Vasile Militaru

Dupa mure

Cu cofita subsuoara,
Ghimpii rugilor sa-ndure,
A plecat Ileana Voinii
De cu zori s-adune mure
Iat-o c-a intrat n codru;
Codru-i rar si plin de soare;
Peste tot e numai cntec,
Numai murmur de izvoare.
Si Ileana se tot pleaca
Dupa fiecare mura,
mpartindu-le-n dreptate:
Una-n cofa, sapte-n gura
Dar, deodata, la rascruce,
ntr-o rariste de tei,
Uite-asa pe negndite,
Iese Dinu-n calea ei:
Un flacau voinic e Dinu,
Blnd la grai, cu vorba rara,
Vnator fara pereche
Si frumos din cale-afara
Dornic mi-o cuprinde-n brate
Si mi-o strnge de mijloc,
Potopindu-i ochii, gura
Cu saruturi lungi, de foc
Rumena ca o rasura
Face-mi-s-a ei gura,
Iar obrajii ei se fac,
Mai aprinsi dect un mac.

Mniata sare-n laturi,

Dojenindu-l fara grai
Ar fugi si nu se-ndura:
Cum sa fugi, cnd vrei sa stai?
Scapata pe nesimtite
Soarele si a-nserat
Cu cofita fara mure
Mi s-a-ntors Ileana-n sat;
Si-ntlnind n pragul usii
Pe mamuca ei tunnd,
Abia poate sa-i mai spuna,
 Prefacuta suspinnd:
Tocmai cnd umplusem cofa
Si veneam spre sat pe vale,
Pe sub teii din rascruce
Mi-a iesit un urs n cale
Ct p-aci sa mor de frica!
Si de n-aveam sa-i dau mure
Nu m-as mai fi ntors, mamica.
Niciodata din padure!