Sunteți pe pagina 1din 66

LAZARESCU

De ce acest titlu pentru un editorial?



S-ar parea ca Anticipetie sta sub semnul miticelor reptile.

Aidoma dinozaurilor, ea a dominat la un moment dat jungla literara sf, impunand scriitori, cateva povestiri, 0 traditie. Si tot aidoma lor, a disparut inexplicabil, Intrerupandu-si in doua rand uri contributia la eternul mit neimplinit al sf-ului rorrianesc: Revista-De-SF-Cu-Adevarat-Cea-Mai-Buna. Iar mitul, intretmut de regrete, dorinte, sperante, intrebart a tot crescut, ani de zile la rand.

Intr-un ad-hoc zodiac sf, Dinozaurul ar ocupa, in mod cert. un loc intr-adevar pnvilegiat. Incepand cu Conan Doyle, tr eca n d prin Ray Bradbury st sfar strid (provizoriu) cu Michael Crichton, saurienii au bantuit dintotdeauna scrierile de gen, cu mult mai vii si mai reali decat au fost ei vreodata in indepartatul Mezozoic. Avataruri de-ale lor colind.a chiar si-n basmele noastre, unde zmeii st balaurii sunt prezerite constante. Secretii ale glandei pineale, arhetipuri jungiene, ecouri dintr-un paradis pierdut, spaime ancestrale - care sa fie motivul acestei perrnanente? Nimic din cele de mai sus sau poate to ate laolalta? Sigur e doar faptul ca ftctiuriea a readus la viata 0 realitate de mult disparuta, transformand-o in comentariu implicit asupra mult pre a precarei noastre conditii de stapanttort ai lumii. Astfel privita, supravietuirea dinozaurilor ca motiv literar devine oglinda fidela a maladiilor subterane de care, adesea fara sa ne dam seama, suferim cu totii. Este exact sarcina ce-i revine An tictpetiei. revista aflata acum, inca 0 data, la inceput de drum.

Cu nurnarul de fata reinvie, sper, 0 autentica faptura de mit - 0 creatura superba, cu solzi luciosi abu rind printre gimnosperme. Intr-o lume alterata de paranoia st de simulacrele lui Dick, avem cu totii nevoie, mai mult decat oricand, de mitul pur, originar. .

Irrtr-trn fel anume, nestiut. ascuns, el perststa in a da

anticipajia

VOICU

LUMEA 51

,

LUiMIL.E

Cine a scris literatura folosind modalitati ~i motive SF a avut pri. ... ···Iejul sa consiate existenta unci

dificultati specifice. Un prozator realist, sa zicem Balzac, traieste intr-o lume anume, un de oamenii se deplaseaza pe distan]e lungi in trasuri personale sau in diligente, barbatii poarra pantaloni, femeile rochii, amorul (venal sau sublim) sc face in paturi, exista 0 institutic a creditului, falimente etc. Lucrurilc stau la rei ~i in cazul unor au tori conternporani. Ei pornesc de la prernisa ca lumea din cartile lor este cunoscuta de cititor in amanuntele ei m ateriale. Masinile sunt masini, desi caroscriile §i motoarele evolueaza, casele sunt case, sistemele de ilurninat, telefoanele, mancarurile, aparatele de zburat, relatiilc dintre sexc sunt ccle cunoscute, Intcrvin, cstc adevarat, niste modif'icari. Homoscxualii patrund in literatura, oamenii vorbcsc la telefon pe strada, la aparatul lor personal, un copil este rapit de extraterestri etc. Dar toate acestea nu modifica in mod esential lumea, ramanand niste ciudiitenii usor de admis. Continentele sunt la locul lor, la fel tarile, extraterestrii sunt dcocamdata niste fapturi formate din cuvinte, oarnenii umbla imbraca]: §i folosesc limbaje naturale. Chiar §i calculatoarele, cu scenariile lor virtuale cu tot, pot fi incadrate in una §i acceasi lume. Desigur, lucrurile evolueaza, Au inceput sa apara copii conceputi in vitro, telepatii se inmultesc, s-ar ~area ca exista confrerii oculte formate din persoane cu puteri paranorrnale, se spune ca alienii sunt printre noi. Cu toate acestea, roman-

2

cierul nu este chernat sa inventeze, pentru personajele sale, 0 lume rnateriala cu totul nona. EI poate sa tina cont de diferite rcalizari ale progresului uman, dar, In linii man, scrie des pre sccssti; lume.

Cand apeleaza la motive ~i modalitati SF, prozatorul se trezeste dintr-o data in fata unor dificultati iesite din cornun. Cutumelc ii cer sa-§i plascze evcnimentele §i personajcle in lumi radical schirnbate, din punct de vcdere material si, mai nou, neurologic. In general, el are la dispozitie doua posibilitati mario Ori irnagineaza un Pamant din viitorul indepartat, cand situajia s-a schirnbat in asa masura incat nu mai searnana aproapc deloc cu cea de astazi, ori se extinde la alte planete, sisteme solare, galaxii, unde de asernenea Iucruri le se petrec alticl. De a doua posibilitate tine si recurgcrca la 0 navii itineranta, menita sa joace rolul unei plancte. Daca prozatorul este un profcsionist autentic ~i nu doar 0 persoana care cxcrseaza diletantistic, trebuie srI imagineze 0 noua Iurne. Asta in ficcare roman si, in mic, in fiecare povestire. Acest derners este deosebit de dificil, atunci cand oeste luat in serios. Desigur, respectiva piedica poatc fi ocolita, mai mult sau mai putin elegant. prin apelul la niste decoruri convcntionale. Un megalopolis, niste rnijloace de transport ciudate, dar foarte rapide, un cartier al placerilor, unde se pot gasi tot felul de gadget-uri bizare, niscaiva case de toleranta cu profesioniste avand trei sani, niste bandc specializate, eventual, in furtul de inforrnatii, tripouri unde se pierde propria viala. Sau 0

anticipajia

planeta locuibila, unde toate lucrurile sunt pe dos: plantele urnbla, anirnalele sunt imobile, casele sunt jucause, mineralele sunt inteligente, umanoizii sunt stupizi etc.

Autorii de cicluri, de regula scriitori autentici, si-au dat seama, se pare, de aceasta dificultate, Ei au realizat faptul eft 0 singura existenta nu le este suficienta pentru a imagina prea rnulte lumi literare .. Ca urrnare, au plasmuit cate un cadru material anurnit, populandu-I apoi cu personaje §i intamplari, Astfel au aparut cunoscutele romane-ciclu care contin, in mod virtual, posibilitatea de a continua la nesfftrsit. Desigur, respectivii au tori au proccdat in functie de posibilitatile lor imaginative §i, nu in ultimul rand, in functie de cunostintelc lor stiintifice. Oricui Ii cste, practic, la indernana sa irnagineze un Parnant situat intr-o perioada post-atomica. Mai putin usor este sa plasmuiesti 0 umanitate raspfmdita in intreaga Galaxie sau chiar In spatii §i mai vastc.

S-a constatat si aparitia unui efect secundar. De regula, marile cicluri epice de Ielul celor despre care discutiim rnanifesta 0 tendinta de micsorare a amplitudinii artistice. in cartile mai multor au tori s-a putut observa en optima rcalizare literara a Iost obtinuta In primul volum al ciclului, energia crcativa scazand apoi In mod progresiv. Poate ca lectura SF este interesata In mod special de ineditul unei lumi noi §i doar in subsidiar de ceea ce se intampla In aceasta, S[I fie yorba despre 0 atentie mai scazuta acordata personajelor, ca indivizi, In dauna ansamblurilor socio-materialc? Daca lucrurile ar sta astfel, literatura ce Ioloseste modalitali ~i motive SF ar capata un anumit statut de autonomic, spre satisfactia unor teoreticieni. In accst caz, personajele ar trebui considerate niste anexe mai degraba tolerate decat indispensabile.

Argumentul simplu, menit sa rastoarne aceasta posibila teorie, este de bun simt. Daca interescaza in special structurile socio-materiale insolite, atunci de ce autorii scriu in continuare povestiri §i romane populate de individualitati? ~i de cc preferinta cititorilor pcntru acestea din urrna pare a fi intacta?

anticipajia

FRAGMENTE CRITICE

Probabil ca este necesara 0 precizare referitoare la calitatea Iiterara, Unii autori, in mod vadit, dovedesc 0 anumita inaptitudinc in materie de construire a unor personaje complexe §i inedite. Se pare ca "efectul de plictiseala", aparut in cazul unor cicluri, se datoreaza stereotipiei psihologice a personajelor. Cititorul incepe de la un moment dat sa prevada ce se va intampla. Este necesara 0 inventivitate iesita din cornun, pentm a imagina intamplari inedite in esenta lor. 0 anumita repetitivitate a conflictelor pare inerenta.

De cc n-au scris cicluri autorii rornani?

Mai intai, datorita ezitarilor lor In materie de profesionalizare. Practic, nici-un prozator, pana in prezent, nu s-a dedicat in intregime literaturii de gen. In diverse feluri, fiecare a practicat-o mai mult ca pe un hobby decat ca pe 0 profesiunc asurnata in proportie de suta la suta. Vladimir Colin, de exernplu, lucra intr-o redactie. in plus, ave a vocalic de povcstitor, constructia unor rornane de mare anvergura nefiindu-i la indcmana. Adrian Rogoz, la randul lui, a dovedit en poatc sa scrie roman, dar n-a avut timp sa continue. Activitatea de editor si animator i-a consurnat prea multa energie. Afirmatii ascmanatoare pot fi facute in legatura cu autori aflati astazi in plina puterc creatoare. Unul a devenit jurnalist, altul, un fervent participant la manifestarile rniscarii SF, un al trcilea practica nu stiu ce profesie I'ara nici-o Iegatura cu Iiteratura. Cineva a prcferat sa devina traducator, altcineva a abandonat literatura considerand-o drept ceva lin and de adolescenta. Aceasta tipologie a renuntarii ar putca fi continuata, incluzandu-i desigur in ea §i pc autorii Iipsiti in mod obiectiv de vocalic pentru roman.

Oricat ar parea de curios, miscarea SF, cu toate manifestarile ei bazate pe prietenie si pc marirea interesului pentru §tiinla ~i tehnica, a avut un rol in acest proces, Ea a produs rani §i SF jockeys, dar nu scriitori. San, in orice caz, nu romancieri. Pcrsoanele aflate intr-un nemaiincheiat periplu prin cenacluri, tabcre si conventii nu au, pur si sirnplu, timp sa lucreze, sa se inhame la

3

FRAGMENTE CRITICE

munca dura de documentare, constructie ~i redactare.

Intra 111 discutie ~i lipsa de independenta materiala, 0 situatie greu de' suportat ~i de invins. Se naste un cerc vicios, iar anii tree ... Nu scrii romane, fiindca n-ai bani de trai, n-ai bani, pentru ca nu scrii romane ...

o carle fasclnanl"

o indeletnicire preferata a autorilor manieristi este clasificarea Iantczista. Sa ne amintim, de exernplu, de taxinomiile lui Borges. Actul d( a clasifica este inrudit cu acela de a colectiona, Or, unde se gasesc spiritele cele mai paradoxale altundeva dedit printre colectionari?

Mandics Gyorgy esle, se pare, unul dinIre cei preocupati de inrudirile inaparente dintre lucruri ~i fi inte. Cartea sa (Enciclopedis Fiintclot Extrutetcsttc. I. Humanoizi §i Pseudobumsnoizi, Editura S.C.S. Ivan Krasko) a aparut in 1996 ~i, suntem preveniti de au tar, nu este comercializabila. De ce nu se po ate vinde sau cumpara? Mister. Mai bine zis, unul dintre mistere.

Suntem in Iata primului act al unei intreprinderi realmente ciclopice, ce promite sa atinga proportii imense. Autarul inven'ariaza 369 de cazuri legate intr-un fel sau .iltul de OZN -uri. In paralel, el propune clasificari §i speculatii cu privire la evolutia materiel consti ente de sine, ajungand la concluzii fascinante. In mod vadit, paginile cele rnui intcresarue ale cartii sunt acelea unde autorul incearca sa descrie ceca ce numeste "HOMO COSMICUS de gradul trei sau UNICUL Atotputernic ~i Nemuritor", Prin cateva precizari, autorul se delimiteaza de literatura ocultii din diverse epoci. EI inlocuieste "spiritul" prin "conceptlll general aJ matricei de energie-informatie, generata, adrninistrata de UNICul Metagalactic". Ce urmareste UNICul? Autorul arata di .rostul existential al U'Nl Cului este informatia".

4

Acesta doreste ca in Univers sa se poata naste .rnereu noi civilizatii naturale, ca sa traiasca noi experiente neconsumate, ~i astfel sa genereze noi informatii UNICului". Exista ~i a interdictie. Nu este permisa ,,formarea unei civilizatii globale, caci aceasta ar conduce la dorninatia unei culturi unice, a unui model uniformizat. Aceasta ar insemna, pe termen lung, condamnarea la moarte inforrnationala a UNICului."

Intrebare a este daca aceste speculatii magnifice ii apartin lui Mandics Gybrgy. Sa speram ca raspunsul este afirmativ, desi in chiar bibliografia volumului, a carte aparuta in 1983 este rezumata in felul urrnator:

"Supercivilizatiile sunt posibile. Tacerea lar se explica prin valoarea diversitatii in Univers, de aceea nu ne contacteaza."

Cartea este foarte interesanta, dar limba ei este incredibil de stangace. Se pare ca, exceptand primele aproximativ 93 de pagini, rnanuscrisul in limba romana (prima versiune, originala, a aparut in limba maghiara, in anul 1994) n-a fast revazut de un profcsionist. Traducerea, in nenumarate ocazii, este execrabila, dezacordurile sunt prezente cu sutele, folosirea verbelor este de-a dreptul dezastruoasa, In aceasta ultima privinta exista ceva foarte amuzant. Anume folosirea formei verbale numite de gramaticieni .Jmperfectul copiilor", In jocurile lor, copiii folosesc imperfectul in locul prezen tului. lata un exernplu din volum: "La 25 apr. 1973, in Enfield din statui Illinois, domnul Henry McDaniel auzea un zgomot din afara, Era ora 21:30. Se uita prin geam, sa vada oare cine, sau ce, agita cainii." Greselile de limba sunt nenumarate, dar nu ne impiedica sa citim aceasta carte fascinanta, Este greu de inteles de ce autorul n-a recurs la serviciile unui profesionist, varbitor nativ de limba romana,

anticipatia

PimA

D

U nele povesti incep eu deserieri 'Iungi ~i amanuntite. Oamenii " obisnuiti, ea durnneavoastra ~i ea

mine, sar peste ele din reflex, fara sa le dca atentie. De obicei ei citesc mai mult in tren, autobuz sau metrou ~i nu prea au timp. Alte povestiri se ocupa de toate detaliile privitoare la personaje, insirand amintiri din copilarie, portrete fiziee sau morale ~i nesfarsite introspectii psihologiee care pana la urrna dilueaza cu totul povestea propriuzisa, Asta in cazul in care rnai rarnane loe §i pentru ea.

Am scris textul de fata atilt de bine cat m-am priceput, lasand deoparte ornamentele acclca greoaie care, in definitiv, nu folosesc la nimic. Povestea e despre un om pe nume S. N-am sa va spun ce infi'iti§are are, cum arata locuinta lui sau alte lucruri de acest fel. Banuiesc cii §i dumneavoastra va place sa vii puneti imaginatia la lucru din cand in cand. Trebuie totusi SCI va spun ca la inceputul accste i povesti S. locuia singur, fiindca sotia il parasise, nu stiu bine din ce motive.

S. era asezat la masa de lucru §i-§i inchipuia ca scrie. De fapt, in sinea lui era foarte convins de asta, cu toate ca in cateva ore bune nu reusise sa astearna pe hartie dccat doua paragrafe. Era expert in pierdcrea tirnpului; spre exemplu, cele mai propice ore ale diminetii le irosise ascntind creioane. E drept ca le ascutise impecabil, insa asta nu-l ajutase cu nimic in redactarea textului la care lucra.

Tocmai rodea c apatul unui creion, storcandu-si creierii in cautarea unei idei cat de marunte, c and suna telefonul. Bodogiinind ceva despre intreruperea concentrarii

anticipatia

LIN

Pcntru Sebastian A. Corn care. in mod independent, a aVlI{ ucccusi idee.

~l ore nepotrivite, S. se ridica sa raspunda, - Alo, tu esti, S.?

- Da. CAsta ttebuic sa fie Roger, diipii

voce.)

- Roger la telefon. Cc rnai Iaci?

- Uite scriam ccva §i rn-a intrerupt telc-

fonul, (Jar i s-a dcsptitts scotch-ul de pe margine. Miiine 0 sa caut tui sutui: ca sii-i tixez carcasa.)

o parte a mintii lui S. stie cii de fapt trecusera trei ani de cand carcasa telefonului trebuia reparata, §i ca de Iiccare data el amana reparatia pentru un "maine" care, foarte probabil, nu va veni niciodata.

- Scuza-rna cii te-am intrcrupt, Stii, pregiitesc 0 antologie pcntru edi tura Rhea ~i m-um gfmdit sa-ti ccr un text.

- Vrei unul din celc vechi?

- Drept sa-ti spun, nu. Tipii a§tia de Ia

cditura sunt intcrcsati de texte inedite, care sa atraga publicul.

- Aha. Intcleg. Vor srI rna incadrcz intr-o terna anurne?

- Important c S{I fie hun din punet de vedere literar. Cinspe-douazeci de pagini.

- E vreun terrnen limita?

- Deocarndata de-abia au initiat proiec-

tul. Cam in doua luni ar fi bine sa-l aduei. Daca poti §i mai repede de-atat, e perfect.

- Bine. Mersi cii m-ai anuntat.

Asezli receptorul la loc in furca ~i se intoarse l a mas a de lucru, rernarcand in treacat ca ar fi trebuit maturat covorul. Desi remarca asta in fiecare zi, nu mantra mai des de doua ori pe an.

Redactarea primei versiuni a textului ii lua trei saptamani de opinteli §i came, in care rupse cateva duzini de ereioane §i prapadi un sfert dintr-un top de hartic, La

5

DEADLINE

sfarsitul celei de-a doua saptarnani, exasperat de faptul ca periodic trebuia sa intrerupa lucrul si sa foloseasca ascutitoarea, cumpara un creion mecanic.

A doua zi dupa ce predase textul (era spre sfarsitul lui rnai, §i prin fereastra deschisa intra parfumul florilor de tei) primi un nou telefon.

- Salut. Sunt Roger.

- Buna.

- In Iegatura cu tcxtul. E bun, dar mai

trebuie lucrat nitel. Stii tu, inca 0 versiune, poate chiar doua.

- Bine, Roger.

- N-ai putea sa-l dactilografiezi?

- N-am masina de scris. Are ceva daca

§i noua versiune c scrisa de mana? Scriu cite], adauga cl pe un ton de scuza.

- Bine, fie. A, mai e ceva. Vezi ca Rhea vor sa scoata un periodic - un fel de publicatie trimestriala, la dimensiunile unei carti. Incearca sa mai scrii niste texte.

- 0 sa mai scriu. Multumesc ca m-ai anuntat.

Se intoarse la rnasa de lucru §l schirnba mina creionului mecanic, apoi incepu sa rcdacteze noua vcrsiune.

In s aptamfmn care urrna, scrise 0 nuvcleta de douazeci ~i cinci de pagini pe care 0 trirnise unei rcvisre, Cateva zile mai tflrziu, pe cfind lucra la un text destinat publicatici trimestriule, unul din redactorii revistei ii telcfona pentru a-i spune ceva gen: "Ne-a p lacut , 0 publ icam, mai trimiteti. "

Inceputul lunii iulie il gasi robotind la patru texte lungi, in diferite stadii de finisare. Editura Rhea ii plati drepturi de autor pentru primul text, iar revista "Alpha" pentru alte doua. In drum spre casa, avand in portofel 0 suma frumusica, se gandi alene sa piece la mare miicar 0 saptamana.

lsi cauta cheile ca sa descuie usa de la intrare cand telefonul incepu sa sune. Pana sa descuie toate broastelc, scapa cheile de catev a ori. Navali incaltut in sufragerie, maraind catre telefon: .Jrnediat, imediat."

- Da, S·. la telefon.

- Sunt Roger. Bravo, dornnule, Ie-au

placut textele trimise. Mai vor. - Dar eu vroiam sa ...

- Nu se face sa-i refuzi. Ai vazut ce

6

draguti au fost §i ce bine au platit. - Da, dar. ..

- ~i gandeste-te ca tc roaga sa Ie mai

dai texte. Crezi c-or sa te roage cine stie cat? A, bine ca mi-am adus aminte. Te mai roaga §i sa-ti iei 0 rnasina de scris.

S. se lasa incet pe un scaun, vazand cu ochii mintii cum saptamana lui la mare se risipea.

- Nu poti zice ca n-ai bani. Acum iti poti perrnite chestia asta.

Cumpara 0 masina de scris chi ar in saptamana cand dadea faliment Iegendara companie americana Smith-Corona, pe ale carei masini dactilogr afi asera Ernes t Hemingway §i William Faulkner.

Ponte in august sa plcc undeve, l§l zise el in timp ce aseza masina pe birou. Stia ca n-avea sa plece nicaieri, dar ii placea sa se gandeasca Ia 0 mica vacanta,

La inceput li veni greu sa dactilografieze, insii cxersand cu asiduitate, zi dupa zi, capata intr-un interval destul de scurt 0 dexteritate aprcciabila. Chiar ~i cuvintele incepura sa i se inchcge in minte in ritmul dictat de clapele masinii de scris.

Intr-o zi de Ia inceputul lui august, in camera de Iucru a lui S. se asternu tacerea. Cauta un sinonim care sa se potriveasca rnai bine in ritmul Irazei, iar [iuitul cc-i rasuna in urechi dupa ce incetase tacanitul masinii de scris nu-I ajuta deloc sa se concentrczc.

Se simti aproapc usurat cand telcfonul incepu sa sune,

- Domnul S.? Buna ziua. Ma numesc Maria Ron. ~i sunt redactor Ia revista .Cer deschis", Probabil 0 §ti\i. Apare lunar.

A, chestia aia insipidii pcntiu gospodine. - Desigur, doamna, E 0 publicatie de ... mm ... de inalta tinuta.

- Va rnultumesc,

- Sotia mea obisnuia s-o cumpere §i din

cand in cand 0 parcurgeam §i eu cu interes. - Sunteti amabil. V -am telefonat sa vli solicit pentru niste colaborari. Am dori sa publicam texte de-ale dumneavoastra.

Desigur, doamna. (Nu ti idiot, si-esa ai ptea multc pe cap.) Mi-ar face placere.

- Saptamana viitoare mi-ati putea trimite ceva?

- Ar fi prea repede. In fine, sa val ce pot face.

anticipatia

Se aseza din nou in fata masinii de scris, cautand sinonimul acela care se incapalana sa nu apara.

La jumatatea lui septernbrie primi alt gcn de oferta, ceva la care vi sase de multi ani, tara sa-i marturiseasca nimanui aspiratia. Dar vestea ca-§i putea urma unul dintre visurile secrete nu-I bucura, Dimpotriva.

- Roman? Vreti sa scriu un roman? (Nu acum, am atuee de scris, nu acum.) Cand v-ar trebui?

- Peste doua luni, ii raspunse 0 voce pe care nici rnacar n-o putea identifica.

Privirile ii cazurii pe un obiect care zacea langa perete, ceva ce sernana cu 0 bucata dintr-o camera de bicicleta, un fel de tub ncgru care de fapt era 0 Ioaie de indigo uzata, aruncata acolo de cine stie cando Ii venea §i lui sa se ghemuiasca acolo, langa perete, §i sa nu mai raspunda la telefon. Macar 0 vrerne:

- N ... nu vi se pare cam putin?

- Georges Simenon i§i scria romanele in

trei saptamani. replica vocea din receptor, ncmiloasa.

Dar Margaret Mitchell a Iuctut zece ani la romanul ei, protesta gandul nerostit al lui S.

Sfarsitul toamnei II gasi Tntr-adevar cu primul roman sub tipar si cu al doilea in curs de elaborare. Ca sa nu mai intrerupa lucrul din cauza curnparaturilor, aranjase cu o pizzerie din cartier sa-i trimita produsele la domiciliu de trei ori pe zi, la ore fixe.

Intr-o dimineata, pe la noua, cand lucra cu mare spor. il intrerupse din nou telefonul. AI' tiebui sa tsi nenorocitul de iir, i§i spuse el, dar se ridica sa raspunda.

- Ce-i cu tine, S., de nu mai iesi din casa? (Roger.) Nu tc mai vede omul cu lunile.

- Am lucrat 0 gramada.

- Ar trebui sa icsi rnacar ca sa-ti iei

banii. Aia de la Rhea sunt disperati. NU-§i pot incheia situatia financiara pe anul trecut fiindca nu [i-ai ridicat drepturile de autor.

Drace. Anul trecut. $i mii miram de ce e-asa de viscol in noiembrie.

- Nu... nu pot. Acum lucrez Ia un nou roman. ~i mai e §i proza scurta, Sunt prins. - Da, omule, dar trebuie sa te duci.

- M-a§ duce, dar nu pot. (Miicer 0 zi

sa nu mal dactilografiez. Mii dol' incheie-

antlclpatla

DEADLINE

turile si-mi simgereezt: buticele degetelor.i Nu pot nici sa raspund la telefon. Ma intrerupe din lucru,

- Deschide-ti §i tu un cont in banca, Sugestia venise pe un ton destul de glumet, insa S. 0 aplica intocmai. Cornunica nurnarul sau de cont tuturor editurilor cu care colabora §i ruga insistent ca drepturile de autor sii-i fie depuse acolo.

Pentru telefon gasi 0 alta solutie. Cumpara un dispozitiv pentru preluarea apelurilor, pe care inregistra urrnatorul anun]:

"Buna ziua. Sunt acasa, dar am atat de mult de lucru inc at nu pot conversa cu dumneavoastra. Daca vreti sa-rni lasati un mesaj, vii rog sa vorbiti dupa ce auziti semnalul. s ,

In martie, pe langa obisnuitele cornenzi care soseau aproape zilnic, prin telefon ii veni un sfat:

- Nu po]i lucra mai departe pe rnasina de scris. Uneori trebuie sa lucrezi pe text §i e greu sa redactilografiezi pagini intregi. Curnpara-ti un computer. Maria Ron.

Asculta sfatul §i cornanda un Pentium pc care firma i-I instala la domiciliu. Tastarea ii cerea un efort mai mic decat dactilografierea, totusi durerilc din maini §i degete refuzara sa dispara. Incepu sa-§i scufunde palmele in apa rece de cateva ori pe zi, insa nici asta nu-l ajuta prea mull.

Pe intai april ie, mainile ii facura 0 Iarsa, umplandu-se de carcei §i refuzand sa rnai lucreze. S. era presat de editura Nexus Srl definitiveze eel mai recent roman al sau. Vrand - nevrand, a trebuit sa mearga la 0 clinica medicala.

Specialistul care-I consulta clatina din cap §i-§i aprinse 0 tigara. In acest fel contravenea legii care interzicca fumatul in locurile publice, insa viciul era mai tare decat el.

- N-am vazut asa ceva de cand sunt.

- E, haideti, dom' doctor ...

- Zan. Am tratat mineri, zilieri, gropari,

dar niste m aini in halul asta n-am mai vazut.

S. ridica din umeri, cam dezorientat.

Medicul nu parea sa glumeasca.

- Dar n-am facut nimic deosebit. Am dactilografiat, atata tot.

- Sunteti furier la vreo unitate militara?

7

DEADLINE

- Da' de unde. Sunt scriitor.

-- Ar trebui sa stati departe de masina

de scris ...

- Tastatura.

- Ma rog, de tastatura, eel putin sase

luni, daca nu chiar un an.

Sirnti ca-l strabate un fior de spaima.

- Un an? Dar nu pot! Am contracte, angajamente ...

- Posibil, clatina medicul din cap, dar eu unul nu viid cum 0 sa Ie puteti indeplini. Falangele sunt intr-o stare de plans, ligamentele de-abia se mai tin... De carpiene ~) metacarpiene nici nu vreau sa va mai spun.

- Nu rna pot opri. Nu acum.

- Daca nu vii opriti, §i inca repede, 0

sa ajungeti la cutit.

I se paru 0 exagerare. Nu era.

Dupa inca 0 luna a Cost intr-adevar nevoit sa-~i arnputeze arnbele maini, rnontandu-si in locul lor niste proteze mioelectrice. Pentru coordonarea protezelor, in rnaduva spinarii i s-a montat un implant din lanturi de proteine sintetice, proieetat special pcntru metabolismul sau. Calatoria in strainatate, spitalizarea, protezelc, operatia propriu-zisii ~i medicatia ii secara complet conlui banear. Gcnero ase, editurile cu care colabora acopcrira uriasa diferenta de cost.

In perioada de convalescenta, 0 secretara indatoritoare transmise textele lui S. in lara prin Internet.

Cand rcveni acasa, cu bratele ciuruite de accle intravenoase, sc simji dezgustat de stratul gros de praf care acoperea mobilele. Scurta calatorie 11 dczobisnuise de murdaria din casa. I)i propuse sa angajeze 0 ferneic care sa-i faca menajul, insa deocamdata nu avea cu ce s-o pljiteasca. Pe monitor il asrepta un mesaj sosit prin posta electronica:

"Midas vor un roman peste doua saptarnani.

F.oger"

lsi facu 0 cafea tare §i se aseza imediat la lucru.

Cu toate ca amputarea mainilor si internarea in spital il afectasera mult, S. nu-si permise luxul unei perioade de odihna. Dimpotriva, cererile din partea editurilor il silirii sa-§i scada numarul orelor de somn.

8

Dupa un timp incepu sa bca patru-cinci cafele pe zi, apoi sa recurga la stimulente mai puternice.

In septembrie, pe cand i se lansa al cincisprezecelea roman, S. incepu sa scrie direct pentru multimedia. Trecerea prin procesul invechit al tiparirii i se parea deja 0 pierdere de timp. Tot atunci observa ca-l sangerau gingiile si-i cadeau dintii. tScotbut. A vitaminozii. Hiene itisuiiciept de vsriatii !ji de bogata in vitamine.) Is i propuse sa curnpere cateva kilograme de citrice dar, presat fiind de aparitia iminenta a unui nou velum cu proza scurta, uita.

Inceputul lui octombrie il gasi tastand furios, in timp ce un cozoroc-rnonitor din plastic verzui, transparent, ii prezenta un rezurnat al stirilor zilei. Ajunsese sa culeagii inforrnati i , sa imagineze, sa scrie §i sii redacteze concomitent, nu secvential. Albise de tot, ii slabisc vederea, iar chelia ii avansase ingrijorator. Oricum renuntase sa mai apara in public, deci n-avea irnportanta.

Scrise eel de-al douazeci §i doilea roman al siiu in trei zile §i sase ore, cu opts prezece ore mai devreme decat termenul de predare. Dupa cc tasta cuvantul "Smr§it" aluncca de pc scaun, Rarnasc 0 vrernc pe covor, intre tavi de carton unsuroasc §i cesti din plastic, pline cu za] de cafca. Respira rar. Nu-si dorea sa se mai ridice.

Telefonul ii zgarie timpanele eu piuitul sau strident.

N-ai deciit sa sutii. De-sio am liuit masiniiriu aia care tiispundc.

CUe. .Buna ziua. Sunt acasa, dar am atat de mult de lucru .....

- IndH nu pot con versa cu durnneavoastra, ingana S. ca prin v is. Daca vreti sa lasati un mesaj ...

" ... Va rog sa vorbiti dupa ce auz iti semnalul," incheie vocea sa inregistrata pe caseta aparatului,

- Sunt Roger. Stiu ca esti acasa. Vino la telefon. Trebuie sa vorbim.

S. se sterse la gura §i constata, distrat, ca pe dosul mainii ii ramasese sange.

- Hai, nu face mofturi, se auzi vocea lui Roger.

Ridica receptorul, cam fara tragere de inima. §i iistni« i s-a desprins carcasa. Maine 0 sii-l Jipesc.

antlcipatla

- Ce e?

Nu mai -avea mCI energia necesara pen-

tru a respecta bunele maniere.

- Nox mai au un contract pentru tine.

- Sa fie sanatosi. Nu mai pot.

- Stai sa-Ii spun despre ce e Yorba, re-

plica celalalt, usor iritat.

Nu insista, Nu mai pot.

Nu-i poti refuza asa, apriori.

Degetele de titan ale protezei se stransera pe receptor.

- Nu-i chestie ca n-as vrea. Nu mai pot. Nu mai pot sa scriu. S-a terminat.

V:1d cii Ii-a cam pictit glesul. Asra chiar nu Ii s-a mai intiunplut niciodatii, Roger.

- Chiar nu mai poti sa serii? se auzi intr-un tarziu vocea ccluilalt, incarcata de neincredere.

- Ma mir cum de mai pot vorbi. tSeu respite, cil venl vorba.)

- Mda.

Dupii aceasta remarca neconcludenta urma

o taccre lungii, care deveni stanjenitoare pcntru amandoi.

- De ce?

- Poftirn? facu Roger.

- Am intrebat "de eel", De ce a trebuit

sa fiu prcsat eu termene-lirnita din ce In ce mai scurte, cu contracte din cc In ce mai rnultc?

- A, asia.

Cu lonul cuiva care §l-a amintit de 0 bagatcla.

- Chestie de rentabilitate. N-are rost sa platesti cateva decenii la rand un scriitor care produce un volum la doi-trei ani cand Ii po Ii epuiza talentul literar intr-un an, maximum doi. Aprinzi lumanarca la ambele capete. Bati fiend cat e cald.

- ~i mainile melc? Protezele mioelectrice'! Implantul? Uzura nervoasa?

- Efecte secundarc, ii retezaRoger suvoiul rcprosurilor. In principiu ... toata treaba seamiina cu 0 ferma de pasiiri .

. -; - Cu ce?!

- Cu o ferrna de pasari. Inchizi pasarile intr-un spatiu cu lumina artificiala. Reglczi alternanta luminii-intuneric la douasprezece ore. Gainile fac cate un ou. Treptat, reduci intervalul la unsprezece ore. Apoi la zece. ~i tot asa.

- Dar ce-are a face ... ?

anticipatia

DEADLINE

- Are. Gainile fae oua din ee In ce mai repede, pana cand, reglandu-si ritmul biologic pentru 0 alternanta Iumina-intuneric de o ora, sau chiar mai putin, se golesc de oua in numai cateva saptamani. Cu alte cuvinte, intr-o luna-doua epuizeaza potentialul de fertilitate pe care-l aveau pentru intreaga viaIa.

- Asta seam ana ... , zise S. cu voce slaba, speriata,

- ... Cu scurtarea progresiva a terrnenelor-Iimita care ti-au fost impuse. Nu te infuria. (Nici n-am motive.i De-acum, toti scriitorii vor treee prin asta, indiferent de valoarea lor. ~i mie mi s-a aplicat acelasi tratament, daca asta te consoleaza cu ceva. (Sigut. Mil consoleazii. Enotm.i Priveste latura pozitiva a lucrurilor. Ai terminat eu cariera asta si te-ai ales cu un castig frumusel.

- Care castig? Totul s-a dus pe rnasina de scris, pe computer, pe robotul telefonic, pc proteze §i implanturi §i intcrventie chirurgicala si spitalizare §i aparatura care de-acum n-o sa-mi mai foloscascii la nimic.

- Exagerezi. In fine. Te poti lansa intr-o alta cariera. Esti inca tnnar.

S. inchise teiefonul §i se ridica incet. anevoie, ca 0 marioneta urnpluta cu plumb. Calca peste haine rnurdare, sornoioage de praf §i foi de imprirnanta mototolite. Sc opri In fata oglinzii din hoi, apoi sc rezcmii de perete, pri vindu-si imaginea. Ohraji scofalciti. Gura cazuta inauntru, peste gingiile pustii. Ochi inccrctinati, prinsi intr-o re [ea de riduri premature. Che lie triumfatoare, intinsa dincolo de crcstet. Smocuri de par carunt de asupra urechilor. Picl c ridata, uscaia, atarnand de pe ohraji §i de pe gat. Umeri incovoiati. Piept scofalcit. Spate cocosat din cauza prca multor ore petrecute zilnie la masa de scris,

Incerca sa zambeasca, dar nu rcusi. - Chiar asa. Sunt Inca tanar.

9

LMU

AAtINTIRI ,j",spre

FAT .. FRUM

Z ac pe lespedea de piatra, ce-rni .. tine loc de pat. Din tav anul pesterii se scurg incet stropi reci, Mai rcci decat roca de sub mine.

Stau in serniintuneric, doar cu gandurile §i amintir ile, iar durerea devine tot mai sfii§ietoare. Insuportabila. Ins a 0 indur, pentru ca sper ca neghiobul ala sa gaseasca, in ccle din urrna, drumul spre mine, sa-rni aduca alinarea, Am lasat tot felul de sernne, pentru a fi dcscoperit cat mai usor. Dar individul e prea netot... fara ajutorul altora nu s-a descurcat niciodata... Trebuie sa v in a ... or icat de iar ziu ... il astept, sunt obligat sa-l astcpt, pentru crt doar cl rna poatc clibera de chin. Din nefericire, durcrea rn-a sleit de - puteri, altfel as pomi in ciiutarea lui §i as scapa... Dar zac neputincios pe lespedea tare, aspra, rece ... si-l astept. .. gandind ... arnintindu-rni ... pentru ca dear amintirile mi-au ramas ... Descopar, cu oarecare stupoare, crt amintirile mele sunt legate, intr -un rei sau altul, de el. Existentele noastre s-au impletit, cu voia sau fara voia noastra ...

Despie prima fnt81nire cu FiU Frumos.

Ca toti cei din so iul mcu, rna ocup cu. rapirea printeselor. Definitia in sine e foarte relativa, Nu-i vorba intotdeauna de printese si niciodata de rapiri, Dar dad asa considera opinia publica... Noi ne multumim cu orice fel de fete care indeplinesc conditiile, Ciudat cum sunt transfigurate faptele, cum

10

sunt interpretate aiurea, din considerente obscure, bazare pe traditii §i lipsuri educative ... S-o spunem direct, din cauza ipocriziei ornenesti. Noi n-avern asernenea defecte. N-am dat dovada niciodata de fatarnicie. Desi nu suntem, nici pe departe, perIecti. Un lucru pe care-I facem din bun atate, din altruism, e considerat crima ... Sau, poatc, in vechime, stramosii mei se ocupau cu adevarat cu rapirea printeselor, cu santaje s i rascumparari... Cine mai st ie? Oricum, in traditia populara am rarnas drept rapitori de printese... De Iapt, dupa cum am spus, nu-i yorba de nici 0 rapire, Daca asa zisa victirna i§i insoteste rapitorul de bunavoie si rparticipa cu entuziasm la ceea cc urrncaz.a, unde-i vi na mea? Exista un stu diu care se numcste "Contributia victimei la savarsirea infractiunii" ... Am un talent aparte care-rni perrnite sa simt cand 0 individa, 0 femela umaria, traieste intens necesitatea actului sexual si e dispusa sa se daruiasca oricui, mai ales cuiva impresionant ~i cu renurnc. Uneori, asernenea Iemele sunt urate din punct de vcdere uman §i nu-si gasesc parteneri din rasa lor. In asemenea cazuri, aparitia mea este benefica. Mai ales crt am alte criterii estetice §i nici un fel de inhibitii. Alteori, persoanele respective arata bine din punctul de vedere al masculilor umani. Dar, din considerente sociale, libertatea lor de actiune este foarte ingradita, Ca in cazul printeselor. 0 printesa nu po ate avea de-a face cu un om de rand, iar mari-

anticipatia

ajul poate intarzia din ratiuni de stat. Va imaginati in ce stare de stres po ate ajunge o asernenea faptura... In accasta situatie, ivirea mea ii poate perrnite defularea totala (ce irnaginatie bizarii, exotica,' pot avea individele, cand i§i dau drumul.. .), ii of era posibilitatea de a-si pune in practica, fara retineri, visele erotice, sub acoperirea unui viol savflr§it de un personaj renumit pentru asemenea fapte ...

o introducere cam Iunga, dar obligatorie pentru a ajunge la prima mea intalnire cu Fat Frumos.

Mii aflarn intr-un caste!' Detectasern 0 ferne la intr-o stare de frustrate teribi la, capabila de orice, Am decis sa fae inca 0 Iapta buna ~i sa-i acord un pie de atentie. Planasem usor pe deasupra fortaretei, ignorand sagelilc strajcrilor ce ricosasera din solzii mci (sunt nevoit sa fac un pic de eire, altfel biata fernela n-ar fi crezuta de nimeni si-ar avea necazuri) ~i aterizasern pe terasa din varful turnului un de astepta printesa. Cand rn-a zarit, a sees un chiot de bueurie si s-a napusiit asupra mea, sf'asiindu-si roehia lunga de matase. Am sirntit un oarecare regret viizand distrugerea unui lueru atat de frumos ~i de prctios, mai ales crt cu sunt foarte rncticulos ~i bland din fire. Dar individele cer un simulacru de violenta. Nu-s cu adevarat masochistc, le-ar trece cheful de zbenguiala dacii mi-as pune mintea cu de, dar exista 0 anumita imagine publica a mea si-s obligat sa-rni joe rolu!.

Deci, ne-arn apucat de treuba.. Entuziasrnul iinerci era imprcsionant, decisescm sa-i satisfac toate poftele, oricat de extravagante ar Ii fost. In timp cc faccam 0 pauza (din cauza ci, nu a mea), am auzit pasi pe scari, iar pc terasa a aparut un tinerel subtire, blond, simpatic, care s-a repezit cu sabin la mine.

Peate nu ~ti\i, dar noi avcm posibilitatea de a sulfa Ilacari pe gura. (Uit tot timpul ca-s singurul ramas din rasa mea, vorbese rnereu despre "noi" ... ). Am expirat profund, aruncand 0 valvataie spre spada individului. Lama s-a topit instantaneu, iar el a fost obligat sa arunce chestia diforma ce-i rama-

anticipajia

AMINTIRI DESPRE FAT-FRUMOS

sese in mana, pentru ca-l frigea manerul. Facuse 0 f'igura atat de z ap ac ita , de derutata, ca m-a umflat rasul. Am decis sri nu-i fac nimic §i I-am apucat de ceafa ca pe un catel (imi ajungea do ar pana la piept), I-am intors §i i-am tras un sut in zona posterioara, de I-am aruncat pe scari,

Apoi m-am in tors la printesa eare rna privea plina de adrniratie , s-o rnai multumesc 0 data. Am auzit iar pasi pe scari, M-am rasucit. Tipul venea spre mine ca 0 vijclie. Neavand arrne, s-a repezit sa m{1 izbeasca in boase. La nivelul lui intelectual, nu-i de mirare ca nu stia ca la noi (iar obsesia de pe vrerne a cand cram m ai multi ... ) organele sexuale sunt aparate, cand nu-s folosite, de un solz gros, rezistent. Bineinteles, a izbit eu 0 asemenea Iorta, incnt si-a fracturat pumnul.

Am parasit cu regret tanar a ee pare a cumplit de dezarnag ita ~i I-am carat pc individ, in zbor, pana la eel mai apropiat spital de urgenta. l-au dres (Jasek cfit s-a putut, i-au pus mana in ghips... Cu ocazia asta am aflat, Ia intocmirea Iisci de spitalizare, cum se numea: Fat Frumos.

Dupa aceea, deoarecc serviciile spitalului erau, ca de obicei, execrabilc, am ramus cu cl ~i I-am ingrijit. I-am pus plosca, I-am spalat, l-am sters la fund ... l-am dat de rnancarc, m-am certat eu infirrnierele ~i eu doetorii ... Ca 0 ruda apropiata. Nu s-a uitat niciodatii In ochii rnci ~i singurcle cuvinte pe care mi le-a SpLlS au Iost cele rostite la iesirea din spital, cand ric-am despartit: "Ne mai intalnim noi!".

~i ne-am intalnit ...

ACLlm, cand imi amintesc toate celca, rezultii ca, in decursul ani lor, irualnirile noastre s-au finalizat cu patru sute saptezeci §i trei de suturi in fund incasate de Fat Frumos de la mine ...

Cc-i viata ...

Despte originea lui FiU Frumos. 0 sa iucep. ca de obicei, cu niste explicatii despre mine. Neamul meu e vechi §i glorios. Imi cunosc stramosii din ccle treizeci

11

AMINTIRI DESPRE FAT-FRUMOS

de generaJii, de cand rasa noastra a sosit pe Parnant. Intr-un ceaslov gros, scris intr-o limba §i cu niste caractere pe care doar eu le mai cunosc pe planeta asta, se afla arborele genealogie al farniliei, de inainte de a veni aici. Sase mii cinci sute optzeci si trei de generatii ... Noi, zrneii, am sosit din alta lurne, din alt univers. Cand vorbeau despre el, parintii mei il numeau "taramul celalalt"... Batranii n-au spus niciodata de ce au venit aici. Povesteau insa, cu lux de amanu nte , cum au descoperit strarnosii nostri trecerca intre universuri, cum au strabiitut tune le bizare care s-au terrninat la buza unei Iantani adanci, din care au urcat cu greu, pentru ca era prca ingusta sa-§i poata int inde arip ilc ... Despre cum s-au pornenit pe Pariiant, des pre instal area lor aici ... Dar nu vorbe au despre motivele piiriis iri i taral11ului natal. Nu fusesera un grup de invazie, erau prea putini, cu copii §i Icrnei intre e i ... Cu purine lucruri, indcosebi cartile genealogice... Presupun ca reprczcntau un grup haituit de dusmani in cursul unor luptc politico, sau ceva de felul asta ... Oricurn, nu ne spuneau noua, celor mici, nimic concrct dcspre lurnea lor de obarsic. Doar cii nu putcam sa ne intoarcem acolo.

Teate astca i~i au rolul lor in intclegerea pozitici mclc rata de Fat Frumos.

Individul a purtat multe nurne. Uneori isi spunea Prasle a eel Voinic sau Greuc~anu, ba chiar Prince Charmant. II obseda originea lui princiara. Tocmai de aceea cred ca se tragea din oameni de rand. Amintea 101 timpul ca mama lui fusese imparateasa, dar irnprejur ari lc naster i i vlui rarrianeau obscure... ba Iusese ziimislit dintr-o lacrima, ba dintr-un bob de piper. .. Ramaneai cu impresia cii-i un copil din flori. Care se amagea cu idcea cii, daca tatjil era necunoscut, rnacar mama sa fi fost de nearn mare.

Povestile pc care le spunea n-aveau nici un substrat real. Nurne le irnparatului la curtea caruia s-ar fi nascut era indicat doar prin culori. Imparatul Ro§u, Imparatul Verde, Irnparatul Galben ... 0 idiotenie. Irnperiile sunt dcstul de purine, iar inforrnatiile pe

12

care le furniza el nu se potriveau niciunui. Un imparat rosu ar fi putut fi eel al Jape niei, daca ne luam dupa drapelul nipon. Imparatul Galben, eel al Chinei. Cel negn negusul. Cel verde, sultanul.

Dar toate aceste imperii se aflau departe iar oamenii de acolo apartineau altor rase Fat Frumos era un caucazian blond, cu och albastri, Un arian, deci. Provenea dintr-ur imperiu european? Putin probabil... Ramal la parerea mea ca nu-si cunostea originea § ca, precum Don Quijote, traia cu capul ir nori, intr-o imparatie a viselor. .. Odrasl: vreunci servitoare care nu mai tinea rninte cu cine se culcase, i§i imagina ca-i print ...

Despre inflIp§area lui Flit Frumos. Cane l-am cunoscut, era blond §i subtirel. NL arata rau, dar nici atat de frumos incat S2 ramai mut de adrnirajie. Ca §i in cazul originii, complexul lui de inferioritate II facuse sa-si aleaga un nume care, precum metoda Cou, sa sugereze frumusetea pe care si-o dorea.

Sa firn clari, nu era urat. Dar nici din cale afara de frumos. De-o banalitate des avarlita.

In ultimul timp are parul negru, i ar tenul rozaliu, culoare prea bizara ca sa fie naturala. Banuiesc nu numai ca-si vopseste parul, dar ~i ca se fardeaza,

Cu to ate aste a, sugestia are efect.

Ferneile care i-au cedat reprezinta un numar irnens. De un gen diferit de al meu. Marnoase, in rnajoritate rnai in varsta decat el. Incepea prin a salva fiica din vreo incurcatura §i terrnina in patul rnarnei acesteia ...

Despte cssnici« mea. Va yeti intreba ce cauta 0 asemenea relatare printre arnintirile despre Fat Frumos. Un pic de rabdare. Ramasesem singur, ultimul din neamul men. Noi , zrnei i, putern sa ne irnpreunam ell pamantencele, dar nu putem zamisli. Rasele noastre sunr diferite genetic. Din plictiseala §i satul de hoinare.ala, am dec is sa rna

anticipatia

insor, sa am §i eu casa mea. Avutiile si renumele mi-au permis sa-mi gasesc imediat pcreche, N-aveam mari pretentii de la nevasta mea. Stiam ca deosebirile dintre noi erau prea mari ca sa fim fericiti. Dar puteam avea 0 existents suportabila, daca ne dadeam un pic osteneala ...

Ca orice zmeu respectabil §i care n-are nevoie de scandaluri In casa, de cate ori plecam (in vreo lupta cu vecinii de mosie, sa atac un convoi de negustori sau sa rna angajez ca mercenar In vreo armata - treburile obisnuite ale unui nobil de tara, pentru ca nu aveam ambitii politice, iar viata de la curte rna plictisea) aveam grija ca, la intoarcere, sa arunc buzduganul de la cateva mile de castel. Arma izbea intotdeauna gongul de la intrare (noi, zrneii, am avut intotdeauna talent In manuirea armelor), iar nevasta stia ca soseam. Avea timp suficient ca totul sa fie in ordine la sosirea mea, indiferent ce se petrecuse inainte. Deci, dupa cum am spus, duce arn 0 cxistenta linistita, aproape fericita, bazata pe respect ~i concesii reciproce.

Numai ca, intr-o zi, cand veneam linistit acasa, dupa ce aruncasem ca de obicei buzduganul, m-am trezit cu el inapoi. Am fost suf icient de naiv sa-rni inchipui ca vreun servitor schimbase pozitia gongului, iar arrn a. in loc sa cada la poalele zidului, ricosase spre mine. Asa Gil mi-am continuat drumul. Mi s-a parut ciudat ca nu mi-a iesit In cale nici un servitor. Mi-am imaginat ca se intamplase vreo nenorocire in lipsa mea, §i m-am repezit in dormitor.

Am ram as inlemnit de surpriza. Acolo, in pat. se aflau nevasta, care se uita ingrozila la mine, si Fat Frumos, care-rni ranjea sardonic. Chestia asta mi s-a parut lipsita de fair play. Ne tot batusem (adica il batusern ). dar a strica familia cuiva, chiar §i zrneu ... mai ales dupa intelegerea de care dadusern dovada..; mi s-a parut 0 chestie meschina, de prost gust ... Oricum, mi-am iesit din tfttani. M-am repezit la el, furios. Can alia rn-a intampinat cu sabia scoasa. Nu-I puteam parjoli ca alta data, pentru ca insema' sa stric bunatate de castel, ago-

anticipajia

AMINTIRI DESPRE FAT-FRUMOS

niseala unei vieti intregi. In incapere a ingusta nu aveam loc sa scot palosul., Asa ca, m-arn napustit asupra lui cu mainile goale. M-a impuns el de cateva ori, dar pana la urrna l-am apucat de ceafa si i-am tras cateva scaltoalce, sa stea linistit.

Apoi am meditat indelung, in acornpaniamentul de bocete ale nevestei, care se a§tepta la tot ce putea fi mai rau.

Inca 0 data, sufletul meu a invins,

L-am lasat pe Fat Frumos in pace. Nici nu l-am castrat, nici nu l-am sodornizat, dupa cum imi trecuse prin minte la un moment dat. M-am multumit sa-l urc pe calul lui si sa-l las sa piece. Mi-am luat lucrurile personale §i m-am mutat in pestera asta. ~i asa s-a terminat cu casnicia mea. Nu eram facut sa rna injeleg cu oarnenn, nici ei cu mine.

Despre eaJul lui FlU Frumos. Unul dintre lucrurile care m-au facut sa cred ca individul era schizofrenic a fost povestea desprc calul lui. 0 rnartoaga hatrana care abia se tara. Derbedeul sustinea (~i gasea 0 multime de naivi care sa-l creada) ca animalul se hranea cu jiiratec, ca-si schirnba infatisarea §i intinerea, ba putea chi ar sa zboare. Probabil, niste lecturi neasimilate despre Pegas... Sau 0 transfigurare a vehiculelor cu aburi ... Oricum, tipul era sau nebun , sau escroc. Ba nu, rnai degraba mitornan. Uneori rna intreb daca nu gresesc, daca nu cumva lumea aceea a fantasmelor in care se refugia, II ajuta sa suporte viata reala, cea in care nu era decat un arnarat sarac §! ratacitor, luptand pentru c auze picrdutc dinainte ...

Despre re1alii1e mele eu FlU Frumos.

Dupa prima intalnire, individul declarase tuturor ca menirea lui in lume era de a mii ucide, de a rna impiedica sa fac rau. Dupa cum v-arn spus, opinia mea e ea nu facusem rau nimanui, Dar sunt constient de Iaptul ea oamenii nu gandesc la fel. La urrna urrnei , f ace am parte d intr -o rasa

13

AMINTIRI DESPRE FAT-FRUMOS

straina, eu aspect infricosator, cu 0 putere ce-o depasea cu mult pe ceaomeneasca. Le intelegeam temerile si, orice as fi facut, nu Ie puteam inlatura. De aceea, Fat Frumos devenise campionul dreptatii, simbolul curajului. Oricate defecte avea mincinosul ala, nu-i lipsea curajul. Sau avea un curaj extraordinar, iesit din com un, sau n-avea pic de imaginatie §i de aceea nu putea sa stie ce-i ac eea frica. Oricum, rna infrunta fara incetare, oriuncle rna gasea. Pierdea intotdcauna, dar asia nu-I impiedica sa revina cu prima ocazie.

Recunosc cii, intr-un fel, il respectam.

Mania mea de a analiza lucrurilc scotea la iveala tot felul de arnanunte pentru care ar fi trebuit sa-l disprejuiesc. Insa, entuziasmul juvcnil, incapi1lanarea de a se dedica unci cauze fara sorti de izbanda, rna impresionau, rna emotionau. Si-l lasam, cle fiecare data, sa scape ...

Cred ca rna ura cu invcrsunare. Ii citeam ura in priviri. Amestecata eli speranta di de data asia imi va veni de hac, cand nc intalneam, Amestecata cu spcranta crl va reusi data viiroare cand scapam de cl, cu un sut in fund.

(Jr-

Desen de Marian Leonida

14

Ma bizui pe ura asta. Pentru ca, dac va avea vreun pic de mila fata de min, voi zace ani indelungati pe lespedea asta c piatra din pestera, pana cand cancerul ce-rr roade interiorul §i m-a Iacut incapabil s rna deplasez, rna va rapune, §i ultimul zme va disparea de pe fala Pamantului ...

Iar chinurile sunt atat de mari, incat n le mai suport ...

Cand va sosi, in cele din urrna - pentr. ca va sosi, il cunosc prea bine ca sa fi: sigur ca rna va cauta far a incetare, pan. cane! va da de mine - II voi insulta c. niciodata, II voi jigni de moarte. Ii vo alala ura, pana va infige in mine sabia ce: aducatoare de usurare §i izbavire,

Iar dupa ce-rni voi gasi oclihna, netotu se va indrepta spre gura pestcrii, se Vi aseza pe-o piatra si, privind soarele ce St infige in orizont, umplandu-l de sangele apusului, i§i va da seama ca misiunea lui s-a incheiat, Va sta acolo §i-~i' va plange tineretea irosita si sperantele pierdute... Si-l voi invinge, pentru cea din urrna oara.

De data asta, vesnic.

anticipatia

WOLVERfON

[Fi¢Anapart~din g~n~ralia .: s~riitorilor .. de ..SF .aplb:1J.P,

1a sfar~itul.ani1o:r '80, Dave. Wo1ver~

II ton este unul dintre cei mai talenI tap autori de texte Ide aepune.PovesI tirea de fatll a I apl1tut tntr-o inte'res~tll antologie I intitulatll RuboiuJ !lumilor: ReJatlri, : editata de Kevin I Anderson, care porI neste de 1a ideea I cll personaje cele! bre din toatllumea I ar fi scris reportsjje despre mvazia [martienilor imagiinatl de H.G. Wells 1m romanul RAzboiiuI lumilor (1898). i Dintre celebrele ! personaje fac parte i Pablo Picasso sau

! Albert Einstein, dar ~i scriitori precum

. Henry James, Edgar

iRice Burroughs, :Jules Verne ... ca

r . .. ,

I §i Jack London - i versiunea . pe care 10 Yeti citi in con-

. [tinuare.

I. ~.--.

anticipatia

u a o larna salbatlca

Pierre a intrat In ! Vizuina Ascunsa de pe paraul Titchen,

tarziu, intr-o noapte tara luna. Cci doi caini ai atelajului sau au gafait, si-au incordat spinarile, apoi s-au Imp ins in labele dindarat, maraind furiosi, urand partia, In vreme ce urcau ultima celina. Talpicele saniei au trecut peste crusta zapezii cu sunetul unei sabii scoase din tcaca, iar sleaurile din piele au scaqait.

In noaptea aceca, aerul musca salbatic. Soarele era ascuns de multa vreme - doar la rastirnpuri se zarea in vecinatatea orizontului -, iar gerul ucigas al iernii sosise. Abia dupii 0 luna aveam sa revedem astrul zilei. De saptarnani intregi simteam gerul rozandu-ne, mestecandu-ne vitalitatea, precum un pui de lup care molfaie osul unui cerb caribu mult tirnp dupa ce i-a supt maduva,

In departare, nori de furtuna arnenintatori gone au sprc noi sub sclipirea stelelor, prornitand un acoperis izolator, mai calduros. 0 Iurtuna 11 urma pe Pierre. Printr-un acord tacit, nimeni nu intra In salas decat imediat inaintea unui viscol ~i

nimeni nu rarnanea inauntru dupa trecerea acestuia,

Cei doi huski ai lui Pierre au simtit izul salasului ~I au schelalai t incetisor.

- D' eapta, a suicrat barbatul ~i, dupa ce a derapat pe 0 talpice, a Iasat sania pe 0 parte, langa cclclalte atelaje.

Am observat un balot masiv legat pe ea, probabil 0 pulpa de elan, ~i m-arn !ins involuntar pe buze. A~ Ii platit o suma frumusica pentru niste carne.

De sub copaci, ceilal]i cami de sanie au adulmecat ~i s-au apropiat, prea obositi ca sa rnaraie. Un huskie a liitr at din nou §i Pierre a sfichiuit din bici, amenintand animalul costeliv, pana ce acesta a arnutit. Nu mai toleram zgomotele cainilor. Multi ar fi scos cutitul s i ar fi spintecat caincle pc loc, dar Pierre - un vanator cu capcane extrem de iscusit ~i, cflridva , prosper - mai avea doar doi huski.

- E-n regula, i-arn spus din postul meu de paza, linistindu-l. Nu-i nici un martian prin jur.

Era adevarat: tundra inghetata din rata era nerniscata cat

15

DupA 0 IARNA SALBATlcA

se vedea cu ochiul. In departare se intrezarca 0 linie neregulata de molizi chirciti, negri sub lumina stelelor, iar cateva salcii scheletice razbateau de sub nea de-a lungul raului inghetat care serpuia chiar pe langa saIa~. Muntii indepartati aveau culoarea sangerie a abundentei vegetajii martiene. Cu toate aces tea, Iinutul era In majoritate tumid inzapezita. Nici 0 nava martiana nu p lute a , asemenea norilor, peste z apezi , Pierre a ridicat ochii spre mine, nereusind sa mii zarcasca.

- Jaques? Jaques Landiin? Tu esti? a Intrebat cl cu glas infundat dinapoia gulerului de lup a hainei sale. Ce vesti ai, amice?

- De doua saptarnani, nimeni n-a mai zarit vreun blesternat de martian, i-am raspuns. Au plecat din ] uneau.

Cu catcva saptamani in urma, asupra lui Dawson avuscs e IDe un atac nernilos §i marticnii capturasera intregul oras, folosindu-i pc ncfcricitii locuitori ca sursc de sange. Crezusern at unci ca se indreptau spre pol §i ctl aveau sa ajunga la parfiul Titchen. In anotimpul acosta, noi nu mai puteam avansa spre nord. Chiar daca am fi transportal suficiente alirnentc, martienii ne-ar fi luat urrna> De aceca ne ingropasern aici, ca sa iernarn.

- Oho, piii ell i-arn v;~,1 pe ma'tieni! a vorbit Pierre eu glasul "I nuzal, strangand dill umcri.

I-a Iasat pc caini In harnuri, dar a dat fieciiruia calc 0 bucata de somon afumat. Eram . ncrabdator sa-i aud vestile, insii rn-a las at sa astept . ~i-a tras pusca din toe, fiindca nimeni llU umbla neinarrnat, apoi s-a indreptat catrc sala~, rnergand prin zapada acoperi la cu 0 crustii inghctatii, afundandu-se lot mai mult cu ficcarc pas, pana ce, In cele din urrna, a ajuns pe prispa, Indaratul meu nu se afla nici un Ielinar prieLenos care sa-i calauzcasca pasii. Lumina lui nc-ar fi putut trada.

- Unde i-ai vazut? m-arn interesat.

- In Anchorage, a morrnait el tropaind

~I scuturandu-sc de zapada inainte de a patrunde in salasul cald. Orasul nu mai cste, Jaques ... 'e mo't. Ma'tienii i-au omorat pe toti ... Mon Dieu! A scuipat in zapada, Ma'tienii sunt peste tot!

16

o singura data avusesem nesansa sa observ un martian. Era pe vrernea cand Bessie §i eu plecasem din San Francisco cu vaporul cu zbaturi. Navigasern pana la varsarea lui Puget Sound, iar in Seattle fusesem gata sa acostam, Dar martienii aterizasera deja §i zarisem unul dintre razboinicii lor, purtand un trup din metal care sclipea stins, aidorna bronzului lustruit. Statea de paza, cu armura lui curba ridicandu-se precum carapacea chitinoasa a unui crab; tripodul rnetalic, subtiratec, il inalta, plin de gratie, la peste 0 suta de picioare in vazduh. La inceput, ai fi crezut ca este un turn lipsit de viata, totusi se rotise insesizabil pe masura ce ne apropiasern, privindu-ne asa cum un paianjen fixeaza 0 musca inaintc de a 0 captura. II anuntasern pe capitan ~i acesta rnentinuse cursul spre nord, Iasand martianul sa vanezc pe plaja-i singuratica, sclipind sub soarele dupa-arniezii.

Bessie ~i eu crezusern atunci ca vom fi in siguranta Ia revenirea in Yukon. Nu-rni pot imagina un loc mai inospitalier viejii decat [inutul din vecinatatea Cercului Polar, totusi cunosc binc toanele acestui teritoriu, pe care, intotdeauna, l-am considerat un soi de stapan nemilos, ce-i solicita fiecarui Sllflet de pe imparalia sa sa-§i plateasca datoriile cu regularitate - ori sa moara. Nu rnii gfmdisem ca martienii vor putea supravietui aici, de aceea Bessie ~i eu impachetasem ~i pornisern din San Francisco spre pustiurile inghetate din nordul lui Juneau. Cat de naivi fusesern!

Daca rnartienii se gaseau in Anchorage, pe de 0 parte era bine ca ne desparteau de ei cateva sute de mile, insa pe de alta era rau ca ei continuau sa trtiiasca. Umbla yorba ca, in linuturile mai calde, invadatorii mureau repede, in urma infectiei cu bacterii, Aici, insa, langa Cercul Polar, situatia staten cu totul altfel. Martienii infloreau in deserturile noastre de zapada, Plantele lor cresTeall cu 0 iuteala uimitoare pe orice petec de sol inghetat §i biciuit de vant - in ciuda luminii scazute. Se pare ca Marte este mai rece ~i mai intunecata decat Pamantul ~i ceca ce pentru noi este un lad cu frig ucigator, pentru ei inseamna un Paradis.

anticipatia

Pierre a terminat de tropait §i a tras ivarul usii. Aproape toti reusisera sa ajunga la reuniune. Simmons, Coldwell si Porter nu aparusera si se facuse atat de tarziu Incat banuiarn ca n-aveau sa mai soseasca la timp. Fie ca erau ocupati cu alte afaceri, fie ca-i culesesera martienii,

Eram nerabdator s-aud intreaga poveste a lui Pierre, asa ca l-am urmat in salas.

In zile1e mai bune am fi inc ins la rosu sobi]a din fouta, ca sa trosneasca vesela §i sa mcalzeasca interiorul. Acum, rnsa, nu puteam risca asa ceva. Incaperea era iluminata de 0 lamp a cu gaz asezata pe podea. In jurul ei, incotosmanati in mai multe randuri de blanuri, in neincetata lor stradanie de a se incalzi, se aflau doua duzini de barbati §i fernei din tinuturile Nordului. Desi neintreruptele nenorociri din ultimele luni ii impovarasera si le ofilisera felele, atmosfera era cordiala acum, cand ne adunasem cu totii. Un ceaun cu 0 bautura specials se incalzea deasupra lampii, suspendat de un trepied. To]i s-au Ioit putin cand Pierre a apiirut pe u§a, strangftndu-se cal sa-i f'aca loc liinga lumina.

- Care-s noutatile? a intrebat Kate Chioara, chiar inainte ca Pierre sa fi ingenuncheat langa larnpa si sa-§i fi scos manusile, tragandu-le cu dintii; dupa aceea, barbatul a coborat palmele in jurul stic1ei Iarnpi i , aproape lipindu-Ie de aceasta,

Pierre n-a scos nici un cuvant. Afara trebuie sa fi fost saizeci de grade sub zero ~i pielca fetei ii era rigida de ger. A yea buzcle vinete, iar sprancenele, gene le si barba II erau presarate cu cristale de gheata.

Toti asteptam cu nerabdare 0 veste cat de neinsemnata, insa eu i-am inteles starea de spirit. Nu-i avea la inirna pe cei mai multi dintre ocupantii incaperii, desi la mine unuse dintotdeauna. Pierre era pe jurnatate indian dinspre mama §i considera momentul acesta 0 ocazie de a se razbuna pe ceilalti. A vea sa-i puna sa plateasca pentru fiecare cuvintel pe care-I rostea. A marait, aratand cu barbia spre ceaun.

Kate Chioara a varat inauntru 0 cana de cositor. Jovita §i indoita pe alocuri, apoi i-a intins-o. Pierre a continual sa taca. Trecu-

anticipatia

DUPA 0 IARNA SALBATICA

sera mai bine de doua luni de cand le purta pica. Pierre Jelenc era un vanator ell capcane cu 0 reputatie aproape legendara in nord, un barbat aspru §i viclean. Unii func[ionari de la "Hudson Bay Company" afirmau ca, in primavara trecuta, i§i investise aproape intregul castig in achizitionarea de capcane noi. Nordul cunoscuse dona ierni blande la rand, asa incfit vanatul avea sa fie exceptional - eel mai bun din ultimii patruzeci de ani.

Dar apoi aparusera martienii, iar vanatorii nu-si mai putusera organiza retelele de capcane. In vreme ce cautator ii de aur munceau din greu in puturile lor pe toaui durata iernii intunecate, imbogatindu-se ell fiecare clipa, Pierre risipise un an intrcg de castiguri, iar acum capcanele lui se gaseau imprastiate pe sute de mile in inima [inutului. El insusi, cu toata istetimea sa, n-avea sa fie in stare sa Ie regaseasca in prirnavara urmatoare.

Cu doua luni in urma, Pierre facuse o incercare disperata de a-si recupcra pierderile, ehiar aici, in Vizuina Ascunsa. Beat mort, i§i pusese cainii sa luptc in pujul eel marc din spatcle salasului, dar animalclc lui fusesera prost hranite ~i nu reusise sa cii~tigc nici un ban de pc urma lor. In seara aceea, cinci clintre huskii sai murisera in put. Pierre plecase, negru de furie, ~i de atunci nu mai participase la nici 0 intrunire.

Pierre a dcsertat cana de trasciiu, 0 bauLura draccasca, facuta din brandy, whisky ~i piper rosu, dupa care a intins-o Katei Chioara sa i-a umple.

Pana atunci, doctorul Weatherby citise un articol dintr-un ziar - 0 gazeta publicata cu aproape trei luni in urrnii, in Alberta, mai la sud.

- Asadar, sa continui, a rostit doetorul pe un ton voios.

In mod evident, considerase ca Pierre nu avea nouiati, iar eu cram de parere sa-l lasarn pe vanator sa vorbeasca atunci cane! dorea el. Am ascultat eu rnulta atentie, fiindca pe Weatherby venisem sa-l vad, sperand ca 0 putea ajuta pe Bessie a mea.

- Dupa cum zieeam, doetorul Silvena din Edmonton este de parere ea aiei pot

17

DupA 0 IARNA SALBATlcA

exista §i alti factori, nu numai gerul, care contribuie la supravietuirea rnartienilor. EI atrage atentia asupra faptului ca "aerul rarefiat din nord este mai benefic pentru plamani decat aerul din sud, care este imbacsit cu polen §i nenumarati germeni nesanatosi. Mai mult chiar", adauga el, "se pare ca lumina din nordul indepartat detine a anume calitate care duce la distrugerea microorganismelor daunatoare. Noi, locuitorii nordului, suntem ocoliti de multe bali existente in regiunile calde - lepra, elefantiazisul §i altele. Pana §i tifosul ~i difteria apar rareori aici, cat despre teribilele febre ce fac ravagii In climatele cal de, ele sunt aproape necunoscute de bastinasii eschimosi". Doctorul Silvena precizeaza: "Contrar speculatiilor potrivit carora martienii de aici vor muri la vara, cand germenii sc vor inmulti cu rapiditate, este Ioarte posibil ca martienii sa rarnana pe 0 durata nedefinita In tinuturile noastre nordice. Este foarte posibil ca ei sa se aclirnatizeze treptat cu aerul terestru si, aidorna indienilor, care au devenit rezistenti la pojar §i la varsatul de vant - boli europene -, cu timpul, martienii se vor aventura din nou In zonele temperate".

- Cand a zbura porcu', a bubuit vocea lui Klondike Pete Kandinsky. Geru' din iarna-asta ingheata §i bilcle de pe masa de hi liard. 10 zic eli la pr imavara, cftnd s-o dczgheta paraiele, 0 sa-i gasim pe martienii astia morti,

Klondike Pete parea des prins din' alte tirnpuri. Se vorbea eli descoperise un filon hogat de aur §i ca se inchisese In min a lui, lucrand cate optsprezece ore pc zi, din august pana la Craciun, iesind doar cand i se terminau proviziilc. EI nu participase la Intrunirile noastre anterioare.

- Durnnezeule, a exclamat doctorul Weatherby, tu de unde ai iesit? Noi credem crt martienii au venit pe Pamant dcoarece propria lor planeta se raceste de mii de ani. Ei cauta clima noastra mai blanda, dar asta nu insearnna ca doresc sa traiasca la Ecuator! Ceea ce noua ni se pare monstruos de rece - iarna asta geroasa, care ne chinuie de trei luni - este, In mod limpede, 0 vreme primavaratica pc Marte! Sunt convins eli martienii

18

sun I mult mai vioi aICI. Ba chiar, motivul pentru care in ultimele saptamani nu i-arn mai pre a vazut prin imprejurimi pare de-a dreptul evident: se pregatesc sa migreze spre nord, spre calota polara!

- Doamne, iarta-rna, a clatinat cu tristete din cap Klondike Pete, pricepand de-abia atunci cum stateau lucrurile. Da' de ce nu face armata ceva? Teddy Roosevelt sau politia cal an:: a canadienilor trebuie sa faca ceva.

- Trag de timp, a mormait Kate Chioara.

Stii bine prin ce nenorociri au trecut, acolo-n sud. Nici 0 armata din lume nu poate face mare branza-mpotriva martienilor, Po ate ca n-are rost sa trimita artileria grea peste ei In timpul iernii... poate ca nenorocitii 0 muri pan' la primavara.

- Ba cum sa n-aiba rost! a riicnit un batran. Oarncnii moare p-aicea! Martienii ne suge sangele §i dup-aia ne-arunca ca pe coji!

- Mda, a facut Kate Chioara, da' atata vreme cat 0 sa moara unii ca mine §i ca tine, Tom King, n-o sa-i pese nimanui!

Cei din salas s-au privit intre ei cu chipuri posomorate. Vanatori, cautatori de aur, indieni - neadaptati ce fugiscra de civilizatie. Eram 0 adunatura jalnica, invesmftntati In blanurile noastre, cu trupurile stralucind de unsoarea ranceda de urs cu care ne frecam pentru a ne feri de ger. Kate Chioara avea dreptate, Nimeni nu avea sa ne sara In ajutor.

- Pac at ea nu mai stim nernica despre martienii astia, a comentat Tom King, stergandu-si nasul cu maneca hainei. A privit spre un colt cu ochi urdurosi §i a adaugat cu glasul neconvingator al unui ateu care se roaga Domnului: Da', lipsa de vesti ie semn bun.

Nici unul dintre noi nu credea In ultima lui afirrnatie. V ehiculele martiene care coborasera In sud continusera doar soldati. Dad se apreciase bine, cam treizeci-patruzeci de creaturi intr-un vehicul. Acum, insa, intelegeam ca aceea fusese doar avangarda, simpli cercetasi meniti, poate, sa decimeze armatele noastre §i sa hartuiasca populatia civila, pregatind eel mai mare vehicul, care

anticipatia

coborase cu doua luni dupa celelalte, la sud de Juneau. Se credea ca inauntrul lui fusesera doua mii de martieni, carora li se adaugau cetele de bipezi umanoizi al carer sftnge il sugeau. lmediat dupa aterizarea vchiculului, sclavii iesisera §i incepusera sa sadeasca plante §i seminte de pe alte lumi, care aproape peste noapte cresteau in paduri grotesti de excrescente contorsionate, asemanatoare unor cactusi sau corali, dar despre care doctorul Weatherby ne asigurase ca erau mai dcgraba un soi de ciuperci. Unele plante atinses er a intr-o luna inaltirni de doua sute de iarzi, si acum se spunea ca nu se mai putea calatori la sud de Juneau. .Marea Jungla Martiana de Nord" forma 0 bariera practic impenetrabila intre nord si sud, 0 zona despre care se povestea ca era bantuita de bipezii martieni ce-i vanau pe oameni pentru ca stapanii lor sa aiba sange proaspat.

- Daca lipsa de vesti ie semn bun, atunci sa bern pentru sernnele bune, a ras Klondike Pete, ridicandu-si cana.

- Eu i-arn vazut pe ma'tieni, a spus Pierre pe neasteptate. In Anchorage. Au a's orasul, Mon Dieu, ~i const'uiesc, const'uiesc ... fac un oras nou care estc ciudat ~i totusi minunat I

S-au auzit strigate de groaza §i uimire, toti oamenii vorbind §i intreband in acelasi timp.

- Cand i-ui v azut? a r acnit doctorul Weatherby pe deasupra tuturor.

- Cu douaspe zile-n urna. Acum, irnpcjurul lui Anchorage ceste-o jungla deasa §i ma'tienii t'rliesc acolo, topind metalul zi ~i noapte, ca sa rid ice orasul lor de rnasini. Orasul - cum sa vii zic? - e coplesito, Mon Dieu I E-nalt de cinci sute de picioare '~i poate sa mea' ga singu', pe t' ei picioare, asa ca un scaunas. Da' nu-i un scaunas - e urias. Mon Dicu, e lat de-o mila! Deasup'a lui cste ca 0 cupola de sticla, care palpaie intuna de lumini, mai multe §i mai straIucitoare ca-n Paris! Ia' sub cupola aia, acolo-si cladesc ma'tienii orasul.

Ochii doctorului Weatherby se holbasera de uimire.

- Adica un dom, asta vrei sa spui? Fan-

anticipatia

DupA 0 IARNA SALBATlcA

tastic! Oare se izoleaza inauntru? Este posibil ca astfel sa scape de bacterii?

Pierre a strans din umeri.

- Am fost p'ea depa'te ca sa vad bine.

Po ate-alta data.. Cand 0 sa mai me'g, 0 sa m-apopiu mai mult.

- Gogosi: a facut Klondike Pete. Martienii nu puteau cladi un oras at at de mare in numai doua luni. Frantuzule, nu-rni place cand un nevolnic ca tine glumeste pe seama mea!

In salas s-a lasat 0 tacere apasatoare si nimeni n-a indraznit sa intervina intre cei doi barbati. Majoritatea dintre noi credeau mai mult de jumatate din spusele lui Pierre. Nimeni nu stia de ce erau in stare martienii. Ei zburau intre ylanete §i faureau arme cu raze arzatoare. lsi schimbau trupurile mecanice cu aceeasi usurinta cu care noi ne schimbam hainele. Nu Ie puteam ghici limitele.

Dintre noi, doar Klondike Pete era intrat at de ignorant ca sa puna la indoiala cuvintele lui Pierre, iar acesta s-a strarn bat dispretuitor spre el. Micutul francez nu era obisnuit sa fie Iacut mincinos §i multi oameni cinstiti, care ar fi fost astfel acuzati, ar fi scos cutitul ca sa-si apere onoarea. Era de asteptat 0 lupta intre ei, dar in orice infruntare fizica, Pierre nu i-ar fi facut fata cautatorului de aur.

Se pare a, insa, ca Pierre avea alt plan.

Un suras furis i-a aparut pe chip ~i mi-am inchipuit ca intention a sa-l atraga pe Klondike Pete intr-o ambuscada nocturna §i sa-i fure aurul. Atatia oameni disp arusera in ghearele martienilor, inc at, daca ar fi urzit un astfel de plan, n-am fi aflat niciodata adevarul.

Totusi, nu asa gandise francezu1. A mai tras 0 dusca de trascau §i a trantit cana goala pe margine a sobei reci de langa el. Ca la un sernnal, 0 pala de vant a lovit sala§ul, suierand printre barnele peretilor. Cumva, imi dadusem seama c3 vantul se intejise in ultimele minute, dar abia atunci am inteles ca incepuse visco luI. De obicei, o data cu declansarea lui, faceam un foc zdravan si ne desfatam cu 0 ora sau doua de caldura, inainte de a reveni la propriile

19

DupA 0 IARNA SALBATlcA

noastre baraci, sau in puturile de minerit. II apreciam asa cum se cuvenea, fiindca viscolulne acoperea urrnele, ascunzandu-ne de orice rnartieni care ar fi zburat pe deasupra, ca sa ne vaneze.

Cu toate aces tea, unii dintre noi erau mai neindernanatici ori mai imprudenti. In ultimele trei luni, numarul ni se redusese continuu; oamenii nostri dispareau, culesi de rnartieni,

Gandurile mi s-au intors spre baraca mea, la Bessie, care ramasese acolo, incotosmanata, bolnava §i slabita de gerul interminabil. - A venit viscolu' a racnit careva, Aprindeti focu'

Kate Chioara a dcschis usita sobei §i a apnns un chihrit. Iasca fusese deja pregatita, poate de cateva zilc, in astcptarea acestei clipe.

In scurta vrerne, un foc zdravan duduia in soba de fonta. Ne-am adunat in jurul ei, tacuti ~i recunoscatori, suspinand de satisIactie. Se spunea ca. in timpul viscolelor, masinariile zburatoarc ale rnartienilor erau silitc sa-~i caute adapost in vaile feritc, de aceea nu ne tcmeam cii am putea fi atacati. Banuiam c ii hipczi i pc care martienii ii foloscau drept surse de sfinge §i ca sclavi ne-ar fi putut ataca, daca ar fi zarit fumul, totusi parea putin probabil. Ne gaseam departe de Junglele Martiene §i umbla yorba ca bipezii nu-si paraseau teritoriile familiare.

Dupa ultimele doua saptarnani de frig teribil, avearn ncvoie de ceva cal dura si, in vrcrnc cc rna desfatarn in dcgoarea dumnezeiasca a sobci, i-am auzit §i pe ceilalti oftand rnultumiti. Spcram ca Bessie aprinsese sobita noastra din vechea baraca, careia ii spunearn carnin.

Pierre si-a tras manusile inapoi pe maini; efectul ciinilor de trascau incepea sa fie vizibil. S-a sculat in picioare, clatinandu-se putin §i a bolborosit:

- Mon Dieu, in scam asta, cainii vost'i o sa se bata cu bestia mea!

- Mai ai numai cloi caini, Pierre, i-am reamintit.

Francezul nu era un om imprudent, totusi bautura 11 Iacca sa uite de sine. Stiam ca nu gandea limpede. NU-§i putea permite sa

20

piarda un alt caine intr-o lupta lipsita c

sens.

Sa te ia d'acu', Jaques! In seara ast; cainii vost'i 0 sa se bata cu bestia mea!

A lovit cu pumnul inmanusat in sob rosie ca focul §i s-a impleticit spre mine c o lucire dementa in ochi.

Doream sa-l apar de propria lui persoana - Nimeni nu vrea sa se bata cu cainel tau in seara asta, i-am spus.

Pierre a izbutit sa ajunga pana la mine m-a apucat de urneri si rn-a privit. Ave. chipul cutat §i incretit de ger, dar, des ametiti cle bautura, ochii ii sclipeau viclean.

- In scara asta, cainii vost"i 0 sa s, bata cu bestia mea!

In sala§ s-a facut liniste.

Despre cc animal vorbesti? a intreba Kate Chioara,

- Erati curiosi desp'e ma'tieni, da? s-, rasucit el spre Ierneie, gesticuland larg V'eti sa vedeti un ma'tian? Cainii vost': i-au ucis p-ai mei. Acum cainii vost'i 0 st sc bata cu ma'tianul meu'

Inima a inceput sa-rni buhuie si gandurile mi s-au involburat prin minte. Nu-I vazusern pc Pierre de rnulte saptarnani, iar des pre el umhla yorba ca era unul clintre cei mai iscusiti vanatori cu capcane din Yukon. Gandindu-ma ce anurne adusese din Anchorage, intrebandu-rna ce anume prinsese in capcancle de acolo, mi-am arnintit de balotul masiv, leg at de sanie. Era oare posibil sa fi capturat un martian viu?

In sala§ au rasunat simultan 0 duzina de strigate. Cativa barbati au inhatat un Ielinar si s-au napustit afara, flacara felinarului proiectand umbre grotesti, care au dansat pe pereti. Klondike Pete racnea:

- Cat? Cat vrei ca sa-V pui fiara la bataie?

- Doarnne pazeste: a incercat sa prates-

teze doctorul Weatherby. Va rag, I.lfa 0 luptal Dorese sa studiez creatura!

Protcstele vehernente ale celorlalji i-au innabusit Insa rugamintile.

Ii uram pe martieni, fiindca ne incencliasera orasele, ne otravisera campurilc si nc uciscsera soldatii - fie cu razele lor arzatoare, fie sufocati in otravitorul Fum Negru. Dar, mai mult decat orice, i i uram din

anticrpatta

cauza copiilor nostri nevinovati, care ajunsesera hrana acestor creaturi ticaloase ce ne beau sangele tot asa cum noi bem apa.

Atat de teribil a era aceasta ura, incat cineva l-a lovit pe doctor - mai degraba dimr-un instinct animalic, inconstient, din dorinta de a-I vedea pe martian mort, nu pentru ca ar fi fost furios pebietul om care sc straduise din rasputeri sa ne men tina in viata pe toata durata iernii ucigase.

Doctorul s-a naruit sub Iorta loviturii si a cazut in genunchi pe podea, unde a ramas cateva clipe, privind scandurile negeluite ~i murdare ~i inccrcand sa-si vina in fire.

Intre timp, altii incepusera sa strige: - Batem palma!

- Cat vrci pentru 0 lupta?

Pierre se gasea in mijlocul unui vartej ametitor de trupuri §i zbiercte. ~ tiarn cu prccizie ca in odaie nu se aflau decat doua duzini de oameni, cu toate aces tea numarul lor parea mult mai mare. Pot jura cu mana pe inirna cii, in clipa aceea, mintea mea avea imprcsia crl in srtla~ sc gasea intreaga populatic a Pamantului, agitand pumnii prin acr, blestemand, amenintand, cerand sfingele martianului.

Eu insurni m-am auzit urland: - Cat vrei? Cat vrei?

-5i, cu toatc ca nu rna implicasern nicio-

data in salbaticul sport al luptelor -dc cairu, m-am gandit l a propriile mcle animalc, aflatc In [ala salasului §i m-am intrebat cat a~ Ii Iost In stare sa platesc ca sa Ie viid sf'artccftnd un martian. Raspunsul a Cost simplu: a~ fi dat ~i camasa de pe mine.

Pierre a ridicat bratele, cerfind liniste, ~i a rostit un pret, iar daca acosta vi se pare cxagcrat, atunci trcbuie sa §tili ceva: in secret, cu totii credeam ca vorn muri inaintc de venirea primaverii. Banii nu insernnau aproape nimic pentru noi. Cei mai multi nu rcusisern sa ne pregatim asa cum trebuia pcntru iarna §i sperasern ca un elan sau un c aribu ave au sa ne sco atii la Iiman din lunile salbatice. Insa m artieni i culegeau elanii §i cerbii caribu la fel cum ne culegeau pe noi. Multi dintre ocupantii salasului stiau ca, pana la primavara, aveau sa-~i fi mancat cainii de sanie. Banii nu mai repre-

anticipajia

DupA 0 IARNA SALBATlcA

zinta rurruc pcntru cei care cloresc doar sa supravietuiasca.

In acelasi limp, stiam ca altii aveau sa profite de pe unna martienilor. In sud, negustorii de asiguriiri vincleau polite irnpotriva unor invazii viitoarc, alaccristii §i taietorii de lernne adunau averi, iar oricc indivicl care lin use vreodata un ciocan in mana se autoproclama mcster tfimpl ar §l cere a preturi uriase.

Noi, cei din sala§, nu dispretuiam dorinta lui Pierre de a-si rccupera pierderilc dupa cea rnai ter ibila dintrc icrnilc pe care le traisern.

- Fiara are §ai§pe tenraculc, a spus cl, asa ca n-o sa va las sa-i opuncti dccat opt caini ~ iar pent'u un Cline, vcau cinci mii de dolari. Doua mii de dolari sunt ai mci, iar restul pentru invingiitor, sau invingatori!

Rcl atari lc pc care l c citisem dcspre marticni sugcruu ca, Jipsiti de corpurilc lor metal icc, c i sc m iscau foartc lent pe

21

DupA 0 IARNA SALBATlcA

Pamant, Gravitatia mare a planetei noastre, unde totul este de trei ori mai greu dec at pe Marte, ii apasa nerniloasa. Nu vazusem niciodata un urs luptandu-se cu mai mult de opt caini simultan, de aceea parea greu de crezut ea rnartianul ar fi putut invinge. Dar cu fiecare doritor platind doua mii de dolari numai pentru dreptul de a-si inscrie cainele in lupta, Pierre avea sa plece cu eel putin saisprezece mii de dolari - de cinei ori mai mult de cat ar fi castigat intr-un an bun. Nu facea altceva decat sa Ie ceara oamenilor sa plateasca pentru dreptul de a ucide un martian.

Klondike Pete nici macar n-a clipit. - Bag doi huski! a tunat el.

- Grip Il poate dovedi! a vorbit Kate

Chioara. Accepti buldogul?

Pierre a incuviintat din cap, iar eu am inceput sa socotesc. Daca mi-as fi pus la bataie majoritatea proviziilor, abia a~ fi putut acoperi miza ~i aveam un caine despre care credearn ca putea invinge; jurnatate huskie, jumatate ciobanesc, era mai greu decat oricare alt dulau ~i tragea la sanie cu forta, Era un conducator innascut.

Zarisem insa scJipirea vicleana din ochii ncgri ai francezului ~i am presupus ca lupta aceasta avea sa fie mai mult decal banuiam noi. Am sovait.

- Pa crucea mea, irni bag ~i io cainele, a intervenit mos Tom King eu 0 sete eVIdenta de sange.

Peste 0 clipa, alii patru oameni i-au sernnat chitante lui Pierre. Lupta fusese stabilita.

*****

Viseolul se dezlantuise si fulgii bieiuiau crusta inghetata a troicnelor deja existente, Kate Chioara a iesit eu doua felinare, atarnfindu-Ie deasupra arenei de lupta, Era, dupa cum v-am spus, un fast put de minerit; dintr-o parte, cu ajutorul unui scripete, se putea cobori 0 cusca pentru ursi, iar in partea opusa exista 0 partie pentru accesul cfiinilor.

Klondike Pete a sarit jos ~i a batatorit zapada, apoi a ureat inapoi pe partie. Ceilalti si-au deshamat cainii de la atelaje ~i

22

i-au adus acolo, impingandu-i apoi In put. Cainii simtisera surescitarea oamenilor, schelalaiau si maraiau, umbland prin arena ~i adulmecand nelinistiti.

Cineva a inceput sa ridice cusca ~i camu s-au potolit. Unii dintre ei luptasera cu ursi si cunosteau scartaitul seripetelui. B uldogul Katei Chioara a latrat infundat ~i a inceput sa topaie atatat, dorind sa muste primul din ceea ce avea sa fie coborat inauntru.

Oamenii ingramaditi in jurul arenei intunecate formau 0 gloata de spectre, cu chipurile abia luminate de felinarele cu seu ce palpaiau gata sa se stinga la fiecare rafala

de vant. .

Patru barbati adusesera deja balotul lui Pierre. Balotul era infasurat in prelata groasa ~i leg at strans cu cinci-sase franghii de piele, facute de eschimosi. Doi dintre ei s-au aplecat deasupra nodurilor, incercand sa dezlege pielea inghetata, in vreme ce alti doi stateau alaturi cu pustile pregatite.

Pierre a blestemat in soapta, a scos cutitul de vanatoare §i a retezat funiile, apoi a rostogolit balotul de mai multe ori. Prelata fusese strans mfasurata In jurul martianului; privcam prin zapada rnanata de crivat, Incercand sa disting forma care avea sa iasa din balotul cenusiu, cand, pe ncasteptate, martianul a cazut dinauntru.

A ta~nit imediat de sub prelata, retragandu-se din fat a lui Pierre si a luminii felinarelor - a creatura mspaimantata si singura - si a scos un suierat metalic, lunecand peste zapada ~i cautand 0 cale de seapare. La inceput, suieratul sunase ca avertismentul unui sarpe cu clopotei ~i cativa dintre noi au sarit indarat. Dar In fata noastra nu se gasea un sarpe.

Imi vine greu sa descriu monstruozitatea, pentru cine n-a vazut niciodata un martian. Am citit unele relatari, dar nici una nu reusise 0 descriere completa, Amintirile mele despre monstru sunt imprimate atat de adanc de parca ar fi fast gravate pe 0 placa litografica, deoarece ereatura era, in acelasi timp, mai mult §i mai putin dec at toate cosmarele noastre cumulate.

Unii amintisera de nuanta bruna, cu aspect spongios, a capului enorm al creaturii,

antlclpajia

de cinci ori mai mare decat capul omului, ~i povestisera des pre pielea cu aspect umed care adaposteste enormul creier martian. Altii descrisesera galgaiturile respingatoare pe care le scoteau in timp ce respirau, spasmodic, in atmosfera noastra den sa.

Altii insistasera asupra celor doua fascicole de tentacule - cate opt tentacule in fiecare fascicol, imediat sub ciocul lipsit de buze, In forma de V, - si povestisera cum aces tea spiralau aproape languros In vreme ce creatura se tara pe sol.

Martienii pot fi comparati cu caracatita sau cu meduza, intrucat, ca ~i ele, par simple capete inconjurate de tentacule. ~i totusi, sunt cu mult mai mult decat atat:

Nimeni nu descrisese felul in care martienii erau atat de superb, atat de minunat de vii. Cel capturat de Pierre se leg an a Inainte §i inapoi, pulsand pe crusta inghetata a zapezii Cll 0 u§urinta ce sugera acomodarea la conditiile polare. Desi altii afirrnasera ell fiinta li se paruse teribil de greoaie In miscari, rna intreb daca exernplarele vazute de ei nu Iusesera cumva afectate de c1imatele mai calde - fiindca eel din fata noastra se rasucea cu violenta, iar tentaculele sale serpuiau pe z apada aidorna unor bice vii, zbatandu-se nu in agonie, ci cu disperare, cu 0 foamete ciudata.

A1tii incercasera sa descrie ce anume vazusesera in ochii uriasi ai martienilor: 0 inteligcnta uimitoarc, un intelect mai ascutit dedit sc poatc inchipui, senzatia unei ostilit{lti pc care unii si-o imaginasera ca fiind rautate pura.

Privind in ochii monstrului acela, am vazut toate astea §i mai multe. Monstrul a lunecat pe zapada cu 0 iuteala inselatoare, rasucindu-se §i rotindu-se in toate directiile. Apoi, pentru 0 clipa s-a oprit ~i ne-a fixat, pe rand, pe Iiecarc. In ochii sai exista 0 foame netainuita, 0 ferocitate atat de terihila, incat unii vanatori, oarneni aspri §i duri, au strigat si si-an ferit privirile.

o duzina de barbati si-au scos armele §i de abia s-au oprit sa nu deschida focul. Pentru 0 clipa, martianul a continuat sa suiere in felul sau metalic, iar eu am crezut ca reprezenta un soi de avertizare, pana ce

anticipajia

DupA 0 IARNA SALBATlcA

mi-am dat seama ell erau doar respiratiile sale giifaite.

A apreciat situatia, apoi a ramas privindu-l cu 0 dusmanie evidenta pe Pierre. Nu auzeam decat vuietul viscolului peste tundra, sfaraitul particulelor de gheata izbind crusta zapezii, §i bubuiturile inimii mele.

Pierre a hohotit incantat,

- Vezi cum sta t' eaba, amice, s-a adresat el martianului, Ai v'ea sa-rni bei sangele, da' stam cu pustile pe tine. Exista insa si alt sange pe care-l poti bea - al cainilor!

Martianul l-a privit pe francez cu aceeasi vrajmasie nerniloasa. Nu rna Indoiam ca intelegea fiecare cuvant, fiecare nuanta. Am banuit ca invatase limba chiar de la Pierre, care vorbise cu el ~i cu cainii pe lungul drum pana la salas, Stia ce i se ceruse.

- Ucide-i, daca poti, a spus Pierre. Ucide cainii §i bea-le sangele, Daca invingi, 0 sa te eliberez ~i 0 sa-i poti gasi pe cei din neamul tau. Simplu, nu?

Martianul a expirat aer cu un icnet, un sunet aproape mecanic ce n-ar putea fi descris drept vorbire. Cu toate aces tea, momentul, intonatia si intensitatea sunetului identificau intentia creaturii la fel de bine ca orice cuvant pronuntat de buze omenesti.

- Da, a rostit.

Oprindu-se des ~i privind indarat spre noi, martianul s-a deplasat pe sol cu ajutorul tentaculelor ~i a intrat In cusca ursilor, Klondike Pete s-a apropiat de scripete ~i a ridicat cusca, In vreme ce Tom King a basculat bratul vinciului deasupra putului.

Cainii adulmecau §i latrau. Maraiturile lor se contopisera intr-un sunet continuu. Grip, buldogul Katei Chioara, un animal de culoarea cenusii, a sarit spre cusca In vreme ce cobora, maraind ~i pocnind din falci, dar apoi a simtit mirosul strain ~i a batut In retragere.

Altii nu au fost la fel de precauti. Cainii lui Klondike Pete erau veterani ai arenei, obisnuiti sa lupte In pereche, iar coltii lor au clantanit metalic, in vreme ce lasam cusca tot mai jos. Au sarit, cautand sa muste tentaculele ce se fereau de ei.

Cand cusca a atins fundul putului, huskii lui Klondike Pete au marait ~i s-au repezit

23

DupA 0 IARNA SALBATlcA

inainte, varandu-si boturile printre barele din lemn de pin, Incercand sa muste martianul inainte ca noi sa fi tras de funia care deschidea usa, eliberand creatura in arena.

Cainii atacau din doua parti simultan, iar daca in cusca aceea ar fi fost un urs, animalul s-ar fi retras din fata unui caine, pentru fi muscat din spate de celalalt, Martianul nu s-a las at pac alit atat de user.

A riirnas pentru 0 secunda in mijlocul custii, calm, observand cainii cu ochii sai uriasi, plini de inteligenta rea.

Klondike Pete a tras funia care ridica usa custii, Iasand martianul in fata haitei de caini, iar cele ce s-au petrecut dupa aceea sunt aproape pre a teribile pentru a fi povestite.

Se spusese ca martienii erau lenti ~i greoi, ca aveau dificultati in miscari din cauza gravitatiei parnantene. Poate ca asa fusese atunci cand aterizaser a prima data, dar aceasta creatura parea perfect adaptata gravitatiei noastre.

Intr-o clipa, s-a transformat intr-un dinarn, omasa de carne miscatoare, forrnidabila, pornita sa distruga, S-a repezit mai intai intr-un perete al custii, apoi in eel opus, iar l a inceput am crezut ca dorea sa sfarme cusca, Martianul avea aproximativ marimea ~i grcutatea unui urs negru §i vazusem custi pentru ursi ce fusesera distruse In timpul luptei. Am auzit lemnul trosnind sub izbiturile monstrului, dar el nu incerca sa rupa barele.

Abia dupa ce s-a lovit de al doilea perete, am priceput ce se intamplase. Fiecare tentacul al unui martian este lung de sapte picioare, iar in capat are lalimea de aproape trei inci. Cu cateva tentacule biciuind aerul ca niste serpi ~i lovind cu precizie, martianul trccuse dincolo de bare ~i inhatase un huskie, apoi pe celalalt, ~i trasese camu, 111 ciuda irnpotrivirii lor, lipindu-i de exteriorul custii, unde ii linea de beregata,

Huskii latrau §i schelalaiau, zbatandu-se, zgariind tentaculele cu ghearele labelor din fata §i incordandu-si toate puterile. Nu erau animale de casa din New York sau din San Francisco, ci caini antrenati, care puteau trage o sanie cu incarcaturti de patru sute de

24

pfunzi prin tundra geroasa, timp de saisprezece ore pe zi, §i crezusem ca s-ar fi putut desprinde cu usurinta din stransoarea martianului,

Usa custii incepuse sa se deschida, dar, folosindu-se de alt tentacul, martianul a prins-o ~i a [inut-o inchisa, cu siguranta unui lacat din otel, oprindu-i astfel pe ceilalti caini sa patrunda inauntru.

Cei de afara latrau §i maraiau. Buldogul s-a repezit §i a muscat fulgerator tentaculul care linea usa inchisa, apoi a sarit indarat, Doi caini au urlat ~i au dat ocol arenei, nestiind in ce' fel sa atace. Buldogul s-a repezit din nou - 0 data si inca 0 data -, iar ceilalti I-au imitat, astfel ca trei caini marftiau, incercand sa sfiirtece tentaculul care inchide.a usa. Am vazut cum i-au sf'asi at pielea, dezvaluind carnea alba, moale, aproape lips ita de vase de sange.

Martianul parea indiferent. Era de acord sa-si sacrifice un apendice, pentru a-si potoli foamea. Tinandu-i pe cei doi huski lipiti de peretii custii, creatura a inceput sa se hraneasca,

Nu trebuie uitat ca Pierre 0 tinuse nemancata vrerne de noua zile §i ca orice om astfel tratat ar fi cautat hrana, inainte de a fi continuat lupta. De asernenea, se raportase ca martienii sugeau sangele victimelor §i cii, in acest scop, se foloseau de pipete cu lungimea de aproape un iard. Din altc relatari s-ar fi putut crede ca acele pipete crau metal ice ~i existau in interiorul vehiculelor martiene, dar adevarul era altul.

Din ciocul martianului a iesit un os alb §i lung de trei picioare, rasucit aidoma cornului unui narval, §i cu 0 gaura in varf.

Cu 0 miscare experta, martianul a infipt osul in vena jugulara a celui mai apropiat huskie, care a chelalait §i a marfut feroce, incercand sa scape.

o sorbitura zgornotoasa, orgasmic a, a rasunat dins pre martian, de parca ar fi baut salsaparila cu un pai enorm. Moartea cainelui a fost surprinzator de rapida, Zvacnea convulsiv din labele dindarat, insangerand zapada, pentru ca, peste 0 clipa, sa inceteze brusc orice miscare, cutrernurandu-se din tot trupul §i ramanand inert.

anticipatia

Cativa stropi minusculi de sange is-au scurs din beregata, cand a incetat stradaniile disperate de desprindere din tentacul,

In treizeci de secunde, Iusese golit de sfinge. Martianul s-a rasucit fulgerator, a introdus cornul in al doilea huskie §i i-a baut sangele la fel de rapid. Actiunea se desfasurase cu 0 iuteala si cu 0 precizie cutremuratoare, la fel 'de lipsita de constientizare pe cat este, pentru om, mestecarea §i ing~itirea unui mar.

Intre tirnp, ceilalti caini sfartecasera 0 bucata destul de mare din tentaculul care fixa usa si, in vrerne ce se hranea Cll al doilea huskie al lui Klondike Pete, mar[ianul sfichiuise de cateva ori din alte tentacule, lovind cainii peste boturi, inspaimantandu-i §i silindu-i sa se retraga cativa pasi; ani malele ramasesera locului, maraind §i sarind inainte §i inapoi, cautand un punct vulnerabil,

Martianul s-a oprit, l-a privit cu dusmanie pe Klondike Pete si a zvarlit spre el lesul celui de-al doilea huskie. Pri virea sa era ucigasa - promitca ce i-ar fi facut lui Klondike Pete, daca ar fi fost in libertate.

Dupa aceca, marrianul a exhalat prin cornul lung §i alb, improscandu-ne cu 0 ceata fina de stropi de sange. Sunetul pe carc l-a scos prin aceasta curatire, aproape mecanica, a instrumcntului sal,! de hranire, a fost tulburator; paruse un strigat de trambila, vibrand prin noapte, strapungand viscolul. Era un lipat de jale, infinit de singur prin [inutul intunecat.

In clipa .aceca, J11-am simtit rniirunt §i meschin, stand acolo, pe marginea arenei §i indcrnnflnd cainii sa-l termine pe martian. Cei sase caini ramasi se retrasesera putin ~i-I priveau pe monstru in tacere, adulmecand aerul, surprinsi de sunetul cu adevarat impresionant.

o rafala muscatoare de criva] m-a lovit in fata si, pentru prima data de la inceputul luptei, mi-am dat seama cat de frig imi era. Sperasern ca viscolul sa aduca aer mai cald, ba chiar asteptasem cu nerabdare urrnatoarele zile, deoarece norii veniti xlinspre sud promiteau un acoperis impotriva gerului. Insa acum vantul sufla de-a dreptul brutal.

anticipatia

DupA 0 IARNA SALBATlcA

Aveam impresia ca prin vene 1m1 curgea apa cu sloiuri, iar violenta furtunii imi taia respiratia. Mi-am strans umerii, ghemuindu-ma putin, §i am vazut cainii trernurand in asteptare, scotand aburi calzi din boturi.

Am dorit sa rna intorc cu spatele, sa fug in salas, la soba calda, sa uit de lupta aceasta respingatoare, M-a tinut insa locului propria mea sete de sange, propria-mi surescitare agitata.

In arena se gaseau sase caini puternici, din rase crescute pentru a duce 0 viata aspra. Maraiau amenintatori, pastrand distanta, iar martianul §i-a retras cornul sub ciocul in forma de V §i a deschis brusc usa custii, napustindu-se spre ei. I§i potolise foamea §i acum era gata de infruntare.

Precum 0 rnasa zdrohitoare, vibrand, s-a rostogolit peste zapada, Iix and cainii cu privirea. In ochii lui se citea 0 exprcsie de maretie nestirbita, un aer de superioritate care nu putea fi pusa la indoiala, .Eu sunt stapfin aici", le spunea cainilor. .Eu sunt ceca ce ali dori voi sa fiti. Sunteti dernni doar pentru a-mi sluji ca hrana."

Cu un latrat innabusit, Grip a \a§nit spre martian, trupul san cenusiu plutind tacut, ca un spectru, peste zapada. A sarit, cautand sa muste ochiul urias al creaturii. Am fost gala sa-rni fcresc privirea. Nu voiam sa vad ce avea sa se intample cand falcile buldogului, aidoma unor menghinc, aveau sa muste din ochiul negru.

Martianul insa s-a ferit cu 0 iuteala incredibila, aplecandu-se sub caine. S-a transformat intr-un dinam rotitor, un vartcj, () foqa vie cu 0 encrgie incredibila. Ridicand trei tentacule, a prins beregata huldogului aflat in aer, apoi le-a riisucit §i le-a coborat brusc. Un trosnet oribil s-a auzit cand bulelogul a lovit solul §i a saltat de doua ori. Dupa aceea, a lunecat cateva picioare pe zapada, cu gatul rupt, §i a ram as gafaind si schelalaind pe gheata, nernaiputand sa se ridice.

Huskii nu se sper iasera insji. Cainii acestia sunt rude apropiate ale lupilor ~i setea lor de sange, instinctele primare transmise de la 0 generatie la alta le-au invins frica. Alti patru s-au napustit §i au muscat

25

DupA 0 IARNA SALBATlcA

aproape simultan, fara sa se teama de spectaco lui necunoscut, straniu si amenintator din fata lor. Cand un caine prindea un tentacul miscator, incercand sa-l sfasie ~i sa-l sfartece, asa cum ar fi facut cu un caribu tanar din tundra, martianul i~i contracta tentaculul, retragfindu-I rapid si inhatand cainele in stransoarea lui.

Peste cateva secunde, tinea patru caini turbati ce maraiau, iar tentaculele lui se incolacisera in jurul beregatilor lor precum laturile unor spanzuratori.

Anirnalele se zbateau cu disperare, se zvarcoleau ~i cautau sa se desprinda. Mfiraie li le de atac se trunsforrnasera in schelalaituri jalnice de surpriza ~i frica.:

Latriiturile salbatice de lupta fusesera uitate, iar acum cei patru husk i, fratii lupilor, dadeau din toate labele, incercand sa scape.

Martianul a prins fiecare caine cu alte cateva tentacule, tot asa cum 0 caracatita ar prinde pestii mai mlcl,~i apoi le-a innabusit lupta ~i viata, in vrerne ce noi priveam cu 0 fascinatie ingrozita,

Sche lalaituri le de surpriza, gafaiturile sufocate ale cainilor, zvarcolelile lor, toate au incetat in curand. Piepturile huskilor au incetat sa se mai ridice si sa coboare, Vantul le ravasea blanurile sure.

Martianul a rarnas deasupra lor, giimind ~i pul sand de efort, §i ne-a Iulgerat cu pnvrrea.

Rarnasese un singur caine. Huskie-ul lui Tom King, un luptator curajos, care se stia depasit. Dadea tarcoale in partea opusa a arenei, schelalaind rusinat in sus, catre noi. Era prea inteligent ca sa lupte cu monstrul acela ciudat.

Tom King a schiopatat spre partia cainilor si, icnind, a ridicat poarta pe unde cainele lui putea scapa din put. In conditiile unci lupte obisnuite, un asernenea act de clernenta n-ar fi fost admis, insa acestea nu puteau fi considerate in nici un caz conditii obisnuite. Nu ne-ar fi amuzat moartea lipsita de rost a ultimului animal.

Klondike Pete si-a inaltat Winchesterul calibru 0,30 §i a tintit intre ochii martianului. Creatura ne-a privit feroce, lara teama.

"Ucide-ma", parea ca spune. "N-are a

26

face. Acum am fost singur, dar ne VOIl intoarce!"

- Asa, deci, amice, a vorbit Pierre catre martian. Ti-ai castig at via]a. Dupa cum ti -arn p' omis, acum te voi elibera. Insa nu c' ed ca tovarasii mei de-aici - ~i a facut un gest larg catre spectatorii din jurul arenei - YO' fi la fel de generosi, Man Dieu. Condoleantele mele!

S-a inters cu spatele la martian, iar eu am privit formidabila creatura din put, luminata doar de palpairile neregulate ale felinarelor cu seu. Viscolul continua, iar gerul aspru rna sfredelea si, pentru 0 clip a, m-am intrebat cum era pe Marte. Mi-am inchipuit planeta racindu-se de-a lungul mileniilor, devenind un iad inghetat, aidoma acestui tinut unde noi ne autoexilasem. Mi-arn imaginat 0 cas a calda, 0 odaie calda ~i m-arn gandit cum eu insumi, precum martianul, as fi fost in stare de orice pentru 0 ora de intimitate calduroasa. A~ fi planuit, a~ fi fur at, as fi ucis. Exact as a cum facuse martianul.

Timpul paru ca se opreste, cata vreme Klondike Pete tinti §i m-arn trezit croncanind fara putere:

- Lasa-l sa traiasca. Si-a castigat dreptul. Toti au incrernenit. Kate Chioara rn-a privit din partea opusa a putului. Jim si-a lasat capul pe un umar §i rn-a cercetat cu un aer straniu.

Martianul si-a inters ochii monstruos de inteligenti spre mine ~i pard mi-a patruns in suflct. Pentru prima data, in privirea aceea nu exista foame ~i nici rautate,

Cele ce s-au petrecut in continuare nu pot fi explicate, fiindca simplele vorbe nu ajung pentru a descrie senzatia pe care am primit-o dinspre el. Exista unii care afirma ca martienii cornunica prin c1icuri emise din ciocuri, ori prin miscarile tentaculelor, totusi multii martori care i-au observat pe rnonstri sunt de acord ca asemenea sunete sau miscari nu par a fi vizibile. Ba chiar, un reporter londonez a sugerat eli martienii pot comunica de la departare, impartasindu-si gandurile. Asemenea ipoteze fusesera ridiculizate in anumite cercuri, insti eu nu pot sa spun decat ce s-a intarnplat cu mine:

anticipatia

priveam rnartianul din pUI si, brusc, mi s-a parut ca 0 inteligenta uriasa mi s-a revarsat in minte. Pentru 0 clipa, gandurile mele au parut cii se extind §i intelectul meu a umplut universul, iar eu am Intrezarit 0 planeta cu deserturi de nisip sangeriu, spulberat de vant, 0 planeta atat de inghetata incat senzatia frigului m-a izbit precum 0 lovitura fizica, facandu-rna sa rna indoi §i sa cad in zapada, chircit. Iar cand am privit lumea aceea, am f acut-o prin ochi ce llll-mi apartineau. Lumina era incredibil de puternica ~i stacojie, astfel ca zaream peisajul ca intr-o ciudata seara de vara, cand cerul stralucea mai rosu decat normal. Ma uitam spre un orizont care, in mod straniu, era concav, ca ~i cum as fi privit 0 planeta mult mai mica decat a noastra,

Cateva plante purpurii cresteau in acest pustiu inghetat, dar pareau bicisnice. In departare, erase martiene - siluete miscatoare ce umblau prin canioane gigantice §i labirintice, urrnarind Soarele in functie de anotirnp - se deplasau atragatoare, sclipitoare. Am tfinjit dupa caldura lor, dupa cornpania tovarasilor mei martieni. Mi-am dorit caldura, tot asa cum un flarnand si-ar fi dorit hr anii in u ltirne le mornente ale vietii.

lar deasupra mea, plutind ca un graunte de praf in oceanul spatiului, se gasea Pamantul scanteietor.

Un ul. Noi sutttetti [In ul, paru c a-rni sopteste un glas in minte si am stiut ca martianul, cu intelectul stiu superior se sinchisise sa-rni vorbeasca, Tu mil inielcgi. Noi sun tcm [In [11.

Apoi, de deasupra mea - deoarece rna prabusisern pe zapada sub greutatea acestei viziuni extraordinare - a detunat 0 pusca, iar sunetul ei a reverberat din salas §i din dealurile scunde din jur. Klondike Pete si-a reincarcat carabina §i a rnai tras de trei ori, iar izul intepator de praf de pusca §i de unsoare arsa dinspre {CaWl arrnei au umplut aerul,

M-am sculat §i am privit in put, spre martian. Se zbatea in convulsiile mortii, rasuciridu-se ~i zvarcolindu-se pe sol in felul sau neomenesc.

anticipatia

DupA 0 IARNA SALBATICA

Toti au ramas in zapada inghetata, privindu-I cum moare. M-am uitat peste umar §i pana §i doctorul Weatherby venise sa asiste la decesul monstrului.

- Pacat, a murmurat el, apoi: Ei bine, s-a terminat.

Mi-am scuturat zapada de pe haine §i am privit din nou in pUI. Tom King rna examina cu ochi urdurosi ce sclipeau sub razele felinarului. S-a tras de barba §i a chicotit:

- Auzi la el: "Las a-I sa traiasca!", Mi-a inrors spatele, continuand sa vorbeasca: Tori mucosii care crede ca stie totu', da' n-are habar da nimic da pa lumea-asta!

Ceilalti s-au grabit sa intre in caldura salasului, iar peste cateva clipe m-am silit sa-i urmez.

*****

Faptele acestea s-au petrecut in noaptea de 13 ianuarie 1900. Din cate cunosc, am fost printre ultimii oameni de pe Parnant care au vazut un martian viu. In tarilc calde, invadatorii muriscra cu luni in urrna, in decursul acelui august dogoritor. Iar chiar in vreme ee noi fusesem asaltati de viscolul teribil, giganticul oras umblator din Anchorage a pornit, lent, spre nord §i n-a mai fost vazut nicicand. Urmele pe care le-a lasat dovedesc ca ar fi ajuns la ocean, d\ ar fi incercat sa mearga pc gheata acestuia si ea s-ar fi scufundat. Multi cred ca mar(ienii s-au inecat, dar altii afirrna ca ei si-ar fi dorit din capul locului sa ajunga sub ape; de aceea, suntem siliti sa ne intrebam dad! nu cumva martienii traiesc chiar acum in erase, sub calota polara, asteptand momentul prielnic intoarcerii,

Dar in noaptea despre care vorbesc, nici unul dintre noi, cei din Vizuina Ascunsa, nu stia ce avea sa se intarnple in lunile urrnatoare. Poate datorita urii din privirea martianului, poate din cauza ca fusesem atat

. de aproape de creatura, sau poate haituiti chiar de senti mente le noastre de vinovatie pentru ce~a ce facusem, ne temeam mai mult ca oricand de 0 moarte groaznica in tentaculele martienilor.

27

DUPA 0 IARNA SALBATICA

t::

OJ s: iii 0: c ((l

o OJ u c OJ (f) OJ o

Dupii cc s-au inciilzit catcva minute in srtla~, oamcnii s-au risipit. Doctorul Weatherby a acccptat srI mii insotcasca pana la baraca, profiiand de mantia acopcritoarc a viscolului, ca s-o consultc pe Bessie. Mai mult dcc.u oricc altccva, boala ci mii dcterrninase Sfl Yin Ia Vizuinii.

Am p.iriisi: Vizuina Ascunsii in toiul viscolului, lasfmd zapada sa nc acopcrc urrnelc. Bessie nu mai sc alb in baraca. Usa era dc s ch isii ~i un brat de lcmnc zacea pe podca, la cft\iva pasi dincolo de prag. Am siiut aiunci ea marticnii 0 prinscsera, crl 0 culcscscrii cand inccrcasc sa facii focul §i sa sc inciilzcascii, Am orbccait prin zapaela, p~lna cc i-arn gasit trupul inghctat ~i golit de sfll1ge nu dcpartc de baraca,

Am fost coplcsit de durerc ~i am insistat Sfl i cs , la adapo stul intuncricu lu i , §i s-o ingrop adanc in zapada, undc lupii n-aveau s-() gflscasefl. Nu-rni pasa daca aveam sa fiu prins de manicni. Aproapc chiar 0 doream.

Furtuna incctase. Noaptea arctica era ucigator de gcroasa, iar stelele strapungator de sclipitoare. Aurora boreala palpaia verde deasupra orizontului nordic, intr-o revarsare superba de Iuminii §i, dupa ce am ingro-

28

pat -0 pe Bessie, am ramas aproape 0 ora in zapada, privind intr-acolo,

Probabil ca doctorul Weatherby fusese ingrijorat de prelungita mea absenta, intrucat a iesit din baraca, mi-a cuprins umerii cu bratul, apoi a ridicat capul ~i a privit cerul instelat.

- AU7j ... aceea este, nu? Aceea este Marte. Se uita mult mai spre sud decat privisem eu, aparent crezand ca studiam bolta. Nu rna atrasese niciodata cercetarea cosmosului §i nu avuscsern habar unde se gasea Marte. Ne privea de acolo, din departare, precurn un ochi rosu ~i venin os.

Doctorul Weatherby a ram as 0 saptamana cu mine, sa rna ingrijeasca. A fost 0 perioada stranie. Eu tacearn, cufundat in gfindur i, i ar doctorul asez a pc stiva de lernne, zi de zi) vase in care se gaseau culturi de alge. In Iiecare vas se dezvoltau punctulete colorate de bacterii; examinfindu-Ie, Weatherby sper a sa descopere cc specii anume de bactcri i ii distrugeau pe martieni. Sustinca intruna crt asernenea culturi de germeni ne-ar Ii putut oferi exceptionale arme defensive in cazul unor razboaie viitoare. Afirrnatiile lui mii intrizau si, cum va, din toatc cvenirnentcle cc s-au petrecut in iarna aceea, min tea mea amortita i~i aminteste eel mai bine petele verzui de muccgai ~i bacterii.

Dupa plecarea doctorului, a urmat perioada cea mai dificila din viata mea. Pc tot restul icrnii, am fost lipsit de hrana, de caldurii §i de consolare. Uneori imi doream sa rna culeagii martienii, desi rnii straduiarn din ,rasp uteri sa supravietuiesc.

Inainte sa ia sfarsit anotimpul rece, am fost nevoit sa-rni ucid cainii ca sa rna hranesc si , in celc din urrna, sa-rni fierb snururilc din piele de la incaltaminte §i sa Ie molfai, Am trait de pe 0 zi pe alta, sub fiecare rafala inghetata dinspre nord.

Am reusit sa supravietuiesc,

~i incet, sovaitor, aidoma rnersului unui biitran vlaguit, dupa iarna salbatica a venit o primavara rece.

Ttsduceree:

Mihai.-Dan Psvelescu

anticipatia

"pai daca stau sa rna gandesc bine, io lrni aduc aminte ca a mai fost canova 0 vreme ca asta, cand a plouat luni in sir. cerul se deshidratase, norii aratau ca niste piei flescaite, iar sheletele 1?i cartilagiile de un alb luminos al stelelor, constelatiilor sau ale altor animale din Bestiar aparusera vederii. .. nu rna, n-ai lnteles, nu omnia visibilium et invisibilium ... dupa zile cu ceata, aburi 1?i ploi s-a lasat pentru prima oara noaptea. Toti au incercat sa qaseasca 0 explicatie pentru caderea ei, unii 0 vedeau deja ca un semn izbavitor, altii mai sceptici comentau destul de rece fenomenul normal, consecinta a rniscarii de rotatie, In fine, au divagat 1?i au presupus 1?i au sperat pana cand cerul a apucat-o, a tras-o langa el, apoi s-a invelit cu ea Ierlnduse de privirea coclita a ochiurilor de apa."

.Mda. Frumos."

Stateau qhernuif sub 0 foaie de cort, feriti de picaturile rnarunte si reci de ploaie. Focul palpaia din ce in ce mai stins, intretinut de niste taciunl anemici. Eiffel cauta cu privirea in jur, apoi se intinse icnind dupa cateva vreascuri lnqrarnadite undeva in spate, Manole se tacu a nu vedea mana intinsa de celalalt 1?i se intoarse spre grupul celor care, lntofoliti in piei, lncercau sa adoarrna.

.Hrn, Luna."

Intr-adevar, Luna, lnsojita de cateva zeci de stele, aparuse in spartura unui nor.

"Poftim?"

Eiffel se ridicase. Lua un betiqas din foc 1?i i1?i aprinse tigara. Trase un fum, apoi se dadu mai de parte de flacarl,

.ce spuneai?"

"Luna, zic. Regina pal ida a noptii."

"Care pal ida? Nu vezi 1?i tu ca e buhaita?

Luna beata, asta e!"

Manole da du a lehamite din cap 1?i i1?i aprinse 1?i el un chistoc. Pentru Eiffel, Luna era beata, Soarele un incestuos pervers, Orion un rnalai-rnare, iar Calea Lactee 0 zqaiba in curul

anticipatia

"Viafa cste piini1 de miracoie, iar tnitucolclc ... ei bine, Miracoleie .....

Mat Tbeos

companiilor de transport cu dragoni sau cocori. Manole stia ca Eiffel era de nezdruncinat in pareri 1?i, neavand chef de cearta, alesese 0 discutie neutra, poftim, starea 1?i evolutia vremii. Da' cu asta nu puteai s-o scott niciocata la cap at. Sa ai 1?i tu dreptate. Manole il lnjura in gand. Tresari. Eiffelll atinsese pe urnar. Ascultara. La lnceput, linistea noptii si apoi 0 bolboroseala, 0 aqita]ie ca de ulcior scufundat in mai multe randuri lntr-un chiup mai mare. l1?i astemura privirile peste imprejurimi, unul zabovlnd asupra tufisului pitic din imediata apropiere, celalalt cercetand cu privirea cei doi sau trei copaci razleti rataciti in carnpie cine stie cum, pana cand un plescait asurzitor deveni centrul de interes pentru arnandoi. Eiffel se ridica primul, stranqandu-si mantaua pe trup.

Ploaia se transformase lntr-o bura fina, care Ie racorea fete Ie incinse de caldura focului. Manole lnjura infundat. Peste tot numai noroi. Stranse din dinji 1?i i1?i scoase piciorul lnnarnolit dintr-o hartoapa. l.ua apa dintr-o baltoaca 1?i lncerca sa se curete ... Nu vedea nimic 1?i cauta inciudat lumina Lunii. Hm, curios lucru, spartura era tot acolo, dar Luna disparuse inghitita de norul balaur. Ferind cu grija baltoacele, se apropie de Eiffel, cu qand sa-l spuna.

Exact in tata sa, in apele unui lac intunecat se inecase Luna. Zacea la fund, murda rita de mal, incercanata de picaturile reci ce cadeau de sus. Manole surprinse cu coada ochiului lncremenirea lui Eiffel 1?i privi cerul. Locul din fereastra norului era gol. Se lasa pe vine, privind in unda lacului. Nimic. Chipul nu i se reflecta. Se tntoarse intrebator catre Eiffel, dar intrebarea Ii ingheta pe buze.

Carevasazica, i1?i spuse qandttor stranqand din dinti 1?i crlspandu-se, apele au furat Luna. Hm. Sa existe dara un conflict intre spatiul acvatic 1?i cel celest? Ambele sa lupte pentru lntaietate, una sa incerce sa ia locul celeilalte, sa schimbe ordinea firaasca a lucrurilor 1?i sa

29

ARCHAOS

continue sa fure, schirnband totul in microcosmuri, iarea, macrocosmul ... NUt.

Privi mai cu atenjie. Prin adancuri, siruri de pesti se indreptau catre Luna lnecata. Fara sa vrea, calfa se sim]l atrasa de exotismul ~i simetria intregii aqitatil acvatice, care parea sa incerce a reconstitui un stravechi ritual. .. ~i pe data Manole avu sentimentul ca a mai trait candva 0 situatie Cq cea de tata - Hi! Hi! Deja vu/Deje voodoo - lncarca sa-si aminteasca unde - La asiatici. La asiaticii aia, cerore le-aJi inalJat zidul, stsvuer in calea Styxului. $i Luna in mijlocul Styxului cu spirite/e care tree prin ea, prin poarta lui Hecate, prsbusindu-se in apele intunecate. Suf/ete suferinde in vagauni -, unde a mai vazut ceva assmanator? Da, sigur. Normal sa-si arninteasca, doar din perioada aia incepuse Eiffel sa se comporte ciudat, abstras ~i ciudat, ca toti salahorii ala care lnaltau Troia, Cetatea Eterna, asezata pe sapte coline, udata de spuma marii ...

Pe~tii l~i agitau cozile ca pe niste flageli, atrasi de petele intunecate ale Lunii. Intrau, migrau cu zecile catre ea. Malul de pe fund se ridica, iar apele lncepura sa bolboroseasca, sparqand bule maronii. Eiffel cazu pe spate. Manole il prinse de mana ~i-I ridica, ferindu-I de stropii fierbin]i. Se indepartara grabiti din locul acela, se intoarsera lnsa ~i privira,

Luna lntr-o continua crestere iesea din valurile care aruncau jeturi de apa in sus ~i cutremura parnantul. Se umfla treptat, ca un furuncul pe Iata ciupita de bura fina. Luna cu g~rn!tura ~e pesti lneca]i in mal umplu tot platoul ~I din ce. I~ ce mai accelerat - Domne!, nu putu sa se abtina Manole - lntreg carnpul vizual, urrna 0 explozie seaca ~i un peste urias ta~ni in vazduh, ~

Cand totul se linisti, cei doi inaintara cu precautie. Era un crater urias, co~p~e!.secat .d~ apa ~i de pesti. Doar pe fundul~IUI gafala pre:.clp~ tat 0 aratare uriasa ~i albastra. Monstrul casca gura ~i cei doi se uitara mira]i unul la altul. ~C~ prezenta de spirit, Eiffel duse mana in desaga ~I scoase din ea 0 dalta.

Un ornule] cu barba canusie, lunqa pana la parnant ~i cu plete colilii ie~i din maruntaiele monstrului.

.Hei, facu cu mana, nu va terneti, Marsaba nu va face nici un rau." Si ca sa-i convinqa, lovi cu ciomagul botul acestuia. Sunetul reverbera pana la ei.

"Sunt Noe. Nu ~titi? Naierul. .. " Ornuletul lncerca sa se urce pe peretii abruptio Cauta cu rnainile un sprijin in lutul care i se prelingea printre degete. Eiffel scoase la iveala 0 funie ceruita. Manole paru surprins. De obicei, lucrurile din sacul asta erau amintiri personale

30

pentru maestru, pe care nu Ie folosea niciodata in scopuri practice. De pilda, p-asta 0 avea de la unul, Etana, pentru care se zicea ca Eiffel ar fi avut canova ceva senti mente ... hm, rna-n]elegi ... Pe vremea aia Manole nu era discipolul lui, ci oscila undeva intre viata rnonahala ~i cea studenteasca,

Eiffel, in mod sigur, nu i~i Iacuse din propria perscana un obiect de cult. Desi gurile rele vorbeau ca nici n-ar ti putut, ca st-ar fi ingropat de vie nevasta, care nu credea ca prea desele vizite la Etana aveau scopul de a-I invata arta Descoperirii Extazului si Ernojiei Sublime, dobandite cu ajutorul franqhlel-urcatoare-Ia-cer ...

"Ai de gand sa [Ii, ori ... ?!" Voce a rastita il scoase din visare. Apuca franqhla, 0 trase in jurul scripetelui ~i-I privi cum coboara.

"Uf. Obosii. Deh ... " Mosnequtul gafaia, Eiffel nu-I baga in searna, ci II lega strans ~i striga la Manole. Acesta incepu sa roteasca mecanismul, ridicandu-l pe ornule].

.r-ar mama ta a dra ... beleste ochii cum trebuie, boule!" Calfa trasese prea repede, izbindu-I pe rnos de peretii lutosl. Vazu cum barba ~i fata i se murdaresc ~i sirnti arzandu-l privirea celui de jos. Manole inghiti in sec, apuca mana lnttnsa de mosneaq ~i-I ndlca.

.Asa ... , usurel cu tata ... usuret, .. eh, gata!"

Descotorosindu-se de franqhie, Manole carmi nasul. Asta nu stia ce e aia baie.

. ,,$i zii, n-ati auzit de mine, ai? Pai io sunt Noe, bre, ala de-a scapat oamenii de Potop. Nu stii. .. Omul din Luna, atunci ... "

Manole auzi striqatul salvator al maestrului.

Ranji malitlos. In situatu care cereau sa pui irnaqinatia la incercare pentru a lesi din impas, dibacia lui Eiffel era nula, Ii arunca ~i lui Iranqhia ~i dupa cat eva secunde il scoase ~i-I ajuta sa se dezlege. Eiffel puse tranqhla in dasaqa ~i se intoarse spre noul venit.

.Asta micu' n-a auzit de mine. Cica nu ... " ,,$tiu. Esti Noe. $i ai venit sa ne salvezi de Potop."

Figura mosului se lumina pe data ~i-~i deschise bratele in semn de multurnire. Pocni apoi din degete, iar monstrul alb sari in aer, se micsora ~i cazu lntr-o butelcuta eli lncrustatii de tildes ~i argint. Facu strenqareste cu ochiul ~i, urmandu-I pe Eiffel, porni catre corturi.

Ploaia se intetise. Manole mai privi 0 data in sus. "Luna beata", i~i zise ~i grabi pasul,

***

Ajuns in lurninisul poleit de razele lunii, Perceval se opri intrigat. Stranqea in mana un

anlicipajia

corn vanatoresc, iar palosul i se balanganea la sold. Gafaia, pesemne ca alergase dupa cineva, sau ceva, dar nu-si amintea nimic. Ciudate erau :;;i vesrnintele verzi, de yeoman, om al padurii, :;;i sentimentul inexplicabil de vinova]ie care II cople sea. Latratul cainilor care-I muscau de picior Ii Intrerupse reveria. Cu 0 siquranta pe care nu si-c cunostea, se apleca asupra lor cu blandete. Animalele lncetara sa latre, dar se turisara unul cats unul catre lacul ln care se lrnbaiau razele lunii. Ii urrna si, instinctiv, I:;;i privi chlpul in unda. Inghili In sec. Din apa II privea Yvain. Se indeparta :;;i Yvain, sau chipul din apa, tacu la tel. EI ... era Yvain? Din apa la:;;ni sotia Regelui, Doamna. Cuvantul iubit li ie:;;i lnfrigurat pe buze. Faptul ca era sotia regelui Arthur :;;i ca el era pornit In cautarea unui, vai, atat de indepartat Potir al Graalului nu mai conta atata timp cat ea era aici, Irematand de iubire. Inchise ochii :;;i 0 saruta .• Cand Ii deschise, Vivian II privea satisfacuta. I:;;i intinse brajele catre el, murrnurand: .Vino, eroul meu, vine, iubitul meu Lancelot, sa ardem sub unde ca niste zei ai soarelui, sa ... " :;;i cavalerul sari In sus, Ingrozit, fermecat, de parca 0 vazuse pe Diana inconjurata de aura ei diafana, statuie de rnarrnura scaldata In valul de argint.

Cainii se pornira sa urle lugubru.

Eiffel mai privi un timp afara prin spartura cum 0 haita de caini incerca sa stasle Ie cerf malade, apoi se lntoarse In interiorul Colibei Monstru. Preqatirile pentru ritualul de initiere erau aproape gata, dar Eiffel stia ca-sl pierdusera acea sacralitate de pe vremea cand el, puberul, trebuise sa Ie Infrunte cu barba]ie. Acum ... Manole stia deja In ce constau, patrunsese In cohba Inca de cane 0 Inallau ... halal nastere initiatica.

In tata Catedralei, novicii asteptau goi, boif In alb, mirnand goliciunea spiritelor pure. Eiffel strarnba din nas. Aratau parca veniti pentru "Le feu de soties", pentru Orgiile Nebunilor, nu pentru ritualul de initiere. Asteptau In mirosul fumului de tamale venirea caluqarilor care sa li conduca tnauntru. Din interiorul navei rasuna Te Deum Laudamus. [nsoti]i de siraqul purtatorilor de rase, novicii patrundeau In Catedrala. Taceau, dar pe felele lor neatinse Inca de amprenta rnortificarii se citea plictisul. Erau obliqati sa prlveasca niste drame liturgice, sau niste Miracole. Caluqarll intonau coruri gregoriene :;;i fiquranti] In mantii albe prezentau Miracolul lui Teofil. Eiffel schita un zarnbet amar. Dupa lnitiere, novicii aveau sa se destrabaleze chiar aici, sub privirile sfintilor de piatra. I:;;i aminti cuvintele lui loan Hristonomul care deplanqea capacitatea actorilor de a rnin]], substituindu-se

anticipajia

ARCHAOS

unei alte persoane. II cauta cu privirea prin rnultirne. Nu-I zarl, dar II vazu pe Manole. Astepta :;;i el. Eiffel Inchise ochii, retraind vanatoarsa, circumcizia, torturile suferite In Insule.

Lumea de atara lncepea sa se agite.

Veneau muzicantil.

***

Dimineata laptoasa Ii surprinsese sporovaind incetlsor In jurul blidelor cu moretum. Numai Eiffel bocanea de zor, cocotat pe schele. Elena duse vase Ie de lut intr-un colt :;;i apoi, rand pe rand, Ie scoase In ploaie :;;i Ie spala.

Cand se Intoarse langa ceilal]i era uda leoarca. Camasa din rnatase i se lipise de sani, scotand In relief starcurlle anormal, lnqrljorator de mici. .. Da Vinci ofta. Elena se aseza langa foe sa se usuce, I:;;i stranse pletele intr-o parte, scuturandu-le usor. Zambi, Surprinsese privirea lui Perceval atintita asupra ei. $i Da Vinci 0 privea la fel de staruitor. Chicoti. Era placut sa fii curtata de doi. Simti ca devine centrul lor de interes. "Merge cineva sa rna spele pe spate?"

Noe, rnosneaqul, parea sa nu-si dea seama de ceea ce se petrecea In jur. Le povestea pentru a suta oara cum a salvat el omenirea de la Potop.

" ... ajunsesem pe taramul rnarii." .

Manole dadu un cot sugestiv vecinului sau.

Da Vinci se Intoarse rnirat. Manole schita un ranjet :;;i-I arata pe rnosneaq cu privirea. Da Vinci ridica din umeri :;;i II privi inciudat. Pierduse cateva faze din discutia soptita dintre Elena :;;i Thais, :;;i era sigur ca-l vizau pe el. In ultima vreme observase ca atitudinea Elenei tata de purtarile :;;i preocuparile sale se imbunatatise mult :;;i considera asta 0 incurajare menita sa Ii arate ca a venit vremea primului pas.

.Mai lntai am crezut ca am 0 vedenie. Am mai tacut un pas, m-am apropiat de stanci :;;i de data asta am distins :;;i 0 voce care rna Indemna sa intru In apa."

Perceval sirntea ca memoria rnosului, in loc sa intre la apa datorita ploii, se umfla :;;i curgea In continuare, plina de povesti. In momente ca acestea ar fi preferat pana :;;i tovarasia lui Hyperion. Bleah! Mai bine s-ar duce sa-l ajute pe Eiffel. Dadu sa se rid ice cand sirn]! palma Thaisei prinzandu-i bratul. Privirea ei lasciva :;;i urneda II pironi pe loc, :;;i sirnti cum II napadeste un val de caldura.

.Un peste auriu?"

.Da, un peste mititel, cu totul :;;i cu totul de aur. Ma ruga sa-l dau drumul In schimbul a trei dorinte. M-am qandit la visul pe care II avuse-

31

ARCHAOS

sem ~i i-arn zis sa lrni Iaca rost de 0 area mare ... "

.,. .. In care sa intre cate coua din vietuitoarele de pe uscat, mare ~i vazduh, nu?'

.Intocrnai. Da' de unde stii?"

Manole surase malttioaMosu' nu se prindea ca i~i batea joe de el.

"Am auzit ~i eu de la lume."

Mai exact, II auzise pe Trophonius, cam atunci cane lnaltau Templul din Delphi. Regele Beotiei era un tip amabil. Chiar prea amabil. Asta 0 aflase dupa trei zile ~i trei nopji petrecute In cortul acestuia, In care Manole trebuise sa joace rolul Seherezadei.

Atunci, pentru prima oara de cand se nascuse, tanarul Manole a fost nevoit sa taca distincjia Intre realitate ~i mit. Dadu din cap la amintirea acelui sentiment neplacut,

.Parnantul era acoperit de ape. Trimisesem un soarecs, apoi un porumbel sa-mi vesteasca daca au qasit vreun petec de uscat. Intr-o noapte am vazut pe punte un rnanunchi de piei ~i pene, semn ca mania lui Typhon lmi ajunsese cercetasii, Nu mai era nimic de tacut."

Era clar ca lumina zilei ca Elena flirtra cu Perceval. Si el lsi facea ca un prost sperante, se amaqea ca ar fi putut sa-l placa. Observa decolteul bluzei lui Thais ~i sirnti un fior electrizandu-l din cap pana-n picioare. Pana ~i asta traise 0 aventura cu unul, Abelard, care fusese scopit pentru asta ~i trimis la caluqart. Daca 0 exarninai mai bine - par negru-abanos incadrand tata de marrnura stropita cu pistrui, ochii negri licarind de inteliqenta ~i viclerue rafinata, sanii mesteriti de mana rnaiastra a lui Phidias, aido-. ma coapselor, ispita bine carnuflata intr-un trup mic .ce parea vulnerabil. Mda, era mai vicleana ca Elena ... , era inzestrata, nu qluma, Numai ca se obisnuise cu gandul de fetila cuminte, de umbra a Elenei ... Thais, confidenta Elenei. Un qand rnarsav li infiera mintea.

" ... ~i atunci ce rni-arn zis ... din miezul parnantului ne gonise dihania, cum Ii zice, frate?, Catelul Pamantului, ~i i-am poruncit atunci pestisorului sa se transforme intr-o lebada care sa ne urce pana In slavile cerului."

,,$i trebuie ca solzosu' ala mic s-a prefacut In zburator ... era ~i normal, din moment ce avea structura moleculara instabila. Da' voi cum sunteti prosti ... ziceati ca e vreun mifacol. .. ~i tu, rnosule, te-ai sirntit pentru a mia oara In viata ta important. Este? Ai crezut ca [i-ai Indeplinit dorinta. Da', sigur, ~i Jupiter Ii e credincios Junonei. $i treburile astea pot fi desfacute ~i intelese mai user decat un nod gordian ... Totul e In capul tau, nu? Universul material e subjugat plasmulrilor rnintii tale. Mda. Asa s-o crezi tu. De

32

fapt cred ca ... las'!" De~i erau obisnuiti cu felul de a-sl face intrarea al lui Hyperion, toli cei ptezen]i rnirnara indignarea, intorcandu-se brusc spre el. Bause. Se cunostaa asta dupa felul cum pronunta cuvintele, corect ~i rotund, fara sa bolboroseasca ~i sa arunce stropi ca atunci cand era treaz,

Noe clipi de cateva ori surprins, apoi se projapi in tata celuilalt. Astepta. lnvatase un sine gur rol, nu stia sa improvizeze. Hyperion simtise asta ~i, cu un zarnbet afabil, II provoca.

.Tu esti un ornule] decrepit, expirat, 0 halca stafidita pe nista oase calcinate ... bosoroqule, esti 0 moarte ambulanta care vorbeste despre miracole prin apa ~i foc, pam ant ~i aer, ~i-i obligi pe allii sa-Ii asculte porcarllle. Numai cand rna uit la tine irni dau seama ca ne rnurdaresti Universul." Asta da. Asta fusese 0 subtilitate. Hyperion sirn]i cum lata i se larqeste intr-un ranjet, Astia habar n-aveau de cele patru elemente.

.Unu' singur este adevarul. Ai venit aici pentru ca trebuia sa vii. Asta este mersul lucrurilor. Nu veni aici sa mistifici faptele pentru ca nu Inghi\im asa ceva. Noi ... eu stiu, Esti un cautator de mine de arqtnt care s-a dus pe capul selenilor sa se Impuieze." Manole tusi ostentativ. In ciipele astea Hyperion sernana extrem de mult cu Eiffel, posac, lncapatanat ~i limitat. Gata sa lrnparta lucrurile de oriunde In doua categorii. Rele ~i foarte rele.

" ... sau i l-ai tacut cadou lui Artemis, ea v-a gazduit In palat, v-a aratat hergheliile de peqasi, qradinile suspendate, probabil ~i inventia aia care lnvarte astrele ~i extrage argint din mine. Perpetuum mobile. Am fost de fala cand a fost creat." Cum asta, frate? Manole stia de la Isiodor din Sicilia care Ii fusese dascal cat timp urmase Universitatea din Bologna, ca Eiffel descoperise taina rniscarii universale. Algoritmul. Asta vrusesora cu totusa afle cand lnchelasera contractu I cu Eiffel. .Jnsa, oricat de eronat oi fi tu din punct de vedere medical, atmosfera selenara te-a facut ~i pe tine sa devii ca 0 vrabie. lubaret ca 0 vrabie. l-ai tacut avansuri Dianei, vrand sa devii omul ei, Omul din Luna. Dar ea i-a pus pe copii sa va qoneasca."

Hyperion gataia, expirand zgomotos aburii lui Bachus. Da Vinci I~i dadu seama ca acum se putea sustrage. Avea de qand sa rnearqa pana In cort pentru ca fermenta 0 idee qrozava. Va pune la punct 0 rnasinarie care ...

.Eu ... eu ma due pana In cort."

Elena II rnasura de sus pana jos. Manole se ridica spre el.

.Stai ca merg ~i eu incolo."

Ce taceau, Ie era tearna sa nu asiste la-vreo

anticipatia

scena penibila? Doar stiau cu tolii ca Hyperion nu era beat ~i ca intrase intr-o stare euforica, atinsese apolinicul prin dionisiac.

" ... traiesc cu voi aici, in troaca. $i ma terfelesc In troaca, porc. Stau In concavitatea asta ... in qaoaza pamantului. Eu merit altceva, cu mult mai bun. Ar fi trebuit sa pasesc pe suprafata adevaratului parnant, pe solul de pietre pretioase ~i as fi calcat pe aerul pe care voi II respira]i ... II murdaresc, iar eu rna bucur de prospejimea adierii inmiresmate ~i permanente a

Zephyrului ... lumea nepieritcare Hiperboreea .

mda ... ~i de-aia beau, ba, sa nu te mai vad .

ca ... rna pi~ pa voi. .. toti, aia e!"

Carevasazica Hyperion zicea ca asta nu e adevarata lume. Ci un artefact, un surogat. EI insusi era corabia tantorna cu carcass gaurita naviqand pe apele lnselatoare ale realitatii. Totusi, nu se sfia sa Ie explice doct tuturor existen]a universurilor paralele, care nu pot fi percepute din cauza sirnturilor exterioare incomplete. EI unul credea in el, ~i de-aia se uita in fiecare zi in oglinda, de ziceau toti ca-l narcisist, nebanuind ca oglinda e calea catrs alta dimensiune. Cauta Hyperion in oglinda semnele deqradarii sale? Ale realltatii sale? Nu erau lucrurile prea clare. De vina era ceata.

.Hai sa te duc in cort."

Fara sa lina cont de bafbaiata lui Hyperion, Perceval II lua pe sus. 0 sa-l duca in cort, 0 sa-l dea sa rnlroasa esenta de otet ~i 0 sa-l toarne cu torta apa pe gat pana 0 sa dea atara tot alcoolul din el. Cateva ceasuri dupa, Hyperion 0 sa se vaite, dar nimeni n-o sa vina sa-l vada, pana atunci cand, convins ca mahmureala i-a trecut, Eiffel 0 sa-l cheme atara spre a se consulta In vederea constructiel. Perceval stia dinainte ce se va intampla. Facuse asta de nenurnarate ori pana acum. Ca un ritual. 0 existenia monotona ~i lineara, Ceva care nu implica factori de risc ~i care Ii amintea tot timpul ca rolul sau aici este de a avea grija ca nici ceilalti sa nu se implice prea mull.

De aceea, cand auzi racnetul de atara ~i zgomotul tacut de prabusirea trupului pe schele, la~ni prin despicatura cortului, prin tata privirilor lnmarrnurite din jurul focului, alerqa lntr-un suflet pana la constructie, se strecura printre lemnele ~i cararnizile prabusite, il apuca de umeri pe Eiltel, II ridica ~i fugi cu el in spate pana la corturi.

Ca un artificiu scenic, ploaia curge puhoi.

Balaurii negri se ling unii pe allii cu limbi de foc. Tuna. To]i II sorb din ochi pe Perceval, uitand de ranit.

.Ca desprlnsi din vis, i~i amintesc ~i de acestao Incepe aqitatia in jurul lui. Perceval si-a scos

anticipatia

ARCHAOS

pieptarul de otel ~i-I curala de petele de sanqe.

In mod normal ar fi trebuit sa fie noapte, noapte in vise, noapte in qanduri, noapte in suflete, adica intuneric vascos punctat cu luminile licarind, reflectoare, ferestre deschise In bezna, aruncand clipiri opalescente, dar de vina era ploaia care, picurand sau siroind, spala, dilua, sterqea, amesteca forme Ie, contururile, ceata laptoasa in bezna nop]ii, ceata in inimi, ceata in vise, corodand realitatea.

Flashurile Inghejate urea de-a lungul coloanei vertebrale pana la suprafata realita]ii, lasa in urrna raceala minerala a granitului, atara, sealdate in lumina difuza, chipurile se bulucesc sa-s: castiqe identitatea, supte, zbarcite, pergamentoase, umbrite de glugile rasei, rotofeie, cu roseata obrajilor ~i auriul buclelor uscative, daltuite dintr-o bucata de platra, cu buzele vinete sau ochii ie~ili din orite ~i stropii de saliva, voluptatea privitului ~i agitajia muljimii care nu lnteleqe, dar urrnareste chinul celui care agonizeaza pe cruce. Numai apostolii sunt in stare sa lnjeleaqa sacrificiul, dar nu au puterea S"O Iaca. Singur losif se repede sa culeaqa intr-un vas picaturile de sanqs care se scurg din trupul Fiului Omului. Marturia Suterintei Lui.

N-o a tinge, nu atinge potirul Stentulu: Graal, lasii-i nepangiiritii aura de sf in/ire!

Perceval se trage inapoi Inrnarrnurit, paseste cu tearna, nu-i vine sa creada. Fecioarele invesrnantate In alb i~i ina Ita vocile in cor. Perceval priveste atara prin viziera coifului pana la metereze ~i dincolo, prin aerul incins al unei zile de vara, pan a la crucea din varful catedralei. De aici, toate lucrurile I~i pierd consistenta ~i se prabusosc In neant.

Manole lsi agita aripile, bate cu disperare din ele, scancetul Anei rasuna lnabusit si-i face caderea mai dureroasa, mai greoaie. Trupul se izbeste de sol cu un bufnet surd, 0 aripa sta~iata s-a agajat de schele, lacrimi izvorasc din qroapa, 0 fantana lina cu apa pujina ...

Iskander 0 priveste pentru ultima oara pe Thais, vederea i s-a tncstosat, chipul ei se amesteca pe retina cu cel al mamei sale, al surorii, al coamei lui Bucifal, ~i racnetele lui Darius, disperarea acestuia, Ie vede, In mod normal n-ar fi putut s-o faca, ce, astea sunt lucruri sa Ie vezi, boala, boala care ii scobeste rnaruntaiele e de vina, li denatureaza toata perceptia asupra realitatii, simte patul acoperit de purpura de Damasc, aude suspinele infundate ale celor din jur, apoi priveste atara pentru ultima oara,

Pe fereastra larg deschisa, Da Vinci urrnarests un timp scena, apoi se intoarce langa blocul de rnarmura, cu dalta in mana. Asezata pe un scaun in tata lui, qoala, Elena il com-

33

ARCHAOS

patirneste pentru viata pe care 0 duce, pentru obiceiurile pe care Ie are, pentru rnasinile zburatoare, submersibilele pe care Ie creeaza.

Usa se izbeste brusc de perete §i In Incapere intra un cal urias de lemn. Din burta acestuia la§ne§te Ghilqames. care 0 zareste pe Elena, se arunca inspre ea, lnqenuncheaza In tata ei §i Ii lnrnaneaza 0 buruiana tepoasa care rniroase a alge §i a mal.

lntr-un coil, cuprins de 0 crlza de delirium tremens, Hyperion horcaie Ingrozit de sobolanii care la§nesc din pere]i, grifoni hipocentauri, himere si melci balosi, dar Perceval II scoala, II curata, II scoate atara In ploaie sa se linisteasca.

Apele au crescut §i pe creasta valurilor se plirnba 0 corabie uriasa. Prin lichidul care Ie uda pulpele inainteaza catre ea, cu gurile impreunate In saruturi naruslnate perechi de gryli, babweins, manticore, doua ga§te sau doua femei soptindu-si langures la ureche, doi barbati ...

lar ploaia curge fara Incetare, fulgerele stasie ultimele bucaji de realitate, tunetele irup cu violenta §i apa arnesteca totul, intr-o hurna noua fara identitate.

***

Bonc! Bonc! Bonc!

Ziua de ieri parea sa-i fi iasit cu totul din minte pentru ca Inca din zori Eiffel se cocotase pe schele, car andu-l dupa el pe Manole §i Hyperion s i, de si mana bandajata arata de parca era ciunqa, taieturile de pe fala nu i se inchegasera bihe §i Ii incrustau obrazul cu semne bizare, el se incapatana sa ramana In continuare prezent la zidirea constructiei. Noaptea nu se desprinsese bine de parnant, dar aburii, cu tcata ploaia care nu contenea, lncepusera sa se rid ice catre astrii dirnineu], cautandu-l dincolo de perdeaua de nori.

Eiffel II trimise pe Manole dupa taclii. Cu cojocul in cap si cu itani sumesi, calfa I§i croia drum prin sleauri. Apa crescuse mult In timpul noptii, se intreba daca avea vreo importanta sa Ie semnaleze celorlalti faptul. Da, ar fi bine. He, he, i-ar trezi brusc In urlete, s-ar repezi la caldari, la sacii de nisip, buimaci, disperati §i de abia intr-un tarzlu, cand focul Ie va clocoti In vene, Ie va explica gluma.

Da. Dar in corturi nimeni nu dormea. Cu vocea acra, Manole li anunta ca e nevoie de ajutorul lor la constructie §i pleca cu tacilile pe care Ie gasi lesne pe un rnaldar de paie, la intrare. Acolo Ie pusese Lena asta noapte, In timp ce bajbaia dupa un opai], Trebuia sa-l ve-

34

gheze pe Hyperion care aiura necontenit. Bolborosea cuvinte fara rest, vornaserurinase In pantaloni, exasperand-o. In zori I§i mai revenise §i acuza numai durerea qroaznlca de cap. Dar ceea ce era mai gray, §i Perceval venit langa ei rezistase ca un stoic, era ca Hyperion intrase In .ceasul marturislrilor". Ca fosta hangila la "Mula" Elena cunostsa sindromul. Era rsactla pe care 0 aveau toti dupa 0 noapte de belie petrecuta §i prin culcusurile Jaquelinei, Perettei sau Isabelei; era sentimentul de vinovajie §i rusine asociat cu dorinta descatu§arii sufletului, In speranta ca totul va fi uitat sau sters cu un pahar cu yin. De aceea venise langa Perceval, se cuibarise strans langa el §i absorbtsera impreuna gunoiul emanat de Hyperion. Suferindul vorbise de scopul existentei sale in comunitatea lor, de lumi celeste, de rniscarile astrelor, aliberandu-se de o parte din arnaraciune a §i tristetea care-I chinuisera atata vreme.

Intr-un tarziu adormise §i de abia atunci sirn]i Elena rasutlaraa fierbinte a lui Perceval urcandu-i pe gat §i rnainile lui dandu-i jos vesmintele, de abia atunci reqreta cavalerul experienta studentilor care-si bateau joc de nepriceperea lui In astfel de cazuri, de acum i§i permise sa spere ca centura ei de castitate nu ruginise §i corsetul nu prinsese mucegai, altfel ar fi putut, doamne tereste, sa se taie §i sa se infecteze, §i limbile Ii se incolacira ca doi serpi In cautarea rnarului lui Adam, iar hormonii incepura sa clocoteasca bezmetici, Ii se suira la cap, apoi se scursera user catre canale Ie de evacuare, §i se lncinsesera lncat cortul se umpluse cu aburi, iar Amor, asa urat, mic §i imbatranit cum era, un adult in rniniatur a, intrase in sauna §i pacatuia cu ochiul §i cu mana, iar spiritele Ii se inaltasera in aer §i radeau vazandu-i cum gafaie, rasufla §i lipa, lmbalosati §i chinuiti de parca aveau de qand sa srnulqa din radacin: copacul Yggdrasil, sa taca din el scanduri pentru patul nuptial, spiritul lui Perceval era tot mai sus lovit de ratacite, lntarziate voci intonand Plauctus Peactrix, arnetit de danqanlt de clopote, pan a n-a mai putut sa se stapaneasca, I-a batut pe umar pe Perceval §i i-a zis: .Ja stai calm, ba!" Apoi, osten it §i insetat, a dat sa bea apa. Dar Potirul Graalului era pentru totdeauna pierdut.

Elena fu prima care ie§i din cort sub pelerina lui Perceval. Thais se grabi sa-l urmeze, cand Da Vinci 0 prinse de mana §i lncerca sa-l propuna, asta binelnteles daca §i ea consirntea cu placers ... ce sa vrea, ada, ca dupa ce-si termina treaba sa-i serveasca drept model. Vroia? Ce bine ... ei, §i acum aveau de qand sa rnearqa

antlcipatia

dupa ceilalti sau asteptau ca lui Eiffel sa-l crape bojocii urland dupa ei? Hi, hi ... nu, nu ... deloc ...

***

"Poti sa tragi ... "

Amestecau pletrisul cu apa, apoi II puneau In ciuberele mari de lemn. Le legau cu franqhiile, apoi face au semn celor de sus sa Ie ridice. Scripetii scartaiau user, sforile se balanganeau prin aer si-ntr-un sfar:;oit ajungeau pe schele. Manole lelua unul cate unul :;oi Ie rasturna pe qrarnada de mortar, apoi Ie dadea drumul. Cu gesturi stereotipe, Intrerupte din cand In cand de srniorcaitul nasului :;oi de scuipatul flegmelor, de scarpinatul sub brat si de vocea ragu:;oita cu care II repezea pe Manole sau se sfatuia cu Hyperion, Eiffel netezea mortarul :;oi punea bolovanii gargui pana cane stratul II depasea in inaltime. Arata haotic, Atunci se suiau cateva trepte mai sus.

Nici ploaia n-avea de qand sa rupa rnonotonia. Taca, taca, taca pe pieile tabacite ale corturilor, pic, pic infundat, Inabu:;oit In vase Ie mari In care arnestecasera cu ranqi mortarul, taca, taca, taca staruitor, cu bolboroseli :;oi plescaitun In apa tnatta de vreo cativa centimetri, pata neaqra rnlastinoasa, impanzita, revarsata de pe coline pe carnpie. In mijlocul corturilor, la baza constructiei, linqand-o :;oi imbrattsand-o, do rind

s-o doboare. .

in aer vorbele se succedau mecanic, asemenea picaturilor.

"Ar trebui sa construim niste turle rotunde ca sa avem 0 privire panorarnica asupra zonei. N-ar strica si niste scari duble lncruclsate pentru Inlesnirea aprovizionarii ... "

Eiffel II priveste inditerentsi dispretuitor.

Gura i se strarnba intr-un rictus, dar fruntea i se destinde, parca devine mai lumincasa, inalta, plesuva. Ochii II privesc plini de spiritul dindaratul orbitelor adanci Bramante. Da Vinci casca ochii, pupilele i se dilata, iar buzele incep sa-l tremure usor. Bramante li face cu ochiul complice :;oi l:;oi duce degetul la buze. "Domino", repeta Leonardo, simtind valuri de adrniratie :;oi de afecjiune urcand In el, lnvaluindu-si maestrul.

.Ssst ... Leonardo ... aici nu suntem la curtea lui Lodovico ... aici avem cu totul alt rol ... " Bramante zarnbeste. Jos, oamenii muncesc, greg, ciocanesc, dararna, Apa dararna. .Nu uita. lntotdeauna am fost mai bun ca tine la tehnica." Da Vinci simte incoltind In el germenii incercarilor lndraznete, 0 dorinta de inovatii, visuri pe care ar trebui sa Ie vesniceasca in piatra,

"Fii serios. A:;oa ceva nu se poate." Eiffel este de data asta categoric. Manole pleaca fruntea in

anticipatia

ARCHAOS

jos descumpanit.

"Dar ce zici de nlsta ulcioare de lut Incastrate In pereli?"

.Pentru ce?"

.Pentru ce ... de ce ... propaqa mai bine cuvantul Domnului, la fel cum niste ferestre bine o~i~ntate aduc In altar lumina pura :;oi neprihanita, sau cum niste arc butanti sprijinesc carul."

"Ce erau ala arc butanji? Cu ce notiunl jongla asta ... "

.Ce cotrobai p-acolo?"

"Ce?!" Hyperion se intoarce cu tot corpul, intrigat. E treaz... dar asta nu-l ajuta atunci cand . l:;oi prinde piciorullntre schele :;oi cade. Se ridica de jos blesternand.

,,'m' bag pula-n mortii rna-tu: Puteam sa-rnl rup gatul!"

.Eu una nu Inleleg ... " Elena l:;oi stranse poalele rochiei :;oi l:;oi aseza cu grija piciorul cu condur aurit pe schele. Thais Ii aseza pe umeri hlamida. .Nu pot sa mi te Inchipui, iubindu-te, sa zicem cu sotia lui ... Eiffel, de mult praf :;oi pulbere."

"Fa, tu ai auzit de dans macabru?"

"Cred ca sernnificatia lui era cu totul alta."

Thais se tnrost imediat si, lncurcata, duse mana la par, aranjandu-si coafura lnalta, sernanand cu turnurile Notre Damei de Amiens.

"Te-a baqat cineva in s earna?" Thais II iqnora. .Ce miroase asa urat aici?"

"Cu tine vorbesc, gasca ... iii pute ... deh, daca ai deschis gura ... "

.Ba nu. '[i-au rostit lie numele, Cal-CareMerge-Deasupra."

Stupefiat, Hyperion deschise gura :;oi tc]i ii putura admira basoreliefurile de pe dinti, scene Intregi din Columna lui Traian, :;oi gingiile pe care crestsau rnuschi galbeni vinetii. Din abisuri, lona

cerea ajutor. .

Fu randul Elenei sa intervina :;oi se lasa pe spate, dezvelind 0 superba coloana qreceasca :;oi ceru un foc.

.Poftlm."

"Na."

"Tine," .Orele sase."

Elena l:;oi lncre]l fruntea a uimire :;oi cu un ranjet, Manole l:;oi ascunse scula In pantaloni. .Graunt Mercy." Expira fumul in directia lui Da Vinci :;oi II fixa cu 0 privire verde. Apoi 0 apuca pe dupa umeri pe Thais si coborara, Manole :;oi Eiffel se reintoarsera la bocanltul lor si, putin dupa, toti l:;oi vedeau de treaba, Numai Hyperion asculta cu atentie. Nimic. Doar Gloria Absurdia, Decoryah. Se auzi strigat. Thais se furi:;oa pana la el, tnrnanandu-i un pergament. Era de la Elena:

35

ARCHAOS

"Am carnea brurna de fantana $i sunt alba ca 0 zana

Sunt lnflonta ca 0 floare

Dar eu rna dau la orislcare. Sa vina toti, sa nu se tearna

La trupul meu doar sa ia searna, Caci orisicine-l vrea, ll are

Eu nu-s facuta de vanzaro

De aur ~i de-argint nu-rni pasa Unul rna ia, altul rna lasa."

Hyperion inchise ravasul. .Trebuie sa-ti dau raspunsul acum?" "Cum vrei." Hyperion revazu chipul Elenei, stigmatizat de pasiuni, fara nimic angelic in el. .. dar tocmai frurnusetea ei de Inger decazut il atraqea. "Am s-o caut eu putin mai tarziu." Thais surase dulce ~i i~i lndrepta de pe frunte 0 ~uvita rebela.

"Cheama-I, ba, p-ala 'ncoa'!" Cu Iata latita de placere, Hyperion se Indrepta catre Eiffel. .Ce e, rna, ce urli asa?"

.Utte cee, cracanatule, as Inalta turnul ~i singur ... sau cu asta unicu' ... da' traditia rna obliqa sa consult un vrajitor. Poate ca as fi calcar ~i peste ea, dar de cateva noptl rna chinuie cosrnare ce lrni dau de gandit. Trebuie sa aducem of ran de? Am tacut ce nu trebuia?"

Hyperion Ie explica arnanuntit ca este necesara 0 jertta. Manole ~i Eiffel ascultara inqandurati. Hyperion se opreste, apoi incepe sa se tnvarta infrigurat prin jur. Pe aici. Pe aici trebuie sa fie Cyranides, manuscrisul ce cuprinde intetepciunea lumii, care poate ajuta un vraci sa stapaneasca lumea, intr-o cutie au rita din varful Turnului Babel. Se apleca asupra unui gand ce ii infati~a harta lumii, cu buricul ei, lerusalimul ~i Asia, Iran, Constantinopole, Mecca, Babylon. Vazu cele opt rauri ale Infernului ~i cele patru ale Paradisului. lar Paradisul. .. 0 fi unul captusit cu hartie, in el s-ar gasi crengi inflorite sau lrnparquite. cu ciresi, peri, meri, smochini, struguri, ramuri verzi de mai ~i trandafiri pusi in vase cu apa, crescutl deasupra crenelurilor?

***

"Mai repede", urla Eiffel ~i Hyperion tresari speriat. Apele inundasera carnpia, acoperind in intregime corturile. Scandurile , butoaiele ~i restul boccelelor se invarteau in anaforele vascoase. Lumina zorilor fusese estornpata de nori plumburii. Se impletea difuza cu apa oleloasa, iar astrul zilei pulsa anemic. Cateva lazi se prabusira jos, Improscand cu stropi. Perceval tnota pana la temelie ~i impinse pe Noe sus. Mo~ul chltala si se chinuia sa apuce rnainile intinse de cei de sus. Elena tipa, iar mantia de

36

herrnelina ii cazu de pe umeri. Un boloreau trecu prin tata ei. Parul Ii atarna ud pe umeri ~i fibula de argint i se desprinsese dezvelindu-i umarul. .Vaca proasta!", racni Da Vinci ~i-~i continua coborarea. Puse cu grija piciorul in fisurile constructiei, in nisele dintre pietroaie. I~i zdreli palmele, dar reusi s-o apuce de talie. Perceval se lupta cu valul. Obosise ~i accesoriile de metal ~i piele tabacita il ingreuiau. Dadea mecanic din rnaini ~i din picioare, desi stla ca nu va mai rezista mult. Ochii i se intunecasera asemenea cerului surprinzand viziuni ale rnortil. Auzea glasul spiritelor inecate in Styx. Pentru 0 clip ita i~i sirnf sufletul atins de arlpa caintei tarzli ~i a amaraciunli. Dar in fond era un om care nu putuse sa reziste ispitei, pentru ca lumea asta fusese ~i pentru eroi 0 lunqa ~i cruda penitenta, croita special pentru om, dupa ce i-o aratass canova batut cu pietre, hulit, Chartres Stantul din Anmselm: ,,0 lume impu1ita ~i pacatoasa, dragule, daca nu te superi, da-rni ~i mie burduful, pentru oameni pacatosi. Daca vrei ceva mai bun, trebuie sa cau]i. Sa suferi ~i sa cau]l. Dar sa nu-ti pierzi niciodata speranta. Fii atent la mine ~i nu-tl mai cura]a coiful de gaina1, omul incearca sa se apropie cu adevarat de Durnnezau cand frica, disperarea, devin eel mai puternic liant intre Tata ~i creatia lui pacatoasa." Bine, dar noi suntem oameni? Paiate de misterii, asta suntem, va rate laolalta in hazna, ca, deh, suntem 0 lume orqanica, in care fiecare i~i vede de treaba lui." Stantul rn-a ascultat ~i apoi a continual: .Te aburci pe scara lui lacob, impuns de furcile diavolilor cei negri, fie sprijinit pe aripile ingerilor. Trebuie sa cauti dragostea fiule, dar n-o cauta prin lupanarele Londrei, cauta sentimentul in toata intensitatea, cauta in tine, dar vezi sa nu ajungi Orion, qaseste-I, lrnparte-l cu cineva, deveni]i unul ~i pierdeti-va in Fericirea absoluta care este Dumnezeu. $tii, fiule, ~i aici stantul s-a intors ottand pe buca ailalta. mai putin zdrelita, rareori esti pus sa alegi." .Bine, cineva alege pentru mine, dar ce rna asteapta dupa? Dincolo de tipul care vasleste cerandu-rni obolul?"

Iskander ta~ni cu batiscaful in mana din apa.

Incepu sa se catere pe zid. I~i tacu drum printre scanduri, prin tot calabalacul si 0 apuca pe Thais de mana. Da ,{inci veni sa-l opreasca, iar Noe veni sa-l ajute. II cunosteau de undeva pe barbatui din apa? Thais se lasa sj1 atarne moale, fara vlaqa. Degetele lui Leonardo ii apucara strans bluza ~i 0 sfasiara. Iskander Ii dadu drumul Thaisei ~i se arunca asupra lui. 11 prinse, dar Da Vinci II izbi cu genunchiul. Facea mi~cari bruste ~i necontrolate incercand sa scape. II prinse pe Iskander de picior, lncercand sa-]

anticloatia

doboare. Iskander II lovi cu dosul palmei peste ochi, II prinse de par §i Ii sparse nasul. Noe 0 jinea pe Thais de talie si simjurile sale amorjite se trezeau lncet-Incet-Incet la atingerea trupului ei tanar §i cambrat. Traqand-o catre area se impiedica, I§i vazu picioarele strarnbe, impleticite, sandalele lunecand, pantecul care tresalta, inima amortita In cosul pieptului, degetele raschirate, pleata colilie Incrernenita In aero

l§i sparse capul, apoi cazu: schelele se tranqeau sub greutatea irnensa a trupului lui, a caderti In pacat §i a puterii conjinute de perqamentul pe care Hyperion Inca II mai jinea la piept cand se prabusi In apa.

.Fiecare pas pe care II facem sa fie catre tine, Doamne?", mai gandi Perceval, apoi simji cum iese din valuri, din rapaiala asurzitoare cu boloboace. Cand qandurile 0 luau razna, cate un fulger sau tunet venea hurducaind §i linistea spiritul prea infierbantat al cuqetatorului, aratau ca cineva acolo sus Inca manuieste masinaria, auzi cum urla, dar nu Injelegea ce spune, 0 vazu pe Elena cum alearqa spre el. 0 stranse la piept §i lncepura sa se sarute, cufundaji, pierduji unul in altul, In apa, In aero

***

Se opri din sculptat. Tinea dalta In mana stanqa, cea dreapta Ii putrezea undeva In zid. Asa II invatase ... cineva, demult, nu mai stia. Lumea 0 uitase odata cu mitul, cu povestea ...

ARCHAOS

dar existasera vreodata? Mai privi 0 data la cadavrul tanarului cu plete - unica senzatie, aici §i acum, asimilata de creierul lui golit, dar avid de cunoastere - contorsionat grotesc, cu creierii • lmprastiati, ochii holbaji §i pielea livida. Starvul Inca nu Incepuse sa se lrnputa, lnsa Ii decorase deja rnorrnantul cu aratan care asemenea prirnisera coasa morjii In piept, deh, debilis et fortis veniunt ad lumina mortiris.

Ar mai fi fost ceva de tacut, dar nu I§i mai amintea ce. Harnasese imaginea hoitului puturos din fat a care incercase sa-i daruiasca un trandafir §i sa-I mangaie de parca l-ar fi putut Inlocui pe Enkidu. Era singur. Catedrala se naruia lncet, dar sigur. Zidurile asteptau sculpturile macabre, cu realismul lor grotesc, semn ca aripa neaqra a ciumei Intunecase percepjia asupra realitatii. Ploaia II naclaia, iar sufletul lui era plin de ciuda. Uitase ceva. Sau el fusese uitat. Timp, tara timp, dar cu ploaie.

Merse la rau, Ii bau apa, iar lucrurile I§i pierdura orice sens.

Ingerul obosit se ridica de langa santul in care cl!rgeau valuri de yin, sau lapte, ori poate miere. I§i stranse pe langa el aripile tnqalbenite §i prafuite.

Cu gandul dus departe Luna se pierdu

printre amintiri.

anticipajia

37

- Computerul ce spune? se interesa domol, batraneste, George.

- Computerul?! izbucni Mark. Pe ce m-a asigurat blestematul de computer am varat in istoria asta 0 groaza de bani! Am sa fiu intrebat curand "cu ce rezultat?", Si-ou sii-mi ia cspul!

- Care-i necazul? morrnai George, aprinzandu-si pipa.

- Ordinatorul central §i specialistii au emis idee a ca am putea scoate fnzecit sumelc investite. Dad il schimbam pe capatanosul de monarh. S-a inconjurat nernernicul cu fanatici! Am dat gres cu orice incercare de a-i cumpara pe... cei ce conteaza in regatul ala, aproape feudal! Pe care incep sa crcd cii-I apiirii drecu '! Cinci oameni am picrdut acol o, absolut inutil! spurnega Mark.

- Un inlocuitor potrivit ali gasit? vru sa stie George.

- Exista un nepot al monarhului. Are simpatizanti in randul elitei intelectuale, al camarilci. Destui simpatizanti, ca.; lucram la operatiunea asta de doi ani. Starea din tara e oricum exploziva. Am putea declansa lovitura de palat si maine. Toti parametrii au fost luati in seama; totul e stabilit In detaliu, pe computer.

- Si-atunci? nu intelese George.

- Vechea poveste! Cel ce are cele mai

bune posibilitati are §i cele mai mari retineri! - "Retineri"?! Adica ... nepotul ezita sa Inhale 0 coroana pe care i-o oferiti pe tava?' surase George.

- Retineri faJii de noi! ~i fata de orice actiune violenta, Desi II considera pe unchiu-sau "depa§it, anchilozat, titanic"! Desi abia asteapta sa urce pe tron!

• - Ar fi deci posibil ca schimbarea sa nu ne aduca ce dorim?

- Ba sa iasa §i mai raul bombani Mark.

• 38

TIJDOR

Acum imi dau seama ca viitorul monarh ar putea rupe compiet relatiile cu noi. Ca ... Ieri am primit ultimele inforrnatii. De-a dreptul consternante! Nepotul e acum intr-o "calatorie de studii" prin diverse capitale. Alaltaieri a afirmat ca la noi nu mai vine; "sa prade sistematic nu doreste sa invete". ~i altele §i altele! Numai bazaconii! Si-a schimbat opiniile; tot mai mult In ultimelc luni; ca frecventeaza tot felul de cercuri .universitare", "umanistc"! Asta in timp ce seara se roaga, probabil, sa-si dea duhul, pfma maine, unchiu-sau!

- E posibil sa mo ara unchiu-sau in curand? tresari George.

- Da. A avut trei preinfarcturi, hodorogul.

- Atunci sa ne grabim. Cred ca.. am 0 solutie! anunta blajin George. Sa chemarn In ajutor. .. Stiin]a!

+++++

- Vei continua, asadar, ce ai inceput.

Vei continua Insa acum cu manii forte! rosti rar §i apasat Fred.

- Da.. Dar.. asta... nu e deloc simplu, ingana proaspatul rege. Se forrneaza 0 rezistenta.. tot mai puternica..

- Vfi lichida usor rezistenta aceea! decise Fred. Ii ai de partea ta pe principalii ministri, aminti el. ~i am spus cu mana forte, sa nu uiti asta! Ceea ce faci este singura solutie; deci nimic sa nu te opreasca,

- Oa ... Nimic sa... nu rna opre asca, murmura abia auzit tanarul suveran.

Lui Fred, regisorul asta spilcuit §i pornadat - acum "In civil", ca venise, chipurile, la 0 intalnire arnoroasa secreta - ii cam provoca mila. Tehnic vorbind, schimbarea mult clocita se produsese incredibil de bine, .dupa program". Fostul suveran sucombase

anticipapa

imediat dupa declansarea evenimentelor, fapt prevazut - probabilitate 78 la suta - de computer. Nu fusesera surprinsi, asadar; decesul facilitase operatiunea care culminase eu izbucniri "spontane", ce se transformasera apoi in chiar reale manifestari de simpatie populara. Se aprindeau mari sperante pe-atunci. Ca motive existau. Trei zile de sarbatoare nationala, nici urma de doliu, cuvantari din ba1conul palatului, garnisite cu promisiuni marete; nu numai ale tanarului monarh; ci §i ale catorva ministri, care-i erau... evident, aliati.

Pregatiti oare de ... alti Fred? .. Foarte posibil.

Fred i§i Incheie ,,§edinta de lucru" cu ultime sugestii ferme privind siguranta actualei §i urrnatoarei intrevederi cu aeest "suveran"! Ii impuse chiar sa iasa din vila cu o dispozitie tonica, apropiata de beatitudine - era necesar ca garzile care se plictisisera asteptand sub palmieri sa vada un tanar monarh satisfacut pe deplin, ceea ce avea sa justifice acest "capriciu regal" §i urmatoarea "escapada amoroasa".

Din spatele perdelei, prin fereastra larga, Fred 11 urrnari surazator pe nefericitul care, discutand jovial cu seful garzii personale, urea vioi in limuzina. Cele trei automobile blindate - incarcate cu maestri ai artelor rnartiale §i ai manuirii automatelor de ultim tip - se pusesera in miscare, pornind spre soseaua ce se vedea doar partial, serpuind pe rnalul oceanului,

Ceva mai departc era portul. Privite de-aici, de sus, nenumaratele mici ambarcatiuni viu colorate ale localnicilor i se parura deodata lui Fred ca ni ste bieti pestisori exotici, alaturi de uriasi rechini - marile transoceanice care urmau sa fie incarcate ...

Ptiu! Incepea iar "sa secrete literatura", vechi defect, de care spera ca scapase,

Si-aprinse 0 ligara. ~i i§i ingadui cateva minute de relaxare, lasandu-se intr-unul din uriasele fotolii - pie1e veritabila, de cali tate - din spatioasa incapere. Organizatia nu-si precupetise fondurile cumparand §i mobiland acest "cuillU§or".

Mda! Inainte de a 0 sterge spre hotel §i aeroport, trebuia s-o trezeasca §i s-o expedieze pe "actriW'. Oare fusese §i actrita candva? ..

Pare a sa aiba cam 30 de ani Rita. Inca frurnoasa, blonda, bine facuta. Organizatia

anticipatia

SANTUIII?!

,,0 inchiri ase" pentru aceste "intalniri arnoroase" regale discrete; §i bine platite. Mai venise aici de doua ori. Era ,,0 fata buna"; temeinic instruita, probabil. Rita nu intreba nimic niciodata; se lasa adorrnita pe-o canapea, intr-unul din dormitoarele vilei. Cand 0 trezea el, i§i lua banii rara un cuvant §i disparea in masinuta ei sport, rosie, Iasata intotdeauna nu in garaj, ci .Ja vedere", in fata vilei, spre a insela vigilenta vajnicilor pazitori ai regelui. Dintre care seful garzii era oricum .xmiul" Organizatiei. ~i, mai mult ca sigur, nu numai e l. Erau .xletalii", ca §i multe altele, de care speci alistii se ocupasera cu grija , spre a exclude orice rise.

Fred distinse insa acum un neasteptat mic zgomot. Ce naiba? Se trezise singura? Nu, aste nu era posibil.

Ba uite ca era. Usa ce dadea in camera alaturata se deschise incet: in pragul ei aparu Rita.

- Pari cam istovit, Fred! observa ea din mers, pe un ton amical care-I las a paf ; faptura se indrepta apoi cu pas lejer sprc masuta joasa din mijlocul incaperii, scoase ceva de sub tablie, strecura in buzunarul bluzei, veni §i se instala pe un alt fotoliu, in Iata lui.

A vusese un microfon aici 7! ~i... trcbuie ca era "din bransa"; ba inca una foarte buna, daca 11 pacalise atilt de strasnic, Ar fi putut jura azi, ca §i in celelaltc doua dati, ca Rita e un subiect usor de hipnotizat - spre deosebire de regisor, cu care, la inceput mai ales, mersese tare greu, Trisosc 7' Rita? De cand? Penttu cine lucra?

- Am un mesaj, Fred. De la George.

"Misiune incheiata, te intorci imediat la

baza" Voi prelua eu intreaga operatiunc.

- Care George? se arata complet nedu-

merit Fred.

- Lasa prostiile, dragul meu! zambi colegial blonda. George care te-a inchiriat lui Mark. Apreciem ca ai lucrat excelent; intfli in Europa, apoi aiei. Tot ce se incercase cu acest nepot esuase. Tu ai reusit. Esti bun, Fred. Dar... verdictul computerului - §i al specialistilor, desigur - e ca "te-ai implicat emotional §i ai incalcat instructiunile".

- ... Ce am ... incaleat?! f acu inca pe inocentul Fred §i stinse tigara care-i ardea degetele.

- Ti s-a precizat sa nu vii in aceasta

39

BANTUITI?!

tara dedit cu a zi inainte de fiecare ~edinta con venita; si sa ramai in camera de hotel pana la ora cand trebuia sa fii aici, Randul trecut insa si acum ai sosit Cll cate tiei zile mai devreme. Ai hoinarit prin oraselele si satele lor, facand pe tur'istul, Specialistii sustin ca nu-i yorba dost de un inadmisibil rise inutil - eel de a fi reperat de eineva.

Intelegi, credo ,

"Implicat emorionalv"! Ii rev en ira in minte suburbiile rnizere, satele pustiite, Ietele lip site de vlaga, ochii eopiilor infometati. ~i acea... general a dezarnagire, devastatoare, asternuta treptat, care turnase parca plumb in membrele localnicilor, ce dantuisera frenetic in acele trei zile de "sarbatoare nationala".

- A fost 0 greseala importanta, Fred.

Inconstient, probabi l, ai inceput sa... sa darfimi ce construisesi Cll talent! Sedinta de azi. Ca §i cea anterioara. Ar fi fost necesar sii-i imprimi "majesta\ii sale" mull mai rnulta convingete ca face foarte bine ce face. Fiindca~ .. Asculta, Fred! Noi l-tun cocojar pe acel tron. Dad are in capsorul lui carliontat acea ... gogorita ridicola, "sa-~i fad fericit poporul", pentru ca "a§a vor" nu stiu ce "spiritc ale locului", trebuie sa-l ajutam serios. Ca altfel capoteaza. Iar noi pierdcm, Fred. ~i - realizezi, sper - pierdern cnoim!

Rita se ridicase, gata pard sa piece. Nu pled insa; il privea tacuta, nemiscata. Cu 0 anumita compasiune? A vu subit senzatia ca 11 privea... cam cu acelasi zarnbet cu care cl il privise pe tanarul "suveran"!

Scurta tacere instalata alertase insa.; pe altcineva. In usa prin care intrase nu de mult Rita aparu un nou personaj. Aer de bestie constiincioasa, pistolul in mana. De cfind era in vila?

- E-n regula! Plecam imediat! il linisti blonda pe zdrahon, se intoarse apoi spre el, sopti pe un ton care... i se paru ceva mai cald dec at ar fi fost cazu] pentru 0 profesionista: Cu bine, Fred! Iti vei primi toti banii , m-arn interesat. Cornputerul ~i specialistii vor analiza cu atentie aceasta ultima sedinta, pe care am inregistrat-o §i ... Ell una sutit conv insii cii esti do ar obosit. Ori .merodat" inca in ... jocuri atat de mario

,sau ... Cine stie, poate ... nu esti potrivit pentru noi. Am aflat recent ca, in perioada cand ai fost selectat pentru Organizatie,

40

computerul fusese virus at. Un virus nou, pervers, sofisticat elaborat, Raportul meu va fi favorabil in acest sens, incheie blonda si, intorcand spre el fundul ei rotunjor, iesi cu un pas usor saltat, urmata de "gorila".

Peste zece secunde se auzi masina indepartandu-se.

Discursul ei final... nu fusese cam lung?

Nu cumva ... il simpatiza? Blondina se itnplicese cmotiotiell? Lui Fred ii veni sa rada, desi situatia nu se contura deloc in culori roze. .Raportul !TIeu va fi favorabiL in acest sens", Hm! In care sens? Dacf avea sa mentioneze in raport ca il considera "doar obosit" sau .merodat inca" era una! Daca blondina urma sa scrie insa ca Organizatia a gresit angajandu-l, pentru cii fusese computerul "virusat" ... cu totul altceva. Limpede deocamdata ramanea doar ideea ca se debetessu de el. .Maurul si-a facut datoria, maurul poate sa plece", da? Hal Ha, ha!

Fluierand incetisor, dar cu un aer razboinic, Fred se indrepta spre telefon. Se opri insa. Nu. Nu era bine sa sc ptipeascs: o decizie corecta se putea lua numai dupii un somn bun, adanc, Era "un mic true profesional" care, constatase pe propria-i piele, e foarte util in rnornentele cand "primea cate un sut". Ca rn ai pr irn isc. Cel rn ai zdravan - care, practic, ii schimbase viata - cand fusese zburat de la catedra. In urma unei inseenari... idioetc, i se paruse atunci, bitie ticluite. pricepuse mai tarziu, Ca, scurt timp dupa aceea, fusese "cules", evident usor, de catre George.

~i tot scenariul acela se derulase oare din cauza virusiiiii computerului?' Alt profesionist - desigur, "de marca" - izbutise sa patrunda cumva in computerul central al Organizatiei? Si strecurase "un virus pervers"? Era oare posibil? Iar dad nu, dad nu ar fi fost strecurat virusul, el, Fred, at ii Iost acum inca la cstedtii? ~i nepotelul nu ar fi devenit "suveran absolut??' Nici un viitor tiran absolut, mai pacatos inca decat raposatul lui unchi?!

Fred zarnbi amuzat. Ei bine, asta... adica un tiran absolut, ce ara moale in mana Organizatiei, era toerte posibil sa nu ajunga, Blondina habar n-avea, nimeni n-avea habar ca.; si el, Fred, virusase; dar el "il vitusese" pe suvetsn!

Avea deja oarece experienta cand primise

anticipatia

misiune a de a-I aborda pe .mepotel"; ~i mirosise amploarea mizei. Ideea cea buna ii venise in timpul acelui "prim contact", asta se petrecuse intr-un grup de studenti ~i profesori, unde viitorul monarh vorbise despre . .f'orte pe care nu le cunoastern", despre ,Jigllri geometrice tai n ice" din tara sa, despre "credinte stravechi" ~i "spirite protectoare" sau "vrajma~e". Cand el, Fred, le relatase ulterior lui George ~i lui Mark toate astea, rasesera sa moara, Ca, potrivit acelor credinte "un spirit demonic putea bantui, putea lua in stapanire un trup". ~i nu putea fi alungat "decat cu ajutorul altui spirit". Hopa! Altui spirit?

A~a ca, inca in Europa, in cea dintai ,,~edinla de lucru", plantase in mintea nepo[elului acel "virus". In afara de el, Fred, oricine ave a sa incerce 0 sugestie hipnotica, chiar folosind "parol a de acces" declansatoare, ave a sa provoace doar 0 izbucnire de furie; 0 furie suvetenii acum! Blondina urma sa afle cum e intr-o inchisoare a regatului condus de acel "cap§or carlionjat". Regretabil. Oare totusi, il simpatizase? Intre ei doi s-ar fi putut isca... relatii normale? Poate, in alte imprcjurari, Rita ar fi devenit actrita? Sau ar fi lucrat la 0 catedra universitara?

Si, pentru prima data, Fred se intreba daca nu cumva "ncpolelul" ... · Avusese dreptate cu "spiritele" lui? Ca, in definitiv, Rita nu se lasase "bfmtuita" de "spirite vrajmase"? Nici de amaratele "spirite locale", ci de ale celor cc acum radeau in birouri confortabile, undeva, departe.

Surazator, in timp ce iesea cu masina lui din garajul ultramodern al vilei, Fred aprecie ca, foarte curand Mark §i George aveau sa se implice emotional! Sa turbeze, desigur, cand vor descoperi eli nu era chiar atat de usor sa se descotoroseasca "de maur", Ba poate - i§i aminti ca in biroul lui Mark se afla 0 maimutica irnpaiata, credintele locale spuneau ca "unul din spiritele ce pot alunga alt spirit demonic era 0 mairnuta", iar cand auzise asta, Mark ramasese privind cam ciudat la rnaimutica - ponte Mark §i George vor incepe sa creada in "spiritele protectoare" ale ba§tina§ilor?! Ha! Ha, ha!

Ceea ce constata apoi Fred, cu un simtamant acut de groaz.a, fu. cL. frfinele rnasinii nu mai functionau. Tocmai parasise micul platou, iar drumul spre tarm cobora

anticipajia

BANTUITI?!

intr-o panta teribil de abrupta. ~i era plin de cotituri buclucase.

Era mort. Dumnezeule! i§i trii-ie a-cum ... ul-ti-me-Ie eli-pel Spiritele locului, de care tocmai rasese?' Credintele bastinasilor ziceau eli uneori erau razbunatcare. Prostii! Mult mai probabil. .. Cornputerul? Specialistii? Decisesera "sa nu riste inutil" cu un om care ,,§tia prea multe"? Zdrahonul cu pistolul "ii mesterise" la frane? lar Rita - sau cum 0 fi chemat-o in realitate - stie? Pac atoasa aia de blondina §tia?! i~i jucase pana la capat "rolul"?!

Nu mai putea stapnni volanul. Masiria parasi drumul bolovanos, Hurducait in ea, Fred ziiri deja albastrul oceanului nesfarsit, spre care gonea nebuneste; ca intr-un cosmar, in care clipele se dilatau, se dilatau, chinuitor.

Asta ii fusese soarta?! 0 soarta care acum i se parea absolut stupidii, se lasase inchiriat, "bantllit", viata §i moartea lui urmau sa treaca neobservate, ca ale unci fumici?!

Pac at , Ar fi putut... ar fi putut sa fie altfel... Macar acum! 0 singura ,,§edinta de Iucru" cu monarhul! .';Ii atunci, Mark ~i George chiar ar fi avut de ce sa turbeze, chiar ar fi inceput nenorocitii, "in fata evidentei faptelor", sa creada in .spiritcle protectoare, misterioase, de neinteles ale acestui pamant" - cum le numea tanarul rege. Ar fj piitut! Dar. .. Dumnezeule, c ate tir fi putut!

Avea sa treaca fulgerator printre stancilc din fata. Sa plonjeze, spectaculos, de la cateva sute de metri, pe plaja aurie!

Auzi un cauciue pocnind, automobilul devie spre dreapta rapid, se napusti vijelios spre vegetatia densa. Pierdea insa din viteza dernentiala, tot infundandu-se in tufaris, se dadu deodata peste cap, pica insii tot pe patru roti, cam .Jntr-o ran a" §i ... se opri.

Se oprise?!

Iar el... Ttiiis? Viu si.; .';Ii da, uite ... nevatamat.

Cu maini care ii tremurau, Fred se desprinse din centura; deschise portiera, icsi din vehicol, in rasete le unui cor de maimute, care izbucnisera brusc.

Le privi aiurit.

41

42

PETER

and aveam sapte ani, am citit 0 poveste cu antome ~i i-am povestit tatei, in neb unit de palma, cosmarul din noaptea care a urmat:

- Veneau la mine, taticule, am suspinat. Nu puteam sa fug ~i nici sa Ie opresc, erau mari, cu dinti ~i gheare ca-n pozele alea din curte, ~i nu puteam sa ma trezesc, taticule, nu puteam sa rna trezesc ...

Tata a spus vreo ciHeva vorbe bine sirntite la adresa indivizilor care Ie dau copiilor sa citeasca asemenea lucruri; apoi, cu blandete, rni-a luat man uta in laba sa uriasa ~i rn-a dus pe pajistea noastra de sase acri.

Era lntelept, avand acea putere de a patrunde adancurile fiintei umane pe care ti-o torrneaza lucratul parnantului. Era apropiat de natura ~i de inimile ~i mintlle oamenilor - cacl toti oamenii depind, in fond, tot de bunul Parnant spre a se hrani ~i trai,

S-a asezat pe un bustean ~i mi-a aratat un pistol mare. $tiu acum ca era un Service Colt 45. In ochii mei de copil parea urlas. Mai vazusern pusti ~i carabine sportive, dar acest pistol era tacut pentru a-l tine cu 0 sinqura mana ~i a trage. Doamne, greu mai era! Mi-a tras bratul in jos, cu greutatea sa aspra ~i curata, cand Tata mi-a aratat cum sa-l tin.

- Asta poate ucide, Pete, a spus tata. Nu exista nimic in lume sau in afara ei care sa nu poata fi oprit de un glont tras cu Billy asta-at nostru. A doborat lei ~i tigri, ~i oameni. Pai, daca ochesti bine, poti opri cu el si-un elefant infuriat. Crede-rna, fiule, nimic din ce lntalnesti tu in vise nu-i poate face fata amicului Billy. $i te va inso]i de-acum inainte in toate visele tale, asa ca nu vei mai avea a te teme de nimeni si de nimic.

Cuvintele sale au patruns adanc in subconstlentul meu receptiv, de copil. Oupa 0 [urnatate de ora, mana ma durea cumplit de pe urma tragerii cu acel Colt. Ii vazusern, lnsa, gloantele grele strapunqand scanduri groase de doua degete ~i tablii de otel, Privisem in lungul [evil, apasasern traqaciul, simtisern reculul smulqandu-rni, aproape, bratul din umar ~i vazusern gaura mare cat pumnul pe care 0 Iacuse intr-un sac cu gra\;l.

In noaptea aceea am dormit cu Billy sub perna ~i inainte de-a aluneca spre tararnul viselor i-am mai sirntit 0 data patul llpistitor ~i rece.

Cand Fapturile Intunecate au aparut din nou, eram aproape bucuros. Le asteptarn. Billy era acolo, mai user decat in timpul zilei - sau poate mana mea din vis era mai mare - dar la fel de puternic. Doua dintre aratart s-au incovoiat si-au cazut cand Billy a bubuit ~i le-a lovit, iar celelalte s-au Inters pe calcale, luand-o la fuga.

antictpatia

Le-am urrnarit razand ~i tragand de la sold, Tata nu era psihiatru, lnsa gasise antidotul perfect pentru frica - proiectia In subconstient a unui concept de bun-slm], bazat pe experlenta,

Douazeci de ani mai tarziu, acelasi principiu a fost aplicat In mod stiinjific pentru a salva sanatatea mintala - ~i, poate, viata - lui Marsham Craswell.

- Esti sigur ca ai auzit de el? m-a lntrebat Stephen Blakiston, un prieten de-al meu din liceu, care-si luase llcenta In psihiatrie.

- Vag, am raspuns. Science-fiction, fantasy ... Am citit ~i eu putin. Spanac.

- Nu tocmai. Unele sunt chiar foarte bune, spuse Steve, rotindu-si mana prin dreptul rafturilor din biroul sau aflat In noul Spital de Terapie Mintala "Pentagon", construit la New York. Am putut vedea cotoare multicolore de reviste, siruri lntregi. Sunt un fan, spuse cu simplitate. Ai fi In stare sa nurnesti 0 pasiune de-a mea .Spanac"? ...

Am fost nevoit sa cedez. Nu sunt decat un biet autor de reportaje sportive, cata vreme Blakiston e specialist In doua domenii: psihiatrie ~i terapie electronica.

- Unele, spuse Steve, nu sunt decat simple naivita]i, desigur, dar nivelul literar e In general ridicat, iar ideile te indeamna cu adevarat sa gande~ti. Timp de zece ani, Marsham a fost unul dintre cei mai prolifici ~i iubiti scriitori ai genului.

Acum doi ani a suferit de-o boala qrava ~i n-a asteptat sa se refaca lndeajuns pentru a se apuca din nou sa scrie. A-ncercat sa-st reia lucrarea dinainte, tinzand tot mai mult spre fantezie pura. Frumos pe alocuri, macutatura In rest.

Si-a tortat imaqinatia, si-a creat un univers propriu ... Tensiunea a crescut prea mult... Ceva a clacat. Acum e aici.

Steve se ridica :;;i rna conduse atara din birou.

- Te due sa-l vezi. EI nu te va vedea. Asta pentru ca ceea ce i-a cedat este controlul constient al irnaqlnatiei. A trecut pe priza directa, asa ca, acum, In loc sa-~i scrie povestlle, Ie traieste, literalmente, In ceea ce-I priveste.

Lumi Indepartate. creaturi stranii, aventuri bizare - fantasmagoria detaliata a unei minji stralucite alunecata in nebunie prin simpla complexitate a propriei sale imaqinatii. A gasit scaparea de realitatea prea dura a existenjei sale dificile intr-o lume de vis. Dar un vis pe care II poate face suficient de real ca sa-l ucida.

- EI e, bineinjeles, eroul, continua Steve, deschizano usa unui salon izolat. Dar chiar ~i eroii mor uneori. Tearna mi-e ca irnaqlnatia sa

anticipapa

VISELE SUNT SACRE

supra-actlva pana la morbid, lucrandu-I prin subconstlsnt, va crea In aceasta lume a viselor in care traieste el acum 0 situatie In care eroul trebuie sa rnoara.

Stii, probabil, ca magia simpatica a vrajitoriei actlonsaza masiv prin intermediul imaqinatiei, 0 persoana l~i imagineaza ca a fost vrajita de moarte ... ~i moare. Daca Marsham Craswell I~i lnchipuie una din faptunle fantastice uciqandu-l pe erou - pe el lnsusi - atunci. .. pur ~i simplu, nu se va mai trezi niciodata.

Medicamentele nu au nici un efecl. Asculta! Steve ma privea pe deasupra patului lui Marsham. M-am aplecat sa aud murmurele scapate de pe buzele lipsite de sanqe ale scriitorului.

- ... Trebuie sa cautam Oiamantulin Campiile din Istak. Eu, Mullan, care am acum Spada, va voi conduce; caci Sarpele trebuie sa rnoara ~i numai virtutea Oiamantului Ii poate aduce pieirea. Haideti!

Mana dreapta, zacand moale pe cuvertura, ii zvacni, Le facea semn sa-l urmeze.

- Tot Sarpele ~i Oiamantul? ... se intreba Steve. Traieste visul asta de doua zile. Nu stim ce se tntarnpla decat cand vorbests In numele eroului. Adesea e cu totul neinteligibil. Uneori, cats 0 scanteiere de luciditate reuseste sa-l strapunqa carapacea, ~i atunci se lupta sa se trezeasca, E oribil sa-t vezi zvarcolindu-se ~i incercand sa revina la realitate. Ai lncercat vreodata sa scapi dintr-un cosrnar, fara sa reusesti?

Atunci mi-am amintit de Billy, Coltul 45. I-am spus lui Steve povestea de cum ne-am intors la biroa.

- Sigur ca da! raspunse. Taica-tau a avut ideea cea mai buna. De fapt, sper sa-l salvez pe Marsham pe acelasi principiu. Ca s-o fac, am nevoie de cineva in stare sa combine 0 imaginatle vie cu un spirit practic sever, bun-simt ~i ... umor. Oa ... tu.

- Hai?!? ... Oa' cum sa-l ajut eu? Nici rnacar nu-I cunosc.

- Ai sa-t cunosti ... , spuse Steve pe un ton atat de semnificativ, lncat sirntii un fior de gheala strabatandu-rni sira sptnarii, Vei ajunge mai aproape de Marsham Craswell decat a mai fost vreodata un om de altul.

Am sa te proiectez - pe tine cel esential, adica mintea ~i personalitatea ta - In creierul torturat al lui Craswell.

Am holbat ochii, apoi am aratat cu degetul mare spre peretele lncarcat cu reviste:

- Prea multe basme, frate Steve! Ceea ce-li trebuie e un strop de bautura]

Steve l~i aprinse pipa ~i-~i arunca pici6arele

43

VISELE SUNT SACRE

sale lungi peste bratul fotoliului:

- Miracolele 9i vrajitoria s-au dus de mult.

Ceea ce-ti propun nu e, in fond, cu nimic mai miraculos dedit felulin care tatal tau [i-a strecurat acel pistol in vise ca sa nu-]l mai fie frlca. Doar ca e mai complex din punct de vedere stiintific.

Ai au zit de encefalograf, nu? $tii ca recepteaza curentii neurali de pe supratata creierului, Ii arnpllfica 9i-i Inreqistreaza, stabilind gradul - sau absenta - activitalii mintale. Nu poate indica genul sau calitatea acestei activitati decat in termeni foarte generali. Folosind comparo-grafii §i alte metode statistice spre a analiza date Ie, putem uneori diagnostica, de pilda, nebunia incipienta, Dar nimic mai mult - pana am inceput sa lucrarn aici, la Pentagon.

Am perfectionat penetratia 9i receptia inductiva s i am accentuat selectivitatea pana am ajuns sa putem sonda fiecare portiune cunoscuta a creierului. Ceea ce cautarn era un model user recognoscibil printre milioanele de curenti electrici minusculi care alcatuiesc image ria qandurilor, asttel incat, daca subiectul se qandeste la ceva - un nurnar, eventual - instrumentele sa raactloneze corespunzator, stabilind un model care sa se repete ori de cate ori omul se qandeste la ace I nurnar.

Bineinteles, am esuat. Cea mai mare parte a creierului actioneaza unitar, nici 0 parte nefiind raspunzatoare pentru imagerii fie simple, fie complexe, dar-mi-te ca activitatea unei portiuni sa induca aceeasi activitate in alte portiuni - cu exceptia acelora care au de-a face cu impulsurile automate. A9a ca daca am vrea sa obtinern un model ne-ar frebui rnii de receptori - o imposibilitate practica. Ca 9i cum am incerca sa ghicim modelul unui pulover colorat studiind la microscop un firicel din el.

Paradoxal, aparatul nostru era prea selectiv.

Nu 0 sonda ne trebuia, ci un camp atotcuprinzator, receptiv simultan fat a de toti curentii rnultipli care alcatuiesc tiparul unui qand.

Am qasit un asemenea camp, dar cu asta n-am ajuns nicaieri. lntr-o anurnita privinja, ne lntorsesern in punctul de plecare - pentru ca a analiza ceea ce capta carnpul presupunea mii de instrumente. Amplificasem gandul, dar fara a reusi sa-l analizarn.

Nu exista decat un singur instrument indeajuns de sensibil 9i complex pentru a 0 face - un alt creier uman.

I-am tacut semn sa se-ntrerupa:

- Am venit acasa. Ai inventat 0 rnasina de citit qandurile.

- Mai mult. Cand am testat-o, acum cateva zile, unul dintre asistenji a depasit accidental

44

inversarea de polaritate a carnpului - adica, trecventa, Eu actionarn ca ana list, iar subiectul era sub narcoza.

In loc sa-l .ascult" numai incoerenta anosta a qandurilor, am devenit parte din ele. Ma aflam, efectiv, in interiorul creierului acelui om. Era 0 lume de cosmar. Individul nu gandea limpede. Eu rarnasesern constient de propria mea individualitate. Cand s-a trezit, s-a repezit sa rna omoare 9i mai multe nu. Spunea ca i-am patruns cu forta in cap.

Cu Marsham lucrurile stau altfel. Lumea imaqinara a comei sale e detaliata, la fel de reala pe cat de reale obisnuia sa-sl taca lumile imaginare pentru cititori.

- Stai asa, t-arn intrerupt. De ce nu profiti ca sa arunci 0 privire?

Steve Blakiston zarnbi si-mi arunca un fulger de lnalta-tensiune din ochii sai mari 9i cenusii.

- Trei motive solide: unu, sunt irnbibat atat de bine cu treburile pe care Ie viseaza, incat exista pericolul sa rna identific prea Ind eaproape cu el; ceea ce-i trebuie lui e 0 doza salutara de bun-sim]: tu esti omul potrivit pentru asta: cinic, lucid 9i practic.

In al doilea rand, daca sub impresia imaginatiei lui rna lasa mintea, n-am sa fiu la post ca sa rna tratez; 9i, in al treilea rand, cand - 9i daca - se va trezi, 0 sa cam vrea sa-l omoare pe omul care i-a heterodinat vise Ie. Tu vei putea s-o sterqi. Dar eu trebuie sa stau sa vad rezultatele.

- Una peste alta, cred ca sunt sanse sa rna trezesc pe post de candidat pentru un pat din salonul alaturat, nu?

- Numai daca-ti lasi mintea s-o ia razna. $i n-ai s-o facio Detii un complex de fier anti-naivitate. Ajunge sa te-nvarti pe-acolo in stilul tau iconoclast obisnuit. Propia ta irnaqinatie e destul de buna, judecand dupa cateva din ultimele tale reportaje despre lupte.

M-am ridicat, am inclinat politicos din cap si-am spus:

- Multumesc, prietene. Asta-mi arninteste ca am de scris despre marea lupta de la Garden, de maine se ara, $i-am nevoie de somn. E tarziu, Cu bine.

Steve sari din fotoliu 9i ajunse la U9a inaintea mea.

- Te rog, spuse 9i se puse pe vorbit. Stie sa vorbeasca, $i mi-era cu neputinta sa-i evit ochii aceia irnensi. Si, in plus, lmi mai e - sau a fost- 9i prieten. A spus ca nu va dura mult (exact ca un dentist) 9i mi-a dararnat fiecare .daca" la care rna qandisern.

Zece minute mai tarziu state am lntins pe un pat alatur at celui ocupat de un Marsham

anticipatia

Craswell mut ~i alb la tata. Steve se aplecase deasupra scriitorului si-i potrivea pe cap 0 casca de otel cromat assmanatoare cu uscatorul de par al unui coafor. Un asistent ma preqatea ~i pe mine in acelasl tel.

De la ambele casti porneau cabluri spre un bra] mobil aflat deasupra ~i de acolo pana la un aparat pe rolf parand scos din arsenalul SF al Anului Domnului 2000.

Mintea-mi colcaia de intrebarl, dar singurele care-rni ie~eau din gura pareau cumplit de neinsemnate.

- Ce-o sa-l spun? "Buna dirnineata" ~i "Ce-li mai fac azi draqutele de complexe"? 0 sa trebuiasca sa rna prezint?

- Spune-i doar ca esti Pete Parnell ~i, in rest, [oaca cum 'iIi vine, raspunse Steve. 0 sa vezi tu la ce rna refer cand ajungi acolo.

Cand ajung acolo ... Asta rna izbi - ideea de a face 0 calatorie 'in nebunia unui nebun. Stomacul mi se stranse cat 0 minge de golf.

- $i care-i lin uta potrivita pentru 0 asemenea vizita? Civila? (Cel pujin, asta cred ca am intrebat; nu suna ca vocea mea.)

- Imbraca-te cum vrei.

- Hmm-mda ... $i de unde-o sa stiu cand e

cazul sa-mi intrerup vizita?

Steve ocoli patul pana langa mine.

- Daca nu l-ai scos pe Craswell de-acolo

intr-o ora, opresc eu curentul.

Se intoarse spre aparat. - Vise placutel

Am morrnait ...

000

Era cald. Doua veri in toi adunate-ntr-una sinqura. Nu, doi sori, rosii ca sanqele, goi intrun cer de bronz. Ar fi trebuit sa simt racoare la talpi - gazon verde, usor, neted, lntinzandu-se pana la orizont. Dar nu era tarba. Praf. Praf verde, arzator.

Gladiatorul statea la trei metri de mine, cu ochii stralucindu-i nelncrezatori. lnalt, cu brate ~i picioare puternice, bronzate, rnuschi nodurosi, spada lunga ~i stralucitcare 'in mana dreapta,

Fata, lnsa, ii era lnconfundabila.

Aici a trebuit sa rna tin bine. Era sa pufnesc in ras.

- Asta-i buna! am spus. Da' repede te mai prinde soarele! Acum doua minute erai la fel de alb ca cearsaful de pe pat.

Gladiatorul 'i~i feri ochii de razele celor doi sori.

- Inca un viclesuq al vrajitoarei Garor ca sa rna innebuneasca - un parnantean aici, pe Carnplile din Istak? Sau sunt deja ... nebun?

anticipatia

VISELE SUNT SACRE

Glasul Ii era adanc, usor modulat.

AI meu suna perfect normal. lntr-adevar, dupa efortul de la 'inceput, rna simtearn minunat - cu exceptia zapuselii,

- Asta-i ~i ideea de la care am pornit: ca esti

pe cale sa lnnebunesti.

$tili acele vise, chiar 'in pragul somnului, cand 'iIi pof controla Gilt de cat imaqlnatia? La fel ma simtearn ~i eu. Intuiam la ce se referise Steve cand rni-a spus sa joc cum lmi vine. M-am uitat 'in jos. Costum de tweed, ghete - natural. Asta purtam cand rn-am uitat ultima oara la mine 'insumi. N-aveam nici un motiv sa rna qandasc ca purtam - ~i implicit ca ~i port - altceva. Dar ar fi fost indicat ceva mai racoros, in canicula aia generata de irnaqinatia lui Marsham Craswell.

Ceva 'in genul costumului sau de gladiator, eventual.

Sandale? Perfect. lata-mi picioarele 'in sandale.

Am pufnit in ras. Aproape cazusern 'in qreseala de a-i accepta irnaqinatia.

- Te superi daca sting unul din sorii aia? am

'intrebat politicos. E cam cald ...

M-am uitat urat la unul din sori. Disparu. Gladiatorul i~i ridica spada:

- E~ti ... Garor! Dar vrajitoria ta e neputincioasa in tata Spadei!

Se repezi spre mine. Lama lucitoare spinteca vazduhul spre leasta mea.

Am gandit foarte, foarte repede.

Spada zanqani ~i devie dupa 0 tanqenta ascutita de pe casca mea G.1. Ultima oara am purtat 0 asemenea scula in Argonna si stiarn ca poate opri 0 biata spada. Mi-am scos-o de pe cap.

- Asculta aici, Marsham Craswell, numele meu e Pete Parnell, de la "Sunday Star", ~i ...

Craswell isi privi spada cu ochii uimiti, stralucitori, ca ~i cum m-ar fi recunoscut.

- Stai! Stiu cine e~ti! Nelpar Retrep, Omul Celor Sapte Luni, sosit sa lupte alaturi de mine 'impotriva Sarpelui ~i-a paqanului sau discipol, magiciana ~i vrajitoarea Garor! Bun sosit, prietenet

lmi intinse 0 mana unasa §i bronzata, l-am strans-o.

Era evident ca, incapabil sa rna accepte rational - sau irational - ma inscrla ~i pe mine in intriga visului saul Corect. $i pana acum Iusese amuzant. Voi juca pe coarda asta 0 vreme. lrnaqinajia 'inca n-a lnceput sa rna tradeze - inca!

- Tovarasf mei, spuse Craswell, inimos!i Dokmeni de pe Colinele Albastre, tocmai au pierit lntr-o lupta sanqeroasa. Infruntam cu tolii

45

VISELE SUNT SACRE

nenurnaratele primejdii ale Carnpiilor Istakului lntalnite in drumul nostru catre Diamant - dar toate astea, desigur, Ie stii ...

- Evident, am raspuns, $i acum?

Craswell se intoarse brusc, aratand cu degetul.

- lata, rnurrnura. 0 prlvellste care pana 9i mie lrni umple inima de qroaza: Garor revine la atac, in fruntaa cumplitei sale Legiuni de t.arkosi, fiarele lrnparatului, alaturate printr-o slrnbloza lnternala unor intellqents necunoscute, invulnerabile in fata oamenilor, dar nu si-ntr-a Spadei sau a vitezelor arme ale lui Nelpar al Celor Sapte Luni. Le vom infrunta lmpreunal

Am vazut gonind catre noi peste intinsa cam pie de praf verde 0 hoarda de ... aaa ... aratari, Vocabularul meu nu e In stare sa Iaca fata pe deplin irnaqinatiei lui Craswell. Fapturi gigantice, palpaitoare, ernanand miesme grele, [urnatate zburand, [urnatate tarandu-se. Destul sa spun ca m-am uitat In jur dupa 0 chiuveta in care sa scuip. Am gas it una, complet utilata, cu sapun 9i prosoape, dar am lmpins-o la 0 parte, mi-am fixat privirea pe un petecde praf verde 9i am qandit din greu. /

Conturul cabinei telefonice trernura putin pana am reusit sa 0 fixez. Am intrat si-am format un nurnar.

- Politia? 0 briqada anti-terorista - 9i repede!

Am ie9it din cablna, Craswell lsi rotea Spada deasupra capului, scotand strlqate de lupta catre rnonstrii ce navaleau asupra noastra.

Din directia opusa rasuna tipatul crescand al sirenelor politiei. 0 jumatate de duzina de masini bune 9i solide de patrulare tranara langa cabina teletonica, improscand cu praf verde. N-am nevoie sa rna qandesc prea mult la 0 rnasina newyorkeza de politie pentru a mi-o fixa In minte. Astea erau exact ce-mi trebuia. $i primul om care iesi, alerqand pana langa mine 9i potrivindu-si bine casca pe cap, era 9i cel de care aveam nevoie.

Michael O'Faolin, cel mai rnatahalos, solid 9i simpatic copoi din cati cunosc.

- Mike, i-am spus, aratandu-i cu degetul.

Pune-i la punct.

- Gata, puiule, floare la ureche pen' baietii de-i adusall raspunse Mike, srnucindu-si centura.

$i-9i desfasura oamenii.

- Demental striqa, punandu-si mana la ochi.

Ce-i nebunia asta?!? Ce faci ... ?!?

Pentru 0 clipa, lntreaga scena paru sa se estompeze. Singurul soare rarnas pali, iar desertul verde deveni de 0 transparenta lntunecata prin care am zarit, lntr-o stratulqerare, doi

46

oameni lntinsi pe niste paturi albe. Apoi Craswell lsi descoperi ochii.

Monstrll tncepusera sa se micsoreze, la vreo zece metri in Iata briqazl] anti-teroriste. Cand ajunsera langa politi9ti nu erau mai mari de un stat de om, 9i foarte usor de adus la ordine - ciomagiti din belsuq cu bastoanele peste moacele lor lncornorate. Fura Inqhesul]i in rnaslni, iar acestea pornlra lnapoi peste carnpie.

Michael O'Faolin ramase pe loc.

- Mii de multumiri, Mike, i-am spus. S-ar putea sa am doua bilete in plus la lupta aia babana de maine saara. Vorbim mai tarziu.

- Tocma' aveam nevoie, Pete, puiule. Maine

am liber. Da' acuma, cum ajung acas'?

Am deschis usa cabinei telefonice. - Pe aici!

Mike intra. M-am Inters spre Craswell.

- Neasernuita vraja, 0, Nelpar! exclama. Ai supus creaturile mintii lui Garor ajutat de tapturi dintr-a ta proprie!

Deja 19i inserase lntregul incident in poveste. - Acum trebuie sa mergem, Nelpar AI Celor Sapte Luni - lnainte, catre Cetatea Sarpelui, la o mie de aruncaturi de spalda peste arzatoarele Carnpii ale Istakului.

- $i cu Diamantul cum rarnane?

- Cu Diamantul ... ?!?

Clar, se straduise atata sa rna plaseze In peisaj lncat uitase cu totul de Diamantul care putea omori $arpele. Nu i-am ad us aminte.

Totusi, 0 mie de aruncaturi de spalda prin arzatoarele campii suna putin cam deplasat ca sa Ie straba]i pe jos, indiferent ce-o fi aia spalda, - De ce te legi la cap fara sa te doara, Craswell? I-am lntrebat.

- Numele meu, raspunse cu demnitate grozava, e Multan.

- Multan, Sultan, Saslak, Dikkidam, Hammaneggs sau orice ala-bala plisilabic vrei sa te cheme, eu tot te lntreb: de ce te legi la cap cand locul rnisuna de taxiuri? la fluiera nitel.

A fluierat. Taxiul Purpuriu aparu, perfect pana la ultimul detaliu, inclusiv un soter cu spinarea ca de taur, neras, aidoma mitocanului care rna adusese la Pentagon In aceeasi seara.

Nu exista nimic In lume atat de inexprimabil de prozaic ca un Taxi Purpuriu newyorkez cu un soter ca ala. Privellstea 11 tulbura adanc pe Craswell, 9i campule verzi se unduira din nou, in timp ce se lupta sa-sl potriveasca taxiulln vis.

- Ce noua vraia mai e 9i asta? Esti cu adevarat puternic, Nelpar!

Intra in taxi. Tremura tnsa tot de efortul de-a rnentine structura lumii In care evadase, impotriva lncercarilor mele deliberate de a i-a face bucati 9i a-I readuce la incolora - dar sanatoasa - realitate.

anticipatia

In acel moment am sirntit 0 curioasa parere de rau pentru el, dar mi-am dat seama ca e posibil ca numai permitandu-i s a-si atinga apogeul irnaqinatiei sale creative, lnalnte de a-I freca cu buretele muiat In apa rece, li voi putea smulge eul ratacit din lara vise lor.

Era un gand periculos - periculos pentru mine.

Mia de aruncatun de spalda a lui Craswell se vadi echivalentul a zece cvartale. Sau poate vroia sa scurteze semi-realitatea lurneasca a unui drum cu taxi-ul. Arata lnainte, peste umarul soferului:

- Cetatea Sarpeluil

Mie lrnl sernana teribil de mult cu un tort de nunta fabricat de Dali din plastic rosu: Inalt de zece etaje, fiecare In chip de platou gros de vreo opt sute de metri, tot mai rnici, astfel tncat edificiul spirala In sus, spre cerul glanluit.

Taxiul intra In umbra lntinsa a colosului, opri langa abisul vertical ~i neted al platoului de la baza, care sa tot fi avut vreo trei kilometri ~i ceva diametru. Sau cinci. Sau sase. Ce conteaza un kilometru sau doi pentru vlsatori?

Craswell sari iute atara. Am ieslt ~i eu, pe partea dins pre soter.

- Un dolar jumate, spuse acesta.

Barbie patrata, nebarbierita, frunte lnqusta, par rosu ~i jegos razletlndu-i-se de sub chipiu.

- Cam mult pentru un drum asa scurt, am spus.

- Uita-te la cifre, rnarai el foindu-si umerii.

Vrei sa viu jos sa mi-i iau singur?

- Du-te-n rnatal i-am spus dulce. $i se duse. Sub ochii nostrl,

Craswell se uita la mine cu gura cascata,

- Souza-rna, i-am spus, acum am ajuns §i eu evazionist. Zi-i-nainte cu povestea.

Murrnura ceva nedesluslt, se apropie de zidul rosu in care aparuse 0 crapatura, loc de intalnlre al batantelor unor portl fabuloase, ~i-~i ridica spalda - asta, Spada.

- Deschide, Garor! Ti-a sunat starsltul:

Multan ~i Nelpar sunt aici sa infrunte grozaviile acestei C~tati ~i sa elibereze lumea de tirania Sarpeluil Incepu sa loveasca in crapatura cu manerul Spadei.

- Mai lncet, am murmurat. Trezesti vecinii.

De ce sa nu folosim soneria? Am apasat pe buton. Enorma poarta se deschise lncet,

- Ai ... ai mai fost aici ...

- Da. leri, dupa gustarea de la patru si-un

sfert. Dupa durnneavoastral. ..

L-am urmat lntr-un tunel unas cu pereti fluorescenti ~i un ecou teribil. Poarta s-a lnchis In urma noastra. Craswell se opri §i rna privi cu 0 lucire ciudata In ochi. 0 lucire de ... luciditate.

antictpajia

VISELE SUNT SACRE

lar Incordarea buzelor ii trada marne. Manie impotriva mea, nu a lui Garor sau a Sarpelui,

Nu e deloc agreabil sa-ti calce cineva eulln picioare. Mandria e un adevarat tigru - chiar ~i In vise. Subconstientul, dupa cum mi-a explicat Steve, e 0 funcUe sau 0 stare a creierului, nu 0 particica din el. lrnpotrivrndu-i-ma lui Craswell, Ii umileam nu numai visul, ci propriul creier, Ii batjocoream integritatea intelectuala, abilitatile de scriitor imaginativ.

Intr-un scurt moment de rajlonalitate, a fost, cred, ciudat de constient de asta.

Spuse tinistrt.

- Ai limite, Nelpar. Ochii tai lntorsi spre afara sunt orbi fala de durerea creatiei; pentru tine, stelele de cristal sunt paiete pe rochia unei femei stacojii, ~i-li razi de binecuvantata irationalltate care a tacut ca viata sa insemne ceva mai mult decat 0 tarare anirnalica din pantecut mamei pana in mormant, Stasiind valul misterului, distrugi nu Misterul, - cacl sunt multe mistere, un milion de valuri, lume inlauntrul ~i dincolo de lumi - ci Frurnusetea. $i distruqand Irurnusetea, Iii distrugi propriul suflet.

Aceste ultime cuvinte, linistite cum sunasera, tura prinse de peretii curba]i ai uriasului tunel, amplificate ~i apoi rnicsorate In repetare pulsanda, tare, apoi usor, ecou hipnotic nascandu-se: .Distruqi propriul SUFLET, DISTRUGI propriul suflet. .. SUFLET ... "

Craswell arata cu spada. Vocea Ii exulta:

- lata un val, Nelpar - ~i trebuie sa-l stasii, daca vrei sa nu-ti devina lintollu! Ceata - Ceata Simtitoare a Cetatii! ...

Recunosc ca, pentru cateva secunde, m-a cam tacut groggy. M-am simtit. .. subjugat. $i i-am inteles pentru prima oara puterea de rnestesuqar al cuvintelor.

Mi-am dat seama ca e vital pentru mine sa rna afirm din nou.

o ceata densa, cenusie, se rostogolea incet, in rotocoale, spre noi, umpland tunelul pana sus, scotand in atara tentacule groase, dibuitoare.

- Traieste din Insa~i Viaja! striqa Craswell.

Se hraneste nu cu carne, ci cu principiul vital care anima tot ce-i carne. Eu nu sunt in pericol, Nelpar, caci am Spada. Dar tu? Vrajile tale te pot oare salva?

- Vrajile ... ! am replicat. Inca nu s-a inventat gazul care sa razbata printr-o masca Marca 8!

Filtru de gaz - mai intai partea pentru fata, apoi baretele pe dupa urechi. .. Nu, nu uitasem vechiul procedeu.

Mi-am potrivit confortabil masca.

- $i daca nu e gaz, am adauqat, asta 0 sa-l vina de hac. Am cautat dupa umar, am desfacut o duza, am rotit-o pana la pozijla "Desch is".

47

VISELE SUNT SACRE

Folosisem 0 sinqura data aruncatorul individual de flacari - la instructie - dar experienta lmi ramasese lntiparita In minte.

Acesta era un model de lux. La prima rafala, uleioasa §i lunqa de vreo zece metri, Ceata s-a lncovrigat In sine §i s-a rostogolit lnapoi pe-acelasi drum pe care venise. Doar ca 0 idee mai repede.

Mi-am scos hamurile:

- Ai facut §i tu armata, Craswell, nu? Mai tii minte?

Transluciditatea stralucitcare a peretilor palii brusc §i in dosul lor am zarit, ca intr-un grosplan cinematogralic In unsharf, lata pat rata, privind intens, a lui Steve Blakiston.

Apoi perejii si-au revenit; Craswell, tot gigantul bronzat §i cu bratele goale din tmaqinatia sa, se uita la mine lncruntat §i lngrijorat:

- Cuvintele tale sunt ciudate, 0 Nelpar. Se pare ca esti stapanul unor mistere chiar dincolo de cuncasterea mea.

Mi-am pus lata pe care 0 lolosesc cand redactorul sportiv rna chestioneaza asupra cheltuielilor -lndurerata, ruqatoare:

- Gre§eala ta, Craswell, e ca nu vrei sa §tii.

Pur §i simplu, reluzi sa-ti arnintesti. De-asta ai ajuns aici. Dar viata nu-i chiar atat de rea, trebuie doar s-o ungi putintel. Ce-ar Ii sa sari atara din toata alacerea asta §i sa vii cu mine la un pahar?

- Nu inteleg, murrnura, Dar avem 0 misiune de Indeplinit. Urmeaza-rna.

Apropoulla bautura mi-a amintit ceva. Eu nu aveam problema cu memoria. lar tunelul ala era la lei de cald ca §i desertul verde. Mi-am amintit de 0 carciumioara micuta atlata chiar la capatul dinspre depoul de autobuze al strazii Sauchiehall din Glasgow, Scotia. De batranul roscovan §i mustacios exilat din Highlands, care sa rna

asculte entuziasrnandu-rna In lata unei anumite rnarcl de Scotch. "De crez' c-asta-i bun, dom'le, vra sa zica cum ca n-ai gustat o-nqhitttura din distilaria mea proprie. la moaie-f buzale-n asta, Iecioras ... " $i ar scoate-un clondir stravechi de argint §i mi-ar turna 0 rnasura buna de whisky auriu In pahar. N-am mai gustat asemenea dulce nectar nici inainte, nici de-atunci incoace. Cel putin pana am ajuns sa merg prin tunelln urma lui Craswell.

Fixasem, aproape, paharul, dar m-am razgandit la timp pentru a-I translorma In clondirul antic. L-am dus la buze. Minunat lucru e imaginatia:

Craswell vorbea. Aproape ca uitasemde el. - ... Ianga Sala Nebuniei, unde creierul e asaltat de muzici stranii, armonii bizare care tarmeca, apoi ucid, rupand celulele printr-o mixtura de frecvente sub §i suprasonice. Ascultal

Ajunseserarn la capatul tunelului §i statearn In varlul unei pante care cobora user, tot mai larqa, invalulta lntr-o aura albastra, ca fumul unui milion de tigari urnpland 0 vasta sal a circulara. Pacla se involbura, purtata de curen]i ratacitori §i lenesi, §i dezvaluia in departare, mlcsorata de distanta, dar evident enorrna, 0 structura cornplexa de tuburi §i console.

o duzina de Wurlitzeri puternici adunati lntrunul singur n-ar fi parut mai mult de-un pian In rniniatura la picioarele acestei covarsitoare rnasinarii muzicale.

La nenumaratele-i console pe care, chiar de la 0 asemenea departare, Ie puteam distinge ca fiind alcatuite din cate cel putin sase claviaturi fiecare, stateau fiinte cu numeroase orate - paianjeni sau caracatite sau Poliacadele (nu I-am lntrebat pe Craswell cum Ie numea; ascultam).

Notele de deschidere erau destul de ciudate, dar inofensive. Apoi, multiplele tonuri §i armonii

48

anticipatia

incepeau sa creases in volum. Am perceput asprimea curioasa, dulce, a oboiurilor si fagoturilor, tanquirea curnplita, crescanda, a 0 mie de viori, striqatul ascutit a 0 suta de flaute diavolesti, plansetul nenurnaratelor violoncele. De-ajuns atat. Muzica e hobby-ul meu :;;i nu vreau sa rna las dus de descrierea felului in care simfonia aceea dernenta aproape ca rn-a scos din rninti.

Dar daca, vreodata, Craswell va citi aceste randuri, as vrea sa afle ca :;;i-a ratat vocatia Compozitor trebuia sa se taca. Muzica sa din vis denota 0 uimitoare stapanire intultiva a orchsstratiei :;;i teoriei armonice. Daca ar putea face asa ceva constlsnt, ar fi un mare compozitor modern.

$i totusi ... nu tocmai. Pentru ca muzica incepea sa aitra efectele asupra carora rna prevenise. Ritmul insidios :;;i acordurile salbatice pareau sa-rni pulseze In cap, infiltrand 0 vibratie, 0 ardere in tesuturile mele cerebrale.

lrnaqinati-va .Recondita Armonia" lui Puccini reorcnestrata de Stravinski, apoi rearanjata de Honegger si interpretata de cincizeci de orchestre simfonice in Amfiteatrul Hollywood, si-a]i putea lncepe sa va faceti 0 idee.

Incepea sa-mi fie de-ajuns. Am spus ca rnuzica e hoby-ul meu? Desigur - dar singurul instrument la care cant e muzicuta. Binisor chiar. $i daca mai am st-un microfon, pot scoate 0 qroaza de sunete drag ute.

Un microfon "'::;;i amplificatoare cat cuprinde.

Mi-am scos rnuzicuta din buzunar, am tras adanc aer in piept :;;i m-arn aruncat in "Tiger Rag", bucata mea favorita.

Cascada naucitoare de jazz jubilant, leitmotive, raqete de tigri :;;i tremolo-dezacorduri eliberate de micul instrument de suflat, se napusti din amplificatoare in marea sala, lnecand complet muzica dernenta a lui Craswell.

t-arn putut auzi striqatul de agonie peste tot tarnbalaul. Gusturile lui muzicale erau, categoric, mai putin ortodoxe decat ale mele. Nu-i placea jazz-ul,

Ma sinaria muzicala lncepu sa tremure, orqanistii multipozi, de-a dreptul comici in graba lor de-a scapa de-un blestem ireal, se ofilira, cornprirnandu-s e pana la dimensiunile unor qandacei; efectele luminoase care pulverizasera aura aceea bogata, neparnanteana, in jurul consolelor, se stinsera intr-o stralucire pastelata, albastra: apoi marea rnasinarie lnsasi, prinsa in valtcarea valului de acorduri intensificate :;;i amestecate :;;i propriile-i cacofonii, se stararna in buca]l, scurqandu-se intr-un suvoi haotic pe planseul salii.

L-am auzit pe Craswell striqand din nou :;;i

anticipatia

VISELE SUNT SACRE

decorul se schimba brusc. Am banuit ca, in dorinta de-a-:;;i sterqe din minte imnul triumfal al jazz-ului si, poate, intr-o incercare lnconstlenta de a ma zapaci, renuntass la un fragment din scenariu :;;i, printr-un procedeu opus flash-backului atat de indragit de scenaristi, se aruncase Inainte. Ne aflam ... in alta parte.

Sa fi intervenit complexul de inferioritate pe care i-l inculcam, sau, in timpul tranzitiei, uitase cat de lnalt trebuia sa fie? Fapt e ca acum de-abia daca avea cam un metru :;;i optzeci, aproape cat mine.

Era atat de acru, ca m-am stapanit cu greu sa-l sugerez 0 qarqara.

- Te-am ... te-am lasat in Sala Nebuniei, baiqut, vazandu-rna. Vraiile tale au tacut sa se naruie tavanul. Te-am crezut ... mort ..

Oeci flash-forward-ul nu fusese numai 0 Incercare de a rna zapacl. lncercase sa scape de mine, sa rna :;;i scoata atara din scenariu.

Am clatinat din cap.

- Urat din partea ta, Craswell batrane Sa ma omori Intre capitole?! ... Vezi, nu-s deloc unul dintre personajele tale. Tot nu te-ai prins? Singura cale sa scapi de mine e de-a te trezi.

- lar vorbesti in sarade, raspunse, dar nu cu prea rnulta siquranta in voce.

l.ocut in care ajunseserarn era 0 incapere mare, cu bolti lnalte. Efectele luminoase, asa cum rna si asteptarn, erau neobisnuite :;;i admirabile: 0 multime de raze provenind din surse nevazute, rniscandu-se Incet, intalnindu-se :;;i contopindu-se in capatul opus al s alii lntr-o stralucire alba, rotunda, ce parea suspendata deasupra unei constructii asernanatoare cu un tron.

Conceptele lui Craswell asupra proportiilor erau uluitoare. Sau studiase cele mai mari catedrale din Europa, sau copilarise In Grand Central Station. Tronul era, dupa to ate aparentele, la vreo opt sute bune de metri de noi, pe 0 dusumea qoala :;;i user elastica. $i totusi, ne apropiam. Nu pasearn. Am privit peretii :;;i mi-am dat seama ca planseul lnsusi, 0 qiqantica :;;i nestarsita banda rulanta, ne purta spre tron.

Mi:;;carea, lnceata, inexorabila, era impresionanta. L-am vazut pe Craswell privindu-rna fali:;;: era nelinistit daca rna voi lasa sau nu impresionat. Drept raspuns, am accelerat un pic rniscarea benzii transportoare. Nu paru sa observe.

- Ne apropiem de Tronul Sarpelui, in tata caruia, protector ~i discipol al sau, sta magiciana ~i vrajitoarea Garor. lmpotriva ei vorn avea nevoie de toate vlclesuqurile tale ciudate, Nelpar, caci e invulnerabila in interiorul scutului ei invizibil de torta pura.

Va trebui sa distrugi aceasta bariera, pentru

49

VISELE SUNT SACRE

ca eu sa 0 pot ucide cu ajutorul Spadei. Lipsit de ea, $arpele, desi stapan al ei ~i, auto-proclamat, al acestei lumi, e neputincios ~i va rarnane la discretia noastra.

Banda se opri. Ne qaseam la picioarele unei scan largi urcand pana la tron - 0 platforrna mas iva de metal pe care se odihnea Sarpele, sub 0 sfera stralucitoare de lumina.

Sarpele era ... un sarpe. Colac peste colac de boa constrictor supradimensionat, cu un cap rau de rnarirnea unei mingi medicinale leqanandu-i-se lncet lntr-o parte si-ntr-alta.

N-am stat sa rna uit mult la el. Am mai vazut eu s erpi la via]a mea. Altceva, demn de un studiu mult mai prelungit, statea chiar la picioarele tronului, putin lntr-o parte.

Gustul lui Craswellln materie de pulchritudine ferninina era inatacabil. Ma cam asteptasem la 0 oroare batrana si uscata, dar daca Flo Ziegfeld ar fi vazut-o pe copila asta, s-ar fi napustit In sus pe scari falfaind un contract, scut-de-torta, ne-scut-de-torta, inainte sa poti scoate primul glissando al inevitabilului fluierat de adrniratie.

Era 0 bruneta inalta. cu chip oval ~i ochi verzi, ca lumea In to ate cele ~i fara prea multe In materie de acoperarnant - un minuscul pieptar de otel ~i 0 fustita verde pan a la genunchi, subtire ca panza de paianjen. Avea 0 alunija mica ~i delicioasa pe obrazul stanq.

Am remarcat 0 nuanta curicasa de rnandrie In glasul lui Craswell cand, mai deqraba tara rost, spuse:

- Am sosit, Garor!

$i-~i intoarse spre mine privirea, In asteptare. - Nebuni insolentil Ali sosit ca sa muriti' ras-

punse fata.

Mmmm, vocea aia, limpede ~i bogata precum sunetul violoncelului lui Piatigorski! ... Eram gata sa-l acord tot creditul din lume irnaqinatiei lui Craswell, dar nu puteam crede, totusi, ca 0 visase pe puicuta aceea chiar asa cum 0 vedeam. Probabil fusese rnodelata dupa natura, dupa cineva care-i era cunoscut, cineva cu care mi-ar f tacut ~i mie placere sa fac cunostinta - cineva pescuit din desaga memoriei pe acelasi principiu pe care Ii produsesem ~i eu pe Mike O'Faolin ~i pe soferul ala de taxi cu barbia tepoasa,

- Delicios exemplar, am spus. Sa-rni amintesti sa-ti cer telefonul originalului, Craswell.

$i imediat am spus ceva ce-am regretat tot timpul de-atunci Incoace. Nu era 0 comportare dernna de-un gentleman. $i anume:

- Dar nu stiai ca anul asta se poarta fuste ceva mai lungi?

Am aruncat 0 privire fustei. Tivul ii cobori

50

brusc spre glezne, pana la lungimea unei rochii de seara.

Jignit, Craswetl tsl privi amica. Fusta reveni la lungimea initiala. Am tacut-o din nou convenabila.

Poala fustei salta In sus si-n jos Intre glezne ~i genunchi ca 0 Iereastra-qhilotina iesita din rnin]i. Era 0 Infruntare de dorinte ~i irnaqirtatii, cu 0 foarte draguta pereche de tibii bine ajustate drept teren de batalls. Fascinanta priveliste, ochii trumosi ai lui Garor arzanc de furie. PMea, In chip ciudat, constienta de natura deqenerata a conflictului.

Deodata, Craswell scoase un tipat ascutit ~i patrunzator de furie ~i frustrare - 0 mie de copii razgaiali carora Ie-au fost smulse, tuturor In aceeasi clipa, paraitorile. n-ar fi putut face mai mult zgomot - ~i dubioasa scena ne fu stsarsa din fat a tntr-o explozie de fum negru.

Cand totul se limpezi, Craswell statea In aceeasi pozi]ie, dar spada Ii disparuse, costumul de gladiator li era rupt ~i ars si dare subtiri de sanqe Ii brazeau bratele musculoase.

Nu-mi placea felul In care rna privea. De asta data Ii ciornaqisern serios supra-eul.

- Deci, n-ai putut sa faci tata, i-am spus, lar ai sarit un capitol. Povestests-mi ~i mie ce-am pierdut, bine?

Dar glasul nu-mi era pe cat de ironic as f dorit.

llmi raspunse pe un ton incisiv:

TAm fost capturati ~i condarnnati la moarte, Nelpar. Suntem In Arena Fiarei si nimic nu ne mai po ate salva. Mie mi-a fost luata Spada, iar lie puterile mag ice.

Hulpavele falci ale Fiarei nu pot fi Invinse de nimeni ~i nimic. Acesta e sfars itul, Nelpar. Sfarsitul, ..

Ochii sai mari, iradiind 0 lumina slaba, Ii fixau pe-ai mei. Am lncercat sa rna uit In alta parte, dar n-am reusit. ..

Iritat pana la culme de bulonadele mele inoportune, eul sau umilit li acaparase toata puterea creierului, spre a se alirma prin propria sa vointa - spre a rna domina.

Hotararea Ii fusese, poate, inconstienta - nu stia de ce rna ura - dar efectul era odios.

$i pentru prima oara de cand Ii intrasem cu torta In cele mai intime cotloane ale minjil, am Inceput sa rna lntreb daca toata treaba era chiar ... decenta.

Desigur, nu Incercasem decat sa-l ajut, dar ... dar vise Ie sunt sacre.

fndoiala anuleaza increderea. lar cane Increderea In sine a disparut, calea ramans larg deschisa pentru ... tnca.

o alta voce, sibitente. Steve Blakiston

anticipatia

spunend: " ... numai dece nu-ti tesi mintea dominata de-a lui." Propria mea voce: " ... trezesc pe post de candidat pentru un pat in salonul

eteturet ... " Nu, numai ... " numai decii nu-ii la$i

mintea aominete de-a lui " Pana $i Steve se

temuse sa 0 tees el insusi, nu? Aveam sii-i spun vreo cateva tipului dupii ce ieseem etetii. Dace mai ieseem afara ... aece. ..

Povestea nu mai era deloc amuzanta.

- Las-o balta, Craswell! I-am repezit. Terrnina sa mai casti la mine ochii astia cat sarmaua, ca-]i trag un toc de bataie ... si-c s-o sirnti,

~ ~ "'

coma, ne-coma .

- Ce vorbe nebunesti sunt astea, cand suntem atat de aproape de moarte? ..

Vocea lui Steve: " ... magia simpetice ... imaqinetiei ... tsi imagineaza ca una din tiiptutile sale fantastice il ucide pe erou, - pe el tnsus! - atunci ... pur $i simplu, nu se va mai trezi niciodata ... "

Asta era. 0 situatie in care eroul trebuie sa rnoara. $i vroia sa-si inchipuie i?i moartea mea. Nu rna putea, lnsa, ucide .... Sau putea? .. De unde sa fi putut sti Blakiston ce puteri era in stare sa dezlanjuie conceptul de moarte in aceasta ultra-intima contopire de min]i?

Nu spun psihiatrii ca setea de moarte, dorinta de a muri, e adanc inqropata, dar potenta, in subconstient? Aici nu mai era lnqropata chiar atat de adanc. Era sclipitoare, exultanta, scanteietor afisata in ochii lui Marsham Craswell.

Fugise de realitate intr-un vis; dar nu ajunsese suficient de departe. Moartea era singura evadare deplina,

Se poate ca Craswell sa fi simtit confuzia de qanduri i?i speculatii care-mi lasa mintea larg deschisa in tata irnaqinatiei sale rebele, exaltate i?i aducatoare de moarte. Intinse un brat, cu gestul grandilocvent al unui cor Shakespeareian prezentand un ultim act, i?i-i?i aduse in scena monstrul.

Depasea, atat in detalii cat i?i in vivacitate, tot ce visase pana atunci. Era cantecul lui de lebada ca tauritor de fiinte fantastice, sl-l Iucrase al dracului de bine.

Am apucat sa vad ca ne aflam in centrul unui amfiteatru enorm, cu margini abrupte. Nu existau spectatori. N-are gust Craswell pentru scenele de rnasa. Prefera aceasta goliciune, scoasa in afara timpului, care rezulta din folosirea unui nurnar minim de personaje.

Doar noi doi, sub razele arzatoare ale unor sori mari i?i rO$ii plutind pe un cer topit. Nu i-am putut nurnara.

N-am devenil vizual-constient decat de Fiara. o furnica pe fundul unui lighean, adulmecata de un caine, s-ar putea sa se sirnta la fel. Daca

antlcipatia

VISELE SUNT SACRE

Fiara ar fi fost ceva in genul unui caine. Daca ar fi fost ceva in orice gen.

Era 0 rnasa de rnarirnea a mai multi elefanti la un loc. Un maldar respinqator, bulbucat, de carne purpurie, semitransparsnta, animata, cu 0 qura, sau 0 qaura, rotunda si trematatoare, incercuita pe dinauntru cu col]i ca de rnorsa, ascutiti i?i irnbalosati, iar pe dinatara cu ... ochi.

Stand pe loc, ar fi fost dear 0 oroare inveninata i?i greloasa, un lucru in stare sa depaseasca ultimele limite ale suportabilului prin simpla sa infalii?are; dar mai infiorator decat orice era felul cosrnaresc in care inainta.

Lipsita de membre, ii?i arunca uriasul munte de carne inainte lntr-o serie de convulsii spasmod ice - si-si ungea drumul cu un fluid vascos, glauc, care i se scurgea din gura cu fiecare opinteala.

Se tndrepta spre noi cu 0 viteza incredibila, Treizeci de pasi ... Douazeci ...

Membrele irni tura cup rinse de rigiditatea unei groaze cumplite. Era un cosrnar adevarat. Am incercat cu disperare sa qandesc ... aruncater de tlacar]. .. cum ... nu-mi puteam aminti ... propria mea minte lmi aluneca prinlre degete in tala acelei Jaganate protoplasm ice ce se apropia ... Mucozitatea mai lntai, apoi gura, inch izandu-se ... qandurtte nu-mi mai erau decat 0 valtoare zbieranda ...

o alta voce, adanca, taraganata, blend«, voce dintr-un ceas de neuitat al copiliuiei ... .Nu e nimic in lume sau in afara ei care sa nu poets fi oprit de un glon/ ties cu Billy iiete-et nostru. Nimic din ce intalne$ti tu in vise nu-i poate face fa/a amicului Billy. $i te va tnsott de-acum ineinte in toate visele tale, asa ca nu vei mai avea a te teme de nimeni $i nimic." Apoi, patul rece, dur, in mana mea, treqeciul, Jeava lunga, de neinvins, din metal greu $i fierbinte - edenc in subconsttentul meu ...

- Tata ... ! am scancit. Multumesc, tatal

Fiara se repezea asupra mea. Dar in mana 11 aveam pe Billy, indreptat spre gura ei. Am tras.

Fiara salta inapol pe cararea sa uleioasa, incepu sa se rnicsoreze, sa se indoaie in sine lnsasi ... Am tras iar i?i iar.

Din nou am devenit constient de prezenta lui Craswell langa mine. Se uita spre Fiara muribunda, Inca uriasa, dar scazand rapid, apoi la metalul neted al batranului Colt din mana mea, la fuiorul de fum albastrui ridicandu-se din gura levii inaltate ...

... $i incepu sa rada.

Un ras plin, navalnic, desi cu 0 unda de isterie in el. ..

$i pe rnasura ce radea, incepu sa mi se stear-

51

VISELE SUNT SACRE

ga dinaintea ochilor. Sorii cei rosf se dadura inapoi, in inaltul cerului, se transtorrnara in becuri ... iar cerul era alb ~i curat ~i neted, ca un tavan.

De fapt - ce cuvant minunat, "de fapt"! - de (apt, in realitate, dulce realitate, era un tavan.

Apoi Steve Blakiston, aplecat peste mine, scotandu-rnl casca crornata de pe cap.

- Iti rnulturnesc, Pete. 0 ora, la secunda!

L-ai lucrat mai rapid decat un soc cu insulina.

M-am ridicat in capul oaselor, adunandu-mi rnintile la loc. Ma ciupi de brat:

- Da, esti treaz, sigur ca esti treaz. Mi-ar ptacea sa aud ce ai tacut, exact, dar nu acum. Iti dau eu un telefon maine la birou.

L-am vazut pe un asistent scotand casca de pe capul lui Craswell.

Craswell clipi, i~i lntoarse capul, dadu cu ochii de mine. 0 puzderie de expresii, nici una dintre ele prea placuta, i se fugarira pe chip.

Se ridica ~i-I Irnpinse pe asistent la 0 parte, urland:

- Prostu' dracu', te omori!!

Am sarit din pat chiar in clipa in care Steve si cetlalti li lnstacara bratele,

- Dati-rni drurnu', il fac bucati!!!

- Te-am prevenit! gafai Steve. lesi atara,

repede!

Eram deja pe drum. Marsham Craswell, in camasa de noapte, se poate sa nu fi fost chiar atat de impresionant ca gladiatorul bronzat din vise Ie lui, dar tot era cat de cat musculos.

000

Asta a fost azi-noapte. Steve rn-a sunat de dimineata, triumtator:

- S-a vindecat! Sanatos ca mine ~i ca tine.

Spune ca ~i-a dat seama ca a cam exagerat cu lucrul si-c s-o ia mai user - se o dihnes te 0 vreme, tara fantezii si-ncearca sa scrie altceva. Nu-~i arninteste nimic din visul-coma, dar are sentimentul curios ca ar vrea, totusi, sa-t taca ceva neplacut unui anume tip care era in patul alaturat cand si-a revenit. Nu stie de ce ~i nici nu i-arn spus. Dar mai bine tine-te la distanta.

- Sentimentul e reciproc, am raspuns, Nu-mi place stilul lui in materie de rnonstri. $i ce-o sa scrie acum, povesti de dragoste?

Steve rase:

- Nu. L-a apucat 0 nebunie subita pentru western-uri. A inceput sa vorbeasca azi-dirnineata despre semnificatia socioloqica ~i istorica a revolverului Colt. A ~i notat primul titlu: .Dornnia lui Saae-Pistcale". Auzi, asta se bazeaza cumva pe ceva ce i-ai baqat tu in cap in timpul

52

visului?

I-am spus.

000

Va sa zlca, Marsham Craswell e la fel de sanatos ca mine, hai? N-a~ baga mana-ri foc.

Acum trei ore, tocmai rna Indreptam spre meciul de categorie grea de la Madison Square Garden, cand m-am pomenit ca rna prinde de butoniera un politist In afara orelor de program.

Michael O'Faolin, cel mai rnatahalos, solid ~i simpatic copoi din cali cunosc.

- Pete, puiule, az-noapte-arn avut 801 mai ciudat vis din viata mea. Sa facea ca te-ajutam sa ies' dantr-o qroapa, ~i can' a' ispravit, tu, po aten semn da rnuljumire, ai zis ca s-a' putea s-ai do'o bilete-n plus la meciu' d-asta saara ~i rni-am zis ca daca sa fi fost v'un soi da telepatie, si. ..

M-am aqatat de usa barului ca sa nu cad de pe picioare. Mike tot mai turuia, cand am bajbait dupa propriile-mi bilete ~i i-am spus:

- Nu rna simt prea bine, Mike. Du-te tu. Eu 0 sa-mi culeg ce-mi trebuie din celelalte ziare. . .. Nu, nu, nu-mi rnulturni. Pune-o-n seama norocului irlandez.

Am intrat In bar si-am inceput sa qandesc din greu la un whisky mare, cel mai bun lucru dupa globul de cristal, ca focar de concentrare. - Telepatie, ai? ..

Nu, raspunse whisky-ul. Coincidenta. Las-o rnoarta.

Totusi, ceva cu telepatie tot a fost la mijloc ...

Telepatie a subconstientulin - doar creiere visand, puse in relatie , Dar eu nu visam. Ma atasasern, doar, visului altcuiva. Creierele sunt deosebit de receptive In timpul somnului. Prernonltii ~i altele de soiul asta. Dar nici de dormit nu dormeam. Sase ~i cu patru fac minus zece, rest trei - ~i esti atara. Te-ai sonat, spuse whisky-ul.

Am notarat sa-rni gas esc un glob de cristal de calitate rnai buna. Un scotch in pahar de cristalla clubul Cevali.

A~a ca am oprit un taxi Purpuriu. Era ceva in nerequla cu ceafa soferulul, Am refuzat sa rna qandesc. Pana in momentul platii.

- Un dolar juma', rnarai, apoi se apleca in afara. Auzi, nu te-am intalnit p-undeva?

- Stau prin preajrna, am spus, cu 0 voce scartatncu-rnt qatuita prin laringe. Nu m-ai dus dumneata ieri la Pentagon?

- D-da, asta era ... spuse; barbie nerasa ~i patrata, frunte Inqusta. par rosu ~i murdar razvratindu-i-se de sub sapca. D-da, da' mai e ceva cu mecla matale ... Az-noapte-am tras un

anticlpatia

pui de somn Intre doua curse si-am avut un vis cam [acnit. Parca ereai ~i rnata-ntransu' ... $i-aveam parca empresia ca-m' datorai inca d-atuncea un dolar jumate ...

Pentru moment am cochetat cu ideea de-al spune sa se duca-n rna-sa. Dar asfaltul strazf nu era tacut din nisip verde. Si-arata ~i cam solid ca sa se deschida. A~a ca t-arn dat cinci dolari si-am intrat la Cevali.

Mi-am tinut ochii infipti lntr-un pahar de whisky pana am simtit ca incepe sa mi se limpezeasca mintea, dupa care l-am sunat pe Steve Blakiston ~i i-arn povestit.

- Astea-s implicatiile, am conchis. Ma dau de ceasul rnortii sa-rni inchipui ce se-ntarnpla daca rna apucam sa-mi convoc toate cunostintele. Ar fi visat toti acelasi vis daca-i prindeam dormind?

- Prea difuz, spuse Steve, dupa cat se parea printre doua inqhitituri dintr-un sandwich. Ar fi ca ~i cum ai incerca sa transrniti pe zeci de lungimi de unda simultan cu un singur ernitator. Creierul tau devenise parte inteqranta din aparatul ala, ocupand aceeasi pozitie in circuit ca un complex de instrumente de inregistrat, cuplate cu creierul lui Craswell - pana cand a crescut frecventa. Ce s-a intamplat pe urrna, imi suna ca un proces de inductie. Asta a ~i fost, cata vreme era implicata linia Craswell, dar ...

N-am mai putut suporta zgomotele zemosclefaitoare ~i l-am spus:

- Inghite pana nu te sufoci.

(Amicul supravietuieste pe baza de sandwich-uri).

in fine, vocea i se limpezi:

- Vezi la ce-am ajuns? in timpul arnpiificarii curentilor cerebrali, a aparut 0 unda inversa prin tuburi ~i aparatul s-a transformat intr-un ernitator. Cei doi oameni dormeau, cu rnintile lor inconstiente larg deschise, functionand ca niste receptori; Ii vazusesi in timpul zilei, figurile lor ti se intiparisera bine in cap ~i te-al acordat cu ei, deranjandu-le creierele ~i daruindu-le vise. Ai auzit vrecdata de vise simpatice? Ai visat vreodata pe cineva cu care nu te-al mai vazut de ani de zile ~i a doua zi te-al trezit ca te cauta? Acum o putem face in mod deliberat - telepatie a viselor asistata mecanic, cu unde amplificate ~i transmise electronic! Vino aici, trebuie sa mai experlmentarn.

- Uneori, l-am raspuns, mai ~i dorm. Asta am de qand sa fac acum - ~i fara asistenja rnecanica. Te pup.

Un fes de noapte ar fi fost mai indicat decat casca crornata. M-am Inters la barul clubului.

Mai bine rna duceam direct acasa ...

l~i croi drum spre microfon leganand din

anticipatia

VISELE SUNT SACRE

soldurt prin fat a orchestrei, un metru ~i saizeci ~i cinci de centimetri de vis invaluit lntr-o rochie alba, stransa pe trup ca 0 manusa, Chip oval, ochi verzi ~i par negru, ~i 0 alunita mica ~i delicioasa pe obrazul stanq. Rochia era, poate, cam proyocatoars in zona superioara a trupului, dar nu la fel de dernna de fluierat ca utilajul pe care-l vi sase pe ea Craswell.

in culise rn-arn ales cu 0 dubla tncarcatura de gheata din ochii aceia verzi. Da, II cunostea vag pe domnul Craswell. Nu, nu dormise la miezul noptii trecute. $i as putea fi atat de bun s-o informez ce rna priveau pe mine to ate astea? .. Tip de studenta, ultra. Cum or. ajunge sa deriveze spre afacerile distractive? In fond, putin imi pas a de asta.

Cand am adus yorba de niste racoritoare, a spus:

- Problema e ca n-arn nici 0 dorinta deosebita sa va cunosc, domnule Parnell.

- De ce?

- Mi-ar fi greu sa va inscriu printre prefe-

rintele mele ...

Se lncrunta ca incercand sa-si aminteasca ceva ~i adauga:

- In orice caz ... Nu stiu Nu-mi placeti, Acum,

daca sunteti bun, am alta melodie in program. - Dar, te rog ... lasa-rna sa-ti explic ...

- Ce sa-rni explicati?

La faza asta rn-a avut. Mi s-a poticnit limba in gura si-am obtinut 0 vedere din spate a rochiei.

Cum sa-ti ceri scuze unei fete cand nici rnacar nu stie ca-l datorezi asa ceva? Nu dormise, asa ca nu avusese cum sa viseze incidentul cu fusta. $i daca ar fi tacut-o - era in visul lui Craswell, nu-ntr-al meu. Dar, prin cine ~tie ce abera]ie, un snop de unde ale qandulul din rnasinaria lui Blakiston Ii implantasera in subconstient 0 antipatie nemotivata fata de mine. $i numai un psihiatru i-ar fi putut-o scoate atara. Un psihiatru sau ...

L-am sunat pe Steve din biroul clubului. Tot mai mesteca.

- Am urqenta nevoie sa exersez 0 gandire intensiva la rnasina aia a tao Vin chiar acum.

Tocmai punea microfonulla loc cand am trecut prin tata estradei, spre iesire. M-am uitat atent la ea, fixandu-rnl In minte fiecare arnanunt. - La ce ora te duci la culcare? am tntrebat-o. Am vazut la timp palma venind si-am fentat-o. - Nu-i nimic, pot s-astept, i-arn mai spus,

plecand, Ne mai vedem noi. Vise placutel

Ttuduceree:

Mibaee Columbeanu

53

P, reluasem schimbul, ca de obicei, 'Ia ora 7. Tampitul de Unsprezece, ... care fusese In schirnbul de noapte

mi-a predat postul mofluz. Furase, cred, 0 ora sau doua de somn cu capul pe pupitrul de comanda, - Nimic deosebit? 11 intreb. - Nimic deosebit in schimbul meu, confirms el apatic, cu voce ragusita, incercand sa-si aranjeze parul cu mana In fata oglinzii din vesti ar: Costumu-i e botit §i cravata Ii arama intr-o parte.

Nimic mai monoton decat serviciul la 0 static automata de urrnarire a transmisiunilor prin satelit. Evident, trebuie [inut totul sub control - sutc ~i mii de programe §i mesaje, conform unci etici profesionale precis stabilite. Treci in revista, zilnic, nenurnarate inregistrari, cele rnai rnulte cu caracter repetitiv al aceleiasi inforrnatii. Lucruri importante §i fleacuri se pierd, arnestecate intr-un talmes-balmes continuu de aiureli In care tu trebuie sa faci ordine ~i sa extragi LUCRUL acela nernaipomenit ~i esential, capabil sa influenteze opiniile si sa modifice Istoria §i constiintele, rMacit printre strigatele false de alarrna §i avertisment ale unci arte care parca a inebunit de tot. 0 aval ansa de biji de inf'orrnatie n av al i nd peste tine pe nenumarate canale, din intreaga lume, permanent, cerand, majoritatea, statutul de MAXIMA IMPORT ANT A ~I URGENTA pentru to ate banalitatile posibile.

Stii (si tu) ce plictisitoare e munca asta

54

de ruti na! Dupa ciiteva ore nu mai intelegeam nimic - imi scazuse randarnentul §i atentia catre zero, asa di am [recut complexul pe utmsrirc automata.

Acum, nu e Yorba, ca fiecare dintre noi e dublat, triplat - dar cand esti cap-de-Iitue, cum sunt eu, nu-ti convine sa-ti scape ceva, ca dublura, sau cei de la filtrcle urmatoare iIi ciupesc din salariu la fiecare amanunt pe care-I gasesc ei si Ii-a trecut lie pe sub nas. A~a ca preferam sa reiau ce Iusese mai important din secvenui dupa () pauza de recrcere de cateva zeci de minute, In care m-am dus sa beau 0 cafea la bufetul interior.

Urmiiriree asta eutometii nu este 0 treaba chiar rea, numai ca are caracter mecanic In decizii, Uneori "sare" ce era mai important. Alteori, din contra, da alarma generals pentru cine stie ce prostioara anodina, Existii cuvinte-cheie, situatii-standard, diferite ernisii §i proceduri care 0 declanseaza - dupa care urmareste reperul-jinta ca un buldog.

In incinta Bufetului m-am lntalnit cu Douii' sdoi §i Douii' spetru din brigada mobila. Astia au mai mult timp decat mine si, atunci cand nu Ii alertez eu, I§i piercl vremea pe aici stand la taclalc cu fetele de la raioanele de protocol.

- Ce faci, domne? rna ia Douii'sdoi peste picior. Azi ne-ai dat relas?

Da, spun. N-a prea fost nimic deo-

sebit.

anticipatia

- Atunci putem sa plecam ~i noi nitel mai devreme acasa? Ne acoperi?

- Nu stiu. Sa vedem ce se mai arata pana la sfars itul programului ... marai , nemultumit,

Nu-mi convine, ca daca e vreo problema, cazi tu de raspunzator. lar lor nici nu le pasa.

- Atunci rjim ane stabilit. Cu 0 ora inainte de schimb nu ne mai cauti, ca nu suntem de gasit.

Beau enervat cafeaua - intrucat e foarte cald in sfarsitul asta de vara, comand ~i 0 Mutura racoritoare - ~i rna intorc inapoi in cabinetul meu din cusca de beton in care se aduna manunchiurile de cabluri de pe toatc retele1e, in cusca mea cu avertismentul afisat pe u~a: .Jntrarea persoanelor straine strict interzisa",

La pupitrul tehnic gasesc becul de atentionare aprins: Problema majora! UrgenIa de grad zero!

2.

Filez inregistrarea pe care mi-o indica aparatura de contro!' La inceput, "semnalul" care a decl ansat alarrna nu e decat un ZUM scurt, ca un parazit suprapus peste transmisia de pe 205 megahertzi a postului oficial al programului 1, frecventa radio. Dar observatorul cibernetic indica altceva decat 0 sirnpla defectiune tehnica sau bruiaj intamplator. ZUM-ul se pierde, dar urrnarirea automata s-a declansat si "ascultatorul" cibernctic il regaseste pe 0 lungime de unda invecinata.

Acum e dar. Este yorba de 0 emisiepirat incercand sa scape de urmarire, Sau, poate, de 0 ernisie suprapusa tocmai peste postul national, ur m ari nd sa ne atraga atentia asupra sa, dupa care, prin variatiile

. prod use sa ne determine sa receptarn ~i inregistram altccva - poate un mesaj codificat destinat armatei sau cine stie ceo Formez nurnarul brigazii mobile, dar

anticlpajia

URMARIRE AUTOMATA

Douiisdo! §i Douiispettu sunt tot la taclale la bufetul interior sau, ceea ce ar fi mai grav, au plecat deja acasa, Dau telefon la Bufet, tragand cu coada ochiului in acelasi timp la ecranele de control ale statiei §i manevrand butoanele de pe pupitrul tehnic. Cer pe ordinator desfasurata fluctuatiilor de frecventa §i mi se afiseaza un spectru de oscilatie din ce in ce mai amplu, cu pornire de la banda initiala. Apoi, in sec vente periodice, polarizari succesive anuland cand fluctuatiile in benzi le de unde medii ~i lungi, cand pe cele din benzile de undc scurte §i ultrascurte.

Intr-adeviir, tampitii mei de colegi s-au carat acasa. E tot ce poate fi m ai riiu, fiindca, in situatia data, trebui sii-i alertez pe cei de la Armata, iar astia or sa Iacii mare tam-tam ca brigada noastra mobilii si-a luat -Iiber cu de l a sine putere. Dar n-am ce sa le fac - uitc, pentru 0 ora riscii sa fie pusi pe liber, sau poate §i mai rau! ...

Ii las yorba centralistei sa-i sune acasa §i sa le transmita sa se intoarca imediat la post - dar nu am mari sperante ca au plecat spre domicilii. Cine §tie pe uncle hoinaresc - 0 sa fie marc tevatura, dar asta e! Ridic receptorul telcfonu lui "Iiniei scurtc", 0 voce prornpta §i dinarnica spune "Alo!" §i eu ii spun reperde obiectivului (desi stiu ca el le are deja) §i anun] ca e () alarrna de grad zero. "N -am brig ada mobila", ii precizez gr abi t §i el mit linisteste: .Bine, trimitem noi tot ce trebuie; brigada ncastra e deja pe drum". "Am nevoie §i de un general, ceva, oricurn, o persoana capabila sa ia decizii la eel mai inalt nivel" ... "S-a aranjat. Presupuneam asta. Este deja pe drum"... irni confirmii celalalt ca e un profesionist §i un tip istet. "Mai da-mi relatii." .Jvlesaj neidentificat", ii spun, pe ganduri. .Deci ai nevoie ~i de cei de la Transmisiuni?", intreba e1. .Da, creel ca da", rnarai. .Bine, acum inchide telefonul, M-am lamurit - e alarrna generala." "Cam asa ceva", aprob §i inchid.

In dona minute au navalit cei in uni-

55

URMARIRE AUTOMATA

forma si au preluat actiunea. Generalul era un general-colonel. ~i era femeie: 0 tipa robusta, Ierchesa ~i foarte prornpta. S-a instalatla celalalt capat al pupitrului si si-a tras imprejur telefoanele, dupa care, vreme de cateva zeci de minute i-a mers gum ca o mitraliera, 0 priveam fascinat cle siguranta de sine a tinerei acesteia dragute, clegaj fmd un aer de putere "investita" si nativii, Ea a rernarcat privirea mea admirativa si mi-a zambit. Intre doua telefoane rn-a intrebat: "Ce el", ~i eu i-am raspuns: .Nimic. Imi place de tine." "Aha!" a aprobat ea din cap. .Bine."

Din pac ate. nev asta-rne a rna asteapta acasa -- deja intarziasem ~i avearn sa mai intarzii probabil cateva ore pana la rezolvarea problernei. Si, de altfel, conformatia robusta a tinerei fernei-ofiter imi impunea respect ~i oarecari indoieli ca i-as fi putut face rap. Totusi, parea 0 tipa tandra - cred ca ~i ci ii placca de mine, fiindca, la un moment dat, rni-a ciufulit piirul in glum a, in scrnn de afcctiunc, cand m-arn aplecat peste pupitru, §i mi-a zambit candid. M-am abtinut de In orice replica - a te incurca in vreun Iel cu "a~tia" reprezinta intotdeauna un risco

3.

Inlre timp evcnirncntele Iuasera 0 intorsiitura des tul de dramatica. Dupa inca vreo cinci minute a aparut si a doua brig~lda rni litara, a cclor de la lransmisiuni, condusa cle un general-maier in varsta. Au impartit rnunca In doua niveluri simultane, ell cornandamcntul general in biroul meu: 0 brigadzi avea de repcrat locul de unde se ern itea - de asta se ocupau cei de la goniometrie -, iar 0 a doua a pornit Ia dccodif'icarea mesajului (a presupusului mesaj ) al emisiunii pirat. Intre timp a aparut ~i schimbul meu, asa ca am putut ajuta cea de-a doua echipa in descifrarea .Jextului" propriu-zis de care a§ fi putut sa

56

rna ocup, eventual, eu , ca imputernicit guvernamental.

,,~tii unde gresirn?" ex clarna la un moment dat generalul de la transmisiuni. .Llnde?" il intreb. .Plecam de la premiza ca emisiunea, fiind prin satelit, vine tot din spatiu." Dupa care a luat legatura cu cei de la Baza si le-a cerut sa stabileasca goniometric, impreuna cu cei de la Aero-Spatiale, locul exact de emisie de un de prelua satelitul geostationar. Dupa care si-a luat cu el "baietii" si a plecat - ceea ce a eliberat mult spatiul - ramanand sa pastram contactul intre noi prin statiile de emisie-receptie,

In orele care au urrnat, cei de la Coduri au reusit sa identifice, printre alte coordonate ale mesajului receptat, faptul ca, desi era pc medii, emisia avea ~i 0 "coordonata" video si, dupa ce au "tradus" in frecventele uzuale "textul", am putut urrnari pc displayul computerului cateva imagini tulburatoare: un fel de nava, sau static, evoluand prin spatiu: 0 aglomcrare de blocuri geometrice masive, cu structura neregulatii ~i gcamuri, probabil, dreptunghiularc, intunecate, pe to ate fatetele. Prin accste ferestre intrau si ieseau entitati luminoasc, sferice, pulsand. Mai multe entitati ("OZN-uri?" excl ama entuzi asrnata tanara ofiter , "Ai auzit de ipoteza ca ar fi, de fapt, vchicule ternporale?" ma intreba, iruorcand catrc mine rata transpirata) se adunau In "ciucuri" mari, dupa care se desfasurau in structuri spatiale complexe. Urmau imagini prezentand un peisaj cu deal uri line §i 0 vale stancoasa, seaca.· Nori grosi se involburau sub cerul jos.

Toate aceste imagini Iusesera insti decodificate ~i obtinute prin suprapuneri succesive.

Ne euprinsese pe toti un entuziasm $i 0 ernotie care ne faceau sa ne trernure vocile §i mainile, "Ce noroc pe noi sa receptam un mesaj din spatiul cosmic", se strofoca Doisprezece, schimbul meu. Pana cand brigada mobila ne transmite ca, asa cum presupuseser a, emisiunea se Iacea de pe

anticipatia

Parnant §i ca sunt pe cale sa depisteze locul (care era prin apropiere).

xxx

Cand s-au In tors, trecuse deja de ora noua seara.

Generalul avea un aer nedumerit §i ravasit.

.Ei?", l-a intrebat tanara general. "E stupid, dar emisia provine de la un rnormant." - "De la un ce?"

Asta a fost tot. Nu avea nici 0 noima, dar ceca ce noi interpretaserarn ca fiind (sau era) un mesaj avea ca punct de locaIiz are un morrnant vechi, anonim. Nu 0 cripta din eimitir sau vreun tumul eroic, ci un morrnant necunoscut, In plin camp, la cateva zeci de kilometri de oras.

In ultima parte a inregistrarii, care a mai durat catcva minute, am putut recepta In contextul peisajului transmis (in care batranul general a recunoscut acum imaginea locurilor unde reperasera morrnantul), prin cine stie ce fenomen paradoxal, de neintelcs, imaginea "biiietilor" din echipa rnohila, ba chiar §i chipul venit in prim plan al unuia dintre tineri.

Pe Ia ora 10 noaptea, obosit §i flamand, am plecat acasa, Era ora cand ieseau de la serviciu cci din schimbul doi §i masinile transportului in eomun crau supraaglomerate. Nu mai suport aglorneratia umana, asa ca mcrg pc jos 0 static inainte de capat, ca sa iau masina goala, in sens invers, §i sa stall jos. Procedez asa de mai multa vreme - nu am nici 0 graba sa ajung acasa repede, ca pe vremuri. Stiu ca nu rna asteapta nimic atractiv - nevasta-rnea nu rna mai agreeaza.

Un oras stupid - 0 viata stupida intr-o lume stupida §i fara sens ...

Vantul fosneste frunzisul arborilor de pe marginea soselei intunecate, in noapte, pc care arareori mai tree masini in viteza.

o gasesc pc ferneia mea zgaindu-se la teIevizor.

- Unde ai intarziat pana la ora asta? rna

anticipajia

URMARIRE AUTOMATA

boscorodeste ea eu artag.

- Am avut 0 problema la servrciu, spun.

- Eu am mane at deja. Daca ti-e foame,

ia-ti §i tu ceva din frigider.

Ne culcam tarziu, ursuzi. Invrajbiti.

A doua zi, la serviciu, nimeni nu a mai vorbit despre evenimentul cu "mesajul". 0 ciudatenie. Asta a fost. Nici un OZN, nici un mesaj cosmic. Doar un morrriant necunoscut §i un fenomen straniu in legatura cu aparatura cibernetica §i tehnica it statiei, greu de explicat stiintific.

57

C; ei ce cumpara, In actualele vremuri de

...... rastrista, revista Anticipa/ia trebuie sa .•. fie dintr-o plarnada speciala, Asa ca nu

rna indoiesc ca vor fi destui printre ei care sa aprecieze §i niste divaqajii nitel filosofice. Tot asa cum nu rna indoiesc ca majoritatea lor au citit faimosul roman al lui Ray Bradbury ,,4510 Fahrenheit" (sau Fahrenheit 451).

La vremea tiparir!i acestei tucrari (daca nu rna insel, In 1953), televiziunea era abia la Inceputul expansiunii sale. Oamenii mai citeau carti, I§i alcatuiau biblioteci, iar anecdota cu milijianul care retuza volumul care i se faee cadou rnotivand ca mai are 0 carte acasa, Inca nu se nascuse. Era 0 vreme cand lndraqostijii se plimbau seara discutand la nestarsit (horribile dictu), inclusiv despre ce anume apucasera sa citeasca In carli de cultura. Daca mai vedeau cate un film, aceasta indeletnicire insemna indeobste §i altceva decat 0 sirnpla pironire ore in sir a ochilor in ecran. Cat erau de departe frumoasele vremuri care urmau sa vina, In care cea mai mare parte a timpului liber urma sa fie ocupata de horror, violenta §i sirop servite zilnic, ore in sir, prin televizor, plus ceva sex, hamburgeri si, poate, un hobby.

Pentru cei care, totusi, n-au apucat sa citeases celebrul "Fahrenheit", merita sa reamintim ca autorul sau presirntea vremile ce vor veni §i a lncercat sa zuqraveasca 0 carlcatura respinqatoare a lor. EI a imaginat 0 lume a viitorului in care pompierii aveau ca principala misiune arderea cartilor, socotite ca tulbura linistea sutleteasca a oamenilor, dat fiind ca Ie pun probleme §i Ie suqereaza alternative. In ace a lume, a avea 0 biblloteca era 0 crima, iar, specialistii in distrugerea acestora stiau ca hartia din care sunt tacute cartile ia foc la 4510 Fahrenheit. In schimb, oamenii erau lncuraja]i sa-si transforme peretii loculntei in ecrane TV

58

DAND.F

pentru a trai cat mai din pi in emisiunile, fiind invita]] intre altele sa asiste la piese de teatru in care ei in§i§i aveau un rol §i dadeau replici celor de pe ecran, pentru ea nu cumva sa Ie vlna ideea sa se apuce de alte activltatt.

Totul tacea parte dintr-o politica guvernarnentala bine pusa la punct. Daca inca in antica Roma se stia ca pentru a tine vulgulin frau este nevoie de "paine §i eire", unul dintre sefii pompierilor exprima ideologia arderii carjilor prin euvintele: .Oe vrem noi mai presus in aceasta tara? Oamenii vor sa fie tericiti. nu-i asa? ... Ei, §i nu sunt? NU-i [inem noi lntr-o vesnica aqltatie §i nu Ie dam destule distractii? Doar pentru asta traieste omul, nu? Pentru placeri, pentru excitatli, $i trebuie sa recunosti ca cultura noastra Ie furnizeaza din belsuq",

$i iata ca, peste nici 0 jurnatate de secol, n-a mai fost nevoie de pompieri care sa arda carlile, totusi, atitudinea fata de citit s-a schimbat ... Tirajele s-au pipernicit, anumite lucruri care se publicau acum cateva decenii, azi n-ar mai avea sanse sa apara. Am crescut, in schimb, .alintati" de televiziune; avem §i noi spre 30 de programe pe cablu §i, la nevoie, altele prin sateliti pe care-i captarn cu antena parabollca (ca sa nu mai vorbim de casetele video). Cre§te in urma noastra o qeneratie de tineri care, 0 data scapati de grijile zilnice, se trantesc in tata televizorului, urrnarindu-si emisiunea preferata. Dupa un timp, emisiunile preferate devin un drog, care inlocuieste exercitiul conversatiei §i antrenarea limbajului, ca §i exercitiul gandirii. Beavis & Butthead reprezinta un bun exemplu in acest sens. Dar problema nu este doar ca 0 astfel de persoana va rarnane cu un vocabular primitiv, adecvat, poate, obliqatitlor de serviciu §i cu 0 gandire plina de sabloane-preluate din filme. Problema este ca 0 societate fermata din astfel de oameni va fi la cheremul unei rninoritati care

anticipatia

va ~ti sa se sustraqa acestei alienari ~i ca 0 astfel de societate i~i va diminua, in timp, creativitatea, intrand, in conseclnta, lntr-o inevitabila fundatura.

Starn sl ne lntrebarn, ce faceau oare acum 0 suta de ani oamenii daruit) de Dumnezeu cu harul creajiei.Tn lungile seri, fara radio, fara televizor. Sigur nu se plictiseau ... Creau multi, creau mult ~i discutau mult asupra celor create. lar din aceasta multirne se alegeau capodoperele. Azi nu mai putem conta decat pe un mic nurnar de .frurnosi nebuni" care au tarta ~i conditiile sa se retraqa in lncaperea vecina, in timp ce restul familiei urmareste serialul preferat. Cali sunt oare? Cate lucrari pot face ei in aceste conditii. pentru ca la capatul sirului sa apara ~i capodopera?

Desigur, nu-l corect sa hulim fara discriminari "admirabila lume noua" in care traim. Niciodata nu s-a ascultat atata rnuzlca buna, niciodata n-au fost urrnariti in perforrnantele lor atatia actori buni, niciodata omul de pe strada n-a stiut atatsa despre natura, despre tarile departate, despre istorie ~i monumente s.a.rn.d., ca azi. Dar avertismentullui Bradbury rarnane peren, chiar daca nimeni nu s-a gandit ca s-ar putea indeplini ad litteram. Cred in cititorii acestei mult incercate reviste, cred ca rnacar ei au inteles pericolul care ne paste l}i vor sti sa aleaqa, cat de cat, calea potrivita. Vor sti sa traqa foloase din avantajele noilor tehnologii ale mediei, fara a se lasa lnsa hipnotizati de ele.

Apoi, trebuie sa acceptant ca secolul care vine va fi mai mult vizual si mai putin bazat pe cuvant si pe loqica. Vor prolifera, pe langa filme ~i benzi desenate, tehnicile multimedia ~i plimbarlle interactive prin realitatea vittuete. Vor fi tot mai rnul]! copii care din primii ani, prin grija parinteasca, vor avea posibilitatea unor calatorf fantastice lntr-o realitate artltlclala. E bine? E rau? Greu de spus. Pe de 0 parte va creste izolarea, va crests numarul de oameni incapabili sa comunice prin vorbe bine gandite ori incapabili sa taca fine rationarnente logice, posibil chiar se va diminua caldura relajillor interumane. Pe de alta parte, va crests nurnarul celor ce vor ~ti sa manulasca imaginile, gesturile, simbolurile ... elemente care sunt comune tuturor fiinlelor umane ...

Oare diminuarea rolului pe care-t va avea cuvantul sa insemne, intr-un fel, unificarea spirituala a omenirii, sfarsitul Babilonului, al granitelor imp use de sutele de limbi de pe Pamant? Cine poate spune? Este nevoie de un nou Bradbury (bineinteles, cu 0 alta viziune), capabil sa imagineze 0 astfel de lume, 0 lume in care

antlc.patla

FICTION $1 NONFICTION

solutia progresului nu este neaparat recaderea in universul cuvantulul,

Este clar ca civillzatia noastra traverseaza 0 ruptura, poate mai lrnportanta decat 0 vedem "din launtrul" sau, Mai au lnsa putere ~i timp autorii nostri de SF sa inleleaga dimensiunile schimbarii, sau i~i seaca ~i ei talentul privind la cutia cu imagini colorate in timp ce harul manuirii cuvantulut Ii se ofileste pe neslmjlte? Sau poate se vor reprofila ~i vor face film ori grafica de calculator? Oricum, va trebui sa lina seama ca nici cititorii nu mai sunt cei de acum 0 [urnatate de secol, dispusi sa parcurqa intrigi lncalcite, presarate cu rationamente care pun mintea la contribujie ori cu mesaje patetice.

Dar, ca sa mai larqirn putin perspectiva, menta 0 rnentiune faptul ca lumea cuvantului a traversat, ea insa~i, doua hopuri similare. Asupra acestora a atras atentia, la cativa ani dupa cartea lui Bradbury, Marshall McLuhan in faimosui sau volum Galaxia Gutenberg. Primul hop a fost eel In care tradltiile sacre, cele de intelepciune ori initlattce, sau cele privind vechi lntamplari, au lnceput sa fie scrise pentru beneficiul qeneratiilor urrnatoare. Nici rnacar Socrate nu a lasat nimic scris; lnsa lnvataturile sale ne-au fost transmise prin elevii sai, intre care a fost ~i Platon. Colegul acestuia, Aristotel, a scris, in schimb, un nurnar impresionant de car]t, spre consternarea unora dintre elevii sai, lntre care cel mai faimos - Alexandru cel Mare - se intreba prin ce se va mai deosebi el de ceilalti daca oricine va avea acces de acum inainte, prin citit, la intelepciunea profesorului sau AI doilea hop a fost cel legat de inventarea tiparului. Daca pana atunci carlile erau rare, dupa Gutenberg intreaga lume s-a umplut de Biblii, apoi de carli de aritrnetica, de filosofie, de literatura s.a.rn.d. Rezultatul a fost ca toli oamenii au lnceput sa vada lucrurile din jurul lor in acelasi mod, printr-un .hipnotlsm popular al unifcrrnitaj!i ~i repetabillta]i!", ceea ce avea avantajulca puteau comunica mult mai user lntre ei, dar ~i dezavantajul ca unele aspecte ale realita]!i deveneau, prin acelasi mecanism, invizibile, inaccesibile, de nedescoperit, in mod ega I tuturora, Interesant ca McLuhan vedea iesirea din aceasta tundatura tocmai prin proliferarea cornunicarf ~i culturii vizuale in detrimentul celor verbale ~i logice.

De la aparitia scrisului pana la Gutenberg au trecut vreo cinci mii de ani; de la acesta la expansiunea televiziunii vreo cinci sute. Oare pentru urmatoarea revolutie in comunicare vor fi de ajuns cincizeci de ani? $i in ce va consta aceasta revolutle? lata un exemplu de provocare pentru autorii de SF.

59

E.. .. ste Ajunul Craciunului. Frig, vant, ninsoare, colindatort, prajitun, i curatenle, musafiri, haine fru-

moase, programe bune la televizor etc. Poate tntr-o alta ordine. Nu conteaza.

Stau lntins in pat ;;i rna gandesc. Tele. vizorul este porn it. Zgomote ale collndatorilor.

Burta plina cu bunata]!

Deodata, 0 carte SF din biblioteca mea cade pe covor. Un sunet sec ia nastere in urma acestei cazaturi, dar nu contaaza. Conteaza faptul ca acea carte se deschide sinqura, lasand sa iasa doi spirfdusi. Cred ca spiridusi erau. Sau, poate, rnonstrii? Cine stie? fncerc sa descopar ce carte este, dupa locul gol lasat in urma ei. $tiind unde-si are locul fiecare volum din biblloteca, rni-a fost destul de user. Mi-am dat seama ca este .Doctorul Schelet", sensa de "groaznicul" Serge Brussolo, in care un eras intreg este transformat in oras zombi. Adica numai oarnenii din acel eras. Cred ca cei doi spindust erau doi copii zombi. Cine stie? Unul din ei scoate un cutit (cu care cred ca puteai despica firul de par in patru. Sau po ate de trlca mi s-a parut acest lucru? Cine ;;tie?), apoi se apropie de mine lncetisor. Celalalt scoase, la randul lui, 0 bucata de carpa, care sernana cu 0 fata de rnasa. Poate chiar era, cine stie? 0 intinse pe ios, apoi se puse lntr-o pozitie de yoga. Cum ii zice ... nu mai tin minte ... mi-a spus 0 coleqa, dar nu-mi mai amintesc. A, da, se nurneste Lotus ;;i este o pozitie de baza in Yoga. Da, asta era. Deci, unul din cei doi transtorrnatt se apropie de mine cu un cutit foarte ascutit, celalalt stand langa patul meu, In Lotus. De remarcat este faptul ca nu rna puteam rnisca deloc, ca ;;i cano asupra mea ar fi fost aruncata 0 vraja.

60

PAUL

Poate chiar era, cine stie? Dar nu, nu prea cred, aceia erau niste bieti rnonstruleti, nu mari vrajtoare, de care rna speriam eu cane eram mic. Primul zombi, cane ajunse langa mine, lncepuse sa ma dezbrace. $i tot nu puteam face nimic. Intalu: gand care mi-a traversat creierul (cu 0 viteza rnult mai mare dscat cea a luminii, cred, cine poate ;;tii?), a fost acela ca cei doi posedatl vor sa rna omoare. Dar cand am vazut ca unul dintre ei incepe sa rna dezbrace, un alt gand mi-a trecut prin minte, de data aceasta unul ;;i mai caraghios. Un qand care avea legatura cu sexul, cum ca ornuletul vroia sa rna violeze.

Dupa ce term ina de dezbracat baiatut care nu se putea misca, parca prins In piuneze de pat (bmelnteles, baiatul, adica eu, am fost dezbracat pana la costumul lui Adam, ar spune unii, asadar pana la pielea qoala), ornuletul hidos lnvartt de cateva ori cutitul prin aer ;;i apoi mi-l lmplanta in buric. Cutitul patrunse pana cand nu se mai vazu nici un pic din lama lui. Am observat alta curiozitate: n-am sirntlt nici un pic de durere ;;i nici sanqe nu a curs. Piticul lnvartl cutitul in mine cu 0 dibacie rar lntalnita, Numai la colega mea, Anca Radu, am mai lntalnit acea dibacte, dar nu la plirnbari cu cutltele prin burtile oamenilor, ci la plimbarea creionului pe foaia alba de hartie. Dar sa revenim la ale noastre. Piticul trnt decupa peretele de pie Ie ;;i rnuschi care imi acoperea atidomenul ;;i cutia toraclca, apoi scoase, pe rand, cu aceeasi dibacie, inima, plarnarul, ficatul, rinichii, splina ;;i alte organe. Nici un pic de durere, nici urrna de sanqe. Nu mai aveam sanqe In mine? N-a;; crede, fara el nu as putea trai, fara el motorul meu intern nu ar mai putea functions. Dar unde era? Cine stie? Am uitat sa rnentionez faptul ca atunci cand piticul

antici pajia

cu cutitut scotea cats un organ din mine, celalalt se ridica din ciudata lui pozitie, lua organul din mainile primului ~i II depunea pe presupusa fata de rnasa, lntlnsa langa patul meu. Dupa ce termina cu un organ, se aseza iara~i Tn ace a pozitie de yoga. Cane toate organele din cutia toracica ~i abdomen mi-au test etalate frumos pe bucata de panza, primul pitic lasa cutitut jos ~i scoase un ac mare si 0 papieta cu ata, ca un fel de stoara, apoi, rupand 0 bucata destul de tunqa, 0 trecu prin urechea acului ~i Tncepu sa-mi coasa peretele de piele Tnapoi peste cutia toraclca ~i abdomen. La fel ... nici urrna de durere, nici un strop de sanqe. Piticul T~i aduna instrumentele ~i Ie bi:lga Tn buzunar. Cand termina, celalalt se rtclca. TI prinse de mana pe primul pitic ~i arnandoi pa~ira cu pasi requlati spre cartea rarnasa deschisa langa biblloteca. Intrara ln carte, apoi, In urma lor, cartea se Tnchise, dupa care sari la loc, pe biblioteca, exact Tn locul din care cazuse Observasem ca ma puteam rnisca, dar, cred ca de trica nu parasisem patul. Asteptarn cu 0 reala tearna ca 0 alta carte sa cada din blbuoteca, alti monstri sau nave spatiale sa iasa ~i sa Tncerce sa rna omoare sau sa rna desfigureze, dar nici una nu si-a parasit locul. Totul era la locul lui, asa cum stiarn eu. Am Tnceput sa rna Tntreb: cum de tr aiarn? Acest lucru, sau mai bine zls aceasta bizara Intarnplare, se batea cap ln cap cu teoriile ~i descoperirile pe care doamna Anica Popa, profesoara mea de biologie, Tncerca de patru ani de zile sa ne familiarizeze. Nu mi-am putut explica.

Bzzzzzz, Bzzzzzzz ... Ma ridic din pat buirnacit ~i apas butonul ceasului desteptator. Ma spal, rnananc, rna lmbrac etc., plec la scoala. Era 0 zi de luni. Avanc 0 ora hbera. am deschis cartea SF pe care 0 aveam la mine, ca sa-m: petrec timpul citind. Ce crede]i? $titi ce carte aveam? Nu, nu va ganditi la .Doctorul Schelet", nu, nici yorba, dar tot ceva asernanator ... .Moartea cu melon", sensa tot de acelasi autor. Sa fie 0 coincidenta? Nu prea cred, pentru ca eu citisem acea carte ~i nu aveam nici un motiv sa 0 iau cu mine la scoala. 0 citisem 0 data, stiam despre ce este yorba In ea, nu mai aveam motiv sa 0 recitesc.

Totul s-a petrecut normal, pan a am sosit

anticipatia

HYDE-PARK

acasa. Aici, la fel, nimic bizar. Seara, cane sa ma pun Tn pat, rna Tntorc brusc, datorita unui zgomot ciudat. .Moartea cu melon", pe care 0 pusesem la locul ei de cum venisem de la scoala, era pe jos, deschisa langa biblioteca. Despre ce crede] ca era yorba Tn acea carte? $titi? Daca nu, va voi spune eu. 0 puscarie robotizata, Tn care toate merg aiurea. Guvernate de 0 torta rnalefica, ciudatele .rnarne" (roboji) hraneau detinutii cu niste mancarur: In care se gaseau substants care Ie oprea cresterea, Mai departe nu pot sa va mai spun. Trebuie sa 0 citiji, este foarte interesanta, ~i nu pot sa 0 explic Tn cuvinte. Cititl-o, ~i n-o sa va para rau. Ce credeti ca mi-au tacut cele doua .rnarne" robotizate Tn acea noapte? Nu va pot spune. Rand pe rand, noua seri la rand, cele noua carti scrise de Serge Brussolo pe care Ie aveam s-au deschis, lasand sa iasa la iveala cate doi monstri, pe care numai 0 minte bolnava ~i-i poate imagina. Adrea, scuzap-rna, numai 0 minte bolnava ~i-i poate crea. Nu pot sa spun ca Serge Brussolo are 0 minte bolnava, pentru ca ar trebui sa spun ca si eu am o asemenea minte, pentru ca-l citesc cartile. Sau cine stie? Dupa noua caqi de qroaza eram familiarizat cu oribilele scene la care eram sup us involuntar. Dar In noaptea cu numarut 1 0, asteptand sa cada 0 alta carte din blblioteca, ce carte credeti ca a cazut? Nu va spun ... Daca sunte]i nerabdatori sa atlaf care a fost acea carte sl ce mi s-a tntarnplat datorita caderlt ei, lntrebati-ma. 0 sa va raspund neqresit.

MORALA:

Copii, tineri, adulti - nu mai citili SF, Horror, ca este periculos. Cine stie ce se poate Intarnp!a? Numai daca sunte]i niste curajosi, niste lndrazneji, putef citi aceste genuri de carti. Eu, totusi, v-as statui sa citi]i, mai bine sa te lntalnesti noaptea cu diferiti monstri $i balauri, poate chiar printese sau prin]i. Doresti sa te intalne~ti cu Hamlet, daca-l citesti pe Shakespeare?'

61

MIHAELA & CRISTIAN

DICTIONAR SINTETIC

, .

DE LITERATURA SF

ANDREVON, Jean-Pierre (Franta; n. 1937 Grenoble): studii de arte plastice; profesor de desen. Debut in 1968 in paginile revistei "Fiction". A primit de doua ori "Grand Prix de la Science Fiction Francaise" (pentru povestirea "La Ice et le geometre" §i pcntru romanul "Sukran"). Scrieri: "La reserve" (1968); .Lcs hommesmachines contre Gand ahar" (1969); "Le miroir de Persee " (1969); "Impossible amour" (1970); .Le lointain voyage" (1970); "TransferI" (1970); "Jcrold et le chat" (1970) (,,Jcrold ~i pisica"); "Vue sur I'apocalypsc" (1970); "Bandes interdites" (1970); "Un combattant modele" (1970); "Retour a l ' ocuf" (1970); "Sans aucune or iginalite" (1970); "Le chateau du dragon" (1971); "La pcau d'un chien ct lcs yeux d'une femme" (1971); .Le temps du grand someil' (1971); "Adaptation" (1971); .Heureusement. Ulla" (1971) ("Din fericirc, Ulla"); "Observation des Quadragues" (1971); "A moi les etoiles!" (1971); "Le cai llou de Mars" (1971); "Dans les mines de Mars" (1971); "Halte a Bronx" (1971); "Un Christ par hasard" (1971); .Les Iourmis" (1971); " .. .il rcvient au galop" (1971); .Lc grand combat nuclcaire de Tarzan" (1971); "Un petit saul dans le passe" (1971); "Le coupable" (1972); "Le visage" (1972); "Regression" (1972); "Ainsi vont lcs jours" (1972); .Le temps de grandes chasses" (1973); "Le

. prince sse . myope du building pourpre" (1973); .,Epilogue peut-etre" (1973); "L' Au be" (1973); "Encore ces j ours de transparence" (1974); "La pipe" (1974); .L'Espionne a~l couer tendre" (1974); "La vie civile" (1974); "Passage sous les bombes" (1974); "La bete pour Nod" (1974); "Un des sin au crayon magique" (1974);

62

"Vertic ale de l 'histoire" (1974); "Musique pour un depart" (1974); "Manger!" (1974); "Kropp jusquau bout" (1974); .Lc vallon" (1975); "Megalomaniaque" (1975); "La conquete de l'espace" (1975); "L'Enclave a eclipses" (1975); "Deux visites aces dames" (1975); "Les aquatiqucs" (1975); "Esc ale" (1975); "Scant" (1975); "Lutte pour une petite planete" (1975); .Lcs pones de fer" (1975) ("Poqile de ficr"); .Brumes" (1975); "Les rats" (1975); "La television" (1975); "Le combattant" (1975); "Le trou" (1975); .Dernieres classes" (1975); "Crime de jeunessc" (1975); "La nuit de la tendresse" (1975); .Le quarrier des ctoiles" (1975); .Planification" (1975); .Lc de sir" (1975); "La terre promise" (1975); .r., monde enf in" (1975); "lIs sont reve ... " (1975); .Le jour de la rcvolte des robots" (1975); .Le temps de la nuee grise" (1975); "Un bonjour par-ici, un bonjour par l a" (1975) = .L'Ouverturc" (1977); .L'Homme qui fut douze" (1976); "Seconde chance" (1976); "Ex zone Z" (1976); "Au coeur de la bombe" (1976); .Boulot bou lot" (1976) = "En attcndat Ie client" (1977); "Un quarrier de verdure" (1977); .Le desert du monde" (1977); "Le depart de Petits-Pctons" (1977); "Venus de la montagne" (1977); .Le petit tailleur" (1977); "Un jarclin en hiv er" (1977); "Unc histoire damour" (1977); "Procreation" (1977); "Monsieur Depeche et I' usine" (1977); "La mort du petit chat" (1977); "Le facteur" (1977); .Lcs tourterel les" (1977); .Le dernier diriosaure" (1977); "Le futur tattend!" (1977); "Le pet" (1977); "La passe" (1977); "En attendat le client" (1977) = "Boulot boulot" (1976); "La plume a gauche" (1977); .L'Ouverture" (1977) = .Dn bonjour par-ici,

anticipatia

un bonjour par-Ia" (1975); "Le jardin " (1977); "Ami des betes" (1977); "La deche" (1977); "Au camp" (1977); "Sur le periferique" (1977); "La retraite" (1977); "Le service" (1977); "Le defile du 14 Juillet" (1977); "Un week-end crevant" (1977); "Sur Ie chan tier" (1977); "La rnecanique" (1977); "Maitres du monde" (1977); .Bricolage" (1977); .Le jour des vi sites" (1977); "A lesbrouffe" (1977); .Decrets et signatures" (1977); "Mesures previsionnel les" (1977); "B ilan" (1977); "Quand faut s'y rnettre" (1977); "Mal Ioutu" (1977); "Une grosse" (1977); "De A a Z" (1977); "La muraille Occident" (1978); "lci" (1978); "Jour de sortie" (1978); "Operation de routine" (1978) ("Operatie de rutina"); "La derive" (1978); "Sur Ie bord de la route" (1978); "Pays ages de mort" (1978); .Lcttre a Cesar" (1978); "Apres nous Ie peintre" (l97R); .Les indiens sont de plus en plus loin" (1978); "L'Ecureuil par la fenctre" (1978); .Lc temps de grandes solitudes" (1978); .Les longues vuc anc es" (1978); "Le voyage en terre fernie" (1978); "La Venus de Ia ville" (1978); "Apparition des rnonstres" (1978); .. Les rctornbees" (1979); "Le jeu de Ia guerre" (1979); .Le temps du mctcore" (1979); "Un peu de douccur" (1979); .Les revenants de lornhre" (1979); .Le grand jour" (1979); .Le bassin aux Triphoniae" '(1979); "La veuve" (1979); "La journee pcnur ique d'un homme comme vous et rnoi" (1979); "L' Arme" (1980); "Le vent" (1980); ,,11 a failli se passer quclque chose" ( 1980); "Confession d' un entropiste" (1980); .. La terre tremble" (1980); "La fee et la geometre" (1981); "Incommunicabilite" (1981); "II f'au t bien y pcnser" (1981); .. Comme une Iumiere scintillante et fugitive" (1981); "La fenetre" (1981); "Toute la mamoir e du rnondc" (198 I); "Neutron" (1981); "Le chateau" (1981); "Notes pour une chronologie succinte de I' histoire de la conquete de I' espace" (198 I); .Le reseau" (1981); "A ventures au coeur du monde" (1981); .Cauchemar.; cauchernars" (1982); "Pour nen plus finir" (1982); .X'Vl-eme arrondissement" (1982); "La nuit des betes" (1982); "LeIon dhistoire" (1982); "La

anticipapa

DICTIONAR SF

guerre approche" (1982); "La vie civile" (1982); "Complet!" (1982); "Merry water" (1982); "Venus de la montagne" (1982); .Le pillage du Musec d'AIger" (1982); "Cut" (1982); "Pluies" (1982); "Grand-mere aux o ise aux" (1982); "Les elephants" (1982); "L'Oiseau de Iune" (1982); "Un peu comme dans la vie" (1982); .L'Ile" (1982); .Traitement definitif d' une histoirc d' amour a la maniere de Boris Vian" (1982); "Le geant du froid" (1982); "Durer s'est s' economiser: (1983); .Les enfants ont toujours raison" (1983); "La tigresse de Malaisic" (1983); "Tout a la main" (1983); "La bete des etoiles et I' ernpathe" (1983); "L'Appartement d'a cote" (1983); "Le dernier film" (1983); .Lc travail du furet a lmtcrieur du poulailler" (J 983); "Belle ct sombre" (1983); "Des visites ou pas" (1983); "Soupcons sur Hydra" (1984); "Lc premier hy bride" (1985). Culegeri:

"Aujourd' hui, dcm ain et apres" (1970); "Cela se produira bientot" (1971); .Huit communiques sur la guerre totale ordinaire" (1974); "Reperes dans l Tnf'in i" (1975); "C'est tous Ies jours pareil" (1977); "Neui' dcchirures dans la trarnc de la dcscspcrancc quotidienne" (1975); "La mcmoire transpar ente" (1977); "C' est tous lcs jours pareil" (1977); .Paysages de mort" (1978); "Dans les decors truques" (1979); .Cornpagnons en terre etrangcre" (vol. I - 1979; vol. II - 1980); "Neutron" (1981); "C' est arrive, mais on n ' en rien su" (1984); "Soupcons sur Hydra" (1984); .,Ne coupez pas!" (1986); "Sous le regard des etoilcs". Colaborari: cu Philipc COUSIN: "La saga des Bibendum" (1980); "Cctte lumiere qui vicnt des tcnebrcs" (1982); "L'Homme Iragrncnte" (1982); "Lcs murs ont des jambes (1982); .L'Homrne a qui les cxtratcrrestrcs prircnt tout" (1982); "Georges voulai t al lcr au troisierne" (1982); "Tahle ouverte" (1982):

"A la guerre cornme a la gucrrc" (1982); "Qu'est-ce qui bouche I'cvier?" (1982); "La jeune morte du cinquieme" (1982); "L' Australien" (1982); .Le mystere des treize consignes" (1986); "Train de guerre: (1986); .Lln jeune con dans le train de I' histoire" (1986); "Tu iras quand meme!" (1986); "Le naufrage de l' «Alpenic» " (1986); .Le train

63

DICTIONAR SF

des extraterrestres" (1986); .Les trains de la vie" (1986). Culegeri: .L'Tmmeuble den face" (1982); .Gare Centrale" (1986). Alte colaborari: cu Rene DURAND - "Le pays des homrnes au visage mort" (1979); cu Christine RENARD - "Ne me reveillez pas!" (1979); cu Pierre CHRISTIN - "Prima et les Ex centriques" (1979); cu Michel JEUR Y - "A la mernoire des en-je" (1979); cu Francois BRUGERE - "Dossier T M 3" (1979); cu Bernard BLANC - "Un grand amour" (1980); cu Daniel W AL THER - "Pax Christi" (1980); cu George W. BARLOW - .Le mort des autres" (1980); cu Dominique DOUA Y - "Qui mappelle?" (1980); eu Alain DOREMIEUX - "A bout du revc" (1980). Antologii: "Retour a la Terre" (4 volume, aparute intre 1975-1979); .Avenirs en derive" (1979); .L'Oreille contre les murs" (1980). Studiu: "La Sciencefiction" (1987: In colaborare cu D. GUIOT & G.W. BARLOW). Dometiiul fantastic: .Lc reflux de la nuit" (1980; publ. anterior sub pseudonimul A. BRUTSCHE); "Une enfant perdue" (1 \;)81); "Cauchemar ... cauchcmars" (1982); "Ce qui vient de la nuit": Pseudonim utilizat: Alphonse BRUTSCHE.

ANDREW, Patrick (Romania): pseudonim. Scrieri: .Tanar' (1990); "Mestecand un fir de iarba" (1990); "VfmatoarL:a" (1990). Culegere: "Tanar" (1990).

ANDREWS-senior, Arlan Keith (S.u.A.):

"Science Fiction" (1982).

ANDREWS, L. & KARLlNS, M. (S.U.A.): "Gomorrha".

ANDRIAN, Rux andra (Romania):

"Arconax" (1986). Ulterior a publicat sub numelc ADRIAN-CECIU.

ANDRIAT, F. & SMIT LE BENEDICT, J.-c. (Franta): .Juridiction zero".

ANDRIE~, Alexandru

.Reportaj' (l9X2).

(Romania):

64

ANDRITOIU, Alexandru (Romania; n. 8.10.1929 Vascau/Bihor): poet ~i publicist. Scrieri (SF): .Elixirul tineretii' (1964).

ANDRI~AN, Rodrig (Romania): ,,0 crevasa in timp" (1989).

ANDRONESCU, Claudia (Romania): .Zborul ramane deschis" (1983).

ANDRU, Vasile (Romania): "Stimati zburatori, bine aji venit!" (1985); .Drasul din marginea pustiei" (1989).

ANDY, Alexandru (Romania/Israel): umorist. Scrieri (SF): "Pisica din Baskerville" (1957; in colaborare cu Octavian SAVA).

ANESTIN, Victor (Romania; n.

17.09.1875 - m. -17.1l.1918 Bucuresti): astronorn; autor a numcroase lucrar i de popularizare a cunostintelor stiintifice. in anul 1908 a fondat Societatea Astronomica Rornana "Camille Flammarion". Intre 1909- 1916 a editat prima revista de astronomic din tara noastra; intre 1912-1916 a condus .Ziarul calatoriilor §i al stiintelor populare". Este considerat a fi primul autor roman specializat In science fiction. Scrieri: "In anul 4000, sau 0 cal atorie la Venus" (1899); ,,0 tragedie cere asca - po vestc astronornica" (1914); .Puterca stiintei, sau Cum a fost omorat Razboiul European" (1916).

ANET, Claude: pseudonimul lui Jean SCHOPFER (Elvetia; n. 1868 - m. 1931); Scrieri (SF): "La fin d'un rnonde" (1925).

ANFILOV, Gleb (Rusia; n. 1923): studii universitare incheiate In 1950; ziarist ~i autor de lucrari de popularizare. Scrieri: ("Aripi") (1959); ("Intoarcerea din cosmos") (1959).

ANGARSKI, A. (Rusia):

Kombinat" (1940).

"Gazovli

anticipatia

De luat aminte!

... Civilizatia noastra traverseaza 0 ruptura.

Creste 0 generatie de tineri care, 0 data scapati de

grijile zilnice, se trantesc In fata televizorului, urmarindu-si emisiunea preferata. Dupa un timp, insa, emisiunile preferate devin un drog care inlocuieste exercitiul gandirii, al conversatiei, antrenarea limbajului. Problema este ca 0 astfel de persoana va ramane cu un vocabular primitiv si cu o gandire plina de sabloane preluate din filme, iar 0 societate fermata din astfel de oameni isi va diminua In timp creativitatea intrand, In consecinta, intr-o inevitabila fundatura.

Trebuie sa acceptam ca secolul care vine va fi mai mult vizual si mai putin bazat pe cuvant si pe logica, ca vor fi tot mai multi copii care Inca din primii ani vor avea posibilitatea unor calatorii fantastice intr-o realitate artificiala, Dar, desi va creste numarul celor ce vor sti sa manuiasca irnaginile, gesturile, sirnbolurile, diminuarea rolului pe care-I are cuvantul va

avea drept consecinta izolarea, cresterea numarului de oameni incapabili sa comunice prin vorbe bine gan-

dite, ori incapabili sa faca fine rationamente

logice, posibil chiar se va diminua cal-

dura relatiilor interumane ...

,.S.S.M. 1220 - 8620