Andrei Ciurunga

Daniil Sihastrul

Ajuns n vale, pe un ru n spume,

Aa cum scris-a pana de poet,
Btrnul tefan glsui ncet
Ctre sihastrul ce-a fugit de lume:

Cnd am simit pe-al rii trup nepace

m-am rsucit la Putna n mormnt
i-am rsturnat cinci veacuri de pmnt
de pe pieptarul meu, s vin ncoace.

Au m smintete ochiul ce se bate

sau nu-mi ajut mintea s dezleg?
Hotarul drept vi l-am lsat ntreg
i aflu-acum Moldova jumtate.

Vnduta-i oare hoardelor de-afar,

n trgul vremii, una din moii?
Eu nu cunosc pe lume avuii
s-mi poat preui un col de ar.

Sau nu cumva pe platoe oelul

a ruginit prin sutele de ani,
de-au spart zgazul vechii mei dumani
i-au slobozit din sulie mcelul?

De ce nu bate ceasul de vecernii

n pieptul Putnei clopot necuprins?
Au taci i tu, btrne? Sau i-au stins
fclia vieii, viscolele iernii?

Trziu abia, n noaptea de crbune,

cu ochii grei de-atta neptruns,
s-a ndurat sihastrul cu rspuns:
Mria Ta, eram n rugciune.

Ci nu pstra n inim sminteal,

 c nu plieii i-au ieit din mini
precupeind Moldova pe argini,
cum le-ai adus la cuget bnuial.

Ei zac n lanuri, lng hul mrii,

i trag n juguri puse de cli.
Bicele ns nu le in ai ti
i mna ce izbete nu-i a rii.

Potop cumplit de neamuri fr cruce

se npustesc acum spre crucea ta,
dar n zadar se-ncrncen sub ea
cci prea e sus i nu pot s-o apuce.

Mria Ta. nsenineaz-i faa,

pucaii n-au uitat s dea la semn,
ci doar ateapt chiot de ndemn
s rup lanul i s ia sneaa.

Atunci vor arde estele dumane

cu vlvti de snge i de fum
i nu va fi zgaz pe nici un drum
s ne opreasc iureul, tefane.

i-i vom zidi biseric frumoas

sub nesfritul cerului safir
s intre neamul tot sub patrafir
ca s-l primeti, cuminecat, acas.