Dă cheia cu binele, nea M itică, dă cheia !... N -auzi?
îi repeta m ereu moş M ătăsaru, cu un glas nespus de
blînd, în tim p ce se înghesuia în el to t m ai stăru ito r.
D ar şeful, cu ochii roşii şi ră tă ciţi, ţinea cheia în
m înă şi zbiera ca un sm in tit:
— Bolşeviştilor ! Mama voastră de bolşevişti !... L as’că
v ă-n v ăţ eu m inte !
Moş M ătăsaru se îndesă şi mai ta re în nea M itică
şi-i repetă p en tru a zecea o a ră :
— Mă, nea M itică, ascultă-1 pe moş M ătăsaru, că-i
om b ă trîn : dă cheia cu binele !... N-auzi, nea M itică,
dă cheia cu binele ! Nu vrei? Zici că nu vrei?
Se opri, ridică spre tav an nişte ochi plini de evlavie,
îşi făcu larg cruce, zise ca să fie auzit:
— Ia rtă-m ă, doam ne, p en tru ceea ce fac !
Şi-l plesni a tît de rău pe nea M itică în tre ochi, îneît
« şefu» scăpă cheia din m înă.
 — T ake e azi cam nervos ! şopti Stănică Popescu
lui Elefterie.
— L-a su p ărat al dracului Ion Ion cu interviul.
Stănică îşi suflă nasul în b a tistă, apoi zise:
— Ce să-i faci? Aşa-i cu oam enii prea sim ţitori !
T ake era, în tr-ad ev ăr, un om foarte sim ţitor. T oată
v iaţa lui a fost un om sim ţitor. Cel m ai mic fleac îl
supăra.
Pe T ake îl chem a de acasă D um itru — D um itru
Ionescu — şi era feciorul lui G hiţă Ionescu, băcan din
Ploeşti. Acest G hiţă Ionescu era un om dintr-o b u ca tă :
n u s-ar fi a b ă tu t de la obiceiurile lui, să-l fi om orît.
Astfel, de cîte ori Take îşi term ina v acan ţa de vară
şi pleca la şcoală, la B ucureşti, tat-său , G hiţă, în clipa
în care diligenţa treb u ia să se urnească din loc, se
apropia de el şi-i în tin d ea un fişic:
— N a, ţine, T ăchiţă, douăzeci de poli, să ai p en tru
acadele.
D ar cînd răm înea singur în tră su ră şi num ăra polii,
T ake găsea to td eau n a num ai nouăsprezece poli, în loc
de douăzeci. Şi aşa, ani de-a rîndul, ta t-să u îl fura cu
un pol. îl fura, cum s-ar zice, din dar. Ceea ce inspiră
m ai tîrziu pe adversarii politici ai lui T ake să spună:
— T ake a a d o p ta t în politică nărav u l lui ta t-să u !
Cînd D u m itru Ionescu a in tra t în politică, de team ă
să nu fie confundat cu oricare altul din miile de D um itri
Ioneşti cîţi n u m ăra ţa ra , şi-a zis Tache Ionescu. Adică
Tache cu ch. în scu rtă vrem e tîn ăru l Tache îşi făcu
în politica ţă rii o faim ă de vechi politician: alegeri,
afaceri, m uşam ale, afaceri, alegeri. . . M ult « p a trio ­
tism » , d ar foarte p u ţin e scrupule. A început p rin a
fi liberal. D ar liberalii, care cereau oam enilor lor o anum ită
vechim e şi anum ite state de serviciu în p artid , n-au
d a t curs dorinţei lui aprige de a ajunge m inistru.
— Că-i m are av o cat? a zis răposatul Ion, întem eie­
torul p artid u lu i naţional-liberal. Să fie sănătos ! P a r­
tid u l n o stru are m ari avocaţi cît p ă r în cap. Că-i om
de ta le n t? E ste. D ar avem şi noi oam eni plini de talen t
şi n u m ai ştim ce să facem cu ei. Că-i foarte flăm înd?
D a ! Ă sta-i, într-ad ev ăr, un argum ent serios. D ar
cine nu-i flăm înd la noi în p a rtid ? P rin urm are,
s-aştepte pînă i-o veni rîndul la oala cu sarm ale, şi-
a tu n c i.. . cu plăcere ! Că dacă ne-om înghesui to ţi
aşa, praful s-ar alege de noi.
Astfel, de unde se aştep ta la u n loc de cinste în
guvern, Tache — cu ch — se trezi cu un locşor de stalul
al doilea în m ag istratu ră. S upărat, Tache făcu stînga-
m prejur şi trecu la conservatori. Pe vrem ea aceea, o
oarecare nelinişte începea să frăm înte rîndurile conser­
v atoare. M ulţi d in tre moşierii conservatori se în treb au
dacă n-ar fi bine să facă şi ei ceea ce fac m arii moşieri
liberali care, p en tru a-şi apăra proprietăţile de expro­
priere, se ţin eau de făgăduieli dem ocratice. Or, p en tru

139
o asem enea politică, Tache li se părea om ul ideal. U n
ad ev ărat Mesia conservator.
D ar conu P etrache, şeful conservatorilor-junim işti,
nu scăpa nici un prilej să-şi arate dispreţul p en tru
popor şi p en tru to ate reformele care ar p u tea slăbi
situ aţia m arilor pro p rietari de moşii.
Cînd se găsea cineva să-i spună:
— Coane P etrach e, d ar nu înţelegi m atale că eşti
retro g rad şi că ai ap u cătu ri care ar fi fost bune în evul
m ediu !
Conu P etrach e, su p ărat, răspundea:
— E u ? E u nu sînt nici m edieval, nici retrograd,
nici an arhist. E u sînt p en tru progres. D ar cu m etodă.
Nu prin anarhie. Sînt un intervenţionist de sta t, con­
vins. D ar in terv en ţia statu lu i trebuie să-şi aibă lim i­
tele ei. Orice s-ar face p en tru clasele de jos, nu trebuie
să atingă interesele claselor de sus. Aşa că, dacă veniţi
cu o reform ă care ar în tări clasa d ţ jos, ţărănim ea, şi
în acelaşi tim p ar atinge proprietatea, vă daţi seam a
ce dezastru ar ieşi de aici?
P en tru conu P etrache proprietatea era o in stitu ţie
sacră de care n-avea nim eni voie să se atingă:
— P ro p rietatea este o necesitate vitală ! P roprie­
ta te a este rezu ltatu l dezvoltării norm ale a muncii gene­
raţiilor care ne-au precedat şi este o necesitate socială
nu num ai în dom eniul m aterial, d ar şi în cel intelectual
şi moral.
în ziua cînd Tache a fost adus în triu m f de Nicu
A rţag la clubul conservator, conu P etrache şi-a p o triv it
bine monoclul şi i-a spus:
— Tinere, cred că n-o să te apuci să ne tulburi cu
idei socialiste ! Vii de la liberali. Acolo se cam face
negoţ cu zarzavaturile astea. Să n-aud, deci, de re­
f o r m e ... N u ştiu şi nu vreau să ştiu ce este îm pro­
p rietărirea şi ce este v o tul universal.
D ar Tache, tîn ăr, cum îl num ise conu P etrache,
lăsă frîu liber spiritului său de contradicţie:
— Coane P etrache — zise el — dar după cîte cred
eu, nu vom p u tea face nim ic fără să ne sprijinim pe
mase.

140
 Nervos, conu P etrache lăsă să-i cadă m onoclul pe
jiletcă şi-i replică, profesoral:
— Un p artid cu ad ev ărat conservator nu poate şi
nu trebuie să se sprijine pe mase. Cînd un om politic
vorbeşte de num ăr, cred că nu are îndrăzneala să susţină
că se gîndeşte la corpul electoral, căci prin acel num ăr
nici un guvern n-a ajuns la putere, de cînd există consti-
tu tia . Un p a rtid conservator nu trebuie să se rezeme
pe m ase, fiindcă masele nu le poţi avea decît dacă le
prom iţi ceva. P a rtid u l liberal poate să aibă masele.
El îm p arte făgăduieli în d reap ta şi în stînga. P artid u l
conservator nu p oate face asem enea făgăduieli, fă ră a
înceta să fie conservator.
T ache îşi dădu seam a că v a avea de dus lu p tă grea
cu conu P etrache. P e n tru am biţiile sale politice, clubul
celor cîţiva moşieri era prea îngust. T em peram ent de
lu p tăto r, virtuos în a rta de a înflori cuvîntul care să
nu spună nim ic, dornic de aplauze şi aclam aţii şi setos
de avere, Tache se vedea în fruntea unui m are p artid
popular care să concureze pe liberali prin num ărul
aderenţilor săi. D ar to c m a i« num ărul» îi inspira conului
P etrache, şeful lui Tache, o oroare profundă. Sila ce
i-o inspira « n u m ărul», îl făcea pe conu P etrache să con­
funde bandele electorale cu masele, uliţa cu poporul
şi cele cîteva slujbe noi trecute în buget, cu satisfacerea
« num ăru lu i» . Tache, desperat, cău ta să-i dem onstreze
conului P etrache cît de greşit este:
— Coane P etrache, ceea ce vezi dum neata la liberali
nu s î n t masele, ci nişte bande electorale. Pe cînd noi,
ar trebui să fim în tr-ad ev ăr aleşi de p o p o r!
D ar conu P etrach e, în căp ăţîn at, îi răspundea lui
Tache m ereu în stilul său sentenţios:
— N-au decît să fie aleşi ei de popor, nu noi. înţelegi?
A te pleca în fa ţa voinţei m aselor înseam nă a p ro stitu a
inteligenţa cu care te-a d ăru it D um nezeu. înţelegi,
Tache, înţelegi? T otdeauna am zis că nu sînt decît doi
factori în ţa ra aceasta care trebuie să arate fiecăruia
dintre noi locul ce trebuie să-l ocupe: regele şi P a r­
lam entul.
A stea erau devizele conului P etrac h e: regele şi
d o ro b a n ţu l! . . . Regele şi P a rla m e n tu l!

141
 — Coane P etrach e ! îi ţin ea piep t Tache. Şi P a rla ­
m en tu l? Cine s-aleagă P arlam en tu l? Sfîntul du h ?
D ar n -a şte p ta răspunsul conului P etrache. Ş tia ce-o
să-i ră sp u n d ă: că P arlam en tu l trebuie să fie ales de
rege şi şeful guvernului. Regele num eşte guvernul,
guvernul num eşte P arlam entul, P arlam entul susţine
guvernul, guvernul îl ap ără pe rege, regele apără guvernul,
şi aşa , m ai departe. D ar poporul ? P oporul n-are ce
cău ta în alegeri. P oporul să stea cum inte acasă şi să
nu iasă în « u liţă » , dacă nu vrea să um ple de scîrbă
pe conu P etrache. Spre deosebire de Tache, conu P etrache
dispreţuia alegerile, p e n tru că dispreţuia pe alegători.
Conu P etrach e era un om politic care avea curajul să
spună pe şleau că p en tru a stăpîni ţa ra , nu-i trebuie
p artid . Nu-i plăcea p artid u l, nu-i plăceau partizanii.
P artid u l său se num ea « c lu b » , iar partizanii săi erau
« clubişti». De aceea conu P etrache se m ira că amicii
săi, « clubiştii», se iau după liberali şi um blă după
voturi.
T otuşi, pe Tache nu-1 ră b d a inim a să nu-i spună
conuLui P etrach e:
— D ar cu poporul ce facem , coane P etrac h e? Lăsăm
poporul cu to tu l pe m îna liberalilor?
Conu P etrach e îşi aju sta ia r m onoclul şi ră sp u n ­
dea g rav :
— P o p oru l? D a ! Vom face şi p e n tru popor cîte
ceva. De pildă, aş vrea să creez case de aju to r p en tru
m uncitori.
— M atale, coane P etrach e?
— E u ! răspundea grav conu P etrache. E u ! V reau
case de aju to r p en tru m uncitori. N u prea m ulte, se
înţelege . . . D ouă-trei, cel m ult, ne ajung ca să putem
dem onstra că m uncitorii îşi datoresc buna lor stare
m aterială num ai clasei de sus, num ai nouă, condu­
cătorilor, nouă, e lite i. . . Şi atunci, chestiunea socială
v a fi altfel dezlegată decît cum v ăd socialiştii.
î n ziua aceea, Tache a în v ă ţa t ceva n ou: filan­
tropia de sta t. Pe lîngă demagogie, filantropia orga­
n izată prindea foarte bine. D ar asta nu m ărea pers­
pectivele politice ale lui Tache, care se apucă să-l sape
pe conu P etrache, ca să-l în lătu re de la preşedinţie.

142
Conu P etrach e îl sim ţi repede şi îl pedepsi fără milă.
V enit la p u tere în 1900, conu P etrache form ă guvernul
fără Tache. Ceea ce-1 îndem nă pe N icu A rţag, care
în tre tim p se certase cu Tache, să spună:
— Avem în sfîrşit u n guvern conservator « sans
tâche» 1.
A dică « f ă r ă p a tă » — adică « f ă r ă T ache».
S im ţitor cum era, Tache, ca să-i taie lui Nicu A rţag
p o fta de a m ai face asemenea calam bururi vulgare,
îşi schim bă num ele din Tache cu ch, în Tache cu k.
D ar nici cu num ele ăsta n-a scăpat de b atjo cu ră.
— T o t deştep t T a k e 2 / zise Ghiolman. Cu legă­
turile ce şi le face p rin tre bancherii englezi, şi-a găsit
un num e, care i se p o triveşte grozav şi care-1 scuteşte
de introduceri.
T ake — care ştia to t a tît de bine englezeşte ca şi
G hiolm an — nu se m ai osteni să-l provoace la duel
pe Ghiolm an, ci servi cît p u tu m ai bine pe conservatori
ca să-şi p o ată asigura şefia.
Liberalii, care-şi m încau degetele că au lă sa t pe
un om cu atîte a însuşiri cum era T ake să treacă la
inam ic, de necaz îl d en u n ţau m ereu pe ta le n ta tu l fecior
al cîrcium arului Popescu de la Ploeşti că ar fi « copilul
n a tu ra l al unui bancher ovrei». D ar lui Take p u ţin
îi păsa de to t ce se spunea despre el. Ceea ce îl supăra
pe el era v ita lita te a conului P etrache. Canalia asta
b ă trîn ă n u voia să m oară !. . . P arcă dinadins a ră ta
m ai bine decît acum patru-cinci ani. Şi în nerăbdarea sa
juvenilă, T ake nu se jen a s-o spună în gura m are, faţă
de to ţi. D ar nici conu P etrache nu se jen a să-i răspundă,
cu u n rîn je t cinic care-1 punea pe frigare pe T ake:
— T ăk iţă ! Ş tiu că vrei să te proclam m oştenitor
al p artid u lu i şi să m or num aidecît. E i bine, v reau să
audă ţa ra în tre a g ă ; nici m oştenitor al p artid u lu i n u te
proclam si nici prin m inte nu-m i trece să m or a tît de
curînd ! îm i vii aici în p a rtid şi îm i faci agitaţie p en tru
reviziuirea constituţiei. D acă n-o ştii, află a c u m : de
patruzeci de ani eu m ă opun celei m ai mici revizuiri.

1 în franceză: fără pată. (N. aut.).

8 în engleză: to ta ke : a lua. (N. aut.).

143
Cu aceeaşi ho tărîre m ă opun şi acum . . . şi dacă m ă
opun, nici o revizuire nu se va face. S curt !
S im ţitor cum era, T ake se supără şi părăsi pe con­
servatori ca să-şi facă un p artid propriu — p artid u l
conservator-dem ocrat — care se bizuia pe m ica b u r­
ghezie orăşenească. La prim ele alegeri avu succese îngri­
jo răto a re p en tru naţional-liberali. D ar nici regelui nu-i
plăcea un al treilea p artid politic cu clientelă serioasă.
Ii strica socoteala. El ţinea la sistem ul celor două partide
care vin la p utere prin ro taţie. De aceea, trim ise vorbă
lui Take să se îm pace cu conu P etrache « şi-o să fie
bine !». . . T ake ii răspunse că se îm pacă dacă i se încre­
dinţează lui form area viitorului guvern.
D ar cu conu P etrach e ce fac? a în tre b a t regele.
Trec peste el? N u se poate. Sfătuiţi-1 pe Take să aibă
răbdare. E încă tin ăr. Să aştepte. î i va veni şi lui vrem ea
în curînd să fie şef de guvern.
A şa? exclam ă T ake cînd află ce-a spus regele.
Bine ! Spuneţi-i lui vodă că am destule mijloace să-l
silesc să m ă pună pe m ine în fruntea guvernului !
Aşa ? exclam ă vodă cînd află ce-a spus Take.
Ei, bine, aştep t să văd acele mijloace.
Şi fiindcă nu s-a pom enit încă în istoria regim ului
constituţional al lui Carol ca un p artid care are în opo­
ziţie succese în alegeri să fie chem at la putere, Take
îşi irosi vrem ea şi speranţele degeaba. N erăbdător,
violent, dezorientat, plin de am biţii, T ake se trezi p u ţin
cîte p u ţin din nou alătu ri de liberali. A lături de ei în
1907, fu alătu ri de ei peste trei ani în cartel electoral,
p en tru ca la izbucnirea războiului să fie to t alătu ri
de ei îm potriva Germ aniei şi alătu ri de ei în guvernul
ieşan din retragere.
^ D ar dornic m ereu să ocupe locul întîi, Take se făcu
a tît de nesuferit în rîndurile liberalilor, încît fiecare
dintre ei n-avea decît o singură şi m are d o rin ţă: să
scape de el. Astfel, cînd în 1917 se produse dezastrul
şi cînd se părea că orice sp eran ţă este pierd u tă, Ion Ion
rep eta peste to t:
Slavă d o m n u lu i! P o ate în felul ăsta scăpăm
şi de Take.

144
 D ar nici la p a la t n u stă te a T ake m ai bine. L a izbuc­
nirea revoluţiei ruse din februarie, T ake, im presionat,
vorbi despre « cascada tronurilor». D in clipa aceea şi
regele şi regina nici să nu-1 m ai v ad ă în ochi.
Gurile rele îşi p u teau , aşadar, perm ite să susţină
că în ianuarie 1918, cînd generalul N eaţă treb u ia să
plece la B uftea să semneze condiţiile prelim inare de
pace im puse de nem ţi, Io n Ion i-ar fi spus:
— Şi să vezi, dragă, ce-i cu lista persoanelor indezi­
rabile pe care nem ţii ne cer să le expulzăm . Să nu cum va
să lipsească d in tre ei Take, doam ne fereşte ! D acă l-au
u ita t nem ţii, adu-le tu am inte de e l !. . . A uzi?
D ar nem ţii nu l-au u ita t şi T ake a tre b u it să plece
din ţa ră , fără să lase nici un regret şi să se aşeze aici,
la P aris, unde i se dăduse, chipurile, sarcina din p arte a
guvernului să conducă în tim pul războiului propaganda
în favoarea ţării. Ion Io n era dispus să-i plătească lui
T ake oricît, num ai să nu aibă de-a face cu el.
D ar războiul s-a încheiat şi T ake to t la P aris stă
şi to t fără rost.
— A bsolut fără ro st ! ţip ă T ake către cei doi p rie­
teni ai săi, Stănică Popescu şi Elefterie. Şi în tim pul
ăsta, Io n Ion duce ţa ra de rîpă. . . şi dă interviuri. . .
I n te r v iu r i!. . . D upă ce e prost, îngîm fat şi escroc, m ai
are neobrăzarea să dea şi interviuri. . .
E ra nespus de furios Take. In terv iu l lui Ion Ion
din Le Journal îl scotea, p u r şi sim plu, din m inţi.
— Ce lipsă de sim ţ politic ! Ce neobrăzare ! Ce fan ­
tezie bolnavă ! Auzi, m ă g a ru l! Să spună că noi am
salv at pe aliaţi la Salonic şi Y erdun, ca să-l în tărîte
pe Clemenceau şi m ai rău !. . . Ce idiot, ce idiot !. . .
Dum nezeule !. . . P rim -m inistru al ţării. . . U ite cine-i
prim -m inistru al ţării.
D ar interviul din Le Journal poate n u l-ar fi su p ărat
pe T ake a tîta , dacă n -ar fi aflat ceva şi m ai înfiorător:
că peste cîteva zile Ion Ion v a fi iar ascu ltat de către
Consiliul suprem al conferinţei de pace. « B estia asta
de Viziru, prin urm are, ne m ai rezervă încă surprize !
Şi s-ar m ai p u tea în tîm pla să se aleagă şi cu u n succes.
Un succes la Conferinţa de pace ! Cel m ai m are p u n ­
gaş din E u ro p a să înregistreze un succes la Consiliul

10 - c. 996 146
suprem !;. . Ce titlu se n z a ţio n a l! Să te prăpădeşti de
rîs, nu a lta !»
T ake rîdea, d ar inim a-i sîngera de durere.
— Ce scandal, ce ruşine ! D upă ce cadîna asta infectă
îşi perm ite în in terv iu atîte a obrăznicii la adresa m arilor
n oştri aliaţi, să m ai aibă obraz să se arate în fa ţa lui
W ilson şi Clemenceau. N u se cade ! N u este d r e p t !
Trebuie să îm piedicăm o asem enea tic ă lo şie !
— De acord ! zise S tănică Popescu, care scotea
nori groşi de fum din trab u c. D ar cum ?
— Nici nu încape discuţie că trebuie să-l punem cu
botul pe labe, in terveni şi Elefterie, care stă te a la ferea­
stră. N um ai că, v orba lui S tănică: de acord, d ar cum ?
T ake nu le răspunse. R oşu şi ag itat, se plim ba prin
odaie şi se în treb a şi el: cum ? P resim ţea că va găsi
ceea ce cau tă, d ar era n erăb d ăto r să-l înveţe m inte pe
Ion Io n cu un ceas m ai devrem e. Cu Ion Ion avea nu
una, ci o mie de răfuieli. Ticălosul ! Pe lîngă a tîte a şi
a tîte a cîte a tras de pe urm a lui în aceşti ultim i cincispre­
zece ani de v iaţă politică, pungaşul ăsta de Ion Ion
i-a m a ija c u t-o şi pe a sta : l-a scos din delegaţia p en tru
conferinţa de pace ! Din invidie !. . . B anditul ! I-a fost
team ă să nu-1 întunece pe el în fa ţa Consiliului suprem ,
prin relaţiile lui, prin ab ilitatea lui, prin elocinţa lui
n eîntrecu tă ! Dacă s-a m ai pom enit ticăloşie ca asta !. . .
D in pricina josniciei unui individ vulgar, m eschin, fără
scrupule, el, Take, v u ltu ru l neam ului, el T ake, zis G uriţă
de aur, el, Take, ad ev ăratu l erou şi m artir al războiului
p e n tru în tregirea neam ului, să fie silit să stea aici, la
P aris, cu mîinile în buzunar, fără să facă nim ic alta
decît să asiste la falim entul politicii naţionale, p en tru
că un pungaş, un şef de contrabandişti, o gazdă de
hoţi, ţin e să se facă de rîs în fa ţa aliaţilor, prin n u lita te a
şi îngîm farea lui stu p id ă !
— Mama lui de tîlh a r ! răcni T ake, ca să se m ai
răcorească niţel.
T ake era cunoscut ca om violent. D ar T ake era
cunoscut m ai cu seam ă ca om violent care ştie cînd
trebu ie şi cînd n u trebuie să fie violent. De aceea, S tă­
nică şi E lefterie, convinşi că violenţa lui T ake v a aduce
şi soluţia m în tu ito are, se u itau la el şi aştep tau .

146
 D ar T ake continua să se plim be. De altfel prezenţa
lui S tănică şi E lefterie îi stingherea m editaţia. «N işte
caraghioşi care stau ca doi m am eluci şi aştea p tă să le
dau porunci, îşi zise Take. Să se gîndească şi ei singuri,
să vină şi ei singuri cu un gînd nou, i-a ferit D um nezeu !...
Cu ăştia a tre b u it să lucrez la P aris în ultim ul an de
război, cînd, din ordinul nem ţilor am fost silit să p ă ră ­
sesc ţa ra . . . P ropagandiştii noştri de la Paris, D um nezeu
să m ă ierte !. . . Un Stănică, un Elefterie, un Nae Copă­
cel ! F ăceau propagandă. Zi şi noapte prin baruri, unde
se îm b ătau . Ba Stănică a şi fost im plicat într-o chestie
u rîtă cu o m inoră, fa ta unui refugiat francez din Strass-
burg. . . că dacă n-aş fi fost eu să alerg, îi putrezeau
oasele în puşcărie. Pungaşul !. . . P arcă n-ar şti to a tă
lum ea că şi-a v în d u t nem ţilor gazeta lui, Globul, în
tim pul războiului ! Eroii neam ului. . . Risipesc banii
statu lu i, fac ţa ra de rîs şi se m ai milogesc de guvernul
francez să le dea legiunea de onoare, să aibă fran ţu jii
de ce rîde !. . . Cu ăştia trebuie să apăr la P aris interesele
neam ului. Şi acum , colac peste pupăză, m ai vine şi
Ion Ion să-mi scurteze zilele cu obrăzniciile lui şi să se
laude cu isprăvile lui din război.»
— Şi se m ai laudă încă ! ţipă Take, oprindu-se în
fa ţa celor doi prieteni politici ai săi. R ăzboiul !. . .
Războiul lui !. . . L as’că ştiu eu ce război a f ă c u t ! N u
u it nim ic !
T ake ştia. Ion Ion a dus războiul în familie. E l prim -
m inistru, frate-său, V intilă, m inistru de război. . . văru-
său, generalul Iliescu, şeful statu lu i m ajor. . . regele,
regele. . . regina, regina. . . Mă rog, ştim noi cum a m ers
trea b a !. . . A fost o chestie m are, războiul ! De la început
pînă la sfîrşit num ai chefuri şi pungăşii.
— Mă S tănică ! strigă Take. Ţii m inte ce-a spus Ion
Ion despre arm a ta n o astră cînd ne aflam în n eu tra li­
ta te ?
— P ăi cum să n u ţin m in te ! răspunse Stănică.
Zicea că « atunci cînd noi vom in tra în război, n u vor
fi tru p e mai bine p reg ătite ca ale noastre».
— U ite aşa ! rîse furios Take. A rm ată ca a noastră,
m ai ra r !. . . Şi aţi v ăzu t ce a ieşit !. . . U n cutrem ur !. . .
O explozie care a făcu t p ra f din noi t o ţ i ! D ar cum să

10* 147
 fi ieşit altfel, cu un s ta t m ajor com pus din beţivi, car­
tofori, m uieratici, pungaşi, trăd ăto ri şi nepricepuţi !. . .
Şi se mai laudă !. . . Se mai laudă !. . .
T ake era sincer indignat că Ionel se m ai laudă cu
războiul. R ăzboiul, Dum nezeu să mă ierte !. . . Din
prim a zi C apitala a fost bom bardată şi ţara n-avea
un singur avion să poată răspunde. De prim a zi au
început să curgă şiruri lungi de răniţi, care m ureau
cu zile pe străzi p en tru că nu erau pregătite spitale.
Din prim a zi au căzut pe front, în Dobrogea, mii de
soldaţi, seceraţi de arm ata bulgară, pentru că Ion Ion
şi Iliescu al lui, în m area lor deşteptăciune politică şi
strategică, aşa au h o tărît de-acasă: că bulgarii vor
sta cu mîinile în sîn şi vor aştep ta ca mai întîi arm a ta
rom înă să-i b ată pe nem ţi şi abia după aceea să le vină
rîndul şi lor. . . Mincinos şi chiulangiu cu prietenii, Ion
Ion credea că o să-i poată trage pe sfoară şi pe duşm ani. . .
D e-aia, cu două zile înainte de catastrofa de la T u rtu -
caia, generalul Iliescu juca liniştit pocher la club, sigur
că to ate vor merge aşa cum a fost stabilit în buduarul
reginei, v . De-a»a generalul Crăiniceanu, cum a trecut
C arpaţii şi a ajuns la Braşov fără să-i stea nim eni în
cale, n-a a v u t altă grijă decît să cheme nişte ingineri de
la priotehnie, să arunce sta tu ia lui A rpad în aer. . .
D e-aia, cînd ruşii i-au propus să trim ită două sute cin­
cizeci de mii de soldaţi pentru Dobrogea, Ion Ion le-a
răspuns că-i ajung şi cincizeci de mii. . . Şi regele a
ţo p ăit după el: «Da, da ! N u ne trebuie mai m ult. A jung
şi cincizeci de m ii». . . Şi proşti şi fuduli !. . .
— P ardon ! întrerupse Elefterie pe Take, cu un
zîm bet insinuant. P oate nu erau chiar a tît de proşti
şi fuduli cînd au cerut num ai cincizeci de mii de soldaţi !
P o ate au fost. . . altceva !
O clipă, T ake răm ase pironit locului. P alid, cu gura
p u ţin întredeschisă, cu urechile congestionate, cu ochii
ţin tă la Elefterie, T ake părea că nu mai respiră. D ar
deodată, se b ătu cu palm a peste frunte:
— Elefterie. . . să ştii, Elefterie. că ai zis vorbă m are !
Nici nu m -am gîndit la asta vreodată !. . . B ravo !. . .
O să-mi fie de m are folos. Să trăieşti, Elefterie !. . .
R ă z b o i!. . . L as’ că le a ră t eu război ! N -am u ita t nim ic !

148
Nimic ! îi fac eu să plătească to tu l. . . tîlharii ! Au v ru t
războiul !. . . D ar cum a început retragerea, i-a ap u cat
pe toţi panica. . . Mai ieri dem onstrau pe străzi şi răcneau
« vrem război». . . D ar la prim ul ceas greu, to ţi au
început s-o şteargă din C apitală spre locuri mai sigure.
F ratele D inu, mezinul familiei Viziru, şi-a încuiat casa,
şi-a încărcat saltelele şi arhiva Creditului F unciar şi a
şters-o în M oldova. Nicu A rţag şi-a făcut bagajele şi
a luat-o înspre Crimeea. Fam ilia Porcului a d a t năvală
înspre Suedia, unde fecioru-său îşi aranjase o misiune.
Toţi pungaşii din ju ru l lui Ionel îşi aveau cîte o
« m isiune» care le punea pielcica la adăpost, fie în
R usia, fie în Am erica, fie în Anglia, fie tocm ai în
Japonia. P atrio ţii au lăsat b altă « A rd e alu l» şi «idealul
n aţio n al» fiindcă şi-au descoperit, deodată, un spirit de
« m isionari» .. .
— Da parcă guvernul a fost m ai breaz ? făcu Stănică.
T ake n-avea nevoie de inform aţiile lui Stănică despre
felul cum şi-a făcut guvernul liberal datoria, în zilele
acelea de panică. Cunoştea lucrurile pînă în cele mai
mici am ănunte. M iluţă B arb u t îşi încărca la p o artă,
în cîteva cam ioane, bagajele, în tim p ce în casa lui,
Consiliul de M iniştri discuta despre rezistenţă. T oţi
m iniştrii se u itau la ceasornic să nu piardă trenul şi
to ţi tu n au şi fulgerau îm potriva celor care au dezlăn­
ţu it războiul. R ăzboiul !.. . Nici unul dintre ei n-a v ru t
războiul. De vină sînt num ai aliaţii. Gherlescu, în v ă ţa tu l
partidului, îşi ştergea m ereu ochelarii şi zbiera:
— A liaţii !. . . Ei ne-au aru n cat în război !. . . Sîntem
pierduţi din pricina lor.
Şi Porcu, şi V intilă, şi M iluţă, to ţi:
— A liaţii. . . Aliaţii !
D ar cel m ai speriat şi mai desperat dintre to ţi era
Ion Ion. Fleşcăit, cu pantalonii m ototoliţi, cu ochii
roşii, um flaţi de nesom n, ju m u lit de to ată distincţia şi
aroganţa sa aristocratică, Ion Ion îşi pierduse capul
cu to tu l. Plîngea !. . . Plîngea ca o m uiere, cu lacrim i
cît pum nul. Zicea că nu-i vina lui. E l n-a v ru t răfcboiul.
L-au silit aliaţii.
— Aliaţii aveau nevoie de un succes p en tru interesele
lor in tern e ! ju ra el.

149
 Ş tiau to ţi că m inte. R ăzboiul fusese definitiv hotă*
r ît încă în urm ă cu patru-cinci luni. D ar dacă el se scu­
tu ra de răspundere, cu a tît mai m ică devenea răspun­
derea lor. Şi-l ascultau cu plăcere înşirînd to ate năzd ră­
văniile.
— Bulgarii ne-au înşelat ! se v ă ita el. E u credeam
că nici nu se vor mişca. . . şi cînd colo, ei ne-au a ta c a t
ca nişte laşi. D ar acum a s-a isprăvit ! Nu m ai vreau
nim ic ! Mă las păgubaş de to t şi de to ate !. . . Să vină
altul în loc. îm i ajunge. S înt sătul de putere pînă peste cap.
E ra sătul de putere. Nu voia să spună că m oare de
frică să nu p u n ă nem ţii m îna pe el. Cică-i « sătul de
p u tere» . . . Şi fratele D inu îi ţinea isonul:
— Un Viziru, dom nilor, n u trebuie să fie prins de
nem ţi. U n Viziru, care. . .
D ar Alecu nu m ai ră b d ă:
— Am înţeles ! Un Viziru. . . un Viziru. . . şi iar un
Viziru. . . P arcă pe lum ea asta n-ar fi decît Viziru şi
Viziri şi n-ar m ai fi şi un Alecu, şi un M iluţă şi un G her­
lescu. . . G ata ! A junge vorbăria. . . Pe unde fugim !. . .
Cine are o h a rtă ? . . . 0 h a rtă , dom nilor. . . o h a rtă !
Se stîm i o m ică învălm ăşeală în odaie:
— O h a rtă . . . o h a rtă !
T oţi cău tau o h a rtă . . . în sfîrşit, M iluţă, cu o ră m ă ­
şiţă de sînge rece care-1 uimi pe el cel dintîi, găsi h a rta
chiar pe perete.
— Să fugim prin Urziceni. . . Să nu ne p rin d ă nem ţii
la Ploieşti ! h o tărî în cele din urm ă Alecu.
Şi dintr-o d ată dăd ură cu toţii năvală spre uşă,
într-o asem enea larm ă, îneît abia m ai apucară să audă
cum Ion Ion, cu glas desperat, îi strigă lui V intilă.
— Ce-ai făcu t cu vinul, V intilă, ce-ai fă cu t?
Şi V intilă cum îi răspunde:
— Nici o grijă, Ionele, l-am expediat încă de-aseară
la Iaşi !
Optzeci de vagoane încărcate cu vin, trim ise de la
Florica la Iaşi ! Şi în tim pul ăsta, soldaţi şi civili o lu au
pe jos în retragere, presărînd drum ul cu zeci de mii de
cadavre. Las’că le ştie Take pe to ate !
— N-avea grijă, Stănică ! Pe to ate le ştiu. Şi nu
u it nim ic ! B an d itu l ! P înă şi în ceasurile cînd î i clăjiţ.ă'

150
neau din ţii de frică, n u voia să piardă nici u n gologan
din avuţiile lui. . .
în călz it şi el de m înia lui Take, vorbi şi Elefterie
pe un glas ceva m ai în a lt decît de obicei:
— D ar de morile de la Craiova ai au zit? Cînd B ert-
helot i-a spus că, în ain te de ne retragem , să dăm foc
m orilor de la Craiova, pungaşul ăsta de Ionel a început
să răcnească de parcă l-ar fi înjunghiat cineva: « E u,
dom nule general, eu, sînt încă stăpînul R om îniei şi
niciodată nu voi perm ite acest lucru. ..»
— B a bine că nu ! se suci S tănică înspre Take.
Avea a tîte a parale b ăg ate acolo. . . L a urm a urm ei,
ce poţi să te aştep ţi de la un om fără obraz şi fără
răspundere.
îşi în cru n tă p u ţin fru n tea şi deodată îşi am inti:
— Şi boii din C adrilater? Ce cusur au boii retraşi
din C ad rilater? T o t capul lui I o n e l!. . . Să nu se iro­
sească un sfan ţ din ce se poate f u r a . . . Şi to tu l să in tre
num ai în b u rta lor, a Vizirilor. T oate haim analele s-au
în fru p ta t din boii fu ra ţi din C adrilater şi v în d u ţi de
Vizir, ca din cirezile lor. . . Ă sta-i Ionel !
în g reţo şat, E lefterie fă c u :
— Dă-1 dracului ! P arcă V intilă-i m ai bun ? î n n eu ­
tra lita te cine trim itea nem ţilor grîu? V intilă ! în 1915,
num ai într-o singură săp tăm înă a expediat în G erm ania
din gara B udeşti douăzeci şi şapte vagoane de grîu a
cincisprezece m ii kilogram e de pe moşia soacră-si,
m adam Solojan.
In d ig n at, S tănică Popescu ridică braţele la cer:
— Şi cînd vorbeşti cu alde Ion Ion ori V intilă, parcă
a r fi nişte nou-născuţi, abia trecu ţi prin aghiazm ă, aşa
de nevin o v aţi p a r !
— Pe nişte b an d iţi ca ăştia, n-ar fi p ăc at să-i îm p u ş ti!
izbucni Elefterie.
T ake se u ită cu dezgust abia re ţin u t la cei doi p rie­
ten i politici ai săi şi strînse din pum ni. Pe m ăsură ce
i se depăna în m inte firul « afacerii Ion Io n » , cum îi
spunea el, T ake um bla prin odaie cu paşi to t m ai m ărunţi
şi mai iu ţi. D a, da ! N u trebuie să uite nim ic ! Nimic !
Şi mai ales să nu uite dosarul G iinther !. . . G iinther !
Cum a p u tu t să-l uite tocm ai pe G iinther !. . .

161
 D in tr-u n salt, T ake fu la birou, trase sertarul, febril,
şi strigă triu m făto r:
— Da !. . . E aici. . . P oftim !. . . L a pagina 39—40 a
dosarului cu in stru cţia procesului făcut la Iaşi. . . o
anex ă a unei scrisori a lui G iinther cu d a ta de 11/24
iulie 1916. Adică abia cu cîteva săptăm âni înainte de
in trare a Rom îniei în război. E o listă a p lăţilor lunare
pe care b anca germ ană D eutsche B ank din B erlin, le
făcea ziarelor lui Ion Io n : Viitorul şi U Independance
Roumaine. . . Ia-n te u ită cît a încasat presa lui Ion
Ion de la nem ţi num ai în cîteva luni din 1916: 2/15
februarie: Viitorul — trei mii de lei. . . 1/14 m artie:
U Independance — cincisprezece mii. . . 2/15 m artie: V ii-
torul — trei mii. . . 1/14 aprilie: Viitorul — trei mii. . .
1/14 m ai: Viitorul — trei mii. . . 3/16 iunie: Viitorul —
trei mii. . . şi redactorii lui Ion Ion, m ereu cîte două
mii, cîte trei mii, cîte p a tru mii. . . şi uite aici o scri­
soare din 6 iulie 1915 a agentului germ an Hennenvogel,
către A nton R ak y de la B erlin, în care se spune clar:
« Viitorul şi U Independance ne sînt ziare am ice». . .
P e rf e c t!
închise cu dragoste dosarul la loc în serta r şi începu
să alerge iar prin odaie şi să vorbească aprins:
— L as’că-i a ră t eu canaliei de Viziru ! Ţine închişi
la puşcărie nişte b ieţi gazetari, fiindcă ar fi lu cra t la
gazete filogermane. . . d a r soră-sa, soră-sa, S abina?
De ce n-o închide m ai degrabă pe soră-sa, care a fost
în corespondenţă cu M ackensen, cu K ram er, cu Schei-
ble, cu to ţi capii nem ţim ii de sub regim ul de ocupaţie
germ ană? De ce to t pe ăi mici îi pune să plătească oalele
sp arte ? De ce nu spune că gazetarii ăştia arestaţi p ri­
m eau, pe tim pul n eu tra lităţii, dispoziţii direct de la
m inistrul de război liberal Iliescu să scrie articole în
favoarea nem ţilor şi îm potriva presei antantofile care
cerea in trarea în acţiune alături de F ra n ţa ?.N. . D oar
p en tru asta au fost ei p lătiţi, m obilizaţi pe loc, trec u ţi
în batalionul de jan d arm i pedeştri, şi lăsaţi la B ucureşti
sub ocupaţie nem ţească. Şi acu, îi închide la V ăcăreşti. . .
Laş ca deobicei ! T otd eau na să arunce în spinarea altora
propriile sale infam ii !. . . Cum a făcut şi cu pacea de la
B uftea ! Acum aruncă vina pe G hiolm an şi pe N eaţă.

m
Mai cu seam ă pe N eaţă ! Cu N eaţă are ce are, nem er­
nicul. î l cheam ă în casa lui, la m asa lui, îl roagă să iscă­
lească el pacea cu nem ţii, şi-acum a pungaşul vorbeşte
aşa ca şi cum pacea ar fi ieşit din capul lui N eaţă !. . .
L as’că-i a ră t eu acestui bizantin m u rd ar ! Ca în toate,
a lu cra t şi aici. Să iscălească altul. D acă o ieşi prost,
să spună că el a fost îm potrivă. Şi dacă o ieşi bine, să
se laude că isprava e a lui.
— Aşa cum face şi azi ! îl aju tă Elefterie pe Take.
N u vrea să iscălească tra ta tu l de pace sub p retex tu l
că nu-i place s ta tu tu l m inorităţilor ! Ca şi cum lum ea
n-ar şti că to t despre afacerile lor liberale e vorba şi
nu de sta tu tu l m inorităţilor. R ezistă ! E curajos al
naibii. D ar de ce n-a fost aşa de curajos şi la Iaşi, cînd
a d a t peste noi nenorocirea?
Tocm ai la asta se gîndea şi T ake: « U n d e era Ion
Ion cînd răm ăşiţa de ţa ră se găsea în tre o R usie zguduită
de revoluţia din februarie şi o arm a tă germ ană care
în a in ta ? Ce făcea Io n Ion pe atu n ci? B ăga lum ea în
panică, asta făcea !
— F u g iţi că vine p ră p ă d u l! F u g iţi şi rezistaţi cît
p u te ţi!
Şi to ţi după el:
— T rebuie să rezistăm pînă la victoria finală !...
Iaca, eu plec cu propaganda să rezist, la Paris.- Sau
la Londra, sau la New-York, sau la Tokio. N-a fost
unul din ai lui Ion Io n să n-alerge după paşaport, cu
intervenţii pe la m inistere sau pe la palatul regal. Şi
după evacuarea din M untenia în M oldova, a început
evacuarea din Moldova în R usia, unde li se părea că
regim ul K erenski v a rezista. Gospodării, arhive, depo­
zite de m uniţii şi alim ente, to ate au început să fie cărate
dincolo de P ru t spre Odesa. Generali, oam eni politici,
profesori universitari, bancheri, to ţi aveau un singur
gînd: să fugă. Cît era ziua de m are, maşinile zburau
încolo şi-ncoace, cărînd cuconiţe şi ofiţeri, d ep u taţi şi
valize. . . Şi Ionel, care făcea propagandă p rin tre prie­
tenii săi: « F ugiţi ! Fugiţi cît mai aveţi tim p !»
De frică Ionel a pus o droaie de agenţi să-l păzească.
U liţele Iaşilor erau înecate noaptea în bezna cea m ai
adîncă, d ar casa lui Io n Ion era to a tă vrem ea scăldată

163
în lum ină de ju r îm prejur. U n pas n u m ai făcea Viziru
pe jos. B a Corbescu, pe care l-a adus de la B ucureşti
să-l păzească, i-a in sta la t şi o m itralieră la p oartă. De
team ă că nem ţii vor cotropi ciozvîrta de ţa ră ce i-a
răm as, Ionel şi-ar fi b ăg a t m itraliera şi-n nădragi dacă
ştia că asta-i a ju tă !
Şi în culm ea mîniei, T ake îl apucă pe Stănică de
m îneca d reap tă, pe care începu s-o scuture cu violenţă:
— Mie-mi spui ce-a făcut Viziru la Ia şi? Nici o grijă !
Cunosc to ate com binaţiile lui cu B erthelot, cu B lo n d ell1,
cu Poklievski-Koziell 2, cu sir B arclay 3. F ra ţi de cruce,
to ţi. . .' şi to ţi unu şi unu !. . . Şi Ion Ion, capul bandei. . .
şi regele. . . şi prin ţu l. . . Scum pul no stru prinţişor
Carol !. . . Ce ochi ar face dom nii de la Consiliul suprem
să afle că în retragere, prinţişorul nici n-a v ru t să p ă ră ­
sească B ucureştii, p en tru că ţinea să răm înă sub nem ţi,
ca să scape dinastia de înec. . . N u te tem e, Stănică !
N u u it nim ic ! Am aici, în sertar, num ele tu tu ro r libe­
ralilor şi al tu tu ro r oam enilor de afaceri care, în toiul
dezastrului, făceau la Iaşi, pe la « Trei sarm ale», « Ri-
v a le t» şi « V iaţă lungă» chefuri de cîte trei zile şi trei
nopţi l a rînd !. . . Am pînă şi lista tu tu ro r dam elor
voalate şi nevoalate, care le ţin eau com panie în m a rti­
ra ju l ăsta al lor. . . Fii pe pace, S tănică !. . . Cunosc
to ate afacerile lor de b ursă cu alim entele, cu stofele,
cu bocancii care se m ai p u teau fura din depozitele s ta ­
tului, sau din ceea ce se căp ăta ca a ju to r dinafară !. . .
T oate se află aici în sertar, Stănică, şi n-o să u it nimic,
nim ic ! Poţi să dorm i liniştit !
Stănică îşi privi şeful cu un zîm bet superior:
— D ar ceva to t ţi-a scăpat, T ake ! Ceva nou-nou
de to t !
T ake îngălbeni.
— Ce?
— S pada de onoare pe care guvernul lui Io n Ion
vrea să i-o ofere lui B erthelot în num ele « patriei recu­
noscătoare».

1 Ambasadorul Franţei în anii războiului. (N. aut.).

2 Ambasadorul Rusiei ţariste pînă în februarie 1917. (N. aut.).
* Ambasadorul Angliei, în anii războiului. (N. aut.).

164
 N edum erit, T ake îl apuc& iar pe S tănică de b ra ţ:
— S pad ă? Ce sp ad ă?
— O spadă ca oricare alta ! răspunse Stănică. N um ai
că p e n tru spada asta, liberalii au deschis o subscripţie
publică.
T ake îl apucă pe S tănică şi de celălalt b ra ţ şi-l trase
spre el.
— Şi? Ai aflat ceva? S pune? L a cît se ridică potlo­
găria?
S tănică îşi scoase trab u cu l din gură şi zise:
— în c ă n u ştiu nim ica, d ar o să ştiu ! Trebuie să
fie. . .
Calmul lui S tănică îl înfurie pe T ake:
— Trebuie să fie, trebuie să fie ! îl îngînă el, furios,
pe p rietenul său politic. Ş tiu şi eU că trebuie să fie.
D ar eu am nevoie în d a tă de nişte dovezi. în d a tă . . .
auzi?. . . în d a tă . . . că nu-i tim p de p ie r d u t!
Sîcîit, S tănică ridică din u m e ri!
— în d a tă !. . . De unde să le iau în d a tă ? Noi sîntem
la P aris si j
hoţiile
i
se fac acolo," la B ucureşti
»
!
D ar Take nici să n-audă.
— N u m ă priveşte !. . . D acă ar fi să dai de un re sta u ­
ra n t în care să te îndopi ca un porc, ai fugi pe jos pînă
la cap ătu l păm întului. Şi p en tru un fleac ca ăsta, trebuie
să m ă rog de tine. A junge !. . . N u vreau să ştiu de
nim ic ! . . . D in p ăm în t, din iarbă verde, să scoţi o
dovadă. Aici trebuie op erat repede. R epede !
Şi către E lefterie:
— Elefterie ! Caută-mi-1 în d ată pe Venizelos !. . .
Vreau să lucrez m înă-n m înă cu el !. . . Aşa !. . . R epe­
de ! .. . R e p e d e !
P este cîteva clipe Venizelos răspundea la telefon:
— Alo ! Aici Venizelos !. . .
— Aici Take ! Vreau să te văd. E o afacere urgentă.
Bun !. . . Vin chiar acum.
T rîn ti receptorul la loc, se repezi la birou, scoase
din serta r servieta pe care o um plu cu dosare şi dînd
buzna pe uşă, spuse lui S tănică şi E lefterie:
— L as’că-i ta i eu V izirului pofta de succese la Con­
siliul suprem .
 VI

S tă tea pe terasă, sprijinită de un stîlp, cu buclele

ei încă blonde în v în t şi visa. Aşa-i plăcea ei să facă
în m om entele de cum pănă grea: să stea pe terasă, spri­
jin ită de un stîlp şi să viseze ceasuri întregi. Azi, însă,
părea m ai visătoare decît oricînd. Prim ise de la el o
scrisoare. Şi de la el o scrisoare era o poruncă. O dulce
poruncă, d ar o poruncă.
. . . S-au cunoscut încă de pe vrem ea cînd ea nu era
decît p rinţesă şi el nu era decît un sim plu m inistru
al com unicaţiilor. în calitatea aceasta el o însoţea în
călătoriile ei oficiale. Din prim ele zile, ea p u tu îm părtăşi
prietenei sale N adeja Sirena A lbertina C ecroppyddys:

16R
 — Ştii, Ionel are o m are slăbiciune p e n tru femei.
E ste grozav de adem enitor cu femeile. îi place şi ştie,
cu o n u an ţă de orientalism , să-şi pună în joc farm e­
cul său cuceritor. D ar, are, totuşi, grijă să n u fie nicio­
d ată dezam ăgit.
N adeja pricepu repede că ceea ce era fatal să se
întîm ple s-a în tîm p lat. M aria l-a ghicit pe Ionel, i-a
plăcut şi s-a g răb it să şi-l apropie, fără a sta prea m ult
pe gînduri.
în tr-a d e v ă r, Ionel şi M aria erau v ăz u ţi din ce în ce
mai des îm preună. . . şi din ce în ce mai des se vedeau
chiar dacă nu erau v ăzu ţi. Vizitele oficiale pe linia de
cale ferată deveneau to t m ai frecvente. S-a bănuit. . .
s-a şo p tit. . . s-a b îrfit !. . . Desigur ! Ei, însă, erau dea­
supra oricăror clevetiri absurde. Pe ei doar nu i-a legat
o dragoste obişnuită, ca în tre un el şi o ea oarecare, ci ţa ra .
— Ne-a fost u rsit — zicea M aria confidentelor ei
— să ne sfătuim adesea îm preună, mai tîrziu, cînd
ne-a v enit vrem ea. Şi lucrul ăsta a fost m ult criticat
şi com entat în mii de feluri. Iubirea ce-o sim ţeam am în­
doi p en tru ţa ră ne-a făcut să ne folosim de p u tin ţa
noastră de a m unci şi de a ne dovedi în fapte p a trio ­
tism ul. A ceasta a fost baza prieteniei noastre.
I-a u n it dragostea lor p en tru ţa ră . S-au iubit în tru
ţa ră şi p en tru ţa ră . P en tru interesele m ari ale ţării.
Căci şi-au zis: dacă fiecare dintre ei în p a rte iubeşte
a tît de m u lt ţa ra , am îndoi îm preună o pot iubi şi m ai
m ult. Şi ani şi ani au mers aşa m înă în m înă.
M aria gunguri voluptos sub vălul străveziu ce-i
acoperea gîtul, închise încetişor ochii şi o ftă : « Doam ne,
doam ne, ce m in u n at e trec u tu l !. . . Dulci ani, sublim i
ani, anii aceia d in tre răscoale şi începutul războiului
m ondial !. . .» E a. . . Ionel. . . şi dragostea n eţărm u rită
de ţa ră . E a, Ionel şi ţa ra !. . . Triunghi divin, unic,
m ăreţ, fără seam ăn ! . . . E a, Ionel şi ţ a r a . . . D ar bom ba
de la Sarajevo fu aru n cată şi visul s-a risipit, ca să nu
răm înă în picioare decît suferinţa şi lu p ta ei p en tru
ţa ră . A fost crîncenă lu p ta ei p en tru ţa ră , cu a tîţia
şi a tîţia d in tre oam enii politici rom îni, cu forţele oculte
şi făţişe ale p u terii centrale, cu dragul ei N ando, uns
de curînd rege, după m o artea lui Carol. D a, cu însuşi

167
dragul ei N ando, care lu p ta şi el, la fel de înverşunat,
p en tru ţară .
— S înt germ an — striga el, cum nu-i era obice­
iul — şi cred în victoria G erm aniei !
— Sînt engleză — striga ea — şi voi şti să fac p e n tru
Anglia ceea ce regina Sofia a Greciei, ca nem ţoaică,
a făcu t p en tru Germ ania.
D ragostea lor p en tru ţa ră n u cunoştea m argini,
în tr-o zi M aria şi F erdinand, în vizită la B răila, prim iră
o delegaţie a ex p o rtato rilor de grîne, care se plînseră
că au m u lt de suferit din pricină că D ardanelele sînt
închise.. F erdinand le răspunse, convins:
— Şi v o r răm îne închise pînă la sfîrşitul războiului,
p e n tru că englezii n u vor învinge !
— Ba da, ba da ! b ă tu din picior regina, roşie ca
focul de mînie.
L u p tă grea, sîngeroasă, iscată num ai şi num ai de
im ensa şi n estăp în ita lor dragoste de ţa ră . în tre p a tru
ochi, ori de faţă cu copiii, sau chiar în prezenţa sfetnici­
lor lor, F erdinand, care îşi înfrînsese pe n ea ştep tate
bolnăvicioasa lui tim id itate, răcnea:
— Deutschland iiber alles!
L a care ea, aruncînd fulgere din ochii ei m ari, la ­
comi, to td eau n a umezi, răspundea pe acelaşi ton rid icat:
— Rule Britania!
« B ritan ia m ea scum pă, ţa ra m ea unică, p en tru care
am sîngerat a tîta în anii războiului aici, p rin tre stră ­
ini ! T rem ur de em oţie şi nerăbdare să te revăd ia ­
răşi. . . parcul m eu drag din Eastw ell. . . casa aceea uriaşă
de p iatră în care am deschis ochii p en tru întîia oară. . .
doica m ea P itc ath ly . . . surorile mele. . . curtea regală. . .
Cu cît drag v-aş povesti cy de-am ănuntul despre neca­
zurile mele, despre decepţiile mele, despre speranţele
mele, despre străduinţele mele de a vă fi de folos în
tim pul ră z b o iu lu i! Căci m are şi grea a fost lu p ta m ea
p e n tru tine, B ritania m ea dragă ! Singur Ionel m -a
înţeles. Singur el a fost, în tr-ad ev ăr, m are ! N u voi
u ita niciodată. . . cum aş pu tea, oare, să u it !. . . după
am iaza aceea în care a in tra t la m ine, m -a îm b răţişat
şi m i-a spus:
— In tră m !

158
 D e em oţie, de ab ia am p u tu t să-l în tre b :
— C înd?
Şi el m i-a răsp u n s:
— De S fînta M aria !. . . De ziua ta .
« Ce d ar fan tastic ! De ziua ta, un război !. . . Oameni,
p ăm în t, aşezări. . . to a te sînt ale tale !. . . F ă cu ele ce
vrei !»
M aria, înfiorată, strînse încetişor din um eri. în tr-a -
devăr, în R om înia asta, num ai Ionel e în stare de
asemenea gesturi dem ne de un cavaler desprins din
paginile lui W alter Scott. . . E ste drep t că acest viteaz
m edieval, in trîn d în război, îşi avea şi el micile sale
socoteli burgheze. E i şi !. . . D ar gestul. . . gestul ră-
m îne. . . Şi gestul acesta n-a făcut decît să-i unească
şi m ai m u lt în fierbintea lor dragoste de ţa ră .
Desigur că în tim pul războiului idila nu şi-a u rm at
to td eau n a cursul norm al. Cînd pacea de la B uftea a
fost iscălită, ţara . . . ţa ra cerea ca M aria să-şi apere
tronul. Şi M aria l-a a p ă rat !. . . Interesele ţării. . . ah,
unde sînteţi voi, m inunatele mele vaci scoţiene !. . .
interesele ţării îi cereau ca ea să răm înă aici, la postul
de veghe şi să nu lase to tu l pe m îna germ anilor !. . .
Norocul ei fără pereche a aju tat-o şi acum. În tîm p lăto r,
noul prim -m inistru al ţării, pus să iscălească pacea cu
nem ţii, îi plăcea. Ghiolm an era un gentlem an elegant,
îngrijit, care făcea în to td eau n a im presia că chiar acum
s-a spălat., G hiolm an ştia să prim ească, era darnic,
aproape risipitor şi sportiv. în special, îi plăceau caii.
Şi în politică era nespus de abil.
U n zîm bet uşor flutură pe buzele Măriei. î i m ai
stăru ia şi acum în m inte acel doctor Zgriblea, care,
în P arlam en tu l de la Iaşi, în vara lui 1918, a încercat
s-o atace. începuse cu nişte nereguli în legătură cu
fondurile am bulanţelor « Regina M aria», în care ea ar
fi fost im plicată, şi sfîrşise cu Coţofeneştii. N eruşinatul !
Coţofeneştii !. . . T oţi aceşti valahi prost crescuţi, nici
una nici două, îi scot ochii cu Coţofeneştii. D ar la urm a
urm ei, ce vină are ea în to ată afacerea a sta ? Cum i-a
spus-o şi lui Ghiolm an din prim a zi în care acest euro­
pean distins, deşi filogerman, a fost însărcinat cu for­
m area guvernului:

159
 — în ţelegi, dragul m eu G hiolm an?. . . T o ată aface­
rea nu-i decît un păinjeniş de intrigi şi calomnii. Se
zice că nişte soldaţi ră n iţi s-ar fi u ita t pe fereastră şi
ar fi v ăzu t to t ce se petrece în ău n tru !. . . D ar de unde
se poate şti ce au v ăzu t soldaţii acolo, în ău n tru , cînd
chiar din noap tea aceea nim eni n-a m ai p u tu t da de
urm a celor care s-au u ita t pe fereastră?. . . Şi-apoi, să
zicem că au v ăz u t ! Ce-au v ă z u t? Chiar după afirm aţiile
duşm anilor mei, soldaţii ar fi v ăz u t pe ofiţerii străini
de la spitalul Coţofeneşti stînd de vorbă cu prietenele
mele de la Crucea Roşie, care se găseau în căm aşă. . .
Mai întîi, nu cred să fi s ta t în căm aşă ! Şi-apoi care-i
crim a că au s ta t de vorbă cu ofiţerii francezi? N-am
fost oare aliaţi? Şi la urm a urm ei, despre ce au p u tu t
vorbi nişte ofiţeri unor fete care-şi sacrificau săn ă ta tea
şi v iaţa îngrijind pe răn iţi, decît despre faptele lor v ite­
jeşti de pe fro n t? D espre ce alta pot vorbi nişte ofiţeri
în tim p de război unor fete nevinovate ? Şi-acu, te în tre b :
cu ce d rep t au d a t foc soldaţii aceia, ţărănoii aceia
m urdari şi plini de păduchi, barăcilor, p en tru ca bietele
fete să fie silite să sară pe ferestre în căm aşă, în toiul
n o p ţii-şi în tr-u n ger înspăim ântător? Cu ce d re p t?
Cu zîm betul său discret şi plin de distincţie, Ghiol­
m an se străd u i s-o liniştească:
— Cu nici u n d rep t, m aiestate !
Zîm bi şi M aria care c o n tin u ă :
— Ai v ă z u t? Şi-apoi, ce au cu m ine? M -au găsit
şi pe m ine acolo? E u n u veneam decît foarte ra r prin
barăci. Şi niciodată noaptea. N iciodată !. . . E u îmi
aveam casa m ea. . . căsu ţa m ea !. . . Face să vii, Ghiol­
m an dragă, o d a tă cu m ine, să vezi căsuţa m ea de la
C o ţo fen eşti!. . . 0 căsuţă m ică, m icuţă, cu uşi care se
deschid de-a d rep tu l în pădure. Cu neistovita m ea sete
de frum useţe, am făcu t din căsuţa m ea de bîrne o ade­
v ă ra tă bijuterie. O dăiţa m ea, m ai cu seamă, are to t
ce-ţi doreşte inim a. P ereţii, tav an u l şi podelele sînt
vopsite în tr-u n cafeniu închis. Pe peretele din faţa
uşii am întins o b u cată de vechi b rocart bisericesc, în
n u an ţe şterse de diferite tonuri de aur. Peste draperia
asta atîrn ă o icoană înnegrită de vrem e, într-o ram ă
de argint. P e jos am în tins un covor turcesc de culoare

160
închisă şi în loc de vase de flori, am pus nişte obuze
goale, de to ate m ărim ile. D ivanul m eu plin de perne
portocalii e. . .
Aici, G hiolm an îşi m uşcă buzele şi-şi perm ise s-o
în tre ru p ă :
— D ar cine-i acel colonel Boyle despre care ni s-a
v o rb it a tîta ?
M aria se a şte p ta ca Ghiolm an s-o în treb e de Boyle.
D esigur, lum ea vorbeşte !. . . P rietenele ei m or de invi­
die, şi b ărb aţii de gelozie. F ireşte !. . . Boyle nu-i un
om oarecare. . . E un tip . . . o personalitate excepţională.
Măriei îi plăcea nespus de m ult să stea singură cu om ul
acesta şi să soarbă din puterea şi energia ce izvorăşte
din el. Cînd a ră sărit la Iaşi, în m ijlocul panicii care
cuprinsese pe to ţi, ea s-a închis, din prim a zi, cu el o
după-am iază în treagă şi i-a îm p ărtăşit to ate necazurile.
Cînd s-au d esp ărţit, ea l-a îm b răţişat lung şi i-a şo p tit,
p ă tim a şă :
— T o ată lum ea m ă părăseşte !
E l i-a strîns m îna ca în tr-u n cleşte de fier şi i-a răspuns
scu rt:
— E u, n u !
— D a ! a zis ea. Ş tiu că n u m ă vei părăsi aşa de
curînd.
Şi cu o ferm itate în glas, care co n trasta ciudat cu
şoaptele ei de pînă acum :
— N-avem tim p să ne ţinem de. . . decepţii am o­
roase !. . . D acă nu ţi s-a spus la L ondra acest lucru,
am să ţi-1 spun eu aici.
Boyle zîmbi. Ştie şi el că n-a s tră b ă tu t m ări şi oceane
ca să vină aci p en tru o idilă cu regina. M isiunea lor
aici nu prea avea un caracter deosebit de rom antic.
B anchcrii am ericani şi englezi nu-şi pierdeau vrem ea
să latre la lună. Lună era şi în Anglia şi în S tatele U nite.
Aici idila d in tre el şi regină trebuie să fie însufleţită de
m area dragoste a concernelor anglo-am ericane p en tru
petrol.
Din acea zi, ea şi Boyle au răm as n edespărţiţi !. . .
Din acea zi i s-a spus lui Boyle « ducele de Iassy » !. . .
D ragul de Boyle !. . . N u num ai că-şi înţelege m isiunea
de agent al « Intelligence Service-ului» şi al tru s tu ­

11 — C. 986 161
rilor petrolifere engleze, d ar este şi u n b ă r b a t !. . . U n
ad ev ărat tip din Ja c k London !. . . Om de peste treizeci
de ani, îndesat, cu o fa ţă energică, aproape u rîtă, cu
ochii de un alb astru închis, Boyle, « ducele de Iassy»,
radiază din întreag a sa fă p tu ră o putere în căp ă ţîn a tă ,
o statornicie de neînvins, o ho tărîre căreia nim ic nu-i
poate rezista.
Scum pul ei Boyle !. . . N ep reţu itu l ei Boyle !. . .
N um ai de n -ar lucra şi p en tru Am erica !
în tr-u n fîlfîit gingaş, vălul subţire care-i acoperea
gîtul, flu tu ra t de briza prim ăvăratică, îi mîngîie fa ţa .
Boyle al ei iar a plecat în m isiune secretă şi iar a scăpat
teafăr. Mîine v a fi iar aici. . .« Scum pul m eu Boyle !. . .»
Şi Ghiolm an. . . G hiolm an îndrăznise să-i ceară soco­
teală cine e Boyle !
— B oyle? îi răspunsese ea atunci lui Ghiolm an.
Boyle este u n erou şi un prieten al Romîniei. Noi to ţi
îl iubim . Ţ ara trebuie să-i fie recunoscătoare. E l vine
tocm ai din C anada ca să se p u n ă v o lu n tar la dispoziţia
n oastră.
P e scurt, cînd acel doctor Zgriblea, d ep u ta t liberal,
a încercat s-o im plice în afacerea de la Coţofeneşti, Ghiol­
m an, cu au to rita te a lui de prim -m inistru al ţării, îl
întreru p se ca să-i p u n ă această sim plă în treb are:
— Oare doctorul Zgriblea nu-i unul şi acelaşi cu
doctorul Zgriblea care num ai d ato rită războiului n -a
p u tu t fi ju d eca t p en tru nişte fu rtu ri la antrepozitele
de la C onstanţa. . . şi p e n tru nişte poliţe false?
D octorul Zgriblea a tă c u t, subit, parcă şi-ar fi în g h iţit
lim ba.
O zi m ai tîrziu, cînd o văzu iar pe regină, G hiolm an
îi spuse:
— Rog să m ă ie rta ţi, m aiestate, că am fost silit să
p u n la p u n ct pe unul din d ep tu aţii lui Ion Io n !
— Să te ie rt ! se m iră M aria. De ce?
— Ş tiu eu ! insinuă G hiolm an. A dm iraţia ce o p o a rtă
m aiestatea v o astră lui Ion Ion. . .
M aria rîse cu p o ftă:
— Ion Io n ? Te înşeli ! N u m -am u ita t niciodată la
om. Am a v u t în vedere to td eau n a num ai p artid u l care
m ergea pe acelaşi d rum cu proiectele mele. D ar p ro ­

162
iectele acestea s-au prăb u şit. O recunosc ! Aşa că, acum ar
Ion Ion mi-e cu to tu l indiferent.
î n to t restul audienţei, Ghiolm an, şeful noului guvern
filogerm an o găsi pe regină încă superbă.
D ar, peste cîteva luni, nem ţii fură înfrînţi şi Ion
Ion deveni iar prim -m inistru al ţării, într-o Rom înie
m are, p e n tru care el se necăjeşte atîta . Scrisoarea lui,
optim istă pe alocuri, d ar plină de violenţă la adresa
aliaţilor, nu-i decît un strig ăt de ajutor. O cheam ă la
P aris. Are nevoie de ea. Şi dacă el o cheam ă, ea treb u ie
să plece. Mai cu seam ă că ea, în orice caz ar fi plecat
la P aris şi la Londra, fiindcă la Londra are nevoie
de ea nu num ai Ionel, dar şi ţa ra . Voiajul ei fusese definitiv
h o tă rît în urm ă cu trei săptăm îni. B ineînţeles priete­
nelor ei Sybila M andackesco, prinţesa Syrene Pop-
pesco-Poppesco, p rinţesa Jea n n a Prykopp-Sandulesko,
le dăduse asupra voiajului o versiune p u r fem eiască:
— Să vezi, dragă ! zicea ea fiecăreia din ele în parte.
De cînd cu războiul, nu m i-am m ai reînnoit garderoba.
Aproape că nu m ai am ce p u rta . Mai m are ruşinea să
m ă a ră t în lum e aşa. Trebuie să plec n ea p ăra t la Paris
şi la L ondra să m ai cum păr cîte ceva.
Rîse ! P roastele astea au crezut-o !. . .« T oalete? De­
sigur ! Fiindcă v reau să răm în veşnic frum oasă şi tînă-
ră !. . . Ah ! Ce bine e să fii m ereu frum oasă şi tîn ă ră . . .
T înără. . . dragul m eu. . . T înără şi frum oasă, dragul
m eu ! . . .»
Şi cu ochii închişi, regina strînse cu pasiune în b ra ţe ,
stîlpul de care era sprijinită.
— Ce faci, M ary?
R egina tresări şi deschise ochii. în fa ţa ei stătea
R adu. . . R ad u al ei. . . p rin ţu l Ciubuc-Bey. . . suflet din
sufletul ei, m odest şi sfios, aşa cum îi era felul !. . . « De
ce oare l-or fi acuzînd to ţi oam enii politici pe R ad u
că ar fi în g îm fat? R adu îngîm fat? De unde îngîm fare
la R adu !»
E d rep t că R ad u avea o atitu d in e d istan tă cu b u r­
ghezia politică, d ar n u p en tru că ar fi fost , prea plin
de sine, ci p en tru că era conştient de p reţu l obîrşiei
sale alese. E ra p rin ţ. P rin ţu l Ciubuc-Bey !. . . U nul din
străm oşii săi, P a n a it Curcioglu, fusese ciubucciu la

163
cu rte a dom nească, pe vrem ea cînd C onstantin Mavro-
cordat luase de la sultan p en tru a cincea oară tronul
în arendă. Ciubucciu la curtea dom nească e ceva. Şi
P a n a it se dovedi a tît de vrednic să um ple şi să scuture
ciubucul lui M avrocordat, încît dom nul îl lăuda peste
to t:
— Ciubucciu ca P an ait, m ai r a r ! Ă sta, zic şi eu
ciubucciu !
P în ă ce laudele dom neşti ajunseră şi în m ahalaua
lui P an ait, care n u m ai p u tea trece u liţa fără să fie
a g ă ţa t de către cunoscuţi şi prieteni:
— Aferim, P a n a it !. . . Te laudă vodă. O să-i m ai iei
locul în tr-o zi şi o să ajungi şi tu bei. . . Ciubuc-Bey !. . .
Ce zici, P a n a it? N u sună bine? Ciubuc-Bey ! Ciubuc-
B ey !
De atunci, lui P a n a it n u i s-a m ai spus Curcioglu,
ci num ai Ciubuc-Bey. Şi aşa a tre c u t num ele ă sta din
ta tă în fiu pînă la R adu, care nu m ai voia să se am estece
cu lum ea de un ran g social ceva m ai jos, fiindcă înţelege
să nu-şi renege obîrşia sa princiară, pe care o poate
oricînd dovedi cu docum ente în regulă. Deci, p rin ţu l
Ciubuc-Bey era pe ned rep t în v in o v ăţit de m îndrie deşartă.
Cu a tît m ai m u lt, însă, n u i-o ierta u duşm anii, care
vedeau în el nu num ai pe p rin ţu l — adică pe reprezen­
ta n tu l unei clase din care ei niciodată nu vor p u tea
face p arte — ci pe em inenţa cenuşie, pe om ul din um bră,
pe « cu m n atu l» — pe cum natul lui Ionel — pe am icul
prea intim al Măriei, pe om ul de afaceri al regelui, adică
pe omul acela care în ultim ii ani dispune de to a te m ij­
loacele p e n tru a p u tea pune b eţe în ro ate opoziţiei şi
p e n tru a ţin e, în tr-u n fel sau altul, num ai pe liberali
la putere.
— R adule ! zise ea. Am prim it de la Ionel o scri­
soare. E su p ărat. Mă cheam ă urgent la Paris. A r tre ­
bui, deci, să plec cît m ai curînd. Ce spui?
M aria ştia că p rin ţu l avea u n cap lim pede şi m u lt
b u n sim ţ practic.
— T u ce zici? o în treb ă el.
— Să m ă grăbesc !
— A tunci e în ordine. G răbeşte-te !. . . Şi cînd vrei
să pleci?

164
 — P este şapte zile !
— Perfect. P este şapte zile.
M aria îl privi cu recunoştinţă. S fatul lui îi era în to t­
deaun a folositor. î l luă de b ra ţ şi-l privi în ochi, dră*
gostos.
— Şi acum a, spune-m i: ce-ai făcut cu C reditul M inier?
R ad u rîse cum inte:
— Cam ce-ţi închipui că p uteam face ? T otul e ara n ja t,
în tr-u n fel sau altul, cincizeci şi unu la su tă din acţiuni
sînt ale noastre.
— 0 , dragul m eu ! se strînse M aria la pieptul lui.
E l o m îngîie pe bucle şi-i spuse:
— N -am u ita t nici de Petrol-B lock. Am a ra n ja t
lucrurile şi acolo. Consiliul de adm inistraţie se constituie
astăzi, aşa cum am v ru t noi. Deci p o ţi să fii lin iştită.
— I-ai spus lui N ando ceva?
-N u!
— F o arte bine ! E l n u trebuie să afle nimic.
— Fii pe pace ! Am ceva p en tru el, din p arte a B ăn ­
cii de Credit Rom în. Mă duc chiar acum a să-l văd.
P este cîteva m inute, re g in a ' îl prim ea în audienţă
p e conu Alecu.
D upă ce o puse pe regină în curent cu anum ite pro­
blem e în leg ătu ră cu voiajul ei la P aris, conu Alecu
îi spuse:
— M aiestate, a ţi au zit de A rghir? E ra s-o păţească
u rit.
Şi regina află că acum tre i zile, ilu stru l profesor
A rghir a fost victim a unei agresiuni din p arte a huli­
ganilor, în capitala Moldovei, unde treb u ia să ţin ă o
prelegere despre « R ăzboiul de întregire şi osem intele
lui Bogdan al II-lea» . în gara Iaşi, ilustrul A rghir abia
coborîse din tren , că se şi văzu înconjurat de o droaie
de b ătău şi care-i sm ulseră din m îini valiza şi um brela
şi începură să-l tra g ă de poalele hainei.
în c ă p u ţin şi D um nezeu ştie ce s-ar fi ales de ilustrul
A rghir, dacă n-ar fi sărit nişte ofiţeri să-l scape:
— Mă, a ţi în n eb u n it? N u vi-e ruşine să v ă a tin ­
geţi de m arele n o stru A rghir? Ce, m ă, n -a ţi au zit de
m arele n o stru A rghir ?

165
 L u aţi p rin surpriză, huliganii făcură un pas înapoi,
d a r se găsi p rin tre ei unul m ai al dracului să-i în tă rite :
— N u v ă lăsaţi, m ă ! D aţi-i la cap !
Ofiţerii treb u iră să scoată revolverele ca să-i silească
să b a tă în retragere. A rghir crezu că a scăpat, d ar lovi­
tu ra cea m ai grea îl aştep ta abia în clipa din urm ă.
Cînd b ătău şii v ăzu ră că nu-i m ai p o t face nimic, începură
să urle:
— Huoooo !. . . Trăiască profesorul C aţă C oroiatu !. . .
U raaa !. . . Huooo !. . . Trăiască profesorul C aţă C oroiatu !
Ilu stru l A rghir — povesti apoi însuşi A rghir p riete­
nilor săi — sim ţi cum inim a i se opreşte în loc şi to t
sîngele îi năvăleşte în obraz. Pricepuse ! A sta i-a făcut-o
C aţă C oroiatu cu care a lu cra t m înă în m înă tim p de
decenii să iniţieze tin eretu l universitar în tainele n aţio ­
nalism ului p u r şi integral !
Adînc im presionată, regina îl în treb ă pe conu Alecu:
— De ce, dom nule A lecu? N um ai p en tru că ar p u rta
b a rb ă ? D ar de douăzeci de ani de cînd lucrează îm pre­
u nă, n-a observat Caţă că A rghir p o artă b arbă ?
— A observat, m aiestate — rîse conu Alecu — d ar nu
şi-a d a t seam a. Pesem ne că n u se m ai înţeleg ! De altfel,
C aţă se plînge că A rghir e un tră d ă to r n eruşinat !. . .
U n laş ! U n om incapabil de o prietenie statornică !
R egina era in d ig n a tă :
— A rghir tră d ă to r? A rghir incapabil de o prietenie
stato rn ică ? Tocm ai Arghir, cel m ai credincios prieten
al tronului, incapabil de o prietenie statornică ! L a Iaşi,
ţii m inte, dom nule A lecu? Cine a d a t dovezi m ai m ari
de d evotam ent fa ţă de tro n , decît A rghir? N u era zi
să n u vină la noi.
R ăutăcios, conu Alecu zîm bi:
— Gurile rele zic că venea în fiecare zi. . . ca să
ceară cîte ceva !
— Chiar dacă ar fi aşa ! răspunse regina. Ce să facă,
dacă-i sărac ! Cred că nim eni n-o să conteste, dom nule
Alecu, că A rghir e sărac. F o arte sărac!
Conu Alecu, cu acelaşi zîm bet drăcesc, răspunse:
— Da, gurile rele zic chiar că-i cel m ai sărac om din
ţa r ă şi că are o ad ev ărată vocaţie p en tru sărăcie. Aşa
zic gurile rele, m aiestate ! Că A rghir e săracul neam ului !

166
 R egina îl asculta pe conu Alecu, d ar n u era de acord
cu el:
— E xagerezi, dom nule Alecu ! E ad e v ăra t că e om
foarte sărac, p o ate chiar prea sărac uneori. D ar îi sade
a tît de bine ! î n genere, săracii sînt bolşevici şi dezgustă­
tori. . . Pe cînd A rghir, cînd cere e adorabil !. . . î n
refugiu, la Iaşi era p e n tru m ine o ad ev ărată plăcere să-l
aud cum spunea cu glas scăzut, aproape în şoapte:
« M aiestate, am acasă nouă guri de h ră n it, m aiestate. . .
şi nici m ăcar o p u tinică de brînză !. . .» Ţii m inte, dom ­
nule Alecu? P e n tru A rghir putinica de brînză ajunsese
aproape o obsesie în tim pul războiului, aşa de sărac era
ilustrul n o stru p ro fe s o r!
— Cum să nu ţin m inte, m aiestate ! P înă şi în ziarul
lui, B ucuria N eam ului, cerea poporului o putinică de
b rîn z ă : « Am nouă guri de h ră n it. A ju taţi-m ă cu o
putinică de brînză !»
— D a ! zise M aria. D ar în ce s t i l ! Cu cîtă dem ni­
ta te !. . . Cum să-i fi refuzat lui A rghir, care a făcut
a tîta p e n tru ţa ră , o p u tinică de brînză, dom nule Alecu !
Şi i-a d a t şi regele o putinică !
— Mi se pare, m aiestate, că şi p rin ţu l Carol i-a d a t
o pu tin ică !
— D a !. . . Şi fiecare dintre fetele mele i-au d a t cîte o
putinică !
— Şi dacă n u m ă-nşel, m aiestate, i-a d a t şi Ionel
o pu tinică !
— E x ac t ! Şi Ciubuc-Bey i-a d a t o putinică !
— Şi aş p u te a să ju r, m aiestate, că i-am d a t şi eu
o pu tin ică !
— D a ! E i şi?
— Nim ic, m aiestate ! Fiindcă aşa am răspuns şi eu
gurilor rele ! E i şi? O p u tinică de brînză ! Şi dacă i-am
d a t o p u tin ică de b rîn ză? Şi dacă la putinica asta de
brînză i-am m ai d a t o p u tinică ? Şi dacă pe lîngă putinica
asta de brînză, am d a t ordin depozitelor arm atei să-i
dea lui A rghir oricît u n t ar cere. . . şi făină. . . şi coniac,
fiindcă brînză goală nu merge. . . ei şi?
— Ai v ă z u t? zîm bi M aria, m u lţum ită. Aşa am a v u t
şi eu grijă de el. Ia r dacă se întîm pla uneori să u it,

167
A rghir venea ca un a d e v ăra t prieten să-mi aducă
a m in te : « M aiestate, am nouă guri de h ră n it şi n-am
nici m ăcar o cutie de sardele şi nici m ăcar o cutie de
sm ochine ori curm ale ! Nouă guri, m aiestate !» Apoi,
cu vicleim ul cînd a v en it la p alat la I a ş i . . . ţii m i n te ? .. .
A fost delicios ! . . . Cînd a încheiat A rghir cu u r a tu l:
« La anu şi la m ulţi ani, m aiestate !» i-aş fi d a t şi căm aşa
de pe m ine. P u tem noi, oare, să privim cu indiferenţă
cum m oare de foam e un sav a n t ca A rghir?
In sin u an t, conu Alecu îşi m îngîie guşa:
— S av an t? Fie m aiestate ! D ar în acest caz, ce
ca u tă «1, p rin tre noi, oam enii politici? N um ai p en tru
că e sărac?
Rîse şi regina, care, însă, redeveni în d ată serioasă.
— N u-i frum os, dom nule Alecu, să ne b atem joc de
u n p rieten al n o stru care se află în nenorocire !
Abia ieşi conu Alecu şi regina avu surpriza să-i
fie a n u n ţa t, de la cancelarie, însuşi A rghir, care se
prezenta la p a la t fără să ceară audienţă.
D upă cîteva m inute, A rghir apăru, grav, nesfîrşit
de în alt, cu um ărul p u ţin aplecat şi sub b ra ţ cu servieta
lui doldora de m anuscrise şi cărţi. M aria îl întîm pină
cu m ai m u ltă căldură ca de obicei.
— Vai, scum pul m eu profesor, e ad ev ărat că ai
a v u t m ari neplăceri la Iaşi?
Cu adîncă suferinţă în glas, A rghir răspunse:
— A d ev ărat, m aiestate ! Şi p en tru asta am şi venit.
— V orbeşte, dom nule profesor ! îl îm bie cu m u ltă
înţelegere M aria.
— M aiestate ! zise Arghir. P ă ţa n ia m ea de la Iaşi
trebu ie să servească m aiestăţii v oastre ca o indicaţie
asupra celor ce are de făcut în chestia tra ta tu lu i cu
m inorităţile. Noi n u p u tem sem na acest t r a ta t din
pricina m inoritarilor.
— E v id en t ! confirmă regina. A sta am s-o şi spun !
— Să-m i p erm iteţi însă, m aiestate, să v ă dau unele
argum ente absolut necesare cauzei. Spuneţi dom nilor
de la Consiliul suprem : « P oftiţi, dom nilor Clemen­
ceau, W ilson şi Lloyd George, la noi şi încercaţi să
p u rta ţi cinci m in u te . . . num ai cinci m inu t e . . . b arb ă

168
la I a ş i . . . şi v eţi fi lă m u riţi!» E ste o r u ş i n e ... un
s c a n d a l! . . . Să n u p u tem noi rom înii, p u rta b arb ă în
ţa ra rom înească, din p ric in a . . . m inoritarilor ! . . . Ia r
dom nii de la Consiliul suprem să protejeze m inorităţile?
F o arte b i n e ! . . . Ne înscriem şi noi, rom înii, p rin tre
m ino rităţi. Să ne protejeze m ai în tîi pe noi, rom înii,
care sîntem m in o ritate în ţa ra rom înească şi care sîntem
b ă tu ţi, în ţa ră la noi, din pricina m inoritarilor, m aie­
sta te . E xplicaţi dom nilor de la Consiliul suprem că ei
6Înt cu to tu l străin i de problem ă. Să afle dum nealor
că evreii de aici n u sînt hebreii de-acum trei m ii de
ani şi că în tre evreii de aici şi evreii din F ra n ţa ori
Anglia, este o d istan ţă ca de la cer la păm înt. E vreii
din O ccident sînt spanioli şi n u m ai p o artă b arb ă şi
perciuni. S-au asim ilat şi s-au civilizat. în fa ţa lor
m ă închin ! Pe cînd evreii de aici, ca să nu-i m ai pu tem
recunoaşte, şi-au ras b a rb a şi vor să se asimileze cu
noi, rom înii. Ei, să se asimileze cu noi rom înii ! Şi acu,
m ai vor si d re p tu ri politice. N u se poate, m aiestate !
N u se p o ate !
T eoria lui A rghir o zăpăci pe M aria care îi făcu
sem n că v rea să vorbească şi ea:
— D om nule profesor, după cîte înţeleg, noi trebuie
să 6punem celor de la P aris că u n a sînt evreii spanioli
din Occident care m erită stim a no astră, p e n tru că
s-au asim ilat, şi cu to tu l alta sînt evreii de-aici care
n u m erită stim a n o astră, p e n tru că vor să se asimileze.
Am înţeles bine?
— F o arte bine, m aiestate !
P rev en ito are, M aria zise:
— D om nule profesor, m ă tem că dom nii aceia de
la Consiliul suprem sînt prea străini de to a te proble­
m ele acestea, ca să priceapă ceva. De aceea, eu cred
că m u lt m ai sim plu ar fi să le spunem că nu pu tem
da d reptul evreilor de aici, p en tru că sînt bolşevici,
spre deosebire de evreii din Occident care sînt oam eni
civilizaţi.
— E x trao rd in ar, m aiestate, ex trao rd in ar ! A sta am
v ru t să spun şi eu ! Şi să n u u it, m a ie sta te . . .
Coborî ochii şi spuse tim id :
— M aiestate, am n o u ă . . .

169
 D ar regina îl în treru p se cu graţie:
— Nici o grijă, dom nule profesor ! P e n tru Cele ce
ai a v u t de suferit la Iaşi, vei prim i to ate despăgubirile
ce ţ i se cuvin. Vorbesc chiar azi cu Ionel.
Şi regina îl învălui cu unul din zîm betele ei irezis­
tibile, care aduceau încă o rază de lum ină în în tu n e­
c a ta v ia ţă a lui Arghir.
D ar nu-1 m ai reţin u , fiindcă la ora aceasta fixase
audien ţă generalului N ăstase M alacu, din cavalerie.
Cu două ceasuri m ai înainte, p rin ţu l Carol năvălise
în budoarul m aică-si:
— M&mă ! T rebuie să-l prim eşti chiar azi pe gene­
ralul Malacu.
— Ce-i graba a sta ?
— Ceva grav ! N u ştiu exact, ce, d ar e grav. Stai
de vo rb ă cu el şi ajută-1.
P e M alacu, M aria îl cunoştea bine. Feciorul ei,
Carol,7 si * .fiul lui M alacu — Lulu M alacu — erau buni
prieteni. In 1916, la m obilizare, Carol, care era proprie­
ta ru l regim entului 9 V înători, îl luă pe Lulu pe lîngă
el ca să facă războiul îm preună — şi îm preună l-au
făcut, n ed esp ărţiţi, pînă în ziua arm istiţiului, cînd
am îndoi s-au dem obilizat şi s-au întors în C apitală.
De aceea, M aria fu sincer în d u rerată cînd, peste un
m in u t p u tu să v ad ă în ce hal a ajuns ta tă l lui Lulu
Malacu. D in falnicul general de cavalerie care era pînă
acum cîteva săptăm îni, n u răm ăsese decît o um b ră.
Adus de spate, tra s la fa ţă , cu cearcăne vinete în ju ru l
ochilor. M alacu era aproape de nerecunoscut.
— Ce-i cu d u m n eata? strigă regina, aproape fără
să vrea.
M alacu abia p u tu să ră sp u n d ă :
— M ăria t a . . . d rep tate, m ăria ta !
Şi izbucni în tr-u n hohot de pţîns.
T u lb u rată, regina aştep tă ca generalul să se mai
liniştească p u ţin , apoi încercă să-i vorbească:
— D ar ce s-a în tîm p lat?
M alacu ridică spre ea nişte ochi roşii, scăldaţi în
lacrim i, şi izbucni d esperat:
— Lulu !
Şi începu din nou să plîngă ca un copil.

170
 L ulu ! Fecioru-său ! . . . Cîte necazuri are cu fecio-
ru -său L ulu, care-şi perm ite to ate extravaganţele,
fiindcă ştie că are cine să plătească n o ta : ta ta , gene­
ralul, m arele m oşier ieşit din război posesor al unei
noi averi încă neevaluate în bani, mobile, m aşini,
covoare şi aşa m ai departe. Lulu ! . . . Cine nu-1 cunoaşte
pe L ulu? Pălăriile lui L ulu, cravatele lui, pantofii lui,
constituie un u l din subiectele cele m ai pasionante ale
Capsei. C arte n u ştie m u ltă Lulu. N u prea şi-a b ă tu t
capul cu şcoala, fiindcă to ate certificatele i le-a scos
ta ta , generalul, p rin tr-u n sim plu bileţel: eliberaţi — nu
« v ă r o g » — ci: eliberaţi cutare şi cutare certificat, şi
trea b a se făcea cît ai b ate din palm e. E ra destul să se
ştie că Lulu e fiul generalului M alacu p en tru ca să fie
înscris, chiar de la începutul anului, p rin tre cei prom o­
v aţi. Nici n u i-ar fi trp cut prin m inte vreunui profesor
că l-ar p u tea trîn ti pe Lulu rep eten t sau m ăcar corigent.
Ar fi fost nebunie cu rată. îşi pu tea găsi om ul un m ijloc
de sinucidere ceva m ai agreabil.
D iplom at al facu ltăţii de drept, Lulu vorbea m ai
m u lt franţuzeşte, lim bă pe care o cunoştea la fel de
bine ca şi lim ba rom în ă: după ureche. A prim i un
bileţel scris de m îna lui Lulu era p en tru oricine un
izvor de d istracţii. R îdea şi Lulu, d ar lucrul era convenit
de to a tă lum ea: b ăiatu l generalului M alacu n-are nevoie
să ştie m ai m ult.
La izbucnirea războiului, L ulu îm plinise douăzeci
şi p a tru de ani. Cu p rin ţu l Carol pe fro n t a în fru n ta t
vitejeşte cfele m ai aprige baterii de vinuri rom îneşti,
franţu zeşti şi ungureşti, iar cînd şi-a făcut convalescenţa,
d u p ă un tifos exantem atic, la Coţofeneşti, a fost în grijit
de cele m ai drăgălaşe şi m ai d evotate fete din în alta
aristo craţie a ţării.
D upă term in area războiului, generalul M alacu se
gîndi că ar fi vrem ea să asigure viitorul b ăiatu lu i, care
îi dădea griji n en u m ărate. Că risipeşte banii, asta nu-i
nimic. E de u n d e ! D ar face pozne b ă i a t u l ! . .. Face
pozne prin localurile din C apitală, parcă ar fi pe front ! . . .
De pildă, bea. Şi cînd se porneşte pe b ă u t, bea. P oate
să înceapă azi şi să sfîrşească poim îine. Şi cînd se
îm b a tă , face u rît. B ate pe chelneri, aruncă sticlele de

171
coniac în oglinzi şi în vitrine, se leagă de femeile altora,
î n urm ă cu o luna, un sergent de strad ă , lu a t la b ătaie
de Lulu, a a v u t îndrăzneala să-i răspundă cu o palm ă.
Bineînţeles că sergentul zace azi în puşcărie, condam nat
la cinci ani p en tru bolşevism , a te n ta t la ordinea publică
şi insulte grave aduse tronului şi dinastiei.
D upă aceea, joacă pocher. Pocher ar ju ca zi şi noap te.
Aşează-1 azi la m asa de joc şi dă-i ordin să n u se ridice
decît peste o săptăm înă, şi s-ar supune ca u n copilaş
de doi ani. D ar nici asta nu-1 supăra pe generalul M alacu.
Să joace b ăiatu l ! D acă-i face plăcere, să joace ! Să
cîştig'e, să p iardă, m ă r o g ! . . . Jocul e joc şi ta ta are
de u n d e ! . . . D ar L ulu are u n cusur: trişează. De la
cine a în v ă ţa t ? . . . E i, de la cine ! . . . Aici e a i c i ! . . .
De la cine ! De la prietenul său, p rin ţu l Carol ! . . . O
d a tă , generalul l-a au zit pe fecioru-său cum zicea
m aică-si:
— P ăi, m ăm ico, eu sînt u n înger ! Să vezi pe Carol
cum um blă prin cărţi !
D in fericire, păgubaşii sînt to ţi oam eni de b u n sim ţ,
care vin la b ătrîn u l acasă, să le dea banii înapoi, ca
să nu afle tîrgul. Şi generalul M alacu le dă ! Le dă,
fă ră să zică nici cîrc. D ar num ai unul D um nezeu ştie
cîte necazuri şi cîte p alp itaţii de inim ă îi procură to a te
năzdrăvăniile astea, ale lui Lulu !
în sfîrşit, generalul, m ai p otolit, îşi şterse ru şin at
ochii cu b a tista şi spuse reginei:
— M aiestatea v o astră să m ă i e r t e ! . . . S înt p ă ­
rin te ! . . . N u p o t să r e z i s t ! . . . Mi-e prea m are durerea,
m aiestate !
R egina îl îndem nă, cu m u ltă blîndeţe:
— V orbeşte, dom nule g e n e ra l! S înt şi eu m am ă
şi te p o t înţelege. Spune, te rog, cu ce-aş p u te a să-ţi
fiu de folos.
— Am v en it la m aiestatea vo astră num ai după
d rep tate. D acă nu-m i face m aiestatea v o astră d rep­
ta te , v a treb u i să m ă îm puşc.
— D ar spune o d a tă , dom nule general ! stăru i regina.
P oate nu-i chiar aşa de grav cum crezi dum neata !
— B a e grav, m aiestate, cît se poate de grav ! Azi
dim ineaţă m ă pom enesc cu u n telefon de la prefec­

172
t u r ă . . . E ra Pricoleanu, p r e f e c tu l... « N e n e Tase, e
foc ! Ia r L ulu al tă u ...» Mă reped pînă la p re fe c tu ră .. .
o nenorocire ! . . . Mi s-a făcut negru înaintea ochilor !
Şi din nou îl podidiră lacrimile. R egina îi puse m îna
pe um ăr:
— Mai m are ruşinea, dom nule g e n e ra l! P arc ă ai
fi o fe tiţă !
« A d ev ărat ! îşi zise generalul. P e n tru u n general
de cavalerie plîng prea m u lt !»
Se linişti, deci, îşi ridică ochii şi pe n ea şte p tate o
în treb ă pe M aria:
— M aiestatea v o astră a auzit de crim a de pe bule­
v ard u l D acia?
-N u !
— A tunci să v ă spun eu, m aiestate, despre ce este
vorba. Azi o p t zile, o tu tu n g io a ic ă. . . o b ă trîn ă . . . şi o
nepoţică a ei de nouă ani, au fost găsite sugrum ate
într-o o d ăiţă din fundul unei curţi din bulevardul D acia,
unde locuiau. L a început se credea că asasinii au ucis-o
pe b ătrîn ă ca s-o prade, fiindcă se spunea că are parale.
D ar din cercetări poliţia şi-a d a t seam a că-i vorba de
o crim ă sadică, m aiestate. Ziarele, ca să-şi facă de lucru,
fiindcă poliţia n-a d a t de urm a asasinilor, s-au ap u cat
să descrie pînă în cele m ai mici am ănunte cum au fost
găsite victim ele şi cine sînt ele ş i. . . în sfîrşit, a ră su n at
ţa ra întreagă, m aiestate, de crim a din bulevardul
D acia ! . . . P în ă azi-dim ineaţă cînd m -a chem at Prico­
leanu.
Mai d eparte, generalul, sufocat, nu p u tu să vorbească.
Gemea şi plîngea. R egina, însă, era curioasă să afle
u rm a re a :
— Şi ? P e n tru D um nezeu, generale. . . am im presia
că n-ai nim ica să-m i spui !
B ătrîn u l, cu ochi m ari şi jalnici de cîine b ă tu t, se
h o tărî în cele din urm ă:
— în ch ip u iţi-v ă, m aiestate ! L ulu e am estecat în
afacerea asta !
— N u m ai spune ! exclam ă uim ită M aria, care, de
fa p t nu era uim ită de loc, fiindcă însuşi generalul o
pregătise. L u lu ? Cu n ep u tin ţă ? De unde şi pînă unde
la L ulu o fa p tă aşa d e . . . aşa de u rîtă ca a sta ?

173
 P e obrajii generalului curgeau lacrim i fără şir, care
se prelingeau pe sub m u staţă, pînă pe bărbie:
— Şi to tu şi, aşa e, m aiestate ! Pricoleanu m i-a pus
dovezile sub o c h i ... A fost o b an d ă în tr e a g ă ... Vreo
şase in şi. . . Şi trei din ei sînt m inori, m aiestate ! . . .
Copii de-ai n o ş t r i ... U nul şi u n u l .. . B ăiatu l colone­
lului M ătase. . . şi b ăiatu l lui C antem ireanu, fostul
secretar general la D o m e n ii.. . şi b ăiatu l doam nei
P rap ală, Văduva d ep u tatu lu i P rap ală, m o ş ie ru l... Trei
copii subţiri, m aiestate, copii de n e a m ...
— D ar ceilalţi? în treb ă M aria, nerăbdătoare.
— Ceilalţi, m aiestate? U nul din ei e N icky
T o m e sc u .. .
— C are? făcu regina uim ită. N icky al lui Tom escu,
bancherul ?
— D a, m aiestate ! Chiar e l ! . . . Ă sta, cel p u ţin ,
în ţe le g .. . N -am nim ic îm potrivă. E de-o seam ă cu
Lulu . . . am îndoi de aceeaşi v îrstă şi de aceeaşi poziţie
socială, m ă r o g ! . . . D ar celălalt, m aiestate, c e lă la lt...
N u, m aiestate, îm i vine greu să v ă spun ! îm i crapă
obrazul jle ruşine cînd m ă gîndesc cu cine s-a în h ă ita t
fiul m eu, fiul generalului M alacu ! Cine credeţi, m aiestate,
că e celălalt?
— Ei, cine, spune o d a tă !
— U n ţigan, m a ie s ta te ... U n ţig an din ăia cu
a spoi tingiri ! » . . . Ce cau tă un ţig an în tre copiii noştri,
nu p o t să înţeleg, m aiestate.
A m ănuntul o ului şi pe M aria. U n ţigan, p rin tre
copiii unor oam eni ca generalul M alacu, bancherul
Tomescu, d ep u tatu l P rap ală, C antem ireanu, M ă ta s e ...
de necrezut !
— E, în tr-ad ev ăr, absolut de neînţeles ! zise Maria.
B ătrîn u l oftă:
— Da, m aiestate ! D ar din p ăcate, e adevărul ade­
v ă ra t ! Pricoleanu m -a lăm urit.
R u şin at, generalul şovăi, d ar sub privirea scru tă­
to are a reginei, trebui să continue:
— Sînt t o ţ i . . . hom osexuali, m aiestate !
D in ce în ce m ai uim ită, regina exclam ă:
— Ce? Cum ?

174
 — Ia tă cum , m aiestate ! T oţi şase sînt hom ose­
xuali. Cică Lulu ar fi capul lor. Pe ţigan îl cunoaşte
încă din tim p u l războiului, de pe front. E un individ
chipeş şi zdravăn. Ţ ig a n u l... care-i arestat, fiindcă
uitasem să v ă spun, m aiestate, că ţiganul a fost arestat
chiar a doua zi după crim ă, dar n-a aflat n im e n i.. .
zice că de m ulte ori Lulu l-ar fi adus chiar în casă la
m in e. . . şi noi, care h ab a r n -av eam . . . aşa zice ţiganul.
Şi într-o zi, cînd se aflau cu to ţii la o crîşm ă în Tei,
îi vine po fta lui Lulu, care era p u ţin am eţit, să dea
o lovitură. « Să facem ceva deosebit, ar fi ţip a t el, că
aşa n u m ai merge. Cu v iaţa asta m urim de plictiseală !»
Şi to t lui i-ar fi v en it în m inte şi ce lovitură să dea:
« Mă, ce-ar fi s ă . . . »
G eneralului îi venea greu să vorbească, d ar nu
m ai p u tea da înapoi:
— Vroia v ariaţii b ă i a t u l ... Vroia să om oare, să
f u r e .. . Pe scurt, au început să-şi b a tă capul unde şi
cum ! Aici a v en it ţiganul cu ideea: tutungioaica ! O
cunoaşte. A fost chiar cu o zi înainte la ea să-i spoiască
o tigaie. Are şi o fe tiţă . . . Pe alea e uşor să le ucidă,
fără să-i p o ată sim ţi cineva.
Sleit, generalul răm ase cu ochii închişi, nem işcat.
R egina îi respectă durerea şi aşteap tă să-şi revină.
M alacu deschise ochii şi zise pe un ton de im plorare
a tît de fierbinte, încît M aria se sim ţi zguduită de em oţie:
— M aiestate, sîn teţi singurul m eu sprijin ! . . . N-am
pe nim eni înafară de m aiestatea v o a s t r ă ! .. . A juta-
ţi-m ă ! . . . N u v reau decît d rep tate ! . . . D rep tate ! . . .
A tît ! . . .
— Să te a ju t? zise regina. D ar, dom nule general,
asta şi v reau : să te a j u t ! . . . Spune-m i num ai în ce
fel ! Vrei să nu fie a re sta t L ulu? N u v a fi arestat ! P oţi
să fii liniştit. N u se v a atinge nim eni de el. E şti m ul­
ţu m it ?
D ar generalul n u se mişca.
— M aiestate, m ă i e r t a ţ i ! D ar vedeţi, e ceva m ult
m ai grav ! î n chestia arestării, m aiestate, am s ta t de
v orbă şi cu Pricoleanu. Nici prin m inte nu-i trece să-l
supere pe L ulu al m eu. De aia, deşi Pricoleanu ştie de
şase zile cum stau lucrurile, nu s-a h o tă rît pînă astăzi

175
să m ă cheme. Şi azi m i-a spus clar: « Nene T a s e !
Ţ ara urlă ! Trebuie să dau curs a fa c e rii! D ar o să
aran jăm aşa: au fost sase asasini? Şase să răm înă !
Să zicem num ai că n-a fost un singur ţigan p rin tre e i . ..
ci şase ! Şase asasin i. . . d ar şase ţigani ! . . . Am destui
ţigan i de rezervă, în b e c i.. . U ite-i ! I-am şi fotografiat
p e n tru g a z e tă » .. . Şi m i-a d a t o fotografie. P oftim
m aiestate, cum a rată bandiţii.
Şi puse sub ochii reginei o fotografie: cinci ţigani,
în ju ru l unui al şaselea, frum os, zvelt, cu pieţe scurte
şi cu ochi m ari adînci şi galeşi, de femeie în d ră­
gostită.
— Ă sta e, m aiestate ! Ă sta e tic ă lo su l!
— Frum os b ăiat ! făcu regina visătoare.
— Da, m aiestate ! A sta am spus-o şi eu lui Prico­
leanu : « F ru m o s b ăiat, Pricolene ! . . . D ar ce facem
dacă vorbeşte ! . . . »
— Şi ce-a zis Pricoleanu?
— Ce să zică? A zis că-1 face scăpat de sub escortă.
— C înd? în treb ă înfrigurată, regina.
B ătrîn u l se u ită îm prejur şi-i răspunse discret:
— M aiestate ! S-a si făcut ! Azi noapte la t r e i . . .
De aia m -a şi chem at dim ineaţa ! . . . Să-m i facă o
surpriză !
M ută, oarecum decepţionată, regina îl privi înde­
lung pe Malacu.
— A tunci ce m ai vrei, generale?
D esperat, generalul îşi îm preună mîinile a ru g ă :
— M aiestatea vo astră să-mi facă d rep tate ! . . . A sta
v reau ! . . . Num ai d re p ta te ! . . . Pricoleanu m -a chem at
la el nu num ai ca să-mi facă o surpriză plăcută, dar
şi una foarte n e p lă c u tă ! ... « T a se , mi-a spus el, e
foc ! Stănică Popescu, prin reporterii lui, a aflat ade­
v ă ru l. . . şi fiindcă te ştie duşm an al lui Take, am eninţă
că publică în num ărul de mîine to t, to t, fără să ascundă
nim ic !» Aşa m i-a vorbit Pricoleanu !
Scandalizată, M aria strigă:
— A în n eb u n it?
— N u ştiu, m aiestate, dacă S tănică a înnebunit
sau nu, d ar eu ştiu cu sînt nenorocit! N e n o ro c it!...
Num ele m eu să fie tă v ă lit în n o r o i ! . .. Ţ ara întreagă

176
să m ă a rate cu degetul: « Ă sta-i M alacu, ăl cu b ă ia tu
care s-a în curcat cu un ţig an !»
Şi fără să m ai ţin ă seam a unde se află, explodă
în tr-u n v aiet prelung şi sfîşietor:
— M aiestate ! V reau să-mi faceţi d rep tate, num ai
d re p ta te vreau, m aiestate ! Se cuvine, oare, m aiestate,
ca un slujitor credincios al tronului să păţească o ruşine
ca asta ? D ar unde sîntem , m aiestate ? în codru ! . . .
Să vie un escroc ca Stănică şi să se folosească de neno­
rocirea u nui părin te, ca să-l strîngă de gît şi nim enea
să nu-i p o ată face nim ic ? Asta-i d rep tate ? . . . N u m ă
lăsaţi ! A ju taţi-m ă ! î n m îinile m aiestăţii voastre se
află cariera m ea şi a copilului m eu. D rep tate v r e a u .. .
N um ai d re p ta te !
E ra a tîta durere în privirea, în glasul, în gesturile
acestui p ărin te nefericit, încît ochii reginei se um eziră.
— Generale ! zise ea apăsat. Ţi se va face d rep tate !
Num ele generalului M alacu va răm îne şi mai departe
n e p ă ta t, ca şi pînă acum . P este cinci m inute i se va
com unica acelui dom n Stănică Popescu de la Globul
că p en tru o escroacă b ătrîn ă , asasinată de nişte ţigani
cu care lucra m înă în m înă, nu este nici drept, nici
patrio tic, să fie terfelit num ele cinstit al unui erou al
neam ului ca generalul M alacu !
Cînd M alacu ieşi, regina sună să fie introdusă miss
M atch, corespondenta m arelui ziar am erican D aily
M irror. Miss M atch m ai fusese o d ată pe aici, prin
noiem brie trec u t, cînd M aria, victorioasă, părăsise
capitala Moldovei spre a-şi relua reşedinţa la B ucu­
reşti. Regina, deci, o tr a ta pe miss M atch ca pe o veche
şi bu n ă prietenă.
— Ştii că plec la L ondra şi la P aris? declară ea
de la început.
— Călătorie politică, m aiestate?
— N u ! Copiii ! I-am spus lui N ando acum cîteva
săptăm îni: N ando, u iţi că avem fete de m ă r i t a t . ..
L isbeth şi M a r y .. . Şi-apoi Carol. Şi unde mai pui că
nu l-am m ai v ăzu t pe N icky de un a n ! . . . T u eşti
b ărb at. D ar eu sînt femeie şi am inim ă de m am ă. T re­
buie să plec la L ondra n eap ărat, să-l v ăd pe N icky al

12 c. - 986 177
m eu. în v a ţă la colegiul din E t o n ! închipuieşte-ţi,
dragă ! . . . N u l-am mai văzu t de un an.
Abia cu un ceas m ai înainte, miss M atch se despăr­
ţise de publicistul N ectarie care-i vorbise de Nicky.
— N icky? a spus el. Cînd G hiolm an a aflat că N icky
e trim is să înveţe aiurea, nu s-a p u tu t reţine să spună
în gura m are, la club: « în sfîrşit, poate va ieşi unul
m ai bine c r e s c u t» .. . Şi Ghiolm an n u aruncă vorbe
în v în t, miss M atch ! . . . U n ră sfă ţa t, acest Nicky !
Iu te din fire, p e n tru cel m ai mic fleac e g ata să se ia
la bătaie. Nici un a, nici două, b ă ta ie . . . B ate soldaţii,
îşi b ate valeţii, îşi b ate s u ro rile ... C arte nu vrea să
înveţe, să-l tai. N-a cetit de cînd e nici m ăcar o gazetă.
Şi nu ştie nimic. în schimb îi place la nebunie m aşina.
De cînd i s-a d a t, în 1913, o m aşină, a făcut terci o
m ulţim e de oam eni. D in prim a zi a ucis un m uncitor
de la fabrica de ch ib ritu ri şi o femeie. De atunci, acci­
dentele lui N icky se ţin lan ţ. N icky n-alege. Calcă
ţăra n i, calcă găini, calcă raţe, copii, cîini, calcă to t ce
se poate călca. . . E un b ăiat plin de tem peram ent !
Şi cum îi iese cineva înainte să-i îm piedice zborul, sare
jos din m aşină şi-l ia la bătaie. A în v ă ţa t şi jiu - jits u .. .
D eştept foc, a ad ău g at N ectarie, zîm bind. B ate parcă
n -ar b ate, ci p arcă ar opera, aşa de îndem înatic e Nicky.
Cîţi şoferi n-au zăcut la spital de m îna lui ! . . . E teribil.
Cînd e la volan nu m ai vede nim ic. Şi-apoi, fe m e ile .. .
Şi N ectarie îi vorbise despre aventurile am oroase
ale lui Nicky. De pildă, anul trec u t N icky a cules de
pe jos, în plină Calea Victoriei, unde gonea ca pe cîmp,
o fată care, trîn tită de suflul m aşinii, căzuse leşinată
de spaim ă. F a ta i-a p lăcut, a urcat-o în m aşină şi a
dus-o la Snagov, unde a ţin u t-o leşinată cîteva luni.
Cînd frate-său Carol a văzut-o, a v ru t să i-o răpească.
Bineînţeles, s-au lu a t la bătaie. Să fi v ăz u t b ătaie ! . . .
Cu sticle de sifon, cu scaune, b a N icky a pus m îna şi
pe revolver. Noroc că şi Carol avea unul, aşa că s-au
lin iştit repede. D ar N icky era furios, aşa de furios, că
într-o zi a îm p ach etat fa ta şi a trim is-o la Paris. D acă
n-o poate avea el în linişte, să n-o aibă nici Carol. D in
ziua aceea, de necaz, s-a pus pe beţie. P arcă nu «ra
destul cît bea şi pînă atunci, p rin ţiş o ru l.. . L a b ă u tu ră

178
e leit ta tă l său, F e rd in a n d .. . Fiindcă şi F erdinand bea.
De altm interi, beau to ţi. B eau şi-apoi se în ju ră şi se
iau la b ătaie şi vorbesc lucruri u rîte ! . . . S-auzi vorbe !
De la ei au în v ă ţa t să vorbească u rît şi prinţesele
L isbeth si M ary. D ar face s-o auzi pe cea m ai m ică,
Ileana ! în ju ră de m am ă pe rom îneşte cu a tîta convin­
gere, încît şi u n plutonier-m ajor ar p u tea veni la ea
să în v e ţe . . .
Aşa că, miss M atch era oarecum inform ată asupra
întregii familii. D ar ea fusese trim isă aici p e n tru cu
to tu l altceva. în cep u , deci, prin a spune:
— L a noi, în Am erica, circulă o m ulţim e de zvonuri
contradictorii în leg ătură cu cazul care priveşte pe
p rin ţu l Carol şi pe doam na Lilly Collynos. Care-i adevărul ?
E xpansivă, regina răspunse cu un belşug de cuvinte
şi gesturi.
— A, povestea cu Lilly Collynos nu-i tocm ai sim pa­
tică. O şan tajistă. De pe urm a ei, Carol s-a ales cu un
copil. Ba i-a mai d ăru it acelei femei şi briliantele ce i le
lăsase regina E lisabeta p en tru viitoarea sa so ţie . . .
— B iju terii? exclam ă miss M atch cu ochi care
ardeau de curiozitate.
— în chipuieşte-ţi, dragă. U n colier şi nişte b ră ţă ri
care form ează u n « sau to ir» enorm de to a tă frum u­
seţea ! O aver e. . . Auzi, dragă, nebunie ! Să dai unei
femei de rîn d averea şi tro n u l ! . . . Şi să m ai răm îi şi
cu un copil în b ra ţe ! T oate astea num ai din pricina
bolşevicilor.
Miss M atch era num ai urechi:
— Din pricina bolşevicilor? O, v ă rog, m aiestate,
povestiţi-m i cît m ai d e ta ila t. . . Trebuie să fie foarte
interesan t !
R egina, bucuroasă, vorbi:
— Mă m ir că n u ş t i i ! Carol treb u ia să se însoare
cu Olga, fiica m ai m are a vărului m eu N iculae al II-lea,
ţa ru l tu tu ro r ruşilor. E ra u ca şi logodiţi. î ţ i dai seam a
cîtă cinste p en tru Rom înia. E ra prin februarie 1917.
Rom înia, ţa ră învinsă, ocupată pe trei sferturi de nem ţi,
redusă în Moldova la acel mic şi sinistru « triunghi al
m orţii» , săracă, d ezarm ată, flă m în d ă .. . şi totuşi,
m aiestatea sa Niculae al II-lea, v ăru l m eu, ţa r al tu tu ro r

12* 179
ruşilor, în m area sa m ărinim ie, voia să se încuscrească
cu noi şi să-şi dea fata după Carol al m eu !
— F o arte interesan t, foarte-foarte interesant ! repeta
m ereu miss M atch, care n o ta cu p ietate fiecare cuvînt
al reginei.
— De altfel, trebuie să te inform ez — continuă
M aria — că fiul m eu Carol a şi fost cu dom nul Ion Ion
Viziru, prim ul n o stru m inistru, în R usia, să-şi vadă
logodnica. S-a întors de acolo în cîn tat. Nespus de încîn-
ta t. Zicea că nu şi-ar fi închipuit niciodată că poate
exista pe lum e o ţa ră a tît de im ensă şi a tît de bogată !
T otul era aran jat, aşadar, şi eu m ă şi îm pachetam să plec la
P etro g rad s-o îm brăţişez pe noră-m ea Olga şi pe văru-
m eu Niculae al II-lea, ţa ru l tu tu ro r ruşilor. î i şi pregă­
tisem un d a r . . . nişte icoane grozave. Ştiam că icoanele
o să-i facă vărului m eu Niculae al II-lea m are plăcere.
T oţi la cu rtea îm părătească erau foarte religioşi. Mai
ales de cînd cu R a s p u tin . . .
U itînd că are în fa ţa ei o regină, miss M atch nu-şi
p u tu reţine curiozitatea şi o întrerupse pe M aria:
—^ L -aţi cunoscut, M aiestate?
M aria, cu u n o ftat înăbuşit, răspunse:
— N u!
D ecepţionată, miss M atch puse creionul jos p e n tru
o clipă:
— P ă c a t!
— Cred şi e u ! recunoscu M aria. S-au spus a tît
de m ulte lucruri rele despre R asputin, îneît aş fi ţin u t
să m ă conving eu, p e rs o n a l.. . Mă atrăgea filozofia lui
m ai ales. Cunoşti, miss M atch, filozofia lui R asp u tin ?
Sfioasă, miss M atch îşi coborî pleoapele:
— Am auzit cîte ceva, m aiestate !
— A ! exclam ă cu entuziasm regina. E ex trao rd i­
n ară ! . . . « N um ai prin pocăinţă — zicea el — ne putem
m în tu i sufletul. Trebuie deci să păcătuim , ca să ne
asigurăm prilejul să ne pocăim . Aşa că atunci cînd
D um nezeu ne trim ite isp ita în cale, trebuie să ne supunem
ei, ca să avem p en tru ce ne pocăi după a c e e a . . . » N u
este ex trao rd in ar ? . . . De asta cred, miss M atch, că
to ate cîte se spun despre R asputin nu sînt decît bîrfeli
scornite de m intea bolnavă a unor oam eni ră i şi invi­

180
dioşi. U n om care a izb u tit să în treţin ă în m inţile cele
m ai lum inate de la cu rte a tîta încredere în puterea
celui de sus nu p u te a fi un om prim ejdios, ci m ai degrabă
un sfînt. Şi era un s f î n t . . . U n sfînt în tre sfinţi. Cînd
apărea la p alat, to a tă lum ea se cutrem ura. U n s f î n t !
D in ce în ce m ai des îi veneau vărului m eu Niculae al
II-lea v eşti că iar au căzut pe front mii de soldaţi.
D ar ajungea să i se arate R asputin şi să-i strige: « Mîn-
gîie-te, stăpîne ! Cînd m oare un soldat pe front, în d ată
se aprinde p en tru ţa ru l său încă o lam pă în faţa tronului
c e re s c » .. . ca num aidecît vărul m eu Niculae al II-lea
să se sim tă fericit. C redinţa în cel de sus, miss M atch,
în tăre şte şi în alţă sufletele.
— A d ev ărat, m aiestate ! răspunse miss M atch, căreia-i
zbura creionul pe hîrtie.
— Ţ in m inte, de pildă — continuă M aria — că în
1896, la încoronarea lui Niculae al II-lea, s-au orga­
nizat nişte serbări la Moscova, pe cîm pul K odinsky.
D eodată, nu ştiu din care pricină, s-a produs panică
în m ulţim e şi au răm as întinşi pe jos două mii de m orţi
şi două mii de grav răn iţi. V ărul m eu, N iculae al II-lea,
fireşte, a fost în d a tă inform at. E i bine, miss M atch !
î n aceeaşi seară cine crezi că a condus m ai bine cadrilul ?
V ărul m eu, ţa ru l Niculae al II-lea ! C redinţa în cel
de sus îi dădea o tărie de a îndura suferinţele, absolut
extrao rd in ară ! E x trao rd in ară !
— F o arte in teresan t, foarte in te re s a n t! n o tă miss
M atch cu însufleţire.
— A ltă d ată, în 1905, v ăru l m eu N iculae al II-lea
se afla în toiul unei p artid e de tenis cînd i s-a adus
vestea că flota am iralului R ojdestvensky a fost distrusă
de japonezi, la T sushim a. V ărul m eu Niculae al II-lea
a ex clam at: « Ce groaznică nenorocire !» şi şi-a v ăzu t
de tenis m ai d ep arte, în linişte. Şi m ă crezi? N um ai
liniştea asta l-a făcu t să cîştige p artid a . L iniştea asta
i-o dădea num ai credinţa.
— In teresan t, m aiestate, foarte in teresan t ! Citi­
torii noştri vor fi foarte recunoscători m aiestăţii voastre
p e n tru to t ce ne spuneţi.
— De altfel, trebuie să ştii, miss M atch, că chiar
şi în ceasurile cele m ai grele, to ţi de la curte erau lini­

181
 ştiţi, fiindcă to ţi erau însufleţiţi de credinţă. Ionel, la
întoarcerea sa din R usia, îm i p o v e s te a ... şi asta se
întîm pla cu o săp tăm în ă înainte de n e n o ro c ire .. . cum
Protopopov, m inistrul de interne, în fiecare dim ineaţă
cînd venea la ţa rin ă să-i depună raportul, cădea în
genunchi, îşi făcea cruce şi s trig a : « M aiestate ! îl văd
pe Crist în spatele tro n u lu i!» E ra un tip extraordinar
acest Protopopov. îşi trăgea p u ţin un picior fiindcă
făcea o paralizie progresivă, d ar era teribil de inteli­
gent şi plin de evlavie. D upă cîte ne-a povestit apoi
m inisţrul n o stru la P etrograd, chiar după ce revoluţia
izbucnise, P rotopopov, m inistrul de interne şi Dobro-
volski, m inistrul de ju stiţie, şi alţi m ari dem nitari conti­
nu au să se adune într-o cam eră obscură, unde făceau
spiritism . Seară de seară chem au în tr-aju to r duhul lui
R asp u tin care fusese ucis în urm ă cu cîteva luni. Ă ştia
erau oam eni care credeau în ceva ! . . . Pe cînd bolşe­
vicii . . .
Z îm betul de pe chipul Măriei dispăru cu to tu l. C uta
dintre sprîncene şi roşeaţa care-i năpădi fruntea tră d a u
mînia. reginei, care, cu un glas ce nu m ai părea al ei,
zise:
— Mă înfior cînd m ă gîndesc cum a răm as bietul
vărul m eu Niculae fără tron. D upă ce a cunoscut to t
ce e m ăreţie şi slavă, să fie ră stu rn a t de o gloată lipsită
de recunoştinţă ! Cîtă d re p ta te avea vărul m eu Niculae
al II-lea, ţaru l tu tu ro r ruşilor, cînd sp u n ea: « Mi se
to t repetă că trebuie să m erit încrederea poporului.
N -ar treb u i mai curînd să m erite poporul încrederea
m ea?» Sărm anul m eu v ă r ! . . . Mă rog p en tru pacea
sufletului tă u ! . . . Să dea cerul ca m area credinţă ce
aveai într-o lum e de apoi să te fi însoţit pînă în clipa
din urm ă !
O ceaţă subţire acoperi privirile reginei, care răm ase
cîteva m om ente într-o reculegere pioasă. Miss M atch
nil îndrăzni să-i tu lb u re durerea şi aştep tă, cum inte,
pînă ce M aria ridică iar ochii spre ea ca să-şi reia pove­
stirea :
— D a, miss M atch ! Tocmai cînd eram gata să
plec la logodna lui Carol cu Olga, a izbucnit re v o lu ţia .. .
A cum a pricepi de ce spuneam că num ai din pricina

182
bolşevicilor s-a com prom is feciorul m eu Carol cu Lilly,
care i-a făcu t un copil?
Şi strîngîndu-şi cu furie b a tista în pum nul ei mic,
regina adăugă:
— N u ! A sta n-am să le-o iert niciodată.
E ra sinceră. N u le v a pu tea ierta, nu num ai ruşinea
şi deziluzia, d ar şi frica — m ai cu seam ă frica — ce-a
cuprins-o în dim ineaţa aceea de februarie, cînd p rin ţu l
Ciubuc-Bey a n ăv ălit la ea în odaie, galben de spaim ă:
— R evoluţie ! Ţ arul a fost silit să fugă din P etro-
grad ! M uncitorii s-au răsculat !
— Şi soldaţii? a ţip a t ea năucită.
— Soldaţii, în loc să trag ă în ră zv ră tiţi, şi-au îm p ă rţit
cartuşele în tre ei şi au tras în ofiţeri.
Cum de nu şi-a p ierd u t ea m inţile în clipele acelea
este o ad e v ăra tă m inune dum nezeiască. D ar dacă şi
soldaţii rom îni fac la fel?
Şi de frică, ea, verişoara lui Niculae al II-lea, ţa ru l
tu tu ro r ruşilor, verişoara lui George al V-lea, regele
Angliei şi îm p ăratu l Indiilor, verişoara lui W ilhelm
al II-lea, îm p ăratu l Germ aniei, de frică, ea, prinţesa
engleză, s-a v ăz u t silită să caute un m ijloc prin care
să înduplece poporul rom în să nu facă revoluţie. F antezia
ei înfierbântată a lu crat iute. în aceeaşi dim ineaţă, ea
şi fii-sa m ai m are, Lisbeth, s-au u rc at într-o m aşină
încărcată cu pîine albă, cu ciocolată, cu sardele, cu
şuncă, cu şvaiţer, cu conserve, cu căm ăşi, cu m ănuşi,
cu ciorapi, cu două-trei rînduri de haine, cu cîteva
perechi de bocanci noi, şi au început să colinde m aha­
lalele ca să îm p artă to ate b u n ătăţile astea cab'cilor.. .
Credea că şoferul a dus-o la capătul păm întului şi
că acolo a rostogolit-o de-a dreptul în iad. N um ai noroi
şi noroi. De ju r îm prejur, num ai şi num ai noroi. Groaznic,
groaznic ! Şi a mai treb u it să intre şi în cocioabele l o r . . .
Peste to t, într-o pîclă deasă şi jilavă, tă ia tă de şnurul
de lum ină galben-fum urie a unei lăm pi cu sticla afu­
m ată şi sp artă, se agitau, încolo şi încoace, nişte um bre
cenuşii, aproape transp arente. Pe jos, prin colţuri,
lîngă v a tră , ori de-a lungul pereţilor, m orm ane de
cîrpe. De unde atîtea cîrpe, Dum nezeule doam ne !
D ar nu erau m orm ane de cîrpe. A bia după ce s-a deprins

183
cu întunericul, regina şi-a d a t sem a că erau m orm ane
de copii, îngrăm ădiţi u nul în altul, să se încălzească.
Ceva groaznic, groaznic !
în tr-u n bordei ca ăsta, L isbeth, înfiorată, a apucat-o
pe M aria de b ra ţ:
— P riveşte !
M aria privi şi sim ţi că i se taie răsuflarea: o femeie
înfăşură, pe o ladă, o m înă de carne crudă, care se
frăm în ta şi scîncea. Şi femeia îi m ai şi vorbea drăgostos:
— Taci, m a i c ă ! ... Taci, puiule, ta c i!
Ceva groaznic ! Groaznic ! Cum poate fi cineva a tît
de n esim ţit încît să iubească un asem enea m onstru ! . . .
« E u — îşi zise regina — să fi făcut asemenea copii,
i-aş fi ucis cu m îna m ea, dacă n u m i-ar fi fost scîrbă
să m ă atin g de ei.» D ar vezi că bunul Dum nezeu şţie
ce face ! O regină nu p oate naşte decît copii sănătoşi
şi frumoşi ! . . . Lasă-1 pe ţareviciul ! . . . Cu ţareviciul
e altceva ! . . . M oştenitorul lui Niculae al II-lea avea
o m am ă b o ln av ă. . . D ar legea lui Dum nezeu zice că
o regină de obicei trebuie să nască num ai copii sănă­
toşi şi fru m o şi! Ce semn m ai b u n poţi cere că oam enii
n u sînt făcuţi să fie cu to ţii la fel, că ei au fost creaţi
să se îm p artă în categorii diferite, că fiecare categorie
trebuie să-şi cunoască locul şi rolul în lu m e .. . şi că
revoluţia nu este alta decît o născocire a diavolului,
ca să tulb u re fără ro st liniştea şi ordinea, stabilite o
d a tă p e n tru to td eau n a de către cel de sus ? . . . D a r
sărăcim ea nu crede în nim ic. Sărăcim ea este o ad u n ă­
tu ră respingătoare de eretici, care se ridică îm potriva
orînduirii divine. De asta, D um nezeu, d rept pedeapsă,
i-a făcu t nu num ai m u rdari şi urîţi, d ar şi ridicoli. . .
Cu desăvîrşire rid ic o li! Ce ridicol i-a ap ă ru t, de pildă
b ăiatu l acela netuns, n ep iep tăn at, nespălat, care stătea
în picioare, în uşa unui bordei, cu nasul v îrît într-o
carte. Regina a răm as u luită. « De ce m ai citeşte neno­
rocitul ă sta ? La ce-i foloseşte ca rtea? Cît poate pricepe
el din cartea pe care o citeşte? Ce poate pricepe un
calic dintr-o carte? Ce-i trebuie lui carte? Ca să încurce
lum ea de pom ană ? Să se facă bolşevic ca a tîţia alţi
nenorociţi ca şi el, pe care o să-i îm puşcăm curînd cu
grăm ada, ca pe nişte cîini tu rb a ţi, fără m i lă ? .. . C artea

184
şi sărăcim ea ! R id ic o l! . . . A bsurd şi ridicol ! . . . » Aşa
că M aria ar fi v ru t să strige la stîrp itu ra aceea care
citea: « N espălatule, în loc să înveţi, m ai bine te-ai
duce la m uncă !» D ar frica a fost m ai ta re decît ea.
D acă n-ar fi fost frica la mijloc, n u şi-ar fi jertfit nici
pantofii, nici nasul, ca să le ducă troglodiţilor sardele
şi şuncă. Sardele şi şuncă ? O travă le-ar fi dus « bolşe­
vicilor» care l-au ră s tu rn a t pe vărul ei Niculae al II-lea
şi care puneau p o ate la cale şi detronarea lui F erdinand
şi a e i ! . . . O travă, nu şuncă ! D acă n-ar fi fost frica,
n -ar fi dus în acea dum inică a P aştilor de m încare solda­
ţilor de pe la diferite regim ente, to t spre a le abate
gîndul de la revoluţie. A început cu taberele de ră n iţi
din dealul Copoului.
— Vai ! a spus ea generalului, ca s-o audă soldaţii.
Sînt aşa de şubrezi şi slabi ! . . . A r treb u i să fie m ai
bine h răn iţi. De ce n u aveţi m ai m u ltă grijă de ei?
D aţi-le h ran ă m ai bună ! Şi daţi-le vin ! . . . A ud că
vinul face m inuni !
Şi le-a v o rb it soldaţilor dulce, apoi l-a lu a t pe general
la m asă cu ea, la palat.
T o t de frică s-a dus apoi, în v ara lui 1917, prin
spitalele cu soldaţi ruşi ră n iţi ! Şi nu o d a tă , ci de m ai
m ulte ori. A r fi v ru t să se apropie de soldaţii aceştia,
să şi-i facă prieteni, d ar to ate încercările ei au d a t greş.
R uşii îşi întorceau medaliile sfîntul Gheorghe cu fa ţa
în jos. R egina trecea de la p a t la p a t şi, ca să le facă
plăcere răniţilor, în d rep ta, cu m u ltă gingăşie, m eda­
liile cu chipul ţaru lu i în sus. D ar soldaţii ruşi, încăpă­
ţîn a ţi, m orm ăiau ceva pe ruseşte şi ră stu rn au iar m edalia,
ca să nu-1 v ad ă pe ţa r. O d ată, furioasă, M aria u ită
de frică şi spuse fii-si L isbeth:
— Cu aceştia ne pierdem vrem ea degeaba !
Şi cu o n o tă ceva m ai jo s:
— P ă c a t de pansam ente !
Noroc că n u to ţi ruşii erau soldaţi. De pildă, Pok-
lievski-Koziell, am basadorul ţarului, de cînd s-a produs
R evoluţia, nici nu m ai îndrăznea să i se uite în obraz,
î i era, p u r şi sim plu, ruşine de cele ce se petrec în Rusia.
Şi ofiţerii la fel. L a G alaţi, ofiţerii ruşi, răm aşi credin­
cioşi ţaru lu i, au în tem eiat un club şi o popotă. R evoluţia

185
 îi sărăcise. E ra v ăd it că treb u iau aju ta ţi. M aria i-a
lu a t sub pro tecţia ei. T o t ea a îm brăcat în uniform e
noi, din stofă franceză, pe toţi ofiţerii ruşi care se a ră ta u
h o tărîţi să lu p te p en tru restaurarea Rusiei ţariste.
Şi cîte şi m ai cîte n-a făcut ea de frică în prim ă­
v a ra şi v ara lui 1917 ! N u, frica n u le-o va p u tea ierta
bolşevicilor !
F u ra tă de gînduri, M aria, care uitase p en tru o clipă
că are în fa ţa ei pe miss M atch, tresări şi-şi trecu m îna
peste fru n te:
— Mă ierţi, miss M atch ! Despre ce vorbeam ? Despre
bolşevici. Despre aceşti nem ernici care în v aţă poporul
că nu ni se cuvine nici o recunoştinţă p en tru to t binele
ce i l-am făcut. Cît am făcut num ai eu, cu mîinile astea
slabe ale mele, p en tru popor ! Şi ce experienţă teribilă
am făcut cu poporul ! Să-ţi dau un exem plu ! în tim pul
războiului, la Coţofeneşti, aveam un pui de ţigan,
P etru ş îi z ic e a .. . în tr-o zi, i-am adus nişte căm ăşuţe
n o i. . . Se adunase to t satul să-l vadă gătit. M aică-sa
l-a dezbrăcat de zdrenţele lui, l-a băg at pe P etruş,
tuciuriu cum e ceaunul, într-o căm aşă albă ca zăpada
şi l-a încins cu un brîu roşu. Sem ăna cu un h a r a p . . .
Crede-mă, căm aşa asta curată nu-i şedea bine de loc !
E ra m u lt m ai frumos în zdrenţele lui. Să ştii, miss
M a t c h ! ... Ţ ăranii noştri au o trad iţie a lor de v iaţă,
de care nu se cade să ne atingem . E mai r ă u . . . Ni-i
facem d u şm an i. . . A tunci ce vor bolşevicii ?
O am intire u rîtă îi întunecă fa ţa :
— închipuieşte-ţi, miss M atch, n u m ai departe
decît acum cîteva săptăm îni, m uncitorii bolşevici au
a v u t îndrăzneala să dem onstreze pe Calea Victoriei
cu drapelul roşu în fru n te şi să cînte Internaţionala
în fa ţa p alatu lu i !
Miss M atch răm ase îm pietrită.
— Cum ? bîigui ea. P rin fa ţa p alatu lu i?
— U n m om ent, miss M atch, un m o m e n t ! ... Deo­
d a tă , sergenţii de strad ă d ădură sem nalul: trecea
m aşina regelui. D ar m uncitorii nici nu se sinchisiră
şi îşi văzură m ai d eparte de m a n ife s ta ţie ... Şi regele
m eu se trezi în m ijlocul acestei m ulţim i dezm ăţate,
care nu num ai că n-a strig a t: « tră ia s c ă regele» şi nici

186
nu şi-a scos m ăcar pălăria, dar a co n tin u at să cînte
m ai d eparte Internaţionala aceea a ei.
Miss M atch era stupefiată.
— C um ? în fa ţa regelui? Au în d răzn it?
T ristă, regina clătină din cap.
— Acum a îţi dai seam a cum stăm ?
In d ig n ată, miss M atch îi răspunse:
— M aiestate, îmi dau perfect seam a. Şi tocm ai
p en tru asta am v en it în ţa ră şi despre asta v reau să
vorbesc cu m aiestatea v oastră. Ziarul pe care îl repre­
zint ap ără aceeaşi cauză ca şi cea a m aiestăţii voastre.
Şi guvernul n o stru la fel. Bolşevismul este un ră u care
trebuie stîrp it din rădăcini, cît m ai e tim p. M aiestate,
cred că ar fi bine să faceţi S tatelor U nite onoarea unei
vizite. S tatele U nite se interesează foarte m u lt de
ordinea şi siguranţa dş aici. Acolo aţi găsi m ultă-m ultă
înţelegere. De altfel, am însărcinarea oficială din p arte a
agenţiei de presă « L ightning» să v ă fac această p ro ­
punere.
O ferta agenţiei de presă am ericane n u era prim a
de acest fel, d ar îi făcu m ultă plăcere reginei. Şi nu
se feri s-o m ărturisească.
— Miss M atch ! Sînt în cîn tată ! în principiu sînt
de acord. De în d a tă ce m ă voi înapoia din călătoria
m ea în E uropa, vom p u tea discuta şi am ănuntele.
Apoi se ridică, scoase dintr-o m apă de pe m asă o
fotografie, o sem nă, şi o întinse jurnalistei:
— P oftim , miss M atch, o m ică am intire din parte-m i.
E ra ea, alătu ri de generalul Grigorescu. Jo s, în
litere m ari, caligrafice, scria: învingătorii de la Mărăşeşti.
Roşind de em oţie, ju rn alista am ericană răspunse:
— M aiestate, v ă m ulţum esc în num ele gazetei şi
vă asigur că publicul am erican nu v a aştep ta m ult
să ia cunoştinţă de lu p ta pe care poporul rom în, sub
conducerea în ţeleap tă a m aiestăţii voastre şi a m aie­
stăţii sale regelui F erdinand, o duce cu bolşevicii.
— E şti foarte, foarte drăg u ţă, miss M atch !
 VII

U n tre n special, care venea dinspre V eneţia prin

p unctul de frontieră italo-francez Ventim iglia, spinteca
voios, într-o noapte căld uţă de m artie, cîmpiile şi dealu­
rile F ran ţei, ca să aducă P arisului un d ar preţios: o
m am ă de cea m ai bu n ă familie şi cele trei fete ale ei.
Fetele, în com partim entele lor, dorm eau liniştite, pe
cît p o t dorm i liniştite nişte fete într-o noapte de prim ă­
vară, m ai cu seam ă cînd ştiu că m am a le-a făgăduit
să nu le aducă înapoi acasă nem ăritate. Mama, însă,
ea stătea m ereu trează, urm ărind peisajul în întuneric,
prin fereastra vagonului, dar cu gîndurile aiurea. Avea
griji m ulte, care n u sînt sortite oricui: griji de m am ă,

188
griji de regină, griji de verişoară a regelui Angliei în
R om înia, griji de p rietenă a prietenilor care o a ju ta u
în m area ei m isiune, iar în m om entele acestea, griji
deosebite p e n tru so arta bunului, scum pului ei prieten
H enry.
Căci M aria îl iubea m u lt pe H enry. P e generalul
H enry B erthelot, din pricina căruia G hiolm an îi făcuse
anul trec u t, după sem narea păcii de la B uftea, a tîte a
scene de gelozie.
— Ah, scum pul m eu G hiolm an ! rîdea ea. D acă a
şti ce comic eşti cînd îl joci pe Othello ! . . . în definitiv
ce ai cu B erth elo t? P în ă la pacea de la B uftea am fost
cu el aliaţi de război şi a t î t ! Acum, după ce am făcu t
pacea separată, ne despărţim . Ce poţi cere m ai m ult
unei fe m e i.. . şi unei regine? A tunci ce e gelozia asta
pe tin e?
Se u ita la G hiolm an şi-l judeca în sinea ei cu
asprim e: u n germ an sau u n filogerman, to tu n a ! B ăd ă­
rani şi unul şi celălalt. Germ anii sau filogermanii, oricît
de aleasă ar fi educaţia lor, nu sînt francezi. în p u rta re a
lor fa ţă de femei le lipseşte acea gingăşie înnăscută pe
care-o în tîln eşti pînă şi la ultim ul soldat m arocan, care
lu p tă sub stin d ard u l francez !
Să-i reproşeze u n Ghiolm an, prietenia ei cu B e rt­
helot ! Cu dragul ei B erthelot, de care o leagă atîte a
am in tiri din ră z b o i!
P arcă a fost ieri şi to tu şi sînt peste doi ani de atunci,
î i fusese a n u n ţa t generalul B erthelot, nu m it şef al
misiunii franceze pe lîngă arm a ta rom înă. Se aştep ta
să v ad ă u n ofiţer — şi văzu un băcan. Gras, abia răsu-
fiînd, cu picioarele scurte şi cu o figură a tît de banală,
încît, cum întorceai capul o u itai num aidecît. D ar
băcanul acesta era a tît de jovial, a tît de vioi, a tît de
dezlegat în m işcări, a tît de aprig a g ă ţa t de v iaţă, de
m încare, de b ău tu ră , de to ate plăcerile ei, încît te
cucerea de la prim a vedere. Şi a cucerit-o de la prim a
vedere. Cînd de la cele dintîi replici, a s p u s :« M aiestate,
am găsit în R om înia o adm irabilă dezorganizare !» ea
a sim ţit că însuşi destinul i l-a trim is aici, ca să-i facă
dezastrul m ai suportabil. De atunci, tim p de aproape

189
un an şi ju m ă ta te , au dus jugul îm preună. R etragerea,
îm p reu n ă. . . Moldova, îm p reu n ă. . . triunghiul m orţii,
îm p reu n ă. . . Coţofeneştii îm preună, to ate îm preună,
pînă după m izerabila pace de la B uftea, cînd Ghiolm an,
în odioasa lui gelozie, a venit să-i spună, fără a-şi
ascunde m ăcar satisfacţia:
— N em ţii cer ca B erthelot să părăsească în d a tă
ţa ra .
T ristă a fost despărţirea ! D acă nu l-ar fi a v u t pe
Boyle aproape de ea, num ai bunul D um nezeu ştie dacă
ar fi în d u rat lovitura. L-a condus pe dragul ei H enry la
gară, în so ţită de to ate fetele ei şi, ca să-i facă lui G hiolm an
în necaz, l-a s ă ru ta t pe B erthelot cu o pasiune care n u
m ai avea scuza unei alianţe ; m ilitare în tre R om înia si *
F ran ţa.
— D acă F ra n ţa n-a binevoit să-mi dea legiunea de
onoare — a zis ea — du m neata vei binevoi cel p u ţin
să m ă îm brăţişezi.
D ar fiindcă i se p ăru că a tît nu-i ajunge lui Ghiolm an,
regina a pus-o pe fii-sa E lisabeta să organizeze, cu
cîteva fete din a n tu ra ju l ei şi cu invalizi de prin spitale,
o m anifestaţie p e n tru continuarea războiului. A doua
zi, perechea regală a ieşit în balconul palatului lor de
pe strad a L ăpuşneanu să asiste la dem onstraţie — ea,
într-o rochie albă şi în m înă cu u n buchet de flori din
to ate culorile aliate, el, cu şapca lui de am iral pe cap.
— N um ai şapcă de am iral îi m ai lipseşte ! îl auzi
ea pe A ureanu, care stă te a în spatele ei, cum îi spune
lui Alecu, chipurile în şoaptă.
D ar M aria nu m ai p u tu prinde răspunsul celuilalt,
fiindcă, pe n ea şte p tate, un vu iet asurzitor izbucni în
strad ă. A fost ceva groaznic, fiindcă a fost ceva neaş­
te p ta t. Invalizii, cum au ajuns în d reptul balconului
regal, s-au d esp ărţit în două tab ere: una care striga
« Vrem război !», a lta : « Jos războiul ! Vrem pace ! » . . .
şi s-au lu a t la bătaie. în m om entele acelea M aria se
gîndea la B erthelot şi-i venea să in tre în păm înt de
ruşine. Ce-ar fi spus el, dacă ar fi v ăzu t cît de p u ţin
recunoscătoare îi este ţa ra . D ar, din fericire, B erthelot
plecase cu o zi m ai înainte, ca să nu se m ai întoarcă
decît după victorie, o d a tă cu trupele aliate din sud.

190
 O ftă ! B unul ei H enry s-a întors. D ar zm intitul
ăla de Clemenceau a h o tă rît să-l rechem e, aproape
în d ată, în F ran ţa.
— De ce? a în tre b a t ea pe am basadorul F ranţei.
— D om nul Clemenceau este inform at că în tim pul
războiului, B erthelot şi-a îm plinit m isiunea aici în tr-u n
chip foarte bizar.
— Ce înseam nă b izar?
— M aiestate ! Mă ie rta ţi că m ă exprim cam b ru ta l !
R apo rtu l spune că B erthelot şi to ţi m em brii m isiunii
m ilitare franceze nu sînt decît o bandă de cheflii.
M aria p ă l i ! Ce îndrăzneală să se vorbească aşa
despre H enry al e i ! Că a cam încurcat treburile pe
la sta tu l m ajor — p oate ! Că sfaturile lui m ilitare nu
erau decît nişte b a n a lităţi teoretice fără nici un sens
practic şi eficace — m ă rog ! Că a izb u tit să-l supere
pe N eaţă — desigur ! D ar e un om a tît de s p iritu a l.. .
a tît de o p tim is t.. . şi m ai ales cu a tîta experienţă de
v ia ţă . . . scum pul ei H enry !
— E ste un lucru h o tă rît şi irevocabil? în treb ă ea
cu o indignare abia reţin u tă.
— Se pare, m aiestate ! Va fi înlocuit pe frontul
B altica-M area N eagră cu generalul Mangin.
Regina izbucni:
— D ar este n edrept ! B erthelot înlocuit p en tru nişte
acuzaţii a b s u rd e ! Cred că m ăsura este p u ţin cam
p ripită.
— Se pare, m aiestate, că hotărîrea dim potrivă este
de p a tru luni m ereu am înată. D ar guvernul m eu crede
că lucrurile n u m ai p o t merge aşa, m ai departe. D om nul
Clemenceau se plînge că B erthelot nu este în stare să
m enţină disciplina în arm ata din O rie n t. . . Şi după
aceea în conflictele d intre noi şi englezi, noi, francezii,
sîntem to td eau n a în in ferioritate.
Aşa ! Care va să zică asta este ! . . . D om nului Clemen­
ceau îi pasă prea p u ţin că B erthelot este un beţiv ! . . .
Şi, în tre noi fie vorba, este ! . . . îi pasă prea p u ţin că
este u n m uieratic ! . . . Şi este, dragul de el ! . . . îi pasă
prea p u ţin că e un m ilitar in c a p a b il.. . De altceva îi
pasă lui Clemenceau: că ea, M aria, prinţesa engleză,
stăpîneşte p rea m u lt pe com andantul m isiunii franceze

191
şi că, din pricina aceasta, influenţa engleză în R om înia
creşte prea m ult, în paguba F ranţei. Desigur, F ra n ţa
a r vrea să continue aici, la infinit, regim ul ei de ocupaţie.
Dom nul Clemenceau e fericit că oam enii lui procedează
în Rom înia ca în M adagascar. î i place, de pildă, să-l
v ad ă pe colonelul francez B onneau cum stă la C onstanţa
şi obligă pe to ţi rom înii care pleacă din ţa ră să-şi scoată
paşap o arte franceze, ca în orice colonie franceză. . .
« Ei, nu, dom nule Clemenceau ! Află că războiul n-a
fost făcu t p en tru ca R om înia să ajungă o colonie fran ­
ceză, ci u n a e n g le z ă .. . D acă v a treb u i să ne războim
p en tru asta, ne vom război, dom nule C lem enceau.. .
ne vom ră z b o i!»
închise ochii şi-şi strînse pum nii ei m i c i ... « D a ,
scum pul, dragul m eu H e n r y .. . Va treb u i să lu p t greu
cu dom nul Clemenceau ca să te sm ulg din ghiarele
lui».
în cercă apoi să adoarm ă, d ar n u izbuti. Mereu
alte gînduri o ţin eau tre a z ă . . . Acuşi v a fi la Paris şi
încă nu ştie ce rochie, ce pantofi, ce m antou şi ce pălărie
îşi va pune, m îine dim ineaţă, cînd v a descinde în gara
Lyorit
La B ucureşti hotărîse p en tru această solem nitate
o rochie de catifea alb astră, o pălărie de m ătase crem,
b ro d a tă cu aur, cu borul rid icat în d re ap ta, u n m an to u
de stofă violetă şi nişte pantofi argintii. D ar aseară,
la Milano, i s-a adus în vagon o telegram ă de la P aris,
prin care era in fo rm ată că m an to u violet, pantofi
argintii şi pălărie crem cu borul ridicat în d reap ta n u
se mai p o artă. Aseară ! î n ultim a clipă ! . . . M izera­
bilii aceia de la am basada rom înă n u i-au p u tu t tele­
grafia m ai devrem e ce se p o artă şi ce n u se m ai p o artă
acum la Paris.
Ştirea o tulburase profund. De aceea, stă te a nem iş­
cată în întuneric şi-şi revizuia în m inte garderoba pe
care şi-o luase cu ea. V agonul ei de bagaje cuprindea
zeci de valize cu rochii, pantofi, m antouri, to tu şi nu
vedea p rin tre ele nim ic p o triv it unei regine, p e n tru o
lună cum este luna m artie, pe peronul unei gări cum
este gara Lyon, la o oră de dim ineaţă cum este ora
nouă dim ineaţa. Ce? Ce? Ce?

192
 în cele din urm ă, regina găsi: îşi va pune m antoul
de postav bordo închis pe care-1 rezervase p en tru o
plim bare la grădina zoologică şi o pălărie to t de m ătase
şi to t crem şi to t b ro d ată în fir de aur, d ar de astă d ată
cu borul ridicat n u în dreapta, ci în faţă.
M ulţum ită, M aria aprinse lum ina şi sună. D upă
cîteva clipe, doam na de onoare Syrene Poppesco-
Poppesco, băgă capul pe uşă.
— In tră ! o p o fti M aria.
D oam na Poppesco-Poppesco in tră.
— M aiestate — zise ea — pîndesc de două ceasuri
la uşă. L a Cham bery s-a u rc at dom nul Trişcă, secre­
ta ru l dom nului prim -m inistru, care are să v ă facă o
com unicare urgentă. Ce facem cu el?
— Lasă-1 să intre. D upă ce pleacă, vii la mine !
Trişcă in tră în d ată şi se înclină adînc.
« U rît m ai e, Dum nezeule ! îşi zise M aria. Şi ce
servietă enorm ă ! Ce-o fi avînd, oare, în sacul ăsta de
piele ? »
— M aiestate — vorbi Trişcă — dom nul prim -m inistru
m -a însărcinat să v ă întîm pin la Cham bery, ca să vă
p u n în curent cu o n o u tate neplăcută !
M aria se sperie. A lta acum ! . . . Să nu trebuiască
să-şi schim be iar to aleta !
— Vorbeşte ! îl în curajă ea, nerăbdătoare, pe Trişcă.
— A laltăieri s-a comis un a te n ta t îm potriva dom ­
nului Clemenceau.
« Clemenceau? gîndi M aria. S-a găsit cineva să
trag ă în el? B r a v o ! ... Felicitările m ele! Şi felicită­
rile mele A m basadei rom îne ! . . . Despre to aletă m i-au
telegrafiat, dar despre Clemenceau n-au suflat nici o
vorbă. F o arte bine ! Nici nu m erită !»
— Şi cum îi m erge? în trebă M aria cu un aer îngrijorat..
— Ieri după-am iază, cînd am p ărăsit P arisul, se
spunea că starea lui s-ar fi în ră u tă ţit.
— 0 ! exclam ă regina alarm ată. A r fi o ad ev ărată
nenorocire !
Şi continuă, în gînd: « A r fi, într-adevăr, o neno­
rocire ca acest m izerabil să scape cu v iaţă» .
— Da, m aiestate, replică Trişcă. De altm interi se şi
zvoneşte că în starea în care se află, dom nul Clemenceau

13 - c 996 198
va fi înlocuit azi-miine ou Albert Thoinas, sau cu
Klotz.
— T hom as? se înveseli deodată M aria. D ar ar fi
m inu n at ! Ştii, dom nule Trişcă, Thom as este un sincer
prieten al ţă rii noastre, cu to ate că e socialist.
Rîse cu ochii ei frum oşi şi dinţii ei sclipitori. Trişcă
îndrăzni să zîm bească şi el.
— A devărat, m aiestate ! D ar se spune că Thom as
ştie cum ne-am p u rta t noi cu socialiştii în tim pul răz­
boiului . . . Cît despre K lo tz . . .
M aria rîse şi m ai cu p o ftă:
— Pe K lotz nu-1 c u n o s c .. . în c ă nu-1 cunosc. D ar
Thom as ?
Apoi cu u n accent de entuziasm p atetic:
— D ar se p oate om m ai delicios decît so c ia listu l...
so-ci-a-lis-tul T h o m a s ! P e socialistul Thom as eu îl
iubesc, dragul m eu ! . . . D acă ar fi to ţi socialiştii ca el,
n u m -aş tem e de revoluţie. Cu Thom as în fruntea guver­
nului francez, putem dorm i liniştiţi. Thom as mi-e prieten.
M aria n u exagera ! E a şi Thom as erau buni prie­
teni încă din tim pul războiului. E ra în m ai 1917. F erdi­
n and se întorsese de pe front, unde alergase n u ştie
nici ea p e n tru a cîta oară ca să-i asigure pe soldaţi că
le v a da p ăm în t şi v o t universal de în d ată ce se va
isprăvi războiul, cînd sosi şi Thom as, m inistrul apărării
naţionale în guvernul francez. Social-dem ocratul Thom as
era însărcinat de guvernul lui Clemenceau să vină în
ţa ră , spre a-i îndem na pe ostaşii rom îni să reziste a tît
nem ţilor, pe fro n t, cît şi ispitei de a im ita exem plul
arm atei ruseşti care se răsculase îm potriva ţarului. în
aceeaşi seară, s-a organizat în cinstea m inistrului de
război al F ran ţei o m asă la care au fost in v ita ţi to ţi
reprezen tanţii p u terilo r aliate şi m em brii guvernului.
— Ce să v ă spun, dragele mele ! povesti ea a doua
zi, doam nelor ei de onoare. A lbert — îi şi spunea s c u rt:
A lbert — a a v u t aseară un succes nebun. N u l-aţi văzut
î n c ă ! . . . A, e nostim de to t. U n om uleţ rotunjor, cu
p ăr ciufulit şi nişte ochelari groşi şi fa ţa îm podobită
cu o b arb ă arăm ie, care se sfîrşeşte în nişte zulufi nespus
de ciudaţi. Are u n singur dinte în f a ţ ă . . . şi cînd vor­
beşte, îşi umflă buza de jos, ca un copil îm bufnat. Şi

194
slavă dom nului, de v o rb it ştie să vorbească g ro z a v ...
Să-l auziţi cum vorbeşte ! Bineînţeles, to a tă lum ea a
v enit în ţin u tă de gală. N um ai el p u rta un sacou jerpelit.
D a, ţin u ta lui nu prea se potrivea cu m asa unui rege.
Totuşi, m -am am uzat teribil cu el. T e r ib i l ! ... E un
individ plin de haz. S-a a ră ta t foarte binevoitor acest
social-dem ocrat, cu familia mea. S-a îm prietenit cu
Carol şi m i-a d a t to ate asigurările că vrea să-l ia cu
dînsul în F ra n ţa , să-i arate to t ce trebuie să v ad ă şi
să-l trim ită înapoi, cu baterii de artilerie grea şi o
escadră de aeroplane din cele m ai noi.
î i m ai venea Măriei să rîdă şi acum , cînd îşi aducea
am inte că A lbert Thom as fusese găzduit la m itropolie.
M itropolitul l-a prim it cu braţele deschise şi l-a să ru ta t
pe gură. I-o povestise chiar el. Cît a s ta t la Iaşi, Thom as
venea foarte des s-o vadă. Se aşeza lîngă ea şi o desfăta
cu poveştile lui. Uneori seara, după cină, se aşezau cu
to ţii — ea, N ando, copiii — în ju ru l unei mese şi-l
ascultau ceasuri întregi pe acest delicios social-dem ocrat,
care se p u rta la p alat, ca şi cum ar li făcut p arte din
familia regală. De altfel, fetele şi băieţii ei îi şi spuneau
« n e n e T h o m a s ! » ... Cine şi-ar fi închipuit cu cîteva
luni m ai înainte, cînd bietul Niculae al II-lea m ai era
ţa r al tu tu ro r ruşilor, că ea, regină a Romîniei, şi regele,
şi toţi prinţii şi prinţesele, vor sta aşa, la o m asă m ai
m ult decît am icală, cu m inistrul socialist al apărării
naţionale din guvernul francez. Şi A lbert !. . . A lbert se
sim ţea a tît de fericit în cercul familiei de Hohenzollern-
Sigm aringen, îneît cu m are greutate a p u tu t fi convins
să se ridice, ca să nu piardă trenul.
— D a, dom nule Trişcă ! repetă M aria. A lbert Thom as
îmi este un bun, un foarte bun prieten. D ar apropo !
Cu conferinţa de presă ce se aude ? A ţi convocat-o ?
— D a, m aiestate ! P e n tru azi după-am iază la orele
cinci.
Fiindcă i se vorbi despre ore, regina se u ită la cea­
sornic şi se îngrozi. E ra ora cinci ju m ă ta te d im in e a ţa ...
şi tren u l soseşte în gară la nouă !
— Să m ă ierţi că nu te m ai pot reţine ! zise ea p rip ită
lui Trişcă. Acuşi sîntem la Paris şi eu n u sînt încă
îm brăcată !

13' 195
 ★

M aria era bine dispusă. Acum a, cînd cobora din

apartam entele ei ca să înfrunte, în unul din saloanele
hotelului R itz, curiozitatea presei din lum ea întreagă,
îşi am intea cu deosebită plăcere cum în tr-u n m agazin
de parfum erie de pe rue de la P aix, o clientă, în locul
aclam aţiilor, se apropiase de ea, îi pipăise m antoul
bleum arin pe care-1 p u rta şi-i spusese:
— Superb ! D oam nă, vă rog, unde l-aţi cu m p ărat?
în* sală o aştep ta u zeci de ju rn alişti francezi şi
străin i, care o prim iră pe M aria cu un m urm ur spontan
de adm iraţie. Căci M aria era frum oasă, într-adevăr.
î n rochia ei albă cu mîneci largi, cu um erii aproape
descoperiţi, cu biju terii foarte discret presărate pe
m îini, pe b raţe, pe p iep t şi pe gît, cu o foarte sclipi­
to are diadem ă în păru l ei încă de un blond p u r, M aria
îţi lua ochii.
C onştientă de farm ecul irezistibil ce-1 exercita asupra
b ărbaţilo r, regina salu tă şi-şi plim bă ochii asupra ad u ­
nării.*-Cei m ai m u lţi din tre gazetari erau tineri, sim pa­
tici şi decoraţi. Mai m u lt decît to ţi, însă, Măriei îi plăcu
u n ziarist argentinian. în a lt, zvelt, brun, cu părul
p u ţin tel ondulat, cu o m ustăcioară ciudat de subţire,
ca un şiret negru în tins exact la m arginea g u r ii.. .
şi nişte o c h i...
S-a stră d u it M aria m u lt după aceea să descrie confi­
dentelor ei aceşti ochi, d ar n-a izbutit. F a p t e că, to t
tim pul conferinţei, ochii ei um ezi s-au odihnit — deşi
term enul nu prea se p o triveşte — în ochii acestui frumos
ziarist. De altfel, nici argentinianul nu era un nesim ţitor.
D e abia îşi făcuse regina ap ariţia în sală, că el şi deveni
cum plit de nervos.
D upă cîteva cuvinte de salut, rostite de către cel
m ai în v îrstă d intre gazetari, regina vorbi:
— Am venit la P aris, fiindcă am observat, în ţa ră
la noi, că oam enii n o ştri politici nu ştiu să vorbească
F ranţei.
U n rep o rter m ărunţel, trim isul unei gazete italiene,
şopti scu rt vecinului său:
— O ... o !

196
 Vecinul, un blond cu obrajii bucălaţi şi rum eni —
reporterul unui ziar francez — îi răspunse:
— Ce zici? E delicioasă, n u ?
M aria îşi trecu m îna prin p ăr şi continuă şă-şi dez­
văluie punctele ei de vedere politice.
— S înt aici ca să ap ăr interesele ţării mele. Doresc
din to ate puterile reconstituirea Rusiei. Căci, dom nii
mei, după m am ă eu m ă trag din familia im perială a
Rusiei. S oarta Rusiei, deci, nu-m i poate fi indiferentă.
G azetarii nu p u teau pricepe de loc despre ce este
vorba. Lor li s-a spus clar: L a ora cinci după m asă
vă veţi prezenta la hotel R itz, unde v ă aşteap tă regina
Rom îniei ca să v ă facă anum ite declaraţii politice.
Şi cînd colo, au d a t peste încă o m are ducesă, d intre
acele mii şi mii de m ari ducese, proaspăt im igrate în
F ra n ţa , care, a ju ta te de D um nezeu ştie cine, fac decla­
ra ţii prin presă asupra nevoii reconstituirii fostului
im periu ţa rist. E clar ! . . . D ar cum de au p u tu t cu
to ţii, absolut cu to ţii greşi ora şi adresa, ca să râteze
întrevederea cu regina Romîniei, care i-o fi aştep tîn d
în m om entul acesta în cine ştie ce alt hotel din Paris.
D acă argentinianul ar fi s ta t m ai liniştit, poate că
şi regina ar fi fost m ai liniştită şi ar fi înţeles că decla­
raţiile ei p u n pe gazetari într-o m are nedum erire. D ar
acest tîn ă r şi ta le n ta t argentinian parcă ar fi av u t
în ochi, şi în m u sta ţă şi în degete argint viu — ceea
ce o îm piedică pe M aria să-şi pună gîndurile în ordine
şi să se exprim e m ai limpede.
— D a, dom nii mei — m erse ea m ai departe pe
drum ul ap u cat — so arta Rusiei nu-m i poate fi indi­
ferentă şi voi lucra la refacerea ei din to ate puterile,
pînă voi izbuti. Că voi izbuti, asta e sigur ! Fiindcă
ceea ce vreau, v reau din to ate puterile. E u , domnii
mei, sînt p rinţesă engleză. D upă ta tă , sînt de origină
engleză şi nepoată a reginei Victoria. în vinele mele,
deci, curge sînge cu rat englezesc. E u ap a rţin unui neam
care ştie ce vrea şi ştie să v re a . . . şi care n u se dă b ă tu t
cu una cu d o u ă . . .
Şi izbucni în to ren te de lacrim i. Mai nedum eriţi
încă, gazetarii, to ţi, săriră s-o ajute. N um ai italianul
acela m ărunţel nu-şi pierdu firea:

197
 — M aiestate ! zise el, în colţul gurii cu o cu tă prea
veselă p en tru acest m om ent tragic. C alm aţi-vă ! De
ce plîngeţi? N im eni d in tre noi nu vă vrea răul !
Italian u l pare-se că nu ştia că această femeie superbă
avea o sensibilitate d ăru ită de zei num ai regilor. Aşa
că, încercările am abile ale acestor tineri sim patici, în
loc s-o liniştească, o tu lb u rară şi m ai m ult.
— N u, n u ! zise ea, p rin tre sughiţuri. Mă iertaţi,
d ar în Vinele m ele n u curge sînge de sclav. E u sînt engle­
zoaică !
Italian u l se aplecă spre blondul bu călat de alătu ri:
—'A i d rep tate ! E delicioasă !
Blondul, satisfăcut, m orm ăi:
— N u-i aşa?
Subit, M aria se linişti, îşi şterse ochii cu b atista,
îşi în d rep tă b u stu l şi m îndră se adresă prea ta le n ta ­
tu lu i argentinian:
— Dom nii mei, trebuie să ş tiţi că a depins de voinţa
mea* să fiu regina Engliterei !
U n gazetar cam în tre două vîrste, cunoscut p en tru
relaţiile sale cu Clemenceau, zise:
—^ M aiestate ! Cred că aţi făcut foarte bine că n-aţi
acceptat. Azi ne-aţi fi v orbit englezeşte şi poate că
nu ne-am fi înţeles a tît de uşor.
T oţi corespondenţii, înafară de cei ai presei am eri­
cane şi engleze, prim iră glum a cu m ultă bunăvoinţă.
Blondul cu obrajii b u călaţi interveni şi el:
— M aiestate ! V orbiţi o franceză im pecabilă, aproape
fără accent. S-ar p u tea crede că sîn teţi o franceză
autentică.
— Şi sînt ! replică, energic, M aria. D in p arte a m am ei
m ă tra g direct din Godefroy de B ouillon. . . î n vinele
mele curge m u lt sînge francez. Din p arte a ta tii, de
asem enea. ..
A rgentinianul îşi mîngîie m ustăcioara şi nespus de
respectuos, în treb ă :
— Care va să zică, m aiestate, scopul vizitei dum nea­
voastră în F r a n ţ a . ..
Regina, p recip itat, îi răspunse:
— Am o m are m isiune politică ! îm prejurările m -au
făcut să fiu am estecată în to a te evenim entele politice

198
din ultim ii ani, m ai îndeaproape decît sînt reginele
de obicei. T oţi au socotit că um erii mei sînt destul de
puternici p en tru a p u rta unele g reu tăţi şi inim a mea
destul de largă p e n tru a cuprinde vitejia de care are
nevo ie. . . în a in te de a pleca, am spus regelui: « P en tru
ca m isiunea m ea să reuşească, am nevoie de to a tă încre­
derea ta .» Trebuie să ştiţi, dom nii mei, că n-am fost
to td eau n a u n iţi în căsătoria noastră ! Deosebiri de
vîrstă ne d espărţeau uneori. D ar în chestiuni care p ri­
vesc fam ilia şi ţa ra , sîntem to td eau n a de aceeaşi părere^
Aşa că el m i-a ră sp u n s: «Tu ştii doar că ai to a tă încrederea
m e a » ... A r dori şi regele să vorbească uneori, d ar el
e obligat să fie m ai discret decît mine. De aceea, de
m ulte ori el trebuie să vorbească prin glasul m eu. Cred
că e şi m ai p o triv it a ş a . . . E u sînt m u lt m ai iubită
decît el în R o m în ia. . . Popoarele sim t nevoia de a-şi
crea sim boluri-eroi. . . în războiul acesta unul din
sim boluri a fost regele Belgiei, celălalt am fost e u !
« P rin urm are — îşi zise italianul — dum neaei este
to tu şi regina Rom îniei. S-o ascultăm !»
— D om nii mei — zise regina — dacă vreţi să ştiţi
în ce constă m isiunea m ea, v ă p o t lăm uri în cîteva
cuvinte: am v en it să a ju t la consolidarea păcii.
Italian u l se aplecă spre vecinul său, francezul cu
ochi albaştri, ca să-i şoptească:
— î ţ i cer încă o d ată iertare: e nespus de drăgălaşă.
B u călatul îi răspunse, cu to a te că ceva m ai p u ţin
convins:
— Pacifistă, d a r drăgălaşă, în tr-ad ev ăr !
în tre tim p , regina vorbea:
— P acea este singura noastră dorinţă, ca şi a m arilor
noştri aliaţi. D ar pacea, dom nii mei, este o problem ă
grea. V ictoria n u ne po ate încă asigura pacea, fiindcă
tronu l ţaru lu i a răm as neocupat.
Cu u n gest plin de graţie îşi mîngîie părul, apoi
re lu ă :
— Problem a regim ului ţa rist este însăşi problem a
păcii europene. Oricine iubeşte pacea trebuie să lupte
p en tru restabilirea păcii în R usia ţa ristă . îm i dau
seam a că guvernele şovăie să trim ită din nou oam eni
la lup tă. D ar R om înia, cu provizii şi m uniţii suficiente,

199
chiar fără a fi a ju ta tă cu tru p e, ar p u tea deveni o fo rtă­
re a ţă p uternică în co ntra bolşevism ului. Cred, însă, că
a tît n-ajunge şi că R om înia, Iugoslavia şi Cehoslovacia
ar treb u i să încheie o alianţă, p e n tru ca îm preună să
p o ată ţin e p iep t bolşevism ului. Fiecare trebuie să sacri­
fice cîte ceva. R om înia este g ata să facă începutul !
S e v a supăra Ionel? N u se v a su p ăra? în orice caz,
azi-dim ineaţă nu i-a suflat nici u n cuvînt despre aceasta.
Cu în căpăţînarea lui de a nu ceda aliaţilor, el pune în
prim ejdie încercările Angliei de a organiza la gran iţa
sovietică un fro n t rom îno-sîrbo-cehoslovac. Aşa că
trebuia să-l ia prin surprindere. O durea. N -ar fi v ru t
să-l indispună. D ar n-avea încotro. Interesele patriei
m ai presus de orice !
îşi plim bă ochii cîteva clipe asupra tinerilor repre­
zen tan ţi ai presei m ondiale şi deodată îşi ridică glasul,
spre a p u tea fi bine auzită.
— Trebuie să vă an u n ţ, însă, dom nii mei, că n-ar
fi exclusă în curînd o surpriză.
T oţi cei de fa ţă erau acum num ai ochi şi urechi.
O surpriză? D oar p en tru asta au şi venit ! P e n tru un
subiect de senzaţie.
— D a, domnii m e i ! îşi doză M aria « surpriza», ca
să în tărite şi m ai m u lt curiozitatea jurnaliştilor. S-ar
p u tea prea bine întîm pla ca în curînd tronul ţaru lu i
să fie iar ocupat. P e n tru pacea lum ii ar fi o m are fericire,
dacă ruşii îşi vor alege un îm p ăra t bun. U nde se vor
duce să-l caute, n u se ştie în c ă . . . D eşi. . .
T oţi tr e s ă r ir ă ... Surpriza de abia v in e !
— Deşi — îşi ro sti răspicat M aria cuvintele — cred
că se ştie !
— Cum ? se ag itară ju rn aliştii pe scaunele lor.
M aria, cu un mic zîm bet şiret, continuă:
— Aflaţi, deci, dom nii mei, că ruşii, p ărta şi ai
vechiului regim, ar fi dispuşi să se strîngă în ju ru l m eu,
dacă m -aş h o tărî să le fiu îm părăteasă.
Aşa o asigurase, cu o zi înainte de a fi p ărăsit ea
ţa ra , colonelul Boyle, care tocm ai venea de la Odesa,
unde izbutise să ajungă prin mijloacele lui obişnuite:
— Ruşii te v or îm p ărăteasă ! D acă eşti de acord,
încep cu ei trata tiv ele !

200
 Vestea ce i-o aducea acest « om p u tern ic» o ului
a tîta , îneît treb u i să se ţin ă de stîlpul ei de pe terasă.
F an tastic ! . . . îm p ără te asă a R usiei ! . . . Ţ arină a tu tu ro r
ruşilor ! .. . Doam ne, ingenioase m ai sînt soluţiile tale ! . . .
E u, ţa rin a tu tu ro r ruşilor ! . . . în felul acesta, în sfîrşit,
poporul rus v a fi ră sp lă tit p en tru suferinţele pe care
le înd u ră de cînd i-a fost ră p it iubitul m eu v ăr Niculae
al II-lea !. . . Şi deodată, M aria văzu că întâm plările
mici şi m ari din ultim a vrem e n-au fost decît semne
care prevesteau v o in ţa celui de sus. P în ă şi această
călătorie în străin ăta te , inspirată to t de scopuri strict
legate de interesele fostului regim al lui N iculae al
II-lea, îşi căp ăta acum ad ev ărata ei sem nificaţie: D um ­
nezeu o vrea ţa rin ă a tu tu ro r ruşilor. E ra lim pede, cît
se poate de limpede.
Astfel că, M aria, pe lîngă m isiunea secretă ce i s-a
d a t de a realiza u n p ac t în tre cele p a tru sta te m oşte­
nitoare ale fostului im periu habsburgic, îşi m ai luase
ea însăşi altă m isiune: aceea de a încerca să afle dacă
guvernul englez e dispus s-o sprijine în această « m are
av e n tu ră» cum o num ea ea în gîndurile ei cele m ai
intim e: tro n u l lui Niculae al II-lea !
— B ieţii ruşi ! urm ă ea, coborîndu-şi, în d u rerată,
pleoapele, peste ochii încărcaţi de reflexe argentiniene.
Trebuie să fie ceva îngrozitor să te trezeşti deodată
că nu mai ai îm p ărat, după ce o v ia ţă întreagă ai fost
obişnuit să-l socoteşti ca centru al întregii vieţi de
s ta t. N u ?
Acest « n u » era adresat direct talen tatu lu i gazetar
argentinian. T înărul sud-am erican îşi trecu scurt m îna
peste şnurul său de m u staţă şi, cu un glas pasionat,
răspunse:
— îngrozitor, în tr-ad evăr, m aiestate ! F ără u n îm ­
p ă ra t . . . fără o îm p ă ră te a să . . . v iaţa nici nu m erită să
fie tră ită !
O rum oare veselă, to tu şi foarte politicoasă, stră b ă tu
sala. Italian u l îşi lovi vecinul cu cotul:
— Ce spui?
D ar de ju r îm prejur, to ţi confraţii îl ţistu iră :
— Ssst, ssst !
Pesem ne că vorbise prea tare.

201
 M aria, senină, co n tin uă:
— F ă ră îm p ăra t şi îm părăteasă, poporul recade
în sălbăticie. Sistem ul m onarhic este cea m ai desă-
v îrşită form ă a orînduirii sociale.
— D ar republica? în treb ă francezul.
Regina, p u ţin tu lb u rată, îi răspunse:
— Sînt îm potriva sistem ului republican, p en tru că
într-o republică soţia preşedintelui nu are acelaşi rol
ca regina în tr-u n regat.
— Ei aş ! făcu italianul, care u ită cu to tu l de pro­
tocol. M adam W ilson, de p ild ă . . .
Confraţii îl ţistu iră iarăşi:
— Ssst, s s s t !
Italian u l tăcu şi regina îşi reluă firul declaraţiilor
ei senzaţionale:
— De aceea, dom nii mei, m ă aflu într-o m are dilem ă:
pe de o p arte sînt adînc m îhnită de cele ce se întîm plă
cu poporul rus, pe care aş vrea să-l aju t, iar pe de altă
p arte m ă în treb : aş p u tea, oare, părăsi R om înia?
Italian u l exclam ă cu nevinovăţie:
— De ce nu, m aiestate?
M aria îi zîmbi dulce:
— E şi părerea m ea ! declară ea. î n felul acesta
îmi voi servi m ai bine p o p o ru l.. .
Francezul era g ata s-o întrebe:
— M aiestate ! Despre care popor este vorba?
D ar M aria, desm eticită subit, i-o luă în ain te:
— . . .poporul m eu rom în ! Poporul m eu rom în nu
poate decît să cîştige prin refacerea im periului ţarist,
căci, dom nii m ei. . . şi asta, v ă rog, să subliniaţi în
ziarele d u m n e a v o a s tră .. . poporul m eu rom în nu-i
bolşevic. D a, dom nii mei ! E a tît de ră b d ăto r poporul
m eu rom în şi are a tît de puţine p reten ţii de la v iaţă !
L a care, argentinianul, scos din m inţi, strigă:
— Ce alte preten ţii să m ai aibă, m aiestate, cînd
Dum nezeu i-a d a t o regină a tît de frum oasă !

In form aţia ce i-o dăduse Trişcă reginei cu privire

la starea lui Clemenceau se dezm inţi chiar în aceeaşi
seară. P rim ul m inistru al F ranţei, deşi fusese răn it,
nu renunţase azi-dim ineaţă nici la plim barea lui obiş­

Î02
 n u ită tn grădină, nici la treburile lui de la Consiliul
suprem . Aşa că, spre necazul lui Io n Ion, M aria fu
în ştiin ţată că dom nul Clemenceau este dispus s-o p ri­
m ească a doua zi.
în trev ed erea nu ţin u decît o oră, dar a fost o oră
lăm uritoare şi rodnică. D im ineaţa, cînd se pregătea de
audienţă, M aria nu-şi p u tea ascunde că o stăpîneşte o
oarecare em oţie. T rebuia să-l înfrunte pe « tig ru » —
şi tigrul era un om n u tocm ai comod. M încător d e« boşi»
în tim pul războiului, tigrul îşi făcuse după război o
nouă specialitate: să m ănînce bolşevici şi englezi. D ar
pînă să-i m ănînce pe bolşevici, deocam dată scoate
sufletul englezilor. Ca să-l îm blînzească, regina căută
să fie cît m ai frum oasă. T oaleta ei ţin u cîteva ceasuri,
dar izbuti să fie, în tr-ad evăr, m ai frum oasă ca orieînd.
N um ai că b ătrîn u l acesta m ustăcios, cu fa ţa lui
galbenă şi pom eţii ieşiţi, de mongol, cu întreaga lui
înfăţişare de general în retragere, aşa îm brăcat cum
era în jach eta lui neagră, n u vedea în M aria o femeie.
Despre femeia aceasta, încrezută, flecară, fluşturatică,
superficială, exhibiţionistă, uneori niţeluş vulgară şi
lipsită de sim ţul ridicolului, avea to ate inform aţiile
posibile. N u vedea în ea nici m ăcar pe regina care a
rezistat nem ţilor. Ci vedea num ai pe englezoaică. Fireşte
nu o englezoaică oarecare, ci o englezoaică activă a
englezismului, adică o agentă im p o rtan tă a serviciului
de inform aţii englez, care, acum, după victorie, lucrează
în O rientul european cu şi m ai m are îndîrjire ca înainte
de război, p en tru interesele Angliei şi îm potriva in te­
reselor F ran ţei. Şi fiindcă o vedea aşa cum era, el nu
p u tea decît să zîm bească la sforţările ei de a-şi desfă­
şura în chip cît m ai eficace cu p u tin ţă to a tă gam a farm e­
celor ei diplom atice. D a ! E vident ! Nici nu m ai încape
îndoială ! M aria nu şi-a fu ra t re p u ta ţia de femeie irezi­
stibilă, ci şi-a cîştigat-o cinstit. Stăpînea a rta de a
cuceri, la perfecţie. B ătaia asta gingaşă şi stu d iată
a genelor, vibraţiile uneori cam prea exagerate ale
nărilor, zîm betul care insinua atîtea şi a tîte a făgăduieli,
jocul de artificii al ochilor ei m ari şi umezi — ce bine
le cunoştea to ate astea M aria ! . . . D ar ce p ă c a t ! Tigrul
n-avea grija femeilor — ci a victoriei.

203
 Astfel că, d upă schim bul obişnuit de am abilităţi,
M aria se văzu silită să intre în d ată în miezul proble­
melor care o aduceau aici.
— Preşedintele m eu de consiliu, dom nul V iz iru .. .
M ustăţile lui Clemenceau se zbîrliră:
— Mă iertaţi, m aiestate ! N u-m i vorbiţi de dom nul
Viziru. Nu-m i plac b ărb aţii care plîng.
Regina cunoştea am ăn u n tu l: la ultim a întrevedere
cu Clemenceau, Ionel a plîns cu lacrim i am are. A rgu­
m entul acesta, în loc să-l convingă pe Clemenceau, l-a
în d îrjit şi m ai rău . Totuşi, M aria încercă să-l scuze
pe Ion Ion al ei. îşi strecură, deci, un zîm bet sub pleoa­
pele pe trei sferturi închise şi cu capul aplecat pe um ărul
drep t, răspunse:
— O, dom nule Clemenceau, d ar sînt lacrim i sincere !
— Sincere, fără îndoială ! P e cît p o t fi de sincere
nişte lacrim i politice. Mie, daţi-m i voie, m aiestate, să
nu cred în sinceritatea absolută a dom nului Viziru.
Avem cu dom nia sa o foarte tristă experienţă.
Şi cu un rîn jet nemilos, adăugă:
— De altfel, dacă nu m ă înşel, în politica ţării
dum neavoastră, lacrimile şi îm brăţişările sînt o trad iţie
sacră. Nu-i aşa? Şi soţul dum neavoastră plînge m ult.
E ra neînduplecat tig rul acesta ! Nu-1 iubea nici pe
Ferdinand, nici pe Viziru. N -avea de ce. Amîndoi l-au
m inţit. Şi omul acesta orgolios şi au to rita r nu le-o poate
ierta. Să-i apere? D ar n-o lasă tigrul.
— De ce e a tît de su p ărat dom nul V iziru? vorbi
Clemenceau m ai departe. Oare pacea franceză de la
P aris este m ai rea decît pacea germ ană de la B uftea?
Tigrul se joacă. P acea de la B u f t e a ! ... P arcă el
n-ar şti ce-a fost pacea de la B uftea, despre care nim eni,
nici el, nici ea, nici Viziru, nici Lloyd George, nici
nem ţii n-au interes deosebit să vorbească pe şleau ! . . .
« D ar dacă tigrului îi place să se certe, num ai din plăcerea
de a se certa — să ne certăm !»
— Pacea de la B uftea, dom nule prim -m inistru?
D ar noi n-am vrut-o !
— Care « n o i» , m aiestate? M aiestatea v o a s t r ă ! .. .
D ar V iziru?
— Nici Viziru n-a vrut-o.

204
 B ătrîn u l îşi smulse violent de pe m înă, una după
alta, m înuşile de care nu se despărţea decît rar, şi le
trîn ti pe m asă:
— N-a vrut-o nici V iziru? D ar în 1917, cînd e
am v en it în capul guvernului francez, ce alta a făcut
Viziru decît să m ă bom bardeze cu cererile lui stă ru i­
toare de a-i acorda consim ţăm întul să încheie pacea
cu n em ţii? Cine altu l decît dom nul Viziru m -a sîcîit
a tîta cu rugăm inţile lui de a-i îngădui pacea cu nem ţii,
încît m -am ferit să m ai am legături directe cu el, ci
num ai prin A m basada rom înă de aici? Şi asta înseam nă
că dom nul Viziru n-a v ru t pacea cu n e m ţii? ... D acă
n-a v ru t pacea cu nem ţii, de ce l-a pus pe fratele său,
V intilă Viziru, să facă în 1917 un m em oriu prin care
voia să convingă pe conservatori că trebuie neap ărat
să se semneze pacea aceasta ? D ar la Consiliul de coroană
din februarie 1918, de ce l-a recom andat dom nul Viziru
pe Ghiolm an ca să formeze guvernul care trebuia să
iscălească pacea cu n e m ţii.. . N u, m aiestate ! E ste
foarte firesc să-l ap ă raţi pe dom nul Viziru, p en tru că
este preşedintele guvernului d u m n eav o astră. . . D ar
adevărul este că a v ru t pacea cu nem ţii şi lucrul acesta
n-a fost un secret p en tru nimeni. D ar apropo ! Ştie
m aiestatea v o astră de ce este su p ărat dom nul Viziru
cu M assaryk? P e n tru că M assaryk a refuzat să-i dea, în
1917, două divizii cehoslovace reclam ate de aripa d reap tă
rom înă. M assaryk ştia că dom nul Viziru trate ază pacea
cu n e m ţii.. .
î n tim p ce Clemenceau vorbea, M aria urm ărea cu
atenţie in to n aţia glasului său p u ţin răguşit, gesturile
m îinilor sale uscate, expresia ochilor săi care aruncau
fulgere. E ra glasul, privirea, m im ica om ului sincer,
sîngeros -indignat de o infam ie pe care nici în m orm înt
n-ar m ai putea-o ierta. « E teribil, tigrul acesta ! . . .
Teribil, d ar teribil de m incinos şi ipocrit ! Vorbeşte de
adevăr dom nul tigru. D ar scoate din adevăr n u ­
m ai a tît cît îi trebuie ca să-şi întărească minciunile
lui».
Rigidă, în cordată, cu o privire aspră şi adîncă,
M aria n u m ai era acum femeia preocupată să cîştige
sim patia lui Clemenceau, ci un adversar dîrz, care

206
 ar fi v ru t ca acest tigru b ă trîn să afle că n-o poate înşela
cu m inciunile lui neruşinate.
în m om entele acelea, stă te a u astfel, fa ţă în faţă,
doi inşi care ap ărau , cu aceeaşi înverşunare, interese
cu to tu l deosebite; doi inşi care, deşi m inţindu-se unul
pe altul, ştiu foarte bine că se m int reciproc şi că nu
cred nim ic din cele ce spun, to tu şi n u îndrăznesc să
şi-o m ărturisească deschis, fiindcă acesta-i jocul: să
m intă, să m in tă m ereu, pînă v a izbuti unul din ei
să-i bage celuilalt pe gît o m inciună pe care s-o
creadă.
D ar ceea ce M aria şi tigrul nu-şi p u teau spune cu
gura, şi-o spuneau acum din ochi, într-o discuţie m u tă,
d ar la fel de aprigă şi elocventă ca şi cum s-ar fi folosit
de cuvinte ca să-şi strige gîndurile în gura m are.
« T igru infam ! spuneau ochii Măriei. Susţii că Ion
Ion a v ru t pacea sep arată cu nem ţii şi că to a tă lum ea
a ştiut-o ! Deci, ai ştiut-o şi tu . N u num ai că ai ştiu t
că Ion Io n face pace sep arată cu nem ţii, d ar ai instigat
şi ai sp rijinit chiar tu pacea a c e a s t a ! ... T u însuţi
l-ai însărcinat pe am basadorul tă u , pe dom nul de S aint
Aulaire, aşa cum Anglia m ea l-a însărcinat pe Sir B arclay
şi Ita lia pe F asciotti, să-l inform eze pe Ionel că poate
încheia fără grijă pacea cu nem ţii. A devărat, sau n u ? »
« A devărat !»
« Susţii că Viziru te-a plictisit a tîta cu rugăm inţile
lui ca să-ţi dai consim ţăm întul de a încheia pacea,
îneît ai început să te fereşti de el. M inţi ! N u p en tru
asta te-ai ascuns de el, ci p e n tru că a început să te
bom bardeze cu cereri, d ar n u cu cereri, cum spui tu ,
de a-i da voie să semneze pacea, ci cu cereri to t mai
dese şi m ai exagerate de bani. P e n tru asta n-ai mai
v ru t să ai direct de-a face cu el, ci num ai prin A m ba­
sada rom înă. Susţii că m em oriul prin care fratele Vintilă
cău ta să cîştige adeziunea conservatorilor este şi el o
dovadă că num ai Viziru a v ru t pacea cu nem ţii. M inţi !
P en tru că nu spui nim ic despre cele ce cuprindea docu­
m entul cu pricina. Ştii foarte bine că m em oriul se spri­
jinea pe un argum ent h o tărîto r: dacă R om înia nu
încheie în d ată pacea cu nem ţii, partidele noastre vor
dispărea din v ia ţa politică a ţării. T e x t u a l ! ... D ar

■206
acesta n-a fost num ai argum entul lui Io n Ion, ci şi
argum entul tă u şi al m eu şi al tu tu ro r guvernelor aliate,
î n 1917, p en tru R om înia — ţa ră flăm îndă, dezarm ată,
decim ată de boli, redusă la o treim e din terito riu — nu
erau decît două ieşiri: sau pacea separată cu nem ţii,
sau bolşevizarea. Şi cel dintîi care a strig at: pacea
sep arată cu nem ţii, ai fost tu . D a to rită revoluţiei ruse,
G erm ania, inam icul n o stru m ilitar de pe frontul occi­
dental, a devenit deodată aliatul n o stru m ilitar pe
frontu l oriental. A d ev ărat sau n u ? »
« A d evărat !»
« Tu, fioros m încător de boşi în A pus, ai devenit
deodată, de frica revoluţiei ruse, cel m ai aprins apostol
al păcii cu boşii în R ăsărit. Ai u ita t şi tu , tigrule, aşa
cum am u ita t cu toţii, că boşii ne sînt inam ici, că sînt
bestii teutone, că m ilitarism ul prusac este o prim ejdie
perm an en tă p en tru pacea Europei, că lu p tăm p en tru
democraţie — şi te-ai g răbit îm preună cu noi, englezii
şi cu am ericanii, să te îm paci cu ei cît m ai degrabă.
De frica revoluţiei ruse, în octom brie 1918, cînd arm a­
tele aliate, după ce înfrînseseră arm a ta bulgară, înce­
puseră în ain tarea spre Yiena şi B erlin, tu i-ai telegrafiat
m areşalului F ran ch et d ’E speray să-i lase pe n em ţi în
pace şi să se în d rep te spre U craina pentru a realiza
încercuirea bolşevismului şi prăbuşirea l u i . . . A devărat
sau n u ? »
« A d ev ărat !»
« Ca să salvăm de la dezastru pe germ ani şi ca să
organizăm îm preună războiul îm potriva bolşevicilor
am sem nat şi noi, englezii, şi voi, francezii, laolaltă
cu am ericanii, la 11 noiem brie 1918, arm istiţiul cu
nem ţii. A d ev ărat sau n u ? »
« A devărat !»
U n fulger de m înie spintecă albastrul ochilor Măriei.
« D acă-i ad ev ărat, atunci de ce faci a tîta gălăgie
cu pacea sep arată a lui Ion Ion, cînd tu ştii m ai bine
ca oricare altul că actul de la B uftea nu era decît înce­
p u tu l războiului n o stru îm potriva bolşevicilor, p reg ătit
chiar de tine, rep rezen tant al burgheziei franceze, nu
num ai p en tru a ap ăra interesele clasei burgheze de
p retutindeni, ci m ai în ainte de to ate p en tru a salva

207
imensele capitaluri franceze investite în întreprinderile
Rusiei ţariste. A devărat sau n u ? »
Ochii lui Clemenceau se făcură m ai mici şi m ai răi
ca înainte.
« Şi ce vrei ? D ar tu ce cauţi în fostul im periu al
lui Niculae al II-lea? De ce vrei să dobori regim ul
sovietic? N u ca să salvezi capitalurile engleze de
acolo?»
Se priveau ţin tă în ochi, îşi scrutau gîndurile şi-şi
m ăsurau g reu tatea intereselor pe care le apăra fiecare
dintre ei, pe întinsul teritoriului trec u t în stăpînirea
poporului rus. Sonde, cuptoare, coşuri de fabrici,
păduri, livezi, cîm pii de b u m b a c .. . to a tă bogăţia
R usiei: cărbunii D oneţului, m inereurile U ralului, lem nul
Siberiei, petrolul Caucazului, grîul U c ra in e i.. . zahărul,
pieile, ceaiul, blănurile, aurul, n ic h e lu l.. . pînă şi caii,
pînă şi vinul, pînă şi fructele, şi peştii, şi păsările, şi
conservele. . . to t, to t, to t ce m unca braţelor şi m intea
celor o su tă optzeci de m ilioane de robi ai im periului
ţa ris t s-a p u tu t transform a în dividende care să ia
drum pl băncilor franceze şi engleze, se reflecta acum
în pupilele d ilatate ale reginei M aria a Rom îniei şi ale
regelui tig ru al F ran ţei.
« Ce averi fantastice a scos Anglia din R usia ţa ristă !
grăiau ochii lui Clemenceau. D acă n-aş lovi prin aceasta
în interesele noastre, i-aş aplauda sincer pe bolşevici
fcă i-au izgonit de acolo pe tîlharii ăştia englezi».
« Ce averi fantastice a scos F ra n ţa din R usia ţa ristă !
spuneau ochii Măriei. D acă n-aş lovi prin aceasta în
interesele noastre, i-aş aplauda sincer pe bolşevici că
i-au izgonit de acolo pe tîlharii ăştia francezi.»
D ar ochii lor tăcu ră, gurile lor începură iar să
grăiască şi jocul reîncepu.
— Şi acum , m aiestate — spuse tigrul — cred că
nim eni n -ar p u tea să susţină că Viziru n-a v ru t să
încheie pacea cu nem ţii.
— D ar nu el a încheiat-o ! se grăbi M aria să-i răs­
pundă. Ci Ghiolman.
Tigrul se burzului iarăşi:
— G hiolm an? F ireşte ! D ar v-am m ai spus-o, m aie­
sta te : pe Ghiolman to t Viziru l-a recom andat. Viziru

208
 a fost silit s-o facă, p en tru că nem ţii au refuzat să stea
de vorbă cu el, aşa cum la început au refuzat să stea
de vorbă cu soţul m aiestăţii voastre !
— Cu regele?
M aria aproape ţipase. Să vorbească acest tig ru în
m înuşi suedeze, a tît de irespectuos despre regele ei ?
Indignarea ei era cu a tît m ai m are, cu cît ştia că tigrul
spunea adevărul.
— D ar regele nici n-a v ru t să audă despre o în ţe ­
legere cu nem ţii.
— Cunosc şi asta ! rînji Clemenceau, arătîndu-i
sclipitoarea sa proteză dentară. I-am cetit mai deunăzi
interviul din Times. Zice că n-a iscălit arm istiţiul cu
nem ţii şi că nu s-a îndoit niciodată de victoria aliaţilor.
J u s t?
— Cît se poate de ju s t ! sublinie, energic, M aria.
Clemenceau izbucni în tr-u n hohot de rîs:
— Perfect, m aiestate ! D ar în februarie 1918 cine
s-a în tîln it la R ăcăciuni cu Czernyn, m inistrul de externe
al A ustro-U ngariei? E u sau soţul dum neavoastră?
D ar actul de prom ulgare a arm istiţiului, care a s ta t
două luni în sertaru l lui Ghiolm an, cine l-a sem nat?
E u ori soţul d u m n eav o astră?
Şi fără să-i m ai dea tim p reginei să spună ceva,
Clemenceau coborî brusc tonul, care căpătă, prin aceasta,
o n u a n ţă şi m ai sinistră:
— Ce este ad ev ărat, m aiestate, din cele ce se şoptesc
pe aici, că, deşi ruşii, la începutul războiului, ar fi oferit
guvernului dum neavoastră un a ju to r de două sute
cincizeci de m ii de oam eni, a tît soţul m aiestăţii voastre
cît şi dom nul Viziru au răspuns că le ajunge şi un aju to r
num ai de cincizeci de m ii de oam eni? E adevărat,
oare, că dom nul Viziru ar fi spus lui Poklievski-Koziell:
« Ca să vă a ră t cît de binevoitor sînt, m ă voi m ulţum i
num ai cu cincizeci de mii de oam eni?» Ce este a sta ?
În g îm fa re .. . s a u . . . ?
Regina tresări. In sinuarea lui Clemenceau era clară,
îl bănuia de trăd a re pe F erdinand şi pe Viziru. Ia tă
un lucru la care ea n u s-a gîndit niciodată, deşi cunoştea
am ănuntul ! Care v a să zică, asta e: F erdinand ar fi
cerut dinadins oam eni m ai puţini, ca să grăbească

14 - c. 996 209
înfrîngerea Rom îniei şi victoria nem ţilor ! . . . D ar Ionel ?
Ionel tră d ă to r?
P e chipul Măriei se oglindi o groază a tît de adîncă,
încît tigrul sim ţi că e sinceră. Im presionat, se grăbi
s-o liniştească pe M aria:
— M aiestate, se înţelege că sînt num ai zvonuri.
Lucrurile n u se p o t dovedi negru pe alb.
Se întrerupse şi cu un gest repezit, întinse reginei
o hîrtie:
— Cunoaşte m aiestatea v o astră articolaşul acesta ?
M aria îl cunoştea. A păruse în octom brie 1917, în
Gazette de Lausanne şi făcea p arte din acţiunea de propa­
gandă a lui Ionel, care-şi pregătea m artiraju l p en tru
pace. G azeta scria că Boris S turm er, m inistrul de
externe al ţaru lu i şi unul din capii bandei de agenţi
ai im perialism ului germ an, ar fi fixat cu Germ ania
d a ta cînd R om înia va trebui să atace A ustria şi abia
după aceea ar fi com unicat lui Yiziru cînd să in tre în
război.
— P rin urm are, m aiestate — com entă Clemenceau
— Viziru susţine, nici m ai m u lt nici m ai p u ţin , că a
fost o victim ă a lui S turm er, care de la început l-a
v în d u t Germ aniei, aşa cum a v în d u t şi R usia. Acest
S turm er ar fi în tre b a t m ai întîi G erm ania cînd îi convine
să aibă R om înia îm p o trivă — G erm ania i-ar fi răspuns:
« la d ata cu tare şi cutare, cînd voi fi p re g ătită s-o b a t
fără să-m i pierd prea m ultă vrem e cu e a !» — şi cu
răspunsul acesta, S turm er s-ar fi dus la Yiziru şi i-ar
fi p o ru n c it:« Să in tri în război la d a ta cutare şi cutare».
Ia r dom nul Viziru, cum inte şi ascultător, s-a supus !
Cuprins iar de un acces de violenţă, tigrul zvirli
h îrtia pe m asă:
— D ar ce ne crede dom nul Viziru pe noi? N işte
copii ? . . . N işte imbecili ? Cum îndrăzneşte să spună
că S turm er i-a fixat d a ta la care să înceapă războiul,
cînd el este acela care, tim p de doi ani, ne-a to t m in ţit
şi am în at cu in trare a dum isale în război? Şi apoi, cum ?
S turm er a fost singurul pe care-1 privea afacerea a sta ?
D ar noi? Noi, F ra n ţa şi Anglia — ce? Noi unde am
fost? Am a şte p ta t şi noi, ca şi dom nul Viziru, ordinele
kaiserului si ale acestui dom n S turm er si n-am av u t

210
şi noi de spus un cu v în t? N u, m a ie s ta te ... Dom nul
Viziru se înşeală. Cu m ijloacele dum isale de a-şi apăra
cauza, în loc să-şi uşureze situ aţia, m ai ră u o agra­
vează ! . . .
Nervos, agita acum o nouă hîrtie:
— In terv iu l din Le Journal l-aţi c itit? T ot V iz iru ...
m aiestate !
M aria n-auzise despre acest interviu. De ieri dim i­
neaţă l-a v ăz u t de cîteva ori pe Ionel, care n-a făcut
decît să se plîngă de felul intolerabil cum este tr a ta t
de către « porcii» de la Consiliul suprem şi că, fără
nici o explicaţie, Clemenceau, după ce i-a fixat o
audienţă pe m arţea trec u tă, n-a m ai v ru t să-l p ri­
mească.
— Citiţi-1 v ă rog, m aiestate ! o îndem nă Clemen­
ceau, întinzîndu-i o copie. E ste foarte instructiv.
M aria ceti.
Ionel a ră ta în in terv iu că lui i se datoreşte în cea
mai m are p arte victoria aliaţilor. în v ara lui 1916,
aliaţii stătea u foarte prost. P rin in trarea Romîniei
în război, frontul de la Salonic, care era g ata să se
prăbuşească, a fost salvat, iar cel de la V erdun s-a
descotorosit de patruzeci şi două de divizii germ ane
care au tre b u it să fie trim ise îm potriva rom înilor.
Im ed iat după aceea, Ionel spunea că din pricina inac­
tiv ităţii arm atei de la Salonic a lui Sarrail, bulgarii
au p u tu t să atace cu to ate puterile lor frontul din
Dobrogea, să pricinuiască arm atei rom îne pierderi
imense şi să facă jo ncţiunea cu arm ata germ ană din
Rom înia. Apoi, deodată, Ionel sărea la un alt argu­
m en t: R om înia a ju c a t şi continuă să joace un rol
covîrşitor ca barieră în tre bolşevism şi civilizaţia euro­
peană. « D acă aliaţii — îşi încheia Ionel declaraţiile
— n u vor să răsplătească Rom înia p en tru serviciile ei,
în tru cît a salv at Salonicul, a descongestionat V erdunul
şi a oprit bolşevism ul — şi nici p en tru sacrificiile ei
(pe lîngă cele trei sute douăzeci de mii soldaţi m orţi
dacă adăugăm şi victim ile epidemiilor, se poate spune
că a zecea p a rte din po pulaţia rom înească a pierit în
război), ar trebui, ca cel p u ţin în interesul general al
Europei, să se favorizeze grabnica restabilire a ţării,

14 ’ 211
 care este singurul factor de ordine posibil în m ijlocul
unui orient am en in ţat de bolşevism ».
— Prem izele greşite — rîse M aria cu duioasă îngă­
duinţă — dar concluzia ju stă.
Tigrul se prefăcu că n-aude.
— în definitiv — zise el — ce vrea dom nul Y iziru?
Să respectăm tra ta tu l din 1916? Cel dintîi care nu
I-a resp ectat a fost el: a încheiat pacea separată cu
nem ţii. D upă aceea vin am ericanii. Am ericanii nu se
consideră legaţi de Viziru prin nici un tra ta t. în 1916
nu ne-au fost aliaţi. Trebuie, deci, să revizuim tr a ta ­
tele şi să le punem pe cu to tu l alte baze. Oricît de p u ţin
bun sim ţ ar avea cineva, ar p u tea să înţeleagă acest
lucru ! De ce nu înţelege şi dom nul V iziru? De ce-i
su p ărat dum nealui? Că nu ne ţinem de cu v în t? Care
cu v în t? T orontalul? D ar cine i-a făgăduit T orontalul?
N oi? N iciodată. I l-am refuzat şi în 1914 şi în 1 9 1 5 ...
E l şi l-a b ăg at singur în cap şi acum ne scoate datori.
E m artir ! . . . Susţine că din pricina lui Sarrail a pierdut
a tîţia oam eni în Dobrogea. Din pricina lui Sarrail,
m aiestate, sau din pricina lui Iliescu?
— Dom nule preşedinte — glumi iar M aria — să nu
ne oprim la am ănunte ! Iliescu pe de o p a r t e . . . Sarrail
pe de a l t a . . .
— Nu, nu, nu ! p ro testă Clemenceau, în tă rîta t. Nu
sînt am ănunte. P e n tru dom nul Viziru nu sînt am ă­
nu n te ! D upă ce ne-a p u rta t doi ani cu vorba, se m ai
şi laudă că ne-a salvat. Ne-a salvat ! . . . D upă ce-a fost
b ă tu t de nem ţi, şi-a scuzat nepregătirea cu trăd a rea
lui Sturm er. Ia r acum a, în ceasul victoriei, îşi aduce
am inte că ne-a salvat Salonicul, ne-a salvat V erdunul,
ne-a salv at şi ne-a salv at ! B a a fost tră d a t, ba ne-a
salvat ! D ar nici cu asta nu se m ulţum eşte dom nul
Viziru. N u num ai că ne-a salvat, dar susţine că p en tru
a avea A rdealul, nici n-a a v u t nevoie de noi. în ziarul
italian II Secolo a declarat m ai deunăzi că p u tea căpăta
Ardealul şi fără război. Avea, zice el, un tr a ta t cu ţaru l,
î n schim bul n eu tralităţii, ţa ru l Niculae al II-lea îi
g aran ta Ardealul. Poftim ! Să se ducă la Niculae al
II-lea să i-1 ceară. D acă poate face orice fără noi, să-şi
ia şi B anatul fără noi. Noi n u i-1 dăm ! Are destul şi

212
 a tît. Are în orice caz m ai m ult decît ar fi p u tu t visa
vreodată. îi ajunge. . . Şi îl sfătuiesc pe dom nul Viziru
ca altă d a tă să-şi m ăsoare cuvintele. Asemenea in ter­
viuri ar pu tea să-l coste cam scump.
Cuvintele tigrului treziră interesul deosebit al Măriei.
« Nu cum va b ătrîn u l i-a şi aplicat lui Ionel represalii
din pricina in terv iu lu i?»
— Dom nule preşedinte ! Viziru mi-a spus că i-aţi
co n tram an d at o au dienţă fixată pe m arţea tre c u tă . . .
şi nu ştie de ce !
R înjetul apăru iar sub m ustăţile tigrului.
— Ca să nu m ai flecărească degeaba ! De asta !
D eclaraţii ca cele din Le Journal nu p o t trece neob­
servate. D ar nu m -aş fi oprit a tîta asupra interviului,
dacă n-aş fi aflat că dă p retutindeni o singură explicaţie
faptului că nu-i facenţ pe p la c : p en tru că — zice dom nul
Viziru — am fi nişte « porci». Oricui îl .ascultă îi spune
că noi, cei din Consiliul suprem , sîntem nişte porci.
P rin urm are, de aceea apasă tigrul cu a tîta dispreţ,
pe « dom nul», ori de cîte ori am inteşte de Viziru. A
aflat că Ionel îl face « p o rc » , şi e furios. în culmea
gloriei sale de m încători de boşi, să-şi perm ită un oare­
care Viziru balcanic o asem enea obrăznicie fa ţă de
el şi să m ai ceară şi audienţe !
— P oate sînteţi rău inform at? încercă M aria să-l
potolească pe tigru.
Clemenceau răm ase o clipă cu gura căscată, apoi
h o h o ti:
— R ău inform at ! D acă m aiestatea voastră ar şti
cine a v en it să mi-o spună, n-ar m ai crede că sînt rău
inform at.
In trig a tă la culme, regina deschise ochii m ari:
— Cine?
— Venizelos, prim ul m inistru al Greciei şi T ake al
dum neavoastră !
S tupefiată, regina m u rm ură:
— T ake?
— Da, rînji Clemenceau, satisfăcut că a uim it-o
pe M aria. Chiar el ! Orice s-ar spune, T ake este un om
serios. Un om de încredere. U n dem ocrat şi un sincer
prieten al F ran ţei. Ca şi Venizelos. Cum au citit in te r­

213
viul, rev o ltaţi, au v en it la m ine am îndoi sâ protesteze
îm potriva in g ratitudinii dom nului Viziru. Şi cu prilejul
acesta am aflat o m ulţim e de lucruri despre prim ul
m inistru al dum neavoastră. Dom nul Viziru se ţine de
fleacuri. Um blă cu ştafeta de la unul la altul. Vrea
să bage intrigi în tre m ine şi W ilson. în aceeaşi zi în
care am făcut aici o glumă fa ţă de dom nul Viziru,
W ilson a şi aflat-o. N um ai că şi eu, to t în aceeaşi zi,
am aflat cît de discret este dom nul V iz iru .. . D ar astea
sînt nim icuri. D osarul ă s t a . . .
Şi b ă tu cu m îna peste un dosar im ens:
— . . . dosarul ăsta, m aiestate, cuprinde date m u lt
m ai p re ţio a s e .. . M ult m ai preţioase şi m ai neplăcute
p en tru dom nul Viziru, m aiestate.
« Canalia de Take ! gîndi M aria. Ca să-l facă de
rîs pe Ionel, i-a d ăru it, probabil, lui Clemenceau dosarul
familiei V iziru».
Tigrul se am uza teribil.
— îm i place m ai cu seam ă afacerea cu spada de
onoare a lui B erthelot. Mi se pare că nu-i vorba de o
spadă, ci de o panoplie întreagă. U nul din iniţiatorii
listei de subscripţii, m em bru m arcan t al partidului
condus de dom nul Viziru, s-ar fi ales, zice-se, de pe
urm a acestei spade făcătoare de m inuni, cu un imobil
în cîteva etaje. M aiestatea v o astră ştie ceva despre
asta?
Tigrul întrecuse m ăsura. îşi perm itea prea m ult
acest tig ru p ro st crescut şi sigur de sine.
F ără îndoială că to ate diversiunile lui în discuţie
sînt calculate şi că to ate docum entele pe care le adună
au rostul să-l convingă pe Ionel să joace aşa cum îi
va cînta el. D ar asta nu înseam nă că ea trebuie să rabde
glumele lui nesărate şi să-şi piardă vrem ea degeaba
cu el.
— Mă ie rta ţi, dom nule preşedinte — zise ea zîm-
bind — d ar ne-am ră tă c it din nou în detalii. R egret
că în tre dum neavoastră şi dom nul Viziru s-au p u tu t
petrece aceste mici neînţelegeri. Recunosc că Viziru
este niţeluş în căp ăţîn at. D ar n u i se poate contesta
că-şi iubeşte ţa ra şi că ar vrea s-o v ad ă cît roş.i m are
şi m ai bogată.

214
 — M aiestate — o întrerupse tigrul, b ru tal — este
inutil ! Nu-i dăm* B anatul.
Mojicia lui Clemenceau n-o m ai speria pe M aria.
E ra h o tărîtă să cîştige, cu orice p reţ, acolo unde Ionel
a pierdut.
— S-ar p u tea crede, dom nule preşedinte, că noi
şi dum neavoastră n-am lu p ta t p en tru aceeaşi ca u z ă .. .
şi că dum neavoastră aţi u ita t în ce p u n ct de pe glob
se află R om înia !
— Ş tiu perfect ! făcu scurt Clemenceau. La graniţa
Rusiei Sovietice.
. M aria zîm bi:
— îm i pare bine că se găseşte cineva la P aris care
cunoaşte geografia. D ar dacă noi ne aflăm la graniţa
Rusiei Sovietice, de ce să ni se conteste drepturile
asupra B an atu lu i ?
T igrul rîse cu p o ftă:
— M aiestate, oricît a ţi vrea, n-o să m ă faceţi să
cred că B an atu l se află la graniţa de ră sărit a Romîniei
şi n u la cea de apus.
— E ste ad ev ărat ! rîse şi M aria. D ar interesele
noastre com une, dom nule prim -m inistru, se află la
ră sărit şi trebuie să le apărăm la răsărit. N u?
— D ar bineînţeles ! răspunse tigrul.
— A tu n ci? în treb ă M aria.
— A tu n ci? rep etă Clemenceau întrebarea. A tu n c i.. .
nim ic ! N u v ă p u tem da B anatul, B an atu l nu-1 d ă m . ..
Sub nici u n cuvînt !
M aria continuă să-şi păstreze zîm betul ei senin,
care, oricum , îl m ai oprea pe Clemenceau să se dezlăn­
ţuie cu noi mojicii.
— Dom nule prim -m inistru, d ar ce facem cu bolşe­
vicii? Nu-i m ai com batem ?
Tigrul rîn ji:
— Şi dacă nu v ă dăm B anatul, n-o să-i com bateţi?
O clipă, M aria îşi pierdu calm ul. Canalia avea argu­
m ente cărora nu p u tea să le opună nimic. D ar îşi reveni
în d a tă şi-i răspunse:
— F ireşte ! î i vom com bate oricum. D ar eficaci­
ta te a propagandei noastre în interior v a fi m ult mai

216
m ică. D acă n-aducem poporului B anatul, ne v a lipsi
a u to ritatea m orală să-i cerem să facă sacrificii.
— Serios? glumi tigrul. F o arte tris t ! D ar lucrul
se poate uşor rem edia. B anatul, e drept, n-o să i-1 aduceţi.
D ar nim eni nu vă îm piedică să i-1 făgăduiţi. P arcă
în 1916 ce-aţi fă cu t? I-a ţi adus A rdealul? N u ! I l-aţi
făgăduit num ai. Şi to tu şi, nim ic n u v-a îm piedicat să
decretaţi m obilizarea generală.
« Ce obraznic, ce om lipsit de seriozitate este acest
Clemenceau ! D ar are d rep tate, canalia».
— Se pare că nu m ă exprim bine, dom nule preşe­
dinte ! reluă M aria. E u n u sînt în căp ăţîn ată ca dom nul
Viziru. De aceea m -am gîndit la o soluţie care să ne
îm pace pe t o ţ i : şi pe noi, şi pe sîrbi, şi pe dum neavoastră.
P ropun să îm părţim B an atu l în două.
Tigrul m ugi furios:
— N u îm p art nim ic ! O d ată p en tru to td eau n a :
nu îm p art nimic !
— Şi bolşevicii?
— Bolşevicii? rînji Clemeneeau. L a urm a urm ei,
ştiţi ce mi-aş perm ite să vă spun, m aiestate? Chestia
cu bolşevicii nu ne priveşte ! L a urm a urm ei, treaba
dom nului Viziru ! Nu ne băgăm ! . . . V rea să-i com bată,
bine ! . . . N u vrea, iar bine !
Care v a să zică, tigrul nici de la şantaje nu se dă
în lătu ri ! D upă ce-i refuză B anatul, acum a o am eninţă
că o v a lăsa şi fără aju to r îm potriva bolşevicilor.
Cuprinsă de furie, M aria abia se p u tea opri să nu-i
ţipe în o b ra z : « C ăm ătarule ! . . . Vrei să ne sperii cu
to t dinadinsul ? Ei, bine ! . . . Află că nu ne sperii de
loc ! . . . »
D ar se sili să zîm bească:
— N u înţeleg ! V reţi, prin urm are, dom nule preşe­
dinte, ca eu şi regele să părăsim ţa ra şi s-o lăsăm cadou
bolşevicilor ?
A sta, desigur că nici tigrul nu voia. Nu i-ar fi fost
plăcut, tocm ai acum , cînd războiul intervenţionist în
R usia Sovietică trebuie în te ţit, să se producă în Rom înia
o criză dinastică, al cărei sfîrşit nu-1 poate prevedea
nimeni.

21«
 Ceva m ai potolit, tigrul încercă şi el să zîm bească:
— M aiestate, m i se pare că nici eu nu m -am exprim at
bine ! Războiul îm potriva Rusiei Sovietice, desigur că
nu-1 p utem face decît îm preună. D ar m ă feresc de con­
fuzii. Mie îm i plac lucrurile clare. B an atu l e o chestiune,
războiul îm potriva bolşevicilor e alta. Totuşi un lucru
trebuie să afle m aiestatea v o a stră : că nu m ai poate fi vorba
să facem să piară în R usia Sovietică soldaţi fra n c e z i.. .
M aria înţelese. Dom nul Clemenceau are în această
p riv in ţă o foarte tristă experienţă: aproape to ţi sol­
daţii francezi trim işi în R usia Sovietică, de în d ată
ce-au ajuns acolo, în loc să m oară p en tru băncile
şi industriile franceze, şi-au dezarm at ofiţerii şi au
fratern izat cu bolşevicii. în orice caz, guvernele m ari­
lor n aţiu n i apusene preferă să fie trim işi în R usia
Sovietică soldaţii n aţiu n ilor mici. D acă to t trebuie să
m oară soldaţi, preferă să m oară soldaţi rom îni, polo­
nezi, turci, greci. în orice caz, guvernele ţărilor capi­
taliste din Occident stau g ata să aju te oricînd guvernele
micilor ţă ri capitaliste orientale cu arm e, dar n u cu
soldaţi. Şi M aria n-are nim ic îm potrivă.
— Cîţi soldaţi ar trebui să dăm ? în treb ă ea.
Tigrul sună:
— Să vină M ordacq !
Generalul M ordacq, şeful cabinetului m ilitar al lui
Clemenceau, in tră :
— Cu cîţi soldaţi e p revăzută Rom înia p en tru Rusia
Sovietică ?
Generalul M ordacq consultă lista ţărilor p artici­
p an te la războiul intervenţionist din R usia şi răspunse:
— Douăzeci de divizii ! . . . Vreo două sute şaptezeci
de mii de soldaţi. A r trebui să se mobilizeze im ediat
p a tru contingente.
E ra destul de p u ţin . B erthelot cerea încă din noem-
brie trec u t, în d ată după arm istiţiu, m obilizarea gene­
rală. D upă ce M ordacq ieşi, M aria obiectă:
— N-avem arm e !
— V eţi căpăta.
— N-avem bani !
— B ani? B ani e mai greu. Trebuie să vorbim şi
cu K lotz. B ani n-avem nici noi.

21?
 — Ştiu ! îl în treru p se nervoasă Maria. Cum aţi
pom enit de K lotz, am înţeles că n-aveţi bani. K lotz
n u vrea să facă nim ic p en tru noi din p ric in a .. .
Se jen a să spună cuvîntul. Clemenceau o a ju tă :
— A, chestia cu m inorităţile ! în tr-ad e v ăr, m aiestate,
ce facem cu m in o rităţile? Sem naţi tra ta tu l sau n u ?
Dom nul Viziru ia lucrurile foarte uşor. Noi nu putem
a ju ta cu bani o ţa ră care refuză unor m inorităţi drep­
turile lor naţionale. N em ulţum irile ar pu tea duce la
tu lb u rări care să ne coste to ţi banii, aşa cum ne-au
costat şi în R usia.
M aria îşi m uşcă buzele.
— F o arte curios, dom nule preşedinte ! îm i refuzaţi
Torontalul, d ar în schimb îmi im puneţi un tr a ta t al
m inorităţilor. D acă nu ne d aţi T orontalul, cel p u ţin
nu ne d aţi nici sta tu tu l m inorităţilor !
— Crede m aiestatea sa că una contrazice pe cealaltă?
D im potrivă ! . . . Problem a B anatului şi s ta tu tu l m ino­
rităţilo r sînt strîns legate în tre ele. Noi n-am făcut
războiul ca să încurajăm persecuţiile, ci ca să im punem
peste to t principiile de d rep tate şi lib ertate ale revo­
luţiei îranceze. Vă refuzăm T orontalul p en tru că vă
refuzăm T orontalul, şi v ă cerem să sem naţi tra ta tu l
m inorităţilor, fiindcă ar fi nedrept ca nişte populaţii
m inoritare, de altă lim bă şi altă naţionalitate, să nu
se p o ată b ucura de to ate drepturile cetăţeneşti şi să
nu po ată duce o v ia ţă culturală în lim ba lor naţională,
ca şi p opulaţia m ajo ritară.
Cu o uşoară strîm b ătu ră de silă în colţul gurii ei
frum oase, regina p ro testă:
— N-aş vrea să credeţi, dom nule preşedinte —
continuă ea — că personal aş avea ceva îm potrivă să
se acorde m inorităţilor cît m ai largi drepturi p o litic e .. .
N u ! D ar ţa ra n u vrea ! . . . Şi dacă ţa ra nu vrea, nu
p utem face nimic. îm p o triv a voinţei poporului nu
p utem merge. Sîntem u n s ta t dem ocratic şi trebuie
să ţinem seam a de v o inţa poporului. Şi în definitiv,
noi nu cerem Consiliului suprem o favoare, ci num ai
p u ţin ă înţelegere !
Cu un zîm bet neobişnuit de larg, Clemenceau îi
răsp u n se:

218
 — D ar vă înţeleg, m a ie s ta te ! Vă Înţeleg foarte
bine ! Şi-l înţeleg şi pe dom nul Viziru ! . . . D ar noi
am lu p ta t p en tru dem ocraţie. F ra n ţa a je rtfit peste
trei milioane de oam eni p en tru d e m o c ra ţie ... P este
trei milioane de oam eni ! . . . Şi dom nul Viziru să n u
jertfească nim ic? Vrea B a n a tu l? .. . Să vedem ce p utem
face ! N u vrea sta tu tu l m inorităţilor? Să vedem ce
putem face şi acolo ! . . . Ca să v ă dovedesc, m aiestate,
că noi nu ne dăm în lătu ri de la nici o je rtfă p e n tru
d e m o c r a ţie !... D ar dom nul Viziru ce face? Noi să
jertfim to tu l şi dom nul Viziru nim ic?
M aria, care b ăn u ia ce urm ează, i-o luă înain te,
cu u n zîm bet care-1 scoase din sărite pe tig ru :
— Nimic, dom nule preşedinte? N im ic ? .. . Am je rtfit
şi noi destul ! . . . Am p ierd u t opt sute de m ii de oam eni. . .
am suferit ocupaţia n em ţească. . . a m . . .
— E v id en t, e v id e n t! se răsti Clemenceau care se sin­
chisea prea p u ţin că are în fa ţa sa pe însăşi regina p etro ­
lului rom înesc. A ţi salv at doar şi V erdunul şi Salonicul ş i ...
A m uţi, fiindcă ochii ei începură din nou să-i strige
ceea ce n u p u tea să-i spună cu gura.
« Am salvat, n-am salvat, asta este o chestie care
priveşte is to r ia .. . pe cînd petrolul este o chestie care
priveşte M area B ritanie. Aşa că, ia-ţi gîndul de la
petrolul rom înesc. E al nostru, al englezilor».
« Cum ? zbierau ochii tigrului. Şi noi, francezii ?
D oar petrolul ne-a fost făgăduit nouă.»
Ochii Măriei rîseră cu lacrim i:
« V-a fost făg ăd u it? O făgăduială nu strică n im ă n u i!
N u m -ai sfă tu it chiar tu , cu cîteva m inute m ai înainte,
să făgăduim rom înilor B a n a tu l? .. . î ţ i făgăduim şi
ţie petrolul ! De făgăduit îl putem făgădui oricui ! D ar
de că p ă ta t îl va căp ăta num ai M area B ritanie.»
F u ria tigrului nu m ai cunoştea m argini:
« C are v a să z i c ă ... nim ic? Nici să-l îm părţim pe
din d o u ă?»
« Nici o p icătu ră m ăcar !»
Clemenceau, care, de necaz, îşi scotea şi-şi punea
mînuşile m ereu, vorbi cu o politeţe exagerat de solem nă:
— M aiestate ! Sîntem prin urm are înţeleşi ! . . .
B anatul — sîrbilor !. .. D reptul de autodeterm inare —

219
m in o rită ţilo r.. . D ouă sute şaptezeci de mii de soldaţi
— p en tru front !. . . Ia r noi vă vom da arm e !. . . A !
U itasem , m a ie s ta te ! ... Şi U n g a r ia ! ... La B udapesta
avem un guvern bolşevic ! . . . Cum tolerează dom nul
Viziru acest l u c r u ? ... Deci, şi U n g a r ia ! ... Rom înia
are un m are rol civilizatoriu în răsăritu l şi centrul
E uropei ! . . .
M aria asculta şi ochii îi sclipeau de mînie. în tr-a -
devăr, uitase U ngaria. O nouă problem ă. U ngaria îşi
dăduse în ultim ele zile un regim com unist. Rom înia,
deci, era strînsă din ră sărit şi din apus, de două ţă ri
cu regim com unist.
Clemenceau, care socotea că ordinea pe continent
priveşte num ai F ra n ţa şi că nim eni n-are voie să se
am estece în treburile ei, voia să intervină şi să alunge
guvernul com unist de la B udapesta. D ar fiindcă se
tem ea să-şi mai folosească soldaţii francezi într-un
război îm potriva u nui s ta t cu regim com unist, Clemen­
ceau hotărîse ca in terv en ţia aceasta s-o facă o arm ată
străină. La început, fusese vorba să se dea această
misiune Italiei. Ita lia însă, furioasă pe sîrbi, care erau
favorizaţi de englezi, francezi şi am ericani la conferinţa
de pace în d auna ei, era înclinată m ai degrabă să sprijine
pe unguri îm potriva Iugoslaviei. Aşa că singurul pe
care p u tea să cadă alegerea tigrului p en tru m isiunea
de a în lătu ra regim ul com unist din U ngaria, era Ion
Ion Viziru. Şi Ion Ion Viziru v a trebui să accepte. Avea
acelaşi interes ca şi tigrul ca regim ul bolşevic de la
B udapesta să nu fie decît o sim plă am intire. De aceea,
tigrul vorbea reginei cu rîn jetu l acesta drăcesc: ştia
că Ion Ion îşi va trim ite soldaţii să m oară, chiar dacă
nu va prim i nim ica în schimb.
Deşi furioasă, regina îşi alese cu m are grijă cuvintcle:
— Dom nule preşedinte, vom face to t ce ne va cere
d atoria de onoare pe care o avem fa ţă de civilizaţie
şi dem ocraţie — num ai să nu fim n ed rep tăţiţi ! Nu
u ita ţi că în curînd ia fiinţă Liga N aţiunilor. Acolo vom
găsi urechi să ne asculte !
— Urechile Angliei sînt în tr-ad ev ăr lungi, m aie­
sta te ! replică tigrul. D ar Liga N aţiunilor nu-i decît
o abstracţie academ ică !
 VIII

— P oftim , dom nule profesor, m aiestatea sa vă

aşteap tă !
Profesorul A rghir, care abia aştep ta să fie prim it,
dădu n ăvală în cabinetul lui F erninand:
— Sire, generalul N eaţă a zis că sînteţi un al doilea
A bdul-H am id !
Regele se în cru n tă :
— Eu?
— Da, sire ! . . . Şi a m ai zis că nici turcii nu l-au
ră b d a t pe A bdul-H am id, d ar m ite rom înii !
— A în d răzn it?

221
 — A în d răzn it, sire ! . . . D ar asta nu-i nim ic ! Citiţi
aici, ce scrie în gazeta de azi a lui N eaţă !
De la prim a ochire, regele fu izbit de u n titlu :
Viribus unitis!
Pleoapele regelui se înroşiră şi buza de jos începu
să-i trem u re uşor. « M izerabilul ! P rin urm are el merge
înainte fără să şovăie ! . . . Abia acum cîteva zile, to t
în gazeta lui spunea că nu sîntem departe de ziua cînd
în ziarele noastre veţi putea ceti su b titlu l: ju rn a l repu­
blican. . . Vrea re p u b lic ă .. . Bolşevism ! . . . A narhie ! . . .
R evoluţie ! Viribus u n itis ! . . . Cu p u teri unite !»
— t) a r cu puterile cui vrea N eaţă să m ă răstoarne?
îl în treb ă el pe Arghir.
— Cu puterile tu tu ro r, sire ! răspunse Arghir. Toţi
sînt nişte laşi şi trăd ă to ri, sire ! .. . Să n-aveţi încredere
în nim eni ! T oţi ! . . .
Deşi stăp în it de o îngrijorare cum plită, regele vedea
că Arghir, în d evotam entul său nem ărginit fa ţă de
dinastie şi tron, exagerează.
— E cam prea m u lt să spui: to ţi, dom nule profesor !
zise eL. D oar n-o să spui că liberalii ar vrea republică
şi revoluţie !
F ără să se tu lb u re, A rghir replică:
— Liberalii, n u ! . . . D ar ceilalţi — t o ţ i . . . t o ţ i . ..
to ţi!
A firm aţia lui A rghir era prea gravă, ca să n u m erite
o analiză ceva m ai adîncă.
— T o ţi? făcu regele. Ei, ia să vedem , la puterile
cui face apel N eaţă.
— L a puterile lui T ake, în prim ul rînd sire !
« T ake ! îşi zise regele. D a ! T ake e bolşevic.
Mai ales de cînd l-am păcălit şi nu l-am chem at la
putere, după cum a fost vorba, dacă se ţine departe
de alegerile din toam nă, Take devenit un bolşevic
sîngeros. D ar T ake a fost la m ine săptăm îna trecu tă
ca să m ă asigure că nu-i republican şi nici nu-i trece
prin m inte să fie vreo d ată, dacă-i făgăduiesc că după
Crai-Voievod vine rîndul lui la p u tere.»
— Nu, dom nule profesor ! îi răspunse el lui Arghir.
N u cred ! T ake n u v a m erge cu N eaţă !
Arghir se înclină.

322
 — D acă aşa spune m aiestatea voastră, aşa trebuie
să fie ! A sta înseam nă că N eaţă se gîndeşte la puterile
lui Ju g ăn a ru !
« Ju g ăn a ru ! îşi zise regele. E bolşevic m are şi Jugă*
naru. Chiar aseară, Porcu i-a vorbit despre el, cu zîm-
b etu l lui rău tăcio s: „Sire, m are bolşevic Ju g ăn aru .
D iscursurile lui îm potriva bogătaşilor fă ră merit
sînt foarte aplau d ate de bogătaşii cu m erit.“ Porcu
ştie bine ce spune. Ju g ăn a ru nu se va uni cu N eaţă
să facă republică, p en tru că sîm băta trec u tă i-am făgă­
du it că acum a vine rîndul lui la pu tere.»
— Te înşeli şi cu Ju g ăn aru , dom nule profesor ! îi
zise regele lui Arghir. N u se v a uni cu N eaţă, fiindcă
am îndoi se b a t p en tru ţăran i.
— în cep să cred şi eu că am greşit, sire ! se înclină
iar Arghir. A tunci e vorba de puterile lui D acu !
Cînd auzi num ele lui D acu, regele se străd u i să
nu zîm bească.
— D acu ! exclam ă el m irat. D acu, preşedintele p a rti­
dului n aţional din A rdeal, bolşevic? D ar nici nu poate
fi vorba, dom nule profesor. P rea îşi iubeşte m am a.
N-ai cetit interviul lui din Democratul romîn? „Cea
m ai m are lo v itu ră din v ia ţa mea — zice el — am avut-o
cînd am pierdut-o pe m a m a !“ P rin urm are cum ai
p u tea să-ţi închipui că cineva care-şi iubeşte m am a
poate fi bolşevic?
— Mă ierta ţi, s i r e ! se înveseli A rghir de gluma
regală. M aiestatea v o astră are d rep tate ! U n bolşevic
nu-şi iubeşte m am a. N u num ai că nu o iubeşte, d ar o
şi m ănîncă. Ziarul Globul al lui Stănică Popescu a
p ublicat inform aţii precise: în R usia Sovietică, un
bolşevic, cum se n aşte, îşi m ănîncă m a m a ! P e cînd
D a c u ...
D a c u ! Ş tiau am îndoi că D acu ţine n u num ai la
m am a, d ar şi la to a tă familia lui. D acu are nepoţi,
nepoate, fraţi, cum naţi — o grăm adă. Şi se îngrijeşte
de to ţi. P artid u l său naţional-ardelenesc a fost special
înjgh eb at p en tru fam ilia aceasta num eroasă de nepoţi
şi de nepoate care se p o t alăp ta în m od oficial şi dacă
nu m erge oficial, în m od oficios, la ugerul tu tu ro r sucur­
salelor ardelene ale băncilor ungaro-austro-franco-

823
nem ţeşti de la B udapesta. P en tru familia asta, D acu lu p tă
să păstreze autonom ia A rdealului, cu P arlam ent la
Cluj, cu arm ată proprie, cu graniţă spre R om înia pe
linia Carpaţilor. D acu îşi zice a ş a : « D acă răm în singur
stăpîn al A rdealului, p o t naţionaliza to ate în trep rin ­
derile inam ice de aici, în folosul nepoatelor şi nepoţilor
mei. Pe cînd dacă m ă alipesc de Ionel, to ate în trep rin ­
derile inam ice din A rdeal vor fi naţionalizate în folosul
nepoţilor şi nepoatelor lui. Şi asta nu-i bine.» Aşa judecă
D acu. P rin urm are, D acu e un om cu scaun la cap.
Are ,o m inte organizată, de ad ev ărat gospodar, nu
ju d eca tă anarhică de bolşevic.
— Nici nu m ai încape discuţie ! zise regele. D acu
nu se v a uni cu N eaţă, fiindcă e din principiu îm po­
triv a oricărei uniri.
D ezarm at, A rghir îşi desfăcu larg m îinile:
— Şi-o fi punînd, N eaţă, poate, nădejdea în p u ­
terile lui T reancă.
î n alte îm prejurări, F erdinand ar fi rîs cu m are
plăcere. Treancă ! T reancă e cel m ai cumsecade bolşevic
dintre to ţi. L a Iaşi, Ionel, ca să-i atrag ă pe m uncitori,
a însărcinat pe cîţiva avocaţi liberali să facă un p artid
revoluţionar: p artid u l m uncii, sub preşedinţia lui
Treancă. D upă aceea, Treancă a cerut înscrierea sa
şi a p artid u lu i său în p artid u l socialist, d ar cu anum ite
co n d iţiu n i:
— S înt p en tru revoluţie socială, nici vorbă ! Altfel
n-aş veni la d u m n eav o astră. . . aşa cum vin, fără gînduri
ascunse şi cu inim a deschisă. D ar ca să putem colabora
e necesar să v ă revizuiţi program ul. De pildă, este'
absolut necesar să re n u n ţa ţi la votul universal, la socia­
lizarea averilor, la ocrotirea m uncii şi la regim ul repu­
blican. . . încolo, sînt în to tu l de acord cu dum nea­
voastră. D acă nu acceptaţi propunerea m ea, să ştiţi
că p o t face revoluţie şi singur.
Socialiştii nu l-au înţeles şi acum a T reancă s-ar
p u tea prea bine să în tin d ă m îna lui N eaţă. D ar N eaţă
v a vrea să i-o strîn g ă?
— Ai v ăz u t? vorbi regele. T ake nu, Ju g ăn a ru nu,
Dacu nu, T reancă nu, cine m ai răm îne atunci? Doar
dum neata.

224
 A rghir tresări şi fru n tea i se roşi to ată.
— Cum vă p u te ţi gîndi la u n a ca asta, sire ! pro­
te stă el.
Se zăpăcise cu to tu l. Regele l-a prins: intr-adevăr,
dacă aici nu obţine ce vrea, se gîndeşte să răspundă
la apelul latinesc al lui N eaţă. Bineînţeles, cu o con­
d iţie: el să fie preşedinte. E un m om ent serios, care
nu trebuie scăpat. G uvernul lui Crai-Voievod e pe
ducă. Şi-a îm plinit m isiunea ce i-o dăduse Ionel: să
iscălească sta tu tu l m inorităţilor şi tra ta tu l cu A ustria,
pe care el însuşi refuzase să le semneze — şi acum a
poate să plece. Acum a e nevoie de un guvern tare,
de un guvern de încredere. De asta a venit A rghir la
p a la t: să-l convingă pe rege că num ai el poate face
fa ţă îm prejurărilor. Ia r dacă nu izbuteşte, se duce
direct la N eaţă. Viribus unitis? Să fie viribus unitis !
N eaţă e un om cinstit, un om energic, un om iu b it de
ţa ra întreagă. El cu N eaţă ar fi o pereche ideală.
Şi A rghir vorbi pe un ton foarte energic:
— Sire, feriţi-vă de N eaţă ! E un bolşevic !
— Mă feresc cît pot, dom nule profesor !
— Sire, vă aduceţi am inte cît de obraznic devenise
el după 1907?
— M i-aduc am inte perfect !
— D ar de atitu d in ea lui din tim pul războiului?
D ar de tra ta tu l de la B uftea? D ar de declaraţia lui
de după 13 d e c e m b rie ? ... F eriţi-vă de el, sire! Dacă-i
d a ţi lui p uterea pe m înă, istoria va spune că din b u n ă­
ta te , regele Carol I a întem eiat demagogia cu m înuşi,
iar din şi m ai m u ltă b u n ătate , regele F erdinand a în te­
m eiat demagogia fără m înuşi. D acă N eaţă va veni la
putere, ne va ucide pe t o ţ i . ..
B rusc, A rghir îşi scăzu glasul:
— Sire, eu, care am creat po p u laritatea m aiestăţii
v o a stre . . . eu, care v-am susţinut dinastia în ceasurile
cele m ai g re le .. . eu, care am nouă guri de h r ă n i t . ..
eu, care v-am re stitu it inim a fiului d u m n e a v o a stră ...
eu, care nu sînt ca ceilalţi. . . eu, care săru t buzele
cînd sînt am are, fiindcă atunci cînd sînt dulci le săru tă
oricine. . . eu, care . . .

15-CN 6 225
 D ar regele, care se u ita ţin tă la el, aşa că s-ar fi
p u tu t crede că-1 ascultă cu atenţie încordată, îi curm ă
vorba, nervos:
— Cu ce prilej a zis N eaţă că aş fi un al doilea Abdul-
H am id ?
— Azi după-m asă, la D a cia. . . la o întrunire a
socialiştilor! F a ţă de mii de oameni.
Pe F erdinand îl cuprinse o sfîrşeală de m oarte.
Sim ţi nevoia să se aşeze. Cîteva clipe, gîndurile i se
răvăşiră cu to tu l. A şadar, asta înţelege el prin Viribus
u nitis! . . . Să dea m îna cu m uncitorim ea ! La ea face
N eaţă a p e l! Cu ea vrea să răstoarne t r o n u l ! . .. Cu
m uncitorim ea ! . . . Viribus unitis! . . . Viribus unitis !
Isto v it, ca după o m uncă grea, regele v ru să răm înă
singur — şi m u t, îi întinse lui A rghir m îna. D ar Arghir
n u se p u tea h o tărî să plece de aici aşa cum a venit.
— Sire, zise el, cu o vagă n u a n ţă de deznădejde
în glas. M-am gîndit m u lt la m onum entul e ro ilo r!
A r treb u i să fie ridicat la B ăneasa, în m ijlocul unui
parc, cu coloane în faţă, cu fîn tîn ă în spate, cu un
cenotaf în mijlocul unei săli de conferinţe. . . iar dea­
supra, carul de triu m f al m aiestăţii voastre ca impe-
ra to r rom an !
Cu un zîm bet trist, F erdinand făcu u n efort uriaş
să-i răsp u n d ă:
— M ulţumesc, dom nule profesor, m ulţum esc ! Mai
vorbim !
D upă ce A rghir plecă, regele nu m ai v ru să vadă
e nim eni pînă seara. T o ată noaptea n u închise ochii.
? 1 trăgea teribil la somn, dar îi era frică să adoarm ă.
Cu o stăru in ţă cum plită, se desfăşura m ereu pe dinaintea
ochilor săi, în fragm ente scurte, dar chinuitor de clare,
filmul necazurilor lui din ultim a vrem e: alegerile din
toam n ă sub guvernul de generali pus de Ionel să scoată
un P arlam en t m enit să dem onstreze celor de la Paris
că ţa ra nu vrea să iscălească tra ta tu l cu A u stria . . .
înfrîngerea electorală a lui Ionel, care abia a izb u tit
să obţină o m ajo ritate la lim ită . . . succesul so cialiştilo r.. .
presiunile din ce în ce m ai am eninţătoare ale guvernelor
aliate care cereau sem narea t r a ta te lo r .. . înlocuirea
guvernului de generali cu guvernul lui Crai-Voievod

226
pus de Ionel să semneze, în num ele aceluiaşi P arlam ent,
tra ta te le de care cu o lună m ai înainte nici nu voia să
a u d ă . . . anarh ia din ţară . La Iaşi, trei mii de bolşevici
au am en in ţat pe p rim ar că dărîm ă prim ăria, dacă nu
le dă pîine. La G alaţi, socialiştii ţin noapte de noapte
întrun iri. L a Suceava, cînd liberalii au început să plim be
pe străzi chipurile familiei regale, u n invalid i-a oprit
şi le-a a ră ta t rănile că p ătate în război. . . Şi grevele
din B ucureşti, care s-au în te ţit în u ltim a vrem e în
chip îngrozitor. Grevă la gaz şi electricitate, grevă la
m o ri. . . grevă la tra m v a ie . . . grevă a funcţio n arilo r. . .
Apoi m anifestaţiile socialiste, lungi, fără sfîrşit, cu
m ii şi mii de m uncitori, cu steaguri roşii, cu Interna­
ţionala aceea a lor, pe care el este silit s-o audă, p en tru
că ecourile ei răzbesc pînă şi prin zidurile groase ale
palatului.
Ia r peste to ate nenorocirile astea, dezastrul arm a­
telor aliate în războiul intervenţionist din R usia. R ăm ă­
şiţele oastei lui D enikin de abia au p u tu t răzbi pînă
în p o rtu l Novorosisk, unde s-au îm barcat ca să fugă
în A m erica. . . Kolceak, la rîndul lui, b ă tu t, arestat
si e x e c u ta t. . . Şi regim entele rom îneşti care se topesc
văzînd cu ochii, dincolo de N istru . . . Cum, dar, să
nu se folosească N eaţă de to ate aceste îm prejurări
spre a dezlănţui revoluţia ! . . . Nici nu m ai încape
îndoială ! N eaţă le v a folosi ! T ot ce spune el nu sînt
simple am eninţări. N eaţă pîndeşte num ai m om entul.
R evoluţia v a izbucni. T rebuia să izbucnească încă în
20 februarie. A sta o ştie to a tă lum ea. D ar a fost am înată
p en tru 1 m artie. Şi acum a nu se m ai ştie ! P oate iz­
bucni d in tr-u n m om ent în altul. Şiretenia lui N eaţă
e cunoscută. Generalul v a lovi prin surpriză. P rin
surpriză !
Regele se cutrem ură. N eaţă pîndeşte din um bră
m om entul ca să lovească, şi aici lum ea doarm e. T oată
lum ea doarm e, ca şi cum n u s-ar petrece nim ic !
în g ro zit regele sări din p a t şi sună.
— Spune-i colonelului Stavridis — porunci el vale
tului care ap ăru peste o clipă — să-i telefoneze docto­
rului B ratu să vină la mine im ediat. .. Im ediat !
E ra ora cinci dim ineaţa.

15* 227
 P este douăzeci de m inute, doctorul B ra tu , m inistru
de interne în guvernul lui Crai-Voievod, in tră cu m aşina
pe p o arta palatului. D octorul B ratu , fost m em bru al
p artid u lu i naţional-liberal, era cunoscut de to ţi. N iţeluş
sentim ental, destul de ag itat, foarte congestionat şi
to td eau n a cu luleaua în gură. Un « bolşevic». U n m are
« bolşevic». Mai întîi a fost în tim pul războiului cîteva
luni în America unde a în v ă ţa t « dem ocraţie». Apoi a
început să um ble şi iarna şi v ara cu o floare roşie la
butonieră şi să predice prin fabrici dem ocraţie. Im pre-
ju răţile din ultim a vrem e serveau m ult pe doctorul
B ratu . Nu trecuseră nici două luni de la m asacrul din
P ia ţa T eatrului şi generalul M ărguleanu, m inistrul de
interne, declara:
— V rem un p artid socialist cu care noi, ca p a rtid
dem ocratic, să p u tem colabora în viitor.
A treia zi vorbea şi Porcu:
— îm i pare rău că tinerii generoşi au părăsit p artid u l
socialist şi l-au lăsat fără conducători.
P este o săptăm înă, lua cuvîntul B arb u t:
Noi n-avem nim ic îm potriva socialiştilor, ci
n u m ai î m p o t r i v a acelora care vor să întroneze anarhia,
în locul institu ţiilo r de ordine !
P este alte cîteva zile, grăia însuşi Ion Io n :
— Dacă s-au p u tu t întîm pla cele ce s-au în tîm p lat
la 13 decem brie, asta se datoreşte num ai unei simple
neînţelegeri şi ufior bănuieli neîntem eiate. Acuma
adevărul a ieşit la iveală. Socialiştii sînt n e v in o v a ţi.. .
şi le întindem m îna p en tru o colaborare sinceră şi tra i­
nică: Noi, liberalii, respectăm credinţa socialistă. R es­
pectăm socialismul preconizat prin mijloace legale şi
perm ise, cum ar fi înscrierea într-un p artid legal, ca,
de pildă, p artid u l naţional-liberal, care creează drum uri
noi în direcţia pe care socialismul o pregăteşte. Sîntem
p en tru un socialism naţional şi întindem m ina tu tu ro r
socialiştilor ad ev ăraţi pe care îi poftim să vină în
rîndurile noastre, unde vor fi intim pinaţi cu braţele
deschise.
Or, B ratu înţelese. A sosit m om entul ca greşelile
să fie în d rep ta te : intelectualii liberali trebuie să se
înscrie în p artid u l socialist, ca să-i redea conducătorii.

228
 Şi a cerut înscrierea la socialişti. Socialiştii, însă,
l-au refuzat, aşa cum îl refuzaseră şi pe Treancă. În că­
p ă ţîn a t în socialism, doctorul B ratu s-a proclam at
socialist « independent». Ceea ce i-a d a t d re p t lui
A ureanu să-i strige lui B ratu in C am eră.
— E şti un bolşevic !
— Da ! a răspuns senin B ratu . S înt u n bolşevic
« sui-generis !»
« Sui-generis» sau nu, d ar « bolşevic» a ram as. Un
«bolşev ic» cu tragere de inim ă p en tru tron şi dinastie.
Cel p u ţin aşa a g aran tat pentru el Arghir, cînd i l-a
recom andat ca m inistru de interne acum trei săptăm îni.
— Sire — a zis A rghir — B ratu iubeşte tronul şi
dinastia !
Şi fiindcă abia cu un ceas m ai înainte Ionel îi vorbise
în aceeaşi ch e stiu n e ,, F erdinand îl acceptase pe B ratu
ca m inistru de interne. D ar nu trecură decît trei-p a tru
zile şi începură să curgă îm potriva lui B ratu denunţuri
chiar din p artea Siguranţei Generale a S tatului, care
susţinea că noul m inistru de interne îngăduie m ani­
festaţii com uniste fără să le încadreze cu jandarm i şi
p o liţie ... că s-au găsit prin cazărm i m anifeste revolu­
ţionare, care s-ar fi tip ărit la im prim eria preşedinţiei
C a m e re i.. . că s-ar fi descoperit nişte documente^ din
care ar rezulta că doctorul B ratu ar avea relaţii cu
com uniştii bulgari, şi aşa m ai departe. îngrozit, regele
şi regina l-au chem at pe doctorul B ratu şi i 'a_u pus
sub ochi to ate denunţurile. D octorul B ratu a citit şi a
izbucnit în lacrim i:
— S ire! M aiestate! Vă j u r ! . . . P e c u v în f de
onoare ! . . . M in ciu n i! . . . Nu-i nimic ad ev ărat ! . . .
Um blu pe la socialişti num ai ca să-i fac să creadă că
sînt alături de ei, d ar singura m ea grijă este să apăr
c o r o a n a ! ... Num ai c o r o a n a ! ... O j u r ! . . . Pe cuvînt
de onoare ! Sire ! M aiestate !
Rece, regina îl întrerupse:
— Dom nule d o c to r! Se poate să fim ghilotinaţi.
D ar nu trebuie să ne punem noi înşine capul sub ghilotină.
P rin tre lacrim i, doctorul B ratu răspunse:
— M aiestate, d ar în R om înia nici n u se cunoaşte
ghilotina !

239
 R egina, decepţionată, strîm bă din nas. U itase. E ra
gata să se resemneze cu ideea de a fi ucisă de popor.
Cum, însă, pe to ate le vedea în stil m are, ea înţelegea
să fie ucisă cel p u ţin ca regină a unei ţă ri civilizate
din A pus: prin ghilotină. D ar dacă nu există ghilotină,
atunci nu-i p ăc at să dea satisfacţie suprem ă acestei
gloate balcanice şi să m oară g îtu ită de cine ştie ce m îini
nespălate ?
— D acă nu-i ghilotină, dom nule doctor, răspunse
ea doctorului B ratu , cu a tît m ai m u lt trebuie să fim
p r u d e n ţi!
Doctorul B ratu se ju ră pe cuvînt de onoare că a tîta
vrem e cît va fi el m inistru de interne, familia regală
poate fi perfect lin iştită. M işcat, regele l-a m en ţin u t
la interne.
D ar ia tă că n-au tre c u t decît cinci-şase zile şi revo­
lu ţia e mai aproape ca oricînd.
— Dom nule doctor, strigă F erdinand m inistrului
său de interne, cum îl văzu că in tră pe uşă. D um neata
ştii sau nu ştii ce se întîm plă în ţa ră ?
Speriat, m inistrul de interne bâigui:
— Sire, nu-i nici un m otiv de îngrijorare !
— D ar eu am inform aţii de la oam eni care n u m int !
— Sire ! Inform aţiile nu p o t veni decît de la Mini­
sterul de interne, de la S iguranţă, de la poliţie şi de
la prefectură. Ia tă rapoartele lor. N u semnaliează nim ic !
F erdinand nici nu-şi aruncă ochii asupra hîrtiilor.
— Tocm ai p en tru că n u sem nalează nimic — strigă
el cu desperare în glas — nu am încredere în ele.
— Sire, p u te ţi avea to a tă încrederea. î n ţa ră nu se
întîm p lă nimic.
— N im ic? strigă regele, scos din sărite. La dum neata
revoluţia se cheam ă nim ic?
— R evoluţie?
D octorul B ratu credea că se m ai află în p a t şi visează.
— D a ! R e v o lu ţie ! ... N e a ţ ă ! . .. De N eaţă ai
au zit? N eaţă ! . . . Sau poate că nici nu ştii cine e N eaţă !
Generalul N eaţă ! . . . Ştii sau nu ştii ?
M inistrul de interne încercă să-l liniştească pe rege:
— Sire, im posibil ! Vă asigur că sînt simple zvonuri.
N e a>tă . . .

§30
 D ar regele nu m ai voia să-l asculte:
— D estul, dom nule doctor ! . . . Mie să-mi spui num ai
a tît: ce m ăsuri înţelegi să iei ca să previi revoluţia !
— Sire, am lu a t to ate m ăsurile posibile ! Chiar
ieri am interzis m uncitorilor să m ai poarte la dem on­
straţii placarde care să pom enească de demobilizare
şi pace !
— Da ! E i şi? strigă regele m ai m u lt desperat decît
furios. D ar pe m ine cine m ă ap ără?
— E ste gardă suficientă la palat, sire ! D ar aş pu tea
să m ai trim it o com panie de jan d arm i dacă m aiestatea
sa d o reşte. . . Şi cîteva m itraliere. . .
Ochii tu lb u ri de spaim ă ai lui F erdinand se lum i­
nară deodată.
— M itraliere? exclam ă el, fericit. B ravo, doctore !
Aşa da ! . . . M itraliere ! . . . Trim ite-m i în d ată m itra­
liere ! . . .
— Sire, am la In tern e p a tru m itraliere de rezervă.
Le veţi prim i pe to ate pînă într-o oră.

D iscuţia cu B ra tu a av u t loc dim ineaţa la cinci

j u m ă t a t e ... d ar de-atunci a trec u t nu o oră, ci două,
şi trei, şi şase şi m itralierele to t n u sosesc. Şi doctorul
B ratu nu-i nicăieri de găsit ! . . . U nde se ascunde doctorul
B ra tu ? Ce se petrece dincolo de p o arta p a la tu lu i? ...
Ce face N e a ţ ă ? .. . Va dezlănţui sau n u revoluţia
astăzi ? . . . Şi ^mitralierele ! . . . Ce se aude cu m itra ­
lie re le ? ... Şi ce se aude de acolo, dinspre Calea V icto­
riei ? ................Internaţionala! . . . Ce este iar pe Calea
Victoriei ?
— Sire, e o m anifestaţie a m uncitorilor ! îl lăm uri
secretarul său care stătea lîngă el.
— A ha ! făcu regele, cu ju m ă ta te de glas. Ia r
am n istie. . . iar dem obilizare. . . iar pace !
Şi stors de p u teri, căzu în fotoliu. Speriat, secre­
ta ru l alergă afară, după valet.
— M aiestatea sa regele se sim te ră u ! Repede, o
sticlă de coniac p en tru m aiestatea sa regele !
Coniacul fu adus. Regele bău un păhărel, bău două,
b ău t r e i . . . nimic ! Regele continua să se sim tă rău,
ră u de to t.

231
 — Să vină Titi ! porunci el, cu un glas care nici
pe departe nu suna a poruncă.
Titi veni. în a lt, zvelt, chipeş, în uniform a sa de
colonel al gărzii regale, Costa Stavridis îm plinea la
palat funcţia oficială de m areşal al anecdotelor regale.
Se spunea, însă, că Titi mai avea o funcţie, d ar una
mai puţin oficială: aceea de inform ator al m aiestăţii
sale. în mod precis, nim eni n-ar fi p u tu t s-o afirme.
Precis se ştia num ai că T iti procură suveranului său
femei de to t felul.
— Ce se aude, T iti, cu m itralierele? întrebă regele,
um plîndu-şi păhărelul al patrulea.
— D eocam dată, nimic ! răspunse T iti. N-au sosit încă.
F erdinand bău, se înecă şi abia izbuti să şoptească:
— Mizerabilii ! . . . Mă trădează şi ăştia !
Apoi, către T iti:
— Spune-m i, te rog, repede, anecdota aia cu
ţig a n u l. . .
Anecdote cu ţigani, Titi cunoştea mii. Ştia, însă,
că în ceasurile grele, regele are o preferinţă deosebită
p en tru , una din ele. îşi trase, deci, în jos, cu ambele
m îini, m arginile tunicii şi începu:
— O d ată, un copil de ţigan era pe m o a r te .. . T ată-
său stătea lîngă el şi-l întreba m ereu : « Mă, Florică,
friptu ră ai mînca ? » . . . « A ş m înca, taică ! » . . . « Da,
brînză ai m în c a ? » ... « A ş m înca t a i c ă ! » . . . « D a ,
lap te ai b e a ? » .. . « A ş bea, taică !» Şi ţiganul de colo:
« Aoleo, Florică, Florică ! .. . N-are ta ta că ţi-ar da ! » . . .
D ar un rom în care sta şi asculta, zice: « Bine, m ă
cioroiule, ce-1 to t întrebi de p o m a n ă ? » .. . Face ţiganul:
« P ă i de, îl în treb şi e u . . . a ş a . . . să nu m oară
ne-n treb at !»
T iti isprăvi şi aştep ta ca regele să rîdă, cum îi era
obiceiul. D ar regele îl privea cu nişte ochi ră tăciţi,
parcă nici n-ar fi auzit ce i se spune. Totuşi, auzise
bine. N um ai că povestea i se păruse a tît de searbădă,
a tît de lipsită de haz, îneît începu să zbiere:
— Ieşi afară ! I e ş i .. . Lasă-m ă în pace ! . . . N u eşti
bun de nim ic ! Ieşi ! . . .
Şi căzu în fotoliu. R ăm ase aşa, nem işcat, cîteva
m inute, cu m intea golită de gînduri, cu sticla într-o
 m înă şi cu păhărelul în cealaltă. Apoi, brusc, începu
să se scuture, parcă s-ar fi zb ă tu t în ghearele unor mîini
nevăzute, îşi turnă iar coniac şi făcu o sforţare uriaşă
să cugete. Nu pricepea ce se întîm plă cu el. Unde-i
M aria? De ce n-a trecu t azi Ionel pe aici? De ce este
lăsat aşa, singur? Şi ce este cu doctorul B ratu, m ini­
strul său de in tern e?. . . Acum e trei după masă. O
z i . . . O zi întreag ă. . . Şi m itralierele to t n-au sosit !
De o zi întreagă se frăm întă aşa, fără să-şi poată
găsi lo c u l... Trece dintr-o cameră în alta, îşi aprinde
şi zvîrle la prim ul fum, cît colo, trabuc după trabuc,
trage cu urechea la fiece zgomot, îşi cheam ă într-una
valeţii şi fără nici un rost îi î n j u r ă ... şi b e a . . . bea
m e re u ... de dim ineaţă to t bea !
îşi am inti că are o sticlă în m înă şi-şi um plu iar
păhărelul. B ău, sări de pe scaun şi începu să gonească
în lung şi în lat, cu încordarea omului care ar alerga
spre o ţin tă anum ită. D eodată, se opri în faţa oglinzii
şi îngrozit, făcu doi paşi înapoi. Cine-i cel de colo ? . . .
Ce-i viziunea asta oribilă ? Ai cui sînt ochii ăştia m orţi,
ca de p e şte . . . nasul ăsta ascuţit şi ro şu . . . ţăcălia
asta r ă v ă ş ită ... şi urechile a s t e a ! .. . U rechile! Un
lilia c ... nu un o m ! . . . T oate necazurile i se trag de
la urechile astea, care au făcut din el un speriat, nu
un rege !
D ezgustat, Ferdinand întoarse spatele propriei sale
imagini şi începu iar să a le r g e ... să a le r g e ... pînă
ce, frînt de oboseală, se prăbuşi în scaunul din faţa
biroului. Respiră greu cîteva m inute. închise ochii şi
se sim ţi cuprins de o arom eală dulce, călduţă, linişti­
toare, care-1 trăgea spre v is a re ... A şadar, singurul care
nu-1 trădează în ceasurile grele, to t coniacul răm îne !
Strînse cu dragoste sticla şi păhărelul la piept şi-şi
am inti de cuvintele m arelui său unchi, regele Carol:
« F e rd in a n d , de ce bei a tîta ? »
Parcă îi aude şi acum a glasul aspru, rece, sever, cu
care i-a vo rb it bătrînul. Pe vrem ea aceea, unchiul putea
fi îm potriva alcoolului. D ar în îm prejurările de astăzi,
ar m ai îndrăzni să-i reproşeze că bea ?
în tre b a re a începu să-l intereseze. în tr-ad e v ăr, dacă
unchiul Carol s-ar m ai găsi şi astăzi pe tron, ar trem ura,

233
oare, de frică şi el ? Cine ştie ! . . . P o ate că d a . . . Probabil
că D A . . . Sigur că DA ! . . . P rea era obişnuit m arele
său unchi cu o altfel de v i a ţ ă . . . O v iaţă orînduită
de el, cu grijă, pe zeci de ani înainte, pînă în cele mai
mici am ănunte, a tît de sigur era că nimic nu s-ar putea
petrece în ţa ră , fără în alta sa aprobare ! 0 v iaţă în
care-şi p u tea vedea în tih n ă de afacerile lui. D ar azi
nu m ai e ca pe vrem ea unchiului Carol. Azi s-au
stricat şi boierii !
Sări de pe scaun şi sună:
— Să vină T iti !
Obosit, căzu iar pe scaun. P este cîteva m inute,
T iti in tră.
— T iti ! oftă F erdinand. S-au stricat boierii, T i t i ! . . .
Ţie poate să-ţi in tre în cap o nebunie ca asta?
— Sire ! P rea vedeţi azi lucrurile în negru.
D ar regele, în starea în care se afla, n u suferea să
fie contrazis.
— E şti un n ă tă ră u , T iti ! V ăd lucrurile aşa cum
sînt ! . . . S-au stricat ! . . . Vor revoluţie ! . . . Mă gîndeam
la răp o satul m eu unchi. A fost un m are înţelept. D ar
şi soarfa l-a a ju ta t să fie servit de sfetnici înţelepţi,
nu de un idiot ca tine, T i t i . . .
T recutul îl trăgea azi m ereu înapoi pe rege. în trecu t,
fiecare îşi îm plinea, cu cinste şi în pace, rolul său social
şi politic. Cei de la pu tere făceau to td eau n a legi, ab u ­
zuri, afaceri şi fra u d e . . . iar cei din opoziţie făceau
to td eau n a scandal în P arlam ent şi am eninţau tronul
cu revoluţia. D acă veneau liberalii la putere, urlau
conservatorii:
— Ţ ara piere de tă ta ri şi la p a la t se joacă P avana.
Sfîrşitul P avanei v a fi vărsare de sînge !
D acă veneau conservatorii la putere, urlau liberalii:
— Regele să aleagă: voieşte sau nu voieşte să se
despartă de asasinii poporului?
D ar nu se întîm pla nim ic !
— N u se întîm pla nimic. T iti ! Nimic !
Şi clătină din cap, melancolic. P arcă vedea şi acum
o scenă petrecu tă cu m ulţi ani în urm ă. E rau de fa ţă
unchiul Carol, ta n ti E lisabetha, M aria şi el. în picioare,
secretarul regelui le traducea un reportaj ap ă ru t în

234
oficiosul p artid u lu i conservator al N ababului, pe atunci
în opoziţie.
« Balul d a t la curte în seara de 1 ianuarie — spunea
gazeta — a fost un fiasco form idabil. Supeul a fost
foarte p ro s t; icrele, deşi proaspete, erau foarte s ă ra te ;
peştele răspîndea u n miros n e p lă c u t; vinurile lăsau
m ult de d o rit.»
Regele Carol, de obicei un om stăp în it, izbucnise
în hohote de rîs, laolaltă cu ceilalţi.
— D egeaba ! zise el. Oricît de sărate ar fi icrele
palatu lu i şi oricît de u rît ar mirosi peştele palatului,
acum a n-o să-i aduc la putere pe conservatori. Să m ai
aştepte ! . . . Cu n o tiţe de astea n-o să m ă sperie.
Se ridicase apoi de la m asă şi se apropiase de F erd i­
nand, căruia-i vorbi ca un profesor preocupat să se
facă înţeles de elev.
— E i zic, aceşti boieri m oldo-valahi, că neam ţul
ştie de frică. D ar unchiul tă u , neam ţul, nu ştie de frică.
Unchiul tă u , neam ţul, r î d e . . . P e n tru că el ştie că
boierii se acuză în tre ei de to t soiul de crime, d ar la
ora aperitivului se întîlnesc şi fac în tre ei afaceri peste
afaceri ! . . . Aşa că de aici n u poate ieşi revoluţie. Din
com binaţii de afaceri, nu poate ieşi o revoluţie de care
să aibă a se tem e u n rege. B agăţi-o, deci, bine în cap,
F erd in an d : cît tim p ăştia care te am eninţă cu revoluţia
se ţin de afaceri şi um blă să-şi m ărească averile, să
nu-ţi fie frică. M-ai înţeles?
F erdinand înţelesese. D ar frica to t frică răm îne !
Cuprins subit de panică, regele b ău iar, lacom , un
păhărel şi începu să răcnească:
— T iti, ştii ce-i aia frică, sau n u ?
M areşalul anecdotelor regale se înţepeni şi răspunse
ca la ra p o rt:
— Mie nu mi-e frică decît de D um nezeu şi de m aie­
statea sa regele !
D ar răspunsul lui T iti n u p u tea să ajungă pînă
la rege. F rica parcă îi răsucea vinele de la m îini şi de
la picioare, îi înţepenea gîtul, îi um plea tid v a cu zum ­
zetul unui întreg roi de albine, îl golea de ultim ul rest
de voinţă. Cunoştea bine regele to rtu rile fricii, încă

235
din p rim ăv ara lui 1917. Cum a izbucnit revoluţia rusă
din februarie, regele a început să trem ure de frică.
Dacă nemţii erau doar o prim ejdie posibilă revoluţia
rusă era o nenorocire palpabilă. Ce era de făcu t? Un
lucru ştia regele: că trebuie să se pună la adăpost cît
m ai r e p e d e ! ... D ar unde? Nu căută m ult. Num ele
generalului N e a ţă . îi veni în m inte num aidecît. N eaţă
era ascu ltat de 'soldaţi. Trupele nem ulţum ite îşi făcu­
seră un idol dintr-un general nem ulţum it. N eaţă era
socotit de soldaţi unul de-ai lor şi ţesuseră în ju ru l
lui nenum ărate legende: că ar lupta în primele rînduri
cot la "cot cu s o ld a ţii... că ar fi fost văzut deodată
în o sută de lo c u ri.. . că ar fi sta t de vorbă în acelaşi
tim p cu o sută de oam eni. . . şi că la plecare ar fi lăsat
fiecăruia în palm ă cam a tîta cit îi trebuie ca să-şi refacă
g o sp o d ă ria ...
— D ar adevărul care e? a în treb a t regele pe Ion
Ion. De ce îl iubesc soldaţii atîta pe N eaţă?
_ Fiindcă-i un escroc ! a răspuns Ionel. El n-are
decît un singur ideal: să se răzbune pe noi. Zice că-1
persecutăm ! De asta şi-a pus de gînd să facă politică
după război. Şi acum a face demagogie pe front, aşa
cum face şi marele duce Nicolae Nicolaevici în rindu-
rile arm atei ru seşti.. . îm p a rte făgăduieli şi-i am eţeşte
pe bieţii soldaţi !
D ar, în ceasurile acelea de groază, lui F erdinand
pu ţin îi păsa de ce este iubit N eaţă. Pe el asta îl inte­
resa: că N eaţă este iubit.
Şi repede îl decoră cu ordinul Mibai Viteazul, pe
care pînă acum nu i-1 dăduse din pricina lui Ionel şi
a lui Iliescu — şi num aidecît după aceea fugi la el,
pe front, ca să se ascundă de revoluţie.
« Canalia ! gemu regele, cu gîndul la ceasurile acelea
înspăim întâtoare. Greu îl poţi păcăli. M-am făcut că
nu-m i dau seama că m-a ghicit. I-aş fi p u tu t repeta
cu punct şi cu virgulă to t ce gîndea despre mine.
D ar eram în mîinile lui. T rebuia să tac. N -aveam
încotro». . r ,
Generalul N eaţă, care, probabil, judeca la tel ca
n-are încotro, îi făcu deci pe plac regelui şi-l duse la
centrul de instrucţie, la spitalul regele F erdinand şi

236
 la cazarm a 4 obuziere. P este to t, regele exclam a plin
de ad m iraţie:
— E x trao rd in ar ! . . . Sublim ! . . . U luitor !
Sughiţă şi zîm bi: « Ce să fi făcut ? E ram în m îinile
lui. T rebuia să laud mizeria şi păducheria de peste to t,
ca să-l m ăgulesc pe N eaţă. O canalie şi un vanitos fără
pereche. Altfel cum să-i fi cîştigat sim p atia?»
Cu to ate astea, nu-i pu tea reproşa nimic lui N eaţă,
care s-a p u rta t to ată vrem ea cît se poate de cuviincios
fa ţă de regele său. D upă m asă, N eaţă l-a dus să viziteze
divizia a V lII-a , care se afla în refacere la Moşinoaele.
Cum a sosit acolo, N eaţă a poruncit să se adune trupele
în careu, fiindcă regele vrea să le aducă o veste
bună.
Ceva m ai în trem at după rachiul b ă u t la m asă, regele
a cetit soldaţilor cîteva cuvinte scrise pe rom îneşte
de N eaţă:
— Soldaţi ! Vă m ulţum esc p en tru vitejia ce aţi
a ră ta t-o în trecu t şi am to ată nădejdea că veţi lu p ta
cu aceeaşi vitejie şi în viitor, pînă veţi elibera ţa ra de
duşm ani. Vă făgăduiesc că păm întul p en tru care lu p ta ţ
va fi al vostru după război.
— D ar dacă m urim pe front, copiii noştri cu ce se
aleg? se auzi deodată un glas.
Z ăpăcit, F erdinand îşi întoarse ochii spre N eaţă.
E ra sigur că generalul va porunci în d ată ca soldatul
să fie arestat. D ar N eaţă nici nu se mişca, în tim p ce
în rîndurile soldaţilor m urm urele se înteţeau.
— Ce se v a face cu copiii noştri? repetă glasul de
adineauri.
Regele abia izbuti să spună în lim ba rom înă:
— Vor fi îm p ro p rietăriţi !
— Cine g aran tează? strigă şi mai tare soldatul.
Regele îşi pierdu graiul cu totul. D ar chiar să fi
v ru t să răspundă, n-ar fi p u tu t, pentru că N eaţă, cu
un răcn et patetic, i-o luă înainte:
— Eu !
Iu te-iu te un păhărel de r a c h iu .. . fiindcă şi acum
îi răsună în urechi uralele prelungi cu care trupele îl
răsp lătiră pe N eaţă. în m om entul acela, regele nu mai
trem u ra de frică, ci de bucurie. E drep t că în bătălia

237
asta cu revoluţia, pierduse obrazul lui de rege, d ar cel
p u ţin la noapte v a p u tea dorm i liniştit.
Seara, în tren , la Pufeşti, T iti i-a istorisit o poveste
extraordinară, pe care o ştia de la aghiotantul lui N eaţă.
D upă ce s-a d esp ărţit de rege, N eaţă s-a înapoiat la
divizia a V lII-a şi a cerut să-i fie adus soldatul care
a înd răzn it să-l interpeleze pe rege. Soldatul se prezentă.
E ra un om uleţ uscăţiv, cam de vreo douăzeci şi şapte-
douăzeci şi opt de ani, cu nişte ochi negri, adînci, parcă
to t obrazul i-ar fi fost num ai ochi.
— Ce ţi s-a în tîm p lat, m ă, că te-a lu a t gura pe
d inain te? îl în treb ă N eaţă, blînd.
— Să trăiţi, dom nule general, dar n u m -a lu a t de
loc gura pe dinainte !
— P rin urm are, ştiai ce s p u i !
— Ştiam , dom nule general, să t r ă i ţ i !
— E şti cum va bolşevic?
— Să trăiţi, dom nule general, sînt s o ld a t.. . şi am
acasă un c o p il!
Omul îi plăcea lui N eaţă.
— în ţeleg ! zise el. D ar dacă to ţi cei care au un
copil^ar vorbi a ş a . . . ce s p u i ? ... A r fi bine?
— Să tră iţi, dom nule general, replică, om ul, con­
vins, ar fi foarte bine !
A proape că-1 răcnise pe « foarte».
— P ăi cum aşa, m ă băiete? făcu N eaţă cu o dulce
m irare. E doar regele n ostru ! M aiestatea sa regele ! . . .
P o ţi vorbi m aiestăţii sale regelui aşa?
— Să tră iţi, dom nule general — răspunse soldatul
— eu n u sînt decît un m uncitor oarecare. N -am av u t
de unde să în v ăţ cum se vorbeşte cu un rege.
— A ha ! zise N eaţă şi tăcu, p en tru ca după o clipă
să-i spună cu un accent de nem ărginită prietenie: V ăd
că eşti b ăiat d e z g h e ţa t. . . şi ţa ra are nevoie de băieţi
dezgheţaţi ca tine. D acă scăpăm cu v ia ţă am îndoi, te
rog să m ă cauţi şi să vii pe la m ine să m ai stăm de vorbă
niţel. Ai înţeles? Stai ! Am u ita t să te întreb, cum te
cheam ă ?
— Să tră iţi, dom nule general ! Crişan C o n sta n tin .. .
v ă rsa t de la rezerva diviziei a IlI- a , regim entul 4
Argeş.

238
 Regele l-a ascu ltat pe T iti cu gura căscată şi nu
i-a v en it să creadă:
— E şti sigur că aşa i-a v o rb it?
— A bsolut sigur ! a răspuns T iti. A ghiotantul lui
N eaţă mi-e prieten intim .
Nervos, F erdinand şi-a frecat ţăcăb'a şi a m or­
m ăit:
— U n ticălos ! U n ip o c r it! . . . U n demagog scîrbos !...
Ionel are d rep tate. Face politică. îşi pregăteşte pe front
un p artid . Ce tîlh ar !
P este cîteva zile, regele se înapoia la Iaşi cu con­
vingerea că dacă bolşevicii sînt o nenorocire, N eaţă este
o altă nenorocire şi că în orice caz este bine să li se ia
înainte şi bolşevicilor şi generalului N eaţă şi să se facă
niscaiva reform e.
— Ionele ! Reform e !
Ion Ion, care se înţelegea din ochi cu F erdinand
la fel de uşor ca şi cu răposatul Carol I, îi răspunse,
fără să clipească m ăcar:
— L a ordinele m aiestăţii voastre ! Trebuie num ai
să v ă informez, sire, că m arii proprietari am eninţă că
dacă sînt expropriaţi, fac re v o lu ţie !
F erd in an d căscă ochii:
— Şi e i. . . revoluţie ?
— Da, sire ! răspunse Ion Ion, calm. Şi ei ! D ar nu-i
nim ic ! Găsesc şi eu că trebuie nişte reforme.
— Nu-i aşa? Şi asta, cît m ai degrabă. Să nu mi-o
ia N eaţă înainte. Aşa că te rog să vezi ca în cîteva
săptăm îni să am g ata proiectul.
— P roiectul e g ata ! replică Io n Io n şi i se u ită
ţin tă în ochi.
— F o arte bine ! Şi cine o să-l prezinte în P arla­
m en t? T u ?
— N u, sire ! Nici eu, nici V intilă, nici P orcu ! D acă
venim noi, iau foc conservatorii ! . . .
— A d ev ărat ! recunoscu regele. A tunci, cine?
— Aici ne trebuie un socialist, sire !
B un ! M inunat ! U n socialist face im presie. De cînd
a izbucnit revoluţia în R usia, to ţi moşierii rom îni se
tem de socialişti m ai rău ca oricînd. Cît despre gloată,
cînd o vedea gloata că este la m ijloc un socialist, ea nu

239
 se va m ai îndoi un singur m om ent că reform a porneşte
din cel m ai cu rat spirit dem ocratic.
— Bravo, Ionele ! exclam ă regele. U n socialist ! D ar
care e socialistul acela ! Că ne trebuie un socialist,
chestia nici nu se discută. E to t a tît de ad ev ărat că
ne trebuie un socialist, pe cît e de adevărat că to ţi
socialiştii ar trebui îm puşcaţi. Lucrul e clar. D ar unde
găsim un socialist ad ev ărat, un socialist cu dragoste de
nevoile neam ului !
Aici era to a tă problem a. Că doar nici F erdinand,
nici Ion Ion n-ar p u tea încredinţa o reform ă socială
a tît -de serioasă cum este îm proprietărirea rurală, prim ului
socialist de pe strad ă. Le trebuie un socialist serios,
care să se bucure de to a tă încrederea regelui şi a prim ului
sfetnic al său. Care e, deci, socialistul acela? Şi unde
să-l cau te?
— L-am şi găsit, s i r e ! răspunse Ionel. E p rin tre
n o i ! M orţun !
— E x trao rd in ar ! exclam ă regele. Aşa e ! M orţun !
Comic, n u ? Să-l ai pe socialistul acela ad ev ărat la
îndem înă în propriul tău guvern şi tu să te duci să-l
cauţi aiurea !. . . M orţun ! D a, fire ş te .. . Unul mai bun
ca M orţun, să cutreeri o lum e întreagă şi n-o să găseşti.
Un socialist ad ev ărat. A şi fost m em bru în partid u l
socialist pînă pe la 1900, cînd sentim entele lui cu rat
rom îneşti l-au m în at spre liberali, ca să poată servi
ţa ra şi socialismul mai bine. Pe vrem ea aceea, conu
M itiţă, şeful liberalilor, păţise o ruşine. Coaliţia d intre
conservatorii junim işti şi liberal-drapelişti îl acuza pe
conu M itiţă că a suprim at subvenţia ce-o plătea sta tu l
rom în bisericii ortodoxe a sfîntul ui Nicolae din B raşov
şi că a decorat pe Iaszensky Sandor, unul din cei m ai
crînceni călăi ai rom înilor subjugaţi în A rdeal.« T rădare !
ţip a opoziţia. Conu M itiţă a vîndut ţa ra ungurilor. în
slugărnicia sa fa ţă de regele Carol, acum a pupă şi m îna
îm păratu lu i F ranz Josef». Şi din nenorocire, faptele nu
p uteau fi nici m ăcar dezm inţite. E xistau dovezi peste
dovezi. P artid u l liberal trăia ceasuri grele. Conu M itiţă
stătea prost. A tît de prost, îneît nici m ăcar fruntaşii
partid u lu i liberal nu îndrăzneau să-i ia apărarea. N um ai
o m inune îl m ai p u tea salva pe conu M itiţă, care credea

240
în m inuni. D ar ia tă că m inunea s-a produs. Tocm ai
cînd se credea că liberalii se îneacă, cineva a sărit să-i
salveze: « g e n e ro şii» .. . « socialiştii a d e v ă r a ţi» .. . « in te ­
le c tu a lii» .. . în fru n te cu Vasilică M orţun, care s-au
folosit de prilejul că liberalii, în criză, le oferă situaţii
strălucite în p artid , ca să-i părăsească pe m uncitori.
Ziceau că aşa, fac operă socialistă pozitivă în tru cît,
prin prezenţa lor în p artid u l liberal, vor grăbi dem o­
cratizarea ţării.
Astfel, « generoşii» îşi făcură in trarea la liberali cu
prilejul unui b anchet organizat în cinstea conului M itiţă,
ca p ro test îm potriva acuzaţiilor ce i se aduc că ar fi
tră d a t neam ul. B anchetul avu loc şi Vasilică M orţun
« socialistul», g ră i:
— Ridic acest p ah ar şi zic: să trăiască conu M itiţă !
P rin aceasta în ţeleg : şă trăiască libertăţile publice ! . . .
Să trăiască drepturile noastre cetăţeneşti !
D ar de em oţie au lăcrim at toţi liberalii adunaţi la
banchet, în frunte cu Ionel care făcuse peţitoria, abia
cînd M orţun a v o rb it mai departe:
— Venim cu inim a cu rată şi cu neclintită hotărîre
să lu p tăm din to ate puterile p en tru în tărirea partidu lui
liberal. Cineva a în d răznit să spună că noi, socialiştii,
venim la liberali, cu gînduri ascunse. Ce înseam nă
« gînduri ascunse» ? înţelege, oare, individul acela că
noi, in trîn d în p artid u l liberal, vom urm ări realizarea
program ului socialist? A ceasta ar fi din p a rte a noastră
şi o n aiv itate şi o lipsă de cinste.
Ce socialist cinstit, Vasilică M orţun !
— Da, m aiestate ! Socialist m ai p o triv it ca M orţun
nu se poate.
Aşa că l-au pus pe M orţun să prezinte proiectul
de îm proprietărire în fa ţa unei comisiuni form ate din
liberali şi conservatori, sub prezidenţia m itropolitului
Moldovei. Principiul proiectului era clar: nim eni nu
trebuie să piardă nimic. P roprietarii n u trebuie să-şi
?iard ă moşiile, ţăran ii nu trebuie să-şi piardă speranţele,
n « form ă» — fiindcă « sociabstul» M orţun, deşi era de
aproape două decenii la liberali, m ai ţinea încă la
« fo rm ă » — se propunea exproprierea « p e n tru cauze de
u tilitate n aţio n ală» a două m ilioane de hectare din

16 — QSfi 241
proprietăţile cultivabile particulare. în fond, se urm ărea
tărăg ăn area reform ei, prin introducerea a to t felul de
chiţibuşuri.
La fiecare cuvînt, moşierii aveau de spus ceva îm po­
triv ă. De pildă despăgubirile:
— Mai întîi sînt îm potriva oricărei ex p ro p rie ri! a
ţip a t conu Costică A ureanu, m are latifundiar şi om
politic. D ar dacă to tu şi trebuie să fim expropriaţi,
vrem despăgubiri în au r ! N um ai în aur.
Apoi în chestia absenteiştilor, adică a celor care,
cum <a izbucnit războiul, au şters-o în F ra n ţa , în Anglia,
în Jap o n ia, în America.
— Mai întîi sînt îm potriva oricărei exproprieri, a
p ro te sta t în num ele absenteiştilor Georgel Mînzescu,
liberal, m are moşier şi ta tă , unchi, văr, nepot, cum nat,
al unei lungi liste de « p atrio ţi» absenteişti. D ar dacă
totuşi se fac exproprieri, nu se cade să expropriem pe
absenteişti ! Ar fi neloial să ne folosim de lipsa lor ca
să-i expropriem ! . . . A r fi necinstit ! Ar fi hoţie cu rată !
P roprietarii de terenuri petrolifere?
— Mai întîi sînt îm potriva oricărei exproprieri, dar
dacă to tu şi se fac exproprieri, nu se cade să expropriem
pe proprietarii de terenuri petrolifere ! sări conu Mişu
Matei aş, stăpîn al unor moşii cu bogate zăcăm inte
petrolifere. A r însem na să nu m ai fim siguri nici cu
viaţa. Ce v re ţi? Să ajungem la sapă de lem n? N u se
p oate !
Speriat, regele se cu trem ură în fotoliu şi răm ase cu
sticla suspendată în aer. P arcă auzise un răcnet. în cet,
cu băgare de seam ă, ca să nu fie auzit de duşm ani,
regele se aplecă şi-şi ciuli urechile. Nici un zgomot ! . . .
Nimic ! . . . Tăcere desăvîrşită ! . . . T otuşi p u tea să ju re
că a auzit cum cineva ţipă !
Roşu, cu fru n tea b răzd ată de cute adînci, cu ochii
pe ju m ă ta te închişi, regele se strădui să reconstituie
răcnetul. « N u — se — p oate ! » . . . D a ! . . . A sta era !
« N u se poate !»
E x te n u a t, d ar fericit, regele se lăsă pe spate, în
fotoliu. A sta doar a răcnit-o în urm ă cu trei ani conu
Mişu în ş e d i n ţ ă ! ... « N u se p o a t e ! » .. .

242
 Vesel, regele îşi tu rn ă iar un păhărel şi-î spUââ
lui T iti:
— Mă gîndeam , T iti, la zilele din tim pul războiului.
A u fost m ăreţe, ce spui? î ţ i am inteşti de cîrnaţii ce
m i s-au adus de Crăciun, în 1917? A fost vesel, T iti,
nu-i aşa că a fost vesel?
T iti îşi am intea bine. A fost ta re vesel. î n to t « tri­
unghiul m o rţii» n u se găsea în iarn a lui 1917 nici m ăcar
o litră de carne. Carne n u m înca decît fam ilia regală,
curtea, misiunile străine, m em brii guvernului, ofiţerii
superiori de la m arele cartier general şi doam nele de
la Coţofeneşti. Gazetele, însă, aveau grijă să scrie m ereu
că şi la p alat dom neşte m izeria cea m ai cum plită. în tr-o
zi, în aju n de Crăciun, cîţiva servitori devotaţi ai tronului
aduseră suveranului lor, în dar, un coş imens cu cîrnaţi.
Regele, în cîn tat, prim i cîrnaţii şi zise rîzînd:
— D ar parcă am iscălit zilele trecute un decret care
n u perm ite să se consume carne proaspătă !
— P e n tru m aiestatea voastră s-a găsit !
— Bine ! răspunse regele. Prim esc ! . . . D ar cu con­
diţia să se găsească n eap ărat p a tru sute de mii de cîrnaţi
şi p en tru ostaşii m e i ! . . . Vedeţi să apară în gazetă.
A doua zi, to ate ziarele com entau în lung şi-n lat
gestul în ălţăto r al m aiestăţii sale regele F erdinand, care
nu voia să m ănînce cîrnaţii, decît dacă o să se îm p artă
cîrnaţi şi ostaşilor săi.
— A fost vesel, m aiestate ! zise T iti. Vesel de t o t !
— Vesel? răcni Ferdinand, apucat iar de furii. Cum
îndrăzneşti să spui c-a fost vesel ? . . . Cu bolşevicii de
ju r îm prejur, m ai p u tea fi ceva vesel? M anifestele alea
revoluţionare care ne inundaseră to t palatul erau vesele?
Şi veştile din terito riu l ocupat erau vesele ? . . . Şi
N eaţă ?
B ău şi sughiţă îngrozit, fiindcă îşi adusese am inte
de convorbirea pe care a avut-o în 1918 cu Ghiolm an,
devenit prim -m inistru al ţă rii după încheierea păcii
de la B uftea.
— Sire, în terito riu l ocupat stăm pr« st. M uncitorii
se a g i t ă ! . . . Vor să proclam e revoluţia s o c ia lă ...
Femeile dem onstrează pe străzi şi cer pîine şi liberarea
soldaţilor m obilizaţi. A u torităţile germ ane descopăr

16 * 243
m ereu alte grupe care lucrează clandestin îm potriva
regim ului.
În sp ăim în tat, regele îl în treb ă :
— D ar cine-i a ju tă ?
Tăios ca un brici, Ghiolm an îi răspunse:
— Cred că N eaţă !
— N eaţă? bîlbîi regele.
— Cred că N eaţă ! apăsă Ghiolm an pe fiecare cuvînt.
î n to t cazul, cred că nu este străin de aceste agitaţiuni
socialiste. E un caracter m izerabil ! . . . Mizerabil ! . . .
Şi ca general, ofiţerii nem ţi îi contestă valoarea.
— Şi cei francezi la fel ! adăugă regele.
D ar asta îl consola prea p u ţin . Pe el îl stăpînea
frica to t m ai m are de « bolşevicii» puşi sub com anda
lui N eaţă, căci după încheierea păcii cu nem ţii, care,
p rin tre altele im puneau dezarm area to tală a trupelor
rom îne, N eaţă — general glorios, deşi războiul fusese un
p răp ăd p en tru ţa ră — demisionă din arm ată, se puse
în straie civile şi an u n ţă că-şi face un p a rtid : Liga
poporului. însăşi titu la tu ra înjghebării politice a lui
N eaţă. îl băga în sperieţi pe rege. Liga poporului,
adică partid u l acelor soldaţi flăminzi, desculţi, degeraţi,
d ar cu ochi în care ardea ura, aşa cum îi văzuse F erdinand
pe front, în iarn a lui 1917. N eaţă era teribil. N eaţă nu
ierta um ilinţa. Aşa că regele avea de ce să se roage de
Ghiolm an, noul său prim -m inistru, cu lacrim i în ochi:
— Ghiolm ane ! Te rog să vezi ca soldaţii pe care
M ackensen ne im pune să-i dezarm ăm să nu fie trim işi
singuri, de capul lor, la m unca cîm pului, ci sub com anda
ofiţerilor. . . Şi cenzura, G hiolm ane. . . Cenzura ! . . .
Trupele şi poporul nu trebuie să afle că în B ulgaria s-a
proclam at republică ţărănească şi că Boris nu m ai e
rege. Şi nim eni nu trebuie să ştie că regim entele din
Viena şi B udapesta sîn t conduse acum de soviete.
Roagă-i pe m iniştrii străini să fie cît m ai d iscreţi. . .
Şi ja n d a r m ii! ... Mă tem că n-avem d e s tu i... Ne
trebuie jan d arm i cît m ai m ulţi, Ghiolmane ! . . . Ai grija
ca oamenii lui M ackensen să m ai strîngă şurubul şi să
nu-i scape din ochi pe bolşevici !
Gîndul că după încheierea războiului se v a trezi
cu o M untenie şi o Oltenie bolşevizate îl făcea să viseze

244
că are albeaţă în ochi, că-i zbiară nişte boi în ureche,
că p o artă beteală de m ireasă, că plăteşte bir — to t
num ai semne prevestitoare de rele.
— Vesel, h ai? răcni regele din nou, spre T iti. A tîta
îmi mai lipsea ! . . . Să vin în M untenia şi să dau de
soviete sub com anda lui N eaţă ! . . . Şi asta se cheam ă
la tine că a fost vesel? Se înţelege ! . . . V e se l! . . . P arcă
ce te doare pe t i n e ? . . . E ţa ra ta ?
B ău şi scoase un strig ăt de durere.
— E ţa ra m ea, nu a t a . . . ţa ra m ea !
M areşalul anecdotelor îl ascultă cu răbdare, apoi
îndrăzni să-i răsp u n d ă:
— S i r e ! . . . D ar N e a ţ ă ... pe a t u n c i...
Regele n-avea nevoie să-l m ai asculte pe T iti. Ştia
ce vrea să-i sp u n ă: că N eaţă, în vara lui 1918 n u era
cine ştie ce prim ejdios. A devărat ! De lucrul ăsta regele
şi-a p u tu t da seam a peste o săptăm înă după convor­
birea sa cu Ghiolm an, cînd Ionel a v en it să-l anunţe,
fără să clipească din ochi:
— Sire, am alcătu it azi dim ineaţă lista definitivă
a com itetului executiv al partidului lui N eaţă.
— Ce? zise regele, u luit. T u . . . a i . . . ?
M odest, Ionel rectifică:
— Mai întîi, m aiestatea sa re g in a. . . Şi abia după
aceea e u . . .
— A ha ! rîse F erdinand, lum inat. Şi din cine se
com pune com itetul acela, te rog?
— Cu ce am p u tu t ciupi de ici de colo. . . de la n o i. . .
de la c o n se rv a to ri.. .
Şi-i d ăd u lista: Mişu M ateiaş, liberal, m arele moşier
M ateiaş care s-a opus, în comisia p en tru reform a agrară,
oricărei exproprieri de terenuri petro lifere; Costică
A ureanu, conservator, m arele A ureanu, care cerea
despăgubiri p en tru moşii, num ai în a u r ; G riguţă A rţag,
feciorul lui Nicu A rţag, conservator, m are m oşier care
nici să n-audă de vreo expropriere, oricît de m ică o
fi ea, şi profesorul Caţă Coroiatu.
— C oroiatu? exclam ase regele, în cru n ta t. D ar ăsta
e grozav !
Ionel se dovedise, aşadar, încă o d ată de o abilitate
drăcească. îl a ju ta pe N eaţă, cu com itetul ă sta de

245
moşieri şi de servitori ai boierilor, să se facă de rîs în
ochii soldaţilor lui şi în felul acesta, scăpa ţa ra de bol­
şevism şi p artid u l liberal de un adversar politic prim ejdios.
Şi aşa a av u t regele F erdinand linişte cîteva luni.
N eaţă se dăduse pe brazdă. Cînd a ap ă ru t prim ul num ăr
din oficiosul său îndreptarea, N eaţă publică în fruntea
gazetei, sub sem nătura lui proprie, un articol prin care
ridica în slavă intenţiile reform atoare ale partidului
naţional-liberal.
Peste o lună, G hiolm an punea în P arlam entul său,
controlat de nem ţi, chestiunea dării în ju d ecată a guver­
nului lib'eral care a dus ţa ra la dezastru. N eaţă, ca să
nu fie silit să voteze, se ridică şi spuse:
— Cer u n concediu de unsprezece zile, p en tru interese
de familie !
Şi părăsi Camera în grabă, ca să-l p o ată lăsa pe
profesorul C aţă Coroiatu, celălalt şef al Ligii poporului,
să ia cuvîntul în locul său şi să declare:
— Liga poporului este îm potriva dării în ju d ecată
a dom nului Ion Ion Viziru şi a guvernului său !
P este două săptăm îni, cineva p ro testă în P arlam ent
îm potriva organizaţiilor contrarevoluţionare ale ofiţe­
rilor ruşi, gardişti albi, care se bucurau de protecţia
reginei şi a lui Poklievski-Koziell.
— Ce cau tă ei aici? strigă oratorul. Nim eni nu-i
iubeşte ! Să plece aiurea.
Se ridică profesorul Caţă şi cu glasul său p iţigăiat, u rlă :
— Ba să pleci tu , bolşevicule !
Şi N eaţă aplaudă. P rin gura lui Coroiatu, vorbea
Liga poporului.
Acum a to ată lum ea credea că N eaţă se astîm pără ! . . .
D ar ţi-ai găsit ! N eaţă şi să se astîm pere ! Şi mânios,
regele începu să agite sticla în aer:
— Ţii m inte, T iti, ce balam uc am găsit aici din
pricina lui N eaţă, cînd am venit înapoi din M oldova?
B lînd, T iti îi răspunse:
— N-a fost nici un balam uc, sire ! Mai bine v-aţi
o d ih n i!
Cu un răget fioros, F erdinand încercă să se ridice,
ca să se repeadă la T iti. Picioarele însă nu-1 m ai ţineau.
N eputincios, căzu moale în fotoliu, bolborosind;

246
 — Să m ă odihnesc ! . . . N-a fost nimic ! . . . Nimic !
Şi înviorîndu-se b ru sc :
— Ce vorbe sînt astea, T iti? E şti b e a t? N-am găsit
M untenia bolşevizată? D ar 13 decembrie ce-a fost?
L ugubră am intire şi acest 13 decembrie ! Abia îşi
m utase reşedinţa la B ucureşti şi au şi început grevele. . .
M uncitorii um pleau străzile cu strigătele lor: « Trăiască
revoluţia r u s ă ! » . . . « T ră ia scă re p u b lic a!» « V re m
p î i n e ! » . .. « V rem m ărirea s a la r iilo r! » ... « V rem ziua
de o p t o r e ! » . . . Nu era lucru pe lum e să nu-1 vrea:
ba reprim irea m uncitorilor concediaţi în tim pul ocupaţiei
germ ane, b a recunoaşterea com itetelor m uncitoreşti, ba
libertatea de organizare !
în fiecare zi, Ionel venea la p a la t să raporteze:
— Sire,7 e rău ! R ău de t o t ! . . . R evoluţie 9
!
— Ai descoperit ceva?
— Descopăr m ereu ! Mi se face părul m ăciucă de
cîte descopăr. Şi m ereu prim esc inform aţii de la A m basada
am erican ă. . . Am aflat că to tu l e condus de o organizaţie
bolşevică .în legătură cu anarhiştii din R usia şi cu revo­
luţionarii din B udapesta ! . . . Şi N eaţă la m ijloc !
— D ar ce m ai vrea N eaţă? D ecoraţii i-am d at,
p artid i-am d a t . . . ce m ai vrea N eaţă? De ce n u se
astîm pără ?
— N eaţă ! repeta Ionel, rece, ca şi cum nici n-ar
fi auzit cuvintele suveranului său.
— Şi ce faci, Ionele? striga, îngrozit, regele.
— A ş te p t!
— Ce aştep ţi?
— Să m ai descopăr !
— Ce să m ai descoperi a tîta ? N -ajunge cît ai desco­
p erit pînă acum a? F ă cev a!
— Fac, m aiestate ! . . . D ar peste cîteva z ile .. . V reau
să pun m îna pe to ţi dintr-o d ată,
P în ă atunci, Ion Ion se pregătea. Pe unde te învârteai,
dădeai peste m itraliere. M itraliere în ju ru l clubului
socialist, m itraliere pe ruinele din fa ţa M inisterului de
R ăzboi, m itraliere în balconul ziarului Globul din Brezo-
ianu, m itraliere în fa ţa universităţii, la prefectură, la
poştă, la t e a t r u . . . peste to t unde Ionel hotărîse de
mai înainte cam pe unde vor « provoca» m uncitorii

247
arm ata. T oate ziarele erau suprim ate, înafară de Viitorul
naţional-liberal care apărea sub paza unei com panii de
infanterie şi a cîtorva m itraliere.
De m ulţum ire, F erdinand nu-şi m ai găsea locul.
— B ravo, Ionele ! Mergi înainte !
— Merg, sire ! . . . Pregătesc atm o sfera. . . Am pus
pe profesori să ţin ă în şcoli şi u n iversitate discursuri
îm potriva bolşevicilor. Azi după-m asă, preoţii şi în v ă­
ţăto rii se adună în aula universităţii, unde generalul
P etala le v a da in stru cţiuni cum să-i com bată pe
bolşevici. P rin cazărm i, to ţi ofiţerii sînt d atori să vor­
bească zilnic soldaţilor despre prim ejdia b o lş e v ic ă ...
De altfel, sire, trebuie să vă atra g aten ţia că p en tru
operaţie, am ales regim entul 9 vînători, « Principele
C a ro l» .. . Oameni s ig u ri.. . băieţi s u b ţir i.. . de familie...
in stru iţi în m od special să trag ă în m u n c ito ri.. .
— A d ev ărat? se m inună regele.
— A devărat, sire !
“ 2i? .
— Mai aştep t două-trei zile. Le-am propus socia­
liştilor p en tru ultim a oară să se înscrie la lib e ra li.. .
D acă re fu ză. . . to tu l e g a ta . . .
Socialiştii au refuzat — şi fiindcă to tu l era gata,
Ionel veni cu generalul P ăltineanu la rege:
— Sire !
E m o ţio n at, regele strînse m îna lui P ăltineanu:
— Curaj, generale ! . . . Dă-le la cap !
Apoi, se închise în cam eră şi nim eni n u m ai p u tu
p ătru n d e la el pînă seara.
— M aiestatea sa regele lipseşte din C apitală ! Maie­
statea sa regele a plecat la vînătoare.
E ra consemnul trad iţio n al ce se dădea gărzii p ala­
tului, ori de cîte ori guvernul organiza vreo represiune
antim uncitorească.
Regele şi T iti stătea u în dosul perdelei şi rîdeau de
se stricau. De sus vedeau cum dă năvală cîte un alt
şef sau subşef de opoziţie în curtea palatului şi cum
parlam entează aprins cu ofiţerul de gardă. Gesticula­
ţiile acestor nervoşi m usafiri erau a tît de expresive,
îneît regelui şi lui Titi nu le era greu să ghicească în ce
fel se desfăşoară discuţia:

248
 — Dom nule căpitan, trebuie să văd pe m aiestatea
sa, de urgenţă !
— M aiestatea sa regele a plecat la vînătoare !
— Ştiu, dom nule căpitan, dar pe străzi se om oară
lum ea şi m aiestatea sa regele nu ştie n i m ic ! ... Te
rog, an u n ţă-m ă la m aiestatea sa regele !
— M aiestatea sa regele a plecat la vînătoare !
— D om nule c ă p ita n . . . înţelege-m ă. . . Aici e o ches­
tiune de v ia ţă şi de m o a r te .. . G u v e rn u l...
— M aiestatea sa regele a plecat la vînătoare !
Şeful, roşu la fa ţă , dădea desperat din joben, dar
în cele din urm ă, stors de puteri, o lua spre p oartă,
cu coada în tre picioare.
— Ce idiot ! rîdea regele. A v en it să protesteze
îm potriva celor ce se în tîm plă în oraş. I-a d a t D um nezeu
un prilej să-m i ceară să-i încredinţez lui puterea, ca să
facă ordine în ţ a r ă . . . D ar ce-şi închipuie ? C-o să-l alung
pe Ionel şi o să-l chem pe el să formeze guvernul? De
ce? Se pricepe el, oare, să trag ă în bolşevici m ai bine
ca Ionel?
Seara, P ăltin ean u se prezentă în fa ţa regelui să-i
dea rap o rtul.
— Am fost provocat, m aiestate ! M uncitorii au v ru t
să-şi facă drum cu orice p re ţ spre p alat şi au tras în
n o i. . . Mai m ulţi ostaşi au fost grav ră n iţi. . . Ostaşii
s-au v ăzu t siliţi să facă şi ei uz de a rm e . . . Legitim ă
apărare, m aiestate !
— Şi cîţi m uncitori m orţi sînt, generale? în treb ă
nerăb d ăto r, regele.
— D estui, m aiestate, destui ! . . . Cîţi au mai m u rit
pe loc, în P ia ţa T e a tru lu i.. . cîţi or să m ai m oară prin
sp ita le . . . şi pe la p re fec tu ră. . . D estui ! . . . B arem
răniţii se nu m ără cu su tele. . .
A dăugă rîzînd:
— . . . şi cîţi or să mai fie ră n iţi şi la anchetă ! D estui,
m aiestate ! Să se satu re de b o lşev ism .. .
— D ar soldaţi m o rţi?
P ăltin ean u luă poziţia de drepţi şi m îndru, ră sp u n se:
— Nici unul, m aiestate !
— Şi ră n iţi?
— Nici unul, m aiestate !

249
 F ericit, regele se repezi la general cu braţele întinse:
— îţi m ulţum esc, generale, îţi m ulţum esc !
Şi îl săru tă zgomotos pe am îndoi obrajii.
Chipul lui F erdinand se lum ină dintr-o d a tă :
— A tunci, da, T iti! strigă el. A tunci, d a ! . . . zic
şi eu că am a v u t un ceas vesel ! . . . Credeam că am
isprăvit cu ei.
Sughiţă şi oftă din greu:
— D ar cu ei nu isprăveşti niciodată. N iciodată ! . . .
Nici cu bolşevicii, nici cu N e a ţ ă ...
— Sire — îl întrerupse Titi — am o anecdotă nouă
de t o t . . . Ceva r a r ! . . . Şi a u te n tic ă ! 0 chestie cu
A rghir şi o u n g u ro aică. . . Să v-o spun ?
Cu m îna în care ţin ea păhărelul gol, regele tăie
aerul în tr-u n zigzag orizontal.
— N u ! strigă el. Lasă-m ă în pace cu anecdotele
tale ! Mai bine să m ă înveţi cum să scap de N eaţă ! . . .
De bolşevicul ăsta de N eaţă, care se foloseşte de orice
prilej ca să lovească în m in e. . . î ţ i aduci am inte ce
gălăgie a făcu t N eaţă a doua zi după 13 decembrie
în gazeta lui?
T iti îşi aducea bine am inte, fiindcă regele i-a vorbit
cîteva zile la rînd num ai despre asta.
« N -am fost în C apitală — zicea N eaţă — d ar ceea
ce am auzit mi se pare a tît de grozav, a tît de m onstruos,
îneît ezit să cred to t ce mi se spune. G uvernul este d ato r
să instituie im ediat o anchetă spre a face com pletă
lum ină. D acă refuză s-o facă, o v a face guvernul u rm ă­
to r, care v a cău ta să stabilească adevărul şi v a pedepsi
pe cei vinovaţi. Oricare ar fi convingerile cuiva, ele nu
îndreptăţesc guvernul să iasă din le g alitate. . . »
— Ce spui, T iti? Scăpăm de bolşevici şi de N eaţă?
— Sigur, răspunse T iti. Scăpăm sigur ! . . . Dom nul
Ion Ion e s t e ...
— Taci ! îl în treru p se regele. Dom nul Ion Io n este
un m ăgar !
Apoi îi făcu cu ochiul lui T iti:
— Ştii ce m ă tem ? Că şi Ionel s-a v în d u t bolşe­
v i c i l o r ! ... N u crezi?
Şi rîse cu poftă. Ia r fiindcă se auzi rîzînd, rîse şi
m ai cu poftă. Va să zică, n u este b ea t cu to tu l.

260
E încă destul de lucid, să m ai facă şi glume. Ionel să
se vîndă bolşevicilor ! R uşine ! . . . Nici ca glum ă nu
merge. Le-a a ră ta t el bolşevicilor încă la I a ş i . . .
— T iti, ţii m inte la I a ş i ? . . . E u . . . I o n e l.. . V intilă...
P r e z a n ... hai, ce sp ui? N u ne-am lă s a t! M uncitori?
Trage în e i ! . . . Soldaţi ru şi? Trage în e i!
Şi foarte m irat:
— D ar de ce n-a tras în to ţi, T iti? H a i ? . . . Vezi?
Ţi-am spus eu că Ionel e v în d u t bolşevicilor?
Cu un m orm ăit voluptos regele îşi um plu păhărelul şi
gînduri duioase îl p u rta ră spre Ion Ion. D eodată izbucni
d e sp e ra t:
— D ar parcă noi sîntem m ai buni, T i t i ? . . . L-ai
auzit pe N eaţă ce spunea săptăm îna tre c u tă : că şi eu
sînt bolşevic ! . . . Dacă-1 aduc iar pe Ionel la putere
înseam nă că dau sem nalul unei revoluţii provocate chiar
de coroană ! U ite pînă unde poate m erge m izerabilul !
Şi furios sări în picioare. T iti se repezi să-l sprijine
să n u cadă şi-l aşeză din nou în fotoliu. încercă să-i ia
sticla cu binişorul, d ar regele îl b ă tu cu păhărelul
peste m înă.
— Ne, ne, ne, ne ! bolborosi el. Sticla e a mea.
Apoi istovit, răm ase nem işcat, cu bărbia în piept
şi bălăbănindu-şi m îna în care ţinea sticla, peste b ra ţu l
fotoliului.
Pleoapele îi căzură grele peste ochi, gîndurile începură
să i se în v îrte iute, to t mai iute, ca în tr-u n vîrtej, sim ţi
că aţipeşte, a ţ i p i . . . şi speriat sări în picioare, m ai
treaz ca oricînd.
— T iti, ce-i cu m itralierele? U nde sînt m itralierele
şi unde-i Ionel ? . . . De ce n-a d a t to a tă ziua sem n de
v i a ţ ă ? . . . Unde-i I o n e l? ... Unde-i r e g in a ? ... De ce
m -au lăsat singur cu un dobitoc ca tine ? T iti. . . Unde
eşti, Titi ?
D ar zbiera în zadar. T iti, care stătu se cu o clipă
mai înainte la fereastră şi se u ita afară, în grădină,
zburase pe uşă, lăsîndu-1 pe rege singur:
— T iti, T i t i ! . . . Tiiiti !
0 m ilă nem ărginită de sine însuşi îl cuprinse pe
rege, care căzu la loc în fotoliu şi izbucni în tr-u n hohot
de plîns. Singur !. . . Singur ! . . . Nici I o n e l! . . . Nici

261
 M aria ! . . . Nici T i t i ! . . . Nici sticla !. . . Unde-i sticla?...
T i t i ! . . . Unde-i s t i c l a ... unde sînt m itra lie re le ? ...
Nimic !. . . S in g u r. . . singur pe lum e !
Şi plînse, şi plînse şi crezu că plînge de o veşnicie.
D ar nu trecu ră nici două m inute, că T iti se găsea iar
lîngă rege, abia pu tîn d să răsufle:
— Sire, au sosit m itralierele ! . . . Şaisprezece m itra ­
liere !
Regelui i se p ăru că n-aude bine:
— Cît ai spus? C ît? R epetă !
— Şaisprezece m itraliere !
— Ş a s e p re .. .
N u m ai p u tu să continue. E m oţia îi tăie glasul.
F ăcu sem n lui T iti să-i dea sticla. N um ai că sticla,
ră stu rn a tă pe jos, se golise cu to tu l. T iti v ru să sune după
valet. D ar regele îl chem ă lîngă el:
— T iti, vino aici ! T u ştii ce se cheam ă şasesprezece ?
Şasesprezece e de p a tru ori p atru . Ce spui tu de doctorul
B ra tu ? E b ăiat de ispravă sau n u ?
Rîse cu p o ftă:
—i. Şasesprezece m itraliere ! E u îi cerusem num ai
p a tru şi mi-a trim is şasesprezece ! . . . Acum a să pof­
tească N eaţă să m ai facă revoluţie.
R îdea, plîngea, îşi ştergea nasul m ereu şi nu-şi m ai
găsea locul de bucurie în fotoliu.
— Şasesprezece m itraliere ! . . . Şaseprezece ! . . .
A propo, T i t i . . .
Şi confidenţial, îi făcu sem n lui T iti să se aplece
ca să-i spună ceva la ureche:
— Să mi-o trim iţi diseară pe M iţa, a u z i? .... Şi
coniac, T iti, că nu m ai pot de sete ! . . . Coniac !
D ar Titi nu izbuti nici de d ata aceasta să sune,
p en tru că în uşă apăru regina, însoţită de Ionel.
D intr-o privire, M aria înţelese ce s-a petrecu t pe
aci. Se apropie de F erdinand şi-i spuse blînd:
— N ando, p ari bolnav ! De ce nu te-ai culcat?
— Ba m ă sim t foarte bine, răspunse el, vesel. Ştii !
B ratu m i-a trim is şasesprezece m itraliere.
Şi începu să num esc pe degete:
— U n a ., , două... trei,..

252
 M aria îl în treru p se:
— Ştiu ! . . . D ar Ionel are să-ţi facă o com unicare.
Cu paşi m ăsuraţi, Ionel se apropie, grav, de rege:
— Sire, a fost azi o zi grea, n u ?
— F o arte grea !
Ion Ion schim bă o privire cu M aria şi continuă:
— Sire, actualul guvern şi-a făcut datoria. A sem nat
tra ta tu l m inorităţilor şi tra ta tu l cu A ustria. D ar nu
este în stare să facă fa ţă situaţiei tu lb u ri din ţa ră . Cred
că trebuie să-l înlocuim cu un guvern capabil să înăbuşe
tendinţele anarhice şi revoluţionare care în ultim a
vrem e au lu a t la noi forme prim ejdioase.
« Aha ! îşi zise regele. Frica de N eaţă îl sileşte pe
Ionel să vorbească aşa».
— De acord ! zise regele. Să vină alt guvern, să-l
apuce pe N eaţă de guler. La urm a urm ei de ce n u faci
tu singur guvernul ă sta ?
— Nu, sire ! E u mai a ş t e p t !
F erdinand se înfurie:
— A tunci cine vrei să-i taie pofta lui N eaţă să facă
revoluţie ?
D rept, dem n, cu privirea peste capul suveranului
său, Ion Ion răspunse:
— N eaţă, sire !
—N eaţă?
în prim ele clipe, regele îşi închipui că Viziru glu­
m eşte. D ar un zîm bet plin de înţeles al Măriei îl lum ină
deodată şi-l făcu să izbucnească într-un hohot de r îs . . .
Ia tă o soluţie la care nu s-a gîndit. « Grozav ! . . . Ionel
to t Ionel ! Cap de negustor fanariot ! Auzi ce-i poate
trece prin m i n t e ! .. . N eaţă să-i rupă urechile lui
N eaţă ! . . . N eaţă contra N eaţă ! . . . Colosal ! . . . »
— Bine, Ionel ! zise el, ştergîndu-şi ochii cu b atista.
A ranjează cu N e a ţ ă ! . . . Şi să se isprăvească o d ată
cu bolşevicii !
 IX

Anul ăsta, vacile de pe moşie îi dăduseră genera­

lului N eaţă lapte m u lt şi gras, din care a ieşit o smîn-
tîn ă « grozavă», şi pe to a tă a h o tă rît generalul s-o pună
la bătaie, p en tru « revoluţie». Fiindcă « revoluţie» fără
sacrificii nu merge ! şi-a zis generalul care a mai în v ă ţa t
ceva în lunga sa carieră politică şi m ilitară: anum e că
nicăieri nu poţi pregăti m ai bine « revoluţia», decît în
sufragerie. Sufrageria e singurul teren cu adevărat
n eu tru , unde sufletele se apropie, convingerile se nive­
lează, pasiunile se îndulcesc. De ani de zile, încă înainte
de război, N eaţă a tr a ta t « revoluţia» — şi to tdeau na
num ai în sufragerie — cu Ghiolm an îm potriva lui Take,

254
cu Take îm potriva lui conu P etrache, cu conu P etrache
îm potriva lui Nicu A rţag şi aşa mai departe, şi cu
fiecare din ei în p arte, ori cu to ţi laolaltă, îm potriva
lui Ion Ion. Fiindcă N eaţă are ce are cu Ion Ion, care
încă de la răscoală îi otrăveşte v iaţa cu intrigile şi tică­
loşiile lui.
D upă 1907, de team ă că N eaţă, prin priceperea cu
care a izb u tit să înăbuşe răscoalele, o să cîştige prea
m ult în ochii lui vodă Carol I, Ion Ion — ajuns prim -
m inistru în locul conului M itiţă, in tern a t la ospiciu —
hotărî să-l dea peste cap. în tr-o zi puse pe unul din
d ep u taţi să întrebe în Cam eră:
— Ce ştie dom nul prim -m inistru despre hoţiile de
la M inisterul de Război, de sub conducerea dom nului
general N eaţă şi ce m ăsuri a lu a t ca să pedepsească
pe vin o v aţi ?
Că au fost hoţii, poate să fi fost ! Probabil că au
fost. P arcă sub care m inistru de război n-au fost hoţii?
Cu to ate astea nu s-a făcut gaură în cer ! D ar vezi că
aici era N eaţă la mijloc. Şi Ion Ion voia să scape de el.
De aceea se ridică însuşi Ion Ion şi declară solem n:
— Asigur ţa ra că voi lua to ate m ăsurile p en tru
purificarea m oravurilor !
Apoi îl luă pe N eaţă deoparte şi-i dădu, între p a tru
ochi, a înţelege că în fa ţa învinuirilor ce i se aduc, ar
fi bine să demisioneze.
— N u ! a răspuns N eaţă, scurt. N iciodată ! Sînt
şi răm în m inistru de război !
Ionel, cînd a v ăz u t că N eaţă nu vrea să plece de
bună voie, s-a dus în d ată la rege şi i-a supus, spre
sem nare, două decrete: unul prin care m aiestatea sa
prim eşte dem isia guvernului Ion Ion Viziru şi însărci­
nează cu form area noului guvern to t pe Ion Ion V iziru;
al doilea, prin care ratifică lista noului guvern, care,
de fap t, era to t vechiul guvern, dar de astă d ată fără
N eaţă.
De supărare, generalul N eaţă trim ise ţaru lu i Niculae
al II-lea al Rusiei o scrisoare prin care îl ruga să-l p ri­
m ească în rîndurile arm atei ruseşti. Cîteva săptăm îni
m ai tîrziu, N eaţă prim i din p arte a guvernului lui
Niculae al II-lea u n răspuns prin care i se a ră ta că

255
v a fi oricînd binevoit în arm a ta ţa ristă , dar nu cu gradul
pe care îl are în arm ata rom înă, ci cu unul m ai mic.
D ecepţionat, generalul N eaţă se resem nă să fie mai
departe general rom în sub com anda lui Carol I.
D ar ăsta a fost de abia începutul, fiindcă pe N eaţă
îl aştep tau nenorociri m u lt m ai m ari şi to t din pricina
lui Io n Ion şi-a lui Iliescu !
Ion Ion şi Iliescu ! Cei doi eroi ai « războiului de
întregire a neam ului» — care au trim is pe soldaţi şă
lupte cu mîinile goale. Mai to ate gurile de tu n aveau
ghinturile stricate şi m ai to ate obuzele erau de alt
calibru.'M itralierele franceze şi ja p o n e z e ... aşa puţine
cîte au fost, erau înzestrate cu proiectile care nu luau
foc şi se defectau în fiece clipă. Au sosit, după cîteva
săptăm îni de la izbucnirea războiului, nişte avioane
de lu p tă. Cinci avioane, m ari şi late ! D ar n-aveau
m itraliere. Puştile erau ceva m ai bune, dar n-aveau
cartuşe. Şi nu lipseau num ai tu n u ri, avioane, m itraliere,
cartuşe, d ar lipsea to t ce-ţi trece prin m inte: şi ham uri,
şi şei, şi gamele, şi camioane, şi m antale, şi bocanci. . .
nici m ăcar ţin te p en tru bocanci nu erau. Nu se găseau
pe p iaţa nici patru-cinci kilogram e de fier p en tru ţin te,
că um blau soldaţii cu tălpile legate cu sfori ori cu sîrm ă.
Cît despre h rană, din prim ele zile, abea de ajungea
p e n tru soldaţii din linia întîia. Ceilalţi, ca să nu
m oară de foame, p rădau. Aşa că, oricine avea ceva
bun de m încat, era tr a ta t ca inamic.
— Cu arm ata asta au v ru t ei să sperie pe bulgar
la T u rtu caia ! strigă N eaţă, satisfăcut că to a tă lum ea
blestem ă pe Ion Ion şi Iliescu.
T u rtu caia ! S trategia lui Iliescu a crezut că poate
ap ăra un front de treizeci de kilom etri cu cincispre­
zece mii de reform aţi şi scutiţi medicali, înarm aţi cu
p u şti vechi cu cîte şaptezeci de cartuşe, să nu le ajungă
nici p en tru o zi. Aşa s-a dus războiul la T urtucaia.
F ără arm e, fără m uniţii şi fără ofiţeri. Toţi ofiţerii
fugiseră care încotro şi căraseră cu ei şi puţinele provizii
p en tru s o ld a ţi.. . Ia r în vrem ea asta, Iliescu făcea
chefuri la B ucureşti şi dădea ordin soldaţilor să m oară
pînă la unul ! . . . Şi soldaţii, cum inţi, au m urit, p entru
ca ofiţerii lor dezertori să fie decoraţi şi avansaţi, iar

256
Iliescu să se p o ată b ucura nestingherit de fructul
hoţiilor lui.
A devărul e că hoţiile lui Iliescu nu erau un secret
p en tru nim eni. Se vorbea de m ult despre furturile
de la M inisterul de Război. în că de prin toam na lui
1915, generalul Cristescu, şeful de pe atuncea al statu lu i
m ajor, făcea m ereu aluzii la nişte ca n tită ţi uriaşe de
petrol, provizii şi arm e înghiţite de Iliescu.
— D acă nu vine u n război care să spele to t, Iliescu
va trebui să dea foc m inisterului pe care-1 conduce !
zicea generalul Cristescu.
Cel p u ţin la F in an ţe erau dovezi cu nem iluita că
Iliescu fură de stinge. A sta încă în tim pul neutrali­
tăţii. D ar de cînd cu războiul, Iliescu, n u num ai că
fura, dar parcă bea m ai m ult ca înainte şi m ai cu neobră­
zare. în zilele dezastrului de la T urtucaia, şi-a arb o rat
to ate decoraţiile şi şi-a p o ftit banda lui de cheflii la
m arele cartier general, unde era întinsă o m asă îm po­
dobită cu flori. . . E ra tare pe e l. . . î l acoperea regele. . .
Şi regele ăsta ! . . . P arcă nici n-ar fi fost război, ci n u n tă,
aşa de vesel era. Cînd i s-a ra p o rta t că la T urtucaia
s-au p ră p ăd it treizeci şi şase de batalioane, a ascultat
d istra t şi deodată a început să rîdă. Cei din an tu raju l
lui s-au ap u cat să rîdă şi ei fără să ştie de ce. Regele
şi-a şters nasul şi s-a ap ropiat de M iluţă:
— Ia spune-m i, B arb u t, cum e povestea aceea cu
ţiganul şi cu biserica lui de caş? O ştii?
A sta, num ai ca să nu dea voie să se spună ceva rău
despre Iliescu. De altfel, nim eni n-ar fi îndrăznit s-o
facă.
— Cum să te atingi de el, zicea generalul N eaţă
lui Take, cînd Iliescu are în spatele lui n u num ai pe
Ionel şi pe rege, d ar însăşi fabrica germ ană de^ tu n u ri
K rup p , din Essen !
Şi într-ad ev ăr, Iliescu îşi datora cariera lui în arm ata
rom înă, în bună p a rte fabricii K rupp din Germ ania.
Cu cîţiva ani în urm ă, Iliescu, încă locotenent-colonel,
fusese însărcinat de către văru-său Ion Ion cu com en­
zile de arm e din străin ăta te . F ireşte că Iliescu avea
grijă să n u fie niciodată în pagubă. L ua comisioane
cu am bele mîini. 0 d ată, cu prilejul unui chef la Paris

17 - c 986 257
cu m aiorul B ourdon, şeful fabricii de m uniţii H otchkiss,
acesta-i destăinui secretul form ulei de ardere a pulberei
fără fum . Cu form ula aceasta se stabileau presiunile
în cam era tunului. De la Paris, Iliescu plecă de-a-dreptul
la Essen să v îndă fabricii K rupp invenţia franceză,
pe care, se înţelege, o d ădu d rep t a sa.
— Cei de la K ru p p n u p u teau să-i spună lui Iliescu
decît m ersi ! povestea N eaţă prietenilor săi. Form ula
le folosea. De aceea, n u s-au m u lţu m it num ai să-i dea
lui Iliescu o grăm adă de bani, dar au av u t grijă să-i
m ai vorbească şi regelui Carol, cu entuziasm , de talen ­
tele excepţionale ale pungaşului ăsta pe terenul chimiei
de război. De acolo i se trage lui Iliescu dragostea m are
ce i-o a ră tă p alatu l şi to a tă averea lui uriaşă.
T otuşi N eaţă, îm pins de m înie, încercase să-i v o r­
bească regelui F erdinand, în zilele dezastrului, despre
strateg ia şi potlogăriile lui Iliescu.
Iliescu, pungaşul, să se scalde în bani — şi el, N eaţă,
să n-aibă nimic, decît o b iată moşie. Lui Iliescu, palatul
să-i acopere to ate hoţiile — şi el, el, N eaţă, om ul care
a salv at p alatu l în tim pul răscoalelor, să nici n-apuce
b in e -să încropească la M inisterul de Război cîţiva lei
am ărîţi, şi să se şi trezească alungat de Yiziru.
— De ce-a fost evacuată Silistra, sire?
Regele, care ştia foarte bine că num ai invidia şi
duşm ănia ce i-o p o artă lui Iliescu îl aduce pe N eaţă
la el, răspunse vesel:
— D in ordin !
— De ce, sire? T u rtucaia, cap de pod fără pod,
a fost a p ă rată pînă la ultim ul om şi am p ierdut degeaba
zeci de mii de soldaţi. Şi Silistra, cap de pod cu pod
şi în condiţii strategice m u lt m ai favorabile, a fost
evacu ată fără nici o re z is te n ţă ! S trategia m arelui
cartier general, sire, este greu de înţeles !
— U ite, v e z i! făcu regele.
— Cum se face, m aiestate, că după doi ani de
pregătiri, ne lipsesc de to a te : tu n u ri, telefoane,
avioane ?
— D oar nu p u tem avea p re te n ţia ca sta tu l m ajor
să fabrice a v io a n e ! răspunse regele. Francezii ne-au
trim is avioane B reguet foarte proaste !

268
 — De ce au fost prim ite?
— P u te am să le refuzăm ? S-ar fi su p ărat aliaţii
pe n o i !
— D ar tu n u ri, m aiestate? De ce n-avem tu n u ri?
— N -au nici francezii destule !
— Şi telefoane? U nde sînt telefoanele? L a P etro ­
şani ordinele au tre b u it să fie aduse de călăreţi !
Regele rîse.
— De unde să luăm telefoane? Ce, noi fabricăm
telefoane? Şi dacă am avea telefoane ne-ar m erge m ai
bine? Te înşeli. Noi n-avem oam eni care ar p u tea ţine
piept bavarezilor specializaţi în războaiele de m unte.
Şi apoi, noi, în A rdeal, facem război ca în ţa ră inam ică.
Ardelenii ne-au prim it ca pe nişte duşm ani.
— M aiestate, nici p u şti n-avem destule !
— Regele Carol s-a opus să cum părăm p u şti de
rezervă ! replică F erdinand. î n 1913 i-am cerut o puşcă
şi ju m ă ta te de fiecare om şi m i-a răspuns că se m iră
că îmi p o t trece prin m inte idei a tît de stupide.
— Şi după aceea?
Regele, care ghicise ce-1 durea pe N eaţă, n u părea
de loc su p ărat că i se vorbeşte aşa.
— D upă aceea, a răspuns el m ereu vesel, am com andat
p u şti de la francezi, încă din 1914. D ar francezii nu
ni le-au furnizat. V ina e a lor !
— în acest caz, sîntem în tr-ad ev ăr pierduţi, m aie­
sta te ! Nici arm e, nici o fiţe ri.. . Cel p u ţin ofiţerii s-au
dovedit că sînt şi laşi, şi risipitori, şi hoţi.
Aici regele deveni serios.
— De ce vorbeşti aşa? zise el blînd. N -avem destui
com an d an ţi b u n i? De pildă, generalul P araschiv ! Cel
p u ţin eu îl consider excepţional. U n spirit de economie
care-1 întrece pe-al lui V intilă. De o zgîrcenie dem nă
de adm iraţie. A pără av u tu l statu lu i, cu unghiile şi
cu dinţii.
— D a ! E m îna d reap tă a lui Iliescu ! D ar ce ispravă
nouă a făcut, m aiestate?
— Şi-a în c ă lţa t divizia întreagă în opinci, aşa că
acum a to a tă provizia de bocanci se află in ta c tă în
depozit.

17* 259
 N eaţă u ită că cel cu care stă de vorbă este însuşi
regele şi izbucni în tr-u n hohot de rîs:
— D ar cine v-a inform at aşa, m aiestate? P ia ţa e
plină de bocancii lui Paraschiv. Lum ea îi găseşte foarte
b uni şi se înghesuie să-i cum pere. P araschiv pare a
fi un om, în tr-ad ev ăr, vrednic. E foarte bun gospodar.
Are peste to t zeci de agenţi care-i desfac m arfa. Şi
com andantul lor e M iluţă B arb u t ! E l fixează preţurile
p e n tru m ărfurile lui P araschiv şi Iliescu.
Cînd N eaţă îşi am intea că un Ion Ion şi un Iliescu
au p u tu t să-l um ilească a tîta în anii războiului, i se
urca to t sîngele în obraz de mînie.
— De frică, în tim pul războiului, « odalisca obosită»
se pierdea în şalvari, povestea N eaţă lui Ghiolman,
după arm istiţiu. D ar pe m ine nu m ă scăpa o clipă din
ochi. T oate slugile familiei Yiziru, to t m arele cartier
general, to t gunoiul ăsta liberal de peşti şi dezertori,
de cartofori şi trăd ă to ri, dădea bir cu fugiţii în fa ţa
arm atei germ ane, dar pe mine n u m ă lăsau să fac o
m işcare de ici pînă colo ! E ra u m ai răi decît nem ţii.
Pe ei îi înspăim înta m ai p u ţin faptul că nem ţii b a t
pe rom îni, decît gîndul că eu i-aş p u tea bate, doam ne
fereşte, pe nem ţi. Şi cît a ţin u t războiul, num ai asta
a fost grija lui Ion Ion şi a haim analelor din ju ru l lui:
să-mi p u n ă la to t pasul beţe-n roate.
E ra a tît de dezgustat N eaţă, chiar Hin prim ele zile
ale războiului, încît i-a trim is lui T ake o sc riso a re .. .
ce scrisoare ! . . . un strig ăt de alarm ă !
« Take frate! îi scria N eaţă. iVu mai pot! Scapă-mă!
F ă ceva, tu şi cu N icu Arţag, să f i u luat de aici şi trimis
în străinătate, într-o armată străină!»
Ca şi în 1907, N eaţă căuta m îngîiere în cadrul unei
arm ate străine.
— D ar de ce n u te-ai plîns regelui? l-au în tre b a t
prietenii răm aşi sub ocupaţie germ ană, cînd el s-a
înapoiat la B ucureşti, d u pă încheierea războiului.
— T rebuia să te plîngi regelui !
— Să m ă plîng regelui? D a r regele nici n u voia
să m ă audă. E l avea ochi şi urechi num ai p en tru Ionel.
Regele şi-a adus am inte de mine num ai cînd l-a apucat
f r ic a .. . î n p rim ăvara lui 1917 !

260
 D ar îm păcăciunea n-a ţin u t m ult. î n toam na lui
1918, num aidecît după ce arm ata germ ană a evacuat
ţa ra şi fam ilia regală şi-a reluat reşedinţa la B ucureşti,
Ion Ion, din nou prim -m inistru al ţării, a început iar
să-şi b a tă joc de N eaţă.

L a serata care avu loc la p alat în prim ele zile de

la eliberare, în cinstea ofiţerilor aliaţi, N eaţă n u fu
in v ita t. Adică in v ita t a fost el, d ar Ion Ion dăduse
dispoziţie ca in v ita ţia să-i ajungă lui N eaţă a doua
zi după festivitate. Cînd N eaţă făcu scandal şi ceru
socoteală p en tru afront, Ionel, cu obişnuita sa ipocrizie,
chipurile ca s-o dreagă, m ai rău o strică.
— P en tru aliaţii noştri — explică el.— generalul N eaţă
nu e num ai omul care a sem nat faimoasele prelim inarii
de la B uftea, prin carp se ciopîrţea în chipul ştiu t h a rta
Rom îniei, ci omul care, pe baza legăturilor lui vechi
cu M ackensen, a lăsat trupele nem ţeşti să treacă prin
B asarabia, m ai înainte de a asigura trecerea m isiunilor
aliate de la noi prin Rusia. în asemenea condiţiuni,
prezenţa generalului N eaţă la serbările din B ucureşti
ar fi fost de n a tu ră să-l expună la ruşinea ca ofiţerii
francezi să refuze să-i întindă m îna. Ca să nu
rişte o asem enea situaţie, generalul N eaţă n-a fost
in v ita t.
M izerabilul ! A cum a îl m ai scotea pe el vinovat
p en tru pacea de la B uftea ! Şi N eaţă era cu a tît mai
furios cu cît, chiar în ziua aceea, fusese v izitat de mai
m ulţi ofiţeri francezi în drum spre R usia, care veniseră
în m od special să-i strîngă m îna şi să-i spună cu o sinceră
însufleţire:
— î ţ i m ulţum im , generale, îţi m ulţum im . D ato rită
patriotism ului dum itale, arm ata germ ană a p u tu t,
încă în ain tea n o astră cu cîteva luni, să p ă tru n d ă în
U craina şi să-i com bată pe b o lşev ici...
Cuvintele -de recunoştinţă ale francezilor îl îndîrjiră
şi m ai ră u pe N eaţă îm potriva lui Ion Ion. De necaz
că a p ă ţit ruşinea de la palat, generalul a chem at-o
pe Safta, b ătrîn a lui m enajeră, şi i-a poruncit scurt:
— Safto, sufrageria !

261
 S afta a priceput că trebuie să facă foc în sufragerie
şi să p ună o fa ţă de m asă cu rată, fiindcă dom nul general
face iar rivuluţie.
D in ziua aceea, N eaţă deveni încăodată un înver­
şunat antidinastic şi se ju ra pe la to ate răspîntiile că
pînă nu-1 v a alunga pe F erdinand de la p alat, n u se
lasă. Ţ ara trebuie în d rep tată. O v a îndrepta. î i va
în v ăţa el m inte pe to ţi cum se conduce o ţ a r ă . . . D icta­
tu ră ? D a ! . . . La nevoie v a fi şi d ictatu ră ! . . . Şi dacă
pen tru d ictatu ră e nevoie de revoluţie, v a face şi revo­
luţie ! . . . P o ate s-o facă ! . . . Are cu cine. Aşa ! Ca să-l
pună o d ată p en tru to td eau n a cu b otul pe labe pe acest
Ion Ion, pe acest m izerabil, îngîm fat şi leneş, mincinos
şi obraznic, « imbecil la externe şi coţcar la rezbel»,
cum îi spunea răp osatul A rţag. Coţcar în to ate şi imbecil
în to ate. A tîta ştie: să tra g ă lum ea pe sfoară.
D ar necazuri m ari din p arte a lui Ion Ion îl aşteptau
pe N eată abia după isprava de la palat.
î n iunie 1919, Io n Ion s-a înapoiat de la Paris aşa
cum a p lecat: cu mîinile goale şi supărat.
D ar în d ată după aceea, a po rn it ofensiva îm potriva
Ungariei," care avea un guvern com unist.
— Trebuie să m ergem la B udapesta, să spargem
cuibul bolşevic de acolo ! striga Ionel.
— Adică să le luăm ungurilor locomotivele şi să
punem m îna pe in d u stria lor de a rm a m e n t! adăuga
conu Alecu, căruia nu-i plăcea să vorbească pe
înconjur.
Cine l-a pus pe Io n Ion să facă războiul acesta nu
prea se p u tea afla din gazete. O zi, presa publica tele­
gram e după care Consiliul am eninţa pe Ionel cu repre­
salii dacă nu-şi retrage în d a tă arm a ta din U ngaria —
iar a doua zi presa an u n ţa că Ionel am eninţă Consiliul
suprem că-şi retrage arm a ta din U ngaria, dacă nu-1
lasă în pace cu trata te le . Cine am eninţa pe Ionel şi
pe cine am eninţa Ionel? se în treb a lum ea care nu era
inform ată asupra condiţiilor în care cei cinci organizau
pacea lum ii, luîndu-se de p ă r în tre ei. N eaţă ştia, însă,
că şi în chestia U ngariei este ceartă m are între aliaţi
şi că Ionel pornise îm potriva B udapestei, sprijinit
num ai de Clemenceau.

262
 Şi în tre tim p ţa ra to a tă răsuna de strigătele de
triu m f ale lui Ion I o n . . . Ion Ion Viziru rezistă Consi­
liului suprem ! . . . Ion Ion Yiziru n u dă nici o aten ţie
am eninţărilor Consiliului suprem ! . . . Ion Ion Yiziru
salvează E u ro p a de bolşevism ! . . . Ion Ion Viziru în
sus, Ion Io n Yiziru în j o s . . . U n e r o u ! . . . Ia r cînd
trupele rom îneşti ocupară B udapesta, Ion Ion Viziru
abia se înfăţişă ca e ro u : « Marele evenim ent al d istru ­
gerii bolşevism ului m aghiar de către trupele ro m în e ş ti!»
scria presa lui Ion Io n Viziru. Ion Ion Viziru, m întui-
torul civilizaţiei europene !
Regim ul com unist din U ngaria înfrînt, un nou
guvern burghez in stalat la B udapesta — gata ! T o ată
lum ea credea că Ion Ion v a înţelege că şi-a îm plinit
m isiunea şi că e cazul să-şi rechem e trupele în ţa ră .
Ion Io n însă, nici nu se mişca. Avea altă tre a b ă : golea
U ngaria de locom otive, de tunuri, de puşti, de cai de
rasă, de vinuri, de mobile.
D ar acest lucru n u i-1 îngăduia nici Clemenceau —
p en tru că Ionel nu m ai jefuia un s ta t com unist, ci un
s ta t care şi-a restab ilit un regim burghez, condus de
oam eni cu relaţii puternice în rîndurile capitaliştilor
englezi şi francezi. Consiliul suprem , în u nanim itate,
îi trim ise, deci, lui Ionel o notă să evacueze U ngaria,
să restituie to t ce a că rat în ţa ră cu titlu l de rechiziţie
şi, iarăşi aceeaşi poveste: să iscălească trata te le . Ionel,
supărat, n u voia să răspundă. Consiliul suprem i-a
trim is iar o n o tă . . . şi încă o n o tă . . . şi zece n o te . . .
pînă s-au îm plinit şaptezeci şi şase de note în cap, dar
Ionel răm înea m ereu m ut. De cîte ori era în tre b a t de
ce nu răspunde la note, spunea m irat:
—N o te? N-am p rim it nici o n o tă ! S-o fi ră tă c it
pe undeva n o ta a c e e a !
P în ă ce Consiliul suprem , indignat,' h o tărî să trim ită
un com isar special care să facă o anchetă unde s-au
« ră tă c it» cele şaptezeci şi şase de note. Cînd auzi de
c o m isa r.. . de anchetă, Ion Ion se dădu în lătui^:
« A n c h e tă ? Com isar? D upă ce că la B udapesta am
servit interesele aliaţilor? Bine ! D acă iar îmi sînt nere­
cunoscători aliaţii, nu-m i răm îne decît să demisionez ! . . .
Să vină altul în locul meu. D ar cu o condiţie: să facă

263
a le g e ri.. . Să vedem dacă ţa ra vrea sau nu vrea să
iscălească tra ta te le » .
Şi pe loc aran jă cu regele in stitu irea unui guvern
de generali care să facă alegeri.
Cînd N eaţă a aflat, îi venea să trag ă în Ion Ion
cu revolverul.
— Auzi, Costică ! spunea el prietenului şi sfetni­
cului său, conu Costică A ureanu. P uşlam aua pune
co n d iţii: A leg e ri! . . . îi trebuie P arlam ent ! . . . De
cînd s-a încheiat arm istiţiul a guvernat fără P arlam ent
şi nici nu voia să i se vorbească de a le g e ri! . . . Şi acum a,
l-a apuCat. Aşa, deodată ! . . . A leg e ri! Bine, dom ’le
Ion Ion ! Vrei alegeri? î ţ i voi a ră ta eu dum itale ale­
geri ! . . . Adică ce-ţi închipui dum neata ? Că m ai sînt
vrem urile de a ltăd a tă , să-ţi aranjezi un P arlam ent cum
ţi-o veni dum itale la îndem înă ? . . . A sta s-o crezi dum ­
n e a ta ! . . . Azi avem v otul u n iv e rs a l! Şi p o p o ru l. . .
poporul este cu m ine ! .. . Aşa că, poftim , fă alegeri !
Să vedem , care pe care !
Şi, m ai fericit ca oricînd, N eaţă începu să se pregă­
tească de alegeri, cînd, într-o bună zi, regina îl chemă
la palatt
— Dom nule general, aud că Liga poporului p a rti­
cipă la a le g e ri!
— Da, m aiestate !
— Şi crezi că faci bine ce faci?
— Da, m aiestate !
— Te înşeli, dom nule general. E u cred că faci rău.
F ără să-ţi dai seam a, faci ră u !
Pe N eaţă, cuvintele reginei îl tu lb u rară. Regina,
prietena şi confidenta lui, să spună că e o fa p tă rea
participarea lui în alegeri? D a ! E clar ! Aici şi-a vîrît
coada Ionel.
— M aiestate — răspunse el dem n — ştiam p în ă acum
că generalul N eaţă este num ai în ochii duşm anilor
săi un făcător de rele, d ar nu şi în ochii m aiestăţii
v o a s t r e ! ... Dacă dom nul Ion I o n . . .
— N u ! Te ro g ! îl întrerupse regina. N u am esteca
în discuţie num e. Aici nu-i vorba de num e. Te ştiu
un m are rom în. Ai salvat ţa ra de la dezastru şi ai ob ţin u t
pe fro n t victorii care vor fi înscrise în istoria neam ului.

264
Aş fi, deci, profund în d u rerată dacă te-aş vedea dînd
Rom înia M are pe m îna bolşevicilor.
N eaţă crezu că i se prăbuşeşte tav an u l în cap.
— E u să dau ţa ra pe m îna bolşevicilor? p rotestă el
pe un to n ridicat.
— D um neata ! îi răspunse, neînduplecată, regina.
D um neata, fiindcă eşti un om cinstit, un n a i v .. . şi,
iartă-m ă, un om politic lipsit încă de experienţă. Trebuie
să ştii că guvernul de generali v a face to t ce este în
puterile sale ca să-i împiedice pe bolşevici de la vot.
Bolşevicii sînt azi puternici în ţa ră şi cea m ai m ică
slăbiciune din p a rte a guvernului ne-ar p u tea fi fatală
tu tu r o r : şi n o u ă . . . şi guvernului. . . şi dum itale ! . . .
Deci, interesul n o stru al tu tu ro r este să nu avem alegeri
libere. L ib ertatea alegerilor e to t u n a cu un P arlam ent
bolşevic. P rin urm are, dacă dum neata, generalul N eaţă,
gloria neam ului, îţi arunci partid u l în bătălia electorală
şi ceri lib ertatea alegerilor. . . şi lu p ţi laolaltă cu bolşe­
vicii p en tru lib ertatea acestor a le g e ri.. . înseam nă că
dum neata, generalul N eaţă, lupţi, fără să-ţi dai seama,
d ar lu p ţi p en tru în tro narea unui regim bolşevic în
R om înia. Şi o asemenea lu p tă, generale, e to t una cu
un război c iv il!
P e N eaţă îl treceau sudori reci şi calde. Logica lui
Ion Ion în gura m aiestăţii sale n-avea nici un cusur.
E ste clar: m aiestatea sa are d reptate. P opularitatea
lui nu v a p u tea servi decît bolşevicilor. T o tu ş i...
— M aiestatea v o astră u ită că şi eu reprezint ceva
în ochii m aselor electorale. Şi nu cred ca bolşevicii să
iasă m ai ta ri în alegeri decît p artid u l poporului.
R egina era p re g ătită şi la această obiecţie:
— N u ştiu, dom nule general, nu ştiu ! Politica este
o a rtă în care surpriza ţine un loc foarte im portant,
în orice caz, p en tru dum neata, ca p a rtid de opoziţie,
alegerile nu sînt decît un joc de noroc. Şi crede-mă că
m i-ar fi ruşine şi mie şi ţării întregi ca generalul N e a ţ ă ...
ge-ne-ra-lul N e a ţ ă .. . să caute să-şi cîştige locul pe care-1
m erită de d rept, p rin tr-u n m izerabil joc de noroc !
U n val de sînge cald îl făcu pe N eaţă să năduşească
sub gulerul tunicii.
— Da, m aiestate !. . . bîlbîi el, copleşit de emoţie.

265
 — înţeleg, dom nule general ! făcu regina, ale cărei
pleoape se strînseră repede o clipă, ca să sugrum e o
licărire veselă ce se ivise la replica generalului N eaţă.
înţeleg ! . . . Mereu m odestia ! . . . N um ai m odestia, dom ­
nule general, care te îm piedică să-ţi revendici drepturile
dum itale ! . . . D ar nu m ai sîntem copii, dom nule gene­
ral ! . . . Trebuie să vorbim clar. D um neata, ca adevărat
p atrio t, n-ai ce cău ta în alegeri. î n scbim b, peste cîteva
luni, peste cîteva luni, dom nule general, vei fi însărcinat
dumneata cu form area guvernului.
E rau a tît de categorice cuvintele reginei, îneît N eaţă
se făcu alb ca varul. De bucurie, abia p u tu să întrebe:
— E sigur, m aiestate?
— Ai cuvîntul m eu de o n o a r e ! ... A cceptă p ro p u ­
nerea m e a ! . . . F ă asta p en tru ţ a r ă . . .
D ar fiindcă i se p ăru că N eaţă m ai şovăie, regina
îşi înclină, cu m u ltă drăgălăşenie, capul pe um ărul
d rep t şi adăugă:
— .. .p e n tru m ine !
A doua zi, ţa ra află o veste senzaţională: Liga po­
porului nu-şi mai pune candidatura.
— Â p articipa la asemenea alegeri — an u n ţă N eaţă
p rin tr-u n com unicat — ar însem na să recunosc că
această stare de lucruri este în d rep tă ţită. De aceea am
h o tă rît să declar aceste alegeri cu to tu l ilegale şi să
protestez îm potriva lor, prin abţinerea de la vot.
D ar la efectul acestui act politic al generalului N eaţă
mai contribui ceva. G uvernul de generali liberali avea
m are grijă de m uncitori ! O rdinul lui Ion Ion era cate­
goric: în prim ul rînd să n u se dea voie socialiştilor să
lanseze vreu n m anifest adresat « cetăţenilor».
— Socialiştii — zicea el — nu au voie să se adre­
seze « cetăţenilor», ci num ai m uncitorilor.
Cînd află că socialiştii au lu a t hotărîrea, în cadrul
unui congres ex traordinar, să se ab ţin ă şi ei de la aceste
alegeri, organizate de « un guvern m ilitar, care sub
baionete să trim ită la urne alegătorii din sate şi oraşe»,
N eaţă se folosi de prilej să declare:
— F ap tu l că socialiştii se ab ţin de la alegeri ca şi
Liga poporului, dovedeşte cît de aproape este Liga
poporului de dem ocraţie.

266
 Astfel, N eaţă ar fi a v u t to ate m otivele să fie com plet
fericit: n u treb u ia decît să aştepte dem isia guvernului
de generali, p e n tru a deveni prim -m inistru al ţării.
D ar guvernul de generali demisionă, şi N eaţă to t pe
din afară a răm as. î n loc să fie chem at el să facă guvernul,
a fost chem at Crai-Voievod. Şi atunci pricepu că tu stre i:
regele, regina şi Io n Ion s-au înţeles în tre ei să-l înşele
cu m irajul puterii, spre a-1 în lătu ra de la alegeri. închis
în cam era sa de lucru, N eaţă, după ce se asigură că nu-1
aude nim eni, îşi dădu drum ul nădufului în gura m are:
— De ce m i-ai tra s chiulul, sire? R egina mi-a făgă­
duit p u terea după ce pleacă generalul M ărguleanu ! . . .
D ar M ărguleanu a plecat şi eu to t în opoziţie sînt. La
guvern e Crai-Voievod cu to a tă banda lui din Ardeal.
De ce Crai-Voievod, s i r e ? ... De ce P o n c iş ? ... De ce
V îrto s u ? .. . De ce P o p a ? .. . De ce V lad şi B o n te s c u ? ...
N um ai p en tru că sînt' pungaşi şi p en tru că Ionel îi are
la m înă? Şi dacă nu-1 are la m înă pe cineva, ăla nu
m ai po ate să fie m inistru în ţa ră la noi, s i r e ? .. . N um ai
un tîlh ar trebuie să fie sfetnicul tă u ? U n om cinstit
trebuie să m oară de foame ? . . . Adică, ce ? E u n-aş fi
p u tu t să semnez tra ta te le ca şi Crai-Voievod?
Apoi o chemă pe b ătrîn ă lui m enajeră:
— Safto, sufrageria !
Safta, exersată în « rivuluţiile» conaşului, se grăbi
să facă foc în sufragerie şi să pună o fa ţă de m asă curată.
De atunci, pe to ţi cei care veneau la el, N eaţă îi
tra ta cu sm întînă şi cu to ţi aranja « re v o lu ţia » îm po­
triv a lui vodă şi a lui Ionel. P e n tru N eaţă, oricine voia
să-l aju te la dărîm area guvernului, era binevenit —
indiferent de rasă, credinţă religioasă, profesiune ori
revendicări.
Aşa se face că în casa generalului N eaţă, din zori
şi pînă noaptea tîrziu, era forfotă m are. Se înghesuia
lum ea, ca la un sfîn t făcător de m inuni. Şi dacă stăteai
în anticam eră, unde făceau delegaţii coadă, puteai
prinde, ori de cîte ori se deschidea uşa dinspre sufra­
gerie, m ereu acelaşi cald îndem n al generalului N eaţă
la sm întînă şi « revoluţie»:
— G uvernul, d o m n ilo r.. . D ar m ai ia, frate, niţică
sm întînă, că nu m oare lum ea !. . . Ziceam, dom nilor,

267
că guvernul acesta de h o ţ i . . . Aoleu, frate Tudose !
Coşcogea om, să faci m ofturi, parc-ai fi un c o p il.. .
Ia, că m ai e s t e ! . . . Acest guvern de p u n g a ş i... Ei
bravo, Floreo, pe puşcă n u ţi-a fost frică să pui m îna,
dar pe lin g u riţă . . . Ah, ah ! cine-mi e ş t i ! . . . Hai, la s ă . . .
i a . . . aşa, aşa, ia. .. că m ai este !
Şi nu-1 refuza nim eni. S m întîna era excelentă şi
N eaţă un orato r plin de căldură. Pe to ţi îi prim ea bine
şi tu tu ro r le vorbea, ca de la om la om, fără chiţibu­
şuri şi gînduri ascunse cum face Ionel. N u ! Lui N eaţă
nu-i plăcea să vorbească în doi peri. Ci limpede. U na
şi cu utia fac două ! asta era deviza lui N eaţă. î ţ i place,
bine — de nu, adio şi n-am cuvinte ! Să fim lăm uriţi
de la început, ca să n-ai după ăia pretenţii.
Aşa că, ţăran ilo r care veneau la el, le spunea:
— Moşierii? A fară cu moşierii ! P ăm întul e^al vostru.
De aia a ţi lu p ta t şi v -a ţi v ărsat sîngele p en tru ţa ră !
Mai lim pede nici că se pu tea !
Cînd veneau m oşierii la el, le vorbea şi lor de la
obraz, fără ocoluri, ca ei să n u zică apoi că nu le-a
spus:
— E x p ro p riere? Bine !. .. Să înveţe m ai întîi ţăran ii
să cultive păm întul, şi apoi să poftească să ia în prim ire
moşiile ! Ia r cînd o fi şi-o fi, să pună banii pe m asă.
A ur, dom nilor ! . . . D espăgubiri num ai în aur — cum
zice A ureanu ! A devărat, A urene?
— A devărat ! confirma A ureanu, care şedea în
dreap ta lui N eaţă. A sta am arătat-o şi la Iaşi în fa ţa
comisiei de reform ă agrară.
— A ţi v ă z u t? continua generalul. N um ai aur. Şi
bine faceţi că refuzaţi exproprierea prin băncile libe­
rale. Escrocii de la B anca N aţională şi B anca R om î­
nească vor să v ă trag ă pe sfoară. D um neavoastră aveţi
nevoie de o bancă rom înească c in s tită .. . De aia am
şi făcu t B anca Ţ ă r ă n e a s c ă ! ... A devărat, A urene?
— A devărat ! confirma A ureanu.
— A ţi v ăz u t? continua generalul. Şi p en tru asta
trebuie să-i m ulţum iţi lui A ureanu. F ără el, B anca
Ţărănească nici n-ar fi lu a t fiinţă. Ca să vedeţi că noi
avem grijă de clasa moşierilor şi că n-o aruncăm pradă
bolşevicdor, cum fac pungaşii ăia de liberali !

268
 P u te au p retinde moşierii că generalul n u le vorbeşte
ca u n om de onoare?
Aşa le-a vo rb it generalul şi celor de la Liga chiria­
şilor, cărora le-a făgăduit că pînă nu va băga pe toţi
proprietarii în puşcărie, n u se lasă; şi celor de la Liga
proprietarilor pe care i-a asigurat că dacă chiriaşii vor
îndrăzni să se agite cînd v a veni el la putere, la prim a
m işcare îi arestează; şi celor de la Liga consum atorilor
pe care i-a p o ftit să-l scuipe în obraz dacă nu-i îm puşcă
pe to ţi sp ecu lan ţii; şi celor de la Liga negustorilor,
fa ţă de care s-a an g ajat că din prim a zi va decreta
absoluta lib ertate a com erţului, fără nici o restricţie
şi nici un control al p reţurilor sau cîntarelor, precum
şi darea în ju d ecată a oricărui consum ator care va
îndrăzni să protesteze. Aşa le-a vorbit şi evreilor
de la Liga evreilor israeliţi, în frunte cu doctorul
W illy P ăm înteanu, cărora le-a d a t în scris că va
pedepsi cu închisoarea pe oricine v a îndrăzni să
atingă pe evrei m ăcar cu o floare — şi celor de
la Liga creştină a lui C aţă Coroiatu, pe care i-a
au to rizat să folosească num ele său, ori de cîte ori
nevoile statu lu i vor cere niscaiva geam uri şi capete
sparte.
T u tu ro r, N eaţă le smulgea din suflete buruiana
o trăv ită a deznădejdii şi le întindea cîte un castronaş
de sm întînă, pe care, de dragul « revoluţiei», nimeni
nu îndrăznea să-l refuze.
T reaba, deci, m ergea strună. T oţi răzbeau cu lingu­
riţa pînă în fundul castronului, se lingeau pe buze de
bună ce era sm întînă generalului N eaţă şi plecau acasă
plini de speranţe.
Cu un singur fel de oam eni, to tu şi, întîm pinase
N eaţă dificultăţi: cu m uncitorii. Şi dificultăţi serioase.
P e n tru că şi gîndurile lui fa ţă de m uncitori erau seri­
oase, cum nici n u se p oate m ai serioase. La Iaşi, acu
un art şi ceva, cînd s-a apucat să-şi întem eieze partid ul,
asta a şi fost prim a condiţie a lui Ionel, în schim bul
sprijinului ce i-1 dădea:
— Generale, m u n c ito r ii! ... Să ai grijă de m unci
to ri ! . . . A ltm interi, n-avem nevoie de liga dum itale.

269
 N eaţă ştia şi fără Viziru, că m isiunea lui în statu l
de după război este să aibă grijă de m uncitori. Pe m un­
citori nu trebuie să-i lase la voia întîm plării. Din nefe­
ricire, însă, m uncitorii erau o m încare greu de m istuit.
Adică, la d rep t vorbind, se găseau p rin tre ei şi băieţi
cumsecade. D ar ă ila lţi. . . o nenorocire ! . . . Nici nu-ti
dau voie să le vorbeşti. Ţi-o taie, u ite-a şa. . . Şi ăsta
era to t neajunsul: nu p o ţi şti de m ai înainte care dintre
ei e om de înţeles şi care nu, ca să n u -ţi m ai pierzi
VTemea degeaba cu ei. Aşa că, trebuie să-i prim eşti
m ai în tîi laolaltă, pe to ţi, şi num ai după ce vezi cam
în c e 'a p e se scaldă fiecare dintre ei, să-i chemi pe ăi
m ai de trea b ă deoparte şi să le şopteşti la ureche să
treacă a doua zi pe la t i n e . . . d ar singuri ! F ără bolşe­
vicii ăştia care nu ştiu să respecte nici casa, nici rangul,
nici b ătrin eţele o m u lu i.. . nim ic ! Vezi că ei n u veneau
la el să facă « revoluţie» — să zicem — num ai pe chestia
chiriilor, sau num ai pe chestia speculei, ori a expor­
tu lu i. . . ci ca să discute pe îndelete o problem ă cu
m ult, m u lt m ai largă, o problem ă care cuprindea la
u n loc to ate problemele.
—‘ Problem a problem elor, Costică ! zicea el lui
A ureanu, de cîte ori venea vorba de m uncitori. P ro ­
blem a problem elor ! Trebuie să fim cu ochii în p.atru,
Costică, să n-o scrîntim tocm ai la urm ă !
A ureanu îşi mişca fălcile lui p ă tra te într-o ondu-
laţie m olcomă de rum egătoare, îşi în cru n ta o clipă
sprîncenele stufoase, strîm ba niţeluş din nasul lui bor-
cănat, îm podobit pe am bele nări cu nişte negi cafenii
şi păroşi, apoi decreta cu dispreţ:
— N um ai un p ro st se tem e de p r o ş t i !
Cuvintele acestea îi insuflau lui N eaţă o nouă încre­
dere în destinele sale de om politic:
— Aşa e, Costică !
Se u itau adînc unul în ochii celuilalt şi se înţele­
geau de m inune. Nici nu m ai încăpea îndoială că num ai
un p rost se tem e de p ro şti. . . Apoi, cu forţe unite,
gata să înfrunte duşm anul, treceau în sufragerie, ca
să d ezbată cu « p ro ştii» problema problemelor.
Azi, însă, N eaţă luase m ăsuri ca sm întîna să fie
servită în castroane m ai m ari. D upă înţelegerea cu

270
conducerea sindicatelor m uncitoreşti, azi venea la el
o delegaţie de m uncitori cu care să schimbe păreri.
F a ţă de m uncitori, N eaţă înţelegea că se cuvine să-şi
desfăşoare m ai m u lt ca fa ţă de oricare altul talentele
sale de gazdă. De asta, care cum venea, era în d ată
introdus în sufragerie, unde generalul îi ieşea înainte
cu braţele deschise.
— B ine-ai v enit, fxateee. . .
D ar la num e se poticnea. Ca de pildă acum a, cînd
îl în tîm pină pe u n m uncitor cam în tre două v îrste:
— Bine-ai venit, fra te e e . . .
— M atache Costescu, dom nule general, îl ajută
noul venit.
— M atache Costescu? îşi în cru n tă ochii N eaţă ca
p en tru a-şi aduce am inte. Mă, M atache, eu te c u n o s c ...
U ite, îţi ju r că te cunosc ! . . . N-ai fost cum va sergent
în regim entul 14, divizia V il-a , can to n ată la Valea
Seacă în v ara lui 1917 ? P o t să ju r că acolo te-am văzut
în tim p u l războiului.
M atache, oţ, crezu că n u strică să-l înşele pe ditai
generalul N eaţă.
— E u sîn t ăla, dom nule g e n e ra l!
Amîndoi erau m u lţu m iţi. S-au păcălit straşnic unul
pe altul. N eaţă n u l-a v ăz u t în v iaţa lui pe M atache
şi nea M atache n-a fost în v iaţa lui soldat, necum sergent,
p e n tru că, m ai în tîi, a fost dispensat de serviciul m ilitar
ca fecior de m am ă v ăd u v ă şi apoi, în tim pul retragerii,
a răm as în terito riu l ocupat.
— B ravo, nea M atache. Şi dinspre partea cui vii,
nea M atache?
— Dinspre partea sindicatului zugravilor, dom nule
general !
— A ş a ! exclam ă N eaţă cu un entuziasm pe care
nici M atache nu şi-l p u tea explica. B ravo, nene M ata­
che ! . . . Ia , i a şezi şi gustă din sm întînă a s ta . . .
Veni şi Mînzu Gligore de la sindicatul tîm plarilor,
pe care N eaţă îl prim i cu alai, ca şi cum num ai pe el
l-ar fi a ş te p ta t:
— M ata e ş t i . . .
— Mînzu, dom nule general.

271
 — Mînzu ! ridică braţele la cer N eaţă. E i, b ată-te
să te b a tă ! De ce n u m i-ai spus-o, frate Mînzule, de
la început ? Că m ai-m ai să nu te recunosc ! . . . Mînzu ! . . .
A rtilerist, n u ?
— In fan terist, dom nule general.
— E x ac t ! . . . Ţii m inte, Mînzule, de atacul nostru
de la D om neşti?
D ar fiindcă Mînzu căuta cu to t dinadinsul să-şi
aducă am inte, fără să izbutească, de isprava de la
D om neşti, N eaţă îl luă uşurel de b ra ţ şi-l conduse la
m asă:
— Şezi aici, Mînzule, şi gustă din sm întîna asta !
G ustă. . . pe răspunderea m ea.
Apoi luă în prim ire pe un nou sosit:
— Ei, bine-ai v en it ! Cum ziceai că te cheam ă?
— P a v e l! P etre Pavel.
— P avel ! strigă N eaţă fericit. T u eşti P av el? D ar
de ce ară ţi aşa de rău , P avele? N-ei fi cum va în d ră­
gostit, h ai?
P avel rîse, tim id :
— Mă ierta ţi, dom nule g e n e ra l.. . N um ai de d ra ­
goste nu-m i arde acum !
— M inţi, Pavele, rîse generalul. Vrei să m ă duci.
Bine, Pavele ! D acă aşa înţelegi să te porţi cu fostul
tă u co m an d a n t. . . Ia , ia, şezi şi gustă din sm întînă şi
să-mi ieşi în d a tă la ra p o rt ! V reau să ştiu n ea p ăra t ce
părere ai despre ea !
Generalul n u obosea. Cu răbdare de ad ev ărat m ilitar,
îşi continua trecerea în revistă, scrutînd din ochii săi
reci, lunecoşi, dispreţuitori, pe care se silea să-i facă
veseli, blînzi şi prietenoşi, pe fiecare în p arte, în tim p
ce sceneta se rep eta în tr-u n a cu foarte mici v aria n te:
el se ju ra că-i cunoaşte pe to ţi, iar ceilalţi m ai to ţi,
şi-ar fi pus m îna în foc că nu l-au v ăz u t nicio­
d ată.
D ar iată că tocm ai la sfîrşitul defilării, ap ăru ră în
prag trei inşi deodată. N eaţă, ca de obicei, fu g ata
să le sară în întîm pinare, cu m îna întinsă — d ar se
opri brusc, locului. însufleţirea lui gălăgioasă, de îm p ru­
m u t, făcu loc unei bucurii sincere, dar re ţin u te:
— Aa ! exclam ă el. Poftim , poftim !

272
 însu şi A ureanu, aşa greoi cum era, se ridică:
— P oftim , dom nule Paraschievici !. . . Ia loc aici. . .
P oftim , dom nule Scăunaş ! . . . Şi dum neata, dom nule
B e lc iu g .. . N um ai pe dum neavoastră vă aşteptam .
— Ai v ăzu t « ghineralu»? şopti M atache lui Mînzu.
U ite cum îi prim eşte pe-ai noştri !
P etre Pavel, care stătea în d reapta lui, îl lovi cu
cotul ceva m ai tăricel:
— Ia nu te m ai înfierbînta a tîta ! Să vedem m ai
întîi ce vrea ! . . .
— P ăi ce să vrea ? răspunse M atache. . . . N u vezi c ă . ..
D ar treb u i să tacă, fiindcă N eaţă deschise şedinţa
şi începu să vorbească:
— D om nilor. . . F raţilo r ! . . . F ra ţi m u n c ito ri! .. .
Ne-am ad u n a t aici ca să găsim m ijloacele de lu p tă
com ună îm p o triv a guvernului de m am eluci în spatele
căruia stă satrap u l Ion Ion V iziru. . . c a r e .. . Nea
M atache, ce stai ? . . . m ai ia niţică sm întînă ! .. . care
este nenorocirea ţă rii şi a poporului ! . . . Mînzule, să
ştii că m ă superi dacă n u m ai iei un castron ! . . . F ra ­
ţilor ! . . . Sînt şi eu din popor. Sînt fecior de femeie
să ra c ă . . . o b ia tă m o aşă. . . M-am născut fără t a t ă . . .
D ar m ai ia niţică sm întînă, E nache ! . . . P rin urm are,
partid u l m eu e cu ad evărat u n p artid al poporului.
Aşa că p artid u l m eu şi poporul fac îm preună partidul
poporului. Şi eu vreau, fraţilor, să ne unim forţele, ca
să răstu rn ăm guvernul şi să întronăm o nouă ordine
în ţa ră , în care să dom nească de aici înainte drep tatea
şi cinstea. E bin e?
Spontan, M atache răspunse:
— E bine, dom nule general ! De ce să nu fie b i n e ? .. .
Da un program ceva. . . c u m v a .. . să ştim şi noi pc
ce lum e trăim !
Cînd auzi cuvîntul « program », conu Costică A u­
reanu, care, aşa cum stătea, cu pleoapele lui grele cobo-
rîte peste ochi, părea că aţipise, se învioră deodată:
— P ro g ram ? D ar bineînţeles ! Program ul nostru
e gata de m ult. D ar ce-ai crezut du m n eata? Că pornim
la lu p tă fără să ştim încotro?
Şi privirile lui se încrucişară cu privirile lui P ara s­
chievici şi Scăunaş.
 Sfios, m uncitorul Ionaşcu în treb ă :
— Şi, v ă rog, am p u tea şti şi n o i . . . cam c e . . .
— De ce să n u se p o ată şti? îi răspunse cu m ultă
căldură conu Costică. E doar program ul dum neavoastră,
ca şi al nostru. E program ul poporului. De pildă, opt
ore de m uncă, e b u n ?
— B un ! spuse M atache. De ce să n u fie b u n ? O pt
ore de m uncă e tocm ai ce vrem .
— B a nu-i b u n ! se auzi un strig ăt însoţit de o lovi­
tu ră cu pum nul în m asă. Nu-i b u n de loc. O pt ore de
m uncă este o ruşine ! O exploatare neruşinată ! .. .
Robie cu rată ! .. . Cerem şase ore ! . . . Şase ore ! . . .
Nici o secundă m ai m u lt !
Vorbise Belciug. T oţi tăcură. Privirile lui N eaţă se
furişară spre Belciug, în tim p ce ale lui A ureanu căutară
pe Paraschievici şi Scăunaş.
— Aud glasuri care cer şase ore ! zise conu Costică
după o pauză. D ar noi nu ne-am ad u n a t aici ca să ne
pierdem vrem ea în tocm eli, ci ca să conlucrăm frăţeşte.
E u zic să nu fie nici pe-al no stru nici pe-al dum nea­
v o astră: şapte ore ! E b u n ?
— B un, coane Costică ! zise M atache.
Se am estecă şi Mînzu în vorbă:
— D ar salariile ? Ce facem cu salariile. . . că nu m ai
e chip de tră it !
în chestia salariilor, conu Costică era categoric:
— Nici o grijă. Am a ra n ja t şi salariile. F a ţă de
scum petea vieţii, am h o tă rît o urcare de salarii cu
p a tru sute la su tă p en tru m uncitori. E b u n ?
— B un, coane C o stic ă! exclam ă M atache. F oarte
bun !
Privirile lui A ureanu cău tară o clipă privirile lui
Paraschievici şi Scăunaş.
— Ba, să m ă ierţi, trîn ti iar cu pum nul în m asă
Belciug. Nu-i b u n de loc. D acă nu ni se urcă salariile
cu cel p u ţin şase sute la s u tă . . .
Ochii lui N eaţă se încrucişară cu privirile lui Belciug.
Apoi generalul N eaţă se aplecă spre conu Costică şi
începu cu el o discuţie care părea foarte aprinsă, deşi
la ureche. Conu Costică ridică în sfîrşit glasul:
— Biiine !

274
 D upă care vorbi m uncitorilor:
— Dom nul general N eaţă zice să nu fie nici pe-al
nostru, nici pe-al dum neavoastră. O urcare de cinci
sute la su tă. E b u n ?
— B un ! zise şi Mînzu. D ar p en tru boli c e v a ...
p e n tru p e n s ii.. .
Generalul N eaţă se în tu rn ă scurt spre M înzu:
— Ei, iaca, Mînzule ! Ai zis-o şi t u . . . Avem grijă
de salarii şi să n-avem grijă de asistenţa socială? P ăi
cum îţi închipui? D ar boală, ferească Dum nezeu, nu
e ? . . . D ar in v alid itate prin accidente, nu e ? . . . D ar
cîte şi m ai cîte se întîm plă om ului, la care nici nu te
poate duce m intea m ă c a r. . . A stea ce sînt ? . . . Mînzule,
te rog să fii lin iş tit! Pe to ate le-am p r e v ă z u t... Pe
to a te ! Aşa că, m ai bine, Mînzule, ia p u ţin tică sm întînă !
Cu un zîm bet lţirg şi plin de b unăvoinţă, conu
A ureanu îl în treb ă pe M atache:
— Ei, acum a eşti m u lţu m it?
— M ulţum it, coane Costică, de ce să n u fiu m ulţum it !
— Ba eu nu sîn t de loc m u lţum it, izbi încă o d ată
Belciug cu pum nul în m asă.
— Să auzim , făcu N eaţă, cu ochii ţin tă la Belciug.
Congestionat, cu pletele m ai ră zv ră tite ca deobicei,
cu mîinile neastîm p ărate răsucind, parcă ar fi v ru t
s-o stoarcă, o gazetă făcută sul, Belciug strigă:
— D om nul general N eaţă ne vorbeşte de asistenţa
socială, de salarii, de m u n c ă . . . D ar vrea dom nul general
N eaţă să facă guvernul fără noi, m uncitorii?
Solemn, N eaţă se ridică să ia cuvîntul:
— F ra ţi m u n c ito ri! E ste de prisos să v ă a ră t că
chestiunea nici n u se p oate pune. Nu-i vorba de un
guvern al n ostru sau al vostru, ci num ai de-un guvern
al poporului. G uvernul nostru este ca şi al vostru.
Deci a spune că vrem să facem un guvern al poporului
fără popor, e ca şi cum am spune că vrem să facem
m ăm ăligă fără m ălai. Noi şi voi sîntem una, şi fiecare
d intre noi trebuie să sprijine puterea poporului cu to t
ce are m ai bun. Noi, de pildă, adică Liga poporului,
putem să v ă dăm pe conducători. T oţi m em brii comi­
tetu lu i executiv al Ligii poporului sînt oam eni care
au o m are experienţă politică şi care au lu p ta t p en tru

18* 276
 ţa ră şi îm potriva nelegiuirilor familiei Viziru. Pe to ţi
aceştia vi-i dăruim ca să vă facă guvernul. Guvernul
poporului. Sînt ai noştri ca şi ai voştri. Fiindcă dacă lup­
tăm îm preună, înţelegem să guvernăm îm preună. E b u n ?
— B un ! în tări M atache. F o arte b u n ! De ce să nu
fie b u n ?
— Şi eu zic că nu-i b un ! urlă Belciug din răsputeri.
Nem işcat, generalul se u ita cu un ochi la M atache
şi cu altul la Belciug. A lături de el, conu Costică ba
îşi scotea şi-şi băga la loc ceasornicul în buzunar, ba
îşi freca nasul, b a apleca p u ţin capul pe um eri ca să
se uite, foarte in trig at, sub m asă, ca şi cum i-ar fi trecu t
o pisică prin tre picioare — în sfîrşit, era frăm întat. Belciug
îşi piep tăn ă furios părul cu m îna, îşi strînse şi m ai tare
nodul de la crav ata lui foarte roşie şi răcni:
— D ar m uncitorii? M iniştri m uncitori nu p rim iţi?
Ce spuneţi, fraţilo r? Se poate guvern al poporului
fără m iniştri din rîndurile poporului?
Generalul se ridică, solemn, ca să declare:
— D acă asta este v oinţa vo astră, m ă închin ! D ar
să n e -sp u n ă Belciug ce înţelege el prin m iniştri ai
poporului? C îţi? U nul? Doi?
— Doi ! răspunse p rom pt, Belciug. Am zis doi, ca
p en tru început, pîn-om căp ăta şi noi p u ţin ă experienţă.
Conu Costică, îm păciuitor, in te rv e n i:
— F raţilor, să nu ne pierdem vrem ea în vorbe de
prisos, cînd şi chestiunea aceasta o putem aran ja în
cea m ai deplină arm onie, aşa cum am a ra n ja t şi cele­
lalte pînă acum. E u zic iară, ca să nu fie nici pe-al nostru,
nici pe-al d u m n eav o a stră: un m inistru ! . . . î n viitorul
guvern al poporului, dum neavoastră, m uncitorii, aveţi
rezervat un loc de m inistru. Să zicem M inisterul Muncii.
E bun?
— B un, coane Costică ! răspunse iar M atache. De
ce să nu fie b u n ?
A ureanu, cu un ochi m u lţu m it spre Scăunaş, zise:
— în acest caz, dom nilor. . . fraţi m u n c ito ri.. . cred
că problem ele m ai im p o rtante au fost puse la punct.
Acum a nu urm ează decît să alegem dintre dum nea­
v oastră o comisie care să discute cu noi am ănuntele.
E -n regulă?

276
 — N u e-n regulă !
Ochii reci şi lunecoşi ai generalului repeziră o privire
uim ită şi cru n tă spre celălalt cap ăt al mesei, fiindcă
nu m ai vorbise Belciug, ci P etre Pavel. Scrîşnind, gene­
ralul se sili să-şi facă un zîm bet dulce şi prietenos, ca
să-l întrebe pe P etre P avel:
— M atale ce ai de spus?
— Cu am nistia generală ce se aude, dom nule general?
Ce-aţi h o tă rît în chestia am nistierii zecilor de m ii de
nevinovaţi, închişi sub pretex tu l că ar fi dezertori,
spioni sau tră d ă to ri?
« O, ce m ai am nistie generală i-aş da după ceafă
m ocofanului ăsta, îşi zise N eaţă fierbînd de necaz,
în casa m ea să m ă judece unul ca el ! Şi eu să nu-i pot
face deocam dată n im ic. . . A m nistie generală ! . . . Adică
eu, în loc să m ai închid d in tre e i . . . să scot din puşcării
zeci de m ii de bolşevici şi să-i las liberi să-şi facă de
cap, ca să-i strice şi pe c e ila lţi!»
— A m nistie generală? strigă N eaţă, spre a fi bine
auzit. D ar asta se-nţelege de la sine. E ste un act de
d re p ta te socială şi politică pe care eu, generalul N eaţă,
m ă oblig să-l înfăptuiesc din prim a zi în care voi veni
la guvern. Altfel m-aş sim ţi dezonorat.
Şi, h o tă rît să nu m ai dea voie nim ănui să-i pună
asemenea în treb ări, N eaţă se ridică şi începu să p e­
roreze :
— De altfel, trebuie să v ă spun de la început, ca să
nu m ai fie nici o îndoială asupra celor ce urm ăreşte
Liga poporului: noi vrem fericirea p o p o ru lu i... şi nu
vedem fericirea poporului fără în lătu rarea regelui F erdi­
nand. Cu regele F erdinand în capul statului, ţa ra se
ruinează. E ste o poveste născocită la p a la t că regele
ar fi prizonierul liberalilor ! . . . M inciună ! . . . Regele
m erge m înă-n m înă cu liberalii. Regele este aliatul lor
şi cu liberalii îm preună vrea să împiedice partidele
dem ocratice să vină la putere. P u terea o vor num ai
ei, liberalii. D ar noi, cei de la Liga poporului, sîntem
h o tărîţi să le aţinem calea, prin orice mijloace.
S ubit înflăcărat, A ureanu interveni:
— în felul acesta, p oate ne-o aju ta D um nezeu să
ajungem la r e p u b lic ă ... şi scăpăm de to ate belelele!

277
 — L a republică sau la o altă m onarhie cinstită ! îl
com pletă N eaţă.
Ca pălm uit, Belciug se ridică furios:
— Ia r m onarhie ! N u m ai vrem m onarhie ! . . . Ne-am
să tu ra t de m onarhie ! M onarhie, cu cine? Cu Carol?
Ne-am s ă tu ra t de Carol !
Adînc im presionat, N eaţă încercă să-l liniştească
pe Belciug:
- î n nici u n caz cu Carol ! D ar am p u tea aduce
un p rin ţ englez.
— E nglez? strigă Belciug. De ce englez?
Cu' m u ltă bunăv o in ţă, N eaţă îl lăm uri:
— U ite de ce: fiindcă noi, care am lu p ta t îm potriva
nem ţilor, nu ne m ai p u tem lăsa conduşi de un neam ţ.
E o chestiune de m orală. Pe cînd cu un englez, chesti­
unea se schim bă. U n englez. . . e cu to tu l altceva ! . . .
Englezii ne-au fost a lia ţi. . . Trebuie să ştii, frate Belciug,
că şi în Grecia e vorba să se aducă u n englez, fiindcă
şi poporul grec e su p ărat pe regele său care s-a încurcat
şi el cu o Lilly, ca şi Carol al nostru. De asta caută
Venizelos să p u n ă în locul lui u n rege englez.
—*Dar bine, dom nule general — făcu P etre Pavel
— dacă grecii — cum ziceţi dum neavoastră — vor să-şi
aducă un englez, unde scrie că trebuie să ne aducem
şi noi u n u l ?
F o arte grav, generalul îi răspunse:
— Scrie, fiindcă sîn t m ari interese politice în joc.
Ţ ara n o astră e m ică şi înconjurată de duşm ani. F ără
un sprijin serios dinafară, n-ar p u tea să reziste. Anglia,
care ne-a fost aliată, este azi sta tu l cel m ai puternic
din lum e. U n p rin ţ englez, ca rege al Rom îniei, ar fi
cea m ai p u ternică leg ătură în tre noi şi Anglia. N um ai
un p rin ţ englez, dom nilor. . . fra ţi m u n cito ri.. . ne-ar
p u tea fi de folos.
P etre P avel nu-si ascunse nedum irirea:
— Să m ă ierta ţi, dom nule general, d ar n u văd ce
am estec putem avea noi, m uncitorii, în to a tă afacerea asta !
N eaţă, cu privirile lui reci, m ai reci ca de obicei,
ră sp u n se:
— V ăd că to t n-am fost î n ţ e l e s ! ... V-am vorbit
adineauri pe larg despre încercarea desperată a libera,-

278
Iilor de a pune m îna pe putere şi de a îm piedica p a rti­
dele dem ocratice, cum e şi p artid u l nostru, să-şi spună
cuvîntul. E ste clar că asemenea încercare îm pinge
m asele la m işcări revoluţionare ca acestea pe care le
vedem azi. De aceea credem că a venit m om entul să
ne înţelegem cu dum neavoastră ca m işcarea să fie în d ru ­
m ată de noi p en tru a organiza dem onstraţii de stradă.
Noi vă vom da pe invalizi, iar dum neavoastră ne veţi
d a organizaţiile socialiste.
î n tim p ce rostea cuvintele acestea din urm ă, gene­
ralul, fă ră să vrea, îşi ridică ochii şi-i privi p en tru întîia
oară m ai cu aten ţie pe m uncitori. Văzu chipuri m uncite,
b răzd ate de şan ţu ri adînc săpate înainte de vrem e şi
m îini grele, b ă tă to rite , care nu-şi găseau locul în sufra­
geria asta caldă, lum inoasă, în care to tu l ţip a belşugul. . .
« Aceştia se num esc proletari, îşi zise N eaţă. î i cunosc ! . . .
T o ată v ia ţa m -am ciocnit de ei. Şi la sat, şi la oraş,
şi pe front. P r o le ta r i!... De ce se num esc proletari?»
Şi pe n eaştep tate începură să-i răsune în urechi
vorbele ro stite în 1907 la Cameră de către Conu P etrache
C arp:
« . . . P ro letaru l cîm pean este m ai periculos decît
proletarul de tîrg u ri, fiindcă pe acesta din urm ă, îl iei
grămadă dacă ai armată. Pe cînd cu proletarul de cîmp,
răscu lat în sute de locuri, m unceşte arm a ta luni de
zile şi n u p o ţi ajunge la re zu ltat decît după ce ai acoperit
ţa ra de ruine !»
« G răm adă ! î i iei grăm adă, dacă ai arm a tă ! îşi
repetă N eaţă. G r ă m a d ă ! ... N u ca pe ţ ă r a n i . . . »
Şi înv iorat de propriile lui gînduri, continuă:
— Deci, singurul lucru pe care vi-1 cerem este să
conlucraţi cu noi şi să aderaţi la acţiunea îm potriva
regim ului. Cred că sprijinul dum neavoastră ne-ar fi
de m are folos. . . D ar m ai ia niţică sm întînă, frate
Iordache ! . . . Şi tu , Mînzule ! . . . Şi tu , M atache ! . . .
H ai, zău, m ai lu a ţi niţică sm în tîn ă. . .
Abia la despărţire, Paraschievici deschise gura:
— D om nule g e n e ra l.. . cred că în chestia comisiei,
am avea de d iscu tat unele d e ta lii...
— Tocm ai ! îi răspunse A ureanu în locul lui N eaţă.
De aia, am v rea ca dum neata, dom nule Paraschie-

279
v iei. . . şi dom nul S cău n aş. . . să m ai răm îneţi cu n o i. . .
ca să punem to ate lucrurile la p u n c t. . . E bun ?
în strad ă, P etre P avel spuse, posom orit, celorlalţi:
— P ăi, dom nul general ăsta, în loc să ne îndem ne
acum a la sm întînă, m ai bine făcea să ne poftească la
o m ăm ăligă, pe fro n t !
P este un ceas, Crişan afla din gura lui P etre Pavel,
cele petrecute în casa lui N eaţă.
— Bine ! zise scurt Crişan. S tai num ai să m ă îm brac
şi merg. H aidem la club s-o spunem şi celorlalţi.
Lăsă lucrul, se spălă şi-şi puse paltonul în grabă.
— E u sînt la club ! făcu el către ceilalţi lucrători
din atelier. Cum sînteţi gata, veniţi şi voi după m in e. . .
H ai, P a v e l!
Se însera şi clubul era ca înto td eau n a în ţesat de
lum e. Cînd Crişan şi P etre P avel p ătru n seră în sala
cea m are, trib u n a era ocupată de un lu crăto r care
vorbea despre greva de la tram vaie.
— . . .fără som aţie, fără nim ic — spunea el — au
tras în noi cu m itraliera, fiindcă i-am pus pe fugă pe
trăd ăto rii care voiau să se apuce de lucru. Acum, zeci
de m uncitori zac răn iţi, dar n u la spital, ci la prefec­
tu ră . . . parcă i-ar fi prins cu m îna în buzunarul c u iv a ...
D upă vreo douăzeci de m inute veni rîndul lui P etre
P avel să se urce la trib ună.
— T ovarăşi ! începu el. Am fost azi la dom nul
general N eaţă, în delegaţie şi n u ştiu cum să vă fac
să sim ţiţi ce am sim ţit eu cînd l-am v ăzu t pe dum nealui
şi pe boierul acela gras, A ureanu, cum se u ită la noi,
ca la nişte copii n esp ă la ţi. . .
— P ăi cum vorbeşti aşa, nea P avele? strigă M atache
din sală. D om nul general N eaţă nu ne-a prim it bine?
— Cum să nu ! Ne-a prim it foarte bine. Ne-a strîns
m îna la t o ţ i . . . şi ne-a d a t şi sm întînă. Trebuie să ştiţi,
tovarăşi, că oricine vine la dom nul general N eaţă acasă
prim eşte un castronaş cu sm în tîn ă . . . ba, conducă­
torii noştri care se duc la el primesc chiar două sau
trei castro n aşe. . . B arem alde Scăunaş şi P araschie­
vici, cît au s ta t acolo cu noi, n-au scos o vorbă, dar
au înfulecat din sm întînă, ca nişte p is ic i.. . A u vorbit
ei desigur, după aceea, fiindcă noi toţi am tre b u it să

2R0
 plecăm şi au răm as num ai ei doi cu dom nul general
N eaţă şi A u re a n u ...
— Au răm as ! se am estecă şi Mînzu. F ireşte că
au răm as. Da ştii şi tu p en tru ce au răm as: ca să vadă
cum şi c e . . . în chestia salariilor. . . î n . . .
— Da, da ! îl întrerupse Pavel. Aşa e ! Dom nul
general pe to ate le-a a ra n ja t: ne-a făgăduit m ărirea
salariilo r. . . reducerea orelor de m u n c ă . . . asistenţă
socială. . . un loc în g u v ern . . . am nistie generală. . .
— A ud că pînă şi un p rin ţ englez ne-a făgăduit
dom nul general N eaţă, spre fericirea noastră, a m unci­
torilor ! interveni Crişan, care între tim p îşi făcuse
loc m ai aproape de trib u nă.
— Şi un p rin ţ englez ! confirmă Pavel. Zicea că
e bine să avem u n p rin ţ englez, p en tru că şi grecii o
să aibă în curînd un p rin ţ englez.
D in tr-u n salt, Crişan se sui alături de Pavel.
— D upă cîte înţeleg — zise el — noi, m uncitorii,
facem, în sfîrşit, o afacere bună. Liga poporului ne
dă to t ce cerem. Salarii, salarii. . . ore de lucru, ore
de l u c r u .. . asistenţă socială, asistenţă so c ia lă .. . T ot
ce am cerut ne-a d a t. .. Ba, după cîte vedem , ne-a d at
chiar m ai m ult decît am cerut: ne-a d a t şi u n p rin ţ
englez. î n schim b, pe noi nici capul n u trebuie să ne
doară. Liga poporului se leagă fa ţă de noi, ca de în d ată
ce v a veni la p utere, să ne facă fericiţi, fără să ne coste
nimic. U ite-aşa, pe gratis. Nu-i aşa, frate M atache ?
în cu rc at, M atache abia p u tu bîlbîi:
— Chiar pe gratis de to t, n-o fi !
Scos din fire de felul şovăitor în care M atache vorbea,
P etre Pavel strigă:
— De ce nu deschizi gura, M atache? Spune aşa,
răsp icat: N eaţă ne cere să facem dem onstraţii de stradă,
în tovărăşie şi în folosul lui. Noi să dăm sindicatele
de m u n c ito ri.. . şi el să ne dea invalizii, care în cea
m ai m are p arte to t m uncitori sînt.
— A sta este ! vorbi Crişan. N eaţă ne cere dem on­
stra ţii de strad ă, sub stare de asediu, p en tru ca regele
să-I aducă pe el la putere. Pe e l . . . Acum a, cîte jertfe
cer asem enea dem onstraţii, n-o să vă m ai spun. Aşa
că, lucrurile nu stau chiar aşa cum îşi închipuie M atache

281
sau Mînzu. N u este ad ev ărat că Liga poporului ne-ar
d a nouă to t fără să ne ceară nim ic în schim b, ci dim po­
triv ă, Liga poporului ne cere nouă to t, dar în schimb
n u ne dă decît nişte făgăduieli: m ărirea salariilor, ore
m ai p u ţin e de m uncă, asistenţă s o c ia lă ... D ar cînd
v a veni la p utere, cu p reţu l jertfelor noastre, ştiţi ce o
să ne dea generalul? Ce ne-au făgăduit şi ne-au d a t
to ate guvernele de pînă ac u m : nu salarii m ai m ari
şi m ai p u ţin e ore de m uncă, ci gloanţe ! Fie că o să
ne dea gloanţele astea în strad ă, cînd o să-i cerem să
se ţin ă de făgăduieli, fie că o să ne trim ită în războiul
pe care boierii îl pregătesc îm potriva Rusiei Sovietice !
Şi conducătorii noştri ce fac? G ustă din to ate sm întî-
nile. D au m îna cu exploatatorii, ca să ne înşele pe noi,
m uncitorii, aşa cum ne-au înşelat şi pînă acum , d ar să
ne înşele m ai uşor şi m ai sigur, fiindcă acum , un alde
Scăunaş ori Paraschievici pun pecetea lor pe făgăduie­
lile neruşinate ale lui N eaţă şi A ureanu. N um ai că
n-o să le m eargă ! Vom avea noi grijă să facem aşa
ca să le cadă pecetea din m înă. Aşa că, şi tu , Mînzule,
şi tu , M atache, duceţi-vă de spuneţi lui Scăunaş şi lui
Paraschievici că dacă v a veni ceasul să ne vărsăm
sîngele, ni-1 vom v ărsa bucuros, dar ni-1 vom vărsa
p en tru noi, nu p e n tru N eaţă ori V iz iru .. . Fiindcă
noi, m uncitorii, înţelegem să lu p tăm p en tru trium ful
cauzei m uncitoreşti, n u p en tru trium ful lui N eaţă,
ca să ne p o ată înjuga şi stoarce de vlagă m ai bine !

în aceeaşi seară, N eaţă, singur în cam era sa de

lucru, se plim ba şi frăm întă gînduri de răzbunare m ai
sîngeroase ca în to td eau n a îm potriva « proletarilor» şi a
duşm anului său de m oarte, Ion Ion Viziru, cînd b ab a
Safta, m enajera, d ădu cu zgom ot uşa în lătu ri şi, abia
răsuflînd, îi şopti:
— A v enit conaşu I o n e l!
D upă tonul de spaim ă cu care rostise cuvintele
acestea, oricine îşi p u tea da seam a că b ătrîn a m ena­
jeră începea să se orienteze destul de binişor în poli­
tica in tern ă a dom nului general.

289
 în p rim a clipă, N eaţă crezu că n-aude bine. Apoi
sim ţi că i se taie picioarele şi că duşum eaua se invir-
teste sub el. Ion Io n în casa lui, a lui N eaţă, cînd rela­
ţiile d in tre ei sînt a tît de încordate? E ceva n ec u rat
ia mijloc. B izantinul ăsta, arogant, plin de sine, desigur
că a pus la cale o nouă ticăloşie, ca să se p o ată lăuda
după aceea că l-a tras iar pe sfoară. A ltm interi, ce-1
p oate îndem na pe acest fanariot, de o lenevie v estită
în ţa ra întreagă, să se obosească pînă aici !
T otuşi, generalul ştiu să-şi ascundă uim irea şi-l
prim i pe Ion Ion ca pe un vechi şi bun prieten.
D upă ce-şi strînseră călduros m îna, Ionel aduse
vorba, în m od firesc şi inevitabil, despre cea mai actuală
şi m ai d ezb ătu tă problem ă a zilei: p r i n ţ u l !
P rin ţu l Carol n u voia să se astîm pere. î n zadar
M aria, ca să-l a b a tă de la sentim entele şi proiectele
lui fa ţă de acea Lilly, îi arunca în b ra ţe m ereu cîte o
altă fa tă frum oasă din societatea bucureşteană. Carol
nu respingea nici unul din darurile acestea, dar n u înceta
să strige:
— De c e . să fiu îm piedicat să-m i trăiesc v ia ţa aşa
cum v reau ?
M aria se văzu silită să recurgă la F erdinand:
— N ando, vorbeşte-i şi tu !
Regele se execută:
— D ragul m eu — îi zise el lui Carol — ţi-o dau pe
Mimi a m ea, m ai las-o pe Lilly !
— T ată , pe Mimi o iau, dar pe Lilly n-o p o t lăsa !
M-am an g ajat ! S înt om de onoare !
F erdinand, filozof, îi răspunse:
— O n o a r e ! ... Cînd interesele statu lu i sînt în joc,
onoarea poate trece şi pe planul al doilea. Mi-am d a t
şi eu cuvîntul de onoare unei fe te . . . 0 cu n o şti. . .
V ăcăreasca ! D ar dacă n u m i s-a d a t voie s-o iau, n-am
luat-o ! Ce înseam nă onoare p en tru u n viitor rege?
Nimic ! . . . Noi, suveranii, doar nu sîntem făcu ţi din
acelaşi a lu at ca m uritorii de rînd. Onoare 1 ... L a m asa
regelui E d u ard al Angliei s-a triş a t la joc, d ar n-a fost
a restat nim eni ! Interesele superioare ale statu lu i cereau
ca dem nitarii să n u fie p ă taţi. Şi cîte căsătorii n-au
fost an u late în familiile regale !

2&3
 D ar argum entele a tît de judicioase ale regelui nu
p u tu ră zdruncina h o tărîrea lui Carol.
A tunci M aria îl puse pe Ion Ion să-i vorbească lui
Carol.
— Şi m -am p rezen tat acum cîteva săptăm îni la
el — povesti Io n Ion — şi i-am spus: A lteţă, aflu că
eşti preocupat de onoare. Ai d a t cuvîntul de onoare
unei femei. Ei şi? Am d a t şi eu cuvîntul de onoare
unei femei. Cred că ştii despre cine e vorba !
N eaţă de abia îşi înăbuşi u n zîm bet. D acă prin ţu l
ştie despre cine e vorba. D ar parcă cine nu ştie ! E ra
vorba* despre nora lui Vodă Cuza, tîn ă ră v ăduvă M aria
Cuza care locuia la R uginoasa, pe vrem ea cînd Ion Ion
venise să facă p ractică de inginer la construirea liniei
Iaşi-Paşcani. Ion Ion îi făgăduise Măriei Cuza s-o ia
de soţie, i-a făcut un copil, apoi a u ita t to t şi nu şi-a
m ai p u tu t am inti de nimic, decît num ai atunci cînd
Sebastian Moruzzi, fratele Măriei, i-a pus revolverul
în piept. De frică, Ion Ion s-a căsătorit p en tru o zi,
ca să-i dea copilului un num e legitim . D acă prinţul
ştie !
—*lŞi Carol ce ţi-a răspuns? în treb ă N eaţă, afec-
tîn d o curiozitate excesivă, deşi îşi cam închipuia
cum i-a vorbit p rin ţu l lui Ion Ion pe care nu-1 poat£
înghiţi.
Ion Ion făcu un gest vag cu m îna:
— Cum ai vrea să răspundă un băieţoi prost crescut
şi obraznic ! M-am retras im ediat !
— Şi acum ? în treb ă N eaţă.
— A cum ? R egina e desperată. Englezii sînt cate­
gorici: Carol trebuie să-şi bage m inţile-n cap. N-are
voie să se însoare cu Lilly şi n-are voie să renunţe la
tro n . O ren u n ţare la tro n deschide problem a succesi­
unii şi Anglia nu vrea problem e dinastice, m ai cu seamă
aici, la graniţele Rusiei Sovietice. Dinastiile, cîte m ai
sînt, trebuie să se ţin ă ta ri pe poziţie. O nouă criză
dinastică în ‘O rient p oate duce la o nouă republică,
deci la un nou falim ent p en tru Anglia. D ar dacă o ren u n ­
ţa re la tro n este o prim ejdie p e n tru interesele Angliei,
căsătoria lui Carol cu o burgheză este o to t a tît de m are
prim ejdie.

284
 — O burgheză, regină? i-a spus M aria lui Carol.
D ar tu -ţi dai seam a ce-i a sta ? O burgheză, regină,
este o b ătaie de joc la însăşi adresa principiului m onarhic,
înţelegi, Carol, sau n u ? Trebuie să ţii seam a de deose­
birile so c ia le .. . Tu, m oştenitorul tronului, n-ai voie
să te însori decît cu o femeie de rangul tă u !
— D ar Lilly nu-i o burgheză, m am ă ! a ţip a t Carol.
U ite aici docum ente asupra originei familiei Collynos.
Citeşte !
Ion Io n scoase o hîrtie din buzunar şi i-o întinse
lui N eaţă:
— Citeşte-o şi d u m n eata !
« Collynos ! citi N eaţă. Fam ilie boierescă, de origină
greco-bizantină, stab ilită în Ţările R om îneşti la înce­
p u tu l secolului al X V III-lea, probabil şi m ai înainte,
căci paharnicul C onstantin Collynos, în tim pul lui
C antem ir, la 1692, ru d ă cu vornicul L upu Costache,
fuge în M untenia la B rîncoveanu. La curtea acestui
dom n în Valahia era m arele b an M anolache Collynos
căsătorit cu fa ta lui B rîncoveanu, dom niţa Bălaşa.
De la ea a răm as în B ucureşti biserica şi fundaţiunea
ce p o artă num ele ei. Manolache Collynos avea titlu l
de b an la 1735, iar la 1741 era m are logofăt. Urm aşii
acestei familii au răm as pînă acum în M oldova. Con­
stan tin Collynos şi dom niţa B ălaşa sînt îngropaţi la
biserica sfîntul Gheorghe Nou. Fam ilia Collynos se
înrudeşte şi cu Cuza V odă.»
N eaţă citi şi-şi zise: « P esem n e că n-avem destui
levantini pe aici care ne duc ţa ra de rîpă, ne m ai trebuie
acum a şi o regină de-a lor !»
Apoi către Io n Io n :
— Frum os docum ent !Ce a spus regina cînd l-a citit?
Ion Ion povesti ce a u rm at.
Furioasă, M aria zvîrli hîrtia cît colo.
— Carol, te ţii de prostii ! . . . Lilly poate fi şi îm pă­
răteasa B izanţului, dar dacă nu-i englezoaică, degeaba.
Englezii nu-i vor da voie să se urce pe tron. De ce nu
vrei să înţelegi?
D ar Carol era la fel de în căp ă ţîn a t ca şi m aică-sa.
— Ştii ce, m am ă? Ce-ar fi să m ă b a ţi la cap mai
p u ţin ?

286
 Io n Io n tăcu un m om ent, apoi zise:
— R estul îl cunoşti şi dum neata.
E v id en t că N eaţă ştia ce a u rm a t: Regina, din
ordinul Angliei, l-a sechestrat pe Carol la B istriţa.
D ar fiindcă englezii n-aveau încredere în rom îni, l-au
însărcinat pe ducele de Iassy, colonelul canadian Boyle,
cu com anda gărzii ofiţerilor şi soldaţilor rom îni care-1
păzesc pe p rin ţ. Şi acum a, ducele de Iassy arestează
pe to ţi cetăţenii rom îni, ofiţeri sau civili, ră tă ciţi prin
regiunea în care se află prin ţu l captiv, face descinderi
şi anchete, dă com unicate în ziare şi trim ite zilnic
rapoarte Legaţiei engleze asupra situaţiei de la B istriţa.
N eaţă reflectă:
— D a ! în tr-ad e v ăr, afacerea e neplăcută.
— F o arte neplăcută ! spuse şi Ion Ion.
Şi începu să-şi cerceteze cu dragoste mîinile, pe
dos şi pe faţă. N eaţă îngălbeni. Inim a începu să-i b a tă
iute-iute. L o vitura abia acum urm ează. Ion Ion n-a
v enit la el p en tru problem ele prinţului. Ar fi o prostie
s-o creadă ! A ltceva îl aduce a i c i .. . Şi N eaţă, cu ochii
parcă în g h eţaţi pe mîinile lui Ion Ion, aştep tă în tăcere.
Clipe lu n g i, nesfîrşite, chinuitoare. Apoi trăzn etu l căzu
peste el, ca descărcătura unei întregi baterii:
— Am v en it să-ţi co m u n ic .. . că ţi-a ven it rîndul !
O uşoară roşeaţă acoperi obrajii lui N eaţă. Şocul
era teribil, d ar N eaţă, cu oţelita lui stăpînire de sine,
izbuti să-l su p o rte. . . « î n s f îr ş it! . . . Canalia a treb u it
să cedeze ! O canalie şi un prost ! . . . Credea că n u mai
are nevoie de m ine. Şi-a închipuit că glum eşte cu m unci­
torii şi că agitaţiile lor nu-i p o t folosi decît lui, ca să-l
sperie pe rege. N um ai că m uncitorii n u ştiu de glumă.
Acu ar da oricît să scape de ei. Şi şi-a adus iar am inte
de mine. Canalia ! P arcă nu l-aş cunoaşte ! . . . Vrea
din nou p u terea, d ar m ai întîi să-i fac eu locul curat.
E u să-i m ă tu r pe proletarii ă ş tia . . . pe socialiştii ă ş tia . . .
pe bolşevicii ăştia — şi după aceea, să vină dum nealui
să-m i scoată iar ochii cu cine ştie ce fraudă, ca să m ă
p o ată din nou alunga, aşa cum m i-a făcut-o în 1907 !
Cum s-ar zice, eu sînt bun num ai p e n tru treb u ri de
a s te a : ieri ţă ra n ii. . . azi m uncitorii. . . mîine pe ta ta
şi pe m a m a . . . D ar să m ă bucur şi eu de putere, asta

286
n u ! . . . E u n-am voie ! . . . Aşa crede dom nul Ionel !
T reaba lui ! D acă-i place s-o creadă, să-i fie de bine ! . . .
Să am num ai decretul de num ire în buzunar şi dacă
o să m ai v ad ă el pu terea v re o d a tă . . . »
— Te ascult ! răspunse el lui Ion Ion, cu ochii m ai
reci ca oricînd, deşi în d ărătu l lor ardea o bucurie
im ensă.
— Mîine vei fi însărcinat cu form area g u v e rn u lu i!
zise Ion Ion, m îngîindu-şi mîinile, calm.
« M îin e? îşi zise N eaţă, înfrigurat. D ar m îine e în
1 3 . .. 13 m a r t i e ! .. . Şi sînt treisprezece ani de cînd,
to t în 13 m artie, m i s-a d a t m înă liberă să trag în
ţă ra n i ! . . . Şi cînd te gîndeşti că şi 13 decem brie to t
al m eu treb u ia să fie ! L a Iaşi, cînd ne m ai aflam sub
nem ţi, m -am şi înţeles cu Ionel. D ar grecoteiul ăsta
infam , cum a v ăz u t că se întorc lucrurile, m i-a d a t cu
piciorul. 13 m artie ! 13 m artie? N u ! H o t ă r ît ! . . . Bestia
nu m i-a fixat d a ta de 13 m artie la întîm plare. E l a
calculat pînă şi asta. 13 m artie atunci, 13 m artie acum.
Nici nu m ai încape îndoială. 13 m artie nu-i o simplă
coincidenţă, ci u n în treg caiet de sarcini. E u , N eaţă,
să fiu silit să prim esc un asemenea caiet de sarcini prin
b unăv o in ţa unui pungaş ca I o n e l! . . . Ah, ce l-aş mai
strînge de g î t !»
N eaţă strînse cu efuziune m îna lui Ionel de cîteva
ori.
— î ţ i m ulţum esc, Ionele, îţi m ulţum esc ! Şi ce
trebuie să fac?
— Să restabileşti ordinea în ţa ră ! Să nu-i m ai văd
pe bolşevici cum defilează pe străzi, parcă ar fi la
Moscova. Ordine ! . . . O rdine şi linişte ! . . . Nici o tu lb u ­
rare dinafară, nici o tu lb u rare d in ău n tru !
Şi cu pum nul strîns, făcu u n gest scurt, energic
şi cu m u lt înţeles.
— Se v a face ! zise N eaţă, căruia i se p ăru că visează.
— Trebuie ! apăsă Ionel cu putere. Şi te previn:
1907 a fost o sim plă jucărie !
N eaţă ştia asta to t a tît de bine ca şi Ionel.
— Nici o grijă ! A ltceva?
— A ltceva? Ţi se va pune, desigur, problem a îm pro­
prietăririi ţăran ilo r. Ce părere ai despre Fiflide ca

287
m inistru al agriculturii şi dom eniilor sau ca preşedinte
al unei comisii p en tru reform a agrară ?
Fiflide, fru n taş al partidului conservator şi un m are
specialist în problem ele agrare, era foarte bine văzu t
la U niunea centrală a sindicatelor agricole — organi­
zaţie a m oşierilor. în guvernul de la Iaşi al lui Ghiolman,
Fiflide fusese m inistru al agriculturii şi, în calitatea
aceasta, com bătuse cu înverşunare îm proprietărirea.
— N u îm proprietărire, ci arendare obligatorie şi
m uncă fo rţa tă ! a strig at el în parlam entul de la Iaşi.
Ia r acum două săptăm îni, Fiflide a fost însărcinat
de către U niunea sindicatelor agricole să prezinte guver­
nului Crai-Yoevod un m em oriu în care să expună punctul
de vedere al moşierilor în chestia îm proprietăririi.
Deci, fără a m ai sta m ult pe gînduri, N eaţă făcu
în c în ta t:
— E b u n ! îl iau !
— F aci bine ! zise Ion Ion cu un zîm bet pe care
N eaţă sau nu-1 văzu, sau nu-1 pricepu. D ar ce părere
ai despre T raian S ăpunaru?
T raian S ăpunaru, poet ardelean de m are talen t,
se rem arcase de curînd în p artid u l naţional ardelenesc
al lui D acu printr-o atitu d in e dîrză şi intransigentă
fa ţă de socialişti. T raian era îm potriva îm părţirii arde­
lenilor în m ai m ulte partide. E ra p en tru un bloc arde­
lenesc care să-şi trim ită d ep u taţi în P arlam entul de la
B ucureşti. De aceea, T raian îi u ra pe socialişti, care
aduceau în solidaritatea ardelenească n o ta discordantă
a lup tei de clasă.
— N u sînt un duşm an al socialismului, susţinea
el plin de convingere. D im potrivă ! D ar n u înţeleg
să se facă socialism decît acolo unde-şi are locul. Nu
la noi, în Ardeal. De unde lu p tă de clasă în A rdeal?
Ce cau tă lu p ta de clasă în Ardeal, unde o burghezie
exploatatoare lipseşte încă şi unde nu există decît m asa
uniform ă a ţărănim ii şi p ă tu ra subţire a intelectuali­
tă ţii care o conduce?
Şi T raian se n ăp usti, în Marele sfat naţional arde­
lenesc, asupra m uncitorilor agricoli şi industriali din
Ardeal, care în ju rau burghezia ardeleană, cu to ate că
o burghezie ardeleană lipseşte. Ceea ce nu îndura, în

288
special, T raian, era supărarea m uncitorim ii agricole şi
industriale din A rdeal că Marele sfat naţional continua
să susţină program ul « dem ocratic» de la A lba-Iulia,
care nu adm itea v o tu l femeilor şi reprezentanţa propor­
ţională
9
a m inorităţilor.
9
A doua zi, la o întrunire de p ro test a m uncitorilor
de la B raşov, u n o rato r răspundea lui T raian :
— D acă dom nul T raian e îm potriva socialiştilor din
A rdeal p en tru că n-ar exista o clasă burgheză ardeleană,
să nu ne m irăm m îine dacă ne v a spune că c îm potriva
v otu rilo r femeilor din Ardeal, p en tru că n-ar fi nici
femei în Ardeal. L a fel şi cu m inorităţile.
T raian îşi avea, însă, linia lui, de la care nu-1 pu tea
ab ate nimic. Aşa că, după ce epuiză to ate tunetele şi
fulgerele îm potriva m uncitorilor ardeleni, începu să
răcnească în Marele sfat:
— L a curtea m arţială cu e i !
Mai e vorbă că T raian e b u n ?
— B un ! exclam ă N eaţă. F oarte b u n !
— Te felicit ! îi răspunse Ionel, cu acelaşi zîm bet
de m ai înainte, d ar la fel de neînţeles p en tru N eaţă.
Şi acum a aş v rea să ştiu ce părere ai despre Tărcă-
oanu?
T ărcăoanu? Să i se spună h o ţ de cai — s-ar supăra
hoţii de cai ! Să i se spună pungaş de buzunare — s-ar
supăra pungaşii de buzunare ! Aşa c ă . . . ce m ai încolo
încoace !
— D ă-m i-1! strigă entuziast N eată. E g ro z a v !
A ltu l!
— A ltul ? A ureanu ! Ce părere ai despre A ureanu
la Ju s tiţie ?
D upă roşeaţa care se răspîndi pe obrazul lui N eaţă,
Ion Io n văzu că lovise în plin. A ureanu !
— A ureanu ! P ăi A ureanu este cel m ai b u n prieten
al meu.
— P e rf e c t! A sta o să-i facă plăcere şi regelui. D ar,
apropo de rege ! Ce părere ai despre generalul Cor-
neanu la R ăzboi? Regele ar vrea să-l v ad ă acolo.
O părere ar avea N eaţă despre Corneanu, d ar nu
m ai poate fi decît una b ună, de vrem e ce regele îl vrea
la Război.

19 - c. 9 8 6 280
 — Corneanu ar fi un m inistru de război ideal ! se
ară tă N eaţă în culmea fericirii. îl iau cu ambele mîini.
Mai vorbiră ei cîte ceva, ba de una, b a de alta, apoi
Ionel încheie:
— P rin urm are ne-am înţeles: p a tru ani dum ­
n ea ta . . . p a tru ani e u . . . p a tru ani iar d u m n e a ta . . .
p a tru ani iar eu şi aşa m ai departe.
îşi ju ra ră credinţă pe veci, se îm brăţişară şi-şi strîn-
seră m îna frăţeşte:
— Pe mîine !
 B ancher Cristofor? N u s-ar p u tea spune. Lui Cristofor
Sultanin-K erbalâ, b ă rb a t cam de vreo patruzeci de
ani, in stru it, voiajat, cu m aniere alese, cu m ulte relaţii
în ţa ră şi străin ăta te , a tît în lum ea oam enilor de afaceri
cît şi în cea a artiştilor, îi plăcea o carte frum oasă, o
femeie frum oasă, o privelişte frum oasă, ca şi o afacere
frum oasă. D ar n u p en tru că era o afacere, ci p en tru
că era frum oasă. Cristofor era bancher din întîm plare
— d ar a rtist p rin vocaţie. F iu al m arelui bancher
S ultanin-K erbalâ, Cristofor era silit să fie şi el bancher.
D ar banca nu cîştiga de pe urm a aptitudinilor sale de
căm ătar, ci de pe urm a culturii, inteligenţei, fanteziei,
 spiritului său de întreprindere, despre care unii spuneau
că ar fi m ai curînd rom antic decît m ercantil.
— M ercantil ! surise Cristofor, cînd se dădu jos din
m aşină, în fa ţa Băncii K erbalâ & Co. D ar cu ce fel
de afaceri îmi pierd vrem ea la ban că?
în tr-ad e v ăr, cu ce fel de afaceri?
Vioi, p roaspăt, bine dispus, Cristofor urcă scările
băncii şi in tră în birou. D ar n u se aşeză bine pe scaun,
că i se şi an u n ţă o delegaţie de studenţi.
E ra u cinci tineri, d intre care p a tru m ai firavi, şi
num ai unul m ai zdravăn, d ar to ţi foarte cuviincioşi.
Cristofor îi pofti să şadă şi-i în treb ă :
— Cu ce v ă p o t servi?
S tu d en tu l m ai zdravăn, pesem ne capul delegaţiei,
se recom andă:
— A ureliu Cziucziewicz ! . . . îm i d a ţi voie ! . . . Noi,
studenţii, am h o tă rît să ţinem u n congres la Cluj. D âr
sîntem m ulţi şi n-avem destui b an i p e n tru drum .
Aşa c ă . . .
Cristofor îi făcu sem n că a înţeles:
— Şi la cît v -a ţi g în dit?
în c u ra ja t de b u n ăv o in ţa n ea şte p tată a bancherului,
A ureliu îşi luă inim a-n dinţi.
— Douăzeci de m i i ! zise el, oarecum speriat de
propria sa îndrăzneală.
— Douăzeci de m ii? făcu Cristofor, cu o uim ire
calm ă, în care străb ă te a u n accent de m ilă p en tru naivi­
ta te a stu d en tu lu i. Nu-i prea p u ţin ?
Delegaţii se priviră în tre ei, uluiţi. P rin urm are, cel
care i-a în v ă ţa t să înceapă cu Cristofor i-a în v ă ţa t
bine ! Douăzeci de mii, prea p u ţin ? D ar cît să-i fi ceru t?
Treizeci de m ii? P atruzeci de m ii? Sau poate chiar
cincizeci de m ii ? . . . N u m ai ştiau ce să spună. D ar în
locul lor vorbi însuşi Cristofor:
— A m să v ă dau o su tă de mii !
N ăuciţi de cifra asta enorm ă, studenţii nici n u izbu­
tiră să îngăim e cîteva cuvinte de m ulţum ire. D ar şi
acum to t Cristofor îi scoase din în cu rcătu ră:
— Şi, m ă rog, aş p u tea să v ă în treb ce anum e veţi
discuta la congres?
D upă ce îşi consultă colegii din ochi, Aureliu răspunse:

292
 — Problem e de organizare. . . c a n tin e . . . b u rse . . .
— Ş ii i .. . ? făcu Cristofor cu un zîm bet de încurajare.
Codindu-se p u ţin , Aureb’u vorbi:
— Ş i . . . fireşte.. . chest ia. . . minoritară.. .
D ar a tîta nu-i era de ajuns lui Cristofor. E l voia
să ştie ceva m ai m ult.
— Şi cum ? în treb ă el. L ucraţi singuri? N -aveţi pe
nim eni să v ă în d ru m e? Nici un om politic serios să
v ă sprijine? Nici un p a rtid ? •
U nul d intre delegaţii slăbuţi interveni:
— Avem ! Cum să n u ! . . . î l avem pe dom nul p ro ­
fesor C aţă Coroiatu.
D ar Aureliu se ră sti la el:
— Dăscălescule ! N u te băga !
Şi către Cristofor:
— N u prea avem ! Dom nul profesor Caţă Coroiatu
ne spune că num ai liberalii sînt ad ev ăraţi rom îni,
d ar noi n-avem încredere în ei. Mai curînd dom nul
D a c u .. .
— D a r de Ilie Ju g ăn a ru aţi au zit? în treb ă Cristofor.
— Am auzit !
— Şi n u ştiţi că are u n p a rtid ? U n p a rtid nou, care
ap ără ţă r ă n im e a ... vă apără pe voi, şi pe p ărin ţii şi
pe fraţii v o ş tr i.. . Cred că părin ţii şi fraţii voştri m ai
trăiesc şi acum a la ţa ră , n u ?
— D a, da ! răspunseră în cor to ţi delegaţii.
— P rin urm are, se m iră Cristofor, de ce nu s ta ţi
de vorbă cu Ju g ă n a ru ? E l v-ar p u tea înţelege şi v-ar
p u tea aju ta.
Delegaţii schim bară priviri cu A ureliu, care se p re ­
gătea să-i răsp u n d ă lui Cristofor, d ar treb u i să aştep te,
p en tru că telefonul sună tocm ai în clipa aceea.
— Mă ie rta ţi ! zise Cristofor şi ridică receptorul.
Alo ! da ! . . . B ună dim ineaţa ! . . . G ata proiectul ? .. .
B i n e ! . .. încheiem chiar a s t ă z i ! .. . N u ! N u m ai e
nevoie de alţii ! Şi banii pe m asă ! Ai p rice p u t? Banii
pe m asă ! . . . Altfel nici n u stau de vorbă cu el ! . . .
B un ! . . . Aşa da ! . . . L a revedere !
Puse receptorul la loc şi cu un gest de încurajare îl
pofti pe Aureliu să vorbească:
— Te ascult !

293
 — Voiam să vă spun că vom sta de vorbă şi cu
dom nul Ju g ăn aru . F ireşte ! Cum isprăvim cu congresul,
vom cău ta să ne întîlnim cu dum nealui. D ar şi dom nul
Iulian D acu e b u n rom în. Ş tiţi?
A sta-i b u n ă ! D ar cine era m ai calificat s-o ştie
decît Cristofor, care era directorul celei m ai m ari bănci
rom îneşti după B anca N aţională şi B anca R om înească?
Dom nul D acu era, în tr-adevăr, un b u n rom în. Rece,
d istan t, ţeap ăn , în tr-u n guler înalt, parcă ales dinadins
ca reclam ă a caracterului său intransigent, inflexibil,
incoruptibil, Iu lian D acu era cunoscut de to ţi ca un
« bun rom în», care m ai continuă să considere şi azi
alipirea T ransilvaniei la vechiul regat d rept o nenoro­
cire. Acum un an, prin februarie 1919, D acu zicea unui
ofiţer din m isiunea franceză:
— D acă n u ocup T ransilvania în d ată si n u restab i­
lesc graniţele vechi pe linia C arpaţilor, aceste regiuni
sînt pierdute.
D ar abia acum cîteva luni, în toam nă, cam prin
octom brie, dom nul D acu, stîn d de vorbă cu Ionel, a
înţeles cîtă d re p ta te are că lu p tă p en tru independenţa
Transilvaniei.
— D u m n eata vrei să faci politică în re g a t? l-a
în tre b a t Ionel. U ite-te cum a ra tă dom nii Take şi N eaţă.
D om nul D acu s-a u rc at în ziua aceea în trenul
B ucureşti-Cluj, com plet lăm u rit: a a v u t care v a să
zică d re p ta te cînd, în 1906, cu prilejul dezbaterilor
la legea p en tru reform a arm atei ungare, s-a declarat
în P arlam en tu l de la B udapesta îm potriva u n ităţii
rom îneşti ! Cu rom înii din vechiul regat nu-i nim ic de
făcut. Rom înilor din A rdeal le trebuie o Transilvanie
rom înească fără rom înii din vechiul regat — întocm ai
aşa cum şi Ionel ceruse pe vrem uri A rdealul fără arde­
leni. Fiecare, stăp în acasă la el. Vecini buni, dacă vreţi,
rude, fra ţi chiar ! F ra ţi de idei, fraţi de cruce, fraţi de
l a p t e . . . orice fel de frăţie ! . . . N um ai că, vorba romî-
nului: frate, frate, d ar brînza-i pe bani. Cum îi zice
Crai-Voievod lui Cristofor, în in tim itate, ca să nu-1
audă Ion Io n :
— Fiecare, stăp în pe burduşelul lui de caş.

294
 Şi aici era to t conflictul: burduşelul acela de caş.
Tocm ai Cristofor să n u ştie asta ? P e n tru burduşelul
acela de caş se ciocneau în tre ele, pe de o p a rte im en­
sele resurse m iniere şi m area industrie ardeleano-bănă-
ţeană, care ieşise din război neatinsă, iar de cealaltă
p a rte m arile bănci liberale din vechiul regat, care
um blau să p u n ă m îna pe to ate bogăţiile acestea. F in a n ţa
« naţio n ală» din vechiul regat, sub conducerea Băncii
R om îneşti a p artid u lu i naţional-liberal, îşi ap ăra cu
aceeaşi îndîrjire interesele, ca şi finanţa « n a ţio n a lă »
de peste C arpaţi, condusă de sucursalele ardelene ale
băncilor ungureşti şi nem ţeşti de la B udapesta, sub
directiva politică a p artidului naţional-ardelenesc al
dom nului Dacu. Fiecare dintre adversari ducea lu p ta
p en tru naţionalizare, d ar Ionel zicea că a « n aţio n a­
lizat» o industrie, de în d ată ce a izb u tit să bage cîţiva
frun taşi ai p artid u lu i naţional-liberal în consiliul de
adm inistraţie, iar dom nul D acu zicea că a « n aţio n a­
lizat» o industrie, dacă-şi plasa în consiliul de adm i­
nistraţie rudele sau fruntaşii partid u lu i naţional-arde-
lenesc. Industriile şi băncile « naţionalizate» continuau
să răm în ă străine, d ar în schim b, cîţiva stîlpi ai libe­
ralilor sau ardelenilor se sim ţeau « naţionalizaţi» cît
se poate de bine.
Dom nul D acu era u n bun rom în. Cristofor o ştie.
Şi ca b u n rom în, dom nul D acu, reprezentantul m arii
burghezii de peste C arpaţi, ar fi v ru t să pună m îna pe
stud en ţii aceştia, azi dirijaţi de liberali. Dom nului
D acu îi treb u ia o arm ată de şoc. N aţionalizările din
A rdeal ar fi m u lt u şu rate dacă s-ar sprijini pe o politică
diversionistă, cu scandaluri şovine în d rep ta te îm po­
triv a m inorităţilor, tocm ai bune să dem onstreze ungu­
rilor, austriacilor şi nem ţilor, că trebuie să fie mai docili
în trata tiv ele cu capitaliştii rom îni. F abricanţii şi b a n ­
cherii unguri, austriaci şi nem ţi trebuie să v ad ă că
însuşi poporul romîn cere « naţionalizarea» în trep rin ­
derilor. D ar ţără n iştii? N u sînt la fel de buni rom îni
şi ţără n iştii? Ce fac ţărăn iştii în tim pul acesta? N-au
oare, şi ţărăn iştii, interese la fel de sfinte ca şi ale celor­
lalţi, în naţionalizarea industriilor? Şi eu n-am in te­
rese? Şi capitaliştii am ericani, care m ă to t în treab ă ce

295
aştep t, n-au la fel de m ari interese? Să se întărească
englezii, ca am ericanii să nu m ai p o ată «face nimic ? . . .
E perm is, oare, ca în lu p ta aceasta d intre partide p en tru
m oştenirea bunurilor deţinute de foştii inam ici, ţă r ă ­
niştii să stea indiferenţi, în loc să lupte şi ei spre a pune
m îna pe studenţii aceştia, de pe urm a cărora ar p u tea
ieşi în tărite şi p artid u l ţărănesc şi banca K erbalâ & Co. ?
H o tărît, Cristofor îşi chem ă secretarul:
— Să se dea acestor tineri stu d en ţi o su tă cincizeci
de mii de l e i !
Afacere ! D acă şi asta se cheam ă afacere !
Cum ieşiră studenţii pe uşă, apăru secretara cu
nişte scrisori p en tru sem nat. Cristofor deschise m apa,
îşi aruncă ochii pe prim a scrisoare şi începu să ţip e :
— Cine a b ă tu t la m aşină scrisoarea a sta ?
— N u ştiu ! se sperie secretara. Să-l întreb pe
K orner !
— Cheamă-1 aici !
P este cîteva m inute, A rth u r K orner se prezentă în
fa ţa lui Cristofor, care-1 prim i cu alai:
— Ce-i porcăria a sta ?
Şi-i întinse scrisoarea b ă tu tă la m aşină, cu literele
pe alocuri albe, pe alocuri îm bîcsite.
K orner exam ină scrisoarea:
— Da. Panglica e ru p tă.
— Cine a b ă tu t scrisoarea la m aşină?
— N u ştiu !
— N u ştii ! ţip ă Cristofor. P arcă n-ai fi la m ine în
serviciu. N um ai că-i acoperi pe alţii. Las’ că vedem
noi acuş cine-şi b ate joc de m unca m ea !
Sună:
— Să vină dom nişoara A neta Solomon !
P este o clipă, A neta Solomon se prezentă în fa ţa
lui Cristofor:
— Cine a b ă tu t scrisoarea asta la m aşină? D um ­
neata ?
— N u ! răspunse A neta Solomon, speriată.
Cristofor apăsă iar pe b u to n :
— Să vină dom nişoara L ina Stănescu !
Lina sosi.
— D u m n eata ai scris a sta ?

296
 — D a ! confirmă Lina, cu glas tăiat.
— Te-ai u ita t cum a ra tă ?
Lina tăcu. Cristofor sună încă o d a tă :
— Să vină dom nul R ădulescu a ic i!
R ădulescu, şeful corespondenţei, veni în tr-u n suflet.
— Dom nule R ădulescu — făcu solemn Cristofor —
ai v ăz u t cum a ra tă scrisoarea?
-D a!
P lin de mînie, Cristofor trîn ti scrisoarea pe m asă:
— Şi m ai îndrăzneşti să mi-o spui? D ar dum neata
ce păzeşti acolo ? Cum putem trim ite asemenea scri­
sori clienţilor n o ştri? N u vi-e ruşine? Ce faceţi aici?
D orm iţi ? . . . E u v ă plătesc şi voi v ă ţin eţi de porcării ? . . .
V reţi să m uncesc eu p en tru v o i ? . ..
In tim id a t, R ădulescu de abia cuteză să sp u n ă :
— Nu-i vina m ea !
— D ar a cui?
— De două săptăm îni cer lui G ottlieb o panglică
şi nu vrea să-m i dea ! Zice că are ordin să n u dea !
Cristofor sună:
— Să vină G ottlieb !
G ottlieb, m agazionerul, in tră.
— Ia ascultă, Gottlieb ! se ră sti Cristofor la el. Ţ i
s-a cerut panglică şi ai refuzat să d ai?
— D a, răspunse Gottlieb.
— De ce?
— Fiindcă aşa am p rim it ordin şi eu !
— Cine ţi-a d a t ordinul ă sta ?
G ottlieb, om b ătrîn , ezită un m om ent, apoi cu un
zîm bet strîm b de frică, răspunse:
— D um neavoastră !
K orner, A neta, Lina, R ădulescu, G ottlieb îşi plecară
repede capul, de team ă să se uite la Cristofor, care
în m om entele de m are mînie devenea fioros. Ş tiau cu
to ţii că dom nul Cristofor abia acum v a izbucni. Ceea
ce se şi întîm plă.
— A fară, m ă g a rilo r! zbieră el, cu ochii ieşiţi din
orbite. A fară ! . . . 0 să v ă dau afară pe to ţi, bolşe­
vicilor !
Cît ai b ate din palm e, nu se m ai afla în birou decît
Cristofor, care sem na liniştit scrisorile din m apă, ca

297
şi cum nim ic nu s-ar fi în tîm p lat. D ar peste zece m inute,
secretara lui, gonită parcă din urm ă, se năpusti în birou
şi abia răsuflînd, îi spuse:
— Dom nule C risto fo r.. .
Cristofor m ereu calm , îşi ridică ochii la ea:
— Ei, ce e?
— K o rn e r. . .
Cristofor înţelese si se în cru n tă:
— Ia r?
— D a ! răspunse secretara.
Şi-i povesti că K orner instigă pe funcţionari îm po­
triv a lui.
— N u vedeţi — le-a spus el — că. m ereu face anchete
de a s t e a .. . b a p en tru u n creion, b a p en tru o peniţă,
b a p en tru o radieră, b a p en tru o s u g a tiv ă .. . ca să
vă silească să vă cum p ăraţi singuri de to ate, dacă v reţi
să răm îneţi în slujbă la el? Acu s-a apucat de dacti­
lo g ra f e ... să-şi cum pere singure panglicile de m a­
şină !
— Ne vom cum păra panglici ! răspunse A neta. Ce
vrei să facem ? Să răm înem pe drum uri?
— *Dar dacă m îine v ă cere să v ă aduceţi de acasă
şi h îrtia de scris?
— Va treb u i s-o aducem ! zise şi Lina.
— S tra ş n ic ! făcu K orner. P rin urm are, dom nul
Cristofor al n o stru n-are decît să vă ceară să veniţi şi
cu m aşina v o astră de a c a să . . . şi cu leafa de acasă,
num ai să n u vă arunce pe drum uri.
— D um neata rîzi ! zise A neta. D ar noi ce-ai vrea
să facem ? Avem în cotro?
— A v e ţi! D esigur că aveţi ! V-am m ai spus-o de
a tîte a ori şi vouă şi c e lo rla lţi.. .
Cristofor nici nu voi s-o asculte pe secretară pînă
la u rm ă:
— Am înţeles ! Grevă ! . . . N u ne ajunge greva din
luna t r e c u t ă .. . Acu şi-a găsit ticălosul ăsta să instige
la o nouă grevă !
Şi h o tă rît:
— Dom nul Scărlătescu a v en it?
-Nu!
— Cum vine, spune-i că vreau să-i vorbesc !

298
 « A faceri ! D acă şi asta se cheam ă afacere !» reflectă
Cristofor, care se pregătea să dea un telefon prietenei
lui, d ar fu în tre ru p t de apariţia lui L upu B erm an şi
Dolfi K ra u t.
L upu B erm an era adm inistrator delegat al fabricii
de pielărie « Iv eşti» , ginerele lui Dolfi K ra u t şi socrul
organizaţiei sioniste — iar Dolfi K ra u t era adm ini­
stra to r delegat al societăţii de agentură şi comision
« A gopan», socrul lui L upu B erm an şi ginerele organi­
zaţiei sioniste. C hestiunea era, deci, cît se poate de
clară. T otuşi, Cristofor, deşi prieten intim a tît al lui
L upu cît şi al lui Dolfi, nu ştia încă exact care era
socrul şi care era ginerele, şi de ce unul, care era ginere,
era şi socru şi celălalt, care era socru, era şi ginere şi
aşa m ai departe. D ar p arte a m ai interesantă era, că
nici L upu B erm an, nici Dolfi K ra u t nu ştiau încă bine
pe ce lum e se află în chestiunea asta, din care pricină,
se produceau în v ia ţa lor politică şi conjugală, n en u ­
m ărate în cu rcătu ri uneori comice, alteori tragice.
în fa p t, situ aţia era cam aşa: L upu B erm an, gine­
rele lui Dolfi K ra u t, avea şaizeci de ani — iar Dolfi
K ra u t, socrul lui L upu B erm an, avea num ai cincizeci
şi cinci. Deci, socrul era m ai tîn ă r decît ginerele cu
cinci ani.
- De ce? în treb a m ereu Cristofor, ca să se po at
orienta m ai bine.
T otuşi, problem a n u era peste m ăsură de com pli­
cată. În tîm p larea a v ru t ca L upu şi Dolfi, prieteni
buni din copilărie, să frecventeze, acum zece ani, o
v ădu v ă foarte bogată, care avea o fiică foarte distinsă,
în v îrstă de num ai nouăsprezece ani. D ar fiindcă nici
v ădu v a n-avea m ai m u lt de patruzeci şi trei de ani,
era şi dum neaei o p artid ă onorabilă p en tru un om care
voia să-şi aranjeze la b ătrîn eţe un tra i liniştit şi comod.
P e n tru că aşa s-a pus la un m om ent d a t chestiunea:
ne însurăm cu ele sau n u ? Ne însurăm ! şi-au răspuns.
Şi aşa a răm as: să se însoare cu ele. Logic ar fi fost,
se înţelege, ca L upu care era m ai în v îrstă, s-o. ia de
nevastă pe v ăd u v ă şi Dolfi, m ai tîn ă r cu cinci ani, să
se însoare cu fii-sa. Aşa ar fi fost logic şi drept. D ar
soarta, care este şi ea logică, a v ru t ca L upu, fiind mai

299
 m are cu cinci ani decît Dolfi, să fie şi de cinci ori m ai
bogat decît el. F iind m ai bogat, deci, de cinci ori, L upu
avea d rep tu l să-şi atribuie p arte a de cinci ori mai
bună.
Aşa că într-o zi l-a ap u cat pe Dolfi de nasturele
hainei şi i-a spus:
— Dolfi, trebuie să isprăvim o d a tă cu afacerea
asta !
— F o arte bine ! Să isprăvim !
— A tunci ne-am înţeles ! zise L upu. E u o iau pe
N in i!
Nini era fata.
Dolfi, de obicei u n realist, credea că visează urît.
« N in i! Lupu s-o ia pe N ini?»
— N ini? scoase el un strig ăt sfîşietor. D ar eu m -am
şi înţeles cu ea. Mă iubeşte, o iu b e s c ... afacerea e ca
şi încheiată.
L upu, foarte p u ţin im presionat de durerea pe care
o citea în ochii lui Dolfi, îi răspunse cu răceală:
— Dolfi dragă, d a r de cînd închei tu afaceri fără
să m ă în treb i şi pe m ine?
Dolfi îngălbeni şi nu m ai scoase u n cuvînt.
P este cîteva săptăm îni, Dolfi devenea socrul lui
L upu — şi L upu ginerele lui Dolfi. A ceasta, bineîn­
ţeles num ai pe tărîm m atrim onial, p en tru că de în d ată
ce treceau pe tărîm u l comercial şi politic, lucrurile se
schim bau radical. L upu avea de p a rte a sa n u num ai
averea, ci şi priceperea, experienţa, relaţiile şi procură
în regulă din p a rte a englezilor de a duce de nas p o p u ­
laţia evreiască pe baza declaraţiei B alfour, pe cîtă
vrem e Dolfi avea disciplina, energia, severitatea şi
ordinea gospodărească.
De aceea, în d ată după război, L upu, ginerele, a
spus foarte h o tă rît socrului:
— T u, Dolfi, vei fi preşedintele organizaţiei sioniste,
iar eu voi fi cel care-ţi va procura fonduri.
De atunci, L upu deveni socrul organizaţiei sioniste,
iar Dolfi, ginerele ei. De atunci, fie în biroul lui de la
« A gopan», fie în cel de la organizaţia sionistă, nu
auzeai decît chem area m acabeană a lui Dolfi, la ofen­
siva de reconstruire a Sionului.

300
 — Ce faci, dom nule Şim şenberg? lua el din uşă,
de pildă, pe dom nul Şimşenberg. Cum a mers cu colecta
de P urim p en tru fondul naţional?
D om nul Şim şenberg, strîns tare în guler, ag itat
şi cu u n glas ciu d at de gros, în contrast cu talia lui
subţirică, răsp u n d ea:
— M inunat ! Am izb u tit să adun cinci sute de lei.
Ginerele organizaţiei sioniste era fericit.
— Straşnic ! zicea el. Ă sta-i un ad ev ărat succes.
Şi găinile?
— Avem g ata prim ul tran sp o rt.
— T o t?
— T o t ! Cincizeci de m ii de bucăţi. D ar să ştii că
nu le p u tem da cu m ai p u ţin de patruzeci de lei b ucata,
franco Iaffa.
Dolfi se în tuneca deodată:
— E ste enorm ! Ne-am înţeles la treizeci şi cinci.
— Ne-am înţeles, nu ne-am înţeles, asta este ! Mai
ieftin n u p u tem da. Că doar nu-i nim eni nebun să
lucreze în pagubă. D acă l-ai auzi pe M arcusohn cum
urlă şi la patruzeci de l e i . . .
— Cine, M arcusohn? Nu-i e ruşine? Ce, el nu-i
sionist ?
— B a da ! . . . Sionist ! . . . D ar n u înţelege să-şi dea
de pom ană găinile, că nici lui nu i se dă nim ic de
pom ană.
Dolfi treb u ia să adm ită că aşa este, fiindcă nici lui nu
i se dă nim ic de pom ană. Totuşi, m ai încerca să reziste:
— Las-că v ă răm îne d e s tu l.. .
— Vă răm îne ? în treb a Şimşenberg. Ce-i aia v ă . . . ?
D ar d u m n eata? Ce? Ori te pom eneşti că trei sute de
mii de lei, beneficiu cu rat, nu-ţi m ai ajung ! T rei sute
de mii d u p ă ce-i dăm şi lui Serafim !
— Serafim ! ţip a Dolfi. Lui Serafim nu-i dăm nimic.
N u l-a p o ftit nim eni. Ce se bagă?
— B a să m ă ierţi ! ţip a şi Şimşenberg. A făcu t m ulte.
Mi-a scos reducerea pe cale fe ra tă . . . şi reducerea la
v a p o r .. . şi im p o z itu l.. .
Şim şenberg avea d reptate. D ar n u sută-n sută.
— Ş t i u ! zicea Dolfi. N um ai că asta ne-a costat
şaizeci de m ii de'' lei.

301
 — Va să zică, recunoşti că a făcut ! . . . E u cred că
să-i m ai dăm încă patruzeci de mii de lei şi cu asta
ne-am ach itat.
— Nici m o rt ! .. . N um ai douăzeci.
— Douăzeci n-o să ia ! Trebuie să-i dăm m ăcar
treizeci !
Dolfi era în c în ta t:
— B un ! Treizeci !. . . A cum a văd că eşti un ad ev ărat
sionist.
Aşa era Dolfi. N u era afacere să n-o înceapă şi să
n-o încheie cu sionismul. Indiferent cu cine şi p en tru
cît — Dolfi lu p ta să adauge încă o cărăm idă la opera
de reclădire, spre deosebire de socrul organizaţiei sioniste,
L upu, care in tervenea direct în lu p tă, num ai în îm pre­
ju rările m ari, aşa cum s-a în tîm p lat azi, cînd a venit
la Cristofor.
— Ce faci, L u p u ? Ce faci, Dolfi? Ce m ai nou?
L upu era un bătrîn el elegant, cu o fa ţă sim patică,
scund, şi cu u n ac sclipitor în crav ată. Om serios, cum ­
p ă ta t, socotit, vorbea p u ţin şi niciodată pe apucate,
ci m edita m u lt înainte de a deschide gura.
— Cristofor dragă, afacerea cu sfoara îmi convine !
P u tem încheia.
— A tunci să încheiem !
— S tai ! Facem şi chestia cu untdelem nul. N um ai
că aici merge m ai greu. Are şi P orcu pretenţii.
— De P orcu să n-ai grijă. Lasă-mi-1 mie pe seam ă !
Am mîine şedinţă a i c i .. . Vorbesc eu cu e l ! Şi cu talp a
ce se aude?
— Mai aştep t o ofertă. Cred că sîm bătă să putem
sta de v o r b ă .. .
— S îm bătă? se m iră Cristofor. P arcă ziceai că
sîm bătă pleci la P aris?
— N u m ai plec ! Voiam tocm ai să-ţi vorbesc despre
asta. Nu-m i dă voie Nini să plec. P este două săptă-
m îni avem P urim şi Nini vrea să organizeze, cu prilejul
ăsta, o recepţie în cinstea Sionului. Va fi ceva grandios.
Grandios ! Aşa zice N ini ! Şi N ini ţin e ca anul ăsta să
te aibă şi pe tin e p rin tre oaspeţi.
Cristofor prim i in v ita ţia cu o p ro n u n ţa tă lipsă de
entuziasm .

302
 — Nu, dragă Lupule ! N u cred să am tim p !
L upu îl sim ţi.
— P ă c a t ! făcu el. L a recepţia asta vine şi conu
A le c u ... şi P o r c u .. . şi V a rla m ... şi guvernatorul
Băncii N aţionale. . . şi p re fe c tu l.. .
Şi cînd îl văzu pe Cristofor că începe să şovăie,
îi dădu lo v itu ra de graţie:
— Vine şi Boyle !
Lui Cristofor nu-i venea să-şi creadă urechilor:
— B oyle? bâigui el, zăpăcit. Ce cau tă Boyle acasă
la tin e?
L upu zîm bi:
— Ce te m iri? De cînd cu declaraţia B alfour, ori­
care englez este binevenit în casa m ea. Şi a p o i .. .
C ristofor rîse:
— Boyle n u vine cum va în num ele declaraţiei
engleze B alfour, din p arte a am ericanilor?
— N -are a face ! rîse şi L upu. Boyle e to t a tît de
bun englez, ca şi am erican. î n orice caz, de pe urm a
lui cred că nu pierd nici englezii, nici am ericanii, n i c i ...
— Nici n o i ! i-o luă vesel înainte Cristofor.
— Nici noi, fireşte ! admise L upu. D ar în seara
aceea nu poate fi v orba decît de declaraţia B a lfo u r.. .
Şi-apoi, m -am gîndit că nicăieri nu-i m ai p o triv it ca
acasă la m in e .. . şi într-o seară de P u r im .. . să aranjăm
cu Boyle chestia aceea cu linia C onstanţa-H aifa, care
te interesează şi pe tine şi pe E l l y . . .
Cristofor era definitiv cucerit:
— U ite o idee ! F o arte bine ! . . . E -n regulă ! Vin !
Cristofor credea că în chestiunea a sta nu m ai au
ce să-şi spună. D ar uitase că m ai e şi Dolfi aici şi că
nici Dolfi nu venise degeaba.
— P ardon, dragă Cristofor, începu Dolfi, care-şi
fixă bine ochelarii pe nas. N-am *isprăvit. Mai este o
la tu ră a problem ei despre care nici n-am pom enit încă !
— Şi anum e?
— P arale ! P arale p en tru Palestina.
Cristofor se însenină.
— Asa »
da ! Aici vorbeşti *
ca un realist. B a n i ...
cu plăcere ! . . . Cît ?
— Cît crezi?

303
 — Treizeci de mii, e bine?
— Mai pune ceva !
— Cincizeci de m ii?
— B un ! zise Dolfi.
— D ar cu o condiţie: să n u se afle că am d a t !
adăugă Cristofor. Ne-am înţeles?
— Ne-am înţeles !
— î n regulă ! T rim ite pe cineva la m ine cu u n bon
« p e n tru aju to rarea unei familii s ă r a c e » ... Sau m ai
bine, nu ! « P e n tru organizarea unui festival l i te r a r » .. .
Să trec banii la fondul de propagandă culturală.
U n' zîm bet vag p lu ti pe buzele lui Cristofor. Va
trece sum a la fondul cultural ! Loc m ai p o triv it decît
fondul cultural nici că se poate ! P rim ito r şi discret.
U n teren cu desăvîrşire n eu tru — acest fond c u ltu ra l!
Aici îşi p o t da m îna, fără să se întrebe cine sînt, ce au
făcu t şi ce vor, to ate opiniile, to ate convingerile şi
to ate obiectivele, oricît de duşm ănoase ar părea că
sînt dincolo de pragul registrului. Casa plăteşte şi tace.
Fondul cultural ! Casa plăteşte ! . . . A bonam ente, abona­
m ente de onoare — fireşte num ai de onoare — la gazeta
Alarm a, la gazeta Arm onia, la gazeta Sus inim ile, la
gazeta Jos mîinile, la gazeta Focşanii romîni, sau Moarte
cahalului, sau Trăiască drapelul şi n a ţia ! ... Casa
plăteşte A n u a ru l agricultorului, A nuarul silvicultorului,
viticultorului, apicultorului. . . Casa plăteşte dom nului
Serafim, cont b ro ş u ră .. . M iaulescu, poet, volum l u x . . .
U lpiu T raian D elabistriţa, rom an N um ai eu cu tine
douăzeci e x e m p la re ... P araschiv, poezii T randafiri şi
roze, zece e x e m p la re ... T ă rtă c u ţă , paisprezece exem ­
plare, Femeia de la camera 1 3 . . . Balul subofiţerilor,
treizeci b ile te . . . Balul orfanilor de război, cincizeci
b ile te . . . Balul prefecturii, o su tă b ile te . . . Spectacole,
loterii, tom bole, chermese, aziluri, ş c o li.. . Sau p u r şi
sim plu « fo n d cu ltu ra l» : 20.000 fond cultural, 30.000
fond cultural, 100.000 fond c u ltu r a l... « A ! gîndi
am uzat Cristofor. O idee ! Voi dispune să se treacă
sum a de cincizeci de m ii de lei d aţi lui L upu, la un loc
cu sum a de o su tă cincizeci de mii daţi studenţilor:
două sute de m ii fond cultural. Ca să nu fie prea m ulte
c h ita n ţe .»

304
 — Trim ite-m i un bon p en tru o « acţiune culturală !»
h o tărî Cristofor.
— T reaba ta p en tru ce acţiune ! rîse L upu, care-şi
avea şi el în registrele lui Un « fond cultural», aşa cum
avea şi socru-său Dolfi. V ru să se ridice, dar Cristofor
îi făcu semn să m ai stea:
— U n m om ent, dragă ! P arcă era vorba să-mi dai
azi un răspuns. Te înscrii la noi, la ţărăn işti, sau n u ?
Ce-ai h o tă rît? Nu u ita că noi, ţărăniştii, sîntem singurul
p artid care-şi ia angajam entul să respecte sta tu tu l
m inorităţilor !
— M-am gîndit bine ! zise Lupu. N u pot. în ju ru l
m eu am num ai liberali şi liberali. Dacă-i părăsesc şi
m ă înscriu la ţărăn işti, m ă părăsesc şi ei pe mine. î ţ i
dai seam a?
— Ai şi tu d rep tate, Lupule ! D ar nici să vă las să
nu faceţi nim ic p en tru noi nu se poate !
— Ce? în treb ă L upu. P arale?
— Ai ghicit ! rîse Cristofor. P artid u l ţărănesc e
încă tîn ăr şi duce lipsă de fonduri şi dacă n-o să-l
ajutăm noi, care avem interesul să introducem în poli­
tica ţă rii concepţii economice şi politice m ai largi decît
cele p racticate de lib e ra li...
L upu, care era convins că partid u l ţărănesc, cu
to ate succesele electorale obţinute în toam na trecu tă,
îşi va da duhul în curînd sub loviturile irezistibile ale
p artid u lu i liberal, nici nu-1 m ai lăsă pe Cristofor să
isprăvească.
— Nici o vorbă m ai m ult, C risto fo r! D a u ! Cu
plăcere. B ani p en tru ţărăn işti, dau ! Cît ?
— Cît crezi? în treb ă Cristofor.
— Treizeci de mii e bine?
— Mai pune ceva !
— P atru zeci de m ii !
— D au şi eu zece mii ! interveni Dolfi. Ca să fie
cincizeci de m ii în cap. D ar cu o condiţie: să nu se afle
că am d a t !
— Tocm ai ! interveni Lupu. Nim eni nu trebuie să
afle că am d a t !
— B un ! zise Cristofor. î n acest caz, n u m ai trim i­
te ţi bonul p en tru organizaţia sionistă. Facem altfel:

20 - c. 986 305.
d aţi voi cincizeci de mii de lei p en tru organizaţia sionistă
şi eu dau cincizeci de m ii de lei p en tru p artidul ţărănesc
şi sîntem chit !
— S-a făcut !
« A fa c e ri! reflectă Cristofor cu surîsul pe buze,
cînd L upu şi Dolfl îl părăsiră. D acă şi asta se cheam ă
afacere !» Şi-şi chemă secretara:
— Ce-i cu dom nul Scărlătescu? Ţi-am spus doar
să mi-1 trim iţi în d ată !
— N-a v enit încă ! Mi s-a spus că vine ceva m ai
tîrziu, fiindcă s-a dus m ai în tîi la sucursală pentru
cîtevâ c e a s u ri!
— B un ! Cum vine, să-l v ăd aici !
— Am grijă, dom nule director ! . . .
Cam pe la unsprezece veni să-i facă o vizită lui
Cristofor, conu M atei Ţeposu.
Conu M atei Ţeposu era m are moşier, ceea ce-1 făcea
să sufere nespus de m ult. P rea îi erau risipite moşiile.
U na se găsea în Ylaşca, alta în T utova, alta în Gorj,
a p a tra în Muscel şi aşa m ai departe.
— A devărată nenorocire ! zicea el. Trebuie să fii
to a ta ziua pe drum uri.
Cu a tît m ai m are era, deci, m ulţum irea conului
M atei cînd, după ce şi-a pus v ia ţa în prim ejdie cu trenul,
ori cu m aşina, cîte o săptăm înă-două la rînd, ca să
facă tu ru l p ro prietăţilor sale rurale, venea acasă la
B ucureşti. Casa conului M atei era casă în to a tă puterea
cuvîntului. Făcea să trăieşti în ea o mie de ani: lum i­
n ată, încăpătoare, răcoroasă v ara, călduroasă iarna —
zi-i casă gospodărească şi a tît. Tocm ai ce-i trebuie
omului, să aibă unde-şi odihni ciolanele, după atîta'
m uncă pe la moşii. Unii ziceau chiar că nici nu-i casă,
casa conului M atei, ci un palat. D ar nu un p alat din
alea piţigăiate cum au început să construiască neno­
rociţii ăia de îm bogăţiţi de război, din beton şi bîrne
de fier, cu odăiţe scunde, strim te, strîm be, iarna să
îngheţi de frig, v ara să te topeşti de căldură. Casa
conului M atei era o construcţie solidă, din p iatră, cu.
odăi largi, înalte, cu plafonul lu crat în stu catu ră, cu
uşi grele de stejar, cu m înere uriaşe de bronz, că trebuia
să m ănînci m ai îh tîi bine, să le poţi apăsa. Conu M atei

306
zice că ar fi fost construite de un arh itect francez adus
anum e de la Paris. în casa conului M atei nu găseai
calorifer. Calorifer ? L-a ferit Dum nezeu ! . . . P u te 1
zicea el. Caloriferul e bun p en tru un îm bogăţit de
război, nu p en tru un boier de neam , cum e el. Conu
M atei avea p en tru îm bogăţiţii ăştia de război un dispreţ
n e m ă rg in it.. . P rin urm are, conu M atei n u ţinea calo­
rifer în casă, ci num ai căm inuri. N işte căm inuri uriaşe,
în care băga nu surcele, ci traverse, uite aşa, să frigi
un bou întreg dintr-o d ată. De unde avea conu M atei
a tîte a traverse din care m ai trim itea şi pe la moşiile
lui şi to t nu se m ai isprăveau — asta n u priveşte pe
nim eni. Chestia e că avea, şi în casă era cald şi că ori­
cine in tra la conu M atei se sim ţea bine, fiindcă era
bine p rim it — dacă se poate zice doar aşa: « b in e» ,
despre b u cătăria şi p iv niţa conului M atei care erau
renum ite în ţa ra întreagă.
— N im eni n-a m u rit de pe urm a lor ! zicea m îndru
conu Matei.
Se lăuda conu M a te i? ... N u se lă u d a ! Spunea
adevărul. Nim eni n-a m u rit de pe urm a lor, deoarece
dum nealui era un om cu grijă de săn ătatea m usafi­
rilor săi. De aceea, fripturile ce le servea la m asă erau
din mieii, din boii, din păsările proprii. Vinurile, din
viile proprii. B rînzeturile, din stînele proprii. Pîinea,
din lanurile proprii. Fructele, din livezile proprii. Pînă
şi usturoiul, din care se prepara vestitul « m ujdei â
la conu M atei», era din potageriile proprii, p en tru că
to tu l m ergea în casa conului M atei pe g aran ţia sa
personală.
De felul său, conu M atei era conservator, d ar nu
prin naştere, ci prin m oştenire. De născut, se născuse
omu, « dem ocrat». Taică-său ţin ea o dugheană pe la
periferia B uzăului, în care vindea gaz, m angal, var,
prune uscate — şi din asta trebuia să hrănească pe
cei şase copii ai săi. B ăiat cu m intea deschisă, micul
M atei a fost în d răg it de profesorul său de istorie din
clasa în tîia gim nazială, care l-a recom andat călduros
p en tru o bursă. B ăiatu l şi-a u rm at şcoala secundară
în m od strălucit, apoi şi-a lu a t diplom a în d re p t în
m od strălu cit şi a ajuns un avocat strălucit, la B ucu­

20* 307
reşti. încolo, restul a mers de la sine: s-a îndrăgostit
de el Cleopatra, fa ta conului Iancu B ăjenaru, m are
moşier şi m em bru al p artidului conservator, unde activa
ca m are adm irator al « zeflem iştilor», p rin tre care
strălucea îndeosebi conu P etrache.
— E h e i ! ofta conu Iancu, cînd se apuca să v o r­
bească fii-si, Cleopatra, de vrem urile trecute. Ştii tu
cine erau « zeflem iştii» ? Cei m ai deştepţi oam eni din
ţa ră . T oţi călătoriţi şi to ţi oam eni cu carte, şi to ţi
înscrişi num ai la conservatori ! Cînd veneai la club,
te stricai de rîs cum îşi b ăteau ei joc de ţa ră şi de
obicfeiurile sălbatice de pe la noi, că te m irai cum ei,
care au tră it prin stră in ă tă ţi, m ai rabdă să trăiască
pe aici. L uau to ate în zeflemea: şi p ortul şi lim ba, şi
m izeria de pe la n o i. . . De aia li se zicea ş i « zefle­
m işti».
Conu Iancu s-a străd u it o vrem e să fie şi el « zefle­
m ist», d ar fiindcă n-a izb u tit, s-a resem nat şi şi-a văzut,
cu m odestie, num ai de moşii şi de afaceri. Ia r cînd a venit
fa ta să-i spună că s-a îndrăgostit de un avocat, conu
Iancu şi-a zis: « A vocat ginere ? B ună idee ! . . . U n
avocat nu strică la casa om ului.» Şi slavă dom nului,
la casa conului Iancu se p u teau hrăni nu unul, ci zece
avocaţi, a tîta aveau de lucru.
— Adică, eu, din fire — zicea conu Ian cu — n u
sînt om ră u şi nici nu-m i cau t ceartă cu lum inarea,
în v iaţa m ea n-am înşelat pe ţăran i. E u sînt om cin stit.
Cît dă altul p en tru praşilă, seceră şi coasă, to t a tîta
dau şi eu. Nici un ban mai m ult, nici un ban m ai p u ţin .
Sînt rom în şi r o m în v reau să m or. E u îmi iubesc ţa ra
şi nu-m i b a t joc de tradiţiile ei. Cît i se cuvine omului,
a tîta îi dau. D acă vecinul m eu urcă preţul păm întului
şi al păşunii, îl urc şi e u . . . C in s tit! . . . Nici un ban
m ai m ult, nici un b an m ai p uţin.
Om cu frica în D um nezeu, conu Iancu dădea în
d reap ta şi în stînga cu am bele mîini.
— Biserica din F ărcăşani cine a clădit-o? Conu
I a n c u ! zicea însuşi conu Iancu. D ar m înăstirea din
B ăileşti, cine a înzestrat-o ? Conu Ian cu ! D ar pe arhi­
m andritul Focşanilor cine l-a trim is la m untele A thos
pe un an ? Conu Ian cu !

308
 T oate cîte erau bune pe lum e, le făcea conu Iancu,
d ar cu o condiţie: să nu se atingă cineva de drepturile
lui — că lua foc. Adică de b ă tu t, nu b ătea. în v iaţa
lui n-a pus m îna pe un ţă ra n . I-a r fi fost ruşine s-o facă.
Şi nici n u l-ar fi lăsat inim a lui bună. D ar nu to t a tît
de înţelegător era şi jandarm ul, şi notarul, şi prim arul,
pe care era silit să-i cheme ca să-i facă drep tate. Ălora
n u le ardea de glum ă. B ăteau de ziceai ce-i asta. D ar
din p ăcate, b ă taia nu era to td eau n a leac sigur. Mai
sigură era ju d ecata. Şi fiindcă avea pe moşiile lui ţăra n i
m ulţi, n u m ai în treb a ce era pe capul conului Iancu:
num ai pricini şi pricini. T oată ziua pe la tribunale,
pe la m a g is tra ţi.. . ba, de m ulte ori, trebuia să-i mai
chemi şi pe m agistraţi la m asă, ca să le arăţi m ai pe
îndelete ce te doare. Aşa că, într-adevăr, fii-sa, Cleo-
p a tra , a nim erit-o. S-a îndrăgostit fa ta de un avocat !
Tocm ai bine !
— Aşa — zicea conu Iancu — o să avem am îndo
bucurie de el: şi C leopatra şi eu. Fiindcă de avocat nu
m ă p o t lipsi nici în so m n . . . şi fără ginere, iar n u se
poate. B arem să-m i fie ginerele avocat. Fiindcă oricît
de m are hoţom an o fi un avocat, dar dacă ţi-e ginere,
p arcă to t îţi bagă m îna în buzunar m ai cu milă.
Şi aşa s-a găsit, deodată, tîn ăru l avocat M atei
Ţeposu — devenit, fireşte, în ziua cununiei, profesorul
universitar M atei Ţeposu — în fruntea afacerilor conului
Iancu şi — prin fo rţa îm prejurărilor — m em bru m arcant
al p artid u lu i conservator-junim ist, unde socru-său stătea
în capul mesei, alătu ri de alţi cîţiva aleşi. Ia r din vara
lui 1914, cînd conu Iancu a m u rit, conu M atei a devenit
cu ad ev ărat conservator. Acuma n u era num ai simplu
procurist al unui m are, foarte m are p roprietar de moşii,
vii, terenuri petrolifere, păduri, case, crescătorii de vite
şi aşa m ai departe, ci însuşi proprietarul în carne şi
oase al tu tu ro r acestor bunuri. Şi cînd? Tocm ai în
toiul n eu tra lităţii, cînd fiecare firicel de grîu şi fiecare
pic de petrol era cîn tărit cu aur. D ar nici sub ocupaţia
germ ană nu şi-a schim bat conu M atei convingerile
politice. B a, po ate niciodată n-a fost dum nealui mai
conservator ca sub nem ţi. D upă o n eu tra litate în care
treb u ia să-şi m ăsoare vrem ea cu fracţiunea de secundă,

309
a tîta b ătaie de cap avea cu moşiile, cu permisele de
export, cu socotelile, cu m isiţii nem ţi, unguri, englezi,
francezi, cu încasările — ocupaţia germ ană a fost p en tru
conu M atei o ad ev ărată recreaţie. Acum cel puţin,
putea să-şi îngăduie şi conu M atei să se m ai odihnească
niţel. Aşa că pe vrem ea lui Mackensen, conu M atei
n-a făcu t decît să-şi ţin ă registrele moşiilor lui şi să-şi
facă, lin iştit şi cum inte, datoria de m inistru alătu ri
de alţi oameni cum inţi ca şi el, cum erau un N eniţescu,
un A ntipa, un Arion, un T zig a ra-S am u rc aş.. . U n
ad ev ărat paradis ! F ără alergătură, fără bătaie de cap,
fără certuri şi intrigi.
D ar pesemne că cineva l-a deochiat pe conu Matei,
fiindcă fericirea n-a ţin u t decît patru-cinci l u n i . . . şi
de atunci îi merge num ai rău şi rău şi r ă u . . . Mai întîi
a ven it revoluţia rusă din februarie 1 9 1 7 ... M unci­
torim ea, fără să se sperie de ordonanţele com anda­
m entului germ an, a început să se agite. P oliţia desco­
perea m ereu alte cercuri în care se adunau lucrătorii
ca să discute în tre ei despre cele ce se petrec în R usia.
Apoi- au început adunările şi dem onstraţiile pe străzi.
Conu M atei se cutrem ură şi acum cînd îşi aduce am inte
cum s-a trezit într-o zi, cam p rin m artie 1917, pe Calea
Victoriei, în m ijlocul unei m anifestaţii de femei. Sute
şi sute de femei, ai căror b ă rb a ţi erau m obilizaţi pe
front, străb ă te au străzile C apitalei şi strigau: « A ju to r
şi pace ! » . . . P în ă s-a v ăzu t conu M atei acasă, i-a
ieşit su fle tu l! De atunci, nu m ai are linişte. Treaz ori
în somn, num ai bolşevici şi revoluţie visează. Cam
ce gînduri or fi rum egînd ţăra n ii de pe moşiile l u i ? . . .
Şi apoi ăia care se întorc de pe front ! . . . Doam ne
Dum nezeule ! N um ai cît se gîndea şi parcă se sim ţea
fără căm aşă pe el ! O singură nădejde avea: arm ata
nem ţească.
— Ce fac ăia de la Iaşi? se zbătea el la club. Sîn
tîm p iţi? E i nu-şi dau seam a că fără arm ata nem ţească,
bolşevicii ne m ănîncă de vii?
D ar pesemne că şi ăia de la Iaşi şi-au d a t seam a
că a lt leac nu-i decît pacea cu nem ţii. S-au dus, deci,
ăia de la Iaşi la B uftea, apoi l-au chem at pe Ghiolman,
şeful conului M atei, şă formeze noul guverţi, D ar

310
Ghiolman — «cîinele credincios de la picioarele tronului»
— nu s-a dus la Ia şi pînă nu l-a în tre b a t pe conu M atei:
— Ce părere ai ? N işte reform e. . . ce v a . . .
Conu M atei s-a ap u cat cu mîinile de cap.
— Şi dum neata, coane Ghiolman, îmi vorbeşti de
reform e ?
Ghiolm an se a ră tă foarte m irat.
— De ce să n u vorbesc, coane M atei? N u vezi că
poporul se ag ită? Ce zici? Va trebui să facem alegeri
şi să convocăm P a rla m e n tu l... Despre oe să vorbim ?
Conu M atei îl privi chiorîş pe Ghiolm an:
— Şi despre ce să vorbeşti, coane Ghiolm an?
— Să z ic e m .. . despre votul universal !
Conu M atei se zbîrli:
— N u!
— D ar despre expropriere?
— Şi m ai nu !
A tunci Ghiolm an s-a ridicat, aşa cum făcea el de
obicei ca să p o ată fi m ai elocvent, şi a zis:
— Coane M atei, dum neata eşti un bun rom în şi
un d ev o tat slujitor al tronului, aşa că m ulte n-avem
ce vorbi. M-am înţeles şi cu nem ţii şi cu Yiziru ca în
P arlam en tu l meu de la Iaşi să ne ocupăm neap ărat
de reforme. Cu o Rusie revoluţionară vecină, nu se
poate altfel. D ar şi Mackensen şi liberalii m i-au cerut să
pun în funcţiile delicate num ai oam eni de încredere. De
aceea, fac apel la patriotism ul dum itale, coane Matei,
pe care ţe ştiu om cu dragoste de p o p o r .. . vino în
guvernul m eu ca m inistru al agriculturii şi domeniilor
şi aranjează dum neata reform a a g r a r ă ... N u u ita că
eşti nu num ai unul din cei m ai m ari proprietari de
moşii ai noştri, dar şi unul din cei m ai m ari avocaţi.
Te rog eu, Ghiolman, să accepţi.
Conu M atei era adînc m işcat de încrederea ce i-o
a ră ta şeful său Ghiolman. D ar conu M atei avea o cali­
ta te — poate o fi un cusur, dar indiferent ce-o fi: conu
M atei nu se lăsa dus de sentim ente. A sta-i îngăduia
să răm înă cu capul limpede în cele m ai grave îm pre­
ju rări. M inistru al exproprierii — ca să fie sigur că nu
se face exproprierea? E ceva nespus de frumos. D ar
vezi că ţrea b a nu stă chiar aşa ! D acă a acceptat să
fie m inistru sub nem ţi, a făcut-o convins că nem ţii
s-au aştern u t aici pe tra i, pe cel p u ţin o mie de ani —
şi p e n tru că avea sub nem ţi un singur stăp în : pe
M ack en sen ! D ar ca m inistru la Iaşi, to t un singur
stăp în v a avea ? Doamne fereşte ! . . . N u unul, ci
t r e i ! . . . T rei dintr-o d a tă : şi pe Ghiolman, şi pe Viziru,
şi pe M ackensen. Şi apoi, între noi fie vorba, cu Ghiolman
şi cu M ackensen ar m ai merge, dar acolo unde-i Viziru
la m ijloc, conu M atei nu se bagă. Mîine, ferească D um ­
nezeu, dacă se întîm plă ceva, Viziru are să-l m ai scoată
pe el vin o v at că au răm as ţăra n ii fără păm înt.
— N u, coane Ghiolman, eu încep să îm bătrînesc !
Cu reum atism ele mele, înţelegi dum neata, trea b ă bună
p en tru ţa ră n u poate să iasă. Ia-1 m ai bine pe Fiflide !
Fiflide o să-ţi facă o reform ă agrară, coane Ghiolm ane,
de să-ţi lingi degetele. O să m ai apuce ţăran ii să vadă
păm înt, cînd şi-or vedea ceafa fără oglindă. Ia-1 pe
Fiflide ! . . . î l cunosc. E un b u n rom în şi iubeşte ca
şi dum neata şi ca mine, poporul şi ţa ra !
S-a făcu t la Iaşi P arlam entul, Fiflide a venit cu
reform a şi to ate ar fi m ers aşa cum şi-o doreau şi Viziru,
şi Ghiolman, şi regele, şi M ackensen, dacă n-ar fi fost
nem ţii înfrînţi şi dacă ţa ra n -ar fi căzut în tr-u n ase­
m enea haos politic — că nu m ai ştii pe ce lum e te afli.
Cel p u ţin , M atei recunoaşte că a îm b ătrîn it şi că
m intea nu-1 m ai aju tă să se descurce singur. Sim te
m ereu nevoie de un sfat. Cui să i-1 ceară? Cui? Şi şi-a
b ă tu t capul a tîta , pînă a găsit drum ul: bancherul său
— Cristofor Sultanin-K erbalâ.
— Dom nule Cristofor, voiam să trec încă de ieri
pe aici ! . . . Mi-am v în d u t moşia din Clăbucul de S u s .. .
şi aia din H îrto a p e le ...
— P re ţ b u n ?
— Bunicel ! D ar pînă am v ăzu t g ata hîrtiile şi am
pus m îna pe b a n i . . . nu m ai întreba ! D -aia m -am
ferit to a tă v iaţa să am de-a face cu liberalii. N işte zgrip-
ţoroi ! . . . Toţi, unul şi unul. P arcă le-ar fi ta tă V intilă !
— Un liberal? în trebă Cristofor. Cine?
— U nul M arin D um ău !
Cristofor n-auzise niciodată de el.
— D u m ă u .. . D u m ău ? De unde o fi?

312
 — N u ştiu m are lucru ! zise conu M atei. P o t să-ţi
spun doar a tît: de un an e adm inistrator sechestru
la fabricile de bere « O ppler» şi « L uther».
— A şa . . . da ! zise Cristofor, care n u m ai stărui.
Conu M atei rîse:
— Liberal să fii, nu-i aşa? D ar în sfîrşit ! Acu ce
spui, dom nule Cristofor, ce facem cu b anii?
— Zic să-i băgăm într-o fabrică ! U ite o listă de
industrii care abia aşteap tă oam eni de in iţiativ ă !
Conu M atei cercetă lista şi în zece m inute fu lăm u rit:
— Cred că ar fi o afacere să ne ocupăm de fabrica
asta de spirtoase de la A rad. N u eşti de părere?
— Ba da ! răspunse Cristofor. S-o facem pe asta.
D ar n-ar strica nici fabrica de ciocolată de la Braşov.
— Crezi? făcu conu Matei.
— Aşa cred !
D acă zice Cristofor !
— Bine ! H ai şi ciocolată ! N um ai bine să fie.
— Va fi ! h o tărî scurt Cristofor.
— A tunci noroc şi ceasul cel bun ! încheie conul
M atei p arte a com ercială a vizitei sale. Mîine aduc banii.
V ru să treacă la p arte a politică a vizitei, dar Cristofor
îşi am inti că trebuie să cheme pe cineva la telefon:
— Alo, dă-mi leg ătura cu Pascu !
Apoi, către conu M atei:
— Mă ierţi, coane M atei, num ai o c lip ă ... E ceva
u rg e n t. . . Alo, da ! . . . Pascu ? . . . Să trăieşti !. . . Ei,
cum s-a term in at cu lichidarea ! . . . Cît ? . . . O sută
cincizeci de m ilio a n e ? ... H alal să v ă f i e ! . . . M ulţu­
mesc ! . . . B un ! .. . Treci pe la m ine !
Puse jos receptorul şi-i spuse conului M atei:
— V orba dum itale: liberal să fii ! Ajunge să fii
liberal, ca să te um pli de bani.
— D ar despre ce este v o rba? în treb ă conu M atei,
curios.
— Despre lichidările bunurilor inam ice, coane Matei.
Guvernul a început să aplice convenţia de la San Remo.
Auzise ceva conu M atei: la San Remo puterile
apusene hotărîseră ca bunurile germane, aflate pe teri­
toriul rom în la declararea războiului, să fie lichidate,
iar acţiunile societăţilor cu participare germ ană să

313
fie depuse spre ştam pilare. D ar puterile m ai hotărî-
seră ceva: ca num ai 51 la su tă din acţiunile m oştenite
de la germ ani să revină ţării, iar restul de 49 la sută
să fie îm p ărţite exact pe din două, între F ra n ţa şi
Anglia. « D e ce?» a în treb a t conu M atei pe Ghiolman.
« D e ce ? i-a răspuns Ghiolm an, în cru n ta t. De ce au
pus, de pildă, englezii stăpînire pe to a tă D unărea
noastră ? De ce şi-au făcut englezii bază navală la Sulina,
unde m arinarii rom îni sînt in stru iţi de către instructori
englezi? De ce ne vîră englezii pe gît vapoare uzate
pe p re ţ de fier vechi, cu condiţia ca noi să acceptăm
uri am iral englez în capul m arinei noastre ? A tunci
ce m ai întrebi de ce?»
P în ă aici, aşadar, to ate erau limpezi în capul conului
Matei. D ar m ai m u lt nu ştia. Şi i-o spuse lui Cristofor
care-1 lăm uri:
— De la sem narea convenţiei, coane M atei, şi pînă
la punerea ei în practică, s-a petrecu t o m inune. P înă
să se facă in v en taru l, pînă să se încheie formele de
lichidare, pînă nu ştiu ce, cînd acţiunile au ajuns la
ştam pilare, s-a co n stata t că cea m ai m are p arte din
averea germ ană a devenit peste noapte avere engleză
ori franceză.
— Ei, cum asta, frate Cristofor? se m iră conu
Matei.
— Aşa cum auzi, coane Ţ e p o s u .. . De pildă: B anca
G enerală R om înă, care, precum ştii şi m atale, e bancă
sută-n su tă germ ană, a fost declarată la ştam pilare
num ai cu 20 la su tă capital germ an. Care v a să zică,
dintr-u n condei, 80 la su tă din capitalul germ an a
in tra t în întregim e în buzunarul anglo-francezilor, fără
ca ţa ra să v ad ă un b an din ju m ă ta te a ce i s-ar fi cuvenit
pe baza convenţiei de la San Remo.
M atei Ţeposu rîse cu adm iraţie şi invidie:
— Auzi, a u z i ! . . . îm i închipui cam ce şperţ or fi
lu at şmecherii care au a ju ta t pe englezi şi francezi
la coţcăria asta !
Rîse şi Cristofor:
— Ba eşti d eparte să-ţi închipui, coane M atei. ..
Fiindcă asta nu s-a în tîm p lat num ai cu B anca Gene­
rală Rom înă, dar şi cu B anca de Credit Romiîn, în tre ­

314
prindere cu capital cu rat austriac, care s-a trezit, din
m oşi-străm oşi, afacere franco-engleză. . . Şi cu B anca
Comercială R om înă, care a devenit belgo-franceză.. .
si cu societatea petroliferă « Steaua R om înă», care la
lichidare s-a a ră ta t a fi aproape în întregim e proprie­
ta te a societăţilor engleze « R oyal D u tch » şi « Anglo-
Persian- Company ».
— Măi, măi, m ăi ! exclam ă conu M atei, care căzuse,
p u r şi sim plu, în extaz.
— Ca să vezi cît de grozavă este afacerea, coane
M atei — continuă Cristofor — află că din trei m iliarde,
la cît este evaluată averea « Stelei R om îne», statu l,
în loc să prim ească peste un m iliard şi ju m ă ta te , după
cum stabileşte convenţia de la San Rem o, a prim it
num ai două sute de milioane. Ca şi cu societăţile p etro ­
lifere « Concordia» şi « Vega» din averea cărora statu l
în loc să capete un m iliard, a c ă p ă t a t .. . ai auzit şi
dum n eata ce m i-a spus P a s c u .. . num ai o su tă cinci­
zeci de milioane !
— A, despre « C o ncordia» şi « Y ega» era vorba?
— D a ! Ce? N u cum va ai şi dum neata ceva acţiuni?
— A m ! făcu în g rijo rat conu M atei. 0 să scadă?
Cristofor îl linişti cu un zîm bet larg.
— D im potrivă ! Acu d-abia o să înceapă să crească !
— A tunci, să cum păr?
— C um pără ! D acă vrei, te servesc !
— Te rog !
î n sfîrşit, conu M atei p u tu să-i vorbească lui Cri­
stofor despre necazurile lui.
— Am v en it după un sfat, dom nule Cristofor. îm i
trebuie un p artid . D acă vine exproprierea, ajung la
sapă de lem n. Am nevoie, care v a să zică, de un p artid
care să înţeleagă că o expropriere rurală e to tu n a cu
ruina to ta lă a ţă rii. . . Şi nu ştiu la care p artid să m ă
o p re s c .. . M-am zăpăcit de cîte partid e avem azi pe
a i c i ... B ratu , p a r t i d . . . Treancă, p a r t i d . . . N eaţă,
p a r t i d . .. Ju g ăn aru , p a rtid ! P artid u l liberal, p artid u l
poporului, p artid u l tak ist, ţără n ist-Ju g ă n aru , ţărăn ist-
Enache, ţărănist-socialist, socialist-ardelean, naţionalist-
dem ocrat. Şi m u n c ito rii.. . ce să m ai vorbesc de m unci­
tori ! De dim ineaţa pînă seara, um plu străzile cu dem ons­

315
traţiile lor. Şi cer ex p ro p riere. . . Şi cer vot un iv ersal. . .
Şi cer pe dracu să-i ia ! Şi eu cu cine lu p t îm potriva
prim ejdiei? Cu G hiolm an? D ar nu vezi că şi Ghiolman
şi-a p ierd u t capul şi că a început şi el să dea din colţ
în colţ? Ai v ăz u t ce a fă cu t? Ca să-şi scape partidul
conservator de prăbuşire, s-a pus şi el la curent cu
m oda şi l-a b o tezat « con serv ato r-p ro g resist» .. . Ai
m ai auzit aşa ceva de cînd eşti? C onservator progresist.
Dacă-i aşa, de ce nu-i zice m ai bine « zăpadă frip tă»
că to tu n a ar f i ! . , . U n c a ra g h io s !... în cearcă şi el
în to t felul, poate o izbuti să trag ă lum ea pe sfoară
cil conservatorism ul său progresist ! . . . Acum a trate ază
cu N eaţă. Se îneacă, d ar to t el cere garanţii genera­
lului că nu v a face exproprierea to tală. P rin urm are,
sta u prost. Am răm as singur. Acu la cine m ă ,duc?
La Y iziru? Ca să fiu a cincea ro a tă la c ă ru ţă? M ersi!
La N eaţă? M-a ferit D u m n e z e u ... N u vreau eu să
m ă bag slugă la stăpîn, darm ite să m ă bag slugă la
slugă ! Las-că ştiu ce vorbesc ! . . . A tunci ce m ă fac,
nene Cristofor, ce m ă fac?
— Am înţeles ! îi răspunse Cristofor, perfect lăm urit
asupra problem ei. Vorbeşte cu Ju g ăn aru . Ju g ăn a ru
este şeful p artid u lu i ţărănesc. E un om foarte-foarte
interesant.
— Ce to t vorbeşti, dom nule Cristofor? făcu, v ăd it
su p ărat, conu M atei. D acă nu te-aş cunoaşte ca om
serios, aş crede că vrei să-ţi b aţi joc de m ine !
Şi apăsînd cu glas tare pe fiecare cuvînt, ca şi cum
ar vorbi unui surd, conu M atei adăugă:
— E u sînt avocatul M atei Ţ e p o s u ... M o şie r...
Mare la tifu n d ia r.. . stăpîn a treisprezece m o ş ii...
cîteva sute de m ii de h e c ta r e ... m o ş ie r... înţelegi?
Moşier ! Şi d u m n eata m ă trim iţi la ţă ră n işti?
Am abil, d ar foarte h o tărît, Cristofor rep etă:
— Vorbeşte cu Ju g ăn a ru !
— D ar ! . . . m ai încercă conu M atei să se îm potri­
vească.
Lui Cristofor nu-i plăcea să întîm pine a tîta neîn­
credere din p arte a unui prieten al băncii:
— îm i pare rău, coane M atei ! Să ştii că m ă supăr.
Am prea m are stim ă p en tru dum neata, ca să nu m ă

316
gîndesc la cele ce spun. Vorbeşte cu J u g ă n a r u ! ...
Ju g ăn aru e un om de m are viitor ! . . . În tîm p lă to r el
vine diseară la mine. Vino şi dum neata. Stai de vorbă
cu el. D acă n u -ţi place, nu faci afacerea. O vizită la
m ine nu angajează.
Convins, conu M atei se ridică:
— Bine ! V i n .. . La ce oră?
— La o p t . . . Iei m asa cu noi.
«A faceri ! D acă şi asta se cheam ă afacere !» reflectă
Cristofor. Apoi îl prim i pe profesorul Arghir, pe care-1
rugase să treacă de dim ineaţă pe la bancă, într-o
chestiune « n a ţio n a lă » de cea m ai m are im p o rtan ţă.
De fap t, voia să-i vorbească despre o eventuală cola­
borare cu ţărăn iştii. încercarea era foarte riscantă.
Să propui lui Arghir, vajnicul lu p tă to r naţionalist,
conlucrarea cu un p artid nou, care prim eşte în rîndu-
rile lui pe oricine, fără deosebire de origină naţională
şi lim bă, era un act de m are curaj. Arghir trebuia lu at
pe înconjur. Cu m ultă abilitate. De aceea, cum se aşeză
A rghir în fotoliu, Cristofor începu să-i vorbească despre
cu to tu l altceva.
— Dom nule profesor, ştii că banca noastră edi­
tează u n . ..
D ar A rghir îl în treru pse:
— Da, spune, te r o g . . . Voiam to t tim pul să te
în treb : cum stai cu linia dum itale aeronautică B ucu­
reşti-L ondra?
Teribil, profesorul A rg h ir! Venise p re g ătit să ia
el pe înconjur pe Cristofor. Şi l-a lu a t tocm ai bine:
pe p arte a unde Cristofor era m ai sensibil. Linia aeriana
B u cu reşti-P aris-L o n d ra.. . Visul lui cu p a tru m o­
toare . / . O societate de tran sp o rtu ri aeriene. . . aşa
cum îi stă bine unei bănci m oderne, care vrea să spargă
cu afacerile ei cele m ai în d ep ărtate orizonturi albastre.
— Sîntem pe calea cea bună, dom nule profesor !
exclam ă Cristofor, m ăgulit şi cu o flacără rom antică
în ochi. î n curînd, spaţiul şi tim pul nu vor m ai exista
pen tru noi, dom nule profesor. L egătura noastră cu
stră in ă ta te a se va face în trei-p a tru ore. Va fi un cîştig
imens p en tru ţa ră , care, m ai cu seam ă acum , după
războiul acesta, n u se m ai poate lipsi de s tr ă in ă ta te .. .

317
Şi tocm ai despre asta am v ru t sa stau de vorbă cU
dum neata, dom nule profesor. B anca noastră editează
un album în lim ba fran ceză. .. p en tru propaganda în
străin ătate.
De abia acum, cînd îi vorbea lui Arghir, îşi dădea
seama că a pornit-o greşit. Album ul, care trebuia să
cuprindă o im agine cît m ai ispititoare a frum useţilor
şi bogăţiilor natu rale ale ţării, avea drept scop să atragă
aici capitaluri străine. D ar p o ţi să vorbeşti de ca p ita­
luri străine lui A rghir?
E ra, însă, prea tîrziu.
* — E vorba de o acţiune p atriotică, dom nule pro­
fesor, continuă Cristofor. D ar, tocm ai p en tru că este
o acţiune p atrio tică, ea nu poate fi valabilă decît dacă
are pecetea celui m ai m are savant al nostru, profe­
sorul Nicu A rghir !
Profesorul A rghir îşi înclină capul, ca să asculte
m ai bine. Cristofor nu ştia ce să creadă: prim ejdia
a trec u t, sau profesorul A rghir n-a fost a te n t?
— De aceea, domnule profesor — vorbi el m ai departe
— te rog în num ele băncii, să ne scrii o prefaţă. Sem nă­
tu ra dum itale sub prefaţă va atrage a te n ţia . . . a te n ţia . . .
— Băncilor şi industriilor străine, zise Arghir, liniştit.
Aş fi încîn tat. E u sînt p en tru capitaluri străine. F ără
ele, ţa ra se ruinează. Şi aş fi fericit dacă m odestul meu
num e ar p u tea contribui la o asemenea faptă, într-adev ăr,
cum zici dum neata, « patriotică».
— Sînt în cîn tat că te aud vorbind aşa, dom nule
profesor! F ără capitaluri s tr ă in e ... e n g le z e ... fra n ­
ceze. . . a m e ric a n e .. . Trebuie să ştii, dom nule profesor,
că am ericanii au cele m ai bune gînduri fa ţă de n o i. . .
Cu capitalurile am ericane ţa ra ar p u tea deveni feri­
cită . . .
Cristofor se sim ţea m ult mai bine. Scăpase de ce
a fost m ai greu. Acum p u tea să încerce lo v itu ra cea
m a re :
— Dom nule profesor, ce părere ai dum neata despre
Ju g ăn a ru ?
— Excelentă ! replică, entuziast, dom nul profesor
Arghir. D ar, apropo, dom nule Cristofor, ce facem cu
te a tru l acela?

318
 Cristofor o sfccli. Arghir a sim ţit că are nevoie de
el şi acu îl strînge cu uşa. De cîteva luni Arghir îi to t
vorbea despre nevoia unui te a tru unde să i se joace
operele dram atice şi Cristofor îl to t p o artă cu vorba.
P u ţin je n a t, Cristofor îi răspunse:
— N um aidecît, dom nule profesor. N u m a id e c ît...
Vorbeam de Ju g ăn aru . Acuma, criza de guvern e des­
chisă. Azi-mîine, v in noi alegeri. N u te-ar interesa,
dom nule profesor, să stai de vorbă cu Ju g ă n a ru ? E ste
adev ărat că Ju g ăn a ru conduce un p artid care nu face
deosebire d e . . .
— N-am absolut nim ic îm potriva evreilor ! i-o luă
Arghir înainte. U n evreu care se em oţionează la citirea
vechiului T estam ent are to a tă stim a m ea. De pildă,
m ai zilele trecute, a venit la mine un hebreu, un sionist,
însufleţit de cele m ai bune sentim ente rom îneşti, şi
mi-a spus că pregăteşte o antologie a poeţilor rom îni
în idiş. Venise om ul să-i fac o prefaţă. I-am scris-o
pe loc: « În tru c ît p o t judeca — am scris — traducerile
dom nului Şmilsohn sînt exacte şi armonioase !» Zîm-
beşti, dom nule C ris to fo r!... F oarte r ă u ! . . . A sta
înseam nă că nu ştii idiş. E u sînt de la Botoşani. E o
lim bă ex trao rd in ară. D ar, apropo ! Ce facem, domnule
Cristofor, cu te a tru l acela !
Ca să evite răspunsul, Cristofor rîse.
— D acă te-ar auzi Caţă cum vorbeşti de ovrei !
A rghir se făcu foc:
— Caţă ? Să nu-m i m ai vorbeşti de Caţă, te rog !
Am ru p t-o cu el definitiv. Canalia şi-a convocat la
Iaşi, cu de la sine putere, un congres şi m -a d a t afară
din Liga creştină, p en tru că aş fi socialist. E u, socia­
list ! . . . Şi în şedinţa de ieri num ai de capul m eu s-a
ţin u t. Cică s-ar fi descoperit la socialişti lista dem nita­
rilor revoluţionari, cu m ine în cap ca preşedinte al
republicii ! . . . Şi haim anaua aceea de G riguţă A rţag,
hop şi el, c-o să-mi putrezească ciolanele în ocnă, p en tru
că sînt socialist ! . . . Acu, dum neata m ă cunoşti, dom ­
nule Cristofor ! Sînt eu socialist? N u, dom nule Cristofor.
E u sînt om sărac. Am nouă guri de h răn it, d ar nu sînt
socialist. . . Şi fiindcă veni vorba de C aţă, ce facem
cu te a tru l acela, dom nule C ristofor?

319
 — N um aidecît, dom nule profesor, num aidecît ! Aş
vrea să ştiu doar a tîta : ai fi dispus să stai de vorbă
cu Ju g ăn a ru ?
— D ar bineînţeles ! Ju g ăn aru îmi place. A devărat
rom în. Am cu cine să m ă înţeleg. Ceilalţi sînt nişte
canalii. Cu cine să m erg? Cu C aţă? Un tîlhar. Cu T ake?
Cu T ake nu m erg nici în rai ! . . . Cu N eaţă? Nu vreau
să m ai am de-a face cu el. Lui N eaţă i-am s p u s :« Orice
discuţie cu oamenii ăştia ne face să pierdem spiritul
public !» N u m ai v reau să ştiu de N eaţă. Cu socialiştii?
Ca să-i dau apă la m oară lui C aţă? Nu, dom nule
Cristofor, oricum aş întoarce-o, parcă to t Ju g ăn a ru
e m ai de soi. D ar apropo, dom nule Cristofor ! Ce facem
cu teatru l acela?
— Sînt fericit, dom nule profesor, că ne putem în ţe ­
lege. Vine şi conu M atei Ţeposu şi generalul Malacu.
— Conu M atei? Perfect. Şi M alacu? A sta-i şi m ai
bine. La ce oră?
— La opt.
— O p t? F o arte bine. L a opt sînt la dum neata.
D ar ce facem, dom nule Cristofor, cu teatru l acela ?
P rea era pusă ritos în treb area p en tru ca răspunsul
să m ai p o ată fi ocolit. Cristofor începu, deci, prin a
nu-şi aduce am inte.
— Despre ce te a tru e v orba?
A rghir se suci nervos în fotoliu:
— Cum ce te a tru , coane C ristofor? Pesem ne că
nu-m i ajunge nenorocirea care a d a t peste mine, că
trebuie să stau de vorbă cu un ţărăn o i necioplit ca
Ju g ăn aru , acu îm i m ai vii şi dum neata să m ă am ărăşti !
Auzi ! Care te a tru !
N evinovat, Cristofor, care înţelegea că n u mai există
scăpare, făcu:
— Da, dom nule profesor ! Care te a tru ? Voiam să
zic: despre care te a tru e v o rb a? T eatrul N aţional,
sau te a tru l n o stru ?
Voios, A rghir îl lăm uri:
— Al nostru, fireşte ! T eatru l despre care am vorbit
de a tîte a ori.
— Şi cum te-ai gîndit să-i spui, dom nule A rghir?

320
 — T eatru l P opular ! E un titlu răsu n ăto r şi atractiv .
Publicul v a da buzna la noi.
G înditor, Cristofor făcu:
— în orice caz, e b u n ! Cu piesele dum itale, dom ­
nule profesor, facem o afacere excelentă.
M ăgulit, d ar m odest, profesorul A rghir se înclină
spre Cristofor:
— Crezi?
— Ce m ai v orbă ? E doar la m intea om ului ! Num ele
d u m ita le .. .
— A d e v ă ra t! aprobă Arghir. L a asta n u m -am
gîndit. Şi atunci, cum o pornim ?
— Nimic ihai sim plu: facem o societate anonim ă
pe acţiuni. C apital: trei m ilio a n e .. . Ajunge, ce s p u i ? .. .
Aşa ! . . . Lansăm şase mii acţiuni a cinci sute de lei.
Cît subscrie Liga culturală a dum itale?
P lin de însufleţire, profesorul A rghir îi răspunse:
— Să zicem o su tă de m i i ! . . . A vansează dum neata
banii şi-i scazi din beneficiu.
— Nici nu m -am gîndit a ltf e l! surîse Cristofor,
am abil. P rin urm are, o su tă de m ii avem. Ne m ai trebuie
două m ilioane nouă sute de mii. Noi, banca, subscriem
două milioane o p t sute nouăzeci de m i i .. . Ne m ai
lipsesc zece mii de le i. . . î i va subscrie dom nul R ădu-
canu, directorul băncii, în num ele partidului ţă ră n e s c .. .
şi ia tă subscripţia acoperită. în doi tim pi şi trei mişcări,
teatru l dum itale e gata. E şti m u lţu m it?
— F ericit, nu m u lţu m it ! strigă Arghir. Şi unde-1
clădim ?
— U nde zici dum neata !
— E u zic pe bulevardul E lisabeta. Pe locul In sti­
tu tu lu i sud-est-european.
— Acolo îl clădim ! P en tru dum neata ţa ra trebuie
să facă cele m ai m ari sacrificii. P rin urm are la o p t . . .
— La o p t fix sînt al dum itale pe veci recunoscător !
« Afaceri ! D acă şi asta se cheam ă afacere !» reflectă
Cristofor, care abia aştep tă să plece Arghir, ca să-şi
cheme secretara şi să ţipe la ea:
— Ce-i porcăria a sta ? Nu i-ai telefonat lui Scăr-
lătescu să vină în d a tă ?
— B a da ! A venit. D ar n-a v ru t să v ă deranjeze !

21 - c. 986 321
 — Spune-i că acum poate să in tre ! . . .
— î i s p u n ! D ar v ă aştea p tă dom nul M argulies,
care zice că e foarte grăbit.
— Bine, să in tre Margulies ! D ar cum pleacă M argu­
lies, să-l v ăd pe Scărlătescu aici !
Cristofor se gîndise că un S tam atiu şi un Margulies,
cu averea pe care au făcut-o luna trec u tă la bursă,
ar face foarte bine să se înscrie la ţărăn işti. L-a chem at
pe M argulies şi omul a venit.
De la început M argulies îi spuse:
,— E u şi cu S tam atiu avem nişte gologani de prisos.
Ce facem cu ei?
— C onstrucţii ! zise scurt Cristofor. Case de ra n ­
dam ent.
— î n regulă ! Mîine la zece vin cu S tam atiu şi
tranşăm .
— Te aştep t !
Şi Cristofor trecu im ediat la politică.
— Ce-ai de gînd, M argulies? Vii la ţă ră n işti?
D ar Cristofor nu-1 cunoştea pe M argulies, om ul
poKtic. Şi ca om politic, Margulies era pe deplin con­
ştien t de valoarea sa:
— E u , dom nule Cristofor, nu vorbesc num ai în
num ele m eu, ci în num ele unui întreg grup politic.
Ai au zit de blocul cetătenesc « E n ăch ită V ăcărescu»?
— Nu !
— F o arte rău , dom nule Cristofor. Află că ăla sînt eu !
— Şi ce vrea blocul dum itale?
— Blocul m eu v rea solidaritate socială ! . . . De
aceea ne-am u n it m ai m ulţi cetăţeni din to ate ra m u ­
rile de ac tiv itate şi am h o tă rît să ne constituim în tr-u n
p a r t i d . . . p artid u l « E n ăch iţă V ă c ă re sc u » .. .
Chestiunea se tra ta se cîteva zile în ju ru l « ediţiilor
speciale» ale dom nului T randafir, la bodega « Ca la
noi, la nim eni !»
în tr-o zi s-au găsit în bodegă cei m ai buni clienţi
ai dom nului T randafir, care, to ţi, au cerut vin de « ăl
negru», fiindcă to ţi ştiau « ce-i a i a » . . . M acarie, cizm ar
de lux, ceva m ai încălzit de atm osfera în ălţăto are ce
dom nea în local, a zbierat:

322
 — F raţilo r, zic să stri£ăm : trăiască dom nul T ran ­
dafir ! Ce ne-am face, fraţilor, fără dom nul T randafir?
Iordăchescu, funcţionar la vam ă, şm echer cum num ai
un funcţionar de vam ă poate fi şmecher, i-a răspuns:
— Aşa e ! E l e d ep u tatu l nostru pe lîngă ta ta
Noe ! . . . E l e singurul care ne înţelege durerile ! . . .
T răiască !
— U raaaa !
T o ţi ciocniră în cinstea lui T randafir, care, cum se
făcu linişte, ca să glum ească, aruncă şi el o vorbă, acolo:
— Şi eu zic să trăiască p artid u l m eu de « ăl negru» !
V orba căzu la în tîm p laie, d ar pe păm în t bun. P a rtid ?
N u era unul din ei să nu-1 tra g ă inim a să-şi facă un
p a rtid — fiindcă vedea fiecare că vecinul îşi face un
p artid . D ar nici unul din ei nu ştia cu ce să înceapă.
Şi poate n-ar fi ştiu t nici în seara aceea, dacă n u s-ar
fi găsit p rin tre ei un avocat, Tem istocle Iliescu, agent1
liberal, care să ia in iţiativ a:
— Mă, v ăd că aici sîntem to ţi un suflet şi o sim ţire.
E u zic să facem un p a r tid . . . un p a rtid al n o s tru . . .
D upă aia vedem n o i !
Au m încat şi b ă u t cîteva zile la rîn d în tre orele
11—1 şi 6 —8, pînă s-a născut « E n ăch iţă V ăcărescu»,
p a rtid al arm oniei sociale, cu m em bri în conducere:
Tem isfocle Iliescu, avocat, dom nul Trandafir, ospătar,
S tam atiu şi Margulies, meseriaşi, M acarie Niculescu,
meseriaş, Cîştiroabă Vasile, funcţionar, Iordăchescu,
funcţionar, A nton B urlacu, croitor, şi încă vreo cîţiva
reprezentanţi ai diverselor clase sociale, care beau,
m încau şi făceau afaceri în bodega lui Trandafir.
— Ă sta-i p artid u l m eu, declară m îndru Margulies.
— Bine ! Vino la noi, la ţără n işti !
Margulies ştia că aici are de-a face n u cu u n « ăla»
care să-l ducă de nas, ci cu un negustor serios.
— Să vorbesc cu p artid u l ! Avem şedinţă mîine
la unsprezece.
— Bine ! V orbeşte şi aranjează. ..
— O să caut ! h o tărî Margulies.
« A faceri ! D acă şi asta se cheam ă afacere !» reflectă
Cristofor, care, de în d ată ce Margulies ieşi, porunci
secretarei să-l cheme pe Scărlătescu.

21* 323
 Noul director al personalului, Scărlătescu, care-şi
luase abia cu o zi înainte slujba în prim ire, apăru.
— Dom nule Scărlătescu ! îi vorbi Cristofor. Avem
p rin tre funcţionarii noştri elem ente mai m u lt decît
d u b io a se .. . Te rog să ai grijă de e l e .. . E ste în special
pe aici u n u l ...
— Cum îl cheam ă?
— K orner !
Ochii lui Scărlătescu sclipiră ciudat:
— K o rn er? Şi m ai cum ?
— N u ş t i u . . . şi nici nu v reau să ştiu ! A sta o să
vezi' d u m n e a ta . . .
« A fa c e ri! D acă şi asta se cheam ă afacere !» De
aceea, bine ziceau şi artiştii cu care îi plăcea să se
înconjoare:
— D um neata, dom nule Cristofor, eşti un artist, nu
bancher. Cine zice că dum neata eşti un bancher e o
canalie, iar dacă ceea ce eşti dum neata se cheam ă
bancher, atunci ţa ra trebuie să se roage celui de sus
să-i dea cît m ai m u lţi bancheri ca dum neata.
Şi oftau to ţi:
— Hei, dacă ar fi to ţi bancherii ca dum neata,
dom nule C risto fo r.. .
Căci, dacă bancherul Cristofor se lăsa in iţia t de
artişti în tainele artei, artiştii se lăsau in iţiaţi ae b a n ­
cherul Cristofor în bucuriile vieţii. Şi aceşti artişti s-au
ţin u t de el scai, în d a tă după ră zb o i:
— Dom nule Cristofor, dum neata nu ai d rep tu l să
stai în um bra biroului, în tim p ce to ţi pungaşii conduc
ţa ra şi o jupoaie ! . . . Ieşi în strad ă şi lu p tă ! . . . Ţ ara
te aşteap tă. L u p tă şi ia frînele ţării în m înă !
Aşa-i vorbeau necontenit artiştii. P înă şi-a d a t
seam a că, în tr-ad ev ăr, prietenii săi, artiştii, au drep­
ta te : el este pred estin at să joace u n m are, m are rol
de conducător politic în R om înia de după război. Ia r
dacă m ai avea îndoieli, i le risipi prietenul său
Nectarie.
N ectarie, ziaristul şi specialistul în m aterie de eco­
nomie politică, grăsun, oacheş, cu m u staţă neagră şi
groasă, cu buze cărnoase, care frăm întau fără înce­
tare u n trab u c pe ju m ă ta te stins, cu nişte ochi în care

324
licărea în to td eau n a o scînteie răutăcioasă, aşa îneît
n u puteai şti niciodată cînd crede şi cînd nu crede ceea
ce spune, îl scu tu ra m ereu pe Cristofor:
— înţelege o d ată, omule, că în politica ţării e
nevoie de bancheri cinstiţi, care ţin seama în afaceri
n u de binele consiliului de adm inistraţie, ci de binele
ţării. Ţ ara are nevoie de bancheri cu concepţii poli­
tice noi, largi, dem ocratice, care să n u apere intere­
sele unei singure clase: aceea a m arilor m oşieri şi a
m arilor industriaşi, cum fac liberalii, ci interesele tu tu ro r
claselor sociale de m oşieri m ijlocii, negustori mijlocii,
industriaşi mijlocii.
De altfel aşa gîndea m ai de m ult, încă înainte de
război, şi Cristofor. Convins pe de o p a rte că lui îi este
rezerv ată în economia ţă rii m isiunea de a dem ocratiza
com erţul, in d u stria . şi banca — şi pe de altă p a rte că
o asem enea politică economică nu se poate sprijini
num ai pe capitalul naţional, ci trebuie să facă apel la
capitalu ri străine, Cristofor, ceruse, înainte de război,
înscrierea la liberali. B anca S ultanin-K elbalâ & Co
era de fa p t o afiliată a Băncii N aţionale pe care o
seconda în to ate întreprinderile ei, începînd cu tra m ­
vaiele şi sfîrşind cu operaţia de transfer a păm înturilor
boierim ii falite, în mîinile ciocoimii liberale.
D ar curînd Cristofor avu o dureroasă decepţie:
liberalii nu a ră ta u nici cea m ai m ică înţelegere p en tru
grandioasele sale proiecte economice.
î n fantezia sa de artist, Cristofor vedea peste to t
num ai fabrici şi fa b ric i.. . pînă şi în agricultură fabrici
— cînd liberalii de asta se tem eau mai m ult decît de
orice: de fabrici.
— Cristofor, scum pule — i-a spus conu Alecu lui
Cristofor — lasă-te de reverii sim boliste ! (Conu Alecu
aflase că pe la terasa O teteleşanu circulă o nouă m odă
p rin tre poeţi: simbolismul). Lasă-te, z ă u ! . . . D acă
ne-am lua după dum neata, l-am nenoroci pe ţăra n .
Ţ ăranul, scum pule, trebuie să fie p ă stra t de noi aşa
cum l-a lăsat D um nezeu: ta re ca oţelul, verde ca bradul,
falnic ca s te ja r u l.. . rom în de v iţă veche daco-rom ană,
în m ijlocul peisajului său rural, pe care noi n-avem
voie să-l pîngărim cu fum ul coşului de fabrică. Fum ul

325
strică şi frum useţea n atu rii şi săn ătatea ţăran u lu i. Şi
îi strică şi obiceiurile. îl îndepărtează de la m unca
şi v ra ja păm întului. Pricepi, frate C ristofor? D acă fac
industrii, ţă ra n u l îm i v a zvîrli cît colo hîrleţul şi grapa
şi-mi v a da n ăv ală p rin fabrici*, unde i se pare că o să
cîştige m ai bine. A sta ar însem na să m ă sinucid de
două ori: dacă-i las pe ţăra n i să emigreze spre fabrici,
răm în fără b ra ţe de m uncă la ţa ră . Şi cu cît sînt b ra ţe
de m uncă m ai p uţine, cu a tît o să-mi ceară să le dau
p re ţ m ai b u n . . . P e de altă p arte , dacă îi las pe ţă ra n i
să şe înghesuie în fabrici, înseam nă că a ju t cu mîinile
mele să se îngroaşe rîndurile proletariatului industrial,
care să m i se ţin ă de revoluţii. N u vezi ce se petrece în
R u s ia ? ... M ereu revoluţii. Nu-i lună să n-aibă ţa ru l
buclucuri cu ăi care se joacă de-a b o m b e le .. . Şi m ereu
m uncitorii din fabrici în fru n te ! . . . Zău, tinere, lasă-te
de copilăriile astea ! Ce-ţi trebuie fabrici, cînd banii
îţi rentează şi a ş a . . . fără nici o bătaie de cap !
A m ărît, Cristofor se duse la V intilă. V intilă era
capul financiar au to rizat al partidului. Cînd îi vorbi
Cristofor de nevoia unor capitaluri străine, V intilă îl
străpunse cu o privire ucigătoare.
— C apitaluri străin e? Şi noi ce să facem ? Să ne
punem ştreangul de g ît? Străinii, da — şi noi, n u ? . . .
He, dom nule Cristofor ! Ştii cum vorbeşti dum neata ?
Ca un duşm an al ţării ! Ca u nul care nu are nim ic com un
cu aspiraţiile neam ului ! Care v a să zică noi, liberalii,
n u m ai sîntem b u n i de nim ic, aşa că m ai bine să ne
dăm deoparte şi să vin ă să ne ia locul nişte străini !
— D ar n-am crezut asta, dom nule V intilă ! pro testă
Cristofor, tim id. Ziceam că în interesul unei dezvoltări
serioase a economiei naţionale, să vină aici şi capitaluri
străine, care îm preună c u . ..
— Noi n u facem tovărăşie, dom nule K erbalâ ! îl
luă V intilă pe to n oficial. Noi sîntem rom îni, în ţa ra
rom înească şi n-avem nevoie de capitaluri străine ! în
ţa ra rom înească, afaceri să facă rom înii ! .. . N um ai
rom înii, dom nule Sultanin-K erbalâ.
Cristofor înţelese ! î n p artid u l liberal n-are ce căuta.
Liberalii sînt nişte negustori lacom i şi m ărginiţi.

326
 — Liberalii taie găina care dă ouă de aur ! propo­
văduia N ectarie la Capsa, în prim ele zile de după război,
doctrina economică a lui Cristofor. Liberalii cred că
num ai ei iubesc ţa ra , şi num ai ei ştiu să facă afaceri.
D ar slavă dom nului, îşi iubeşte şi Cristofor al nostru
ta ra şi se pricepe şi el să facă afaceri ! . . . N um ai că
ceea ce n u v ăd liberalii, vede Cristofor. U itaţi-v ă bine
îm p re ju r! R evoluţia ru să duce şi la noi, inevitabil,
la m ari schim bări în stru ctu ra politică, socială şi econo­
m ică. Vrem sau n u vrem , v a treb u i să îm proprietărim
pe ţăran i. P rin fo rţa îm prejurărilor, m arii m oşieri vor
deveni to t m ai mici, pînă vor dispărea cu to tu l. Vremea
m arilor moşieri, ca m ari moşieri, a trecu t. F uncţia
lor socială de stăp în i absoluţi ai păm întului v a trebui
nea p ăra t să se schim be. E xproprierea, dacă v a sărăci
pe boieri de păm în t, îi v a um ple de bani. S ta tu l îi va
despăgubi cu m ărinim ie, p en tru că ei au şi pîinea şi
cu ţitu l în m înă, aşa că-şi vor lua singuri cît v o r . . .
Şi m ai d ep arte? Ce vor face foştii moşieri cu milioanele
lo r? Ceea ce face to t omul care are parale: face afaceri,
ca să aibă şi m ai m ulte parale. Afaceri ! N um ai afaceri !
Vor treb u i, deci, să caute afaceri şi foştii m ari moşieri,
deveniţi prin expropriere, m ari posesori de capitaluri
lichide. B ieţii boieri, obişnuiţi cu traiu l larg, sigur,
tih n it, de a ltă d a tă , vor fi lu aţi şi ei de vîrtejul aface­
rilor, al agitaţiei trep id ante, al palpitaţiilor, al urcă­
rilor şi scăderilor vertiginoase şi nem otivate de preţuri,
al lu p tei în ju ru l bursei negre ori albe, al cîştigurilor
uşoare şi repezi. In diferent ce le v a ieşi în cale, ace
sau tu n u ri, panglici sau pluguri, v a fi p e n tru ei o afacere.
Se îneacă m area p ro p rie ta te . . . şi ies banii la sup ra­
fa ţă . . . Ies la sup rafaţă nu num ai banii din vinzarea
moşiilor, d ar şi banii din specula cu acţiuni, şi banii
din traficurile de influenţă, şi banii din perm isele de
export, şi banii din contrabande, din fu rtu ri, din fraude !
Şi to ţi banii ăştia aleargă ca şoarecii, de colo pînă colo,
să-şi găsească un p la s a m e n t! D ar tocm ai asta nu vor
să înţeleagă liberalii — pe cînd Cristofor o înţelege
bine, cum nici n u se poate m ai bine !
Apoi, cu licărirea aceea echivocă în ochi:
— O înţelege b in e . . . şi nu stă degeaba !

327
 în tr-a d e v ă r, Cristofor n u stătea degeaba. Cu a ju ­
torul capitalurilor am ericane, franceze, engleze, el
începu să cucerească ori să creeze to t m ai m ulte în tre ­
prinderi de zahăr, de lem n, petrol, hîrtie, ţesătu ri,
tran sp o rtu ri, construcţii şi aşa m ai departe. P e m ăsură
ce succesele sale industriale ori comerciale creşteau,
creştea şi fantezia lui, care devenea to t m ai îndrăzneaţă
şi se întindea în sectoare to t m ai diverse — d ar creştea
şi adm iraţia ce i-o ară ta u to ţi cei care aveau bani şi
n u ştiau cum să-i facă m ai productivi. Astfel, banca
S ultanin-K erbalâ & Co., cointeresată în atîtea şi atîtea
întreprinderi bancare de peste graniţă, se găsi în foarte
scurtă vrem e centrul de interes al celor pe care războiul
şi urm ările războiului i-a făcu t capitalişti şi care acum
se rugau, cu banii în m înă, de tînărul zeu al afacerilor,
Cristofor K erbalâ, să-şi arunce ochii şi asupra lor.
— Cristofor e omul zilei, ţip a N ectarie la Capsa, fiindcă
merge cu vrem ea, nu îm potriva vrem ii, cum fac liberalii.
De asta se şi găsea Cristofor, m ai m ult decît ar fi
v ru t, în lu p tă făţişă cu liberalii şi cu băncile lor. E ste
ad ev ărat că consiliul său de adm inistraţie avea —
încă dinainte de război, cînd banca S ultanin-K erbalâ
nu era decît o filială a Băncii N aţionale — pe un Porcu,
pe un B arb u t, pe un Gherlescu, pe un Pascu. D ar
prezenţa acestor fruntaşi liberali chiar în citadela b a n ­
cară a lui Cristofor, d eparte de a în lătu ra prim ejdia,
dim potrivă, o agrava.
— D egeaba, ta tă ! zise într-o zi Cristofor bătrînului
său ta tă . T o t ce clădim noi acum nu face două parale.
Singuri, sîntem la bunul plac al lui Ion Ion şi V intilă.
B andiţii ăştia ne p o t strînge de gît, în orice m om ent.
— Şi ce p ropui?
— U n p artid , ta tă ! Ne trebuie u n p artid . Fie că
stă el în spatele nostru, fie că stăm noi în spatele lui,
p artid u l acesta v a trebui să apere doctrina n oastră
economică îm p o triv a liberalilor. B ani vor fi. C apita­
lurile am ericane sta u oricînd la dispoziţia noastră.
Ne lipseşte num ai un organism politic bine condus.
B ătrîn u l K erbalâ, care-şi iubea fiul şi avea o m are
încredere în iniţiativele lui, găsi că şi de astă d ată
Cristofor cugetă bine:

328
 — D a r cu cine vrei să faci p artid u l ăsta?
— L-am şi găsit g ata făcut. E p artid u l ţărănesc.
P artid u l lui Ju g ăn aru .
— Şi v rea?
— F ireşte că vrea. Aşa cum n u ne putem noi mişca
fără p a rtid , n u se p oate mişca nici p artid u l lui J u g ă ­
n a ru fără o bancă.
B ătrîn u l se u ită cu îngrijorare, d ar şi cu m îndrie
la fiul său Cristofor. U n bancher tîn ă r găseşte un p artid
tîn ăr. Se cunosc, se plac şi se iau. Cristofor vrea să
facă afaceri, d ar şi politică. Ju g ăn a ru vrea să facă
politică, d ar şi afaceri.
P e Ju g ăn aru , b ătrîn u l K erbalâ îl cunoscuse prin
Crai-Voievod şi stătu se de vorbă cu el o singură d ată,
despre lucruri cu to tu l indiferente, d a r i-a fost destul
să-şi dea seam a cu, cine are de-a face.
— Ju g ăn a ru , Cristofor dragă, să-ţi spun drep t, ca
om nu-m i prea place ! zise bătrînul. Căm aşa aia a lui,
m ai cu s e a m ă .. . Ce-i căm aşa aia ţărănească, sub
surtucul lui orăşenesc? E u nu î n ţ e l e g ! ... J u m ă ta te
ţă ra n , ju m ă ta te o răşean . . . Nici cal, nici peşte !
— Aşa-i p o rtu l lui, ta tă .
— B a nu, Cristofor dragă ! . . . Ă sta nu-i p o rt de
om cinstit. Ă sta-i p o rt de om în doi peri. D inadins,
să n-ai de unde-1 apuca. Ba-i aşa, ba-i aşa. D acă vrei,
p o ţi să faci cu el politică, fiindcă n-ai pe altul m ai bun,
d ar să iei seama. D upă cîte l-am p u tu t eu judeca, Ju g ă ­
n aru e lacom şi tare şiret. Şiret al d ra c u lu i! Să fii cu
ochii în p a tru , C ristofor. . . auzi ?
— Nici o grijă, ta tă ! răspunse Cristofor, sigur
de sine.
T are pe consim ţăm întul bătrînului, artistu l Cristofor
se şi v ăzu a doua zi cu Ju g ăn a ru :
— Dom nule Ju g ăn aru , cred că am p u tea trece la
fapte.
— Să trecem ! replică Ju g ăn aru , energic. D ar să
fim încă o d a tă bine înţeleşi: reorganizăm p artid u l
ţărăn esc pe baze strict dem ocratice şi cu elem ente noi,
dem ocrate, necom prom ise. . . De acord ?
— F ireşte că sînt de acord !

329
 — A ş a ! Fiindcă v reau ca num ele conducătorilor
partid u lu i m eu să fie o garanţie că, în sfîrşit, ţa ra v a
fi gospodărită de oam eni cinstiţi, dezinteresaţi şi
destoinici.
De atunci, Cristofor, aproape că nici nu doarm e,
nici nu m ănîncă. Zi şi noapte, num ai la asta m unceşte:
să întărească p artid u l ţărănesc, cu « elem ente noi,
curate, necom prom ise», aşa cum a h o tă rît Ju g ăn aru .
T oate afacerile lui — « afaceri ! dacă şi asta se poate
num i o afacere !» — urm ăresc acum o singură ţin tă :
să recruteze p en tru p artid u l ţărănesc oam eni « noi»,
al căror num e să fie o garanţie că, în sfîrşit, ţa ra v a
fi gospodărită, precum zice şi Ju g ăn aru , de oam eni
cinstiţi !

Seara, fix la orele op t, fa ta din casă veni să-l anunţe

pe C ristofor:
— A sosit dom nul Ju g ă n a ru !
Cristofor se ridică să-l prim ească pe şeful partid u lu i
ţărăn esc, care se prezentă în iţa ri albi ca neaua şi într-o
fu stu lită p ro asp ăt scrobită.
— Aia au v e n it? în treb ă Ju g ăn aru .
— Trebuie să vină ! răspunse Cristofor. S tai ! . . .
Mi se pare că ei sînt.
F a ta din casă ap ăru iar în prag :
— D om nul general M alacu !
P recip itat, Ju g ă n a ru îşi aju stă fu stu liţa, ca să stea
bine şi se înţepeni. U n g e n e ra l! Trei lucruri pe lum e
inspirau lui Ju g ăn a ru team ă am estecată cu un respect
fă ră m argini: D um nezeu, autom obilul şi g e n e ra lii!
D acă n u şi-ar fi d a t seam a din tim p că e m ai uşor să
fii şef de p artid , desigur că Ju g ăn a ru ar fi lu p ta t acum a
să ajungă dacă n u D um nezeu, sau fabricant de m aşini,
m ăcar general. A şteptă, deci, tu lb u ra t, să strîngă m îna
generalului M alacu, pe care nu-1 cunoştea, cînd văzu
că se apropie de el un dom n în alt, voinic, în tr-u n elegant
costum de stofă englezească.
— General M alacu !
« U n civil?» îşi zise decepţionat Ju g ăn a ru , căruia
num ai v estita sa ab ilitate politică îl a ju tă să-şi ascundă
dispreţul ce i-1 inspira acest general în civil.

330
 în d a tă sosiră şi conu M atei şi A rghir. F a ta din
casă p u tu , deci, să-i poftească pe oaspeţi la m asă.
L a m asă, Ju g ă n a ru începu să-şi expună program ul.
Are un p artid .
— Am şi eu u n u l ! exclam ă profesorul Arghir.
— Şi eu ! zise şi conu Matei.
— Cunosc ! făcu Ju g ăn a ru , care se descurca foarte
bine p rin tre cele paisprezece furculiţe, cinci linguriţe,
tre i cu ţite de peşte şi o p t de carne, ce-i stătea u în faţă.
Şi m ai au şi alţii, p artid e. D ar nu-i nici unul ca al meu.
Al m eu e p artid u l ţăranilor. T alpa ţării. Izvorul de
energie al n aţiunii. B ogăţia n o a s tră . . . Şi tocm ai bogăţia
noastră este călcată în picioare. Unde-i exproprierea?
N u se vede. Şi cînd îi vorbeşti dom nului Viziru, parcă
nici nu te aude.
Se aplecă iu te spre Cristofor şi îi şopti:
— Ai v ăz u t ce-au făcu t şobolanii cu I.R .D .P .-ul
lo r? Au pus m îna pe în treg m onopolul vînzării p ro d u ­
selor petrolifere ca să n u m ai răm înă altora nim ic !
Apoi, cu glas ta re :
— D ar se înşeală u rît dom nul V iz iru ! Şmecher-
lîcurile lui nu m ai prind. Ţ ăranii şi-au v ă rsa t sîngele
p en tru ţa ră . Regele F erdinand le-a făgăduit îm pro­
prietărirea, cînd se vor întoarce acasă. Ţăranii aşteap tă.
A şteaptă să li se facă d rep tate. Şi ăsta-i rolul partidului
ţărăn esc: să lu p te p e n tru expropriere, să lupte ca să
se facă d re p ta te ţăran ilo r, să lupte îm p o triv a . . .
Ju g ăn a ru suspendă o clipă cuvîntul, spre a-1 face
m ai de efect, apoi îl zvîrli violent:
— . . .îm p o triv a exploatării !
Conu M atei, profesorul A rghir, generalul M alacu,
tu strei dintr-o d ată, aruncară lui Cristofor nişte priviri
speriate şi m ustrăto are, care păreau că-1 în tre a b ă :
« î n ce ne-ai b ăg at, f r a t e ? . . . » D ar Cristofor continua
să m ănînce, calm, cu ochii ţin tă în farfurie.
Ju g ăn a ru se ridică de pe scaun, îşi săltă fustanela
din spate, cum face o b aletistă cînd m ulţum eşte p en tru
aplauze şi zise:
— Noi urm ărim d re p ta tea p en tru ţăra n i, de care
n u ţin e seam a n im e n i!

331
 Generalul M alacu era gata s-o taie scurt cu acest
m ocofan care-şi perm ite să fie a tît de obraznic cu
moşierii. D ar A rghir fu m ai iu te:
— S înt şi eu p en tru un p a rtid ţărănesc, d ar nu
înţeleg u n p a rtid al ţăranilor. P en tru ţăran i, da, d ar
n u al ţă ra n ilo r. . . L a urm a urm ei, ce vor ţăra n ii ?
îm p ro p rie tă rire a ! D ar dacă se face îm proprietărirea,
ţăran ii nu v or m ai avea ce să ceară, aşa că v a trebui
să desfiinţăm p artid u l ţărănesc şi să răm înem fără
p artid . Nu-i bine ! . . . E u zic că ne trebuie, dom nule
Ju g ăn a ru , n n p artid care să urm ărească arm onizarea
tu ttiro r partidelor.
Ju g ă n a ru se opri brusc în fa ţa lui Arghir.
— D om nule profesor, asta ai citit-o dum neata aseară
în Viitorul lui Yiziru. Am im presia că vrei să ne con­
vingi să ne înscriem la liberali. D ar nu ca să m ă înscriu
la liberali am v enit eu aici. B a, dim potrivă, eu lu p t să-i
smulg pe ţă ra n i din ghearele liberalilor.
P arcă i-ar fi cerut m ilă lui Ju g ăn aru , aşa se ţin u
conu M atei după el prin odaie:
— D ar, dom nule Ju g ăn a ru , dum neata n u trebuie
să *uiţi că în ţa ra asta sînt şi proprietari, n u num ai
ţăra n i. în ţa ra asta avem cultură. In ţa ra asta avem
o m uncă acum ulată după o strădanie de m ulte d e c e n ii...
P rin gura conului M atei, vorbea devotatul m em bru
al clubului conservator junim ist, care repeta, cuvînt
cu cuvînt, argum entele ce le invocase cbnu P etrache
în 1907, îm potriva îm proprietăririi.
Şeful p artid u lu i ţărănesc se opri, îşi ro ti într-o
m işcare graţioasă fustanela şi se întoarse către conu
M atei:
— Că sînt şi proprietari în ţa ră , zici dum neata ? E i şi ?
— Cum ei şi, dom nule Ju g ă n a ru ? făcu revoltat,
generalul Malacu. Ce-i aia, « ei şi»?
Profesorul A rghir fu şi m ai violent:
— D om nule Ju g ăn aru , d u m neata cunoşti istoria
ţă rii? D um neata ştii de cînd sînt proprietari în ţa ră ?
D u m n e a ta . . .
D ar Ju g ă n a ru îl întrerupse:
— D om nule profesor, să lăsăm istoria la o parte.
Mie îm i plac lucrurile clare şi-mi pare rău că trebuie

332
să rep et ceea ce am spus: recunosc că sînt pro p rietari
în ţa ră . E i şi? A tît n-ajunge. Proprietarii nu trebuie
să se afle num ai în ţară, ci şi în partidul ţărănesc. Locul
lor e acolo unde e p artid u l ţăranilor, •p artid u l tu tu ro r
celor legaţi de p ăm înt. Şi în această privinţă, n u adm it
nici o discuţie. A bsolut nici o discuţie.
Privirile lui aruncau fulgere în dreapta' şi în stînga.
E ra v ăd it că în aceste clipe, Ju g ăn aru , ca să-şi apere
principiile, ar fi fost g ata să pună m îna pe briceag.
Fiindcă nim eni n u îndrăzni să-l în treru p ă, el con­
tin u ă :
— Cred că de d ata asta voi fi înţeles, dom nilor !
P artid u l n o stru ţărăn esc este partid u l ţăranilor, p a r­
tid u l tu tu ro r celor care-şi au interesele strict legate
de această clasă producătoare şi e x p lo a ta tă . . . de
lib e ra li.. .
Program ul lui Ju g ăn a ru începu să fie, în sfîrşit,
a tît de lim pede p en tru conu M atei şi generalul Malacu,
îneît am îndoi nu-şi mai p u tu ră stăpîni o exclam aţie
de uşurare:
— A haaaa !
Cristofor crezu că este m om entul oportun să-i pof­
tească dincolo, la o cafeluţă, unde Ju g ăn aru , m ereu
în picioare, p u tu să-şi dezvolte şi m ai cu de-am ănuntul
ideile:
— Noi am creat p artid u l ţărănesc ca să curm ăm ,
odată p en tru to td eau n a, conflictul dintre ciocoi şi
boieri în ju ru l stăpînirii păm în t ului. P artid u l ţărănesc
este p artid u l anticiocoiesc. De aceea, în p artid u l nostru
nu prim im ciocoi, ci num ai boieri. Boieri de v iţă, cu
dragoste sinceră de această ţa ră , de acest păm înt, de
aceşti ţăra n i oropsiţi. Ciocoii să stea la Ion Ion. Ei
nu-1 cunosc pe ţă ra n şi nu-1 iubesc, aşa cum îl cunosc
şi îl iubesc ad ev ăraţii boieri.
A rghir îl susţinu, înflăcărat:
— B ravo, dom nule J u g ă n a ru ! Aşa e . . . Boierii nu
num ai că au m uncit şi au tră it laolaltă cu ţăran ii, dar
au lu p ta t um ăr la um ăr îm potriva hoardelor ungureşti,
turceşti, tă tă re şti, poloneze. . . şi păm întul acestei ţă ri
a fost îngrăşat şi de sîngele ţăranilor, ca şi de cel al
boierilor. Pe cînd ciocoii. . .

333
 — Ciocoii să ne lase în pace ! strigă conu M atei,
care-şi plesni cu furie pulpa d reap tă cu palm a. Să ne
lase în pace !
Chipul lui Jâ g ă n a ru începu să se mai îndulcească
p u ţin .
— îm i pare bine că încep să fiu înţeles ! zise şeful
partid u lu i ţărănesc. Ă sta este şi punctul m eu de vedere:
ciocoii să ne slăbească. D ar fiindcă nu-i putem în lătu ra
cu binele, trebuie să-i dăm la o p a rte prin lu p tă ! . . .
P rin lu p tă ! . . . S-a v o rb it m ai adineauri, aici, de lu p tă
de c l a s ă ! .. . D esigur! Şi o 1re p et: L u p tă de clasă fără
îndurare ! . . . L u p ta ţăran ilo r şi a boierilor legaţi din
m oşi-străm oşi de p ăm în tul acesta rom înesc, îm potriva
clasei ciocoilor, îm potriva p artid u lu i ciocoilor, îm po­
triv a naţional-liberalilor !
îş i scu tu ră fu stu liţa, ca o porum biţă satisfăcu tă
şi încheie scu rt:
— î n două cuvinte, dom nilor, ia tă care este p ro ­
gram ul p artid u lu i n o s tru : şi lu p tă de clasă. . . şi arm onie
de clasă !
„Conu M atei, cu lacrim i în ochi, se repezi la J u g ă ­
naru.
— D om nule Ju g ăn aru , te felicit din to a tă inim a !
îi zise el, scuturîndu-i m îna. A sta vrem şi noi, conser­
vatorii . . . Cum zicea şi răposatul conu P e tra c h e : « Să
nu procedăm cu ură, ci cu arm onie şi iubire în tre clase !»
Felicitările mele ! . . .
— Felicitările m e le ! exclam ă generalul M alacu în
al nouălea cer. P rin u rm a re . . . n u socialism !
Ju g ăn a ru se în cru n tă:
— Socialism? N u, dom nilor, socialismul aduce în
ţa ra no astră rom înească ceva străin, care n u se îm pacă
de loc cu spiritul agricultorului, cu spiritul ţărănim ii
noastre. T actica socialistă are ceva care nu se p o tri­
veşte cu m ecanism ul nevoilor n o a stre . . . Osia căruţii
noastre ţără n eşti nu se potriveşte roţilor socialism ului !
Cît vorbea Ju g ăn a ru , conu M atei, cu ochii îm b u ­
jo ra ţi de bucurie, se apropie de Cristofor şi-i şopti:
— F rate, păi ăsta-i omul nostru !
— Vezi, coane M atei? îi răspunse Cristofor cu un
zîm bet în cărcat de reproşuri. Şi eu, cînd ţi-am s p u s ...

334
 — De unde să fi ş tiu t? se scuză conu M atei. E
grozav ! Ia-n te u ită la el ! . . . Mai m are plăcerea ! . . .
E d a t dracului, Ju g ăn a ru al n ostru !
Apoi şi m ai în şo ap tă:
— Pe D obrescu-C hitanţă l-ai cunoscut?
Personal, Cristofor n u l-a cunoscut, d ar auzise de
un anum e Dobrescu-Argeş, care, în asociaţie cu cîţiva
prieteni, constituise com itetul unui aşa-zis p a rtid ţă ră ­
nesc şi tipărise o grăm adă de acţiuni a 25 şi 100 de lei
b ucata, spre a fi plasate pe la ţă ra n i — fiindcă zicea
e l:« fără parale n u p u tem scăpa de sărăcie şi de boieri».
T reaba ar fi m ers destul de bine, dacă n u s-ar fi desco­
p erit că D obrescu a d a t cuiva o ch itan ţă p en tru nişte
bani în contul unei afaceri, din care sta tu l a ieşit cu
o pagubă de cîteva milioane. De atunci, Dobrescu-
Argeş fusese porecliţ D obrescu-C hitanţă.
— N u l-am cunoscut ! răspunse Cristofor, cu un
zîm bet, conului M atei. D ar ştiu cine e !
— P ă c a t că n u l-ai cunoscut îndeaproape ! zise
conu M atei, cu ochii la Ju g ăn aru . E u l-am cunoscut
bine. Am p led at p en tru el. Aşa că ştiu ce vorbesc:
D obrescu-C hitanţă era o şcolăriţă de pension pe lîngă
Ju g ăn a ru ăsta. Auzi-1 !
Ju g ăn a ru răspundea la o întrebare a lui A rghir:
— N u num ai p en tru un conservator sau p e n tru un
n aţio n alist dem ocrat, d ar p en tru oricine suferă alătu ri
de ţărăn im e, din pricina liberalilor. Oricine, fără deose­
bire de clasă şi religie.
Lăm uririle lui Ju g ăn a ru îl supărau oarecum pe
generalul M alacu:
— P a rd o n . . . şi ovreii ?
F o arte m irat, Ju g ăn a ru îi răspunse:
— De ce n u ? D acă sînt oam eni de ordine, de ce
să nu vină ? D im potrivă ! . . . N um ai bolşevici să nu
fie. . . d ar încolo, să vină ! Să vină cît m ai m ulţi I
Sîntem p a rtid t î n ă r . . . şi avem nevoie de b a n i . . .
— în ţe le g .. . în ţe le g .. . d a r . . .
E zitările lui M alacu îl siliră pe Cristofor să in te r­
vină şi el în discuţie:
— De ce să n u prim im şi pe evrei, dom nule general?
N -au suferit, oare, şi evreii de pe urm a liberalilor, ca

335
şi noi, ţă ră n iştii? N u le-au refuzat liberalii şi lor drep­
turile, ca şi nouă, ţăra n ilo r? Să vină ! Avem nevoie
de to ţi cei care, în lu p ta noastră antiliberală, ne pot
a ju ta cu energia lor, ori cu ban ii lor. Ce spui dum neata,
dom nule profesor A rghir?
— E u ? răspunse A rghir. Ţi-am m ai spus-o şi azi
dim ineaţă: sînt p en tru capitalurile străine.
R ăspunsul lui A rghir îl m ai însenină pe M alacu:
— Mă rog ! Cuvîntul dom nului profesoi A rghir,
care este în v ăţăto ru l n o s tr u .. .
Pe Ju g ăn a ru , stăru in ţele celorlalţi p en tru a-1 con­
vinge pe acest general în civil îl plictiseau.
— Dom nilor, făcu el tăios. E u nu mai pricep nimic.
Sîntem într-o adunare de rom îni, susţinem cu to ţii
că ne iubim ţa ra şi că sîntem p en tru capitaluri străine,
d ar cum vine v orba despre m ijloacele practice de a
apăra interesele ţării, începem să ne tocm im . E u, dom ­
nilor, asta nu p o t înţelege !
R uşinat, generalul M alacu abia m ai îndrăzni să se
uite în ochii lui Ju g ăn aru.
— Dom nule Ju g ăn aru , se scuză el, n-am v ru t să
te supăr ! Vezi, eu sînt tîn ă r în politică. N u m ă pricep
în de-alde astea.
Ju g ăn aru îşi v în tu ră fu stu liţa într-o m işcare circu­
lară de la d reap ta la stînga, apoi în tr-a lta de la stînga
la dreap ta. T o ată lum ea înţelese că şeful partid u lu i
ţărănesc acceptase explicaţiile acestui general în civil,
şi răsuflă uşu rată.
— Ce ţi-am spus? îi şopti conu M atei lui Cristofor.
D obrescu-C hitanţă ! D ar un D obrescu-C hitanţă i z b u t i t .. .
nu ca ăla !
— N u ştiu cum să-ţi m ulţum esc, nene Cristofor !
îi şopti conu M atei lui Cristofor la plecare. D acă nici
ăsta n u ne scapă de expropriere şi de b o lşe v ic i.. .

A doua zi dim ineaţă, cînd sosi la birou, A rth u r fu

chem at la direcţia personalului.
B ătu în uşă, in tră şi răm ase pironit locului: la birou
nu stă te a b ătrîn u l Caras, pe care-1 ştia pînă acum a
şeful personalului, ci un om tîn ăr, cam în tre treizeci
şi cinci-patruzeci de ani, cu frizura frumos p iep tăn a tă ,

336
cu- crav ată în g rijit în n o d ată şi cu m onoclu. F ă ră să
vrea, A rth u r tresări. Cel din spatele biroului n u era
altul decît Scărlătescu, căpitanul Scărlătescu sub
com anda căruia el a s ta t pe front în ultim ele luni ale
războiului. Din p rim a zi în care s-a găsit fa ţă în fa ţă
cu el, căpitanul Scărlătescu l-a lu a t în prim ire:
— U ite că ne-a sosit şi artileria grea !
Şi rîse. R îseră şi ofiţerii. în cep u tu l era prom iţător.
D ar Scărlătescu n u m erse m ai departe. Scărlătescu
nu-1 lovea, nu-1 în ju ra, nu-1 am eninţa, ci îşi b ătea
num ai joc de el. Cum îl vedea, rîdea:
— Mă, n u aşa se ţin e puşca, m ă ! Aşa ştiu că se
ţin sulurile sfinte, la sinagogă. D ar asta-i puşcă, bre,
şi ia foc. în loc să îm puşti pe duşm an, m ai îm puşti,
doam ne fereşte, pe Iehova.
Sau, o dată, după un atac, cînd A rth u r s-a întors
fără chipiu fiindcă l-l zburase u n glonţ, Scărlătescu,
to t vesel, i-a spus fa ţă de ceilalţi:
— Ce-i m ă, te-ai b o tezat? U m bli în capul gol?
Se p o ate? Mai m are ruşinea !
Pe to ate le ştia Scărlătescu. P înă şi idiş:
— Mă, Ghidale, eu am tră it în tre ovrei. Ştiu şi idiş.
Vrei să auzi?
îşi drese glasul şi în cel m ai perfect idiş, îi spuse:
• — A rich’n dan tot’n ! . . .
Se aplecă la urechea locotenentului, să-i trad u c ă
în ju rătu ra pe rom îneşte. Cît ai clipi din ochi, to ţi
gradaţii ştiau despre ce este vorba şi se ţin eau de b u rtă
de rîs.
L a început, A rth u r îşi spunea: «C e-o fi vrînd Scăr­
lătescu ă sta cu m ine? Să-mi iau lum ea-n cap? D ar
dacă ajung la cu rtea m arţială ce să spun? Că m -a
b ă tu t? N u m -a b ă tu t. M-a în ju ra t? N u m -a în ju rat.
M-a pedepsit cît de cît, într-un fel sau altu l? N u m -a
pedepsit niciodată. A tunci ce? Că a glum it şi a făcu t
pe ceilalţi să rîdă pe socoteala m ea? E i şi? Ă sta-i un
m otiv de dezertare ? P e n tru ei, desigur, nu-i nici un
m otiv».
D ar ceva m ai tîrziu, A rth u r îşi dădu seam a că dacă
ar dezerta, cel dintîi care ar plînge după el ar fi S cărlă­
tescu. I-a r lipsi. D racu să-l i a ! . . . Şi să zici de el că

22 - C. 986 337
e p ro st? N u e p r o s t ! E deştept. Şi are şi o pospăială
de carte. A u m b lat cu nasul prin că rţi şi a ciupit cîte
ceva. Bineînţeles, m ai m ult cărţi de dragoste şi m ai
ales pornografice. Citea franţuzeşte şi ştia şi ceva nem ­
ţeşte. Şi lucru ciu d at: de cîte ori se afla în tre p a tru
ochi cu A rth u r, devenea a lt om. E ra serios şi am abil,
îi plăcea să se arate că a citit cutare şi cutare lucrare,
se plîngea de război, zicea că ar fi p u tu t să scape, d ar
dracu l-a pus să ceară să fie trim is pe front — şi-i
vorbea de lite ratu ră . Cu to a te că era avocat, se sim ţea
făcu t p en tru lite ratu ră . Cînd s-o sfîrşi războiul, zicea
el, se v a apuca să scrie. Şi-şi am intea cu melancolie
de o fa tă pe câre a lăsat-o la B ucureşti. O evreică. N u
se jen a să vorbească de ea fa ţă de A rth u r, pe care-1
asigura că-i este prieten. î n sfîrşit, cît n u era lum e
de fa ţă , Scărlătescu era a lt Scărlătescu.
Cum izbucni, însă, revoluţia din februarie, Scăr­
lătescu se schim bă dintr-o d ată. Cînd îl vedea pe A rth u r,
6e în cru n ta. Glumele lui n u m ai erau a tît de spontane,
ci cău tate, grosolane şi provocatoare.
^ — Mă ! îi zise el într-o zi lui A rth u r, la instrucţie,
cînd se zvonise că pe frontul de la M ărăşeşti se reia
ofensiva. D acă ai de gînd s-o ştergi, să ne laşi cel
p u ţin pantalonii. D acă tu dispari, nu-i cine ştie ce
pagubă. D ar de pan taloni e păcat. Pierde s ta tu l o
avere.
N u m ai rîdea. Şi nici ceilalţi nu m ai rîdeau.
A rth u r crezu că, în sfîrşit, i-a venit şi lui rîndul.
D ar regim entul n-a fost trim is la atac. A răm as în refa­
cere. A v en it toam na, a v en it iarna, s-a făcu t pacea
de la B uftea şi s-a aflat că se cere şi încetăţenirea
evreilor. Scărlătescu îl luă deoparte şi-i spuse:
— Mă, ovreiule, eu ţin la tine ! Cred că ai b ăg a
de seam ă. A ltm interi te m încau vierm ii de m ult. Ştii
ce cred eu ? Că nem ţii îţi vor răul. în cetăţen ire ! . . .
Ce-ţi trebuie încetăţenire ! î ţ i aprinzi paie în cap cu
ai noştri. Ţ ara nu vrea. E u îţi vorbesc spre binele tă u .
Ai neam uri şi prieteni. Voi, ovreii, sînteţi doar, t o ţ i . . .
a ş a . . . c î r l i g ! ... Spune-le s-o lase încurcată. Să se
roage de nem ţi să v ă m ai slăbească niţel cu dragostea
lor. Ce v ă trebuie drep tu ri, bre ? A scultă-m ă ce-ţi spun !

338
T u eşti b ă ia t isteţ. Te cunosc. Nu-i bine ! . . . N u vă
b ă g a ţi !
Peste două zile, Scărlătescu plecă din com panie.
De atu n ci A rth u r n-a m ai auzit nim ic despre el. Şi
acum a, uite-1 aici, în haine civile, în scaunul de director
al personalului băncii Sultanin-K erbalâ. Cînd îl văzu,
A rth u r sim ţi că-1 cuprinde am eţeala. T o ată u ra şi to t
dezgustul ce se îngrăm ădise în sufletul lui p en tru omul
acesta acolo, pe front, începu să clocotească în el.
Scărlătescu ii zîmbi lui A rth u r cu m ultă b u n ă­
v o in ţă :
— Te-ai sp eriat?
A rth u r, m ai m u lt fără să se uite la el, îi răspunse:
— N-aş p u tea spune că m ă bucur peste m ăsură.
' — De ce să n u te b ucuri? continuă să zîm bească
Scărlătescu. Cînd doi cam arazi de pe fro n t se revăd,
ştiu că, de obicei, se bucură.
— De o b ic e i! replică A rthur, apăsat. D ar aici nu
e cazul, fiindcă noi n-am fost cam arazi.
Scărlătescu făcu o m ină foarte m ira tă :
— Cum, frate ? N u înţeleg ! . . . Sau poate că m ă
î n ş e l ! . .. N u eşti tu , A rth u r K o r n e r ... soldat î n . . .
— D a ! îl repezi K orner. Sînt A rth u r K orner, dar
m ai în tîi n u sînt « t u » . . . Sînt « d u m n e a ta » ! Şi apoi
îţi re p et: n-am fost cu dum neata cam arad. Te rog
să-m i spui p en tru ce m -ai chem at !
Zîm betul lui Scărlătescu dispăru. A plecat peste
birou, căpitanul îşi şterse m onoclul, grăbit, cu b atista,
şi, fără să ridice capul, în treb ă deodată sever, aproape
r ă s ti t :
— De cînd esti aici?
— în ce calitate m ă în treb i?
— A ! exclam ă Scărlătescu potrivindu-şi monoclul,
nervos. Credeam c-ai înţeles. De două zile sînt şeful
direcţiei. Care v a să zică, în calitate de director al
personalului.
— A cum a ştiu ! Credeam că în calitate de căpitan.
Sînt aici de o lună.
— N um ai de o lu n ă? se m iră Scărlătescu. D ar aici
m i s-au spus atîtea despre dum neata, parcă ai fi de
cinci ani. S înt inform aţii grave, grave de to t.

22* 339
 Se rezem ă apoi în fotoliu şi aşteptă. D ar A rth u r
tăcea. E x asp erat, căpitanul se ridică de pe scaun:
— Ce-i cu dum neata, dom nule K orner? Nici nu
eşti curios să afli despre ce plîngeri e vorba?
Cu un trem u r de mînie în glas, A rth u r răspunse:
— Dom nule căpitan, se poate să fii bine inform at
despre mine. D ar am im presia că nu eşti bine inform at
în ceea ce te priveşte pe dum neata. D um neata m ai
continui să te crezi pe front, cînd de fap t te afli între
civili. Te rog, deci, să ren u n ţi la bucuriile dum itale
de pe vrem ea cînd te jucai cu oamenii ca pisica cu
şoarecele. în al doilea rînd dum neata eşti cel care m-ai
chem at să-mi comunici nu ştiu ce — şi nu eu am venit
la du m n eata să te văd. P rin urm are, dacă ai să-mi
spui ceva, te rog, spune-m i şi nu m ă ţine aici, p en tru
că n-am nici tim p, nici p oftă să sta u la taifas cu dum ­
neata.
R ăspunsul lui A rth u r îl descum păni cu to tu l pe
Scărlătescu. Cînd a p relu at tabloul funcţionarilor şi
a d a t de num ele A rth u r K orner — a deschis ochii m ari.
Cu to ate că înafară de num e, n-avea nici un indiciu
despre acest A rth u r K orner, era aproape convins că
el nu poate fi altu l decît fostul lui subordonat de pe
front. Şi-i p ăru bine. N u ştia precis p en tru ce, d a r îi
păru bine.
— î l aveţi aici. . . de cînd ? întrebase el pe fostul
director.
— De o lună. D ar e c a m .. .
Nici nu treb u i să spună m ai m u lt:
— Cam bolşevic vrei să s p u i ! făcu Scărlătescu. Şi
cam ce face pe-aici?
— îi în v aţă pe funcţionari să ceară m ărirea sala­
riilor şi m ai puţine ore de m uncă. Mereu le vorbeşte
de g re v ă. . . Ştii, cum e la m odă ac u m . . .
Scărlătescu răm ase p u ţin pe gînduri, apoi m orm ăi:
— A ş a ? .. . L as’că i-o scot eu din cap ! . . .
Şi h o tărî că a doua zi, prim ul funcţionar cu care
va face cunoştinţă v a fi A rth u r K orner, ca să-şi înceapă
slujba de director al personalului cu o m ică distracţie.
D ar întîm plarea face ca însuşi Cristofor să-i ceară să-l
concedieze pe K orner. Şi ia tă că, în loc de distracţie,

340
se alege cu obrăznicii din partea jidanului. A cum a ce
să facă? Să zbiere la e l . . . să glumească cu e l . . . să-l
dea, p u r şi sim plu, pe uşă afară? în m îna stingă cu
m onoclul pe care-1 înv îrtea în tre degetul gros şi arătăto r,
cu fa ţa lipsită de orice expresie, căpitanul stă te a în
mijlocul odăii, în tre A rth u r şi m asa de lucru — şi nu
stia cum să iasă cu dem nitate din afacerea asta.
— P rin urm are — grăi el tă ră g ă n a t şi pe gînduri,
parcă ar fi fost singur el în birou — e ad ev ărat ce se
spune despre d u m n e a ta . . . că ai fi bolşevic ! Bolşevic, da ?
Trecu repede în d ărătu l biroului şi cu glasul ceva
m ai ridicat, dar destul de cuviincios, continuă:
— Bolşevic? Spune d re p t: eşti bolşevic? Mie poţi
să mi-o spui: vrei să faci revoluţie?
Şi su b it cuprins iar. de furie, Scărlătescu zbieră:
— Vrei să faci revoluţie, h ai? Vrei să dai ţa ra pe
m îna bolşevicilor? N u v ă ajunge cît vi s-a d a t? Acu
v reţi şi revoluţie ? Dom nule A rth u r K orner ! Să ş tii:
dacă nu te astîm peri, o să-ţi iasă revoluţia pe nas !
Te previn !
Din doi paşi, A rth u r fu lîngă birou.
— A scultă, dom nule Scărlătescu ! îşi rosti el cuvin­
tele, şuierînd p rin tre dinţi. Te ştiam un isteric şi o
bestie, d ar nu ştiam că eşti prost. Acum a văd că mai
eşti şi p ro st pe deasupra !
F a ţa lui Scărlătescu parcă dintr-o d a tă se subţiase.
F ără un pic de sînge în obraji, trăsătu rile acestui tîn ăr
frumos şi îngrijit deveneau tran sp aren te. Cu degetele
dreptei încleştate pe sugătoarea care-i stătea la înde-
m înă, Scărlătescu u rlă:
— Cum îndrăzneşti, m ă ? . . . Mie, Scărlătescu, să-mi
vorbească aşa, un u l ca tin e ! Am să te dau a f a r ă ! . . .
Am să te dau afară ! . . . B anca n-are nevoie de
bolşevici !
— S înt şi eu de aceeaşi părere, dom nule Scărlă­
tescu ! răspunse A rth u r, căruia furia sm intită a căpi­
tanului, în loc să-l în tărite, îi redădea stăpînirea de
sine. B anca n-are nevoie de b o lşev ici.. . Are nevoie
de huligani !

341
 XI

O dihnit, p ro asp ăt, voios, după o noapte de somn

liniştit, regele începu consultările p en tru înlocuirea
guvernului Crai-Voievod cu un a lt guvern, în stare
— precum susţineau ziarele — « să facă fa ţă noilor
îm prejurări create prin sem narea tra ta tu lu i m inori­
tă ţilo r şi a tra ta tu lu i de pace cu A ustria».
De dim ineaţă începură să se perinde prin biroul
regal to ţi şefii p artidelor politice vechi şi noi, care
aduceau cu ei un program politic şi economic am ăn u n ţit
— precum şi lista guvernului.
Cel dintîi fu p rim it doctorul B ratu , pe care F erdi­
nand se a ră tă fericit că-1 vede:
— D octore ! V reau un guvern de destindere.

342
 — Sire, se face !
— V reau ordine !
— Sire, se face !
— V reau economie !
— Sire, se face !
— V reau colaborare cu capitalurile străine !
— Sire, se face !
— S înt fericit, doctore, cînd constat încă o d ată,
că p o t conta pe devotam entul şi energia dum itale !
— Sire, am servit şi sînt g ata să servesc tronul
pînă la u ltim a p icătu ră de sînge !
— Ş tiu ! De asta te-am chem at ! Care v a să zică,
ai fi dispus s ă . . .
— Sire, oricînd !
Regele îi strînse călduros m îna, d ar nu-i dăd u d ru ­
m ul să plece pînă nu-1 întrebă, cu o sclipire veselă în
o ch i:
— Ghici: ce p u p i în spate, să plece dep arte?
D octorul B ratu îşi perm ise să rîdă, apoi ră sp u n se:
— Opoziţia, sire !
F erdinand izbucni în tr-u n hohot de rîs a tît de satis­
făcut, încît i se înroşiră urechile.
— N -ai ghicit ! Nu-i o p o z iţia .. . e m arca !
D octorul B ratu , om cu o v astă experienţă politică,
rîse şi m ai zgomotos decît regele.
— A dm irabil, sire, a d m ira b il!
Şi zbură pe uşă, să ducă prietenilor săi politici feri­
cita veste că pînă diseară v a fi însărcinat cu form area
guvernului, aşa că-i pofteşte pe to ţi să stea la club,
nem işcaţi, p en tru ca telefonul regal să-i găsească g ata
la datorie.
în tre tim p , regele prim ea pe Ju g ăn aru , pe care se
a ră tă foarte fericit că-1 vede:
— Jugănarule, vreau un guvern de d e s tin d e re !
— Sire, se face !
— V reau ordine !
— Sire, se face !
— V reau economie !
— Sire, se face !
— V reau colaborare cu capitalurile străine !
— Sire, se face !

343
 — S înt fericit, Ju g ăn aru le, cînd constat încă o
d a tă că p o t conta pe d ev otam entul şi energia dum itale !
— Sire, am servit şi sînt g ata să servesc tronul
pînă la ultim a p icătu ră de sînge !
— Ş tiu ! De asta te-am şi chem at ! Care v a să zică,
ai fi dispus s ă . . .
— Sire, oricînd !
Regele îi strînse călduros m îna, d ar nu-i dădu drum ul
să plece pînă nu-1 în treb ă, cu o sclipire veselă în ochi:
— Ghici: ce p u p i în spate, să plece dep arte?
Ju g ăn aru , şeful p artid u lu i ţărănesc, el însuşi tră it
pe la ţa ră , îşi săltă fustanela şi fudul, răspunse:
— Ştiu, sire ! M arca !
Chipul lum inos al lui F erdinand se întunecă deodată,
«r M îrlanul» a înd răzn it să ghicească. P rin urm are,
Ion Io n are d rep tate cînd spune că Ju g ăn a ru este un
om prim ejdios. în c ru n ta t, regele aruncă o privire fulge­
ră to a re asupra lui Ju g ăn a ru , d ar îl văzu pe şeful p a rti­
dului ţărăn esc a tît de speriat, în e ît' începu să se îndo­
iască. « O a re ? Ce-ar fi să-l m ai încerc o d a tă !»
— B ravo, Ju g ăn aru le ! se prefăcu regele vesel. E şti
un “om deştept. Ai nim erit-o. D ar ia să vedem ? A sta
o ştii: Cine e la cap ca o fa tă şi la coadă ca o
d altă ?
Ju g ăn aru , bineînţeles, o ştia şi pe asta. D ar n -ar
m ai fi în drăznit s-o ghicească, nici m ort. înţelesese
ca adineauri, dintr-o deşertăciune stupidă, a făcut o
cum plită greşeală politică: a îndrăznit să dezlege cim i­
litu ra regală, cînd oricare om cu sănătos sim ţ politic
ar fi tre b u it să ştie că acest d re p t este rezervat exclusiv
regelui. De aceea, îngrozit că l-a su p ărat pe rege tocm ai
acum cînd U rechilă se a ra tă dispus să-i dea so arta
ţă rii pe m înă, Ju g ă n a ru se prefăcu că-şi frăm întă m intea
grozav, apoi, vesel, ca şi cum a r fi găsit ceea ce căuta,
strig ă :
— Ştiu, m aiestate ! . . . Carul cu boi !
Regele rîse de două ori m u lţu m it: m ai în tîi p en tru
că Ju g ăn aru n-a ghicit, apoi p en tru că team a ce i-o
inspirase Ju g ăn a ru m ai adineauri, n-avea nici u n tem ei.
— H a it ! exclam ă F erdinand, din nou radios. Te-am
p ăc ălit: e coţofana.

344
 — A dm irabil, sire, a d m ira b il! n u m ai p u tu de prea
m ultă încîntare Ju g ăn aru , care zbură pe uşă, sigur
că pînă diseară v a fi însărcinat cu form area guvernului.
La p alat, consultările continuau. Acum a venise
rîndul lui C aţă Coroiatu. Profesorul C aţă Coroiatu de
la Iaşi era v estit prin ac tiv itatea sa n aţionalistă şi m ai
cu seam ă antisem ită. A tît teoria cît şi practica an ti­
sem ită îl obligaseră pe Caţă Coroiatu să-şi apropie,
în cursul deceniilor, o v astă cultură hebraică pe care
o concentră în cîteva formule sintetice: zugt'er, ghivolt,
balabustă, kigălă, şabăs, ghişeft, R ifcuţă, şi în sfîrşit,
cea m ai răsp în d ită din to a te : oi vei, care sintetiza de
fa p t întreaga doctrină a lui Caţă. P rin oiveism, Caţă
a cucerit aten ţia şi stim a naţional-liberalilor, care, în
sem n de omagiu, i-au în c re d in ţa t« cated ra» d e « M oarte
jidanilor» la facu ltatea de drep t de la Iaşi, unde faim osul
profesor să p o ată iniţia, cu pecete oficială, tinerim ea
studenţească în ştiinţele hebraizante. « M oarte jid a ­
nilor» era o m aterie teribil de grea şi com plicată, care
cerea tîn ăru lu i învăţăcel m ultă carte, m ultă inteli­
genţă, m u ltă cinste şi m ult spirit de sacrificiu. T otuşi
savantul C aţă, d ato rită entuziasm ului său veşnic tîn ăr
pe care-1 punea în activ itatea sa pedagogică, izbuti
să asigure partidelor de guvernăm înt, în frunte cu cel
naţional-liberal, generaţii de tineri hebraizanţi, dem ni
de to a tă adm iraţia.
Cînd C aţă ap ăru , regele se a ră tă fericit că-1 vede.
— Caţă ! V reau u n guvern de destindere !
— Sire, jos jid an ii !
— V reau ordine !
— Sire, jos jid an ii !
— V reau economie !
— Sire, jos jid an ii !
— V reau colaborare cu capitalurile străine !
— Sire, jos jid an ii !
— S înt fericit, Caţă, să constat încă o d ată că pot
conta pe devotam entul şi energia d u m ita le !
— Sire, jos jid an ii !
— Ştiu ! De asta te-am şi c h e m a t! Care v a să zică,
ai fi dispus s ă . . .
— Sire, oricînd !

345
 Regele îi strînse călduros m îna, d ar nu-i dădu drum ul
să plece pînă nu-1 în trebă, cu o sclipire veselă în ochi:
— G h ic i! Ce pupi în spate, să plece departe ?
C aţă, fără să se m ai gîndească m ult, răspunse:
— Sire, jid a n ii!
Şi surd la hohotele de rîs ale lui F erdinand, alergă
în tr-u n suflet să comunice studenţilor că şi regele F erdi­
nand s-a v în d u t jidanilor.
D upă Caţă, sosiră rînd pe rînd Arghir, D acu, T ake
şi alţii şi alţii, care, după ce se declarară incapabili
să descifreze cim iliturile lui F erdinand, se a ră ta ră g ata să
preia conducerea ţă rii — şi ta ri pe aluziile tran sp aren te
ale regelui, alergară pe la cluburile lor să an u n ţe că de
d a ta asta e s ig u r:« Venim ! P înă diseară facem guvernul».
D iseară, însă, ca o lovitură de trăsn et, căzu peste
capul opoziţiei vestea că cel însărcinat cu form area
guvernului este generalul N eaţă. F u ria şi dezolarea
partid elo r nu m ai cunoştea m argini:
— Regele ne-a în ş e la t! Regele ne-a tras pe sfoară !
Regele se ţin e de glume proaste !
D ar N eaţă se dovedi şi în ceasul trium fului său
ceea ce adversarii lui ştiau din to td eau n a că este: spirit
independent, curajos, consecvent în idei şi acţiuni.
Astfel, intrase la orele p a tru şi douăsprezece m inute
după am iază, ca cel m ai înverşunat duşm an al regelui
F erdinand — şi ieşise la orele p a tru şi douăzeci şi şapte
de acolo ca cel m ai în alt şi m ai d ev o tat sfetnic al său.
Cincisprezece m inute a ţin u t audienţa în to tu l — d a r
din aceste cincisprezece m inute, cel p u ţin zece au fost
de prisos. Cînd N eaţă in tră, regele nu se m ai a ră tă
fericit, ca fa ţă de ceilalţi, că-1 vede, şi nici nu-şi pierdu
vrem ea în introduceri, ci m erse direct la cim ilitură.
— Generale — îl în treb ă regele în cru n ta t — te rog
să-mi spui: pe ce p a t nu se poate dorm i?
N eaţă puse m îna pe sabie, luă poziţia reglem entară
şi ra p o rtă :
— Sire, singurul p a t pe care n u se poate dorm i,
este p atu l puştii !
Scurt, clar, precis, nu ca ceilalţi şefi de partid e care
s-au ferit să răsp u n d ă la întrebările regelui, de team ă
că le scapă p u terea din m înă. A sta a fost to t.

346
 « Ce uşor este să ajungi prim m inistru al ţ ă r i i !»
reflectă N eaţă cînd ieşi de la palat, uim it el însuşi de
sim p litatea şi iu ţeala cu care s-au desfăşurat lucrurile.
D ar generalul îşi am inti că este capul statu lu i şi
că unui cap al statu lu i nu-i este îngăduit să-şi piardă
vrem ea în cugetări, ci trebuie să treacă la fapte. F ap te,
fap te şi iar fap te !
— F ap te, Culaie ! strigă el din prag, cînd sosi acasă,
unde-1 aştep ta şeful redactor al ziarului său, îndrep­
tarea. F ap te, Culaie ! S-a isprăvit cu opoziţia ! . . . în h a-
m ă-ţi redactorii să scrie num ai chestii la înălţim ea
m om entului. D ar nu vorbărie, Culaie, n u m io rlăieli! . . .
F a p t e ! . . . A stăzi sîntem noi puterea, n u fraţii Viziru,
Culaie ! G eneralul N eaţă a pus m îna pe sabie ca să
curm e politica de flecăreli şi tic ă lo ş ii! ... F a p t e ! . . .
Liberalii n-au decît să se spînzure. Generalul N eaţă
a ven it ca să răm în ă pe veci la putere. Aşa să scrie
redactorii tăi, Culaie ! . . . F ap te, Culaie, ai înţeles ?
Nicu Păucescu ascultă cu încordare instrucţiunile
generalului, după care, zise scu rt:
— F ap te vor fi, dom nule general !
— N um ai fa p te ! strigă N eaţă. A ş a ! . . . Să ştie
lum ea că nu ne jucăm . D a r . ..
Şi aici, N eaţă îl străpunse pe Culaie cu privirea sa
rece, ca să-l facă să înţeleagă m ai bine:
— . . . dar, n u u ita, Culaie, că azi n u m ai sîntem
în opoziţie, ci la cîrm a ţării, aşa că avem o m are răsp u n ­
dere, o răspundere covîrşitoare fa ţă de ţa ră , băiete ! . . .
Fiecare cuvînt al n o stru trebuie să fie bine cîntărit.
De o mie de ori cîn tărit. F ap te, Culaie, f a p t e ! . . . De
aceea vei spune redactorilor tă i să scrie a ş a : recunoaştem
că liberalii au m erite m ari în progresul acestei ţări.
R ecunoaştem ! . . . Fiindcă noi n u sîntem nişte lichele
şi nişte canalii, ca să ascundem m eritele cuiva care le
are. D ar să ştie ţa ra că şi noi vrem să facem ceva p en tru
ea. Şi că noi, ca p a rtid tîn ăr, nădăjduim că ne vom
bucura de sprijinul larg al partidului de sub în ţeleap ta
conducere a dom nului Ion Ion Viziru, ca să ne putem
duce sarcina pînă la capăt. Aşa să scrie redactorii
t ă i . . . F ă ră m ilă şi fără cruţare ! Ca să ştie că noi nu
ne ju căm ! F ap te, Culaie, fapte !

347
 P o ate ar m ai fi re p e ta t generalul instrucţiunile
astea de cîteva ori, ca să-i in tre bine în cap lui Culaie,
dar fu în tre ru p t de telefon:
— Alo, d a? Cine? A ! Profesorul A rghir ! . . . D a ! . . .
Te a s c u lt!
— D ragă generale ! vorbi A rghir la celălalt capăt
al firului. Mai întîi te felicit din to a tă inim a. Apoi ţin
să-ţi atrag aten ţia că accept fuziunea cu dum neata,
num ai dacă-m i dai prezidenţia şi cinci portofolii: ex ter­
nele, internele, finanţele, războiul şi industria şi com erţul.
Oricît se frăm în ta, N eaţă nu-şi p u tea nici în ru p tu l
capului am inti să fi v o rb it în u ltim a vrem e cu profe­
sorul A rghir, nu num ai despre vreo fuziune, d ar nici
m ăcar despre vreo colaborare în tr-u n fel sau altul în tre
Liga poporului şi p artid u l naţional-arghirist. Pe de
altă p arte, N eaţă aflase că abia aseară Arghir a tr a ta t
în casa lui Cristofor fuziunea cu ţărăniştii. A tunci ce
vrea sm intitul ă sta ? De ce îi pom eneşte de o fuziune
despre care nu i-a v o rb it niciodată — şi-i m ai pune şi
condiţiuni? N um ai aşa, ca să-şi b a tă joc de prim ul
m inistru al ţă rii? L as’ că-i arată el acestei canalii î
— Dom nule profesor — îi răspunse el, solemn —
prim esc condiţiile dum itale !
— A şa? zbieră în receptor Arghir. Să-ţi fie ruşine.
Şi trîn ti, furios, telefonul.
A ureanu, noul m inistru de interne, care intrase
între tim p, pricepu în d ată despre ce este vorba şi
izbucni în tr-u n hohot de rîs:
— Ce vrea ilu stru l?
D ar N eaţă nu dădu nici o atenţie incidentului:
— Dă-1 încolo ! . . . Ai adus lista prefecţilor ?
A ureanu scoase o hîrtie, se u ită p u ţin prin ea, apoi
îl în treb ă pe N eaţă:
— Pe Ionescu-Expoziţie, îl cunoşti?
N eaţă îl cunoştea. E ra Ionescu zis E xpoziţie, p en tru
că în 1906, la expoziţia ju biliară, fusese prins că a falsi­
ficat cîteva zeci de m ii de bilete de in trare în parcul
Carol.
— î l cunosc ! Crezi că-i om sigur?
— F o arte sigur ! Ionel mi-1 dă pe garanţie. Ştii, a
fost cîndva şi com isar pe la Ploeşti. I-a zăpăcit pe ăi

348
de-acolo. H oţ, d ar energic. . . m ai cu seam ă cu m unci­
torii. Pe doi i-a şi « a c h ita t» cu m îna lui. D acă nu era
naşu său Iliescu să-l scape, o p ă ţe a . . . Ionel m -a asi­
g urat că Ionescu a lu a t şi de la n em ţi în 1917, p en tru
to t felul de d en u n ţu ri, vreo treizeci de m ii de l e i . . .
cu c h ita n ţă . . .
— Bine. Unde-1 punem ?
— î n P rah o v a !
D ar N eaţă avea p e n tru P rahova u n candidat m ai
serios.
— N u ! zise el. Cred că p en tru P rahova ar fi m ai
p o triv it R ăd u lescu -P o tasă. . . î l ştii !
— Ăl cu seul ?
— Da !
— Desigur că-1 ştiu !
Cum să nu-1 ştie, de vrem e ce chiar în vălm ăşagul
potlogăriilor din tiitipul n eu tralităţii, isprava lui R ăd u ­
lescu-Potasă avusese u n răsunet deosebit, p en tru hazul
pe care-1 stîrnise. Ca director la Industrie şi Comerţ,
doctorul R ădulescu fusese trim is prin m ai 1916 la
Yiena, să ofere austriacilor două vagoane de seu pentru
fabricarea gelatinei necesare explozibilelor, în schim bul
a patruzeci de kilogram e clorat de potasă. A ustriacii
s-au g răb it să trim ită potasa. R ădulescu, a ju ta t de
cîţiva complici de-ai lui, sub ocrotirea lui M iluţă B arbut,
l-a lu a t în prim ire, d ar de seu a u ita t. Cînd austriacii
au început să reclam e seul, R ădulescu a rîs:
— L a ce b u n să le m ai trim item seul, dacă peste
două luni to t sîntem în A rd e a l!
Bineînţeles, ban d a a v în d u t m arfa pe p iaţă şi şi-a
b ăgat banii în buzunar.
— B ăiat cinstit, R ădulescu ! ziceau colegii de la
Indu strie. D acă statu l austriac n u cap ătă seul, nu
trebuie nici sta tu l rom în să se înfrupte din p otasă !
Deci A ureanu îl cunoştea bine.
— D ar ce ţi-a v en it să te gîndeşti la el? se m iră
A ureanu.
— Mi l-a recom andat Ionel, răspunse N eaţă. Are
calităţi de prefect. A fost socialist p rin 1900 şi şeful
S iguranţei de la C onstanţa în 1914, în tim pul vizitei
ţaru lu i. N um ai cît îi auzeau num ele şi-i apucau frigu­

349
rile pe m uncitori. Şi apoi e chim ist. Aşa că unde să
pui prefect pe u n chim ist, dacă nu în P rahova, în regi­
u n ea petrolului.
— D e s ig u r! zîm bi A ureanu. V intilă l-a b ăg at pe
R ădulescu-Potasă şi în consiliul de adm inistraţie al
I.R .D .P .-u lu i, to t ca chim ist !
— B a nu ! replică N eaţă. Ca b u n adm inistrator.
Aşa m i-a spus Io n e l: « Pe R ădulescu, noi l-am crescut.
La liberali s-a form at. O m înă de fier. D evotat şi cin­
s tit. . . Şi unde m ai p u i că e şi vărul lui Stolojan-N afta-
lină. D acă nu-1 iei, se supără foc N aftalină».
, Or, asta N eaţă n-ar fi v ru t să se întîm ple, fiindcă
Stolojan era cum natul lui V intilă şi un om foarte cum se­
cade şi foarte av u t. Făcuse parale, ca m inistru al agri­
culturii în guvernul lui Ionel, p rin 1910, cînd se abătuse
filoxera peste podgoriile din ţa ra întreagă. Ca să com ­
b a tă plaga, Stolojan, speriat că viile naţionale se p ră p ă ­
desc, a com andat a tîta n aftalină în Germ ania, încît
să-şi p o ată cum păra din comision o moşie în Vlaşca.
E ra o p ersonalitate S tolojan-N aftalină şi N eaţă n u
avea nici un interes să-l indispună.
- — Am înţeles ! zise A ureanu care trecu num ele lui
R ădulescu-Potasă pe lista prefecţilor.
N erăbdător, N eaţă îl în tre b ă :
— Mai d eparte ! Pe cine m ai ai?
— P e C rivăţ ! . . . F iul lui C rivăţ cel cu titlurile de
re n tă din 1903.
A ureanu îi dădea lui N eaţă am ănunte de prisos.
N eaţă îşi am intea bine de C rivăţ, fiindcă-1 cunoscuse
personal pe eroul scandalului cu titlurile de re n tă .
Liberalii, ca să-i îm bogoţească pe oam enii lor care
deţineau titlu ri de re n tă , aran jau în aşa fel tragerea
la sorţi, încît îi făcea pe to ţi să cîştige. î n 1903, cînd
s-a descoperit escrocheria, u n funcţionar din m inister
s-a sinucis şi C rivăţ, im plicat şi el în afacere a fost făcut
scăpat peste g ran iţă de către guvern, ca să nu-i denunţe
pe principalii v in o v aţi, dom ni sus-puşi, foarte sus-puşi.
D upă cîţiva ani, C rivăţ s-a reîntors în ţa ră , unde a
m u rit n u de m u lt, ca d ep u ta t liberal în P arlam entul
guvernului de generali.
— Şi cum e fecioru-său? în treb ă N eaţă.

350
 — U n om şi ju m ă ta te . Aşa zice Ionel: « Luaţi-1 pe
Coco ! . . . Coco e feciorul lui C rivăţ. Luaţi-1 pe Coco ! . . .
R ăsp u n d eu p en tru e l. . . »
Şi A ureanu adăugă, m ereu cu zîm betul lui m ul­
ţu m it.
— E u n om şi ju m ă ta te . Ţine pe o soră a genera­
lului Angheleanu, ăl cu fraudele din fondul 4® treizeci
de m ilioane p en tru înarm are.
— C um natul lui A ngheleanu ! exclam ă N eaţă cu
o însufleţire prea p u ţin obişnuită la el. D ar asta-i
grozav ! A ngheleanu e cel m ai b u n prieten al m eu şi
fiul fostului m eu com andant.
Şi deodată, cu glasul voalat de o melancolie stîrn ită
de dulci am intiri:
— Ştii, răp o satu l general A ngheleanu, ta tă l lui
A ngheleanu, m i-a fost com andant. E ra un om vesel
şi b u n . . . şi noi ofiţerii, m ai ales cei tineri, îl iubeam
ta re m u lt. De aia, cînd a scăpat de belea, l-am sărbă­
to rit p rin tr-u n ban ch et la care a lu a t p a rte şi bătrîn u l
Ion Viziru. E l l-a scos pe Angheleanu din ghearele
opoziţiei care-i cerea c a p u l: « D o s a ru l! ţip a opoziţia.
V rem dosarul potlogăriei ca să facem o interpelare !»
Io n Viziru s-a rid icat şi a strig at opoziţiei în obraz:
« N u d au nici u n dosar. Voi cereţi dinadins dosarele,
ca să afle inam icii ţă rii secretele apărării naţionale.
A sta-i tră d a re ! N u sîn teţi decît o ad u n ă tu ră de tră d ă ­
to ri ! Să v ă fie ruşine !» Şi nu le-a d a t dosarele. . . Şi
aşa a ieşit Angheleanu basm a cu rată din afacerea asta.
A şa că îm i pare bine că o să-l avem p rin tre prefecţi
pe ginerele fostului m eu com andant.
L ista prefecţilor creştea. T oţi oam eni siguri. Pe
g aran ţia lu i Ionel.
— S t a i ! strigă N eaţă. E ra să-l u it pe Niculescu-
B utoi. Tocm ai pe N icu lescu-B utoi! . . . Să mi-1 treci pe
B utoi, n e a p ă r a t.. . î l iau pe g aran ţia m ea personală.
A ltm in teri se supără V intilă. B utoi e fiul unui nepot
al soacră-si, m adam Stolojan. Şi apoi, B utoi e b ă ia t
is te ţ şi d e s to in ic .. . L-a însărcinat Ion Ion să distribue
fiţuica Bestiile roşii în ţa ră . Să mi-1 treci pe B u to i...
L-ai tre c u t ? . . . B un ! . . . Pe cine m ai ai ? . . .
— Pe Tem istocle Iliescu, citi A ureanu.

351
 N eaţă încă n u auzise de num ele ăsta.
— Tem istocle Iliescu? Care-i ăla?
— A vocatul Tem istocle Iliescu, de la gruparea
politică « E n ăch iţă V ăcărescu» ! explică A ureanu. E
g ata să in tre cu to t grupul la ţără n işti, d ar trece la
noi, dacă-1 facem prefect. Am v o rb it chiar astăzi cu el.
— T u ^1 cunoşti?
— Şi încă foarte bine ! E avocatul m eu în afacerea
cu zahărul ş i . . .
Se u ită ţin tă în ochii lui N eaţă, apoi îşi sfîrşi fraza:
— . . . şi a fost cu regim entul 9 v în ă to ri. . . a tu n c i. . .
în P ia ţa T e a tr u lu i... C ă p i ta n ! ... î l cunoaşte Io n e l!

î n tim p ce N eaţă abia îşi punea în ordine lista defi­

n itiv ă a m iniştrilor şi a prefecţilor, pe care treb u ia
s-o prezinte pînă cel m ai tîrziu a doua zi dim ineaţă,
se şi găsea în C apitală un cetăţean indignat, care să
tu n e şi să fulgere îm potriva noului guvern:
— A sta-i m ăgărie cu rată ! ţip a cetăţeanul. Ţ ara
aştea p tă şi moş N eaţă se p iap tăn ă ! . . . E u stau aicea
cu ed iţia specială g ata şi n-am ce scrie în ea. d ar lui
m oşulică ce-i pasă ! N u se grăbeşte. Don ghineral are
tim p . Şi eu p arcă aş fi sluga lui tat-su , să aştep t cînd
i-o veni po fta să-mi dea lista g u v e rn u lu i! . . . Mă T ărtă -
cu ţă ! . . . Ia trag e o fugă pînă la don ghineral acasă
şi vezi ce are de gînd h o d o ro g u l.. . Mă Cristache, ia
trage şi tu o fugă pîn-la c l u b .. . Vezi, poate s-a ră tă c it
don ghineral pe-acolo. . . ori poate a pierit moşul de
oboseală în drum !
Aşa trim itea cetăţeanul indignat Stănică Popescu,
directorul p ro p rietar al ziarului Globul, din două în
două m inute, la club, ori acasă la don ghineral, pe
cîte unul din oam enii săi, să v ad ă ce are de gînd « m oşu­
lică» — şi iar începea să alerge în lungul şi în latul
odăii, frîngîndu-şi mîinile şi zbierînd în tr-u n a:
— Măi, num ai să nu mi-o ia ăia de la Democratul
Rom în înainte, că v ă m ănînc coliva la t o ţ i !
De obicei, la orele astea d in tre zi şi noapte, Stănică
Popescu venea lin iştit la redacţie, se aşeza la birou,
îşi poruncea o cafea şi începea să dirijeze « opinia
publică».

352
 Lui Stănică nu-i lipseau niciodată subiectele. Stănică
era un om inspirat. F o arte înzestrat de la n a tu ră în a
descifra «M ica P u b licitate» şi ru b ric a« F aptelor diverse»,
lui S tănică îi era destul să-şi arunce ochii pe propria
sa gazetă, ca să înoate în subiecte. A sta şi făcea Stănică
în fiecare zi: se aşeza la birou, îşi sorbea cafeluţa şi
aduna subiecte p e n tru ziarul de mîine. De scris, nu
prea scria, m ai în tîi p en tru că n-avea tim p. A dirija
o «opinie publică» este o trea b ă care-ţi răpeşte to t
tim pul. D upă aceea, chiar dacă avea tim p, suferea
grozav de m igrenă. Stănică a observat că ori de cîte
ori punea m îna pe toc, îl apucau durerile de cap. în g ri­
jo ra t, s-a dus la u n doctor, un b u n şi intim prieten al
său, şi l-a în tre b a t:
— Mă, ce-o fi asta, m ă ! Ori de cîte ori pun m îna
pe toc, m ă apucă am eţeala. Să fie de la stom ac?
— N u, Stănică, nu-i de la stom ac !
— Să fie de la prea m are oboseală?
— N u, Stănică, nu-i nici de la oboseală !
— Să fie de la m irosul de cerneală?
— N u, Stănică, nici de la m irosul de cerneală n u - i !
— A tunci de la ce pastele m ă-si o fi, m ă?
D octorul s-a u ita t la el, cu un zîm bet şiret, dar
discret, şi i-a spus:
— E de la gram atică.
Şi i-a interzis să m ai pună m îna pe toc.
« P agubă-n c iu p e rc i! şi-a zis Stănică. P e n tru ce
am red acto ri? Să-m i um ple redacţia de păduchi, ori
să scrie? Sau po ate ar avea poftă golanii să scriu eu
p en tru ei !»
T otuşi, fiindcă avea m are răspundere fa ţă de « opinia
publică», Stănică nu-i lăsa pe redactori să-şi facă de
cap şi să scrie ce vor. D upă subiecte, treb u iau să vină
la el. Aşa că, de în d a tă ce se aşeza la birou, deschidea
Globul, ca să v ad ă ce m ai scrie în el.
« D ispărut — citea el, fiindcă de citit învăţase — dispă­
ru t Ionică Pleşea, din Comuna B ucureştii-N oi, v îrstă
8 ani, în h ăin u ţă gri, p u ţin bîlbîit. Cine îl găseşte este
ru g a t să-l aducă la p ărin ţii săi, Bucureştii-N oi, strad a
X nr. 6. B ună recom pensă.»

23 c. - 986 353
 — Ohohooo ! îşi freca S tănică mîinile de bucurie.
Grozav ! Să-i m ai v ă d « bolşevişti» pe nehaliţii noştri !...
S u n a:
— Să vină Sarailie !
Sarailie, fost tu rc pe m oşia T retea a conului M atei
Ţeposu, apoi gardian la V ăcăreşti, fusese în a in ta t de o
lună red acto r la ziarul Globul şi subcom isar la circum ­
scripţia IlI-a .
— Mă Sarailie, m ă ! ţip a Stănică la el. Mă, Ahm ed
nespălat ! U ite !. . . Vezi chestia asta cu Pleşea? Să-mi
torni o poveste de să le îngheţe lim ba-n gură m uncito­
rilor n o ş tr i!. . . « Copii răp iţi în R usia Sovietică ! Cinci
sute de copii ră p iţi zilnic în R usia Sovietică !»
— Dom nule director, se ruga Sarailie, care-şi cunoştea
omul. L ăsaţi-m ă, zău, dom nule director, să p u n o mie !
E m ai bine ! O mie parcă m erge m ai la inim ă.
— B un, bre M ehmed ! P une o mie. D ar să fie . . .
— Coane, v a ieşi ceva fain !. . . Unu-i Sarailie !
Sarailie pleca şi Stănică citea m ai dep arte:
« Sinucidere. în podul casei din strad a P an to fari 112
a -fo st găsit spînzurat m uncitorul Ion Săvulescu. Se
presupune că nu m itu l şi-a curm at v iaţa din cauza
m izeriei.»
— P hiii ! exclam ă Stănică. Grozăvia grozăviilor !.. .
Le arătăm noi pace cu « bolşeviştii» !
Apoi s u n a :
— Să vie Neacşu la m ine !
Neacşu, un tîn ă r d răg u ţ şi sim patic care, din pricina
vîrstei, n-avea decît un foarte m odest trec u t de inform ator
al poliţiei pe la sindicatele m uncitoreşti, se prezenta
în d ată în fa ţa lui Stănică Popescu.
— Neacşule — ţip a la el Stănică — am p en tru tine
ceva clasa întîia. . . Cunoşti asta?
Neacşu citea inform aţia cu privire la sinuciderea lui
S ăvulescu:
— P ăi asta am adus-o chiar eu de la circum scripţie !
— B un ! Să-mi scoţi ceva de aici, de să le îngheţe
lim ba în gură m uncitorilor n o ş tri:« Mizeria din R epublica
Sovietelor ! Mii de m uncitori se sinucid zilnic». S-a
înţeles ?
— înţeles, să tră iţi !

354
 D ar izvorul cel m ai b o gat de inspiraţie p e n tru Stănică
era to t « Mica P u b lic itate » şi anunţurile care-1 a ju ta u
în opera sa de educare a opiniei publice. Cînd citea în
gazeta s a :« Elegantele saloane ale re stau ran tu lu i Enescu
s-au redeschis. C abinete separate de familie !». . . ori
alt an u n ţ ceva m ai discret, dar cu a tît m ai plin de m istere
isp itito are: « U n d e se po ate petrece bine n o ap tea? La
varieteul Trianon !» Stănică sălta pe scaun de bucurie:
— Să vină S carlat !
S carlat era un nuvelist foarte cunoscut în lum ea
literelor şi a presei: şchiopăta de un picior. Se zice că
de pe urm a unui accident. în tim pul războiului, tocm ai
cînd îşi înnoda bucceluţa cu lucruşoarele adu n ate într-o
casă m ai arăto asă pe care o găsise cu fereastra deschisă,
l-au prins. A lăsat rodul m uncii sale b altă în mijlocul
odăii şi a sărit de la 'e ta ju l întîi în grădină. Cu glezna
frîn tă, s-a tîrît pînă acasă ca vai de lum e. P rim a nuvelă
a scris-o la V ăcăreşti, unde n-a s ta t decît trei săptăm îni,
şi a fost v ă rsa t direct în serviciul prefecturii, cu m isiunea
de «socialist» p rin tre m uncitorii tipografi. P en tru asta
i s-au şi d a t bani să-şi tipărească pe la diverse tipografii
nişte povestiri lu ate din « Biblioteca p en tru to ţi» , —
ca să aibe prilejul să stea de vorbă cu m uncitorii.
— Scarlate — ţip a Stănică la el — ia anunţurile astea
şi să-m i to rn i ceva de să le îngheţe lim ba în gură m unci­
torilor n o ş tri:« V iaţa de desfrîu din R epublica Sovietelor !»
Noi, Scarlate, sîntem presa, m ă ! Presa !... Ştii ce-i aia?
P resa ! Cînd ne-o citi omul, să sim tă în d ată că decît
să ajungă bolşevist în ţa ra rom înească, m ai bine-şi
pune singur ju v ă ţu l de gît !
S carlat, însă, n u u ita că e nuvelist.
— Coane Stănică, să punem şi vreun num e de oraş,
două. . . ca să v ad ă lum ea că sîntem serioşi. . . n u nişte
d-ăia. . .
— Să te văd, Scarlate. Pune şi num e !
— T ulansk e b u n ? Să zicem că ar fi în S iberia!
— Cum ai zis?
— T ulansk !
Stănică rîdea de nu m ai p u tea:
— Mă, eşti d a t în m ă-ta, Scarlate. . . T u la n s k !
P arcă ar fi de-acolo. . . Straşnic ! Mai ai vreunul?

23* 355
 — Mai am unul ! . . . Troskov !
— D a pe ăsta unde-1 p u i?
— Să-l punem în Caucaz. Troskov, m are oraş caucazian.
S tănică se u ita cu adm iraţie la S carlat:
— Mă, h aim anaua dracului, de unde a tîta carte la
tin e?
D upă aceea, S tănică îşi încheia docum entarea, cu
cronica ju diciară :« F alim en t: Com ersantul Iancu F ridm an,
m anufacturist, stra d a Şelari 125, a fost declarat în
stare de falim ent de către T ribunalul Ilfov, secţia a Il-a
comercială ».
L ui S tănică îi era destul a tîta ca să sune furios:
— Să vină D o so fte i!
T înărul red acto r Dosoftei, plinuţ, blond, cu ochelari,
fost asistent al lui C aţă Coroiatu în num erose acţiuni
de trezire a conştiinţei naţionale prin Tîrgul Cucului
de la Iaşi, venea repede.
— Mă Dosoftei, îi zicea Stănică. U ite ce fac jidanii
în ţa ra rom înească: falim ente şi falim ente ! N um ai de
falim ente se ţin . Mă Dosoftei ! Ia încondeiază-m i-i pe
negustorii ăştia, să le treacă pofta să m ai fie bolşevişti
şi altă d ată.
A şa curgeau gîrlă subiectele pe m asa lui Stănică
Popescu. O fraudă, un viol, o tîlhărie, o epidemie, un
delict de presă, o dram ă pasională, o contravenţie fiscală,
un proces de divorţ, în sfîrşit, to t ce p u teai citi zilnic
în rubrica « În tîm p lări din C apitală», sau « Ş tiri din
ţa ră » , sa u « F ap te diverse» era bun. Nimic n u se pierdea
la Stănică.
Şi afacerea m ergea strună. De asta a şi p u tu t să-şi
îngăduie acum cîteva zile să-i rîdă în obraz cu a tîta
plăcere lui Take, care l-a prins că lucrează pe sub m înă
cu Io n Viziru.
— Stănică ! i-a strig at Take, de-a ră su n at redacţia
întreagă. Mi se face greaţă de m ine însum i cînd mă
gîndesc că am d a t m îna vreodată cu un tîlh a r ca tine !...
U n tîlh a r care trăieşte din crimele altora, din spargerile
altora, din fraudele altora şi m ai cu seam ă din spaimele
altora. . . U n tîlh a r care to a tă ziua se bălăceşte în noroi
ca un porc, p en tru ca seara să-şi lingă noroiul de pe el
şi să-şi num ere cîştigul. . . Orice, p en tru un tîlh a r ca

356
tine, e u n izvor de cîştig. D in orice hoţie, din orice
nenorocire, din orice scandal, trebuie să-ţi iasă şi ţie
u n cîştig. E şti un tîlh a r care înghite coliva tu tu ro r
m orţilor şi pom ana tu tu ro r viilor. Tîlharule, tîlharule,
tîlharule !
« îl doare pe bietul T ake că am s ta t de vorbă cu
Ionel ! şi-a zis Stănică. D ar cît de frumos mi le-a spus
to ate astea ! P arcă ar fi fost la trib u n ă. Are talen t,
canalia ! N u ca E lefterie.»
D ar s-au îm păcat. Chiar azi pe la prînz, A ureanu
i-a telefonat lui S tă n ic ă :
— A scultă, m ă, generalul ar fi dispus să se înţeleagă
cu Take, p en tru o colaborare !
S tănică l-a chem at repede pe Ionel la telefon:
— U ite, dom nule Viziru, aşa şi aşa ! P o t să vorbesc
cu Take ?
— V orbeşte ! i-a răspuns Ionel.
Calm, Stănică l-a chem at pe Take la telefon, ca
şi cum n u s-ar fi p etrecu t niciodată vreun incident cît de
mic în tre e i:
— H alo ! Aici Stănică !
îl cunoştea pe Take şi se a ştep ta să-i trîntească
telefonul în nas. D ar T ake i-a răspuns cu grabă:
— A, ce faci, dragă ! Ia rtă-m ă că am fost p u ţin
cam nervos.
« Mare h o ţ ! şi-a zis Stănică. S-a răzgîndit. Şi-a d a t
seam a că nu-i sănătos să se certe cu presa.»
— Nu-i nim ic ! i-a răspuns el. în tre prieteni se întîm plă.
U ite ce e: moş N eaţă vrea să stea de vorbă cu tine.
T ake i-a spus vesel:
— Am şi v o rb it !
— Ce face? a ţip a t Stănică, uluit. Cînd? Cum ?
— Chiar cu două m inute m ai înainte ! A fost Caţă
Coroiatu la mine, din p a rte a lui N eaţă. C aţă a şi re d actat
actul de alian ţă în tre m ine şi N eaţă.
— Cineee?
— C aţă ! C aţă !. . . N -auzi? . . . C aţă Coroiatu. . .
L ui Stănică i-a scăp at receptorul din m înă: « C a ţă
C oroiatu să stea de vorbă cu Take, cu T ake jid o v itu l!
C aţă ! Auzi, ban d iţii !»

357
 R ătăc it, cu gîndurile cine ştie unde, S tănică se
uită fără să V T e a la ceasornic şi sări, ca frip t, de pe
scaun. «Ce-i asta ? Ş apte ! Şi ediţia specială to t nu-i g ata !
Ce facem cu ediţia aia specială, că nu m ai vine o
d ată lista guvernului !... T ărtă cu ţă, Cristache, S carlat...
unde, pastele şi dum nezeii, a ţi dispărut... că to t nu
ştiu pe ce lum e m ă aflu?. . . Unde-i lista guvernului?...
Şi N eaţă ăsta, fire-ar m ă-sa a dracului, că a ajuns ţa ra
pe m îna unui ciob b ă trîn ca el...»
Şi răcnea Stănică Popescu, şi spum ega, şi alerga
în sus şi în jos prin birou, cînd deodată izbucni dinspre
S ărindar o larm ă asurzitoare:
— Speciala !. . . Democratul Rom în. . . Speciala !...
L ista noului guvern N eaţă.
Stănică încrem eni. I se p ăru că n-a auzit bine. Degeaba !
Ţigănuşii urlau p arcă dinadins m ai ta re ca oricînd:
— Speciala ! Speciala !. . .
Stănică se repezi cu pum nii ridicaţi la fereastră,
urlînd:
— Aha ! Care v a să zică N eaţă nu m ai are nevoie
de mine. L ui N eaţă îi place, pesemne, să mi-o ia ăştia
înainte. Bine ! D acă-i vorba pe-aşa, las’ că-1 în v ă ţ eu
m inte !
De necaz, Stănică sună:
— A v enit Segălică?
-Da!
— Să poftească !
Segălică era unul d intre redactorii de seam ă ai
Globului. îl chem a Mihai Ghiora, era fecior de popă
şi practica avocatura. Ghiora era un stîlp al baroului
şi avea cea m ai selectă clientelă evreiască. D ar la gazetă
i se spunea Segălică, fiindcă sub pseudonim ul acesta
publica în fiecare zi un articolaş în care-i făcea albie
de porci pe evrei.
— F ra te Segălică ! îl întîm pină Stănică desperat pe
Ghiora. M-a lovit nenorocirea, frate Segălică. . . Canalia
asta de Caţă s-a dus la T ake să stea de vorbă cu el
p en tru o îm păcare cu N eaţă, peste capul m eu. . . Şi
colac peste pupăză, nebotezaţii ăştia de la Democratul
Rom în m i-au luat-o înainte cu ediţia specială şi cu lista
guvernului. . . şi eu stau şi aştep t şi aştep t !

358
 — Cum ? exclam ă Segălică indignat. E i a u . . .
N u m ai isprăvi şi se repezi la fereastră.
— Ai v ă z u t? îl auzi pe Stănică în spatele lui.
— Am v ăzu t ! strigă Ghiora.
Şi energic se întoarse spre directorul-său:
— Coane Stănică, ce ar fi să scriem că moş N eaţă
e neam de cotoi?
D eocam dată, Stănică m ai m u lt nici nu cerea.
— B ravo, nene Segălică !. . . Aşa !... Să înţeleagă
hîrbul ăla de N eaţă că în ţa ra rom înească nu se poate
trece aşa, cu u na cu două, peste un Stănică Popescu.

în aştep ta rea ediţiei speciale care n u m ai venea,

Capsa, se înţelege, fierbea. E ra u ultim ele clipe cînd
se h o tăra soarta clienţilor obişnuiţi ai localului. Un
guvern N eaţă era to tu n a cu un cutrem ur. U n guvern
N eaţă era — gîndeau ei — dezlănţuirea unor forţe poli­
tice noi, neînduplecate şi irezistibile. Generalul N eaţă —
om ul care îndrăzneşte să înfrunte palatul, eroul de la
M ărăşti care se află de doi ani în conflict grav şi făţiş
cu Ion Io n Yiziru — vine să dărîm e o trad iţie: tra d iţia
necinstei şi bunului plac în adm inistraţia ţării. Aveau,
prin urm are, de ce să fie azi a tît de îngrijoraţi clienţii
localului Capsa şi să se întîm pine unul pe altul cu în tre ­
barea :
— Cine vine la Com erţ şi In d u strie?
Unde era Capsa de ieri, veselă şi gălăgioasă? Gălă­
gioasă era, dar n u m ai era veselă. E ra o Capsă tristă,
o Capsă am ărîtă, în care m ai to ţi — b ă rb a ţi şi femei,
m ilitari şi civili, tineri şi b ătrîn i — se asaltau cu în tre­
barea :
— Cine vine la Com erţ şi In d u strie?
N u era o sim plă problem ă a unor oam eni izolaţi,
care în tîm plăto r se găseau ad u n aţi în ju ru l unor m ăsuţe
încărcate cu pahare şi păhărele, farfurii şi farfurioare —
ci era problem a însăşi a Capsei: aici, la Capsa, se făceau
m arile traficuri de perm ise p en tru im port şi e x p o rt; aici
se aran jau socotelile cu vam a şi cu fiscul; aici se puneau
la cale fraudele cu furniturile p en tru s t a t ; aici se fixa
comisionul ce se cuvine cutărui m inistru, ori bacşişul
cutăru i preşedinte al cutărei comisii de recepţie; aici

359
se fixau candidaturile de d ep u taţi pe baza unor a ra n ja ­
m ente p e « cuvînt de ono are»; aici, cei m ai m ulţi dintre
gazetari îşi culegeau inform aţiile de care aveau nevoie,
fie p en tru a le publica în gazetă, fie p en tru a le folosi
la m om entul p o triv it ca m aterial de şantaj îm potriva
oam enilor politici şi a negustorilor; aici era bursa noilor
îm bogăţiţi, care s-au ales cu profituri astronom ice m ai
întîi de pe urm a n eu tra lităţii, apoi de pe urm a dezastru­
lui din tim pul războiului şi, în sfîrşit, de pe urm a sărăciei
cum plite a m aselor, de după război. E ra o lum e am este­
cată, care-şi trecea gustările ce le lua zilnic, n u la capi­
tolul « cheltuieli» ci la capitolul « investiţii», fiindcă în
ju ru l fiecărui păhărel de ţu ică şi al fiecărei farfurioare
cu chifteluţe ori pateu ri, se vindea, se cum păra, se
încheiau afaceri, se sem nau comenzi, poliţe, cecuri,
contracte, se n u m ărau bani gheaţă p en tru vagoane de
stofă, de zahăr, de orz, de bocanci, de cearşafuri, de
brînză, ori p en tru îm blînzirea vreunei curţi m arţiale,
ori p en tru obţinerea unui stoc de paşapoarte în alb,
ori p en tru scutirea de serviciu m ilitar, p en tru to t ! O
lum e de politicieni, de ofiţeri superiori, de în alţi m agistraţi,
de.profesori universitari, avocaţi, scriitori, gazetari, actori,
bancheri, pictori — şi femei. Fem ei frumoase. N eapărat
frum oase, fiindcă funcţia de « dam e v o alate» ce o înde­
plineau în societatea aceasta cerea să fie frum oase.
Unele din ele căsătorite în regulă la ofiţerul stării civile,
cu oam eni din « lum ea m are», ori din burghezia mijlocie
sau m ică, altele, femei de profesie vesele, din fauna
aşa-num itului « dem i-m onde» bucureştean, d ar to ate
folosite de b ărb aţii ori de prietenii lor ca să obţină, într-o
audien ţă p articu lară de la puternicii zilei, fie nişte
perm ise de export, fie m uşam alizarea vreunei coţcării
cu răsu n et, fie indiferent ce altă favoare de aceeaşi
n a tu ră legală. De pe urm a acestor audienţe, nu pierdea
decît statu l. încolo, cîştigau to ţi: şi înaltul dem nitar,
care căp ăta la despărţire sum a ce i se cuvenea p en tru
serviciul p re sta t, şi femeia care-şi prim ea de unde trebuia
m icul ei comision, de obicei destul de drăguţ, şi cel
interesat, care-şi aran ja treburile fără nici o bătaie de cap.
Se rătăcea pe la Capsa şi cîte un consum ator « cins­
tit» , p e n tru că nu venea aici să facă afaceri, ci p en tru

360
că era un vechi « capşist», în existenţa căruia aperitivul
la Capsa ocupa un loc de frunte, încă de pe vrem ea
cînd localul acesta era u n centru rezervat num ai elitei
politice şi in telectuale; sau p en tru că fum ul şi gălăgia
Capsei îl atrăgea în m od irezistibil; sau p en tru că aici
p u tea să-şi plaseze cu m are succes glumele sale politice,
ori să p u n ă la cale, cu nevinovăţie, p rin tr-u n sim plu
şuşotit la ureche, o in trigă din care să iasă u n întreg
tărăboi în P a rla m e n t; sau p en tru că aici p u tea găsi
to td eau n a u n grup de amici dispuşi să-i asculte pînă la
capăt teoriile sale politice, sociale ori literare, de cele
m ai m ulte ori confuze ori confuzioniste, care aparent
răm îneau fără urm ări, d ar al căror ecou răsuna apoi
fie în ziare şi reviste, fie în discursurile politice ale
vreunui d ep u tat m ai tinerel, fie în creaţiunile literare
ale noii generaţii de scriitori.
A stăzi însă, a tît' oam enii de afaceri, cît şi ceilalţi,
îşi concentraseră, p en tru un m otiv sau altul, to a tă
aten ţia în ju ru l m isterului:
Cine vine la Com erţ şi In d u strie?
în special erau înspăim întate femeile. Şi Mimi
Săceanu — zisă Mimi P antof, p en tru că la chef îi plăcea
să-şi b a tă d răg u ţu l cu călcîiul pantofului, pînă ce începea
om ul să urle — şi Fifi Diaconescu — zisă Fifi P antalon,
p en tru că a fost prim a femeie din B ucureşti care a
îndrăzn it, cu ani în urm ă, să iasă în strad ă cu o rochie-
pantalon, că s-a ad u n a t în ju ru l ei to t B ucureştiul —
şi N ana Florescu — zisă N ana M ackensen, p en tru
scurta, d ar celebra ei idilă cu Mackensen, com andantul
arm atei germ ane de ocupaţie — tustrele, cum se des­
chidea uşa, dădeau buzna să-l ia în prim ire pe noul so sit:
— Cine vine la Comerţ şi In d u strie?
D ar to ţi răspundeau:
— P e n tru asta am venit şi noi aici. Credeam că
voi ştiţi m ai m ult !
B a, Enăchescu le-a şi repezit:
— Ia m ai duceţi-vă dracului ! . . . P arcă n u sînt şi
aşa destul de am ărît !
Enăchescu, zis Englezul, p en tru atitu d in ea sa fleg­
m atică în to t tim pul interogatoriului ce i-1 luase nu
de m u lt ju d ecăto ru l de instrucţie Ionescu-Milion, nu

361
era « destul» de am ărît, ci « foarte» am ărît. U n guvern
N eaţă îl ruin a şi pe el şi pe generalul de in ten d en ţă
G uţă B ălţatu , cu care desfăcea, pe cont propriu, stocuri
imense de alim ente din depozitele arm atei, dosite în
tim pu l războiului.
R ăspunsul Englezului n-o m ulţum i pe Mimi:
— D ar cum, nene Ţuc — îi zicea Ţuc p en tru că
erau buni prieteni — n-ai p u tu t afla nimic pînă acum ?
— U ite, v e z i ! Generalul lucrează în m are secret.
întreabă-1 şi pe B ălţatu . Spune-i-o tu , B ălţatule, că
pe m ine nu vrea să m ă creadă.
.Generalul B ă lţa tu era foarte cunoscut în cercurile
Capsei p en tru ceea ce num eau prietenii « av en tu ra sa
m uzicală». în treg irea neam ului dezvăluise în sufletul
generalului B ă lţa tu o deosebită afinitate cu m uzica
— sau m ai bine zis, cu instrum entele m uzicale. Astfel,
la începutul războiului, cînd, după ce a trec u t C arpaţii
victorios, cu convoaiele de in ten d en ţă, a ajuns la B raşov,
generalul B ă lţa tu s-a sim ţit atras, ca de o fo rţă m agne­
tică, de un m are depozit de instrum ente muzicale,
pen tru care — lucru curios ! — nu se b ătea nim eni:
flaute, clarinete, acordeoane, trom boane, pianine, viori,
violoncele, tobe şi cîteva piane. P e n tru că n u era tim p
de p ierd u t şi fraţii ardeleni cereau1 dezrobirea, gene­
ralul B ă lţa tu a în cărcat întreg depozitul în nişte vagoane
şi l-a expediat direct la B ucureşti, unde l-a ţin u t bine
ascuns în tr-u n şopron în to t tim pul războiului.
D upă război, generalul B ă lţa tu căută cu răbdare
un am ato r serios p e n tru depozitul său muzical, dar
nu întîlni decît nişte pungaşi, care voiau să abuzeze
de nepriceperea sa com ercială, ca să-i dea o nim ica
to a tă pe el. P în ă ce, într-o zi, află că prietenul său
C iortan a fost n u m it secretar general la Război. N u
aştep tă m ult şi alergă în d ată la m inister.
— Aud, nene Culai, că regim entul 14 cavalerie
are nevoie de o fanfară.
Secretarul general se u ită la el ca la un n e b u n :
— Ce fan fară? Ce regim ent de cavalerie?
— U ite, nene Culai, mie să ştii că nu-m i plac oamenii
care se cred m ai deştepţi decît m ine ! E u sînt bine
inform at. R egim entul 14 cavalerie are nevoie de o

362
fanfară. Vă dau şi p a tru piane. T oate perfect noi. P oţi
să faci şi o orchestră. O rchestra M inisterului de Război.
A r fi ceva nou. M arfa e aici la B ucureşti. Ju m â-ju m â !
Aşa a în zestrat generalul B ă lţa tu regim entul 14
cavalerie din arm a ta rom înă cu o fanfară, cu o orche­
stră şi cu p a tru piane.
— D a, da, Mimi ! confirmă B ă lţa tu cu un aer îngri­
jo ra t, afirm aţia Englezului. Generalul s-a închis la
el în birou şi n u ştie nim eni ce coace acolo, în secret !
— Aici e şi to a tă prim ejdia ! se am estecă în vorbă
N iki Tom escu, fiul bancherului Tomescu. S e c re tu l!
Să ştiţi că de d a ta asta ne-am cu răţat.
De cînd s-a închis dosarul crim ei din bulevardul
Dacia, N iki Tom escu s-a cum inţit. E l şi Lulu M alacu
se hrăneau acum de pe urm a preschim bării bancno­
telor care circulau în teritoriile alipite, sau a celor emise
de ad m in istraţia gfermană de ocupaţie, prin B anca
Generală. O peraţia era sim plă: deoarece peste to t
circulau ca n tită ţi enorme de bancnote false, N iki şi
L ulu le cum părau cu sacul pe-o nim ica to a tă , apoi
le preschim bau la B anca N aţională, la cursul oficial,
m u lţu m ită prieteniei gras răsplătite a unui în alt p er­
sonaj de la F inanţe. Aşa că Niki nu era speriat de
pom ană. V ru să m ai spună ceva, d ar Fifi se smulse
deodată din grup:
— Uite-1 pe Je a n !
Deşi în haine civile, Je a n Leontopol, prin ţin u ta sa
m aiestoasă, îşi tră d a rolul său social: acela de colonel
în garda regală. Despre colonelul Je a n Leontopol nu
spunea nim eni nici un cuvînt rău. Se zvonise în ajunul
războiului că ar fi lu a t de la fabrica franceză de arm e
« Schneider-C reuzot» un comision de o sută douăzeci
de m ii de lei p en tru un referat de recepţie a unor arme
care n-au sosit niciodată în ţară . D ar în curînd, zvonul
a fost dezm in ţit: Leontopol n-a lu a t o sută douăzeci
de mii de lei, ci num ai o su tă de mii. D upă război, ata şa t
m ilitar la Legaţia de la Paris, Je a n Leontopol s-a specia­
lizat în parfum erii, m ătăsuri şi m arochinerii pariziene,
din care aducea, discret, c a n tită ţi apreciabile, în valiza
sa diplom atică, aproape în fiece lună. De obicei bine
dispus, azi, Je a n era şi el am ărît.

363
 — Degeaba te agiţi, Fifi ! N -am p u tu t să aflu nim ic.
— Tocm ai t u . .. c a r e .. .
— Tocm ai eu ! Mi-e ruşine şi mie. O păţesc p e n tru
întîia oară. A tîta m i s-a spus: că v a fi o bom bă ! U n
om afară din partid e. R ău ca d ra c u l. . .
Şi ca să se răzbune, făcu răutăcios către Fifi:
— Şi călugăr ! Să n u v ad ă femei în ochi ! . . . Se
zice că generalul dinadins a c ă u ta t pe unul ca el la
Com erţ şi In d u strie.
D ar Fifi nici nu-1 ascultă pînă la capăt şi se agăţă
de u n b ătrîn el care că u ta să-şi facă loc înspre fundul
sălii:
— Micule, îl apucă ea pe m oşneguţ de b ra ţ. O
clip ă. . .
— Ce-i, Mimişor d ragă? făcu bătrînelul, oarecum
speriat.
— Stai, dragă m icule, că te-ai ram olit ră u de t o t !
E u n u sînt M im işor. . . sînt F ifirlic ă .. .
M oşneguţul se u ită la ea:
— Că bine zici ! D in pricina fum ului ! . . . E i, ce e,
drggă T incuţo?
Fifi nu m ai lu p tă să-l readucă pe m oşneguţ la nom en­
clatu ra exactă a relaţiilor lui din tim pul n eu tra lităţii,
cînd era m inistru de externe al ţării, ci, nervoasă, îl
în tre b ă :
— Ce ne facem , ram olică dragă, cu N eaţă?
P ăcu raru , fostul m inistru de externe, dădu din
um eri:
— Hei, dragă Lizico, vrem uri grele ! S-a dus fala
R o m e i.. .
D ezgustată, Fifi îi întoarse spatele:
— D u-te dracului, ciob b ătrîn , cu glumele tale
nepiperate !
Apoi, su p ărată, Fifi începu să se strecoare spre
fundul sălii unde N ectarie, ca de obicei prezent în orele
acestea la m ăsu ţa lui, îşi sorbea verm utul, în tim p
ce asculta cu m u ltă atenţie, deşi m ereu cu rîn jetu l
său sceptic în ju ru l trabucului, cele ce spuneau profe­
sorul Trifănescu, avocatul E lefterie, tak istu l, şi doctorul
M ihăiescu, independentul.

364
 — Şi-a adus am inte dom nul W ilson să strige că
tra ta tu l de pace de la Versailles n-a adus pace lum ii !
zicea Trifănescu. D ar cine m ai m ult decît W ilson,
Clemenceau şi Lloyd George îm piedică pacea cu R usia
Sovietică şi prelungeşte războiul în răsăritu l E uropei?
Şi apoi, dom nii W ilson, Lloyd George şi Clemenceau
dacă înţeleg a tît de bine lib ertatea, de ce au impus
tu tu ro r statelo r mici, fie ele aliate sau inam ice, obligaţia
de a acorda capitaliştilor anglo-franco-am ericani liber­
ta te a absolută a tran zitu lu i p en tru m ărfurile lor, care
vor fi, bineînţeles, cu to tu l scutite de v am ă? Şi de ce
se interzice statelo r mici să încheie convenţii economice
particulare fără consim ţăm întul dem ocraţiilor dum itale
apusene ?
— Aşa ! îi d ăd u d re p ta te Mihăiescu. Ca şi cu tra ta tu l
m inorităţilor. Cu ce .drept ne bagă pe gît tra ta tu l m ino­
rităţilo r ! . . . î n ţa ră la noi înţelegem să fim liberi,
să facem ce vrem cu m inorităţile n oastre !
N ectarie îşi lărgi rînjetul.
— Desigur ! zise el. D acă vrem , lăsăm m inorităţile
să trăiască şi dacă nu vrem , le m ăcelărim ! Liber, nu-i
aşa, M ihăiescule? Aşa înţelegi tu ad ev ărata libertate
dem ocratică. N um ai că lucrurile nu stau chiar aşa.
P rincipiul m inorităţilor este cît se poate de d re p t:
to ţi locuitorii unei ţă ri să fie liberi să se dezvolte din
p u n ct de vedere cu ltu ral în lim ba lor m aternă, dacă
aşa le place. D ar dom nii W ilson, Lloyd George şi Cle­
m enceau au introdus oare principiul ăsta şi în propriile
lor ţă ri, în care se găsesc atîtea grupe naţionale m ino­
rita re ? N u ! Italia, care are a tîţia nem ţi şi slavi în ţin u ­
turile noi, e scu tită de orice obligaţie fa ţă de ei. F ran ţa,
care are a tîţia nem ţi în Alsacia şi Lorena, e scutită
şi ea. S tatele U nite, care au a tîţia negri şi galbeni, de
asemenea. De Anglia, care are în im periul ei p a tru
sute de m ilioane de m in o rita ri.. . adică de zece ori
m ai m ulţi m inoritari decît e n g le z i.. . nici nu m ai vorbim .
P en tru cei m ari n u există un s ta tu t al m inorităţilor,
ci num ai p en tru cei m ic i.. . ca să aibă cu ce-i şantaja.
Şi aici stă to a tă porcăria, M ihăiescule dragă !
Cu u n am estec de uim ire şi oarecare adm iraţie,
Trifănescu aruncă o privire scurtă spre acest om plin

365
de contradicţii în care idei generoase se zbăteau într-o
m laştină de oportunism e — şi interveni:
— Desigur ! E v id en t ! . . . Ca-n to ate ! U ită-te la
Liga N aţiunilor, de pildă. î n cap vin cele cinci m ari
p u teri: F ra n ţa , Anglia, Statele U nite, Ita lia şi Japonia.
Sînt singurele care au dreptul să hotărască. Cinci state,
cinci voturi. Apoi vine a doua categorie: a statelor
mici. O grăm adă de state m ai mici, care, to ate la un
loc, au num ai p a tru v o tu ri şi num ai cu d rep t consul­
ta tiv . Ia r şi m ai jos, sînt cîteva state care nici m ăcar
d rşp t consultativ nu au şi trebuie să execute orbeşte
hotărîrea celor cinci care stau în capul m e s e i.. . Şi
tu-m i vorbeşti de principiile dem ocratice ale celor care
conduc F ra n ţa , Anglia şi Am erica !
— Teribile p rin c ip ii! reflectă N ectarie. A sta se
şi vede după înfrigurarea cu care Anglia s-a ap u cat
să refacă pu terea m ilitară a Germ aniei. F ra n ţa , care
a răm as azi singura m are p u tere m ilitară pe continent,
a devenit prea obraznică. O Germ anie revanşardă şi
bine în arm ată este exact ce-i trebuie Angliei ca să-şi
refacă « echilibrul european», compromis prin înfrîn-
gerea k a is e ru lu i.. . Aşa că, dragă Mihăiescule, în tr-u n
fel sau altul, vom avea în curînd iar ră z b o i.. .
— De unde o m ai scoţi şi pe asta ! Ce război te-a
găsit ?
— P ăi ce să-ţi fac, Mihăiescule dragă, dacă nu citeşti
nici m ăcar o gazetă. N-ai decît să urm ăreşti m ai ate n t
ce se petrece la Miinchen, sub ochii şi cu sprijinul neli­
m ita t al guvernului englez. . .
— Şi al celui am erican, îl com pletă Trifănescu.
— D ar ce-aţi v ăzu t că se petrece la M iinchen?
în treb ă Mihăiescu, pe un to n agresiv.
— La M iinchen — îl lăm uri Trifănescu — se pune
la cale un al doilea război m ondial.
— Prostie ! făcu Elefterie.
— Zi-i cum îţi place, d ar fap tu l e fap t ! îi răspunse
N ectarie. Deşi tra ta tu l de la Versailles a desfiinţat
arm ata germ ană, Anglia lasă pe ofiţerii germ ani să-şi
constituie tru p e de m ercenari, din foştii soldaţi. A stăzi
trupele acestea au ajuns m ari form aţiuni m ilitare.
T ra ta tu l de la Versailles prevede ca armele răm ase

366
de pe urm a dezarm ării G erm aniei să fie distruse. D ar
ofiţerii englezi din comisia de control însărcinată să
supravegheze aplicarea convenţiei, lasă depozitele de
arm e pe m îna ofiţerilor germ ani, care-şi înarm ează
trupele ca de război cu puşti, m itraliere, tan cu ri şi
avioane.
Trifănescu se aplecă spre Elefterie.
— Acum a ştii? Englezii aju tă m işcarea germ ană
de revanşă şi re în a rm are. . . şi lucrează m înă în m înă
cu cine ? Cu însuşi Ludendorff, care a com andat de
fa p t în ultim ii doi ani, arm a ta g erm an ă. . . cu u n oare­
care R ohm , care organizează trupele de asasini in stru iţi
să lovească în m uncitorim ea germ ană şi cu un anum e
Adolf H itler, un fel de agent provocator, c a re . . .
— F raţilo r, cine vine la Industrie şi C om erţ?
T oţi ridicară capul spre Toto A rdeleanu, care abia
m ai p u tea să răsufle.
— Şi adică ce, coane T oto? rîse N ectarie. Ţi-e frică,
h ai? Te tem i de N eaţă că o să-ţi scuture cojocul?
Toto A rdeleanu îşi şterse fruntea de sudoare, deşi
afară sufla un v în t ascu ţit şi rece, de m artie. Se vedea
că venise în goană la Capsa. De spaim ă, îşi lăsase cursul
de la universitate n eterm inat şi se repezise pînă aici
să afle dacă m ai e p en tru el vreo speranţă pe lum ea
asta, sau nu. Toto era profesor la facultatea de drept,
d ep u tat liberal, director al bibliotecii Academiei, director
al in stitu tu lu i pedagogic şi m em bru în consiliul de
adm inistraţie al băncii S ultanin-K erbalâ & Co., al
« A strei R om îne», al « Societăţii com unale B ucureşti
p en tru construirea de locuinţe ieftine» şi p roprietar
a două moşii şi al unei fabrici de conserve. Cum, însă,
era om vrednic şi ocupaţiile lui, oricît de diverse, nu-i
îm plineau ziua de m uncă, deci îi lăsau un gol în buget,
Toto, spirit juridic, începu să facă afaceri cu cam u­
flarea drepturilor şi intereselor inam ice şi num ai în orele
libere m ai cîrpea cîte ceva cu nişte permise şi in te r­
venţii. A tunci cum să nu-i fie frică de un guvern N eaţă?
— Ei, frică ! se scuză Toto. D ar nu ştii? Mai b i n e ...
— Cred şi eu ! i-o luă N ectarie înainte. Mai bine
cu un pungaş cu care te înţelegi în două cuvinte, decît
cu unul care-1 face pe p r o s tu l.. .

367
 în m om entul acela se apropie de ei Serafim M ărun-
ţelu, gazetar v estit p rin a g itata sa v iaţă conjugală
şi p rin filosem itism ul său din ultim ele luni. P u ţin
şpanchi, cu păru l negru-creţ, cu un nas gros, Serafim
p u rta to td eau n a pe obraz urm e proaspete, încă însîn-
gerate, de zgîrieturi. E ra u urm ele suferinţei ce le îndura
de pe urm a dragostei sale p en tru evrei. N evastă-sa,
coana T itina, care-i ţin ea contabilitatea, îl b ătea m ai
în fiecare seară, fiindcă el încerca s-o înşele la socoteli.
N um ai că azi p ărea m ai zgîriat ca oricînd, ceea ce-1
îndem nă pe N ectarie să-l întrebe:
— Ce-i m ă, Serafime? Ia r te-a prins nevasta cu
ocaua m ică?
E lefterie, p rotector, interveni:
— Lasă-1 în pace ! N u vezi ce am ărît e?
— De ce?
— D in cauza prinţului.
T oţi rîseră, în afară de M ărunţelu, care se întunecă
la fa ţă . Mizerabilii ăştia îşi perm it să rîdă de suferinţele
p rinţu lu i Carol, pus sub lacă t la B istriţa.
_ — R îdeţi aşa — făcu el nervos — parcă p rin ţu l n-ar
fi şi el om ca to ţi oamenii. N u v re ţi să-l ie rta ţi că a
iubit şi el o femeie.
— H ai zău, Serafime, explică-ne şi nouă cum s-a
în tîm p lat. . . că poate-poate o să-l iertăm şi noi, cum
l-ai ie rta t şi tu.
Serafim n u se lăsă m ult ru g a t şi, foarte înflăcărat,
începu să explice m area tragedie a lui Carol:
— Mă m ir că nu înţelegeţi, ceea ce e a tît de uşor
de înţeles. P rin ţu l e o fire disciplinată şi are un respect
deosebit p e n tru to a te legile m ilitare. Aşa că a fost
foarte ciudat şi felul în care a fugit la Odesa, ca să se
căsătorească în tain ă şi să-şi înregistreze actul la Consulatul
rom în, şi felul cum a re n u n ţa t la titlu l de p rin ţ m oşte­
nitor. D ar dacă ne u ităm la îm prejurări, lucrurile nu
m ai p a r aşa de ciudate. E ra pe vrem ea războiului. Noi
stăteam aici prost. î n apus nu se vedea nici o sp eranţă.
La răsărit, revoluţie... Şi prinţul, om tîn ăr, se sim ţea
singur, singur, singur şi trist... Şi i-a ieşit înainte femeia
aceea care a ajuns să fie p en tru el u n izvor de m odeste
bucurii....

368
 Aici, M ărunţelu se opri, îşi trecu m îna prin păr,
apoi continuă şi m ai înflăcărat:
— Şi atunci cînd tă ria tronurilor apărea, în lum ina
roşie a revoluţiei ruseşti, a tît de slabă... cînd puterea
m onarhiilor era îm p răştiată în zările aprinse de vîrtejul
n eînd u rat al nebunici popoarelor... ideea căsătoriei prin­
ţu lu i apărea ca logică şi în ţeleaptă. D ar de în d ată ce
s-a rid icat peste păm în tul ţării soarele victoriei... şi
cînd tro n u l a ieşit refăcut şi m ai tare ca oricînd. . .
p rin ţu l Carol a crezut c ă . ..
— Şi cîte parale ai lu at ? îl întrerupse deodată N ectarie,
în veselia nem ărginită a celorlalţi.
— De la cine? în treb ă candid, Serafim.
U n hohot de rîs explodă la cuvintele lui M ărunţelu.
— Ei, de la cine ! zise N ectarie. Ştii tu de la cine !...
Să spunem de la... de la Boyle !
M ărunţelu p ăru indignat.
— De la B oyle? Să-i sară ochii cui a lu a t u n ban
de la Boyle !
— N u, zău ! făcu Elefterie. D a r atunci de ce n-ai
m ai co n tin u at cu articolele de la Democratul rom îni
— E x ac t ! zise şi Trifănescu. P arcă făgăduiai citi­
torilor că le vei a ră ta cine e Boyle şi ce face şi ce drege
el pe-aici. De ce te-ai o p rit?
P e n tru în tîia oară, M ărunţelu se sim ţi in su ltat. Cu
ochii holbaţi de furie, răcni la Trifănescu:
— D a ce, m ă? E trea b a ta ? N u cum va sînt d ato r
să dau socoteala de afacerile mele unui m ăgar ca tine...
bolşevicule !
T o ată lum ea din local întoarse capul spre el. Greoi,
N ectarie se ridică şi i se adresă lui Serafim, destul de
tare ca să-l audă to ţi dim prejur:
— Mă, dacă m ai spui o vorbă, te plesnesc !... H ait,
pleacă de aici.
Şi-i rînji în obraz, cu cruzim e:
— Şi-aş vrea să te v ăd că m ă faci şi pe mine
bolşevic.
Speriat, Serafim o şterse grăbit, fără să crîcnească
m ăcar. N um ai asta n -ar fi v ru t: să-l supere pe prietenul
intim al lui Cristofor K erbalâ.

24 - c. 986 369
 în tre tim p, se apropie de m asă Leahu. Cînd îl zări,
N ectarie holbă ochii u im it:
— Ce, m ă? Ce cau ţi aici? Ai în eb u n it? Vrei să te
strici ?
Leahu rîse:
— M-a scos N eaţă din casă.
îl vedea pe N ectarie că se m iră, d ar se m ira şi el
că se află aici. L eahu era u n intelectual. U n om care
citea cărţi şi care scria cărţi. U n critic de a rtă şi un
foarte ascu ţit « observator social». Deşi stăru ito r p o ftit
de liberali să vină la ei în p a rtid , unde-1 aştep ta u cu
m asa întinsă, L eahu îi refuza cu dispreţ. Nu-i plăceau
liberalii. N u-i plăceau, din principiu, ciocoii. «^Sînt estet
— zicea el — şi-mi place lucru c u ra t: oam enii ta ri, cu
a d ev ărat ta ri. T ari, p en tru că au conştiinţa c u rată şi
au a u to ritatea m orală de a fi necruţători, atunci cînd
v or să lucreze p e n tru binele public.» N um ai de aceea,
to a tă ad m iraţia şi to ate speranţele lui erau acum a în ­
d re p ta te spre N eaţă. în N eaţă vedea el omul m om entului,
p en tru că războiul a creat m om entul oam enilor tari.
Pe scurt, L eahu era n e ţist pînă în m ăduva oaselor.
Aşa se face că Leahu, care nu venea m ai niciodată la
Capsa, cum a auzit că N eaţă face guvernul, şi-a lăsat
to a te treb urile b a ltă şi a v en it aici, să-şi proclam e
profesia de credinţă n eţistă.
Se aşeză pe u n scaun, lîngă N ectarie, îşi plim bă
ochii asupra m ulţim ii ag itate din sală şi zise:
— T are n-aş v rea să fiu în pielea lor !
— Crezi? în treb ă Toto, căruia observaţia lui Leahu
îi adîncea şi m ai m u lt îngrijorarea.
Sentenţios, L eahu îi răspunse:
— Sînt sigur ! G uvernul N eaţă este o răscruce în
politica noastră.
Cu un rîn jet sceptic, N ectarie, după ce pufăi de cîteva
ori din trab u c, zise scu rt:
— R ahat !
P e Leahu, rîn jetu l lui N ectarie îl scotea din sărite.
— Mă F ănică ! îi spuse el, în ţep at. T u, cu scepti­
cismul tă u bolnăvicios, cazi, în îm prejurările de azi,
ca m usca-n lapte. Cine-1 cunoaşte pe N eaţă...

370
 N ectarie îşi morfoli iar trabucul, sorbi tacticos din
v e rm u t şi convins, T e p e t ă :
— R a b a t!
L eahu se socoti pălm uit. P lin de m înie îl apucă de
b ra ţ pe T o to :
— Ardelene, n u te u ita la e l !... E nebun... N u vezi
că to td eau n a e p o rn it să spună pe dos? T otu-i la el...
să m ă ierţi de cuvînt !... N um ai Cristofor e un s f î n t !
La fel de sigur ca de obicei, N ectarie îi zise:
— E x ac t !
— F ireşte ! şuieră Toto p rin tre dinţi. T u eşti un
om norocos. Ţie ce-ţi pasă !... Moşii n-ai, fabrică n-ai,
acţiuni n-ai... V orba ceea: ce-am a v u t şi ce-am p ie r d u t!
Chipul lui N ectarie se făcu păm în tiu :
— D ar am v iito r ! îi replică el lui Toto, cu ră u ta te .
Ceea ce du m n eata n-ai. S c u r t!
— Ia r ai început să sperii lum ea, F ănică ! se auzi
un glas vesel.
î n fa ţa celor tre i stătea un dom n înalt, cu m u staţa
tunsă scu rt şi cu u n baston negru, lucios, în m îna d reap tă
înm ăn u şată. N ectarie îşi ridică ochii şi-şi trecu m înia,
de la Toto, asupra noului sosit:
— Lasă gura, S to en escule!... Te bagi şi tu ... De
speriat aş p u tea să-l sperii doar pe el, pe nenorocitul
ăsta de Toto, p en tru că liberalii lui sînt abia pe cale
să dispară, *pe cînd voi, voi conservatorii, voi aţi şi
crăpat.
— Nu, zău ! făcu Stoenescu, în tim p ce-şi trăgea
un scaun de la o m asă de alături.
— D a, da ! se ră sti la el N ectarie. De pildă, ia spune-mi,
Stoenescule: unde ţi-e partidul, h ai? U nde ţi-e p artid u l?
Stoenescu încercă să rîdă batjocoritor, d ar gura
i se strîm bă de necaz:
— Vrei să ştii un d e? întreabă-1 pe N eaţă. N eaţă a
încercat să încheie cu Ghiolman o înţelegere şi cel care
a pus condiţii a fost nu N eaţă, N ectarie... nu N eaţă...
ci Ghiolm an... Nici expropriere... nici...
— E i şi? făcu Leahu, interesat. Mai dep arte?
— Mai departe, nu ştiu ! răspunse Stoenescu. D ar
am spus-o, ca să ştie caraghiosul ăsta de N ectarie,
că noi, conservatorii, m ai existăm şi sîntem încă un

24* 371
factor esenţial în politica ţării. Lucru peste care vezi
că N eaţă nu trece cu un a cu două, ca N ectarie !
— Din p ăcate — zise T oto — e foarte adevărat.
Şi dacă N eaţă vine azi la putere, e num ai din vina
conservatorilor şi m ai cu seam ă a lui Ghiolm an. Ghiolm an
i-a făcut educaţia politică, G hiolm an l-a sprijinit îm po­
triv a lui Ion Ion, G h io lm a n ...
— B a să m ă ierţi ! strigă E lefterie, furios. D acă nu
erau liberalii, nu p u p a N eaţă guvernul nici peste o
mie de ani. E i l-au îm p ăcat cu regina, ei l-au îm pins
la p alat, ei i l-au trim is pe rege pe front şi to t ei l-au
adus la p u tere. Şi acum , o să ne m încăm degetele cu
t o ţ i i . . . şi voi, liberalii, şi voi ăştialalţi, c o n se rv a to rii.. .
şi noi, dem ocraţii, şi to ţi ! N eaţă o să-şi. b a tă joc de
noi şi o să-şi in stituie d ictatu ra care o să ne bage pe
toţi în m orm înt. N u rînji aşa, N e c ta rie .. . Aşa v a fi
cum îţi s p u n .. . U ite, îţi dau capul m eu dacă n-o fi aşa.
N erăbdător, L eahu, care abia a ştep ta ca Elefterie
să isprăvească, îi răspunse:
— S înteţi nişte copii ! D acă N eaţă e azi la putere,
nu e vina nici a liberalilor, nici a conservatorilor, ci
a vrem urilor. O rice-aţi fi făcut, N eaţă to t ar fi venit.
N u venea acest N eaţă, venea altul. O schim bare treb u ia
să se producă astăzi în ţară .
Ceea ce Toto nu pricepea.
— D ar de ce astăzi? De ce treb u ia Ne'aţă să vină
şi de ce astăzi ? . . . Şi cu ce n o u tăţi vine ? Cu îm pro­
p rietărirea? Cu v o tu l universal? D ar astea le-am v ru t
şi noi, liberalii, de m u lt !
— Şi de ce nu le-aţi făcut, deşteptule? se în cru n tă
la el N ectarie.
— Fiindcă nu ne-au lăsat dum nealor, conserva­
torii ! ţip ă T oto, cu un deget acuzator spre Stoenescu.
N ectarie, Leahu şi Trifănescu izbucniră tu strei,
dintr-o d ată, în tr-u n hohot de rîs.
— Şi ia spune, frate Toto ! zise N ectarie, cu rîn jetu l
lui care-i descoperea d an tu ra verzuie de a tîta fum at.
S-au lu p ta t ei m ult să v ă îm piedice?
La care L eahu adăugă:
— Cînd a ţi v ru t voi, liberalii, v o t universal şi expro­
priere ?

372
 — în to td e a u n a ! răspunse Toto categoric.
U itîndu-i-se d rep t în ochi, N ectarie îi zise:
— U ite, frate Toto, eu să fiu în locul tău , chiar
aşa vechi liberal cum eşti t u . . . şi to t m i-ar fi ruşine
să m in t în asem enea hal. Să spună şi D răgan dacă
nu-i aşa !
Scriitorul şi profesorul de lite ratu ră D răgan, care
se apropiase de ei în tim p ce N ectarie vorbea, se aşeză.
E ra un grăsan cu pince-nez în ram ă de tinichea, cu
m îini scurte vîrîte în m îneci şi m ai scurte, din care
ieşeau pe trei sferturi nişte m anşete de cauciuc. D răgan,
d e p u ta t liberal în P arlam entul din 1916, nu se putuse
h otărî să se evacueze în Moldova, pînă în ultim a clipă.
Mai cu seam ă cînd află că vecinul şi colegul său, profe­
sorul M arin Ştefănescu, directorul liceului L azăr şi
fostul profesor al prin ţu lui Carol, şi-a b ă tu t la poartă,
cu o zi înainte de in trarea trupelor nem ţeşti în C apitală,
o tă b liţă cu inscripţia « Bine a ţi venit», nu m ai stă tu
m ult pe gînduri, şi-şi pregăti şi el un carton la fel. D ar
a d a t peste el ginerele său, generalul B ălţatu , care se
retrăgea cu convoaiele de provizii înspre Moldova şi
l-a lu a t pe sus:
— H ai, ta tă ! Vrei să te om oare nem ţii?
L a Iaşi, în refugiu, prim ea ca d ep u tat patruzeci
de lei pe zi. Cînd a început fuga spre Odesa, a aflat
că d ep u taţii evacuaţi la Odesa primesc în loc de p a tru ­
zeci de lei, nouăzeci de lei pe zi. Ştirea l-a îm bolnăvit
de supărare. E ra nedrept. D eputaţi, ei — d ep u tat, el ! . . .
De ce el, patruzeci de lei — şi ei nouăzeci? Şi alergă
la conu Alecu:
— Coane Alecu, să m i se dea şi mie nouăzeci de l e i !
— N u se p oate ! Cît stai la Iaşi, nu-ţi putem da
m ai m ult nici o p ara ! Sau, uite ce ! . . . Am o soluţie ! . . .
Pune pe unul din d ep u taţi m arto r că te afli evacuat
la Odesa şi in terv in să-ţi dea nouăzeci de lei şi ţie.
A alergat D răgan să-şi caute m artor, d ar n-a c ă u ta t
m ult. Colegii săi, care aştep tau şi ei sosirea nem ţilor
la Iaşi, se puseră cu dragă inim ă, ca buni cam arazi,
la dispoziţia lui, să ju re că e evacuat la Odesa.
— Nene D răgane, îi zicea fiecare. V orba ăluia:
o m înă spală pe a l t a . . . E u ju r că tu eşti evacuat la

373
O d e s a .. . tu ju ri că eu sînt evacuat la O d e s a .. . şi aşa
luăm fiecare d in tre noi cîte nouăzeci de lei pe zi, fără
să se supere nim eni !
A şa că, m u lţu m ită iniţiativei lui D răgan, to ţi m em brii
P arlam entului care au răm as la Iaşi, în 1917, au ju ra t
pe cuvînt de onoare, unul p en tru altul, că celălalt e
evacuat la Odesa — şi aşa au p u tu t figura în registrele
Camerei ca evacuaţi la Odesa, ca să po ată încasa, pe
to t tim pul bejeniei, în loc de patruzeci de lei pe zi,
nouăzeci — « fără să se supere nim eni».
— E ştiu t ! răspunse D răgan la in v ita ţia lui Nec-
târie. Liberalii s-au opus în to td eau n a oricărei reform e,
m ai ales cînd alţii o propuneau. Ia r cînd au fost siliţi
de îm prejurări să adopte cîte o reform ă a altora, s-au
lă u d a t în to td eau n a că in iţiativ a este a l o r . . .
Toto răm ase o clipă cu ochii holbaţi de uim ire.
— Ce-ai spus? se răsti el apoi la D răgan. N u ţi-e
bine ? Tu, vechi liberal, s ă . . .
Dem n, D răgan i-o tăie:
— P în ă aici ! . . . Am fost ! . . . N u m ai s î n t !
— De cînd? exclam ă Toto, care cădea dintr-o sur­
priză în alta.
— De la ora cinci după m asă ! . . . Am tre c u t la
N eaţă !
Rîsetele celorlalţi îl îndîrjiră şi m ai ră u pe Toto.
— D u-te dracului ! strigă el, indignat, lui D răgan.
— De ce? rînji drăceşte N ectarie. B ravo lui !
Şi către D răgan:
— Aşa te vreau, D răgane ! . . . în v iaţă să nu faci
literatu ră, că niori de foame !
D ar L eahu nu m ai rîdea. Cît se poate de serios,
se adresă lui T oto:
— N-ai d rep tate ! Bine a făcut D răgan ! Dă dovadă
de sim ţ politic. E l înţelege că n u ne putem ag ăţa de
trec u t num ai ca să se cheme că sîntem consecvenţi.
Lum ea m erge înainte. N eaţă înseam nă progres. Noi
trebuie să fim cu progresul. Sînt alte vrem uri. S-a
isprăv it cu filozofia naţional-liberală. S-a isp răv it cu
protecţionism ul economic, cu politica porţilor închise,
cu apărarea egoistă a burgheziei liberale care preferă
să ţin ă ţa ra în stare de înapoiere, num ai să nu îm p artă

374
cîstigul cu alţii. Ai auzit ce spune regele? Colaborare
cu capitalurile străin e ! . . . A sta aduce nou un guvern
N eaţă: porţile deschise p en tru capitalurile s tr ă in e ...
lib ertate p en tru capitalurile străine care vor îm bogăţi
ta ra şi vor revărsa belşugul peste to ţi locuitorii ţării,
ceea ce Ionel al v o stru nici în ru p tu l capului nu v re a . . .
Şi L eahu se av în tă într-o filipică violentă îm po­
triv a liberalilor şi a conservatorilor, care au lu p ta t
să m enţină ţa ra în situ aţia de s ta t agricol.
— Voi, liberalii, l-aţi însărcinat pe Sorcoveanu a
v ostru să explice lum ii în scris de ce nu v re ţi in d u stria­
lizarea şi omul a spus-o pe şleau: cică R om înia a venit
prea tîrziu la civilizaţie, aşa că n u m ai poate rivaliza
cu naţiunile în ain tate apusene şi trebuie să renunţe
p e n tru to td eau n a la gîndul de a deveni o ţa ră indu­
strială . . . « S ă devenim o dem ocraţie rurală ! » . . . A sta
a ţi ţip a t voi m e r e u ! ... O « d em o craţie r u r a l ă » ... Şi
p e n tru ca această dem ocraţie ru rală să n u fie in fectată
de industrii, v -a ţi ferit să aduceţi capitaluri străine
în ţară.
— M o ftu ri! ţip ă Toto. A stea sînt speculaţii
bolşevice.
M ulţum it că Leahu « î i freacă» pe liberali, Stoe­
nescu se ră sti la T oto:
— Stai, frate Toto, să auzim ce vrea să spună.
Mereu grav, Leahu se întoarse către Stoenescu:
— Acu ajung şi la tine. Voi, conservatorii, spre
deosebire de liberali, n -a ţi făcut politica porţilor închise,
voi n -aţi mers cu protecţionism ul a tît de departe ca
liberalii. Voi a ţi fost p en tru capitaluri străine, d ar
p en tru un an u m it capital străin : capitalul germ an.
A ţi ţin u t a tîta la capitalul germ an, îneît de dragul
lui, aţi v ru t să facem război alătu ri de kaiserul W ilhelm.
Acum a venise rîndul lui Stoenescu să se înfurie:
— Nu-i ad ev ărat. N u p en tru a s t a . . . ci p e n t r u ...
— P e n tru « d em o craţie» , nu, dom nule Stoenescu?
rînji, b atjocoritor, N ectarie. T oţi aţi lu p ta t p en tru
dem ocraţie. Toţi, şi antantofilii şi nemţofilii, to ţi aţi
zbierat: « lu p tă m p en tru dem ocraţie». D ar dacă to ţi
aţi lu p ta t p en tru dem ocraţie, de ce v -a ţi m ai lu a t de
p ă r în tre voi?

375
 L eahu îl apucă de b ra ţ pe N ectarie.
— Lasă-m ă, frate, să term in !
Şi către Stoenescu:
— Ştiţi de ce a ţi ţin u t voi la capitalul străin cu
condiţia să fie germ an? D in aceleaşi m otive p en tru
care liberalii erau duşm anii oricărui capital străin :
p en tru că a ţi fost şi voi îm potriva industrializării. Şi
scopurile voastre erau foarte bine slujite de capitalul
germ an, care era şi el îm potriva industrializării R om î­
niei. Germ ania îşi avea, ea, o industrie a e i . . . fabri­
cile e i . . . produsele e i . . . care trebuiau plasate pe
pieţe străine. Şi unde ar pu tea fi plasate mai bine decît
în ţă ri care nu-şi au o industrie a lor ! Aşa că a ţi d at
m îna cu liberalii şi cu capitaliştii germani p en tru unul
şi acelaşi scop: ca noi să răm înem ţa ră agricolă. Chiar
şi acum a, după război, ziarul vostru, Steagul, repetă
teoriile nem ţeşti din tim pul războiului, după care lum ea
trebuia să se specializeze în popoare agricole şi popoare
industriale. Ăsta-i to t secretul. Interesele tînărului
im perialism germ an au fost servite de lăcom ia moşie-
rim ii romîne. De dragul boierului rom în, care vrea să
vîndă pe un p reţ cît mai m are grîul său, produs cu o
cheltuială cît m ai m ică şi de dragul fabricilor germ ane
care vor să-şi vîndă aici cît m ai m ulte din produsele
industriei lor, locuitorii ţin u tu rilo r m oldo-valahe trebuie
să răm înă ceea ce sîn t: nişte ţăra n i care să nu fie nicio­
d ată în stare să se ridice deasupra situaţiei lor de gloată
ignorantă şi um ilă !
— Ohooo ! exclam ă speriat Stoenescu. Y ăd că te-ai
bolşevizat rău.
— Lasă copilăriile ! Acu vorbim serios. Care este
deosebirea în tre doctrina liberală şi doctrina conser­
vatoare ? D octrina conservatoare susţine că grînele,
petrolul, lem nul, m inereul, în sfîrşit, to ate bunurile
păm întului romînesc sînt făcute pentru a îm bogăţi
pe boierii rom îni şi pe capitaliştii germ ani — pe cînd
doctrina liberală, « mai patrio tică» , susţine că bogă­
ţiile solului şi subsolului rom înesc sînt făcute ca să
se bucure de ele liberalii, num ai liberalii şi nim eni altul
decît lib eralii. . .
— Ia, lasă-m ă ! ţip ă Toto. N o i .. .

376
 D ar rîn jetu l lui N ectarie îl sili să se oprească.
— Degeaba protestezi, făcu Leahu, cînd ştii că-i
asa cum îţi spun eu. în tre voi şi conservatori nu-i
deosebire decît num ai d intr-un singur punct de vedere:
al buzunarului. Conservatorii vor ca Rom înia să devină
o moşie germ ană în tovărăşie cu boierii rom îni — pe
cînd Ion Ion al v o stru vrea ca ţa ra să răm înă o moşie
cu rat liberală. De aceea, Ionel, care n-avea nici un
chef să in tre în război, s-a h o tă rît în cele din urm ă,
num ai de team a că o victorie germ ană ar p u tea înlă­
tu ra d ictatu ra sa economică — deci şi politică. Ionel
a mers cu F ra n ţa şi Anglia p en tru că şi-a făcut soco­
teala că bancherii şi industriaşii englezi şi francezi,
im presionaţi pînă la lacrimi de sacrificiile ce le v a aduce
el cauzei aliate, îi vor îm prum uta bani cu găleata, fără
să-i ceară nim ica în schimb.
— Dă-o dracului ! interveni Mihăiescu. Că Io n Ion
doar n-o fi a tît de idiot !
— N-o fi ! rînji Nectarie. D ar îi credea idioţi pe
bancherii francezi. R asă la tin ă . . . fraţi la tin i. . . aceeaşi
o rig in ă ... m aica R o m a ... Tu doar ai fost la Iaşi în
tim pul războiului ! Cum se face că n-ai cetit articolul
publicat pe atu n ci de fratele V intilă care spunea că
« bancherii francezi nu ne vor cere în schim bul sum elor
ce ni le vor îm p ru m u ta, nimic altceva decît angaja­
m entul de a bloca in d u stria germ ană, pe care nu trebuie
s-o lăsăm să-şi desfacă produsele pe p ia ţa rom înească».
Ă sta e capul lui Ionel !
— Ionel e u n dobitoc şi-atît ! făcu D răgan cu un
gest de dispreţ. Ionel n u ştie şi n-a ştiu t niciodată ce
vrea !
Toto îl privi în c ru n ta t, dar se m ărgini să dea num ai
din um eri.
— Nu, D răgane ! se adresă Leahu, neo-neţistului
D răgan. Ionel nu-i dobitoc. Are, însă, un m are defect:
vrea să fie m ai d eştept decît to ţi. Şi nu este ! Dacă
era, azi n-ar fi ajuns să trem ure de frica bolşevism ului !
T oţi se u ita ră nedum eriţi la Leahu, care-i lăm uri
n u m aid ecît:
— Vă rep et: dacă azi există o prim ejdie bolşevică
la noi, e num ai din vina liberalilor. Ce v i se pare curios ?

377
înch ip u iţi-v ă ce s-ar fi în tîm p lat dacă liberalii ar fi
purces în tr-u n m od cinstit la industrializarea ţă rii şi
ar fi făcu t din a tîţia m uncitori agricoli, nişte m uncitori
indu striali !
— Ce s-ar fi în tîm p lat? îşi întoarse capul spre el,
curios, D răgan.
— S-ar fi în tîm p lat un lucru foarte sim plu şi bun.
D acă s-ar fi deplasat cîteva milioane de ţă ra n i de la
sat la oraş, azi, problem a exproprierii s-ar pune în tr-u n
mod m u lt m ai p u ţin acut, p e n tru că num ărul celor
fiămînzi după o b u ca tă de p ăm în t ar fi m ult m ai redus.
Şi atu n ci, ar fi m u lt m ai redusă şi prim ejdia ca ţă r ă ­
nim ea să ciulească urechea la ceea ce le cîntă sirenele
com uniste pe la to ate răspîntiile. D ar liberalii s-au
ferit s-o facă şi acum sînt cei dintîi care trem ură.
în călz it, Leahu, cu o lucire profetică în ochii săi
de obicei blînzi şi cum inţi, continuă:
— P e n tru orice om cinstit e clar că liberalii ne-au
adus la m arginea prăpastiei. De aceea trebuie cu to ţii,
absolut cu to ţii, să m ulţum im lui D um nezeu că ni l-a
trim is în ceasul al doisprezecelea pe N eaţă. Generalul
N eaţă v a pune ordine în politica ţării. Ţ ara este cu
el. E l este om ul care, prin energia şi a u to ritatea lui,
va izb u ti să sudeze în tre ele to ate clasele sociale şi
to ate in teresele: burghezia, ţăran ii, m inorităţile, capi­
talul s t r ă i n .. . G raţie generalului N eaţă se v a stabili
arm onia în tre p ro p rietatea m are şi ţă r ă n im e .. . în tre
p atro n i şi m u n c ito ri.. . în tre burghezia noastră protec-
ţionistă de pînă acum şi capitalurile străine. Nimic nu
v a m ai sta de aci înainte în calea industrializării noastre
şi orice duşm ănie în tre clase nu-şi v a m ai avea vreo
justificare.
— R a h a t ! exclam ă N ectarie şi pufăi zgomotos din
trab u c.
D ar L eahu parcă nici nu-1 auzi şi, din ce în ce m ai
aprins, evocă im aginea orbitoare a celor ce vor fi cînd
N eaţă va conduce destinele ţă rii:
— P rin colaborarea cu capitalurile străine, vom
ieşi din faza neo-iobăgistă, ca să in trăm în faza capi-
talisto-burgheză. P ro p rietarii de păm înt vor face cultură
intensivă şi extensivă şi vor prospera. . . capitaliştii

378
v or pune în funcţie uzine uriaşe şi vor p ro sp e ra . . .
ţăra n ii vor căp ăta p ăm în t şi debuşee p en tru produsele
lor şi v o r p ro s p e ra .. . ţăra n ii care nu vor fi îm pro­
p rietă riţi v or p u tea fi bine p lă tiţi în agricultură şi indu­
strie şi v o r p ro s p e ra .. . m uncitorii din fabrici vor
căp ăta salarii m ari, locuinţe lum inoase şi igienice şi
străzi lum inate şi vor p ro s p e ra .. . Sub regim ul gene­
ralului N eaţă v a fi o ad e v ăra tă revărsare a Nilului
peste acest p ăm în t v lăguit pînă acum de exploatarea
nem iloasă a oligarhiei. . . Regim ul N eaţă v a m arca
în istoria ţă rii o epocă de adm irabilă arm onie socială,
de solidaritate cin stită şi train ică în tre to ate clasele
so c ia le .. . Şi num ai atu nci vom p u tea spune că am
tă ia t capul hidrei bolşevice. . . î n fa ţa belşugului ce
li-1 v a oferi N eaţă, lucrătorii îşi vor întoarce ochii cu
dezgust de la bolnăvicioasele halucinaţii de socializare
prem atu ră şi v or recunoaşte că nişte oam eni lipsiţi de
orice cu ltu ră ca ei nu sînt încă în stare şi nici n u vor
fi în stare, a tît de curînd, să se conducă singuri. E i
vor înţelege atunci foarte bine că trebuie să a ş te p te ...
să a ş te p te . . . să aştep te !
Tabloul vrem urilor m esianice pe care le aduce N eaţă
cu sine era scăldat în a tîte a lum ini sclipitoare, îneît
D răgan, Stoenescu, Toto, Mihăiescu, Elefterie, ferm e­
caţi, nici n u îndrăzneau să se m işte. N um ai N ectarie,
nemilos, strică poezia m om entului:
— R a h a t!
— Şi încă ce ra h a t ! com entă T rifă n e s c u .. . Trebuie
să fie cineva nebun să-şi închipuie că străinii p en tru
asta vor să-şi investească aici capitalurile: ca să asigure
belşugul p o p o ru lu i...
D ar L eahu îşi urm ă firul gîndurilor sale cu acelaşi
avînt, fără să-şi arunce m ăcar ochii spre Trifănescu:
— D a, scum pii mei, ţa ra are m are noroc că arbi­
tru l situ aţiei este azi N eaţă. De arb itra ju l generalului
N eaţă avem nevoie cu to ţii: şi proprietarii care se tem
de o expropriere to ta lă . . . şi ţărăn im ea care se tem e
să nu fie în şe la tă . . . şi m uncitorim ea care se tem e de
o reacţiune violentă din p arte a oligarhiei lib era le. . .
şi burghezia care se tem e de bolşevism ul u rb a n o -ru ra l...
to ţi ! . . . Aşa că oricare dintre noi, dacă-şi înţelege

379
bine interesele, trebuie să fie alătu ri de N e a ţ ă ...
D acă. . .
— Specială ! . . . Democratul cu lista guvernului !
Specială !
T o ată Capsa sări în picioare. Sunase clipa suprem ă.
M isterul va fi, în sfîrşit, dezlegat. Acum se v a şti cine
a fost nu m it la Comerţ şi Industrie. T oţi capşiştii, ca
unul, se n ăp u stiră spre uşă, dar în aceeaşi clipă uşa
se deschise şi cîţiva vînzători dădură năvală în ău n tru .
Zeci de m îini se întinseră, înfrigurate, spre ei. Toto
răzbi să apuce şi el o gazetă şi înconjurat de ceilalţi
cdre stă te a u cu capetele lipite unul de altul, citi:
— In tern e: A u re a n u ... A gricultură şi Dom enii:
F iflid e ... Culte şi A rte: T r a ia n ... R ăzboi: C o rn e a n u ...
M uncă: T re a n c ă .. . A ! Comerţ şi I n d u s tr ie .. . cineeee?
îş i ridică ochii spre ceilalţi. .. ceilalţi se u ita ră la
e l . . . şi to ţi, în afară de Leahu, începură să* rîd ă cu
lacrim i.
— T ărcăoanu ! strigă T oto, fericit. Pungaşul care
a făcu t din A rdeal o afacere ! . . . T ărcăoanu la Com erţ şi
Industrie ! . . . U raa ! Trăiască guvernul generalului N eaţă !
D ar fiindcă p en tru entuziasm ul care-1 cuprinsese,
a tîta i se părea prea p u ţin, se urcă iute pe un scaun
şi începu să urle spre sala întreagă:
— U raaa ! T răiască guvernul generalului N eaţă !
La care, sala întreagă îi răspunse cu frenezie:
— U raaaa ! U r a a a ! .. . Trăiască guvernul genera­
lului N eaţă ! . . . T răiască eroul de la M ărăşti !
Toto sări jos de pe scaun. R edevenit grav deodată,
se încheie la haină şi-şi puse paltonul.
— F raţilo r — zise el prietenilor săi — Leahu are
d rep tate ! Cine-şi cunoaşte interesele trebuie să stea
azi alătu ri de N eaţă. Mă duc chiar acum să m ă înscriu
în p artid u l lui N eaţă.
— Şi eu ! strigă Stoenescu, care părea că a tîta
a ştea p tă: un sem nal din p a rte a adversarului său politic
de pînă acum.
— Şi eu ! strigă Elefterie.
L eahu stă te a pe scaun, zdrobit.
— E u nu m ai înţeleg nimic ! zise el aproape în
şoaptă, îneît N ectarie abia îl p u tu auzi.

380
 Trifănescu şi N ectarie rîdeau şi u rm ăreau cele ce
se petrec în sală. Cuprinşi de delir, to ţi, cunoscuţi şi
necunoscuţi, fără alegere, se îm brăţişau între ei. Chel­
nerii, veseli şi ei, alergau printre mese cu porţii duble
de coniac* şi m aderă. D intr-un colţ al sălii detună o
sticlă de şam panie. Glasuri din ce în ce m ai m ulte
strigau p retu tin d en i:
— Costică, M itică, ş a m p a n ie .. . garson, şa m p a n ie .. .
Şi aici ! . . . Adu şi aici două sticle ! U raa ! . . . U ra !
T răiască eroul de la M ărăşti.
Mimi P a n to f îşi scosese pantoful şi cău ta să-l prindă
pe Englezul care fugea p rin tre scaune cu o sticlă în
m înă şi, rîzînd, o în ju ra în tr-u n a:
— M am a ta d e . . . N u pui tu m îna pe m ine, degeaba !
Mai bine prinde-1 pe ram olică ! Are chelie ! . . . E tocm ai
bun p en tru tine !
D ar Mimi, abilă, dintr-o săritu ră îl ajunse pe Englezul
şi-l înşfăcă pe la spate, de guler.
— Aşa ! rîse ea, cu pantoful în aer. Acum a te-am
prins. S trig ă :« Trăiască guvernul generalului N e aţă» ! . . .
că te pocnesc !
Cu o frică exagerată, în glum ă, E năchescu îşi trase
capul în tre um eri şi se apucă să urle din to ate
p u te rile :
— U r a a a ! T răiască salvatorul nostru, generalul
N eaţă !
Sala to a tă se ridică în picioare, cu paharele în m înă
şi solemn, ca la com andă, începu să cînte:
— M ulţi 9
ani trăiască ! M ulţi9
ani trăiască ! L a m ulţi 9
ani !
Mişcat, cu lacrim i în ochi, D răgan se aplecă spre
Trifănescu, N ectarie şi L eahu:
— Ce guvern popular ! Ce guvern popular !
 XII

Deşi antecam era doctorului W illy P ăm înteanu era

plină de lum e care aştep ta m ai de m ult, cînd apăru
dom nul K ulersberg, to ţi secretarii săriră să-l anunţe.
D octorul W illy P ăm în teanu stă te a în acel m om ent de
vorbă cu delegatul com unităţii din A djud, v en it p en tru
cîteva ceasuri la B ucureşti să se plîngă Ligii evreilor
israeliţi că directorul liceului local refuză să înscrie
pe copiii evrei, pe m otiv că nu sînt locuri p en tru străini.
Cum auzi că dom nul K ulersberg e aici, doctorul W illy
se ridică şi spuse delegatului:
— Ş tiu, ş t i u ! A sem enea reclam aţii vin din to a tă
ţ a r a . . . aşa că ştiu !

382
 — D a r...
— Bine, bine ! Treci m ata dincolo p en tru cîteva
m in u te ... Am o chestie foarte, foarte u r g e n tă ...
Vorbim după aceea.
Delegatul, însă, nu părea dispus să înţeleagă:
— Dom nule doctor, aştep t de dim ineaţă aici. Şi
trenu l pleacă la unu. D acă pierd t r e n u l ...
- D octorul W illy se su pără:
— A sta e n em aip o m en it! strigă el. D um neata nu
înţelegi că am o chestiune urg en tă?
Şi către secretar:
— Pofteşte-1 pe dom nul Kulersberg şi dum nealui să
m ai aştep te p u ţin . Sau, m ai b in e . . . să facă un m em oriu !
D om nul K ulersberg in tră cu m îna întinsă:
— Dom nule doctor, nu ştiu cum să-ţi m ai m ulţum esc
p en tru binele ce m i l-ai făcut. N-o să te u it to a tă
v iaţa.
— O, nu-i nim ic ! zise doctorul W illy, m odest şi
cum inte. Şi apoi, m i-ai m ai m ulţum it o d a t ă . . .
— O d a tă ! exclam ă însufleţit dom nul Kulersberg.
De un milion de ori şi to t n-ar ajunge.
în tr-a d e v ă r, doctorul W illy îi făcuse u n bine enorm.
D ar şi m erita ! D om nul K ulersberg era unul din cei
m ai m ari com ercianţi de covoare şi m uşam ale din
C apitală. F o arte bine v ăz u t în cercurile negustoreşti,
se spunea că n -ar fi exclus, dacă îm prejurările o vor
perm ite, ca la un eventual guvern liberal, dom nul
K ulersberg să-şi p u n ă candidatura p en tru un loc în
consiliul m unicipal. D ar nici acum dom nul K ulersberg
nu era u n oarecare în v ia ţa politică a ţării. E l fusese
ales m ai de m u lt — încă de anul trec u t — preşedinte
al comisiei de distribuire a azimii, preşedinte al socie­
tă ţii de înm orm întare « Sacra», preşedinte al comi­
tetu lu i de in iţiativ ă p en tru ridicarea unui m onum ent
la p o arta cim itirului evreiesc în m em oria m arelui
dispărut Froim Froim ovici, preşed n te al secţiei cu ltu ­
rale a com unităţii israelite din B ucureşti, vicepreşe­
dinte al cercului cultural « L ib erta te a» — iar azi
candida la preşedinţia tem plului coral. Deci, dom nul
K ulersberg avea de ce să aspire la recunoştinţa poporului
evreu: era cineva.

383
 Ia tă , însă, că acestui dom n K ulersberg, care se
p u tea considera, p en tru atîte a şi atîtea m otive, un om
fericit, i se întîm plă o nenorocire: îi m oare soţia. M adam
Sabina K ulersberg era o femeie foarte frum oasă şi
foarte cunoscută în cercurile filantropice evreieşti din
C apitală, unde şi-a p u tu t dovedi, în nenum ărate
ocazii, b u n ă ta te a inimii sale. N u era in iţiativ ă p en tru
aju to rarea evreimii sărace, la care m adam Sabina
K ulersberg să nu fi p artic ip a t din to t sufletul. Se obişnuise
să facă bine.
— A devenit la m ine u n obicei ! zicea ea. Trebuie
să fa c bine.
în afa ră de aceasta, vizita din lună în lună azilul,
ca să v ad ă cum m ănîncă bătrînii, ceea ce li se dă de
m încare. V izita aproape la fiecare trim estru orfelinatul,
ca să v ad ă cum p o artă orfanii pantalonii care li s-au
d ăru it anul trec u t. V izita apoi spitalul israelit, ca să
vadă cum m or oam enii săraci: recunoscători, sau nere­
cunoscători fa ţă de conducătorii şi binefăcătorii lor.
Apoi, docum entată, venea acasă şi scria un articol —
era şi scriitoare — pe care îl publica în gazeta Visul
evreului romîn, organul oficial al Ligii evreilor israeliţi.
Deci, doam na Sabina K ulersberg era şi ea cineva.
Totuşi, m adam Sabina a m urit. Şi cum a m u rit? S ubit !
Adică de inim ă. E ra şi de aşte p ta t. Cu inim a ei s la b ă ...
Dom nul K ulersberg a prim it vestea la prăvălie,
unde tocm ai stătea de vorbă cu un voiajor al unei m ari
fabrici de covoare persane de la Leipzig. D esperat,
dom nul K ulersberg l-a chem at la telefon în d ată pe
doctorul Willy.
— Dom nule doctor, m i s-a în tîm p lat o m a r e ...
— Ştiu ! i-o luă înainte doctorul Willy. Am aflat.
Mi-a telefonat fiica dum itale. Sînt zdrobit. D ar să n-ai
nici o g r i j ă ! . . . Voi face to t ce-mi stă în p uteri, ca
să iasă ceva fru m o s. . . Ceva dem n de defuncta !
în m area sa dezolare, K ulersberg nu m ai p u tea de
fericire şi recu n o ştin ţă:
— Să trăieşti, doctore, să tr ă i e ş t i !
Şi doctorul W illy s-a ţin u t de cuvînt. A adus la
înm orm înţarea m arei defuncte Sabina K ulersberg, nu
num ai şcolile israelite din C apitală, nu num ai pe to ţi

384
m em brii societăţilor de aju to r reciproc de la literă A
pînă la lite ra Z, şi pe to ţi pensionarii azilului şi orfeli­
natului, şi pe to ţi convalescenţii spitalului, şi pe to ţi
săracii a ju ta ţi de com unitate, ca şi pe to ţi m em brii
com itetului Ligii evreilor israeliţi, ai cercului « Liber­
ta te a » , ai « Sacrei», ai tem plului coral şi ai a tîto r alte
in stitu ţii, d ar pe însuşi generalul Corneanu, m inistru
de război în guvernul generalului N eaţă.
M inistrul de război al Romîniei m ari la înm orm în-
ta re a Sabinei K ulersberg? D ar cine era m adam Sabina,
că a v en it însuşi m inistrul de război s-o conducă la
lăcaşul de veci? Vreo ru d ă de-a dom nului m inistru?
V reun cam arad de arm e cum va? Sau poate vreo au to ­
rita te m ilitară ori politică?
Nimic din to a te acestea. Generalul Corneanu, m ini­
stru de război în guvernul N eaţă, nici n-o cunoştea
pe doam na Sabina K ulersberg. B a, ceva şi m ai in te­
re san t: nu-1 cunoştea nici pe bărbatu-său, pe dom nul
K ulersberg. Totuşi, venise la înm orm întarea m ult
regretatei. De ce?
F iindcă în clipele acelea s-au găsit în ţa ră doi
oam eni politici care au găsit că m oartea doam nei
Sabina K ulersberg este un evenim ent deosebit de favo­
rabil p e n tru înseşi interesele ţării. A ceşti doi oam eni
erau : doctorul W illy şi generalul N eaţă.
P asăm ite, m adam Sabina K ulersberg m urise tocm ai
cînd doctorul W illy era în tra ta tiv e cu generalul N eaţă
p en tru un cartel electoral. D octorul W illy cerea două
locuri în P arlam e n t: unul p en tru el, al doilea p en tru
doctorul K ern, preşedintele Ligii evreilor israeliţi. N eaţă
încă nu-i dăduse nici un răspuns, d ar doctorul W illy avea
to a tă încrederea în înţelepciunea şi b unăvoinţa eroului
de la M ărăşti. Ş tia care este dispoziţia lui N eaţă fa ţă
de populaţia evreiască : bună ! Cît se poate de
bună !
— Acum a — zicea N eaţă celor din ju ru l său —
evreii trebuie iubiţi. S înt concetăţeni. Vin alegerile.
T rebuie iubiţi. Au în unele locuri vo tu ri m asive. Ţrebuie
i u b i ţi ! . . . P ăca t să-şi p iardă voturile pe socialişti ! . . .
T rebuie i u b i ţ i ! . . . Şi trebuie să le a rătăm cu orice
p re ţ că-i iubim .

25 - c. 986 385
 Aşa că, m oartea ilustrei doam ne Sabina K ulersberg
i-a găsit pe am îndoi, exact cînd W illy se agăţa de orice
pre te x t ca să-i p o ată fi de folos generalului N eaţă şi
cînd N eaţă cău ta orice p re te x t ca să-şi m anifeste, fără
să-l coste nim ic, dragostea p en tru evrei. De aceea,
doctorul W illy, cînd a prim it tris ta veste, a sărit în
sus de bucurie. A m u rit m adam S abina? Trăiască
m adam Sabina ! A sta e o lovitură, nu glum ă ! R a r
prilej m ai fericit să servească guvernul — şi guvernul
să-l servească pe el.
Peste o ju m ă ta te de oră era la generalul Corneanu,
m inistru de război, cu care era în relaţii de afaceri prin
banca S ultanin-K erbalâ.
— U ite, dom nule general, te rog e u . . . vino la
înm orm întarea doam nei Sabina Kulersberg.
— D ar cine-i doam na K ulersberg?
— N u ştii? Soţia m arelui m agazin de covoare persane
de pe Calea V ictoriei !
Ochii generalului sclipiră un m om ent:
— Persane au ten tice?
- — A utentice, dom nule general. Cea m ai bună fabrică
din G e r m a n ia ! ... Om b o g a t ... Mîine va ajunge şeful
com unităţii israelite.
Şi num ai la urm ă, adăugă:
— Vino, dom nule general ! .. . N u u ita !. . . Se
apropie alegerile. . . ş i. . .
Generalul înţelese, în sfîrşit. Aici sînt m ari interese
politice în joc.
— Să vorbesc cu generalul ! zise Corneanu.
Mai trecu o ju m ă ta te de oră şi generalul N eaţă
era pus în curent.
— Nici o vorbă m ai m ult ! hotărî el. D u-te la înm or­
m întarea jid o a v c e i!
Şi-l chem ă pe Culai:
— Culaie, să-mi scoţi din chestia asta o afacere
clasa întîi. S-a înţeles? Să v ad ă evreii ce facem noi
p en tru e i !
Cam aceeaşi socoteală îşi făcuse şi W illy: să publice
în gazeta V isul evreului romîn un m are reportaj asupra

386
înm orm întării, cu fotografia generalului Corneanu păşind
trist şi inconsolabil după răm ăşiţele p ăm înteşti ale
Sabinei K ulersberg de care se desparte pe veci — ca
să vad ă evreii ce face doctorul W illy p en tru populaţia
evreiască.
Şi generalul Corneanu a venit, aşa că înm orm în­
tare a a a v u t un succes extraordinar. E ra unul din cele
m ai m ari succese politice înregistrate de doctorul Willy,
vicepreşedintele Ligii evreilor israeliţi. T oată lum ea
evreiască vorbea despre N eaţă:
— Ce filosem it. . . ce filosemit ! Dum nezeu să-i dea
săn ătate !
Ia r com itetul Ligii evreilor israeliţi nu m ai putea
de adm iraţie p e n tru doctorul W illy:
— Ce cap, ce cap !
Ceea ce, bineînţeles, îl făcea să crape de invidie
pe b ătrîn u l doctor K ern, singurul om din lum e care
stă te a în calea doctorului W illy, spre scaunul de şef
suprem al ligii.
T o ată recu n o ştin ţa doctorului W illy era, deci, îndrep­
ta tă acum spre m area d ispărută, m adam Sabina K u ­
lersberg: m urise tocm ai la vrem e. Dacă n-ar fi m urit,
doctorul W illy ar fi tre b u it s-o ucidă, a tît de necesară
s-a dovedit a fi, în com plexul m anevrelor sale m achia­
velice, înm orm întarea ilustrei femei. De asta i se şi părea
în tru cîtv a comic că dom nul K ulersberg îi m ulţum eşte
lui, cînd dim potrivă, el ar treb u i să-i m ulţum ească
lui Kulersberg.
D ar şi ilustrul negustor de m uşam ale de pe Calea
Victoriei îşi făcuse socotelile lui. P rezenţa generalului
Corneanu i-a să lta t acţiunile în ochii enoriaşilor de la
tem plul coral, cu mie în sută. Acum a vor vedea ei
cine e el: un om la durerile căruia participă însuşi
guvernul. Şi, p articipă, prin cine? P rin m inistrul
său de război. D acă n-a înnebunit de bucurie dom nul
K ulersberg în. ziua înm orm întării nevesti-si, a fost
m are m inune !
« Acu să m ai vedem dacă o m ai îndrăzni cineva, la
alegerile de la tem plul coral, să-l m ai voteze pe neno­
rocitul acela de K en tn er !»

25* 387
 E ra, deci, foarte explicabilă şi recunoştinţa lui
K ulersberg fa ţă de doctorul W illy, care ştia, to tu şi,
să fie m odest:
— Lasă ! îi zise el dom nului K ulersberg, care con­
tin u a să-i scuture m îna. P e n tru un om ca d u m n e a ta .. .
ceea ce am făcu t e încă n im ic . . .
— Crezi că d u m in ică. . . la alegerile de la te m p lu . . .
n-o ş ă . . .
D octorul W illy se grăbi să-l asigure:
— F ii lin iştit ! K en tn er e aşa de speriat de înm or-
m întare, în eît am im presia că-şi retrage candidatura.
în culmea fericirii, dom nul K ulersberg se ridică şi-i
scutu ră iar m îna doctorului W illy:
— E şti un prieten ad ev ărat ! î ţ i m ulţum esc.
D ădu să plece, d a r se întoarse din drum — şi cu
un aer d egajat, ca şi cum i-ar fi com unicat un mic
a m ă n u n t:
— C u « Covorul n aţio n al» am aran jat. Vei fi cooptat
în consiliu, la prim a şedinţă.
Şi ducînd pieziş m îna la gură, ca să-şi izoleze glasul
de_uşă, zise cu un zîm bet:
— Şi p a rtic ip a re a .. . E în regulă ! Ţi-am pus deoparte
o p t sute de b u c ă ţi. . . E în re g u lă !
Şi ieşi pe uşă în fugă. N u voia ca doctorul W illy
să-i m ulţum ească.
W illy îşi chem ă secretarul:
— Cine vine la rîn d ?
— D elegaţia rom înilor mozaici.
— Să intre.
D elegaţia era com pusă din doi rom îni m ozaici:
unul în alt şi altu l scurt. Cel în alt era originar din Vaslui
şi-l chem a Dorohoianu. Cel scurt era originar din
Dorohoi şi-l chem a V asluianu. Dorohoianu era profesor
de m atem atici la liceul evreiesc, iar V asluianu era
avocat.
D octorul W illy îi prim i cu un zîm bet de m ilă şi
condescendenţă. Au v en it ! . . . Au tre b u it să vină la
el. Ba bine că nu ! . . . Cum şi-au închipuit că ar p u tea
face politică de capul lor, fără să-i ceară lui sfatul !
U ite cine se bagă în politică ! . . . N işte nenorociţi ! . . .
F ă ră u n şef, fără u n program , fără să aibă în spatele

388
lor m area m asă evreiască ! A cum a au p ăţit-o. Şi vin
la el, pocăiţi, cu coada-ntre picioare.
— Ei, le zise el, cu un glas în care nici n u încercă
să-şi ascundă batjo cu ra. Mai sînteţi rom îni m ozaici?
— Am fi — glum i tris t D orohoianu — dacă n u ni
s-ar trag e chiulul.
D octorul W illy deveni nervos:
— Asa *
v ă trebuie ! De ce n -a ti >
v en it la m ine de
la în cep u t?
— P ăi nu ştiţi, dom nule doctor? vorbi V asluianu.
P în ă n u te f r ig i.. .
Ceva m ai îngăduitor, doctorul W illy în treb ă :
— Bine, b in e . . . şi acum a, ce aveţi de gînd ?
— D om nule doctor — luă cuvîntul D orohoianu —
noi vrem să facem politică activă. Sîntem rom îni.
Sim ţim rom îneşte. , N -avem nim ic com un cu evreii.
Mai cu seam ă cu cei veniţi din G aliţia. De aceea ne
căutăm u n p artid care să ne accepte program ul şi cu
care să ne p u tem prezenta în alegeri cu şanse de
re u şită . . .
P este m ăsură de sup ărat, doctorul W illy Se ridică
de pe scaun, agitînd creionul pe care-1 ţinea în m înă
ca să fie m ai co n v in g ător:
— De ce v -a ţi dus la liberali? Ce-aţi c ă u ta t la libe­
rali? Potcoave de cai m orţi?
— P ard o n ! făcu Dorohoianu. Cînd a venit guvernul
de generali, liberalii au a v u t nevoie de noi. Şi ne-au
făgăduit locuri în P arlam ent şi în consiliul m unicipal,
— Şi v-au d a t, ce?
— Nimic !
P ro stia p artid u lu i rom îno-m ozaic îl scotea din sărite
pe doctorul W illy.
— Nimic ! strigă el, exasperat. Şi cu asta a ţi spus
to t ! D ar se p o ate? Oameni în to a tă firea să n-aibă
a tîta sim ţ politic ? D ar Liga evreilor israeliţi ? De ce
nu v -aţi gîndit la Liga evreilor israeliţi? Voi ştiţi că
to ate partidele tra te a z ă cu noi? Voi ştiţi că to ate p a rti­
dele ne roagă să m ergem cu ei în alegeri? Ne roagă
şi N e a ţ ă ... ne roagă şi lib e ra lii... ne roagă şi ţă r ă ­
niştii ! T oţi ne roagă şi to ţi ne oferă oricîte scaune vrem ,
in P arlam en t. N -avem a tîţia candidaţi cîte scaune ni

389
se oferă. D epinde num ai de n o i. . . Şi dum neavoastră
um blaţi pe la liberali ! . . . Mha ! Pe la lib e ra li!
Şi izbi cu convingere creionul de m asă:
— Cu lib e ra lii! Cu mincinoşii şi nepricopsiţii ăia
de liberali vor să facă ei politică ! . . . D acă s-a mai
pom enit aşa ceva de cînd lum ea !
In tim id aţi, D orohoianu şi V asluianu stătea u m u ţi
şi aştep tau ca doctorul W illy să le taie capul. D ar cînd
văzură că doctorul W illy a isp răv it şi nu le face nimic,
ridicară spre el nişte ochi rugători:
— Iertare , dom nule doctor ! zise D orohoianu. A
fost o lecţie grea. D ar acum a ştim ce avem de făcut.
Dom nule doctor, am h o tă rît să trecem cu to t p artid u l
la dum neavoastră !
O moleşeală p lăcu tă îl sili pe doctorul W illy să se
aşeze în fotoliu. Ce frum os sună cuvintele astea la care
visează în nopţile sale de insom nie politică ! « Dom nule
doetor, am h o tă rît să trecem cu to t partid u l la dum nea­
vo astră» . T o t p a r tid u l! E ste d rep t că to t partid u l
rom înilor mozaici se com pune din D orohoianu şi Vaslu-
ianu. D ar răsu n etu l ! R ăsunetul v a fi colosal. Şi-apoi
prestigiul ce-1 va căp ăta p rin acest act politic Liga
evreilor is ra e liţi!
Cu un gest h o tărît, W illy sună:
— B ernsohn — spuse el prim ului său secretar —
vei p regăti to ate form alităţile p en tru fuziune. D um nea­
lor. . . p artid u l rom înilor m o z a ic i.. . trec cu to ţii la noi.
D ouă m inute m ai tîrziu, se găsea în fa ţa lui W illy
un p ro asp ăt cetăţean rom în de la B îrlad:
— Dom nule doctor, am fost m obilizat din 1914 şi
din 1916 am fost trim is pe front. M-am eliberat abia
în toam na trecu tă, după aproape cinci ani. Am v ru t
să-m i internez n ev asta la spital şi m -au d a t afară pe
brînci. Nu-i loc p en tru jidani.
D octorul WiOy, care to t cotrobăia p rin tre hîrtii,
ascultă, apoi h o tărî:
— Bine ! F ă un m em oriu şi lasă-1 la secretariat.
— D ar ce fac cu nevasta, dom nule doctor?
M irat, doctorul W illy îi răspunse:
— D um neata ştii sau n u ştii rom îneşte? F ă un
m em oriu şi aşteap tă lin iştit acasă.

390
 în d a tă după aceea se prezentă doctorului W illy
un vechi « leist», avocatul Goldenberg, care venea să-i
aducă la cu n oştinţă doctorului W illy că percepţia a
pus sigilii pe uşa cancelariei şi a claselor liceului evreiesc
C ultura de la Iaşi, p en tru că şcoala ar fi în urm ă cu
impozitele.
— Copiii au tre b u it să-şi în treru p ă cursurile, dom ­
nule doctor ! Se poate una ca asta ?
— D ar dom nul Şachtel? întrebă doctorul Willy.
Ce spune dom nul Ş achtel?
Vicepreşedintele leiştilor ştia ce în trea b ă: Şachtel,
conducătorul băncii « B ahluiul», preşedintele Ligii
evreilor israeliţi secţia Iaşi, preşedintele com unităţii
israelite locale, deci d ictatorul necontestat al şcolilor
israelite, al sinagogilor, azilului, orfelinatului, cim iti­
rului, băii şi m ăcelăriei rituale, era în acelaşi tim p
fru n taş al clubului liberal ieşean. P rin urm are, un singur
cuvînt al dom nului Şachtel ar fi fost de ajuns ca fiscul
să lase şcoala în pace.
— D om nul Şachtel — răspunse dom nul Goldenberg
— zice că el nu se am estecă.
Dom nul Şachtel să nu se am estece? Chestiunea
i se părea suspectă doctorului W illy. D om nul Şachtel
să nu se am estece, el care se am estecă în to a te ! . . .
N u ! Aici trebuie să fie altceva la mijloc.
— A scultă, dom nule Goldenberg, chestia nu-m i place.
Spune-m i ad evărul: despre ce este vorba?
Goldenberg nu părea în cîn tat să vorbească, d ar în
cele din u rm ă n-avu încotro.
— U ite ce este, dom nule doctor. P refectul de poliţie
a aflat că unii profesori au de gînd să voteze cu socia­
liştii. Ca să silească direcţia şcolii să-i dea afară din
slujbă, prefectul a pus pe adm inistratorul financiar să
închidă liceul. Vezi d a r . . .
— V ăd ! se ră sti doctorul W illy la vechiul leist de
la Iaşi. Şi dum neata îmi ceri să intervin, n u ?
— F ireşte !
— Ei, cum de-ţi trece prin m inte aşa ceva, dom nule
G oldenberg? strigă doctorul W illy cu a tîta violenţă,
că-1 sperie pe bietul leist. Să vii tocm ai de la Iaşi pînă
aici, să-mi ceri să m ă ridic îm potriva legii şi să pretind

391
fiscului să nu-şi facă d ato ria? Să încurajez eu, doctorul
W illy P ăm înteanu, vicepreşedintele leiştilor, favorurile
şi ilegalităţile, cînd eu îm potriva acestui lucru lu p t:
îm potriva favorurilor şi ilegalităţilor de pe urm a cărora
populaţia evreiască a suferit pînă acum ?
A m ărît, Goldenberg se ridică.
— îm i pare rău , dom nule doctor, m ai m ult de
copii. . .
— îm i pare rău şi mie ! zise W illy. D ar s-o ştii de
la m ine: cu asem enea funcţionari, com unitatea de la
Iaşi n-o să ajungă departe. Spune-le-o şi celor de la
Iaşi ! Să-şi schimbe funcţionarii cît m ai e tim p.
în sfîrşit, ia tă şi o vizită p lăcu tă: doam na Rosalie
B riliant, încă frum oasă, elegantă, p arfu m ată şi plină
de bu n ăvoinţă. Ori de cîte ori o vedea, doctorul W illy
se sim ţea tu lb u ra t de gînduri şi sentim ente foarte
am estecate. A sta îl făcea to td eau n a să se poarte tim id
cu această femeie — el care se ştia tem u tu l şef al tu tu ro r
evreilor israeliţi din Rom înia.
— C a ld ! zicea el de obicei, fiindcă de obicei în ­
cepea cu o b an alitate, aşa cum se întîm plă în asemenea
îm prejurări.
— Curios ! răspundea ea cu ochii gînditori, nevi­
novaţi. Şi totuşi nu sîntem decît în m a rtie . . .
Apoi se u itau unul în ochii celuilalt şi-şi zîm beau.
D ar fiindcă zîm betul nu-i un scop, ci num ai u n mijloc,
doctorul W illy se apropia de Rosalie cît m ai aproape,
îi săru ta m îna ş i . . .
D ar exact în clipa aceea se auzea o bătaie în uşă.
D octorul trecea repede în dosul biroului şi striga m ăre ţ:
— In tră !
Bineînţeles, n u in tra nim eni. E ra trucul doctorului
W illy, care-şi calcula to ate după cronom etru: la trei
m inute după ce in tra doam na Rosalie la el în birou,
prim ul său secretar treb u ia să-i b a tă la uşă. D octorul
W illy era un om tare. L u p ta din răsp u teri îm potriva
tu tu ro r patim ilor care l-ar fi p u tu t ab ate de la obiec­
tivele sale politice. Şi izbîndea: m adam Rosalie pleca
de la el decepţionată, d ar nu înainte ca el s-o fi în tre b a t,
calm şi prevenitor:
— Cum a m ers?

392
 E ra v orba to td eau n a de vreo colectă, în folosul fie
al vreunui orfelinat ori azil, fie al vreunui grup de sini­
s tra ţi din provincie, fie al vreunei iniţiative cu caracter
cultural, sau cu u n a lt caracter dacă n u cultural, în
orice caz filantropic. P e n tru aceste colecte, se tip ăreau
liste de subscripţie şi chitanţiere care se distribuiau
oam enilor de bine de am bele sexe, dar de diferite vîrste,
în cadrul unei festiv ităţi special organizate: o confe­
rin ţă u rm a tă de dans, sau chiar o serată dansantă,
sau, p u r şi sim plu, un bal.
Şi rezultatele întreceau cele m ai frum oase speranţe.
Astfel, spre m area sa satisfacţie, doctorul W illy a p u tu t
constata, pe baza unor statistici m inuţios verificate
că, de cînd îşi desfăşoară ac tiv itatea sa filantropică
în folosul populaţiei sărace, au început să se înregis­
treze în lum ea oam enilor de bine care se adunau pe
la baluri să-i aju te pe evreii săraci, din ce în ce m ai
m ulte logodne, căsătorii, şi — da ! de ce s-o ascundă
doctorul W illy — d iv o rţu ri şi dram e pasionale: vitriol,
revolver, sin u c id e ri.. . în special, divorţurile şi dram ele
pasionale îl b u curau tare m ult pe doctorul W illy, fiindcă
ele corespundeau în chip ideal program ului politic al
Ligii evreilor israeliţi.
— Ne asim ilăm , ne asimilăm ! striga el entuziasm at
Ia tă efortul lu p tei noastre p en tru em anciparea evrei­
lor ! . . . Am devenit oam eni ca to ţi oam enii: divorţăm , ne
sinucidem , tragem cu re v o lv e ru l! . . . A sta am şi v ru t.
U nul din ajutoarele cele m ai preţioase în ac tiv itatea
sa filantropică era doam na Rosalie B riliant, care avea
sarcina să distribuie prietenelor şi cunoscutelor adu n ate
la bal, liste de subscripţie şi chitanţiere, şi să ridice
m ai tîrziu de la ele sumele adunate p rin m agazine,
bănci, ori case p articu lare înstărite. Şi doctorul W illy
ştia: ori de cîte ori doam na Rosalie venea la el la birou,
scurta lor idilă se term ina cu un decont m ai m u lt sau
m ai p u ţin lung.
Deci, cînd W illy o în treb ă : « C u m a m ers?» —
doam na Rosalie deschise poşeta şi scoase m ai întîi
o cheie, apoi o cheie şi o cheiţă, apoi u n pieptene de
arg in t şi după aceea, rîn d pe rîn d : tre i chei, cu tiu ţa
de p u d ră, un pacheţel de ciocolată, un forficel, ru jul

393
de buze, cîteva bilete vechi de tram vai, actul de vaccin
al băieţaşului, o testea de ace de păr, o cheiţă, o broşă,
un fişic cu bom boane de clorat de potasiu, un plic m are
îndoit în două şi încă vreo cîteva obiecte de m ai m ică
im p o rtan tă, după care exclam ă:
— Uite-le !
Şi flutură, victorioasă, cîteva chitanţiere şi o h îrtie:
lista de socoteli.
N erăbdător, doctorul W illy parcurse dintr-o privire
h îrtia şi se pierdu în accente de nem ărginită adm i­
ra ţie şi bucurie:
' — Ooo ! Ooo ! .. . Frum os !. . . Frum os ! .. . Au lucrat
bine doam nele noastre ! . . . B ra v o . . . Excelent ! . . .
— Nu-i aşa? zise cu candoare doam na Rosalie,
care-şi băga lucrurile la loc în poşetă.
Doctorul se m ai u ită o d a tă la listă şi zise:
— Grozav ! Au noroc sin istraţii de la H îr lă u ...
Tocm ai bine. 0 să avem bani p en tru gazetă. Ai trec u t
pe la E lly să depui banii?
Cu drăgălăşenie irezistibilă, doam na Rosalie ră sp u n se:
— în că n u ! Să v e z i...
“ « Aha ! îşi zise W illy. începe iar cu poveştile e i !. . . »
Apoi, pe un to n cît se poate de blînd:
— Şi de ce, d rag ă?
— Vezi şi tu ! zise ea. Citeşte num ele cucoanelor
care au ad u n a t b anii şi-ţi dau explicaţii p en tru fiecare
în parte.
D octorul W illy începu:
— Amelia G rinberg ! . . . Cinsprezece mii le i.. . Ţi-a
v ă rsa t banii ?
— Nu ! făcu sim plu doam na Rosalie.
— De ce?
— 0 nenorocire. Tocm ai se pregătea să vină la
mine, cînd i-a telefonat b ărb atu -său de la club: pier­
duse cincisprezece m ii de lei. E x act cincisprezece mii.
Şi dacă nu-i plăteşte pe loc, se îm puşcă. înţelegi?
— Bun ! zise, resem nat, doctorul. Vezi, te rog, să
ai g r i j ă ...
Şi citi m ai d ep arte:
— B aby N a ta n b a u m ... douăsprezece m ii opt sute
lei. Ce-i cu ea?

394
 — M-a ru g a t s-o las pînă la sfîrşitul verii. Trebuie
să-l opereze pe b ă ia t de a p e n d ic ită .. . ş i . ..
— B un ! Vezi te rog să ai grijă. M adam Sally Kligel-
b a u m . . . optsprezece mii o sută cincizeci.
D oam na Rosalie făcu veselă:
— Mi-a d a t o su tă cincizeci de lei. î i am aici. A
răm as să-m i m ai dea o sum ă ro tu n d ă : optsprezece
mii. S-a ju ra t că mi-i achită în d ată după proces.
Cu răbdarea şi spiritul său migălos, doctorul W illy
citi to a tă lista, pînă la u rm ă: treisprezece m i i.. . şase­
sprezece m ii două sute cincizeci. . . nouăsprezece mii
două sute p a tru s p re z e c e ... şi la fiecare cifră, scotea
cîte un strig ăt de ad m iraţie:
— E xcelent ! . . . F an tastic ! . . . M inunat ! . . .
Ia r doam na Rosalie dădea lăm uririle cele m ai com­
plete cu privire la b an i: accident de a u to m o b il... un
bucluc fiscal de-al so ţu lu i. . . o datorie m ai veche p en tru
o blană de a s tr a h a n ... b ă i . . . T otul, cît se poate de
clar. B anii se ştia unde sînt. B ani buni. B ani siguri.
Nici o grijă. La prim ul p r il e j ... sinistraţii din H îrlău
să aibă num ai ră b d a re . . . c ă . . .•
B ineînţeles, doctorul W illy nu u ita să adauge la
fiecare num e în p a rte :
— B un ! Vezi te rog să ai grijă !
Şi pe m ăsură ce citea, se înflăcăra to t m ai m u lt:
— E x trao rd in ar ! . . . N em aipom enit ! . . . F ă ră pe­
reche ! . . .
P înă ce, la un m om ent d a t, în culm ea exaltării,
se repezi la doam na Rosalie:
— Rosalie dragă, ştii ce înseam nă asta p en tru noi?
Un succes ! Un succes fără precedent. N u banii in tere­
sează. Pe noi ne interesează în prim ul rînd cifrele,
înţelegi, Rosalie ? Cifrele ! S im b o lu l! . . . Sîntem o
p u te re . . . Liga evreilor israeliţi este o p u te re . . . o
m are, o m are p u tere politică. O am enii dau, p en tru
că sîntem noi la m ijloc, p en tru că stăm de veghe ca
drepturile şi d em n itatea evreiască să nu fie călcate
în picioare.
D upă doam na Rosalie in tră în biroul lui W illy o
femeie, îm b ătrîn ită înainte de vrem e, cu ochii roşii

395
de prea m u lt plîns, îm b răcată m ai p u ţin decît modest*
de m înă cu un băieţaş de vreo cinci-şase ani.
—• Sînt soţia lui Zaigherm an de la B îrlad !
D octorul W illy cunoştea cazul: frizerul Zaigherm an,
acuzat de un huligan că ar fi sfîşiat poza regelui, fusese
condam nat acum cîteva zile la douăzeci de ani m uncă
silnică.
— Ai adus un m em oriu? o în treb ă doctorul W illy
care în acest m om ent se u ită prin calendar cu o deose­
b ită atenţie.
, D ar spre uim irea doctorului W illy, femeia îi răs­
punse:
— Dom nule doctor, am lăsat aici pînă acum cinci­
sprezece m em orii, n u u n u l .. . De şase luni de cînd ţin e
procesul, to t m em orii am f ă c u t . . .
Şi dîrză:
— M-am s ă tu ra t ! N u m ai fac nici un m em oriu !
B ărbatu-m eu zace la închisoare şi aici îm i vorbiţi de
m e m o rii.. . Dom nule doctor, p u te ţi sau n u p u te ţi face
ceva p en tru el? A sta v reau să ştiu.
_ în d răzn eala femeii îl năuci pe doctorul W illy. Lui,
lui, doctorului W illy, să-i vorbească o nenorocită ca
asta pe un asem enea to n ?
— Cum îti p erm iti? sări de pe scaun doctorul
W illy.
Fem eia se înd îrji şi m ai m u lt:
— Şi ce ţip i aşa la m in e ? .. . Crezi c-o să m ă s p e r ii? .. .
Au ţip a t la m ine şi huliganii de la B îrlad şi to t n u le-a
folosit la nim ic ! . . . De şase luni cerşesc bani de tre n
pe la vecini ca să v in la d u m n e a ta . . . Şi dum neata,
în loc să m ă aju ţi, după ce m ă p o rţi pe drum uri, m ai
şi ţip i la mine.
Cu gura strîm b ată de furie, doctorul W illy su n ă:
— B ernsohn ! strigă el secretarului. Dă-o afară î
Şi să n-o m ai v ăd pe a i c i ! A fară !
B ernsohn se repezi la femeie s-o apuce de b ra ţ, d a r
femeia se dădu în d ără t, to t strigînd cît o ţin ea gura:
— Să nu pui m îna pe m ine ! . . . Să nu pui m îna p e
mine !
B ăieţaşul, speriat, începu să plîngă:
— M amă, m am ă ! V reau acasă !

396
 Şi în tre tim p doctorul W illy răcnea în tr-u n a:
— Dă-o afară ! . . . Dă-o afară !
A traşi de gălăgie, cei din antecam eră năvăliră în
birou. D ar cînd v ăzură despre ce este vorba, se re tra ­
seră în grabă cu to ţii.
Cîteva secunde după ce femeia cu copilul ieşiră,
doctorul W illy, alarm at de cele con statate în calendar,
îl chem ă din nou pe prim ul său secretar, B ernsohn:
— Bernsohn, ştii că m îine e sfîntul Ambrozie cel
mic şi cei patruzeci de sfinţi m ici?
— Ştiu, dom nule doctor !
— D ar ştii că poim îine e soborul celor şaptezeci de
apostoli ?
— Ştiu, dom nule doctor !
— Şi că răspoim îine e dum inica celor zece leproşi?
— Ştiu, dom nule doctor !
— Bine. Să n u u iţi. . . că-i b u clu c. . . Să trim iţi
telegram e de felicitare tu tu ro r, chiar astăzi, ca să ajungă
la vrem e. Ştii cui: regelui, reginei, familiei princiare,
m em brilor guvernului şi tu tu ro r şefilor opoziţiei.
Secretarul, respectuos, ascultă, apoi zise:
— Am şi trim is, dom nule doctor !
D octorul îşi p riv i secretarul, ferm ecat:
— Serios? Ei, bravo ! îm i place că eşti b ă ia t de
nădejde. Scrisoarea la Londra ai trim is - o ? ... Şi tele­
gram a ? . . . Să n u u iţi telefonul. . . seara, la o p t. . . S-a
b ă tu t la m aşină m em oriul în chestia tăierii rituale ?
— E g ata !
— Să-l văd ! R ?pede !
îşi reciti m em oriul. E ra m u lţum it. Spunea to t.
— Ce spui, B ernsohn? îşi în treb ă doctorul W illy
secretarul. î ţ i place pasajul ă sta ?
Şi citi din m em oriu, apăsînd cu v ăd ită plăcere pe
fiecare cu v în t:
« Cînd revoluţia de la ’48 fu lichidată cu ajutorul
arm atelor tu rceşti, D im itrie Viziru, pe capul căruia
au to rităţile puseseră un prem iu, se ascunse la Iaşi în
casa unui evreu pe care-1 chem a Lăzărică Zarafu.
Gazeta lui Eliade R ădulescu a confirm at-o: E vreul
Zarafu — zice gazeta — a vegheat asupra acestui condu­
cător al vieţii noastre naţionale m ai cu grijă decît

397
asupra propriilor săi copii, fiindcă ştia că a lu crat şi
va lucra p en tru p a tria rom înă care este şi p a tria
l u i !»
— E straşnic, dom nule doctor ! D om nul m inistru
al cultelor v a . ..
D ar doctorul W illy avea de spus lucruri m ai im por­
ta n te decît secretarul:
— E ste aici cuprinsă to a tă ideologia noastră, a
leiştilor, B ernsohn. P a tria lui Viziru este şi p atria
noastră. De aceea treb u ie să lu p tăm p en tru o îm pă­
care. T ot ce facem trebuie să urm ărească o singură
ţin tă : îm păcarea. De două m ii de ani convieţuim pe
acest păm înt. Acum a a su n at ceasul să ne îm păcăm .
Nu ne p u tem îm păca deocam dată cu liberalii, ne vom
m ulţum i să ne îm păcăm cu N eaţă. D ar de îm păcat
trebuie să ne îm păcăm , ca să dom nească arm onie în
ţa ra aceasta. Arm onie, B ernsohn ! Armonie socială,
înfrăţire şi îm păcare ! A sta e deviza evreilor israe­
liţi ! . . . P o ţi să p leci. . . şi n u lăsa pe nim eni să in tre
pînă n u sun !
îm p ăcarea era visul politic al doctorului Willy.
« M int cei care susţin că arm onia socială este o prostie !
îşi zicea el. Ia tă , eu, de pildă, de ce trăiesc în cea m ai
perfectă arm onie cu a tîţia m ari ro m în i.. . rom îni a u te n ­
tici. . . deşi sînt evreu ! Şi ce evreu ! Cel m ai m are evreu
din R o m în ia. . . P rin urm are, arm onia este posibilă. . .
îm păcarea este p o sib ilă. . . »
E ra a tît de obsedat de ideea arm oniei sociale şi a
îm păcării, încît p ractica îm păcarea n u num ai în acţiu ­
nile sale politice, ci şi pe tărîm ul profesional şi p a rti­
cular. Cine in tra pe uşa lui nu scăpa neîm păcat. îi
plăcea profesia şi el era cel dintîi care ştia că o exercită
în chip m agistral, deoarece era conştient de excepţio­
nala sa valoare profesională. Mai cu seam ă de cînd a
fost la P aris, la conferinţa de pace, W illy crescuse
enorm nu num ai în ochii com itetului leist, dar chiar
în propriii săi ochi. Conferinţa de pace ! Frum oase
ceasuri a tră it W illy la conferinţa de pace. î l trim isese
acolo un grup de bancheri şi m ari com ercianţi evrei.
Chestiunea fusese a ra n ja tă în cîteva ore. De cînd cu
războiul, bancherii şi negustorii din L .E .I. se găsiră

398
cu to tu l ru p ţi de străin ăta te . Im ediat după război,
cînd s-a pus la P aris chestiunea em ancipării evreilor,
şi-au pus şi bogătaşii din L .E .I. chestiunea reluării
relaţiilor de afaceri cu străin ăta te a. W illy avu, deodată,
in tu iţia că destinul îi oferă un prilej m inunat să îm pace
drepturile m aselor evreieşti cu comenzile de stofe,
parfum erii, pantofi, etc. ale com ercianţilor evrei — şi
to ate la un loc cu am biţiile sale politice. Se ridică, deci,
în şedinţa com itetului leist şi spuse:
— T rim iteţi-m ă pe m ine la conferinţa de pace, ca
delegat al evreilor şi vă aranjez to ate afacerile la P aris
şi la L ondra.
P ropunerea fu p rim ită cu aclam aţii.
— A dm irabil ! exclam ă Elly. în felul acesta ne
facem treburile fără să ne coste o para. P en tru chel­
tuielile de călătorie ale lui W illy, adunăm bani de la
populaţia evreiască.
Colecta fu organizată im ediat şi W illy plecă la P aris
în num ele populaţiei evreieşti, ca să intre în tra ta tiv e
cu diferite firme engleze, franceze şi am ericane p en tru
prietenii şi clienţii săi din com itetul leist — şi ca să
lege cu ocazia aceasta o serie de relaţii foarte-foarte
interesante la Paris şi la Londra cu cercurile financiare,
cu anum iţi oam eni politici şi c u . . .
Brusc, W illy îşi d etu rn ă gîndurile de team ă parcă
să nu i le audă cineva — şi se fixă asupra realităţii
im ediate. O d ată cu schim barea guvernului, orizontul
lui politic s-ar deschide larg, lum inos, plin de făgă­
duieli, dacă alegerile l-ar găsi pe el preşedinte al Ligii
evreilor israeliţi. D ar soarta vitregă vrea ca tocm ai
acum, în ajunul cam paniei electorale, el să nu fie decît
simplu vicepreşedinte. P en tru ce?
L a întreb area aceasta, W illy sim ţea că se sufocă.
« P en tru că doctorul K ern — îşi răspunse el gemînd
de necaz — canalia asta bătrîn ă, care prezidează Liga
evreilor israeliţi încă de la întem eierea ei, nu vrea să
lase liber locul de preşedinte. D acă b ătrîn u l se încă-
păţînează să m ai trăiască un an, doi, tocm ai acum ,
cînd în iarm arocul politic, un om tînăr, inteligent şi
energic ca m ine p oate face o strălucită carieră de şef,
atunci s-a dus dracului to a tă afacerea».

399
 V ru să sune, d ar secretarul in tră nechem at:
— A v en it dom nul Serafim M ărunţelu. Zice că
n-are tim p.
Serafim M ărunţelu proiecta să scoată o revistă
« H ie n a » cu un foarte radical program filosemit. Aşa
că, doctorul W illy, cum îi auzi num ele, făcu în g rijo rat:
— Avem ceva ban i aici?
— N u prea ! Ce-am a v u t am cheltuit p en tru afişe !
— A tunci telefonează în d a tă lui Elly. D ar repede ! . . .
Şi pofteşte-1 pe dom nul M ărunţelu să intre.
Serafim fu p rim it de doctorul W illy, cu un zîm bet
larg şi cu o cordială strîngere de m înă.
— Ce foci, dom nule Serafim ?
— Am o idee, coane doctore !
— S-o auzim !
— O anchetă !
A nchetă ! E ra prim ul cuvînt din vocabularul politic
al doctorului W illy. A n c h e tă .. . a u d ie n ţă .. . c o m ite t.. .
co n ferin ţă. . . congres. . . m em oriu. . .
— A nchetă ? A d m ira b il! De acord ! D espre ce este
v o rb a?
— Despre « chestia evreiască». Să cerem părerea
tu tu ro r oam enilor politici cu privire la « chestia evre­
iască» şi să publicăm to ate răspunsurile în tr-u n n u m ăr
special din Hiena.
De bucurie, doctorul W illy nici nu-1 m ai sună pe
secretar, ci alergă singur la uşă, să-l chem e:
— Ce-ai făcu t cu E lly?
— Nimic ! Zice să-l chem aţi la telefon.
S u p ărat, doctorul W illy îl chem ă pe E lly la
telefon.
— Ce-i asta, dragă dom nule E lly ? P ăi n u ţi-a spus
B ernsohn? Am d a t o lovitură. Va fi ceva fo rm id a b il.. .
O anchetă în chestia evreiască. . . Cum ? A fost şi la
d u m n e a ta ? ... F o arte b i n e ! . . . C ît? Nu-i n i m i c ! ...
Face ! . . . Ce zici? A lu at şi de la « S acra» ?. .. Cu a tît
m ai b i n e ! . . . Ce? Şi de la tem plul coral? F orm ida­
b i l ! . . . Aşa treb u ie. . . T oţi, to ţi trebuie să contribuim
la chestia evreiască. V reau să-i dea şi l i g a .. . Nu,
n-ajunge ! Douăzeci de m i i ! . . . B un ! . . . în ce c o n t ? . . .
î n contul com unităţii din P i t e ş t i ? ... F o arte b i n e ! . . .

400
 Să m ănînce ăia ceva m ai p uţin, că to t spre binele lor
e . . . Şi trim ite-m i banii în d a tă . . . S tai !
A stupă receptorul cu m îna şi-l în treb ă pe Serafim:
— Ce-ai spus?
— Ziceam — îi răspunse M ărunţelu — că nu-i nevoie
să trim ită banii aici. Trec eu singur pe-acolo că to t
sînt în drum .
— A uzi? strigă W illy în receptor, lui Elly. Nu-i
nevoie să trim iţi banii aici, că trece dom nul Serafim
singur pe la dum neata. Ce ? A ha ! . . . Am înţeles ! . . .
B un !
Puse jos receptorul şi-i spuse lui Serafim:
— Zice că m ai bine să aştep ţi aici. î n cinci m inute
ai b a n ii!
De abia ieşi Serafim, că secretarul se n ăp u sti în
birou cu o gazetă în m înă:
— A ţi citit ce scrie în Viitorul?
— N u ! Ce spune?
— Că dom nul T raian, m inistrul cultelor, ar face
bine să desfiinţeze com unităţile evreieşti, care ar fi
nişte focare de bolşevism.
Speriat, doctorul W illy citi n o tiţa din Viitorul şi
zvîrli gazeta cît colo:
— Dă-mi-1 repede pe E l l y ! . . . G ata? Alo, dom nul
Elly ? Ia rtă-m ă, că a d a t alt bucluc peste n o i ! . . . Ai
au z it? T raian ne desfiinţează com unităţile. Cică am
fi bolşevici. Cîţi b an i ai disponibili? Cincizeci de m ii?
E prea p u ţin . T rebuie cel p u ţin optzeci. î n ce c o n t ? .. .
P ropagandă, ce m ai în tr e b i! T rim ite-m i fuga banii
aici şi restu l las’pe mine. A ranjez eu.
T rîn ti receptorul în furcă şi-i strigă lui B ernsohn:
— Telefonează-i lui Ţ im and să vină îndată.
— Ţ im and e a i c i ! E l a venit cu gazeta !.
— A tunci de ce ta c i? Spune-i să in tre !
Ţ im and eră u n vechi şi bun sfetnic al doctorului
W illy. Cu cincisprezece ani în urm ă, Ţ im and se conver­
tise la creştinism , p en tru că un boier liberal îi făgă­
duise o im p o rtan tă slujbă la M inisterul de E xterne.
Botezul av u loc cu deosebită solem nitate la biserica
D obroteasa de pe V ăcăreşti, în prezenţa prefectului
Capitalei, a aju torului de prim ar şi a num eroşi creditori

26 c. - 986 401
care sperau că Ţ im and, schim bîndu-şi religia, îşi va
schim ba şi obiceiul de a-i p u rta cu vorba că azi-mîine
le v a achita datoria. Naş îl avea pe Gherlescu, tîn ăr
începător în şcoala politică liberală. La term inarea
slujbei divine, soţia lui Gherlescu îi dărui lui Ţ im and o
cruciuliţă de argint pe care noua oiţă a parohiei din Dobro-
teasa, după ce o săru tă cu evlavie, şi-o a tîm ă de gît,
sub căm aşă. Apoi se apropie de Gherlescu şi-l în treb ă :
— Coane, mîine m ă p ot prezenta la slujbă?
Conu Gherlescu îi zîmbi vag.
— M îine? Chiar m îine? Mai aibi răb d are p u ţ i n !
L ui Ţ im and p arcă i se tăiaseră picioarele.
— P ăi, co an e. . . p a rc ă . . .
N aşul său, însă, n u era om să se piardă cu firea.
Calm, îi zîm bi iar, d a r ceva m ai vag:
— Vai, vai, d ar g răbiţi m ai sînteţi voi, evreii !
Ţim and, deşi încă tîn ăr, avea destul sim ţ realist,
ca să-şi dea seam a cum stă, şi ca să-şi aducă am inte
că sinagoga M albim nu-i decît la doi paşi de Dobro-
teasa. Se folosi, deci, de răgazul ce i se dădu să se ducă
pînă acasă p e n tru a se pune în ţin u tă de seară — şi
se repezi pînă la Malbim. Dezolat, sărm anul Ţ im and
îşi făcu rugăciunea şi cu lacrim i am are, pornite din
to t ce avea sufletul lui m ai cu rat — i se plînse celui
de sus de chiulul pe care i l-a tras conu Gherlescu.
De atunci, H erm an Ţ im and deveni cel m ai d ev o tat
enoriaş al sinagogii Malbim. La biserică n u se ducea
decît de 10 Mai sau la înviere. D ar de la sinagogă nu
lipsea nici o singură zi. Fiindcă Ţ im and n u era un
sim plu evreu evlavios, ci unul d intre cei m ai tem u ţi
exegeţi ai T alm udului. P e n tru b ătrîn ii sinagogii era o
ad ev ărată desfătare să-l v ad ă cum se încaieră, în curtea
sinagogii, cu alţi stîlpi ai iudaism ului, de-o seam ă cu
el: un B riliant, u n Finkelştein, u n Perlm an, care se
« ascultau» unul pe altul, ca nişte elevi înainte de
exam en, la ştiinţele iudaistice. Chiar azi dim ineaţă,
cei p a tru au a v u t la M albim o dispută foarte aprinsă
în ju ru l unor te x te talm udice, din care H erm an, ca
de obicei, a ieşit, fireşte, învingător.
— Care din voi ar p u tea să-m i spună — întrebase
Perlm an, sigur de sine, pe ceilalţi — în ce tr a ta t ta l­

402
m udic este v orba de cazul celor doi evrei care cum pără
u n a şi aceeaşi p ro p rietate?
— în B aba B atra 51 B ! strigă Finkelştein.
— B a n u ! î n B aba B atra 49 B ! sări B riliant.
F ără să se grăbească, Ţ im and îi lăsă pe ceilalţi să
se facă de rîs, apoi răspunse:
— î n B aba B a tra 54 B . . .
— Apropo, făcu Perlm an. A ţi au zit? Ju g ăn a ru a
s ta t de v orbă cu Fiflide. Ju g ăn a ru a o b ţin u t şi asenti­
m entul lui A rghir ca să ceară lui N eaţă să-şi retragă
prom isiunea că sta tu l ia asupra-şi dobînzile p en tru
păm înturile ce se vor da ţăranilor. Ju g ăn aru vrea ca
ţă ra n ii să şi le plătească singuri. T oţi zic că şi preţul
din decretul lege e neconstituţional.
— Şi de ce se sperie opoziţia? se m iră H erm an.
Se tem e că N eaţă o să m işte u n deget, fără Ionel?
— Ba n u ! rîse B riliant. Se tem e că dom nul general
îşi în tăreşte prea m u lt p opularitatea în ajun de alegeri.
— T o c m a i! făcu H erm an. Şi atunci, cum îşi închi­
puie opoziţia că N eaţă o să-şi retrag ă făgăduielile
înain tea alegerilor ? . . . D ar asta ştiţi unde scrie: « Cine
n u e filantrop n u e evreu a d e v ă ra t? »
— Ş t i u ! exclam ă, vesel Perlm an. î n A bot I 2.
— A iurea ! zise B riliant cu dispreţ. Cum să fie în
A b o t? E în B aţa 14.
— în B aţa 23 ! îl contrazise Finkelştein.
H erm an îi învălui pe to ţi într-o privire plină de m ilă:
— D egeaba ! . . . E în B aţa 3 2 . . . Şi A rghir fuzio­
nează, în tr-ad ev ăr, cu ţără n iştii?
— Aşa se spune ! răspunse Finkelştein. Se m ai
ciorovăiesc doar pe chestia titu latu rii.
— O ! făcu H erm an. Cît despre titu la tu ră , A rghir
e m eşter m are ! . . . în ianuarie 1916 p artid u l lui se
chem a naţional-dem ocrat. în august 1916, se chem a
« C onştiinţa naţională lu p tăto are» . în 1918, « U niunea
dem ocratică n a ţio n a lă » ... Şi a c u m a ...
— A cum a — zise P erlm an — e vorba să se cheme
« F ed eraţia dem ocratică naţional-socială», dacă se face
fu z iu n e a ...
— P robabil că se f a c e .. . D ar care din voi poate
să-m i spună ce scrie în tra ta tu l H agiga 4 B ?

26* 403
 A sta se în tîm p la ori de cîte ori se întîlneau cei p a tru ,
care, deşi erau copleşiţi de griji şi de necazuri, îşi găseau
tim p să se ru p ă de to t ce e păm întesc îm prejur şi să
se cufunde în tr-u n extaz m istic a tît de to tal, îneît aveau
sentim entul că ei înşişi sînt o părticică din Marele
Mister.
D upă ce-şi isprăvea rugăciunea, H erm an ieşea pe
po artă încetişor şi cum ajungea după colţ, lua tra m ­
vaiul ca să se ducă de-a d rep tu l fie la Gherlescu, fie
la Capsa, fie la doctorul W illy, ca să vadă dacă D um ­
nezeu l-a a ju ta t în tre tim p şi ca să m ai stea de vorbă
CU' ei, despre cele sfinte.
Acesta era H erm an Ţ im and, care in tră cu paşi
m ăru n ţi, d ar siguri, în biroul doctorului Willy.
— Ce-i asta, Ţ im an d ? îl luă din uşă doctorul W illy.
E ra vo rb a să-m i vii cu răspunsul generalului în chestia
cartelului, n u ?
— Desigur ! făcu Ţ im and, scurt, şi se aşeză pe scaun.
— Şi? strigă doctorul W illy furios. Ă sta-i răspunsul?
Ţ im and tăcu . Aşa că, W illy continuă:
— Cu T raian ai v o rb it?
~ Ţim and vorbise cu T raian, de două săptăm îni m ini­
stru al cultelor şi artelor, cu care era bun prieten încă
de pe vrem ea n eu tralităţii, d ar căruia de două să p tă ­
m îni treb u ia să-i spună « coane».
— Coane T raiane, doctorul W illy e su p ărat ! i-a
spus el. D octorul W illy aşteap tă răspunsul genera­
lului în chestia cartelului şi generalul tace m ereu.
— P ăi de ce e aşa grăbit doctorul W illy? replică
Traian. Vrea ca generalul să stea la dispoziţia lui?
D ar cine-i stăp în în ţa ra rom înească ? E l sau gene­
ralul N eaţă? N u crezi că de cînd cu tra ta tu l m inori­
tăţilo r, ovreii şi-au cam lu a t nasul la p u rta re ? Să-i
dea răsp u n su l! P o f t i m ! ... Care v a să zică am ajuns
noi, rom înii, să ne spună u n ovrei cînd anum e să le
răspundem şi cînd n u ! . . . Auzi îndrăzneală ! . . . N u
găseşti că-i prea de to t?
îm p ăciu ito r, Ţ im and zise:
— Aşa-i doctorul W illy: n erăb d ăto r !
— N erăb d ăto r? îşi ascuţi glasul Traian. A sta num eşti
tu nerăb d are? E i bine, află, dragă Ţim ande, că la m ine

404
asta se cheam ă altfel. E u îi zic b o lş e v is m !... Gurat
bolşevism ! . . . Bolşevism !
D ar cum rep eta cuvîntul, parcă-i plăcu şi deodată
începu să-l rostească to t m ai a te n t, m ai încet şi m ai
ra r — apoi brusc, se opri:
— A scultă, Ţim ande ! . . . E u am im presia că la
com unităţile astea ovreieşti se face b o lşev ism ! . . .
A sta e !
Se apropie de el şi-i înfipse degetul în piep t:
— D ar m u lt n-o să m ai m eargă aşa ! . . . Ţ ara trebuie
să scape de b o lş e v ic i!... N e a p ă r a t ! ... Şi cît m ai
degrabă !
R ăm ase pe gînduri, apoi h o tărî:
— Chiar mîine !
P rin urm are, Ţ im and vorbise cu T raian, aşa că
p u tu , cu c o n ş tiin ţa , îm păcată, să-i răspundă docto­
rului W illy:
— Lui T raian i-am spus to t ce treb u ia să-i spun.
Că a ieşit altceva, nu-i vina m ea !
D octorul W illy înţelese că orice discuţie e de prisos
şi orice întîrziere p pate d ăuna planurilor sale electoralei
— U ite ce te rog, dragă Ţ im and ! vorbi el pe un
to n subit blînd. D u-te în d ată la T r a ia n .. . dă-i optzeci
de m ii de l e i . . . şi spune-i s-o m ai lase încurcată cu
bolşevism ul de la com unităţi, că rîde lum ea de e l. . .
Ce l-a g ă s it. . . tocm ai com unităţile ? . . . Pricepi ? . . .
Şi la prim a ocazie îi m ai d ă m ! . . . Am eu grijă de
asta ! . . . î i d ă m .. . D ar să vorbească şi el cu generalul
în chestia c a rte lu lu i... A u z i? ... C a r te lu l! ... Şi nu
u ita : la prim a ocazie îi m ai dăm !

T ot drum ul, de la W illy pînă la M inisterul Cultelor

şi A rtelor, Ţ im and şi-a b ă tu t capul să găsească acea
« prim ă ocazie», cu care-1 însărcinase doctorul W illy
să-l m om ească pe T raian. Ţ im and îl ştia pe T raian.
E ra de ajuns să-i pom enească de « prim a ocazie», ca
el să sară în aer de furie:
— Ce-i aia « p rim a ocazie»? « P rim a ocazie» se
cheam ă la m ine « a c u m a » ! . .. î n d a t ă ! . . . P e lo c !
Aşa e T raian — şi nu-1 poţi schim ba ! P rin urm are,
Ţim and v a treb u i să-i şi spună în d ată, pe loc, despre

405
ce « prim ă ocazie» e vorba. A ltm interi, nu-i nim ic de
făcut !
De aceea, Ţim and urcă scările m inisterului, gînditor
şi oarecum îngrijorat. P rim a o c a z ie .. . P rim a ocazie ! . . .
T rebuie născocit ceva în ultim a clipă.
— Dom nule P etrescu, îl rugă Ţ im and pe şeful de
cabinet. Vrei să m ă an u n ţi la dom nul m inistru?
P este două m inute, şeful de cabinet veni cu răs­
punsul :
— D om nul m inistru v ă roagă să-l a şte p ta ţi zece
m ijiute ! . . . Are cîteva chestiuni urgente de re z o lv a t!
Ţ im and răsuflă, u şu rat. Mai avea, deci, răgaz să
caute « prim a ocazie».
în tr-a d e v ă r, T raian, m inistrul cultelor şi artelor în
guvernul lui N eaţă, era în acest m om ent foarte ocu p at:
com enta cu N ectarie bilanţurile pe 1919 ale diferitelor
societăţi anonim e.
— C apitalul social al « In d u striei tex tile» — citea
N ectarie, m orfolindu-si nelipsitul său trab u c — e de
25.000.000 l e i . . . Beneficiu pe 1919: 4.479.757 lei.
R ezerva acum ulată în ultim ii ani 4.035.000.
Şi ridicînd capul:
— Care v a să zică în doi ani, la un capital de
25.000.000, şm echerii ăştia au cîştigat 8.500.000 l e i . . .
C apital rom înesc num ai 3 .0 0 0 .0 0 0 ...
— N em aipom enit ! strigă T raian, care-şi băgă repede
pum nul în gură să n u strige m ai tare. A sta zic şi eu !
8.500.000 în doi ani.
Se opri şi-şi plesni fără m ilă fruntea cu palm a:
— U nde m i-a fost capul? D racu să m ă ia ! U nde
m i-a fost capul în to t tim pul ă sta ?
N ectarie îşi scoase ochelarii şi cu severitate îi ră s­
punse :
— U nde ? L a fleacuri ! D acă te ţii de A rdeal şi de
fle a c u ri! Ţ i-am spus-o de atîte a ori: cu A rdealul n-o
să ajungi departe.
î n sinea lui, N ectarie rîdea. Ş tia doar că nu ăsta-i
adevărul, ci altul. T raian de « fleacuri» n u se ţin e şi
nici nu s-a ţin u t v reo d ată. A rdelean de origină, profesa
ardelenism ul cu o pasiune de m are artist. A fi ardelean

406
de profesie nu-i fleac. . . D ar m ai bine, ia să vedem
ce m ai spune gazeta !
— Societatea anonim ă « Leonida» de autom obile,
la un capital social de 7.500.000 lei, pe 1919, a realizat
beneficii de 2.068.399 lei, am ortizări de 895.000 lei
şi are m ateriale în depozite pe care le evaluează l a . . .
Cifra care u rm a, îl entuziasm ă a tît de m ult, încît
sim ţi nevoia să se ridice din fotoliu, ca s-o p o a tă citi
m ai bine:
— Ai dracului ! . . . L a 11.737.611 lei !
— Ce?
Răcnise T raian, care se repezi la N ectarie, ca şi
cum ar fi v ru t să-i ceară lui socoteală.
— Ce-ai spus? rep etă el cu ochii in jectaţi de m înie.
— Ce-ai auzit ! îi răspunse N ectarie cît se poate
de lin iştit. 11.737.611 l e i . . . Şi capital rom înesc, num ai
500.000 l e i . ..
Scos din m inţi, T raian începu să se b a tă cu palm ele
peste obraji:
— N enorocitule ! . . . U nde ţi-a fost capul?
— P arcă ţi-am m ai spus o d ată ! îi zise N ectarie
rînjind. L a fle a c u ri!
— Mă ! începu T raian să zbiere la el. D acă m ai în­
drăzneşti să rîzi, îţi dau cu călim ara asta în cap ! Să ştii !
Nu glumea. Cum a zis, a şi pus m îna pe călim ară.
D ar N ectarie nu se înspăim întă p en tru a tîta :
— Coane T raiane ! . . . Lasă glumele ! Aici e chestie
serioasă ! . . . B ila n ţu ri. . . societăţi anonim e. . . bene­
ficii a stro n o m ic e ... p arale! P arale, coane T ra ia n e! E u
îţi vorbesc de parale şi dum neata îm i vorbeşti de căli­
m ări. Şi cînd îţi spun că te ţii de fleacuri, te superi ! . . .
Te-ai ţin u t to a tă v iaţa de fleacuri ardeleneşti şi uite
unde ai ajuns !
Vorbea şi rînjea. Ştia că T raian n-a ajuns tocm ai
ră u cu fleacurile lui ardeleneşti: azi e m inistru al cultelor
şi artelor în guvernul lui N eaţă. D ar T raian era nefe­
ricit. T raian îşi zicea: « d e abia» m inistru al cultelor
şi a r t e l o r ! . .. Şi N ectarie, care ar fi rîs în hohote de
am biţiile lui, îi făcea lui T raian pe plac: îl com pătim ea.
De aceea, T raian, înduioşat, se apropie de N ectarie
şi-i apucă m înă:

407
 — N ectarie dragă ! Scum pul m eu N ectarie ! T u
eşti doar singurul m eu p rieten ad ev ărat ! . . . Cine altul,
dacă n u tu , m ă poate înţelege ! . . . Spune şi t u : asta-i
viaţă ?
— P ăi sigur că nu e v iaţă, cînd vezi cum o duc alţii !
îi răspunse N ectarie în tim p ce-şi punea din nou ochelarii.
D eodată fluieră, zăpăcit şi el de cifra pe care o
citise:
— Phiiii, D um nezeule ! Coane Traiane, ţine-te bine !
L a « A stra R om înă» la 67.000.000 capital, beneficiu
în tr-u n singur an, pe 1919, sum a de lei 70.598.105.
T raian se repezi la N ectarie să-l strîngă de g ît:
— Cum ai zis ? Ş a p te . . .
î i smulse h îrtia din m înă şi citi:
— Şaptezeci de m ilioane c in c i...
Copleşit, căzu pe scaun, d ar num aidecît sări în
picioare:
— E ste o b ătaie de j o c . . . un scandal!
— B a bine că n u ! zise şi N ectarie. Trebuie să ştii
că la capitalul ăsta de 67.000.000 al « A strei», num ai
8.000.000 sînt rom îneşti.
în tr-u n gest de sfîntă indignare, T raian ridică
mîinile la cer:
— Şi în tim pul ăsta, noi, ro m în ii.. .
N u m ai continuă. Nici n u m ai era nevoie. N ectarie
ştia ce vrea T raian să spună: că se sim ţea în ţa ra lui,
persecutat de soartă. « S oarta» se chema la T raian
s tră in ii! . . . L a v îrstă lui, abia m inistru al cultelor şi
artelor, în tim p ce s tră in ii.. . T raian era chinuit de
Un diavol care nu-i dădea pace o clipă şi care-i şoptea
necontenit la u rech e: « T raiane, n u faci nim ic ! . . .
E şti u n păcătos, T raiane ! . . . Alţii m ai proşti decît
tine ţi-o iau în a i n t e ... T raiane, îţi b a ţi joc de talen ­
tele tale, T raiane ! E şti un crim inal fa ţă de tine însuţi,
T r a ia n e ! ... U n c r im in a l! ... Fiindcă ai p u te a face
m ai m u lt, T raiane, m ai m ult !»
Mai m u lt. . . m ai m u lt. . . m ai m ult ! . . . D ouă
cuvinte care se ţin eau ca um bra de el. Că ar p u tea face
m ai m u lt, desigur că ar p u tea face. Ochiul lui p o ate
cuprinde infinit m ai m u lt ca oricare altul. Şi fiecare
celulă a fiinţei sale excesiv de sensibile are cîteva perechi

408
de ochi cu care vede ceea ce alţii nici nu-şi p o t închipui.
D ar num ai ochiul? Şi m î n a ? ... Nici n u m ai încape
îndoială: ca şi ochiul, m îna lui poate cuprinde o lum e
întreagă. E ste o m înă de conducător. O m înă parcă
anum e fă cu tă p e n tru putere.
N ectarie îl u rm ărea şi-i ghicea gîndurile ! T raian
nu-i m u lţu m it, fiindcă se crede făcu t să dispună pe
lum e de infinit m ai m u ltă putere decît are acum a. De
mic visează p u terea ! Şi cîte n-a făcu t el p en tru această
pu tere ! N um ai cîte ştie N ectarie ! . . . în a in te de război,
răcnea pe la to ate răspîntiile: « V re m A rd e alu l!» dar
îl inform a pe Cristofi, m inistrul de interne al Ungariei,
asupra a to t ce vorbesc foştii săi fraţi ardeleni din consi­
liul dirigent rom în ! A făcu t afaceri peste afaceri la
societatea cu lturală « A stra R om înească», d ar cerea
m oartea ardelenilor care se ating de banul ad u n a t din
m unca şi sudoarea fraţilor s u b ju g a ţi! . . . P ropaga
războiul îm p o triv a Germ aniei, dar lua de la n em ţi to t
felul de comisioane, p e n tru to t felul de m isitii. De la
cine n-a lu a t el comisioane, ca să-şi asigure puterea
de m îine ! P u terea ! . . . E ra a tît de exasperat că p uterea
întîrzie, îneît la P aris, în tim pul conferinţei de pace,
i-a spus lui Take, pe şleau:
— D acă v a treb u i, m ă fac şi bolşevic, num ai să
ajung la p u tere !
D ar a fost destul să-l lase pe D acu şi consiliul său
dirigent şi să treacă în slujba lui Io n Viziru, ca să se
vadă, în sfîrşit, la putere.
T otuşi, asta-i p u tere ? înţeleg, I n te r n e le ... In te r­
nele ar m ai fi fost ceva. Acolo, cel p u ţin şi-ar p u tea
ară ta , într-o m ăsură oarecare, ce ştie. A rm ată, poliţie,
jandarm erie, to ate la dispoziţia t a . . . Şi S iguranţa şi
fondurile O . P . . . O rdinea P u b lic ă .. . O.P. Două iniţiale
sfinte, ca deviza de lu p tă pe u n s tin d a r d ... O .P. ..
Să iei şi să iei şi să nu dai socoteală decît num ai celui
de sus ! . . . D ar el ce-a că p ă ta t ? M inisterul Cultelor şi
A rtelor.
— Auzi, dom nule, ce-au îndrăznit să m ă facă ! reîn­
cepu el să spumege de necaz şi ruşine, poate p en tru
a m ia oară de cînd i s-a în tîm p lat nenorocirea. Alţii
să se um ple de b a n i. . . şi e u . . . eu să fiu m inistru al

409
cultelor. M inistru peste popi şi peste rabini. Auzi, m ă,
obrăznicie ! Să fiu vechilul lui D um nezeu peste caftane
şi peste sutane. Ce porcărie ! . . . Şi am presim ţit-o !
Să fiu al dracului dacă n-am presim ţit-o ! . . . î n dim i­
n e a ţa în care m -a chem at generalul la el să-m i spună
că form ează guvernul, mi-a ieşit un popă înainte. Ş tiam
c-o să-m i m eargă ră u ! . . . P tiu !
— Aoleo, coane T raian ! se apucă N ectarie de cap.
T ocm ai dum neata, m inistru al cultelor, să vorbeşti
aşa despre p o p i !
D ar T raian nu era dispus azi să ia lecţii de creşti­
nism de la N ectarie.
— P ăi, sigur ! ţip ă el. Ţie ce-ţi pasă ! . . . Ce te doare
pe tine că eu, T raian S ăpunaru, om care p u tea fi cel
p u ţin m inistru de interne, să ajung bulibaşă al
popilor !
Şi zvîrlind scîntei din ochii lui bulbucaţi, răcn i:
— M ai-marele peste popi ! D um nezeule ! . . . Fire-ar
a dracului de soartă să fie ! . . . N um ai popi îmi lip­
sesc ! . . . N u-m i ajunge că l-am a v u t pe cap pe hoţo­
m anul ăla de L u c a c i.. . V orba aia: « Gîtul popii, litră
d reap tă ! . . . » P opa Lucaci ! . . . Leul de la Sişeşti ! . . .
« Ziua bea cu popa E ne, noaptea-1 duci fără izmene ! » . . .
Lucaci ! . . . D um nezeul m am ei lui de tîlh ar ! . . . S trig a :
« Vrem A rdealul ! » . . . « Nici în m orm înt — zbiera el —
n-o să am linişte, dacă nu trecem C arpaţii ! » . . . D ar
cînd a izbucnit războiul, ce a făcut ? Alerga de colo
pînă colo să spună că-i pare grozav de ră u că nu se
găseşte şi el în fru n tea soldaţilor, cu crucea în m înă.
« D a r cine te îm piedică?» l-a în tre b a t unu într-o zi.
Şi el a început să se v aică re: « O, am a tîta trea b ă la
B u c u r e ş ti! » ... Avea trea b ă la B ucureşti. Se temCa
că răm îne oraşul fără pungaşi. P înă la dezrobire um bla
num ai după învîrteli. Şi dacă nu-i m ergea treab a, vorba
a ia :« P o p a - i bosum flat că nu-i slujbă-n sat» . Se supăra
şi zicea că se duce să se plîngă îm potriva celorlalţi,
de-a d rep tu l la F ran z Josef. în tim pul n eu tra lităţii
num ai de afaceri s-a ţin u t. De vag o an e. . . Trafic de
vagoane şi chefuri cu m u ie ri.. . F ă ră r u ş in e .. . Şi cînd
a v en it dezastrul, n u s-a lăsat pînă n u i s-a d a t o m isiune
urg en tă la R o m a .. . p u n g a ş u l!

410
 Şi T raian tu n ă şi fu lgeră. . . el care este născut să
fie s t ă p î n .. . el care e făcu t p en tru fapte m ari de să
răsun e E u ro p a . . . ca de p ild ă . . . da, de ce nu ? . . . de
pildă, ca d ’Annunzio.
— N ectarie, adică tu nu crezi că aş p u tea face p en tru
ţa r a asta, to t a tîta trea b ă cît face d ’Annunzio p en tru
Ita lia ?
N ectarie n-avea nim ic îm potrivă ca T raian şă fie
u n d ’Annunzio al Rom îniei, dacă asta-i făcea plăcere.
— N u v ăd de ce n u ? răspunse el, cu un zîm bet
d estu l de cuviincios, la întrebarea lui T raian. N um ai
că de unde iei un F iu m e ? ... B anatul ar fi fost ceva.
D a r chestia cu B an atu l s-a ara n ja t ! Aşa că ai p ierd u t
tren u l, coane T raiane !
T o ată fiinţa lui T raian se crispă, ca sub încleştarea
unei dureri ascuţite., D in nenorocire, N ectarie spunea
a d e v ă ru l: a p ierd u t tr e n u l ! Pe cînd d ’A nnunzio. . .
d ’Annunzio îl prinsese tocm ai la tim p : Ita lia şi Jugo-
slavia sînt încă în toiul gîlcevii p en tru D alm aţia de
Sud. De o p arte sîrbii, care susţin că provincia asta
austriacă este a lor, p en tru că Anglia şi F ra n ţa le-au
făgăduit-o în 1914, dacă vor ţine piept arm atelor austro-
g erm a n e; de p a rte a cealaltă italienii, care susţin că
aceeaşi provincie li se cuvine lor, p en tru că Anglia şi
F ra n ţa le-au făgăduit-o lor, în 1915, dacă declară război
A ustriei şi G erm aniei; şi la m ijloc d ’Annunzio ! Sim plă
inspiraţie de poet şi a t î t ; dar, cîtă glorie după aceea !
î n fru n tea unei mici arm ate de liceeni, d ’A nnunzio
năvăleşte într-o bu n ă zi în portul m ilitar austriac de
pe coasta d alm ată, Fium e, unde se baricadează şi de
unde vesteşte om enirii că nu v a ieşi decît m ort sau
victorios. Jugoslavia, care ştie că d ’A nnunzio este
a ju ta t pe sub m înă de guvernul italian cu arm e şi cadre
ofiţereşti, am eninţă cu războiul. F ra n ţa , care nu vrea
să aibă ca vecină o Italie prea puternică, ţine p arte
Jugoslaviei. Italia, ca să se răzbune pe francezi, începe
să pledeze prin presă p en tru o Germ anie refăcută şi
m are şi-i sprijină pe unguri îm potriva Ju g o sla v ie i.. .
în sfîrşit, zăpăceală m are, iscată de cine ? De un p o e t !
De un sim plu poet ! F oştii inam ici devin aliaţi. Foştii
aliaţi devin inam ici. D eclaraţii, com unicate, prevestiri

411
pesim iste, orizonturi încărcate de nori, perspectiva
unei noi încăierări m ondiale, tu n u ri. . . b o m b e. . .
a v io a n e ... s în g e ... şi la mijloc fotografia lui Gabriel
d’Annunzio, aproape în fiecare zi şi aproape în to a tă
presa din lum e ! . . . U n mic Fium e şi o faim ă nem ărgi­
n ită ! . . . U n p o e t ! . . . U n poet care, prin gestul său,
pune tem elie unei noi m işcări naţionaliste. U n poet î
— Şi adică e u . . . e u . . . n-aş p u tea să fiu şi eu un
d’Annunzio ?
E ra un strig ăt după glorie a tît de sfîşietor, încît
N ectarie se grăbi, din datorie prietenească, să răs­
pundă :
— U n d ’A nnunzio perfect !
Şi N ectarie o credea, fiindcă ştia cine este d ’A nnunzio.
Ştia că d ’Annunzio, în acţiunea sa războinică, se inspi­
rase din sentinţele u nui d e p u ta t naţionalist napolitan
v estit pe la sfîrşitul secolului trec u t, a tît prin teoria sa
care spunea că « Italia, p e n tru a se întări, are nevoie
de o baie de sînge», cît şi prin fraudele care l-au dus
în cele din urm ă, la puşcărie. Ş tia că d ’Amrunzio era
un om lipsit de credinţă, care se poate agita p en tru
orîce idee, cu condiţia ca ea să-i ofere prilejul de a
fabrica versuri. Ştia că p en tru d ’Annunzio p atria e un
sim plu obiect de inspiraţie poetică şi un p re te x t de
gesturi patetice.
O singură deosebire găsea N ectarie în tre d ’A nnunzio
şi T raian : d ’Annunzio, dacă a in stig at în 1915 la războiul
îm potriva A ustriei — ca şi acum a, la ocuparea oraşului
Fium e — s-a dus cel p u ţin şi el la ră z b o i; pe cînd T raian,
după ce a făcu t propagandă războinică şi a trim is pe
alţii să m oară pe fro n t, a şters-o din ţa ră , în « m isiune».
Ştia to a te astea, deci p u tea să-i repete, cu conştiinţa
îm p ă c a tă :
— U n d ’A nnunzio perfect, coane T raian ! Singura
deosebire e că în tim p ce d ’Annunzio s-a născut în
Italia, d u m n eata te-ai născut în A rd e a l!
Cuvintele lui N ectarie p ătru n seră pînă în cele m ai
ascunse tain iţe ale sufletului lui T raian şi-l loviră tocm ai
unde-1 durea. D a ! T raian se sim ţea singur, părăsit,
despuiat de to a te bucuriile v ieţii: n-a a v u t noroc să
se nască într-o ţa ră civilizată, unde talentele lui ar fi.

412
p u tu t face din el, de m ult, o figură universală ! . . . Şi
în m om entul acesta u n lucru tragic se petrecu : cînd
N ectarie tăcu , T raian se opri locului, cu capul p u ţin
aplecat înainte, ca şi cum ar fi tras cu urechea ca să
prind ă m ai bine înţelesul celor ce-i spune. Apoi, deodată,
izbucni în tr-u n hohot de plîns cu sughiţuri şi, frîn t
de durere, cu obrazul înecat în lacrim i, se repezi
la N ectarie, ca un copil care aleargă în braţele
m aică-si:
— N ectarie, eşti singurul om care m ă poate în ţe ­
lege ! S înt nenorocit. D acă ai şti cît sufăr din pricina
asta ! U ite, aici, N ectarie, a i c i .. . m ă arde ca u n jă ra ­
t i c . . . m ă strîn g e. . . sim t că m ă sufoc. C îteodată,
cînd m ă găsesc în Consiliul de M iniştri, m ă în tre b :
ce caut eu acolo, în tre troglodiţii ăştia? Şi-mi vine
să urlu.
Im p ertu rb ab il, N ectarie îi zise:
— D a, te-ar u şura m u lt !
Se u ită la ceasornic.
— O ! E vrem ea să plec ! îl faci pe Ţ im and să aştepte
•cam m ult.
T raian se potoli ca p rin farm ec.
— Bine z ic i!
N ectarie ieşi. Ţ im and fu introdus num aidecît.
— C ît? se repezi la el Traian.
— O p tz e c i! răspunse Ţim and.
D ar cînd văzu ce ochi fioroşi face T raian, adăugă:
— Lasă, coane T raian, supărarea. D octorul îţi trim ite
v o rb ă că ăsta nu-i decît un început. L a prim a ocazie,
îţi v a m ai da !
— P rim a ocazie? replică T raian pe un to n cum plit
de nervos. Ce-mi um blă cu şahăr-m ahăr, doctorul
W illy? Ce-i aia « p rim a o c a z ie » ? ... L a m ine « p rim a
ocazie» se cheam ă « a c u m » .. . în d a tă ! . . . Im ed iat ! . . .
B anii pe m a s ă ! . . . A u z i? ... Chiar a c u m ! .. . N-am
tim p să a ş t e p t .. . şi nici n-am chef să ţin contabilitate
cu jidovii t ă i !
Ţ im and zîmbi. Se întîm pla ceea ce prevăzuse. D ar
n u se sperie de zbieretele lui T raian, fiindcă în tim pul
c ît a făcu t antecam eră găsise « prim a ocazie».

413
 — Coane T raian ! vorbi el cu glasul om ului care
ştie că um blă pe drum ul cel neted. Chiar acum n u se
p o a t e ... d ar e ca şi acum . Cînd trebuie să-l instalezi
pe rabinul Crakover ca şef-rabin?
— Jo ia viitoare.
— F o arte bine ! Vei pune să se telefoneze docto­
rului W illy că eşti bolnav şi că vei trim ite în locul dum i­
tale pe un director de m inister. D octorul W illy o să
se apuce de cap. E l vrea să facă din afacerea asta o-
solem nitate de pom ină. Cu ţin u tă de rigoare, cu ja n ­
darm i la p o artă, cu şefii tu tu ro r cultelor, cu jobene,
cu rep rezen tan ţii diferitelor m in is te re .. . b a um blă să
vină şi m inistrul p a la tu lu i.. . şi tocm ai d um neata,
m inistrul cultelor să lipseşti? Şi-ar ieşi din m inţi. N u
se p oate ! Cred că sînt clar.
— Clar’ei fi tu , Ţ im and ! îi răspunse T raian, oare­
cum sceptic. D ar ce te faci dacă W illy îm i ia boala
în serios?
— De asta am eu grijă ! îl linişti Ţim and. Aşa că
v a da.
— Am înţeles ! D ar sub o su tă de mii n u m erg ! îşi
fixă T raian p reţu l, h o tă rît să nu lase m ai ieftin un ban»
Şi înţeleg o su tă de m ii curate.
Ţ im and n u se tu lb u ră:
— Bine ! Fie o su tă de m ii !
— P erfect ! răspunse T raian. Şi fără cuvîntare l
Nici de d a ta asta Ţ im and nu se tu lb u ră:
— Care v a să zică, o su tă de m ii fără cuvîntare*
Şi cu cuv în tare?
— Cu cuvîntare, zise T raian, care avea instin ctu l
tarifelor, cu c u v în tare. . . să zicem . . .
— N u « să zicem » ! i-o taie Ţim and. V reau cifra
exactă, ca să n-avem vorbă pe urm ă. Aici n-avem d e
a face num ai cu W illy, ci şi cu E l l y . . .
— Să ţin o cuvîntare lungă?
Ţ im and n u s tă tu m u lt pe gînduri:
— P oate să fie şi scurtă.
— Bine ! Cu cuvîntare scurtă, o sută cincizeci de
mii.
— L a a tîta m -am gîndit şi eu ! zise Ţim and. Vei
avea o sută cincizeci de mii.

414
 D upă o clipă, adăugă:
— Şi ce facem cu cartelul ăla electoral? D octorul
W illy rupe pielea de pe m ine !
— Vorbesc chiar azi cu generalul. D upă m asă o
să ai u n răspuns.

P e la sase după m asă, Ţ im and era din nou la doctorul

W illy.
— Vezi, dom nule doctor, că mie nu-m i place să
fac oam enii să aştep te prea m ult. Dom nul general
N eaţă a h o tă rît să m eargă în alegeri cu Liga evreilor
israeliţi şi acordă evreilor, aşa cum ai cerut dum neata,,
două locuri: unul în C apitală, altul la Botoşani.
V estea era prea tare p en tru inim a delicată a docto­
rului W illy. N ăucit, doctorul scăpă creionul din m înă.
T oate începură să se învîrtească în ju ru l lui. V i s a ...
E ra convins că visează. N eaţă a c c e p t ă ! ... Şi acceptă
atîtea scaune cîte a cerut e l: două ! D ouă ! . . .
D octorul W illy zîm bi fericit. « Şi eu care i-am ce ru t
două locuri, ca să-m i acorde u n u l ! îşi zise el. Prin.
urm are generalul N eaţă n u se d e s m in te ... E u n
m are iu b ito r de evrei, aşa cum îl ştim cu to ţii d e
m u l t !»
— M ulţum esc, dragă dom nule Ţ im and ! Mîine dim i­
n e a ţă îi trim it dom nului general num ele exact al candi­
daţilor.
— O, nu-i nevoie ! făcu Ţ im and cu ochii m ai m u lt
pe fereastră. De asta v a avea grijă generalul singur.
Aşa m i-a spus T r a ia n .. .
— A dică cum ? N u înţeleg.
— T otuşi, e cît se p o ate de clar. N eaţă acceptă doi
candidaţi evrei, aşa cum ceri d u m n e a ta ...
— F o arte bine !
— N eaţă acceptă apoi ca unul dintre ei să candi­
deze la B ucureşti şi altul la B otoşani, aşa cum ceri
d u m n e a ta .. .
— F o arte bine !
— . . . d a r generalul N eaţă înţelege să num ească el
candidaţii. Şi i-a şi n u m it: Margulies la B ucureşti şi
H irşensohn la Botoşani.

41&
 Buzele doctorului W illy se învineţiră de necaz şi
um ilinţă. Cu glas m o rt, abia p u tu să m urm ure:
— Doi n e ţ i ş t i !
— F ireşte ! recunoscu Ţim and. Doi m em bri ai p a rti­
dului său, d ar doi ev rei! A m în d o i! ... N-ai cerut doi
evrei? N eaţă îţi dă doi evrei: Margulies şi Hirşensohn.
Sînt doi b uni evrei. Ai ceva îm p o triv ă? Sau p o a t e ...
Şi zîm bi:
— . . . sau poate eşti antisem it ?
D octorul W illy zăcea fără p u teri în fotoliu. D ar
dacă sufletul se zb ătea de durere, capul său politic
lucra. Şi lucra lim pede. în definitiv, ce s-a în tîm p lat?
N eaţă nu-1 prim eşte pe el pe lista candidaţilor. Lucrul
e neplăcut ! . . . Ruşinos ! . . . Scandalos ! . . . E oricum
v r e i ! . . . D ar dacă stăm şi judecăm bine, oare asta
e to tu l? N u ! Lucrul cel m ai de seam ă e că generalul
n u s-a d a t în lă tu ri să trate ze un cartel electoral cu
Liga evreilor is ra e liţi.. . că generalul nu s-a tocm it
asupra cifrei candidaturilor evreieşti propuse de Liga
evreilor israe liţi. . . că generalul a m ers a tît de departe,
îneît e dispus chiar să-i aleagă pe candidaţii evrei în
oraşele indicate de Liga evreilor israeliţi. P rin u rm are?
Se p oate num i acesta u n insucces ? De loc ! N u num ai
că nu-i un insucces, ci un succes ! U n m are succes. . .
U n succes c o lo s a l...
î n p rad a u nui entuziasm pe care n-avea p u tere să-l
ţin ă ascuns, doctorul W illy deschise larg uşa ce dădea
în cam era de alătu ri şi cu u n glas tîn ăr, vioi, fericit,
deşi îl ţin ea u n ju n g h i terib il la inim ă, strigă secre­
tarilo r săi:
— B ă ie ţi! Avem azi u n succes politic de o im por­
ta n ţă covîrşitoare. Generalul N eaţă ne acceptă oferta.
Merge cu noi în alegeri. Ne dă două lo c u r i.. . aşa cum
am cerut noi ! . . . Nici unul m ai p u ţin ! . . . Două ! . . .
Vă place?
îş i şterse fru n tea asu dată de efortul pe care-1 făcea
şi spuse lui B ernsohn să vină la el în birou.
— B ernsohn ! închide bine uşa ! . . . Caută-mi-1 în d ată
pe secretarul lui P orcu ! . . . Aş vrea să sta u de vorbă
cu P o r c u .. . P o ate o să-l hotărăsc să m ă introducă
la Io n Io n ! . . . D oar n u putem lăsa lucrurile aşa, Bern-

416
so h n . . . Sîntem o fo rţă politică ! . . . O m are forţă
p o l i ti c ă ! ... Să n u u iţi asta niciodată, B ernsohn: o
m are, m are fo rţă politică ! . . . Şi dacă Ion Ion m ă p ri­
m eşte, cred că o să-l fac s-o înţeleagă şi el în cele din
u rm ă . . . Sîntem o m are fo rţă p o litică. . . Aşa că un
loc sau chiar două pe lista p artid u lu i lib e r a l.. . Ce
spui, B e r n s o h n ! ... A r fi un succes fără p e r e c h e ! ...
G îndeşte-te n u m a i: două locuri la liberali ! . . . Ceva
co lo sal! . . . H ai, cheamă-1 repede la telefon, să nu
mi-o ia alţii în ain te ! . . . Două lo c u ri! . . . D ouă locuri
la lib e ra li! . . . Să ştie şi N eaţă cine sînt eu !

27 - c. 986
 XIII

Cîteva zile după ce N eaţă veni la putere, com isarul

M înecuţă de la circum scripţia respectivă se prezentă,
cu un sul de hîrtii în m înă, în faţa stăpînilor tipografiei
c< S tam atiu şi M argulies».
— Noroc şi ceasul ăl bun ! strigă el, vesel, din prag.
V-am adus un d ar din p artea dom nului general N eaţă.
E ra exact cu cinci m inute înainte de ora unspre­
zece, aşa că cei doi asociaţi n-aveau tim p să se întin dă
la taifas. Margulies băgă m îna în buzunar, scoase un
su tar şi i-1 întinse lui M înecuţă:
— D ă salu tări din p arte a noastră dom nului general
N eaţă !

418
 D ar com isarul era om al datoriei. îşi luă, deci,
sutaru l — fiindcă era dreptul lui — şi fără cel m ai
mic sem n de grabă, desfăcu sulul din care scoase
o foaie.
— P o ftim ! întinse el patronilor hîrtia. U n m ani­
fest al dom nului general N eaţă. O rdin: cine nu-1 afişează,
se cheam ă rebeliune ! . . . Puşcărie şi am en d ă. . . şi m ai
ră u încă ! . . . Să-l puneţi în vitrin ă, să m ă oglindesc
în el ori de cîte ori trec prin fa ţa dughenei.
Cîteva m inute m ai tîrziu, nea M itică unse el singur
m anifestul cu pap şi-l lipi în m ijlocul geam ului care
dădea în stradă.
— Ce-i aia? în treb ă Ilieş.
N ea M itică rîn ji:
— N-ai ochi? Beleşte-i !
Ilieş puse lucrul deoparte ca să iasă în strad ă să
v ad ă despre ce este vorba, şi peste cîteva clipe b ă tu
furios în fereastră:
— Mă, ia v en iţi afară, să vedeţi ceva !
în g răm ăd iţi în fa ţa vitrinei, lucrătorii p u tu ră să
adm ire în mijlocul hîrtiei pe dom nul general N eaţă,
înconjurat ju r îm prejur de lozinci: « F eriţi-vă de bol­
şevici ! » . . . « F e riţi-v ă de lupi în piele de o a i e ! » ...
« F e riţi-v ă de cei care tulbură o r d in e a ! » ... « L u p ta ţi
p en tru arm onie socială ! » . . . « V otaţi pe generalul N eaţă
al vostru !»
î n atelier, Crişan puse, scurt, în treb area:
— Ce facem cu m anifestul?
Irin a răspunse cea d intîi:
— îl dăm jos ! îm piedică lum ina. E şi aşa destul
de întuneric p e -a ic i!
A ndrei, ucenicul, se u ită în ochii lui Crişan şi-i fu
de ajuns. Apucă iu te un scaun, se urcă pe el şi dintr-o
singură sm ucitură, generalul N eaţă zăcea pe jos, în
m aculatură.
A doua zi, lucrătorii îl auziră pe com isar cum urlă
în b iro u :
— Ce-i porcăria asta ? Cine a îndrăznit ? Cum ? . . .
Ţ ineţi aici bolşevici? Care zici, nea M itică? A ş a ? ...
Crişan ? P ăi să mi-1 trim iţi în d ată la circum scripţie,
că altm interi vă închid atelierul.

2T* 41»
 M itică nu m ai p u tea de bucurie. Acu i s-a în fu n d at
lui Crişan !
D upă m asă Crişan era la circum scripţie.
— Mă, tu eşti ăla? zbieră com isarul, cu m u stăţile
lui uriaşe, zburlite.
— Care « ăla » ? făcu lin iştit, Crişan.
— Ăla care a ru p t a fişu l!
— Care afiş?
Comisarul îşi ieşi din pepeni:
— Acu m ai în treb i şi care afiş? Afişul cu dom nul
genferal. De ce l-ai scos din fereastră, h ai? Ştii a ce
m iroase a sta ? A puşcărie !
în to rs num ai pe tre i sferturi înspre com isar, Crişan,
fără să-şi p iard ă cum pătul, zise:
— N u ştiu a ce m iroase afişul, dom nule c o m is a r.. .
d ar te-aş ruga să-m i a ră ţi legea care-ţi dă dum itale
d rep tu l să lipeşti afişe în casele oam enilor. Afişele ştiu
că se lipesc pe ziduri, pe garduri, pe stîlpii de felinar,
nu în casele oam enilor.
Comisarul spum ega, dar era silit să se explice.
— Casă? urlă el. Ce casă? Acolo-i atelier, nu casă !
— D ar atelierul ce e? N u sta u în el oam eni? A tunci
cum vii d u m n eata să lipeşti afişe şi să astupi lum ina,
ca oam enii să-şi scoată ochii la lu cru ?
— De asta l-ai ru p t? zbieră com isarul, care vedea
că nu-i m ai răm îne decît să zbiere.
— De-aia, de n e -a ia . . . l-am ru p t că ne îm piedica
de la l u c r u .. . D e-aia !
Aici Crişan ridică to n u l:
— Şi altă d ată, dom nule com isar, să ne ară ţi şi
legea care-ţi dă voie să iei oam enii de la treburile lor
şi să-i chemi la d u m n eata ca să-i am eninţi cu puşcăria,
p en tru că fac curăţenie în casă la ei.
Apoi, fără să-i m ai dea bună-ziua lui M înecuţă, ieşi.
Comisarul a m ai zbierat un tim p după el, dar n-a îndrăznit
să-i facă nimic. E ra ordin sever de la dom nul prefect
ca în prim ele zile poliţia să fie cît m ai cum inte, p en tru
că dom nul general N eaţă vrea să-şi dea seam a cum
stă cu ţara .
D ar tocm ai asta voia şi ţa ra : să-şi dea seam a cum
stă cu dom nul general N eaţă. în special m uncitorii,

420
şi în special m uncitorii din B ucureşti, erau foarte agi-
ta ti. De aceea, dacă de obicei clubul din sfîntul Ionică
gem ea de lum e în to t cursul anului, în zilele acelea
umede şi friguroase ale lui m artie 1920, de abia îţi puteai
croi drum prin m ulţim ea care se aduna aici. Fiecare
voia să ştie: v a modifica N eaţă, într-adevăr, legea
electorală, sau n-o v a m odifica? î n opoziţie, N eaţă
a fost categoric:
— Cine a tre c u t de optsprezece ani, b ă rb a t, fe m e ie .. .
rom în, t ă t a r . . . gunoier ori m in istru . . . to ţi vor m erge
la vot.
E roul de la M ărăşti, duşm anul de m oarte al lui
Io n Ion şi spaim a p alatului, avea deci prilejul să arate
ţă rii dacă este sau n u om de cuvînt. P înă ce, într-o
zi, în treb area căp ătă u n ră sp u n s: ziarele publicară
legea electorală a lui N eaţă — şi lum ea află care sînt
gîndurile generalului N eaţă.
— A cum a sîn teţi lă m u r iţi! vorbi Crişan, într-o
seară, m uncitorilor v en iţi la clubul din sfîntul Ionică
să-şi exprim e dezam ăgirea şi indignarea. Generalul
N eaţă n u num ai că n u anulează legea electorală libe­
rală, n u num ai că n-o îm b u n ătăţeşte, în tr-u n fel oare­
care, n u num ai că nu se m ulţum eşte nici m ăcar s-o
m enţină, aşa rea cum o fi, d ar o face şi m ai rea. N -ajunge
că p rin legea electorală n -au d rep t la v o t nici femeile,
nici tinerii sub douăzeci şi unu de ani, nici m ilitarii,
adică ju m ă ta te din p o p u la ţie .. . acu, dom nul general
a ad ău g at o nouă categorie care n u are voie să m eargă
la v o t: m em brii corpului didactic. D ar ce are dom nul
general N eaţă cu profesorii şi in stitu to rii? Cu ce au
greşit ei fa ţă de el, că le ia dreptul de v o t? Dom nul
general N eaţă ne dă o explicaţie: cei care trebuie să
facă educaţia copiilor n u trebuie să aducă politica in
şcoli. M inte dom nul general ! M inte ca u n ad ev ărat
liberal. E l îi dă afară pe in stitu to ri şi profesori, de team ă
că ei v or v o ta pe socialişti. De asta i-a exclus de la
vot. D acă dom nul general ar şti că in stitu to rii şi profe­
sorii îl votează pe el, nici nu s-ar atinge de ei şi nu
num ai că n u s-ar necăji că in stitu to rii aduc politica
în şcoli, d ar le-ar m ai şi m ulţum i p e n tru asta. P rin
urm are, dom nul general N eaţă, lucrează după tipicul

421
liberal, cu to a te că a lu p ta t la M ărăşti a tît de eroic
îm potriva nem ţilor, cu v iaţa şi cu sîngele n o s tru . . .
— M oarte generalului N eaţă ! detună un glas din
fundul sălii.
Crişan încercă să v ad ă cine a strigat. A rth u r, care
stătea lîngă el, îi şopti:
— Belciug !
Din ziua în care generalul era şeful guvernului,
Belciug devenise u n m usafir foarte frecvent la clubul
din sfîntul Ionică.
Repede, Crişan făcu un gest către ceilalţi din sală»
să stea lin iştiţi:
— Se găsesc p rin tre noi n i ş t e .. . nişte capete înflă-
c ă r a t e .. . Rog să se m ai potolească niţel. Ziceam, deci,
că N eaţă nu se deosebeşte în tru nim ic de ceilalţi. Un
burghez seam ănă cu un alt burghez, aşa cum o pisică
seam ănă cu altă pisică. Oricine a ciupit, cît de cît, din
pîinea boierimii, şi a ciocoimii se va feri de votul universal.
D upă război to ate partidele vechi şi-au întors cojocul
pe dos şi au s p u s: sîntem oam eni n o i ! Sîntem dem o­
craţi ! . . . Vrem lib ertate, egalitate, fratern itate ! . . .
S-a trezit în ei to a tă revoluţia de la 48. D ar aşa cum
n-au v ru t ieri, nu vor nici astăzi lib ertatea şi drep tatea.
Cine să vă dea d re p ta tea şi lib ertatea ? De la cine v reţi
voi îm proprietărirea şi votul universal? De la Ghiolm an,
şeful moşierilor conservatori care-şi zic acum progre­
sişti? De la liberali? Face m ăcar să m ai pom enim de
e i ? . . . De la ţă ră n işti? D ar cine sînt ţără n iştii? T ot
nişte su rtu cari ieşiţi din rindurile partidelor burgheze
cu o m are m isiune socială şi politică, să ducă de nas
ţărăn im ea care s-a întors din război cu sentim ente
n u tocm ai frăţeşti p en tru chiaburim ea ru rală şi s-o
ab a tă de la gînduri care ar pu tea strica p u ţin ordinea
boierilor conservatori şi a ciocoilor liberali. D oar p en tru
asta şi-a tras dom nul Ju g ăn aru nişte iţari peste p a n ta ­
loni, ca să zică lum ea că e cu m ilioanele de ţăran i care
n-au în b ă tă tu ră nici m ăcar un pui de găină, cînd, de
fa p t, dum nealui e frate de cruce cu dom nul Ţeposu
şi generalul M alacu ! Dom nul Ţeposu şi generalul
M alacu lu p tîn d p en tru v o t universal ! Acu închipui­

422
ţi-vi-1 pe dom nul Ţeposu şi pe generalul Malacu, luptînd
p en tru votul universal !
— L-ai u ita t pe Take ! strigă cineva din sală.
— D a ! răspunse Crişan. E şi Take o m are nădejde.
T ake e doar dem ocrat vechi. Unde-i Take acum a?
— Se tocm eşte cu N eaţă ! răspunse glasul de adineauri.
— Cred şi eu ! zise Crişan. D ar se tocm eşte cu N eaţă
n u pe chestia reform elor, ci pe chestia afacerilor.
— S tai ! strigă un m uncitor. Ai m ai u ita t un şef
politic: pe C aţă Coroiatu, prietenul lui N eaţă.
— A devărat ! exclam ă Crişan. L-am u ita t. Ă sta
doar e naţionalist. Iubeşte n aţia şi e gata să facă m oarte
de om p en tru naţie. îm i aduc am inte că în 1918, la
Iaşi, cînd s-a pus în discuţie în P arlam entul lui Ghiolman
votul universal, C aţă a scris un articol: « B ateţi-m ă,
spînzuraţi-m ă, ucideţi-m ă, nu sînt p en tru votul uni­
versal». P ăi cum să fie, cînd el p en tru asta e p lă tit de
S iguranţa statu lu i: să nu fie.
— D ar A rghir? se auzi un glas din alt colţ al sălii.
— Bine zici ! răspunse Crişan. Şi Arghir. Arghir
a a v u t cîndva o vorbă m are în revista lui Semănătorul,
unde se dădea în v în t după ţăran i. Cică ar vrea ca
ţăran ii să joace şi ei un rol politic în ţa ra rom înească,
d ar ţăran u l e încă un prunc şi el « nu vrea să arunce
pruncul în strad ă » , adică în v iaţa politică. E prea
devrem e. . . D ar şi liberalii şi conservatorii, parcă ce
alta zic? T oţi sînt de acord că m uncitorul şi ţăran u l
sînt nişte prunci. Ca să ia p arte la v iaţa politică, m unci­
torii şi ţăran ii sînt încă prunci. D ar ca să fie b ă tu ţi şi
înjugaţi de vătafii boierului, nu m ai sînt prunci. Ca
să fie schingiuiţi în închisori p en tru că-şi cer şi ei drep­
turile lor, nu m ai sînt prunci ! Ca să fie trim işi la război,
ca să descurce afacerile boierilor, nu m ai sînt prunci ! . . .
Ca să se p ună arm a ta să tragă în ei, nu mai sînt prunci ! . . .
N um ai cînd vine vorba să li se dea libertăţile ce li se
cuvin, sînt încă prunci !
— D ar şi pruncul scînceşte cînd i-e foame ! strigă
Irin a, legătoreasa, care venea aici seară de seară, îm pre­
ună cu Arsache, Ilieş şi moş M ătăsaru.
— H e ! făcu moş M ătăsaru. Scînceşte şi el fiindcă-i
p r o s t ! . . . Ce p oate şti un prunc cînd e prim e !

423
 ★
N eaţă asculta rapoartele lui Belciug, inform atorul său
special, d ar ştia că to ate sînt aşa cum trebuie să fie. Lege
electorală avea, prefecţi avea, agenţi electorali avea —
atunci ce-i m ai lipsea ca să-şi asigure o m ajo ritate zdrobi­
toare în P arlam en t?
— Să n u fie prea zdrobitoare ! îi spuse într-o zi
A ureanu. Aşa că ar fi bine să ne asigurăm şi o m ică
opoziţie de-a n o astră !
— Cu cine?
— Cu Caţă !
în aceeaşi seară, C aţă C oroiatu prim ea la Iaşi un
telefon să vină de u rg enţă la B ucureşti, ca să stea
de vorbă cu şeful guvernului.
— U ite, dragă, despre ce este vorba ! îi spuse N eaţă.
Am nevoie de o opoziţie în P arlam en t şi m -am gîndit
la tin e ! T u vei fi o p o z iţia ! ... N um eşte-ţi vreo cinci-
şase candidaţi şi eu ţi-i bag pe to ţi în Cameră. De acord?
Lui Caţă nici nu-i venea să-şi creadă urechilor.
El, şeful unei opoziţii de cinci-şase d ep u taţi în P a rla ­
m ent, cînd pînă acum treb u ia să se milogească la liberali
pen tru un loc !
— F ireşte că sînt de acord ! . . . î ţ i m ulţum esc !
N eaţă fu sincer.
— Trebuie să-i m ulţum eşti lui A ureanu. Ideea e a
l u i ! . . . Şi-i m ulţum esc şi eu p en tru că o opoziţie de-a
ta îmi v a fi de m are folos ! . . . N u de alta, d ar te pom e­
neşti că m i se m ai strecoară vreun bolşevic în P a rla ­
m e n t .. . şi cine să-i astupe gura? E u ? N u se poate.
E u sînt g u v e rn u l! . . . Cu tine e altceva ! T u eşti liber
să spui to t ce-ţi trece prin m inte !
— Şi-o să spun ! O să spun !
Apoi îi dădu generalului un călduros « m oarte jid a ­
nilor» şi plecă fericit, înapoi la Iaşi, ca şef al opoziţiei
lui N eaţă.
'Alegerile av ură loc, dar rezultatele lor îi rezervară
generalului o surpriză a tît de neplăcută, îneît se văzu
silit să convoace în d ată pe to ţi prefecţii din ţa ră , ca
să le spună verde ce părere are despre vrednicia lor.
— Va să zică, a ş a ! . . . V-am d a t ţa ra pe m înă,
ca să vă b a te ţi joc de alegeri. E u v-am d a t ordin să

424
n u în găduiţi să in tre în P arlam en t decît trei socialişti
n um iţi de m in e .. . şi cînd colo m ă trezesc cu nouă­
sprezece ! Alegeri sînt astea ? Porcărie, n u alegeri ! .. .
Paisprezece locuri în Cam eră şi cinci în Senat p en tru
socialişti, cînd ai la îndem înă to a tă arm ata, to a tă poliţia,
to a tă jan d arm eria şi to a tă m ag istratu ra ! Ş tiţi voi ce
se cheam ă paisprezece locuri în Cam eră şi cinci în Senat
p en tru socialişti? în seam nă cu douăsprezece locuri în
Cameră şi cu p a tru în S enat m ai m u lt decît este perm is
să obţină socialiştii în tr-u n s ta t de ordine cum este
al nostru.
D ar n u num ai el era n em ulţum it de alegeri, ci şi
opoziţia. Mai cu seam ă ţără n iştii spum egau de mînie.
B a într-o zi, însuşi Ju g ăn a ru veni la el, personal, să
p ro testeze:
— Dom nule g en eral. . . P rotestez îm p o triv a . ..
D ar N eaţă i-o tăie de la b u n început:
— D om nule Ju g ăn a ru , eu, în ţa ra rom înească,
Vreau să fiu u rsar, nu urs. Ai înţeles? Vii la m ine să
te plîngi? F o arte rău. U nul ca dum neata n u trebuie
să ajungă în ţa ra rom înească să se plîngă. înscrie-te
în p artid u l poporului şi-ţi garantez că n-o să ai nici
un m otiv să te plîngi !
A sta era m etoda pe care o adoptase generalul de
în d ată ce-a v en it la p u tere, ca să-şi facă un p a rtid :
cum venea cineva la el cu o plîngere, îl in v ita să se
facă n eţist.
Cînd s-au p rezen tat la el. m uncitorii să-i ceară o
îm b u n ătăţire a condiţiilor de m uncă şi anularea diver­
selor sale decrete-legi antim uncitoresti, le-a răspuns:
— Inscrieţi-vă în Liga p o p o ru lu i!
Cînd s-au p rezen tat la el saşii să-i vorbească despre
drepturile lor g aran tate la Alba Iulia, d ar călcate în
picioare de către guvern, N eaţă le-a răspuns:
— în scrieţi-v ă în Liga p o p o ru lu i!
Cînd s-au p re zen tat evreii la el să i se plîngă de
mizeriile ce li se fac cu formele de încetăţenire, le-a
ră sp u n s :
— înscrieţi-v ă în Liga p o p o ru lu i!
Aşa că Ju g ăn a ru nu era prim ul căruia îi cerea să
se înscrie în Liga poporului.

426
 — Mai m ulte p artid e — îi dem onstră el lui J u g ă ­
n aru — creează m ai m ulte suprafeţe care se freacă.
De doi ani m ă trudesc ca partidul m eu să facă o singură
suprafaţă. Şi liberalii a doua. Ţ ara are nevoie de două
p artid e : unul tare şi altul de control. în tr-u n p artid ,
şeful poate să aibă o părere şi fiecare m em bru părerea
lui. D ar cînd şeful h o tărăşte, m em brii partidului sînt
datori să pună m îna la capelă !
Şi ca să-şi ilustreze teoria, N eaţă luă poziţia de
drep ţi şi-şi duse m îna la o capelă im aginară.
— Aşa că, înscrie-te la noi ! încheie el, cu logica
lui de strateg. Ce-ţi trebuie p a rtid ? Vino la mine. Te
fac om. Cere-mi ce vrei şi-ţi dau !
D ar Ju g ăn aru , n em ulţum it, alergă la p a la t să se
plîngă.
— Sire ! . . . Generalul a în trecu t m ăsura. A m ăsluit
voturile. Şi-a organizat echipe care au terorizat pe
alegători. A ocupat localurile de vot cu jan d arm i şi
n-a d a t voie să se apropie decît oam eni siguri. Pe m agi­
straţi, sire . . .
— J u s t, Jugăn aru le, j u s t ! Ş t i u . .. d ar la ce te
poţi aştep ta în ţa ră la noi ? Aşa sînt m oravurile. . .
— Sire, stăru i Ju g ăn aru . D ar ne facem de rîs în
fa ţa E uropei !
— Ştiu şi asta, Ju g ăn aru le ! zise regele, trisţ. D ar
ce pot să fac? Cu cine să-l înlocuiesc pe N eaţă? Cu
liberalii? N -au p o p u la r ita te ! ... Cu D acu? E moale
şi n e h o tă r ît.. . Cu Crai-Voievod? E cam prea violent ! . . .
Cu A rghir? Nu-i făcut p en tru p o litic ă ... Singur dum ­
n eata m ai răm îi !
Iu te-iu te, Ju g ăn a ru îşi ro ti fustanela:
— Sînt gata, sire ! strigă el voios.
Regele îi puse m îna pe b ra ţ:
— D a, Ju g ăn aru le ! Nu u ita, însă, că dum neata
eşti rezerva mea de zile grele !
— D ar pînă atunci, sire? îşi ridică nişte ochi decep­
ţio n aţi Ju g ăn aru . P în ă a t u n c i ? ... P înă atunci să
lăsăm pe generalul N eaţă s ă . . . ?
— E v ident, evident ! se grăbi regele. Ş tiu că ar
treb u i să ren u n ţăm la to ate astea şi să reînnoim m eto­
dele. D ar asta n u se po ate face de azi pe mîine.

426
 Şi trecu la u n argum ent h o tărîto r:
— P arcă liberalii sînt m ai de tre a b ă ?
R ochiţa lui Ju g ăn a ru începu să joace furios în spate:
— Perfect, sire ! Şi ei sînt la fel. D ar asta nu-i o
m îngîiere p en tru noi, opoziţie cinstită, c a re. . .
Regele îl întrerupse iar şi-i vorbi cu patos:
— Mă m ir, Jugăn aru le, că ai asemenea preocupări
tocm ai acum . Te ştiu doar un bun p atrio t. Credeam
că ai v en it la m ine din pricina celor ce se întîm plă în
Polonia. A rm ata lui Pilsudski este pusă pe fugă de
trupele bolşevice care înaintează spre Varşovia, şi noi
vorbim de alegeri. Nu, Jugănarule, noi trebuie să fim
la înălţim ea vrem urilor, care sînt prea serioase. S ituaţia
e grea, Ju g ăn aru le ! P retu tin d en i sînt semne care ,nu
ne p o t bucura. în Spania, chestia agrară ia forme îngri­
jo răto are şi grevele m uncitoreşti se înm ulţesc. în Italia
de sud ţăra n ii ard recoltele şi arm a ta refuză să trag ă
în ei. în Anglia, sindicatele am eninţă cu greva generală
dacă guvernul nu reia relaţiile cu R epublica Sovietelor.
Bolşevismul se întinde peste to t, Jugănarule. Noi stăm
ca pe un vulcan, m uncitorii o ţin num ai în greve şi
dem onstrează m ereu p en tru p a c e . . . şi dum neata îmi
vorbeşti de alegeri. Un d ep u tat m ai m ult sau m ai p u ţin
ce contează, cînd din m om ent în m om ent poate izbucni
la noi revoluţia care să ne m ăture pe to ţi ! Nu, Ju g ă ­
narule, să nu m ai vorbim despre asta. N eaţă este un
p atrio t, Ionel e un p atrio t. D um neata eşti un patriot.
T oţi sîntem p a t r i o ţ i ! T oţi ştim de unde vine prim ejdia
şi care e duşm anul nostru dinafară şi dinăuntru. Deci,
ce m ai s ta ţi? D aţi-v ă m îna şi să fie arm onie deplină
în tre voi. C oncordie. . . arm onie. . . asta ne trebuie în
m om entele acestea. Altfel, ţa ra se prăpădeşte. Scurt,
Jugăn aru le, concordie ! Mîine, cum îşi v a îm plini gene­
ralul N eaţă sarcina ce i s-a d at, vine rîndul dum itale !
N u trecu nici un ceas şi N eaţă află chiar de la rege
ce a v o rb it cu Ju g ăn aru . Rîseră cu poftă am îndoi, după
care F erdinand îi recom andă din nou lui N eaţă:
— Energie, N eaţă ! M ultă energie ! Strînge şurubul
cît poţi.
în d a tă , N eaţă îl chem ă pe Culaie, secretarul de
redacţie al oficiosului său îndreptarea.

427
 — Scrie a ş a : « Regele a predicat opoziţiei concordie.
Regele vrea arm onie în tre opoziţie şi guvern. Noi n-avem
nevoie de concordie. N -avem nevoie de armonie. Scurt
m işcarea !»

N eaţă guverna, în sfîrşit. Visul lui dintotdeauna a

fost să fie stăpîn. Şi e r a . . . S tăpîn deplin şi necontestat,
îşi făcuse un guvern sigur. D in oam eni dev o taţi pînă
la ultim a lor răsuflare. Oam eni h o tă rîţi să-i întărească
puterea. T oţi, u n u şi u n u ! . . . Oameni noi, oam eni tari.
Oameni plini de idei. Oam eni lu aţi pe garanţia perso­
n ală â. regelui şi a lui Ionel. Caimacul liberal şi conser­
v a t o r ! . . . Şi lucrurile m erg de m inune. F ără fricţiuni,
fără scandaluri, fără uşi trîn tite . Mă rog ! A rm onia cea
m ai desăvîrşită, pînă ce, după o serie de tra ta tiv e şi
de pacte făcute şi desfăcute, l-a lu a t şi pe am icul său Take,
în guvern. T ot regele:
— Ia-1 pe T ake la E x tern e !
Şi l-a lu at. P rieten b u n — de ce să nu-1 ia? Mai ales
după cîte a suferit T ake, de cînd s-a întors în ţa ră .
Căci T ake se înapoiase şi el în ţa ră , în d ată după ce
plecă” de la P aris şi duşm anul său de m oarte Ionel.
F ă ră Ionel, v ia ţa la P aris i se părea lui Take lipsită
de farm ec: n-avea pe cine pîrî aliaţilor. Se hotărîse, deci,
să revină aici, ca să-şi încerce norocul în alegeri, cu
răm ăşiţele p artid u lu i său conservator-dem ocrat. P e n tru
a-şi crea atm osferă, T ake ceruse de la Paris amicilor
săi politici din B ucureşti să-i organizeze o prim ire
trium fală la sosirea sa în Gara de Nord. Ionel, inform at,
îl chem ă pe generalul Sarm ală, m inistrul com unicaţiilor
şi-i spuse:
— A scultă, Sarm ală ! T ake vrea dem onstraţie în
Gara de Nord. Cînd soseşte Sim plonul?
— La zece douăzeci şi cinci dim ineaţa.
— B un ! Vezi de fă aşa ca să sosească după m asă la
cinci, sau noap tea la trei, sau poim îine la opt; sau nici­
o d a t ă ... în sfîrşit, fă ceva să-i treacă pofta lui Take
de prim iri trium fale.
In ziua cu pricina, la zece douăzeci şi cinci fix, cînd
Sim plonul treb u ia să in tre în gară, serviciul de m işcare
an u n ţă m ulţim ea care se îngrăm ădise pe peron să-l

428
 întîm pine pe Take, că trenul are o întîrziere de peste
douăsprezece ore şi că nu v a sosi probabil, decît abia
seara la unsprezece. Amicii lui T ake începură, bine­
înţeles, să vocifereze îm potriva incuriei care dom neşte
la căile ferate ale lui Ion Ion Viziru — şi după ce se
răcoriră bine, se îm prăştiară, fiecare pe la treburile lui.
Un sfert de ceas după ce se goli peronul, trenul
Simplon, care fusese dinadins re ţin u t la Chitila, îşi
făcea m aiestos ap ariţia în Gara de Nord. E ra ora zece
paţruzeci dim ineaţa, fix. D ar Take n u m ai fu în tîm p in at
decît de ham ali. T ake pricepu în d ată că asta to t Ionel
i-a făcut-o.
De necaz şi ruşine, îi venea lui Take să plîngă. Se
sim ţea ridicol şi-şi închipuia cum o să m ai rîdă liberalii
la Capsa cînd vor afla cît de bine a reuşit farsa lui
Ion Ion. « Las’că-i -arăt eu !» îşi făgădui T ake să se
răzbune.
Şi a doua zi publică u n interviu în care declara:
— S înt un om nou şi sînt h o tă rît să fiu intransigent
în chestiunile de m o ralitate publică.
Apoi aştep tă efectul. E ra sigur că adversarii săi
politici — sau vor cădea trăzn iţi, sau se vor ascunde
în gaură de şarpe. D ar lucrurile i-au ieşit încă o d ată
pe dos bietului Take. La provocarea sa, cel dintîi care-i
dădu un răspuns fu Ghiolm an:
— Zice Take că va fi intransigent în chestiunile de
m oralitate publică ? D ar bine — asta-i sinucidere cu rată !
De p arte a lor, nici liberalii nu în tîrziară m u lt cu
răsp u n su l:
— T ake v a fi in transigent în chestiunile de m orali­
ta te publică ? P ăi dacă e num ai a tît, atunci liberalii
p o t susţine foarte bine lu p ta cu Take.
Ce-a m ai făcu t, ce-a m ai dres T ake pînă în ajunul
alegerilor, N eaţă n-avea de unde să ştie, cînd deodată
află că « m are le european» se retrage din alegeri.
« C iudat ! îşi zise N eaţă. Ce are de p ierd u t Take dacă se
p rezintă în alegeri şi ce are de cîştigat dacă n u se
prezintă ? »
D ar trea b a lui Take ! Are N eaţă destule necazuri pe
cap şi aşa — acum a să-i m ai poarte şi lui Take de grijă?
T otuşi cînd regele îl sfătui să-l ia pe T ake la E xterne,

429
ce şi-a zis N eaţă? T ake e tocm ai bun la E xterne. Are
relaţii. T oate băncile franceze, am ericane şi engleze îl
cunosc. De altfel şi am basadorul englez i-a vo rb it despre
el şi a stăru it. L a fel şi trim isul unor tru stu ri am ericano-
franco-engleze. T ake era bun. E ra sigur. E xternele îi
veneau ca o m ănuşă. L-a chem at, s-au îm păcat, s-au
îm b răţişat, ca doi vechi şi buni prieteni, şi de la prim ele
cuvinte, înainte chiar de a vorbi de interesele superioare
ale neam ului, l-au şi în ju ra t am îndoi pe Ionel.
— P u n g a şu l! exclam ă Take. T oam na trec u tă m i-a făgă­
d uit că dacă m ă ab ţin de la alegeri. . . îmi dă mie puterea.
Acum N eaţă afla, în sfîrşit, de ce Take s-a a b ţin u t
de la alegerile de sub guvernul de generali: din aceleaşi
m otive p en tru care s-a a b ţin u t şi el.
— Mare pungaş ! confirmă N eaţă, cu aerul satisfăcut
al om ului pe care to tu şi pungăşia nu l-a păgubit peste
m ăsură.
D upă aceea, trecu ră în chip inevitabil la chestiunea
p rinţu lu i Carol, care continua să fie prim a problem ă a
ţării. Cu chiu cu vai, Carol fusese u rcat în tren şi trim is
să se plim be în Jap o n ia, ca s-o uite pe Lilly.
— I-am d at un mic aconto de zece mii de lire ste r­
line — zise N eaţă lui Take, zîm bind — apoi i-am mai
trim is, din ordinul şefului, alte zece mii de lire sterline,
şi iar zece mii lire sterline, ca s-o liniştesc pe regină,
care se tem e să nu răm înă bietul băiat, doam ne fereşte,
fără un ban p rin tre străini.
Take, care avea m are necaz pe to a tă fam ilia regală
încă din tim pul războiului, glum i:
— F o arte binfc ! Cînd un fiu al ţă rii suferă a tît de
m ult, ţa ra trebuie să facă şi ea unele mici sacrificii.
Apoi, violent dintr-o d a tă :
— Şi cît o să m ai ţin ă idila asta p ip ă ra tă ?
— în că o lună, două cel m ult ! ,
D upă aceea, T ake trecu la problem ele de politică
externă şi părea foarte preocupat de cele ce se întîm plă
în lum e. în special conferinţa de la Spa îl supăra m ult.
G uvernul germ an a provocat această conferinţă ca să
se plîngă iar că nu poate să facă faţă obligaţiilor tr a ta ­
tului de la Yersailles. Mai cu seam ă cu cărbunii stă
p ro st: n u p oate livra cărbunii nici m ăcar în c a n tităţi

430
mici, aşa cum convenise cu aliaţii. D ar n u asta îl supăra
pe Take. Ci cu to tu l altceva.
— Ştii că la Spa au căzut la învoială ! îi zise el lui
N eaţă. F ra n ţa şi Anglia au stabilit cu G erm ania cifra
de despăgubiri care se cuvine fiecăruia dintre statele
învingătoare. D ar îm părţeala s-a făcut aşa: F ra n ţa
prim eşte 52 la sută, Anglia 22, Italia 10, Belgia 8, Serbia 5
şi restul de 3 la su tă se îm parte în tre P ortugalia, Japonia
şi noi, rom înii ! T o t noi cei din urm ă !
— Ionel ! decretă N eaţă. Ionel e de vină !
T ake era de aceeaşi părere:
— N um ai Ionel e de vină . . . Ionel cu politica lui !
T recură apoi la celălalt m are evenim ent al zilei:
arm ata polonă a lui Pilsudsky, în cu rajată de aliaţi, dez-
lănţuise războiul îm potriva Rusiei Sovietice — şi acum a,
b ă tu tă de soldaţii sovietici, se retrăgea în dezordine.
— Şi noi ce facem ? întrebă Take, indignat. Stăm
degeaba? N u trim item tru p e în aju to ru l Poloniei?
« Pe T ake nu-1 schim bă nici necazurile, nici v îrstă !
gîndi N eaţă. Acum a vrea să trim item tru p e în Polonia.
Zi-i Take şi pace ! D acă l-ai scula noaptea din som n şi
l-ai în treb a : Take, ai VTea să trim iţi niscaiva soldaţi
rom îni în America de Sud să aju te Bolivia îm potriva
B raziliei sau P eru lu i? T ake n-ar zice nu. E l e g ata
oricînd. Aşa a v ru t să ne ducă arm ata în Siberia, apoi
să ne bage în M esopotam ia, apoi să ne trim ită în Arm enia.
B a, socotea chiar că este p en tru noi o cinste deosebită
că aliaţii ne oferă prilejul să ne trim item soldaţii să
m oară în A rm enia. N -are astîm păr o clipă ! Acum
vrea să ne bage în Polonia».
— Ce să căutăm în Polonia, T ake? în treb ă N eaţă.
Noi n-avem frontul n o stru ?
— D ar ultim atum ul F ra n ţe i? se înfierbîntă Take. Nu
ne-a trim is F ra n ţa un ultim atum să aju tăm Polonia
cu tru p e?
— D a ! recunoscu N eaţă. Ne-a trim is un ultim atum .
D ar F ra n ţa ar fi făcu t m ult m ai bine dacă ne trim itea arme.
Şi glum i:
— D acă îi trim item pe soldaţi la război înarm aţi
num ai cu u ltim atu m u l F ran ţei, crezi că-i sperii pe
bolşevici ?

481
 Take, însă, crezu că vine cu un argum ent zdrobitor:
— Lasă glumele ! Mie m i s-a spus că şi liberalii vor
să dea F ran ţei un răspuns satisfăcător !
— D a ! răspunse calm N eaţă. L-am v ăzu t şi eu pe
Ionel. Liberalii vor să trim item tru p e în Polonia, dar
cu condiţia ca aliaţii să ne facă anum ite concesii în
Balcani.
Lui Take începură să-i joace num ai p ete roşii în ochi:
— Astea-s porcăriile lui I o n e l! E l to t cu condiţii !
A tunci cînd F ra n ţa ne cere ceva, noi n-avem voie să-i
punem condiţii. E u zic să m obilizăm în d ată. N u-i tim p
de aştep ta t. A rm ata polonă poate fi zdrobită de roşii.
Şi atu n ci ne-am c u răţat. Ai citit ce spune azi C hurchill?
Citeşte !
L uă o gazetă pe care o găsi la îndem înă pe biroul
generalului şi-i a ră tă te x tu l:
— U ite, aici !
Generalul citi:
« E uşor p en tru cei care trăiesc departe de bolşevicii
ruşi, m ai ales p en tru cei care sînt ap ă raţi de o largă
fîşie de m are, să aibă vederi calme şi nepăsătoare în
ceea ce priveşte doctrinele şi m aşinaţiile com uniste.
D ar un s ta t nou, n eîn tărit, cum e Polonia, este necontenit
pus în pericol prin contactul strîns cu vecinii.»
D upă ce isprăvi, generalul îm p ătu ri frum os gazeta
şi o puse pe m asă.
— Churchill are d re p ta te !
— A tunci?
— A tu n c i.. . nim ic ! răspunse N eaţă, calm. D acă
aliaţii ne-ar trim ite arm e şi soldaţi, da ! Aş decreta
m obilizarea im ediat. Avem şi noi, ca şi ei, acelaşi interes
să lichidăm cu un ceas m ai devrem e prim ejdia bolşevică !
D ar din nenorocire n-avem cu ce duce războiul şi n-avem
cu cine. Cred că n-o să facem nici o ispravă dacă o să
trim item îm potriva Rusiei Sovietice pe m uncitorii noştri
care to a tă ziua s trig ă : « Trăiască R usia Sovietică !» Şi
dacă m încăm b ătaie, ce scuză avem ? Că ne-au provocat
bolşevicii ? A sta p u tem s-o susţinem doar în gazete,
fiindcă adevărul e că n u ne-au provocat. Ba, ceea ce
n u ştii, p en tru că n-ai p relu at încă M inisterul de E xterne,
bolşevicii ne-au făcu t şi o ofertă de pace. Ai să găseşti

432
n o ta la m inister. N u num ai că vor să discute pacea cu
noi, d ar ne lasă nouă şi lib ertatea să alegem locul p en tru
negocieri. Ce vrei m ai m u lt? Să ne băgăm capul sănătos
sub evanghelie? Să fim puşi pe fugă de bolşevici cum
sînt fugăriţi polonezii? N u merge, Take ! De abia am
scăpat de u n dezastru, acu vrei să ne fabricăm un al
doilea dezastru, chiar cu mîinile noastre? Ce vrei, T ake?
Să ajungem vînzători de sem inţe ori alune p ră jite ?
D upă cît se p ărea, deci, Take era preocupat de pro­
blemele d ep artam en tu lu i său. Aşa că N eaţă era liniştit.
N-o să aibă cu el nici o b ătaie de cap.
D ar se înşelă generalul. Interesul ce-1 a ră ta Take
pen tru politica extern ă era iluzoriu. N u stă tu liniştit la
m inister decît o singură zi. A doua zi veni la general,
supărat.
— F ra te N eaţă — îi declară el, categoric — eu n-am
de gînd să m ucegăiesc la E xterne. N-am ce face acolo.
Pe mine, te rog, să m ă treci la F in a n ţ e ... E u trebuie
să fiu la F inanţe. Ţ ara trebuie să fie refăcută din temelii.
Şi eu înţeleg să-m i p u n um ărul la refacerea ţă r i i . . .
— P ăi, asta o face T ărcăoanu ! îl întrerupse N eaţă,
uitîndu-i-se ţin tă în ochi. D oar p en tru refacerea ţă rii a
întem eiat T ărcăoanu cele două societăţi anonim e:
« R efacerea» şi « R econstrucţia» !
Take se mînie foc:
— Te rog să m ă laşi în pace cu găinarul ăla de
T ărcăoanu ! Cunosc potlogăriile lui şi de la «R eco n ­
stru c ţia » şi de la « R efacerea». Mie nu-m i arde de glume.
Ţ ara are nevoie de o politică economică în ţeleaptă,
a d a p ta tă vrem urilor noi în care trăim . Ţ ara are nevoie
la F in an ţe de un om care cunoaşte bine problem a şi
care po ate cointeresa capitalurile străine în industriile
noastre.
« Mare tîlhar, Take, gîndi N eaţă. N ăravul din f i r e ...
îi dai E xternele, el vrea F inanţele. Ştie el ce-i bun,
hoţom anul ! Acum a e tocm ai m om entul cînd se retrag
din circulaţie coroanele şi rublele Kerenski. O m ană
cerească. N u degeaba se b a t to ţi m iniştrii pe p o rto ­
foliul F inanţelor. Acum a şi-au găsit daruri de m inistru
al finanţelor şi T raian, şi Fiflide, şi Tărcăoanu, şi generalul
Corneanu şi T r e a n c ă ... T o ţi! D ar p o t eu să-i las pe

28 c. - 986 433
cei m ai buni prieteni ai mei să se ia de p ă r în tre ei câ
nişte copii ! D oam ne fereşte ! Mai bine m ă ocup eu singur
de M inisterul F inanţelor !»
— Auzi, A urene, zise el către A ureanu, care tocm ai
in tra. Cică să-i dau lui F inanţele.
— N -are gust p ro st T ăkiţă, făcu A ureanu.
N eaţă se întoarse către T ake:
— Nu, Take ! spuse el blînd, am icului său. Deocam ­
d a tă . . . la s ă . . . Ş t i i ! . . . Să n u se supere ă ila lţi! . . .
Mai t î r z i u .. . Cu to ate că nu v ăd de ce n u ai fi m u lţu m it
cu E x te rn e le ... în sfîrşit, trea b a t a . . . vrei F inanţele,
fie F in a n ţe le ... Ţie n u -ţi p o t refuza n im ic ... D ar nu
ac u m . . . m ai tîrz iu . . .
Take, congestionat, sări de pe scaun:
— D ar capitalurile străine, frate ! zise el pe un to n
plin de rugăm inţi. E u pot aştep ta. D ar capitalurile
străine ?
— C apitalurile străin e? rîse A ureanu. D ar tu unde
eşti p u s ? N u la M inisterul Afacerilor S trăine?
T ake îl fulgeră pe A ureanu cu o privire a tît de
fioroasă, încît N eaţă sim ţi nevoia să intervină:
— Take, nu te necăji ! . . . D acă sînt eu la F inanţe,
e ca şi cum ai fi tu ! N u las eu capitalurile străine să
b a tă la p o artă fără să le deschid !
Chiar a doua zi, N eaţă avu un nou prilej să-şi arate
solicitudinea fa ţă de aceste capitaluri străine care
veneau să înflorească aici, spre binele patriei. U n anum e
A rth u r Moss, fost ofiţer de poliţie la B ucureşti în tim pul
ocupaţiei germane, îi aducea în audienţă pe doctorul
Ludwig von Doule, reprezentant al unui consorţiu
germ an.
N eaţă se a ră tă în cîn tat să-i p o ată strînge m îna lui
von Doule în num ele ţă rii:
— S înt fericit — zise el — că politica m ea de cola­
borare cu capitalurile străine dă, în tr-u n tim p a tît de
scurt, roade a tît de strălucite. Cînd îi văd pe francezi,
pe englezi, pe italieni, pe belgieni, pe elveţieni şi pe
am ericani, cum îşi aduc agonisita lor aici, îmi creşte
inim a de bucurie. N iciodată ţa ra n-a a v u t atîtea societăţi
de asigurare, societăţi de tran sp o rt, societăţi de im port
şi export, ca acum a.

434
 Nelipsitul A ureanu adăugă, cu un zîm bet abia
perceptibil:
— B a, francezii au binevoit să facă aici si o sucursală
a societăţii lor « F ich et» p en tru case de bani. E o
m ăsură de prevedere pe care eu o aprob din to a tă inim a.
P e n tru belşugul care ne aşteap tă de pe urm a colaborării
cu capitalurile străin e în societăţile de asigurare, de
tran sp o rt, de im port, de export, etc. etc., fiecare rom în
trebuie să aibă p re g ătită o casă de fier.
Von Doule, m ai p u ţin a te n t la glum a lui A ureanu
decît la obiectul vizitei sale, răspunse lui N eaţă:
— Cu francezii n-avem nimic, dom nule general. E u
am v en it aici în chestia « Lloydului bavarez» pe care
englezii vor să p u n ă m îna. Englezii au m ai acap arat
pînă acum şi societăţile germ ane de aici:« Sud D eutscher
Lloyd» şi « D onau D am pfschiffart G e s » .. . A junge ! . . .
Mai m u lt n u trebuie să-i lăsăm , dom nule general.
Vin din F ra n ţa . Am asigurări şi din p arte a france­
zilor că ne vor a ju ta să-i alungăm pe englezi din
Rom înia.
N eaţă nu-i iubea nici el pe englezi. Aşa că, p en tru
a-i dovedi doctorului von Doule că are to ate sim patiile
sale, îi răspunse:
— Dom nule doctor, înainte de to ate, sînt g ata să
sem năm cu dum neavoastră chiar azi un acord în chestia
« S erv iciu lu i de navigaţie ro m în e a sc ă » ... Cît despre
rest, vă asigur că voi cău ta să fac to ţ posibilul.
Şi cu asta, N eaţă credea că audienţa s-a încheiat.
D ar von Doule n u se mişca. Pe von Doule îl rodea teribil
chestia caselor de fier franceze.
— D om nul m inistru A ureanu vorbea m ai adineauri
de casele de fier franceze ! zise el. D ar, dom nule gene­
ral, avem şi noi case de fier. Şi sînt cu m u lt m ai bune.
Yă dăm oricîte doriţi şi pe un p re ţ foarte redus. Cîte
v ă trebuie ? Zece m ii. . . douăzeci de m ii. . . o sută
de m i i . . . cinci sute de m i i . . . oricîte ! î n schim b, nu
ne d aţi decît petrol ! Avem şi b re te le . . . şi n a s tu ri. . .
şi po rţelan u ri de P forzheim . . . în orice ca n tita te doriţi,
dom nule general ! .. . P u tem să v ă dăm şi acordeoane
şi ju cării de N iirn b e rg ! Orice, dom nule general ! în
schim b, n u ne d aţi decît petrol.

28* 435
 Aşa se isprăveau to ate conversaţiile lui N eaţă cu
capitaliştii străin i: începeau cu indiferent ce şi sfîrşeau
cu petrolul. O ad ev ărată nenorocire petrolul acesta
rom înesc, p en tru care Anglia, F ra n ţa , Am erica se b a t
în tre ele fără să în treb e pe nim eni. N u m ai departe
decît pe la sfîrşitul lui aprilie, cam la o lună după ce N eaţă
a ven it la p utere, M illerand în num ele F ran ţei şi Llyod
George în num ele Angliei au sem nat o convenţie care
la articolul doi precizează că « Anglia şi F ra n ţa vor
colabora prieteneşte cu to a te ţările unde interesele
petrolifere ale am belor n aţiu n i se p o t com bina în m od
practic, adică în R om înia, Asia Mică, teritoriile fostului
im periu ţa rist, coloniile franceze şi coloniile engleze».
D ar înţelegerea a răm as pe hîrtie, p en tru că Anglia şi
F ra n ţa lucrează fiecare pe cont propriu şi caută să se
înlătu re una pe alta, oriunde pot. în special F ra n ţa este
tare flăm îndă. E a duce azi o lipsă grozavă de com ­
bustibil. G erm ania nu-i dă cărbuni — aşa că e silită
să alerge după pretrol, ca să-şi alim enteze cu ulei m ineral
industriile, căile ferate şi vapoarele. î i trebuie un milion
de tpne pe an şi n u şi-a asigurat pînă acum decît cincizeci
de mii. P e n tru p etrolul ăsta a v en it în ţa ră şi m areşalul
Joffre. P en tru petrol şi bineînţeles, p en tru pregătirea
războiului cu R ăsăritul.
în tr-o zi A ureanu îi adusese lui N eaţă rap o rtu l unui
specialist am erican V. M. M anning, cu privire la problem a
petrolului.
— Ce vrea ă sta ? îl întrebase N eaţă, plictisit.
— V rea m u l te ! Face să-l c ite ş ti.. . Afacerea cu
petrolul se încurcă. M a n n i n g atrage F ran ţei aten ţia să
nu se m ai bizuie pe petrolul S tatelor U nite, care trebuie
să fie folosit în întregim e p e n tru consum ul intern.
S tatele U nite — zice el — â u consum at în 1918 m ai
m ult petrol decît au produs. D ar lucrurile s-au m ai
ag rav at şi p rin fa p tu l că reglem entarea concesiunilor
petrolifere din Mexic s-a înăsprit. A rgentina şi-a n aţio ­
nalizat petrolul, iar Jap o n ia, care s-a făcu t stăpînă în
China, nu adm ite ca străinii să participe la exploatarea
terenurilor petrolifere din F o rm o z a 1. Aşa că S tatele

1 T aiw an . (n. a.).

436
U nite trebuie să-şi caute petrolul în regiuni m ai prim i­
toare — ori să se b a tă cu Anglia.
N eaţă se u ită, deci, la von Doule şi-şi am inti de
regină, de Boyle, de to ţi agenţii englezi şi am ericani
care foiesc în ju ru l petrolului rom înesc şi nu-1 scapă din
ochi u n m om ent.
— R egret, dom nule von Doule, răspunse el repre­
zentan tu lu i germ an. D eocam dată avem nevoie de petrol
pen tru refacerea ţării.
Şi-i d ăd u gnu.

Take, m inistrul de externe al lui N eaţă, continuă

să fie su p ărat, p în ă izbucni scandalul cu Tărcăoanu.
T ărcăoanu, m inistrul com erţului şi industriei, îşi
cîştigase din prim ele zile, porecla de « m inistru al afa­
cerilor grăbite». G răhite, v ariate şi grase. M ai-mai să-l
întreacă pe M iluţă B arb u t. C ointeresat în avuţiile
statu lu i, T ărcăoanu era b ăg a t pînă-n gît în concesiuni
de petrol, în ex p orturi de grîne, în perm ise p en tru
ciocolată, ouă, parfum erii, şam panie, vinuri, t e x t i le ...
în tr-o zi, Capşa şi cluburile politice aflară că T ăr­
căoanu a d a t o lo v itură fa n ta s tic ă : a concesionat
societăţii liberale I.R .D .P . m onopolul im portului şi
distribuţiei petrolului.
P resa conservatoare făcu gălăgie. Fiflide, m inistrul
dom eniilor şi agriculturii, vechi ghiolm anist, se duse
degrabă la directorul ziarului ghiolm anist Steagul:
— D acă în cetaţi cam pania, v ă făgăduim că m odi­
ficăm leg ea. . . şi v ă dăm trei locuri de deputaţi.
D ar n u trecu ră nici douăzeci şi p a tru de ore, că
lum ea începu să urle iar îm potriva lui T ărcăoanu, care
făcuse o nouă potlogărie, d ar una cu m ult, m u lt mai
m are. Sub p re te x tu l că vreâ să pună bazele unei industrii
grele în ta ră , Tărcăoanu a aprobat întem eierea societăţii
« Uzinele de fier şi domeniile din R eşiţa», cu participarea
« Societăţii privilegiate austro-ungare de căi ferate de
s ta t» , în spatele căreia se afla m arele concern englez
de m nnitii şi arm e « W ickers L td .» din Londra. P en tru
aprobare, T ărcăoanu a cerut şi a o b ţin u t un bacşiş de
p a tru milioane două sute cincizeci de mii de lei in
acţiuni, ceea ce reprezenta, de fap t, u n cîştig de opt

437
m ilioane, d ato rită prim ei de cinci sute pînă la o mie lei
acţiunea. D ar, înafară de bacşişul p en tru aprobare,
T ărcăoanu a m ai cerut un bacşiş de douăzeci şi cinci
de m ilioane ca să treacă legea prin P arlam ent.
Afacerea fu adusă în discuţia Camerei, care începu
cu acuzaţii şi insulte şi degeneră într-o încăierare
generală.
Singurii care stătea u cum inţi deoparte erau Take
şi cei cîţiva tak işti. Deşi m inistru de externe în guvernul
în ju ra t a tît de cru n t de opoziţie, T ake stătea nepăsător,
cu braţele încrucişate, plu tind în sfere eterice, unde parcă
nu-i ajungea la ureche nici m ăcar cel m ai mic ecou din
cele ce se petrec îm prejur. Generalul se u ita la el,
fierbea de m înie, d ar n u p u tea să-i spună nimic. Ştia
ce-i a sta : grevă ! Take, care prin abilitatea, experienţa
şi elocinţa sa ar fi p u tu t salva situ aţia, acest T ake făcea
grevă. Take îl silea şi pe calea aceasta să-i cedeze
Finanţele. A ltm interi n u se am estecă şi slăbeşte apărarea
guvernului. Generalul încercă să lupte singur. O bţinu
cu chiu cu v ai să se facă linişte, ca să po ată lua cuvîntul,
şi zise:
— Dom nilor d ep u taţi ! Se aduc aci acuzaţii îm po­
triv a distinsului m eu prieten T ărcăoanu, care ar fi
comis fapte necinstite în exerciţiul funcţiei sale de
m inistru al industriei şi com erţului. D ar acuzaţiile care
nu sînt sprijinite de dovezi, n u prezintă nici o valoare.
Am fost si •
eu acuzat. T otuşi,• 7
m ulţi
9
dintre acuzatorii
m ei sîn t acum în puşcărie.
— Aiurea ! strigă un d e p u ta t din opoziţie. Nu-s în
puşcărie p en tru că s-ar fi dovedit că acuzaţiile ar fi
fost f a ls e .. . ci p en tru alte isprăvi.
Generalul n u se lăsă tu lb u ra t de întrerupere şi
co n tin u ă:
— Desigur că asem enea scene nu fac decît să coboare
prestigiul acestui în alt for spre care sînt în d rep ta ţi ochii
ţă rii întregi. De aceea, dom nilor, ia tă ce v ă pro p u n :
spre a pune cap ăt calom niilor, spre a asigura un control
serios asupra a to t ce fac m iniştrii de azi şi de m îine, spre
a ev ita în viitor m alv ersaţiu n i. . .
— Ce-i aia? strigă acelaşi glas din opoziţie.
— P ungăşii ! îi tîlm ăci un altul, în hazul adunării,

438
 - P ă i , să-i zică pe rom îneşte. Ce um blă dom nul
g e n e ra l.. .
D ar generalul, surd la to t ce se spunea, îşi urm ărea
h o tă rît firul gîndurilor sale.
— . . . spre a evita în viitor fapte care nu cadrează
cu rolul de conducător al ţării, propun să întem eiem o
ligă a oam enilor cinstiţi, care să aibă dreptul să pună
sub acuzare pe orice m inistru, al oricărui guvern. Cine
se înscrie?
T o ată lum ea într-o sim ţire, începînd cu banca m ini­
sterială şi sfîrşind cu ultim ul d ep u tat din fundul incintei,
ridică m îna. N eaţă înregistrase un succes. Transform ase,
cît ai b ate din palm e, P arlam entul, într-o ligă a oam enilor
cinstiţi. în aceeaşi zi, nim eni n u m ai suflă un cuvînt
îm potriva lui T ărcăoanu. N eaţă era fericit. Cîştigase
încă un M ărăşti.
D ar istoria îl epuizase. D upă şedinţă, îl luă pe Take
şi-i spuse:
— N u ţi-e ruşine?
T ake îi răspunse verde:
— N u mi-e ruşine de loc ! U na şi cu una fac două.
Mie să-mi dai F inanţele. P en tru că dacă astăzi ţi-a
m ers să-ţi salvezi guvernul, mîine poate să-ţi m eargă
m ai g re u . . .
D ezgustat, N eaţă îi răspunse:
— Bine. Ia -ţi F inanţele şi du-te dracului !
Apoi îl chem ă pe T ărcăoanu:
— Pungaşule ! Mă faci de rîs ! A sta se cheam ă
guvern de oam eni noi ? în fiecare zi îmi dă altul de lucru.
T u ştii ce m ă costă afacerea de azi? M inisterul Finanţelor.
— D a r . ..
— Nimic ! Lucrezi p arcă ai devasta, n u parcă ai
face afaceri. N -ai un pic de discreţie.
Şi tăios:
— De azi în ain te nu m ai poţi fi m inistru al com er­
ţu
0
lu i si
*
industriei.
T ărcăoanu îngălbeni:
— De ce? făcu el cu un glas venit parcă de dincolo
de m orm înt.
— De aia ! Fiindcă ţa ra trebuie să vadă că N eaţă
n u îngăduie necinstea. Trebuie să-ţi aplic o pedeapsă

439
exem plară, p en tru ca de aci înainte, to ţi cei care vor
face ca tine să ştie că o vor plăti scump. Aşa că
te m u t disciplinar, de la Industrie la Lucrările
Publice.
M inistru al lucrărilor publice — el care deţinea
In d u stria şi Com erţul? Tărcăoanu se sim ţea jefuit.
Je fu it ca în codru.
— N u se poate ! ţip ă el. T o t Ardealul v a sări în
picioare. De ce să cadă beleaua tocm ai pe m ine? Nu,
n u accept ! Şi aş vrea să-i văd că m ai stăruie dum nealor
asupra demisiei mele, că o să le scot ochii t u t u r o r . ..
î i am la m înă pe t o ţ i . . . Cu ch itan ţă în regulă ! . . .
T oţi au trec u t pe la R e ş i ţ a ! . .. U ite, aici, lista lo r!
— Nerodule ! răcni la el N eaţă, în culm ea mîniei.
De ce nu m i-ai spus-o?
A doua zi N eaţă instigă pe un d ep u tat să reînceapă
scandalul. în d a tă sala începu să se cutrem ure:
— Pungaşilor, hoţilor, b a n d iţilo r .. .
G rav şi h o tărît, N eaţă luă cuvîntul:
— D om nilor d ep u taţi, v-am m ai spus-o şi i e r i . . .
Nici un om politic n-a fost scu tit de a c u z a ţii.. . De ce
ar fi scu tit T ărcăoanu? D ar în baza dreptului de apărare
daţi-i voie să v o rb e a s c ă .. . D acă va v o r b i.. .
Şi făcu o pauză, ca să-şi plim be privirea lui rece,
lunecoasă, neînduplecată, peste to ate băncile opoziţiei.
Apoi continuă:
— . . . dacă v a v o r b i...
Ca din întîm plare, ridică o hîrtie de pe m asă — lista
lui T ărcăoanu — o desfăşură şi începu s-o fluture cu
v io len ţă:
— . . . dacă v a vorbi, v eţi vedea că e nevinovat !
N-a m ai fost nevoie ca T ărcăoanu să vorbească.
în d a tă se ridică din rîndurile liberale d ep u tatu l Pascu,
fostul m inistru liberal al lucrărilor publice, care declară
cu m u ltă căldură:
— Nim eni nu s-a gîndit să atace onoarea personală a
dom nului m inistru T ărcăoanu, care în lu p ta p en tru
eliberarea A rd e a lu lu i...
Astfel, to tu l se term ină cu bine. N im eni nu-1 va m ai
supăra pe Tărcăoanu în exerciţiul funcţiei sale de
m inistru al industriei şi com erţului. P e neaştep tate, însă,

440
 lucrurile lu ară altă în to rsătu ră. Tărcăoanu se prezentă
în d ată după şedinţă la N eaţă şi-i spuse:
— Dom nule general ! M-am plictisit ! N u m ai vreau
să fac g reu tăţi guvernului. Vrei să plec de la In d u strie?
Plec ! N u m ai i n s is t.. . De mîine m ă prezint la Lucrările
Publice.
Generalul îl îm b răţişă:
— B ravo ! V ăd că nu m -am înşelat cu tine ! E şti un
b ă ia t de işpravă ! C instit şi disciplinat !
D ar N eaţă fu m îndru de T ărcăoanu num ai pînă
seara, cînd află de la A ureanu cum se face că m inistrul
afacerilor grăbite a devenit, deodată, a tît de cum inte
şi ascultător. De o zi, Take era m inistru de finanţe.
Azi dim ineaţă T ake şi-a lu at u n concediu, a pus un
in terim ar, a rid icat de la casierie sum a de două sute
cinci zeci de m ii de lei p en tru voiaj, şi-a u rc at a u to ­
mobilul în tr-u n vagon platform ă, a lu a t el însuşi loc
în tr-u n vagon m inisterial şi fără să întrebe pe nim eni, a
pornit-o întins spre Londra, ca să trateze cu englezii
concesionarea căilor ferate. în a in te de a pleca, însă,
Take a s ta t de v orbă cu T ărcăoanu:
— Mă, Tărcăoane, eu m ă duc la englezi. Ştii p en tru
ce ! Mie îm i trebuie un b ăiat deştept la Lucrările Publice.
P rim eşte propunerea lui N eaţă, cu am bele m îini. Treci
la Lucrările P u b lic e. . . şi o să fie bine ! Ai cuvîntul
m eu de onoare că o să iasă bine !
T ărcăoanu îl ştia pe Take om serios. D acă Take
spune că o să fie b i n e .. .
Aşa trecu T ărcăoanu la Lucrările Publice, în tim p
ce Take zbura la englezi, călare pe o ofertă a am eri­
canilor, care um blau şi ei să ia concesiunea căilor
ferate rom îne pe douăzeci şi cinci de ani. Take îşi vedea
visul cu o c h ii.. . A cum a capitalurile străine vor p u tea
inunda şi fecunda ţa ra în voie, graţie lui.
N eaţă pu tea, deci, fi fericit. G uverna în plină armonie.
Cu p alatu l — arm onie. Cu liberalii — arm onie. Cu
guvernul — armonie. Cu ţ a r a . . . cu ţ a r a . . .
H m ! Cu ţa ra ! . . . Cu ţa ra şi-a lu a t ce-i drept, o
sarcină m are, o sarcină grea. La început văzuse lucrurile
cam prea uşurel şi se lăsase tîrît de înţelepciunea conului
P etrache. Zicea conu P etrache că tre a b a m erge m ult

441
m ai uşor cu proletarii de la oraş, decît cu cei de la s a te . . .
p en tru că-i poţi lua grăm adă, num ai să ai arm ată destulă.
A sta, aşa o fi fost ! . . . Pe vrem ea conului P etrache.
P e la 1907. Cu treisprezece ani în urm ă, cînd m uncito­
rim ea era p u ţin tică şi slabă. D ar acum a, după război,
lucrurile s-au schim bat m ult, m u lt de to t. « P roletarii»
ăştia de la oraşe, din p u ţin i cît erau, au ajuns astăzi
zeci şi sute de m ii şi num ai de greve se ţin . Şi nu se m ai
sperie aşa, cu un a cu două, de comisari ori de jandarm i.
Sînt colţoşi ! Aşa că teoria conului P etrache nu face
nici două parale. Trebuie alte m etode. M etode m oderne.
M ultă iscusinţă şi m u ltă răbdare. Şi apoi o desfăşurare
de forţe cu to tu l alta ca pe vrem uri. Jan d arm i, arm ată,
oliţie m ultă. Or, tocm ai aici era to a tă nenorocirea,
? n prim ăvară, cînd i s-a d a t puterea în m înă, a găsit
serviciul de ordine prea p u ţin p o triv it cu nevoile. Mai
ales jand arm eria. Jan d a rm i puţini, instrucţie proastă,
lipsă de echipam ent, un spirit de lu p tă antibolşevic
foarte p u ţin dezvoltat. N u ! T otul treb u ia clădit din
tem elii. D ar p en tru asta, era nevoie de bani.
— Greu ! a zis A ureanu. N u prea v ăd cum o să tre ­
cem o„lege ca asta a jandarm eriei, tocm ai acum a, cînd
finanţele ţă rii stau m ai prost decît prost. Şi apoi nu
u ita că în afară de guvern, nici dracu nu iubeşte ja n d a r­
m eria. Nimeni ! î ţ i închipui ce gălăgie o să facă opoziţia
pe chestia asta ! P arcă-i au d : r is ip ă .. . j a f . . . sarcini noi
pe spatele bietului c o n trib u a b il.. . N u cunoşti opoziţia?
î l apucă rîsul !
— D oar am fost şi noi opoziţie !
N eaţă însă n u îm părtăşea veselia lui A ureanu.
— Am fost ! D ar nu m ai sîntem . A sta n u trebuie s-o
u iţi un singur m om ent.
— Ce să u it? p ro testă, m ereu bine dispus, A ureanu.
D ar nici nu p o t să u it că există opoziţie. Sau dum neata
n u citeşti z ia re le .. .
— N u le citesc, fiindcă n u m ă interesează ! făcu
d ispreţu ito r N eaţă.
— F o arte r ă u ! U ite num ai azi ce scrie în gazetă:
Şi citi:
« R eacţiunea a v en it la p u tere pe căile ascunse ale
vechiului p o litic ia n is m » ... « Ţ a ra e v ictim a sforilor de

442
la p a l a t » . .. « O lig arh ia învechită în rele îşi face de
c a p » . . . « Tiranii de la guvern să ia a m in te » .. . « Regele
să nu abuzeze de puterile s a l e » ... «M arile fraude ale
guvernului de oam eni n o i » .. . « H oţia de l a . . . »
— G ata ajunge ! strigă N eaţă, sm ulgîndu-i lui
A ureanu ziarul din m înă. Ce facem ?
— Să-l chem ăm pe generalul Cristescu. E l e şeful
jandarm eriei. P o ate ne dă el o idee.
îl chem ară şi pe Cristescu:
— Ce facem , Cristescule? l-a lu a t N eaţă. J a n d a r m i!
N -avem jan d arm i ! Ţ ara cere jandarm i. F ără jandarm i
n-am făcu t nici o ispravă. Trebuie să în tărim jandarm eria.
— E v id en t ! îl susţinu Cristescu. F ără jandarm i,
n-avem jandarm erie. D ar de unde parale?
— P ăi, aici e to a tă povestea ! zise A ureanu. Cu
treizeci şi cinci de mii de jan d arm i cîţi sînt astăzi,
avem o cheltuială de două sute de m ilioane de lei
pe an.
— Moft ! strigă N eaţă. Moft şi răsm oft ! Ne trebuie
cel p u ţin de două ori pe atîţia.
Şeful jandarm eriei fluieră îngrozit:
— Pfiii ! De unde atîte a parale?
A ştep ta să-l v ad ă şi pe A ureanu speriat ca şi el.
D ar m inistrul ju stiţie i vorbi calm.
— Parale, ca parale ! Vedem noi ce facem. Nouă
ne e cum trecem o lege cu u n buget a tît de m are, fără
scandal !
Se sfătuiră. De la şase după m asă pînă la nouă seara
se to i sfătuiră, d ar la despărţire tu strei păreau m ulţum iţi.
D upă cîteva zile, lum ea începu să se cutrem ure de
cele ce se petreceau în ţ a r ă : prin to ate pădurile, pe to ate
şoselele, pe la to a te răspîntiile, se iviseră bande de
tîlhari, care, ziua în am iaza m are, fără să le pese de
nim eni, p răd au şi ucideau. Fem ei, b ărb aţi, copii, bandiţii
n u alegeau, aşa cum n-alegeau nici locul unde să dea
loviturile. A tacau n u num ai trecători izolaţi, sau m aşini
izolate, ci convoaie întregi de care şi m aşini. Şi n u se
tem eau. N u se tem eau de nim ic. A tacau şi tren u ri şi
sate întregi şi începură să se înm ulţească şi pe la oraşe.
Cine se îm potrivea era ucis pe loc. Tîlharii apăreau
unde nici n u visai, te opreau cu puşca la o c h i:« B a n ii! » . . .

443
N u dădeai, p u teai să vii şi cu coliva la tine. Ajunseseră
lucrurile aşa, că le era frică oam enilor să se m ai urce
în tren , să treacă pe o şosea, să închidă ochii noaptea,
cu uşa pusă sub şapte lacăte. Mereu se vorbea de alte
isprăvi. N u m ai era de tră it. P resa din opoziţie începu
să u rle : « Ce face guvernul ? Ce face poliţia ? Ce face
M inisterul de In te rn e ? N u m ai sîntem siguri cu v ia ţa !
Unde o să ajungem ? Ce m ăsuri are de gînd guvernul
să ia?»
G uvernul se a ră tă foarte energic. în tr-o zi, A ureanu
supuse în P arlam en t un proiect de reorganizare a ja n d a r­
m eriei şi a tu tu ro r serviciilor de ordine şi siguranţă a
statu lu i. Şi opoziţia n u spuse nici cîrc. Legea trecu fără
cel m ai mic am endam ent, ca o sim plă com unicare. De a
doua zi, ţa ra p u tu să doarm ă în linişte. Tîlharii dispă­
ruseră ca prin farm ec, to ţi dintr-o d ată.
— Ai dracului h o ţi ! com enta N ectarie la Capşa, cu
rîn jetu l lui strîm b, în ju ru l trabucului. P arcă a tîta ar fi
a ş te p ta t: ca P arlam en tu l să voteze legea jandarm eriei !
N um ai după aceea N eaţă p u tu să-şi înceapă m area
sa operă de însănătoşire a ţării. î l chem ă pe Corneanu,
m inistru de război şi pe A ureanu, m inistru de ju stiţie,
la preşedinţie şi to ţi trei discutară planul de b ătaie după
care să se conducă prefecţii şi com andanţii de garni­
zoane în reprim area acţiunilor m uncitoreşti.
— Mai citeşte o d ată, făcu N eaţă, care se aşezase
în fotoliu ca să asculte, într-o poziţie cît m ai comodă,
noua evanghelie a ordinii statului.
G eneralul Corneanu citi, răspicat, frază cu frază,
articol după articol, dispoziţiile după care cei însărcinaţi
să apere ţa ra de « bolşevism » trebuie să ştie cînd anum e
sînt d ato ri să recurgă la tru p e, în ce fel trebuie să fie
p regătite trupele acestea şi cum trebuie operată repre­
siunea. L a fiecare pasaj, N eaţă exclam a:
— F o arte bine ! F oooaaarte bine ! . . . Aşa ! . . .
M inistrul de ju stiţie stătea cu pleoapele închise,
încît părea că dorm itează, to tu şi nu pierdea un singur
cuvînt. Corneanu ajunsese la instrucţiile finale care erau
şi cele m ai im portante.
« Articolul optsprezece ! citi el. în cazul cînd trebuie
a se face uz de arm e fără som aţiuni, atunci comenzile

444
de încărcare „la ochi44 şi „d a ţi foc“ se vor da cu glas
tare şi dacă este posibil, la intervale, astfel ca să producă
acelaşi efect m oral ca şi som aţiunea».
— B ravo ! B un ! Aşa ! Zi-i m ai departe !
Corneanu îşi drese glasul şi continuă:
« Focul se v a executa în linişte şi num ai în m ăsura
indispensabilă p e n tru obţinerea rezultatului u rm ărit:
supunerea sau retragerea răzvrătiţilor. î n nici u n caz
nu se v a trag e asupra oam enilor care fug, se supun sau
cer iertare. Cînd răsculaţii se baricadează în locuinţe,
adăposturi sau în tăriri, trupele vor p ă tru n d e în ău n tru
cu forţa, lăsînd afară soldaţi p en tru a supraveghea
exteriorul. Se v a p ătru n d e în fiecare cam eră, punînd
înainte pe cei dintîi răzv ră tiţi prinşi, se vor aresta to ţi
b ărb aţii găsiţi în interior, notînd pe cei ce p o artă arme
sau proiectile; dacă şi rezistă se vor în treb u in ţa arm ele».
— M inunat ! P erfect ! A dm irabil ! strigă N eaţă şi,
surescitat, se ridică şi începu să se plim be fără astîm păr
prin cam eră.
« Articolul nouăsprezece ! îşi ridică glasul deodată,
Corneanu. în tre b u in ţa re a tunurilor în potolirea răscoa­
lelor se v a face, în afară de cazuri de v ăd ită prim ejdie,
num ai în urm a ordinelor speciale ale M inisterului de
Război. T rupele de artilerie vor p u tea fi în treb u in ţate
în acelaşi fel ca şi cavaleria. De asemenea, num ai în
urm a unui ordin special al M inisterului de Război,
com andanţii v or p u tea distruge locuinţele în care ră z­
v ră tiţii se baricadează sau se adăpostesc rezistînd».
N eaţă se opri şi răm ase pe gînduri. *
— O rdin special ! P rostii ! Ce-i aia ordin special !
P înă să le vină ordinul, ăia să-şi facă de cap ? . . . în
s f îr ş it! . . . C om andanţii vor şti ei singuri cum să se
o rie n te z e .. . î n asemenea îm prejurări nu se poate
h o tărî nim ic d in a in te . . . ci num ai văzînd şi făcînd ! .. .
Mai dep arte ! . . .
« A rticolul douăzeci ! citi Corneanu. Trupele călări
vor fi în treb u in ţate în serviciul de patru lare, p en tru
şarja grupărilor ce trebuiesc îm prăştiate şi p en tru
u rm ărirea şi prinderea răzv rătiţilo r fugari ce trebuiesc
arestaţi. E fectul m oral al şarjei v a face ca acest mijloc
să fie m ai des în tre b u in ţa t» .

445
 — B un, bun ! . . . Dă-i înainte ! . . .
Articolul urm ăto r, Corneanu îl citi apăsat, silabisind
fiecare cu v în t:
« A rticolul douăzeci şi unu. Oamenii de tru p ă care
refuză să trag ă sau trag în vînt, vor fi im ediat dezarm aţi
şi arestaţi. în caz de opunere se v a face uz de arm e în
contra lor (articolul două sute unsprezece, codul ju stiţiei
m ilitare). T o t asem enea se v a proceda cu oam enii care
refuză a în ain ta, sau care fug în fa ţa atacului răculaţilor.
în cazul cînd com andanţii au fost siliţi a în treb u in ţa
armele, ei vor ra p o rta telegrafic M inisterului de Război
şi au to rităţilo r superioare ară tîn d : unde şi cînd s-a
produs a c ţiu n e a ; cine a făcut som aţiunile; num ărul
ră zv rătiţilo r şi m ilitarilor m orţi şi r ă n iţi; num ărul
intern aţilo r în spitale şi m uniţiunea consum ată.»
N eaţă schim bă cu A ureanu o privire scurtă d ar
limpede, apoi, însufleţit, se adresă lui Corneanu:
— Straşnic ! . . . Să raporteze ! . . . N eapărat ! . . . R a ­
poarte cît m ai am ăn u n ţite ! . . . Să nu facă economie
de rap o arte ! Să v ad ă lum ea că în ţa ră la noi se fac to ate
în ordine ! . . . Mai dep arte ! . . . Citeşte ! . . . Citeşte ! . . .
Cînd lectura se isprăvi, privirea lui N eaţă nu mai
era rece ca de obicei, ci scăldată într-o lum ină aprinsă,
de fericire to tală — şi nici lunecoasă ca de obicei, ci
pironită asupra u nui p u n ct fix: h îrtia pe care o ţinea
Corneanu în m înă.
— Cornene ! strigă N eaţă, plin de însufleţire. T u
ştii ce ai citit ? . . . U n act m enit să răm înă în istoria
neam ului !
Apoi, întorcînd capul repede spre A ureanu:
— Şi com ploturi, Costică dragă, com ploturi ! Cît mai
m ulte com ploturi ! Să v ad ă Ionel că noi guvernăm , nu
dorm im ! . . . C om ploturi. . . Că-i foc !
 X IV

Chem at în grabă m are să-şi facă raportul, prefectul

de H unedoara veni cu prim ul tren la B ucureşti şi se
duse de-a d rep tu l la preşedinţie.
— De ce ai d a t ordin arm atei să tra g ă în ăia de la
P etroşani, dom nule prefect?
— Fiindcă sînt bolşevici, dom nule general ! F ăceau
gălăgie că nu le ajunge s a la riu l!
— N u le ajunge salariul? se în cru n tă N eaţă. D ar
mie cum îm i aju n g e? Bine ai făcut !
D ar opoziţia începu să se agite. Ţ ărăniştii cereau
capul lui N eaţă.
— Ce facem , A urene, cu opoziţia, să-i astupăm
g u ra? îi ceru N eaţă sfat lui A ureanu.

447
 — N u-i decît un singur leac: să zicem că ăia ucişi
au fost unguri.
— B ună idee !
în aceeaşi zi, P arlam entul află că to ţi m inerii ucişi
la P etroşani erau nişte bolşevici unguri !
— E h , făcu sec, la bufetul Camerei, conu M atei
Ţeposu. D acă sînt u n g u r i.. . ce să m ai vorbim !
N eaţă guverna. Pe tem eiul ordinii de bătaie stabilite
în înţelegere cu A ureanu şi Corneanu, N eaţă p u tu să
m uncească m ai dep arte n etu lb u ra t, ca să pună ţa ra în
ordine. N eaţă avea un principiu:
— O lege, dacă e b ună, trebuie n eap ărat pusă în
aplicare ! La m ine legile nu sînt făcute să zacă în sertar.
A ltm interi oricine ar avea drep t să spună că ocup locul
de prim -m inistru al ţă rii degeaba ! E u sînt aici ca să
fac legi în interesul poporului şi să le şi pun în practică
num aidecît !
M ulţum ită acestui principiu, « îm p reju ră rile » care,
precum spunea ordinea lui de bătaie, obligau arm ata
şi poliţia să in terv in ă, începură deodată să se înm ulţească
în ţa ra întreagă. Dispoziţiile erau foarte h o tărîte şi
clare, iar roadele lor excelente. P este to t erau« proletari»,
erau « roşii», erau « bolşevici», prin urm are peste to t
era nevoie de poliţie, de jandarm erie, de arm ată. Se
înţelege că în asemenea îm prejurări trebuia să fie şi
Belciug to t m ai frecvent în cabinetul dom nului prim -
m inistru al ţării.
în tr-o zi, Belciug veni în goană la generalul N eaţă
să-i raporteze asupra unei « îm p re ju ră ri» cu to tu l
neobişnuite, care se iscase la biserica C uţitul de A rgint.
Murise un m uncitor de la regie şi tovarăşii săi de m uncă
îl aduseseră în biserică, în tr-u n sicriu acoperit cu o
pînză roşie.
— Au început « bolşevicii» să se adune, cam de la
vreo trei după-m asă ! povesti el lui N eaţă, întîm plarea.
Lum e m u l t ă .. . T oţi ziceau că vin p en tru p o g re b a n ie .. .
Ce pogrebanie, dom nule general? De unde pogrebanie,
dacă n u era popă de loc ! A dică pe la p a tru a venit
cin ev a. . . U nul Crişan, dom nule general. . . E l le e
popă ! Şi s-a ap u cat Crişan să le vorbească. E xploa­
tare . . . ro b ie. . . m or m uncitorii de o ftic ă . . . guvernul

448
ăsta e ca to ate guvernele. . . m ai rău ca to ate guver­
nele .. . E u . . . să m or n u alta !. . . Ce-şi perm ite un
bolşevic să vorbească de d u m n e a v o a stră .. . Oamenii mei
aştep ta u în strad ă. Cînd am v ăzu t că s-a ad u n at lume
destulă, m -am strecu rat afară şi i-am spus com isarului:
« P e e i ! . . . N u te lăsa ! . . . Zvîrle m ortul a fa ră . . . »
Şi aşa au şi făcut. Au d a t buzna agenţii şi jan d arm ii cu
baioneta la arm ă în biserică, au lovit cît au p u tu t în
d reap ta şi în stînga, l-au apucat pe m ort de m îini şi
de p ic io a re .. . şi zdup ! cu el în m ijlocul străzii. . . Vor
bolşevism, să facă în stradă, nu să spurce sfîn ta biserică !
în fantezia sa, N eaţă vedea scena şi-i venea să rîdă.
D ar, ca să nu-şi piard ă din dem nitate, nici n u zîmbi
m ăcar, ci se niulţum i să întrebe m irat:
— Ce v o rb eşti?
— Pe onoarea m ea, dom nule g e n e ra l! N i l-au
a ra n ja t oam enii mei pe m ortul lor bolşevic în asemenea
hal, că dacă n u era m ort, m urea sigur. î i crăpase capul
în două, ca un pepene, de m arginea tro tu aru lu i, că i se
v e d e a . . . doam ne ia rtă -m ă . . .
Şi-şi făcu\ cruce. Apoi încheie:
— U n nenorocit ! D acă şi după m oarte se ţin e de
bolşevism !
D ar N eaţă Voia să ştie ceva m ai precis:
— Şi zici c ă \e ra unul Crişan p rin tre ei?
— Crişan, dom nule general !
— E şti sigur, ca. aşa îl chem a ?
— Cum sigur? Tocm ai cu Crişan să m ă înşel?
— H m ! m orm ăi Nfcaţă. Te pom eneşti că o fi chiar
ăla !
D ar « îm p reju rări» de felul acesta erau nenum ărate.
D em onstraţii, m anifeste, în tru n iri şi greve. Greve
peste greve. La căile ferate, la tram vaie, la uzina de
gaz, la poştă. M uncitorii nu m ai vor să lucreze. Nici
funcţionarii. « G albenii» şi prizonierii de război folosiţi
de guvern nu izbutesc să facă m are lucru. Ocupă unde
p o t locul « roşilor», d ar de cele m ai m ulte ori, roşii îi
p u n pe fugă. Şi atunci, se înţelege, intervine arm ata.
P înă n u trag e arm a ta, « roşii» n u se astîm pără. Aşa se
isprăvesc de la o vrem e to ate încăierările: cu focuri de
arm ă ! Cum s-a în tîm p lat de pildă la Arsenal, sau la

10 — r. 9fl<S 449
Regie, sau la fabrica de chibrituri, unde a fost o bătălie
în regulă p en tru că direcţia a d a t afară cîţiva « roşii».
Trei sute de femei m uncitoare au răm as pe cîm pul de
lu p tă, grav răn ite. Gemeau, ţip a u de durere, d ar nim eni
n-avea voie să se apropie de ele.
— Să n u se ducă nici un doctor la « bolşevicele»
alea ! Să zacă aşa, neîngrijite !. . . D acă vor revoluţie,
să trag ă şi consecinţele. P e n tru bolşevici noi n-avem
nici doctori, nici doctorii.
Şi au tre b u it femeile să se tîrască pînă acasă, unde
s-au zvîrcolit săptăm îni, fără nici un aju to r medical.
Ştia N eaţă ce face.
— Să se înveţe m inte, bandiţii ! răcnea N eaţă.
Şi făcea to t ce p u tea că să-i înveţe m inte. Zilnic
stătea la sfat cu consilierul său intim , A ureanu, şi zilnic
fiecare din ei aducea ceva nou.
— Să nu se m ai respecte arbitrajele dintre m uncitori
şi p atro n i ! h o tărî N eaţă.
— Să înăsprim cenzura şi starea de asediu ! sugeră
A ureanu.
— De acord ! subscria N eaţă. Să închidem cluburile
m uncitoreşti !
Şi m ăsurile de ordine curseră gîrlă. N eaţă confiscă
gazetele m uncitoreşti. Concedie din serviciu pe delegaţii
m uncitorilor din întreprinderile statului. L uă m ăsuri
ca m uncitorii din teritoriile alipite să fie evacuaţi şi
ca locuinţele lor să fie ocupate de agenţii de poliţie din
vechiul regat. D ădu pe m îna poliţiei o m ulţim e de
m u n cito ri« bolşevici». M enţinu şi în tări efectivul arm atei
în fabrici. în lă tu ră com itetele de conducere ale orga­
nizaţiilor profesionale.
Totuşi, grevele continuau şi cuprindeau to t m ai
m ulte in stitu ţii de sta t. N eaţă nu pricepea. Organele
de ordine îşi fac datoria. Dispoziţiile lui sînt respectate.
Puşcăriile gem de « bolşevici» şi totuşi, grevele continuă.
— Ce o fi asta, Costică? îl în treb ă el, nedum erit*
pe A ureanu.
— A sta înseam nă că lipseşte ceva p en tru ca m aşina
să funcţioneze cum trebuie. M i-au reproşat-o şi cei de
la « U niunea In d u s tria ş ilo r» ...
— E i bravo ! . . . Sigur că lipseşte ceva ! D ar ce ?

450
 — O lege. \.
— O lege? se. m iră N eaţă. N -a v em \leg i destule?
— B a să m ă ierţi ! Avem m ăsuri, nu le^K^Si nouă
ne trebuie o lege.
Se ridică, făcu cîţiva paşi prin odaie, apoi se opri
în fa ţa lui N eaţă.
— De altfel, în treb area pe care ţi-o pui tu , m i-am
pus-o şi eu m ai de m ult. N um ai că eu cred că i-am găsit
şi un răspuns.
In trig a t, N eaţă exclam ă:
— Serios?
— Serios ! U n răspuns cît se poate de simplu. D ar
tocm ai p en tru că e a tît de sim plu nu ne-am gîndit
la el.
îşi trase scaunul m ai aproape de N eaţă şi continuă:
— Avem m ăsuri, sau legi, cum le spui dum neata,
destule. D ar îm potriva cui? îm p o triv a greviştilor ! Şi
aici e to a tă greşeala. P en tru că ce sînt greviştii? Un
efect. Pe cînd cauza e greva. D ar noi ce facem ? î n loc
să lovim în cauză, adică în grevă, lovim în efectul grevei,
care sînt greviştii. . .
— Ai d rep tate ! recunoscu N eaţă. L a asta n u m -am
gîndit. D a, e c l a r ! . . . Ne trebuie o lege care, p u r şi
sim plu, să in te rz ic ă . greva.
— E x act ! Aşa că pune-1 pe Treancă să facă în d a tă o
nouă lege a m uncii ! Ca m inistru al m uncii, e de resortul
lu i.. .
P este o oră, N eaţă s tă te a de vorbă cu T reancă:
— T reancă, îm i trebuie o nouă lege a m uncii, aşa
ca să înţeleagă « dum nealor» — şi apăsă pe « dum ­
nealor» — că ţa ra asta nu-i sat fără cîini, în care to ţi
bolşevicii să-şi p o ată face de cap.
T reancă nu era num ai un d ev o tat n eţist, d ar era şi
un b u n avocat.
— O lege a m uncii, dom nule general? răspunse el
şefului. Avem u na g ata: e legea liberală din 17 decem ­
brie 1.909. . . O ţii m inte?
— Nu. Trebuie s-o văd.
P este cîteva m inute se afla pe masa' lui N eaţă
M onitorul Oficial respectiv. Treancă răsfoi M onitorul şi
găsi ce căuta.

2Q * 451
 — U ite aici ! . . . Articolul 2 . . .
Şi citi:
—« L ib ertatea m uncii este g aran tată. Oricine, prin
violenţe sau am eninţări, va provoca sau v a face să
dureze o încetare p arţială sau to ta lă a m uncii p en tru a
im pune fie m uncitorilor, fie antreprenorilor sau p a tro ­
nilor o m işcare sau o ridicare de salarii, sau convenţii
diferite de cele ad o p tate pînă atunci, este pedepsit cu
închisoare de la o lună pînă la doi ani».
E ntuziasm ul lui N eaţă nu m ai cunoscu m argini.
— A sta e ! zise el, vesel. Cine a făcut-o? T u ? N u?
Credeam că tu ! . . . E straşnică ! . . . « M icşorarea sau
ridicarea de s a la r ii» ... Bine a întors-o din c o n d e i...
G rozav ! . . . Aşa ceva ne trebuie ! . . . Şi dacă poţi, fă-o
şi m a i. . . şi m ai d em o cratică. ..
Şi-şi crispă degetele, ca şi cum ar strînge pe cineva
de gît.
T reancă se duse la m inister, se aşeză la birou şi
copie pe cu rat noua lege a m uncii după tex tu l din
17 decem brie 1909, apoi se înapoie la N eaţă şi i-o
citi:
— « S e garantează oricui, în lim itele legilor şi regula­
m entelor existente, precum şi ale legii de faţă, dreptul
de a m unci d u p ă voie. Oricine prin am eninţări, greve
im ediate şi directe ori prin violenţe de fap t, ar îm piedica
sau ar sili pe cineva de a m unci, în tim pul sau cu ocazia
unei încetări colective de lucru — se v a pedepsi după
cum se a ra tă m ai j o s . . . Nici o încetare colectivă de
lucru, p en tru cauze referitoare la condiţiile de m uncă,
fie din in iţiativ a p atronului, fie din in iţiativ a salariaţilor,
n u v a p u tea avea loc în vreunul din stabilim entele
industriale şi comerciale a ră ta te mai jos, înainte de a fi
îndeplinit procedura de îm păciuire. Orice încetare colec­
tiv ă de lucru, p en tru cauze străine celor a ră ta te m ai
sus, este interzisă p rin legea de f a ţă . . . »
— A junge ! îl întrerupse generalul pe Treancă. Legea
ta e perfectă. T o t a tît de b u n ă ca legea din 1909. Va
fi o lege de pom ină. Num ele tă u v a fi legat de ea pe
veci. Mîine o trecem prin Cam eră, apoi prin Senat şi
cu D um nezeu înainte ! . . . Să m ai vedem greve după
aceea.

452
 Cînd legea T reancă fu decretată, ^fierberea care
dom nea în rîndul m uncitorilor începu \ ă ia forme
am eninţătoare. \
— Liberalii — spunea Crişan m uncitorilor din tipo
grafie chiar în dim ineaţa cînd a ap ă ru t le g e a — după
ce i-au îm p ru m u ta t lui N eaţă puterea, i-au îm p ru m u tat
şi m iniştrii şi acum a-i îm prum ută şi leg i.. X Ca şi
liberalii, N eaţă se declară p en tru lib ertate în m u n c ă ...
D ar p e n tru lib ertatea cui? P en tru lib ertatea patronilor
de a exploata pe m u n c ito ri.. . Şi oricine va îndrăzni
să se îm potrivească acestei lib ertăţi a p a tro n ilo r...
oricine v a lu p ta să lăm urească pe m uncitori asupra
cauzelor care-i ţin în mizerie şi u m ilin ţă . . . va fi
pedepsit fără m ilă de legea lib ertăţii lui N eaţă. De azi
înainte N eaţă nu ne m ai dă voie nici să declarăm grevă
m ă c a r .. . N eaţă nu-i, zice grevei « grevă» — ci « în c e ­
tare a p arţia lă sau to ta lă a m uncii». Aşa că, dacă vreunul
d intre noi va « p ro v o ca sau va face» — cum spune
legea — să dureze « o asemenea încetare» a m uncii, va
fi zvîrlit în p u ş c ă rie .. . A sta e lib ertatea lui N e a ţ ă ...
Cu legea lui N eaţă în m înă, patronul v a fi liber să ne
m ărească num ărul orelor de m uncă, liber să ne scadă
salariile, liber să ne lase pe d ru m u ri.. . Liber ! Şi dacă
legea spune că-i liber, statu l nu se bagă. S ta tu l se bagă
num ai cînd ordinea şi siguranţa sînt în joc, adică num ai
în cazurile prevăzute de codul penal: o crim ă, un
fu rt, o b ătaie, un a te n ta t la bunele m oravuri sau la
ordinea publică. A tunci da ! Cum calcă cineva codul
penal, sta tu l trebuie să in terv in ă. Conflicte de m uncă?
P oate să fie şi conflicte de m uncă. S tatu l n-are nim ic
îm potrivă, dacă e fără scandal. Cum e scandal, sta tu l
n u poate răm îne nepăsător. Şi ce face sta tu l? Lărgeşte
drepturile m uncitorim ii? N u ! Lărgeşte codul penal —
şi-l lărgeşte în aşa fel, îneît în el să încapă to a te con­
flictele de m uncă, fie ele cît de nevinovate. Nici n u trebuie
să faci ceva, ca să te m ănînce ocna. A junge num ai să
audă p atro n u l că-ţi ghiorăie m aţele de foame, că te-a
şi în cad rat în codul penal ca tu lb u ră to r al liniştei
publice. A sta este legea liberală a m uncii, cu care ne
blagosloveşte dom nul general N eaţă din ordinul dom nului
Viziru.

453
 în dim ineaţa aceea de octom brie, generalul veni la
preşedinţie m ai devrem e ca de obicei, fiindcă ştia că-1
aşteap tă pe m asă un teanc de com unicări îngrijorătoare,
din to ate punctele ţării. D ar şeful său de cabinet îl
întîm pină chiar pe scări cu o hîrtie în m înă:
— Voiam să v ă telefonez, dom nule general. A cu două
m inute mi s-a p re d at asta.
— Despre ce-i v o rb a?
— E ste te x tu l rezoluţiei m uncitoreşti v o ta tă la
şedinţa plenară de ieri.
N eaţă luă h îrtia, se grăbi să in tre în birou, îşi scoase
pardesiul şi n erăb d ăto r începu să citească. D eodată,
ochii i se îm păienjeniră şi m îna în care ţin ea h îrtia
începu să-i trem ure. Secretarul său general, care se
afla în birou lîngă el, îngrozit, strigă:
— Dom nule general, să vă aduc u n p ah a r cu ap ă ?
Vi-e ră u ?
D ar generalul se reculese num aidecît.
— B a nu ! Mi-a trec u t !
Mînia, care-1 tulburase o clipă, îi trecuse. A şadar,
asta v o r: revoluţie ! Bine ! . . . Le va a ră ta el revoluţie !
A m ai arătat-o el şi altora, în 1 9 0 7 ... î i v a p u tea lua
pe to ţi, g ră m a d ă ... G ră m a d ă ... Apoi, a p o i... D upă
ce v a isprăvi cu « proletarii», v a şti ce are de
făcut.
în frig u ra t îl chem ă la telefon pe A ureanu care era
încă în p at.
— A scultă, Aurene, « proletarii» m i-au trim is un
ultim atum .
— Ooo ! exclam ă A ureanu surprins. Şi ce v o r?
— Vor luna de pe cer ! . . . Vor to a te ! . . . De pildă,
să retragem a rm a ta din fabrici, uzine şi ateliere ! . . .
— Bine că n u ne cer să desfiinţăm arm a ta cu to tu l !
hohoti A ureanu. Şi altceva?
— Să suspendăm aplicarea legii T reancă ! . . .
— Destul de m odeşti dum nealor ! com entă A ureanu.
— S tai că n-am i s p r ă v i t ! . .. Vor să respectăm
rezoluţiile comisiilor de arb itraj ! . . . Să desfiinţăm cen­
zura, starea de asediu şi curţile m a r ţ i a le ! ... Să recu­
noaştem d reptul şi lib ertatea com pletă de asociaţiune
şi î n tr u n ir i... Vor şi vor şi v o r . . .

454
 — Să vrea ! răcn i A ureanu, cuprins de o indignare
cum plită. Să vrea şi dă-i dracului !
— U n m o m e n t.. . fiindcă nu ştii cu ce ne am eninţă !
D acă nu-i satisfacem , zic ei, pînă în 20 octom brie,
vor declara grevă g e n e ra lă ...
— Cum ? m ugi A ureanu. Au în d ră z n e a la ... s ă . . .
M ă-m brac şi vin în d ată la dum neata.
N eaţă puse receptorul la loc şi se pregătea să m ai
citească o d a tă rezoluţia, cînd şeful de cabinet in tră :
— A v en it dom nul V intilă Viziru !
N eaţă sări în picioare să-l prim ească pe acest oaspete
rar. V intilă a i c i ! E ra ceva cu to tu l neobişnuit. « V intilă
aici şi la ora aceasta !»
Cînd răm aseră singuri, V intilă, fără nici o in tro ­
ducere, îl în treb ă :
— Ce ai de gînd?
Ştia, ştia, p rin urm are, şi el ! . . . A şi aflat-o ! .. .
Ca de o b ic e i! . . . N u p oate face o singură m işcare, fără
ca « ei» să n-o ştie !
N eaţă făcu cîţiva paşi prin odaie, căutînd un răspuns
care să n u fie direct, d ar să fie to tu şi ta re — şi deodată,
se opri în fa ţa lui V intilă:
— D um neata ce crezi?
Lui V intilă nu-i plăcu, însă, răspunsul lui N eaţă.
Generalul vrea să fie şiret, cînd lui îi place să i se v o r­
bească deschis. De aceea, V intilă, sever în jiletca lui
înverzită de vrem uri, îi vorbi cu dem nitate:
— N u ştiu ce ai de gînd dum neata, d ar eu ştiu ce
vrem noi. Vrem o v iaţă organică a statu lu i, în care
lib ertatea să se acorde cu ordinea, p en tru că libertăţile
nu se p o t m enţine acolo unde n u este ordine. A narhia
este pietroiul despotism ului. Şi noi, liberalii, sîntem
îm potriva despotism ului.
Lui N eaţă, însă, nu-i plăcură cuvintele lui V intilă.
P recupeţul vrea să fie şiret, cînd lui îi place să i se
vorbească deschis. De aceea N eaţă, cu m îna d reaptă
ridicată pe ju m ă ta te , îl sili pe V intilă să se explice:
— A dică?
— Adică — zise V intilă — vrem o v ia ţă de d rep tate,
chezăşuită prin arm onie socială. Voim arm onie şi iubire
în tre to ate clasele. N u vedem propăşire şi nu înţelegem

455
folos naţional în tem eiat pe învrăjbire şi pe lu p ta între
clase.
«A rm o nie socială? îşi zise N eaţă. E v id e n t! D oar
p en tru arm onie socială lu p t şi eu şi to ţi oam enii de răs­
pundere ai statu lu i. A rm onia socială este doar pîinea
noastră politică cea de to a te zilele.» D ar astăzi, astăzi,
această arm onie socială în gura lui V intilă Viziru are un
răsu n et s in is tr u ... ca o sen tin ţă de m oarte p en tru
guvern. Şi ochii ră i ai « P recupeţului» parcă spun:
« Ia seama, generale ! . . . Armonie socială, v a fi ! Iubire
în tre clase, va fi ! . . . » Nici n u m ai încape îndoială.
V intilă vorbeşte de arm onie socială, parcă liberalii
s-ar fi h o tă rît să-l dea peste cap, sub p retex tu l că nu
ştie să m enţină ordinea în ţară .
Un zvîcnet scurt şi ascuţit străpunse inim a gene­
ralului N eaţă. E ceva suspect în to a tă afacerea asta.
P rea îl îm ping liberalii spre arm onie socială şi prea îl
urm ăresc la to t pasul, ca nişte controlori im placabili,
să v ad ă în ce m ăsură şi-a făcut sau nu datoria ! Vor
arm onie socială, d ar p en tru ei, num ai p en tru ei, nu
p en tru N e a ţ ă ! . . . E i bine, se-nşeală. Acum a se-nşeală.
N eaţă are to ate puterile de ordine în m înă şi v a şti să le
folosească nu num ai îm potriva proletarilor, dar, la nevoie,
chiar şi îm potriva p artidului naţional-liberal. Armonie
socială ? în c ă cum ! D ar p en tru el — nu p en tru e i !
Şi rece, m ai rece ca întotdeauna, zise:
— Arm onie socială? P o ţi să fii liniştit, dom nule
V intilă. Am arm a tă d e stu lă ! Şi j a n d a r m i! ... Voi şti
să asigur în douăzeci şi p a tru de ore iubirea în tre to ate
clasele sociale, dom nule V iz iru .. . Să n-ai nici o grijă.
P recupeţul, care ştia cîtă viclenie ascunde acest om,
îl cercetă pînă în adîncul ochilor, ca să-i p ătru n d ă
gîndurile. Se convinse că N eaţă era h o tă rît — şi cu o
m işcare repezită a m îinii, îi zise:
— Şi s c u r t ! . . . Scurt. F ără m ilă. O rdinea ţării este
în joc. S c u r t !
Jig n it că V intilă se crede d ato r să-l m uştruluiască,
N eaţă îi răspunse în ţe p a t:
— Dom nule V intilă, îmi pare ră u ! Cred că n u este
prim ul prilej ce m i se oferă să p o t dovedi că-mi iubesc
şi eu ţa ra , ca oricare altul !

456
 V intilă nu m ai zise nimic. Credea în patriotism ul
lui N eaţă.

Crişan coborî din trenul de Braşov la Ploieşti şi

in tră în re sta u ran tu l gării, unde-1 aştep ta — aşa cum
se înţeleseseră din vrem e — A rthur, care sosise şi el
cu o ju m ă ta te de oră m ai înainte de la Iaşi.
— Am izb u tit să vorbesc aseară cu B ucureştiul !
îl inform ă A rth u r pe Crişan. îi ridică pe-ai noştri pe
capete.
— Ştiu ! răspunse Crişan. Am vo rb it şi eu cu Irina.
Cum stau lucrurile prin M oldova?
— Oamenii sînt foarte h o tărîţi. Mai p u ţin h o tărîţi
sînt cei de la conducere.
Ochii lui Crişan se în tunecară:
— Va să z i c ă ... a ş a ! . . . Şi a c o lo ! ...
— C u m ... « ş i aco lo»! exclam ă A rth u r surprins.
— Da ! Fiindcă nici conducătorii ardeleni n u se
prezintă m ai bine.
Şi apăsat, în b ătaie de joc:
— Şovăie !
Apoi brusc:
— Ţie n u ţi se pare cel p u ţin cam suspectă şovăiala
asta, tocm ai în ceasul h o tă rîto r? De ce zăpăcesc condu­
cătorii ăştia pe m uncitori cu îndrum ări în doi peri,
tocm ai acum , cînd conducerea ar trebui să fie mai
lim pede în h o tărîri şi m ai energică în acţiunile ei?
— A sta, spuse A rth u r, m -au în tre b a t m ulţi şi la
Iaşi, şi la B răila, şi la G alaţi. T oţi se în treab ă de ce
conducătorii se feresc de cuvîntul « grevă» şi num esc
greva generală sim plă « dem onstraţie» — şi de ce li
s-a d a t cuvîntul de ordine să stea cu to ţii acasă.
Crişan, care abia izbutise să-şi stăpînească m înia,
apucă peste m asă b ra ţu l stîng al lui A rth u r şi-l strînse
cu p u tere:
— A sta e, ce bănuiam eu ! zise el. Dom nii condu­
cători s-au înţeles în tre ei peste t o t . . . Şi-n Moldova,
şi-n Ardeal, şi-n to a tă ţa ra li s-a cerut m uncitorilor să
stea acasă. De ce acasă, cînd greva ar p u tea fi un prilej
m inu n at p en tru în tru n iri uriaşe ? .. . Ce sînt conducătorii

457
ăştia? Nişte fricoşi care ş o v ă ie ? ... P u r şi sim plu,
fricoşi. . . sau. . . ?
în g rijo rat, A rth u r în treb ă:
— Crezi că s-ar p u tea întîm pla să pierdem greva?
Crişan se însufleţi deodată.
— A sta nu ! exclam ă el. Sub nici un cuvînt, n u ! . . .
Orice s-ar întîm pla şi orice ar face conducătorii aceştia,
nu vom p u tea socoti greva pierdută.
Şi cu o căldură neobişnuită în glas:
— Trebuie să înţelegi, A rthure, că greva nu m ai
poate f i pierdută. în suşi faptul că guvernul s-a v ăzu t
silit să mobilizeze arm a ta şi to t ap aratu l său poliţienesc
îm potriva noastră, dovedeşte că e prea tîrziu ca greva
să f ie pierdută.
Cu un gest larg a ră tă lum ea care forfotea îm ­
preju r:
— P riveşte num ai la nerăbdarea cu care lum ea
aşteap tă trenul, de frică să nu răm în ă în d ru m . Dacă
izbutim să ţinem în loc fabricile, minele, m ijloacele
de tran sp o rt, întreaga v iaţă economică a ţării, nu
p en tru o lună, nici p en tru o săptăm înă, ci p e n tru o
singură zi — şi încă e destul ca să putem spune că
greva a izb u tit pe deplin, fiindcă prin ea am a ră ta t ce
înseam nă p uterea n o astră m uncitorească, atunci cînd e
pusă în mişcare. D ar cei dintîi care vor avea de în v ă ţa t
de pe urm a grevei vom fi to t noi, cei care m u n c im .. .
închipuieşte-ţi num ai că dacă aşa, fără conducător,
sau şi m ai rău încă: înşelaţi de nişte conducători vînduţi
am izb u tit să băgăm panica în stăpîni, cît de im ensă,
cît de nestăv ilită ar fi p uterea de care dispunem , dacă
am fi sub conducerea unui p artid al nostru, cu ad e v ăra t
al nostru, al m ilioanelor de oam eni care m uncim .
U ită-te la m uncitorii ruşi ! . . . Cine a adus pe m uncitorii
ruşi la victorie ? P artid u l Com unist B olşevic. . .
în acel m om ent, Crişan zări, din grăm ada de călă­
tori, nişte ochi adînciţi în orbite, care-1 priveau ţin tă :
— Cine-o fi ă sta ? în treb ă Crişan pe A rthur.
D ar ochii dispăruseră în m ulţim e.
— A ! Tocm ai uitasem ! spuse A rthur. P o t să ju r
că am v ăz u t în tren u l cu care am venit, pe Bivolaru
şi pe Belciug.

468
 D acă pe Belciug îl cunoştea bine, pe B ivolaru, Crişan
nu-1 ştia decît din auzite. E ra unul din cei m ai proaspeţi,
dar şi cei m ai vrednici copoi ai noului şef al Siguranţei,
Rem us Yălceanu, au to r dram atic, specializat în comedii
care biciuiau fără m ilă m oravurile de sub regim ul pe
care-1 slujea.
— în orice caz — adăugă A rth u r — m ai bine să
nu fim v ăzu ţi îm preună.
D ar A rth u r nu se d ep ărtă bine de m asă, că u n dom n
p linu ţ, cu ochelari, se repezi să-i ocupe locul la m asă.
— îm i dai voie? îl în treb ă el pe Crişan.
— P oftim ! îi răspunse Crişan, abia întorcînd capul
spre el.
D ar grăsunul avea chef de vorbă.
— D upă cît se pare — zise el — o să avem grevă
generală.
— Cam aşa se pare ! îi răspunse Crişan, în silă.
— Crezi că-i bin e? îl în treb ă grăsunul.
Fiindcă vedea că nu prim eşte nici un răspuns,
omul îşi dăd u singur răspunsul:
— E u cred că nu-i bine. Socialiştii fac ră u că-i
îm ping pe m uncitori la grevă. N u-i o m etodă să im pui
prin fo rţă — pe de o p a rte patronilor să-ţi dea un
salariu m ai bun şi pe de alta nenorociţilor care au nevoie
de un codru de pîine, să n u se prezinte la lucru. D upă
m ine, fiecare treb u ie să răm înă liber să facă ce vrea.
î i place salariul, n-are decît să-şi v ad ă m ai departe
de treburi. Nu-i place, îl priveşte. Socialiştii protestează
îm potriva guvernului care ar vrea să restabilească ordinea
cu forţa. P oate că au drep tate. D ar şi guvernul are
d re p ta te cînd zice că nici reform ele n u se p o t face cu
forţa.
Crişan îl asculta şi se în treb a : « Ă sta o fi sau n-o
fi agent p ro v o cato r?» Gîndul îl duse în d ată la Bivo­
laru. Să fie B ivolaru grăsunul ă sta care se u ită acum a
ţin tă la el şi aşteap tă cu o curiozitate v ăd ită să-i audă
răspunsul? T o t ce şe p oate ! P rea se vîră în sufletul
lui ! P rea vorbeşte fără să-l fi în tre b a t cineva. Totuşi,
înfăţişarea, tonul, accentul sincer de vrăjm ăşie cu care
omul acesta pom enea de socialişti, îi spuneau că are

459
în fa ţa sa pe unul din miile de duşm ani obişnuiţi, mai
m ult sau m ai p u ţin înv erşunaţi ai m uncitorim ii.
De aceea, se h o tărî să-i răspundă:
— Şi ce soluţie crezi dum neata că ar fi m ai
nim erită ?
G răsunul p ărea bucuros că, în sfîrşit, Crişan îi
vorbeşte.
— Soluţia? răspunse el. Soluţia care s-a d a t în
Italia. Soluţia lui G iolitti. Giolitti e un om cu m p ătat.
L a cei optzeci de ani ai săi, G iolitti poate vorbi cu autori­
ta te a unui om cu m u ltă experienţă politică. G iolitti e
de acord ca m uncitorii din industrii să fie tr a ta ţi la fel
cu m uncitorii agricoli. E l merge pînă acolo, încît e de
acord ca m uncitorii să participe la beneficii. Şi n u num ai
a tît: m uncitorii trebuie să aibă dreptul de control şi
dreptu l de a-şi spune cuvîntul în ceea ce priveşte condu­
cerea întreprinderilor, fie particulare, fie de sta t. Aşa
că, socialiştii noştri, în loc să instige la grevă şi să im ite
pe com uniştii străini, ar sluji m u lt m ai bine pe m uncitori,
dacă ar cere, în P arlam ent, prin d ep u taţii lor, să se
facă asemenea legi şi la noi.
— Şi ce s-ar în tîm p la? în treb ă Crişan, cu aerul că e
foarte in teresat de ceea ce spune om ul din fa ţa lui.
în su fleţit, celălalt, răspunse:
— Te asigur că dacă d ep u taţii socialişti s-ar prezenta
ca socialişti rom îni — rom îni fă ră legătură cu stră i­
n ă ta te a — to t P arlam en tul i-ar sprijini !
Grav, Crişan se aplecă spre el, ca şi cum ar fi v ru t
să-i pună o întreb are în tre p a tru ochi:
— Ai v o rb it m ata şi cu dom nul Yiziru şi cu dom nul
general N eaţă?
L u at prin surpriză, om ul deschise ochii, u im it:
— N u ! Despre ce să vorbesc cu ei?
— P ăi, tocm ai despre cele ce-mi vorbeşti şi m ie:
că dacă socialiştii noştri s-ar p rezenta în P arlam e n t
ca socialişti rom îni, fără legătură cu stră in ă ta te a , cum
zici dum neata, dom nii Io n Ion, V intilă şi D inu V iz iru ...
şi dom nul M iluţă B a rb u t. . . şi doctorul M ălai. . . şi
dom nul M atei Ţ e p o s u .. . şi dom nul T ă rc ă o a n u .. . şi
to ţi ceilalţi s-ar grăbi să-i ia pe m uncitori to v arăşi în
afacerile lor şi le-ar da d reptul să se am estece în condu­

460
cerea B ăncii N aţionale, şi a B ăncii R om îneşti, şi a
B ăncii Ţ ărăneşti, şi a S.T.B.-ului, în sfîrşit, în to ate !
Ai vorbit- cu ei ?
Cu aerul cel m ai nevinovat din lum e, grăsunul zise:
— Nu !
— Vezi? îl m u stră p ărinteşte Crişan. N-ai vorbit.
Şi ai fă cu t fo arte rău. Fiindcă ce se întîm plă dacă
socialiştii iau h o tărîrea să se prezinte în P arlam ent
ca rom îni şi ru p orice legături cu străin ăta te a, cum zici
dum neata, d ar cînd aduc vorba despre participarea
lor în afaceri, dom nul Viziru sau M iluţă B arb u t se uită
la ei ca la nişte n e b u n i!
— N u se poate ! făcu, spontan, grăsunul.
T ot blînd, fără să ridice tonul, Crişan îl în treb ă :
— De ce?
— F iin d c ă .. . fiin d c ă ...
î n tim p ce grăsunul căuta cu desperare un argum ent,
Crişan îşi scoase din pachet o ţigară, şi-o aprinse tacticos,
zvîrli jos chibritul, îl stinse cu talp a şi aşteptă. Cînd
văzu, însă, că om ul tace, vorbi el:
— Ştii m ata de ce n-ai găsit u n răspuns?
— De ce?
— P e n tru că n u există decît un singur răspuns.
D ar tocm ai de el te fereşti. Ceri şi dum neata şi cer
m ulţi alţii ca dum neata, ca socialiştii noştri să fie romîni.
Ce-i aia rom îni? N u sînt rom îni? E u cred că to ţi
socialiştii care trăiesc în Rom înia sînt ro m în i!
— E ste num ai un fel de-a v o r b i! răspunse, pu ţin
nervos, grăsunul. Sînt doar a tîţia străini p rin tre e i . ..
— S trăin i? Adică cum străin i? S trăini veniţi aici
cu paşap o rt din stră in ă ta te ? Francezi, italieni, englezi,
spanioli?
B ănuitor, grăsunul cu pleoapele strînse pe ju m ătate,
îi răspunse:
— He ! P arcă d u m n eata n-ai şti despre cine-i vorba !
S înt prea m ulţi d e-ăia. . . în sfîrşit ! Şi acum a, după
război, ne-a blagoslovit Dum nezeu şi cu o m ulţim e de
unguri. U ite, chiar greva asta generală ! . . . D in care
pricină crezi d u m n eata că se agită socialiştii p en tru
greva generală?

461
 Crişan dădu din um eri:
— Ştiu eu?.
— E ram convins că nu ş t i i ! zise grăsunul, m ulţum it
să-l po ată lăm uri. Nim eni n u ştie. T oată lum ea îşi
închipuie că socialiştii au organizat greva generală din
pricina condiţiilor grele în care ar tră i m uncitorii.
D ar lum ea se înşală. M uncitorii n-au de ce să se
plîngă. S tatu l face to t ce poate spre a le îm b u n ă tă ţi
soarta.
Crişan se a ră tă foarte curios:
— A tunci, din care pricină greva este generală?
Cdnvins şi h o tărît, celălalt răspunse:
— D in pricina ungurilor !
Şi p recip itat, in tră în detalii.
— Să-ţi explic: în A rdeal dom neşte încă u n regim
de excepţie. U n regim m ilitar. N u u ita că de abia sînt
doi ani de cînd am ieşit din războiul cu nem ţii şi num ai
un an de cînd am in tra t în U n g a ria .. . Şi sîntem m ereu
am en in ţaţi la graniţă, b a de unii, b a de a lţii. . . î n sfîrşit,
chestia e că în Ardeal, arm ata şi poliţia noastră e cam
severă, în special în regiunile cu populaţie ungurească
m ai m ultă. De aici s-au născut o serie de nem ulţum iri,
pe care socialiştii le-au lu at în b ra ţe ca să facă din ele
un p re te x t p en tru grevă. Vezi, prin urm are, că-i lim pede:
greva generală e stîrn ită de unguri.
— A devărat ! zise Crişan. D upă cîte înţeleg, greva
asta generală se cheam ă generală fiindcă participă
la ea întreaga populaţie ungurească: tîn ăr, b ătrîn ,
sărac, bogat, m uncitor, b a n c h e r ... t o ţ i . . . E o grevă
a populaţiei ungureşti, care v a să zică, indiferent de
categoria socială. Nu-i aşa?
— Ba nu ! îl lăm uri grăsunul. Ci e o grevă num ai a
m uncitorilor unguri.
Ca să fie m ai bine auzit, Crişan îşi tras£ scaunul
m ai aproape de m asă:
— A şa? zise el. E num ai o grevă a m uncitorilor
u nguri? D ar de ce, dom nule dragă, e num ai o grevă
a m uncitorilor unguri.
R ăspunsul nu-i dădu celuilalt prea m u lt de gîndit:
— Fiindcă m uncitorii unguri sînt bolşevici !
Crişan se dădu şi m ai aproape:

462
 — Bolşevici? P e rf e c t! A şadar m uncitorii aceia unguri
nu fac greva — precum to t dum neata zici — p en tru
că ar fi unguri, ci p en tru că ar fi « bolşevici». A tunci,
de ce spui d u m n eata că greva generală e provocată
de unguri?
în cu rc at, omul bîlbîi:
— D ar sînt u n g u r i!
— U nguri, fireşte, d ar printre unguri sînt şi b an ­
cheri şi m ari industriaşi. Pe ei îi supără p oliţia? De
loc. De ce? Singur recunoşti că în A rdeal m ai există
un regim de excepţie, m ai cu seam ă în regiunile locuite
de unguri. D ar to t du m n eata vii să-mi spui că la greva
pricinuită de acest regim de excepţie, iau p arte num ai
m uncitorii, n u şi patronii. A sta ce înseam nă, dom nule
dragă ?
— D răgan m ă cheam ă ! Profesor D răgan !
— îm i pare bine ! . . . A sta ce înseam nă? Că regim ul
de excepţie este aplicat de au torităţile noastre num ai
m uncitorilor unguri, nu şi industriaşilor şi bancherilor
unguri. De ce? Adică bancherii unguri n u sînt unguri
ca şi m uncitorii unguri?
D ar fiindcă profesorul D răgan tăcea, Crişan co n tin u ă:
— Nu, zău, dom nule D răgan ! De ce în nici o gazetă
a dom nului Yiziru, ori a dom nului N eaţă, ori a celor­
lalţi de o seam ă cu ei, nim eni nu cere arestarea capilor
financiari unguri, d ar în schimb cere arestarea m unci­
torim ii u n gureşti? Aşa că, m ai bine ai zice — dacă-ţi
place — că greva generală e pornită de « bolşevici» —
nu de unguri — ci d e « bolşevicii» din A rdeal din pricina
regim ului de excepţie aplicat m uncitorilor. N um ai că,
dom nule D răgan, asemenea « bolşevici» sînt în ţa ra
întreagă, fiindcă asem enea regim de excepţie există
în ţa ra întreagă. Cenzura, starea de asediu, curţile
m arţiale, sînt în ţa ra întreagă. Mizeria şi teroarea dom ­
nesc în ţa ra întreagă. Ziceai m ai adineauri că deputaţii
socialişti să vină în P arlam ent şi să ceară nu ştiu ce.
D ar cum să in tre d ep u taţii socialişti în P arlam ent dacă
nu-i lasă să in tre nici dom nul Ion Ion, nici dom nul
N eaţă, nici oricare alt guvern. Sau m atale poate nu
ştii că poliţia şi arm a ta arestează pe to ţi cei bănuiţi
că a r v o ta pe candidaţii socialişti?

463
 — P e b o lşev ici! îl rectifică, deodată su p ărat, profe­
sorul D răgan. Pe bolşevici. D acă ar fi socialişti adevă­
ra ţi care să stea cu ochii la interesele ţării, nu la cele
ale străin ătăţii, să vezi dum neata cît de m ulţi ar in tra
în P arlam ent. Pe cînd aşa, cine vrei să in tre în P a rla ­
m en t? S trăinii? Ungurii, bulgarii, ovreii? Să m ă ierţi,
dar asemenea socialism nu p o t să înţeleg.
în ain te de a-i răspunde, Crişan se u ită lung spre
uşă, apoi întoarse încetişor capul spre el:
— îm i dau seam a ! D um neata, ca « b u n rom în», ai
vrea^ca şi d ep u taţii socialişti să fie to ţi « buni rom îni»,
adică, în prim ul rînd nişte naţionalişti m încători de
s tr ă in i.. .
— P ardon ! p ro testă celălalt. Ce înseam nă m încă­
tori de străini?
Crişan zîmbi.
— E u n-am m încat străini, aşa că nu ştiu ce-n-
seam nă ! D ar, v ăd că dum neata ţii ca un socialist
rom în, ca să se arate adevărat rom în, trebuie să ru p ă
relaţiile nu num ai cu străin ăta te a, d ar şi cu to ţi m unci­
torii. din ţa ră , care n-ar fi de n aţio n alitate rom înă.
U n socialist rom în, dacă e u n adevărat socialist rom în,
trebuie să răstoarne doctrina socialistă pe dos. D acă
lozinca ad o p tată de to ţi socialiştii din lum e spune:
« P ro letari din to ate ţările, uniţi-vă !» — un ad ev ărat
socialist rom în trebuie să s p u n ă : « P roletari din to ate
ţările, dezuniţi-vă !» D ar fiindcă asta o spune şi o p rac­
tică şi dom nul Ion Io n Viziru şi dom nul N eaţă, ia tă
şi pe Viziru şi N eaţă « so c ia lişti» .. . bineînţeles socia­
lişti ad ev ărat rom îni. P rin urm are, dum neata vrei aşa:
ori să-i socotim pe Viziru şi N eaţă socialişti, ori să-i
poftim pe socialişti să se înscrie la liberali sau n eţişti !
Cam aşa înţelegi du m n eata socialismul.
Profesorul D răgan se supără de-a binelea:
— E u vorbesc serios şi dum neata r î z i ! P rea m ă
crezi prost. Las-că ştiu şi eu ce se cheam ă a fi socia­
list ! N um ai că nu înţeleg că dacă eşti socialist, trebuie
să adopţi to a te m etodele străinilor ca s ă . . .
— D a, da ! îl întrerupse Crişan. Ai m ai spus-o.
Socialiştii rom îni treb u ie să fie rom îni, adică să se
conducă d u p ă un socialism cu rat rom înesc şi să ru p ă

464
relaţiile cu străin ătatea. S trăin ătatea se cheam ă la
dum neata m uncitorii ruşi. Şi n-ai vrea ca m uncitorii
rom îni să im ite pe m uncitorii ruşi. în schim b îi inviţi
pe socialiştii rom îni să im ite exemplul m uncitorilor
italieni, care s-ar fi înţeles cu Giolitti. P rin urm are,
p en tru d um neata m uncitorii ruşi sînt străini, pe cînd
m uncitorii italieni nu sînt străini, ci rom îni. De ce,
nu te m ai întreb. Se-nţelege de la sine. M uncitorii ruşi
ascultă de cuvîntul lui Lenin, pe cînd m uncitorii italieni,
ar crede în sinceritatea unui Giolitti. M uncitorii ruşi,
adică, îl urm ează pe Lenin, care-i duşm anul de m oarte
al capitaliştilor, pe cînd m uncitorii italieni se mai lasă
duşi de G iolitti, care apără interesele capitaliştilor.
Profesorul D răgan se în cru n tă:
— Nu-i ad ev ărat ! zise el pe un ton ridicat. Cum
apără Giolitti pe capitalişti, cînd s-a declarat pentru
participarea m uncitorilor la beneficiu?
Cu aerul confidenţial şi niţel batjocoritor de mai
înainte, Crişan îl în treb ă:
— Tocm ai voiam să te în treb : propunerile lui
G iolitti au şi fost aplicate?
Sîcîit, omul se scutură ca de ceva neplăcut:
— A sta nu m ai ştiu !
— Ba ş t i i ! răspunse Crişan, cu un rîs potolit. îţi
zic eu că ştii. G iolitti nu-i decît un demagog ca Viziru
ori N eaţă. M uncitorim ea italiană am eninţa să dărîm e
regim ul burghez, care s-a ţin u t în tim pul războiului
num ai de ja f şi desfrîu, aşa cum s-a ţin u t şi'burghezia
rom înă. D upă război, a venit în Italia la putere to t
un guvern burghez — guvernul N itti, care a am eţit
lum ea că v a in stitu i o anchetă parlam entară asupra
abuzurilor făp tu ite de guvernele trecute. T ot ca la
noi. N itti s-a gîndit să facă ancheta, la fel cum se gîn-
deşte şi N eaţă. E l anunţase ancheta, num ai aşa, ca
să-i cîştige pe alegători. D ar păcăleala n-a prins. Poporul
italian nu l-a v o ta t pe N itti, dar nici cei care au făp tu it
abuzurile n-au fost pedepsiţi. Ca să vezi că to ate se
întîm plă pe acolo aşa cum se întîm plă şi pe la noi. în tre
tim p, m uncitorim ea italiană a devenit to t m ai dîrză.
Şi atunci a v en it dom nul Giolitti cu basm ul acela al
participării la beneficii. . .

30 - c. 986 465
 — Ba nu-i basm de loc ! se oţărî profesorul D răgan.
— Nu-i basm ? Adică ce-ai vrea dum neata să m ă
faci să cred? Că i-au apucat, deodată, pe patroni,
rem uşcările şi că vor să-şi îm p artă cîştigurile cu m unci­
torii? P ăi dacă ar face asta, n-ar m ai fi patroni, ci
n e b u n i! N um ai că p atronii nu sînt nebuni, ci p atroni ! .. .
Şi pen tru că vor să cîştige tim p, patronii l-au pus pe
Giolitti să le înşire m uncitorilor cai verzi pe pereţi,
ca să-i facă să ren u n ţe la lu p tă şi să se ţin ă de tra ta tiv e .
Şi acum a trate ază şi trate ază m ereu. Şi, bineînţeles,
că din trata tiv ele astea, n-o să iasă nim ic. . .
F ixă duşum eaua o clipă şi adăugă:
— Nimic, înafară doar de o m are nenorocire p en tru
m uncitorim ea italian ă. . . dacă nu se trezeşte la vrem e.
Pe ju m ă ta te speriat, pe ju m ă ta te indignat, profe­
sorul D răgan răspunse:
— Ce to t vorbeşti, dom nule ! Ce nenorocire? Ce
basm ? De unde le m ai scoţi şi pe astea? D ar ce crezi
dum neata, că Italia e prim a ţa ră în care s-a recunoscut
m uncitorilor un asemenea d re p t? în to ate ţările in d u ­
striale din Occident capitaliştii aplică de m ult sistem ul
ăsta, ca să nu m ai fie neînţelegeri în tre m uncitori şi
patroni.
Pe Crişan îl pufni rîsul:
— Aşa ! Pesemne de asta a izbucnit greva m ine­
rilor din Anglia.
— Născociri bolşevice ! strigă profesorul D răgan,
pe chipul căruia se oglindea un dispreţ nem ărginit.
B rutal, Crişan îi smulse gazeta pe care o ţin ea în
m înă, o întoarse la u ltim a pagină şi i-o puse sub ochi:
— Citeşte ! N-o să zici că Viitorul e ziar bolşevic.
E ziarul Băncii N aţionale şi al familiei Y i z ir u ! ... Ce
scrie aici, cu litere de o şchioapă?. . . « î n Anglia a
izbucnit greva !. .. » Scrie sau nu scrie ? . . . M uncitorii
din minele de cărbuni au declarat grevă cu t o ţ i i . . . Şi
asta-i de abia începutul, dom nule profesor D răgan,
p en tru că în planul de lu p tă al sindicatelor m uncito­
reşti, după m ineri urm ează să declare grevă şi docherii
şi lucrătorii de cale fe rată. . .
Profesorul D răgan citi — şi ţeapăn, se ridică şi se
îndrep tă spre uşă fără să-i m ai dea bună ziua lui Crişan.

466
î n acel m o m ent, C rişan zări, din grăm ada de călăto ri
care se repezeau spre uşă, p e n tru că tre n u l in tra în
sta ţie , n işte ochi ad în ciţi în o rbite, care-1 priv eau ţin tă .
« Cine o fi ă sta ?» se în tre b ă Crişan.
D ar ochii disp ăru seră în d a tă
« D racu să-l ia !»
Şi Crişan o lu ă şi el g ră b it spre uşă.

Cînd tre n u l aju n se la B ucureşt, C rişan se opri pe

peron în fa ţa vagonului, cu gîndul să dea de A rth u r.
D ar apro ap e în d a tă sim ţi că cineva îi pune m îna pe
u m ăr. în to a rs e capul şi îl recunoscu, d u p ă m u stăţile
lu i uriaşe, pe com isarul M înecuţă, cu care avusese de-a
face în p rim ăv a ră.
— H a ! îi zise el lu i Crişan cu u n zîm bet larg . Ce
zici, cum se nim ereşte?
— Se n im ereşte grozav ! îî răspunse Crişan.
— Ai v ă z u t? M unte cu m u n te se-întîlneşte, dar-
m ite om cu om. De tre i zile te ca u t pe-acasă ! U nde
m i-ai fo st? Să iei ae r?
Crişan, însă, nu-i m ai răspunse, fiindcă v ăz u cum
se apropie în goană de el însuşi Belciug.
— Crişane ! exclam ă Belciug, cu u n aer în d u re ra t.
De tre i zile te c a u t ! Ceai p ă jit, C rişane? Vreo belea
cum va ?
E ra nefericit. Deşi m om entul n u era tocm ai p o triv it
p e n tru veselie, Crişan rîse:
— U ite vezi, Belciug ! aşa îm i placi ! Cel p u ţin
acum eşti om c in s tit!. . . Nu te m ai ascunzi.
G rozav de am ărît, Belciug îşi scoase pălăria, îşi
tre c u m îna prin p ă r şi zise?
— Ce să-i faci C rişane ! G ură de om gură de cîin e. ..
A uite-1 şi pe colegul m eu B ivolaru... Să ştii, Crişane,
că B ivolaru e b ă ia t bun. A r fi p ăc at să-l superi fiindcă
el îţi v rea num ai binele.
D ar om ul cu ochii în fu n d aţi în orbite şi cu nasul
p u ţin scrîn tit n -av ea tim p .
— Ce stăm , M înecuţă? se ră s ti el la com isar. V rei
să iei m asa aici?

30* 467
 — N u ! răspunse com isarul. D ar trebuie să mi-1
aducă şi pe celălalt, să-i cărăm îm preună. A, u ite-1 !
Dinspre ultim ul vagon se apropie A rth u r în tre doi
jandarm i, cu un com isar în frunte.
Crişan ridică m îna să-i facă semn lui A rthur, dar
com isarul M înecuţă îl îm brînci spre jan d arm .
— H ai, m işcă !

N eaţă se m ai u ită o d ată în oglindă. C ravata asta

parcă nu m e rg e ... N u ! . . . Trebuie a lta !
— Ioane, adu-m i altă crav ată ! Aia neagră cu
dungi !
— Am înţeles, s - t r ă iţ i ! Am şi adus-o.
O rdonanţa se în v îrti ca o s fîrle a z ă .. . u n -d o i-tre i.. .
şi crav ata era în m îna lui N eaţă. Generalul era m ul­
ţu m it şi avea chef de vorbă.
— B ravo, Ioane, îm i place că eşti b ăiat deştept !
Ion luă poziţia de d rep ţi şi răspunse, cu ochii aproape
închişi:
— Sînt, s-trăiţi, don g h in e ra l!
Cît îşi înnodă crav ata, N eaţă îi spuse:
— P ăcat, m ăi Ioane, că nu te pot băga la mine în
partid , să te scot d ep u tat !
— De ce n u p u t e ţ i . . . s-trăiţi, don ghineral? întrebă
Ion cu un aer nevinovat.
— Findcă eşti m ilitar, de aia ! răspunse generalul.
M ilitarii n-au ce să se bage în politică, Ioane ! D acă
s-ar băga m ilitarii în politică, ar fi vai de politica aceea.
De aia nu p oţi să te bagi nici tu .
— P ăi dacă ziceţi m atale, s-trăiţi, don ghineral,
să nu m ă b a g . . . nu m ă bag ! Şi la urm a urm ei, ce să
m ă bag, s-trăiţi, don ghineral? Casă am la dom nul
ghineral. . . m asă a m . . . de-o ţig ară de tu tu n îm i dă
don ghineral de cîte ori am n e v o ie .. . s - t r ă iţ i .. . ce
să m ă b ag ?
Generalul, care ajunsese la nod, zise satisfăcut:
— Eheiiii ! D acă ar vorbi to ţi ca tine, Ioane, altfel
a r merge treburile în ţa ra rom înească !
— Şi nu vorbesc, s-trăiţi, don ghineral? se m inună
Ion cu un zîm bet viclean.
— Păi, nu vorbesc, ticăloşii !

468
 — D a de ce să n u vorbească, don ghineral, s-trăiţi?
N eaţă se opri cu clapa cravatei în aer — şi deodată
strigă în oglindă:
— Fiindcă sînt bolşevici, de aia !
Şi se privi, fioros.
O rdonanţa făcu un pas m are înainte, apoi un pas
m are înapoi, îşi fîlfîi de două ori mîinile în lătu ri, apoi
se înţepeni, d eodată:
— Bolşevişti, don ghineral, s - tr ă iţi! Aoleo ! P ăi
dacă sînt bolşevişti şi pe deasupra nici n u vorbesc cum
ziceţi m a ta le .. . să le dăm douăzeci şi cinci la s p a t e ...
s ă .. .
Brusc, N eaţă se suci în călcîie şi se u ită ţin tă
la Io n :
— P ăi asta şi fac ! strigă el, energic. Dă-mi
haina.
Avea m are bucurie de ordonanţă, generalul ! « în
Ion ăsta — îşi zise N eaţă — trăiesc to a te instinctele
şi to ate v irtu ţile neam ului. Douăzeci şi cinci l a . . . P ăi
douăzeci şi cinci le şi d a u . . . Douăzeci şi cinci, plus
una, ca să-i în v ăţ m inte cum să facă bolşevism în ţa ra
rom înească. D oar asta e m isiunea m ea cea m are: să
aplic m uncitorilor la spate douăzeci şi cinci, plus una».
— Ioane, dă-m i p a rd e siu l!

L a Capsa dom nea aceeaşi veselie şi aceeaşi flrămîn-

tare , ca în to td eau n a la ora aperitivului şi a afacerilor.
L a m ăsu ţa din fundul localului, N ectarie şi prietenii
săi făceau haz pe socoteala lui M ărunţelu, care trecuse
m ai adineauri pe aici, m ai vesel şi m ai bătăios ca
oricînd.
— D ar ce l-a ap u c at? în treb ă Leahu care abia
venise.
— P ăi n u ştii? răspunse N ectarie. I s-a întors prin ţu l
acasă.
— A d ev ărat? zîm bi Leahu. Şi eu care h abar
n-aveam !
— Ei, dă-o dracului ! făcu N ectarie. A tîta lucru să
n u ş t i i ! De bucurie, i s-a d a t aseară şi un b a n c h e t!
A scultă aici ce scrie G lobul: « A lteţa sa prin ţu l a ridicat
pah aru l şi a spus în em oţia înalţilor oaspeţi: Sînt foarte

469
m işcat de prim irea ce m i s-a făcu t şi de cuvintele care
s-au p ro n u n ţa t p en tru mine. D in lunga mea călătorie,
am o b ţin u t un re zu ltat de o im p o rtan ţă covîrşitoare:
am p u tu t să fac cunoscută scum pa n oastră ţa ră în
Japo n ia» .
— Auzi, auzi ! reflectă Leabu. Ne-a făcu t cunoscută
ţa ra în Jap o n ia ! Te pom eneşti că a făcu t şi acolo cine
ştie ce poznă, cum îi este obiceiul !
— A sta ziceam şi eu ! interveni Toto. Să n u te
m ire dacă i-o fi şterpelit m ikadoului m aşina, cum i-a
şterpelit-o şi lui Ciubuc-Bey al nostru.
— M aşina ca m aşina, zise N ectarie. D ar să nu-i fi
fu ra t nevasta. T are m ă tem c ă . ..
— H ai, lasă, ajunge ! îl întrerupse Stoenescu. Mai
bine să v ă spun un a nouă de-a lui B o y le .. . Acu două
luni, Boyle a o b ţin u t pe num ele lui un perm is de export
p en tru şapte m ii de vagoane petrol şi benzină — şi
încă un perm is pe num ele « A stra R om înă» p en tru
douăsprezece mii de vagoane, la care, bine înţeles, era
cointeresat. P etrolul l-a că p ă ta t cu 70 de bani kilo­
gram ul şi benzina cu 90. C ontractul prevedea că Boyle
poate să ridice m arfa, oricînd. N -avea term en fix. Boyle
a aşte p ta t pînă ce p reţu l petrolului s-a ridicat de la
şaptezeci de ban i la p a tru lei kilogram ul şi benzina
de la nouăzeci de bani la şapte lei kilogram ul şi a v în d u t
to tu l abia acum două zile. D acă sta tu l ar fi v în d u t
m arfa în străin ăta te direct, fără am estecul lui Boyle,
ar fi p u tu t încasa opt sute milioane lei. Aşa, n-a încasat
nici o su tă cincizeci de milioane.
— Al naibii, ducele de Iassy ! rosti Toto cu invidie.
— S tai că n-am is p r ă v it! continuă Stoenescu. Lui
Boyle nu-i ajunge că ne-a fu rat cu peste şase sute m ili­
oane lei. A m ai cerut şi despăgubiri un milion opt sute
mii lei p en tru că T ărcăoanu — care se credea m ai m are
pungaş decît el — a încercat să se opună la executarea
contractului, cu gîndul că doar-doar i-o ieşi şi lui ceva
din afacerea asta !
— Şi i s-au d a t? în treb ă Toto, curios.
— P în ă la u n b an ! Boyle n u trebuie decît să ceară,
ca să i se dea !
— De ce? făcu L eahu revoltat.

470
 D ar Leahu n u m ai auzi răspunsul, fiindcă în acea
clipă to ţi consum atorii se ridicară dintr-o d ată în picioare,
ca să v ad ă ce se petrece afară, în stradă. Ca în plin
cîm p, cavaleria gonea pe Calea V ictoriei înspre palat.
Apoi se auzi un h u ru it surd de roţi şi ca un fulger trecură
prin fa ţa v itrinei cîteva tu n u ri şi cîteva camioane încăr­
cate cu jan d arm i şi arm ată. D ar aproape num ai decît
cavaleria, artileria şi camioanele o lu ară înapoi, în
aceeaşi goană nebună, p en tru ca, peste alte cîteva
m inute, să facă iar cale întoarsă.
— Ce-i a sta ? în treb ă L eahu m irat.
— A izbucnit greva generală ! îi răspunse N ectarie.
— De asta aleargă arm a ta de colo pînă colo, pe
Calea Victoriei, fără nici un ro st?
— B a are r o s t. . . şi încă u n rost m are ! Să bage
lum ea în sperieţi.
Uşa se deschise şi ap ăru M ărunţelu, care se apropie
în fugă de N ectarie.
— Am o n o u tate p en tru tine ! îi zise el radios. T rifă­
nescu al tă u a fost azi noapte a r e s t a t !
— De unde ştii?
— L-am v ăz u t chiar m ai adineauri, la prefectură !
îi răspunse foarte am uzat, M ărunţelu. Şi-n ce h a l ! . . .
Mi s-a spus că s-ar fi găsit la el nişte re v o lv e re .. . şi
b o m b e. . . un în treg arsen al. . .
D ar întîlni că u tă tu ra lui N ectarie şi o şterse
în d ată.
N ectarie răm ase o clipă cu ochii în vid apoi, stri-
vindu-şi capătul trabucului de scrum ieră, zise, cu un
glas răguşit, care parcă n u m ai era al lui:
— Mha ! . . . Să fie-al dracului de v i a ţ ă . . . că pocită
m ai e !
Şi plin de năduf, zbieră:
— Garson, o drojdie dublă !

Ţ eapăn, rece, în picioare, generalul N eaţă îşi făcea

ra p o rtu l în fa ţa suveranului său.
— Am închis cîteva mii. A restările au m ers uşor.
P e cei m ai m ulţi i-am lu a t ca din oală. A veau con­
sem nul de la ai lor să stea acasă şi au s ta t pînă am
v en it să-i luăm .

471
 Regele rîse:
— A sta-i grozav ! Mai dep arte?
— I-am am en in ţat pe ceilalţi m uncitori că dacă
nu re in tră în fabrici, aducem şom eri din A ustria. Acolo
sînt cîteva sute de mii de nenorociţi care trem u ră de
nerăbdare să fie chem aţi.
— F o arte bine !
— Am izgonit din casele lor pe lucrătoarele de la
fabrica de chibrituri, care sînt teribil de încăpăţînate.
Acum a stau cu lucrurile şi cu copiii în ploaie.
Rşgele îşi aruncă ochii pe fereastră. Ploua într-a-
devăr cu găleata.
— M inunat ! exclam ă el, m ulţum it, m orfolindu-şi
trabucul. U n duş rece ca ăsta o să le potolească niţel.
Regina apăru tocm ai atunci şi-i întrerupse:
— Ah ! generale, zise ea cu ochii sclipind de feri­
cire. Bine că ai venit. U ite ce surpriză m i-a făcut Carol !
Generalul N eaţă cercetă cu adm iraţie m u tă o carte
splendid legată şi ilu strată, d ar în care nu p u tea să
descifreze nimic.
— E tip ă rită în J a p o n ia ! spuse regina. E tra d u ­
cerea în japoneză a lucrării mele Ţara mea. U ite ce
hîrtie, ce culori ! .. . Sînt de-a dreptul m işcată ! . . . A
fost ideea lui Carol, cît a s ta t în Japonia.
— M aiestate, felicitările mele !
— S t a i ! rîse regina cu ochii ei superbi. Mai sînt
de felicitat p en tru ceva. Şi E lisabeta şi Carol se căsă­
toresc. . .
în d u io şată, lăcrim ă:
— Căsătoriile acestea sînt p en tru mine o rază de
soare.
F erdinand, ceva m ai neîncrezător, zise:
— Aş vrea s-apuc şi eu ceasul acela să-l văd pe
Carol căsăto rit !
în schimb, regina era entuziasm ată:
— O, Carol e în drăgostit nebun de logodnica lui.
De altfel E lena e o fa tă foarte bine crescută. Ai s-o
vezi !
P rin fum ul trab u cu lu i, regele o privi, m ulţum it de
ea, de el, de N eaţă şi de to ate cîte le-a orînduit D um ­
nezeu pe lum ea aceasta, spre binele lui şi al tu tu ro r

472
celor dragi lui. Apoi se apropie de fereastră. A fară ploua
în tr-u n a. O ploaie cu stropi m ari, ascuţiţi, ca de gheaţă.
S trad a înnecată în apa m urdară, pe care p luteau hîrtii
şi gunoaie, era stră b ă tu tă încolo şi încoace de arm ată
şi dube încărcate cu m uncitori arestaţi şi trim işi la
prefectură p en tru triaj. în m intea lui, regele vedea
cum în cartierul regiei, sute de femei tinere, cu copii
mici în b ra ţe , cu chipurile m uiate de lacrim i şi ploaie,
clănţăneau din dinţi, de frig, sub ochii com isarilor
şi jan d arm ilo r care alergau în ju ru l lor ca nişte cîini
h ăm esiţi:
— Grevă, hai ! A ţi v ru t grevă? A veţi grevă !
Cerul era jos, jos de to t, aproape să-l atingi cu m îna,
g ata să se prăbuşească peste şirul de bordeie culcate
într-o rîn ă — şi peste um erii slabi, încovoiaţi, ai femeilor.
c<F oarte bine ! F o arte bine ! Să se prăbuşească. Să
se prăbuşească peste to ţi ticăloşii ăştia care tu lb u ră
ordinea publică p en tru fiecare b ra ţ de lem ne, p en tru
fiecare bucăţică de p îin e .. . Ne-am să tu ra t ! Ne-am
să tu ra t ! . . . »
Şi, fericit că to ate m erg bine, regele îşi aruncă iar
ochii pe fereastră. Calea Victoriei, lucioasă de ploaie,
părea acum a pustie. D oar o p atru lă m ai străb ătea,
din cînd în cînd, în pas alergător, strada. D eodată se
auzi clacsonul ascu ţit al unei m aşini. E ra o dubă de-a
prefecturii. în perspectiva largă şi goală a pieţei pala­
tului, duba i se p ăru suveranului ciudat de m ică şi
n e în s e m n a tă !... O ju c ă rie ! O jucărie de copil, cu
m ecanism ul fragil, aşa cum sim ţea că este fragil to t
ce-i ap ără tronul şi astăzi, şi acum un an şi cu trei ani
în urm ă, acolo la Iaşi, cînd de frică a tre b u it să alerge
la N eaţă, pe f r o n t . .. Cerul era şi atunci jos, jos de
to t, să-l atingi cu m îna, în fa ţa trupelor, cărora le făgă­
duia . . .
Regele tresări şi ochii i se tu lb u ra ră o clipă. Ca o
d etu n ătu ră îi răsunase în urechi un glas care acoperea
to tu l cu ecourile lui fără sfîrşit:
« D ar dacă m urim pe front, copiii noştri cu ce se
aleg ? »
E ra un glas aspru, rece, neînduplecat. Aşa trebuie
să fie glasul ju d ecăţii de apoi. Speriat, regele întoarse

473
capul spre N eaţă, d ar în urechi îi bubui din nou glasul
a c ela:
« Cine garantează ? »
Palid, cu fru n tea uşor acoperită de o sudoare rece,
F erd in an d îl în treb ă pe N eaţă, care aştep ta să-i vor­
bească, p en tru că M aria ieşise în tre tim p :
— Generale, cum îl chem a pe soldatul a c e la .. .
ştii c a re . . . acolo. . . la d u m n e a ta . . . cînd am inspectat
divizia a V lII-a !
— Crişan, sire ! U n individ prim ejdios !
—- Aşa ! Da, da, da ! . . . Şi m ai ştii ceva despre el ?
— Ştiu, sire ! . . . Chiar acum trei zile a fost
arestat.
Cu o uşoară roşeaţă în obraji, regele în treb ă :
— E p ăzit bine?
— Nici o grijă, sire ! răspunse N eaţă bine dispus,
d a r energic. De aci înainte nici el, nici alţii ca el nu
vor m ai îndrăzni să vorbească în fro n t în fa ţa supe­
riorului. O. să-şi bage to ţi m inţile-n cap !
Regele ar fi v ru t să zîm bească, d ar nu iz­
butea.
— E şti sigur? în treb ă el cu un glas şters, de om
suferind.
E ra a tîta nelinişte în întrebarea lui F erdinand, încît
N eaţă şovăi să răspundă. Ştirile din ţa ră ară ta u că,
în ciuda tu tu ro r m ăsurilor de represiune, greva gene­
rală de fap t izbutise. O bună p a rte din v ia ţa econo­
m ică a ţă rii era de tre i zile paralizată. în C apitală,
la Iaşi, la G alaţi, în Ardeal, în B an at, în regiunea p etro ­
liferă, arm a ta intervine, dar nu izbuteşte să zdruncine
pe m uncitori. Acei d in tre conducătorii m uncitorim ii
în care guvernul îşi pusese a tîta nădejde, s-au dovedit
că nu au destulă au to ritate asupra m aselor care muncesc.
Aşa că întreb area lui F erdinand îl punea pe N eaţă
într-o grea încurcătură. Sim ţea că îngrijorarea lui
F erd in an d începe cu încetul să pună şi pe el stăpînire.
Cel p u ţin dacă n-ar vedea ochii ăştia spălăciţi şi holbaţi
de groază, ai lui F e rd in a n d .. . dacă n-ar auzi glasul
lui trem u ra t şi p ierd u t, dacă n u i-ar vedea m îna cum
trem u ră !

474
 Şi, speriat de propria lui tulburare, N eaţă, ca să se
liniştească pe el însuşi, nu m ai răspunse pe tonul calm,
m ăsu rat, obişnuit în conversaţiile cu regele, ci răcni:
— Sire, sînt sigur !
Ferdinand pricepu: N eaţă nu era sigur de loc. Vic­
toria lui de azi e m ai curînd o înfrîngere. Cuprins de
sfîrşeală, regele se prăbuşi în fotoliu şi-şi acoperi fa ţa
cu mîinile. R ăm ase nem işcat cîteva clipe, apoi îşi ridică
ochii spre N eaţă şi cu tim id itate îl în treb ă:
— Generale, n u crezi că ar fi bine să-mi trim iţi
cîteva m itraliere?
 Redactor responsabil: Zarafu Gh.
Tehnoredactor: Gheorghiu I.
Dai la cules 30.08.1961. B u n de tipar 09.10.1961. A părut 1961.
T ira j 25.215 ex. Broşate 22.100 legate 3115 ex. H îrtie sem i velină sat.
de 65 g/m*. Form ai 540x840116. Colt ed. 26,89. Coli tipar 29,75.
A nr. 0946/1961. C.Z. pentru bibliotecile m ari 8R C.Z. pentru
bibliotecile m ici 8 R — 31.

întreprinderea Poligrafică Nr. 4, Calea Şerban Vodă 133,

Bucureşti R.P.R.
Lei 10,90